View
1
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
,, Cu mâne zilele-ţi adaugi/Cu ieri viața ta o scazi/ Și ai cu toate astea-n față/De-a pururi ziua cea de azi”
Revistă semestrială a elevilor de la
Liceul Tehnologic‘’ Vasile Netea” din Deda
Anul XXII Nr. 1 (42) Decembrie 2018
Centenar
1918-2018
Iată-ne ajunși în prag de
Centenar, moment de mare
sărbătoare pentru toți românii. Se împlinesc 100 de ani de
la unirea Basarabiei,
Bucovinei și
Transilvaniei cu Patria Mamă, România.
Realizarea Marii Uniri
reprezintă unul dintre cele mai importante
evenimente din istoria poporului
român, fiind strâns legată de intrarea României în Primul Război
Mondial, pas decisiv în vederea
realizării acestei năzuințe istorice.
Prețul plătit a fost enorm, peste un milion de soldați și civili români
pierind în Marele Război. Cu o mare
parte din teritoriu ocupat vremelnic de inamic, constrânsă să încheie o
pace înrobitoare, România a
continuat să existe, spre ea
îndreptându-se în continuare nădejdile naționale.
Prima provincie
unită cu România a fost
Basarabia, anexată de Rusia în anul 1812.
Izbucnirea revoluției
bolșevice în 1917 și ieșirea Rusiei din război
a făcut posibilă unirea Basarabiei cu
țara mamă, după un secol de așteptări. La 15 decembrie 1917 a
fost proclamată Republica
Democratică Moldovenească, ce
avea drept organ executiv Consiliul Directorilor.
Prof. Paul Ilieș
(continuare in pagina a 2-a)
(continuare din pagina 1)
În condițiile în care forțele
bolșevice amenințau să preia puterea
la Chișinău, iar trupele
dezorganizate care se retrăgeau de pe front puneau în pericol
stabilitatea în zonă, se va cere
ajutorul armatei române pentru realizarea ordinii. În aceste condiții
guvernul bolșevic a rupt legăturile
diplomatice cu România. La 9 aprilie 1918, Sfatul Țării, format din
delegați ai întregii populații,
indiferent de naționalitate, a adoptat,
cu o covârșitoare majoritate, hotărârea ca „de azi înainte și pentru
totdeauna Basarabia să se unească
cu mama sa, România". A venit apoi rândul
Bucovinei, provincie aflată sub
stăpânire austriacă din anul 1775.
Aici Viena urmărea sa anexeze Bucovina la
Galiția, în
timp ce ucraineenii
doreau la
rândul lor anexarea
acestui
teritoriu. Pe
fondul acestei stări de agitație, la 28
noiembrie 1918 Congresul General
al Bucovinei prezidat de Iancu Flondor a votat unirea
necondiționată a Bucovinei cu
Regatul României. A mai rămas Transilvania,
unde o dată cu începerea războiului,
mișcarea pentru unirea cu România
s-a radicalizat. Adunarea de la Alba-Iulia a însemnat punctul cel mai
înalt al luptei naționale a românilor.
La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia au participat 1228 de
delegați aleși, precum și peste
100.000 de oameni veniți din toate
colțurile Transilvaniei să pună, prin votul lor, ,,piatra fundamentală a
fericirii neamului românesc". Se va
decreta într-o atmosferă de maxim entuziasm „unirea românilor din
Transilvania, Banat si Țara
Ungurească și a teritoriilor locuite
de ei cu România". Până la ratificarea
unirii de către
parlamentul din România
aceste teritorii
vor fi conduse de Consiliul
Dirigent - ca
for executiv,
în frunte cu Iuliu Maniu - și Marele Sfat
Național, ca for legislativ.
Nefirescul hotar de pe Carpați dispărea pentru totdeauna,
prin lupta și voința de veacuri a
întregului popor român.
Prof. Paul Ilieș
Ideea de unitate naţională oglindită în
literatura română veche Ziua de 1 Decembrie 1918, când cu 100 de ani în urmă, cele
100000 de inimi adunate acolo, la
Alba Iulia, au hotărât unirea sfântă a tuturor românilor între graniţele
unui stat unitar şi
independent cu numele de România,
a consfinţit ca
milioanele de inimi
care băteau cu putere în piepturile
locuitorilor arcului
intracarpatic să-şi vadă visul de veacuri
împlinit:
Transilvania să se
unească cu „Patria mumă”.
Ideea unităţii
noastre naţionale a existat de-a lungul secolelor în conştiinţa
poporului român, manifestându-se
prin limba vorbită şi civilizaţia comună atât la oamenii plugurilor,
ori la ciobanii cutreierători ai
întregului teritoriu românesc, cât şi
la meşteşugari, muncitori, negustori, cărturari, oameni politici şi oşteni.
Trebuie subliniat faptul că ideea de
unitate naţională n-a fost numai a unei provincii, ori a unei singure
categorii sau clase sociale,ci a
tuturor provinciilor noastre, a tuturor inimilor româneşti, care,
oricâte săbii i-au stat împotrivă s-au
căutat şi s-au chemat necontenit
până la totala lor contopire. La baza conştiinţei unităţii noastre etnice, a
stăpânirii prin limbă şi cultură a
întregului teritoriu de la izvoarele Tisei, trecând peste Carpaţi şi până
la Marea cea Mare,
s-a aflat permanenta identificare a
poporului român cu
moştenirea sa
fundamentală, DACIA,
continuitatea
neîntreruptă a aceluiaşi popor, cu
acelaşi grai, cu
aceleaşi forme de
viaţă şi cu folosirea în comun a tuturor
creaţiilor sale
culturale, artistice şi ştiinţifice. Astfel, încă din 1536
Nicolaus Olahus afirma, în opera
„Hungaria” ideea unităţii de neam, de origine şi de limbă a românilor
din Muntenia, Moldova şi
Transilvania, spunând: „Moldovenii
au aceeaşi limbă, obiceiuri şi religie ca şi muntenii... Limba lor şi a
celorlalţi valahi a fost cândva
romană, ca unii ce sunt colonii de romani.” Referitor la Transilvania,
el conchide: „Monede romane se
găsesc multe în acest loc şi ele
Prof. Gheorghe Dărăban continuare in pagina a 2-a)
(continuare din pagina3)
constituie un neîndoielnic semn al vechimii stăpânirii romane prin
părţile acestea”. Puţin mai târziu,
Grigore Ureche era de părere că
„Rumânii câţi se află lăcuitori în Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la
Maramoroşu, de la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag”.
Preocupat fiind de unitatea neamului
său, Grigore Ureche vorbeşte şi
despre vecinii Moldovei, făcând o
distincţie netă între Ţara Ungurească
de Jos, adică Ungaria propriu-zisă,
locuită de unguri, şi Ardealul de Sus,
cu români peste tot locul.
În spiritul unei tradiţii
începute de Olahus de a informa
străinătatea despre Ţările Române,
Miron Costin
redactează şi el lucrări
în care explică originea
romanică a limbii şi
poporului român,
demonstrând unitatea sa
etnică. El formulează
această idee astfel: Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde
se trage, este limba lui,
care este adevărată latină”. La o concluzie
asemănătoare a ajuns şi Dimitrie
Cantemir care afirma: „Romanii sunt moşii şi strămoşii noştri, a
moldovenilor, a muntenilor şi a
ardelenilor şi a tuturor unde se află a românilor... şi limba cea părintească nebiruit martor ne este.”
Trecând peste veacuri, ideile
de unitate, latinitate şi continuitate a
poporului român în spaţiul dintre
Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră au
constituit probleme majore care au
preocupat pe cărturarii vremii. Petru
Maior se întreba la începutul
secolului al XIX –lea: „Cine oare avea dreptul să stăpânească în tihnă Transilvania, dacă nu cei care aveau
o origine nobilă, latină şi care au trăit pe aceste pământuri neîntrerupt 18 veacuri de-a rândul?” Răspunsul
este foarte clar, dacă ne gândim că
peste tot locul în aceste
teritorii vestigiile
arheologice vorbesc
despre existenţa unei
populaţii de aceeaşi
origine cu cea de peste
Carpaţi, care a locuit aici
neîntrerupt şi a fost
majoritară dintotdeauna
în Transilvania. De
aceea, ideea unirii tuturor
românilor într-un singur
stat, liber şi independent,
a fost întotdeauna problema nr. 1, ea
rămânând nerezolvată, decât parţial,
până la 1 Decembrie 1918.
Noi acum marcăm acest
măreţ eveniment din istoria României,
cinstind împreună jertfa şi memoria
înaintaşilor.
Prof. Gheorghe Dărăban
BALUL BOBOCILOR 2018
Balul bobocilor este un
eveniment creat de elevii clasei a 12-a
pentru elevii clasei a 9-a, în care
bobocii trebuie să treacaă prin niște
probe, pentru ca un juriu compus din
profesori și elevi să aleagă un baiat care va fi Mister și o fată care va fi
Miss.
Balul bobocilor de la Liceul
Tehnologic ,,Vasile Netea’’ Deda s-a
desfășurat pe data de 2 noiembrie
2018, la E-Mol Morăreni, unde au
fost așteptați peste 300 de invitați.
La acest eveniment au participat 9 perechi de
boboci, care s-au costumat în personaje din anii 60-70 , deoarece tema balului era
,,Back in time’’ adică ,,Înapoi în timp’’. Perechile erau : 1. Gingean Tudor și Gabor
Mădălina; 2. Cazan Dragos și Ștef Maria; 3. Bîta Andrei și Csenteri Szidonia; 4. Buculeu Cristian și Axinte Alexandra; 5. Suciu Ionuț și Gabor Denisa ; 6. Ilieș
Claudiu și Cif Teodora; 7. Rad Emanuel și Csenteri Szilvia; 8. Cheia Cosmin și
Maier Bianca; 9. Lupu Gabriel și Vodă Ștefania. Bobocii au trebuit să treacă prin 4
probe. Prima probă era prezentarea, unde bobocul
trebuia să-și prezinte personajul. A doua era
proba de cultură generala, unde participantul trebuia
să răspundă la niște întrebări. A treia probă era
proba de talente, unde bobocul a demonstrat la ce
se pricepe el cel mai bine. În ultima probă, ambii
participanți trebuiau să ducă o portocală cât mai
sus fără a se folosi de mâini. La aceste probe s-au
acordat puncte de către juriu, pentru a se stabili premile. În final premiile au fost : Mister Boboc - Cazan Dragoș, Miss Boboc –
Cif Teodora, Mister Popularitate - Buculeu Cristian, Miss Popularitate – Maier
Bianca , Locul 1 – Bîta Andrei și Ștef Maria, Locul 2 – Cheia Cosmin și Gabor
Denisa, Locul 3 – Ilieș Claudiu și Gabor Mădălina, Mentiune 1 – Gingean Tudor și
Csenteri Szidonia, Mentiune 2 – Suciu Ionuț și Vodă Ștefania, Mentiune 3 – Rad
Emanuel și Csenteri Szilvia, Mentiune 4 – Lupu
Gabriel și Axinte Alexandra .
Să participi la un eveniment de genul acesta este o
experiență foarte interesantă, deoarece ai atâtea emoții
înainte de a intra pe scenă, dar știi că până la final
totul va fi bine. Felicitări tuturor participanților și cuvinte de mulțumire organizatorilor și conducerii
școlii.
Claudiu Ilieș, clasa a IX-a A
DE-AŞ FI ...
De-aş fi o rază de soare aş
încălzi Pământul, aş străluci în fiecare zi
pe cerul albastru şi mare. La lumina
mea, apa se va zări ca un cristal lucios,
lumina mea ar ajunge în cel mai
întunecat loc şi în peşteri adânci.
Copiii s-ar juca bucuroşi şi
încântaţi, de dimineaţa şi până seara.
Păsările, albinele, fluturii ar putea zbura în voie, nu prin ploaie şi norii
întunecoşi. La
lumina mea,
florile
multicolore
ar ieşi din
pământul
umed. Eu aş
da idei
poeţilor din
lumea
întreagă, fetele şi-ar
mângâia
părul moale, iar
băieţii ar juca fotbal pe iarba verde.
Ţărmurile cu nisip ar fi fierbinţi din
nou, iar dealurile ar fi mai verzi.
De-aş fi o rază de soare...
Florin Pârlea – clasa a V-a B
... O RAZĂ DE SOARE
Dacă aş fi o rază de soare, eu
aş lumina şi aş încălzi împrejurimile,
pentru ca toată lumea să mă iubească şi
să mă îndrăgească. Eu aş merge să
luminez ţările toate şi să mă bucur de
dragostea oamenilor, dar mai ales de
dragostea copiilor. Ei se bucură când se
trezesc dimineaţa şi văd cum razele
soarelui încălzesc ţinuturile cu putere,
iar în sufletele lor o rază de lumină îi
bucură nespus de mult. Eu aş ajuta oamenii să-şi are şi
să-şi lucreze locurile, le-aş coace
porumbul, grâul şi toate
celelalte plante care îi ajută
să supravieţuiască. Cu
razele mele aş colinda
ţinuturile ca să luminez şi
să bucur sufletele
oamenilor, aş încălzi apele,
oceanele şi râurile, ca
oamenii să poată să spele
rufele şi să se scalde. Vara, când oamenii merg la cosit,
eu cu razele mele i-aş ajuta
să-şi usuce fânul spre a fi apoi
dus la animele şi a le asigura hrana în
timpul iernii.
Eu aş dori foarte mult să fiu o
rază de soare!...
Ioana Moldovan, clasa a V-a B
Valurile copilăriei
Dimineață însorită de august, razele soarelui se încurcau
grațioase printre frunzele
copacilor. Mă trezesc veselă din pat, știu că afară mă așteaptă cei mai buni prieteni ai mei, Norocel și Rudy, iar când mă refer la cei mai buni, mă refer la cei mai buni prieteni ai omului, doi cățeluși zburdalnici de ciobănesc mioritic.
În pragul ușii, părinții se uită la mine cu o privire serioasă. Totuși nu pot să nu remarc pe fața lor un zâmbet complice. Este și normal, deoarece ei i-au adus pe cei doi cățeluși, iar eu și sora mea le-am ales numele. Aceste mici surprize știu că ne luminează copilăria, iar această frumoasă perioadă a vieții nu ar avea acel farmec care o caracterizează fără părinți, fără sora mea, fără bunici și fără prietenii mei. Dar totuși parcă mai lipsește ceva. Să fie oare școala? Însă școala
are rolul ei. Sau poate acele minunate jocuri ale copilăriei, adorate de oricine și care provoacă nenumărate și melancolice amintiri. Episoade celebre ale jocului „De-a v-ați-ascunselea” sau „Hoții și vardiștii” cu ascunzișuri în cele mai năstrușnice locuri, cu figuri vesele și surprinse, atunci când se termina acțiunea. Eroii preferați ai copilărie mele își croiau încet drum prin imaginație, îl vedeam pe Ulise
gândindu-se la „Calul Troian”, pe căpitanul Nemo conducându-și cu siguranță submarinul în „20 de mii de leghe sub mări”, sau îl însoțeam pe D`Artagnan împotriva cardinalului Richelieu. Dar să nu uităm și de jocurile pe calculator atât de discutate cu colegii de școală și care te poartă prin atâtea dispute virtuale. Cărțile copilăriei se împletesc cu fidelitate cu magia cunoștințelor însușite la școală, iar prin savurarea cititului acestora constatăm că imaginația nu are limite. Astfel, balaurii cu șapte capete din basme devin dinozauri, călătoriile domnului Fogg din „Ocolul pământului în
optzeci de zile”, se fac după vaste cunoștințe de geografie, fizică și matematică, iar „Legendele Olimpului” ne fac cunoștință cu zeii istoriei antice. Totuși, copilăria mai are și acele secvențe unice care rămân în memorie, datorită mustrărilor părinților atunci când jocurile întreceau limita, sau se soldau cu mici evenimente negative. De fapt, aceste mustrări deveneau după o perioadă de timp motive de bună dispoziție atunci când erau rememorate. Astfel, eu și sora mea am suportat consecințele unei lecții involuntare de chimie, inspirate de o enciclopedie pusă la dispoziție de părinții noștri și care a avut ca rezultat colorarea
covorului din sufragerie în niște nuanțe imposibil de descifrat. Copilăria este de fapt o poveste pe care noi o scriem, dar în care tot noi suntem și personaje principale și care, probabil, nu se va termina niciodată, pentru că și oamenii mari nu renunță niciodată pe deplin să fie copii.
Daria-Cristina Pașcan, clasa a VIII-a B
M-am născut în România
M-am născut înRomânia,
Țara mea plină de dor,
Îmi iubesc neamul și glia,
Și aici aș vrea să mor.
Aici freamătă izvorul,
Munții își leagãnã frunza,
Fetele își cântã dorul,
Patria și dragostea.
Țara mea e
plai cu flori,
Fete mândre și
feciori, Dealurile cu vii
pline,
Cu struguri și
cu albine.
Te slăvim,
frumoasă țară,
Mândră ca o
primăvară!
Și oriunde vom pleca
În veci nu te vom uita.
Scumpă țară, Românie,
Aici poporul poartă ie,
Cusută cu flori din vie
Cum arată o câmpie.
În toată lumea nu găsești
O țară mândră ca-n povești,
De-aceea noi te iubim
Nicicând nu te părăsim.
Ioana Maria Vlasa, clasa a VIII-a B
La mulți ani, România! Sunt copil din țara mea
Mă mândresc mereu cu ea.
Sunt copil din România,
Îmi place jocul, veselia!
Cea mai frumoasă dintre țări,
Cât ai umbla în patru zări,
E desigur, România,
Unde domnește omenia !
Frumos e steagul țării
mele
Ce-a strălucit în lupte
grele,
Cu sânge s-a colorat
Când străbunii l-au
purtat.
Albastrul, cerul i l-a dat
Galbenul e grâu curat,
Roșu sângele vărsat
De români când l-au
purtat.
Țara să ne fie mare,
Să nu mai fie hotare!
Uniți cu toții pe vecie,
Dușmănie să nu fie,
La mulți ani, dragă Românie!
Darius-Teodor Tamba,
clasa a VIII-a B
Apa în natură Viața urcă și coboară
Precum apa în natură.
Când e multă, te omoară,
Este bună, doar o gură.
Din adâncuri urcă apa
Să coboare-ncet la vale.
La deal, nu urcă, săraca.
Doar prin munți își taie cale.
Ea din pământ izvorăște,
Să vadă lumea de-afară.
După ce călătorește,
În pământ se-ascunde iară.
Alexia Cazan, clasa a VIII-a B
Amurgul, paradis deschis
Totul s-a întâmplat într-o frumoasă zi de vară. Eram împreună cu
prietenii mei într-o scurtă drumeţie. Dar dintr-o scurtă drumeţie cum ne-am
propus noi a devenit una lungă, deoarece micile detalii ne-au pus probleme
încă de la început. Şi tot plimbându-ne, iată că a năvălit seara peste noi şi nu
ne-am mai putut întoarce acasă pentru că era periculos.
Ne-am oprit într-un loc
cu verdeaţă sub cerul liber. Unul
dintre noi a avut fericita inspiraţie
de a lua cortul şi puţină hrană. Am
instalat cortul care era pentru
doua persoane, iar fiindcă noi
eram trei, am fost nevoit să
dorm afară, sub cerul liber,
acoperindu-mă doar cu o pătură.
Deodată, raza de
lumină a lunii îmi mângâia uşor
faţa. Mă trezesc si văd un peisaj absolut minunat. Cerul parcă se unea cu
munţii care stăteau ascunşi în umbră, dând impresia că cerul e totuna cu
pământul. Pe bolta senină şi-au mai făcut prezenţa şi stelele strălucitoare
împrăştiate pe toată suprafaţa ei ca nişte agrafe prinse-n păr. Printre ele mai
era şi regina nopţii, Luna. Era rotundă ca o minge, observându-i-se clar
craterele imense scobite în ea. Toate aceste elemente au alcătuit un amurg
strălucit, parcă din poveşti. Am închis apoi ochii şi am încercat să dorm cu
gândul la ceea ce am văzut.
Aceasta a fost seara în care eram faţă-n faţă cu paradisul!
Ciprian Harpa, clasa a XI-a A
Te aștept...
Te aștept să vii la mine
Prin negura timpurie.
Te aștept să vii ușor
Și sufletu-mi plin de dor
Cu-a ta voce să-l alini
Să-l dezmierzi, să-l ții cu
tine
Să stau sub a ta
privire
Încet să mă
liniștesc
Și să-ți spun că te
iubesc!
Unde ești?!
Te-ai dus
departe!
Îți simt lipsa mai mereu
Pare că te văd în umbră
Și să știi că este greu...
Nu te văd, nu te mai
simt!
Unde e acel alint
Ce cu drag tu mi-l șopteai
Și apoi mă-
mbrățișai?
Ai plecat în altă
lume
Și te-ai despărțit de mine !
Ai plecat și, suspinând,
În durere pe pământ,
M-ai lăsat să plâng cu jale
Și tot merg, tot merg agale.
Ți-aș aduce o scrisoare
Și aș vrea să-ți ies în cale
Până-n jos, în vale
Și să te aduc acasă
Și să îți întind pe masă
Mult așteptata cină.
Vreau să-mi spui că mă iubești,
Și că tare îți dorești
Să rămâi mereu cu mine
De-o fi rău, de o fi bine
Elisa Moldovan, clasa a
XI-a A
De vorbă cu luna
Era o seară plăcută de mai.
Ca întotdeauna, am plecat liniştită la
culcare, fără să mă gândesc la ceea ce
avea să urmeze. În acea noapte am
avut parte de o adevărată aventură,
am avut impresia că zburam pe cerul
acoperit de stele aurii. Acolo am
văzut-o şi pe crăiasa nopţii, luna, ce
domnea în tăcere în regatul ei. Când
am trecut pe lângă ea, m-a oprit şi
mi-a spus:
„- Te rog, mai rămâi puţin cu
mine, că tare m-am plictisit în acest
regat! E mult prea multă linişte
aici!...
- Sigur că
rămân! i-
am spus
eu. Dar de
ce spuneai
că te-ai
plictisit în
minunatul
tău regat?
- Stelele
mă
respectă
atât de mult, încât nici nu vor să-mi
vorbească. De mult timp mi-am dorit
să pot să cobor pe Pământ. Aş vrea să
aud şi eu trilul păsărelelor, susurul
dulce al izvoarelor şi cântecul
vântului
atunci când străbate prin trestiile
subţiri.
- Este adevărat că lumea în
care trăiesc oamenii este frumoasă,
dar dacă tu nu ai mai lumina pe cer
în nopţile senine, cine ar mai veghea
peste păsările ce dorm zgribulite pe
crengile copacilor, peste animalele
pădurilor şi chiar peste noi, oamenii? - Ai dreptate! Până acum nu
am ştiut cât sunt eu de folositoare,
dar de acum nu o să mă mai plâng de
liniştea profundă de aici!
- Mă bucur că ţi-am fost de ajutor,
acum
trebuie să
plec. Sper
să ne mai
întâlnim.
La
revedere
scumpă
crăiasă!
La
revedere!
Dimineaţa am fost trezită de
mângâierea blândă a razelor de
soare. Mi-am dat seama că totul a
fost doar un vis, un vis ce va rămâne
mereu în mintea mea. Amalia Lingurar, clasa a VIII-a A
Fata cu ochi ca de stea
Fata cu ochi ca de stea,
Mi-ai cucerit inima,
Eu târziu mi-am dat seama
Cum se simte dragostea.
Cu ochii mă cucerești,
Când mereu tu mă
privești,
Inima
poate
simți,
Sentimentul
ce nu-l știi.
Ești atâta de
frumoasă
Măreață și grandioasă,
Inima tu mi-ai furat
Și eu de lume-am uitat.
Eu nu știu cum să-ți
vorbesc,
Cum să-ți spun că te iubesc
Tot la tine mă gândesc
Și ador să te privesc.
Alexandru Cheia,
clasa a X-a A
IARNA
A venit iarna drăguță,
Într-o zi de dimineață
Și mă bucur că-s copil
Ura! Mă voi da pe gheață.
Ea coboară de pe creste,
Cu covor alb de zăpadă,
Dalbe flori a pus pe ramuri,
A pictat steluțe-n geamuri.
Viforul s-a întețit,
Vâjâind troiene face,
Tacticos ca într-un ritm,
Pune dealului cojoace.
Peste case și ogradă,
Iarna și-a întins cojocul,
Hai copii, nu stați pe
gânduri,
Sus pe deal, să-nceapă
jocul.
Mihai Suciu,
clasa a VIII-a B
Ploaia
Iată că a sosit şi cea de-a treia fiică a anului,
mult dorita şi aşteptata toamnă. Poate pentru alţii nu
era cu adevărat o bucurie venirea ei, dar pentru mine
era cu siguranţă.
Era o zi de toamnă, frunzele ruginii ale copacilor
începeau să cadă. Zi importantă pentru mine, pentru că era ziua mea
de naştere, moment pe care l-am aşteptat cu multă nerăbdare. Mama mi-a
spus mai demult că dacă o să învăţ bine şi o să fiu cuminte, de ziua mea o să-mi
cumpere un telefon de care vreau eu. De dimineaţă am sărit din pat şi m-am
dus repede la geam. Mare mi-a fost uimirea când am văzut că afară cerul era
înnorat, gata-gata să vină ploaia. M-am întristat puţin, dar după aceea m-am
mai liniştită, pentru că nu se putea să plouă chiar de ziua mea, nu puteam avea
eu ghinionul acela.
Din timp mi-am invitat colegii, dar şi prietenii, pentru că urma să fie o
petrecere la aniversarea mea. Încă de dimineaţă mi-am ajutat mama la
pregătiri. Totul era gata, numai invitaţii mai lipseau. La ora unu au venit toţi
colegii, fiecare mi-a adus câte un cadou, mi-au urat „La mulţi ani!”. Am
dansat, ne-am distrat, până în momentul în care a venit ploaia. Cât ai clipi
cerul era mai negru ca niciodată, afară ploua cu găleata. Acest fapt ne-a
întristat pe toţi, pentru că ne distram foarte bine. Deodată s-a
luat curentul electric, nu mai aveam nici muzică. În
această situaţie, nimic nu mai conta pentru
mine. Am început să plâng, fiind foarte
necăjită de ce mi s-a întâmplat chiar
mie acest lucru.
Nu după mult timp
colegii şi prietenii mei au
început să plece, pentru că
pur şi simplu ne plictiseam.
Am rămas numai cu familia
şi prietenele mele cele mai
bune. A fost cea mai tristă
aniversare a mea.
Nicola Bumbu– clasa a VIII-a A
POLUARE ŞI DEPOLUARE Chimia este preocupată de poluare din două motive. Pe de o parte,
pentru că în timpul producţiei, transportului şi distribuţiei produselor chimice
au loc numeroase contaminări; în al doilea rând, pentru că fenomenele poluării
sunt analizate şi studiate de chimişti, care propun soluţii pentru a le controla
(metode de depoluare) sau pentru a le preveni.
Poluarea apelor
Apele reziduale provenind din locuinţe, din industrie şi agricultură
ajung în proporţie mare în apele lacurilor şi râurilor. Aceste ape poluate conţin
substanţe care favorizează dezvoltarea bacteriilor numite şi microbi. Aceste
bacterii consumă
cantităţi importante de
oxigen dizolvat în apă şi în
felul acesta reprezintă o
ameninţare pentru
supravieţuirea animalelor şi
plantelor. Apele reziduale
conţin de asemenea
produse toxice industriale,
cum sunt plumbul şi
mercurul. De asemenea,
îngrăşămintele folosite mult în agricultură, ajung în apele râurilor, purtate de
apa ploilor. Aceste îngrăşăminte conţin nitriţi şi fosfaţi, substanţe care omoară
algele şi poluează apele subterane.
Tratarea apelor
Apele reziduale sunt trate în staţii de tratare a apelor, numite şi staţii
de epurare. După ce se analizează compoziţia acestor ape, tratarea lor
presupune trei etape: eliminarea particulelor solide prin strecurare, apoi prin
decantare (faza fizică); după aceasta se adaugă oxigen (faza chimică); apoi se
elimină produsele toxice cu ajutorul microorganismelor (faza biologică). Apa
este retrimisă înspre utilizatori după ce se face o analiză chimică a gradului ei
de puritate.
Prof. Laura Nistor (continuare în pagina a 15-a)
(continuare din pagina a 14-a) Controlul aerului curat
Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie că este vorba de
încălzirea locuinţelor sau de gazele de eşapament eliminate de autovehicule,
poluează atmosfera cu substanţe dăunătoare sănătăţii (oxizi de sulf, de azot, de
carbon). Aceste substanţe provoacă, printre alte boli, boli respiratorii şi alergii,
precum şi ploi acide care distrug pădurile.
Rolul chimistului este de a analiza aceşti factori poluanţi şi de a le
determina originea. Această sarcină este însă dificil de realizat, căci a aerul
circulă sub acţiunea vântului şi substanţele nocive din aer se împrăştie unele
mai repede, altele mai
încet. În marile oraşe,
există staţii automate
care iau probe de aer
la fiecare sfert de oră şi
camioane- laborator
pregătite să intervină în
caz de urgenţă.
Materiale
biodegradabile
În contrast cu factorii poluanţi din apă care necesită o tratare specială
pentru a fi eliminaţi, există însă şi substanţe, numite biodegradabile, care nu
poluează natura. Un produs este numit biodegradabil atunci când se
transformă, se descompune şi se elimină în mod natural.
Resturile de mâncare, hârtia şi materialele de origine vegetală sau
animală, cum sunt bumbacul sau lâna, sunt biodegradabile; de asemenea,
unele produse pentru curăţat sunt biodegradabile. În schimb numeroase
materiale plastice nu sunt. Rezistente la uzură, la rupere şi la acţiunea
produselor chimice, ele formează depozite pentru utilizare. Pentru aceste
materiale artificiale chimiştii au inventat metode de reciclare.
(continuare în pagina a 16-a)
(continuare din pagina a 15-a)
Unele materiale plastice sunt rupte în bucăţi şi folosite apoi la
fabricarea aglomeratelor, a materialelor de construcţii sau pentru asfaltarea
drumurilor. Alte materiale plastice, care nu degajă gaze nocive, sunt arse şi
folosite la încălzitul urban. Cu toate acestea, în viitor se încearcă punerea la
punct a unor materiale plastice biodegradabile, care să se descompună tot atât
de natural ca şi hârtia sau lemnul. Deja există materiale plastice de fabricaţie
recentă care sunt obţinute dintr-un amestec de polimeri sintetici şi polimeri
naturali, de origine vegetală. Durata lor de viaţă este limitată. Acest material
este deja folosit la fabricarea sacilor şi ambalajelor pentru produsele de
consum curent, vândute în marile magazine.
Reciclarea hârtiei
Astăzi, hârtia folosită este
reciclată. Ea intră în compoziţia pastei
din care se fabrică hârtie nouă. Şi alte
materiale, cum sunt sticla sau anumite
plastice, pot fi de asemenea reciclate.
Tratarea gazelor
Gazele toxice care nu pot fi reciclate direct se colectează şi se ard în
cuve uriaşe. Ele se utilizează pentru încălzirea urbană, ceea ce înseamnă de
fapt transformarea materiei în energie.
Redacția:
Catedra de limba și literatura română
Profesor coordonator:
Gheorghe Dărăban Tehnoredactare:
Prof. Paula & Gelu Dărăban
Recommended