View
227
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
ACTIVITATEA 1.3.
ANCHETE SI STUDII STATISTICE FOLOSIND MODELE
DE REGRESIE, ANALIZA LOGLINIARA SI
FACTORIALA IN INSTITUTII SI AUTORITATI PUBLICE
SI FORMULAREA DE IPOTEZE
Echipa de cercetare: Lect. univ. dr. Irina Isaic-Maniu
Lect. univ. dr. Claudiu Herţeliu
Asist. univ. drd. Mihai Sacală
Noiembrie 2007
A. Analiza comparată a ofertei de servicii publice electronice la
nivelul judeţelor ţării
1. Metodologie şi surse de date Pentru localităţile din mediul urban s-a realizat o cercetare exhaustivă
1 pentru cele:
o 472 de municipii reşedinţă de judeţ,
o 62 de municipii
o 210 oraşe.
Din cele 2850 de comune a fost extras aleator şi nerepetat, prin metoda sondajului
stratificat, un eşantion de 526 comune. Eroarea maxim admisibilă3 este 3,44%. Perioada în care s-
a realizat efectiv ancheta „de teren”4 a fost de 5-14 noiembrie 2007
5.
2. Rezultatele cercetării 2.1. Existenţa paginilor web
Cercetarea s-a axat pe 5 indicatori6. Primii doi indicatori au vizat cercetarea existenţei unui
site al primăriei precum şi modul în care acesta există pe Internet (pe un domeniu propriu sau pe un
subdomeniu al unui portal). Cu certitudine nu trebuie să demonstrăm superioritatea opţiunii de
amplasare a site-ului pe un domeniu propriu.
1 Lista de localităţi folosită a fost cea disponibilă la Institutul Naţional de Statistică având ca moment de referinţă luna
iulie a anului 2005.
2 Fiecare dintre cele 6 sectoare ale municipiului Bucureşti a fost inclus – datorită dimensiunilor - în categoria
municipiilor reşedinţă de judeţ.
3 Popular acest indicator este cunoscut sub numele de “marja de eroare” Se prezintă, în continuare, câteva detalii tehnice
despre selecţie. Volumul eşantionului s-a determinat considerând pentru o eroare limită (maxim admisibilă) calculată
cu formula: 2
2
1x
nz
n N
unde z/2 este cuantila repartiţiei normale Gauss-Laplace, n este volumul
eşantionului, N este volumul populaţiei totale iar 2 dispersia medie din interiorul grupelor după care s-a realizat
stratificarea. Elementul principal al stratificării au fost judeţele. Variabila după care s-a constituit eşantionul a fost
variabila „populaţie”. Alocarea volumului eşantionului pe straturi s-a făcut prin metoda Neyman. Conform acesteia:
k kk
k k
Nn n
N
, unde k este indicele straturilor, nk este numărul de localităţi selectate în eşantion din stratul k; n este
numărul de unităţi din eşantion; Nk este numărul total de localităţi din stratul k; k este abaterea standard (calculată
folosind volumul populaţiei) în stratul k. Eşantionul total a fost proiectat astfel încât să se asigure reprezentativitate la
nivel naţional. Nivelul de încredere utilizat a fost =0,05 corespunzător unei probabilităţi de garantare a rezultatelor de 95%. Întregul eşantion selectat a cuprins 526 de comune. În ceea ce priveşte elementele ponderatoare, s-a optat pentru
varianta Hovritz-Thompson utilizându-se inversul probabilităţii de selecţie: 1 k
ik
ik k
N
p n , unde: pik este
probabilitatea de selecţie a localităţii i din stratul k; Nk este numărul de localităţi din stratul k iar nk este numărul de
unităţi selectate din eşantion din stratul k.
4 În acest context termenul “teren” se referă la spaţiul Internet. 5 Mulţumim, pe această cale, celor 24 de studenţi ai anului 2, CSIE care ne-au oferit un real sprijin în derularea
cercetării pe Internet.
6 Evident că această cercetare, pe un număr redus de indicatori este doar o etapă pilot a unor cercetări mai ample ce vor
avea loc în anii următori ai proiectului MITEAPL.
În figura 1 prezentăm situaţia primăriilor municipiilor reşedinţă de judeţ. După cum era de
aşteptat, toate aceste primării au un site amplasat pe un domeniu propriu.
100,0%
Da, pe un domeniu propriu
Figura 1. Există un site web al primăriei? (cazul municipiilor reşedinţă de judeţ)
Situaţia se schimbă semnificativ în cazul municipiilor care nu sunt reşedinţă de judeţ.
Există 6,5% astfel de localităţi care nu au site deloc, 11,3% care au localizarea pe un portal7 şi 1,6%
dintre cazuri au site-ul nefuncţional. Detaliul statistic poate fi urmărit în figura 2.
80,7%
11,3%1,6%6,5%
Nu Nefunctional
Da, pe un portal Da, pe un domeniu propriu
Figura 2. Există un site web al primăriei? (cazul municipiilor – altele decât cele reşedinţă de judeţ)
În ceea ce priveşte situaţia oraşelor este ilustrată în figura 3. Constatăm că procentul
primăriilor cu domeniu propriu scade la aproximativ 50%. Pe cale de consecinţă creşte ponderea
primăriilor care au optat pentru un portal şi de remarcat că aproape 1 din 4 oraşe nu au un site pe
internet.
7 O menţiune merită a fi făcută. De multe ori informaţiile de pe un portal sunt total insuficiente şi pagina de pe portal se
rezumă la o succintă prezentare (maxim o jumătate de pagină) a localităţii. În aceste ar trebui validată existenţa unui site
web al primăriei doar dacă s-a optat pentru un domeniu propriu.
50,5%
26,0%
0,5%
23,1%
Nu Nefunctional
Da, pe un portal Da, pe un domeniu propriu
Figura 3. Există un site web al primăriei? (cazul oraşelor)
Lucrurile se înrăutăţesc drastic în cazul comunelor. Doar ceva mai mult de un sfert (26,4%)
au un domeniu propriu, pentru 47,5% dintre primării se regăsesc informaţii pe diverse portaluri în
timp ce aproape un sfert nu au site deloc. Informaţia statistică detaliată se poate regăsi în figura 4.
26,4%
47,5%
26,1%
Nu Da, pe un portal Da, pe un domeniu propriu
Figura 4. Există un site web al primăriei? (cazul comunelor)
2.2. Conţinutul orientat spre cetăţean al paginilor web
Existenţa unui site este un element important dar nu definitoriu. Nu sunt puţine site-urile
care prezintă doar câteva fotografii, o scurtă descriere şi informaţii personale ale primarului. Pentru
a putea realiza o diferenţiere în ceea ce priveşte conţinutul site-ului au fost utilizaţi 2 indicatori.
Unul care se referă la informaţii despre momentul realizării ultimei actualizări a site-ului şi altul
referitor la existenţa pe site a unei secţiuni de plata taxelor locale on-line sau de punere la dispoziţie
a diverselor formulare necesare în relaţia cu administraţia publică locală.
În figura 5 se pot vizualiza diferenţierile existente pe tipuri de localităţi în ceea ce priveşte
conţinutul site-urilor.
21
45
72
89
24
79
55
28
11
76National
Municipii resedinta
de judet
Municipii
Orase
Comune
(%)
Nu
Da
Figura 5. Exista pe site prezentate formulare necesare pentru diferite probleme sau sectiune cu plata taxelor locale
online?
Aceste diferenţieri extrem de vizibile în ceea ce priveşte conţinutul site-ului pe categorii de
localităţi sunt semnificative din punct de vedere statistic cu o probabilitate mai mare de 99%,
valoarea testului 2 a fost 148,638.
2.3. Periodicitatea actualizării paginilor web
Un site web neactualizat este un site mort. De aceea, aşa cum a fost precizat mai sus s-a
luat în considerare şi durata de timp care a trecut de la ultima actualizare. Precizăm că am putut
identifica data ultimei actualizări doar în cazul a 70% din site-urile web analizate.
8 Testul de concordanţă
2
Se formează două ipoteze:
H0: cele două variabile sunt independente (distribuţia empirică nu diferă de cea independentă)
H1: există o diferenţă, semnificativă statistic, între distribuţia teoretică (ce presupune independenţa) şi cea empirică
Pentru a putea alege, cu un prag de semnificaţie , una dintre cele două ipoteze se apelează la statistica:
ji
m
mn
calc ij
ijij
,
)(22
unde
n
nnm
ji
ij
.. *
În cazul în care 2
calc >2
)1)(1(, pr unde 2
)1)(1(, pr este valoarea tabelară corespunzătoare nivelului de semnificaţie
, şi numărului gradelor de libertate (r-1)(p-1) se alege ipoteza H1. Unde r şi p sunt numărul de linii şi, respectiv,
coloane ale tabelului de contingenţă. Altfel, ipoteza nulă este confirmată şi asistăm la independenţa celor două variabile.
4,3
10,9
37
17,4
30,4
0
5
10
15
20
2530
35
40
45
50
sub 7 zile 8-14 zile 15-30
zile
1-6 luni 6-12 luni
(%)
Figura 6. Perioada scursă de la ultima actualizare (cazul municipiilor reşedinţă de judeţ)
În cazul municipiilor reşedinţă de judeţ sesizăm o repartiţie bimodală. O primă secţiune
grupează peste 75% din numărul total de primării de acest tip care îşi actualizează site-ul, în marea
majoritate mai repede de 2 săptămâni. Urmează apoi a doua secţiune a primăriilor care îşi
actualizează site-ul ceva mai rar (între o lună şi un an).
4,1
14,314,3
36,7
18,4
12,2
0
5
10
15
20
25
30
35
40
sub 7 zile 8-14 zile 15-30 zile 1-6 luni 6-12 luni mai mult
de un an
(%)
Figura 7. Perioada scursă de la ultima actualizare (cazul municipiilor)
În cazul municipiilor care nu sunt reşedinţă de judeţ, distribuţia bimodală se păstrează. Are
loc însă o translatare pe axa OX ceea ce înseamnă că perioada scursă de la ultima actualizare se
măreşte. Apar şi 4,1% dintre primării care au actualizat site-ul în urma cu mai mult de un an de zile.
12,8
19,2
7,2
12
37,6
11,2
0
5
10
15
20
25
30
35
40
sub 7 zile 8-14 zile 15-30 zile 1-6 luni 6-12 luni mai mult
de un an
(%)
Figura 8. Perioada scursă de la ultima actualizare (cazul oraşelor)
În cazul oraşelor cea mai frecvent întâlnită variantă este cea a primăriilor care şi-au
actualizat site-ul în ultimele 1-6 luni (37,6%). Urmează apoi cele care şi l-au actualzat în ultimele 6-
12 luni (19,2%) iar restul categoriilor îşi împart aproape în mod egal procentaje apropiate valorii de
10%. De remarcat că ponderea primăriilor cu site-ul actualizat în ultima săptămână se menţine la un
nivel apropiat de cazul municipiilor (11,2% comparativ cu 12,2%).
19,9
25,7
6,2
1,6
42,3
4,1
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
sub 7 zile 8-14 zile 15-30 zile 1-6 luni 6-12 luni mai mult
de un an
(%)
Figura 9. Perioada scursă de la ultima actualizare (cazul comunelor)
Situaţia pentru comune, după cum era de aşteptat, este ceva mai nefavorabilă. Doar puţin
peste 10% dintre primării şi-au actualizat site-ul în ultima lună. O dominaţie categorică o au
primăriile care îşi actualizează site-ul în ultimele 1-6 luni (42,3%) şi, pe cale de consecinţă,
ponderea primăriilor care realizează actualizări mai rar este în creştere.
96
173
244
33
188
0
50
100
150
200
250
300
NationalMunicipii
resedinta de
judet
MunicipiiOraseComune
zile
Figura 10. Perioada medie scursă de la ultima actualizare
Pentru fiecare tip de localitate a fost calculat şi nivelul mediu al timpului necesar
primăriilor pentru actualizarea site-urilor. După cum s-a putut observa şi din analizele pentru fiecare
tip de localitate în parte, diferenţierile se menţin şi în cazul duratelor medii. Media la nivel naţional
înregistrează o valoare apropiată de 6 luni. Tot în aceeaşi zonă se situează oraşele (173 zile). Valori
superioare observăm în cazul primăriilor din mediul rural (aproximativ 9 luni) şi valori sub medie
se înregistrează în cazul primăriilor municipiilor (aproximativ 3 luni) şi municipiilor reşedinţă de
judeţ (puţin peste o lună).
2.4. Elemente teritoriale
Comparativ, conform informaţiilor oficiale publicate de către INS, situaţia indicatorilor
TIC din sectorul administraţie publică la nivel naţional, se prezenta după cum urnează:
Tabelul 1. Evoluţia unor indicatori ai societăţii informaţionale în sectorul administraţie publică
Domeniul 2003 2004 2005
Număr de echipamente 162284 221688 224354
Număr de PC conectate la Internet 86856 88641 90642
Număr de utilizatori Internet (persoane) 46296 78200 81645
Ponderea numărului instituţiilor cu conexiune Internet în total instituţii (cu excepţia
consiliilor locale comunale) (%) 93,0 93,0 95,0
Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS
Analiza în profil teritorial pentru cercetarea proprie, a fost elaborată pentru indicatorul
„Există site al primăriei găzduit pe un domeniu propriu?”. Judeţele au fost grupate în cinci categorii.
Valori superioare înregistrează judeţele din zona Banat (Timiş, Caraş Severin, Hunedoara şi Arad)
sau din nordul Moldovei (Suceava, Neamţ, Iaşi şi Botoşani). Valori superioare s-au obţinut şi de
către judeţele care deţin un potenţial turistic (Constanţa, Prahova, Braşov, Sibiu, Alba sau
Maramureş). O prezenţă inedită în partea superioară o reprezintă judeţul Olt.
ARAD
CARAS- SEVERIN
BIHOR
HUNEDOARA
ALBA
CLUJ
GORJ
MEHEDINTI
DOLJ
VALCEA
TELEORMAN
ARGES
DAMBOVITA
GIURGIU
SIBIU BRASOV
PRAHOVA
ILFOV
COVASNA
BUZAU
CALARASI
IALOMITA
BRAILA
CONSTANTA
TULCEA
GALATI
VRANCEA
BACAU
VASLUI
IASI
NEAMT
HARGHITA
BOTOSANI
SUCEAVA BISTRITA- NASAUD
MARAMURES
MURES
SATU MARE
SALAJ
TIMIS
OLT
sub 25%
26-35%
36-45%
46-55%
56% si peste
BUCURESTI – 100%
Figura 11. Ponderea primăriilor care deţin pagină web găzduită pe un domeniu propriu
3. Analiza logliniară
Cu ajutorul modelării logliniare9 se construieşte un model care să estimeze probabilitatea
ca o primărie să aibă un site web găzduit pe un domeniu propriu în funcţie de câteva variabile
independente. Variabila dependentă este „primăria deţine pagină web găzduită pe un domeniu
propriu - W”. În situaţia în care o primărie are site web pe un domeniu propriu W=1 iar dacă nu,
W=0. Factorii (variabilele independente) sunt populaţia respectivei localităţi (Pop) şi tipul localităţii
(TipLoc). Variabila TipLoc împarte localităţile în 4 categorii: municipii reşedinţă de judeţ (1),
municipii (2), oraşe (3) şi comune(4). În aceste condiţii modelul Logit va fi de forma:
1 2
( 1)ln TipLoc a Pop
1 ( 1)
P Wa
P W
Estimările parametrilor s-au realizat cu ajutorul programului de analiză statistică SPSS.
Rezultatele şi detaliile tehnice sunt:
Variabila Coeficient
Eroarea
standard
Testul
Wald
Grade de
libertate
Prag de
semnificatie R Exp(B)
TipLoc -0,2219 0,0318 48,67 1 0,000 -0,2272 0,801
Pop 0,0001 0,0000144 49,76 1 0,000 0,2299 1,0001
Procentul de estimări corecte pentru acest model este de 68,10% în timp ce gradul de
determinaţie Cox&Snell a fost de 21,5% iar cel Nagelkerke 28,2%. Ambii coeficienţi ai variabilelor
independente incluse în model sunt semnificativi statistic cu o probabilitate apropiată de 100%.
După cum era de aşteptat, semnul coeficientului corespunzător variabilei TipLoc este
negativ. Cu alte cuvinte probabilitatea ca o localitate să aibă pagină web pe un domeniu propriu
descreşte pe măsură ce valorile (codificările) pentru această variabilă cresc. Practic o comună are
şanse mult mai mici să aibă un asemenea site web decât un municipiu. Se remarcă, de asemenea,
faptul că între nivelul populaţiei şi probabilitatea de a avea un site web pe un domeni propriu există
o legătură direct proporţională.
9 Pentru detalii asupra modelării logliniare se poate consulta: Green, W. H., Econometric Analysis, Prentice Hall, 2000 sau
Bourbonnais, R., Econometrie, Dunod, Paris, 2005
B. Analize statistice privind evoluţia capacităţii de absorbţie a
serviciilor ofertate precum şi trendul acestora
1. Aspecte generale
România se află într-un proces de convergenţă în plan economico-social către sistemul
Uniunii Europene. Dintre multitudinea de decalaje care trebuie recuperate, unul dintre cele mai
importante este cel informaţional.
Conturarea informaţiilor, ca o principală resursă economică, s-a produs după cel de-al doilea
Război Mondial, în contextul accelerării progresului tehnico-ştiinţific, al descoperirii şi proliferării
rapide a calculatoarelor. S-a produs, astfel, Revoluţia Informaţională, generatoare a Societăţii
Informaţionale. Termenul de „Societate Informaţională” descrie o economie şi o societate în care
accesul, achiziţia, stocarea, prelucrarea, transmisia, răspândirea şi utilizarea cunoştintelor şi a
informaţiei joacă un rol decisiv. Societatea Informaţională presupune schimbări în toate domeniile:
adminstraţie (e-government), afaceri (comerţul electronic), educaţie (educaţie la distanţă), cultură
(centre multimedia şi biblioteci virtuale), medicină (e-sănătate) şi în maniera de a lucra (lucrul la
distanţă). La baza acestor transformări se află utilizarea Internet-ului. Internet-ul influenţează modul
în care trăim, în care se fac afacerile, în care se lucrează, metodele de studiu, comunicarea între
oameni şi chiar modul de petrecere a timpului liber.
În scopul dezvoltării Societăţii Informaţionale ca instrument de bază pentru Societatea
bazată pe Cunoaştere, în contextul Strategiei de la Lisabona şi în contextul cadrului legislativ
european, obiectivele strategice ale guvernării în sectorul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor
(TIC) sunt:
creşterea competitivităţii economiei româneşti, prin încurajarea utilizării celor mai noi
tehnologii informaţionale;
consolidarea industriei de profil (TIC);
creşterea performanţei instituţionale a administraţiei publice, prin implementarea coerentă şi
generalizată a sistemelor informatice integrate;
creşterea confortului cetăţenilor.
2. Situaţia informatizării economiei României
Cercetări anterioare10
efectuate au constatat faptul că: majoritatea organizaţiilor cu acces la
Internet fac parte din sectorul secundar şi din cel terţiar, pe total, 74% din societăţile intervievate
aveau acces la Internet; majoritatea societăţilor cu acces la Internet, consideră că progresul
înregistrat în introducerea tehnologiilor pentru e-business a fost unul foarte bun; exista o pondere
mare a societăţilor ce nu au Intranet; Intranetul este utilizat în mod regulat de o pondere mai mare a
angajaţilor din întreprinderile mici, majoritatea acestor societăţi fiind în sectorul secundar si terţiar.
Indiferent de mărimea organizaţiei, e-businessul este perceput ca o “oportunitate evidentă” de către
ponderea covarşitoare a intervievatilor; referitor la sectorul financiar din ţara noastră, indiferent de
mărimea societăţii, se consideră într-o proporţie considerabilă (60%- 68%) că acest sector este
10 În cadrul unui proiect european ENLARGE – parte a Programului Societăţii Informaţionale, program susţinut de
Uniunea Europeană, s-a efectuat de către un colectiv de cercetare din Academia de Studii Economice din Bucureşti, o
anchetă privind dezvoltarea e-Business în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii. Aplicaţiile e-Business au presupus utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaţiei (calculatoare, reţele şi software) şi comunicaţiilor Internet, în scopuri
comerciale, pentru penetrarea pe noi pieţe, pentru consolidarea poziţiilor câştigate, pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu
clienţii, furnizorii, partenerii, acţionarii etc. Chestionarul a fost structurat pe cinci părţi importante, astfel: informaţii la
nivelul societăţii comerciale, la nivelul pieţei pe care operează societatea comercială, la nivelul ramurii în care
activează societatea, la nivel naţional şi cerinţele de instruire, vizând modul în care personalul este pregătit în adoptarea
strategiilor e-Business.
insuficient de dezvoltat pentru a permite tranzacţii financiare electronice. În privinţa sprijinului pe
care guvernul îl acordă întreprinzătorilor în general şi iniţiativelor de e-business în special,
indiferent de sectorul din care societăţile fac parte, părerea celor intrvievaţi este una negativă pe
ansamblu. Astfel, între 60% şi 90% dintre respondenţi, aparţinând diferitelor sectoare, apreciază
acest sprijin ca fiind mediu, slab sau inexistent.
Institutul Naţional de Statistică a realizat în 1999 o primă colectare de informaţii privitoare la
stadiul informatizării economiei naţionale. Cercetarea a însoţit Ancheta Structurală în Întreprinderi
(ASÎ), anchetă de mare amploare, cu un grad de reprezentativitate de 97% pentru totalul
întreprinderilor din România. Cercetarea s-a adresat întreprinderilor din toate sectoarele de
activitate (agricultură, industrie, comerţ, servicii, administraţie centrală şi locală, activităţi financiar
– bancare, societăţi de asigurări, activităţi asociative, organizaţii obşteşti, unităţi ale cultelor şi
comunităţilor religioase).
În 2006, Institutul Naţional de Statistică a armonizat statisticile şi indicatorii de performanţă
pentru “Statistica Societăţii Informaţionale şi a Noii Economii“ în conformitate cu reglementările
Uniunii Europene. Astfel, au fost realizate şi implementate cinci anchete pentru următoarele cinci
sectoare: întreprinderi, administraţia publică, serviciile de sănătate, serviciile educaţionale şi
activităţile non-profit. Elaborarea indicatorilor de performanţă pentru toate anchetele s-a bazat pe
documentul UE “Modelul Eurostat pentru o anchetă comunitară referitoare la folosirea TIC şi e-
commerce în întreprinderi, 2006”, dar au fost folosite şi surse suplimentare:
http://europa.eu.int/scadplus/leg/en/s21012.htm, Strategia i2010 şi Planurile de Acţiune eEUROPE.
Cele mai interesante rezultate, la nivelul lunii ianuarie 2006, sunt următoarele:
- Utilizarea calculatoarelor în întreprinderi. Aproape jumătate dintre întreprinderi foloseau
calculatoare. Acest procent ajunge la 90% dacă sunt luate în considerare întreprinderile mari.
Referitor la tipul tehnologiilor TIC, întreprinderile foloseau în principal LAN şi Intranet. Pe de altă
parte, în majoritatea întreprinderilor nu se folosea Extranet şi LAN fără fir. 14% dintre întreprinderi
aveau dificultăţi în recrutarea de personal din cauza costurilor salariale ridicate pentru specialiştii în
TIC. În plus, 62% dintre întreprinderi au declarat că nu erau necesare cunoştinţe în TIC (figura 1).
14 12 60 14
8 15 62 15
11 18 62 9
Da Nu Nu e nevoie de cunoştinţe/Nu e cazul Nu ştiu
Figura 1. Procentul de întreprinderi care au avut dificultăţi la recrutarea de personal cu cunoştinţe în TIC
Mai mult de jumătate dintre întreprinderi (53%) nu au înlocuit sau au înlocuit în mică
măsură, în ultimii cinci ani, poşta tradiţională cu mijloace electronice de comunicare (Intranet,
Extranet, Internet, mesaje e-mail) în comunicarea lor cu clienţii sau cu alte întreprinderi (figura 2).
Aproximativ o treime din numărul total de întreprinderi au făcut schimbări semnificative.
Întreprinderile mari au făcut progrese semnificative în adoptarea mijloacelor electronice de
comunicare comparativ cu întreprinderile mici şi mijlocii.
Schimbări minore
(Mijloacele
electronice sunt
utilizate în locul
poştei, dar poşta
rămâne încă cea mai
importantă)
28%
Schimbări
semnificative
(Mijloacele
electronice au
devenit mijlocul cel
mai important de
comunicare)
31%
Înlocuire totală sau în
mare parte (Poşta era
folosită înainte, dar
acum este folosită
rar)
12%
Nu ştiu
4%
Fără schimbări (Poşta
nu a fost înlocuită cu
mijloace electronice
de comunicare)
25%
Figura 2. Distribuţia întreprinderilor în conformitate cu măsura în care au înlocuit poşta tradiţională cu mijloacele
electronice de comunicare în perioada ianuarie 2001 – ianuarie 2006
- Utilizarea calculatoarelor în unităţile administraţiei publice. Dintre unităţile administraţiei
publice care au participat la anchetă, 95% utilizau calculatoare (figura 3). Acest procent este într-
adevăr ridicat şi arată adoptarea de către sectorul administraţiei publice a TIC. Rezultatele anchetei
arată că peste 90% dintre unităţile administraţiei publice au folosit Internetul pentru contacte cu
autorităţile publice. 95% dintre unităţile administraţiei publice au folosit această posibilitate pentru
a obţine informaţii de pe web site-urile altor autorităţi publice, 74% pentru a obţine formulare de pe
web site-urile altor autorităţi publice (de ex. declaraţii fiscale) şi 65% pentru a returna formularele
completate altor autorităţi publice. În orice caz, nu au folosit Internetul pentru a depune o ofertă
pentru o licitaţie în sistem electronic (e-procurement), un rezultat care este în concordanţă cu alte
anchete efectuate în alte ţări europene.
65
2312
74
14
12
95
1 4
Da Nu Nu ştiu
Pentru a obţine informaţii de pe web site-urile altor autorităţi publice
Pentru a obţine formulare de pe web site-urile altor autorităţi publice
Pentru a returna, în 2005, altor autorităţi publice formularele completate
Figura 3. Distribuţia unităţilor administraţiei publice în conformitate cu tipul contactelor pe care le-au avut cu
autorităţile publice
- Utilizarea calculatoarelor în unităţile medicale. Mai mult de jumătate dintre unităţile
sanitare aveau un web site disponibil. Dintre aceste unităţi, 42% aveau un web site pentru a oferi
informaţii despre sănătate, 36% pentru a facilita accesul la cataloagele de produse şi la listele de
preţuri şi 30% pentru marketingul produselor unităţii sanitare. Chiar aşa, utilizarea Internetului
pentru programări electronice şi discuţii cu medicii, atingea niveluri foarte scăzute. Doar 12% dintre
unităţile sanitare au folosit Internetul pentru a trimite comenzi pentru produse sau servicii. 80%
dintre unităţile sanitare foloseau Internetul pentru contacte cu autorităţile publice, pentru a obţine
informaţii de pe web site-urile autorităţilor publice şi 64% pentru a obţine formulare de pe web site-
urile autorităţilor publice, cum sunt formularele fiscale. Mai puţin de jumătate din unităţile
investigate au utilizat Internetul pentru a returna autorităţilor publice formularele completate (de
exemplu, furnizarea de date statistice autorităţilor publice), un rezultat care nu concordă cu
anchetele efectuate în alte ţări europene. - Utilizarea calculatoarelor în instituţile de învăţământ. În România, 74% dintre instituţiile
de învăţământ foloseau calculatoarele, acest procent depăşind 90% în cazul instituţiilor de
învăţământ private. Un alt rezultat interesant este că accesul la Internet era asigurat în majoritatea
instituţiilor de învăţământ (67%). Tipul conexiunii însă era concentrat în principal pe modemul
tradiţional (conexiune dial up) cu viteză scăzută de transfer de date. La 40% de instituţii au fost
întâlnite şi alte conexiuni fixe la Internet, cum ar fi cablul sau linia închiriată. Doar 33% dintre
instituţiile de învăţământ aveau un web site disponibil. Dintre aceste instituţii de învăţământ, 78%
dintre ele foloseau web site-ul pentru a oferi informaţii pentru reputaţia instituţiei, iar 44% pentru
livrarea de produse educaţionale complementare în format digital. 33% dintre instituţiile de
învăţământ care aveau un web site aveau o pagină personalizată pentru clienţii fideli iar 11% au
folosit web site-ul pentru marketingul serviciilor educaţionale ale instituţiei. - Utilizarea calculatoarelor de către organizaţiile non-profit. Doar 35% dintre organizaţiile
din cadrul populaţiei de referinţă din anchetă foloseau calculatoare. Referitor la categoria
tehnologiei TIC folosite, ele utilizau în principal Extranet şi LAN fără fir. Dimpotrivă, organizaţiile
non profit care nu foloseau Extranet şi LAN fără fir erau cam puţine, respectiv 13% şi 6%.
Procentul mediu de angajaţi care utilizau calculatoare cel puţin odată pe săptămână în timpul
programului normal de lucru era de 40,3%, procent rămas stabil în diferite regiuni. Excepţia se
referă la regiunea Nord-Vest, unde procentul era de 73%. Peste 50% dintre organizaţiile non-profit
au raportat că în 2005 nu au avut nevoie de specialişti sau personal specializat în TIC iar 20% dintre
organizaţii au declarat că dificultăţile, în recrutarea de personal specializat în TIC sunt din cauza
costurilor salariale ridicate. Principalii indicatori specifici pentru anii 2001-2005 se prezintă în tabelul 1. Se constată o
creştere importantă a valorii acestor indicatori în ultimii cinci ani. Numărul specialiştilor TIC a
crescut cu 25% în 2005 faţă de 2003 şi cu aproape 60% faţă de 2001. Creşterea numărului de
calculatoare conectate la Internet a fost cu 128% în 2005 faţă de 2003 şi cu 500% faţă de 2001. De
asemenea, ponderea întreprinderilor cu conexiune la Internet a înregistrat o creştere cu 189% în
2005 faţă de 2003 şi cu 326% faţă de 2001.
Tabelul 1. Principalii indicatori ai societăţii informaţionale
Indicatorul 2001 2002 2003 2004 2005
Număr de PC la 1000 de locuitori 35,7 46,1 49,5 92,3 113,0
Număr de PC conectate la Internet 93870 138348 205582 305726 468886
Număr de echipamente 324685 395801 489909 678716 780390
Specialişti TIC (persoane) 56597 59960 71918 75317 89622
Număr de utilizatori Internet la 1000 de locuitori 44,6 50,7 62,8 138,4 207,6
Număr de abonaţi la telefonia fixă la
1000 de locuitori 201,8 211,8 206,7 202,5 203,1
Număr de abonaţi la telefonia
mobilă la 1000 de locuitori 205,1 235,2 325,4 471,3 617,6
Ponderea întreprinderilor cu
conexiune la Internet în total
întreprinderi active (%) 6,1 7,8 9,0 21,4 26,0
Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS, 2003-2007
Datele indică acest sector, pe ansamblu, ca fiind unul dintre cele mai dinamice din economie
în ultimii cinci ani. Există unele diferenţieri care se impun în aprecierea acestor dinamici pe zone
teritoriale, tipuri de întreprinderi şi ramuri de activitate.
În profil regional (tabelul 2) se detaşează regiunea Bucureşti-Ilfov prin valorile ridicate ale
indicatorilor. Ponderea întreprinderilor conectate la Internet în regiunea Bucureşti-Ilfov, în 2005,
devansează cu circa 9% nivelul mediu naţional şi cu 90% regiunea Sud-Vest, în timp ce creşterea
indicatorului faţă de 2002 este cu 138% în această regiune.
Tabelul 2. Indicatorii societăţii informaţionale pe regiuni de dezvoltare
Regiunea Ponderea
întreprinderilor cu
conexiune la Internet în
total întreprinderi din
regiune (%)
Număr de PC la 100 de
salariaţi din regiune
Ponderea numărului de
PC conectate la Internet în
total PC din regiune (%)
2002 2005 2002 2005 2002 2005
Nord-Est 5,9 22,9 6,8 15,5 32,1 50,4
Sud-Est 6,1 27,5 7,8 15,0 31,7 73,3
Sud 5,3 22,3 6,9 16,3 23,5 44,3
Sud-Vest 4,1 14,8 6,0 9,3 26,1 59,9
Vest 7,6 29,8 7,5 18,3 34,0 59,4
Nord-Vest 6,8 26,6 8,1 17,5 30,9 71,6
Centru 8,4 28,9 7,7 15,5 33,7 54,4
Bucureşti-Ilfov 11,9 28,3 14,8 25,6 42,3 72,2
Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS, 2004, 2007
Pe clase de mărime a întreprinderilor se detaşează întreprinderile mari, cu peste 250 de
salariaţi (tabelul 3). De remarcat faptul că micro-întreprinderile, care deţin 98% din totalul
întreprinderilor, au cel mai redus grad de racordare la elementele specifice societăţii informaţionale.
Se observă la întreprinderile mici (10-49 salariaţi) cea mai bună dotare a salariaţilor cu
calculatoare, cea mai mare frecvenţă în utilizarea Internetului de către aceştia, aceste întreprinderi
fiind cele mai active pe piaţa de vânzări prin Internet.
Ponderea întreprinderilor care au Web Site este semnificativ mai ridicată în favoarea marilor
societăţi (cu peste 250 de salariaţi), aceste fiind şi cele mai active pe piaţa de cumpărare prin
Internet.
Tabelul 3. Utilizarea produselor TIC, pe clase de mărime a întreprinderilor
Indicator 0
salariaţi
1 – 9
salariaţi
10 – 49
salariaţi
50 – 249
salariaţi
+ 250
salariaţi
Ponderea întreprinderilor care deţin
PC (%) 8,7 33,9 81,5 96,6 100,0
Ponderea numărului de salariaţi care
utilizează PC (%) - 25,1 26,1 15,0 15,7
Ponderea întreprinderilor cu acces la
Internet (%) 3,9 16,2 63,8 73,3 85,9
Ponderea numărului de salariaţi care
utilizează Internetul (%) - 14,3 18,2 9,9 9,6
Ponderea întreprinderilor care au
Web Site (%) 1,9 3,9 24,4 28,4 46,6
Ponderea întreprinderilor care vând
prin Internet (%) 0,8 1,1 8,2 3,6 3,1
Ponderea întreprinderilor care cumpără prin Internet (%) 0,3 0,9 3,6 2,5 4,4
Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS
Pe ansamblul economiei, se constată creşteri la majoritatea indicatorilor ce caracterizează
societatea informaţională, dar cu anumite diferenţieri semnificative pe sectoare (tabelul 4).
Tabelul 4. Evoluţia unor indicatori ai societăţii informaţionale, pe domenii
Domeniul
Industrie
şi
construcţii
Comerţ Servicii
Societăţi
bancare şi
de asigurări
Indicatorul 2001
Număr mediu de specialişti TIC 20296 14275 19451 2575
Număr de echipamente 122681 69167 98207 34630
Număr de PC conectate la Internet 32105 23393 32680 5692
Ponderea numărului de salariaţi care
utilizează Internetul în numărul total de
salariaţi din fiecare domeniu (%) 4,0 4,0 5,0 11,0
Investiţii în produse hardware la 1000 lei11
investiţii brute totale (lei) 6 17 19 138
2003
Număr mediu de specialişti TIC 25304 15550 28148 2916
Număr de echipamente 190114 113935 139119 46741
Număr de PC conectate la Internet 76367 48724 66541 13950
Ponderea numărului de salariaţi care
utilizează Internetul în numărul total de
salariaţi din fiecare domeniu (%) 4,0 8,0 16,0 24,0
Investiţii în produse hardware la 1000 lei investiţii brute totale (lei) 8 29 11 178
2005
Număr mediu de specialişti TIC 18014 19920 48667 3021
Număr de echipamente 219439 237922 255171 67858
Număr de PC conectate la Internet 113237 125181 191063 39405
Ponderea numărului de salariaţi care
utilizează Internetul în numărul total de
salariaţi din fiecare domeniu (%) 6,0 19,0 24,0 57,0
Investiţii în produse hardware la 1000 lei
investiţii brute totale (lei) 14,1 21,6 19,3 201,0
Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS
Numărul specialiştilor TIC a crescut în acestă perioadă în toate domeniile exceptând sectorul
industrie şi construcţii, unde a înregistrat o scădere cu 28,8% în 2005 faţă de 2003, cea mai ridicată
creştere fiind în sectorul serviciilor cu 73% în 2005 faţă de 2003 şi cu 150% faţă de 2001.
În ceea ce priveşte numărul de echipamente, ponderea majoritară este deţinută de sectorul
industrie şi construcţii, creşterea în 2005 faţă de 2001 fiind de 79%, pe fondul creşterii din celelalte
sectoare: cu 243% în comerţ, cu 160% în servicii şi cu 96% în sectorul bancar.
În 2005 faţă de 2003 a sporit numărul de PC-uri conctate la Internet, cea mai mare creştere
fiind în sectorul bancar şi de asigurări (cu 182%). În mod firesc, ponderea salariaţilor ce utilizează
Internetul este mai ridicată în acest sector (57%), urmat de cel al serviciilor (24%), datorită naturii
acestor activităţi.
Investiţiile în produse hardware au cel mai ridicat nivel în sectorul bancar şi de asigurări,
având şi cel mai mare ritm de creştere (de 46% în 2005 faţă de 2001).
3. Comunicaţiile, parte integrantă a TIC
Acest sector reprezintă unul dintre cele mai dinamice domenii din economia naţională,
acesta fiind unul dintre cele mai atractive sectoare pentru investitorii străini. Dezvoltarea
comunicaţiilor a fost favorizată de creşterea economică ridicată înregistrată de economia
11 Urmare a adoptării leului greu, toate rezultatele financiare au fost descrise în această monedă. Pentru a se uşura citirea
evoluţiilor s-a optat pentru folosirea leului greu chiar şi pentru perioade anterioare apariţiei acestuia.
românească după anul 2000. Deşi contribuţia acestui sector la crearea produsului intern brut este
relativ scăzută în comparaţie cu situaţia ţărilor dezvoltate, efectele care decurg din propagarea
tehnologiei comunicaţiei şi accesului larg la informaţie, ele au influenţat profund dezvoltarea
economică.
În anul 2003 s-a finalizat ultima etapă a procesului de liberalizare a pieţei telecomunicaţiilor
din România. Acest proces a debutat în 1991 şi s-a desfăşurat secvenţial, prin liberalizarea treptată a
echipamentelor terminale, transmisiilor de date, radiocomunicaţiilor mobile, serviciilor de
comunicaţii prin satelit precum şi transportului şi distribuţiei programelor de radio şi de televiziune.
Creşterea economică în 2004, deşi s-a situat la 8,3%, a fost însoţită de dezechilibre
macroeconomice importante: creşterea deosebită a consumului pe fondul majorării pronunţate a
salariului real, menţinerea unei dinamici superioare a importurilor în raport cu exporturile cu efecte
în adâncirea deficitului comercial şi implicit în menţinerea la un nivel ridicat a deficitului de cont
curent. Creşterea ridicată favorizată de reforma de relaxare fiscală a continuat şi în 2005, chiar dacă
o serie de fenomene au redus amploarea acestei creşteri. În acest context, comunicaţiile au
reprezentat sectorul de servicii cu unul dintre cele mai ridicate ritmuri de dezvoltare. În ultimii ani,
acest sector a înregistrat constant ritmuri de creştere peste ritmul produsului intern brut. Dacă în
anul 2002 creşterea valorii adăugate brute din acest sector a fost de 5,3%, după 2003 ritmul mediu
anual înregistrat a fost în jurul a 7%. Ca urmare, ponderea comunicaţiilor în PIB s-a apropiat de 4%
faţă de 3,3% în anul 2002. Expansiunea comunicaţiilor s-a reflectat în creşterea exportului de astfel
de servicii. Exportul acestui sector a fost în anul 2004 cu 13% mai mare ca în 2003, respectiv de
237 milioane faţă de 210 milioane euro. În anul 2005 am asistat însă la o creştere exponenţială a
exportului de servicii de comunicaţii, chiar dacă valoarea exportului a fost redusă.
Anul 2005 a marcat o premieră în sectorul comunicaţiilor, prin depăşirea traficului de voce
din telefonia fixă de către cel din telefonia mobilă. Astfel, utilizatorii de telefonie mobilă au vorbit
9,3 mld minute, în timp ce traficul din reţelele fixe a fost de 8,2 mld minute. În acelaşi an, în
România au existat patru operatori de telefonie mobilă şi 75 de furnizori de telefonie fixă, dintre
aceştia, 74 fiind furnizori alternativi. Numărul abonaţilor la telefonie fixă a fost de 4.390 mii, iar cel
al abonaţilor de telefonie mobilă de 4.775 mii, la care se adaugă 8.579 mii de utilizatori pe bază de
cartele preplătite. Primii doi furnizori de telefonie mobilă deţineau, în 2005, circa 97% din numărul
total al utilizatorilor de servicii de telefonie mobilă. Numărul conexiunilor de Internet a fost în 2005
de 1.829 mii.
În prezent, piaţa de telecomunicaţii din România este configurată astfel:
Telefonia fixă. Romtelecom, operatorul naţional, este pe piaţă de peste 75 de ani şi are ca
acţionar majoritar grupul grec OTE. În anul 2005, MCTI a anunţat iniţierea procesului de
continuare a privatizării Romtelecom pentru acţiunile deţinute de statul român, cel mai probabil
printr-o ofertă publică de acţiuni. Deoarece piaţa de servicii şi reţele de telecomunicaţii a fost
complet liberalizată, concurenţa înregistrată de Romtelecom se manifestă pe segmentul de telefonie
fixă internaţională şi naţională. Creşterea ponderii liniilor digitale conectate în total linii conectate
(gradul de digitalizare) s-a datorat investiţiilor masive făcute de RomTelecom pentru modernizarea
reţelei, cât şi faptului că operatorii alternativi care intră pe piaţă furnizează aproape în exclusivitate
servicii de telefonie prin intermediul reţelelor digitale (99,5%). În figura 4 se prezintă evoluţia
gradului de digitalizare şi a numărului de linii telefonice fixe conectate.
Figura 4. Evoluţia gradului de digitalizare şi a numărului de linii telefonice fixe conectate
Sursa: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006
Telefonia mobilă. Pe această piaţă, monopolul a fost deţinut până în 1997 de Telemobil,
iniţial cunoscută sub numele de Telefonica România, care a lansat servicii NMT 450 în 1993. Din
1996, doi operatori au obţinut licenţe GSM iar serviciile lansate de aceştia în 1997 au înregistrat un
mare succes comercial, care a eliminat temporar de pe piaţă prezenţa Telemobil. În prezent, pe piaţa
românească evoluează trei operatori GSM. Vodafone România este compania care a lansat prima
reţea GSM din România, la 15 aprilie 1997. La 1 iunie 2005 Connex a fost achiziţionată de către
Vodafone Group Plc. În prezent are peste 7,7 milioane clienţi. Orange (iniţial Dialog) este brandul
sub care France Telecom furnizează servicii de comunicaţii mobile, Internet şi televiziune. Grupul
France Telecom este unul dintre liderii mondiali în servicii de telecomunicaţii şi are aproape 160 de
milioane de clienţi pe cinci continente iar în anul 2005, în România aveau 6,8 milioane clienţi.
Cosmorom, deţine din 1998 licenţă de operare GSM şi operează sub marca Cosmote, membru al
OTE Group. În anul 2001, Telemobil a lansat în România o reţea de telecomunicaţii mobile digitale
bazată pe tehnologia CDMA 2000, sub marca Zapp Mobile şi primul serviciu din Europa de
comunicaţii mobile integrate (voce şi transmisii de mare viteză) bazat pe această tehnologie. La 31
decembrie 2006, aria de acoperire a reţelelor publice mobile la nivel de teritoriu şi populaţie se
prezintă în tabelul 5. S.C. Vodafone Romania S.A. păstrează confidenţialitatea acestor date.
Tabelul 5. Aria de acoperire a reţelelor publice mobile
Acoperire (%)
Teritoriu Populaţie
S.C. Orange Romania S.A. 79.9 96.6
S.C. Vodafone S.A. n/a n/a
S.C. Telemobil S.A. 79.4 96.1
S.C. Cosmote RMT S.A. 80.0 92.9 Surse: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006, www.orange.ro.
Comparând telefonia fixă cu cea mobilă din punct de vedere al numărului de utilizatori de
servicii de telefonie, în perioada 2003 – 2006 evoluţia se prezintă în figura 5.
4.33
4.38
4.39
4.41
7
10.2
13.4
17.4
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
2003
2004
2005
2006
Nr. utilizatori servicii de telefonie fixă Nr. utilizatori servicii de telefonie mobilă
Figura 5. Evoluţia numărului de utilizatori12 servicii de telefonie fixă vs. evoluţia numărului de utilizatori servicii de
telefonie mobilă, în perioada 2003 – 2006 (mil. pers.)
Sursa: ANRC – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006
Conform unui studiu realizat de autori, cotele de piaţă ale operatorilor de telefonie mobilă
din România în luna mai 2007 se prezintă în figura 6.
Orange
44%
Zapp
3%Cosmote
14%
Vodafone
39%
Figura 6. Structura pieţei de telefonie mobilă din România
Servicii de acces la Internet. Furnizorii de servicii Internet şi cei care oferă servicii de
transmisii de date se află în proces de consolidare. Operatorii la nivel naţional sunt companii cu
capital privat, iar liberalizarea pieţei de telefonie fixă, creşterea comunicaţiilor mobile, precum şi a
sectorului televiziunii prin cablu sunt factori care contribuie la dezvoltarea utilizării Internet-ului.
La sfârşitul anului 2006, numărul de conexiuni aferente accesului la Internet la puncte mobile deţine
12 Numărul de utilizatori de servicii de telefonie mobilă este echivalent cu numărul de cartele SIM active, la sfârşitul
perioadei de raportare.
ponderea cea mai mare (aproximativ 57%), fiind urmat de conexiunile prin cablu UTP/FTP (19,2%)
şi cablu coaxial (12,2%) (figura 7). Ponderea cea mai mare deţinută de conexiunile de acces mobil
la Internet este explicată de faptul că au fost luate în considerare şi conexiunile care permit accesul
gratuit la Internet prin intermediul tehnologiilor CDMA/GPRS puse la dispoziţie de furnizorii de
servicii de telefonie mobilă în cadrul abonamentelor la serviciile de voce. Conexiunile dial-up
continuă să scadă (63% în 2006 faţă de 73% în 2005), concomitent cu creşterea conexiunilor
dedicate.
xDSL
2.99%
fibră optică
1.72%
alte suporturi *
0.73%
dial-up la puncte
fixe
6.64%
cablu coaxial
12.02%
cablu UTP/FTP
19.17%
dial-up la puncte
mobile
56.73%
Figura 7. Structura numărului total de conexiuni de acces la Internet în funcţie de suportul utilizat, în anul 2006
Sursa: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006
* acces radio, acces satelit, acces linii închiriate de cupru
Servicii de linii închiriate şi transmisii de date. Serviciul de linii închiriate reprezintă
serviciul de comunicaţii electronice destinat publicului care oferă o capacitate de transmisie
transparentă şi permanentă între două puncte ale reţelelor şi care nu permite posibilitatea comutării
le cererea utilizatorilor. Numărul total de linii închiriate furnizate a scăzut cu aproximativ 9% în
semestrul II 2006 faţă de perioada anterioară, dar a crescut cu 4% faţă de 31 decembrie 2005.
Servicii de retransmisie a programelor audiovizuale. Televiziunea prin cablu este o piaţă
aflată într-un continuu proces de consolidare, concentrare şi diversificare, furnizorii orientându-se
în prezent şi către transmisiile de date şi servicii Internet. Majoritatea operatorilor de televiziune
prin cablu au reţele modernizate, fibra optică înlocuind treptat cablurile coaxiale pentru a putea
oferi pachete de servicii integrate: canale TV, Internet, date şi telefonie.
În perioada 2003-2006, numărul de furnizori operaţionali a înregistrat o creştere cantitativă
şi calitativă (tabelul 6), datorită apariţiei şi dezvoltării unor servicii bazate pe tehnologii noi,
alternative la soluţiile oferite de suportul de cablu, astfel încât, începând din anul 2005,
consumatorii pot beneficia de servicii de televiziune digitală prin satelit (DTH) şi în locaţii greu
accesibile, care nu sunt acoperite de reţelele de cablu, datorită costurilor mari cu infrastructura, în
zonele cu densitate mai mică a populaţiei.
Tabelul 6. Numărul de furnizori operaţionali din România, în perioada 2003-2006
2003 2004 2005 2006
Nr. total de furnizori operaţionali 489 625 625 631
Reţele de cablu (optic şi digital) 489 625 622 626
Satelit (DTH) - - 3 5
Tehnologie IP (IPTV) - - 1 1
Sursa: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006
Dacă în anul 2004 nu existau oferte de servicii de (re)transmisie în format digital a
serviciilor de programe audiovizuale către public, începând cu anul 2005, au apărut pe piaţă atât
soluţii „wireless” (direct-to-home), soluţii bazate pe protocol IP (IPTV), cât şi soluţii de transmitere
digitală a semnalului video prin cablu. Aşadar, în momentul de faţă, un consumator din România
are de ales între televiziunea digitală pe cablu coaxial (cinci furnizori), televiziune digitală printr-o
soluţie direct to home (pentru care există tot cinci furnizori) şi televiziunea IP (un furnizor). Este de
aşteptat ca dezvoltarea concurenţei atât la nivel de infrastructuri, cât şi între furnizori, să genereze în
viitor o îmbunătăţire a calităţii serviciilor, diversificarea ofertelor şi satisfacerea unor nevoi din ce
în ce mai rafinate şi sofisticate. Rata de penetrare a serviciilor de retransmisie a programelor
audiovizuale furnizate pe suport de cablu, înregistrată la 31 decembrie 2006, era de 51,7%.
Conform datelor raportate de cei 626 furnizori de servicii de retransmisie prin intermediul
suportului de cablu, numărul de gospodării care au acces la o reţea de cablu (inclusiv numărul de
gospodării care nu deţin un abonament pentru aceste servicii), era de 5,4 milioane (adică peste 73%
din nr. total de gospodării din România), în timp ce numărul de abonaţi la serviciile de retransmisie
pe suport de cablu era aproximativ 3,8 milioane la data de 31 decembrie 2006, ceea ce evidenţiază
potenţialul de penetrare în consum pe care îl au aceste servicii. Având în vedere faptul că ofertele
comerciale pentru serviciile de (re)transmisie în format digital a programelor de televiziune au fost
lansate abia la sfârşitul anului 2005, furnizarea acestora fiind limitată numai în câteva zone,
numărul de abonaţi care recepţionează programe TV în format digital era încă foarte redus la
sfârşitul anului 2006 – puţin peste 17.000.
4. Rezultatele activităţii întreprinderilor din sectorul „Informatică”
Sectorul „Informatică” include activităţile de consultanţă în domeniul produselor hardware,
consultanţă şi furnizare de produse software, de prelucrare informatică a datelor, activităţi
referitoare la baze de date, întreţinere şi reparare a calculatoarelor şi a perifericelor. În acest sector
funcţionează 9.281 de întreprinderi, din care 9.274 (99,9%) în sectorul majoritar privat, iar în cadrul
acestor societăţi îşi desfăşoară activitatea 39.235 de salariaţi (tabelul 7).
Tabelul 7. Principalii indicatori ai sectorului informatică şi activităţi conexe
Indicatori 2001 2002 2003 2004
Număr de întreprinderi 4170 5250 7316 9281
Efectiv de personal 23963 25232 31519 39235
Număr mediu salariaţi 17277 19721 25627 33212
Cifra de afaceri (mil. lei) 1031,7 1813,5 2503,6 3439,4
Exporturi directe (mil. lei) 176,1 238,8 550,5 452,5
Cheltuieli cu personalul (mil. lei) 210,5 324,6 448,7 661,5
Excedentul brut de exploatare (mil. lei) 186,9 301,9 597,6 603,8
Rezultatul brut al exerciţiului (mil. lei) 190,1 258,9 518,2 491,0
Investiţii (mil. lei) 44,3 73,4 110,3 225,5
Sursa: Rezultatele şi performanţele întreprinderilor din comerţ şi servicii, INS, 2006.
Pe baza rezultatelor, se poate spune că acest sector de activitate înregistrează performanţe
economice notabile, având în vedere faptul că în 2004 s-au obţinut: 17,6% excedent brut faţă de
cifra de afaceri şi 14,3% - rezultat brut al exerciţiului, ponderea investiţiilor fiind de 6,7% din
volumul cifrei de afaceri.
Pe clase de mărime a întreprinderilor, majoritatea (94,6%) sunt micro-întreprinderi, marile
întreprinderi (cu peste 250 de salariaţi) deţinând o pondere nesemnificativă, de 0,05% în totalul
întreprinderilor.
În totalul cifrei de afaceri a sectorului (tabelul 8), 30,3% este obţinută în micro-întreprinderi,
iar 13,6% este realizată în marile întreprinderi. Ca randament, prin cifra de afaceri se detaşează
marile societăţi cu de 251,7 ori valoarea medie pe ramură, iar pe salariat diferenţa de productivitate
(măsurată prin cifra de afaceri) este de 2,3 ori mai mare în marile întreprinderi comparativ cu
micro-întreprinderile. Marile întreprinderi (în număr de cinci în anul 2004) realizează un volum al
exportului de 356 lei la 1000 lei cifra de afaceri, devansând de aproape şapte ori nivelul realizat de
micro-întreprinderi.
Volumul investiţiilor, de 222,5 mil. lei la nivelul anului 2004, asigură o modernizare cu
rezultate vizibile, cele mai preocupate fiind marile întreprinderi, cu 316 lei la 1000 lei valoare
adăugată şi micro-întreprinderile cu 202 lei la 1000 lei valoare adăugată, ambele fiind valori peste
media sectorului (178 lei /1000 lei valoare adăugată).
Gradul de concentrare în sector este relativ redus şi concurenţa destul de puternică, întrucât
primele cinci întreprinderi nu deţin nici 9% din totalul salariaţilor şi contribuie cu circa 16% din
cifra de afaceri a ramurii. Într-un clasament după volumul descrescător al cifrei de afaceri, primele
cinci întreprinderi în anul 2004 au fost: SC IBM – România, SC S&T – România, SC Romsys SA,
SC Amira Serv şi SC Centru Naţional de Difuzare a Produselor Informatice Romsoft SA.
Tabelul 8. Principalii indicatori ai sectorului informatică şi activităţi conexe, pe clase de mărime a
întreprinderilor în 2004
Indicatorul Total
ramură
Clase de mărime a întreprinderilor
0
salariaţi
1 – 9
salariaţi
10 – 49
salariaţi
50 – 249
salariaţi
+ 250
salariaţi
Număr întreprinderi 9281 8776 267 158 75 5
Efectiv de personal 39235 16738 3547 6049 8580 4322
Număr mediu de salariaţi 33212 14722 3590 4839 7153 2908
Cifra de afaceri, total (mil. lei) 3439,4 1043,3 238,6 654,3 1036,7 466,5
- în medie pe o întreprindere (mii
lei) 370,6 118,9 893,5 4141,3 13822,4 93314,6
- în medie pe un salariat (mii lei/pers) 103,6 70,9 66,5 135,2 144,9 160,5
Exporturi directe, total (mil. lei) 452,5 53,1 15,8 61,1 156,4 166,1
- la 1000 lei cifra de afaceri 132 51 66 93 151 356
- în medie pe un salariat (mii lei) 13,6 3,6 4,4 12,6 21,9 57,1
Cheltuieli cu personalul (mii
lei/pers) 19,9 6,2 28,7 26,3 30,9 41,2
Excedentul brut de exploatare
- la 1000 lei producţia exerciţiului 260 390 135 239 207 215
- la 1000 lei valoare adăugată
brută 477 741 229 457 376 377
Rezultatul brut al exerciţiului
- în medie pe o întreprindere (mii
lei) 52,9 24,6 71,9 542,3 1730,2 8004,4
- în medie pe un salariat (mii lei) 14,8 14,7 5,3 17,7 18,1 13,8
Investiţii la 1000 lei producţia
exerciţiului 97 106 54 60 85 181
Sursa: Rezultatele şi performanţele întreprinderilor din comerţ şi servicii, INS, 2006
5. Dezvoltarea serviciilor publice furnizate prin mijloace electronice
În 2001 a fost pentru prima oară reglementat în România accesul la informaţiile de interes
public, iniţiativa fiind completată prin instituirea obligaţiei, prin Legea 161/2003, ca aceste
informaţii să fie furnizate şi prin intermediul site-urilor instituţiilor publice, cu actualizare lunară.
Conceptul de e-Government se bazează pe utilizarea de către autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale a aplicaţiilor bazate pe tehnologia informaţiei în scopul: îmbunătăţirii
accesului la informaţiile şi serviciile publice ale autorităţilor administraţiei publice centrale;
eliminării procedurilor birocratice şi simplificării metodologiilor de lucru; îmbunătăţirii schimbului
de informaţii şi servicii între autorităţile administraţiei publice centrale; îmbunătăţirii calităţii
serviciilor publice la nivelul administraţiei publice centrale. Astfel, apar relaţii de tipul:
cetăţean-guvern (G2C): cetăţeanul consultă formulare administrative, accesează serviciile
publice electronice (permise auto, vize, declaraţii vamale, acte pentru urbanism şi construcţii,
stare civilă, protecţie socială), intră în interacţiune cu diverse instituţii ale statului (locuri de
muncă - serviciul electronic de mediere a muncii, oportunităţi de angajare; transport - tarife
CFR şi TAROM; imobiliare - Agenţia Naţională pentru Locuinţe, beneficiari ai creditului
ipotecar; protecţia consumatorului - reclamaţii); se informează (TAROM, SNCFR, drepturile
consumatorilor, siguranţa alimentară, programul de locuinţe pentru tineri în regim de închiriere,
legislaţie, coduri poştale) sau realizează plăţi electronice a taxelor şi impozitelor locale;
guvern-mediul de afaceri (G2B): mediul de afaceri efectuează plăţi bancare la distanţă, plăteşte
electronic taxele şi impozitele locale, se înregistrează la sistemul electronic de achiziţii publice,
consultă formulare administrative, accesează serviciile publice administrative (declaraţii CAS,
declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, decont privind TVA, declaraţie
ANOFM, depunerea bilanţului contabil, autorizaţii de transport internaţional, declaraţii vamale,
vize online), se informează sau interacţionează cu diverse instituţii ale statului.
Sistemul Electronic Naţional, www.e-guvernare.ro, instituit prin Legea 161/2003, reprezintă
unicul punct de acces la servicii şi informaţii publice ale instituţiilor administraţiei centrale, de
interes pentru persoane fizice sau juridice.
Sistemul electronic administrativ cuprinde:
a) Sistemul electronic de atribuire a autorizaţiilor de transport internaţional de marfă,
www.autorizatiiauto.ro.
b) Sistemele electronice de informare şi plată a taxelor şi impozitelor locale.
Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor (MCTI) a iniţiat, la începutul anului
2002, un proiect de Ordonanţă privind posibilitatea încasării prin mijloace electronice a impozitelor
şi taxelor locale (e-tax), care a fost adoptat de Guvern prin Ordonanţa nr. 24. Sistemul privind plata
taxelor şi impozitelor prin mijloace electronice are două componente:
1. informarea prin mijloace electronice a cetăţeanului asupra taxelor şi impozitelor
locale, pe care le are de plătit precum şi asupra soldului acestora;
2. efectuarea plăţilor pentru taxele şi impozitele datorate, utilizând mijloace electronice
de plată; plătitorul poate opta pentru plata prin ATM, POS sau prin instrumente de
plată la distanţă de tipul Internet banking, mobile banking sau home banking.
c) Permise on line - disponibil prin www.e-guvernare.ro.
Elimină prezentarea repetată în faţa ghişeelor instituţiilor care se ocupă de preluarea
solicitării de înnoire a permisului de conducere, verificarea documentelor şi procesarea unui nou
permis de conducere auto.
d) Colectarea electronică a datelor statistice.
România a semnat planul de acţiune eEurope+, asumându-şi punerea în practică a acestuia,
în vederea aderării la Uniunea Europeană. Planul presupune unele acţiuni ce vor fi coordonate de
către Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în care Institutul Naţional de Statistică
va urmări îndeplinirea acestor acţiuni prin intermediul unor indicatori statistici specifici. Colectarea
electronică a datelor statistice marchează o nouă etapă în implementarea guvernării electronice şi a
societăţii informaţionale în România. E-statistica.ro are la bază o soluţie care asigură transmiterea
de date cu caracter confidenţial.
e) Declaraţii vamale on line.
f) Sistem informatic integrat Viza on-line.
g) Sistemul Electronic de Votare.
h) Informatizarea sedinţelor de guvern.
Alte proiecte dezvoltate în România sunt:
Portalul de sănătate. Reprezintă un unic punct de acces la informaţiile cu privire la serviciile din
sectorul sanitar, disponibil atât pacienţilor, cât şi personalului medical. Furnizează informaţii
medicale prin mijloace electronice şi asigură prezenţa on-line a instituţiilor din sectorul sanitar.
Portal pentru plata on-line a amenzilor şi declaraţii către poliţie. Preluarea prin mijloace
electronice a declarării pierderii, distrugerii sau furturilor de documente, respectiv punerea la
dispoziţia cetăţenilor a unei modalităţi de a verifica dacă un anumit document figurează în baza de
date într-una din stările pierdut, distrus sau furat, cât şi plata amenzilor contravenţionale prin
mijloace electronice la nivelul Brigăzii de Poliţie Rutieră a Municipiului Bucureşti.
Portal pentru înmatricularea on-line a autovehiculelor. Utilizarea corespunzătoare a
tehnologiilor web în scopul creşterii gradului de accesibilitate a informaţiilor de calitate cu privire la
înmatricularea sau radierea autoturismelor şi în scopul sporiririi transparenţei asupra activităţilor ce
sunt desfăşurate de către organizaţiile guvernamentale din România.
Sistemul electronic de achiziţii publice, www.e-licitatie.ro, se bazează pe ideea folosirii
tehnologiei pentru îmbunătăţirea transparenţei proceselor de achiziţii guvernamentale şi
funcţionează în baza Legii nr. 468/2002 care stabileşte principiile, cadrul general şi condiţiile de
utilizare a procedurii online pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, precum şi regulile
generale de asigurare prin mijloace electronice a transparenţei în sectorul achiziţiilor publice.
Securizarea reţelelor, acţiuni antifraudă în sectorul comunicaţiilor şi tehnologiei
informaţiei, combaterea criminalităţii informatice prin măsuri specifice de prevenire, descoperire şi
sancţionare a infracţiunilor săvârşite prin intermediul sistemelor informatice, asigurându-se
respectarea drepturilor omului şi protecţia datelor personale. Acesta completează cadrul legislativ
românesc în materie de criminalitate informatică, Codul Penal şi Legea comerţului electronic (care
cuprind referiri la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi efectuarea de operaţiuni
financiare în mod fraudulos) realizând totodată armonizarea legislaţiei interne cu cerinţele europene
în domeniu. www.eFraudă.ro oferă spaţiu electronic pentru completarea asistată a formularelor,
care conţin elemente de identificare ale depunătorului şi o scurtă descriere a actelor sesizate. În
funcţie de tipul de infracţiune informatică reclamată, plângerile înregistrate ajung Direcţia de
combatere a criminalităţii organizate şi antidrog sau la Parchetul Curţii Supreme de Justiţie. Odată
completat şi transmis, conţinutul formularelor devine confidenţial, el neputând fi accesat decât de
autorităţile cărora le este destinat.
Centrul de expertiză şi răspuns la incidente de securitate, www.ceris.ro, este un sistem
informatic pentru auditul securităţii informatice şi al reţelelor de comunicaţii. CERIS are două
componente: un centru de expertiză şi răspuns la incidente de securitate şi un portal de audit de
securitate, disponibile la adresa www.ceris.ro. Acesta realizează analiza de risc şi evaluarea
nivelului securităţii informatice, precum şi emiterea de recomandări.
La cererea MCTI, Organismul naţional de standardizare din România (ASRO) a adoptat
primele standarde privind securitatea sistemelor informatice - ISO 17799. Standardul ISO/IEC
17799 - “Tehnologia Informaţiei – Cod de bună practică pentru managementul securităţii
informaţiei” reprezintă un ghid pentru implementarea unui set de măsuri care pot fi politici, practici,
proceduri, structuri organizaţionale şi funcţii software, în vederea consolidării securităţii informaţiei
gestionate de către o organizaţie, subliniindu-se importanţa evaluării riscurilor în implementarea
măsurilor adecvate fiecărei organizaţii. Majoritatea instituţiilor bancare au utilizat ISO 17799 ca
referinţă în auditarea sistemelor.
“Ghidul pentru aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la criminalitatea informatică”,
realizat în colaborare cu Ambasada SUA, United States Agency for International Development
(USAID) şi Romanian Information Technology Initiative (RITI), este conceput ca un instrument de
lucru pentru autorităţile care aplică legea şi pentru toţi cei implicaţi în prevenirea şi combaterea
criminalităţii informatice, este redactat într-un limbaj accesibil şi conţine imagini sugestive pentru a
explica mai bine termenii tehnici.
MCTI avizează instrumentele de plată cu acces la distanţă, avându-se astfel în vedere
garantarea siguranţei utilizării mijloacelor moderne de plată. 31 de instrumente de plată cu acces la
distanţă sunt auditate din punct de vedere al securităţii sistemelor informatice (soluţii de Internet
Banking, Home Banking şi Mobile Banking).
Sprijinirea şi promovarea înfiinţării şi dezvoltării parcurilor software, bazate pe colaborarea
cu mediul academic, pe consolidarea unei puternice componente tehnologice şi de cercetare a
constituit unul din obiectivele MCTI.
Programul e-Tineret cuprinde o serie de acţiuni, între care iniţiativa de stabilire a acordării
unui sprijin financiar pentru elevii şi studenţii care provin din familii cu venituri mici. Prin Portalul
pentru achiziţii PC cu ajutor financiar, http://euro200.edu.ro/, se pot afla informaţii de interes public
precum: lista beneficiarilor, informaţii de contact ale Comisiilor Judeţene, Comisiilor din unităţile şi
instituţiile de învăţământ; informaţii despre achiziţiile efectuate. Un alt portal complex iniţiat de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării în anul 2001 este www.portal.edu.ro. Obiectivul principal îl
reprezintă susţinerea procesului de predare-învăţare în învăţământul preuniversitar cu tehnologii de
ultimă oră, prin programe precum Sistemul Educaţional Informatizat (SEI) sau Admiterea în licee şi
şcoli de arte şi meserii (ADLIC). În plus, acesta asigură comunicaţia dintre MECT şi unităţile de
învăţământ şi inspectorate.
MCTI a iniţiat, cu sprijinul Băncii Mondiale, proiectul intitulat „Economia bazată pe
Cunoaştere”. În scopul începerii acestui proiect au avut loc mai multe runde de negocieri cu
misiunile Băncii Mondiale, în urma cărora s-a stabilit faptul că aproximativ 300 reţele virtuale
locale servind ca „centre de cunoaştere” vor fi înfiinţate în mediul rural, pentru a furniza informaţii
şi servicii către cetăţeni şi mediul de afaceri. Reţelele vor fi construite în funcţie de nevoile fiecărei
comunităţi.
Reţelele Electronice ale Comunităţilor Locale vor conecta principalele instituţii cu caracter
social, economic şi educaţional din comunităţile locale – şcoala, primăria, biblioteca, căminul
cultural - la reţelele informaţionale şi tranzacţionale naţionale şi mondiale. Perfecţionarea continuă
reprezintă un serviciu vital oferit pe arhitectura Reţelelor Electronice ale Comunităţilor Locale.
Beneficiile proiectului constau din: extinderea accesului la tehnologiile IT&C şi
îmbunătăţirea cunoştinţelor de utilizare a calculatorului; dezvoltarea şi promovarea serviciilor de e-
government; promovarea comerţului electronic şi sprijin pentru adoptarea soluţiilor inovative în
IMM-uri.
Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor participă şi la o serie de programe
internaţionale. Astfel:
1. Programul comunitar privind stimularea dezvoltării şi utilizării conţinutului digital
european în reţelele globale şi promovarea diversităţii lingvistice în Societatea Informaţională (e-
Content) este important pentru o viitoare dezvoltare a pieţei europene de produse şi servicii online,
facilitând răspândirea conţinutului digital european în alte regiuni ale lumii. Programul îşi propune
experimentarea unor noi parteneriate, strategii şi soluţii pentru proiectarea şi producerea unor
servicii de conţinut digital ce ar putea fi uşor adaptate cerinţelor pieţei europene şi globale.
2. Programul IDA (Interchange of Data between Administrations) urmăreşte stimularea
dezvoltării reţelelor transeuropene de comunicaţii în vederea facilitării accesului şi schimbului
electronic de date între administraţiile ţărilor europene. România poate beneficia de sprijinul
acordat pentru conectarea rapidă şi directă la reţeaua telematică transeuropeană de servicii pentru
administraţiile publice naţionale (TESTA). De asemenea, România va putea dispune, fără a se
angaja financiar, de aplicaţia software CIRCA (Communication and Information Resource Centre
Administrator).
3. eTEN este un program comunitar creat în scopul extinderii serviciilor electronice (e-
services) la dimensiune transeuropeană. Programul promovează serviciile de interes public care
creează oricărui cetăţean, agent economic sau administraţie oportunitatea de a profita de beneficiile
societăţii informaţionale.
4. e-Readiness este un proiect de evaluare a stadiului curent de dezvoltare a infrastructurii
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în Romania. e-Readiness se referă la capacitatea unei ţări
de a integra utilizarea Internetului în procesul de dezvoltare economică şi socială. Analiza e-
Readiness are în vedere eficienţa măsurilor administrative iniţiate, accesul la infrastructură şi
interconectivitate, resursele umane, iniţiativele sectorului privat, dezvoltarea socială. O echipă de
consultanţi, împreună cu Grupul de Lucru constituit la nivelul şi în coordonarea MCTI, au evaluat
rezultatele înregistrate în societate şi economie pe parcursul anului 2003. Comparativ cu precedenta
evaluare, realizată în anul 2001 de echipa Universităţii Harvard – Centrul pentru Dezvoltare
Internaţională, apar progrese semnificative făcute de ţara noastră în implementarea Societăţii
Informaţionale.
România a semnat, la 13 noiembrie 2001, un memorandum de înţelegere în domeniul e-
government cu şase state din zona de sud-est a Europei: Albania, Grecia, Cipru, Macedonia şi
Iugoslavia. Conform memorandumului de înţelegere a fost înfiinţat un grup de experţi, responsabil
cu desfăşurarea programelor în cadrul stabilit prin memorandumul de
e-government. S-au propus atât proiecte interstatale, cât şi proiecte de reformă structurală internă,
pe axa conceptului de e-government, urmând a se defini modul de organizare şi de implementare al
acestora, precum şi identificarea resursele financiare necesare.
Programul comunitar EWEN are ca obiectiv principal crearea de noi locuri de muncă, prin
sistemul de lucru la distanţă. Din anul 2002, oraşele Cluj şi Galaţi participă la acest program, care
îşi propune crearea unor incubatoare virtuale în cele două municipii (pentru industrie navală la
Galaţi şi pentru industria aerospaţială la Cluj), legate într-o reţea în care sunt angrenate toate ţările
participante. Reprezentanţi ai MCTI au participat în calitate de membri la întâlnirile Comitetului la
nivel înalt Joint High Level Committee, constituit din reprezentanţi ai Comisiei Europene şi ai
statelor candidate este însărcinat cu elaborarea şi urmărirea stadiului de implementare a planului de
acţiuni eEurope+. Cu ocazia acestor întâlniri, reprezentanţii MCTI au prezentat realizările României
în domeniul Societăţii Informaţionale, multe dintre ele devenind puncte de referinţă în cadrul
diferitelor conferinţe internaţionale.
Ca o continuare firească a implicării Comisiei Europene în încurajarea şi acordarea de
sprijin statelor, în efortul de a pune în practică politici de promovare a Societăţii Informaţionale, s-a
stabilit un grup coordonator (eEurope Steering Committee) în scopul implementării planului de
acţiuni eEurope 2005. Atingerea termenului limită a Planului de acţiune al eEurope 2005 coincide
cu momentul de revizuire a Strategiei de la Lisabona, care urmărea ca Europa să ajungă în 2010 cea
mai dinamică şi competitivă economie bazată pe cunoaştere.
Un obiectiv de bază al eEurope+ este legat de guvernarea electronică. Aceast demers, în
România a fost concretizat şi prin OUG nr. 19/ 30 ianuarie 2003 aprobată prin Legea nr. 202/ 16
mai 2003 privitoare la obligativitatea utilizării sistemului de colectare on-line a datelor statistice.
Instrumentul a fost conceput ca un portal cu multiple categorii de utilizatori (respondenţi,
statisticieni, persoane din administraţia publică etc.) permite desfăşurarea de anchete în toate
etapele: elaborare chestionar, introducere date, tratarea non-răspunsurilor, procesarea datelor,
asigurarea confidinţialităţii, agregarea indicatorilor, diseminarea electronică a rezultatelor etc. Se
prezintă o ilustrare a acestei utilizări pentru administraţia publică locală.
Figura 8. Utilizarea sistemului eEurope+ în colectarea online a informaţiilor statistice de la
administraţiile publice locale
Strategia revizuită pune accent pe creşterea economică şi pe folosirea forţei de muncă.
Pornind de la strategia revizuită şi de la constatarea că, în Europa, societatea informaţională a trecut
de la “faza de pilot” la cea de “extindere largă”, Comisia Europenă (CE) a lansat iniţiativa i2010, o
strategie integrată pe cinci ani menită să conducă la dezvoltarea economiei digitale. Promovarea
unei societăţi informaţionale cuprinzătoare presupune trei iniţiative privind calitatea vieţii
(tehnologii specifice pentru o societate îmbătrânită, vehicule inteligente, mai sigure şi mai nepoluate
şi biblioteci virtuale digitale, în 2007) şi acţiuni menite să atenueze discrepanţele digitale cu
caracter geografic şi social, culminând cu o iniţiativă europeană pentru “e-Incluziune”(în 2008).
În cadrul acestei strategii integrate, fiecare parte implicată va avea responsabilităţi bine
delimitate. Astfel:
Comisia Europeană va dezvolta propuneri care vor completa şi îmbunătăţi cadrul legal al
comunicaţiilor electronice, al Societăţii Informaţionale şi al serviciilor media, astfel încât pieţele
interne să fie exploatate la maxim. În acest sens, Comisia va utiliza instrumentele financiare
comunitare pentru stimularea investiţiilor în cercetarea strategică şi inovarea TIC, va sprijini
politicile de e-Inclusion şi de creştere a calităţii vieţii.
Statele Membre îşi vor defini, pe baza programelor naţionale de reformă adoptate în 2005,
priorităţile Societăţii Informaţionale, în conformitate cu axele integrate referitoare la creşterea
economică şi locurile de muncă. programele vor facilita transpunerea rapidă în practică a noilor
reglementări, creşterea cheltuielilor naţionale alocate cercetării în domeniul TIC, dezvoltarea
unor servicii publice moderne şi operaţionale bazate pe TIC, susţinerea inovării în TIC precum
şi adoptarea unor obiective ambiţioase pentru dezvoltarea Societăţii Informaţionale la nivel
naţional. Prin Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare, Inovare 2007-2013 (PN II), lansat în
mai 2007, România a dat curs acestor cerinţe, alocând 15.000 milioane lei pentru relansarea
economică a României bazată pe competitivitate şi crearea de noi locuri de muncă, ca urmare a
introducerii inovării în activitatea economică, creşterea nivelului tehnic şi calitativ al produselor
şi serviciilor româneşti, în scopul asigurării competitivităţii lor pe plan intern şi extern şi
dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniul ştiinţific şi tehnologic, în scopul
acumulării şi difuzării tehnologiilor, cunoştinţelor şi competenţelor tehnologice avansate. Anual,
Statele Membre vor prezenta un raport în care vor arăta progresele făcute, care va fi analizat de
o comisie specială.
Mediul de afaceri va fi implicat într-un dialog deschis şi constructiv pentru o societate
inovativă bazată pe cunoaştere.
6. Unele comparaţii internaţionale În România, sectorul comunicaţiilor a cunoscut, în ultimii ani, o evoluţie deosebit de
dinamică, având ca principale caracteristici ritmul constant de creştere a investiţiilor şi procesele de
privatizare şi liberalizare, pe fundalul unor evoluţii tehnologice spectaculoase.
Comunicaţiile reprezintă astăzi pentru România, ca şi pentru majoritatea statelor lumii, un
sector strategic al economiei naţionale. Amploarea investiţiilor atrase, expansiunea rapidă şi, mai
ales, capacitatea de a induce un efect multiplicativ de creştere economică, prin potenţialul deosebit
de stimulare a dezvoltării altor sectoare au transformat în ultimii douăzeci de ani comunicaţiile într-
unul din cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecăruia dintre statele lumii, cât
şi la nivel global.
Deşi în România, în ultimii ani, sectorul informaţional a fost unul dintre cele mai dinamice,
persistă încă un decalaj seminificativ între ţara noastră şi nivelul european (tabelul 9).
Tabelul 9. Indicatori ai Societăţii Informaţionale în unele ţări europene, 2004
Ţara Număr
PC (mii
buc)
Ponderea
cheltuielilor
IT în PIB (%)
Cheltuieli pentru
produse IT pe
persoană
(euro/pers)
Număr
utilizatori
Internet (mii)
Bulgaria 361 1,7 25 430
Cehia 1342 3,9 190 1000
Ungaria 870 3,3 148 715
Polonia 2670 2,2 84 2800
România 713 1,0 14 800
Slovacia - 2,9 97 650
Slovenia 584 2,1 203 300
Total UE 107830 2,7 620 91285
Sursa: Economia mondială în cifre, INS, 2005
Astfel, datele indică faptul că România se situează pe unul dintre ultimele locuri, la distanţă
apreciabilă de nivelul înregistrat în ţările Uniunii Europene. În plus, discrepanţele în interiorul ţării
sunt şi acestea deosebit de mari, între mediul urban şi rural, între ramuri, activităţi economice,
categorii de întreprinderi.
Tabelul 10. Principalii indicatori ai Societăţii Informaţionale la nivel european, 2005
Ţara Număr de linii
telefonice fixe la
100 de locuitori
Număr de
abonaţi la
telefonia mobilă
la 100 de
locuitori
Număr de
utilizatori
Internet la 100
de locuitori
Număr de PC la
100 de locuitori
Austria 45,3 99,8 48,9 61,1
Belgia 45,9 90,8 46,1 34,7
Bulgaria 32,1 80,8 20,6 5,9
Cehia 31,5 115,2 50,0 24,0
Cipru 50,3 86,1 36,9 30,9
Danemarca 61,7 100,7 52,6 65,5
Estonia 32,3 108,7 51,9 98,9
Finlanda 40,4 99,7 63,0 48,2
Franţa 59,0 79,4 43,2 57,9
Germania 66,6 95,8 45,4 54,5
Grecia 56,7 90,3 17,6 8,9
Ungaria 33,2 92,3 29,7 14,6
Irlanda 49,0 101,5 27,6 49,7
Italia 43,1 124,3 48,0 31,1
Letonia 31,7 81,1 44,7 21,9
Lituania 23,4 127,1 35,7 15,5
Luxemburg 52,6 154,8 67,7 62,4
Malta 50,4 80,8 81,7 16,6
Olanda 46,6 97,2 61,6 68,5
Polonia 30,6 75,7 25,9 19,1
Portugalia 40,3 109,1 28,0 13,3
România 20,2 61,5 20,8 11,3
Slovacia 22,2 84,1 46,3 35,7
Slovenia 41,5 89,4 55,4 41,1
Spania 42,9 96,8 35,4 28,1
Suedia 71,5 93,3 75,5 76,1
Turcia 25,9 59,6 21,9 5,1
Marea Britanie 56,3 102,2 62,9 60,0
Sursa: Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS, 2006
În ultimii ani, deşi s-a amplificat dezvoltare infrastructurii informatice în România,
decalajele se menţin semnificative faţă de alte ţări (tabelul 10). Astfel, la numărul liniilor telefonice
fixe, cu aproape 20 la 100 de locuitori (în 1990 erau 10 linii la 100 loc.) ne plasăm pe ultimul loc
între ţările europene, la circa 30% comparativ cu nivelul din Danemarca, la 54% faţă de Ungaria şi
la 56% de nivelul din Bulgaria. În plus, acest indicator a înregistrat şi o scădere în 2004 faţă de
2003 cu aproape 3%.
Telefonia mobilă s-a dezvoltat în mod exploziv în România, însă decalajele încă nu au fost
recuperate. Cu aproximativ 61 de abonamente la 100 de locuitori (ceea ce a însemnat o creştere faţă
de anii anteriori: 45,9 în 2004; 31,0 în 2003) România se plasează la 68% din nivelul înregistrat în
Grecia, la 66% faţă de Ungaria şi 72% comparativ cu Bulgaria.
Numărul utilizatorilor de Internet este de 20,8 la 100 de locuitori, valoare care plasează
România la 25,5% faţă de Malta (care înregistrează cel mai ridicat nivel), la 70% comparativ cu
Ungaria şi 72% faţă de Bulgaria.
În România, indicatorul număr de PC la 100 de locuitori este în creştere (cu 32% în 2004 faţă de
2003, stagnând ulterior, astfel că în 2005 faţă de 2004 creşterea a fost doar cu 3%). Cu toate acestea,
valoarea indicatorului situează ţara noastră destul de inferior într-un clasament, deoarece nivelul
este la circa 12% faţă de Estonia (nivelul maxim), la 15% comparativ cu Suedia, faţă de Ungaria
nivelul este la 77%.
În 2006, rata medie de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă la nivelul ţărilor UE 15 era
de 111%. Comparativ cu acestea, România s-a plasat pe ultimul loc, după cum se poate observa în
figura 9:
13
8%
13
4%
12
1%
11
6%
11
6%
11
6%
11
4%
11
1%
11
1%
11
0%
10
7%
10
5%
99
%
96
%
91
%
82
%
81
%
Lu
xem
bu
rg
Ital
ia
Gre
cia
Su
edia
Mar
ea B
rita
nie
Au
stri
a
Sp
ania
UE
15
Irla
nd
a
Po
rtu
gal
ia
Fin
lan
da
Dan
emar
ca
Ger
man
ia
Ola
nd
a
Bel
gia
Fra
nţa
Rom
ânia
Figura 9. Rata de penetrare13 a serviciilor de telefonie mobilă din România în comparaţie cu ratele de penetrare din
ţările UE 15
Sursa: ANRCTI – Piaţa de comunicaţii electronice din România, Raport date statistice, 2006
7. Obiectivele post-aderare ale României
Având în vedere faptul că trecerea la societatea informaţională reprezintă o prioritate,
România îşi propune creşterea continuă şi susţinută a gradului de accesibilitate a serviciilor de
comunicaţii electronice până la cel puţin nivelul mediu al UE, atât în cadrul teritoriului, cât şi la
nivelul utilizatorilor.
Direcţiile strategice pentru atingerea acestui obiectiv sunt :
dezvoltarea comunicaţiilor în bandă largă şi transformarea României în una dintre cele mai
dezvoltate şi competitive pieţe de comunicaţii în bandă largă din Europa Centrală şi de Est;
efectuarea, până în anul 2012, a tranziţiei de la televiziunea analogică la cea digitală;
extinderea utilizării în mod activ de către populaţie a echipamentelor de comunicaţii electronice.
În ceea ce priveşte tehnologia informaţiei, aceasta se va dezvolta pe următoarele direcţii:
asigurarea unui cadru legal complet pentru desfăşurarea activităţilor şi serviciilor în contextul
societăţii informaţionale şi a conceptului de e-guvernare;
creşterea gradului de utilizare a tehnologiilor informaţiei în mediul public şi privat, respectiv cel
de afaceri;
implementarea unui sistem eficient de e-guvernare, realizarea şi oferirea de servicii publice
informatizate, accesibile de la distanţă;
armonizarea aplicaţiilor şi infrastructurilor de comunicaţii pentru asigurarea unor servicii
competitive pe termen lung şi interoperabile atât la nivel naţional cât şi la nivel european;
13 Rata de penetrare a telefoniei mobile la 100 de locuitori reprezintă numărul de utilizatori de servicii de telefonie
mobilă (cartele SIM active) la 100 de locuitori din populaţia României.
stimularea dezvoltării industriei tehnologiei, informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) şi a exportului
de software şi servicii informatice cu valoare adăugată mare;
generarea de proiecte pilot pentru creşterea gradului de informatizare a serviciilor publice;
eliminarea decalajelor dintre mediul rural şi urban, prin acţiuni comune în domeniul
comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei, permiţând astfel uniformizarea la nivelul întregii ţări a
accesului la informaţie şi servicii digitale.
Bibliografie
Roşca, Gh. I., Isaic-Maniu, Al., Colibabă, D., Isaic-Maniu, I. Informatizarea societăţii – o
provocare pentru România, Revista Informatica Economică, nr. 2(26)/2003, pp. 5-14
* * * Contract CEEX 65/2006, „Modelul sistemului informaţional naţional pentru
caracterizarea Noii Economii în România” Green, W. H., Econometric Analysis, Prentice Hall, 2000
Bourbonnais, R., Econometrie, Dunod, Paris, 2005
* * * Grant CNCSIS 113/2004, „Sistem statistic de indicatori pentru cuantificarea şi
monitorizarea Noii Economii în România” Eurostat, Information Society Statistics
* * * Readiness for a Networked World – A Guide for Developing Countries
OECD, Measuring the Information Economy, Harvard University, SUA
* * * Anuarul Statistic al României, INS, 2006
* * * Buletin Statistic Societatea Informaţională, INS, colecţie 2003-2007
* * * Rezultatele şi performanţele întreprinderilor din comerţ şi servicii, INS, 2006
* * * Înzestrarea populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată, INS, 2006
* * * Activitatea de comunicaţii – informaţii statistice, INS, 2006
* * * România în cifre – breviar statistic, INS, 2006
* * * Economia mondială în cifre, INS, 2005
www.insse.ro
www.mcti.ro
www.itu.int
www.guv.ro
www.anrcti.ro
www.europa.eu
Recommended