View
556
Download
2
Category
Preview:
Citation preview
5
EXPERTIZA RECEPŢIEI CALITATIVE A LOTURILOR DE MĂRFURI
5.1 Calitatea şi recepţia loturilor de mărfuri
Societăţii moderne îi este specifică competiţia pentru calitate. Acest fapt este determinat de revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană, care imprimă activităţii economice o desfăşurare dinamică şi face posibil un progres rapid în toate ramurile producţiei materiale.
De calitatea produselor depinde în mare măsură satisfacerea nevoilor tot mai variate şi mai complexe ale economiei unui stat, competitivitatea pe pieţele externe şi creşterea nivelului de trai al populaţiei.
Realizarea unor produse calitativ superioare este însă legată indisolubil de controlul calităţii lor atât pe parcursul producţiei, cât şi al comercializării. Acest control a devenit o necesitate ca urmare a dezvoltării producţiei de mare serie.
Este cunoscut că marea majoritate a produselor se consumă în alt loc decât acela al producerii lor; doar o parte infimă este folosită, uneori, chiar de întreprinderea producătoare, pentru autoconsum. între momentul în care s-au epuizat operaţiile de producere a unui bun şi acela când el este consumat intervine, de cele mai multe ori, un complex de operaţiuni ca: ambalare, manipulare, încărcare, expediţie, transport, descărcare, aducere în depozitul beneficiarului, depozitare. Existenţa acestor operaţiuni, care presupun un anumit interval de timp, impune necesitatea verificării calităţii şi cantităţii mărfurilor în mai multe faze succesive, începând chiar din momentul fabricării şi până în momentul folosirii lor de către consumatori.
Expertiza calităţii mărfurilor
Acelaşi considerent justifică necesitatea recepţiei, relevând însemnătatea problemelor pe care aceasta le ridică.
În acest context, devine clar, chiar în ipoteza în care se efectuează un control riguros în timpul procesului de producţie, că recepţia nu poate fi eliminată, ea având rolul unui filtru ce împiedică pătrunderea pe piaţă a produselor necorespunzătoare.
Într-adevăr, pentru circulaţia tehnică a mărfurilor cea mai importantă verificare a calităţii acestora din punctul de vedere al comerţului şi al consumatorului, este aceea care se efectuează cu ocazia recepţiei cantitative şi calitative a mărfurilor preluate de la producător.
Recepţia calitativă a mărfurilor este unul dintre momentele principale ale stabilirii calităţii. Ea are loc cu prilejul trecerii mărfurilor din proprietatea furnizorului (întreprinderea producătoare) în proprietatea beneficiarului (întreprinderea comercială en gros sau en detail).
Principalele etape ale procesului complet reprezentând controlul de calitate, care se efectuează în prezent atât în sfera producţiei, cât şi a circulaţiei bunurilor de consum, sunt prezentate sintetic în figura 5.1.
După cum se constată, există nu numai numeroase verificări calitative (parţiale sau totale), dar şi multe treceri ale produselor dintr-un patrimoniu în altul.
Ca moment esenţial al controlului calităţii produselor, recepţia calitativă generează uneori divergenţe şi litigii privind calitatea acestora, pentru a căror soluţionare se recurge uneori, la efectuarea de expertize merceologice.
În rezolvarea completă şi rapidă a obiectivelor, expertul este interesat să cunoască toate etapele de verificare, pentru a putea localiza precis cauzele şi momentul vicierii loturilor de produse.
De altfel, din practică s-a putut constata că în cele mai multe litigii se întâlnesc erori în legătură cu modul în care se execută recepţia şi primirea mărfurilor, acestea fiind etapele din circuitul mărfurilor care generează cele mai multe litigii. Evitarea lor presupune înlăturarea greşelilor care se pot face cu ocazia trecerii mărfurilor de la furnizor la beneficiar, legate de identificarea mărfurilor, de livrarea unor produse necorespunzătoare calitativ şi cantitativ, de ambalarea necorespunzătoare a produselor,
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
întocmirea defectuoasă a documentelor de livrare şi expediere, întocmirea incorectă a documentelor de verificare a calităţii la recepţie.
În accepţiunea curentă, termenul „recepţie” desemnează o activitate de primire. În practica comercială, el semnifică primirea şi acceptarea (sau respingerea) unui lot de marfă de la o altă unitate. În sens mai larg, prin recepţie se înţelege un ansamblu de operaţii prin care se constată dacă marfa corespunde tuturor prevederilor contractuale.
Potrivit legislaţiei în vigoare din ţara noastră, prin noţiunea de recepţie se înţelege executarea în mod material şi efectiv a operaţiei de identificare calitativă şi cantitativă a produselor, operaţie efectuată de către delegaţii părţilor contractante potrivit tehnicilor de verificare convenită în contractele economice.
În sens juridic, recepţia reprezintă actul care cuprinde acea manifestare de voinţă a părţilor, având drept consecinţă anumite efecte (de natură economică, juridică, socială) iar, în sens mai larg, recepţia este instrumentul probator al operaţiunii la care se referă (verificarea cantitativă şi calitativă). Astfel definită, recepţia se deosebeşte de autorecepţie prin modul în care se realizează manifestarea voinţei părţilor. În timp ce prin recepţie manifestarea de voinţă se realizează concomitent şi concordant, prin semnarea procesului verbal de către delegaţii părţilor contractante, în cazul autorecepţiei aceasta se realizează numai în momentul în care comisia de primire a beneficiarului acceptă produsele.
Scopul procesului de verificare a calităţii la recepţia loturilor de mărfuri, care determină totodată şi importanţa sa, constă în:
a verifica şi controla modul în care furnizorii de mărfuri îşi îndeplinesc obligaţiile asumate prin contractul de furnizare cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalaj etc.; a verifica şi controla în ce măsură organele de transport şi-au respectat obligaţiile asumate în legătură cu păstrarea integrităţii cantitative şi calitative a mărfurilor pe toată durata transportului.
Expertiza calităţii mărfurilor
Importanţa recepţiei mărfurilor, din punct de vedere economico-organizatoric, pentru consumator-comerţ-producţie este deosebită, ea contribuind la realizarea următoarelor obiective:
- evitarea pătrunderii în reţeaua comercială a mărfurilor necorespunzătoare calitativ, ca structură şi sortiment;
- evitarea formării pe canalele de distribuţie a stocurilor supranormative, care generează imobilizări de fonduri, plăţi pentru dobânzi etc;
- influenţarea directă a întreprinderilor producătoare pentru a produce numai mărfuri corespunzătoare standardelor, caietelor de sarcini etc. prin refuzul produselor necorespunzătoare;
- stabilirea răspunderii materiale pentru eventualele pagube înregistrate ca urmare a recepţionării unor mărfuri ce nu corespund calitativ sau cantitativ.
Rezolvarea rapidă a obiectivelor expertizelor în materie de recepţie a loturilor de produse presupune cunoaşterea de către expert a tuturor etapelor şi tehnicilor de efectuare a acesteia.
În ceea ce priveşte latura calitativă a recepţiei, în expertiza merceologică ea constituie obiect de studiu, atât sub aspectul cadrului reglementărilor legale, cât şi al tehnicii de desfăşurare a acestui proces.
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
CONTROLUL CALITĂŢII
MATERIILOR
CONTROLUL INTERFAZIC
AUTORECEPŢIA
CONTROLUL FINAL
RECEPŢIA CALITATIVĂ
VERIFICAREA CALITĂŢII
MĂRFURILOR ÎN TIMPUL PĂSTRĂTII
RECEPŢIA LA MAGAZIN
VERIFICAREA LA CONSUMATOR
Trecerea dintr-un patrimoniu în altul
Trecerea dintr-un patrimoniu în altul
Trecerea dintr-un patrimoniu în altul
Trecerea dintr-un patrimoniu în altul
CONSUMATOR
UNITATE EN DETAIL
FABRICĂ
Intre
prin
deri
prod
ucăt
oare
DEPOZIT EN GROS
Fig. 1. Schema lanţului controlului calităţii unei mărfi în relaţiile
industrie-comerţ-consumator
Expertiza calităţii mărfurilor
5.1.1 Obligaţiile şi răspunderile participanţilor la circuitul tehnico-economic al mărfurilor privind calitatea acestora
Obligaţiile şi răspunderile ce revin părţilor care participă la procesul circulaţiei mărfurilor - furnizor-cărăuş-destinatar - sunt determinate prin acte normative, care conţin reglementări privind operaţiunile specifice fiecărei etape parcurse de mărfuri în cadrul circuitului lor tehnico-economic, norme menite, în final, să asigure integritatea calitativă şi cantitativă a acestora.
a. Obligaţiile şi răspunderile furnizorului
Dintre obligaţiile ce revin furnizorului se pot menţiona: - pregătirea corespunzătoare a loturilor de mărfuri în vederea livrării; - întocmirea documentelor de transport; - expedierea mărfurilor conform clauzelor contractuale (dacă părţile,
prin contract, nu au convenit asupra altor modalităţi).
Obligaţiile unităţii furnizoare de a livra a mărfurile contractate constituie o activitate complexă, care impune o serie întreagă de operaţiuni distincte şi anume:
programarea operativă a transporturilor de mărfuri; ambalarea corespunzătoare a mărfurilor destinate transportului în aşa fel încât acestea să reziste condiţiilor de transport în raport cu specificul lor (fragilitate, higroscopicitate, volatilitate etc.). Ambalarea mărfurilor trebuie efectuată în conformitate cu prevederile legale şi cu alte dispoziţii privind ambalajul şi ambalarea, marcarea, etichetarea, ştanţarea etc. Furnizorul este scutit de obligaţia de ambalare a mărfurilor care, prin natura lor, pot fi expediate în vrac; verificarea mijlocului de transport pus la dispoziţie pentru a constata dacă este apt pentru încărcarea mărfii respective; în caz contrar, obiecţiile furnizorului vor fi transmise cărăuşului care,
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
dacă menţine mijlocul de transport, preia răspunderea pentru eventualele degradări, pierderi sau sustrageri ce pot apărea în timpul transportului;
emiterea documentelor de transport constituie, de asemenea, o altă îndatorire a expeditorului. În cadrul acestor documente (scrisoarea de trăsură - pentru transportul feroviar, foaia de parcurs, pentru cel rutier şi conosamentul, pentru transportul pe apă) furnizorul este obligat să precizeze natura mărfii care se expediază, însuşirile produselor şi starea în care acestea au fost predate; încărcarea mărfurilor în mijloacele de transport cade deseori în sarcina furnizorului. La încărcarea mărfurilor trebuie să se respecte normele tehnice stabilite atât pentru folosirea raţională a mijlocului de transport, cât şi pentru a asigura integritatea mărfii pe toată durata transportului, ferind-o de degradări. O încărcare corect efectuată are în vedere nu numai simpla aşezare ordonată a mărfurilor în mijlocul de transport, ci şi fixarea lor prin ancorare, legare, împănare etc.; expedierea mărfurilor la adresa indicată de destinatar constituie o altă obligaţie importantă a organizaţiei furnizoare. Indicarea exactă şi desluşită a adresei de destinaţie în documentul de transport constituie una dintre îndatoririle a cărei nerespectare provoacă întârzieri în executarea deplasării mărfurilor, conducând la plata de locaţii.
Răspunderea furnizorului pentru integritatea mărfii diferă în funcţie de momentul predării acesteia. în practică se disting următoarele situaţii în care răspunderea furnizorului poate fi angajată:
□ până în momentul predării către cărăuş, când:
• livrarea mărfurilor s-a făcut prin recepţie sau autorecepţie la furnizor şi expedierea lor cade în sarcina acestuia;
• în urma recepţiei sau autorecepţiei la furnizor, mărfurile rămân în custodia acestuia şi expedierea lor cade în sarcina furnizorului.
Expertiza calităţii mărfurilor
□ până în momentul predării efective către beneficiar, când:
• recepţia se face la furnizor şi beneficiarul ridică mărfurile direct de la furnizor sau expediţia cade în sarcina beneficiarului;
• mărfurile au rămas, în urma recepţiei făcute la furnizor, în custodia acestuia şi ridicarea sau expedierea lor cade în sarcina beneficiarului;
• recepţia se face la beneficiar iar mărfurile au fost transportate la locul recepţiei de către furnizor.
Potrivit legislaţiei în vigoare, furnizorul răspunde pentru lipsurile calitative sau cantitative ale mărfurilor, dacă acestea sunt cauzate de încălcarea obligaţiilor ce-i revin. Astfel, avariile, vicierile sau lipsurile apărute în timpul transportului cad în răspunderea furnizorului când s-au folosit pentru ambalare materiale necorespunzătoare, nu s-au respectat normele tehnice de ambalare, încărcare, manipulare şi fixare în mijlocul de transport, când nu s-au aplicat sigiliile corespunzătoare pe mijloacele de transport închise (dacă acestea sunt folosite în întregime de către expeditor).
De asemenea, unitatea furnizoare răspunde şi pentru completarea greşită a documentelor de transport, prin înscrierea unor declaraţii inexacte, incomplete sau scrise în alte locuri decât cele rezervate pentru fiecare, şi pentru declararea greşită a masei produselor.
Un aspect de importanţă deosebită privind obligaţiile şi răspunderile furnizorului îl constituie respectarea riguroasă a calităţii produselor livrate.
Încălcarea prescripţiilor calitative stabilite prin contract se consideră drept livrare necorespunzătoare calitativ, cu consecinţe de natură să angajeze răspunderea furnizorului pentru daunele provocate.
Livrarea de produse necorespunzătoare calitativ creează obligaţia furnizorului de înlocuire sau recondiţionare a produselor respective, care izvorăşte din conţinutul obligaţiilor sale de garanţie. Pe lângă acestea, în sarcina furnizorului poate cădea şi obligaţia plăţii unor penalităţi de întârziere şi daune, ca forme ale răspunderii sale pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate contractual.
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
b. Obligaţiile şi răspunderile cărăuşului se referă la: preluarea mărfurilor; executarea transportului; eliberarea (predarea) lotului de marfa la destinaţie.
Cărăuşul este obligat să primească mărfurile spre transport conform contractului de transport existent, care materializează obligaţia ce o are de a accepta cererile de transport adresate de către unităţile economice expeditoare.
Calitatea de cărăuş are o dublă accepţiune. În primul rând, cărăuşul este acel profesionist care realizează efectiv deplasarea mărfurilor cu mijloace proprii, împrumutate sau închiriate. Tot cărăuş este şi acea persoană care se obligă să facă tot ceea ce este necesar pentru ca transportul mărfii să se realizeze cu mijloacele altuia, dar în numele şi pe răspunderea sa şi care întruneşte de fapt condiţiile unui comisionar de transport.
Contractul de transport implică predarea efectivă a mărfurilor de către expeditor şi preluarea acestora de către cărăuş.
Operaţiunea de predare-preluare a mărfii are drept consecinţă obligaţia cărăuşului de a transporta mărfurile la destinaţie, potrivit clauzelor stabilite prin contract.
O importanţă deosebită pentru asigurarea integrităţii mărfii în timpul transportului o are stabilirea momentului în care mărfurile sunt preluate de către societatea de transport, din acest moment începând să curgă răspunderea acestuia. În mod obişnuit, acest moment este marcat de operaţiunea aplicării ştampilei unităţii de cărăuşie pe documentul de transport, având un dublu efect şi anume:
- constituie dovada primirii mărfurilor; - stabileşte data la care începe să opereze răspunderea cărăuşului.
Din punct de vedere al expertizei merceologice şi al sarcinilor pe care le are de îndeplinit expertul merceolog în activitatea de depistare, localizare şi elucidare a cauzelor care au condus la degradarea calitativă a mărfii, cunoaşterea exactă a timpului cât marfa s-a aflat sub răspunderea uneia sau alteia dintre părţile angajate în circuitul tehnico-economic al mărfurilor, are o importanţă deosebită.
Expertiza calităţii mărfurilor
Preluarea mărfurilor de la furnizor spre a fi transportate constituie o sarcină distinctă a cărăuşului, iar timpul necesar executării acestei operaţiuni nu va afecta pe acela necesar operaţiunilor de încărcare.
Cărăuşul este obligat să verifice, la primire, natura mărfurilor, numărul coletelor sau cantitatea de produse, precum şi sigiliile aplicate. El are datoria să refuze primirea spre a fi transportate a mărfurilor ambalate necorespunzător, când nu se respectă tehnica de încărcare şi fixare a mărfurilor în mijlocul de transport sau când sunt predate spre transport mărfuri interzise.
Cărăuşul este obligat să ia măsuri de asigurare a integrităţii mărfurilor pe parcursul transportului.
Nerespectarea de către cărăuş a obligaţiei de a asigura integritatea cantitativă şi calitativă a mărfii în timpul transportului poate avea drept consecinţă pierderea (totală sau parţială) sau avarierea mărfii. În ambele situaţii, poate fi angajată răspunderea cărăuşului pentru eventualele daune.
Cărăuşul poate fi absolvit de răspundere pentru degradarea totală sau parţială a mărfurilor, dacă acestea s-au produs:
□ din cauze de forţă majoră; □ dacă prejudiciul provine din culpa furnizorului sau a
destinatarului; □ dacă prejudiciul a fost cauzat de unele însuşiri proprii naturii
mărfurilor care au provocat spargerea, sfărâmarea, alterarea sau alte fenomene asemănătoare;
□ din cauze naturale inerente transportului în mijloace de transport deschise, dacă acestea sunt considerate drept corespunzătoare cu dispoziţiile în vigoare;
□ dacă pe durata transportului mărfurile au fost însoţite de delegaţi ai furnizorului sau beneficiarului, care nu au luat măsuri pentru asigurarea integrităţii mărfurilor;
□ dacă prejudiciul a fost cauzat de unele defecţiuni ale ambalajului care nu au putut fi observate la primirea mărfurilor pentru transport (vicii ascunse);
□ dacă expeditorul a predat produse excluse la transport sub denumire falsă, inexactă sau incompletă sau dacă nu a indicat în
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
documentele de transport particularităţile specifice produselor care necesită condiţii speciale în timpul transportului;
□ dacă scăderea masei produselor s-a datorat însuşirilor naturale ale acestora (perisabilităţi).
Primirea mărfurilor de către cărăuş spre transport fără nici o obiecţie constituie o prezumţie că s-au respectat condiţiile prevăzute de lege, inclusiv sub aspectul verificărilor obligatorii.
Neîndeplinirea obligaţiilor de verificare de către cărăuş poate avea consecinţe negative pentru acesta. La examinarea cauzelor care au provocat anumite deficienţe pe parcursul transportului mărfii poate fi angajată răspunderea organizaţiei de transport, care răspunde de integritatea mărfii transportate din momentul primirii şi până la eliberarea către destinatar.
În momentul predării mărfurilor la destinaţie, cărăuşul este obligat ca, împreună cu destinatarul, să procedeze la verificarea sigiliilor, a semnelor şi marcajelor de pe mijlocul de transport sau de pe colete, cât şi la verificarea conţinutului. Dacă totul este găsit „în ordine" se face menţiunea pe documentul de transport „predat fără urme de violare". În cazul în care, cu ocazia acestei verificări, se constată urme de violare, pierderi, avarii, scurgeri etc. se va opri descărcarea, chemându-se la faţa locului şeful organizaţiei de cărăuşie sau reprezentantul acestuia, care este obligat să se prezinte pentru a constata eventualele daune. Cu această ocazie se întocmeşte un proces-verbal de constatare.
c. Obligaţiile şi răspunderile destinatarului
Principalele obligaţii ce revin destinatarului sunt: verificarea identităţii mărfurilor; verificarea cantitativă; verificarea calitativă a mărfurilor primite.
Beneficiarul indicat în documentul de transport este singurul îndreptăţit să primească încărcătura de marfă, obiect al transportului. Unitatea destinatară are obligaţia legală de a primi mărfurile de la cărăuş şi de a le transporta la locul corespunzător. Cărăuşul este răspunzător faţă de
Expertiza calităţii mărfurilor
destinatarul legitim în ipoteza în care marfa a fost eliberată din culpa sa unei alte unităţi.
Obligaţia primirii şi preluării mărfurilor de către destinatar are un
dublu aspect juridic şi anume: întreprinderea de cărăuşie este interesată să se elibereze
de răspunderea privind integritatea mărfii transportate, imediat ce aceasta a sosit la destinaţie, eliberându-şi simultan şi mijlocul de transport;
beneficiarul este interesat să intre cât mai repede în posesia mărfii, în vederea realizării în timp a obiectivelor economice specifice.
Primirea mărfurilor de către destinatar este o sarcină complexă, care presupune îndeplinirea unor activităţi distincte, şi anume:
• executarea formalităţilor prealabile preluării încărcăturii de marfă (primirea documentelor de transport);
• examinarea stării exterioare a mijlocului de transport; • cercetarea şi ridicarea sigiliilor de pe mijlocul de transport; • verificarea conţinutului mijlocului de transport.
De asemenea, unitatea destinatară are obligaţia să controleze modul în care se execută descărcarea mărfurilor, transportarea şi introducerea lor în depozit.
Toate aceste operaţiuni presupun o atenţie deosebită în timpul executării lor, deoarece fiecare dintre ele poate avea implicaţii asupra integrităţii mărfii şi deci, a securităţii acestora.
Pe traseul cuprins de la locul de descărcare a mărfurilor la cel de depozitare pot apărea împrejurări de natură să conducă la lipsuri sau degradări; în această etapă, integritatea mărfurilor este asigurată de organizaţia destinatară, mărfurile aflându-se sub controlul unic al acesteia.
Primirea mărfurilor de către destinatar şi atestarea scrisă a acestei operaţiuni, îl eliberează pe cărăuş de obligaţia asumată privind aducerea mărfurilor la destinaţie în bune condiţii.
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
Cu ocazia primirii mărfurilor de la cărăuş, destinatarul este obligat să efectueze recepţia cantitativă şi calitativă a mărfurilor primite în termenul stabilit.
În cazul constatării la destinaţie a unor deficienţe cantitative şi calitative faţă de cele prevăzute în contract sau în actele de livrare, beneficiarul este obligat a-1 înştiinţa pe furnizor pentru a trimite un delegat care să participe la verificarea lotului de produse. Dacă se consideră că unele lipsuri pot fi imputate cărăuşului, destinatarul este obligat ca odată cu sesizarea furnizorului să-1 înştiinţeze şi pe cărăuş, invitându-1 să trimită un reprezentant care să participe la constatarea lipsurilor, la termenul fixat. În aceste condiţii, constatarea este opozabilă atât furnizorului, cât şi cărăuşului.
5.2 Organizarea verificării calităţii la recepţia loturilor de mărfuri
Recepţia unui lot de marfă constă într-o verificare cantitativă şi calitativă efectuată de către beneficiar, cu sau fără participarea furnizorului.
Unităţile beneficiare urmăresc în verificarea lor corespondenţa însuşirilor mărfii cu criteriile legale şi cu stipulaţiile inserate în contract. O recepţie calitativă riguroasă stimulează fabricarea de produse corespunzătoare calitativ şi înlătură din circuitul economic mărfurile care nu corespund caracteristicilor prescrise.
Premisele recepţiei calitative rezidă în însuşi modul în care furnizorul a alcătuit şi a livrat lotul de marfă, din punct de vedere al omogenităţii, identităţii, marcării, etichetării, ambalării şi atestării calităţii.
Recepţia loturilor de mărfuri, sub aspectul tehnicii de efectuare, se compune din trei tipuri de operaţiuni de bază, a căror succesiune este următoarea:
verificarea documentelor (de contractarea şi a celor ce însoţesc lotul); identificarea lotului şi verificarea lui cantitativă; verificarea calitativă a lotului.
Expertiza calităţii mărfurilor
Procesul recepţiei este complex, necesitând în afara acestor operaţiuni de bază, executarea şi a altor operaţiuni care au loc simultan cu recepţia, ca de exemplu, consultarea documentelor care prescriu calitatea mărfurilor, operaţiuni legate de extragerea probelor elementare, mânuirea, pregătirea şi analiza probelor, întocmirea documentelor impuse, acceptarea sau respingerea lotului de marfă. Sintetic, aceste operaţiuni sunt cuprinse în „Modelul general al recepţiei" (figura 5.2) şi în „Schema de principiu a recepţiei cantitative şi calitative a unui lot de marfă" (figura 5.3) pentru care sunt redate elementele necesare.
Locul efectuării recepţiei loturilor de produse poate fi la sediul furnizorului (în care caz este necesară prezenţa ambelor părţi) sau la sediul beneficiarului.
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
Lot de produse
Verificarea documentelor
de contractare, de însoţire a lotului, de prescriere a calităţii (SR), de certificare
a calităţii
Verificarea identităţii lotului,
sigiliilor şi a coletelor,
ambalajelor, datei de fabricaţie şi stabilirea părţii consumate din
termenul de garanţie,
determinarea calităţii
Omogen Relativ omogen
Eterogen
Performanţele de calitate ale furnizorului
Control redus
Control sever
Prelevarea eşantioanelor
Stoc eşantioane
Analiza eşantioanelor
(-) Rezultate analize (+)
Dublu
MultipluAlt
plan
Conform standard produs
Conform clauză
contract
Exami-narea
ambala-jului
Analiza senzo-rială
Analiza fizico-
chimică
Analiza micro-biolo-gică
Documente de acceptate
Documente de respingere
Triere Remediere
LOT RESPINS
LOT ACCEPTAT
Simplu
Alegerea planului de verificare
Verificarea calităţii
Control normal
Minime bune,
Variabile bune,
Figura 5.2 – Model general de recepţie (după I. Diaconescu, Bazele merceologiei, 2002)
Expertiza calităţii mărfurilor
Sche
ma
cont
rolu
lui c
alităţii
lo
tulu
i de
mar
fă:
- id
entif
icar
ea c
ompo
nent
elor
lo
tulu
i; -
exam
inar
ea a
mba
laje
lor;
- ve
rific
area
mar
caju
lui,
etic
hetă
rii e
tc.;
- nu
măr
are,
cân
tărir
e,
măs
urar
e;
- te
hnic
a de
pre
leva
re a
pr
obel
or e
lem
enta
re;
- co
nstit
uire
a pr
obei
; -
anal
iza
prob
ei
Doc
umen
tele
de
rece
pţie
ca
ntita
tivă şi
cal
itativă
a lo
tulu
i
RE
CE
PŢIA
Doc
umen
te c
are
pres
criu
cal
itate
a măr
furil
or: s
tand
arde
Doc
umen
te c
are
însoţe
sc lo
tul:
docu
men
te d
e liv
rare
; de
tran
spor
t; de
at
esta
re a
cal
ităţii
Doc
umen
te d
e co
ntra
ctar
e:
cont
ract
ul; a
nexe
la
cont
ract
; cla
uze;
gr
afic
e de
livrăr
i; sp
ecifi
caţii
Ver
ifica
rea
calităţ
ii V
erifi
care
a id
entităţ
ii
şi c
antităţ
ii V
erifi
care
a
docu
men
telo
r
Doc
umen
tele
de
resp
inge
rea
lotu
lui
LOT
DE
MA
RFĂ
BEN
EFIC
IAR
FUR
NIZ
OR
Lot a
ccep
tat
Figura 5.3 – Schema de principiu a recepţiei calitative
şi cantitative a unui lot de marfă
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
Prima variantă este eficientă pentru mărfurile cu grad ridicat de complexitate (aparate radio, televizoare, aparatură electrocasnică etc.) întrucât furnizorul dispune de aparatură necesară operaţiilor de verificare. Ea este indicată, de asemenea, în cazurile în care se fac livrări de mărfuri în cantităţi mari şi la perioade scurte, ceea ce justifică prezenţa delegatului beneficiarului la întreprinderea furnizoare.
Recepţia calitativă şi cantitativă a unui lot de marfă se efectuează de către comisii de recepţie formate din trei...cinci membri.
Ponderea cea mai mare în activitatea comisiei de recepţie revine verificării calităţii lotului de marfă, verificare care constă într-o serie de operaţiuni în urma cărora lotul este declarat corespunzător sau necorespunzător.
Din punct de vedere al tehnicii de lucru, recepţia calitativă a mărfurilor se poate efectua pe mai multe căi. Folosirea unora sau altora dintre tehnicile de lucru presupune cunoaşterea prealabilă a unor termeni legaţi de: definirea lotului, definirea probei, definirea calităţii, verificarea calităţii etc.
Verificarea calităţii are loc prin referiri la standarde, care stabilind unele caracteristici proprii produsului, formează aşa numitul „prag de calitate”. Sunt standarde care stabilesc terminologia şi clasificarea principalelor deficienţe ale produselor, ca şi procedura de urmat în cazul constatării acestora. O atare documentare, precizând abaterile care influenţează calitatea, uşurează mult operaţia de recepţie calitativă, implicit efectuarea expertizelor de mărfuri.
În funcţie de caracterul lotului de marfă se procedează la alegerea schemei de verificare. Principalele operaţiuni care se efectuează cu această ocazie se desfăşoară conform figurii 5.4.
În cazul în care lotul de marfă este găsit necorespunzător, chiar într-un anumit stadiu de desfăşurare a recepţiei, activitatea comisiei se întrerupe şi se invită un reprezentant al furnizorului.
Expertiza calităţii mărfurilor
LOT DE MARFĂ
LOT OMOGEN
LOT RELATIV OMOGEN
LOT ETEROGEN
ALEGEREA SCHEMEI DE VERIFICARE
(PROBE ELEMENTARE)
PROBA CONFORMĂ
PROBA
PROBA NECONFORMĂ
PROBA BTUTĂ
PROBA OMOGENIZATĂTĂ
CONTRAPROBĂ
PROBA LABORATOR
PROBA MARTOR
PROBA ANALIZATĂ
Ver
ifica
rea
cara
cter
istic
ilor
Ver
ifica
rea
calităţ
ii lo
tulu
i
LOT CORESPUNZĂTOR
LOT NECORESPUNZĂTOR
Figura 5.4 – Schema verificării calitative a unui lot de marfă
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
Constatările detaliate privind starea calitativă a lotului de marfa sunt consemnate într-un proces verbal, iar lotul de marfă este pus la dispoziţia furnizorului în vederea fixării destinaţiei, de exemplu: resortare, recondiţionare, returnare etc.
Deseori, cu ocazia operaţiunii de recepţie, apare necesitatea executării unor analize de laborator sau chiar a unor expertize. în ceea ce priveşte analizele de laborator, trebuie precizat că în principiu ele constituie dovezi incontestabile. Pentru sporirea obiectivitătii acestor dovezi, o importanţă deosebită o are modalitatea de recoltare a probelor de analiză. Atât probele de analiză, cât şi cele pentru expertize, trebuie recoltate de personal competent, în condiţii deosebite, care să asigure reprezentativitatea probei recoltate cu totalitatea însuşirilor lotului de marfa supus analizei sau expertizei (vezi figura 5.5.).
Recoltarea probelor se va face cu respectarea prevederilor documentaţiei oficiale.
Nerespectarea condiţiilor legale privitoare la recoltarea şi formarea probelor pentru analize de laborator poate constitui punctul nodal al neînţelegerilor dintre părţile contractante referitoare la calitatea produselor supuse analizei sau expertizei.
Rezultatele constatărilor comisiei de recepţie se înscriu într-un proces-verbal. Deoarece, atât furnizorul, cât şi beneficiarul mărfurilor, pe de o parte, cât şi cărăuşul, pe de altă parte, pot invoca procesul-verbal ca instrument de dovadă a celor constatate de comisia de recepţie, acest act se va întocmi cu multă grijă, cuprinzând cu exactitate metodologia folosită, cât şi toate elementele necesare evidenţierii faptice a cauzelor care au provocat eventualele daune calitative sau pierderi cantitative. Se vor menţiona cu exactitate data şi locul efectuării recepţiei, componenţa comisiei de recepţie, deficienţele calitative constatate, descrierea acestora şi indicarea pe cât posibil a cauzelor (transport cu mijloace neadecvate, ambalare defectuoasă, cu materiale sau ambalaje improprii specificului mărfii, greşeli în procesul de fabricaţie etc.). De asemenea, vor fi menţionate eventualele urme de violare, scurgeri, spargeri, distrugeri de sigilii, sustrageri etc.
Expertiza calităţii mărfurilor
Procesul-verbal de recepţie va oglindi starea reală a mărfurilor recepţionate. El va atesta preluarea efectivă a mărfii de către beneficiar, cu evidenţierea obiectivă şi precisă a tuturor deficienţelor calitative.
LO
TU
RIL
E
PRO
BA
RE
ZE
RV
ATĂ
PR
OD
UCĂ
TO
RU
LU
I C
ON
TR
A P
RO
BĂ
PR
OB
A D
E A
NA
LIZĂ
A
B
C
a b
c d
e f g
h i
l a
b c
d e
f g h
i l
a b
c d
e f g
h i
l
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
d d
d d
c c
c c
b b
b b
a a
a a
i i
i i
h h
h h
g g
g g
f f
f f
e e
e e
l l
l l
I II
III
Figura 5.5 – Tehnica formării probei de analiză, a contraprobei şi a probei rezervate producătorului
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
Procesul-verbal de recepţie se înscrie în categoria mijloacelor de probă, având o dublă forţă probantă, deoarece prin conţinutul său se certifică atât cantitatea, cât şi calitatea mărfurilor. Pentru a avea eficienţă juridică deplină este necesar ca el să fie întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale.
Comisia de recepţie nu îşi rezumă activitatea numai la efectuarea recepţiei propriu-zise, ci are obligaţia să urmărească mai departe evoluţia stării calitative a mărfurilor recepţionate, în tot timpul depozitării şi până în momentul livrării lor în totalitate din depozit.
Operaţiunea recepţiei are drept consecinţe următoarele efecte juridice care pot fi valorificate în expertizele merceologice:
stabilirea cantităţii şi calităţii produselor livrate; confirmarea executării livrării mărfurilor contractate, eliberându-se furnizorul de obligaţiile asumate contractual; stabilirea momentului trecerii mărfurilor din patrimoniul furnizorului în cel al beneficiarului; fixarea momentului în care este angajată răspunderea furnizorului pentru eventualele întârzieri, nelivrări sau executări necorespunzătoare ale obligaţiilor contractuale; evidenţierea datei de când începe să curgă termenul de garanţie (pentru unele categorii de mărfuri); evidenţierea (stabilirea) datei de la care ia naştere obligaţia de plată a valorii mărfurilor de către beneficiar.
Din punctul de vedere al expertizei merceologice, recepţia calitativă a mărfurilor urmăreşte în special modul în care sunt rezolvate relaţiile şi interrelaţiile privind diferitele ipostaze ale calităţii care au implicaţii în circulaţia mărfurilor, de o manieră mai cuprinzătoare decât simpla stabilire a gradului de concordanţă a calităţii reale a lotului de marfă cu calitatea prescrisă.
Expertiza calităţii mărfurilor
Schematic, relaţiile şi interrelaţiile dintre diferitele aspecte ale calităţii produsului, care intervin la recepţia unui lot de marfă, se prezintă în figura 5.6:
Figura 5.6
De asemenea, se urmăresc următoarele aspecte: • modul în care s-a respectat tehnica recepţiei calitative în cadrul
tuturor operaţiunilor componente; • fundamentarea deciziei de acceptare sau de respingere a lotului de
marfă recepţionat; • consecinţele recepţiei calitative pentru:
• păstrarea mărfurilor în depozit; • termenul de garanţie; • comercializarea produselor.
5.3 Particularităţile modalităţilor şi tipurilor de verificare a calităţii la recepţia Ioturilor de mărfuri
Verificarea modalităţii de efectuare a recepţiei loturilor de produse de către expertul merceolog este necesară în principal în două situaţii:
atunci când expertul are sarcina de a stabili factorii care au generat degradarea calitativă a unui lot de produse;
când obiectivul expertizei şi deci al litigiului, îl constituie stabilirea corectitudinii cu care a fost efectuată recepţia unui lot de produse.
Produs omologat
Calitate omologată
Calitate contractată
Calitate prescrisă
SR, ST etc.
Produs contractat
Calitate reală Calitate livrată
Produs livrat
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
Expertiza modalităţii de efectuare a recepţiei unui lot de produse presupune verificarea tuturor activităţilor pe care comisia de recepţie le prestează cu ocazia verificării lotului. în acest sens, expertul este obligat să verifice atât operaţiile preliminare recepţiei, cât şi pe cele ale recepţiei propriu-zise, din punctul de vedere al respectării legislaţiei în vigoare, al corectitudinii întocmirii documentaţiei necesare.
Comisiile de recepţie efectuează verificările asupra unor loturi de produse, înţelegând prin lot o cantitate sau un număr de produse de acelaşi fel, obţinute din aceleaşi materii prime, prin aceleaşi procedee tehnologice şi având aceeaşi destinaţie. Loturile trebuie să aibă caracter omogen, adică produsele ce le compun nu trebuie să se deosebească prin caracteristicile care le definesc.
Dintre operaţiile specifice recepţiei, cu prilejul verificării activităţii comisiilor de recepţie, experţii trebuie să cerceteze, printre altele, alegerea schemei de verificare, tehnica de extragere a eşantioanelor în vederea verificării, tehnica recepţiei propriu-zise.
5.3.1 Stabilirea modului de efectuare a verificării calităţii la recepţie
În funcţie de mărimea loturilor şi de frecvenţa sosirii acestora la recepţie, verificarea calitativă se poate efectua în două moduri:
a) verificarea 100% (bucată cu bucată); b) verificarea prin eşantionare. a) Verificarea 100% constă în examinarea, sub aspect calitativ, a
tuturor unităţilor de produse care intră în componenţa loturilor prezentate la recepţie. Cu toate că mult timp a fost considerată cea mai eficientă din punct de vedere calitativ, în sensul că nu oferea prezumţii, ci certitudini, statistic s-a demonstrat că acest tip de verificare lasă să treacă în medie 15% din produsele cu defecte existente într-un lot. Cu alte cuvinte, 15% din produsele necorespunzătoare calitativ sunt acceptate la recepţie. Această
Expertiza calităţii mărfurilor
verificare mai poartă numele şi de „4N” datorită celor patru dezavantaje pe care le implică:
1) neeconomic - implică un număr mare de participanţi la recepţie, o cantitate mare de mijloace de măsurare, verificatoare, standuri de probă etc. (bineînţeles, în funcţie de specificul fiecărui produs);
2) neaplicabil - în cazul controlului distructiv; 3) nefiabil - puterea de percepţie a controlorilor care efectuează
aceeaşi operaţie este diminuată de oboseală şi de rutină, conducând la acceptarea unor produse neconforme sau la respingerea celor corespunzătoare;
4) neestimativ - pentru producătorii care ştiu că produsele executate de ei vor fi controlate bucată cu bucată.
Ea prezintă deci dezavantajul că necesită un timp îndelungat pentru efectuare, fiind astfel mai costisitoare. Totodată, verificarea 100% nu se poate aplica în cazurile care necesită determinări distructive. Se aplică pentru loturi de produse scumpe, în cazul în care un produs defect poate periclita funcţionarea unui ansamblu sau viaţa utilizatorului.
Din această cauză, în practică se apelează la metode moderne de control, bazate pe teoria probabilităţilor şi pe statistica matematică, respectiv la verificarea prin eşantionare.
b) Verificarea prin eşantionare se caracterizează prin verificarea calităţii la un număr restrâns de unităţi de produs care intră în componenţa eşantionului. Eşantioanele se prelevează din loturile de produse după anumite procedee statistice capabile să le confere caracter de reprezentativitate, adică să posede caracteristicile medii ale produselor existente în lot. Această cerinţă se îndeplineşte stabilind în mod corect mărimea eşantionului, în funcţie de dimensiunile lotului şi extrăgând produsele ce alcătuiesc eşantionul în aşa fel încât să se acorde tuturor exemplarelor lotului o şansă egală de a fi extrase,
Datorită acestor procedee statistice, ca şi extinderii rezultatelor determinate pe eşantion la nivelul întregului lot sosit la recepţie, verificarea prin eşantionare nu oferă certitudini, ci numai prezumţii privind calitatea lotului. Aceste prezumţii sunt delimitate de mărimea riscurilor pe care
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
furnizorul şi beneficiarul produselor şi le asumă atunci când cad de acord asupra practicării acestei modalităţi de verificare a calităţii la recepţie.
În practică, verificarea prin eşantionare este cea mai des folosită, deoarece este impusă de frecvenţa mare cu care loturile de produse sosesc la recepţie, ca şi de dimensiunile mari ale loturilor. în raport cu verificarea 100%, verificarea prin examinarea eşantioanelor necesită un volum de muncă mai mic, fiind mai ieftină şi mai rapidă, dar cere personal calificat.
O asemenea verificare este indicată atunci când produsul este fabricat în serie, când determinarea calităţii presupune încercări distructive, când costul verificării este ridicat în raport cu cel al fabricării produsului, când produsele sunt foarte solicitate.
În funcţie de natura produselor, respectiv de tipul caracteristicilor ce definesc calitatea acestora, verificarea calităţii se poate efectua recurgându-se la unul dintre cele trei tipuri posibile, şi anume: prin atribute, prin număr de defecte sau prin măsurare.
Verificarea calităţii prin atribute presupune constatarea, pe fiecare unitate de produs dintr-un eşantion prelevat dintr-un lot, a prezenţei sau absenţei unei caracteristici calitative (atributive) oarecare şi considerarea numărului total de unităţi care posedă sau nu această caracteristică.
Verificarea prin număr de defecte constă în raportarea pe o unitate de produs sau pe 100 de unităţi de produse a numărului total de defecte găsit la verificarea tuturor unităţilor de produs dintr-un lot sau dintr-un eşantion. Se practică exprimarea rezultatelor verificării prin număr mediu de defecte pe suta de unităţi de produs sau se utilizează relaţia:
număr de defecte
număr de unităţi de produs cu defecte * 100(%)
Verificarea calităţii prin măsurare constă în măsurarea unei caracteristici cantitative (măsurabile) pe fiecare unitate de produs a unui eşantion prelevat dintr-un lot.
Expertiza calităţii mărfurilor
În funcţie de numărul eşantioanelor de verificat, în practică se folosesc trei scheme de verificare:
- pe baza unui singur eşantion (eşantionare simplă); - pe baza a două eşantioane (eşantionare dublă); - pe baza eşantioanelor multiple (eşantionare multiplă). Acestor scheme de verificare le corespund planuri de verificare
specifice, definite prin următoarele elemente: Efectivul lotului (N) - constă în numărul de unităţi de produse
prezente în lot. Efectivul eşantionului (n) - reprezintă numărul unităţilor de produs
prezente în eşantion. Eşantionul este format din una sau mai multe unităţi de produs, prelevate aleatoriu dintr-un lot, destinate să furnizeze informaţii asupra întregului lot şi să servească drept bază de decizie referitoare la lotul în cauză.
Nivelul calităţii acceptabile (Acceptable Quality Level) - (AQL) - este nivelul de calitate ce corespunde unei probabilităţi de acceptare specificate relativ ridicată. AQL reprezintă fracţiunea defectivă maximă (numărul maxim de defecte la 100 de unităţi de produs) care, în scopul verificării prin eşantionare, poate fi considerată în mod satisfăcător, drept calitate medie a procesului de fabricaţie la furnizor. În tabele AQL are 26 de valori cuprinse între 0,010 şi 1000 şi depinde de gravitatea defectelor ce pot fi prezente în produsele supuse recepţiei.
Prin defect se înţelege neconformitatea unităţii de produs cu condiţiile prestabilite, pentru una dintre caracteristicile sale.
Defectul se referă la o abatere perceptibilă faţă de caracteristicile specificate sau dorite ale produsului, care face ca acesta să fie mai puţin apt sau chiar necorespunzător pentru utilizare.
Din punct de vedere al vandabilităţii mărfurilor, defectele se grevează pe critice, majore sau minore.
Defectivul este sinonimul unităţii de produs cu defecte (produsul putând prezenta unul sau mai multe defecte).
Defect critic este defectul care este susceptibil să conducă la lipsă de securitate sau la riscul de accidentare a utilizatorilor sau a personalului de întreţinere sau care ar putea să împiedice îndeplinirea funcţiilor de bază ale
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
produselor (defecţiune la frâna unui autoturism, aparate electrocasnice fără protecţie împotriva electrocutării etc). Potrivit standardului american QS 9000, în capitolul de cerinţe specifice ale firmei Chrysler, defectul critic este definit ca fiind acela care are o semnificaţie particulară din punct de vedere calitativ, al durabilităţii sau al încrederii în produs. Pentru defectele critice, AQL poate lua valori în intervalul 0,010 - 0,040. Defectele critice determină eliminarea mărfii din circuitul comercial.
Defect major este acela care, nefiind critic, este totuşi susceptibil să provoace o defectare sau să reducă în mod substanţial scopul pentru care produsul a fost desemnat. Tot în QS 9000 - Cerinţe Chrysler, defectul major este definit ca fiind acela care reduce performanţele aşteptate ale unui produs, care afectează în mod nefavorabil satisfacţia clientului sau reduce eficienţa producţiei (un fier de călcat cu vaporizatorul defect, culori nefireşti la aparatele de televizor etc.) Pentru acest tip de defecte, AQL este cuprins între 0,065 şi 1,5. Defectele majore provoacă refuzul acceptării mărfii la recepţie sau o acceptare condiţionată de reduceri de preţuri.
Defect minor este defectul care nu poate fi catalogat nici major, nici critic (lipsa unui nasture la un obiect de îmbrăcăminte, scurgeri de email la un vas de uz casnic, decalcomanie asimetrică la vesela din ceramică etc.) şi care este o abatere ce afectează doar în mică măsură utilizarea sau funcţionarea eficientă a unui produs. În QS 9000, el este definit ca fiind o deteriorare de la cerinţele standardului sau ale contractului. Aceste defecte afectează în special estetica produsului, AQL luând valori cuprinse între 2,5 şi 40 pentru defecte minore de tip A, iar pentru cele de tip B, se situează în intervalul 65-1000. Defectele minore sunt acceptabile în tranzacţiile comerciale, cu sau fără reducere de preţ.
Numărul de acceptare (A) - reprezintă valoarea maximă a numărului de defective (exemplare cu defecte) găsite în eşantion, care permite luarea deciziei de acceptare a lotului.
Numărul de respingere (R) - reprezintă valoarea minimă a numărului de defective (exemplare cu defecte) găsite în eşantion care conduce la decizia de respingere a lotului.
Expertiza calităţii mărfurilor
Fracţiunea defectivă (p) - se exprimă în procente şi reprezintă raportul înmulţit cu 100 dintre numărul de defecte şi numărul total de unităţi de produs verificate.
a) Schema de verificare pe baza unui eşantion constă în prelevarea unui singur eşantion din lot, ale cărui exemplare se verifică apoi bucată cu bucată. In funcţie de numărul de defective constatate comisia de recepţie poate adopta una din deciziile:
- acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor din eşantion (k) este mai mic sau egal cu numărul de acceptare (k< A) sau
- respingerea lotului, dacă numărul defectivelor din eşantion (k) este mai mare sau egal cu numărul de respingere (k> R).
Schematic, eşantionarea simplă este prezentată în figura 5.7.
Verificare eşantion (n)
Rezultat: k defective
k≤ A lotul se acceptă
k≥R lotul se respinge
Figura 5.7 - Schema de verificare a calităţii prin eşantionare simplă
Această schemă de verificare, în raport cu celelalte procedee, la eficacitate egală, presupune examinarea unui număr mai mare de exemplare (volumul eşantionului este mai mare). Ea este indicată în următoarele situaţii:
când nu există posibilitatea prelevării eşantioanelor din acelaşi lot în mai multe etape; când examinarea exemplarelor necesită încercări de durată, care se execută simultan pentru toate exemplarele, iar verificarea repetată a unor eşantioane ar presupune timp îndelungat;
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
când nu există personal de specialitate capabil să efectueze verificarea prin alte metode.
b) Schema de verificare pe baza a două eşantioane permite posibilitatea prelevării şi a celui de-al doilea eşantion, în funcţie de informaţia furnizată de primul. Verificarea presupune extragerea unui prim eşantion (nI) din lotul sosit la recepţie, care se examinează bucată cu bucată, în funcţie de numărul defectivelor (k1) înregistrat, comisia de recepţie poate adopta una dintre următoarele decizii:
- acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mic sau egal cu numărul de acceptare (k1< A1);
- respingerea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mare sau egal cu numărul de respingere (k1> R1) sau
- continuarea verificării, prin extragerea unui al doilea eşantion (nII) din volumul lotului rămas (N-n1), dacă numărul de defective se situează între numărul de acceptare şi cel de respingere. Şi acest eşantion se verifică bucată cu bucată şi în funcţie de numărul cumulat de produse cu defecte (k1 + k2) constatat la examinarea celor două eşantioane, comisia de recepţie poate adopta una dintre următoarele decizii:
- să accepte lotul, dacă numărul cumulat de defective (k1 + k2) este mai mic sau egal cu numărul de acceptare (k1 + k2 < A2);
- să respingă lotul, dacă numărul cumulat de defective (k1 + k2) este mai mare sau egal cu numărul de respingere (k1+ k2 > R2).
Expertiza calităţii mărfurilor
Schematic, eşantionarea dublă este prezentată în figura 5.8.
Figura 5.8 – Schema verificării calităţii la recepţie prin eşantionare dublă
Schema de verificare pe baza a două eşantioane presupune, la eficacitate egală, examinarea unui număr mediu de exemplare mai mic decât în cazul primei scheme. În acelaşi timp, ea îmbină avantajele primei scheme de verificare pe baza unui eşantion cu cele ale schemei de verificare pe baza unor eşantioane multiple, având prin aceasta utilizarea practică cea mai largă.
Situaţiile care impun folosirea acestei scheme sunt următoarele: când schema de verificare pe baza unui singur eşantion nu este utilizabilă, din cauza numărului mare de exemplare ce trebuie examinate sau din cauza costului ridicat al examinării unui exemplar;
când verificarea pe baza eşantioanelor multiple nu este posibilă din cauza duratei mari de examinare a unui eşantion sau dacă extragerea mai multor eşantioane este dificilă.
c) Schema de verificare pe baza unor eşantioane multiple reprezintă modalitatea de eşantionare care presupune posibilitatea prelevării până la şapte eşantioane succesive, decizia de prelevare a fiecărui eşantion
Verificare eşantion nI
Rezultat: k1 defective
k1≤A1
lotul se acceptă A1<k1<R1
k1≥R1
lotul se respinge
Verificare eşantion nIIRezultat:
k2 defective ⇒k1+k2 defective totale
k1+k2≤A2 lotul se acceptă
k1+k2≥R2lotul se respinge
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
în plus fiind luată în funcţie de informaţiile furnizate de eşantioanele precedente.
Schema de eşantionare este asemănătoare schemei duble, respectiv: - lotul poate fi acceptat după prima eşantionare dacă numărul de
defective este mai mic sau egal cu numărul de acceptare (k1<A1); - lotul se respinge după prima eşantionare în cazul în care numărul
de defective este mai mare sau egal cu numărul de respingere (k1 > R1) sau - se continuă eşantionarea prin extragerea celui de-al doilea eşantion
atunci când numărul de defective se află între numărul de acceptare şi cel de respingere (A1<k1<R1).
Aceste decizii pot fi întâlnite în cazul primelor şase eşantioane, în adoptarea lor ţinându-se cont de numărul cumulat de defective întâlnite în toate eşantioanele supuse verificărilor. În faţa celui de-al şaptelea eşantion însă, comisia de recepţie trebuie să ia decizia finală de acceptare, în cazul în care k1+k2+k3+ ............+k7<A7 sau de respingere, în cazul în care k1+k2+k3+............ +k7>R7. Schematic, eşantionarea multiplă este prezentată în figura 5.9.
În raport cu celelalte scheme de verificare, această schemă prezintă avantajul examinării unui număr mediu de exemplare mai scăzut, pentru o eficacitate egală a verificării. Ea este însă laborioasă, necesitând personal calificat.
Schema de verificare pe baza eşantioanelor multiple este indicată în următoarele situaţii:
când costul examinării unui exemplar este ridicat comparativ cu costul produsului; când verificarea necesită încercări distructive sau care introduc modificări esenţiale ale produselor; când timpul necesar prelevării unui eşantion este scurt.
Acestor trei scheme de verificare le corespund anumite planuri de Verificare, stabilite prin SR 3160/2-84.
Planurile de verificare a calităţii sunt ansambluri formate din planurile de eşantionare şi regulile specifice ce trebuie să fie urmate pentru luarea deciziilor privind loturile de produse prezentate la recepţie. Ele sunt individualizate prin nivelul de calitate acceptabil (AQL), nivelul de
Expertiza calităţii mărfurilor
verificare (Nv), efectivul lotului (N) şi tipul planului de eşantionare (simplu, dublu, multiplu), elemente care se stabilesc prin contractele economice. Orice plan de verificare este constituit din efectivul eşantionului (n), numărul de acceptare (A) şi numărul de respingere (R).
Nivelul de verificare (NV) - este caracteristica unui plan de verificare, aleasă aprioric, care leagă efectivul eşantionului ce urmează a fi examinat de cel al lotului.
Acest nivel se stabileşte prin standardele de produse, iar în lipsa acestora, prin înţelegeri dintre furnizori şi beneficiari.
În standard, există trei niveluri uzuale de verificare: Nv I, Nv II şi Nv III şi patru niveluri speciale, notate cu S-l, S-2, S-3 şi S-4. Aceste niveluri de verificare se referă la cuantumul informaţiilor ce se va obţine în urma verificărilor, astfel: Nv I se utilizează când beneficiarul acceptă informaţii relativ reduse cu privire la calitatea mărfurilor din lot, iar la polul opus se află Nv III, când sunt dorite informaţii cât mai detaliate despre calitatea produselor. În lipsa altor reglementări, este indicat să se utilizeze Nv II.
Nivelurile speciale S se utilizează în cazul unor mărfuri „speciale" ca: substanţe otrăvitoare, armament, bijuterii etc. Aceste niveluri speciale sunt utilizate mai rar, ele fiind indicate atunci când este necesar a se examina eşantioane de volum mic şi pot avea sau trebuie tolerate riscuri relativ ridicate, datorită informaţiei mai puţin consistente oferite de către eşantion. Aceste niveluri sunt aplicabile caracteristicilor de calitate care presupun: un cost ridicat al verificării unităţii de produs, verificarea distructivă a acesteia sau o durată mai mare a verificării (caracteristici speciale).
Gradul de severitate cu care se efectuează verificarea caracterizează exigenţa comisiei de recepţie faţă de verificare. În funcţie de condiţiile impuse, se stabilesc trei grade de severitate:
- verificarea normală; - verificarea severă; - verificarea redusă.
Verificarea normală - se aplică la începutul verificării unui şir de loturi ce vor sosi la recepţie (în lipsa altor indicaţii) şi continuă până ce este
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
Aceasta înseamnă că planurile de verificare sunt flexibile, permiţând modificarea gradului de severitate, funcţie de performanţele calitative ale produselor livrate.
Verificare eşantion nIRezultat:
k1 defective
k1 ≤ A1lotul se acceptă
k1 ≥ R1lotul se respinge A1
Figura 5.9 – Schema planului de verificare a calităţii prin eşantionare multiplă
< k1 < R1
Verificare eşantion nII Rezultat:
k2 defective ⇒ k1 + k2 defective totale
k1 + k2 ≤ A2lotul se acceptă
k1 + k2 ≥ R2lotul se respinge
A2 < k1 + k2 < R2
Verificare eşantion nVII Rezultat:
k7 defective ⇒ k1 + k2 + k3 + k4 + k5 + k6 + k7
defective totale
k1 + k2 + k3 + k4 + k5 + k6 + k7 ≤ A7lotul se acceptă
k1 + k2 + k3 + k4 + k5 + k6 + k7 ≥ R7lotul se respinge
Expertiza calităţii mărfurilor
Verificarea severă - se aplică pentru a se evita ca nivelul calităţii medii a procesului de fabricaţie la furnizor să devină mai slab decât cel caracterizat prin AQL. Verificarea severă se instituie când din cel mult cinci loturi succesive verificate normal, două au fost respinse. Revenirea la verificarea normală se face când cinci loturi succesive au fost acceptate la prima prezentare. Când, în urma verificării severe, furnizorul nu întreprinde acţiuni menite să amelioreze calitatea procesului de fabricaţie, verificarea calităţii loturilor prin eşantionare se poate opri, aceasta fiind o măsură obligatorie în vederea menţinerii protecţiei oferite de o valoare specificată a lui AQL.
Standardul mai prevede şi posibilitatea trecerii la o verificare redusă, atunci când rezultatele verificării calităţii loturilor livrate succesiv arată că nivelul calităţii medii a procesului de fabricaţie la furnizor este stabil statistic la o valoare mai bună decât cea specificată prin AQL. Procedeul este opţional, aprecierea oportunităţii fiind de competenţa factorilor responsabili. Concret, verificarea redusă poate fi instituită când zece loturi precedente, sau mai multe au fost acceptate în urma verificării normale şi dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- numărul total de defective constatate în eşantioanele celor zece loturi (sau mai multe) să fie egal sau mai mic cu numărul corespunzător din „Tabelul numerelor limită pentru trecerea la verificarea redusă". Dacă se utilizează eşantionarea dublă sau multiplă, trebuie să se ţină seama de numărul total al eşantioanelor verificate;
- procesul de fabricaţie la furnizor să fie stabilizat statistic şi factorii responsabili să aprecieze ca oportună trecerea la verificarea redusă. Verificarea redusă este abandonată şi se revine la verificarea normală
dacă pentru loturile verificate apare cel puţin una dintre următoarele situaţii: - un lot este respins; - dacă numărul defectivelor cumulate la eşantionarea dublă sau
multiplă se situează între numărul de acceptare şi cel de respingere (când teoretic nu s-ar putea lua nici o decizie cu privire la lotul respectiv), decizia finală este de acceptare a lotului verificat prin verificarea redusă, dar următorul lot se va verifica normal;
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
- procesul de fabricaţie la furnizor devine instabil, apărând întârzieri în livrare sau
- există alte cauze speciale care impun trecerea la verificarea normală. Diferenţele dintre acestea, atunci când se foloseşte acelaşi nivel de
calitate acceptabil şi aceeaşi literă de cod sunt: - planurile de verificare severă se deosebesc de cele normale numai
prin numărul de acceptare şi cel de respingere, care sunt mai mici, în timp ce efectivele eşantioanelor sunt egale;
- planurile de verificare redusă se diferenţiază de cele normale şi de cele severe atât prin efectivul eşantioanelor, cât şi prin numărul de acceptare şi cel de respingere. Schematic, trecerea de la un grad de severitate la altul se realizează
conform figurii 5.10. Litera de cod (LC) - este determinată de nivelul de verificare şi de
efectivul lotului, servind la stabilirea efectivului eşantioanelor. Riscul furnizorului (a) - reprezintă probabilitatea ca un lot de o
calitate acceptabilă să fie respins în urma verificării prin eşantionare. Pentru a diminua acest risc, a se limitează la 5%.
Riscul beneficiarului (fi) - reprezintă probabilitatea ca un lot de o calitate inferioară să fie acceptat de către beneficiar în urma verificării prin eşantionare. Pentru a se reduce posibilitatea ca beneficiarul să accepte loturi necorespunzătoare, (3 se limitează la 10%.
Standardul românesc 3160/2-84 „Procedee şi tabele statistico-matematice pentru verificarea calităţii prin atribute” îşi are corespondenţă în ISO 2859-1974 şi în Publicaţia C.E.I. 410-1973. Acest standard stabileşte procedee şi tabele statistico-matematice pentru verificarea calităţii loturilor de produse, pe baza nivelului de calitate acceptabil (AQL) în cazul caracteristicilor de calitate atributive, iar în cazul în care produsul prezintă şi caracteristici de calitate măsurabile, acesta se foloseşte împreună cu SR 3160/3-84.
Aplicarea acestui standard asigură o probabilitate de acceptare de 95% a loturilor de calitate acceptabilă şi o probabilitate de respingere de 90% a loturilor de calitate inacceptabilă. Acest standard este aplicabil la
Expertiza calităţii mărfurilor
Verificarea calităţii nu numai a produselor finite, ci şi a materiilor prime şi a materialelor, a stocurilor din depozite etc.
VE
RIF
ICA
RE
SE
VE
RĂ
V
ER
IFIC
AR
E
NO
RM
ALĂ
V
ER
IFIC
AR
E
RE
DU
SĂ
Zece
lotu
ri pr
eced
ente
, suc
cesi
ve
(sau
mai
mul
te) s
unt a
ccep
tate
, pe
ntru
car
e:
- nu
măr
ul to
tal a
l def
ectiv
elor
(sau
al
def
ecte
lor)
est
e m
ai m
ic sa
u eg
al c
u ce
l dat
în ta
bel
- pr
oces
ul d
e fa
bric
aţie
la fu
rniz
or
este
stab
iliza
t sta
tistic
; -
auto
ritat
ea re
spon
sabi
lă e
ste
de
acor
d
Un
lot e
ste
resp
ins c
u D
≥ R
sau
un lo
t est
e ac
cept
at c
u
A<
D <
R sa
u pr
oces
ul d
e fa
bric
aţie
la fu
rniz
or e
ste
inst
abil
sau
exis
tă a
lte c
auze
spec
iale
Cin
ci lo
turi
prec
eden
te,
succ
esiv
e ac
cept
ate
Două
lotu
ri re
spin
se, d
in
cinc
i suc
cesi
ve sa
u m
ai p
uţin
Zece
lotu
ri su
cces
ive
menţin
ute
fără
între
rupe
re în
ve
rific
area
seve
ră
Se în
treru
pe
verif
icar
ea c
alităţii
STA
RT
Figura 5.10 – Reguli de schimbare a severităţii de verificare
(Sursă: SR 3160/2-84)
Expertiza calitativă a loturilor de mărfuri
Schemelor de verificare prezentate anterior le corespund următoarele planuri de verificare stabilite prin SR 3160/2-84:
- planuri de verificare prin eşantionare simplă; - planuri de verificare prin eşantionare dublă; - planuri de verificare prin eşantionare multiplă. Planurile de verificare a calităţii existente în standard sunt destinate a
fi utilizate în cazul şirurilor continue de loturi de produse provenite de la un singur furnizor. În cazul relaţiilor contractuale cu mai mulţi furnizori, beneficiarul va aplica standardul separat, pentru fiecare dintre aceştia.
Aplicarea planurilor de verificare din acest standard poate fi prevăzută în normele sau în standardele de produs sau chiar în contractele economice încheiate între părţi.
În practică, stabilirea elementelor unui plan de verificare prin eşantionarea loturilor de produse presupune:
- stabilirea literei de cod (LC) în funcţie de efectivul lotului şi de nivelul de verificare stabilit;
- în funcţie de litera de cod astfel stabilită şi de valoarea nivelului de calitate acceptabil, din planul de verificare necesar se află efectivul eşantionului de verificat, numerele de acceptare şi de respingere.
În standard sunt utilizate o serie de simboluri, a căror semnificaţie se
prezintă în continuare. apare în Tabelele 2 la 10 şi indică utilizarea primului plan de
verificare situat dedesubtul săgeţii. Dacă efectivul eşantionului corespunzător noului plan este egal sau mai mare decât efectivul lotului, se va efectua o verificare 100%;
apare în Tabelele 2 la 10 şi indică utilizarea primului plan de verificare situat deasupra săgeţii;
• apare în Tabelele 5 la 10 şi indică trecerea la un plan simplu corespunzător (aceeaşi literă de cod şi aceeaşi valoare a lui AQL);
Expertiza calităţii mărfurilor
- ++apare în Tabelele 8 la 10 şi indică utilizarea planului dublu corespunzător;
- # apare în Tabelele 8 la 10 şi indică faptul că acceptarea nu este admisă pentru acest efectiv al eşantionului, fiind obligatorie verificarea eşantionului următor pentru luarea unei decizii;
- apare în Tabelul 17 şi indică faptul că numărul total al unităţilor de produs prelevate din ultimele zece loturi succesive nu este suficient pentru a se decide trecerea la verificarea redusă, pentru valoarea specificată a lui AQL. în acest caz, se consideră un număr mai mare de zece loturi precedente succesive, acceptate prin verificarea normală, pentru care există un număr limită în tabel.
Recommended