View
413
Download
11
Category
Preview:
DESCRIPTION
Limba Latina
Citation preview
Curs de Limba Latină
Morfologia Nominală
2007
7
Sumar
Sumar………………………………………………………………. 7
Argumentum………………………………………………………. 10
Importanţa limbii latine…………………………………………... 12
Modulul I…………………………………………………………… 16
Alfabetul latin………………………………………………………. 16
Sistemul vocalic…………………………………………………….. 16
Sistemul consonantic……………………………………………….. 17
Diftongii…………………………………………………………….. 17
Pronunţarea…………………………………………………………. 17
Accentuarea………………………………………………………… 19
Exerciţii de autoevaluare…………………………………………… 19
Modulul II…………………………………………………………. 22
Substantivul – generalităţi…………………………………………. 22
Declinarea I……………………………………………………….. 25
Exerciţii de autoevaluare………………………………………….. 26
Vocabular…………………………………………………………. 30
Declinarea a II – a………………………………………………… 32
Exerciţii de autoevaluare…………………………………………. 35
Vocabular………………………………………………………… 41
Modulul III………………………………………………………. 46
Declinarea a III – a………………………………………………… 46
8
Exerciţii de autoevaluare…………………………………………. 51
Vocabular………………………………………………………….. 55
Modulul IV……………………………………………………….. 58
Declinarea a IV- a…………………………………………………. 58
Exerciţii de autoevaluare………………………………………….. 60
Vocabular…………………………………………………………. 63
Declinarea a V – a………………………………………………… 64
Exerciţii de autoevaluare…………………………………………. 66
Vocabular………………………………………………………… 69
Modulul V……………………………………………………….. 71
Adjectivul – clasificare…………………………………………… 71
Flexiunea adjectivului……………………………………………. 73
Exerciţii de autoevaluare…………………………………………. 76
Vocabular………………………………………………………… 78
Modulul VI……………………………………………………… 80
Formarea comparativului………………………………………… 80
Flexiunea comparativului………………………………………… 82
Complementul comparativului…………………………………… 82
Formarea superlativului………………………………………….. 83
Flexiunea superlativului………………………………………….. 84
Comparaţia neregulată……………………………………………. 85
Complementul superlativului…………………………………….. 89
Exerciţii de autoevaluare…………………………………………. 90
Vocabular………………………………………………………… 96
Modulul VII……………………………………………………… 100
Pronumele personal……………………………………………….. 100
Pronumele reflexiv………………………………………………… 101
Pronumele posesiv…………………………………………………. 102
Exerciţii de autoevaluare…………………………………………… 105
Vocabular………………………………………………………….. 107
Modulul VIII……………………………………………………… 108
Clasificarea pronumelui demonstrativ…………………………….. 108
Flexiunea pronumelui demonstrativ……………………………….. 109
Exerciţii de autoevaluare…………………………………………… 111
9
Vocabular…………………………………………………………… 112
Modulul IX………………………………………………………… 115
Pronumele relativ…………………………………………………… 115
Pronumele interogativ………………………………………………. 116
Pronumele nedefinit………………………………………………… 117
Exerciţii de autoevaluare………………………………………….. 118
Vocabular…………………………………………………………. 123
Modulul X………………………………………………………… 127
Numeralul cardinal………………………………………………... 127
Numeralul ordinal………………………………………………… 130
Numeralul distributiv……………………………………………… 131
Numeralul adverbial……………………………………………….. 132
Numeralul multiplicativ…………………………………………… 133
Numeralul proporţional…………………………………………… 133
Numeralul fracţionar……………………………………………… 133
Numeralul nehotărât………………………………………………. 133
Exerciţii de autoevaluare………………………………………….. 134
Vocabular…………………………………………………………. 136
Modulul XI………………………………………………………. 138
Instrumente gramaticale…………………………………………… 138
Prepoziţia………………………………………………………….. 138
Conjuncţia…………………………………………………………. 144
Interjecţia………………………………………………………….. 146
Modele de teste de evaluare……………………………………… 147
Dicţionar minimal, latin – român……………………………….. 153
Abrevieri………………………………………………………….. 170
Bibliografie……………………………………………………….. 171
10
Argumentum
Lucrarea de faţă îşi propune să fie o introducere în universul complex
al gramaticii latineşti dintr-o perspectivă sincronică, oprindu-se în primă fază
asupra flexiunii nominale şi a instrumentelor gramaticale. Ea va îmbina
teoria, expusă didactic, cu exerciţiul aplicativ necesar însuşirii acesteia, şi se
adresează studenţilor din anul I ai secţiei română – engleză I.D.D. şi zii
precum şi tuturor celor care vor să se iniţieze în tainele morfologiei acestei
limbi. Lucrarea a fost concepută în unsprezece module, care debutează cu
precizarea obiectivelor specifice fiecăruia. Urmează expunerea teoretică şi
consolidarea prin exerciţii de autoevaluare. Fiecare modul se încheie cu un
glosar de cuvinte, specific exerciţiilor propuse, pentru a facilita începătorilor
lucrul cu dicţionarul. În aceste glosare, pentru substantive se indică
nominativul şi genitivul singular, alături de genul substantivului fără a mai fi
înscrisă clasa morfologică (vezi lista de abrevieri): rosa, -ae f. trandafir;
pentru adjective, se indică nominativul singular pentru a se evidenţia
desineneţele şi tipul de flexiune, numărul de terminaţii, precum şi clasa
11
morofologică: carus, a, um (adj.3) drag; pentru numeral, se indică numeralul
şi tipul de numeral:septem (num.card) şapte; pentru pronume, se indică forma
de nominativ a pronumelui şi tipul de pronum:ille, illa, illud (pron.dem.)
acela; pentru verb, se specifică formele de bază, prima în întregime, iar
celelalte prescurtat, şi clasa morfologică: laudo, are, avi, atum (v.) a lăuda.
Dacă formele de bază ale verbului sunt neregulate, acestea sunt date în
întregime: reddo, ěre, didi, ditum, în afara prefixului: -re, care este deductibil.
Diferenţa între conjugarea a II –a şi conjugarea a III-a este înlăturată prin
marcarea vocalei lungi la cea dintâi: video, ēre, i, sum (v.) a vedea şi prin
marcarea vocalei scurte la cea de a doua: dico, ěre, xi, ctum (v.) a zice.
Datorită numărului scăzut de ore afectat acestui obiect în planul de
învăţământ la specializarea mai sus menţionată, am simplificat unele
informaţii teoretice, iar la altele am renunţat, deoarece frecvenţa lor în
exerciţiul practic era foarte redusă. Celor interesaţi în a aprofunda noţiuni de
gramatică istorică le recomandăm gramaticile lui N.I Barbu - Gramatica
limbii latine, I.I. Bujor – Fr.Chiriac – Gramatica limbii latine, Iancu Fischer
–Morfologia numelui, Gabriela Creţia – Morfologia verbului latin, Maria
Pârlog – Gramatica limbii latine, Virgil Matei – Gramatica limbii latine cu
exerciţii aplicative şi cheia acestora etc. Acest curs de limba latină nu
porneşte de la premisa excluderii celorlalte surse gramaticale, ci se doreşte a
fi un instrument optim de recapitulare şi aprofundare a cunoştinţelor
dobândite de elevi în liceu, dat fiind că în acelaşi volum vor fi concentrate
informaţia gramaticală, aplicaţiile, specifice fiecărei informaţii teoretice,
precum şi un vocabular minimal latin-român, necesar traducerii textelor.
12
IMPORTANŢA LIMBII LATINE
Parte integrantă a planului de învăţământ în cadrul profilului filologic,
limba latină este şi va rămâne piatra de încercare pentru multe generaţii de
elevi şi studenţi, din pricina caracterului ei matematic. În ciuda dificultăţilor pe
care le ridică studiul limbii latine, importanţa cunoaşterii acesteia pentru un
viitor românist, şi nu numai, este vitală.
În primul rând, studierea limbii latine trebuie să se facă nu ca scop în
sine, ci din perspectiva integratoare a culturii şi civilizaţiei greco-romane, ca
emblemă fundamentală a culturii europene. În arta literară sau cea plastică s-au
perpetuat teme şi tehnici specifice antichităţii greco-latine şi numeroase
discipline ştiinţifice au reluat unele idei şi metode antice împrumutate din
silogistica aristotelică, retorica greco-romană, dreptul roman. Contribuţia
majoră a latinităţii la societatea modernă reiese şi din terminologia şi sursele de
documentare ale unor ştiinţe socio-umane, şi ale naturii – istoria, filosofia,
dreptul, zoologia, botanica, medicina, farmacia, – care sunt de origine greco-
latină, din promovarea pluralismului cultural, a valorilor universale de justiţie,
de supremaţie a dreptului, de libertate a gândirii, moştenite de popoarele de
espresie neolatină, dar şi din faptul că ideea de umanism şi umanitate s-a născut
în perimetrul civilizaţiei romane şi a îmbrăcat haina expresiei latine. De
asemenea nu trebuie uitat că limba latină este instrumentul necesar elucidării
vestigiilor arheologice, numismatice şi epigrafice, descoperite pe teritoriul ţării
13
noastre, dovezi care pot susţine identitatea noastră naţională şi latinitatea
poporului român.
În al doilea rând trebuie avut în vedere că limba latină este baza de
pornire pentru limbile romanice, din care face parte şi limba română, şi trebuie
înţeles că studiul limbii române nu poate fi complet fără cunoaşterea şi
însuşirea temeinică a unor cunoştinţe considerabile de limba latină.
Ce trebuie să ştim mai întâi despre limba latină?
Limba latină face parte din grupul italic al limbilor indo-europene.
Limbile indo-europene reprezintă o familie extinsă de limbi care au evoluat
dintr-o limbă neatestată în texte scrise, dar reconstituită în secolul al XIX-lea
cu ajutorul gramaticii comparatiste. Principalele limbi indo-europene sunt:
limbile indiene, iraniene, baltice, slave, italice, celtice, germanice, greaca,
limbile toharice, anatoliene, armeana, albaneza, traco-frigiana.
Limba latină a fost mijlocul de comunicare în cadrul civilizaţiei
romane, care a luat naştere, potrivit legendelor, într-o mică aşezare de pe
malurile Tibrului, mai exact la marginea cetăţii Latium, lângă poalele colinei
Palatin, la 21 aprilie 753 sau 754 a.Chr. Pantele Palatinului constituiau un bun
aşezământ defensiv, protejat de Tibru şi de depresiunile mărginite de celelalte
coline: la nord Capitoliu, la sud, Aventin, la est Quirinal, Viminal, Esquilin
şi Caelius. Descoperirile arheologice au relevat prezenţa unei aşezări pe
Palatin la mijlocul secolului al VIII - lea a.Chr., dar şi prezenţa altor cetăţui
instalate în secolul al VII – lea a.Chr. pe colinele învecinate. Cetăţile situate pe
Palatin, Esquilin şi Caelius s-au aliat formând o unitate defensivă numită
Septimontium, care semnifică munţii fortificaţi. Mai târziu datorită unei erori
etimologice s-a crezut că este vorba de şapte coline.
Limba latină îşi derivă etimologia de la adjectivul Latinus, -a, -um, care
se traduce după cum afirma profesorul Eugen Dobroiu „din Latium, aparţinător
Latium-ului; al latinilor” (E.Dobroiu, 1994, 5). Latina s-a vorbit la început în
provincia Latium, teritoriu situat în zona centrală a peninsulei Apenine, care
era mărginit de fluviile Tibru şi Anien, de marea Tireniană şi de munţii
Apenini. Aici se vor pune bazele viitoarei Rome, cetate nu numai defensivă
prin aşezarea sa, ci şi un important nod comercial, deoarece, graţie insulei lui
Tiberius, Roma controla punctul de trecere posibil peste Tibru, iar Via Salaria,
drumul sării, asigura comunicaţiile între gurile Tibrului şi partea inferioară a
14
Italiei. Această poziţie explică în parte creşterea economică deosebită a Romei
şi diversitatea populaţiei sale.
Roma s-a constituit prin fuziunea a trei neamuri: latinii, sabinii şi
etruscii. Primele două erau populaţii italice de origine indo-europeană.
Diferenţa între ele este dată de momentul venirii lor în peninsula italică.
Latinii par să aparţină unui prim val de invadatori indo-europeni, care s-au
instalat în Italia în cursul mileniul al II.lea a.Chr. Deşi erau divizaţi în 21 de
triburi, adesea rivale între ele, ei au păstrat sentimentul originii comune şi s-au
unit într-o federaţie, numită Liga latină. Centrele religioase ale acestora erau
situate în munţii Albani. Sabinii aparţin unui al doilea val de invadatori indo-
europeni. Ei practicau rituri funerare de înhumare şi erau stabiliţi la nord-est de
Roma. Rolul jucat de Sabini în istoria Romei rămâne confuz, însă în legenda
răpirii Sabinelor este reflexul luptelor şi apoi al coalescenţei între comunităţi
învecinate, iar alternanţa de regi latini (Romulus, Tullus Hostilius) şi de regi
sabini (Numa Pompilius, Ancus Marcius) constituie dovada instalării la Roma a
familiilor sabine. Etruscii, contrar vecinilor lor, erau populaţie neindo-
europeană. Limba lor, încă foarte puţin cunoscută, nu are trăsături comune cu
dialectele italice. Chiar şi originea lor rămâne misterioasă, deoarece se
presupune că au venit din Frigia, din Asia Mică. Este probabil, ănsă, să fi venit
în Etruria înainte de valurile indo-europene. Etruria era aşezată la nord de
Roma. Prosperitatea ei venea de la agricultură, se pare că erau faimoşi pentru
calitatea vinului, dar şi din resurse miniere, în special fierul. S-au ocupat de
asemenea cu comerţul şi pirateria pe Marea Tireniană. De la greci, etruscii vor
prelua alfabetul, precum şi o întreagă suită de valori, în special în domeniul
artei, fapt ce va determina un progres rapid al civilizaţiei lor, net superioară
celei latine şi sabine. Bogăţia şi nivelul civilizaţiei etrusce au favorizat
construirea unor oraşe veritabile, adesea situate la o oarecare distanţă de mare
pentru a preveni atacurile piraţilor de pe mare. Construcţia de terasamente şi
canalele de aducţiune a apei, organizarea cetăţilor în jurul templelor şi a
monumentelor publice subliniază urbanismul lor. Cetăţile etrusce erau unite
într-o federaţie de douăsprezece cetăţi, dar aveau o politică independentă.
Etruscii au ocupat destul de repede o parte a Campaniei, iar Capua, fondată pe
la 600 a.Chr. era cel mai important oraş al lor. Între Etruria şi Campania, Roma
şi Liga latină existau căi de comunicare terestre, pe care cetăţile etrusce
15
intenţionau să le controleze. Astfel la sfârşitul secolului al VII-lea şi începutul
secolului al VI-lea, un rege etrusc, din ginta Tarquinius, va prelua puterea la
Roma. Ultimii regi ai Romei vor fi etrusci şi de alungarea lui Tarquinus
Superbus, ultimul rege etrusc, se leagă instaurarea Republicii la Roma, în 509
a.Chr. Despre acesta, Titus Livius, în lucrarea Ab Urbe condita, mărturiseşte că
necinstind-o pe soţia celui mai bun prieten al său, Lucreţia, a sfârşit prin a fi
alungat de la tron. Stăpânirea etruscă, în afara tiraniei pe care o prmovase,
deoarece la conducerea ţării era un singur om, care se sprijinea pe puterea
aristocraţiei, a avut şi efecte benefice, rămase vizibile până astăzi în istoria
Romei. Opera de desecare a mlaştinilor din jurul Romei este opera lui
Tarquinus cel Bătrân. El a strâns într-un mare canal toate râuleţele care
bordau Septimontium în ceea ce a purtat numele de Cloaca Maxima. Forum-
ul roman a devenit piaţa centrală a Romei, iar alte lucrări de drenaj între Palatin
şi Aventin au permis construirea Circului Mare (Circus Maximus). Etruscii au
fost de asemenea mari meşteri în prelucrarea bronzului şi a metalelor preţioase,
dar şi în arta inscripţionării mormintelor, vaselor şi statuilor.
Din 396 a.Chr până în jurul anului 200 a.Chr. Roma ajunge stăpâna
peninsulei Apenine, urmând ca până în 146 a.Chr. să ocupe toate teritoriile de
pe ţărmul Mării Mediterane, devenită Mare Nostrum. În secolul I p.Chr.
romanii deţineau supremaţia politică şi militară în Africa de nord, Asia vestică,
Europa sudică, centrală şi de vest, întinzându-se până în nordul Dunării, iar
limba latină a devenit limba oficială şi a administraţiei din provinciile aflate
sub stăpânire romană, acest fapt declanşând procesul de romanizare.
După ce unitatea politică a statului roman a încetat, limba latină nu a
murit, ci s-a păstrat prin fiicele sale, limbile romanice, provenite nu din latina
clasică, limba textelor literare, ci din limba latină vulgară sau populară. Limba
populară era numită sermo quotidianus şi era întrebuinţată de toţi vorbitorii de
limbă latină. Dovezi ale limbii latine vulgare există în inscripţii şi în datele
oferite de compararea limbilor romanice.
Care sunt însă limbile romanice? Cele mai cunoscute sunt italiana,
franceza, portugheza, spaniola, sarda, provensala, catalana, româna alături
de mai puţin frecventele dalmată, vie până la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi
idiomurile retoromane. Chiar dacă limba latină, în evoluţie, a dat naştere
acestor limbi neolatine, ea a mai fost folosită ca limbă de cancelarie în perioada
16
medievală, alături de greacă şi slavonă şi multă vreme a fost emblema unei
formaţii cărturăreşti complexe.
Modulul 1
În acest modul veţi învăţa despre:
- alfabetul latin
- sistemul vocalic
- sistemul consonantic
- diftongi
- pronunţie
- accentuare
Alfabetul latin
Alfabetul latin este al doilea sistem de semne după cel grec, care
notează foneme, adică sunete prin care se reliefează sensul într-un complex
sonor dat. Romanii au împrumutat alfabetul de la etrusci cu aproximativ şase
secole a.Chr., care, la rândul lor, s-au inspirat din alfabetul grec întrebuinţat în
vreuna din coloniile greceşti ale Italiei sudice. Faptul acesta a fost stabilit pe
baza descoperirii de curând a vechiului alfabet etrusc, care cuprinde literele
folosite în vechile inscripţii romane, având aceeaşi formă şi la etrusci şi la
romani. Cel mai vechi document latin scris cu aceste însemne este o inscripţie
pe o agrafă de aur datând din anul 600 a.Chr., care a fost găsită în oraşul italian
Praeneste, de unde şi denumirea: Fibula de la Praeneste.
Alfabetul latin cuprinde douăzeci şi trei de litere: A, B, C, D, E, F, G,
H, I, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, V, X, Y, Z.
Sistemul vocalic
În limba latină erau cinci vocale, care aveau atât cantitate scurtă, ă, ĕ, ĭ,
ŏ, ŭ cât şi cantitate lungă: ā, ē, ī, ō, ū. Cantitatea vocalelor sau a silabelor cu
centru vocalic era deosebit de importantă pentru că putea diferenţia cuvintele
17
semantic: pŏpulus – popor, pōpulus – plop, ăcer – arţar, ācer – ascuţit, dar şi
morfologic, făcând trecerea de la un caz la altul: N.sg. silvă, Abl.sg. silvā sau
de la o temă temporală la alta fugĭt – el fuge, fugīt – el a fugit.
Sistemul consonantic
În epoca clasică romanii au întrebuinţat următoarele consoane: b, c, d, f,
g, h, k, l, m, n, p, q, r, s, t, x, z. Iniţial scriau numai cu majuscule, urmând ca
scrierea cu litere mici să apară mult mai târziu. Litera h era considerată mai
mult o aspiraţie decât o consoană, pe care grecii o notau nu cu o literă, ci prin
nişte semne numite aspiraţii. De exemplu în cuvintele latineşti heri – ieri, şi
homo – om, litera h nu are vivacitatea din limba română. Litera z era folosită în
cuvinte de origine greacă: zona – cingătoare, Zama, Zephirus, iar litera y, ca
vocală s-a introdus mai târziu, tot pentru cuvinte greceşti: Dionysus, Aegyptus.
În limba latină nu existau literele j şi v chiar dacă în unele texte apar aceste
semne. Explicaţia ar consta în faptul că se dorea o evidenţiere între i vocală
imber - ploaie şi i semivocală Iupiter, respectiv u vocală ullus - vreunul şi u
semivocală ciuis – cetăţean.
Un caz special l-a reprezentat litera C, întrebuinţată în unele situaţii, la
început de cuvânt, şi pentru notarea lui G, şi pentru notarea lui C. În urma
reformei fonetice propusă de împăratul Claudius, 44-54 p.Chr, a fost creat un
semn nou, provenit din bararea literei C, astfel a rezultat litera G. A continuat
să se folosească acelaşi semn C doar în cazul unor nume proprii consacrate:
Caius-Gaius, prescurtat C. şi Cnaeus – Gnaeus, prescurtat Cn.
Diftongii
În limba latină sunt şase diftongi: au, în laudo, aula, aurora, eu, în
Europa, seu, neuter, ei, în interjecţia hei, ui, în huic, cui, ae, caelum, caecus,
oe, în poena, proelium. Atunci când grupurile ae şi oe sunt scrise cu tremă aë,
oë ca în cuvintele aër, aërius, sau poëta, coëgi se citeşte fiecare vocală, acestea
aflându-se în hiat.
Pronunţarea
18
Pronunţarea literelor alfabetului limbii latine nu este cu mult diferită de
cea a limbii române, fiind doar câteva grupuri care necesită o oarecare
familiarizare:
- s indiferent în ce poziţie s-ar afla, iniţială, mediană, finală,
interconsonantică sau intervocalică nu se sonorizează: satis, fusus, rosa;
- ce, ci, ge, gi se citesc aşa cum se scriu în accedere, Cicero,
genus, gigno;
- ti urmat de vocală se citeşte ţi, chiar dacă acest sunet nu exista
în limba latină în iustitia, amicitia; dacă este precedat de s, x,
t, sau când i este lung se pronunţă tot ti: ostium, mixtio,
Bruttius, totius;
- ngu se citeşte cum se scrie: sanguis, languidus, lingua;
- qu se pronunţă cv în aqua, aquila, numquam;
- ph se pronunţă f ca în philosophus, Pharsalia, phalanga;
- th se pronunţă t ca în theater, thesis, thesaurus;
- ch se pronunţă h ca în machina, Chios, chorus;
- rh se pronunţă r ca în rhetor, Rhodanus, Rhenus;
Se pare, însă, că la vremea latinităţii clasice, şi anume în timpul lui
Caesar şi al lui Cicero, adică în secolul I a.Chr., după cum au
demonstrat-o şi analizele fonetice şi lingvistice din limbile neolatine,
pronunţia era diferită. În urma congresului de limba latină de la
Bucureşti, din 1970 s-a ajuns la noua pronuntiatio restituta (noua
pronunţie reconstituită), potrivit căreia în antichitate ar fi funcţionat
următoarele reguli de pronunţie:
- ae şi oe se pronunţă ai şi oi: Caesar (Caisar), Poenus
(Poinus);
- ce, ci, ge, gi se pronunţă ke, ki şi ghe, ghi: Cicero (Kikero),
genus (ghenus), gigno (ghigno);
- grupul ti s-ar fi pronunţat în toate situaţiile la fel: ti actio,
amicitia (amikitia) şi nu ţi;
- v se pronunţa u, qu se pronunţa ku, iar ngu tot ngu, civis
(kiuis), aqua (akua), sanguis (sanguis).
Având în vedere că în majoritatea şcolilor din ţară se utilizează
19
pronunţia veche şi că numărul orelor destinate studiului morfologiei latine, la
profilul română - engleză, este limitat la două ore pe săptămână timp de două
semestre, ne vom menţine în aceeaşi linie a tradiţiei.
Accentuarea
În limba latină accentul depinde de cantitatea lungă (–) sau scurtă (ˇ) a
vocalei din silabă. Când accentuăm trebuie să avem întotdeauna în vedere
ultimele trei silabe ale unui cuvânt trisilabic sau polisilabic.
1. Accentul nu stă niciodată pe ultima silabă.
2. Când silaba penultimă este lungă accentul stă pe aceasta. O silabă
poate fi lungă când:
- conţine un diftong: póena, áula, Cáesar, cáesius ;
prin natura ei: natúra, Románus, caerimónia
- cuprinde o succesiune de vocală urmată de două sau mai
multe consoane: sempitérnus, modéstus.
3. Când silaba penultimă este scurtă accentul se retrage pe silaba
antepenultimă. O silabă poate fi scurtă când conţine o succesiune
de două vocale: sapiéntĭa, léctĭo, sau o succesiune de vocală,
consoană, vocală: tímĭda, tácĭta.
În cazul cuvintelor bisilabice accentul stă întotdeauna pe prima silabă:
Róma, céna, iar în cuvintele monosilabice accentul cade pe vocala pe care
acestea o conţin: úrbs, árx, ars, dux, lex.
Exerciţii de autoevaluare:
Citirea şi pronunţarea
Ae-e
Aetas, aedes, aedificium, aedilis, aeger, aequalis, Aeneas,
aequitas, aes, aestas, Aethyopia, aevum, caecus, caedes, Caesar, caeruleus,
caelum, Maecenas, minae, Mycenae, praeceptum, praeda, saeculum, saepe,
saevitia, silvae.
20
Oe-e
Poena, oeconomia, moenia, foeditas, phoenix, oestrus,
oenophorum, foederatus, proelium, Oedipus, Phoebus, foenum, Boeotia, coepi,
coeptum, coetus, foetidus.
Ae-ae, oe-oe
Aër, aërius, poëta, poëma, poëmatium, coëgi, coërcitas, coëmi.
Au-au, eu-eu
Auctor, auctoritas, audacter, audax, audeo, audientia, audio,
aufero, Aufidus, augeo, augurium, Augustus, aula, aura, Aurelianus, aureus,
auris, ausculto, autem, auspicium, eucharistia, euripus, Europa, Euterpe,
eurus, Euxinus, Eupater, neuter, seu, Deucalion.
Qu-cv
Aquila, aqua, quadratus, quaero, quaestor, quam, qui, quinque,
Quirites, quotidie, relinquo, sequor, Sequana, sequens, Tarquinus, Torquatus,
usque, undique.
Ngu –ngu
Languor, languidus, lingua, sanguineus, sanguis, unguis,
angulus, angustus, lignum, ungula, longus.
Ti+voc - ţi, ti precedat de s, x, t – ti
Actio, patientia, petitionem, inclinatio, nationis, scientia, tertius,
amicitia, iustitia, gratia, timeo, tinctilis, timidus, bestia, quaestio, Sextius,
vestio, Vettius.
Consoana h
Habeo, haedus, herba, heres, honor, haruspex, harena, historia,
humanus, humus, hasta, hedera, hodie, hospes, hostis.
Grupurile ch, ph, rh, th
Pulcher, machina, chorda, Charon, charta, chelae, Chios,
philosophia, phalanga, Pharsalia, Phidias, phoca, phrasis, Phoebus, physica,
21
Rhea, Rhodos, Rhodanus, Rhenus, rhombus, rhytmicus, theatrum, thesis,
thermae, thesaurus, thema, theca, Thracia.
Consoanele geminate
Accedo, succedo, accipio, accesus, additio, addoceo, addubito,
adduco, affero, affinis, affirmatio, affluo, affundo, agger, agglomero,
agglutino, aggredior, annus, annona, appareo, terra, turris, curriculum, curro,
amissum, necessitas, mitto.
Accentuarea
Abduco, aboleo, adiutorium, administratio, admitto, breviarium,
brachium, bellator, cultura, caeruleus, caliginosus, calumnia, diligentia,
diffusus, discipulus, dissuadeo, dormire, philosophia, honoris, formosus,
fluvialis, forabilis, formula, gladiatura, gratificatio, hibernaculum, extenuatio,
exustio, gladiator, perfida, iunior, insidiator, intemperatus, patria, animalia,
habitant, homines, dominus, sempiternus, silvarum, natura, vivunt, labore,
agricolae, cerasi, continent, antiquus, arida, negotium, pecunia, pons, pater,
aes, palaestra, fortitudo, fortuna, purpura, pietas, sermonis, Latinorum,
divitias, utilitas, magister, mediterraneus, magistratus, obligatio, obtrectatio,
opulentus, paternus, peccatum, patrimonium, pestilentia, similitudo,
stragulum, superficies, testimonium, tumulus, universus, venenum, volatilis,
Vulcanus.
Modulul II
În acest modul veţi învăţa:
- noţiuni introductive despre substantiv
- declinarea I
- declinarea aII-a
Morfologia este partea gramaticii care studiază părţile de vorbire.
Morfologia poate fi divizată în morfologia nominală, care cuprinde:
substantivul, adjectivul, pronumele şi numeralul şi morfologia verbală în care
22
am inclus verbul şi adverbul, ca parte de vorbire intermediară între nume, prin
gradele de comparaţie, şi verb, prin determinare şi topică. Părţile de vorbire
neflexibile ca prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia le vom include într-un capitol
special intitulat Instrumente gramaticale. Din enumerarea mai sus menţionată
se observă că în limba latină nu exista articolul. Această parte de vorbire este
tot de origine latină. Ea provine dintr-un pronume demonstrativ: ille, illa, illud,
în cazul articolului hotărât, respectiv dintr-un pronume nedefinit, unus, una,
unum, în cazul articolului nehotărât, care şi-au pierdut funcţia lor morfologică
primară.
Substantivul - generalităţi
Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte lucruri,
fenomene ale naturii, acţiuni, sentimente, relaţii. Substantivele se clasifică după
felul lor în comune: terra, rosa, lupus, prunus, rex, tempus, civis, mare,
exercitus, dies şi proprii: Lucius, Marcus, Pompeius, Caesar, Caligula.
Categoriile gramaticale ale substantivului sunt declinarea, genul,
numărul, cazul.
Declinarea
Minimalizată în analiza gramaticală a limbii române, declinarea în
limba latină avea o importanţă deosebită, deoarece în cazul unei limbi sintetice,
cum era aceasta, desinenţele declinărilor ofereau informaţii nu numai asupra
cazurilor, ci şi asupra genului şi numărului. În limba latină sunt cinci declinări,
în timp ce în limba română s-au moştenit trei.
Declinarea este forma pe care o ia substantivul în trecerea lui prin cele
şase cazuri specifice limbii latine la singular şi plural. Apartenenţa unui
substantiv la o declinare este indicată de desinenţa genitivului singular.
Întotdeauna, în dicţionar, un substantiv latin va avea indicate două forme,
prima este nominativul singular, iar cea de a doua, genitivul singular.
Declinarea I are genitivul singular -ae.
Declinarea a II-a are genitivul singular -i.
Declinarea a III-a are genitivul singular –is.
Declinarea a IV-a are genitivul singular –us.
Declinarea a V-a are genitivul singular –ei.
23
Genul
Genul substantivelor are o structură bipolară fiind clasificat la un nivel
primar în animate şi inanimate, iar la un nivel secundar animatele se
structurează în genul masculin şi în genul feminin, în timp ce inanimatele
includ genul neutru.
Unele denumiri de persoane şi unele nume de specii de animale se pot
folosi pentru ambele genuri şi acestea poartă numele de nomina communia. În
cazul nevoii de particularizare a acestuia se adaugă substantivului un adjectiv:
civis Romanus – cetăţean roman sau civis Romana – cetăţeană romană, coniux
meus – soţul meu sau coniux mea – soţia mea, hic bos – acest bou sau haec
bos – această vacă, lepus albus – iepure alb sau lepus alba – iepuroaică albă.
Substantivele care au un anumit gen cu care exprimă ambele sexe se
numesc nomina epicoena. Astfel de genul masculin sunt corvus – corb,
corboaică, vultur - vultur, vulturoaică, de genul feminin vulpes – vulpoi, vulpe,
feles – pisică, motan.
Numărul
Numărul are aceeaşi structură binară ca şi genul. El se bifurcă în 1 (sg.)
şi >1(pl). La rândul ei pluralitatea implică 2 (numărul perechii) şi >2(care
implică mai mult de doi, mulţimea). În limbile indo-europene era foarte bine
marcat numărul perechii, dualul, ale cărui semne sunt mai evidente în greaca
veche decât în limba latină unde rămăşiţele sale se reduc doar la câteva
cuvinte: duo – doi, octo – opt şi ambo – amândoi. Se observă că marca dualului
în limba latină era desinenţa –o.
Cazul
În limba latină sunt şase cazuri: Nominativ, Genitiv, Dativ, Acuzativ,
Ablativ, Vocativ. În afară de acestea ea mai prezintă urme ale unui vechi caz
indo-european Locativul, care arăta situarea pe loc în timp şi spaţiu şi care are
desinenţe specifice doar la singular: la declinarea I, -ae, Romae - la Roma, la
declinarea a II-a şi a III, -i, Tarenti – la, (în) Tarent, Carthagini – la, (în)
Cartagina. La plural, şi ulterior şi la singular, Locativul va fi înglobat de către
Ablativ. Ablativul este de asemenea un caz specific limbii latine. Cazul ablativ,
24
la un nivel primar, poate indica plasarea în spaţiu, cu excluderea mişcării, şi
această funcţie a lui a făcut posibilă înglobarea ulterioară a Locativului,
separarea de un spaţiu, precum şi instrumentul cu care se realizează
acţiunea, din aceste funcţii primare derivând funcţii abstracte şi derivate, care
vor discutate pe larg la sintaxa cazurilor. Cazul ablativ este preponderent
circumstanţial şi poate fi identificat prin întrebările: unde? de unde? cu ce?
prin ce? din ce cauză? cum? când? etc.
Structura cuvântului
La nume, structura cuvântului constă în tema (identică cu radicalul) şi
terminaţia formată din vocală tematică şi desinenţă: amic-us, silv-a, exercit-
us.
Rădăcina sau radicalul este morfemul de bază, care conţine sensul
lexical al cuvântului: lup-, amic-, templ-, silv-, exercit-.
Prefixul este aşezat înaintea rădăcinii, căreia îi precizează sensul lexical
şi cu care alcătuieşte nucleul cuvântului: con-sul, ex-sul.
Vocala tematică (VT), defineşte clasa de flexiune, numită de obicei
declinare: -a-(I), -o/e-(II), ǿ(tip consonantic) şi –i-(III), -u-(IV), -e-(V).
Desinenţa este morfemul gramatical cel mai important al numelui şi
precizează categoriile gramaticale ale cazului, numărului şi uneori implicit
genului.
Declinarea I
Declinarea I cuprinde substantive de genul feminin: silva - pădure,
casa - casă, familia - familie, capra - capră, rosa - trandafir, terra -pământ, şi
excepţii masculine ca:
- nume de bărbaţi: Catilina, Numa, Cinna, Seneca;
- nume de popoare: Geta, Persa, Scytha;
- nume de fluvii: Aluta, Sequana, Garumna:
- nume de ocupaţii bărbăteşti: agricola - agricultor, nauta -
corăbier, poeta .- poet, auriga - vizitiu, scriba - scrib, athleta -
25
atlet, incola - locuitor, collega - coleg, conviva - oaspete,
paricida – paricid.
Substantivele declinării I au vocala tematică (VT) –a, iar desinenţa
genitivului singular este –ae. Substantivele feminine se declină la fel cu
substantivele masculine. La fel se declină şi adjectivele şi participiile terminate
în –a: purpurea - roşie, tacita – tăcută, candida – albă, nigra – neagră, laudata
– lăudată.
Singular Plural
N. terra N. terrae
V. terra V. terrae
G. terrae G. terrarum
D. terrae D. terris
Ac. terram Ac. terras
Abl. terra Abl. terris
Observaţii:
1. Există o veche terminaţie la G.sg. –as în expresiile pater familias
(şeful familiei), mater familias (stăpâna casei).
2. La G.pl se întrebuinţează de obicei desinenţa –um în loc de –arum
la următoarele tipuri de substantive:
a. drachma, amphora – drachmum, amphorum (monede
greceşti).
b. La substantivele compuse cu –gena şi –cola: terrigena (om,
născut al pământului), caelicola (locuitor al cerului) –
terrigenum şi caelicolum.
c. La nume greceşti de popoare terminate în –des: Aeneades,
Dardanides, Aeneadum, Dardanidum.
3. La D. şi Abl. pl, substantivele dea (zeiţă) şi filia (fiică), pentru a fi
distincte de deus (zeu) şi filius (fiu) de declinarea a II-a, adaugă
desinenţele –abus.
Unele substantive sunt defective de număr: divitiae – bogăţie, tenebrae
– întuneric, insidiae – capcană. Substantivul copia la singular înseamnă
26
belşug, la plural – trupe; substantivul littera la singular înseamnă literă,
la plural înseamnă scrisori. În cazul numelor de popoare, când ele sunt
la singular desemnează un individ care aparţine acelui popor, când sunt
la plural denumesc întregul popor: Geta - un get, Getae - geţii, poporul
get.
Exerciţii de autoevaluare:
1. Recunoaşteţi categoriile gramaticale şi traduceţi în limba română
cuvintele de mai jos identificând şi formele de bază ale acestora:
aulam prudentia Numae
formicas disciplinae rosis
terrarum naturis capras
2. Puneţi substantivele de mai jos la cazurile D.sg., Abl. sg., V. pl., G.
pl., Ac. pl:
concordia, -ae tabula, -ae pugna, -ae
ara, -ae rana, -ae via,- ae
sapientia, -ae, modestia, -ae Geta, -ae
3. Traduceţi în limba latină cuvintele de mai jos:
ale unei păduri pentru prietenie despre încredere
pe nişte greieri la ospeţe prin nişte capcane
găinilor către o fată unor scrisori
4. Traduceţi sintagmele următoare în limba română:
coma puellae
vitam feminarum
mensis epulis
epistulae amicis
aleae fortunae
disciplinas scholis
aqua pluviae
terra silvis
27
nautae ripa
vitis pulchris
aula magna
columnarum rectarum
discordiae malae
terrae agricolarum
epistulas amicae
famam gloriae
amica magnae modestiae
deam nostram Minervam
5. Traduceţi sintagmele următoare în limba latină:
prin faima gloriei, pe corăbierii din furtună, prin armonia părerilor,
pentru înţelegerile fetelor, de la capra stăpânei, a unei mese de la ospăţ,
nişte trandafiri pentru cosiţele fetelor, la statuile zeiţelor din Roma, cu
amfore de apă, pe altarul flăcărilor, ale altarelor flăcări, de către
capcanele luptelor, pentru înţelegerile prieteniei, capcanei
porumbelului, pentru înţelegerea prieteniilor .
6. Ataşaţi adjectivele din coloana din dreapta substantivelor adecvate
din coloana din stânga, la cazul la care sunt acestea, şi traduceţi
sintagmele formate:
Aquae longa
Epistulam pulchra
Statuas rapida
28
Rosarum pigra
Silvis rosea
Terra tenera
Puellis fecunda
Caprarum honesta
Dea nigra
7. Declinaţi la numărul plural: pugna, umbra, victoria, filia.
8. Traduceţi: copia et fortuna, famam et memoriam, causa pugnae,
victoriae et gloria, fuga et curae.
Funcţiile cuvintelor într-o propoziţie sunt indicate prin desinenţe. În
limba latină ordinea cuvintelor nu este rigidă, dar cu toate acestea există
câteva particularităţi:
- Verbul stă de obicei la sfârşitul propoziţiei: Italiam cum
nautis petit. (Se îndreaptă spre Italia împreună cu marinarii).
- Adjectivul precedă de obicei substantivul: Novam patriam
condidit. (A întemeiat o nouă patrie).
- Atributul substantival în genitiv poate sta atât în faţa numelui
cât şi după acesta: nautae terra sau terra nautae (pământul
marinarului).
- Atributul substantival în genitiv este plasat de obicei între
nume şi atribut adjectival: nova puellae patria (noua patrie a
copilei) sau între nume şi prepoziţie: in puellae patria (în
patria copilei).
- Complementul stă de obicei înaintea verbului: Italiam cum
nautis petit.
9. Traduceţi textul în limba română:
Nostra terra densas silvas habet ubi deabus Romanis amoenae arae
sunt. Aquae rapidae claraeque illas contingunt et puellae tenerae suas
pallias eo lavant. In antiqua Italia poetae epulis cantabant et magnam
laetitiam convivis donabant. Romam revertit Via Appia.
Convivae epulis ad tabulas non sedebant sed discumbebant. Disciplina
non est scholae sed vitae. Ancillae pecunias et copiam non habebant.
Impudentia est puellam feminae antiquae respondere. In comis
puellarum Romanarum matronarum cicadae aureae sunt. Flammae
irae multas amicitias occidunt. Helena pulcherrima femina erat et
causa pugnae fuit. Victoria Graeca orta a nauta perito est. Troiae
caterva catervam Graecam audacia et fama superabat. Sed caterva
Graeca in statua equina se condidit. Troiana caterva machinam ad
Troiae portam traxit et ita caterva Graeca in umbra nocturna Troiam
occupavit.
10. Traduceţi în limba latină:
Statuile zeiţelor romane sunt lângă altare înalte. Broaştele omoară
greieri pentru masă. O femeie avea o fată de o prostie nemăsurată.
Slujnicele aruncă mingi tinerelor stăpâne. Prin porumbei femeile trimit
scrisori tainice prietenelor. Atleţii aleargă în luptă pentru bani şi pentru
glorie. Sunteţi într-o pădure mare şi deasă. Tinerele fete îşi povestesc
adesea grijile femeilor. Reputaţia tinerelor fete este adesea grija
femeilor, dar constituie şi gloria lor. Renumele acestor femei va fi
veşnic graţie memoriei noastre. Apele asigură acum acestui pământ
fertilitatea, dar umbra pădurilor întunecă pământurile vecine.
11. Traduceţi în limba latină:
După o luptă aspră Troia a fost distrusă de flăcări. Trupele greceşti au
ucis în palat pe regina Troiei şi pe familia acesteia. După ce Aeneas şi-a
părăsit patria, condus de stele, a ajuns în Italia, unde întemeiază o nouă
ţară. Acolo o ia în căsătorie pe Lavinia, fiica regelui Latinus.
12. Traduceţi în limba română:
Divina umbra Aeneam vocat. Nunc in Africa es, sed nova patria tua
non est hic, sed in Italia. Fugere debes ex Africae terris. Ita ante
auroram, Africam et miseram Elissam relinquit et Italiam cum nautis
suis petit et ibi novam Troiam condit. Elissa in silvis et viis Aeneam diu
petit et causam fugae nunquam intellexit.
Vocabular:
Adiungo, ĕre, xi, tum
(v.) a uni, a adăuga.
Aeneas, ae (m.)
Enea. (fiul lui Anhise).
Africa, ae (f.) Africa.
Agricola, ae (m.)
agricultor.
Alea, ae (f.) zar.
Altus, a, um (adj.3)
înalt.
Amica,ae (f.) prietenă.
Amicitia, ae (f.)
prietenie.
Amoenus, a, um
(adj.3) plăcut.
Amphora, ae (f.)
amforă.
Antiquus, a, um
(adj.3) vechi, bătrân.
Aqua, ae (f.) apă.
Ara, ae (f.) altar.
Asper, a, um (adj.3)
aspru aprig.
Athleta, ae (m.) atlet.
Audacia, ae (f.)
îndrăzneală.
Aula, ae (f.) sală,
clasă.
Aurora, ae (f.)
dimineaţă.
Canto, are, avi, atum
(v.) a cânta.
Capra, ae (f) capră.
Caterva, ae (f.)
trupă.
Causa, ae (f.) cauză.
Cicada, ae (f.) greier.
Clarus, a, um (adj.3)
strălucit.
Columba, ae (f.)
porumbel.
Columna, ae (f.)
coloană.
Coma, ae (f.) plete.
Concordia, ae (f.)
înţelegere.
Condo, ĕre, di, itum
(v.) a întemeia.
Constituo, ĕre, ui,
itum (v.) a hotărî, a
constitui.
Contingo, ĕre, i, tum
(v.) a atinge.
Conviva, ae (m.)
mesean.
Copia, ae (f.) belşug.
Cura, ae (f.) grijă.
Curro, ĕre, si, sum
(v.) a alerga.
Dea, ae (f.) zeiţă.
Debeo, ēre, ui, itum
(v.) a trebui.
Deletus, a, um (adj.3)
distrus.
Densus, a, um (adj.3)
des.
Disciplina, ae (f.)
învăţătură.
Discordia, ae (f.)
neînţelegere.
Discumbo, ĕre, ui,
itum (v.) a sta culcat.
Diu (adv.) mult timp.
Divinus, a, um (adj.3)
divin.
Do, are, avi, atum (v.)
a da.
Domina, ae (f.)
stăpână.
Dono, are, avi, atum
(v.) a da.
Ductus, a, um (adj.3)
dus.
Elissa, ae (f.) Elisa.
Epistula, ae (f.)
scrisoare.
Epulae, arum (f.)
ospăţ.
Equinus, a, um (adj.3)
de cal.
Fama, ae (f.) faimă.
Familia, ae (f.)
familie.
Fecundus, a, um
(adj.3) fertil, mănos.
Femina, ae (f.)
femeie.
Fiducia, ae (f.)
încredere.
Flamma, ae (f.)
flacără.
Formica, ae (f.)
furnică.
Fortuna, ae (f.)
soartă.
Fuga, ae (f.) fugă.
Fugio, ĕre, i, itum (v.)
a fugi.
Gallina, ae (f.) găină.
Geta, ae (m.) get.
Gloria, ae (f.) glorie.
Habeo, ēre, ui, itum
(v) a avea.
Hic (adv.) şi
(pron.dem.) aici,
acesta.
Iacio, ĕre, ieci, iactum
(v.) a arunca.
Ibi (adv.) acolo.
Impudentia, ae (f.)
neruşinare.
Insidiae, arum (f.)
capcană.
Intellego, ere, xi, tum
(v.) a înţelege.
Ira, ae (f.) mânie.
Italia, ae (f.) Italia.
Laetitia, ae (f.)
bucurie.
Lavo, are, avi, atum
(v.) a spăla.
Longus, a, um (adj.3)
lung.
Machina, ae (f.)
uneltire.
Magnus, a, um (adj.3)
mare, imens.
Malus, a, um (adj.3)
rău.
Memoria, ae (f.)
memorie, amintire.
Mensa, ae (f.) masă.
Minerva, ae (f.)
Minerva.
Miser, a, um (adj.3)
sărman, nefericit.
Mitto, ĕre, si, sum (v.)
a trimite, a încredinţa.
Modestia, ae (f.)
modestie, cumpătare.
Multus, a, um (adj.3)
mult.
Narro, are, avi, atum
(v.) a povesti, a relata.
Natura, ae (f.) natură.
Nauta, ae (m.)
corăbier.
Nocturnus, a, um
(adj.3) nocturn.
Novus, a, um (adj.3)
nou.
Numa, ae (m.) Numa
Numquam (adv.)
niciodată.
Occido, ĕre, si, sum
(v.) a ucide.
Occupo, are, avi,
atum (v.) a ocupa.
Ortus, a, um (adj.3)
născut.
Pallia, ae (f.) manta.
Pecunia, ae (f.) bani,
avere.
Peritus, a, um (adj.3)
priceput.
Peto, ĕre, ivi, itum
(v.) a se îndrepta.
Piger, ra, rum (adj.3)
leneş.
Pluvia, ae (f.) ploaie.
Porta, ae (f.) poartă.
Procella, ae (f.)
furtună.
Prudentia, ae (f.)
prudenţă.
Puella, ae (f.) fată.
Pugna, ae (f.) luptă.
Pulcher, ra, rum
(adj.3) frumos.
Rana, ae (f.) broască.
Rapidus, a, um (adj.3)
iute.
Rectus, a, um (adj.3)
drept.
Regia, ae (f.) palat.
Regina, ae (f.) regină.
Relinquo, ĕre, i, tum
(v.) a rămâne.
Ripa, ae (f.) mal.
Roma, ae (f.) Roma.
Romanus, a, um
(adj.3) roman.
Rosa, ae (f.)
trandafir.
Roseus, a, um (adj.3)
roşu.
Sapientia, ae (f.)
înţelepciune.
Schola, ae (f.) şcoală.
Sedeo, ēre, i (v.) a sta.
Sempiternus, a, um
(adj.3) veşnic.
Sententia, ae (f.)
părere.
Silva, ae (f.) pădure.
Statua, ae (f.) statuie.
Stella, ae (f.) stea.
Stultitia, ae (f.)
prostie.
Supero, are, avi,
atum (v.) a
supravieţui.
Tabula, ae (f.) masă.
Tacitus, a, um (adj.3)
tăcut.
Tego, ĕre, i, ctum (v.)
a acoperi.
Tener, a, um (adj.3)
tânăr.
Terra, ae (f.) pământ.
Traho, ere, xi, ctum
(v.) a trage.
Troia, ae (f.) Troia.
Umbra, ae (f.) umbră
Via, ae (f.) drum,
cale.
Vicinus, a,um (adj.3)
vecin.
Victoria, ae (f.)
victorie.
Vita, ae (f.) viaţă.
Declinarea a II-a
Declinarea a II-a cuprinde:
- substantive masculine terminate în –us, atât comune: lupus -
lup, amicus - prieten, filius - fiu, deus - zeu, cât şi substantive
proprii: Lucius, Marcus, Aemilius, Cornelius;
- substantive masculine terminate în –er, puer - copil, gener -
ginere, socer - socru, liber – carte, ager -ogor;
- substantive masculine terminate în –ir, vir – bărbat.
- substantive neutre terminate în –um, templum – templu,
donum – cadou, imperium – comandă, bellum – război.
- Excepţii feminine terminate în –us, care denumesc:
a. nume de arbori şi pomi fructiferi: pirus – păr, prunus –
prun, cerasus – cireş, malus – măr, fagus – fag, platanus, i
- platan;
b. nume de ţări: Aegyptus, Epirus, Peloponesus;
c. nume de oraşe: Corinthus;
d. nume de insule: Cyprus, Rhodus, Samus, Delus.
La declinarea a II- a VT este -o/e-. Genitivul singular este -i.
Substantivele feminine se declină la fel cu substantivele masculine terminate în
-us. Doar la aceste substantive, terminate în -us la nominativ singular,
vocativul singular este diferit de nominativul singular, fiind –e. În rest V=N la
singular şi respectiv la plural. La genul neutru sunt trei cazuri identice:
N=V=Ac atât la singular cât şi la plural.
Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
N. amicus cerasus N. amici cerasi
V. amice cerase V. amici cerasi
G. amici cerasi G. amicorum cerasorum
D. amico ceraso D. amicis cerasis
Ac. amicum cerasum Ac. amicos cerasos
Abl. amico ceraso Abl.amicis cerasis
Substantivele masculine terminate în- er, fie îl pierd pe e, ca în ager,
agri – ogor, magister, magistri - profesor, liber, libri – carte, fie îl menţin pe e,
ca în socer, soceri - socru, gener, generi -ginere, liber, liberi - zeul Bacchus,
puer, pueri - copil, vesper, vesperi - seară, liberi, liberorum - copii.
Substantivele care îl pierd pe e îşi schimbă radicalul începând cu cazul
genitiv singular. O dată ce acest radical a fost schimbat el rămâne aşa pe tot
parcursul declinării, mai puţin la N.sg şi V.sg unde e se menţine. La
substantivele la care e se menţine în radical pe parcursul flexiunii, declinarea se
face întocmai ca la substantivele masculine terminate în –us, adăugându-se
desinenţele la radicalul cuvântului.
Singular Plural
N. ager N. agri
V. ager V. agri
G. agri G. agrorum
D. agro D. agris
Ac. agrum Ac agros
Abl agro Abl.agris
Substantivele neutre au trei cazuri identice, N=Ac=V. La singular
desinenţa este –um, iar la plural desinenţa este –a.
Singular Plural
N.Ac.V. templum N.Ac.V. templa
G. templi G. templorum
D.Abl. templo D.Abl. templis
Observaţii:
Substantivele terminate în –ius şi –ium la nominativ singular fac
genitivul singular în –ii. Lucius – Lucii, ingenium – ingenii, consilium –
consilii.
Numele proprii de origine latină terminate la nominativ singular în –
ius, -aius, -eius, fac vocativul singular în –i: Publius – Publi, Cornelius –
Corneli, Lucius - Luci, Pompeius - Pompei, Horatius - Horati. La fel se
comportă substantivele: filius - fili, genius - geni şi pronumele posesiv meus -
mi.
Unele substantive fac genitivul plural în –um în loc de –orum.
a. nume de monede sau măsuri: nummus – nummum, sestertius –
sestertium, denarius – denarium.
b. nume de popoare: Grai – Graium, Argivi – Argivum, Pelasgi –
Pelasgum.
c. în câteva cuvinte lungi: consanguineus – consanguinem.
Substantivele humus – pământ, şi numele de oraşe şi insule mici de
declinarea a doua, la singular păstrează urmele unui vechi caz, numit Locativ,
a cărui desinenţă specifică este – i: humi – pe pământ, Corinthi – în Corint.
Unele substantive sunt defective de număr: castra, -orum – tabără,
arma, orum – armă, liberi, orum – copii.
Substantivul deus are o declinare particulară la plural:
N. V. dei, dii, di D.Abl. deis, diis, dis
Ac. deos G. deorum, deum
Exerciţii de autoevaluare:
1. Indicaţi care din cuvintele următoare se declină precum dominus.
Este suficientă terminaţia –us a cazului nominativ singular pentru a
afirma că un nume este la declinarea a II-a?
populus, populi – popor genus, generis - categorie
tempus, temporis – timp tribunus, tribuni - tribun
modus, modi – fel corpus, corporis trup
manus, manus – mână socius, socii- aliat
legatus, legati – sol, locţiitor scelus, sceleris –crimă.
2. Declinaţi la plural servus, la singular locus şi la plural annus.
3. Traduceţi şi declinaţi la singular: animus et memoria, la plural: via
et murus, puella et amici, dei et fortuna, feminae servusque.
4. Indicaţi categoriile gramaticale ale următoarelor nume:
magistros
donis
lupae
terris
lupi
terram
dona
virorum
templum
rosarum
puero
lupe
nautam
cerase
dominus
fili
5. Declinaţi pulcher puer, bonus liber, femina et vir, miser servus,
ager silvaque.
6. Traduceţi în limba latină sintagmele:
Sclavii stăpânului, în grădinile stăpânilor, de către săbiile solilor, prin
vântul toamnei, cu un medic cu suflet, hrană pentru cocoşi, pe câmp cu
iezi, din grădina profesorului într-o seară de toamnă, cuţit pentru
mistreţ, pe cireşul din grădini, seara sub platani, lupule rău, pe destinele
prizonierilor, pe un cuvânt de elev, în Tarent la căsătoria prietenilor, în
vechiul Egipt al scribilor pricepuţi.
7. Traduceţi sintagmele, indicând categoriile gramaticale ale acestora:
Venti vesperorum, tecta domorum, foci templis, verba avi, officia
domino, remedium morbo, domum argenti, donum aurei domino,
auxilio frumenti captivis, nuntii incendii oppidorum, remedia
morborum puerorum, libertos instrumenta domini, pueros ornamenta
familiarum.
8. Traduceţi propoziţiile în limba română:
Advocati Romani in forum veniunt et suum officium exercent. Magistri
pueris oppidorum ornamenta ostendunt. Ostia templorum auro
argentoque tecta sunt. Pueri puniti domi stant et libros legunt.
Discipuli in ludis sub vesperum discunt. Rustici ex pratis frumenta cum
asinis legunt et saepe cum flagello eos ducunt.
9. Traduceţi propoziţiile în limba latină:
Bărbaţii neînfricaţi dau sfaturi bune pentru luptă. Cai iuţi trag carele în
războaie. Paharele au un preţ de doi talanţi. Profesorii îi învaţă pe copii
multe cuvinte. Ţăranii ară câmpul cu plugurile şi cu măgari. Stăpânii au
în ajutor mulţi sclavi şi un libert. Stăpânul casei îl eliberează pe Lucius,
sclavul său.
10. Traduceţi în limba română:
Post Aeneam Ascanius, Aeneae filius, in Italia diu regnat. Cum amicis
et magno servorum numero, Albam in amoeno loco condit. Post
Ascanius, Ascanii filius magno animo patriam regit, nec deos omittit.
Ita per multos annos Aeneae familia in Italia regnat. Tandem Proca
regnat qui duos filios gignit. Numitor post Procam patriae curam
accipiet, nam sapientissimus est: „O, fili, semper patriam in animo
habe, nam Albae dominus eris.” Sed mox Amulius, malus filius, eum ex
patriae muris expellit, filiosque interficit. Filiam quoque, Rheam
Silviam, Vestae vovet: ita neque nubere neque filium habere debet.
Fortuna vero deum Rheae Silviae obiicit: Rhea in silva ambulans,
deum videt. Deus Rheam Silviam amat. Ita Rhea gemellos pariet:
Romulus et Remus dei feminaeque filii sunt.
(după Titus Livius)
11. Traduceţi în limba română:
Amulius servo imperat: „Serve, Rheae Silviae filii in fluvii aquis perire
debent”. Servus vero Romulum et Remum in alveo collocat. In sicco
loco aqua deponuntur. Ibi nunc lupa gemellis mammas praebet neque
gemellos interficit. Tyrrani vero servus, Faustulus, gemellos invenit et
educat. Audaciam et patientiam animis gemellorum iniicit. Tandem,
post viginti annos, gemelli amicorum animos incendunt. Audacia
patriam mox liberant Amuliumque interficiunt. Avo patriae curam
reddunt. Romulus Remusque coloniam cum copiis condere statuunt in
ripa ubi aquis depositi erant. Ibi Remus ante Romulum sex vulturios
videt; Romulus, vero, mox duodecim vulturios videt. Vulturiorum
numero dei Romulum designant. Amici quoque Romulum salutant:
„Romule, nunc dominus es”. Ita Romulus ducendo fossam, coloniam
condit locumque appellat Romam. „O amici, per deos, semper servate
Romae muros”. Remus vero ridet: „Romule, Romae muri ridiculi
sunt!” Et fossam transilit. Romulus Remum ad pugnam vocat et
interficit. Post pugnam, Romulus Romam aedificare incipit et muro
cingit.
(după Titus Livius)
12. Traduceţi în limba română:
Cum Asia in regis Darii imperio esset, quidam Histiaeus, vir summo
ingenio, qui apud Darium erat, Aristagorae amico rem magnam
occulte nuntiare voluit. Servo suo igitur capillos totondit et in capite
nudo litteras scripsit. Postquam servus paucos dies domi mansit,
dominus ad Aristagoram eum ire iussit: „Cum in aedibus amici mei
eris, ait, caput tuum deradere ille debebit”. Servus, ut imperatum erat,
ad Aristagoram venit. Ille ut Histiaeus mandaverat fecit et hanc novi
generis epistulam legit.
13. Traduceţi în limba latină:
Numa Pompilius domneşte după Romulus, deşi nu este fiul acestuia.
Numa este un bărbat bun şi drept care nu iubeşte luptele şi care îi
învaţă pe romani să fie buni şi pioşi şi să-i cinstească pe zei. De la
Numa romanii au deprins grija zeilor şi a zeiţelor, cultivându-le pe
Diana, Vesta şi Minerva.
14. Traduceţi în limba latină:
După Tullus Hostilius în fruntea romanilor se află Ancus Martius, un
bărbat drept din familia lui Numa Pompilius. Putem citi despre viaţa lui
Tullus Hostilius în cartea întâi a lui Titus Livius. Din cauza faimei şi a
dreptăţii Ancus este un nou Numa. El se află întotdeauna lângă altare
căci se teme de zei. Când latini invadează Roma ei spun că Ancus nu
poate să conducă trupele căci niciodată nu se îndepărtează de altare.
Ancus însă prin multe lupte cucereşte pământurile latinilor şi duce pe
femeile, bărbaţii şi copiii captivi în Roma.
15. Traduceţi în limba română:
Servius Tullius censum instituit: nunc viros pro fortunis in centurias
distribuit. Erant centuriae oppulentissimorum Romanorum. In pugna
equos ducebant. Oppulentissimi viri galeam, clipeum, loricam
habebant. Hasta et gladio pugnabant. Erant Romani qui magnam
pecuniam non habebant et fundis tantum pugnabant. Tandem
proletariis pecunia non erat. Itaque non pugnabant, sed Servius
dicebat: Viri qui pecuniam et agros habent pro patria semper timebunt.
Miseri proletarii neque pecunia neque agros habetis et non potestis
pugnare bene quia pro patria non timebitis.
( după Titus Livius)
16. Traduceţi în limba română:
Lucium Tarquinium Romani Superbum vocabant, nam tyrannus erat.
Non tantum Tarquinio multa vitia erant, sed etiam armis et supliciis
iniustum regnum gerebat. Honestos Romanos interficiebat quod ita
pecuniam eorum capere poterat. Romanorum verba non timebat, et
saepe cum amicis in foro veniebat nam Tarquinius putabat: Erunt arma
non tantum in castris sed etiam in foro et in templis. Romani ubique
arma videbunt et pro vita sua timebunt. Tarquinius dicebat Romanis:
Bellum quoque cum Volscis, cum Rutulis gerere debemus; belli causam
inveniemus et Romanorum copias ducam. Tum Volscos mox vincemus,
tunc Rutulorum castra petemus et oppida capiemus. Pecuniam
habebimus et magnum templum in Capitolio faciemus. Populi quoque
animos delectabo quia Romani pulchra monumenta amant. Romani
vero neque vitam neque consilia Tarquini laudabant. A deis auxilium
frustra petebant.
( după Titus Livius)
17. Alegeţi adjectivele corespunzătoare pentru substantivele de mai jos,
care să corespundă în latină următoarelor sintagme - platanilor
înalţi din grădina poeţilor vestiţi, pe navigatorii neînfricaţi prin
furtuni aprige, nişte cadouri frumoase pentru bărbaţi harnici şi femei
dragi: (platanus, -i platan, hortus, -i grădină, poeta,-ae poet, nauta,
-ae navigator, procella, -ae furtună, donum, -i cadou, vir, -i bărbat,
femina, -ae femeie, altus, -a, um înalt, clarus, -a, um vestit,
impavidus, -a, -um neînfricat, asper, aspera, asperum aprig,
pulcher, ra, rum frumos, impiger, ra, rum harnic, carus, -a, -um
drag.
18. Cuvinte încrucişate:
Orizontal şi vertical la fel:
1. 1.loc (abl.pl), 2. grijă (nom.pl.),
3. 3. adesea
1 2 3
2
3
1 2 3
2
3
1. zid
(abl.pl.), 2.
Trandafir (ac.sg.), 3.
a fi (conj. prez.
pers.I pl.)
Orizontal:
1.opus mării (nom.pl.) 2.desin.ac.pl. - el este, 3.prieten (franceză)
4.stăpânului 5. desin.dat.pl. 6.zid (ac.pl).
Vertical:
în sfârşit 2. tu eşti 3. Roma (vice-versa) 4. fratele lui Romulus (gen.sg.)
5.măgarilor 6. şi - desin.ac.pl.
Orizontal şi vertical la fel:
1.el răpeşte 2.eu voi ataca 3. tu te temi
Orizontal şi vertical la fel:
1 2 3 4 5 6
2
3
4
5
6
1 2 3
2
3
1 2 3 4 5 6 7 8234567
1. mare (ac.pl) 2.palat regal
(N.sg) 3. eu voi iubi.
Orizontal: 1.femeilor 2.ei cugetă 3.spre Roma 4.şi–
eşti 5. ele doresc 6.Gnaeus (abrev.) - divinităţii 7. pe
aceasta – căci.
Vertical:
1.iată 2.soartă 3.eu 4.1999(cifre romane) – 499(cifre romane) 5.prin urmare
6.căci – negaţie 7.prep cu ac.sau abl. 8. stai – 990 (cifre romane)
Vocabular:
Accipio, ĕre, i, tum
(v.) a lua, a primi.
Advocatus, i (m)
avocat.
Aedifico, are, avi,
tum (v.) a clădi, a
înălţa, a construi.
Aegyptus, i (f) Egipt.
Aedes, is (f) lăcaş.
Ager, ri (m) ogor.
Aio (v. nereg.) a zice.
Alveus, i (m) albie.
Ambulo, are, avi, tum
(v.) a se plimba.
Amicus, i (m) prieten.
Amitto, ĕre, si, sum
(v.) a trimite, a
pierde.
Amo, are, avi, tum
(v.) a iubi.
Amoenus, a, um
(adj.3) plăcut.
Animus, i (m) spirit,
curaj.
Annus, i (m) an.
Antiquus, a, um
(adj.3) vechi, bătrân.
Apelllo, are, avi, tum
(v.) a chema, a numi.
Aper, ri (m) mistreţ.
Aratrum, i (n) plug.
Argenteus, a, um
(adj.3) de argint.
Aro, are, avi, tum
(v.) a ara.
Ascanius, ii (m)
Ascaniu.
Asinus, i (m) măgar.
1 2 3
2
3
Audacia, ae (f)
îndrăzneală.
Aureus, a, um (adj.3)
de aur.
Auxilium, ii (n)
sprijin, ajutor.
Avus, i (m) bunic,
strămoş.
Bellum, i (n) luptă,
război, bătălie.
Bene (adv.) bine.
Bonus, a, um (adj.3)
bun.
Campus, i (m) câmp.
Capillus, i (m)
păr, plete.
Capio, ĕre, i, tum (v.)
a prinde, a lua.
Captivus, i (m)
prizonier.
Caput, tis (n) cap,
ţeastă.
Centuria, ae (f)
centurie.
Cerasus, i (f) cireş.
Cibus, i (m)
hrană, mâncare.
Cingo, ĕre, cinxi,
ctum (v.) a înconjura.
Clipeus, i (m) scut.
Colloco, are, avi, tum
(v.) a aşeza.
Colonia, ae (f.)
colonie.
Conduco, ĕre, xi,
ctum (v.) a conduce, a
mâna.
Consilium, ii (n)
sfat.
Corpus, oris (n) trup.
Culter, ri (m) cuţit.
Currus, us (m) car.
Debeo, ēre, ui (v.)
a trebui.
Delecto, are, avi, tum
(v.) a încânta
Depono, ěre, ui, tum
(v.) a depune.
Deradeo, ěre, i, sum
(v.) a rade.
Designo, are, avi, tum
(v.)a indica.
Deus, i (m) zeu.
Dies, ei (f) zi.
Discipulus, i (m)
elev.
Disco, ěre, i, tum (v.)
a învăţa.
Distribuo, ěre, ui,
tum (v.) a împărţi.
Do, are, dedi, tum (v.)
a da.
Dominus, i (m) stăpân.
Donum, i (n) cadou.
Duco, ěre, xi, ctum
(v.) a duce, a mâna.
Educo, ěre, xi, ctum
(v.) a educa.
Eo, ire, ivi (ii), itum
(v.) a merge.
Equus, i (m) cal.
Exerceo, ēre, ui, tum
(v.) a exercita.
Expello, ěre, pepuli,
pulsum (v.) a
alunga.
Facio, ěre, feci,
factum (v.) a face.
Filius, ii (m) fiu.
Flagellum, i (n) bici.
Fluvius, ii (m)
fluviu.
Focus, i (m) foc.
Forum, i (m) for.
Fossa, ae (f) şanţ.
Frumentum, i (n)
recoltă.
Frustra(adv.) în zadar.
Fundus, i (m)
teritoriu.
Galea, ae (f) coif.
Gallus, i (m) cocoş.
Gemellus, i (m)
geamăn.
Genus,eris (n)
categorie.
Gero, ěre, si, stum
(v.) a purta.
Gigno, ěre, ui, tum
(v.) a naşte.
Gladius, ii (m) sabie.
Habeo, ēre, ui, tum
(v.) a avea.
Hedus, i (m) ied.
Honestus, a, um
(adj.3) cinstit.
Hortus, i (m) grădină.
Ibi (adv.) acolo.
Igitur (conj.) aşadar.
Impavidus, a, um
(adj.3) neînfricat.
Impero, are, avi, tum
(v.) a porunci.
Incendium, ii (n)
incendiu.
Incendo, ěre, si, sum
(v.) a incendia.
Ingenium, ii (n)
talent.
Inicio, ěre, ieci, ctum
(v.) a arunca.
Iniustus, a, um (adj.3)
nedrept.
Instrumentum, i (n)
unealtă.
Interficio, ěre, feci,
ctum (v.) a ucide
Invado, ěre, si, sum
(v.) a invada.
Invenio, ire, i, tum
(v.) a descoperi.
Ita (adv.) astfel.
Iubeo, ēre, iussi, sum
(v.) a porunci.
Iustitia, ae (f)
dreptate.
Iustus, a, um (adj.3)
drept.
Laudo, are, avi, tum
(v.) a lăuda.
Legatus, i (m) sol,
locţiitor.
Lego, ěre, i, tum (v.)
a culege, a învăţa.
Liber, ri (m) carte.
Libero, are, avi, atum
(v.) a elibera.
Libertus, i (m)
libert.
Locus, i (m) loc.
Lorica, ae (f) platoşă.
Ludus, i (n) joc,
şcoală.
Lupus, i (m) lup.
Magister, i (m)
îndrumător, profesor.
Malus, a, um (adj.3)
rău.
Mamma, ae (f)
mamelă.
Maneo, ēre, si, sum
(v.) a rămâne.
Manus, us (f) mână.
Medicus, i (m) medic.
Miser, a, um (adj.3)
sărman, nefericit.
Modus, i (m) mod,
fel.
Morbus, i (m) microb,
boală.
Mox (adv.) apoi.
Murus, i (m.) zid.
Nam (conj). căci.
Nec (conj.) şi nu
Non tantum, sed
etiam nu numai, ci şi.
Novus, a, um (adj.3)
nou.
Nubo, ěre, nupsi,
ptum (v.) a se
căsători
Nudus, a, um (adj.3)
lipsit de, gol.
Numerus, i (m)
număr.
Numquam (adv.)
niciodată.
Nunc (adv.) acum.
Nuntio, are, avi, tum
(v.) a anunţa.
Nuntius, ii (m) veste,
vestitor.
Nuptiae, arum (f.)
căsătorie.
Obicio, ěre, ieci, ctum
(v.) a ieşi înainte, a
se opune.
Occulte (adv.) pe
ascuns.
Officium, ii (n)
datorie.
Oppidum, i (n) cetate.
Oppulentus, a, um
(adj.3) bogat.
Ornamentum, i (n)
podoabă.
Ostendo, ěre, i, tum
(v.) a arăta.
Ostium, ii (n) intrare,
uşă.
Pario, ěre, ui, tum
(v.) a naşte.
Paucus, a, um (adj.3)
puţin.
Pecunia, ae (f) avere.
Pereo, ire, ui, tum (v.)
a pieri.
Peritus, a, um (adj.3)
priceput.
Peto, ěre, vi, tum (v.)
a cere, a ataca.
Pius, a, um (adj.3)
pios.
Platanus, i (f) platan.
Poculum, i (n) pahar.
Populus, i (m) popor.
Possum, posse, potui
(v.) a putea.
Postquam (conj.)
după ce.
Praebeo, ēre, ui, tum
(v.) a oferi.
Praesum, esse, fui (v.)
a fi în frunte.
Pratum, i (n) pajişte.
Pretium, ii (n) preţ.
Proletarius, ii (m)
cetăţean sărac.
Puer, i (m) copil,
sclav.
Quia (conj). fiindcă.
Quidam, quaedam,
quiddam (pron.nehot.)
un oarecare
Quamquam (conj.)
deşi.
Quod (conj.) fiindcă.
Quoque (adv.) chiar.
Rapidus, a, um (adj.3)
rapid.
Reddo, ěre, didi, tum
(v.) a înapoia.
Regno, are, vi, tum
(v.) a conduce.
Remedium, ii (n)
leac.
Rex, gis (m) rege.
Rideo, ēre, i, sum
(v.) a râde, aşi bate joc.
Ridiculus, a, um
(adj.3) ridicol.
Rusticus, i (m) ţăran.
Saluto, are, vi, tum
(v.) a saluta.
Sapiens, tis (adj.1)
înţelept.
Scelus, eris (n) crimă,
nenorocire.
Semper (adv.)
întotdeauna.
Servo, are, vi, tum
(v.) a sluji.
Servus, i (m) sclav.
Sex (num.) sase.
Siccus, a, um (adj.3)
uscat.
Socius, ii (n) aliat.
Statuo, ěre, i, tum (v.)
a hotărî.
Superbus, a, um
(adj.3) trufaş.
Supplicium, ii (n)
tortură.
Talantum, i (n) talant.
Tandem (adv.) în
sfârşit.
Tarentum, i (n)
Tarent.
Tectum, i (n) acoperiş.
Templum, i (n)
templu.
Tempus, oris (n)
timp.
Tener, a, um (adj.3)
tânăr.
Timeo, ēre, ui (v.)
a se teme.
Tondeo, ěre, totondi,
tonsum (v.) a tunde.
Transilio, ire, i, tum
(v.) a trece.
Tribunus, i (m) tribun.
Tunc (adv.) atunci.
Tyrannus, i (m) tiran.
Venio, ire, i, tum (v.)
a veni.
Ventus, i (m) vânt.
Verbum, i (n) cuvânt.
Vesper, i (m) seară.
Video, ēre, i, sum (v.)
a vedea.
Viginti (num. card.)
douăzeci.
Vir, i (m) bărbat.
Vitium, ii (n) viciu.
Volo, velle, volui (v.)
a vrea.
Voveo, ěre, i, tum
(v.) a făgădui.
Vulturius, ii (m)
vultur.
Modulul III
În acest modul veţi învăţa despre:
- declinarea a III-a consonantică
- declinarea a III-a vocalică
- substantivele fals consonantice
- substantivele fals vocalice
- substantive neregulate
Declinarea a III-a
Declinarea a III-a este de două tipuri: consonantică sau
imparisilabică şi vocalică sau parisilabică. Ambele conţin substantive
masculine, feminine şi neutre. Declinarea a III-a consonantică are tema
terminată în consoană: arbor, arboris - arbore, miles, militis –soldat, aestas,
aestatis – vară; la declinarea a III-a consonantică se observă inegalitatea
numărului de silabe între nominativ singular: iudex şi genitiv singular: iudicis
şi, de aceea, aceasta a mai fost numită şi declinarea a III-a imparisilabică.
Declinarea a III-a vocalică are tema terminată în vocala –i civis, civis –
cetăţean, ovis, ovis– oaie, avis, avis – pasăre, iar numărul de silabe între
nominativ şi genitiv singular este identic: N.sg. ovis, G.sg. ovis, de aceea i se
mai spune şi declinarea a III- parisilabică. Genitivul singular are desinenţa –is
la ambele tipuri de declinare. Spre deosebire de declinarea I şi declinarea a II-
a, la care genul putea fi recunoscut după desinenţa de sine stătătoare a
nominativului singular, la declinarea a III-a, datorită numeroaselor abateri
provocate de alterarea temelor terminate în dentale, guturale, labiale sau a celor
terminate în -l, -n, -r, nominativul singular poate avea multiple desinenţe după
cum urmează, în funcţie de cele trei cazuri:
- genul masculin se termină în: -o, -or, -os, -er, -es;
- genul feminin se termină în: -as, -is, -aus, -x, -us, -utis, -udis,
-s (precedat de consoană) şi în –es;
- genul neutru se termină în: -a, -e, -c, -l, -men, -t, ar, -ur, -us
(cu genitivul oris, -eris).
Flexiunea declinării a III-a consonantice şi a celei vocalice este
asemănătoare, cu excepţia următoarelor diferenţe:
a. la genul neutru Abl sg. la declinarea a III-a consonantică este –e,
la declinarea a III-a vocalică este –i.
b. la genul neutru N.Ac.V. plural este la declinarea a III-a
consonantică -a, la declinarea a III-a vocalică este –ia.
c. la toate genurile genitivul plural este la declinarea a III-a
consonantică -um, iar la declinarea a III-a vocalică este –ium.
Substantivele masculine se declină la fel ca cele feminine, iar genul
neutru are trei cazuri identice: N=Ac.=V
Declinarea a III-a consonantică
Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
N.V. consul virtus N.V. consules virtutes
G. consulis virtutis G. consulum virtutum
D. consuli virtuti D. consulibus virtutibus
Ac. consulem virtutem Ac. consules virtutes
Abl. consule virtute Abl. consulibus virtutibus
Singular Plural
Neutru
N.V.Ac. tempus N.V.Ac. tempora
G. temporis G. temporum
D. tempori D. temporibus
Abl. tempore Abl temporibus
Declinarea a III-a vocalică
Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
N.V. hostis navis N.V. hostes naves
G. hostis navis G. hostium navium
D. hosti navi D. hostibus navibus
Ac. hostem navem Ac. hostes naves
Abl. hoste nave Abl. hostibus navibus
Singular Plural
Neutru
N.V.Ac. mare N.V.Ac. maria
G. maris G. marium
D.Abl. mari D.Abl. maribus
Substantive fals consonantice
Unele substantive, deşi au aspect consonantic, prin felul în care se
termină tema şi prin numărul impar de silabe între nominativ şi genitiv
singular, au genitivul plural terminat în –ium în loc de –um: ars-artis - artă,
dos-dotis - zestre, fauces-faucium - gâtlej, fons-fontis – fântână, frons-frontis -
frunte, glis-gliris - şobolan, lis-litis - proces, mas-maris - mascul, mus-muris -
şoarece, nix-nivis - zăpadă, nox-noctis - noapte, pars-partis - parte, pons-pontis
- pod, strix-strigis - bufniţă, trabs-trabis – bârnă, urbs, urbis – cetate, oraş. În
acelaşi fel se declină numele în –as, -atis, şi în –is, -itis: Arpinas, Arpinatis –
locuitor din Arpinum, Quiris, Quiritis - cetăţean roman, Penates, Penatium –
zei ai casei. Substantivul civitas, civitatis are genitivul plural atât în –um cât şi
în –ium.
Substantivele neutre terminate la nominativ singular în -al, -ar, deşi par
să aibă aspect consonantic, ele reprezintă de fapt teme vocalice care l-au
pierdut pe –e final şi se vor declina în consecinţă precum substantivul mare,
maris. În această listă se pot include: animal, animalis – animal, calcar,
calcaris – pinten, tribunal, tribunalis – tribunal, exemplar, exemplaris – model,
exemplu. Excepţie fac nectar, nectaris – nectar, iubar, iubaris – splendoare,
hepar, hepatis – ficat, far, farris – grâu, care vor avea ablativul singular
terminat în –e şi nu în –i.
Substantive fals vocalice
Ca şi în cazul precedent există alte substantive, care, deşi au aspect
vocalic, reprezintă teme consonantice şi vor avea genitivul plural în –um:
accipiter, accipitris – uliu, apis, apis – albină, canis, canis – câine, frater,
fratris – frate, iuvenis, iuvenis – tânăr, mater, matris –mamă, mensis, mensis
lună, pater, patris – tată, sedes, sedis – scaun, senex, senis – bătrân, vates, vatis
– profet.
Observaţii
1. Unele substantive vocalice au acuzativul singular în –im şi ablativul
singular în –i: sitis, sitis – sete, tussis, tussis- tuse, vis – putere, Tiber, Tiberis -
Tibru Arar, Araris- Arar. Altele cunosc pentru cazurile menţionate mai sus atât
forme cu -em, -e, cât şi cu –im, -i: febris – febrem, febrim (Ac.sg.) sau febre,
febri (Abl.sg.) – febră, la fel: turris – turn, securis - secure, puppis – partea
din spate a unei corăbii. Substantivul ignis, ignis – foc, are ablativul singular în
–i, doar în expresii consacrate precum: aqua et igni interdicere – a
excomunica, ferro ignique vastare – a pustii prin sabie şi foc.
2. Alte substantive prezintă schimbări mari de radical pe parcursul
flexiunii: caro, carnis – carne, sanguis, sanguinis – sânge, nix, nivis – zăpadă,
iter, itineris – drum, iecur, iecinoris – ficat, senex, senis – bătrân. De aceea nu
trebuie să uităm că, dacă la genitiv singular radicalul se schimbă, el rămâne aşa
pe tot parcursul flexiunii.
! Nu uita: Este vital să ştii formele de bază ale unui substantiv, care
sunt nominativul şi genitivul singular.
3. Există o serie de substantive la declinarea a III-a, a căror flexiune
este neregulată şi de aceea ele necesită o atenţie sporită pentru a fi reţinute:
Iuppiter – divinitatea romană supremă, bos, bovis – bou, vis – forţă, putere,
vas, vasis – vas, iecur, iecoris (iecinoris) – ficat, iter, itineris – drum, cale.
NV. Iupiter
G. Iovis
D. Iovi
Ac. Iovem
Abl. Iove
La acest substantiv forma de nominativ a fost împrumutată de la
vocativ, care a rezultat din compunerea substantivului pater şi a temei Iou-. La
celelalte cazuri tema este Iov-. Fiind un substantiv propriu nu are decât
numărul singular.
Singular Plural
N.V. bos N.V. boves
G. bovis G. boum
D. bovi D. bobus (bubus)
Ac. bovem Ac. boves
Abl. bove Abl. bobus (bubus)
Singular Plural
N.V. vis N.V.Ac. vires
Ac. vim G. virium
Abl. vi D.Abl. viribus
Substantivul vas, vasis (neutru) la singular se declină regulat după
declinarea a III-a, în timp ce la plural are forme de declinarea a II-a, deoarece
el poate fi întâlnit la singular şi la această declinare cu formele: vasum, vasi.
La fel se întâmplă cu substantivul iugerum, iugeri (un sfert dintr-un hectar),
care la plural are la nominativ şi genitiv formele: iugera, iugerum, fiind de
genul neutru.
Plural
N.V.Ac. vasa
G. vasorum
D.Abl. vasis
4. Câteva substantive au forme doar la anumite cazuri: fas – ceea ce este
permis de legea divină, nefas – ceea ce nu este permis de legea divină, se
întrebuinţează doar la nominativ şi acuzativ singular şi au genul neutru. Fors –
întâmplare, noroc, se utilizează doar la nominativ şi ablativ singular forte – din
întâmplare, această ultimă formă adverbializându-se. Sponte – din iniţiativa,
are această formă doar pentru ablativ şi se foloseşte în expresii ca mea sponte,
tua sponte , sua sponte.
În acelaşi fel ca substantivele declinării a III-a se declină adjectivele din
a doua clasă de adjective, care au genitivul singular terminat în –is, precum şi
participiul prezent.
Exerciţii de autoevaluare:
1. Declinaţi la numărul singular şi la numărul plural:
civis, homo, mulier, tempus.
2. Indicaţi categoriile gramaticale ale următoarelor nume:
regi ovium
tempora ove
tempus mari
mulierem maria
mulieres regibus
3. Traduceţi în limba latină cuvintele:
unui scriitor, pe nişte femei, ale unei crime, dintr-un crâng, prin
gladiatorii, într-o cuvântare, lecţiile, ale unor timpuri, pe mări,
animalelor.
4. Declinaţi la singular: bonus miles, novum genus, magna libertas şi la
plural: clarus civis, mare nostrum.
5. Căror cazuri le aparţin desineneţele: -is, -i, -e, dacă substantivele sunt
de declinarea I, a II-a şi a III-a?
6. Traduceţi sintagmele în limba latină:
Pumnale ale tâlharilor, prin efortul gladiatorului, din a consulului
cuvântare, vârfurile munţilor iarna, de către un soţ al unei femei, atacuri
cu legiuni de oameni, cicatricile de pe piept, cadavrului cetăţeanului,
femei de o mare sărăcie, teama de duşmanii cetăţii, primăvara în
dumbrava cu platani, despre regi vechi din vremurile antice, pe nişte
îndatoriri ale cetăţenilor oneşti, pe malurile fluviului adânc, în fântânile
cu apă ale oraşelor bogate, în mările adânci ale teritoriilor îndepărtate,
unor oi grase de pe câmpul păstorilor romani, pe toate animalele de pe
pământ, cu comandanţi ai unor soldaţi viteji în război, spre gladiatorul
învingător în luptele din circ, ale oamenilor săraci din cetatea galică, în
singurătatea mărilor calde, prin farmecul cuvintelor scriitorilor antici.
7. Traduceţi sintagmele indicând genul, numărul, cazul:
Coniuges mulierum ex civitatibus, flumina magnae latitudinis, arbores
magna altitudine, egestatem animalium, capita senum tecta nive, dote
mulierum suis coniugibus, temporibus noctium veris, somnium apium
hieme, amorem hominum pulchritudini.
8. Traduceţi în limba română:
Timore hostium homines ex civitatibus in nemora fugiunt. Veteres
scriptores arte scribunt et multa illustria volumina nobis donabant.
Oratio consulum multitudinem et omnia corda movet. Mercatores suas
mercedes in foro bono pretio vendent. Obsidiones alienorum militum
hominibus magnam calamitatem producunt et civitati magna paupertas
est. Cives magna voluptate gladiatorum certamina vident.
9. Traduceţi în limba latină:
Părinţii îi sfătuiesc pe copii a se feri de câini. Omul fuge de moarte din
copilărie şi până la bătrâneţe. Salvarea soldaţilor stă în virtute şi nu în
viclenii. Umbrele nopţilor acoperă vârfurile munţilor. Poeziile de iubire
încântă inimile tuturor oamenilor. Sfaturile bătrânilor îi ajută mereu pe
cei tineri.
10. Traduceţi în limba română:
Brennus, saevus dux, praeerat Gallis, qui in Italia ad mare Adriaticum
vivebant. Postquam Clusium, Etruriae oppidum, a Romanis auxilium
adversus Gallos petivit, Brennus in agrum Romanum venit et castra ad
Alliam posuit. Unusquisque civis Gallorum magnum corpus et claram
virtutem fama acceperat; itaque novum belli et armorum genus timebat.
Postquam Brennus cum Romanis pugnam commisit, Galli magnam
caedem fecerunt. Pauci Romani superfuerunt, sed fugam ceperunt et
urbem hosti tradiderunt. Viri autem qui in urbe manserant patriae non
defuerunt: in Capitolium arma et frumentum portaverunt ibique
civitatis nomen defenderunt. Tum de Capitolio unusquisque miles filiam
aut coniugem ab hoste interfectam, pulchra deorum templa flammis
tradita, patriae terram multitudini Gallorum relictam videbat. Mox
Galli obscura nocte Capitolium ascendere tentaverunt. Nullus homo,
nullum animal hostem audiverat, praeter anseres Iunonis: Manlium,
clarum civem qui consul fuerat, de periculo monuerunt. Manlius
ceteros Romanos ad arma vocavit et magna virtute Gallos de Capitolio
praecipitaverunt. Tandem miseri Romani libertatem recuperare
cupiverunt. Magnum auri pondus Brenno dare debuerunt. Brennum
aurum accepit cum verbis etiam nunc notis: Vae victis.
(după Titus Livius)
11.Plasaţi fiecare adjectiv în propoziţia adecvată, realizând acordul în
gen, număr şi caz şi apoi traduceţi enunţurile rezultate: laetus –bucuros,
malus – rău, clarus – strălucit, tutus – sigur, novus - nou, propinquus –
învecinat, înrudit.
1.Nomen meum erit… 2.Mox…urbem petam. 3.Propter victoriam,
multitudo…fuerat. 4. …hominis vitia non laudamus. 5. Propter
praesidium urbs… erat. 6.Cuncti virtutem…consulis laudabant.
12.Formaţi ablativul singular, nominativ plural şi genitiv plural de la:
civis, pater, iuvenis, vis, calcar, genus.
13. Traduceţi în limba română:
Diu iuvenes qui pro civitate cum propinquis hostibus pugnaverunt non
tantum bona et agros, sed etiam coniuges et parentes, fratres et
sorores, senes et pueros defenderant. Deinde, praedae cupiditas
imperatores et legiones in Magnam Graeciam duxerat. Romani autem,
postquam cunctam Italiam vi occupaverunt, et urbs Roma Italiae caput
iam fuit, non diu pace manserunt, nec matres pro liberorum vita timere
desierunt. Nam Romani sine fine reges vincere et imperii fines augere
cupiverunt. (după Florus)
14. Traduceţi în limba română:
Hannibal secundum bellum Punicum cum populo Romano gessit, post
viginti duos pacis annos. Magna enim ira Poenorum animos tenebat
propter traditam Siciliam et aurum Romanis datum. Numquam tam
fortes milites, pro patriae libertate pugnantes, arma ceperant;
numquam talibus viribus hostes pugnaverant. Hannibali primum faciles
fuerunt victoriae, Romanisque, qui tandem vicerunt, acria pericula.
Amilcar, Hannibalis pater, Carthaginienses in Hispaniam duxerat
ibique feroces populos vicerat et urbem „Carthaginem novam”
vocatam aedificaverat. Hannibal autem, ubi puer erat, cum patre in
Carthaginis templum veniens, ante aram iuraverat: „Hostis populi
Romani semper ero; ubi primum iuvenis ero, in Italiam copias ducam;
pacem nunquam faciam”.
(după Cornelius Nepos)
15. Traduceţi în limba latină:
De îndată ce a făcut drumul în Hispania, tânărul i-a încântat pe toţi
militarii prin forţa trupului şi a spiritului, asemănătoare lui Amilcar,
tatăl. Punii iubeau îndrăzneala nemăsurată a conducătorului. Hannibal
avea un corp pregătit pentru toate tipurile de munci, iar spiritul îndura
toate eforturile. Însă nemăsurate vicii egalau marile virtuţi ale
bărbatului: o cruzime inumană, o perfidie punică, nu iubea şi nu se
temea de nici o religie, de nici un zeu.
16. Traduceţi în limba română:
Mox Hannibal consilium cepit bellum cum Romanis legionibus gerere.
Itaque Saguntum, Hispaniae civitatem Romanis amicam, vi cepit;
omnes viros et feminas Poeni saevo modo interfecerunt. Deinde
Hannibal magnas copias Asdrubali fratri in Hispania reliquens, per
Galliam cum ingentibus viribus Italiam petivit. Prudens imperator
copias ad Italiam mari non transportavit, quia Romanis multae naves
iam erant. Itaque terrestri itinere milites duxit et per Alpes iter facere
debuit. Viri itineris pericula novi generis fama acceperant; sed ut
primum propinqua fuerunt, etiam veteribus militibus animus defuit,
nam facilem viam ad iugum, in locis abruptis, invenire non poterant.
(după Titus Livius)
Vocabular:
Ars, tis (f) artă. Ascendo, ĕre, nsi,
nsum (v.) a urca.
Asdrubal, is (m)
Hasdrubal.
Audacia, ae (f)
îndrăzneală.
Augeo, ēre, auxi,
auctum (v.) a spori.
Autem (conj.) însă.
Cacumen, nis (n) vârf.
Cadaver, is (n)
cadavru.
Caedes, is (f) măcel.
Calamitas, is (f)
nenorocire, dezastru
Calcar, is (n) pinten.
Canis, is (m) câine.
Capio, ĕre, cepi,
ptum (v.) a lua, a
prinde.
Carmen, nis (n)
poezie.
Carthaginienses, um
(m) puni.
Certamen, nis (n)
întrecere.
Ceter, is, e (adj.3)
celălalt.
Cicatrix, cis (f)
cicatrice.
Civis, is (m) cetăţean.
Civitas, tis (f) cetate.
Committo, ĕre, si,
sum (v.) a da, a comite
Coniux, gis (m.f.) soţ.
Consul, is (m)consul.
Cor, dis (n) inimă.
Cunctus, a, um (adj.3)
tot.
Cupiditas, tis (f)
poftă.
Cupio, ĕre, ivi, tum
(v.) a dori.
Defendo, ĕre, si, sum
(v.) a apăra.
Delecto, are, avi, tum
(v.) a delecta.
Desino, ĕre, sii, tum
(v.) a înceta.
Desum, esse, fui (v.)
a lipsi.
Dono, are, avi, tum
(v.) a dărui a da.
Duco, ĕre, xi, ctum
(v.) a conduce.
Dux, cis (m)
comandant.
Facilis, e (adj.2) uşor.
Ferox, cis (adj.1)
crud, feroce.
Finis, is (m) teritoriu.
Fortis, e (adj.2)
puternic.
Frater, ris (m) frate.
Fugio, ire, ivi, itum
(v.) a fugi, a se feri.
Fur, is (m) hoţ, tâlhar.
Genus, eris (n)
categorie, tip, fel.
Gero, ĕre, si, stum
(v.) a da, a face.
Gladiator, is (m)
gladiator.
Hiems, is (f) iarnă.
Hispania, ae (f)
Spania.
Homo, inis (m) om.
Hostis, is (m) duşman
Iam (adv.) deja.
Illustris, e (adj.2)
ilustru.
Imperator, is (m)
conducător.
Ingens, tis (adj.1)
uriaş, nemăsurat.
Inhumanus,a,um
(adj3) inuman.
Interficio, ĕre, feci,
fectum (v.) a ucide
Ira, ae (f) mânie.
Iter, itineris (n) drum.
Iuvenis, e (adj.2)
tânăr.
Labor, is (m) efort,
muncă.
Laetus, a, um (adj.3)
bucuros.
Lectio, nis (f) lecţie.
Legio, nis (f) legiune.
Libertas, tis (f)
libertate.
Malus, a, um (adj.3)
rău.
Maneo, ēre, si, sum
(v.) a rămâne.
Mare, is (n) mare.
Mercator, is (m)
negustor.
Merx, cis (f) marfă.
Miles, tis (m) soldat.
Moneo, ēre, ui, itum
(v.) a sfătui.
Mons, tis (m) munte.
Mors, tis (f) moarte.
Moveo, ēre, movi,
motum (v.) a
mişca
Mox (adv) abia.
Mulier, is (f) femeie.
Multitudo, inis (f)
mulţime.
Nemus, oris (n) crâng,
dumbravă.
Nomen, nis (n) nume.
Notus, a, um (adj.3)
cunoscut.
Nox, ctis (f) noapte.
Obscurus, a, um
(adj.3) întunecos.
Obsidio, nis (f) atac,
asediu.
Omnis, e (adj.2) tot,
toată.
Oratio, nis (f)
cuvântare, vorbire.
Ovis, is (f) oaie.
Paratus, a, um (adj.3)
pregătit.
Parens, tis (m)
părinte.
Paucus, a, um (adj.3)
puţin.
Paupertas, tis (f)
sărăcie.
Pectus, oris (n) piept.
Perfidia, ae (f)
perfidie.
Periculum, i (n)
primejdie.
Platanus, i (f) platan.
Pondus, eris (n)
greutate.
Pono, ĕre, sui, itum
(v.) a pune.
Porto, are, avi, tum
(v.) a purta.
Postquam (conj.)
după ce.
Praecipito, are, avi,
tum (v.) a se grăbi.
Produco, ěre, xi,
ctum (v.) a produce.
Propinquus, a, um
(adj.3) învecinat.
Pueritia, ae (f)
copilărie.
Pugio, nis (m) pumnal.
Pugno, are, avi, tum
(v.) a lupta.
Recupero, are, avi,
atum (v.) a recupera.
Religio, nis (f)
religie.
Relinquo, ĕre, reliqui,
ctum (v.) a lăsa, a
părăsi.
Rex, gis (m) rege.
Saevitia, ae (f)
cruzime.
Saevus, a, um (adj.3)
crud, sângeros.
Salus, tis (f) salvare.
Scelus, eris (n) crimă.
Scriptor, is (m)
scriitor.
Senectus, tis (f)
bătrâneţe.
Senex, i (adj.1) bătrân.
Similis, e (adj.2)
asemenea.
Soror, is (f) soră.
Sto, are, steti, atum
(v.) a sta.
Supersum, esse, fui
(v.) a supravieţui.
Talis, e (adj.2)
asemenea
Tego, ĕre, tetigi, tum
(v.) a acoperi
Tempus, oris (n)
timp.
Teneo, ēre, ui, tum
(v.) a ţine.
Tento, are, avi, tum
(v.) a încerca.
Terrester, ris, e
(adj.3) terestru.
Timor, is (f) teamă.
Trado, ĕre, didi, tum
(v.) a trăda.
Trasporto, are, avi,
tum (v.) a transporta.
Unusquisque,
unaquaeque,
unumquidque (pron.
nehot.) fiecare.
Urbs, is (f) cetate,
oraş.
Ut primum (conj.)
de îndată ce.
Vendo, ěre, didi, tum
(v.) a vinde.
Venio, ire, veni,
ventum (v.) a veni.
Ver, is (n) primăvară.
Vetus, eris (adj.1)
vechi.
Victus, a, um (adj.3)
învins.
Video, ēre, vidi,
visum (v.) a vedea.
Virtus, tis (f) virtute.
Vis (f) forţă.
Vivo, ĕre, vixi, ctum
(v.) a trăi.
Voco, are, avi, tum
(v.) a chema.
Volumen, nis (n)
volum.
Voluptas, tis (f)
plăcere.
Modulul IV
În acest modul veţi învăţa despre:
- declinarea a IV-a
- declinarea a V-a
- declinarea substantivelor compuse
Declinarea a IV-a
Declinarea a IV-a cuprinde substantive masculine, feminine şi neutre.
Substantivele animate se termină la nominativ singular în –us, iar cele
inanimate în –u. Vocala tematică (VT) la această declinare este –u-, iar
genitivul singular se termină în -us. Cele mai numeroase substantive sunt cele
de genul masculin: fructus, -us - fruct, rod, exercitus, -us – armată, adventus,
-us - sosire, senatus, -us – senat, impetus, -us - atac, magistratus, -us –
magistrat, etc. De genul feminin sunt doar câteva: acus, -us – ac, anus, -us –
bătrână, domus, -us – casă, idus, -us – idele, manus, -us – mână, penus, -us –
provizie, porticus, -us – portic, tribus, -us - trib, nurus, -us – noră, socrus, -us
- soacră, quercus, -us – stejar, ficus, -us – smochin, pinus, -us – pin. La genul
neutru se pot exemplifica: cornu, -us – corn, genu, -us – genunchi, gelu, -us –
ger, veru, -us, - frigare. Substantivele masculine se declină la fel cu cele
feminine, iar substantivele neutre au trei cazuri identice N.Ac.V.
Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
N.V. impetus porticus N.V. impetus porticus
G. impetus porticus G. impetuum porticuum
D impetui porticui D. impetibus porticibus
Ac. impetum porticum Ac. impetus porticus
Abl. impetu porticu Abl. impetibus porticibus
Singular Plural
Neutru
N.V.Ac. genu N.V.Ac. genua
G. genus G. genuum
D. genui D. genibus
Abl. genu Abl. genibus
Observaţii:
a. Uneori la cazul dativ singular se întâlneşte desinenţa –u în
loc de –ui.
Această contragere a fost cerută iniţial din necesităţi metrice, dar o putem
întâlni şi în proză la Tacitus sau Caesar.
b. La cazurile dativ şi ablativ plural ar fi trebuit ca desinenţa
să fie–ubus, aşa cum o cerea vocala finală a temei la care se adăuga desinenţa
–bus, însă sub influenţa declinării a III-a s-a generalizat desinenţa –ibus. Au
rămas câteva substantive, care au păstrat tot timpul desinenţa –ubus: acus –
ac, arcus – arc, artus – încheietură, lacus – lac, partus – naştere, pecu –
turmă, quercus – stejar, specus – peşteră, tribus – trib. La unele dintre acestea
desinenţa se explică prin evitarea confuziei cu unele substantive de la
declinarea a III-a care au D.Abl. plural în -ibus : arx, arcis – arc, ars, artis –
artă, pars, partis – parte.
c. Încă din epocă indo-europeană s-a observat o fluctuaţie a
unor substantive între declinarea a II-a şi declinarea a IV-a. Aşa este cazul
numelui domus, care putea fi găsit atât cu tema terminată în –o cât şi cu temă
terminată în –u. El aparţine declinării a IV-a, dar are forme şi de la declinarea a
II-a.
Singular Plural
N.V. domus N.V. domus
G. domus G. domuum domorum
D. domui D. domibus
Ac. domum Ac. domos domus
Abl. domo Abl. domibus
Substantivul domus are şi o formă de locativ, vechi caz indo-european,
care arată starea pe loc, domi – acasă. În afară de domus şi alte substantive de
declinarea a IV-a au la unele cazuri forme după declinarea a II-a ficus, pinus.
Acelaşi lucru se observă şi la unele substantive de declinarea a II-a care au
forme şi de la declinarea a IV-a: colus –i, cupressus, -i, laurus, -i.
d. Există o serie de substantive care se întrebuinţează doar la
ablativ singular în expresii precum: iussu – din ordinul, iniussu - fără poruncă,
ductu –sub conducerea, rogatu – la rugămintea.
e. La declinarea a IV- a nu există adjective.
Exerciţii de autoevaluare:
1. Declinaţi la singular: senatus Romanus, vetus metus;
la plural: maximus casus, acer impetus;
la singular şi plural: domus et hortus, corpus et manus
2. Potriviţi adjectivele şi substantivele de mai jos în sintagme logice şi
traduceţi-le:
senatui institutum
adventum improbo
impetuum impigro
exercitibus fortium
manu celeribus
metus altos
lacus magni
3. Găsiţi în coloanele de mai jos cuvintele nepotrivite:
- clarus, tutus, novus, vetus, iucundus
- hortus, murus, modus, numerus, genus
- casus, virtus, metus, impetus, senatus
4.Recunoaşteţi categoriile gramaticale ale substantivelor de mai jos:
Nuribus, tribu, ficui, porticus, artum, specuum.
5. Traduceţi sintagmele în limba latină:
pe sosiri ale armatelor, din cauza magistraţilor din armată, pe un atac al
flancurilor, cu mâinile bătrânei, în smochinul din portic, pe lacul din
peşteră, nora din casa soacrei, pe o ceată a triburilor.
6. Traduceţi sintagmele indicând categoriile gramaticale ale acestora:
metus exercituum adventu hostium, genui anus, magistratus senatui,
arcuum quercuum, reditus domi multarum tribuum, visus difficilis nocte
in specubus, quercu ad ripam abruptam lacus, cursus magistratuum
Romanorum.
7.Traduceţi în limba română:
Pueri libenter fructus ficus edunt. In partubus anus doctae veniunt.
Exercitus victores sub arcum civitatis transeunt. Quercus altior ficu est.
Socrui magna torvitas est in nurum. Senatus exercitum ex specubus
latentem timet.
8. Traduceţi în limba latină:
Flancurile de pedestrime nu aşteptau sosirea armatei. Iedul o ia în
coarne pe soacra cea rea. În lacurile din peşteri sunt mulţi peşti. O ceată
de oameni se plimbă prin portic şi vede stejarii, smochinii şi fructele
acestora le laudă. Oamenii din timpuri vechi aveau peşterile drept case.
9. Traduceţi în limba română:
Gallorum exercitu adversus Romam impetum faciente, senatus in urbe
mansit, sed Vestales procul fugerunt, quod civitas ignem servare
debebant. Multi quoque senes ac multae feminae urbem metu hostium
relinquebant. Vestalibus autem via ad Janiculum ducentem ascendere
incipientibus, Lucius Albanus, plaustro coniugem ac liberos vehens,
tale consilium cepit: pro coniuge liberisque Vestales et urbis Romae
ignem in plaustro posuit et, omisso coepto itinere, in oppidum Caere
vexit. Ibi Caerites maxima veneratione Vestales acceperunt. Itaque
Romani sacra caerimonias vocaverunt.
(după Valerius Maximus)
10. Traduceţi în limba română:
In Hispania Asdrubalem, Hannibalis fratrem, cum maximo exercitu
relictum, duo fratres, Cn. et P. Scipio, in multis vicerant proeliis.
Talibus vero ducibus casu interfectis, senatus in Hispaniam filium P.
Scipionis cum imperio misit, quattuor et viginti tantum annos natum.
Romani iuvenis virtutem laudare post pugnam apud Ticinum
commissam coeperant, quod Scipio, qui tum etiam puer erat, bene
pugnaverat patremque vulneratum et ab hostibus pressum defenderat et
in tutum locum duxerat.
(după Titus Livius)
11. Traduceţi în limba latină:
După ce a dus legiunile în Cartagina nouă, a cucerit cetatea printr-un
atac aprig şi acolo a smuls din mâinile punilor o mare bogăţie de aur şi
de grâne. Apoi i-a eliberat pe nobilii Hispaniei, învinşi în crâncene
lupte, şi i-a numit prieteni ai poporului roman. După aceea a câştigat de
partea sa prin generozitate şi clemenţă toate cetăţile din Pirinei până la
columnele lui Hercule. Atunci mulţimea fericită l-a numit pe Scipio
rege, dar acesta a răspuns: „Numele de conducător dat de către soldaţii
mei este mai frumos decât numele de rege.” Toţi l-au lăudat pe Scipio
care a refuzat o asemenea glorie.
12. Traduceţi în limba latină:
Atunci Hannibal l-a chemat pe Hasdrubal din Hispania în Italia
împreună cu toate trupele. Dar romanii au învins armata uriaşă lângă
fluviul Metaurus, nu departe de Marea Adriatică şi au aruncat capul lui
Hasdrubal înaintea taberelor fratelui său Hannibal. Când punii au aflat
despre moartea lui Hasdrubal şi despre măcelul armatei, o mare teamă a
început să le cuprindă sufletele.
Vocabular:
Adventus, us (m)
sosire.
Ambulo, are, avi,
atum (v.) a se plimba.
Animus, i (m) spirit,
curaj.
Ante (prep cu Ac.)
înaintea.
Anus, us (f) bătrână.
Arcus, us (m) arc.
Artus, us (m)
încheietură.
Beatus, a, um (adj.3)
fericit.
Caedes, is (f) măcel.
Caere (s.nefl.)unul din
cele 12 oraşe din liga
etruscă.
Caerimonia, ae (f)
pietate.
Capio, ĕre, cepi,
captum (v.) a cuceri, a
lua.
Caput, itis (n) cap.
Casus, us (m) cădere,
nenorocire.
Celer, is, e (adj.3)
iute.
Clementia, ae (f)
clemenţă.
Cognosco, ĕre, novi,
notum (v.) a cunoaşte.
Columna, ae (f)
coloană.
Committo, ĕre, si,
sum (v.) a da, a se
lupta.
Copia, ae (f) bogăţie.
Cornu, us (n) corn,
flanc.
Cursus, us (m)
alergare.
Defendo, ĕre, i, sum
(v.) a apăra.
Duco, ĕre, duxi,
ductum (v.) a
duce, a conduce.
Edo, ĕre, edi, esum
(v.) a mânca.
Exercitus, us (m)
armată.
Exspecto, are, avi,
atum (v.) a aştepta.
Ficus, us (f) smochin.
Flumen, inis (n)
fluviu.
Fortis, e (adj.2)
puternic.
Fructus, us (m) fruct.
Genu, us (n) genunchi.
Gravis, e (adj.2)
crâncen, grav.
Haedus, i (m) ied.
Hercules, is (m)
Hercule fiul lui Iupiter
şi al Alcmenei.
Humanitas, tis (f)
generozitate.
Iacio, ĕre, ieci, iactum
(v.) a arunca.
Ianiculum, i (n)colină
pe malul Tibrului.
Ignis, is (m) foc.
Imperator, is (m)
conducător, împărat.
Impetus, us (m)
atac, năvală.
Impiger, ra, rum
(adj.3) harnic.
Improbus, a, um
(adj.3) necinstit.
Incipio, ĕre, cepi,
ceptum (v.) a începe.
Institutus, a, um
(adj.3) stabilit.
Iucundus, a, um
(adj.3) plăcut.
Lacus, us (m) lac.
Lateo, ēre, ui (v.)a
ascunde.
Libero, are avi, atum
a elibera.
Magistratus, us (m)
magistrat.
Magnus, a, um (adj.3)
mare.
Manus, us (f) mână,
ceată.
Metus, us (m) teamă.
Murus, i (m) zid.
Nobilis, e (adj.) nobil,
renumit.
Nomen, inis (n)nume.
Non longe (adv.) nu
departe.
Numerus, i (m)
număr.
Occupo, are, avi,
atum a ocupa.
Ommitto, ĕre, misi,
missum a omite, a
trece cu vederea.
Partus, us (m) naştere
Pedester, ris, re
(adj.3) pedestru.
Piscis, is (m) peşte.
Plaustrum, i (n) car,
căruţă.
Pono, ĕre, posui,
positum (v.) a pune.
Porticus, us (f) portic,
galerie.
Premo, ĕre, pressi,
pressum (v.) a apăsa,
a împovăra, a reţine.
Procul (adv.) departe.
Quoque (adv.) chiar.
Quercus, us (f) stejar.
Rapio, ĕre, ui, tum
(v.) a răpi.
Recuso, are, avi,
atum (v.) a refuza.
Reditus, us (m)
întoarcere.
Relinquo, ĕre, reliqui,
relictum (v.) a lăsa.
Respondeo, ēre, i,
sum (v.) a răspunde.
Scipio, onis (m)
învingător al
Cartaginei.
Senatus, us (m) senat.
Servo, are, avi, atum
a servi, a sluji.
Specus, us (m)peşteră.
Torvitas, tis (f)răutate.
Transeo, ire, ivi, itum
a traversa, a trece.
Tribus, us (m) trib.
Tutus ,a, um (adj.3)
sigur.
Veho, ĕre, vexi,
vectum a transporta.
Veneratio, onis (f)
respect.
Vestalis is (f) vestală.
Visus, us (m) vedere.
Vulneratus, a, um
(adj.3) rănit.
Declinarea aV-a
Declinarea a V-a cuprinde substantive feminine cu excepţia
substantivului dies care este masculin la singular şi plural ( şi feminin la
singular când înseamnă zi stabilită sau zi fixată: die certa, die constituta).
Substantivele acestei declinări au VT –e, la nominativ singular desinenţa este –
es, iar la genitiv singular desinenţa este –ei. Vom da mai jos flexiunea
substantivelor dies - zi şi res – lucru, stare, situaţie, deoarece ele au toate
cazurile şi sunt cel mai frecvent folosite.
Singular Plural
N.V. dies res N.V. dies res
G. diei rei G. dierum rerum
D. diei rei D. diebus rebus
Ac. diem rem Ac. dies res
Abl. die re Abl. diebus rebus
Observaţii:
1. Substantive ca acies – linie de luptă, facies –faţă, effigies –
chip, portret, species –formă, spes – speranţă se
întrebuinţează la plural doar la nominativ şi acuzativ, iar
altele precum: planities - câmpie, segnities – trândăvie,
pernicies - primejdie fides – credinţă, glacies – gheaţă,
progenies – urmaşi, luxuries - risipă nu au decât forme
pentru singular.
2. S-a observat încă din vremea antichităţii existenţa unor
substantive de declinarea a V-a, care au o dublă flexiune,
având şi forme pentru declinarea I: canities, -ei, canitia, –ae –
bătrâneţe, păr alb, luxuries, -ei, luxuria, -ae – risipă, lux.
Fenomenul s-a observat şi la declinarea I unde substantive
aparţinând acestei declinări şi-au format şi o flexiune după
declinarea a V-a: barbaria, -ae, barbaries, -ei – ţinut barbar,
mollitia, -ae, molities, -ei – moleşeală, deliciae, -arum,
delicies, -ei – plăcere, desfătare.
3. Există la declinarea a III-a două substantive care la unele
cazuri au şi forme după declinarea a V-a: plebs, plebis –
plebe, are la nominativ singular şi forma plebes, la genitiv
singular forma plebei; substantivul requies, requietis –
repaus, odihnă, are la cazurile acuzativ şi ablativ singular şi
formele requiem şi respectiv requie după declinarea a V-a.
4. Declinarea a V-a nu are adjective.
DECLINAREA SUBSTANTIVELOR COMPUSE
În limba latină cel mai frecvent substantiv compus este respublica –
stat, treburi de stat. De acelaşi tip cu el este substantivul iusiurandum –
jurământ, deoarece ambele sunt compuse din două forme nominale cu flexiune
independentă, în funcţie de declinarea căreia îi aparţine componentul.
Singular
N.V. respublica iusiurandum
G.reipublicae iurisiurandi
D.reipublicae iuriiurando
Ac. rempublicam iusiurandum
Abl.republica iureiurando
Plural
N.V. respublicae iuraiuranda
G. rerumpublicarum iurumiurandorum
D. rebuspublicis iuribusiurandis
Ac. respublicas iuraiuranda
Abl. rebuspublicis iuribusiurandis
Exerciţii de autoevaluare:
1. Declinaţi la singular: respublica magna, spes fortis
la plural: dies multi, paucae res
2. Indicaţi categoriile gramaticale ale următoarelor substantive şi
traduceţi-le: perniciem, acie, rebus publicis, effigierum, fides, speciei.
3. Traduceţi în limba latină:
în zilele de lucru, pentru o zi a lucrurilor, a zilei lucrului, pe o speranţă
de credinţă, în ce priveşte credinţele liniei de bătaie, în credinţa frumuseţii, cu
chipul frumuseţii, pe liniile de bătaie din câmpie.
4. Traduceţi sintagmele indicând categoriile gramaticale ale acestora:
pernicies aciei, perniciem ex acie, die perniciei, rebus publicis, materie
rerum, fidei rebus, specie effigieque, segnities rei, speciei planitierum,
glaciebus montium, diem natalem, canitiei senum.
5. Traduceţi în limba latină:
Soldaţii şi-au pierdut speranţa în liniile de bătaie împrăştiate. Toţi au o
mare trândăveală în zilele de vară. Liniile de bătaie ocupau un câmp foarte
mare. În statul roman erau mai multe zile faste decât nefaste. Magistraţii
romani pedepseau primejduirea statului de către conspiratori. Chipul acvilelor
este deosebit prin formă.
6. Traduceţi în limba română:
Sub diem acies hostium in planitiem veniebant. In re militari nostri
acies omnem diem exercebant. Multis diebus secundis fiduciem habemus. Tibi
sunt duae effigies. Fides in rebus divinis antiquis magna erat. Segnities
iuvenum causa molestiarum suis parentibus est. Agricolae boni frumenti spem
hoc anno perdiderunt. Magna est acies oculorum avium. Consul salutem
reipublicae vigilant et senatores Romani periti rebus publicis.
7. Traduceţi în limba română:
M. Porcius Cato, Tusculi natus, per multos annos ruri patris agros
coluit. Deinde Romam venit et in foro esse coepit. In pace eloquentissimus et
doctior civibus erat. Omnes Romani Catonem amabant, nam in omnibus rebus
bona fide semper agebat. In bello fortissimus fuit et secundo Punico bello sub
Fabio primum in acie pugnavit; de victoria spem semper habuit. Deinde
legionum impetum claro die proelii apud Metaurum duxit. Ita rei publicae et in
pace et in bello profuit, clariorque in dies erat. In agmine arma per multas
horas portabat et servus unus cum eo iter faciebat. Post militaria munera, ei
servo cibum paranti aderat. Humi dormiebat, et eadem laborum genera inibat
ac milites, neque in eos gravius imperium exercebat quam in se.
(după Plutarchus)
8. Traduceţi în limba latină:
Cato a fost cvestorul lui Scipio Africanul, dar nu a fost şi prietenul
acestuia. Pe Scipio îl încântau obiceiurile şi literatura grecilor. Cato însă
respingea lucrurile noi aduse de la greci şi cultiva vechile obiceiuri romane şi
sentenţele strămoşilor. Astfel a rămas puţine zile lângă Scipio, apoi s-a întors la
Roma şi şi-a reluat viaţa sa. După ce a făcut în război lucruri strălucite pentru
patria sa, pe timp de pace, a cultivat ogoarele cu foarte mare grijă. Prin urmare,
în acest timp a scris o carte Despre agricultură. Acasă făcea aceleaşi feluri de
munci ca şi sclavii, mânca acelaşi fel de mâncare şi bea acelaşi soi de vin cu
aceia.
9. Traduceţi în limba română:
Post bellum cum Antiocho, Syriae rege, gestum, tribuni plebis Publium
Cornelium Scipionem acussaverunt. Dicebant enim: „Scipio pecuniam ab
Antiocho accepit at mollioribus condicionibus cum eo pacem populi Romani
nomine fecit”. Die dicta, Scipio cum magno amicorum agmine prima hora
forum adiit et, silentio facto, pauca dixit: „Eodem anni die acies Romana
Hannibalem Zamae vicit. Itaque in Capitolium ad Iovem Optimum Maximum
Iunonemque et Minervam ceterosque reipublicae deos ibo, eisque gratiam
agam, quod nostris clarissimam victoriam eo die dederunt. Cum imperatore
vestro, Romani, ite nunc”. Postquam ea verba dixit, ire ad Capitolium coepit.
Tum cuncta multitudo tribunos reliquit et cum eo venit. Scipio autem non in
Capitolium tantum iit, sed per Urbem omnia deorum templa cum populo
Romano circumiit. Is dies clarior fuit quam dies eius triumphi.
(după Titus Livius)
10. Traduceţi în limba română:
Ubi vero censor fuit, Cato eum magistratum maxima severitate gessit.
Multos cives Romanos propter vitia notavit, septem viros nobilissimos de
senatu movit; clarissimus ex eis fuit L. Quinctius Flamininus qui sub fratre
Tito adversus Philippum regem bellum gesserat et deinde consul fuerat. Cives
reprehendit qui aquam publicam in privatos hortos et domos privatas
ducebant. Itaque publica gratia in dies ei maior fuit. Seneca philosophus
scripsit: „Scipio cum hostibus bellum, Cato cum moribus gessit”.
(după Plutarchus)
11. Ştiţi să răspundeţi?
Câte declinări sunt în limba latină? Dar în limba română? Ce caz indică
aparteneţa la o declinare? Ce substantive conţine declinarea I? Ce
denumesc excepţiile masculine? Care sunt cele mai numeroase
adjective de declinarea a II? Care sunt desinenţele de nominativ ale
substantivelor de declinarea a II? Ce denumesc substantivele feminine
de declinarea a II? Care substantive au vocativul singular în –e? Care
este regula substantivelor neutre? De ce se numeşte declinarea a III
consonantică? De ce vocalică? Ce diferenţe sunt între declinarea a III
consonantică şi vocalică? Cum explicaţi dispariţia ultimilor două
declinări latineşti? Ce fenomen a acţionat? Există diferenţe între
flexiunea substantivelor masculine şi a celor feminine? Ce
particularitate are substantivul dies?
Vocabular:
Accusso, are, avi, tum
a acuza.
Acies, ei (f) linie de
bătaie, tăiş, ascuţime.
Adductus, a, um
(adj.3) împins.
Aestas, tis (f) vară.
Agmen, inis (n)
trupă armată.
Aquila, ae (f) acvilă.
Arma, orum (n)
arme.
Avis, is (f) pasăre.
Canities, ei (f)
bătrâneţe, păr cărun.
Cibus, i (m) hrană.
Circumeo, ire, ivi,
itum (v.) a
înconjura.
Clarus, a, um (adj.3)
strălucit.
Colo, ĕre, colui,
cultum (v.) a cultiva.
Condicio, onis (f)
condiţie.
Coniurator, is (m)
conspirator.
Dies, ei (m) zi.
Difusus, a, um (adj.3)
risipit.
Divinus, a, um (adj.3)
divin.
Do, dare, dedi, datum
(v.) a da.
Doctus, a, um (adj.3)
învăţat.
Dormio, ire, ivi, tum
(v.) a dormi
Effigies, ei (f) chip.
Egregius, a, um
(adj.3) deosebit,
remarcabil.
Eloquens, tis (adj.1)
elocvent.
Eo, ire, ivi, itum (v.
a merge.
Exerceo, ēre, ui, tum
(v.) a exercita, a
îndeplini.
Fasti, orum (m)
zile faste.
Fides, ei (f)
credinţă.
Forma, ae (f) formă.
Gero, ĕre, gessi,
gestum (v.) a purta.
Gestus, a, um (adj.3)
purtat.
Glacies, ei (f) gheaţă.
Gratiam agere a
aduce mulţumiri.
Hora, ae (f) oră.
Imperium, ii (n)
conducere.
Ineo, ire, ivi(ii), itum
(v.) a iniţia.
Iuno, Iunonis (f)
regina zeilor.
Iupiter, Iovis (m)
divinitatea supremă
romană.
Liber, ri (m) carte.
Litterae, arum (f)
literatură.
Maiores, um (m)
strămoşi.
Materies, ei (f)
materie, subiect.
Molestia, ae (f)
supărare.
Militaris, e (adj.2)
militară.
Minerva, ae (f)zeiţa
înţelepciunii.
Mollis, e (adj.2)
moale, blând.
Mos, moris (m)obicei.
Moveo, ēre, movi,
motum (v.) a se mişca,
a elimina.
Munus, eris (n)
îndatorire.
Natalis, e (adj.2)
de naştere.
Nato, are, avi, tum
(v.) a nota.
Paro, are, avi, atum
(v.) a pregăti.
Pecunia, ae (f) avere.
Perdeo, ēre, perdidi,
ditum (v.) a pierde.
Pernicies, ei (f)
primejdie.
Planities, ei (f)
câmpie.
Porto, are, avi, tum
(v.) a purta.
Privatus, a, um
(adj.3) particular.
Proelium, ii (n) luptă.
Pulchritudo, inis (f)
frumuseţe.
Punio, ire, ivi, tum
(v.) a pedepsi.
Quaestor, is (m)
cvestor.
Redeo, ire, ii, tum (v.)
a se întoarce, a reveni.
Reprehendo, ĕre, di,
sum (v.) a refuza
Respublica,
reipublicae (f) stat .
Reverto, ĕre, ti, sum
(v.) a se întoarce.
Rus, ruris (n) ţară.
Salus, tis (f) salvare.
Scribo, ĕre, scripsi,
scriptum (v.) a scrie.
Secundus, a, um
(adj.3) favorabil.
Segnities, ei (f)
trândăvie.
Senator, is (m)
senator.
Seneca, ae (m)
Seneca, filosof stoic.
Sententia, ae (f)
părere, sentenţă.
Septem (num card.)
şapte.
Servus, i (m) sclav.
Severitas, tis (f)
severitate.
Silentium, ii (n)
tăcere.
Species, ei (f) aspect,
chip.
Spes, ei (f) speranţă.
Trimphus, i (m)
triumf.
Ubi (adverb) când,
unde.
Verbum, i (n) cuvânt.
Vigilo, are, avi, tum
(v.) a veghea.
Vinum, i (n) vin.
Vitium, ii (n) viciu.
Zama, ae (f) oraş
în Numidia.
Modulul V
În acest modul veţi învăţa despre:
- definiţia adjectivului
- clasificarea adjectivului
- categoriile gramaticale ale adjectivului
- declinarea adjectivului la gradul pozitiv
Adjectivul
Definiţie:
Partea de vorbire flexibilă care arată o însuşire pe care o are un obiect,
fiinţă sau fenomen referindu-se la substantivul care denumeşte acest obiect şi
acordându-se cu el se numeşte adjectiv.
În limba latină există un acord perfect al adjectivului cu numele pe care
îl determină în gen, număr şi caz: poeta bonus, capra nigra, magister impiger,
lupus ferox, donum pulchrum, vir sapiens, rex magnus, ovis fecunda, exercitus
strenuus, dies callidus.
! Atenţie: Desinenţa unui substantiv nu trebuie să fie neapărat şi
desinenţa adjectivului deoarece acesta se declină în funcţie de clasa de
adjective din care face parte. Acordul între nume şi adjectiv se face în gen,
număr şi caz şi nu în desinenţă.
Clasificarea adjectivelor
În limba latină adjectivele se împart în două clase în funcţie de
flexiunea pe care o urmează. Astfel în prima clasă de adjective se includ cele
care se declină după declinarea I la feminin şi după declinarea a II-a la
masculin şi neutru. Ele au trei terminaţii, câte una pentru fiecare gen, şi
urmează îndeaproape flexiunea substantivelor de declinarea I şi a II-a.
M. F. N. M. F. N.
-us -a -um altus alta altum - înalt, adânc
-er -a -um tener tenera tenerum – tânăr (+e)
niger nigra nigrum - negru (-e)
-ur -a -um satur satura saturum – sătul
A doua clasă de adjective le cuprinde pe cele care se declină după
declinarea a III-a vocalică la toate genurile, şi care au trei terminaţii, câte
una pentru fiecare gen, două terminaţii, una pentru animat, iar cealaltă pentru
inanimat şi respectiv o terminaţie pentru toate genurile, urmând ca, în ultimele
două cazuri, numele să fie cel care indică genul cu claritate.
Adjective cu trei terminaţii
M. F. N. Masc. Fem. Neutru
-er -is -e acer acris acre ager
alacer alacris alacre sprinten
campester campestris campestre câmpenesc
celeber celebris celebre renumit
celer celeris celere iute
equester equestris equestre călăreţ
paluster palustris palustre băltos
pedester pedestris pedestre pedestru
puter putris putre putred
saluber salubris salubre sănătos
silvester silvestris silvestre sălbatic
terrester terrestris terrestre pământesc
volucer volucris volucre zburător
Adjective cu două terminaţii
M.F. N. M.F. N.
-is -e omnis omne - tot, toată
illustris illustre - renumit, celebru
brevis breve - scurt
Adjective cu o terminaţie
M.F.N. M.F.N.
-x, -s, -r -is (G.sg.) ferox ferocis - crud, sălbatic
sapiens sapientis – înţelept
vetus veteris - vechi
pauper pauperis - sărac
Atenţie! Trebuie specificat că terminaţia acestor adjective la cazul
nominativ singular poate varia: -x (ferox - crud, felix - fericit) –s ( sapiens -
înţelept, prudens – prevăzător), -r (pauper, pauperis – sărac); de aceea, în
cazul lor, dicţionarul va menţiona două forme, una pentru nominativ, iar alta
pentru genitiv singular, deoarece, în majoritatea situaţiilor, la acest caz
radicalul adjectivului va fi afectat. Clasificarea adjectivului se face ţinând cont
de gradul pozitiv al acestuia.
Categoriile gramaticale ale adjectivului
Adjectivul împarte cu substantivul categoriile gramaticale ale genului,
numărului şi cazului, având ca particularitate gradele de comparaţie. În limba
latină ca şi în limba română sunt trei grade de comparaţie: pozitiv, comparativ
şi superlativ. Diferenţa reiese din faptul că în limba latină exista posibilitatea
de marcare sintetică a acestor grade de comparaţie, pe lângă posibilitatea
analitică, mai puţin uzitată în epoca latinităţii clasice, dar care ia amploare în
latina imperiului.
Declinarea adjectivelor din prima clasă la gradul pozitiv
a.) -us, -a -um
Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N. carus cara carum N. cari carae cara
G. cari carae cari G. carorum cararum carorum
D. caro carae caro D. caris caris caris
Ac. carum caram carum Ac. caros caras cara
Abl caro cara caro Abl. caris caris caris
V. care cara carum V. cari carae cara
b.) -er, -a, -um
Atenţie ! În cazul adjectivelor terminate în -er, -a, -um vom
observa că unele îl vor menţine pe {+e} pe parcursul flexiunii precum: asper,
aspera, asperum – aspru, dexter, dextera, dexterum – drept, gibber, gibbera,
gibberum - ghebos, lacer, lacera, lacerum – sfâşiat, liber, libera, liberum –
liber, miser, misera, miserum – nenorocit, prosper, prospera, prosperum –
prielnic, tener, tenera, tenerum – fraged. În acelaşi mod se comportă
compusele verbelor frugifer - rodnic şi armiger purtător de arme. Ele se vor
declina la fel ca substantivul puer, pueri.
Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N.V miser misera miserum N.V. miseri miserae misera
G. miseri miserae miseri G. miserorum miserarum miserorum
D. misero miserae misero D. miseris miseris miseris
Ac. miserum miseram miserum Ac. miseros miseras misera
Abl. misero misera misero Abl. miseris miseris miseris
Atenţie ! Cele mai multe adjective îl pierd pe {–e} pe parcursul
flexiunii, ca niger, nigra, nigrum – negru, piger, pigra, pigrum – leneş,
pulcher, pulchra, pulchrum – frumos, ruber, rubra, rubrum - roşu şi se declină
precum substantivul ager, agri.
Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N.V. piger pigra pigrum N.V. pigri pigrae pigra
G. pigri pigrae pigri G. pigrorum pigrarum pigrorum
D. pigro pigrae pigro D. pigris pigris pigris
Ac. pigrum pigram pigrum Ac. pigros pigras pigra
Abl. pigro pigra pigro Abl. pigris pigris pigris
c.) -ur, -a, -um
Singular Plural
M. F. N. M. F. N.
N.V. satur satura saturum N.V. saturi saturae satura
G. saturi saturae saturi G. saturorum saturarum saturorum
D. saturo saturae saturo D. saturis saturis saturis
Ac. saturum saturam saturum Ac. saturos saturas satura
Abl. saturo satura saturo Abl. saturis saturis saturis
Observaţii:
Adjectivele terminate la nominativ singular în -ius şi în –ium au
genitivul singular în –ii, iar vocativul singular pentru adjectivele masculine este
în –e: N. pius, G. pii, V. pie.
Declinarea adjectivelor din a doua clasă la gradul pozitiv
Majoritatea adjectivelor din a doua clasă se declină după declinarea a
III-a vocalică, asemenea substantivelor. Diferenţa faţă de flexiunea
substantivelor reiese din faptul că adjectivele au la ablativ singular desinenţa
–i în loc de –e.
a.) adjective cu trei terminaţii: -er, -is, -e
Singular Plural
M. F. N. M.F. N.
N.V. paluster palustris palustre N.V. palustres palustria
G. palustris palustris palustris G. palustrium palustrium
D. palustri palustri palustri D. palustribus palustribus
Ac. palustrem palustrem palustre Ac. palustres palustria
Abl. palustri palustri palustri Abl. palustribus palustribus
Atenţie! Întocmai ca adjectivele cu trei terminaţii din a doua clasă se
declină şi lunile anului, September, October, November, December, care sunt
considerate adjective pe lână un substantiv subînţeles mensis, mensis – lună.
Din rândul celor treisprezece adjective cu trei terminaţii menţionate la
clasificarea adjectivului doar celer, celeris, celere îl menţine pe –e pe
parcursul flexiunii, în timp ce celelalte îl pierd.
b.) adjective cu două terminaţii: -is, -e
Singular Plural
M.F. N. M.F. N.
N.V. brevis breve N.V. breves brevia
G. brevis brevis G. brevium brevium
D. brevi brevi D. brevibus brevibus
Ac. brevem breve Ac. breves brevia
Abl. brevi brevi Abl. brevibus brevibus
c.) adjective cu o terminaţie
Singular Plural
M.F. N. M.F. N.
N.V. ferox ferox N.V. feroces ferocia
G. ferocis ferocis G. ferocium ferocium
D. feroci feroci D. ferocibus ferocibus
Ac. ferocem ferox Ac. feroces ferocia
Abl. feroci feroci Abl. ferocibus
ferocibus
Observaţii:
În cadrul adjectivelor din a doua clasă cu o terminaţie există un număr
de adjective care se declină după declinarea a III-a consonantică şi au
genitivul plural în –um şi ablativul singular în -e: compos, compotis – stăpân
pe ceva, dives, divitis – bogat, particeps, participis – părtaş, pauper, pauperis –
sărac, princeps, principis – comandant, sospes, sospitis – teafăr, superstes,
superstitis – supravieţuitor, vetus, veteris – vechi.
Exerciţii de autoevaluare:
1. Declinaţi la gradul pozitiv, la singular, următoarele adjective ţinând
cont de genul indicat: altus, satura, bonum, facilis, acer, celeber, sapiens,
vetus, conspicuus, idoneus.
2. Declinaţi la gradul pozitiv, la plural adjectivele de mai jos ţinând cont
de genul indicat: magna, densus, copiosum, tener, nigra, brevis, simile, felix,
benedicus.
3. De la următoarele adjective redaţi cazurile: Ac.sg., G.pl., Abl.sg.,
V.sg., N.pl:
longus, a, um
stultus, a, um
carus, a, um
piger, ra, rum
asper, a, um
ruber, ra, rum
docilis, e
nobilis, e
suavis, e
audax, cis,
pauper, is
minax, cis
4. Declinaţi sintagmele la singular:
poeta sedulus, prunus fecunda, scriba pauper, exercitus fortis, bellum
civile,
5. Declinaţi sintagmele la plural:
conviva sapiens, Getae antiquae, arma audacia, dies bonus, res facilis,
genu vetus.
6. Traduceţi în limba latină propoziţiile:
În vestitul Pelopones scribii scriau pe tăbliţele de ceară faptele celebre
ale regilor drept amintire pentru urmaşi. Ovidiu, poetul latin relegat la Tomis, a
scris un volum numit Leacuri ale feţei. Caesar a fost nu numai un bun
comandant militar, dar şi un scriitor talentat. Cicero, în timpul consulatului său
a descoperit conspiraţia primejdioasă pentru stat a lui Catilina, adversarul său
înverşunat.
7. Traduceţi în limba română:
In Hispania hortos fertiles et homines impigros vidi. Agricolae periti
flores multis coloribus colebant et magnam laetitiam mulieribus donabant.
Romani scriptores celebres arte scribendi historiam semper iis existimatam
magistram vitae fuerunt. Nautae audaces omnia maria et procellas vincunt et
domum felices ad familiam caram revertunt. Veteres viri genua dolorosa
medicis ostendunt ad celeriter curandum.
8. Indicaţi cazurile cuvintelor subliniate şi traduceţi propoziţiile:
Verae amicitiae sempiternae sunt. Malos altas videmus et mala
colebamus. Discipulis impigris magister verba pulchra dicebat. Sapientia est
signum verum senectutis. In libris famosis poetae Romani vestigia
antiquitatis invenimus. Luce diei omnes homines veniebant ad Ciceronem ad
suas molestias acerbas dicendum.
9. Ştiţi să răspundeţi?
Câte clase de adjective sunt în limba latină? După ce declinare se
declină adjectivele terminate în –is şi –er la nominativ singular? Se face
acordul între substantiv şi adjectiv în declinare? La ce adjective se aplică regula
celor trei cazuri identice la genul neutru? Care adjective au vocativul singular
terminat în –e? După ce declinare se declină adjectivele din prima clasă? După
ce declinare se declină adjectivele din a doua clasă? Există în a doua clasă de
adjective unele care se declină după declinarea a III-a consonantică ? Care sunt
acestea? Ce diferenţă este între declinarea adjectivelor din a doua clasă şi
declinarea substantivelor vocalice? Care sunt categoriile gramaticale ale
adjectivului?
Vocabular:
Acerbus, a, um
(adj.3) crâncen,
înverşunat, acerb.
Antiquitas, tis (f.)
antichitate.
Appellatus, a, um
(adj.3) numit, chemat
Asper, a, um (adj.3)
aspru.
Audax, cis (adj.1)
îndrăzneţ.
Carus, a, um (adj.3)
drag.
Celeber, is, e (adj.3)
renumit, faimos,
celebru.
Celeriter (adv.) cu
iuţeală.
Ceratus, a, um
(adj.3) de ceară.
Colo, ĕre, ui tum
(v.) a cultiva, a
culege.
Color, is (m.)
culoare
Coniuratio, onis (f.)
conspiraţie.
Consulatus, us (m.)
consulat .
Copiosus, a, um
(adj.3) copios.
Curo, are, avi, atum
(v.) a îngriji, a
vindeca.
Discipulus, i (m.)
elev.
Docilis, e (adj.2)
docil.
Dolorosus, a, um
(adj.3) dureros.
Domus, us (f.) casă.
Existimatus, a, um
(adj.3) socotit,
considerat.
Exsul, is (m.) exilat,
surghinuit.
Facies, ei (f.) faţă.
Factum, i (n.) faptă.
Famosus, a, um
(adj.3)vestit, renumit
Fertilis, e (adj.2)
mănos, fertil.
Historia, ae (f.)
istorie.
Ingenuus, a, um
(adj.3) nobil, ales,
talentat.
Inimicus, a, um
(adj.3) adversar,
duşman.
Invenio, ire, i, tum
(v.) a descoperi, a
afla.
Is, ea, id (pron.dem.)
acesta, aceasta.
Laetitia, ae (f.)
bucurie.
Lux, cis (f.) lumină.
Magistra, ae (f.)
îndrumătoare.
Malum, i (n.) măr
fruct.
Malus, i (f.) măr
arbore.
Medicamen, inis
(n.)leac, medicament.
Medicus, i (m.)
medic.
Memoria, ae (f.)
amintire.
Miltaris, e (adj.2)
militar.
Minax, cis (adj.1)
ameninţător.
Molestia, ae (f.)
supărare.
Opus, eris (n)
lucrare, volum.
Ostendo ĕre, i tum
(v.) a arăta.
Pauper, is (adj.1)
sărac.
Peloponnesus, i (f.)
Peloponez (peninsulă
a Greciei).
Periculosus, a, um
(adj.3) primejdios,
periculos.
Piger, ra, rum
(adj.3) leneş.
Posteri, orum (m.)
urmaşi.
Procella, ae (f.)
furtună.
Respublica, ae (f.)
stat.
Reverto ĕre, i sum
(v.) a se întoarce.
Rex, gis (m.) rege.
Ruber, ra, rum
(adj.3) roşu.
Scriptor, is (m.)
scriitor.
Sempiternus, a, um
(adj.3) veşnic.
Signum, i (n.) semn.
Stultus, a, um
(adj.3) prost.
Tabella, ae (f.)
tăbliţă
Tomis, idis (f.)
Tomis (astăzi
Constanţa).
Verbum, i (n.)
cuvânt
Vestigium, ii (n.)
rămăşiţă, urmă.
Video, ēre, i, sum
(v.) a vedea.
Vinco, ĕre, i, tum
(v.)a învinge.
Modulul VI
În acest modul veţi învăţa despre:
- formarea comparativului
- declinarea adjectivelor la gradul comparativ
- complementul comparativului
- formarea superlativului
- declinarea adjectivelor la gradul superlativ
- complementul superlativului
- adjectivele cu grade de comparaţie neregulată
Comparativul este forma pe care o ia adjectivul pentru a arăta o
comparaţie între două fiinţe sau lucruri în ceea ce priveşte o însuşire sau între
două însuşiri ale aceluiaşi obiect.
Formarea comparativului
În limba latină comparativul se formează atât prin metode sintetice, cu
ajutorul sufixului –ior, pentru masculin şi feminin, şi –ius pentru neutru, cât şi
prin mijloace analitice, cu ajutorul adverbului magis - mai, în cazul
comparativului de superioritate, minus – mai puţin, pentru comparativul de
inferioritate, totidem – tot atât de, pentru comparativul de egalitate. Adverbele
sunt neflexibile şi se ataşează înaintea adjectivului la gradul pozitiv care se
declină conform clasei din care face parte..
Indiferent din ce clasă de adjective face parte un adjectiv la gradul
pozitiv, la gradul comparativ, toate urmează acelaşi model formativ. Astfel
sufixele de comparativ se ataşează la tema adjectivului, după ce am înlăturat
desinenţa genitivului singular. De ce aceasta şi nu alta? Pentru că genitivul
singular este cazul unde se produc schimbările de radical care afectează
cuvântul pe tot parcursul flexiunii. O dată ce comparativul a fost format el se
declină după flexiunea declinării a III-a consonantice.
Pozitiv
M. F. N
Carus cara carum
Miser misera miserum
Piger pigra pigrum
Satur satura saturum
Paluster palustris palustre
Brevis breve
Ferox ferox
Genitiv singular
M. F. N.
cari carae cari
miseri miserae miseri
pigri pigrae pigri
saturi saturae saturi
palustris
brevis
ferocis
Comparativ
M.F. N.
carior carius - mai drag
miserior miserius – mai nenorocit
pigrior pigrius - mai leneş
saturior saturius – mai îndestulat
palustrior palustrius - mai băltos
brevior brevius - mai scurt
ferocior ferocius - mai crud
Flexiunea comparativului
Singular Plural
M.F. N. M.F. N.
N.V. carior carius N.V. cariores cariora
G. carioris G. cariorum
D. cariori D. carioribus
Ac. cariorem carius Ac. cariores cariora
Abl. cariore Abl. carioribus
Complementul comparativului
În cazul unei comparaţii între doi termeni, cel de al doilea termen ia
cazul celui dintâi dacă este precedat de adverbul magis – decât; dacă adverbul
magis nu precedă cel de-al doilea termen, acesta stă în cazul ablativ, fără a
influenţa prima traducere.
1.) al doilea termen în acelaşi caz cu primul termen
I T II T
Feles maior est quam mus. (Pisica este mai mare decât şoarecele)
N.sg N.sg.
I T II T
Dedi tuo fratri seduliori quam meo sorori magnum praemium.
D.sg. D.sg
(Am dat fratelui tău mai silitor decât sora mea o mare recompensă)
I T II T
Scimus minorem fratrem fortiorem fuisee quam magnum fratrem.
Ac.sg. Ac.sg.
(Ştim că fratele mai mic a fost mai curajos decât fratele mare)
2.) al doilea termen în cazul ablativ
I T II T
Feles maior est mure.
N.sg Abl.sg.
I T II T
Dedi tuo fratri seduliori meo sorore magnum praemium.
D.sg. Abl.sg.
I T II T
Scimus minorem fratrem fortiorem fuisse magno fratre.
Ac. sg. Abl.sg.
Superlativul
Superlativul este forma pe care o ia un adjectiv pentru a arăta o
comparaţie în cel mai înalt grad între o fiinţă sau un lucru, într-un grup de fiinţe
sau lucruri sau mai multe grupe de fiinţe sau lucruri din punctul de vedere al
unei însuşiri.
Formarea superlativului
Cele două clase de adjective cunosc două moduri de formare al gradului
superlativ. Adjectivele din prima clasă cu trei terminaţii, terminate la
nominativ singular în –us, -a, -um şi adjectivele din a doua clasă cu două
terminaţii –is, -e, şi cu o terminaţie, adaugă la tema adjectivului, după ce a
fost înlăturată desinenţa genitivului singular, sufixul –issim- urmat de
desinenţele de gen: pentru masculin –us, pentru feminin –a, pentru neutru –
um. Adjectivele din prima clasă cu trei terminaţii, terminate la nominativ
singular în –er, -a, -um şi –ur, -a, -um precum şi adjectivele din a doua clasă
cu trei terminaţii: -er, -is, -e adaugă la forma de nominativ masculin singular
sufixul –rim- la care se adaugă desinenţele de gen –us, -a, -um.
Atenţie! În afara acestor două mijloace formative care acoperă cele
două clase de adjective, există şi un al treilea sufix de superlativ: -lim-us, lim-
a, -lim-um, care se referă la un număr de şase adjective din a doua clasă cu
două terminaţii: facilis, facile – uşor, difficilis, difficile - greu, similis, simile –
asemenea, dissimilis, dissimile – diferit, gracilis, gracile – delicat, humilis,
humile – umil. Acest sufix se adaugă la tema adjectivului, după înlăturarea
desinenţei de genitiv singular. Comparativul acestor adjective se formează
regulat.
Adjective care adaugă sufixul –issim-us, issim-a, issim-um
Pozitiv Tema Superlativ
Carus, cara, carum car- carissimus, carissima, carissimum
Brevis, breve brev- brevissimus, brevissima, brevissima
Ferox, ferocis feroc- ferocissimus, ferocissima, ferocissmum
Adjective care adaugă sufixul –rim-us, -rim-a, -rim-um
Pozitiv N.sg.masc. Superlativ
Miser,a,um miser miserrimus miserrima miserrimum
Piger, ra, rum piger pigerrimus pigerrima,pigerrimum
Satur, a, um satur saturrimus saturrima saturrimum
Paluster -is -e paluster palusterrimus palusterrima palusterrimum
Atenţie! Sufixul –rim-us, rim-a, rim-um se adaugă şi la adjectivele
vetus, veteris – vechi (veterrimus, -a, -um), prosperus, -a, -um – prosper
(prosperrimus, -a, -um) maturus, -a, -um – copt, matur (maturrimus, -a, -um).
Adjective care adaugă sufixul –lim-us, -lim-a, -lim-um
Pozitiv Tema Superlativ
Facilis, -e facil- facillimus, facillima facillimum
Difficilis, -e difficil- difficillimus, difficillima, difficillimum
Similis, -e simil- simillimus, simillima, simillimum
Dissimilis, -e dissimil- dissimillimus, dissimillima, dissimillimum
Gracilis, -e gracil- gracillimus, gracillima, gracillimum
Humilis, -e humil- humillimus, humillima, humillimum
Flexiunea superlativului
Adjectivele la gradul superlativ se declină după declinarea I la feminin
şi după declinarea a doua la masculin şi neutru, indiferent ce sufix de
superlativ adaugă şi din ce clasă de adjective fac parte la gradul pozitiv.
Adjectivele masculine terminate la nominativ singular în –us, păstrează la
superlativ, vocativul singular în –e, iar la genul neutru adjectivul are trei cazuri
identice ca şi substantivul: nominativ, acuzativ şi vocativ.
Singular
M. F. N.
N. carissimus carissima carissimum
G. carissimi carissimae carissimi
D. carissimo carissimae carissimo
Ac. carissimum carissimam carissimum
Abl.carissimo carissima carissimo
V. carissime carissima carissimum
Plural
M. F. N.
N carissimi carissimae carissima
G. carissimorum carissimarum carissimorum
D. carissimis carissimis carissimis
Ac. carissimos carissimas carissima
Abl. carissimis carissimis carissimis
V. carissimi carissimae carissima
Traducerea adjectivelor la gradul superlativ
Dacă nu există un termen de comparaţie, traducerea se face prin foarte:
carissimus - foarte drag; dacă există un termen de comparaţie atunci traducerea
se face prin cel mai: carissimus inter omnes – cel mai drag dintre toţi.
Comparaţia neregulată a adjectivelor
1.) Există în limba latină o suită de cinci adjective care formează
comparativul şi superlativul de la alt radical faţă de gradul pozitiv:
Pozitiv Comparativ
Bonus -a -um (bun) melior, melius
Malus -a -um (rău) peior, peius
Magnus -a -um (mare) maior, maius
Parvus -a -um (mic) minor, minus
Multus -a -um (mult) plus, pluris
plures, plura
Superlativ
optimus, optima, optimum
pessimus, pessima, pessimum
maximus, maxima, maximum
minimus, minima, minimum
plurimus, plurima, plurimum
2.) Adjectivele compuse cu –dicus, -ficus, -volus (provenite din
radicalul verbelor dicere, facere, velle) formează gradele de
comparaţie de la participiul prezent al verbelor corespunzătoare,
adăugând pentru comparativ –entior, -entius, iar pentru
superlativ -entissimus, -entissima, -entissimum.
Pozitiv Comparativ
Maledicus -a –um (bârfitor) maledicentior, -ius,
Benedicus -a -um (binecuvântat) benedicentior, -ius
Benevolus -a -um (binevoitor) benevolentior, -ius
Malevolus -a -um (răuvoitor) malevolentior, -ius
Magnificus -a -um (măreţ) magnificentior, -ius
Superlativ
maledicentissimus, -a, -um
benedicentissimus, -a, -um
benevolentissimus, -a, -um
malevolentissimus, -a, -um
magnificentissimus, -a, -um
În acelaşi fel formează gradele de comparaţie adjectivele egenus, -a,
-um (sărac), şi providus, -a, -um (prevăzător).
Pozitiv Comparativ Superlativ
Egenus, -a, um egentior, -ius egentissimus, -a, um
Providus, -a, -um providentior, -ius providentissimus, -a, -um
3.) Alte adjective terminate în –eus, -ius, -uus idoneus, -a, -um
(potrivit), egregius, -a, -um (distins), conspicuus, -a, -um
(remarcabil), vacuus, -a, -um (gol) formează gradele de
comparaţie perifrastic, adăugând înaintea adjectivului, pentru
comparativ adverbul magis, iar pentru superlativ adverbul
maxime. În această situaţie declinarea adjectivului are loc la
gradul pozitiv. De la această regulă se exclud adjectivele antiquus,
-a, -um (vechi) şi aequus, -a, -um (egal) deoarece grupul qu este
considerat consonantic. Prin urmare la comparativ ele vor face
antiquior, -ius şi respectiv aequior, -ius, iar la superlativ
antiquissimus, -a, -um şi respectiv aequissimus, -a, -um.
Pozitiv Comparativ
Idoneus, -a, -um magis idoneus, -a, -um
Egregius, -a, -um magis egregius, -a, -um
Conspicuus, -a, -um magis conspicuus, -a, -um
Vacuus, -a, -um magis vacuus, -a, -um
Superlativ
maxime idoneus, -a, -um
maxime egregius, -a, -um
maxime conspicuus, -a, -um
maxime vacuus, -a, -um
4.) În limba latină există o serie de adjective utilizate la gradul
comparativ şi la gradul superlativ, dar care la pozitiv nu au ca
punct de plecare un adjectiv, ci provin de la adverbe sau chiar
prepoziţii. În aceeaşi situaţie se află alte trei adjective care la
gradul pozitiv fie nu sunt folosite, ca deterior, -ius (rău) provenit
de la deter, fie provin de la un adjectiv potis,-e provenit la rândul
lui de la un nume nedeclinabil ca potis şi aşa este cazul lui potior,
-ius (preferabil) şi ocior, ocius (iute), care nu are atestată o formă
la gradul pozitiv.
Comparativ Superlativ
Ante (înaintea) anterior, -ius antumus, -a, -um
Citra (dincoace) citerior, -ius citimus, -a, -um
Intra (înăuntru) interior, -ius intimus, -a, -um
Prae (înaintea) prior, prius primus, -a, -um
Prope (aproape) proprior, -ius proximus, -a , -um
Ultra (dincolo) ulterior, -ius ultimus, -a, um
Deter (rău) deterior, -ius deterrimus, -a, -um
Potis,-e (capabil) potior, -ius potissimus, -a, um
……………….. ocior, ocius ocissimus, -a, um
5.) În cazul altor adjective, acestea au gradul pozitiv, dar folosesc mai
mult numărul plural şi se utilizează la acest grad ca substantive.
La rândul lor ele provin din prepoziţii. Acestea au totodată două
forme la gradul superlativ.
Pozitiv Comparativ Superlativ
Extra (în afara) exterior, -ius extremus, -a, -um
exteri (străini) extimus, -a, -um
infra (dinăuntru) inferior, -ius infimus, -a, -um
inferi (zei infernali) imus, -a, -um
supra (deasupra) superior, -ius supremus, -a, -um
superi (zei celeşti) summus, -a, -um
post (după) posterior, -ius postremus, -a, -um
posteri (urmaşi) postumus, -a, -um
6.) Există o serie de adjective în limba latină care nu au decât gradele
pozitiv şi comparativ.
Pozitiv Comparativ
Adolescens, -ntis (tânăr) adolescentior, -ius
Alacer, -is, -e (sprinten) alacrior, -ius
Ater, -ra, -rum (negru) atrior, -ius
Iuvenis, -e (tânăr) iunior, iunius
Senex, -is (bătrân) senior, senius
7.) Alte adjective sunt folosite numai la pozitiv şi superlativ.
Inclitus, -a, -um (renumit) inclitissimus, -a, -um
Falsus, -a, -um (fals) falsissimus, -a, um
Novus, -a, -um (nou) novissimus, -a, -um
Sacer, -ra, -rum (sacru) sacerrimus, -a, -um
Vetus, -eris (vechi) veterrimus, -a, -um
8.) În afara sufixelor şi a mijloacelor perifrastice de formare a
gradelor de comparaţie, înţelesul de superlativ poate fi obţinut şi
prin ataşarea unor prefixe: per, prae adjectivelor la gradul pozitiv.
magnus, -a, -um permagnus, -a, -um
clarus, -a, -um praeclarus, -a, -um
gratus. –a, -um pergratus, -a, -um
9.) Există şi adjective care nu au grade de comparaţie: vivus, -a, um
(viu), mortuus, -a, um (mort), arginteus, -a, um (de argint), roseus,
-a, -um (roşu) Graecus, -a, -um (grec).
Complementul superlativului
Atunci când un adjectiv la gradul superlativ arată o comparaţie între
doi termeni în ceea ce priveşte o însuşire, complementul superlativului se poate
reda prin trei mijloace:
1.al doilea termen al comparaţiei este în cazul genitiv (genitiv
partitiv)
Canis fidelissimus omnium animalium est.
Câinele este cel mai fidel dintre toate animalele.
2. al doilea termen al comparaţiei este în cazul acuzativ precedat de
prepoziţia inter.
Canis fidelissimus inter omnia animalia est.
Câinele este cel mai fidel dintre toate animalele.
3.al doilea termen al comparaţiei este în cazul ablativ precedat de
prepoziţia ex.
Canis fidelissimus ex omnibus animalibus est.
Câinele este cel mai fidel dintre toate animalele.
Exerciţii de autoevaluare:
1. Puneţi sintagmele de mai jos la cazurile: Ac. sg., Abl.sg., G.pl.,
D.pl. şi apoi înlocuiţi adjectivele cu celelalte grade de comparaţie la
aceleaşi cazuri: mons altus, mulier bona, omne donum, exercitus fortis,
cornu acutum, homo senex, locus pallustris, dies felix, spes vana.
2. Traduceţi sintagmele indicând cazurile acestora:
fele nigerrima, oculis nigrioribus, homine vetere, exercitu forti, silvas
fertiles, lupe male, cani peiori, mari viridi, agrum optimum, templa
maxima, civium pessimorum, cornui accutissimo, die minimo, mulierem
nobiliorem, principum crudeliorum, fagos altissimas, humillime
agricola.
3. De la adjectivele: carus, -a, -um, tener, -a, -um, pulcher, -ra, -rum,
celer, -is, -e, ferox, -cis, crudelis, -e formaţi V.sg., Ac. sg., G. pl., D. pl.
la toate gradele de comparaţie.
4. Declinaţi: beatus agricola, magna laurus, clarus poeta şi apoi
formaţi comparativul şi superlativul adjectivelor, declinându-le şi pe
acestea.
5. Formaţi comparativul şi superlativul de la: magnus, bonus, multi,
levis, nobilis,acer, pauper, dives, prudens, ferox.
6. De la sintagmele următoare puneţi adjectivele la toate gradele de
comparaţie: exercitus magnus şi dies bonus la cazurile: Ac. sg., D.sg.,
G. pl., Abl. pl., şi res melior, hostis difficilis şi parva avis la cazurile:
Abl. sg., V.sg., Ac. pl. şi D.pl.
7. Traduceţi sintagmele indicând cazurile:
1. Cornui acutissimo 7. Res minima2. Mulierem nobiliorem 8. Loco palustri3. Principum crudeliorum 9. Homine beneficentissimo4. Iucundiores epistulas 10.Peiorum discipulorum5. Parvarum avium 11.Exercitu forti6. Consilio bono 12.Doctiori magistro
8. Traduceţi sintagmele în limba latină:
pe un câine mai rău, ale celor mai bune păduri, într-un teren mlăştinos,
de către nişte cai mai iuţi, pe nişte vremuri foarte rele, a unui copil mai
mic.
9. Puneţi următoarele grupe la cazurile:
ablativ singular:
1. Ingens Vis 3. Pauper puer2. Miles Carthaginiensis 4. Dives duxnominativ plural:
1. Vetus vitium 3. Omnis Urbs2. Difficilis labor 4. Talis caedes
10. . Traduceţi în limba română:
E Platone sapientissimum omnium fuisse Socratem legimus. Caesar
noverat Gallorum exercitum pavidiorem quam suos milites esse. Etiam homo
mala fortuna ictus maxime egregius pessimum statum habet. Minaci mari
impavidi nautae magnas procellas vincunt. Omnium Gallorum humanissimi
sunt nostri socii. Melius parvo mendacio verum ferox est. In forti exercitu
Caesaris multi milites magna praemia dono suo duce accipiebant. Optimi
cives veteris civitatis spes parvas plebis traditae tribunis dimicaverut.
11. Traduceţi în limba latină:
A luat o notă mică, mai mică foarte mică pentru o lecţie uşoară, mai
uşoară, foarte uşoară. Magistraţii buni, mai buni, foarte buni ajung în teritorii
vestite, mai vestite, foarte vestite. Iarna zilele sunt mai scurte decât nopţile. Pe
cei mai mulţi dintre copiii harnici îi laudă profesori vestiţi, mai vestiţi foarte
vestiţi. Colegul meu, născut dintr-o familie umilă, mai umilă, foarte umilă are o
casă mică, mai mică, foarte mică. Câmpurile devastate de o furtună aprigă, mai
aprigă, foarte aprigă i-a lipsit pe mulţi, mai mulţi, foarte mulţi de hrană.
Vergilius, ivit dintr-o familie de rând, a fost lipsit de un teren primit în dar.
Omul care râde de înţelepciune nu se teme de judecata urmaşilor. Nimic nu
este mai plăcut pentru neamul omenesc decât copiii. L-a avut ca socru pe
Hipponicus, cel mai bogat dintre cetăţenii greci.
12. Înlocuiţi adjectivele de la gradul pozitiv cu comparativul şi
superlativul corespunzător păstrând genul, numărul, cazul şi traduceţi:
Mulier speciem pulchram habet. Hoc anno hiems fuit longa. Ver
multas flores nobis adducit. Pueros sedulos magistri docti laudant. Parvum
donum meus amicus donat. Hieme dies breves sunt et noctes longae. Romani
exercitum audacem vicerunt, homines captivos ceperunt. Cerasi multa et
magna cerasa dant. Hic puer idoneus arti militari est.
13. . Traduceţi în limba latină:
- într-o zi mare, mai mare, foarte mare;
- a unor păduri luminoase, mai luminoase, foarte luminoase;
- de un lup sălbatic, mai sălbatic, foarte sălbatic;
- duşmani cruzi, mai cruzi, foarte cruzi;
- copilului harnic, mai harnic, foarte harnic;
- pe pământul roditor, mai roditor, foarte roditor;
- temple înalte! mai înalte! foarte înalte!
- ale fericitelor timpuri, mai fericite, foarte fericite;
- pe marea ameninţătoare, mai ameninţătoare, foarte
ameninţătoare.
14. Traduceţi în limba latină:
Comandantul era foarte distins în ce priveşte forma feţei. Armatele
foarte mari au ajuns în cele mai îndepărtate teritorii. Cunosc un bărbat foarte
bârfitor. A luat o notă foarte mică neştiind o lecţie foarte uşoară. Cadoul tău
îmi este prea drag. Omul lovit de soartă devine foarte prevăzător. Cei mai mulţi
arbori se află pe cel mai înalt munte.
15. Traduceţi în limba latină:
Câinele este mai rău decât pisica. Armata lui Caesar a fost mai bună
decât armata lui Pompei. Sora mea este mai înaltă decât prietena ta. Ce este
mai trist decât timpul care fuge? Nu ştiu pe nimeni mai puternic decât
comandantul galilor. Nu port nimănui o pică mai mare decât lui Paulus. Dintre
toţi elevii Marcus este cel mai silitor. Războaiele civile sunt cele mai rele dintre
toate luptele. Cel mai frumos dintre animale este calul.
16. Traduceţi în limba română:
Tacitus illustrissimus ex omnibus scriptoribus Romanis est. Formica
impigerrima inter animalia est. Traianus optimus omnium principum fuit. E
Platone legimus Socratem sapientissimum omnium fuisse. Nihil est utilius
homini virtute. Vita nostra brevior quam mora quieti mundi est. Paulo
honestiori quam Petro praemium do. Caesar noverat exercitum Gallorum
pavidiorem quam suos milites esse. Video tuos filios pretiosiores meis gemmis
esse.
17. Traduceţi în limba română:
Deinde populus Romanus ferocissimum omnium ducum,
C.Terentium Varronem, Flaminio consuli, simillimum, adversus Hannibalem
misit, qui in Apuliam pervenerat. Alter autem consul, L.Aemilius Paulus, qui
bellum prudentiore ratione quam Varro gerere cupiebat, collegae consiliis
obesse non potuit. Consules Cannas petiverunt ibique castra posuerunt. Varro,
superbior quia Poenorum copias in levissimo proelio vicerat, pugnam apud
Cannas commisit, ubi primum imperium habuit. Maxima fuit pugna bellorum
Punicorum, nam Romani Poenique maioribus copiis nunquam pugnaverant.
Clarissima quoque fuit ex Hannibalis victoriis, maximaque Romanorum
caedes. Post pugnam, miles Romanus, Aemilium Paulum vulneratum sub
arbore videns, consuli dixit: „Cape equum meum et fuge, Aemili; consulis
enim morte pugna etiam miserior erit”. Aemilius vero respondit: „Romam
peto equo tuo, miles, ac mone Patres de caede; Urbem enim praesidiis
defendere potuerunt. Post tam ingentem militum meorum caedem non iam
vivere possum”. Alter consul cum paucis equitibus fugit. Tale fuit proelium
apud Cannas, pugnae apud Alliam simile, plurium vero civium morte gravius.
Multi etiam Italiae populi defecerunt et Hannibalis socii iam fuerunt.
(după Titus Livius)
18. Traduceţi în limba română:
Olim, vir dives a claro sculptore statuam exprimentem Acidis
mortem petivit. Sculptor autem, quod piger erat, statuam non fecit; sed, quod
magnam pecuniam a divite promissam accipere cupiebat, homini tandem
ingens saxum ostendit et dixit: „Statuam vides”. Vir primum statuam diu
consideravit; deinde respondit: „Vetus saxum video; sed ubi est Acis?” „Acis
sub ingenti saxo est; itaque iuvenem non videre potes”. „Bene. Sed cur
Galatea non adest?” „Fugam cepit”. „Bene. Sed Polyphemum non video”.
„Non ibi mansit; Galateae enim vestigia tenuit, quod puellam rapere
cupiebat”. „Numquam similem statuam videram; omnes certe delectabit. Ut
primum Acidis corpus e saxo extraxeris et Polyphemum Galateamque
recuperaveris, tibi pecuniam promissam dabo”.
19. Traduceţi în limba română:
Hannibal, postquam per Alpes tam fortes copias duxit, in Italiae
finibus secundum bellum Punicum gessit, caedibus etiam gravius quam
primum bellum. Nam Romanorum ac Poenorum non dissimiles fuerunt
labores. P.Cornelius Scipio primus cum optimis legionibus Hannibali obfuit.
Apud Ticinum flumen pugnavit, maximaque civium Romanorum caedes fuit,
nam equites Poeni meliores quam Romani erant. Sempronius autem consul
apud Trebiam proelium commisit. Maiorem caedem quam apud Ticinum ibi
fecit Hannibal; Poeni enim, quod leviores ac fortissimi erant, minoribus copiis
facillima ratione Romanos vicerunt, qui fugere debuerunt.
Deinde Patres adversus Hannibalem C. Flaminium,
ferocissimum e ducibus miserunt. Poenus vero audacis consulis consilia
acceperat et locorum naturae rationem habuit. Itaque insidias apud
Trasimenum lacum paravit. Magnum militum numerum post colles arboribus
opertos abdidit. Numquam pugna acrior nec propter plurium Romanorum
mortem miserior fuit. Imperatorem cum magna legionum parte Poeni
interfecerunt; plurimi enim milites aut in proelio aut in aqua horribili morte
perierunt. Paucissimi superfuerunt, aut ab hoste capti, aut fuga per Etruriam
tutum locum petentes. In Urbe quoque nobiles atque humillimi simili modo iam
timebant, quia proximi erant hostes.
Sed Patres dictatorem fecerunt Q. Fabium Maximum, virum
et doctissimum et Flaminio prudentiorem, qui, ubi primum novas copias
accepit, belli rationem mutavit. Per alta loca legiones agebat neque magnum
proelium committebat. Ita omnes cives veterem virtutem recuperaverunt.
(după Titus Livius)
20. Traduceţi în limba română şi analizaţi adjectivele din text, indicând
categoriile gramaticale ale acestora:
.
Numquam fuit in Urbe talis terror. Coniuges cum pueris,
senes in viis manebant. Neque praesidia parare, neque Urbem relinquere
poterant. Altus vero animus civitati fuit; nullus enim pacis mentionem fecit.
Imprudentem Varronem, qui maxima caedis causa fuerat, non accusaverunt,
sed plurimi laudaverunt dicentes: Gratias agere debemus consuli qui de
civitati nostra non desperavit”
Vocabular:
Abdo, ěre, abdidi,
abditum (v.) a
ascunde.
Accipio, ĕre, cepi,
ceptum (v.) a primi, a
lua.
Accuso, are, avi,
atum (v.) a acuza.
Acer, acris, acre
(adj.3) sprinten.
Acutus, -a, -um
(adj.3) ascuţit.
Adsum, -esse, -fui (v.)
a fi de faţă.
Adversus (prep.cuAc)
împotriva.
Ager, ri (m) ogor.
Ago, ěre, egi, actum
(v.) a conduce.
Alter, -a, -um (adj.3)
altul, celălalt.
Altus, -a, -um (adj.3)
adânc, înalt.
Animus, i (m) curaj.
Audax, -cis (adj.1)
îndrăzneţ.
Beatus, -a, -um (adj.3)
fericit.
Beneficus, -a, -um
(adj.3) binefăcător.
Bonus,-a, -um (adj.3)
bun.
Brevis, -e (adj.2) scurt.
Caedes, -is (f) omor,
măcel.
Canis, -is (m.) câine.
Captivus, -i (m)
prizonier.
Carus, -a, um (adj.3)
drag.
Castra, -orum (n)
tabără.
Celeber, -ris, -re
(adj.3) renumit.
Celer, -is, -e (adj.3)
iute, rapid.
Cerasum, -i (n)
cireaşă.
Certe (adv.) desigur.
Cibus, -i (m) hrană.
Civilis, -e (adj.2) civil.
Clarus, -a, -um (adj.3)
strălucit.
Collis, -is (f) colină.
Committo, ĕre, misi,
missum (v.) a comite.
Considero, are, avi,
atum (v.) a lua în
calcul.
Crudelis, -e (adj.2)
crud.
Cupio, ĕre, ivi, itum
(v.) a dori.
Debeo, ēre, debui (v.)
a trebui.
Defendo, ĕre, i, sum
(v.) a se apăra.
Deficio, ĕre, feci,
fectum (v.) a părăsi, a
lipsi.
Deinde (adv.) apoi.
Delecto, are, avi,
atum (v.) a delecta
Despero, are, avi,
atum (v.) a pierde
nădejdea.
Dies, -ei (m,f) zi.
Difficilis, -e (adj.2)
dificil
Dimico, are, avi,
atum (v.) a nimici.
Diu (adv.) mult timp.
Dives, itis (adj.1)
bogat.
Doctus, -a, -um
(adj.3) învăţat.
Donum, -i (n) cadou.
Duco, ěre, duxi,
ductum (v.) a duce.
Egregius, -a, -um
(adj.3) distins,
remarcabil.
Eques, -itis (m)
călăreţ.
Etiam (adv.) chiar.
Exprimo, ĕre, presi,
pressum (v.) a
exprima.
Extraho, ěre, xi, ctum
(v.) a extrage.
Extremus, -a, -um
(adj.3) îndepărtat.
Facilis, -e (adj.2)
uşor.
Feles, -is (f) pisică.
Felix, -cis (adj.1)
fericit.
Ferox, -cis (adj.1)
sălbatic, crud.
Fertilis, -e (adj.2)
fecund, mănos.
Finis, -is (m)
teritoriu, graniţă.
Flos, floris (f) floare.
Fortis, -e (adj.2)
puternic.
Fugio, ire, ivi, itum
(v.) a fugi.
Fulgens, ntis (adj.1)
luminos.
Gemma,-ae (f) pietre
scumpe.
Gero, ĕre, gessi,
gestum (v.) a purta, a
da .
Hiems, -is (f) iarnă.
Honestus, -a, -um
(adj.3) cinstit.
Horribilis,-e (adj.2)
învolburat, îngrozitor.
Humanus, -a, -um
(adj.3) uman, generos.
Humulis, -e (adj.2)
umil.
Ictus, -a, -um (adj.3)
lovit, izbit .
Idoneus, -a, -um
(adj.3) potrivit.
Illustris, -e (adj.2)
renumit.
Impavidus, -a, -um
(adj.3) netemător.
Ingens,-ntis (adj.1)
mare, uriaş.
Interficio, ěre, feci,
fectum (v.) a ucide.
Invideo, ēre, i, sum
(v.) a purta pică, a
invidia.
Iucundus, -a, -um
(adj.3) plăcut.
Iudicium, -ii (n)
judecată
Labor, -is (m)
efort, muncă
Laudo, are, avi, atum
(v.) a lăuda.
Laurus, i (f) dafin.
Lectio, -onis (f) lecţie
Levis, -e (adj.2) uşor.
Magister,-ri (m)
profesor, îndrumător.
Maledicus, -a, -um
(adj.3) bârfitor.
Malus, -a, -um (adj.3)
rău.
Maneo, ēre, mansi
(v.) a rămâne.
Mendacium, ii (n)
minciună.
Minax,-cis (adj.1)
ameninţător.
Miser, -a, -um (adj.3)
nefericit.
Moneo, ēre, ui, itum
(v.) a avertiza, a sfătui.
Mora, ae (f) întârziere.
Moveo, ēre, movi,
motum (v.) a muta.
Multus, -a, -um
(adj.3) mult.
Mundus, -i (m) lume.
Natus, -a, -um (adj.3)
născut.
Nemo, inis (pron)
nimeni.
Nescio, ire, ivi, tum
(v.) a nu şti.
Niger, -ra, -rum
(adj.3) negru.
Nobilis, -e (adj.2)
nobil.
Nota, -ae (f) notă.
Nox, -ctis (f) noapte.
Numquam (adv.)
niciodată.
Obsum, -esse, -fui (v.)
a se împotrivi, a se
opune.
Olim (adv.) odinioară.
Omnis, -e (adj.2) tot,
toată.
Opertus, -a, -um
(adj.3) acoperit.
Ostendo, ĕre, -i, tum
(v.) a arăta.
Pallustris, -e (adj.2)
băltos, mlăştinos.
Paro, are, avi, atum
(v.) a pregăti.
Parvus, -a, -um
(adj.3) mic.
Pauper, -is (adj.2)
sărac.
Pavidus, -a, -um
(adj.3) temător.
Pereo, ire, ivi, itum
(v.) a pieri.
Pervenio, ire, i, tum
(v.) a ajunge.
Peto, ĕre, ivi, itum
(v.) a cere, a se
îndrepta, a ataca.
Piger,-ra,-rum (adj.3)
leneş.
Plato, -nis (m) filosof
grec.
Plebs, -is (f) plebe.
Pono, ĕre, posui,
positum (v.) a pune.
Posteri, -orum (m)
urmaşi.
Praesidium, ii (n)
apărare.
Pretiosus, -a, -um
(adj.3) preţios.
Princeps, -is (adj.1)
principe.
Privo, are, avi, atum
(v.) a fi privat.
Promitto, ĕre, misi,
missum (v.) a făgădui.
Propter (prep. cu Ac.)
din cauza.
Prudens, ntis (adj.1)
prudent, prevăzător.
Pulcher, -ra, -rum
(adj.3) frumos.
Quies, -tis (f)
răgaz, odihnă.
Quoque (adv.)
chiar.
Rapio, ěre, rapui,
raptum (v.) a răpi.
Ratio,-onis (f) raţiune,
socoteală.
Recupero, are, avi,
atum (v.) a redobândi.
Relinquo, ěre, i, ctum
(v.) a lăsa.
Rideo, ēre, risi, risum
(v.) a râde.
Sapiens, -ntis (adj.1)
înţelept.
Sapientia, -ae (f)
înţelepciune.
Saxum, i (n) piatră,
bolovan.
Sculptor, -is (m)
sculptor.
Sedulus, -a, -um
(adj.3) silitor.
Senex, -is (adj.1)
bătrân.
Simillis, -e (adj.2)
asemenea.
Socrates, -is (m)
Socrate, ilosof atenian.
Status, us (m) statură.
Sum, esse, fui (v.)
a fi.
Summus, -a, -um
(adj.3) cel mai de sus.
Superbus, -a, -um
(adj.3) trufaş, mândru.
Supersum, -esse, -fui
(v.) a supravieţui.
Talis, -e (adj.2)
astfel, aşa.
Tandem (adv.) în
sfârşit.
Teneo, ēre, tenui,
tentum (v.) a ţine.
Tener, -a, -um (adj.3)
tânăr.
Terror, is (f) teroare
Traditus, -a, -um
(adj.3) trădat.
Tribunus, i (m) tribun.
Tristis, -e (adj.2)
trist.
Tutus, -a, -um (adj.3)
ruşinos.
Ut primum (loc.conj)
de îndată ce.
Utilis, -e (adj.2)
util.
Vanus, -a, -um (adj.3)
zadarnic.
Vastatus, -a, -um
(adj.3) devastat.
Vero (adv.) însă.
Vestigium, ii (n)
urmă, rămăşiţă.
Vetus, -eris (adj.1)
vechi.
Viridis, -e (adj.2)
verde.
Virtus, -tis (f) virtute.
Vis (f) forţă, putere.
Vitium, ii (n) viciu.
Vulneratus,-a,-um
(adj.3) rănit.
Modulul VII
În aces modul veţi învăţa despre:
- definiţia pronumelui
- categoriile gramaticale ale pronumelui
- clasificarea pronumelui
- pronumele personal
- pronumele reflexiv
- pronumele posesiv
Pronumele
Definiţie: Partea de vorbire flexibilă care substituie un nume se
numeşte pronume.
Categorile gramaticale
Categoriile gramaticale ale pronumelui sunt genul, numărul şi cazul,
la toate pronumele, şi la câteva apare persoana.
Clasificarea pronumelui
În limba latină sunt şapte tipuri de pronume: pronume personal,
pronume reflexiv, pronume posesiv, pronume demonstrativ, pronume relativ,
pronume interogativ, pronume nehotărât.
Pronumele personal
Este pronumele care desemnează diferite persoane gramaticale, fără a
da şi alte informaţii. Persoana I arată locutorul, persoana a II-a arată
conlocutorul, iar persoana a III-a se referă la destinatar.
În limba latină pronumele personal are forme proprii doar pentru
persoana I şi persoana a II-a singular şi plural. Pentru persoana a III-a
pronumele nu are forme proprii şi atunci când el nu este subînţeles împrumută
forme ale pronumelui demonstrativ sau ale pronumelui reflexiv. Pentru că în
limba latină desinenţa verbală implică de la sine întrebuinţarea pronumelui
personal propriu-zis, apariţia lui înaintea verbului capătă o valoare emfatică:
ego narro – eu unul povestesc.
Singular
Pers.I Pers.II
N. ego (eu) tu (tu)
G. mei (de mine) tui (de tine)
D. mihi (mie) tibi (ţie)
Ac. me (pe mine) te (pe tine)
Abl. me (cu, de la tine) te (cu, de la tine)
V. - tu (tu)
Plural
Pers.I Pers.II
N. nos (noi) vos (voi)
G. nostri (de noi) vestri (de voi)
nostrum(dintre noi) vestrum (dintre voi)
D. nobis (nouă) vobis (vouă)
Ac. nos (pe noi) vos (pe voi)
Abl. nobis (cu, de la noi) vobis (cu, de la voi)
V. - vos (voi)
Când pronumele personal este însoţit la cazul ablativ de prepoziţia cum
(cu), aceasta se ataşează la finalul pronumelui devenind o postpoziţie: mecum
(cu mine), tecum (cu tine), nobiscum (cu noi), vobiscum (cu voi).
Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv desemnează diferitele persoane gramaticale,
exprimând identitatea complementului cu subiectul unui verb şi caracterizându-
se prin identitatea de persoană cu verbul însoţit. Pronumele reflexiv are forme
proprii doar pentru persoana a III-a, care sunt identice la singular şi plural. De
asemenea nu are nominativ şi vocativ singular şi plural.
G. sui (de sine)
D. sibi (sieşi)
Ac. se (pe sine)
Abl. se (cu sine, de la sine, de către sine)
Pronumele reflexiv poate fi întâlnit cu o formă reduplicată la cazul
acuzativ şi ablativ sese, care nu influenţează traducerea. În stil indirect,
pronumele reflexiv are valoarea unui pronume personal de persoana a III-a.
Apariţia lui arată că el se raportează la subiectul propoziţiei, faţă de pronumele
demonstrativ care se distinge de subiect
Dicit se Romam abire. (Spune că el pleacă la Roma).
Dicit eum Romam abire (Spune că acesta pleacă la Roma) – unde
acesta este diferit de subiectul primei propoziţii.
Pronumele posesiv
Pronumele posesiv indică posesorul şi obiectul posedat în funcţie de
cele trei persoane existente, deci are o dublă valoare pronominală. Pronumele
posesiv poate apărea şi numai cu valoare de pronume, dar cel mai adesea el
este adjectiv pronominal, după cum o arată şi forma sa. Pronumele posesiv se
declină ca un adjectiv cu trei terminaţii din prima clasă: la feminin după
declinarea I, iar la masculin şi neutru după declinarea a II-a. Totodată formele
terminate la nominativ singular în –er se declină ca un substantiv care îl pierde
pe –e pe parcursul flexiunii.
Un singur posesor şi un obiect posedat
Locutor meus, mea, meum al meu, a mea
Conlocutor tuus, tua, tuum al tău, a ta
Destinatar suus, sua, suum al său, a sa
Un singur posesor şi mai multe obiecte posedate
Locutor mei, meae, mea ai mei, ale mele
Conlocutor tui, tuae, tua ai tăi ale tale
Destinatar sui, suae, sua ai săi, ale sale
Mai mulţi posesori şi un singur obiect posedat
Locutor noster, nostra, nostrum al nostru, a noastră
Conlocutor vester, vestra, vestrum al vostru, a voastră
Destinatar suus, sua, suum al lor, a lor
Mai mulţi posesori şi mai multe obiecte posedate
Locutor nostri, nostrae, nostra ai noştri, ale noastre
Conlocutor vestri, vestrae, vestra ai voştri, ale voastre
Destinatar sui, suae, sua ai lor, ale lor
Atenţie! În cazul pronumelui posesiv, singura abatere de la flexiunea
menţionată constă în faptul că meus are vocativul singular mi, iar vester nu are
vocativ.
Flexiunea pronumelui posesiv
Un singur posesor şi un obiect posedat
Locutor Conlocutor
M. F. N. M. F. N.
N. meus mea meum N. tuus tua tuum
V. mi mea meum V. tue tua tuum
G. mei meae mei G. tui tuae tui
D. meo meae meo D. tuo tuae tuo
Ac. meum meam meum Ac. tuum tuam tuum
Abl. meo mea meo Abl. tuo tua tuo
Destinatar
M. F. N.
N. suus sua suum
V. sue sua suum
G. sui suae sui
D. suo suae suo
Ac. suum suam suum
Abl. suo sua suo
Un singur posesor şi mai multe obiecte posedate
Locutor Conlocutor
M. F. N. M. F. N.
N. mei meae mea N. tui tuae tua
V. mei meae mea V. tui tuae tua
G. meorum mearum meorum G. tuorum tuarum tuorum
D. meis meis meis D. tuis tuis tuis
Ac. meos meas mea Ac. tuos tuas tua
Abl. meis meis meis Abl. tuis tuis tuis
Destinatar
M. F. N.
N. sui suae sua
V. sui suae sua
G. suorum suarum suorum
D. suis suis suis
Ac. suos suas sua
Abl. sui suae sua
Mai mulţi posesori şi un singur obiect posedat
Locutor Conlocutor
M. F. N. M. F. N.
N. noster nostra nostrum N. vester vestra vestrum
V. noster nostra nostrum V. …………………………….
G. nostri nostrae nostri G. vestri vestrae vestri
D. nostro nostrae nostro D. vestro vestrae vestro
Ac. nostrum nostram nostrum Ac. vestrum vestram vestrum
Abl. nostro nostra nostro Abl. vestro vestra vestro
Pentru persoana a III-a flexiunea lui suus, sua, suum este cea
menţionată.
Mai mulţi posesori şi mai multe obiecte posedate
Locutor
M. F. N.
N. nostri nostrae nostra
V. nostri nostrae nostra
G. nostrorum nostrarum nostrorum
D. nostris nostris nostris
Ac. nostros nostras nostra
Abl nostris nostris nostris
Conlocutor
M. F. N.
N. vestri vestrae vestra
V. ……………………………
G. vestrorum vestrarum vestrorum
D. vestris vestris vestris
Ac. vestros vestras vestra
Abl. vestris vestris vestris
Exerciţii de autoevaluare:
1. Declinaţi la plural în funcţie de genul indicat următoarele pronume:
noster, vestra, suum, meus, tua.
2. Recunoaşteţi formele pronominale şi indicaţi categoriile gramaticale
ale acestora: tibi, sui, me, nos, meorum, tuis, vestris, se, ego, tu, nostrum,
vestri, suo, tuos, meas, tui.
3. Traduceţi formele pronominale în limba latină: de noi, dintre voi,
mie, al meu, pe ai tăi, despre ai voştri, cu noi, de către tine, pentru mine, pe ai
săi, pe ale sale, dintre noi pe mine, cu voi de la noi, vouă despre sine.
4. Traduceţi în limba latină propoziţiile:
Toate cadourile sale le-a primit de la bunicii tăi. Mie îmi spune prietena
ta secretele tale. Îşi aminteşte de noi târziu. Se întâlneşte cu noi şi vorbeşte
despre voi. Înţeleptul se îngrijeşte singur de sine şi de ale sale. O! Tu, zeul
nostru binefăcător, dă-ne înapoi pe fiica noastră răpită de la noi!
5. Traduceţi în limba română:
Homines pigri et se et sibi sunt perniciosi. Romani semper patriae suae
pugnabant et suis inimicis nocebant. Nosce te ipsum. Semper memores vestri
erimus et vestra dona libenter accipimus. Pater noster qui es in caelis,
sanctificetur nomen tuum, veniat regnum tuum, fiat voluntas tua sicut in caelo
et in terra. Panem nostrum quotidianum da nobis hodie et dimitte nobis debita
nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris; et ne nos inducas in
temptationem, sed libera nos a malo. Amen.
6. Traduceţi în limba română:
Quae cum ita sint, Catilina, perge quo coepisti. Nimium diu te
imperatorem tua illa Manliana castra desiderant. Educ tecum etiam omnes
tuos; si minus quam plurimos: purga urbem. Magno me metu liberabis,
dummodo inter me atque te murus intersit. Nobiscum versari iam diutius non
potes: non feram, non patiar, non sinam.
(după Cicero)
Vocabular:
Accipio, ĕre, cepi,
ceptum (v.) - a
primi.
Amica, ae (f.) -
prietenă.
Avus, i (m.) – bunic.
Beneficus, a, um
(adj.3) – binefăcător.
Caelum, i (n.) – cer.
Castra, orum (n.) –
tabără.
Coepi, isse (vb.def.)
- a începe.
Convenio, ire, i,
tum (v.) - a se aduna,
a se întâlni.
Curo, are, avi, atum
(v.) - a vea grijă, a se
îngriji.
Debitum, i (n.) -
datorie, greşeală.
Desidero, are, avi,
atum (v.) – a dori.
Dico, ĕre dixi, ctum
(v.) - a zice, a vorbi.
Dimmitto, ĕre, si,
sum (v.)- a înlătura.
Diu (av.) - mult
timp.
Donum, i (n.) –
cadou.
Dummodo (conj.) -
numai să.
Educo, ĕre, xi, ctum
(v.) - a scoate.
Fero, ferre tuli
latum (v.) - a
îngădui.
Filia, ae (f.) – fiică.
Hodie (adv.) –
astăzi.
Imperator, is (m.) -
conducător, împărat.
Induco, ĕre, xi,
ctum (v.) - a induce,
a duce.
Intersum, esse, fui
(v.) - a se interpune.
Libenter (adv.) - cu
plăcere.
Libero, are, avi,
atum (v.)- a elibera.
Malum, i (n.) – rău.
Memini, meminisse
(vb.def.) - a –şi
aminti.
Memor, is (adj.1) -
care îşi aminteşte.
Metus, us (m.) –
teamă.
Murus, i (m.) – zid.
Nimium (adv.) –
prea.
Noceo, ēre ui (v. cu
Dat.) - a vătăma.
Nosco, ĕre, novi,
notum (v.) - a
cunoaşte.
Patior, pati, passus
sum (v.) - a suporta.
Pergo, ĕre, perrexi,
perrectum (v.) - a
continua.
Perniciosus, a, um
(adj.3) – primejdios.
Pugno, are, avi,
atum (v.)- a lupta
Purgo, are, avi,
atum (v.) - a curăţa,
a elibera
Raptus, a, um
(adj.3) – răpit.
Regnum, i (n.) -
împărăţie, putere,
domnie.
Sanctifico, are, avi,
atum (v.)- a sfinţi.
Secretum, i (n.) -
secret, taină.
Sino, ĕre, sivi, situm
(v.) - a ceda.
Solus, a, um (adj.3)
– singur.
Tarde (adv.) târziu.
Temptatio, onis (f.)
– ispită.
Versor, ari, tus sum
(v.) - a trăi, a se afla
într-un mediu.
Voluntas, tis (f.)
voinţă. .
Modulul VIII
În acest modul veţi învăţa despre:
- definiţia pronumelui demonstrativ
- clasificarea pronumelui demonstrativ
- flexiunea pronumelui demonstrativ
Pronumele demonstrativ
Definiţie: Pronumele demonstrativ substituie nume de fiinţe sau lucruri
indicând apropierea sau depărtarea lor în spaţiu sau în timp, identitatea,
diferenţierea sau asemănarea lor faţă de alte obiecte.
Clasificare
Pronumele demonstrativ însumează în limba latină şase tipuri:
- hic, haec, hoc - acesta, aceasta
- iste, ista, istud - acesta, aceasta
- ille, illa, illud - acela, aceea
- is, ea, id - acesta, aceasta
- idem, eadem, idem - acelaşi, aceeaşi
- ipse, ipsa, ipsum - însumi, însămi
Se poate observa că există mai multe pronume demonstrative care au
aparent aceeaşi semnificaţie. Hic, haec, hoc este pronumele demonstrativ care
arată apropierea ca loc sau timp de persoana care vorbeşte, dar şi ceva care
aparţine persoanei I. De exemplu hic puer înseamnă copilul acesta de aici sau
copilul acesta care a fost cel din urmă menţionat dintr-un număr precizat sau
neprecizat de copii, dar şi că acest copil aparţine persoanei I, locutorului. Hic
este cataforic pentru că se referă la elemente necunoscute conlocutorilor şi
destinatarilor. Iste, ista, istud arată ceva ce aparţine persoanei a II-a sau
conlocutorului: ista mulier - femeia aceasta (a ta). Pentru că face referire la
ceva cunoscut este un anaforic. De asemenea acest pronume demonstrativ
poate avea un sens peiorativ, şi atunci este tradus prin formele populare ale
pronumelui demonstrativ ăsta, asta. Ille, illa, illud arată depărtarea ca loc sau
timp de persoana vorbitoare: ille canis câinele acela de acolo sau de atunci şi se
opune simetric lui hic, haec, hoc. El arată ceva ce aparţine persoanei a III-a,
destinatarului: ille ager – ogorul acela sau ogorul lui. Ille se întrebuinţează şi
cu scopul de a sublinia ceva: Ille Caesar – vestitul Cezar. Is, ea, id este
pronumele demonstrativ cel mai neutru din punct de vedere al sensului şi este
cel care poate înlocui pronumele personal. Ipse, ipsa, ipsum nu este ca sens un
pronume demonstrativ şi are un rol emfatic asemenea pronumelui demonstrativ
idem, eadem, idem, aşa explicându-se de ce în evoluţia limbii române el iese
din clasificarea pronumelui demonstrativ şi intră în cea a pronumelui personal.
Flexiunea pronumelui demonstrativ
Pronumele demonstrativ are trei forme pentru a exprima cele trei
genuri. În mare parte pronumele demonstrativ urmează declinarea a II-a la
genurile masculin şi neutru şi declinarea I la genul feminin, cu următoarele
excepţii: la cazul genitiv sg. toate pronumele demonstrative au desinenţa –ius,
iar la cazul dativ sg. desinenţa este la toate –i. Pronumele demonstrativ cu cea
mai neregulată flexiune este hic, haec, hoc mai ales din pricina particulei –ce,
în formă redusă –c. Această particulă este una de întărire şi apare aproape la
toate formele de la numărul singular şi la câteva forme ale neutrului la numărul
plural. Acestuia îi urmează ca dificultate is, ea, id deoarece are o temă în i- şi o
alta în e- (eyo-, eya-). Cea mai mare frecvenţă o are tema în e-, ea fiind
înlocuită de cea în i- la genul masculin la cazul nominativ singular şi la genul
neutru la cazurile nominativ şi acuzativ singular. La numărul plural, pe lângă
tema în e- există şi tema în i- care este preferată la cazurile nominativ plural
masculin, dativ şi ablativ plaral la toate genurile. Celelalte pronume
demonstrative au o flexiune regulată deoarece la radicalul comun ele ataşează
desinenţele declinărilor menţionate mai sus. Pronumele demonstrativ idem,
eadem, idem se declină întocmai ca is, ea, id adăugând mereu la sfârşit
particula –dem, care este neflexibilă.
Singular Plural
Acesta, aceasta
Masc. Fem. N. Masc. Fem. N.
N. hic haec hoc hi hae haec
G. huius huius huius horum harum horum
D. huic huic huic his his his
Ac. hunc hanc hoc hos has haec
Abl. hoc hac hoc his his his
Singular Plural
Acesta, aceasta
Masc. Fem. N. Masc. Fem. N.
N. iste ista istud isti istae ista
G. istius istius istius istorum istarum istorum
D. isti isti isti istis istis istis
Ac. istum istam istud istos istas ista
Abl.isto ista isto istis istis istis
Singular Plural
Acela, aceea
Masc. Fem. N. Masc. Fem. N.
N. ille illa illud illi illae illa
G. illius illius illius illorum illarum illorum
D. illi illi illi illis illis illis
Ac. illum illam illud illos illas illa
Abl.illo illa illo illis illis illis
Singular Plural
Acesta, aceasta (el, ea)
Masc. Fem. N. Masc. Fem. N.
N. is ea id ii(ei) eae ea
G. eius eius eius eorum earum eorum
D. ei ei ei iis(eis) iis(eis) iis(eis)
Ac. eum eam id eos eas ea
Abl. eo ea eo iis(eis) iis(eis) iis(eis)
Singular Plural
Acelaşi, aceeaşi
Masc. Fem. N. Masc. Fem. N
N. idem eadem idem iidem eaedem eadem
G. eiusdem eiusdem eiusdem eorundem earundem eorundem
D. eidem eidem eidem iisdem iisdem iisdem
Ac. eundem eandem idem eosdem easdem eadem
Abl. eodem eadem eodem iisdem iisdem iisdem
Singular Plural
Însumi, însămi
Masc. Fem. N Masc. Fem N
N. ipse ipsa ipsum ipsi ipsae ipsa
G. ipsius ipsius ipsius ipsorum ipsarum ipsorum
D. ipsi ipsi ipsi ipsis ipsis ipsis
Ac. ipsum ipsam ipsum ipsos ipsas ipsa
Abl ipso ipsa ipso ipsis ipsis ipsis
Atenţie! Pronumele demonstrativ nu are cazul vocativ.
În flexiunea pronumelui demonstrativ apare o alterare
fonetică: astfel nazala labială m înainte de literele c şi d se transformă în
nazala dentală n.
Exerciţii de autoevaluare:
1. Declinaţi la singular: ille, haec, idem, ipsa.
2. Declinaţi la plural: is, istud, hoc, ipsum, iste.
3. Recunoaşteţi formele pronominale şi traduceţi-le:
illas, hanc, istorum, ipsius, eidem, harum, iis, eas, ipsas, eosdem, huic,
illi, haec, eo, ea.
4. Traduceţi în limba latină: pe acestea ale acelora, dintre aceia ai
aceloraşi, cu aceştia de la acela însuşi, despre acesta cu aceasta, pentru aceiaşi
dintre voi.
5. Traduceţi în limba latină:
Aceşti pomi sunt foarte înalţi, aceia sunt mici. Pe acel cetăţean
împăratul l-a lăudat, pe aceştia i-a pedepsit. Sclavii s-au răsculat pentru
aceleaşi drepturi cu stăpânii lor. Înşişi profesorii controlează scrisul acelor
elevi. Cu aceste dovezi vom câştiga acele procese. În această cetate drepturile
plebei sunt vegheate de către tribunii aceia.
6. Traduceţi în limba română:
Nulla iam pernicies a monstro illo atque prodigio moenibus ipsis intra
moenia comparabitur. Atque hunc quidem unum huius belli domestici ducem
sine controversia vicimus. Non enim iam inter latera nostra sica illa
versabitur; Non in campo, non in foro, non in curia, non denique intra
domesticos parietes pertimescemus. Loco ille motus est, cum est ex urbe
depulsus.
(după Cicero)
7. Traduceţi în limba română:
Itaque ego illum exercitum, prae Gallicanis legionibus et hoc delectu,
quem in agro Piceno et Gallico Q.Metellus habuit, et his copiis, quae a nobis
cotidie comparantur, magno opere contemno, collectum ex senibus desperatis,
ex agresti luxuria, ex rusticis decoctoribus, ex iis, qui vadimonia deserere
quam illum exercitum maluerunt: quibus ego non modo si aciem exercitus
nostri, verum etiam si edictum praetoris ostendero, concident.
(după Cicero)
Vocabular:
Arbor, is (f.) -
arbore, copac.
Acies, ei (f.) linie de
bătaie.
Agrestis, e (adj.2) –
ţărănesc, necioplit,
incult.
Causa, ae (f.) -
cauză, motiv, proces.
Civis, is (m.) -
cetăţean.
Civitas, tis (f.) –
cetate.
Colligo, ĕre, legi,
lectum (v.) a culege,
a aduna.
Comparo, are, avi,
atum (v.) a pregăti, a
prepara, a pune
alături.
Concido, ĕre, cidi
(v.) a cădea, a se
prăbuşi, a-şi pierde
forţele.
Contemno, ĕre,
tempsi, temptum
(v.) a dispreţui, a
nesocoti.
Controversia, ae (f.)
neînţelegere.
Cotidie (adv.) zilnic.
Curia, ae (f.)
clădirea senatului.
Decoctor, is (m.) om
ruinat, care şi-a
pierdut averea.
Delectus, a, um
(adj.3) ales.
Denique (adv.) în
sfârşit.
Depello, ĕre, pepuli,
pulsum (v.) a
respinge.
Desero, ĕre, ui,
sertum (v.) a părăsi,
a renunţa, a neglija.
Despero, are, avi,
atum a dispera.
Documentum, i (n.)
dovadă, document.
Domesticus, a, um
(adj.3) domestic,
familiar.
Dominus, i (m.)
stăpân.
Edictum, i (n.)
ordin, proclamaţie,
edict.
Exercitus, us (m.)
armată.
Imperator, is (m.)
împărat.
Insurgo, ĕre rexi,
ctum (v.) a se ridica,
a se răzvrăti.
Ius, iuris (n.) drept.
Latus, eris (n.)
latură, parte.
Laudo, are, avi,
atum (v.) a lăuda.
Legio, onis (f.)
legiune.
Luxuria, ae (f.) fast,
bogăţie, lux, risipă.
Malo, malle, malui
a prefera.
Moenia, ium (n.)
ziduri de apărare.
Monstrum, i (n.)
monstru, minune,
ciudăţenie.
Moveo, ēre, movi,
motum a muta, a
mişca.
Ostendo, ĕre, i, tum
(v.) a arăta.
Paries, tis (m.)
perete.
Pernicies, ei (f.)
primejdie.
Pertimsco, ĕre, ui
(v.) a se teme, a se
îngrozi.
Plebs, is (f.) plebe.
Praetor, is (m.)
pretor, comandant.
Prodigium, ii (n.)
arătare, minune,
semn.
Punio, ire, ivi, itum
(v.) a pedepsi.
Rusticus, a, um
(adj.3) de ţară,
grosolan.
Scriptum, i (n.)
scriere.
Senex, is bătrân.
Servus, i (m.) sclav.
Sica, ae (f.) pumnal.
Tribunus, i (m.)
tribun.
Vadimonium, ii (n.)
angajament.
Vigilo, are, avi,
atum -a veghea, a
controla.
Vinco, ĕre, i, ctum a
învinge
.
Modulul IX
În acest modul veţi învăţa despre:
- pronumele relativ
- pronumele interogativ
- pronumele nedefinit
Pronumele relativ
Definiţie: Pronumele relativ înlocuieşte un substantiv în propoziţii
subordonate neinterogative având un dublu rol sintactic : face legătura între
subordonată şi cuvântul determinat din propoziţia regentă, dar îndeplineşte şi
funcţia de parte de propoziţie în cadrul subordonatei pe care o introduce. El se
acordă în gen şi număr cu numele pe care îl determină şi are cazul cerut de
funcţia sa din propoziţia pe care o introduce. Ca element introductiv al unei
propoziţii subordonate, pronumele relativ quod poate avea trei valori : relativă
– care, completivă – că, faptul că, cauzală – fiindcă. În cazul pronumelui
relativ categoria persoanei este fie evidentă, fie ignorată.
Singular Plural
Care, ce
M. F. N. M. F. N.
N. qui quae quod qui quae quae
G. cuius cuius cuius quorum quarum quorum
D. cui cui cui quibus quibus quibus
Ac. quem quam quod quos quas quae
Abl. quo qua quo quibus quibus quibus
Pronumele relativ, la cazul ablativ singular şi plural, poate fi urmat de
postpoziţia –cum: quocum, quacum, quibuscum, şi atunci se traduce cu care.
Când pronumele relativ stă pe primul loc în enunţ el se traduce
asemenea unui pronume demonstrativ: Qua de causa Caesar bellm civile
incepit. Din această cauză a început Cezar războiul civil.
Pronumele relativ poate avea valoare pronominală: Nescio qui venit –
Nu ştiu care vine sau adjectivală: Nescio qui homo venit – Nu ştiu care om
vine.
Pronumele interogativ
Definiţie: Pronumele interogativ prezintă informaţia aşteptată ca
răspuns prin substituirea numelui în propoziţii interogative.
Atunci când apare singur el are valoare pronominală: Quis venit? –
Cine a venit? Când însoţeşte un nume are valoare adjectivală: Quis homo est?
Ce fel de om este?
Flexiunea pronumelui interogativ
Pronumele interogativ are aproape aceeaşi flexiune cu pronumele
relativ, mai puţin la cazul nominativ singular, unde are alte forme pentru cele
trei genuri şi implicit şi la cazul acuzativ singular, genul neutru.
Singular Plural
Cine, ce
M. F. N. M. F. N.
N. quis quis quid qui quae quae
G. cuius cuius cuius quorum quarum quorum
D. cui cui cui quibus quibus quibus
Ac. quem quam quid quos quas quae
Abl. quo qua quo quibus quibus quibus
Valoarea unor pronume interogative o au şi unele compuse ale lui quis
şi qui: quisnam, quaenam, quidnam (cine, ce), quinam, quaenam, quodnam
(care, ce), ecquis, ecqua, ecquid (cine oare?), ecqui, ecqua, ecquid (care oare?)
Pronumele nedefinit
Definiţie: Pronumele nedefinit înlocuieşte nume de fiinţe sau de lucruri
fără a le preciza sau oferi o determinare exactă. Acestea au valoare
pronominală dacă sunt folosite singure sau valoare adjectivală când însoţesc un
nume.
Clasificare
Pronumele nedefinit poate fi simplu şi compus.
Pronumele nedefinit simplu urmează declinarea pronumelui relativ-
interogativ, precum quis, quae, quid – un oarecare, şi are valoare pronominală,
respectiv quis, quae, quod (valoare adjectivală), sau are aceleaşi desinenţe ca
adjectivele cu trei terminaţii din prima clasă precum: unus, -a, -um –unul
singur, una singură, ullus, -a, -um – vreunul, vreuna, nullus, -a, -um – nici unul,
nici una, nonnullus, -a, -um - vreunul, vreuna, uter, -a, -um- unul din doi,
neuter, -a, -um – nici unul din doi, alter, -a, -um – celălalt din doi, alius, -a,
-um – altul, solus, -a, -um – singur, totus, -a, -um – întreg, tot. Doar la genitiv
singular desinenţa este –ius, iar la dativ singular este –i pentru toate genurile.
Singular Plural
Un oarecare
M. F. N. M. F. N.
N. quis quae quid qui quae quae
G. cuius cuius cuius quorum quarum quorum
D. cui cui cui quibus quibus quibus
Ac. quem quam quid quos quas quae
Abl. quo qua quo quibus quibus quibus
Pronumele nedefinit compus este format de obicei dintr-un pronume
relativ sau interogativ, care se declină, şi o particulă neflexibilă: aliquis,
aliqua, aliquid, (aliquod) – vreunul, cineva, (vreun), quidam, quaedam,
quiddam, (quoddam) – un anumit, un oarecare, quispiam, quaepiam, quidpiam,
(quodpiam) – cineva, quisque, quaeque, quidque(quodque) – fiecare, quivis,
quaevis, quidvis (quodvis) – oricare vrei, quilibet, quaelibet, quidlibet
(quodlibet) – oricare îţi place.
Singular Plural
Vreunul, cineva
M. F. N. M. F. N.
N. aliquis aliqua aliquid aliqui aliquae aliquae
G. alicuius alicuius alicuius aliquorum aliquarum aliquorum
D. alicui alicui alicui aliquibus aliquibus aliquibus
Ac. aliquem aliquam aliquid aliquos aliquas aliquae
Abl. aliquo aliqua aliquo aliquibus aliquibus aliquibus
În limba latină sunt două pronume cu sens negativ: nemo (nimeni) şi
nihil (nimic). Dintre acestea numai primul este flexibil şi nu are decât numărul
singular.
Singular
N. nemo
G. nullius, neminis
D. nemini
Ac. neminem
Abl. nullo
Exerciţii de autoevaluare:
1. Traduceţi în limba română şi recunoaşteţi formele pronominale:
nobis, cui, eodem, illius, vos, mei, tuorum, nostri, vester, vestrum, ipsis,
earum, quorum, quibus, tibi, cuius, sui, mi, hunc, istud, eosdem, alicuius,
aliquem, neminem, quosdam, quibusque.
2. Traduceţi în limba latină:
dintre voi, pe sine, sieşi, pe mine, alor săi, alor noastre, pe ale tale, cu
ai săi, pentru al vostru, pe aceştia ai acelora, aceluiaşi însuşi, nimănui dintre
aceştia, pe unul dintre voi, prin nici unul de la aceştia înşişi, de la fiecare pentru
sine însuşi nu pentru alţii.
3. Recunoaşteţi formele pronominale indicând categoriile gramaticale
ale acestora:
vestri, cuiusdam, qua, eorundem, mei, se, huic, istam, quem.
4. Traduceţi în limba latină sintagmele:
ale acelor copii ai tăi pentru voi înşivă, de la acest înţelept cu aceleaşi
învăţături ale voastre, prin aceleaşi documente ale acestor jurişti pentru voi,
copilului însuşi de la acei părinţi ai săi, de la acest comandant însuşi pentru
aceleaşi trupe ale sale, pe aceleaşi cadouri ale noastre de la acei oaspeţi ai
voştri.
5. Declinaţi la plural: quod, haec, ipsum şi la singular: aliquod,
eadem,
quidam.
6. Traduceţi în limba română:
Eius exercitus in illo tumulo quo dixeram constituit praesidio
quorundam sociorum. Convenerunt istae feminae quarum labor hos pueros
nostrorum amicorum adiuvat. Hoc studio eius illa doctrina nostrorum
maiorum docta est. Horum agricolarum ille singulus qui istas arbores ipsas
colit est impiger. Exponam vobis ex quibus generibus hominum istae copiae
comparentur. Unum genus est eorum qui magno in aere alieno maiores
possesiones habent, quarum amore adducti dissolvi nullo modo possunt. Te
illo ipso die clusum meis praesidiis desseruerunt tui socii aliarum terrarum. In
illa colonia munita meo iussu convenerunt ulli eorum quos nemo scit. Medicus
quem ille aeger tuus fuerat nullam rem scit. Habebat secum easdem statuas
quorum pulchritudine fama volat. Illo equo ipso quo venisset vicerat aliquos
inimicos tuos.
7. Traduceţi în limba română şi identificaţi pronumele folosite:
Ille equus pulchrior quam hic est. Haec mulier formosa sed ista stulta
est. Pueri eorum hominum multa gaudia parentibus suis offerunt. In nulla re
debes desperare. Quemque virum suum officium bene actum delectat.
Nesciebat utrum utri dona donare. Nemo alterorum venit ad hoc spectaculum.
Vide hominem quem mihi ostendisti. Parentes dona adportaverunt quae
cupiveram. Quibus nostrum crederes? Quid novi accidit?
8. Traduceţi în limba latină:
Toate ale tale le porţi cu tine. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Prietenii voştri
au venit la voi şi vor cina cu noi. Ţie îţi sunt cunoscute secretele înţelepciunii.
Pentru tine înveţi toate nu pentru alţii. Falsul prieten pe sine se iubeşte şi pe ale
sale. Mulţi dintre voi sunt foarte silitori şi învaţă lecţiile. Totdeauna vom fi
amintitori de voi. Mi s-a arătat în somn Africanus cu acea formă care îmi era
mai cunoscută din portretul său decât de la acesta însuşi. Celui mai silitor
dintre voi îi voi da această distincţie a însuşi acelui înţelept pe care l-a hotărât
consiliul.
9. Traduceţi în limba latină:
Navele cu care vin soldaţii sunt foarte mari. Cartea cărui scriitor ai
citit-o? Oamenii pe care îi vezi sunt agricultori foarte pricepuţi. Casele în care
locuiesc stăpânii sunt mari. Arborii ale căror fructe sunt cele mai bune sunt
cireşii. Dau cartea cui vrea. Poetul a cărui operă nu o cunoşti se numeşte
Vergilius. Calul pe care îl are comandantul armatei este foarte iute. Caesar s-a
temut de lăcomia duşmanilor care era mare. La Delphi este templul lui Apollo
în care omul îşi cunoaşte destinul. Aeneas avea cu sine statuile pe care le luase
de la Troia.
10. Traduceţi epigrama:
Sic vos non vobis nidificatis, aves;
Sic vos non vobis vellera fertis, oves;
Sic von non vobis mellificatis, apes;
Sic vos non vobis fertis aratra, boves.
(Vita Vergilii)
11. Traduceţi în limba română:
Tu mecum iter facies. Unus vestrum rus ibit. Ego vobiscum verba
faciam. Consul amicos suos domum accipiet et eis gratias aget. Nostri omnem
spem amiserant. Multi nostrum in acie perierunt. Vos, homines senes, debetis
iuvenibus gentibus credere. Timeo mei amici vitae: Si sua uxor moritur ille
flumen se iaciet. Haec domus mea est, illa amici mei. Mors reges ipsos aufert.
Illo tempore, patres ipsi liberos suos docebant. Istius turpe scelus semper
memoria tene. Id ipsum ei ostendam. Illis ipse consilium meum dicam. Certo
tempore anni, omnes in hunc locum convenient. Illius temporis homines ruri
vivebant.
12. Traduceţi în limba română:
Stilpo philosophus, capta patria, amissis liberis, amissa coniuge, ex
incendio publico solus, sed beatus exierat. Regi autem Demetrio, qui urbem vi
ceperat et eum interrogabat, respondit: „Omnia bona mea mecum sunt”.
Mirabilis vir, qui per arma et ruinas et mortem invictus mansit! Habebat enim
secum vera bona: iustitiam, virtutem, prudentiam. Cetera non propria putabat,
quia abire possunt sicut venerunt. Eius exemplo rex videre potuit facilius esse
civitatem etiam potentem quam talem virum vincere.
(după Seneca)
13. Traduceţi în limba română:
Erant Capuae nonnulli domini qui servos in ludis gladiatoriis docebant
ut eos in muneribus ostenderent. Quinto anno post Syllae mortem, septuaginta
quattuor gladiatores, qui in hac urbe istam artem discebant, certo die
fugerunt. Illa fuga longum periculum Italiae attulit. Statuerunt ut duo duces
parvae manui praeessent, Spartacus et Crixus. Hic Gallus erat. Ille in
Thraciae montibus natus, non tantum fortis erat, sed etiam ingenium fortuna
sua superius praestabat. Dixerunt eum, moribus suis viro Graeco similiorem
quam barbaro, humanum fuisse.
Postquam Romani eum in bello ceperant, per somnium ingentem
draconem haud procul a capite suo viderat. Eius autem coniux existimaverat
hoc esse signum magnarum futurarum victoriarum brevisque vitae. Haec
femina cum eo in Italiam pervenerat et simul fugerat. Illi viro semper aderat et
spem certam ei ostendebat.
Spartacus ipse ceteris gladiatoribus suaserat ut tantos labores
relinquerent et pro sua libertate pugnarent, non pro alienorum civium
voluptate interirent. Ex ludo gladiatorio fugientes, satis armorum secum
ceperant, ut Vesuvium montem occupare possent. Mox ista turpia arma
laetissimi mutaverunt, simul ac armorum bellicorum copiam vi ceperunt.
Tum propinquos agros et ipsa oppida premere ceperunt, omniaque eis
fuerunt praeda. Summum metum liberis hominibus intulerunt; sed cum
Spartacus ipse similem opum partem sine ulla iniuria semper omnibus daret,
ingens servorum multitudo, dominis relictis, ad gladiatores convenit. Mox
septem milia hominum in Vesuvio fuerunt.
(după Plutarh)
14. Traduceţi în limba română:
Cum dominus pigrum servum suum verberaret, hic exclamavit: „Cur
me verberas? Ego nihil egisti!” Tum ille: „Propter id ipsum, inquit, te
verbero quia nihil egisti. Nasica, cum ad poetam Ennium veniret eique ancilla
diceret hunc domi non esse, intellexit illam domini iussu hoc respondisse et
istum domi esse. Nonnullius post diebus, cum ad Nasicam veniret Ennius, et
eum a ianua quaereret, exclamavit Nasica se domi non esse. Tum Ennius:
„Nonne vocem tuam novi?” Nasica autem: „Homo es impudens. Ego, cum te
quaererem, ancillae tuae credidi. Tu vero mihi non credis ipsi?”
( după Cicero)
15. Traduceţi în limba română:
Cn. Pompeius, ex equitum gente natus, clarissimus dux fuit, cui fortuna
saepe adfuit; sed se pessimum civem praestitit, nam ab adulescentia patriae
legibus obesse coepit. Eius pater qui consul fuerat, multos agros in Piceno
veteribus militibus suis dederat, eorumque filii etiam tunc clientes Pompeii
erant. Ita tres legiones parare potuit, quas Syllae obtulit, ut adversus Marii
copias bellum gereret. Dedit quoqe illis militibus arma quae ferebant et quibus
pugnaturi erant. Quis unquam talibus opibus auxilium amicis suis tulit?
(după Plutarh)
16. Traduceţi în limba latină:
Două femei îşi duceau traiul în aceeaşi cetate. Însă în aceeaşi zi şi una şi
cealaltă au dat naştere unor fii. Însă după câteva zile unul dintre copii a murit.
Mama acestuia i-a răpit celeilalte femei fiul pe timpul nopţii şi l-a pus în loc pe
fiul ei mort. Atunci cealaltă mamă s-a dus la regele Solomon şi i-a cerut
ajutorul. Regele a vrut să le încerce pe cele două femei şi nu a spus altceva
decât: „Poruncesc ca soldatul, sub ochii acestor femei, să taie corpul copilului
în două părţi; astfel şi una şi cealaltă va avea un copil. Femeia care a furat
copilul nu a respins sentinţa regelui, dar cealaltă temându-se pentru viaţa fiului
ei a răspuns: „Nu face acest lucru, rege; prefer ca acea femeie să aibă copilul cu
totul.” Atunci regele i-a spus: „Tu eşti adevărata mamă şi cealaltă îţi va înapoia
copilul.”
Vocabular:
abeo, ire, ii, itum (v.)
a pleca.
accido, ěre, si, sum
(v.) a se întâmpla.
accipio, ěre, cepi,
ceptum (v.) a primi.
acies, ei (f) linie de
bătaie, tăiş.
actum, i (n) act,
dovadă.
adductus, a, um
(adj.3) împins, mânat.
adporto, are, avi,
atum (v.) a aduce.
adsum, esse, fui (v.)
a fi de faţă.
aeger, gra, grum
(adj.3) bolnav.
aes, aeris (n) aramă,
scut, soldă.
affero, fere, tuli,
latum (v.) a aduce.
alienus, a, um (adj.3)
străin.
amitto, ěre, misi,
missum (v.) a pierde.
ancilla, ae (f) slujnică.
apis, is (f) albină.
appello, are, avi,
atum (v.) a numi, a
chema.
aratrum i (n) plug.
arbor, is (f) arbore.
aufero, ferre, tuli,
latum (v.) a îndepărta.
avaritia, ae (f)
zgârcenie.
avis, is (f) pasăre.
beatus, a, um (adj.3)
fericit.
bos, bovis (m) bou.
caput, tis (n) cap,
căpetenie.
carpo, ěre, carpsi,
carptum (v.) a tăia.
ceno, are, avi, atum
(v.) a cina.
cliens, ntis (m) client,
protejat.
colo, ěre, ui, itum (v.)
a cultiva.
colonia, ae (f)
colonie.
comparo, are, avi,
atum (v.) a compara.
consilium, ii (n)
plan, sfat, hotărâre.
constituo, ěre, ui,
itum (v.) a stabili.
corpus, oris (n) trup.
credo, ěre, didi, tum
(v.) a crede.
cupio, ěre, ivi, tum
(v.) a dori.
debeo, ēre, ui, tum
(v.) a trebui.
decreto, are, avi,
atum (v.) a hotărî.
delecto, are, avi,
atum (v.) a încânta.
desero, ěre, serui,
sertum (v.) a părăsi, a
neglija.
despero, are, avi,
atum (v.) a-şi pierde
speranţa.
dico, ěre, xi, ctum
(v.) a spune.
disco, ěre, didici,
discitum (v.)a învăţa.
dissolvo, ěre, vi,
solutum (v.) a desface,
a plăti, a achita.
doctrina, -ae (f)
învăţătură.
dono, are, avi, atum
(v.) a oferi, a da.
eo, ire, ivi(ii), itum
(v.) a merge
equus, i (m) cal
exemplum, i (n)
model
exeo, ire, ivi, itum (v.)
a ieşi
existimo, are, avi,
atum (v.) a socoti
expono, ěre, posui,
positum (v.) a înfăţişa
falsus, a, um (adj.3)
fals
fama, ae (f) zvon,
veste.
famosus, a, um (adj.3)
vestit.
flumen, inis (n) fluviu.
fructus, us (m) fruct.
gaudium, ii (n)
bucurie.
gens, ntis (f) neam.
genus, eris (n)
neam, fel, categorie.
gladiator, is (m)
gladiator.
gratias ago ěre, egi,
actum (v.) a aduce
mulţumiri.
habito, are, avi, atum
(v.) a locui.
haud procul (adv.)
nu departe.
hospes, itis (m)
oaspete.
iacio, ěre, ieci, iactum
(v.) a arunca.
ianua, ae (f) uşă.
imago, inis (f)portret.
impero, are, avi,
atum (v.) a porunci.
impiger, ra, rum
(adj.3) harnic.
impudens, ntis (adj.1)
neruşinat.
incendium, ii (n)
incendiu.
ingenium, ii (n)talent.
inimicus, a, um
(adj.3) duşman.
intelligo, ěre, exi,
ctum (v.) a înţelege.
intereo, ire, ii, itum
(v.) a dispărea, a muri.
interrogo, are, avi,
atum (v.) a întreba.
iter, itineris (n) drum.
iurisconsultus, i (m)
jurisconsult.
iussus, us (m)
poruncă.
iuvenis, e (adj.2) tânăr.
labor, is (m) efort.
laetus, a, um (adj.3)
bucuros.
lex, gis (f) lege.
liber, ri (m) carte.
libertas, tis (f)
libertate.
ludus, i (m) joc,
şcoală.
maiores, um (m)
strămoş.
manus, us (f) ceată,
mână.
mellifico, are, avi,
atum (v.)a face miere.
memor, oris (adj.1)
care îşi aminteşte.
miles, itis (m) soldat.
mirabilis, e (adj.2)
minunat.
morior, iri, tuus sum
(v.) a muri.
mos, moris (m) obicei,
regulă.
moveo, ēre, vi, tum
(v.) a mişca, a muta.
munitus, a, um (adj.3)
întărit.
munus, eris (n)
îndatorire.
navis, is (f) corabie,
navă.
nidifico, are, avi,
atum (v.) a cuibări.
nonne (adv.) oare nu.
nosco, ěre, novi,
notum (v.) a cunoaşte.
nox, ctis (f) noapte.
obsum, esse, fui (v.) a
se opune.
occupo, are, avi,
atum (v.) a ocupa.
oculus, i (m) ochi.
offero, ěre, tuli, latum
(v.) a oferi.
officium, ii (n)
îndatorire.
ops, is (f) putere,
forţă.
opus, -eris (n)
operă, activitate.
ostendo, ěre, di, tum
(v.) a arăta.
ovis, is (f) oaie.
pars, tis (f) parte.
pateo, ēre, ui (v.) a
deschide, a fi evident.
pereo, ire, ivi, itum
(v.) a pierde, a pieri.
paro, are, avi, atum
(v.) a purta.
possessio, onis (f)
proprietate, stăpânire.
praefero, ferre, tuli,
latum (v.) a prefera.
praemium, ii (n)
recompensă.
praesidium, ii (n)
sprijin.
praesto, are, avi,
atum (v.) a sta în
frunte.
premo, ěre, pressi,
pressum (v.) a apăsa.
propinquus, a, um
(adj.3) rudă, apropiat.
pulchritudo, inis (f)
frumuseţe.
quaero, ěre, sivi, itum
(v.) a întreba.
rapio, ěre, ui, ptum
(v.) a fura, a răpi.
relinquo, ěre, ui,
ctum (v.) a lăsa.
respondeo, ēre, di,
sum (v.) a răspunde.
rus, ruris (n) ţară.
sapiens, -ntis (adj.1)
înţelept.
scelus, eris (n)
crimă, neleguire.
scio, ire, ivi, itum (v.)
a cunoaşte, a afla.
scriptor, is (m)
scriitor.
secretum, i (n) taină.
semper (adv.)
întotdeauna.
senex, is (adj.1)
bătrăn.
sicut (conj.) după cum.
signum, i (n)
semnal, steag.
singulus, a, um (adj.3)
fiecare în parte, singur.
socius, ii (m) aliat.
somnium, ii (n)
vis, somn.
sors, tis (f) destin.
species, ei (f) formă,
aspect.
spectaculum, i (n)
spectacol.
studium, ii (n) zel,
efort.
stultus, a, um (adj.3)
prost, neghiob.
suadeo, ēre, suasi,
suasum (v.)a sfătui
tento, are, avi, atum
(v.) a încerca
tumulus, i (m)
movilă.
turpis,e (adj.2)
ruşinos.
uxor, is (f) soţie.
vellero, are, vi, atum
(v.) a face lână.
venio, ire, i, tum (v.) a
veni, a ajunge.
verbero, are, avi,
atum (v.) a bate, a
lovi.
verbum, i (n) cuvânt.
verus, a , um (adj.3)
adevărat.
vetus, -eris (adj.1)
vechi.
vinco, ěre, vici,
victum (v.) a învinge.
virtus, tutis (f)virtute.
Vis (sg.ac.vim, abl.vi;
n.ac.v.pl.vires,
g.pl.virium)forţă, tărie.
vito, are, avi, atum
(v.) a evita, a se feri
de.
volo, are, avi, atum
(v.) a zbura.
voluptas, tis (f)
plăcere, voluptate.
vox, cis (f) voce.
Modulul X
În acest modul veţi învăţa despre:
- definiţia numeralului
- clasificarea numeralului
- flexiunea numeralului
Numeralul
Definiţie: Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un
număr abstract, o determinare numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin
numărare.
Clasificare
Numeralele se împart în patru mari grupe: numeralul cardinal,
numeralul ordinal, numeralul distributiv şi numeralul adverbial. Acestora li se
adaugă numeralele multiplicative, numeralele proporţionale, numeralele
fracţionare şi numeralele nehotărâte, care sunt însă mai puţin folosite.
Numeralul cardinal
Numeralul cardinal exprimă un număr întreg abstract sau un număr
determinat de obiecte. Acesta stă la baza tuturor numeralelor hotărâte.
Întrebarea la care răspunde este quot? – cât ?
I unus, una, unum
II duo, duae, duo
III tres, tres, tria
IV quattuor
V quinque
VI sex
VII septem
VIII octo
IX novem
X decem
XI undecim
XII duodecim
XIII tredecim
XIV quattuordecim
XV quindecim
XVI sedecim
XVII septemdecim
XVIII duodeviginti
XIX undeviginti
XX viginti
XXI unus et viginti sau viginti
unus
XXII duo et viginti sau viginti duo
XXX triginta
XL quadraginta
L quinquaginta
LX sexaginta
LXX septuaginta
LXXX octoginta
XC nonaginta
C centum
CC ducenti, -ae, -a
CCC trecenti, -ae, -a
CCCC quadringenti, -ae, -a CD)
D quingenti, -ae, -a
DC sexcenti, -ae, -a
DCC septingenti, -ae, -a
DCCC octingenti, -ae, -a
DCCCC nongenti, -ae, -a
⊂I⊃ (M) mille
⊂I⊃⊂ I⊃ duo milia
I⊃⊃ quinque milia
⊂⊂ I⊃⊃ decem milia
I⊃⊃⊃ quinquaginta milia
⊂⊂⊂ I⊃⊃⊃ centum milia
⊂⊂⊂⊂ I⊃⊃⊃⊃ decies centena
milia
Numeralele care exprimă zeci şi sunt însoţite de numerele 8, 9 de la 18
până la 99 se exprimă prin scădere, luând unu respectiv doi din numărul întreg
următor: viginti – douăzeci, undeviginti – nouăsprezece, duodeviginti –
optsprezece.
Pentru exprimarea prin cifre a numărului 500 se folosea şi semnul I⊃ .
Acesta a devenit baza notării cu cifre a multiplilor săi şi orice ⊃ adăugat la el
însemna înmulţirea lui cu zece: I⊃⊃ - cinci mii, I⊃⊃⊃ - cincizeci de mii. La
aceste notări, dacă se pun şi în partea stângă a barei atâtea semne ⊂ câte se află
în dreapta ei, numărul se dublează: ⊂I⊃ - o mie, ⊂⊂ I⊃⊃ - zece mii.
Încadrarea numeralelor cu ∏ le multiplică cu zece mii, iar aşezarea unei bare
orizontale deasupra numărului îl multiplică cu o mie XXXVIII – treizeci şi opt
de mii.
Flexiunea numeralului
Numeralul cardinal este flexibil de la unu la trei. Numeralul o sută este
neflexibil, dar numeralele care exprimă sute se declină după declinarea I la
feminin şi după declinarea a II-a la masculin şi neutru.
Masculin Feminin Neutru
N. unus una unum
G. unius unius unius
D. uni uni uni
Ac. unum unam unum
Abl. uno una uno
Atunci când numeralul unus, una, unum are plural el devine pronume
sau adjectiv nehotărât.
Masculin Feminin Neutru
N. duo duae duo
G. duorum duarum duorum
D. duobus duabus duobus
Ac. duos duas duo
Abl.duobus duabus duobus
Numeralul duo poate avea la genitiv plural şi forma contrasă duum. La
fel ca acesta se declină ambo, ambae, ambo – amândoi.
Masc. Fem Neutru
N. tres tria
G. trium trium
D. tribus tribus
Ac. tres tria
Abl. tribus tribus
Flexiunea numeralului mille
Numeralul mille se declină doar la plural şi are genul neutru:
N.Ac. milia
G. milium
D.Abl. milibus
Numeralul ordinal
Numeralul ordinal exprimă ordinea, locul pe care îl ocupă cineva într-
un şir. Numeralul ordinal este flexibil şi se comportă asemenea unui adjectiv
din prima clasă cu trei terminaţii. Întrebarea la care răspunde este quotus ?– al
câtelea?
1 primus, -a, -um – întâiul
2 secundus, -a, -um
3 tertius, -a, -um
4 quartus, -a, -um
5 quintus, -a, -um
6 sextus, -a, -um
7 septimus, -a, -um
8 octavus, -a, -um
9 nonus, -a, -um
10 decimus, -a, -um
11 undecimus, -a, -um
12 duodecimus, -a, -um
13 tertius decimus, -a –um
14 quartus decimus, -a, -um
15 quintus decimus, -a –um
16 sextus decimus, -a, -um
17 septimus decimus, -a, -um
18 duodevicesimus, -a, -um
19 undevicesimus, -a, -um
20 vicesimus, -a, -um
21 primus et vicesimus sau
vicesimus primus, -a, -um
30 tricesimus, -a, -um
40 quadragesimus, -a, -um
50 quiquagesimus, -a, -um
60 sexagesimus, -a, -um
70 septuagesimus, -a, -um
80 octogesimus, -a, -um
90 nonagesimus, -a, -um
100 centesimus, -a, -um
200 ducentesimus, -a, -um
300 trecentisimus, -a, -um
400 quadrigentesimus, -a, -um
500 quingentesimus, -a, -um
600 sexcentesimus, -a, -um
700 septingentesimus, -a, -um
800 octingentesimus, -a, -um
900 nongentesimus, -a, -um
1000 millesimus, -a, -um
2000 bis millesimus, -a, -um
3000 ter millesimus, -a, -um
10000 decies millesimus, -a, -um
Numeralul distributiv
Numeralul distributiv arată câte lucruri sau fiinţe se găsesc în fiecare
grupă, când un
număr de fiinţe sau de lucruri este împărţit în grupe egale. Numeralul
distributiv se află prin întrebarea quoteni? – câte câţi? câte câte? Numeralul
distributiv are forma unui adjectiv cu trei terminaţii din prima grupă de
adjective. Toate numeralele distributive au genitivul plural în –um, în afară de
singuli, -ae, -a care are genitivul plural –orum, -arum, -orum.
1 singuli, -ae, -a câte
unul
2 bini, -ae, -a
3 terni, -ae, -a
4 quaterni, -ae, -a
5 quini, -ae, -a
6 seni, -ae, -a
7 septeni, -ae, -a
8 octoni, -ae, -a
9 noveni, -ae, -a
10 deni, -ae, -a
11 undeni, -ae, -a
12 duodeni, -ae, -a
13 terni deni, ae, a
14 quaterni deni, -ae, a
15 quini deni, -ae, -a
20 viceni, -ae, -a
30 triceni, -ae, -a
40 quadrageni, -ae, -a
50 quinquageni, -ae, a
60 sexageni, -ae, -a
70 septuageni, ae, -a
80 octogeni, -ae, -a
90 nonageni, -ae, -a
100 centeni, -ae, -a
Bini, -ae, -a este folosit adesea şi pentru ideea de pereche: bini canes –
o pereche de câini.
Numeralele adverbiale
Numeralele adverbiale arată de câte ori se repetă ceva (o acţiune, un
număr). Întrebarea la care răspund este quoties ?, quotiens ? – de câte
ori?
1 semel o dată 13 terdecies
2 bis de două ori 14 quaterdecies
3 ter de trei ori 15 quindecies
4 quater 20 vicies
5 quinquies 30 tricies
6 sexies 40 quadragies
7 septies 50 quinquagies
8 octies 60 sexagies
9 novies 70 septuagies
10 decies 80 octogies
11 undecies 90 nonagies
12 duodecies 100 centies
Numeralele adverbiale au formă fixă. Ele se formează din numeralul
cardinal la care se adaugă sufixul –ies, în afara primelor patru numerale
care au alte sufixe.
Numeralele multiplicative
Numeralele multiplicative se formează cu ajutorul sufixului –plex, -
plicis, care arată în câte feluri se manifestă o acţiune sau de câte ori este repetat
un obiect: simplex – simplu, duplex – îndoit, triplex - întreit, quaqdruplex –
împătrit. Numeralele multiplicative se declină ca un adjectiv cu o singură
terminaţie din a doua grupă de adjective.
Numeralele proporţionale
Numeralele proporţionale se formează cu ajutorul sufixelor – plus, -pla,
-plum şi arată de câte ori un obiect este mai mare decât altul: simplus, duplus,
triplus, quadruplus, quintuplus – de cinci ori mai mare. Numeralele
proporţionale se declină ca un adjectiv cu trei terminaţii din prima grupă de
adjective.
Numeralele fracţionare
Fracţiile se exprimau notând câte părţi reprezenta numărul din numitor:
dimidia pars – jumătate, tertia pars – o treime, decima pars – o zecime.
Numeralele nehotărâte
Aici se includ de obicei adjectivele care exprimă numărul în mod
nedeterminat: multi – mulţi, pauci – puţini, omnes – toţi, aliquot – câţiva,
nonnulli – unii.
Exerciţii de autoevaluare:
1. Redaţi în cifre arabe următoarele numerale: MDCXXV, XCIII,
CDXLVII, CMLIX, MMIII, MCCCLXXXIX.
2. Redaţi corespondentul numeric din limbile romanice cunoscute
pentru numeralele din limba latină:
Octo Novem Duo Quattuor Sex Quinque Tres Septem Decem Unus
3. Plasând unul sub altul numeralele latine corespunzând cifrelor: I,
VIII, X, în ordinea pe care o permit iniţialele veţi obţine un alt numeral. Care?
4. Traduceţi şi declinaţi: un singur binefăcător, o singură metodă, două
nave, două genuri, trei zile, trei trupe.
5. Completaţi careul:
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
12345678910
Orizontal: 1. nedreptăţi (G.pl.) 2. a mea(Ac.sg.) - fericită 3. casus
belli(presc.) 4. a ieşi, - teme-te 5. prenume masc.(N.sg.) - doi 6.a fi - negaţie 7.
indică o condiţie - cetăţeanului 8. stăpânilor 9. despre - arată o opoziţie - 49
(cifre romane) 10. ei ar pierde.
Vertical: 1. elan – nu refuză 2. negaţie – 11(cifre romane) - acelaşi 3.
aruncaţi 4. pe umbre – consoanele de la a trimis 5. va şti 6. acolo – urmează lui
primum 7. acestea puse invers- vocativ al pronumelui personal – cu forţă 8.
raţiune (G.sg.) 9. când – prepoziţie cu Ac. sau Abl. 10 tu ai prefera – ea vrea.
6. Traduceţi textul în limba română:
Gallia est omnis divisa in partes tres, quarum unam incolunt Belgae,
aliam Aquitani, tertiam qui ipsorum lingua Celatae, nostra Galli appellantur.
Hi omnes lingua, institutis, legibus inter se differunt. Gallos ab Aquitanis
Garumna flumen, a Belgis Matrona et Sequana dividit. Horum omnium
fortissimi sunt Belgae.
(după Caesar)
7. Traduceţi în limba română:
Auriga in circo Maximo certabatur. Inter ceteros aurigas, viginti
numero, unum tantum timebat, Arvinium nomine, quia is saepe in talibus ludis
victor fuerat. Igitur, duobus diebus ante ludos, vatem adire voluit eumque
interrogavit: „Victorne ero?” Vates autem respondit: „Arvinium te video
victurum esse.” Facile tamen ante tria milia civium ab Arvinio victus, ad
vatem mox rediit et centum sestertios datos ab eo petivit. Is autem respondit:”
Iniuria quidem me reprehendis. Cur existimavisti te victorem fore? Non enim
tibi dixi:”Arvinium victurus es. Propter stultitiam tuam poenas dedisti.”
8. Traduceţi în limba latină:
Tiberius Sempronius Gracchus, tatăl celor doi celebri tribuni ai plebei,
trimis în Spania, a fost prin inteligenţa şi curajul său un exemplu pentru toţi
comandanţii. El a construit o sută de locuri fortificate într-un singur an. El şi-a
instalat linia de bătaie în faţa unei tabere bine apărate. Comandanţii duşmanilor
i-au trimis trei ambasadori. Aceştia îi spun că au în fortificaţia lor o cantitate
uriaşă de provizii şi că pot sta asediaţi timp de zece ani fără nici o grijă. Atunci
Gracchus i-a răspuns că el va cuceri cetatea în al unsprezecelea an.
9. Traduceţi în limba română:
Eo duce, nobiles in tribunum brevem impetum fecerunt. Unus ex Tiberii
collegis eum primum vulneravit; deinde Scipio Nasica sua manu interficit.
Mille amici eius vi quoque perierunt, et nobiles eorum corpora nocte in
Tiberim iecerunt. Post decem annos, Caius Gracchus, fratris exemplo, simili
studio consilia eiusdem generis iniit. Igitur tribunus plebis factus, sicut frater,
res mutare voluit. Scimus eum adversus nobiles etiam acriorem et
vehementiorem Tiberio fuisse. Volebat enim omnes agros dividere, novas
colonias non tantum in Italia sed etiam in Africa aedificare, omni Italiae
civitatem dare, magnam frumenti copiam plebi distribuere.
Senatus eodem modo talibus consiliis obesse statuit. Postquam enim
C.Gracchus Aventinum occupavit, L.Opimius consul amicos suos ad arma
vocavit. Caius mox intellexit se victorem non fore; noluit tamen Opimii milites
se interficere. Itaque servo gladium suum dedit et ab eo mortem petiit. Miles
autem qui aderat Caii caput consuli praebuit, et Opimius ei pro capite idem
auri pondus dedit. Romani etiam tradebant militem in caput plumbum fudisse;
ita enim id gravius erat et munus a milite acceptum maius fuit. Caii ac
multorum eius amicorum corpora nobiles in Tiberim iecerunt. Senatus autem
iussit consules domum tribuni igne delere et eius bona vendere. Gracchorum
tamen exempla numquam e plebis memoria exierunt.
(după Plutarh)
Vocabular:
Absum, esse, fui (v.)
a lipsi, a fi departe.
Acer, acris, acre
(adj.3) acerb.
Acies, ei (f) linie
de bătaie.
Adeo, ire, ii, tum (v.)
a se apropia.
Aedifico, are, avi,
atum (v.) a construi.
Animus, i (m) curaj,
spirit.
Beneficus, a, um
(adj.3) binefăcător.
Caedo, ěre, cecidi,
caesum (v.) a izbi, a
lovi, a bate.
Capio, ěre, cepi,
captum (v.) a cuceri.
Castra, orum (n)
abără.
Certo, are, avi, atum
(v.) a se întrece.
Circus, i (m) circ.
Civitatem Italiae
dare (do) a oferi
cetăţenie italică.
Deleo, ēre, evi, tum
(v.) a distruge.
Desideo, ēre, sedi (v.)
a şedea pe loc.
Differo, ferre, tuli,
latum (v.) a se
deosebi.
Dispono, ěre, posui,
positum (v.) a
dispune.
Divido, ěre, di, sum
(v.) împărţi.
Exemplum, i (n)
model.
Exeo, ire, ivi(ii), itum
(v.) a ieşi.
Facio, ěre, feci,
factum (v.)a face, a
construi.
Fortis, e (adj.2)
puternic.
Frumentum, i (n)
provizie, recoltă.
Fundo, ěre, fundi,
fussum (v.)a vărsa, a
împrăştia.
Genus, eris (n)
categorie, fel, neam.
Gladius, ii (m) sabie.
Iacio ěre, ieci, iactum
(v.) a arunca.
Igitur (adv.) aşadar.
Ignis, is (m) foc.
Impetus, us (m)
atac, năvală.
Incolo, ěre, ui, tum
(v.) a locui.
Ineo, ire, ii, itum (v.)
a iniţia.
Iniuria, ae (f)
nedreptate.
Institutum, i (n)
obicei, plan.
Intellegentia, ae (f)
inteligenţă.
Interficio, ěre, feci,
fectum (v.) a ucide.
Itaque (adv.) prin
urmare.
Iubeo, ēre, iussi,
iussum (v.) a porunci.
Legatus, i (m)sol,
ambasador.
Methoda, ae (f)
metodă.
Mitto, ěre, misi,
missum (v.) a trimite.
Mox (adv.) apoi.
Munio, ire, ivi, itum
(v.) a întări, a fortifica.
Munitio, onis (f)
întăritură, fortificaţie.
Munus, eris (n)
datorie.
Muto, are, avi, atum
a schimba.
Navis, is (f) corabie.
Oppugno, are, avi,
atum (v.)a asedia.
Peto, ěre, ivi, tum (v.)
a cere, a ataca.
Plebs, is (f) plebe.
Plumbum, i (n)
plumb.
Pondus,eris (n)
greutate.
Praebeo, ēre, ui, itum
(v.) a prezenta, a da.
Praefero, fere, tuli,
latum (v.)a prefera.
Quia (conj.)
fiindcă.
Redeo, ire, ii, tum (v.)
a se întoarce.
Sed (conj.) dar.
Sestertius, ii (m)
sestert.
Statuo, ěre, ui, tutum
(v.) a hotărî.
Studium, ii (n)
studiu, zel.
Talis, e (adj.2)
asemenenea.
Tantum (adv.) numai.
Timeo, ēre, ui (v.)
a se teme.
Trado, ěre, didi, tum
(v.) a trăda.
Tribunus, i (m)tribun.
Vates, is (m) profet.
Vehemens, ntis (adj.1)
violent, amarnic.
Vendeo, ēre, didi,
tum (v.) a vinde.
Voco, are, avi, atum
(v.) a chema.
Volo, velle, volui (v.) a
vrea.
Vulnero, are, avi,
atum (v.)a răni.
Modulul XI
În acest modul veţi învăţa despre:
- prepoziţie
- conjuncţie
- interjecţie
Instrumente gramaticale
În categoria instrumentelor gramaticale am inclus prepoziţia, conjuncţia
şi interjecţia, datorită faptului că acestea nu au flexiune. În plus prepoziţia are
rolul unui conector la nivelul propoziţiei, în timp ce conjuncţia îndeplineşte
acelaşi rol şi la nivelul propoziţiei şi la nivelul frazei. Interjecţia este partea de
vorbire cel mai puţin supusă normelor, deoarece ea aparţine mai mult limbii
vorbite, exprimând o senzaţie, un sentiment şi nu definindu-le aşa cum este
cazul substantivului.
Prepoziţia
Definiţie: Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă cu rol de
instrument gramatical, care exprimă raporturi de determinare între părţi de
propoziţie, legând de obicei atribute şi complemente de determinaţii lor.
În limba latină prepoziţiile se construiesc de obicei cu două cazuri:
acuzativul şi ablativul. Câteva se construiesc şi cu genitivul, dar în această
situaţie ele pot purta numele mai degrabă de postpoziţii (ergo, causa, tenus),
deoarece se ataşază nu înaintea determinantului spre a-l lega de determinat, ci
după acesta: honoris causa – pentru cinstire, formidinis ergo – de frică,
labrorum tenus – până la buze.
Prepoziţii cu cazul acuzativ
Ante, apud, ad, adversum, circum, citra, cis, contra erga, extra, inter,
infra, intra, iuxta, ob, penes, pone, post, praeter, prope, propter, per,
secundum, supra, versus, ultra, trans.
Semnificaţiile prepoziţiilor
Ante – înainte, în faţă, în prezenţa, de preferinţă, mai mult : ante portas
- înaintea porţilor, ante lucem – înainte de ivirea zorilor, ante muros –în faţa
zidurilor, ante cohortes – în prezenţa cohortelor, quem ante me diligo – pe
care îl iubesc mai mult decât pe mine.
Apud – la, lângă, în, în faţă, în prezenţa, după părerea, de, de către, faţă
de, în privinţa, din vremea: cenare apud aliquem – a cina la cineva, adsum
apud te, genitor – iată-mă în faţa ta, tată, satis clarus apud timentem – destul de
ilustru după un fricos, apud paucos ea ratio probata – această părere admisă de
puţini, ius apud cives – dreptate faţă de cetăţeni, apud Fabricios – din vremea
lui Fabricius, apud Mantineam – la Mantinea, apud parentes - lîngă părinţi,
apud Caesarem – acasă la Caesar.
Ad – la, către, spre, până la, împotriva, lângă, cu relativ la: meridie
umbrae cadunt ad septentrionem – la amiază umbra se întinde spre nord, ad
mare contendit – se îndreaptă spre mare, ad arma concurrunt – aleargă la
arme, ad noctem – până noaptea, permanet frigus ad ossa – frigul pătrunde
până la oase, pugnare ad hydras – a lupta împotriva hidrelor, ad Urbem esse –
a fi lângă Roma, timidus ad mortem – fricos relativ la moarte, ad duodecim
hostes – până la doisprezece duşmani, ad libitum – după plac, ad nullam rem
utilis – bun de nimic.
Adversum (adversus) – în faţă, înspre, de-a lungul, la, ca răspuns la, în
comparaţie cu, faţă de, împotrivă: naves adversus urbem delatae – corăbii
purtate spre oraş, adversus ea respondit – la aceasta răspunse, adversum sitim
non eadem temperantia – nu la fel de stăpânit în privinţa setei, adversus studia
acerrima – în comparaţie cu studiile lor foarte serioase, adversum inimicos –
împotriva duşmanilor, adversum suos – faţă de ai săi, adversum civitatem –
împotriva cetăţii.
Circum (circa) – pe lângă, împrejur, de jur împrejur, alături de,
aproximativ, aproape, la spre, în: circa Romam – împrejurul Romei, circa
decem centuriones – aproximativ zece centurioni, circum fossam – în jurul
şanţurilor, concursare circum tabernas – a merge din tavernă în tavernă,
capillus circum caput - păr dat peste cap.
Cis, citra – dincoace, înaintea, fără, peste: citra flumen – dincoace de
fluviu, cis multos annos – peste mulţi ani, citra Alpes – dincoace de Alpi, citra
quam capias – înainte de a mânca, sciunt tranare aquam citra docentem – ştiu
să înveţe fără a fi învăţat.
Contra – împotriva, în faţa: contra leges – împotriva legilor, contra
hostes – împotriva duşmanilor.
Erga – către, ca: pietas erga Deam Minervam – pietate faţă de Zeiţa
Minerva.
Extra- în afara, cu excepţia: extra templum – înaintea templului, extra
tempus – în afara timpului, extra periculum – în afara primejdiei, extra modum
– peste măsură, extra ducem, reliqui crudeles – cu excepţia conducătorului
celalţi erau cruzi.
Infra – sub, după, ca: infra pontem – sub pod, infra libertos servi sunt –
mai jos decât liberţii sunt sclavii, infra te – după tine.
Inter- între, printre, în timpul: inter fines sociorum – între teritoriile
aliaţilor, inter cenam – în timpul cinei, inter duo flumina – între două fluvii,
inter se amare – a se iubi reciproc.
Intra – înăuntru, dincoace, mai jos, în timpul: intra muros – înăuntrul
întăriturilor, intra septem menses – timp de şapte luni, intra teli iactum - în
bătaia săgeţilor, intra famam esse – a fi fără glorie.
Iuxta – lângă, potrivit, deopotrivă: iuxta castra – lângă tabără, iuxta
praecepta Socratis – după preceptele lui Socrate, iuxta bonos et malos
interficere – a-i ucide pe buni şi pe răi deopotrivă.
Ob – înainte, din pricina: ob metum – de frică, ob eam rem – din
această cauză.
Penes – în puterea, la, la îndemâna: penes regem – în puterea regelui,
penes praetorem – în puterea pretorului, .
Per – prin, pe, în mijlocul, prin intermediul, datorită, din cauza, în
numele, timp de: Per Asiam peragravit – a mers prin Asia, per ludos – în
timpul jocurilor, per duas noctes – timp de două nopţi, per aequa et iniqua –
prin toate mijloacele, per aetatem – din pricina vârstei.
Post (pone) – după, înapoi: post mortem - după moarte, post terga – în
spate, post tres dies – după trei zile, post hunc diem – de acum înainte.
Praeter – pe lângă, în afară de, în faţa: praeter modum – peste măsură,
praeter Hamilcarem – în afară de Hamilcar, praeter oculos - în faţa ochilor.
Prope – aproape: prope civitatem – aproape de cetate, prope solis
occasum – aproape de apusul soarelui.
Propter – din pricina, aproape de, alături: propter invidiam – din
pricina invidiei, propter aram – lîngă altar, propter collem montis – alături de
coama muntelui.
Secundum - după, potrivit cu, de-a lungul: secundum naturam vivere –
a trăi în conformitate cu natura, iter secundum ripam fluminis facere – a face
drumul de-a lungul malului apei.
Supra – deasupra, peste: supra omnia – peste toate, supra deos fatum
est – deasupra zeilor se află destinul, supra quattuor milia hominum – peste
patru mii de oameni..
Trans - peste: trans flumen pontem fecit – a făcut un pod peste fluviu,
trans Alpes Hannibal iter fecit – Hanibal a făcut drumul peste Alpi.
Ultra – dincolo de, peste: ultra muros – dincolo de ziduri, ultra fidem –
peste credinţă, ultra modum – mai mult decât trebuie.
Versus – către: versum Oceanum – către ocean.
Prepoziţii cu Ablativul
A (ab), absque, clam, coram, cum, de, ex (e), prae, pro, sine, tenus.
Semnificaţia prepoziţiilor
A (ab) - (teoretic, se foloseşte a înaintea cuvintelor care încep cu
consoană şi ab înaintea cuvintelor care încep cu vocală, fără însă ca această
regulă să fie aplicată cu consecvenţă în textele clasice) din, de la, de lângă, de
după, din timpul, din, din partea, de către, din cauza, datorită, dintre: a matre
venio – vin de la mama, Gallos ab Aquitanis Garumna dividit – pe gali de
acvitani îi desparte Garumna, a pueritia – din copilărie, Turnus ab Aricia –
Turnus din Aricia, a meo nomine – după numele meu, haec a me facta –
acestea sunt făcute de mine, Gallia a paludibus invia – Galia inaccesibilă din
cauza mlaştinilor, nonnulli ab novissimis – unii dintre cei din urmă.
Absque – fără, cu excepţia: hoc absque te esset, hodie non viverem –
dacă asta s-ar fi petrecut fără tine, astăzi nu aş mai fi fost în viaţă.
Clam - pe ascuns, fără ştirea: clam patre – fără ştirea tatălui, clam me
est – fără ca eu să ştiu.
Coram - în faţa, în prezenţa: coram populo – în faţa poporului, coram
senatu – în faţa senatului.
Cum – cu împreună, cu, o dată cu: cum eo mihi sunt omnia – mă înţeleg
foarte bine cu el, cum servili schema – deghizat în sclav, cum decimo –
înzecit, cum ortu solis – o dată cu răsăritul soarelui, cum bona venia – cu
îngăduinaţ voastră.
De – de, din , de la, în, pe, sub, în timpul, dintre, despre, din cauza,
după, comform cu, contra: de matris complexu abstrahere – a se smulge din
braţele mamei, Priami de gente – din familia lui Priam, parere de arbore - a se
naşte sub un pom, proferre diem de die – a amîna de la o zi la alta, de eodem
oleo – din acelaşi ulei, hominem de comitibus meis – pe un om dintre tovarăşii
mei, legati de pace – soli de pace, creditur de odio – e crezut din cauza urii, de
more – după obicei, De Republica – despre Stat.
E (ex) – (teoretic, se scrie e înaintea cuvintelor care încep cu consoană
şi ex înaintea cuvintelor care încep cu vocală, dar practic nu se respectă această
regulă în totalitate în textele clasice) din, de la, de pe, după, în timpul, din
partea, din cauza, conform cu, după: exire ex urbe – a ieşi din oraş, picis e
gleba – bulgări de smoală, ex eo tempore – începând din acel moment, ex
itinere – în timpul marşului, ex vulnere aeger – bolnav din cauza rănii, ex
omnium sententia – după părerea tuturor, ex lege – conform legii.
Prae – în faţă, înaintea, din cauză, în comparaţie: prae se armentum
agens – mânând în faţa sa turma, prae gaudio, ubi sim nescio – de bucurie, nu
ştiu unde sunt, sed prae nobis, beatus – dar în comparaţie cu noi, fericit.
Pro – în faţă, în, la, de deasupra, pentru, în locul, ca, în baza: pro
collegio decemvirorum imperatum est – s-a hotărât în colegiul decemvirilor,
pro muris ostentant – arată de pe ziduri, ego ibo pro te – voi merge eu în locul
tău, pro suffragio –în baza votului.
Sine - fără: sine ulla delectatione – fără nici o plăcere, sine dubio – fără
îndoială.
Tenus – până la, numai: Cantabrico tenus bello – până la războiul cu
cantabrii, vulneribus tenus – numai cu răni.
Prepoziţii cu acuzativul şi ablativul
În limba latină există câteva prepoziţii care se pot construi atât cu
acuzativul cât şi cu ablativul în funcţie de ideea de mişcare, respectiv, de stare
care se exprimă.
In – cu acuzativul: în, pe, lângă, către, până la, faţă de, conform cu:
tolli in caelum – a fi înălţat la cer, in lucem – până la ziuă, potestas in aliquem
– autoritate faţă de cineva, in sententiam meam – după, conform cu părerea
mea;
- cu ablativul: în, la, pe, sub, printre, după, în privinţa, ca: manere in
villa – a rămâne la ţară, in armis esse – a se afla sub arme, in fuga sequi – a
urma în fugă, pietas in parentibus – pietate faţă de părinţi, dare in munere – a
da ca dar.
Sub – cu acuzativul: sub, către, spre, la: exercitus sub iugum missus est
– armata a fost trecută pe sub jug, sub montem succedere – a înainta către
poalele muntelui, sub eas litteras – imediat după acea scrisoare;
- cu ablativul: sub, la, cu: sub terra habitare – a locui sub pământ,
sub moenibus – la baza zidului, sub oculis domini – în faţa ochilor stăpânului,
sub Domitiano – în timpul lui Domitian.
Super – cu acuzativul: deasupra, peste: alii super alios ruunt – cad unii
peste alţii, super Numidiam – dincolo de Numidia, super cenam loquebantur –
vorbeau în timpul cinei;
- cu ablativul: pe, despre, pe lângă: ligna super foco – lemne pe
foc, nocte super media – pe la mijlocul nopţii, super his – pe lângă acestea, hac
super re scribam – voi scrie despre aceasta.
Subter – cu acuzativul: sub, dedesubt: subter togam – sub togă, subter
moenia – dedesubtul întăriturilor;
- cu ablativul: sub: subter litore – sub ţărm, subter densa
testitudine – sub o deasă platoşă.
Conjuncţia
Definiţie: Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă în
frază două propoziţii, – fie acestea coordonate, fie o subordonată de regenta ei
– iar în propoziţie cuvinte între care există raporturi de coordonare.
În limba latină conjuncţiile se împart în conjuncţii coordonatoare şi
conjuncţii subordonatoare.
Conjuncţiile coordonatoare leagă între ele cuvinte sau propoziţii de
acelaşi fel şi pot fi:
1. copulative afirmative: -que(enclitic) – şi, et – şi, ac, atque – şi în
plus: senatus populusque Romanus – senatul şi poporul roman, terra marique –
pe pământ şi pe apă, socius et amicus – aliat şi prieten, parce ac duriter - cu
economie şi chiar cu asprime, et dormit et edit şi mănâncă şi doarme;
negative: nec – şi nu, nici măcar, neque – şi nu, (cele
două conjuncţii repetate la intervale se traduc prin nici...nici), et non – şi nu: id
quod utile videbatur, nec erat –
ceea ce părea util şi nu era, neque starent, neque exirent – nici nu stăteau, nici
nu plecau, patior et non dico - suport şi nu vorbesc.
2. disjunctive: -ve(enclitic) –sau, sive – sau, aut – ori, vel –fie: plus
minusve – mai mult sau mai puţin, vivus mortuusve- viu sau mort, epistulae
verae sive falsae – scrisori adevărate sau false, aut Caesar aut nihil – sau Cezar
ori nimic, a se postulari aut exspectari aliquid suspicantur – bănuiesc că li se
cere sau se aşteaptă de la ei ceva, sive iracundia, sive dolore, sive metu
permotus – fiind îndemnat fie de mânie, fie de durere, fie de teamă, quid est
aliud mali damnive? – ce alt rău sau pagubă mai este?
3. adversative: autem, vero – însă, iar, sed, verum – dar, ceterum – de
altfel, at – în schimb, atqui, immo, quin – ba chiar: si illa vult, autem ille cupit
–dacă aceea vrea, acela însă doreşte, mea mater rus contendit, ego vero Romae
sto – mama mea se duce la ţară, eu unul însă rămân la Roma, vero dico, sed
nequicquam – spun adevărul, dar în zadar, atqui si ita placet – ei bine, dacă aşa
vreţi.
4. explicative: nam, enim, etenim, namque – căci, quippe, nempe,
scilicet, videlicet -şi anume: Hic pagus appellabatur Tigurinus;nam omnis
civitas in quattuor pagos divisa est – acest trib este numir Tigurinus; căci toată
cetatea este împărţită în patru triburi, namque illud quare negasti? – într-
adevăr, de ce ai tăgăduit? Quocirca dicendum est enim saepius oportet – de
aceea, căci trebuie s-o spunem cât mai des, se cade, quippe quando mihi nihil
credis – căci, desigur, nu mă crezi.
5. conclusive: ergo – deci, igitur – aşadar, itaque – prin urmare,
proinde – ca atare, quamobrem, quapropter, quocirca – de aceea: cogito, ergo
sum – cuget, deci exist, gaudeamus igitur –aşadar să ne bucurăm, hoc est
homini quamobrem vitam amat – iată de ce omul iubeşte viaţa.
Conjuncţii subordonatoare
Conjuncţiile subordonatoare leagă o propoziţie subordonată de regenta
ei. Pentru că acestea sunt strâns legate de propoziţiile subordonate pe care le
introduc, vor fi studiate pe larg la sintaxa frazei, urmând ca acum să oferim o
clasificare succintă a acestora, necesară unor cunoştinţe de început.
1.conjuncţii completive: ut, quin, quominus, quod, ne (să, că, ca…să,
să nu).
2.conjuncţii de scop; ut, ne, quo, qua (să, ca să, să nu, ca prin aceasta
să, ca pe această cale să).
3.conjuncţii de consecuţie: ut, ut non, quin (încât, încât să nu).
4.conjuncţii de cauză: quod, quia, quoniam, quando, quandoquidem,
cum (fiindcă, deoarece, pentru că, de vreme ce).
5.conjuncţii de condiţie: si, sin, nisi, dummodo, dum (dacă, dacă
dimpotrivă, dacă nu, numai dacă, numai să)
6.conjuncţii de concesie: etsi, etiamsi, tametsi, quamquam, quamvis,
ut, cum, licet (deşi, cu toate că, chiar dacă, măcar că).
7.conjuncţii de comparaţie: ut, velut, tamquam, ac, utsi, velutsi, quasi,
acsi (după cum, cum, ca şi cum)
8. conjuncţii temporale: ut, ubi, cum (când), ut primum, ubi primum,
cum primum (de îndată ce), dum, donec, quoad (câtă vreme), postquam (după
ce), antequam, priusquam (mai înainte să), quando, quandoquidem (de vreme
ce).
Interjecţia
Definiţie: Partea de vorbire neflexibilă care exprimă un sentiment, o
stare sufletească spontană sau redă zgomote sau strigăte se numeşte interjecţie.
a. interjecţii de durere: o!, ah!, heu!, hei!, ehei! (o, ah, vai): ah, te
miserum! – vai, nefericitul de tine, o, me scelerum! – o, ticălosul de mine,
eheu, fugaces…anni!– vai cum trec anii repezi.
b. interjecţii de bucurie: evoe, evax (bravo!): evoe suum! – bravo lui!
c. intejecţii de indignare: proh, pro! (o, pentru numele): pro! dii
mortales – o, zei nemuritori, pro deum hominumque fidem! –pe credinţa mea în
zei şi oameni!
d. interjecţii de mirare: oh, papae, hem (ei, poftim, iată că): hem, nos
mortales operibus immortales! – iată-ne pe noi muritorii veşnici prin opere!
e. interjecţii de ameninţare şi compătimire: vae! (vai): vae victis –
vai de cei învinşi!, vae mihi! – vai de mine!
f. interjecţii de scârbă: apage, hui (piei, pfui, pleacă): apage te a
nobis! – pleacă de lângă noi!
g. interjecţii de încurajare: eia, age, macte (hai, ei bine): age vero,
veni! – hai o dată vino!, macte esto taedis, o, Hymenaee, tuis! – vino cu făcliile
tale, o, Himeneu!
h.interjecţii de chemare: heus, eho, hercule, mehercle, hercle (ei, zău)
– mehercle, tibi, semper gratias egi – zău, totdeauna ţi-am mulţumit.
Modele de teste de evaluare
Test nr. 1 (declinări)
I . Traduceţi în limba latină:
Pentru poeţi
ale stăpânilor
cireşule!
zilei
pe magistraţi
taţilor
pe o capră
despre nişte prieteni
pe crime
ale genunchilor
în zilele
din oraşe
II. Traduceţi în limba română sintagmele:
Cacumina montium hieme tecta nive; Vere nemore platanis deae
Minervae; Consulis oratione populo patienti; Auxilio frumenti captivis
civitatum; Adventibus avium in nostris agris vere; Magistri lectione
suis discipulis.
III. De la sintagmele: locuitor harnic, platan roditor, rege trufaş,
magistrat corupt, zi luminoasă, redaţi cazurile D.sg., V.pl., Ac.pl.,
V.sg., Ac.sg., G. pl.
IV. Traduceţi în limba română propoziţiile:
Templorum ostia auro tecta vesperorum autumnae ventis rapta sunt. E
fago alta puer tui amici hortum cecidit.
Test nr. 2 (declinări)
I. Indicaţi categoriile gramaticale ale substantivelor de mai jos şi
traduceţi-le:
Adventus, segnities, remedia, civitatibus, scribam, timore, spem,
noctium, domine, deabus, diebus.
II. Traduceţi sintagmele în limba latină:
Prin cuvântul senatului pentru poporul învins al galilor, a unor zile
calde de vară din teritoriile îndepărtate, de la magistraţii romanilor
pentru plebea săracă a multor oraşe, cu un scrib priceput din vechea
cetate a Egiptului strălucit.
III. Redaţi cazurile: Ac.pl., Abl.pl., Abl.sg., D.sg., V sg., V.pl., Ac.sg.,
G.pl. de la cornu acutum, mulier clara, exercitus fortis, prunus alta,
bellum civile, avis volucris.
IV. Traduceţi în limba latină:
De teama duşmanilor oamenii fug din cetăţi în crânguri ascunse. Iedul o
ia în coarne pe soacra cea rea drept pedeapsă. Cezar ordonă soldaţilor
săi construirea unui pod peste râul lat din teritoriul învecinat.
Test nr. 3 (declinări)
I. Traduceţi substantivele de mai jos la cazurile la care sunt şi apoi
formaţi-le nominativul şi genitivul singular:
Regum, lupum, exercituum, amice, cive, diei, doni, mulieri, scriba,
tempora.
II. Traduceţi în limba română:
Omnium nostrorum sociorum amici populi Romani Haedui vocati sunt
suae famosae fidelitati. E antiquis silvis incolae periti magna cerasa
cibo colebant. E vasta planitie Caesar suum exercitum summo monte
consedit. In suis illlustribus libris antiqui poetae multa exempla dant.
III. Traduceţi în limba latină:
Soldaţii romani promit comandantului o luptă înverşunată cu duşmanii
Romei. Cezar îl trimite în ziua următoare pe Labienus, locţiitorul său,
cu nişte legiuni aduse din Britania la morini.
IV. Traduceţi în limba latină sintagmele:
Pentru magistraţii pricepuţi ai cetăţenilor săraci din forul roman; din
ziua renumită a luptei crâncene pentru cucerirea cetăţilor; pe cărţile
profesorilor pentru elevii silitori din clasă; din dumbrava deasă pentru
altarele zeiţei Athena.
Test nr. 4 (adjectiv)
I. Traduceţi sintagmele indicând cazurile:
Fele nigerrima, lupe male, templa maxima, cani peiori, silvas fertiles,
oculis nigerrimis.
II. Traduceţi propoziţiile de mai jos şi apoi schimbaţi adjectivele din
text la celelalte grade de comparaţie, păstrând cazul menţionat:
Mulier speciem pulchram habet. Ver nobis plurimas flores adducit.
Parvum donum meus amicus mihi dat. Romani audaciorem exercitum
vincunt.
III. Traduceţi în limba latină:
Sora mea este mai înaltă decât sora ta. Dintre toate disciplinele filozofia
este cea mai renumită. Îl ştiu pe Traian mai viteaz decât pe Domiţian.
Dau fratelui tău, mai silitor decât Petrus, un cadou frumos.
IV. Recunoaşteţi categoriile gramaticale şi traduceţi în limba română:
Seduliore, optimos, altissime, ferociori, facillimo, magnas, boni,
minimorum.
Test nr. 5 (adjectiv)
I. De la sintagmele exercitus fortis, feles nigra, tempus breve redaţi
cazurile D.sg., V.pl., Ac.pl., Ac.sg., G.pl., Abl.pl şi apoi puneţi
adjectivele la celelalte grade de comparaţie la cazurile menţionate.
II. Traduceţi sintagmele în limba latină:
Pe un câine mai rău, ale celor mai bune păduri, într-un loc mlăştinos, de
către nişte cai foarte iuţi, pe nişte vremuri mai rele, unui copil mai mic.
III. Traduceţi propoziţiile în limba română:
Vita nostra brevior est quam mora quieti mundi. Formica impigerrima
inter animalia est. Video tuos filios pretiosiores meis gemmis. Ex
omnibus bellis pessimum civile bellum est.
IV. Declinaţi la singular şi plural sintagmele:
Poeta doctior, mulier sedulissima, res facilis.
Test nr. 6 (adjectiv)
I. Traduceţi sintagmele indicând cazurile: homine ferociore, exercitus
fortes, dona humillima, diei peiori, mulieres optimas, pugna terrestri.
II. Traduceţi în limba latină:
Pe pământul roditor, mai roditor, foarte roditor, ale fericitelor timpuri,
mai fericite, foarte fericite, pe nişte cadouri mari, mai mari, foarte mari,
unor prieteni dragi, mai dragi, foarte dragi, de un lup sălbatic, mai
sălbatic, foarte sălbatic, ale unor stejari înalţi, mai înalţi, foarte înalţi.
III. Formaţi comparativul şi superlativul adjectivelor: difficilis,
benedicus, malus, tener, impiger, celeber, sapiens la următoarele
cazuri: D.sg., Abl.sg., G.pl., Ac.pl.
IV. Traduceţi în limba latină:
Omul lovit de soartă este mai prevăzător decât bărbatul puternic în
luptă. Pe cele mai frumoase dintre cadouri împăratul le-a păstrat. Cel
mai strălucit dintre toţi scriitorii romanilor este Tacitus.
V. Traduceţi propoziţiile, apoi schimbaţi adjectivele din enunţ la
celelalte grade de comparaţie, păstrând aceleaşi cazuri:
Hieme dies breves sunt sed noctes longiores. Cerasi multa cerasa dant
sed non maxima. Pueros sedulos magistri doctissimi laudant. Pulchra
hiems maiorem frigum nobis adducit.
Test nr.7 (pronume)
I. Recunoaşteţi formele pronominale: vos, sui, tui, vestrorum, meis, se,
mi.
II. Declinaţi la plural: quae şi hoc
III. Traduceţi în limba latină: pe aceleaşi cadouri de la acei oaspeţi ai
voştri, de la acest comandant însuşi pentru aceleaşi lupte, prin aceleaşi
documente ale acestor jurişti, copilului însuşi de la părinţii aceluia.
IV. Traduceţi în limba română:
Eius exercitum in illo tumulo quo ante dixeeram constituit praesidio
quorundam sociorum. Istae mulieres quarum labor hos pueros
nostrorum amicorum adiuvat convenerunt.
Test nr. 8 (pronume)
I. Clasificaţi pronumele de mai jos şi traduceţi-le indicând şi categoriile
lor gramaticale:
Earundem, aliquem, ipsis, eadem, hoc, hunc, cui, quibusdam,
cuiusdam, meorum, tibi, se, vestrum.
II. Traduceţi în limba latină:
Medicul la care fusese acel bolnav al tău nu ştie nici un lucru. Avea cu
sine statuile despre a căror frumuseţe a zburat vestea.
III. Traduceţi în limba română:
Te illo ipso die clusum meis praesidiis desseruerunt tui socii aliarum
terrarum. In illa colonia munita meo iussu convenerunt ulli eorum quos
nemo scit. Hoc studio illam doctrinam nostrorum maiorum quisque
debet scire.
IV. Declinaţi la singular sintagmele:
Hic puer tuus, illa manus vestra.
Test nr. 9 (pronume)
I. Identificaţi ce pronume nu aparţine clasei pronumelui posesiv: meum,
suus, sibi, te, tuorum, tu, vestri, vestrorum, nostris, nobis, illas, cuius.
II. Declinaţi la singular: aliquid şi la plural eadem.
III. Traduceţi în limba română:
Exponam vobis ex quibus generibus hominum istae copiae
comparentur. Unum genus est eorum qui maiores possessiones habent
quarum amore adducti nullo modo dissolvi possunt.
(după Cicero)
IV. Traduceţi în limba română:
Prin neglijenţa ta îţi aduci vătămare ţie însuţi şi nu cunoşti operele
iluştrilor poeţi romani care cântau faptele memorabile din timpuri
străvechi. Pe cei mai de seamă strămoşi ai noştri, pe numeroşi alţii care
au sprijinit acest stat îi voi aşeza în rândul zeilor.
Dicţionar minimal, latin - român
A
Abdo, ěre, abdidi,
abditum (v.) a
ascunde.
Abeo, ire, ii, itum
(v.) a pleca.
Absum, esse, fui (v.)
a lipsi, a fi departe
Accido, ěre, si, sum
(v.) a se întâmpla.
Accipio, ĕre, cepi,
ceptum (v.) a primi,
a lua.
Accuso, are, avi,
atum (v.) a acuza.
Acer, acris, acre
(adj.3) acerb,
sprinten.
Acies, ei (f.) linie de
bătaie, tăiş, ascuţime.
Actum, i (n.) act,
dovadă.
(adj.3) ascuţit.
Adductus, a, um
(adj.3) împins,
mânat.
Adeo, ire, ii, tum
(v.) a se apropia.
Adiungo, ĕre, xi,
tum (v.) a uni, a
adăuga.
Adporto, are, avi,
atum (v.) a aduce.
Adsum, -esse, -fui
(v.) a fi de faţă.
Adventus, us (m.)
sosire.
Adversus (prep.cu
Ac.) împotriva.
Advocatus, i (m.)
avocat.
Aedes, is (f.) lăcaş.
Aedifico, are, avi,
tum (v.) a clădi, a
înălţa, a construi.
Aeger, gra, grum
(adj.3) bolnav.
Aegyptus, i (f.)
Egipt.
Aeneas, ae (m.)
Enea.
Aes, aeris (n.)
aramă, scut, soldă.
Aestas, tis (f.)
vară.
Affero, fere, tuli,
latum (v.) a aduce.
Africa, ae (f.)
Africa.
Ager, ri (m.) ogor.
Agmen, inis (n.)
trupă armată.
Ago, ěre, egi, actum
(v.) a conduce.
Agricola, ae (m.)
agricultor.
Aio (v. nereg.)a zice.
Alea, ae (f.) zar.
Alienus, a, um
(adj.3) străin.
Alter, a, um (adj.3)
altul, celălalt.
Altus, a, um (adj.3)
adânc, înalt.
Alveus, i (m.)
albie.
Ambulo, are, avi,
atum (v.) a se
plimba.
Amica, ae (f.)
prietenă.
Amicitia, ae (f.)
prietenie.
Amicus, i (m.
prieten.
Amitto, ĕre, si, sum
(v.) a trimite, a
pierde.
Amo, are, avi, tum
(v.) a iubi.
Amoenus, a, um
(adj.3) plăcut.
Amphora, ae (f.)
amforă.
Ancilla, ae (f.)
slujnică.
Animus, i (m.)
spirit, curaj.
Annus, i (m.) an.
Ante (prep. cu Ac.)
înaintea.
Antiquus, a, um
(adj.3) vechi,
bătrân.
Anus, us (f.) bătrână.
Aper, ri (m.)mistreţ.
Apis, is (f.) albină.
Appello, are, avi,
atum (v.) a numi, a
chema.
Aqua, ae (f.) apă.
Aquila, ae (f.)acvilă.
Ara, ae (f.) altar.
Aratrum, i (n.)plug.
Arbor, is (f.) arbore.
Arcus, us (m.) arc.
Argenteus, a, um
(adj.3) de argint.
Arma, orum (n.)
arme.
Aro, are, avi, tum
(v.) a ara.
Ars, tis (f.) artă.
Artus, us (m.)
încheietură.
Ascanius, ii (m.)
Ascaniu.
Ascendo, ĕre, nsi,
nsum (v.) a urca.
Asdrubal, is (m.)
Hasdrubal.
Asinus, i (m.) măgar.
Asper, a, um (adj.3)
aspru aprig.
Athleta, ae (m.)
atlet.
Audacia, ae (f.)
îndrăzneală.
Audax, cis (adj.1)
îndrăzneţ.
Aufero, ferre, tuli,
latum (v.) a
îndepărta.
Augeo, ēre, auxi,
auctum (v.) a spori.
Aula, ae (f.) sală,
clasă.
Aureus, a, um
(adj.3) de aur.
Aurora, ae (f.)
dimineaţă.
Autem (conj.) însă.
Auxilium, ii (n.)
sprijin, ajutor.
Avaritia, ae (f.)
zgârcenie.
Avis, is (f.) pasăre.
Avus, i (m.)
bunic, strămoş.
B
Beatus, a, um
(adj.3) fericit.
Bellum, i (n.) luptă,
război, bătălie.
Bene (adv.) bine.
Beneficus, a, um
(adj.3) binefăcător.
Bonus, a, um (adj.3)
bun.
Bos, bovis (m.) bou.
Brevis, -e (adj.2)
scurt.
C
Cacumen, nis (n.)
vârf.
Cadaver, is (n.)
cadavru.
Caedes, -is (f.)
omor, măcel
Caedo, ěre, cecidi,
caesum (v.) a izbi, a
lovi, a bate.
Caere ( s.nefl.)unul
din cele 12 oraşe din
liga etruscă.
Caerimonia, ae (f.)
pietate.
Calamitas, is (f.)
nenorocire, dezastru.
Calcar, is (n.)
pinten.
Campus, i (m.)
câmp.
Canis, is (m.) câine.
Canities, ei (f.)
bătrâneţe, păr cărunt.
Canto, are, avi,
atum (v.) a cânta.
Capillus, i (m.)
păr, plete.
Capio, ĕre, cepi,
captum (v.) a
prinde, a cuceri, a
lua.
Capra, ae (f.)
capră.
Captivus, i (m.)
prizonier.
Caput, tis (n.) cap,
ţeastă, căpetenie.
Carmen, nis (n.)
poezie, cântec, vrajă.
Carpo, ěre, carpsi,
carptum (v.) a
tăia.
Carthaginienses,
um (m.) puni.
Carus, -a, um
(adj.3) drag.
Castra, orum (n.)
tabără.
Casus, us (m.)
cădere, nenorocire.
Caterva, ae (f.)
trupă.
Causa, ae (f.)cauză.
Celeber, ris, re
(adj.3) renumit.
Celer, is, e (adj.3)
iute, rapid.
Ceno, are, avi, atum
(v.) a cina.
Centuria, ae (f.)
centurie.
Cerasum, -i (n.)
cireaşă.
Cerasus, i (f.)
cireş.
Certamen, nis (n.)
întrecere.
Certe (adv.) desigur.
Certo, are, avi,
atum (v.) a se
întrece.
Ceter, is, e (adj.3)
celălalt.
Cibus, i (m.)
hrană, mâncare.
Cicada, ae (f.)greier.
Cicatrix, cis (f.)
cicatrice.
Cingo, ĕre, cinxi,
ctum (v.) a
înconjura, a lega.
Circumeo, ire, ivi,
itum (v.) a
înconjura.
Circus, i (m.)
circ.
Civilis, e (adj.2)
civil.
Civis, is (m.)
cetăţean.
Civitas, tis (f.)
cetate.
Civitatem Italiae
dare (do) a oferi
cetăţenie italică.
Clarus, a, um
(adj.3) strălucit.
Clementia, ae (f.)
clemenţă.
Cliens, ntis (m.)
client, protejat.
Clipeus, i (m.)
scut.
Cognosco, ĕre, novi,
notum (v.) a
cunoaşte.
Collis, -is (f.) colină.
Colloco, are, avi,
tum (v.) a aşeza.
Colo, ĕre, colui,
cultum (v.) a
cultiva.
Colonia, ae (f.)
colonie.
Columba, ae (f.)
porumbel.
Columna, ae (f.)
coloană.
Coma, ae (f.)
plete.
Committo, ĕre, si,
sum (v.) a da, a se
lupta.
Comparo, are, avi,
atum (v.) a compara.
Concordia, ae (f.)
înţelegere.
Condicio, onis (f.)
condiţie.
Condo, ĕre, di, itum
(v.) a întemeia.
Conduco, ĕre, xi,
ctum (v.) a conduce,
a mâna.
Coniurator, is (m.)
conspirator.
Coniux, gis (m.f.)
soţ.
Considero, are, avi,
atum (v.) a lua în
calcul.
Consilium, ii (n.)
plan, sfat, hotărâre.
Constituo, ĕre, ui,
itum (v.) a hotărî, a
constitui.
Consul, is (m.)
consul.
Contingo, ĕre, i,
tum (v.) a atinge.
Conviva, ae (m.)
mesean.
Copia, ae (f.)
belşug, trupă.
Cor, dis (n.)
inimă.
Cornu, us (n.)
corn, flanc.
Corpus, oris (n.)
trup.
Credo, ěre, didi,
tum (v.) a crede.
Crudelis, -e (adj.2)
crud.
Culter, ri (m.) cuţit.
Cunctus, a, um
(adj.3) tot.
Cupiditas, tis (f.)
poftă.
Cupio, ĕre, ivi, tum
(v.) a dori.
Cura, ae (f.)
grijă.
Curro, ĕre, si, sum
(v.) a alerga.
Currus, us (m.)
car.
Cursus, us (m.)
alergare.
D
Dea, ae (f.)
zeiţă.
Debeo, ēre, debui
(v.) a trebui.
Decreto, are, avi,
atum (v.) a hotărî.
Defendo, ĕre, si,
sum (v.) a apăra.
Deficio, ĕre, feci,
fectum (v.) a părăsi,
a lipsi.
Deinde (adv.) apoi.
Delecto, are, avi,
atum (v.) a delecta, a
încânta.
Deleo, ēre, evi, tum
(v.) a distruge.
Deletus, a, um
(adj.3) distrus.
Densus, a, um
(adj.3) des.
Depono, ěre, ui,
tum (v.) a depune.
Deradeo , ěre, i,
sum (v.) a rade.
Desero, ěre, serui,
sertum (v.) a părăsi,
a neglija.
Desideo, ēre, sedi
(v.) a şedea pe loc.
Designo, are, avi,
tum (v.) a indica.
Desino, ĕre, sii, tum
(v.) a înceta.
Despero, are, avi,
atum (v.) a pierde
nădejdea.
Desum, esse, fui (v.)
a lipsi.
Deus, i (m.) zeu.
Dico, ěre, xi, ctum
(v.) a spune.
Dies, -ei (m,f) zi.
Differo, ferre, tuli,
latum (v.) a se
deosebi.
Difficilis, -e (adj.2)
dificil.
Difusus, a, um
(adj.3) risipit.
Dimico, are, avi,
atum (v.) a nimici.
Disciplina, ae (f.)
învăţătură.
Discipulus, i (m.)
elev.
Disco, ěre, didici,
discitum (v.) a
învăţa.
Discordia, ae (f.)
neînţelegere.
Discumbo, ĕre, ui,
itum (v.) a sta culcat.
Dispono, ěre, posui,
positum (v.) a
dispune.
Dissolvo, ěre, vi,
solutum (v.) a
desface, a plăti, a
achita.
Distribuo, ěre, ui,
tum (v.) a
împărţi.
Diu(adv.) mult timp.
Dives, itis (adj.1)
bogat.
Divido, ěre, di, sum
(v.) împărţi.
Divinus, a, um
(adj.3) divin.
Do, are, avi, atum
(v.) a da.
Doctrina, ae (f.)
învăţătură.
Doctus, a, um
(adj.3) învăţat.
Domina, ae (f.)
stăpână.
Dominus, i (m)
stăpân.
Dono, are, avi, tum
(v.) a dărui a da, a
dărui.
Donum, i (n.)
cadou.
Dormio, ire, ivi,
tum (v.) a dormi.
Duco, ĕre, duxi,
ductum (v.) a duce,
a conduce, a mâna
Ductus, a, um
(adj.3) dus.
Dux, cis (m.)
comandant.
E
Edo, ĕre, edi, esum
(v.) a mânca.
Educo, ěre, xi, ctum
(v.) a educa.
Effigies, ei (f.) chip.
Egregius, -a, -um
(adj.3) distins,
remarcabil.
Elissa, ae (f.) Elisa.
Eloquens, tis (adj.1)
elocvent.
Eo, ire, ivi (ii), itum
(v.) a merge.
Epistula, ae (f.)
scrisoare.
Epulae, arum (f.)
ospăţ.
Eques, -itis (m.)
călăreţ.
Equinus, a, um
(adj.3) de cal.
Equus, i (m.) cal.
Etiam (adv.) chiar.
Exemplum, i (n.)
model.
Exeo, ire, ivi(ii),
itum (v.) a ieşi.
Exerceo, ēre, ui,
tum (v.) a exercita, a
îndeplini.
Exercitus, us (m.)
armată.
Existimo, are, avi,
atum (v.) a socoti.
Expello, ěre, pepuli,
pulsum (v.) a
alunga.
Expono, ěre, posui,
positum (v.) a
înfăţişa.
Exprimo, ĕre, presi,
pressum (v.) a
exprima.
Exspecto, are, avi,
atum (v.) a
aştepta.
Extraho, ěre, xi,
ctum (v.) a extrage.
Extremus, a, um
(adj.3) îndepărtat.
F
Facilis, e (adj.2)
uşor.
Facio, ěre, feci,
factum (v.) a face, a
construi.
Falsus, a, um (adj.3)
fals.
Fama, ae (f.)
faimă, zvon, veste.
Familia, ae (f.)
familie.
Famosus, a, um
(adj.3) vestit.
Fasti, orum (m)
zile faste.
Fecundus, a, um
(adj.3) fertil.
Feles, is (f.) pisică.
Felix, cis (adj.1)
fericit.
Femina, ae (f.)
femeie.
Ferox, cis (adj.1)
crud, sălbatic, feroce.
Fertilis, e (adj.2)
fecund, mănos.
Ficus, us (f.)
smochin.
Fides, ei (f.)
credinţă.
Fiducia, ae (f.)
încredere.
Filius, ii (m.
fiu.
Finis, is
(m.)teritoriu.
Flagellum, i (n.)
bici.
Flamma, ae (f.)
flacără.
Flos, floris (f.)
floare.
Flumen, inis (n.)
fluviu.
Fluvius, i (m.)fluviu.
Focus, i (m.)
foc.
Forma, ae (f.)
formă.
Formica, ae (f.)
furnică.
Fortis, e (adj.2)
puternic.
Fortuna, ae (f.)
soartă.
Forum, i (n.) for.
Fossa, ae (f.) şanţ.
Frater, ris (m.)
frate.
Fructus, us (m)
fruct.
Frumentum, i (n)
recoltă.
Frustra (adv.)
în zadar.
Fuga, ae (f.) fugă.
Fugio, ire, ivi, itum
(v.) a fugi, a se feri.
Fulgens, ntis (adj.1)
luminos.
Fundo, ěre, fundi,
fussum (v.) a vărsa,
a împrăştia.
Fundus, i (m.)
teritoriu.
Fur, is (m.) hoţ,
tâlhar.
G
Galea, ae (f.) coif.
Gallina, ae (f.)găină.
Gallus, i (m.)
cocoş.
Gaudium, ii (n.)
bucurie.
Gemellus, i (m.)
geamăn.
Gemma, ae (f.)
categorie, fel, neam.
Gero, ĕre, gessi,
gestum (v.) a purta,
a da .
Gestus, a, um
(adj.3) purtat.
Geta, ae (m.) get.
Gigno, ěre, ui, tum
(v.) a naşte.
Glacies, ei (f.)
gheaţă.
Gladiator, is (m.)
gladiator.
Gladius, ii (m.)sabie.
Gloria, ae (f.) glorie.
Gratias ago ěre, egi,
actum (v.) a aduce
mulţumiri.
Gravis, e (adj.2)
crâncen, grav.
H
Habeo, ēre, ui, tum
(v.) a avea.
Habito, are, avi,
atum (v.) a locui.
Haedus, i (m.) ied.
Haud procul (adv.)
nu departe.
Hedus, i (m.) ied.
Hercules, is (m.)
Hercule fiul lui
Iupiter şi al
Alcmenei.
Hic (adv.) şi
(pron.dem.) aici,
acesta.
Hiems, is (f.) iarnă.
Hispania, ae (f.)
Spania.
Homo, inis (m.) om.
Honestus, a, um
(adj.3) cinstit.
Hora, ae (f.) oră.
Horribilis, e (adj.2)
învolburat,îngrozitor.
Hortus, i (m.)
grădină
Hospes, itis (m.)
oaspete.
Hostis, is (m.)
duşman
Humanitas, tis (f.)
generozitate.
Humanus, a, um
(adj.3) uman,
generos.
Humulis, e (adj.2)
umil.
I
Iacio, ĕre, ieci,
iactum (v.) a
arunca.
Iam (adv.) deja.
Ianiculum, i (n.)
colină pe malul
Tibrului.
Ianua, ae (f) uşă.
Ibi (adv.) acolo.
Ictus, a, um (adj.3)
lovit, izbit
Idoneus, -a, -um
(adj.3)potrivit.
Igitur (conj.)
aşadar.
Ignis, is (m.) foc.
Illustris, e (adj.2)
ilustru, renumit.
Imago, inis (f.)
portret.
Impavidus, a, um
(adj.3) neînfricat.
Imperator, is (m.)
conducător, împărat.
Imperium, ii (n.)
conducere.
Impero, are, avi,
atum (v.) a porunci.
Impetus, us (m.)
elan, atac, năvală.
Impiger, ra, rum
(adj.3) harnic.
Improbus, a, um
(adj.3) necinstit.
Impudens, ntis
(adj.1)neruşinat.
Impudentia, ae (f.)
neruşinare.
Incendium, ii (n.)
incendiu.
Incendo, ěre, si,
sum (v.) a incendia.
Incipio, ĕre, cepi,
ceptum (v.) a
începe.
Incolo, ěre, ui, tum
(v.) a locui.
Ineo, ire, ivi (ii),
itum (v.) a iniţia.
Ingenium, ii (n.)
talent.
Ingens, tis (adj.1)
uriaş, nemăsurat
Inhumanus, a, um
(adj.3) inuman.
Inicio, ěre, ieci,
ctum (v.) a arunca.
Inimicus, a, um
(adj.3) duşman.
Iniuria, ae (f.)
nedreptate.
Iniustus, a, um
(adj.3) nedrept.
Insidiae, arum (f.)
capcană.
Institutum, i (n.)
obicei, plan.
Institutus, a, um
(adj.3) stabilit.
Instrumentum, i
(n.) unealtă.
Intellegentia, ae (f.)
inteligenţă.
Intellego, ere, xi,
tum (v.) a înţelege.
Intereo, ire, ii, itum
(v.) a dispărea, a
muri.
Interficio, ĕre, feci,
fectum (v.) a ucide.
Interrogo, are, avi,
atum (v.) a întreba.
Invado, ěre, si, sum
(v.) a invada.
Invenio, ire, i, tum
(v.) a descoperi.
Invideo, ēre, i, sum
(v.) a purta pică, a
invidia.
Ira, ae (f.) mânie.
Ita (adv.) astfel.
Italia, ae (f.) Italia.
Itaque (adv.)
prin urmare.
Iter, itineris (n.)
drum.
Iubeo, ēre, iussi,
iussum (v.) a
porunci.
Iucundus, a, um
(adj.3) plăcut.
Iudicium, ii (n.)
judecată.
Iuno, Iunonis (f.)
regina zeilor.
Iupiter, Iovis (m.)
divinitatea supremă
romană.
Iurisconsultus, i
(m.) jurisconsult.
Iussus, us (m.)
poruncă.
Iustitia, ae (f.)
dreptate.
Iustus, a, um (adj.3)
drept.
Iuvenis, e (adj.2)
tânăr.
L
Labor, is (m)
efort, muncă.
Lacus, us (m) lac.
Laetitia, ae (f.)
bucurie.
Laetus, a, um
(adj.3) bucuros
Lateo, ēre, ui (v.)
a ascunde.
Laudo, are, avi,
atum (v.) a lăuda.
Laurus, i (f.)
dafin.
Lavo, are, avi, atum
(v.) a spăla.
Lectio, onis (f.)
lecţie.
Legatus, i (m.) sol,
ambasador, locţiitor.
Legio, nis (f.)
legiune.
Lego, ěre, i, tum (v.)
a culege, a învăţa.
Levis, e (adj.2) uşor.
Lex, gis (f.) lege.
Liber, ri (m.) carte.
Libero, are, avi,
atum (v.) a elibera.
Libertas, tis (f.)
libertate.
Libertus, i (m.)
libert.
Litterae, arum (f.)
literatură.
Locus, i (m.) loc.
Longus, a, um
(adj.3) lung.
Lorica, ae (f.)
platoşă.
Ludus, i (n.) joc,
şcoală.
Lupus, i (m.) lup.
M
Machina, ae (f.)
uneltire.
Magister, ri (m.)
profesor, îndrumător.
Magistratus, us (m.)
magistrat.
Magnus, a, um
(adj.3) mare, imens.
Maiores, um (m.)
strămoşi.
Maledicus, a, um
(adj.3) bârfitor.
Malus, a, um (adj.3)
rău.
Mamma, ae (f.)
mamelă.
Maneo, ēre, mansi,
mansum (v.) a
rămâne.
Manus, us (f.) mână,
ceată.
Mare, is (n.) mare.
Materies, ei (f.)
materie, subiect.
Medicus, i (m.)
medic.
Mellifico, are, avi,
atum (v.) a face
miere.
Memor, oris (adj.1)
care îşi aminteşte.
Memoria, ae (f.)
memorie, amintire.
Mendacium, ii (n.)
minciună.
Mensa, ae (f.) masă.
Mercator, is (m.)
negustor.
Merx, cis (f.) marfă.
Methoda, ae (f.)
metodă.
Metus, us (m.)
teamă.
Miles, tis (m) soldat.
Militaris, e (adj.2)
de militar.
Minax, cis (adj.1)
ameninţător.
Minerva, ae (f) zeiţa
înţelepciunii.
Mirabilis, e (adj.2)
minunat.
Miser, a, um (adj.3)
sărman, nefericit.
Mitto, ěre, misi,
missum (v.) a
trimite, a încredinţa.
Modestia, ae (f.)
modestie, cumpătare.
Modus, i (m.)
mod, fel.
Molestia, ae (f.)
supărare.
Mollis, e (adj.2)
moale, blând.
Moneo, ēre, ui, itum
(v.) a avertiza, a
sfătui.
Mons, tis (m.)
munte.
Mora, ae (f.)
întârziere.
Morbus, i (m.)
microb, boală.
Morior, iri, tuus
sum (v.) a muri.
Mors, tis (f.)
moarte.
Mos, moris (m.)
obicei.
Moveo, ēre, movi,
motum (v.) a se
mişca, a elimina, a
muta.
Mox (adv.) apoi.
Mulier, is (f.)
femeie.
Multitudo, inis (f.)
mulţime.
Multus, a, um
(adj.3) mult.
Mundus, i (m.)
lume.
Munio, ire, ivi, itum
(v.) a întări, a
fortifica.
Munitio, onis (f.)
întăritură, fortificaţie.
Munitus, a, um
(adj.3) întărit.
Munus, eris (n.)
îndatorire
Murus, i (m.) zid.
Muto, are, avi,
atum (v.) a
schimba.
N
Nam (conj.) căci.
Narro, are, avi,
atum (v.) a povesti,
a relata.
Natalis, e (adj.2)
de naştere.
Nato, are, avi, tum
(v.) a înota.
Natura, ae (f.)
natură.
Natus, a, um (adj.3)
născut.
Nauta, ae (m.)
corăbier.
Navis, is (f.)
corabie, navă.
Nec (conj.) şi nu
Nemo, inis (pron.
neg.) nimeni.
Nemus, oris (n)
crâng, dumbravă.
Nescio, ire, ivi, tum
(v.) a nu şti.
Nidifico, are, avi,
atum (v.) a cuibări.
Niger, ra, rum
(adj.3) negru.
Nobilis, e (adj.2)
nobil, renumit.
Nocturnus, a, um
(adj.3) nocturn.
Nomen, nis (n.)
nume.
Non longe (adv.)
nu departe.
Non tantum, sed
etiam nu numai, ci
şi.
Nonne (adv.) oare
nu.
Nosco, ěre, novi,
notum (v.) a
cunoaşte.
Nota, ae (f.) notă.
Noto, are, avi, tum
(v.) a nota.
Notus, a, um (adj.3)
cunoscut.
Novus, a, um (adj.3)
nou.
Nox, ctis (f.) noapte.
Nubo, ěre, nupsi,
ptum (v.) a se
căsători.
Nudus, a, um (adj.3)
lipsit de, gol.
Numa, ae (m.)
Numa.
Numerus, i (m.)
număr.
Numquam (adv.)
niciodată.
Nunc (adv.) acum.
Nuntio, are, avi,
tum (v.) a anunţa.
Nuntium, ii (n.)
veste.
Nuptiae, arum (f.)
căsătorie.
O
Obicio, ěre, ieci,
ctum (v.) a ieşi
înainte, a se opune.
Obscurus, a, um
(adj.3) întunecos.
Obsidio, nis (f.
atac, asediu.
Obsum, esse, fui (v.)
a se împotrivi, a se
opune.
Occido, ĕre, si, sum
(v.) a ucide.
Occulte (adv.)
pe ascuns.
Occupo, are, avi,
atum (v.) a ocupa.
Oculus, i (m.) ochi.
Offero, ěre, tuli,
latum (v.) a oferi.
Officium, ii (n.)
datorie.
Olim (adv.)
odinioară.
Ommitto, ĕre, misi,
missum (v.) a omite,
a trece cu vederea.
Omnis, e (adj.2)
tot, toată.
Opertus, a, um
(adj.3) acoperit.
Oppidum, i (n.)
cetate.
Oppugno, are, avi,
atum (v.) a asedia.
Oppulentus, a, um
(adj.3)bogat.
Ops, is (f.)
putere, forţă.
Opus, eris (n.)
operă, activitate.
Oratio, nis (f.)
cuvântare, vorbire.
Ornamentum, i (n.)
podoabă.
Ortus, a, um (adj.3)
născut.
Ostendo, ěre, di,
tum (v.) a arăta.
Ostium, ii (n.)
intrare, uşă.
Ovis, is (f.) oaie.
P
Pallia, ae (f.)
manta.
Pallustris, e (adj.2)
băltos, mlăştinos.
Paratus, a, um
(adj.3) pregătit.
Parens, tis (m.)
părinte.
Pario, ěre, ui, tum
(v.) a naşte.
Paro, are, avi, atum
(v.) a pregăti, a purta.
Pars, tis (f.) parte.
Partus, us (m.)
naştere.
Parvus, a, um(adj.3)
mic.
Pateo, ēre, ui (v.) a
deschide, a fi
evident.
Paucus, a, um
(adj.3) puţin.
Pauper, is (adj.2)
sărac.
Paupertas, tis (f.)
sărăcie.
Pavidus, a, um
(adj.3) temător.
Pectus, oris (n.)
piept.
Pecunia, ae (f.)
bani, avere.
Pedester, ris, re
(adj.3)pedestru.
Perdeo, ēre,
perdidi, ditum (v.) a
pierde.
Pereo, ire, ivi, itum
(v.) a pieri.
Perfidia, ae (f.)
perfidie.
Periculum, i (n.)
primejdie.
Peritus, a, um
(adj.3) priceput.
Pernicies, ei (f.)
primejdie.
Pervenio, ire, i, tum
(v.) a ajunge.
Peto, ĕre, ivi, itum
(v.) a cere, a se
îndrepta, a ataca.
Piger, ra, rum
(adj.3) leneş.
Piscis, is (m.) peşte.
Pius, a, um (adj.3)
pios.
Planities, ei (f.)
câmpie.
Platanus, i (f.)
platan.
Plato, nis (m.)
filosof grec.
Plaustrum, i (n.)
car, căruţă.
Plebs, -is (f.) plebe.
Plumbum, i (n.)
plumb.
Pluvia, ae (f.) ploaie.
Poculum, i (n.)
pahar.
Pondus, eris (n.)
greutate.
Pono, ĕre, posui,
positum (v.) a
pune.
Populus, i (m.)
popor.
Porta, ae (f.) poartă.
Porticus, us (f.)
portic, galerie.
Porto, are, avi, tum
(v.) a purta.
Possessio, onis (f.)
proprietate,
stăpânire.
Possum, posse,
potui (v.) a putea.
Posteri, orum (m.)
urmaşi.
Postquam (conj.)
după ce.
Praebeo, ēre, ui,
itum (v.) a prezenta,
a da, a oferi.
Praecipito, are, avi,
tum (v.) a se grăbi.
Praefero, fere, tuli,
latum (v.) a prefera.
Praemium, ii (n.)
recompensă.
Praesidium, ii (n.)
apărare.
Praesto, are, avi,
atum (v.) a sta în
frunte.
Praesum, esse, fui
(v.) a fi în frunte.
Pratum, i (n.)pajişte.
Premo, ĕre, pressi,
pressum (v.) a
apăsa, a împovăra, a
reţine.
Pretiosus, a, um
(adj.3) preţios.
Pretium, ii (n.)
preţ.
Princeps, is (adj.1)
principe.
Privatus, a, um
(adj.3) particular.
Privo, are, avi,
atum (v.) a fi
privat.
Procella, ae (f.)
furtună.
Procul (adv.)departe.
Produco, ěre, xi,
ctum (v.) a produce.
Proelium, ii (n.)
luptă.
Proletarius, ii (m.)
cetăţean sărac.
Promitto, ĕre, misi,
missum (v.) a
făgădui.
Propinquus, a, um
(adj.3) învecinat,
apropiat.
Propter (prep. cu
Ac.) din cauza.
Prudens, ntis (adj.1)
prudent, prevăzător.
Prudentia, ae (f.)
prudenţă.
Puella, ae (f.) fată.
Puer, i (m.)
copil, sclav.
Pueritia, ae (f.)
copilărie.
Pugio, nis (m.)
pumnal.
Pugna, ae (f.) luptă.
Pugno, are, avi, tum
(v.) a lupta.
Pulcher, ra, rum
(adj.3) frumos.
Pulchritudo, inis (f.)
frumuseţe.
Punio, ire, ivi, tum
(v.) a pedepsi.
Q
Quaero, ěre, sivi,
itum (v.) a întreba.
Quaestor, is (m.)
cvestor.
Quamquam (conj.)
deşi.
Quercus, us (f)
stejar.
Quia (conj.) fiindcă.
Quidam, quaedam,
quiddam (pron.
nehot.) un oarecare
Quies, tis (f.)
răgaz, odihnă.
Quod (conj.) fiindcă.
Quoque (adv.) chiar.
R
Rana, ae (f.)broască.
Rapidus, a, um
(adj.3) rapid.
Rapio, ěre, rapui,
raptum (v.) a răpi.
Ratio, onis (f.)
raţiune, socoteală.
Rectus, a, um
(adj.3) drept.
Recupero, are, avi,
atum (v.) a
redobândi.
Recuso, are, avi,
atum (v.) a refuza.
Reddo, ěre, didi,
tum (v.) a înapoia.
Redeo, ire, ii, tum
(v.) a reveni, a se
reîntoarce.
Reditus, us (m.)
întoarcere.
Regia, ae (f.) palat.
Regina, ae (f.)
regină.
Regno, are, vi, tum
(v.) a conduce.
Religio, nis (f.)
religie.
Relinquo, ĕre,
reliqui, ctum (v.) a
lăsa, a părăsi.
Remedium, ii (n.)
leac.
Reprehendo, ĕre, di,
sum (v.) a refuza.
Respondeo, ēre, i,
sum (v.) a răspunde.
Respublica,
reipublicae (f) stat
Reverto, ĕre, ti, sum
(v.) a se întoarce.
Rex, gis (m.) rege.
Rideo, ēre, i, sum
(v.) a râde, a-şi bate
joc.
Ridiculus, a, um
(adj.3) ridicol.
Ripa, ae (f.) mal.
Roma, ae (f.) Roma.
Romanus, a, um
(adj.3) roman.
Rosa, ae (f.)
trandafir.
Roseus, a, um
(adj.3) roşu.
Rus, ruris (n.)
ţară.
Rusticus, i (m.)
ţăran.
S
Saevitia, ae (f.)
cruzime.
Saevus, a, um
(adj.3) crud,
sângeros.
Salus, tis (f.)
salvare.
Saluto, are, vi, tum
(v.) a saluta.
Sapiens, ntis (adj.1)
înţelept.
Sapientia, ae (f.)
înţelepciune.
Saxum, i (n.)
piatră, bolovan.
Scelus, eris (n.)
crimă, nenorocire,
nelegiure.
Schola, ae (f.)
şcoală.
Scio, ire, ivi, itum
(v.) a cunoaşte, a
afla.
Scipio, nis (m.)
învingător al
Cartaginei.
Scribo, ĕre, scripsi,
scriptum (v.) a scrie.
Scriptor, is (m.)
scriitor.
Sculptor, -is (m.)
sculptor.
Secretum, i (n.)
taină.
Secundus, a, um
(adj.3) favorabil.
Sed (conj.) dar.
Sedeo, ēre, i (v.)
a sta.
Sedulus, a, um
(adj.3) silitor.
Segnities, ei (f.)
trândăvie.
Semper (adv.)
întotdeauna.
Sempiternus, a, um
(adj.3) veşnic.
Senator, is (m.)
senator.
Senatus, us (m.)
senat.
Seneca, ae (m.)
Seneca, filosof stoic.
Senectus, tis (f.)
bătrâneţe.
Senex, is (adj.1)
bătrân.
Sententia, ae (f.)
părere, sentenţă.
Septem (num card.)
şapte.
Servo, are, avi,
atum a servi, a sluji
Servus, i (m.) sclav.
Sestertius, ii (m.)
sestert.
Severitas, tis (f.)
severitate.
Sex (num. card.)
sase.
Siccus, a, um (adj.3)
uscat.
Sicut (conj.) după
cum.
Signum, i (n.)
semnal, steag.
Silentium, ii (n.)
tăcere.
Silva, ae (f.) pădure.
Similis, e (adj.2)
asemenea.
Singulus, a, um
(adj.3) fiecare în
parte, singur.
Socius, ii (n.) aliat.
Socrates, is (m.)
Socrate, filosof
atenian.
Somnium, ii (n.)
vis, somn.
Soror, is (f.) soră.
Sors, tis (f.) destin.
Species, ei (f.)
aspect, chip.
Spectaculum, i (n.)
spectacol.
Specus, us (m.)
peşteră.
Spes, ei (f.) speranţă
Statua, ae (f.)
statuie.
Statuo, ěre, i, tum
(v.) a hotărî.
Status, us (m.)
statură.
Stella, ae (f.) stea.
Sto, are, steti, atum
(v.) a sta.
Studium, ii (n.)
zel, efort.
Stultitia, ae (f.)
prostie.
Stultus, a, um
(adj.3) prost,
neghiob.
Suadeo, ēre, suasi,
suasum (v.) a
sfătui
Sum, esse, fui (v.)
a fi.
Summus, a, um
(adj.3) cel mai de
sus.
Superbus, a, um
(adj.3) trufaş,
mândru.
Supero, are, avi,
atum (v.) a
supravieţui.
Supersum, esse, fui
(v.) a supravieţui.
Supplicium, ii (n.)
tortură.
T
Tabula, ae (f.) masă.
Tacitus, a, um
(adj.3) tăcut.
Talantum, i (n.)
talant.
Talis, e (adj.2)
asemenea.
Tandem (adv.) în
sfârşit.
Tantum (adv.)
numai.
Tarentum, i (n.)
Tarent.
Tectum, i (n.)
acoperiş.
Tego, ĕre, tetigi,
tum (v.) a acoperi
Templum, i (n.)
templu.
Tempus, oris (n.)
timp.
Teneo, ēre, tenui,
tentum (v.) a ţine.
Tener, a, um (adj.3)
tânăr.
Tento, are, avi, tum
(v.) a încerca.
Terra, ae (f.)
pământ.
Terrester, ris, e
(adj.3) terestru.
Terror, is (f.)
teroare.
Timeo, ēre, ui (v.)
a se teme.
Timor, is (f.)
teamă.
Tondeo, ěre,
totondi, tonsum (v.)
a tunde.
Torvitas, tis (f.)
răutate.
Traditus, a, um
(adj.3) trădat.
Traho, ere, xi, ctum
(v.) a trage.
Transeo, ire, ivi,
itum (v.) a traversa,
a trece.
Transilio, ire, i, tum
(v.) a trece.
Trasporto, are, avi,
tum (v.) a
transporta.
Tribunus, i (m.)
tribun.
Tribus, us (m.)
trib.
Trimphus, i (m.)
triumf.
Tristis, e (adj.2)trist.
Troia, ae (f.) Troia.
Tumulus, i (m.)
movilă.
Tunc (adv.) atunci.
Turpis, e (adj.2)
ruşinos.
Tutus, a, um (adj.3)
sigur.
Tyrannus, i (m.)
tiran.
U
Ubi (conj. şi adverb)
când, unde.
Umbra, ae ( f.)
umbră.
Unusquisque,
unaquaeque,
unumquidque(pron.
nehot.) fiecare.
Urbs, is (f.) cetate,
oraş.
Ut primum (conj.)
de îndată ce.
Utilis, e (adj.2)
util.
Uxor, is (f.) soţie.
V
Vanus, a, um (adj.3)
zadarnic.
Vastatus, a, um
(adj.3) devastat.
Vates, is (m.)
profet.
Vehemens, ntis
(adj.1) violent,
amarnic.
Veho, ĕre, vexi,
vectum (v.) a
transporta.
Vellero, are, vi,
atum (v.) a face
lână.
Vendeo, ēre, didi,
tum (v.) a vinde.
Veneratio, onis (f.)
respect.
Venio, ire, veni,
ventum (v.) a veni.
Ventus, i (m.) vânt.
Ver, is (n.)
primăvară.
Verbero, are, avi,
atum (v.) a bate, a
lovi.
Verbum, i (n.)
cuvânt.
Vero (adv.) însă.
Verus, a , um (adj.3)
adevărat.
Vesper, i (m.)
seară.
Vestalis is (f.)
vestală.
Vestigium, ii (n.)
urmă, rămăşiţă.
Vetus, eris (adj.1)
vechi.
Via, ae (f.) drum,
cale.
Vicinus, a, um
(adj.3) vecin.
Victoria, ae (f.)
victorie.
Victus, a, um (adj.3)
învins.
Video, ēre, vidi,
visum (v.) a vedea.
Vigilo, are, avi, tum
(v.) a veghea.
Viginti(num.)
douăzeci.
Vinco, ěre, vici,
victum (v.) a
învinge.
Vinum, i (n.) vin.
Vir, i (m.) bărbat.
Viridis, e (adj.2)
verde.
Virtus, tutis (f.)
virtute.
Vis (sg.ac.vim,
abl.vi; n.ac.v.pl.vires,
g.pl.virium) forţă,
tărie.
Visus, us (m.)vedere.
Vita, ae (f.) viaţă .
Vitium, ii (n.) viciu.
Vito, are, avi, atum
(v.) a evita, a se feri
de.
Vivo, ĕre, vixi, ctum
(v.) a trăi.
Voco, are, avi, atum
(v.) a chema.
Volo, are, avi, atum
(v.) a zbura.
Volo, velle, volui
(v.) a vrea.
Volumen, nis (n.)
volum.
Voluptas, tis (f.)
plăcere, voluptate
Voveo, ěre, i, tum
(v.) a făgădui.
Vox, cis (f.) voce.
Vulneratus, a, um
(adj.3) rănit.
Vulnero, are, avi,
atum (v.) a răni.
Vulturius, ii (m.)
vultur.
Z
Zama, ae (f.) oraş
în Numidia.
Abrevieri
abl. ablativ
ac. acuzativ
adj. adjectiv
adv. adverb
conj. conjuncţie
dat. dativ
dem. pronume
demonstrativ
f. substantiv de gen
feminin
genit. genitiv
interj. interjecţie
m. substantiv de genul
masculin
n. substantiv de genul
neutru
nehot. pronume nehotărât
nom. nominativ
num. numeral
ord. ordinal
pos. posesiv
pl. plural
prep. prepoziţie
pron. pronume
refl. reflexiv
relat. relativ
sg. singular
subst. substantiv
superl. superlativ
v. verb
voc. vocativ
Bibliografie
Barbu N.I., Vasilescu Toma, Gramatica limbii latine, Bucureşti,
Ed.Gina, 1947.
Bujor I.I., Chiriac Fr., Gramatica limbii latine , ed.a II-a, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1971.
Cousteix J.,Gaillard J., Laliman J.P., Martin R., Latin 3, Scodel,1977.
Devoto G., Storia della lingua di Roma, Bologna, 1940.
Dobroiu E., Curs de istoria limbii latine, Ed. Universităţii, Bucureşti,
1994.
Fabre J., Latin 3, Bordas, 1967.
Fischer I., Morfologia istorică a limbii latine, TUB, Bucureşti, 1985.
Gason J., Lambert Al., Invitation au Latin, Magnard, 1995.
Meillet A., Esquisse d’une histoire de la langue latine, Paris, 1948.
Palmer R.L., The Latin Language, London, 1968.
Pârlog M., Gramatica limbii latine,Bucureşti, E.D.P., 1966.
Sluşanschi D., Sintaxa limbii latine (Sintaxa propoziţiei) vol.I,
Bucureşti, TUB, 1994.
Abrevieri
abl. ablativ
ac. acuzativ
adj. adjectiv
adv. adverb
conj. conjuncţie
dat. dativ
dem. pronume
demonstrativ
f. substantiv de gen
feminin
genit. genitiv
interj. interjecţie
m. substantiv de genul
masculin
n. substantiv de genul
neutru
nehot. pronume nehotărât
nom. nominativ
num. numeral
ord. ordinal
pos. posesiv
pl. plural
prep. prepoziţie
pron. pronume
refl. reflexiv
relat. relativ
sg. singular
subst. substantiv
superl. superlativ
v. verb
voc. vocativ
Recommended