View
226
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
ŞCOALA DOCTORALĂ DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
DOMENIUL: FINANȚE
BĂNCILE COOPERATISTE ÎN ROMÂNIA:
TRADIȚIE ȘI PERSPECTIVE
- Rezumatul tezei de doctorat -
Conducător ştiinţific,
Prof. univ. dr. Vasile COCRIȘ
Doctorandă,
Ioana – Raluca DIACONU
Iaşi, 2016
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Şcoala Doctorală de Economie şi Administrarea Afacerilor
Doamnei/ Domnului ………………………………………
………………………………………………………………
Vă facem cunoscut că pe data de 27.09.2016, ora 08:00, în sala B413,
domnișoara DIACONU Ioana - Raluca va susţine, în şedinţă publică, teza de
doctorat cu titlul „Băncile cooperatiste în România: tradiție și perspective”,
în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor în domeniul fundamental
ŞTIINŢE ECONOMICE, domeniul FINANȚE.
Comisia de doctorat are următoarea componenţă:
Preşedinte: Prof. univ. dr. Adriana PRODAN, Universitatea „Alexandru Ioan
Cuza” din Iaşi
Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr. Vasile COCRIȘ, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Referenţi:
Prof.univ.dr. Mihaela ONOFREI, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din
Iaşi
Prof.univ.dr. Liliana DONATH, Universitatea de Vest din Timișoara
Prof.univ.dr. Ioan BĂTRÂNCEA, Universitatea „Babeș - Bolyai” din Cluj -
Napoca
Vă transmitem rezumatul tezei de doctorat şi vă invităm să participaţi la
şedinţa de susţinere a tezei.
Doresc să-mi exprim gratitudinea faţă de distinsul prof.univ.dr. Vasile Cocriș,
conducătorul ştiinţific al tezei de doctorat, pentru încrederea acordată, răbdarea,
sprijinul necondiţionat şi rigoarea ştiinţifică fără de care realizarea acestei lucrări nu ar
fi fost posibilă. Sfaturile, ideile şi, mai ales, soluţiile oferite cu o generozitate
nemărginită mi-au insuflat spiritul de cercetare şi mi-au deschis noi perspective,
contribuind în acelaşi timp la progresul meu într-un domeniu complex, precum cel al
cooperației de credit.
De asemenea doresc să multumesc doamnei prof. univ. dr. Liliana Donath și
domnului prof. univ. dr. Ioan Bătrâncea în calitate de referenți științifici pentru
profesionalismul de înaltă ținută academică, răbdarea, înțelegerea manifestată,
disponibilitatea de care au dat dovadă, cât și pentru cunoștințele împărtășite.
Totodată, doresc să aduc cele mai sincere mulţumiri doamnei prof.univ.dr.
Mihaela Onofrei, domnului prof.univ.dr. Ovidiu Stoica şi domnului conf.univ.dr.
Bogdan Căpraru pentru sugestiile oferite pe parcursul studiilor doctorale, lectura
minuţioasă a lucrării, observaţiile critice şi implicarea nemijlocită în definitivarea tezei
de doctorat, în calitatea de membri în comisia de îndrumare.
Țin să mulțumesc domnului Ioan Diaconu, director general al Băncii
Cooperatiste Jijia Dorohoi pentru sprijinul acordat prin punerea la dispoziție a datelor
necesare și sugestiile oferite de-a lungul demersului științific.
Cu cele mai bune gânduri și recunoștință le mulțumesc cadrelor didactice din
cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor care au contribuit la formarea
mea profesională. Mulțumiri se îndreaptă și spre doamna Alina Coșuleanu pentru atenția
acordată elementelor administrative ale demersului doctoral.
De asemenea, adresez calde mulțumiri familiei pentru susținere, înțelegere,
sprijin permanent și încredere pe tot parcursul acestor ani de căutări științifice. Îmi
manifest cu drag recunoștința față de ing. Andrei Tiliuță pentru suportul moral oferit,
răbdarea și sprijinul constant.
5
BĂNCILE COOPERATISTE ÎN ROMÂNIA:
TENDINȚE ȘI PERSPECTIVE
Rezumatul tezei de doctorat
1. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ............................................................ 6
2. CUVINTE ȘI SINTAGME CHEIE ................................................................... 9
3. CONSIDERENTE GENERALE ........................................................................ 9
3.1. Motivația alegerii temei de cercetare ........................................................ 9
3.2. Actualitatea și importanța temei de cercetare ........................................ 11
3.3. Scopul, obiectivele specifice și metodologia folosită ............................... 14
3.4. Contribuția proprie la dezvoltarea cunoașterii în domeniu .................. 16
4. SINTEZA PRINCIPALELOR PĂRȚI ALE TEZEI DE DOCTORAT ....... 19
5. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE .................................................................... 25
6
1. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT
REZUMAT
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 – SECTORUL COOPERATIST - PILON AL ECONOMIEI SOCIALE
1.1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE ECONOMIE
SOCIALĂ
1.2 DIMENSIUNEA SOCIALĂ A SISTEMULUI COOPERATIST
1.3 ECONOMIA SOCIALĂ ȘI MODUL DE APLICARE ÎN ROMÂNIA
1.4 CONCLUZII PRELIMINARE
CAPITOLUL 2 –ROLUL ȘI IMPORTANȚA SISTEMULUI BANCAR COOPERATIST
ÎN CADRUL COOPERAȚIEI
2.1 CONCEPTUL DE COOPERAȚIE ȘI ISTORIA COOPERATIVELOR
2.2 EVOLUȚIA SISTEMUL COOPERATIST MODERN ÎN ROMÂNIA
2.3 ABORDĂRI ACTUALE ALE CONCEPTULUI DE SISTEM
COOPERATIST
2.4 ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND DETERMINAREA
PARTICIPAȚIEI BĂNCILOR COMERCIALE, RESPECTIV BĂNCILOR
COOPERATISTE LA ECONOMIA SOCIALĂ DIN ROMÂNIEI
2.5 CONCLUZII PRELIMINARE
CAPITOLUL 3 – EVOLUȚIA SECTORULUI BANCAR COOPERATIST DIN
ROMÂNIA
3.1 ANALIZA SECTORULUI BANCAR COOPERATIST DIN ROMÂNIA
3.2 ANALIZA COMPARATIVĂ A INSTITUȚIILOR FINANCIARE
BANCARE ȘI NEBANCARE DIN ROMÂNIA
3.3 PROFILUL CLIENȚILOR BANCARI ȘI NEBANCARI DIN ROMÂNIA
3.4 CONCLUZII PRELIMINARE
7
CAPITOLUL 4 – ANALIZA PROFITABILITĂȚII ȘI STABILITĂȚII SISTEMULUI
BANCAR COOPERATIST
4.1 REPERE TEORETICE PRIVIND CONCEPTELE DE
PROFITABILITATE ȘI STABILITATE
4.1.1 Literatura de specialitate privind profitabilitatea băncilor
cooperatiste
4.1.2 Literatura de specialitate privind stabilitatea sistemului bancar
4.2 METODOLOGIA SPECIFICĂ
4.2.1. Elemente metodologice privind identificarea determinanților
profitabilității la nivelul băncilor cooperatiste
4.2.2. Elemente metodologice privind stabilitatea sistemului bancar și
identificarea determinanților acestuia
4.2.3. Elemente metodologice privind determinanții profitabilității și
stabilității la nivelul agențiilor bancare din rețeaua Creditcoop
4.3. SETURI DE DATE UTILIZATE
4.3.1. Principalele seturi de date utilizate pentru analiza profitabilității
băncilor cooperatiste
4.3.2. Principalele seturi de date utilizate pentru analiza stabilității
sistemului bancar
4.3.3. Principalele seturi de date utilizate pentru analiza profitabilității
și stabilității agențiilor bancare din rețeaua Creditcoop
4.4. REZULTATE OBȚINUTE
4.4.1. Rezultate obținute privind identificarea determinanților
profitabilității băncilor cooperatiste
4.4.2. Rezultate obținute privind identificarea determinanților
stabilității sistemului bancar
4.4.3. Rezultate obținute pentru identificarea profitabilității și
stabilității agențiilor bancare din rețeaua Creditcoop
4.5. CONCLUZII PRELIMINARE
8
CAPITOLUL 5 – RESPONSABILITATEA SOCIALĂ – UN VECTOR AL SECTORULUI
BANCAR COOPERATIST DIN ROMÂNIA
5.1 CADRUL CONCEPTUAL ȘI MODELE DE APLICABILITATE ALE
RESPONSABILITĂȚII SOCIALE
5.2 ABORDAREA ISTORICĂ ȘI NORMATIVĂ A PROBLEMATICII
RESPONSABILITĂȚII SOCIALE
5.3 IMPLEMENTAREA RESPONSABILITĂȚII SOCIALE ÎN ECONOMIA
ROMÂNEASCĂ
5.4 ETICA – COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A RESPONSABILITĂȚII
SOCIALE ÎN SECTORUL BANCAR COOPERATIST DIN ROMÂNIA
5.5 ELEMENTE METODOLOGICE ȘI PRINCIPALELE SETURI DE DATE
UTILIZATE PENTRU ANALIZA EFICIENȚEI PROCESULUI DE
CREDITARE LA NIVELUL REȚELEI DE BĂNCI COOPERATISTE
CREDITCOOP
5.6 REZULTATE AFERENTE ANALIZEI EFICIENȚEI PROCESULUI DE
CREDITARE LA NIVELUL BĂNCILOR COOPERATISTE DIN REȚEAUA
CREDITCOOP
5.7 CONCLUZII PRELIMINARE
CONCLUZII ȘI DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
LISTA GRAFICELOR
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
9
2. CUVINTE ȘI SINTAGME CHEIE
Conținutul informațional al lucrării științifice poate fi sintetizat prin
următoarele cuvinte și sintagme cheie: economie socială, bunăstare socio-economică,
incluziune financiară, cooperație, principiile cooperației, apartenența voluntară și
deschisă, întrajutorarea membrilor, reducerea decalajelor economice, combatera
sărăciei, integrare socială, excluziune socială, bănci cooperatiste, rețeaua Creditcoop,
profitabilitatea și stabilitatea rețelei Creditcoop, eficiența rețelei de bănci cooperatiste,
responsabilitatea socială, etica
3. CONSIDERENTE GENERALE
3.1. Motivația alegerii temei de cercetare
Deși necesitatea cooperației a fost resimțită încă din antichitate, atunci când
oamenii au început să se asocieze în funcție de principalele ocupații practicate pentru a
depăși mai ușor obstacolele vieții, cooperația a luat ființă ca și concept în economia
socială abia în anul 1844 în regiunea Marii Britanii, mai exact în localitatea Rochdale
unde, în urma unei încercări eșuate de revoltă, 28 de țesători s-au înțeles în a strânge
banii necesari și a deschide împreună un magazin, punând bazele primei cooperative de
consum.
Prin urmare, sistemul bancar cooperatist are o tradiție îndelungată, fiind creat
de către și pentru membri, funcționând pe baza principiilor ce țin de solidaritate,
mutualism, întrajutorare și reciprocitate. De-a lungul timpului s-au transformat în
parteneri de încredere pentru populație, instituțiile financiar – bancare din țară, cât și
pentru organisme financiare internaționale, fiind la granița dintre sectorul economic și
cel nonprofit. Această dualitate a reprezentat de fapt cheia dezvoltării acestor organizaţii
a căror „putere şi forţă” se regăsește în numărul de membri cooperatori.
10
Rețeaua cooperatistă a luat naștere ca rezultat la greutățile întâmpinate în
rezolvarea unor probleme apărute în cadrul economiei de piață, cum ar fi: rata ridicată
a șomajului pe termen lung, excluziunea socială, sărăcia din mediul rural și de la
periferiile zonelor urbane, sistemul de sănătate și de educație precar, nivelul de trai
scăzut al pensionarilor, eșecuri cu privire la luarea măsurilor de asigurare a creșterii
durabile și sustenabile a economiei pe termen lung. Conform studiului efectuat de
(Williams, 2007) există voci care solicită reconstrucția sistemului economic modern de
la zero și folosirea sistemul cooperatist ca piatră de temelie a noului sistem economic,
deoarece acesta are capacitatea de a corecta o serie de dezechilibre economice și sociale
grave.
Sintagma de „economie socială” a fost îndelung dezbătută începând cu
mijlocul secolului al XX-lea, alături de concepte precum „sistem economic integrat”,
„reciprocitate” sau „mutualism”, după ce de-a lungul timpului filosofii au considerat
paradoxală alăturarea conceptelor de „economie” și „latură socială” ținând cont de legile
care stau la baza acestor două construcții teoretice. Conceptul de economie socială a fost
introdus și în România ca urmare a nevoii de a găsi soluții la problema excluziunii
sociale, fiind considerat un instrument de integrare socială, de combatere a sărăciei prin
întrajutorare sau de reducerea a ratei șomajului pe termen lung.
În „conul de umbră” al asocierii sistemului cooperatist cu sintagme precum
„economie socială” sau „responsabilitate socială” se regăsește și motivația alegerii
acestei teme de cercetare. Deşi aceste concepte au fost subiectul a numeroase tratate de
specialitate în ultima vreme, ideea afilierii sistemului cooperatist la acestea reprezintă
un domeniu foarte rar abordat în literatura de specialitate. Prin urmare, motivația
cercetării curente este de a examina relația între economia socială și sistemul cooperatist
din țara noastră ca pilon, respectiv responsabilitatea socială ca vector cu o deosebită
importanță pentru rețeaua Creditcoop.
De asemenea, s-a dorit determinarea unei legăturii între stabilitatea și
profitabilitatea băncilor cooperatiste și a celor comerciale, transpunerea acestei legături
într-un model statistic și evidențierea rezultatelor empirice. Având în vedere faptul că
11
profitabilitatea și stabilitatea la nivel consolidat poate fi diferită de cea a agențiilor, se
va realiza aceeași analiză și la nivel regional pentru rețeaua de bănci cooperatiste
Creditcoop.
Complexitatea şi amploarea acestei abordări oferă noi oportunităţi de cercetare,
iar până în prezent nu s-au identificat cercetări în domeniul bancar românesc care să
trateze acest subiect la nivel macroeconomic sau microeconomic. Având în vedere că
informaţiile sunt limitate în acest sens şi sunt foarte greu de obţinut, acest aspect a
reprezentat o limitare a cercetării doctorale.
Alte motive în alegerea aceastei teme au fost constituite de actualitatea
conceptului apreciat ca fiind deosebit de important, dar și de pasiunea pentru acest
domeniu.
3.2. Actualitatea și importanța temei de cercetare
Cooperativele de credit reprezintă rezultatul fizic al istoriei unei idei aparent
simple și anume aceea că oamenii își pot depozita banii în comun, iar în caz de necesitate
au posibilitatea de a-și acorda împrumuturi reciproc. Așadar, aceste entități fac parte
dintr-un sistem bazat pe asocierea benevolă care corectează o serie de dezechilibre
economice și sociale grave, fiind declarate o valoare socială substanțială și în același
timp o valoare economică.
Cooperația din România se ghidează după un set de valori și anume: asocierea
de tip voluntar și deschis; controlul democratic al cooperației de către membri;
autonomia și independența; participarea economică a membrilor; educarea, instruirea și
informarea personalului; cooperarea între cooperative și bineînțeles peocuparea pentru
comunitate.
Deși în multe lucrări de specialitate se argumentează faptul că este paradoxală
alăturarea conceptelor de „economie” și „latură socială”, băncile cooperatiste au
demonstrat cu succes că reprezintă un instrument de integrare socială și de combatere a
sărăciei prin întrajutorare, desfășurând activități în zone defavorizate, mai greu
accesibile, fiind îndreptate spre practici bancare responsabile.
12
Putem sublinia importanța sectorului cooperatist ca unități ce promovează
principiile economiei sociale, căutând soluții la probleme ca lupta contra excluziunii,
reducerea ratei șomajului, întrajutorarea membrilor, dar și implicarea în proiecte ce țin
de mediu, domeniul educației, cultură sau social.
Actualitatea acestei lucrări științifice este pusă în evidență în special de ideea
afilierii sistemului cooperatist la două sintagme: „economie socială”, respectiv
„responsabilitate socială”. Studiul redactat abordează o temă nouă care se bucură de o
largă complexitate, fiind puțin explorat de cercetători și de aceea am considerat necesară
trecerea în revistă a celor mai reprezentative studii în domeniu.
În acest context, am realizat o segmentare a literaturii de specialitate în funcţie
de principalele obiective urmărite pe parcursul lucrării, respectiv:
− abordarea conceptuală a noţiunii de economie socială s-a bazat pe trecerea
în revistă a ideilor formulate de: (Dunoyer, 1830), (Ghuilea, 1927), (Carbon, 1972),
(Pestoff, 1991), (Fairbairn, 1994), (Defourny, 2001), (Azam, 2003), (Williams, 2007),
(Bevir, 2007), (Novkovic, 2008), (Levi & Davis, 2009), (Neck & Allen, 2009),
(Defourny & Nyssens, 2010), (Cace & Arpinte, 2010), (Birchall, 2011), etc.
- conceptul de cooperație a fost atent studiat de tuşele românești trasate în
articolele de (Morar, 2009), (Constantinescu & Dragomir, 2010), (Bolocan, 2011),
(Țiplea, 2011), (Petrescu, 2011), (Bogdănoiu, 2013), (Barna, 2014) sau (Spulbăr, Nițoi,
& Anghel, 2015) care au scos în evidenţă istoria, importanța, rolul și impactul atât social,
cât și financiar al băncilor cooperatiste asupra economiei naţionale. Pe plan internaţional
şi-au adus aportul în studii (Fairbairn, 1994), (Jones, 2001), (Hesse & Cihak, 2006),
(Hosno, SaKai, & Tsuru, 2006), (Whelock & Wilson, 2010), (Feinberg, 2011),
(Klinedinst, 2012), (Diamantopoulos, 2012), (Bülbül, Schmidt, & Schüwer, 2013),
(Birchall J. , 2013) precum și (Becchetti, Ciciretti, & Paolantonio, 2014), etc.
- în analiza stabilității și profitabilității rețelei cooperatiste am luat în
considerare lucrările autorilor: (Beaver, 1966), (Altman E. I., 1968), (Zimmerman,
1996), (Crockett, 1996), (Mishkin, 1999), (Sibbald, MvKillop, & Fergunson, 2002),
(Maggiolini & Mistrulli, 2005), (End & Tabbae, 2005), (Gersl & Hermanek, 2006),
13
(Hesse & Cihak, 2006), (Mercieca, Schaeck, & Wolfe, 2007), (Fohlin, 2007),
(Bătrâncea, Trenca, Bejenaru, & Borlea, 2008), (Athanasoglou, Brissimis, & Delis,
2008), (Groeneveld & de Vries, 2009), (Claessens, Kose, & Terrones, 2010),
(Albulescu, 2010), (Borio, 2011), (Andrieș & Căpraru, 2011), (Berger A. N., Kick,
Koetter, & Schaeck, 2012), (Gottwald, 2012), (Kanas, Vasiliou, & Eriotis, 2012),
(Mirzaei, Moore, & Liu, 2013), (Berger, Kick, & Schaeck, 2014), (Dietrich &
Wanzenried, 2014), etc.
- trecerea în revistă a conceptului de responsabilitate socială a presupus
consultarea opiniilor formulate de: (Armstrong, 1977), (Preston & O'Bannon, 1997),
(Emerson, 2003), (Elkington, 2004), (Jones, Bowd, & Tench, 2009), (Carpenter, Bauer,
& Eiderdown, 2010), (Bibu, Năstase, & Gligor, 2010), (Nunn, 2012), (Góngora &
Lucía, 2013), etc.
Studiul întreprins introduce atât aspecte teoretice, cât şi practice, într-o
manieră detaliată, în ceea ce privește trecutul și prezentul băncilor cooperatiste din
rețeaua Creditcoop având menirea de a oferi publicului interesat informații pertinente și
accesibile pentru înțelegerea modului de organizare, dar și a beneficiile aduse de aceste
organizații.
Această cercetare reprezintă totodată și un punct de plecare în aprofundarea
tematicii privind profitabilitatea şi stabilitatea băncilor cooperatiste, cu aplicabilitate atât
în România cât şi în Uniunea Europeană. Rezultatele obţinute au o importanţă aplicativă
extraordinară, întrucât pe baza identificării principalilor determinanţi interni ai
profitabilităţii, băncile cooperatiste pot aplica politici şi strategii manageriale pentru
influenţarea pozitivă a acestor determinanţi, cu scopul maximizării profitabilităţii.
Prin urmare, putem afirma că în perioade turbulente din punct de vedere
economic, precum și cele caracterizate de amenițări politice sau de mediu, sistemul
cooperatist s-a dovedit a fi unul rezistent fiind prezent și dezvoltându-se în zone cu
infrastructură slabă, acolo unde investițiile private sau guvernul nu au considerat
necesară dezvoltarea unor asemenea instituții.
14
3.3. Scopul, obiectivele specifice și metodologia folosită
Scopul general al lucrării este de a determina locul și poziția sectorului bancar
cooperatist din România, stabilitatea acestuia pe piața economică națională și
internațională, precum și posibilele direcții de dezvoltare ale acestui sistem cooperatist
pe viitor. Prin cercetarea acestei teme am urmărit aprofundarea sectorului bancar
cooperatist din România și determinarea încadrării acestuia în trendurile moderne ale
economiei globale, în speță în economia socială și în clasa responsabilității sociale.
Plusul de cunoaștere pe care îl vom aduce prin această lucrare sectorului
cooperatist bancar din Romania este determinat de analiza și identificarea eventualelor
legături între diferiți factori interni sau externi, dar și impactul acestora asupra
profitabilității și stabilității sistemului studiat.
Pentru a atinge scopul fundamental al lucrării s-au urmărit îndeplinirea
următoarelor obiective specifice:
determinarea apartenenței sectorului cooperatist la economia socială
stabilirea rolului și importanței sectorului bancar cooperatist în economia
socială
prezentarea evoluției sectorului bancar cooperatist din România
analiza profitabilității și stabilității sistemului bancar cooperatist
determinarea unei posibile direcții de dezvoltare a sistemului bancar
cooperatist din România
Atingerea obiectivelor specifice a fost posibilă datorită abordării în mod corect
a problematicii, precum și urmărind următoarele direcții principale de analiză:
precizarea cadrului conceptual al economiei sociale și determinarea
dimensiunii sociale a cooperației
prezentarea modelele și metodele de aplicare a economiei sociale în
România
conturarea cadrului teoretic și abordările actuale ale conceptului de sistem
cooperatist
15
determinarea evoluției sistemului cooperatist în România și delimitarea
acestuia de alte instituții financiare ce activează pe piață
conturarea caracteristicilor publicului-țintă aferent băncilor cooperatiste
sintetizarea conceptelor de stabilitate și profitabilitate în coroborare cu
analiza econometrică asupra determinanților specifici
delimitarea conceptuală a responsabilității sociale și modele de aplicare
istoria și normativele cu privire la responsabilitatea socială, precum și
modele de implementare a acestui concept în România
prezentarea relației dintre etică și responsabilitatea socială
analiza eficienței procesului de creditare aferent băncilor cooperatiste
În cadrul analizelor efectuate, pentru îndeplinirea obiectivelor specifice au fost
utilizate metode de cercetare atât calitative, abordând perspective descriptiv-
conceptuale, cât și cantitative sau empirice. Dintre aceste metode abordate, cele mai
importante sunt: ipoteza, analiza și sinteza, comparația, inducția și deducția, metoda
istorică, logică, statistică.
Metoda ipotezei a fost utilizată pe tot parcursul lucrării, toate studiile plecând
de la ipoteze de lucru, ipoteze inițiale și idei preliminare. Fără această metodă,
întețelgerea fenomenelor, a legăturilor, a relațiilor sau a cauzelor ar fi fost imposibilă.
Metoda analizei și sintezei este utilizată în mare parte în cadrul capitolelor
având rolul de a scoate în evidență principalele avantaje și dezavantaje, asemănările și
diferențele sau chiar pentru determinarea unor nevoi prin depistarea punctelor slabe și a
celor puternice (analiza SWOT). De asemenea, în toată lucrarea, graficele prezentate au
fost comentate, iar evoluțiile indicilor prezentați au fost analizate în context macro și
microeconomic sau chiar global.
Metoda comparației a fost abordată de multe ori în coroborare cu cea a analizei
și sintezei pentru evidențierea avantajelor/dezavantajelor sau în cazul asemănărilor și
diferențelor.
Inducția și deducția a fost folosită în special în cazul analizei evoluției
sectorului bancar cooperatist din România, atunci când variațiile diferiților indici au fost
16
analizați din perspectiva evoluției altor indici echivalenți la nivel global. Aceeași metodă
a fost folosită și în cadrul capitolului cinci în cazul analizei responsabilității sociale,
demonstrându-se faptul că bunăstarea comunității în care își desfășoară activitatea
(implicit a clienților) poate duce la creșterea stabilității băncilor cooperatiste. Metoda
inducției și deducției nu poate fi folosită decât în strânsă colaborare cu metoda logică,
de la simplu la complex sau de la complex la simplu.
Metoda istorică de cercetare a fost utilizată în toate capitolele studiului fiind
prezentă în definirea conceptelor, aceasta făcându-se în general în mod cronologic de la
prima atestare până în contextul modern, dar și în cazul normativelor aplicate pentru
diferite sintagme.
În ultimele două capitole s-au utilizat seturi de date necesare analizelor în care
s-a folosit metoda statistică, utilizându-se în acest scop un program special conceput
pentru analiza econometrică denumit Eviews. Acestă metodă s-a bazat pe corelații și
analize de cauzalitate între diverse variabile.
În cadrul studiului efectuat s-au abordat atât concepte și probleme economice,
cât și problematici din alte domenii conexe, cum ar fi: contabilitate, analiză financiară,
management, drept, etc. Pentru o mai bună prezentare și înțelegere a rezultatelor
obținute de-a lungul demersurilor efectuate s-a utilizat 27 de reprezentări grafice, 18
figuri și 30 de tabele.
3.4. Contribuția proprie la dezvoltarea cunoașterii în domeniu
Pentru dezvoltarea cunoașterii în domeniu am demonstrat în primă fază
apartenența sectorului cooperatist la economia socială și am determinat rolul său de
actor important, fructificând și îmbinând în mod armonios funcția economică cu cea
socială. S-a analizat rețeaua de bănci cooperatiste din România și s-a subliniat rolul ei
în economie, aceasta acoperind o nișă importantă a sistemului bancar românesc.
S-a demonstrat, în cadrul studiului efectuat, faptul că stabilitatea băncilor
cooperatiste este superioară celor comerciale. În același timp s-a conchis volatilitatea
17
scăzută a profitabilității băncilor cooperatiste în comparație cu cea a băncilor comerciale
pe timpul crizelor sau a șocurilor pieței.
În demersurile efectuate am analizat impactul determinanților interni (LA, EA
și OEA), precum și a determinanților externi (creșterea PIB și rata inflației) asupra
variabilelor dependente ROE și ROA, acestea fiind elementele-cheie ale profitabilității.
De asemenea s-a analizat impactul determinanților externi (rata inflației,
creșterea PIB, indicele HHI și indicele ROBOR 3M) asupra scorului Z, indicator al
stabilității bancare.
Studiile s-au desfășurat la nivelul băncilor cooperatiste din România și din
Uniunea Europeană în cazul profitabilității, iar în cazul stabilității la nivelul băncilor
cooperatiste și al celor comerciale din România. Având în vedere faptul că atât
profitabilitatea, cât și stabilitatea pot prezenta rezultate diferite la nivel consolitat față
de cele raportate la nivelul agențiilor, studiul întreprins a fost extins și pentru acest nivel
micro al rețelei Creditcoop. Prin efectuarea aceastor două analize s-a urmărit
determinarea principalilor factori ce pot afecta profitabilitatea și stabilitatea rețelei de
bănci cooperatiste Creditcoop.
În urma studiului econometric întreprins în cadrul capitolului cinci s-a
demonstrat că odată cu creșterea solvabilității a scăzut valoarea provizioanelor ca
urmare a scăderii numărului de rău-platnici. În cazul nostrul, numărul de clienți rău
platnici, ”tradus” în termeni bancari prin volumul creditelor neperformante, a scăzut
datorită creșterii bunăstării socio-economice a populației. Așadar, s-a demonstrat faptul
că de-a lungul timpului, stabilitatea băncilor cooperatiste din România nu a fost
determinată în întregime de managementul corect al riscurilor și al vulnerabilităților, ci
și de implicarea acestora în viața socială a comunității în care își desfășoară activitatea.
În elaborarea studiului științific am întâmpinat și dificultăți care au limitat
posibilitatea extiderii cercetării în sensul accesului anevoios la date cu privire la
activitatea sectorului cooperatist, în special la nivelul Uniunii Europene, datorită
măsurilor adoptate în scopul asigurării secretului bancar. O altă dificultate a fost
18
determinată de frecvența datelor, dar și de perioada analizată, existând foarte puține date
raporate anterior anului 2003.
O viitoare direcție de cercetare în sensul îmbunătățirii analizei existente se
poate materializa prin adăugarea în cadrul modelelor studiate în capitolul al 4-lea a unor
variabile calitative care să caracterizeze nivelul profesional al personalului bancar, dar
și identificarea și introducere în modele a unor determinanți aferenți performanței
bancare (vârsta, experiența sau sexul) a membrilor echipei manageriale. De asemenea,
în demersurile efectuate în cadrul capitolului 5 putem adăuga în modelele studiate și alte
variabile precum valoarea medie a creditelor sau perioada medie de acordare.
Ca urmare a celor prezentate putem susține faptul că studiul dezvoltat în cadrul
tezei de doctorat a format o imaginie clară și corectă asupra sistemului bancar
cooperatist din România și a demonstrat capacitatea acestui sistem de a crește și de a se
dezvolta. Ca și importanță aplicativă, teza întocmită reprezentă un punct de plecare
pentru aprofundarea variabilelor ce pot afecta atât stabilitatea, cât și profitabilitatea unei
bănci. În urma determinării cu exactitate a celor mai importanți factori interni care
afectează profitabilitatea sau stabilitatea, conceptul de management al instituției poate
suferi modificări în sensul maximizării profitului, iar în cazul factorilor externi pentru
determinarea unor elemente interne de control al impactului acestora asupra
performanțelor bancare.
Informațiile din prezenta lucrare au fost diseminate în 7 prezentări susținute în
cadrul conferințelor internaționale, 8 articole publicate în reviste indexate în BDI și
articole cotate ISI-Proceedings, precum și în prezentările susținute în cadrul Școlii
Doctorale. Pe toată durata efectuării studiului doctoral am urmărit respectarea întocmai
a eticii și deontologiei universitare.
19
4. SINTEZA PRINCIPALELOR PĂRȚI ALE TEZEI DE
DOCTORAT
Studiul dezvoltat este structurat pe 5 capitole compuse din subcapitole
adiacente precum și concluziile rezultate în urma analizelor de date.
Primul capitol delimitează conceptul de economie socială și dezvoltarea
acestuia în jurul principiilor promovate. S-a făcut o scurtă trecere prin istoria și contextul
în care a apărut ideea de cooperație, determinând o legătură directă între pincipiile
cooperației și cele ale economiei sociale, concluzionând faptul că sistemul cooperatist
este parte integrată a economiei sociale.
S-a studiat modul de aplicare al economiei sociale în România urmărind
evoluția factorilor macroeconomici, precum și a celor socio-demografici. În urma
demersurilor întreprinse în acest capitol s-a conchis faptul că sectorul cooperatist este
un pilon al economiei sociale, îmbinând armonios funcția economică cu cea socială.
Istoria legistației care face referire la sectorul cooperatist, compunerea
acestuia, precum și evoluția atât în țară, cât și în străinătate a fost dezbătută în cadrul
celui de-al doilea capitol alături de analiza diferitelor definiții date de-a lungul timpului
conceptului de cooperație. În scopul definirii cadrului larg în care vom aborda cercetarea
am studiat abordările actuale ale sistemului cooperatist, determinând cu ajutorul unei
eradicarea sărăciei
coeziunea economică și socială
dezvoltarea economică,
culturală și socială
accesibilitatea bunurilor și serviciilor
reintegrarea socială și
profesională
generarea de locuri de muncă
egalitatea de șanse
promovarea democrației
independența membrilor
bunăstarea economică
sporirea încrederii între membri
Principalele contribuții ale sistemului cooperatist atât în spectrul
economic, cât și în cel social
20
analize comparative între băncile cooperatiste și cele comerciale, participația fiecăreia
la economia socială.
Evoluția raportului dintre veniturile din dobânzi și numărul de clienți aferent
rețelei Creditcoop, respectiv băncilor comerciale în perioada 2004 -2015
Sursa: Date preluate din rapoartele anuale (2004 - 2015) ale băncilor supuse studiului
În urma acestui studiu s-a remarcat o diferență foarte mare între rapoartele
rezultate în cazul băncilor cooperatiste față de cele rezultate în cazul băncilor comerciale
ceea ce ne indică faptul că sistemul cooperatist, prin dobânzile practicate, pune accent
pe interesul clientului în detrimentul generării de profit, în timp ce sistemul bancar
comercial s-a remarcat prin valori foarte mari ale profitului obținut din dobânzile
aplicate creditelor. S-a demonstrat astfel, în cadrul capitolului secund, rolul de actor al
băncilor cooperatiste în economia socială, precum și importanța majoră a acestuia prin
acoperirea unei nișe din economia românească.
În cel de-al treilea capitol vom aprofunda sectorul bancar cooperatist din
România pentru a genera o „imagine în cifre” a acestuia. În scopul îndeplinirii acestui
obiectiv vom analiza perioada cuprinsă între anii 2003 – 2015 având în vedere atât
contextul global, cât și cel macroeconomic. Urmărind caracterizarea cât mai exactă a
sectorului cooperatist se dorește, de asemenea, determinarea profilului clientului uzual
al acestuia, în acest scop fiind analizate atât instituțiile bancare, cât și cele nebancare
125110
196 198
1116
495
1575
973
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
rețeaua Creditcoop media pe băncile comerciale
21
care compun piața de creditare din România. Ca urmare se va realiza o imagine de
ansamblu a rețelei de bănci cooperatiste Creditcoop, precum și profilul generic al
clientului la această instituție de credit.
Pentru a identifica determinanții performanțelor bancare, precum și a
capacității de gestionare a riscurilor generate de problemele globale sau cele
macroeconomice, dar și a vulnerabilităților sistemului intern s-a considerat necesară
analiza profitabilității și stabilității rețelei de bănci cooperatiste Creditcoop. În acest sens
s-au definit cele două concepte, s-a determinat metodologia de calcul, s-au prezentat
grafic datele utilizate în cadrul studiului și s-a utilizat programul de simulare statistică
Eviews pentru analiza econometrică a datelor. Pentru identificarea determinanților
profitabilității s-au utilizat două modele estimate (ROA ca variabilă dependentă și ROE
ca variabilă dependentă) pentru cei 5 determinanți utilizați (trei interni și doi externi).
Profilul clientul la băncile cooperatiste din România
22
Pentru o imagine clară asupra rezultatelor, precum și pentru a putea interpreta
în mod corect datele rezultate în urma analizei econometrice, s-au efectuat aceleași
demersuri și în cazul băncilor comericale.
Evoluția scorului Z a băncilor comerciale respectiv a băncilor cooperatiste
în perioada 2007 - 2015
Sursa: calcul autor
În final, s-a constatat faptul că băncile cooperatiste sunt mult mai stabile decât
cele comerciale, iar din punct de vedere al profitabilității, deși sunt diferențe de valori
destul de mari având în vedere cota de piață deținută, dar și serviciile oferite, în cazul
băncilor cooperatiste indicatorul este mai puțin volatil decât în cazul băncilor
comerciale, care pe timpul crizei financiare au raportat pierderi importante în timp ce
rețeau Creditcoop a raportat profit. Mai mult, pentru a aprofunda cercetarea deja
realizată până în prezent, am încercat în cea de-a treia parte să analizăm determinanţii
profitabilităţii şi stabilităţii rețelei Creditcoop pe baza datelor financiare afernte fiecărei
agenții.
23
ROA versus Z-scor pentru fiecare regiune (valori medii pentru perioada 2008-2015)
Acest capitol are o importanță aplicativă majoră reprezentând un punct de
plecare pentru aprofundarea stabilității și profitabilității, întrucât cu ocazia determinării
cu exactitate a celor mai importanți factori interni care afectează profitabilitatea,
managementul aplicat poate suferi modificări în sensul abordării acestor factori în
scopul maximizării profitului, deci a dezvoltării laturii economice a băncilor
cooperatiste.
În cel de-al 5-lea capitol vom aborda latura socială analizând concepția de
management a băncilor cooperatiste din România în sensul aplicării conceptelor de
responsabilitate socială. Pentru aceasta, vom defini cadrele conceptuale, istoria și
normativele aplicabile de-a lungul vremii, precum și modelele de gestionare de către
organizații, aflate la nivele diferite de dezvoltare, a problematicii responsabilității
sociale. Vom studia implementarea conceptului de responsabilitate socială atât în
economia românească, în general, cât și în cazul sectorului bancar cooperatist din
România, în particular.
profitabilitatea
stab
ilit
atea
24
Piramida responsabilității sociale
Pentru a demonstra oportunitatea participației la viața socială și încadrarea
acestui sector ca fiind unul responsabil din punct de vedere social, vom efectua un studiu
econometric pentru analiza eficienței procesului de creditare, având în vedere faptul că
aceasta este o caracteristică a planului de management care are integrat conceptul de
responsabilitate socială.
În urma efectuării studiului econometric s-a demonstrat faptul că odată cu
creșterea solvabilității a scăzut valoarea provizioanelor ca urmare a scăderii numărului
de rău-platnici. Această scădere a numărului de rău platnici, deci a creditelor
neperformante s-a realizat datorită creșterii bunăstării socio-economice a populației.
Așadar stabilitatea băncilor cooperatiste de-a lungul timpului nu a fost
determinată în întregime de managementul corect al riscurilor și vulnerabilităților, ci și
de implicarea acestor instituții de credit în viața socială a comunităților în care își
desfășoară activitatea.
Studiul dezvoltat în cadrul tezei de doctorat a format o imaginie clară și corectă
asupra sistemului bancar cooperatist din România și a demonstrat capacitatea acestuia
de a se dezvolta în viitor. Deși această instituție bancară de credit are o istorie în
economia românească, putem considera că este la început de drum, deoarece în ultima
vreme întâlnim tot mai des tendința de reînviere a abordărilor de tip colectiv pentru
rezolvarea problemelor apărute în societate.
dimensiunea filantropică
dimensiunea etică
dimensiunea legală
dimensiunea economică
25
5. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Articole, publicații și cărți:
1. Acharya, V., Engle, R., & Richardson, M. (2012). Capital Shortfall: A New
Approach to Ranking and Regulating Systemic Risks. American Economic
Review, 102(3), 59-64.
2. Adrian, M., & Brunnermeier, T. (2008). CoVaR. Federal Reserve Bank of New
York Staff Report no. 348, 37-46.
3. Adusei, M. (2015, September 07). Bank profitability: Insights from the rural
banking industry in Ghana. Cogent Economics & Finance, 3(1), 1-15.
4. Agur, I., & Sharma, S. (2013). Rules, Discretion and Macro-Prudential Policy.
Preluat pe 07 16, 2016, de pe International Mony Found:
http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2013/wp1365.pdf
5. Albulescu, C. (2010). Stabilitatea sectorului financiar în condiţiile aderării
României la U.E.M. Timișoara: Editura Universității de Vest.
6. Altman, E. (2000). Predicting financial distress of companies: revisiting the Z-
score and ZETA models. Stern School of Business, New York University, 9-12.
7. Altman, E. I. (1968, september). Financial ratios, discriminant analysis and the
prediction of corporate bankruptcy. The Journal of Finance, 23(4), 589–609.
8. Amin, A. (2009). The Social Economy. Zed Books.
9. Andrieș, A., & Căpraru, B. (2011). Bank Performance in Central and Eastern
Europe: The Role of Financial Liberalization. European Financial
Management Association Paper.
10. Anghel, I. (2002). Bankruptcy Radiography and Predilection. București:
Economic Publishing House.
11. Asociației Societăților Financiare - ALB Romania. (2016). Preluat de pe
Statistici: http://www.alb-leasing.ro/evolutie.php
12. Athanasoglou, P., Brissimis, S., & Delis, M. (2008). Bank-specific, industry-
specific and macroeconomic determinants of bank profitability. Journal of
International Financial Markets, Institutions and Money, 18, 121–136.
13. Athanasoglu, P., Delis, M., & Staikouras, C. (2006). Determinants of Bank
Profitability in the South Eastern European Region. Munich: Munich Personal
RePEc Archive.
14. Azam, G. (2003). Economie Sociale, Tiers Secteur, Economie Solidaire,
quelles frontières? Revue, 21, 151-161.
15. Băileșteanu, G. (1998). Diagnosis Risk and Efficiency in Business. Timișoara:
Mirton Publishing House.
26
16. Barea, J., & Monzon, J. (2006). Manual for Drawing Up the Satellite Accounts
on Cooperatives and Mutual Societies. European Commission. Enterprise and
Industry Directorate General.
17. Barna, C. (2014). Atlasul Economiei Sociale. București.
18. Baron, D. P. (2006). Corporate Social Responsibility and Social
Entrepreneurship. Journal of Economics & Management Strategy, XVI(3),
683-717.
19. Batellier, P., & Rauffet, E. (2008). Responsabilite sociale de l’entreprise.
Montreal: Presses Internationales Polytechniques.
20. Bătrâncea, I., Trenca, I., Bejenaru, A., & Borlea, S. (2008). Analiza
performanțelor și riscurilor bancare. 374.
21. Bazillier, R., & Vauday, J. (2014). CSR into (new) perspective. Foresight,
XVI(2), 176-188.
22. Beaver, W. H. (1966). Financial Ratios As Predictors of Failure. Journal of
Accounting Research, 4, 71-111.
23. Becchetti, L., Ciciretti, R., & Paolantonio, A. (2014). Is There a Cooperative
Bank Difference? Working Paper Series from The Rimini Centre for Economic
Analysis.
24. Berea, P. A. (2003). Modernizarea sistemului bancar. București: Editura
Expert.
25. Berger, A. N., Kick, T. K., Koetter, M., & Schaeck, K. (2012). Does it Pay to
Have Friends? - Social Ties and Executive Appointments in Banking. Journal
of Banking and Finance, 37, 2087-2105.
26. Berger, A. N., Kick, T., & Schaeck, K. (2014). Executive board composition
and bank risk taking. Journal of Corporate Finance, 28(C), 48-65.
27. Bevir, M. (2007). Enciclopedia of Governance. University of California,
Berkeley: Sage.
28. Birchall, J. (2011). People-Centred Businesses: Co-operatives, Mutuals and
the Idea of Membership. London: Palgrave MacMillan.
29. Birchall, J. (2013). The evolution of cooperative banks. În J. Birchall, Finance
in an Age of Austerity. The Power of Customer-owned Banks (p. 256).
30. Birchall, J., & Hammond Ketilson, L. (2009). Resilience of the Cooperative
Business Model in times of crisis. Geneva: ILO.
31. Birchall, J., & Hammond, L. (2009). Resilience of the Cooperative Business
Model in Time of Crisis. Geneva: International Labor Organization.
32. Bogdănoiu, C. (2013). The stability, risk and performance of cooperative
banks. Review of General Management, XVII(1), 201-208.
27
33. Bollerslev, T. (1986). Generalized autoregressive conditional
heteroskedasticity. Journal of econometrics, 31(3), 307-327.
34. Bolocan, M.-D. (2011). Performanța sistemului bancar din România. Impactul
integrării europene. Cluj - Napoca.
35. Bordeianu, G., Radu, F., Paraschivescu, M., & Păvăloaia, W. (2011). Analysis
models of the bankruptcy risk. Economy Transdisciplinarity Cognition, 14(1),
248-259.
36. Borio, C. (2003). Towards a macroprudential framework for financial
supervision and regulation? CESifo Economic Studies, 49, 181–215.
37. Borio, C. (2011). Central Banking prost-crisis: What compass for uncharted
waters? Preluat pe 07 16, 2016, de pe Bank for International Settlements Web
site: http://www.bis.org/publ/work353.pdf
38. Borzaga, C., Depedri, S., & Tortia, E. C. (2009). The Role of Cooperative and
Social Enterprises: A Multifaceted Approach for an Economic Pluralism.
Euricse Working Papers .
39. Bruque, S., Moyano, J., Vargas, A., & Hernandez, J. (2003). Ownership
Structure, Technological Endowment and Competitive Advantage: Do
Democracy and Business Fit? Technology Analysis & Strategic Management,
15(1), 65-79.
40. Bülbül, D., Schmidt, R., & Schüwer, U. (2013). Savings banks and cooperative
banks in Europe. SAFE White Paper Series, 5.
41. Cace, S., Arpinte, D., Scoican, N. A., Theotokatos, H., & Koumalatsou, E.
(2010). Economia socială în Europa. Bucureşti: Expert.
42. Caprio, G., & Klingebiel, D. (1997). Bank insolvency: Bad luck, bad policy or
bad banking? Annual World Bank report IBRD, 1–29.
43. Carbon, B. d. (1972). Essai sur l´histoire de la pensée et des doctrines
économiques (Vol. II). Paris: Ed. Montchrestien.
44. CECOP. (2006). Social enterprises and worker cooperatives: Comparing
models of corporate governance and social Inclusion. CECOOP European
Seminar. Manchester.
45. Certo, S. T., & Miller, T. (2008). Social entrepreneurship: key issues and
concepts. Business Horizons, LI(4), 267–271.
46. Chant, J., Lai, A., Illing, M., & Fred, D. (2003). Essays on Financial Stability.
Bank of Canada Technical Report, 95, 1-111.
47. Chloupková, J. (2002). European Cooperative Movement – Background and
common denominators. 1-43.
48. Čihák, M. (2007). Systematic loss: A measure of financial stability. Czech
Journal of Economics and Finance, 57(1-2), 5-26.
28
49. CIRIEC. (2000). The Enterprises and Organizations of the Third System: A
strategic challenge for employment. Liege: Directorate General V of the
European Union.
50. CIRIEC. (2007). The Social Economy in the European Union. 20.
51. Claessens, S., Kose, M. A., & Terrones, M. E. (2010, june). The global
financial crisis: How similar? How different? How costly? Journal of Asian
Economics, 21(3), 247–264.
52. Clark, T. S., & Grantham, K. N. (2012). What CSR is not: Corporate Social
Irresponsibility, Critical studies on Corporate Responsibility. Governance and
Sustainability, IV, 23-41.
53. Cochran, P. L. (2007). The evolution of corporate social responsibility.
Business Horizons, L, 449- 454.
54. Constantinescu, L.-A., & Dragomir, C. (2010). Risk management in credit
institutions - New trends. Review of General Management, 12(2), 51-58.
55. Crane, A. M. (2008). Corporate social responsibility: readings and cases in a
global context. London: Rourledge.
56. Crockett, A. (1996). The Theory and Practice of Financial Stability. De
Economist, 144(4).
57. Cucu, V., & Hârlea, A. (2012). Social Economy – History and Present. Revista
Română de Statistică, 239-243.
58. Dahlsrud, A. (2008). How Corporate Social Responsibility is Defined: an
Analysis of 37 Definitions. Corporate Social Responsibility and
Environmental Management, XV, 1-13.
59. Davant, J. (2003). Las organizaciones intersectoriales de la Economía Social:
Francia, CEGES. la Economía Social y el Tercer Sector.
60. Davis, J., Wicas, N., & Kinniry, F. (2004). The strengths and weaknesses of
various financial simulation methods. The Journal of Wealth Management,
6(4), 33-42.
61. Déclaration finale commune des organisations européennes de l´Économie
Sociale. (2002, Iunie 20). CEP-CMAF.
62. Defourny, J., & M., N. (2001). Social enterprise in Europe: recent trends and
developments. 15, 5.
63. Defourny, J., & Nyssens, M. (2010). Social Enterprise in Europe: At the
Crossroads of Market, Public Policies and Third Sector. Policy and Society,
29(3), 231-242.
64. Diaconu, I. (2014). Co-operative banks’ profitability after 2008: Evidence from
EU-27. The Proceedings of the International Conference Globalization,
Intercultural Dialogue and National Identity, I, 266 - 272.
29
65. Diaconu, I. (2014). The financial stability of the cooperative banks in
comparison with the commercial banks. The Proceedings of the International
Conference Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity, III,
512 - 523.
66. Diaconu, I., & Aursulesei, T. (2014). Major obstacles in creating a modern
capital market in Romania. The Proceedings of Monetary, Banking and
Financial issues in Central and Eastern EU member countries: How can
Central and Eastern EU members overcome the current economic crisis?
67. Diaconu, I., & Nucu, A. (2014). The impact of financial crisis on creditcoop
profitability. The Proceedings of Monetary, Banking and Financial issues in
Central and Eastern EU member countries: How can Central and Eastern EU
members overcome the current economic crisis?
68. Diaconu, I., & Oanea, D. (2014). Determinants of bank profitability: evidence
from CreditCoop. International Finance and Banking Conference, (pg. 356-
362). București.
69. Diaconu, I., & Oanea, D. (2014). Determinants of bank profitability: evidence
from CreditCoop. Theoretical and Applied Economics, 356-362.
70. Diaconu, I., & Oanea, D. (2014). Determinants of bank’s stability. Evidence
from CreditCoop. Procedia Economics and Finance, XXXII, 488 - 495.
71. Diaconu, I., & Oanea, D. (2014). The main determinants of bank’s stability.
Evidence from Romanian banking sector. Procedia Economics and Finance,
XVI, 329 - 335.
72. Diamantopoulos, M. (2012). The Developmental Movement Model :A
Contribution to the Social Movement Approach to Co-operative Development.
Journal of Co-operative Studies, 42-56.
73. Dietrich, A., & Wanzenried, G. (2014). The determinants of commercial
banking profitability in low-, middle-, and high-income countries. The
Quarterly Review of Economics and Finance, 54, 337–354.
74. Dilip, K. D. (2003). Globalization in the word of finance. Routledge Taylor
and Francais Group, 12.
75. Drury, J. C. (1937). An Introduction to the History of Consumers' Cooperation.
Annals of the American Academy of Political and Social Science, 191(2), 1-6.
76. Duygun, M., Sena, V., & Shaban, M. (2013). Schumpeterian competition and
efficiency among commercial banks. Journal of Banking and Finance, 37,
5176–5185.
77. EACB. (2005). Co-operative banks in Europe: values and practices to promote
development.
30
78. EESC- Comité Économique et Social des Communautés Européennes. (1986).
Les organisations cooperatives, mutualistes et associatives dans la
Communaute Europeenne. Brussels: Editions Delta: Office for Official
Publications of the European Communities.
79. EMES. (2008). Social entreprise: a new model for poverty reduction and
employment strategy – an examination of the Concept and Practice in Europe
and the Commonwealth of Independent States. UNDP Regional Bureau for
Europe and the Commonwealth of Independent States, 17.
80. End, J., & Tabbae, M. (2005). Measuring Financial Stability: Applying the Mf
Risk Model to the Netherlands. National Bank of Netherland Working Paper,
1-25.
81. Engle, R. (1982). Autoregressive conditional heteroscedasticity with estimates
of the variance of United Kingdom inflation. Econometrica: Journal of the
Econometric Society, 987-1007.
82. Fairbairn, B. (1994). The Meaning of Rochdale: The Rochdale Pioneers and
the Co-operative Principles. Centre for the Study of Co-operatives, University
of Saskatchewan.
83. Feinberg, R. (2011). Role of credit unions in small local financial services
markets. The rewiew of economics and statistics, 83(3), 560-563.
84. Fergunson, C., & McKillop, D. (1997). The strategic Development of Credit
unions. Chichester: John Wiley.
85. Fiordelisi, F., & Mare, D. (2013). Probability of default and efficiency in
cooperative banking. Journal of International Financial Markets, Institutions
and Money, 26, 30-45.
86. Flamini, V., Schumacher, L., & McDonald, C. A. (2009). The determinants of
commercial bank profitability in sub-Saharan Africa. IMF Working Papers,
15(9), 1–32.
87. Fohlin, C. (2007). Finance Capitalism and Germany’s Rise to Industrial
Power. Cambridge: Cambridge University Press.
88. Forker, J., & Ward, A. (2012). Prudence and financial self-regulation in credit
unions in Northern Ireland. The British Accounting Review, 44, 221-234.
89. Gersl, A., & Hermanek, J. (2006). Financial Stability Indicators: advantages
and disadvantages of their use in the Assessment of the Financial System
Stability . Czech National Bank Paper, 69-79.
90. Ghiulea, N. (1927). Cooperaţia : faptă, ideie, doctrină. Cluj : Cartea
Românească.
91. Gide, C. (1922). Consumers' Co-operative Societies. New York: Alfred A
Knopf.
31
92. Gide, C., Rist, C., Row, E., & Richards, R. (1915 - retipărită în 1956). A History
of Economic Doctrines from the Time of the Physiocrats to the Present Day.
Michigan: University of Michigan, Harrap.
93. Goddard, J., & Wilson, J. (2005). US credit unions: an empirical investigation
of size, age and growth. Annals of Public and Cooperative Economics, 76(3),
375-406.
94. Goddard, J., Molyneux, P., & Wilson, J. (2004). The probability of European
Banks: A cross-sectional and dynamic panel analysis. The Manchester School,
44, 363-381.
95. Gottwald, R. (2012). Value at Risk Model Used to Stock Prices Prediction.
Preluat pe 07 16, 2016, de pe Mendel University in Brno, Faculty of Business
and Economics - MENDELU Working Papers in Business and Economics:
https://ideas.repec.org/p/men/wpaper/30_2012.html
96. Gough, J., Eisenschitz, A., & McCulloch, A. (2006). Spaces of social
exclusion. Londra: Routledge.
97. Grant, J. (2012, 06 15). Banking Dysfunction. Cato Journal, 32(2).
98. Groeneveld, J., & Vries, B. d. (2009). European cooperative banks: first lessons
from the subprime crisis. International Journal of Co-operative Management,
4, 8-22.
99. Heriot, K. C., & Campbell, N. (2006). Searching for Wortman's Rural
Economic Development Zones: A Case Study of Three Rural Electric
Cooperatives. Journal of Developmental Entrepreneurship, 11(3), 233-253.
100. Hesse, H., & Cihak, M. (2006). Cooperative banks and financial stability.
Conference on “Public versus Private Ownership of Financial Institution”.
Frankfurt.
101. Holyoake, G. (1908). The History of Co-operation. London: T. Fisher Unwin.
102. Hosno, K., SaKai, K., & Tsuru, K. (2006). Consolidation of Cooperative Banks
(Shinkin) in Japan: Motives and Consequences. Trade and Industry Discussion
Paper Series, 34.
103. Iamandi, I., & Filip, R. (2008). Etică și responsabilitate socială corporativa în
afacerile internaționale. București: Editura Economică.
104. ICA. (2010). Statement of the Co-operative Identity. International Co-
operative Alliance.
105. ICA. (2012). Co-operative identity, values and principles.
106. Ilie, S. (2003). Sărăcie şi excluziune socială. Incluziunea socială ca obiectiv al
sistemului de protecţie socială. În Calitatea Vieţii. București: Academia
Română.
32
107. Illing, M., & Liu, Y. (2003). An Index of Financial Stress for Canada. National
Bank of Canada working Paper(14), 1-63.
108. Ivonciu, P. (1998). The Analysis of the Bankruptcy Risk Using Score Method.
Finanțe - bănci - asigurări Journal, 17-19.
109. Jeantet, T. (2006). Economie sociale. La solidarité au défi de l'efficacité. La
documentation française.
110. Jones, P. (2001). The growth of credit unions and credit co-operatives - Is the
past still present? Oxford: John Carpenter Publishing.
111. Kanas, A., Vasiliou, D., & Eriotis, N. (2012). Revisiting bank profitability: A
semi-parametric approach. Journal of International Financial Markets,
Institutions and Money, 22, 990–1005.
112. Klinedinst, M. (2012). Bank Decapitalization: The Impact of Excessive
Compensation. Working paper, University of Southern Mississippi.
113. Lambadiaris, G., Papadopoulou, L., Skiadopoulos, G., & Zoulis, Y. (2003).
VAR: history or simulation? Risk, 16(9), 122-127.
114. Leavens, D. H. (1945). Diversification of Investments. Trust and Estates, 80,
469-473.
115. Lepetit, L., Nys, E., Rous, P., & Tarazi, A. (2008). Bank income structure and
risk: An empirical analysis of European banks. Journal of Banking & Finance,
32(8), 1452-1467.
116. Levi, Y., & Davis, P. (2008, December ). Cooperatives as the “enfant terribles”
of economics: Some implications for the social economy. Journal of Socio-
Economics, 37(6), 2178-2188.
117. Luo, X., & Bhattacharya, C. B. (2006). Corporate Social Responsability,
Customer Satisfaction and Market Value. Journal of Marketing, LXX, 1-18.
118. Maggiolini, P., & Mistrulli, P. (2005). A survival analysis of de novo co-
operative credit banks. Empirical Economics, 30, 359-378.
119. Mânecuță, C., & Nicolae, M. (1996). Construirea şi utilizarea funcţiei scor
pentru diagnosticarea eficienţei agenţilor economici. Revista Finanţe-Credit-
Contabilitate, 5.
120. Markowitz, H. (1952). Portfolio Selection. The Journal of Finance, 7(1), 77-
91.
121. Marshall, A. (1889). Inaugural Address to the Co-operatives Congress.
Cambridge: Ipswich by Professor Alfred Marshall, University of Cambridge
as President, Co-operatives Congress.
122. Mercieca, S., Schaeck, K., & Wolfe, S. (2007). Small European banks: Benefits
from diversification? Journal of Banking & Finance, 31(7), 1975-1998.
33
123. Miklaszewska, E., Mikołajczyk, K., & Pawlowska, M. (2012). The
consequences of post-crisis regulatory architecture for banks in Central
Eastern Europe. Warsaw: National Bank of Poland, Economic Institute.
124. Miller, M. G. (1937). The Democratic Theory of Cooperation. Annals of the
American Academy of Political and Social Science, 191(2), 29-37.
125. Mirzaei, A., Moore, T., & Liu, G. (2013). Does market structure matter on
banks’ profitability and stability? Emerging vs. advanced economies. Journal
of Banking and Finance, 37, 2920–2937.
126. Mishkin, S. (1999). Global Financial Instability: Framework, Events, Issues.
The Journal of Economic Perspectives, 13(4).
127. Monzon, J. (1987). La Economía Social en España. CIRIEC-España, 19-29.
128. Monzon, J. (1989). Las cooperativas de trabajo asociado en la literatura
economica y en los hechos. Madrid: Ministerio de Trabajo y Seguridad Social.
129. Mooney, P. (2004). Democratizing Rural Economy: Institutional Friction,
Sustainable Struggle and the Cooperative Movement. Rural Sociology, 1, 76-
98.
130. Mora, C., & Menozzi, D. (2005). Vertical Contractual Relations in the Italian
Beef Supply Chain. Agribusiness, 21(2), 213-235.
131. Morar, A. I. (2009). Analiza activității financiare în cooperația de credit din
România. Cluj - Napoca.
132. Mörttinen, L., Poloni, P., Sandars, P., & Vesala, J. (2005, April). Analysing
banking sector conditions: How to use macro-prudential indicators. ECB
Occasional Paper Series, 26.
133. Neck, H., Brush, C., & Allen, E. (2009). The Landscape of Social
Entrepreneurship. Business Horizons, 52(1), 13-19.
134. Nembhard, J. G. (2002). Cooperatives and Wealth Accumulation: Preliminary
Analysis. American Economic Review, 92(2), 325-329.
135. Novkovic, S. (2008). Defining the Co-operative Difference. Journal of Socio-
Economics, 37(6), 2168 - 2177.
136. Nunez-Nickel, M., & Moyano-Fuentes, J. (2004). Ownership Structure of
Cooperatives as an Environmental Buffer. Journal of Management Studies,
41(7), 1131-1152.
137. Oanea, D., & Diaconu, I. (2014). Banking system stability: Commercial and
Co-operative banks. SEA – Practical Application of Science, II(1), 404-410.
138. Ogrizek, M. (2002). The effect of corporate social responsibility on the
branding of financial services. Journal of Financial Services Marketing, VI(3),
215-228.
34
139. Pendleton, A. (2004). The real face of corporate social responsibility.
Consumer Policy Review, XIV(3).
140. Pestoff, V. (1991). Between Markets and Politics: Co-operatives in Sweden,.
Campus Verlag, Frankfurt am Main.
141. Petrescu, C. (2011). Cooperația în România - actor al economiei sociale.
Calitatea vieții, 4, 409-430.
142. Rubinstein, M. (2002). Markowitz’s Portfolio Selection: A Fifty-Year
Retrospective. The Journal of Finance, 57(3), 1041-1045.
143. Sibbald, A., MvKillop, D., & Fergunson, C. (2002). An examination of the key
factors of influence in the development process of credit union industries.
Annals of Public and Co-operative Economics, 73, 399-428.
144. Sollis, R. (2009). Value at risk: a critical overview. Journal of Financial
Regulation and Compliance, 17(4), 398-414.
145. Spulbăr, C., Nițoi, M., & Anghel, L. (2015). Efficiency in cooperative banks
and savings banks: a stochastic frontier approach. Romanian Journal of
Economic Forecasting, XVIII(1), 5-21.
146. Sufian, F., & Habibullah, M. S. (2009). Bank specific and macroeconomic
determinants of bank profitability: Empirical evidence from the China banking
sector. Frontiers of Economics in China, 4, 274–291.
147. Sufian, F., & Noor, M. A. (2012). Determinants of bank performance in a
developing economy: Does bank origins matters? Global Business Review,
13(1), 1–23.
148. Tennbakk, B. (2004). Cooperatives, regulation and competition in Norwegian
agriculture. Acta Agriculturae Scandinavica: Section C - Food Economics,
1(4), 232-240.
149. Țimurlea, M. (2003). Măsuri ale riscurilor financiar - bancare. ABC-ul lumii
financiare(1), 360-377.
150. Țiplea, A. (2011). Contribuții privind perfecționarea analizei și
managementului activelor și pasivelor în unități ale cooperației de credit din
România. Cluj - Napoca.
151. Tomuleasa, I. (2013). Macroprudențialitatea și stabilitatea financiară.
Management Intercultural, XV(3(29)), 359-365.
152. Walter, S. (2010). Basel III and Financial Stability. Speech at the 5th Biennial
Conference on Risk Management and Supervision, Financial Stability
Institute, Bank for International Settlements. Basel. Retrieved 07 16, 2016,
from http://www.bis.org/speeches/sp101109a.htm
153. Warbasse, J. P. (1937). Basic Principles of Cooperation. Annals of the
American Academy of Political and Social Science, 191(2), 7-16.
35
154. Ward, A. M., & McKillop, D. (1997). he Relationship between Credit Union
Objects and Cooperative Philosophies. Belfast: School of Management and
Economics, University of Queens.
155. Whelock, D., & Wilson, P. (2010). Are credit unions too small? Federal
Reserve Bank of St. Louis Working Paper Series, 033C.
156. Williams, R. C. (2007). The Cooperative Movement: Globalization from
Below. London: Ashgate Publishing Ltd.
157. Zamfir, C., & Zamfir, E. (1994). Politici sociale. România în context european.
Bucureşti: Alternative.
158. Zimmerman, G. C. (1996). Factors influencing community bank performance
in California. Economic Review, 26-40.
Website-uri:
1. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, http://www.anofm.ro
2. Alpha Bank, https://www.alphabank.ro
3. Asociația Română a Băncilor, http://www.arb.ro
4. Asociația Societăților Financiare - ALB România, http://www.alb-leasing.ro
5. Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop, http://www.creditcoop.ro
6. Banca Comercială Română, https://www.bcr.ro
7. Banca Națională a României, http://www.bnr.ro
8. Banca Românească, https://www.banca-romaneasca.ro
9. Banca Transilvania, https://www.bancatransilvania.ro
10. Bancpost, https://www.bancpost.ro
11. BRD – Groupe Societe Generale, https://www.brd.ro
12. Business for Social Responsibility, https://www.bsr.org
13. Cec Bank, https://www.cec.ro
14. Citibank, http://www.citibank.ro
15. CSR Romania Awards, http://csrawards.ro
16. European Association of Co-operative Banks, http://www.eacb.coop
17. European Research Institute on Cooperative Enterprises,
http://www.euricse.eu
18. Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, http://www.fgdb.ro
19. Garanti Bank, http://www.garantibank.ro
20. Globescan, http://globescan.com
21. ING Bank, https://www.ing.ro
22. Institutul Național de Statistică, http://www.insse.ro
23. Institutul de Economie Socială, http://www.ies.org.ro
24. International Co-operative Alliance, https://ica.coop
36
25. Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri,
http://www.aippimm.ro
26. Monitorul Oficial al României, http://www.monitoruloficial.ro
27. Organization for Economic Co-operation and Development,
http://www.oecd.org
28. OTP Bank, https://www.otpbank.ro
29. Piraeus Bank, http://www.piraeusbank.ro
30. Provident, https://www.provident.ro
31. Raiffeisen Bank, https://www.raiffeisen.ro
32. UniCredit Bank, https://www.unicredit.ro
33. Veneto Banca, https://www.venetobanca.ro
34. World Business Council for Sustainable Development, http://wbcsd.org
35. Zaplo, https://www.zaplo.ro
Legislație și regulamente:
*** Legea nr. 219/2015 privind economia socială
*** Decretul - Lege nr. 67/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației de
consum și de credit cu modificările și completările ulterioare - abrogată
*** Legea nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum
și a cooperației de credit cu modificările și completările ulterioare – abrogată
*** Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei
*** Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară cu modificările și completările
ulterioare - abrogată
*** Legea nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit - abrogată
*** Legea nr. 29/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului
*** Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară cu modificările și completările
ulterioare – abrogată
*** Legea nr. 34/1991 privind Statutul Băncii Naționale a României cu modificările
și completările ulterioare – abrogată
*** Legea 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României cu modificările
și completările ulterioare – abrogate
*** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României cu
modificările și completările ulterioare
37
*** Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare cu modificările și
completările ulterioare
*** Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale cu modificările și completările
ulterioare
*** Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale
salariaţilor şi al uniunilor acestora cu modificările și completările ulterioare
*** Legea nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor cu
modificările și completările ulterioare
*** Ordonanța de Urgență nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit
cu modificările și completările ulterioare – abrogată
*** Ordonanţă de Urgenţă nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea
capitalului cu modificările și completările ulterioare
*** Ordonanţa de Urgenţă nr. 25/2009 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi
adecvarea capitalului cu modificările și completările ulterioare
*** Regulamentul B.N.R. nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile
de credit cu modificările și completările ulterioare
*** Regulamentul B.N.R. nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare cu
modificările și completările ulterioare
Recommended