View
267
Download
4
Category
Preview:
DESCRIPTION
Revistă a Filarmonicii de Stat „Moldova” Iași, nr.10/2014
Citation preview
Actualitate
2 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Sumar
Actualitate Carmen Chelaru
Unde este Școala românească de vioară? 3
Cristina Răducanu Talent și virtuozitate 8
Anca Ciobanu Deschiderea stagiunii muzicale 2014-2015 10
Carmen Chelaru O filă de istorie muzicală la Iași
14
Anca Ciobanu Corolar Foaia Festivalului 20
Cristina Ungureanu Festival de Cvartet la Iași
27
File de album Cristina Ungureanu Viorel Munteanu 70
31
Florin Luchian In Honorem Magister Cornel Țăranu 38
Anca Ciobanu Compozitorul Richard Strauss
aniversat în anul 2014 43
Mozaic Anca Ciobanu
Microstagiune estivală la Iași 46
Anca Ciobanu Revivo Musica 50
Calendar August 2014 - Februarie 2015 54
Ansambluri artistice Orchestra simfonică 58
Corul academic Gavriil Musicescu 59
Cvartetul Ad libitum 59
STAFF
Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean Director general Șerban Mereuță Director adjunct artistic ing. Corneliu Şipoteanu Director adjunct tehnic ec. Dana Apostu Director adjunct economic Birou juridic, personal, comunicare: av. dr. Dumitru Popa, șef birou, purtător de cuvânt Mihaela Mandache, consilier Steluța Maluș, resurse umane Cristian Ciureanu, referent Secretariat muzical: Anca Ciobanu, secretar muzical Cristina Ungureanu, consultant artistic Bogdan Grigore, bibliotecar Publicitate: Silvia Matei, editor imagine Andrei Popovici, operator sunet Contabilitate, financiar, casierie: Loredana Țilică, economist Gabriela Geger, economist Roxana Sofronie, referent salarizare Liliana Zglobiu, casier
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 3
UNDE ESTE ȘCOALA
ROMÂNEASCĂ DE VIOARĂ?
Am profitat de șansa de a mă adresa unui membru al juriului internațional al
uneia dintre cele mai prestigioase competiții muzicale mondiale contemporane,
pentru a pătrunde, fie și episodic, în laboratorul care, nu de puține ori, dă naștere
marilor nume de artiști, Concursul Internațional George Enescu. Mai întâi, câteva informații privind istoria și faima acestui concurs: Concursul Internațional George Enescu a debutat oficial în septembrie 1958,
odată cu lansarea Festivalului, ajungând în anul 2014, la a XIV-a ediție. Încă de la primele ediții și mai ales după 1989, Concursul a devenit una dintre
cele mai valoroase manifestări europene de gen, plasând România pe harta
competițiilor de muzică clasică recunoscute în cele mai înalte foruri
internaționale de specialitate. Din anul 2002, Concursul este înscris în Federația
Mondială a Concursurilor Muzicale Internaționale, fiind singura competiție de
muzică clasică din România organizată și jurizată în concordanță cu standardele
și statutul Federației. Dacă primele 13 ediții au însoțit Festivalul Internațional George Enescu, ediția
a XIV-a marchează o schimbare de abordare, prin organizarea ca eveniment de
sine stătător, în anul în care nu are loc Festivalul. În șirul laureaților precedentelor ediții se înscriu nume proeminente precum:
violonistul Ştefan Ruha, pianistul Valentin Gheorghiu, violonista Silvia
Marcovici, pianiștii Radu Lupu și Dan Grigore; nume ale artei lirice – soprana
Ileana Cotrubaș, mezzo-soprana Viorica Cortez; compozitorul Dan Dediu și cei
mai performanți artiști români de generație nouă: Alexandru Tomescu, Vlad
Stănculeasa, Remus Azoiței, Ana Țifu ș.a. La aceștia se adaugă importanți artiști
străini: celebra pianistă georgiană Elisabeth Leonskaja, Agnes Baltsa, Li Ming
Qiang, Igor Aleksandrovich Frolov, Arie Vardi, Oleg Moiseevich Kagan, Pascal
Mahé Rogé, Cristina Ortiz, Dmitri Alexseev, Valeriy Sokolov etc. Printre personalitățile care au venit la București de-a lungul anilor pentru a
juriza în cadrul Concursului George Enescu se numără: Yehudi Menuhin, David
Oistrach, Claudio Arrau, Sir John Barbirolli, Jean Absil, Nadia Boulanger, Arthur
Rubinstein, Sidney Harth, Michèle Auclair, Dmitri Tziganov, Eugene List, Lola
Bobescu, Lawrence Foster, Silvia Marcovici, Ileana Cotrubaş, Viorica Cortez, Ioan
Holender, Hideko Udagawa, Trygve Nordwall, Dmitri Sitkovetsky.
În ediția din anul acesta, concursul a cuprins patru secțiuni competiționale:
vioară, violoncel, pian și compoziție. S-a înscris un mare număr de concurenți: 68
la vioară, 37 la violoncel, 85 la pian și 46 de lucrări la secțiunea compoziție! Din
cele patru jurii internaționale au făcut parte personalități de primă mărime în
viața muzicală mondială, între care: Cornel Țăranu (compoziție), Frans
Helmerson și Marin Cazacu (violoncel), Jean Claude Pennetier și Dana Borșan
(pian) etc. Prin forța împrejurărilor, voi comenta mai în detaliu secțiunea vioară a
concursului.
Carmen Chelaru
Interviu cu profesorul și violonistul Bujor Prelipcean, membru al juriului la
Concursul Internațional George Enescu, ediția a XIV-a, București, septembrie
2014
Actualitate
4 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Mai întâi juriul:
Serghei Kravcenko (n. 1947), laureat al
Concursului Paganini
(1969), este profesor
la Conservatorul P. I.
Ceaikovski din
Moscova.
Mihaela Martin (n. 1959) și ea
binecunoscută în
România, interpretă de
notorietate
internațională, formată
la școala violonistică a
maestrului Ștefan
Gheorghiu, profesoară
la Musikhochschule
(Academia de Muzică)
din Köln.
Igor Petrușevski este profesor la Wagner
Konservatorium din
Viena și director artistic
la festivalul Strings In
London International
Music.
Bujor Prelipcean (n. 1948), prezență
familiară publicului
ieșean, violonist format la
clasa profesorului
Gheorghe Sârbu de la
Conservatorul din Iași,
membru fondator al celui
mai important cvartet de
coarde din România și
între cele de prestigiu
internațional – Voces –,
profesor doctor și
îndrumător de doctorat la
Universitatea de Arte
George Enescu din Iași,
director general de peste
un deceniu și jumătate al
Filarmonicii Moldova.
Mieczyslaw Szlezer (n. 1955, Cracovia –
Polonia) discipol, între
alți, al maestrului Henryk
Szeryng, membru fondator
al Piano Trio Artemus, în
prezent profesor la
Academia de Muzică din
Cracovia.
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 5
Agustin Leon Ara (n. Santa Cruz de Tenerife,
Insulele Canare, Spania),
profesor la Bruxelles și
Barcelona.
Pierre Amoyal (n. 1949, Paris), președinte,
elev al lui Jascha Heifetz,
profesor la Lausanne, la
Mozarteum-ul din Salzburg
și în Japonia.
Florin Croitoru (n. 1969, la Galați),
binecunoscut publicului
român, discipol al
maestrului Ștefan
Gheorghiu, laureat al
Concursului Paganini
(1991), strălucit interpret
al Integralei Capriciilor
marelui virtuoz italian,
profesor la Universitatea
Națională de Muzică din
București.
Mikhail Kopelman a absolvit Conservatorul
din Moscova, unde a
studiat cu Yuri
Yankelevich. A fost asociat
15 ani cu Sviatoslav
Richter, iar în prezent este
profesor în Statele Unite.
Actualitate
6 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Regulamentul Concursului a cuprins două etape eliminatorii, urmate de etapa semifinală și cea finală, concertul cu
orchestra. Aceasta din urmă a avut loc la Ateneul Român, în 18 septembrie 2014. Repertoriul impus a fost: în prima etapă – Bach, Mozart, Paganini; în a doua etapă – o lucrare la alegere de Sarasate,
Paganini, Saint-Saëns, Heinrich Wilhelm Ernst, Ravel, Wieniawski. Apoi o lucrare la alegere de Schubert sau Schumann;
în fine, o sonată de Beethoven. Semifinala cu pian: lucrare de Enescu, o sonată de Brahms, Franck, Fauré, Grieg, Ravel, Hindemith sau Debussy. Finala cu orchestră: un concert la alegere de Beethoven, Mendelssohn, Brahms, Ceaikovski, Sibelius, Prokofiev,
Șostakovici, Haciaturian, Bruch, Elgar, Karlowitz, Vieuxtemps, Paganini sau Bartók.
Cei trei violoniști laureați au fost:
Wonhee Bae (n. 1987, Coreea de Sud) studiază în Germania, cu
profesorul Boris Garlitsky. În etapa finală a interpretat
Concertul de Ceaikovski. Premiul III.
Fédor Roudine (n. 1992, Franța)
a studiat cu Zakhar Bron, iar în
prezent cu Pierre Amoyal. În etapa finală a interpretat
Concertul de Sibelius. Premiul II.
Ștefan Tarara (n. 1986, Germania)
din 2014 este asistentul profesorului
Zakhar Bron, la Interlaken, Elveţia, iar din
2010 ocupă postul de concert-maestru în
Orchestra Filarmonicii din Mannheim;
prin bursa germană Musikleben a obţinut
privilegiul de a cânta pe o vioară
construită de Nicolò Gagliano. În etapa finală a interpretat
Concertul de Ceaikovski. El este deținătorul Premiului I.
Profesorul și violonistul Bujor Prelipcean a făcut parte
din juriul secțiunii dedicate viorii din prestigiosul
eveniment competițional. Profit de bunăvoința sa de a ne
împărtăși câte ceva din ’spatele scenei’! Carmen Chelaru: Ați avut ocazia să-i cunoașteți pe
ceilalți membri ai juriului – cu toții personalități de prim
rang ai vieții muzicale internaționale și mai ales ai
pedagogiei viorii. Ați audiat totodată un mare număr de
concurenți – 68 înscriși numai la secțiunea vioară – de pe
patru continente... Bujor Prelipcean: Membrii juriului sunt opțiunea
domnului Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului
și Concursului George Enescu. Sunt într-adevăr artiști și
pedagogi cunoscuți în lume, începând cu Pierre Amoyal,
președintele la secțiunea vioară, francez, profesor la Paris,
la Lausanne, la Mozarteum-ul din Salzburg și în Japonia.
Pe Augustin Leon Ara nu l-am auzit cântând, dar știu că
este și el o figură internațională cunoscută, predă la
Bruxelles. Mi-a făcut mare plăcere să-l cunosc, e o
persoană minunată. Despre Florin Croitoru și Mihaela
Martin ce să mai spun – îi cunoaștem cu toții! Pe Mikhail
Kopelman l-am cunoscut cu ani în urmă – este, ca și mine,
un pasionat al muzicii de cameră; a fost prim-violonist al
Cvartetelor Borodin și Tokio. E un om deosebit și cred că
este unul din cei care au gândit la fel cu mine în timpul
jurizării. Am presupus asta, întrucât noi n-am putut să ne
vedem notele unii altora. De altfel am constatat că opțiunile mele au fost mereu
cele corecte – toți cei pe care i-am desemnat eu după
etapa întâi au trecut în etapa a doua; la fel și în
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 7
următoarele etape, până la desemnarea câştigătorilor.
M-am bucurat pentru mine, a fost ca o autoevaluare
în urma căreia mi-am dat seama că am gândit corect. În continuare, Serghei Kravcenko – excelent violonist,
format la școala lui Kogan. Pe Igor Petrușevski l-am
cunoscut de asemenea acum pentru prima dată; el e
profesor concomitent la Salzburg și la Londra. A avut un
elev în concurs – Stepan Lavrov – nu rău, care a mers până
în semifinală. Mieczyslaw Szlezer, profesor la
Conservatorul din Cracovia, mi s-a părut un artist
interesant și simpatic în același timp. CC: În evaluările juriului au existat diferențe
fundamentale? BP: Nu știu. Cum spuneam, la fiecare etapă, notele
fiecărui membru al juriului rămâneau secrete pentru
ceilalți. În legătură cu asta, am avut o intervenție chiar
înainte de începerea concursului, la propunerea venită din
partea președintelui juriului, de a ne comunica și discuta
notele pentru fiecare etapă. Eu am intervenit, cerând ca
discuţiile, comentariile să se facă după fiecare etapă, în
urma comunicării rezultatelor. Nici acum nu cunosc notele
date de ceilalți. Pentru situațiile în care ar apărea
diferențe foarte mari, am propus ca secretariatul
concursului să elimine nota cea mai mare și nota cea mai
mică. CC: Cum s-a făcut notarea? BP: A fost punctaj de la 1 la 25. CC: Ce-ați urmărit în fiecare etapă? BP: Criteriile generale au fost – în mod egal
urmărite: nivelul afectiv-emoțional / ’muzicalitatea’, cel
tehnic și gradul de respectare a textului interpretat. Cum s-a văzut din plin, au fost câţiva concurenți – în
special asiatici – cu o tehnică impecabilă, dar cu
muzicalitate îndoielnică. Acestea au fost criteriile mele –
nu s-au făcut precizări de acest fel valabile pentru toți.
Bănuiesc că și ceilalți membri ai juriului au avut norme de
selecție proprii. În ce mă privește, criteriile despre care am pomenit
m-au ghidat mereu în activitate. De pildă, vorbind
despre respectarea textului muzical, unul din
concurenți – se pare lansat deja în activitatea
concertistică internațională – a dovedit muzicalitate, dar a
adus profunde atingeri textului scris în partitură și cu
aproximații tehnice. E vorba despre Noe Inui din Grecia,
care a și picat din prima etapă. Prin tehnică înțeleg intonația, calitatea sunetului,
articulația, pregnanța și precizia ritmică... Mulți au ales Capriciul nr. 24 de Paganini – alegere
neinspirată după părerea mea. Lucrarea comportă un mare
risc, prin multiplele variațiuni legate între ele printr-un fir
roșu. Această legătură dinamică nu e ușor de pus în
evidență. La fel s-a-ntâmplat cu Ciaccona de Bach, în
interpretarea lui Carlos Vegas din Venezuela. După cum
începuse, risca să dureze vreo patruzeci de minute, iar
regulamentul prevedea 25! Am spus toate astea, pentru că eu m-am impus repede,
cu principiile mele, iar colegii de juriu le-au acceptat. CC: A contat prezența scenică? BP: A contat desigur, poate nu atât cât că
influențeze în mod decisiv notarea, dar a reprezentat unul
din aspectele prin care un concurent sau altul captau
atenția în mod plăcut sau, dimpotrivă, neplăcut. Am
constatat astfel că felul în care ești educat, se reflectă și în
comportamentul de pe scenă. CC: Mă refer și la poziția, mișcările scenice ș.a.m.d.
– unele provenind din diversele școli interpretative. BP: Da, asemenea trăsături specifice de școală
există, dar în ultimă instanță se judecă rezultatul sonor! Și
în privința asta i-am invitat pe toți cei trei laureați să
concerteze la Iași, dacă vom putea finaliza toate detaliile
de organizare. CC: Ce-ați apreciat la Ștefan Tarara, laureatul cu
premiul I? Care a fost repertoriul prezentat de el? BP: Ștefan m-a impresionat: a participat acum șase
ani și a fost eliminat din prima etapă; acum patru ani a
picat în semifinală; iar de data asta a câştigat premiul
întâi! A fost un progres vizibil, chiar spectaculos. Deși,
dacă mă uit în notările din timpul concursului, a fost ceva
care m-a nemulțumit – nu numai la el, ci la mai mulți
concurenți: confundă culoarea cu dinamica. Punctul optim
de emisie sonoră la Mozart e diferit față de Enescu sau
Debussy. Ca urmare, după prima etapă, Ștefan s-a situat
pe locul trei în ierarhia mea. În etapa a doua a interpretat
excepțional Rondoul brilliant de Schubert! În a treia etapă
a cântat cea mai frumoasă Sonata a treia de Enescu pe care
am auzit-o eu în toată viața mea! Formidabil! Fiecare
detaliu pus la punct. Acolo i-am iertat toate neîmplinirile
din etapele precedente. CC: Intră în discuție aici și faptul că-i român? BP: Aș zice că da. Chiar dacă în dreptul numelui lui
e scris Germania, feeling-ul lui rămâne atașat muzicii lui
Enescu. În general, în ce-l privește pe Ștefan, mi-a plăcut
tehnica, ideile interpretative... Se cunoaște că studiază cu
Zakhar Bron de la Köln, unul din cei mai valoroși pedagogi
ai viorii. CC: Cum comentați laureatul cu premiul II, Fédor
Roudine? BP: Trebuie spus în primul rând – ceea ce el n-a
menționat în biografia sa, probabil din respect – că este
fiul unui muzician pe care eu îl iubesc și-l stimez, Sașa/
Alexander Rudin, reputatul violoncelist rus. Fédor este elevul lui Pierre Amoyal. Aș fi vrut să-l
propun pentru premiul întîi – după prima etapă era în
frunte. Din păcate, în finală a fost acompaniat execrabil de
dirijorul Daisuke Soga, în Concertul de Sibelius. CC: Ar mai fi multe alte întrebări de pus... BP: Da, dar eu doresc să-mi pun singur o întrebare:
unde este școala românească de vioară? Dacă parcurgem
broșura concursului, găsim mai ales asiatici. Dintre puținii
români înscriși, o parte nu s-au prezentat deloc. Alții...
mai bine n-o făceau! Prin urmare, nimic și asta ar trebui să
ne pună pe gânduri! CC: Vă mulțumesc pentru aceste relatări
interesante și inedite, care-i pot interesa pe muzicieni și
pe melomani deopotrivă!
Actualitate
8 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
TALENT ȘI VIRTUOZITATE
Vineri seară - 31 octombrie 2014 - am avut plăcerea de a fi de
față la ceea ce am putea numi un „concert-eveniment” sau
„concert-spectacol”. Ștefan Tarara, câștigătorul de anul acesta al Concursului
Internațional de Vioară George Enescu, a interpretat, în cadrul
stagiunii Filarmonicii ieșene, Concertul pentru vioară și
orchestră de P.I. Ceaikovski. Reacția publicului a fost pe măsura a
ceea ce ne-a oferit solistul german de origine română: una
sinceră, plină de emoție și bucurie – bucuria de a fi fost prezenți
la un asemenea „spectacol-eveniment”.
Cristina Răducanu Lector univ. dr. Universitatea de Arte G. Enescu
Diploma de laureat la Concursul George Enescu
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 9
Viziunea interpretativă a tânărului solist a atins
perfecțiunea – nici un moment în care dinamica, frazarea,
timbrul sau tehnica sa violonistică să lase de dorit. Fiecare
sunet era bine gândit, fiecare frază avea un sens
prestabilit, iar logica interioară a discursului muzical a
convins întreaga audiență. Pot afirma că publicul a trăit intens fiecare moment al
acestui concert. Motivele sunt clare: muzicianul aflat pe
scenă a transformat o simplă seară de vineri într-un
eveniment de neuitat pentru toți cei aflați în sală, pentru
că rar ne este dat să audiem interpreți de talia lui la Iași,
iar spectacolul oferit de Ștefan Tarara a fost, după cum era
menționat în titlul de pe afișul Filarmonicii, îmbinarea
perfectă între „talent și virtuozitate”. Pe pagina oficială de facebook a lui Ștefan Tarara
figura o notiță de ultimă oră în ziua concertului, alături de
o fotografie făcută în fața Filarmonicii ieșene: „Quick update: Wednesday I had a wonderful recital with
both, my wife and the Director of the Music University
Mannheim. Yesterday night I flew to Iasi (Romania) through
Bucharest and think of that: the flight from Bucharest to Iasi
was cancelled. So I had to drive the whole night with the Bus
from Bucharest to Iasi – was freakin' tiring… Anyway, this
morning dress rehearsal with the orchestra and tonight
concert here with Tchaikovsky, looking really forward to that
one! The orchestra is truly great! But I really hope that
tomorrow all the flights are working fine....”1 Urmare a mesajelor de încurajare, simpatie și de
apreciere primite, Ștefan a răspuns promt: „Thanks SO much for your extraordinary support!! Well,
everything went really, really great, I had an amazing time in
Iasi with an over-sold out-concert (yeah, people were
standing, hehe :D) and I completely loved to play there! I'll
come next time, for sure! And also the flights now are all
working just fine, right now being in Bucharest airport. So,
yes, it was not "easy" to go there, but it was totally worth it!
Now Zürich, here I come tonight little concert there with my
beloved wife. I hope the flight is on time, otherwise I'm pretty
screwed on that one…”2
1 Traducere: Miercuri am avut un minunat recital alături de soția mea și de directorul Universității de Muzică din Mannheim. Ieri noapte am zburat către Iași (România) prin București și am constatat că zborul de la București la Iași a fost anulat. Așa că a trebuit să merg toată noaptea cu autobuzul de la București la Iași – a fost monstruos de obositor… Oricum, în această dimineață – repetiția generală cu orchestra, iar diseară tot aici Concertul de Ceaikovski, într-adevăr îl aștept cu nerăbdare! Orchestra este cu adevărat excelentă! Dar sper ca mâine toate zborurile să meargă bine...
2 "Mulțumesc mult pentru sprijinul vostru extraordinar!! Ei bine, totul a mers foarte, foarte bine, m-am simțit extraordinar de bine la Iași, cu un concert cu casa închisă (da, oamenii au stat în picioare!) și mi-a plăcut mult să cânt acolo! Voi reveni, cu siguranță! De asemenea, zborurile au funcționat cum trebuie, chiar acum sunt în aeroportul din București. Și da, nu a fost "ușor" să ajung acolo, dar a meritat! Acum, Zürich – ajung în seara asta – cu un mic concert alături de soția mea iubită. Sper că zborul va fi la timp, altfel voi fi cam încurcat.."
Imagini din concertul de la Iași
Actualitate
10 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
DESCHIDEREA STAGIUNII
MUZICALE 2014–2015
Orchestra simfonică și Corul Academic Gavriil
Musicescu ale Filarmonicii Moldova din Iași și-au făcut
intrarea în noua stagiune 2014-2015 prin două
concerte vocal-simfonice extraordinare, ce s-au
îngemănat într-o armonioasă complementaritate, sub
bagheta dirijorului Cristian Oroșanu: primul, la
Filarmonica Națională din Chișinău, în 23 septembrie
și cel de-al doilea, acasă, la Iași, în sala Colegiului de
Artă O. Băncilă, în 26 septembrie. Concertele i-au fost „dedicate” Titanului din
Bonn, muzicianul și omul care a fost un exemplu
pentru omenire, exemplu de demnitate, noblețe
sufletească, umanitate, a cărui profundă emoție
înfruntă secolele cu energie crescândă. Sub titlul Toamna Ieșeană la Chișinău,
Filarmonica Națională Serghei Lunchevici a găzduit
concertul nostru din 23 septembrie, în cadrul unui
schimb cultural, ce a inclus două evenimente
complementare. Cel din septembrie de la Chișinău a
venit să completeze proiectul început la sfârșitul lunii
iunie (a.c.), la Festivalul Internațional al Educației,
prin prezența artiștilor Orchestrei Simfonice a
Filarmonicii din Chișinău în concertul de la Iași. Momentul artistic din septembrie desfășurat în
capitala Republicii Moldova a fost un eveniment
deosebit de important, fiind de altfel prima prezență a
instituției muzicale ieșene pe scena Filarmonicii din
Chișinău. Interpreții-soliști ai acestor seri de septembrie au
fost pianistul Răzvan Dragnea, soprana Iulia Isaev,
mezzo-soprana Carmen Topciu, tenorul Marius Vlad
Budoiu și basul Marius Boloș.
Anca Ciobanu
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 11
Laureat al unor importante concursuri naționale
și internaționale, printre care Concursul
Internațional George Enescu (2003), pianistul Răzvan
Dragnea a putut oferi viziunea sa interpretativă
asupra spectaculoasei Fantezii beethoveniene pentru
pian, soliști, cor și orchestră. Tema principală a
Fanteziei este în mod evident înrudită cu cea a Odei din
Simfonia a IX-a. Completarea programului, prin
reluarea acestei Simfonii de Beethoven, al cărei
mesaj de luminoasă înfrățire între oameni, întru pace
și universală bucurie de a trăi, continuă să răsune cu
o acută actualitate. Înnoit ca alcătuire, cvartetul solistic al finalului
vocal-simfonic a adus o corespunzătoare
împrospătare coloristică. Corul academic Gavriil
Musicescu, pregătit cu meticulozitate de maestrul Doru
Morariu, dirijorul corului, a fost integrat
armonios în echilibrul de ansamblu. Orchestra simfonică și Corul Academic Gavriil Musicescu la Filarmonica Națională din Chișinău
Pianistul Răzvan Dragnea, dirijorul Cristian Oroșanu
Imagini din concertul Filarmonicii ieșene la Chișinău
Soliști: soprana Iulia Isaev
mezzo-soprana Carmen Topciu tenorul Marius Vlad Budoiu
basul Marius Boloș dirijor Cristian Oroșanu
Actualitate
12 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Tot în 23 septembrie, de această dată în Aula Bibliotecii Centrale
Universitare Mihai Eminescu din Iași, publicul meloman a fost
invitat să audieze Integrala studiilor transcendentale pentru pian de
Franz Liszt, în interpretarea pianistului maghiar Jozsef Balog,
laureat al Concursului Internațional Bartok-Liszt de la Budapesta.
Acest concert a deschis Stagiunea camerală 2014—2015. Considerat unul dintre cei mai talentați pianiști ai generației sale
și recunoscut încă de la debutul său artistic drept un copil minune al
muzicii, József Balog a concertat cu un deosebit succes de-a lungul
timpului în numeroase locuri din întreaga lume, de la Viena,
Amsterdam și Londra, la Skt. Petersburg sau Vancouver. Pianistul
maghiar este binecunoscut publicului ieșean din recitalurile de
înaltă ținută susținute în ultimii ani, la Iași, împreună cu violonistul
Antal Zalai. După o muncă asiduă dusă timp de 10 luni, cel puțin 8 ore de
studiu în fiecare zi, după cum declară pianistul1, anul acesta Jozsef a
inițiat un turneu de virtuozitate în România, cu Studiile
transcendentale lisztiene, din 19 august la Castelul Szentkereszty din
Arcuș (jud. Covasna), 21 august la Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad,
17 septembrie la Sinagoga din Bistrița și în 23 septembrie la
Filarmonica Iași (Aula Bibliotecii Universitare M. Eminescu),
urmate, între 30 septembrie și 2 octombrie, de o sesiune de
înregistrări pe CD (cu aceeași integrală), pentru Casa de discuri
Fotexnet din Budapesta. Ciclul concertelor cu Studiile transcendentale a continuat în
Ungaria, la Pécs, în 22 octombrie, apoi în Turcia, la Izmir - Saygun
Concert Hall, în 12 noiembrie, din nou în Ungaria, la Debrecen - Liszt
Hall, în 10 decembrie și la Budapesta, în Sala Mare a Academiei de
Muzică Franz Liszt, în 17 decembrie, unde s-a lansat și discul. Despre acest proiect, Jozsef ne mărturisea zilele trecute (19
noiembrie a.c.): I think Liszt really prepared the 20th century's music
1 I have worked for 10 months 8 hours every day to learn and play these fantastic pieces, before I went onto the stage in Romania (Trad. = Am studiat timp de 10 luni, câte 8 ore pe zi pentru a învăța și a cânta aceste fantastice lucrări, înainte de a urca pe scenă în România.)
Hall
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 13
with this series and this is one of the most difficult project
in a pianist's life. The tour has gone very well, people
liked everywhere the concert, and I get many times
standing ovation after. I also played many of them at
Tansman Festival 15th of November in Lodz.2 Prin acest turneu, Jozsef Balog oferă spectatorilor o
experiență aproape providențială, încântând publicul
prin tehnica lui strălucitoare, autentică finețe
muzicală, sensibilitate, maturitate și personalitate
artistică nobilă. În ciuda vârstei sale, pianistul deține un repertoriu
vast atât la categoria concertelor cu orchestra, cât și a
celor de muzică de cameră. Doar pentru stagiunea
aceasta, pianistul are în mână nu mai puțin de 10
concerte: Bach - sol minor, Beethoven - do minor,
Saint-Saëns – Nr. 5, Liszt – Nr. 2, Totentanz și
Hungarian Fantasy, Villa Lobos - Bachianas Brasilieiras
nr. 3, Bartók – Nr. 3 sau cele scrise de Pánczél Tamás și
Wolf Péter. În agenda imediat următoare a artistului găsim: în
15 noiembrie 2014, în cadrul Tansman Festival-Lodz,
un recital unde va prezenta lucrări de Tansman,
Bartók, Liszt; 21 noiembrie la Hungarian Radio -
lucrări de Bartók; 25 noiembrie înregistrări pentru
Hungaroton; 2 decembrie susține un masterclass
Beethoven la Academia de Muzică din Kiev; 5 decembrie
Concertul în do minor de Beethoven, cu Ukranian
National Orchestra, dirijor Mykola Dyadura și multe
altele.
2 Trad. = Cred că Liszt a pregătit într-adevăr muzica secolului 20 cu această serie și acest proiect este unul dintre cele mai dificile din viața unui pianist. Turneul a mers foarte bine, oamenilor de pretutindeni le-a plăcut acest concert, iar la finalul lui am primit de cele mai multe ori ovații în picioare. Am cântat, de asemenea, multe dintre Studiile transcendentale de Liszt ca bisuri, la Festivalul Tansman din 15 noiembrie de la Lodz.
Afișul concertului din 12 noiembrie de la Izmir, Turcia
Stagiunea curentă a Filarmonicii Moldova din Iași
promite să bucure în continuare melomanii cu
obișnuitele concerte de vineri consacrate
simfonicului, cu serile de marți destinate muzicii de
cameră, precum și cu multe alte noi concerte
extraordinare realizate în spații alternative, foarte
apreciate de spectatorii orașului.
Imagine din recitalul susținut de Jozsef Balog la Iași În Aula Bibliotecii Centrale M. Eminescu
Actualitate
14 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
O FILĂ DE ISTORIE MUZICALĂ
LA IAȘI
Carmen Chelaru
Pornind de la definiția de dicționar – „festival =
manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu
program variat și caracter festiv” (Dex) – și de la
curiozitatea de a fi urmărit toate(!) manifestările
programate în recentul Festival al Muzicii Românești
de la Iași, voi consemna câteva impresii. Trebuie de
asemenea observat că o fac din multiple perspective:
cea a muzicianului, a auditorului „cu vechime”, a
educatorului și nu în cele din urmă, a
organizatorului. Dintr-o curiozitate firească (condimentată cu un
strop de colegială invidie) am sondat mediul virtual
în căutare de festivaluri vecine și iată ce-am găsit: La Cluj, Toamna Muzicală, aflată la a XLVIII-a
(48!) ediție, (3 - 24 octombrie 2014), în parteneriat
cu Filarmonica de Stat Transilvania. La acesta se
adaugă festivalurile Cluj Modern, Viva Vox, La
Stravaganza, festivalul Mozart. La Timișoara, Festivalul Internațional de Muzică
Nouă Intrada, 25-30 septembrie 2014 și Festivalul
Timișoara muzicală, ediția a XXXVI-a (aprilie–mai
2014). Festivalul Craiova muzicală, ediția a XLI-a
(decembrie 2014). Ca să nu mai pomenim de cele bucureștene –
Festivalul și Concursul George Enescu, Săptămâna
Internațională a Muzicii Noi, cea a Muzicii
Contemporane, Festivalul RadiRo și așa mai departe… În virtutea unei îndelungate experiențe, nu mă
Afișul-semnal al Festivalului Muzicii Românești, ediția a XVIII-a
=
manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu
și de la
manifestările
programate în recentul Festival al Muzicii Românești
de la Iași, voi consemna câteva impresii. Trebuie de
asemenea observat că o fac din multiple perspective:
a
educatorului și nu în cele din urmă, a
o curiozitate firească (condimentată cu un
strop de colegială invidie) am sondat mediul virtual
a
24 octombrie 2014), în parteneriat
. La acesta se
La
La Timișoara, Festivalul Internațional de Muzică
30 septembrie 2014 și Festivalul
mai
a
–
Săptămâna
Muzicii
În virtutea unei îndelungate experiențe, nu mă
Afișul-semnal al Festivalului Muzicii Românești, ediția a XVIII-a
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 15
1 E de la sine înțeles că întrebările nu privesc festivalurile din București.
pot opri să (mă) întreb1: 1) de unde bani pentru atâtea
festivaluri și 2) or fi oare sălile pline la evenimentele
acestora? Fără să fi făcut un studiu de caz – deși ar fi interesant!
– pot să (-mi) dau și câte un provizoriu răspuns: 1)
suportul material poate să depindă de zona cultural-geografică, deschiderile și relațiile externe, conlucrarea și
bunele relații cu edilii locali… și 2) publicul rămâne și el
tributar tradiției, educației, módelor de tot felul,
senzaționalului, prejudecăților… Așadar pot admite că
unele festivaluri sunt mai longevive și se bucură de o
afluență constantă de public. Și-ajung astfel la Festivalul ieșean al Muzicii
Românești! Optsprezece ediții s-au încheiat deja – zece în epoca
vechiului regim, opt din 2007 încoace. Despre primele
zece ediții se pot spune și s-au spus multe lucruri
frumoase, culminând cu constatarea că sălile se umpleau
la mai toate concertele – unele chiar cu muzică de
avangardă. Cei care am trăit acele momente – recunosc, de
neuitat! – putem găsi astăzi și explicații mai puțin
exaltate: după anii ’80, frigul, întunericul, restricțiile de
tot felul, prea puținele evenimente culturale de autentică
valoare fără „amprentă” – toate acestea și încă altele îi
aduceau pe spectatori la manifestările festivalului. Iar
dacă pe afiș apăreau nume precum Madrigal, Voces,
Cappella Transylvanica, Emanuel Elenescu, Sofia Cosma,
Emilia Petrescu, Martha Kessler, Ștefan și Valentin
Gheorghiu, Nelly Miricioiu, titluri ca Oedip de Enescu –
interesul era maxim. Cu ce resurse se făceau toate astea
atunci? În cea mai mare parte în contul salariului, desigur,
care – și el – era simțitor ajustat în ultimii ani ai
regimului. Nimănui nu-i trecea prin cap să ceară ceva în
plus, așa ceva nu se obișnuia. Tocmai de aceea, după ce-a
intervenit schimbarea, festivalul a fost uitat, omis, exclus.
Nu mai erau acceptate comenzile, nici chiar cele cu efect
benefic. Și-a mai fost ceva: mentalitatea națională potrivit
căreia între un produs românesc și unul similar străin, îl
preferăm din instinct pe-al doilea. Festivalul de muzică românească a intrat așadar într-o
lungă adormire, care părea că va dura, ca-n poveste, o sută
de ani! După însă numai douăzeci, în 2007, rectorul de
atunci al Universității de Arte George Enescu,
compozitorul și profesorul Viorel Munteanu l-a
redeșteptat, cerând sprijin (și primindu-l) de la instituția-soră, Filarmonica Moldova și directorul ei, violonistul și
profesorul Bujor Prelipcean. Vremurile erau altele, tentațiile mult mai multe, iar
acum, cu transparența și viteza de comunicare
internaționale, curiozitățile față de sonorități și producții
autohtone au scăzut dramatic, atât în rândul artiștilor, cât
și în cel al publicului. Festivalul s-a cantonat într-o buclă
de interes cvasi-zonal, în pofida unor inserții
internaționale aduse de participarea unor muzicieni
români valoroși de-aici și de dincolo. Chiar și acestea au fost
posibile numai în condițiile finanțării obținute prin
completarea a zeci de documente și formulare, care pe
alocuri îmi aminteau de vremuri de mult apuse. Așa s-au
scurs șapte ediții, într-un ritm anual, alert. Ediția a optsprezecea a festivalului ieșean a fost
neobișnuit de lungă, dar obișnuit de variată, „bucurându-se”
de resurse (poate) mai mici ca oricând, dar de o atenție ceva
mai mare din partea mass-media audio-vizuală decât în anii
din urmă. Douăsprezece zile, cu treisprezece manifestări!
Muzică academică – simfonică, vocal-simfonică,
concertantă, de cameră și corală; muzică tradițională –
pentru prima dată în acest festival folclor bucovinean
autentic, cules și interpretat în cadru academic; operă
pentru și cu copii – de asemenea o noutate în festival; și
vorbind de noutăți, o premieră absolută – spectacolul de
încheiere cu opera-rock Făt-Frumos din Lacrimă după Mihai
Eminescu, realizată printr-un substanțial efort artistic (și nu
numai) de profesori și studenți ai Universității de Arte din
Iași, împreună cu Casa de Cultură a Studenților, cu sprijinul
Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România –
Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR–ADA), al unor
sponsori și cu participarea unor tineri soliști invitați. Acest final de festival a fost cu adevărat momentul–
cheie, vârful artistic, atât prin concentrarea de forțe
artistice și organizatorice, prin inedit și nu în ultimul rând,
prin calitate. Am ales de aceea să-l comentez mai
îndeaproape. Aș remarca pentru început, curajul compozitorului Dan
Spînu – un curaj care a sfidat aproape imposibilul: să creezi
un spectacol complex, în care să se întâlnească orchestră,
grup vocal, dar mai presus de orice formație rock (baterie,
chitară bas, chitară electrică, pian, sintetizatoare), soliști
adecvați unui asemenea tip de emisie vocală, în plus libret
integral în limba engleză, subtitrat pentru necunoscători,
regie și tot ce presupune desfășurarea scenică… ! Și toate
astea pe un subiect inspirat din, nici mai mult nici mai puțin
decât… Eminescu! Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, premiera
a avut loc în inima Moldovei, unde publicul e cunoscut
drept auster, exigent și greu de convins în privința
noutăților! Ei bine, piedicile au căzut rând pe rând, aproape
împotriva evidențelor, inițiatorul – tânărul compozitor,
inginer, profesor și interpret Dan Spînu – dovedind nu
numai creativitate și fantezie remarcabile, ci și o neclintită
tenacitate în găsirea și antrenarea celor mai diverse resurse
umane și materiale. Strădaniile sale nu au fost, bineînțeles,
solitare. Mulți au pus umărul, dar mărturisesc că puțini au
fost cei care chiar vedeau premiera realizată. Cu atât mai
mare a fost surpriza și satisfacția pentru acești semi-sceptici! Pot afirma aici și acum că premiera spectacolului
The One Born from a Tear – Cel Născut dintr-o Lacrimă – ce
a avut loc în seara de 28 octombrie, în sala Casei de Cultură
a Studenților din Iași – însuși spațiul fericit ales! – a
constituit un început, primul spectacol de operă-rock din
istoria muzicii ieșene! Genul nu e nou – datează din deceniul al șaptelea al
secolului 20 și s-a născut concomitent în occidentul
european și pe continentul nord-american. Aceasta însă nu
Actualitate
16 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
spune nimic când vine vorba de Far East-ul românesc! Și
trebuie să admitem că un spectacol închegat, cu subiect,
libret, desfășurare scenică (fie și schițată), în care să se
întâlnească genul liric tradițional, cu una din cele mai noi și
mai – hai s-o spunem! – agresive forme de exprimare
artistică, rock-ul nu are încă fani în toate categoriile de public,
cel puțin la Iași; e nevoie aici, ca și în muzica academică, de o
experiență, de cultură în domeniu și, de ce nu, de o anumită
deschidere spre noile sfere muzicale. De ce operă rock și nu musical – cum apare în
documentele publicitare ale Festivalului? Deși nu mă consider
un specialist al genului, aș puncta unele argumente astfel:
prezența formației specifice, cu instrumente electronice și
amplificare – îndrăznesc să spun cam mare pentru spațiul și
relația cu celelalte componente interpretative! Lipsa
momentelor pur-teatrale, care fac din musical o rudă
apropiată a operetei tradiționale. Lipsa de asemenea – cu o
scurtă excepție, reușită de altfel – a numerelor de dans/balet.
Ca să adopt o cale de mijloc aș numi spectacolul musical rock. Una peste alta, partitura elaborată de compozitorul Dan
Spînu mi-a satisfăcut exigențele prin consistență, simțul
proporțiilor și bun-gust, lipsa exagerărilor de orice fel,
adaptarea ingenioasă, creativă a cunoscutului basm
eminescian la asprimile limbajului muzical abordat. Pericolul
căderii în vulgar sau grotesc – foarte posibile în situația dată –
a fost evitat cu desăvârșire. Prin aceasta, spectacolul
este abordabil, aș zice, de categorii mai diverse decât
se-ntâmplă îndeobște cu genul rock. Ideea textului în limba engleză mi s-a părut inițial
oarecum hazardată, având în vedere deopotrivă soliștii
și publicul. Problema a fost rezolvată însă excelent
printr-o subtitrare bine pusă la punct și (în mod cert)
printr-o asiduă muncă cu soliștii, privind dicția și
pronunția. S-a creat astfel o punte suplimentară,
binevenită, între tradiție și nou, creând totodată
perspectivele unei circulații internaționale a
spectacolului – fie și sub formă de înregistrare. O plăcută surpriză am avut și în zona interpreților.
Voci soliste adaptate genului și suficient de puternice
pentru a face față decibelilor specifici. Prezențe
scenice agreabile și adecvate, de la costume până la
gestică și mimică. Între soliști, Alexandru Grosu (rolul
titular), Mihai Popistașu (Algar), Cristina Toșu
(Joane), Andra Botez (Rowena) și Maria Păuleț
(Regina) sunt cu toții absolvenți sau în curs de
desfășurare a studiilor muzicale. Luând în considerare
tipul de muzică în discuție, faptul a creat cu
certitudine probleme de adaptare a emisiei vocale.
Prin felul în care au rezolvat însă problemele tehnice
este evident că toți au avut sau au contacte și cu sfera
divertismentului muzical, experiență deosebit de utilă
în cazul de față. Dimpotrivă, interpreții „dinafară” au
trecut cu siguranță mai ușor peste eventualele
prejudecăți academice, integrându-se firesc în fluxul
artistic. Este cazul, între rolurile principale, al lui
Alexandru Iosipescu (Holt).
Dan Spînu
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 17
Cristina Toșu (Joane) Alexandru Grosu (rolul titular), Mihai Popistașu (Algar)
Andra Botez (Rowena)
Maria Păuleț (Regina)
Alexandru Iosipescu (Holt)
Roxana Balcan Apetroaie (Vrăjitoarea)
Un moment de vârf l-a constituit rolul
episodic al medicinistei Roxana Balcan
Apetroaie – Bătrâna (sic!) vrăjitoare –
prezență scenică și evoluție vocală de
irezistibilă atractivitate, dezinvoltură și
farmec, amplificate poate și de caracterul
pronunțat ritmic dansant al partiturii sale
muzicale. O misiune mai mult decât dificilă a revenit
dirijorului Bogdan Chiroșcă, pe care
muzicianul a dus-o excelent la bun sfârșit, așa
cum a făcut-o mereu în situații similare, în
fruntea ansamblurilor artistice ale
Universității de Arte și Filarmonicii.
Și revin la Dan Spînu, în postura sa de
regizor, producător și interpret. Experiența de
mai mulți ani ca inginer de sunet și redactor la
Radio Iași, formarea politehnică (este
absolvent al studiilor tehnice de construcții de
mașini) și o consistentă practică
interpretativă în genul jazz–rock l-au ajutat
dintru început să creeze partitura
spectacolului, care s-a constituit în lucrarea sa
de doctorat, prezentată în aprilie 2013. Atunci
(ca și acum, de altfel!), punerea în scenă de
facto a unei asemenea producții ni s-a părut
tuturor o utopie – prin genul de muzică,
numărul interpreților, stilul interpretării,
limba engleză etc. etc. În aceste condiții, Dan
Spînu a dovedit calități de manager nebănuite
– poate chiar și de el!
Realizatorii și distribuția Din propriile mărturisiri, filmul pregătirii
evenimentului a fost următorul: muzica
gândită sub formă de album și înregistrarea
într-o primă versiune – necesară susținerii
tezei de doctorat – au pornit în toamna anului
Dirijorul Bogdan Chiroșcă
Actualitate
18 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
2012 și s-au finalizat provizoriu cu puțin înaintea susținerii, la
începutul lunii aprilie 2013. Soliștii erau diferiți și au conlucrat
cu autorul cu colegialitate și pasiune. În februarie anul acesta,
tânărul muzician a reluat pregătirile, cu o nouă garnitură de
soliști, antrenând de data asta și colaboratorii necesari
construirii spectacolului. Era perioada definitivării agendei
Festivalului Muzicii Românești, care, datorită complexității
producției coordonate de Dan Spînu, a fost fixată luând ca
principal reper premiera în cauză. Așa se face că șirul
manifestărilor s-a încheiat și nu greșesc să afirm, a culminat cu
acest eveniment. Treptat, repetițiile s-au intensificat și s-au extins. În
primele două săptămâni din luna octombrie s-au alăturat
orchestra și grupul coral (pregătit de George Dumitriu). Din
păcate, singurele repetiții de ansamblu pe scena Casei de
Cultură a Studenților au avut loc în preziua și în ziua premierei
– timp insuficient în special pentru probele necesare
proporționării și reglării tuturor componentelor sonore –
orchestră, cor, grupul instrumentelor electronice, voci. A fost,
aș afirma, singura scădere a spectacolului. Se cuvine a fi pomeniți aici și cei care au sprijinit
organizatoric și financiar realizarea evenimentului, în frunte cu
profesorul și compozitorul Viorel Munteanu, Casa de Cultură a
Studenților din Iași, UCMR–ADA, firmele Orpalis și
Armonia Traid ș.a. Publicul! Intrarea liberă și o publicitate bine construită,
direcționată mai ales către spectatorii tineri au adus o afluență
de zile mari. Atmosfera animată și entuziasmul în creștere au
fost însă produsul exclusiv al valorii autentice a faptului
artistic petrecut pe scenă! Nu au existat momente de ruptură a
dinamismului expresiv, numerele muzicale au fost strâns
sudate; emoția născută și treptat amplificată în spațiul scenei a
cuprins repede, fără drept de împotrivire, întreaga sală. Cei
care la început își mai consultau mesageria telefonică, au
sfârșit prin a fi contaminați de fluxul audio-vizual, iar finalul a
ridicat sala în picioare, într-un entuziasm nedisimulat, dar
elevat! Cum afirmam mai sus, am certitudinea că am asistat la un
episod de istorie muzicală vie – prima operă-rock în
desfășurare live pe o scenă ieșeană! În pofida dificultăților,
spectacolul se cere reluat.
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 19
Finalul spectacolului, cu autorul în mijloc.
Interpreții: corul și orchestra Universității, rock band, dirijorul Bogdan Chiroșcă și soliștii: Alexandru Grosu (rolul titular), Cristina Toșu (Joane), Mihai Popistașu (Algar)
Actualitate
20 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Corolar Foaia Festivalului
Anca Ciobanu
Filarmonica Moldova și Universitatea de Arte George
Enescu au organizat în perioada 17–28 octombrie 2014, a
XVIII‑a ediție a Festivalului Muzicii Românești. Proiectul
se desfășoară încă de la început, în parteneriat cu Uniunea
Compozitorilor și Muzicologilor din România. Anul acesta
s‑au alăturat Colegiul Național de Artă O. Băncilă,
Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu și Casa de
Cultură a Studenților. Ideea corelării actului artistic cu cel de reflectare
teoretică este prelungită și în plan jurnalistic, prin
realizarea Foii Festivalului, cu cronici și interviuri,
realizată de profesori și studenți ai Universității de Arte
George Enescu. Din momentul în care a fost inițiată – ediția
din 2012 a Festivalului – după modelul celei de la
Festivalul George Enescu, publicația a îndeplinit două
roluri, deopotrivă benefice: reflectarea ritmică, „la cald”, a
evenimentelor festivalului – spre informarea publicului de
azi și, la fel de important, a celui viitor – și tribună de
exprimare a comentatorilor de specialitate, îndeosebi
tinerii critici muzicali în formare și afirmare. Am
considerat potrivită, de aceea, realizarea în paginile
revistei noastre, a unei sinteze, așa cum reiese din cele opt
numere ale Foii Festivalului Muzicii Românești.
Vineri, 17 octombrie, în Sala Colegiului de Artă O.
Băncilă a avut loc deschiderea festivalului cu un concert
vocal‑simfonic sub bagheta dirijorului Gheorghe Mustea.
Acesta a afirmat în interviul acordat studentei Aliona
Paciurca2: Sunt pentru prima dată la Iași în cadrul acestui
festival și pot spune că am lucrat cu o orchestră foarte bună,
cu niște oameni inteligenți, cu o disciplină orchestrală
extraordinară. Muzicieni cu un potențial deosebit, o orchestră
cu care poți realiza orice program și oricare lucrare a oricărei
școli de compoziție din lume.
„Festivalul Muzicii Românești de la Iași este unicul festival cu un asemenea generic și este prețios, important ca aurul. Mai
important decât cel de la Roșia Montană, în orice caz! În ce măsură poate influența acesta gândirea muzicală a compozitorilor?
Un festival e o vitrină, o confruntare. Ar putea să fie valorificat mai mult dacă ar fi mai frecventat de public. În Iași, cel puțin la
concertele la care noi am fost invitați, publicul e prezent cu o rată mai mică decât la Cluj. Deci, cred că aceasta ar fi o primă
țintă: de a atrage atenția unui public capabil, deschis pentru aceste experiențe care nu sunt deloc traumatizante. A doua țintă ar
fi întâlnirea compozitorilor. Dacă ar fi toți creatorii de față, atunci într‑adevăr, schimburile de idei ar continua.”1
Adrian Pop, prof. univ. dr. Academia de Muzică Gh. Dima Cluj‑Napoca
1 Foaia Festivalului, Zilele X, XI, p. 1 2 Foaia Festivalului, Zilele I, II, III, p. 2
Gheorghe Mustea, Vitalie Ciobanu și simfonicul ieșean
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 21
Sâmbătă 18 octombrie, la Colegiul de Artă O. Băncilă, la
matineu ne‑am putut bucura de un spectacol de operă pentru copii,
în regia prof. Daniela Ciocoiu – Povestea micului Pan, muzica de
Laurențiu Profeta. Daniela Ciocoiu – regizor, producător și
interpret totodată – a reușit să‑l aducă pe micul Peter Pan la Iași
pentru a doua oară în acest an, „într‑o sală destul de mică pentru
amploarea evenimentului, folosind resurse scenografice reduse
cantitativ, dar eficiente și sugestive” – scria Mihaela Balan, în
articolul Peter Pan în versiune autohtonă3. Și tot același cronicar
continuă: „Vocile lor [ale interpreților, n.n.] au fost potrivite rolurilor
prevăzute în libret, având acea naturalețe simplă și expresivă solicitată
de partitura lucrării”.
3 Foaia Festivalului, Zilele I, II, III, p. 2 4 Idem
„Povestea micului Pan”
Doru Morariu, dirijorul corului Gavriil Musicescu și ansamblul său
Duminică seara, 19 oct., în Sala Ed. Caudella din Casa Balș s‑a desfășurat concertul Corului academic Gavriil
Musicescu, intitulat Seniori ai artei corale românești, concert conceput și realizat sub bagheta maestrului Doru Morariu. „O
calitate deosebită a corului Gavriil Musicescu este de a dezvălui publicului lucrări de o certă valoare, dar necunoscute...” – scria
studenta la muzicologie Mihaela Rusu4, omagiind totodată compozitorii, dar și poezia, folclorul și spiritualitatea
românească. Aceeași studentă conchide: „Programul acestui concert a fost realizat cu profesionalism și talent și a avut un
final remarcabil ce va rămâne viu în amintirea celor prezenți în sala Eduard Caudella”.
Actualitate
22 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Cvintetul prezent în Concertul claselor de compoziție
Cvartetul Passione
Luni dimineața, 20 oct., Sala Ed. Caudella a găzduit
Concertul claselor de compoziție, ce a oferit tinerilor creatori
români din două orașe universitare importante (Iași și
Cluj‑Napoca) șansa de a‑și prezenta lucrările muzicale în public.
Acestea „s‑au impus atât prin seriozitatea meșteșugului
componistic, cât și prin opțiunile lor estetic‑stilistice, impresii
frumoase, argumente solide pentru a ne întâlni cât mai des”.5
Festivalul a fost și este o importantă cale de cunoaștere a muzicii
consacrate, precum și o tribună de afirmare a noii generații de
muzicieni.
Marți 21 oct., pe înserat, la Biblioteca Centrală M. Eminescu
am putut asculta Cvartetul de coarde Passione (București) și
Ansamblul de suflători Nova Musica Viva (Iași). Concertul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu
„dezvăluie o putere fină de expresie, un meșteșug componistic
măiestrit, împletit cu sensibilitate artistică de rang superior”; iar
Cvartetul Passione a dovedit „abilități tehnice, un simț dramatic
deosebit, în conformitate cu intenția compozitorului, prin realizarea
unor gradații dinamice fluente și prin sublinierea pasajelor în care
poate fi identificat melosul popular românesc. În partea a II‑a,
temele muzicale prezentate sub forma unui dialog expresiv între
toate instrumentele cvartetului au fost executate impecabil, atât din
punct de vedere tehnic, cât și expresiv.” (...) Concertul a fost
realizat cu „eleganță și rafinament, fără accente nefirești sau viduri
sonore, care să întrerupă linia frazării sau continuitatea părților.” 6 La cea de‑a doua lucrare din program, Rondo‑ul de noapte de
Ansamblul de suflători Nova Musica Viva și dirijorul George Hariton
5 Ana Medeleanu în Concertul Claselor de Compoziție, Foaia Festivalului, Ziua IV, p. 2 6 Tincuța Agavriloaie, Pasiune și profesionalism într-un concert cameral extraordinar, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 1
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 23
Ansamblul T.T. Burada, condus de Ciprian Chițu
Adrian Iorgulescu, centrul de referință al lucrării l‑a reprezentat clarinetul, cu rol de a ordona structura ciclică a lucrării.
„Intenția compozitorului a fost de a exploata la maxim capacitățile instrumentelor, în scopul evidențierii unor procedee noi de
emisie sonoră, spre realizarea unei dramaturgii tensionate și, totodată, a unei atmosfere antrenante și pline de suspans pe
întreg parcursul lucrării.”7
Miercuri 22 oct., în Sala Ed. Caudella am vizionat un spectacol
de muzică tradițională susținut de Ansamblul T.T. Burada, condus
de lector univ. dr. Ciprian Chițu. „Frumusețea costumelor vechi,
vocile bine alese și repertoriul autentic au reușit să ne transpună în
vremurile de altădată (...) un program omogen, în care cele două părți
– articulate după principiul evoluției de la arhaic la modern, dar și de
la simplu la complex – s‑au îmbinat armonios, aspect subliniat și de
aplauzele puternice ale spectatorilor aflați în număr mare la acest
spectacol inedit.”8 Cu un repertoriu divers, de la opusuri religioase, cu intonații de
cânt bizantin, până la lucrări românești în caracter popular și piese
ce reflectă bogăția tehnicilor moderne de compoziție, în ziua de joi
23 oct. (ziua a șaptea în festival), la Biblioteca Centrală M.
Eminescu am ascultat Corul de cameră Vox Art’Is condus de Bogdan
Cojocariu. Într‑un interviu acordat studentului la muzicologie
Cristian Vasile Madon, dirijorul coralei, prof. Bogdan Cojocariu,
mărturisește: „Această aventură corală pe care am inițiat‑o și pe
care o trăiesc acum cu Vox Art’Is se desfășoară din aceeași dragoste
pentru a cânta împreună, mai ales interpretând piese în stil a capella.
Te obligă să‑l asculți și pe celălalt în procesul interpretativ. Mi se pare
extraordinar să intri în sunetul celuilalt și să‑l determini treptat să se
omogenizeze în procesul sonor”.9 Tot în ceea ce privește
interpretarea muzicală, Ligia Fărcășel, doctorand în muzicologie, a
subliniat: „fiecare frază muzicală a fost redată după o concepție
interpretativă anterioară deosebit de elaborată. Din păcate, publicul
nu a fost numeros, totuși, formația s‑a comportat ca și cum s‑ar fi
aflat pe una din marile scene ale lumii. Vocile au umplut în cel mai
Corul de cameră Vox Art’Is condus de Bogdan Cojocariu
Profesorii Viorel Bârleanu și Florin Bucescu, alături de Ciprian Chițu
7 Tincuța Agavriloaie, Pasiune și profesionalism într-un concert cameral extraordinar, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 1 8 Mariana Maximiuc în Folclor muzical românesc – tradiție și avangardă, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 2 9 Foaia Festivalului, Ziua VII, p. 2
Actualitate
24 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
concret sens fiecare colț al sălii, sonoritatea corală fiind
avantajată de acustica spațiului de concert.” 10
Vineri, 24 oct. – a opta zi de festival (până anul
acesta era și ultima!) a început cu Simpozionul de
muzicologie intitulat generic Identitate și
contextualitate în muzica românească contemporană (Sala
George Pascu a Universității de Arte, Str. C. Negruzzi –
Horia) și moderat de prof. univ. dr. Laura Vasiliu și prof.
univ. dr. Gheorghe Duțică. În deschidere a avut loc
conferința susținută de acad. Cornel Țăranu,
personalitate reprezentativă a componisticii românești,
ce a fost aniversat în această ediție a Festivalului, alături
de prof. univ. dr. Viorel Munteanu. „Degajând mult calm,
echilibru, verticalitate a propriilor concepții și principii, dar
mai ales o totală dăruire față de muzică, maestrul Cornel
Țăranu a dezvăluit etapele evoluției propriului destin
creator, exemplificând prin câteva audiții, lucrările sale
reprezentative.”11
Seara am putut asculta Concertul simfonic al
Filarmonicii ieșene, susținut de Orchestra simfonică la
Colegiul de Artă O. Băncilă. „Interpretarea din această
seară a fost deosebit de reușită, remarcându‑se prin
sublinierile tematice bine reliefate și o dinamică sonoră ce a
Dirijorul Adrian Morar și tenorul Tiberius Simu
10 Foaia Festivalului, Ziua VII, p. 1 11 Aliona Paciurca, Simpozionul Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană, Foaia Festivalului, Ziua VIII, p. 1
Simpozionul de muzicologie acad. Cornel Țăranu alături de prof. univ. dr. Viorel Munteanu
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 25
12 Gabriel Gheorghiu, Un spectacol muzical coloristic cu infuzii meditative , Foaia Festivalului, Ziua VIII, p. 2 13 Interviu realizat de Florin Luchian în Foaia Festivalului, Ziua IX, p. 1 14 Ziua IX, p. 2
Ansamblul AdHOC
lăsat loc instrumentelor solistice să se manifeste” subliniază
un tânăr viitor muzicolog.12 Și tot el remarcă: „Deși
acustica sălii de concert a Liceului de Artă Octav Băncilă din
Iași nu sprijină în mod deosebit soliștii vocali, datorită
fenomenului de absorbție a sunetului, totuși Tiberius Simu a
avut o execuție foarte bună, remarcându‑se printr‑o frazare
clară, o dicție bună și o redare inteligibilă a textului, precum
și o susținere desăvârșită a sunetului.” Dirijor a fost
maestrul Adrian Morar, de la Cluj, ce „s‑a remarcat pe
toată perioada desfășurării concertului prin gestica clară,
expresivă, demonstrând o excelentă stăpânire a limbajului
muzical modern și o bună cunoaștere a concepției de
ansamblu a lucrărilor” – încheie același cronicar. „Unul dintre punctele culminante ale festivalului l‑a
constituit Concertul Ansamblului AdHOC” din Cluj‑Napoca,
consideră muzicolog dr. Loredana Iațeșen, unde „relația
maestru–discipol s‑a evidențiat și în structurarea
momentelor din alcătuirea programului”. Concertul a avut
loc sâmbătă, 25 octombrie, în Sala Ed. Caudella din Casa
Balș. Alături de Ansamblul AdHOC, coordonat de
profesorul și compozitorul Adrian Pop, au fost invitați
muzicienii din Trio Axis Mundi, tot de la Academia de
Muzică clujeană. Dirijor și creator al unor lucrări pe care
le‑am audiat a fost acad. Cornel Țăranu. „Este absolut
extraordinar ceea ce faceți dumneavoastră – spunea
maestrul Țăranu, referitor la evoluția Festivalului Muzicii
Românești. Şi este ca o candelă care nu se stinge, care arde
în permanență, și care sigur va da roade, pentru că în lipsa
unui contact cu publicul, compozitorii noștri sunt foarte
frustrați. Există deja deschideri, tinerii mai au legături
internaționale, burse de studii, dar e important să fie cântați
acasă și să se integreze în viața culturală românească, unde
este o mare nevoie de ei.”13 Compozitorul Cornel Țăranu
„Nu ne rămâne decât să felicităm formația AdHOC
pentru că ne‑au oferit șansa de a fi martorii unui concert
excepțional – concluzionează cronicarul concertului, prof.
Loredana Iațeșen. Am convingerea că seara de 2 noiembrie
va rămâne mult timp în memoria publicului prezent la acest
eveniment, o dovadă a îmbinării perfecte dintre talentul
creator și forța interpretativă clujeană, o relație profundă,
construită în timp, prin parcurgerea fiecărei etape de la
maestru către discipol.”14
Actualitate
26 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
15 Delia Rusu-Persic, Reflecție și experiment. Creații contemporane pentru oboi și flaut solo , Foaia Festivalului, Zilele X, XI, p. 2 16 Gabriel Gheorghiu, The One Born From a Tear – Un regal al muzical-ului la Iași, Foaia Festivalului, Ziua XII, p. 2
Flautistul Dorel Baicu şi oboistul Dorin Gliga
Închiderea Festivalul cu un spectacol extraordinar de musical-rock, în premieră
absolută
Duminică 26 oct., în aceeași sală, a avut loc concertul
Orchestrei de cameră a Universității George Enescu, concert ce
reprezintă o treaptă importantă în ascensiunea profesională a
ansamblului. A unsprezecea seară a festivalului, desfășurată luni 27 oct.,
tot în Casa Balș, a adus în prim plan „două timbre instrumentale
cu largi posibilități sonor‑expresive, reprezentate de doi artiști de
marcă ai muzicii contemporane românești – flautistul Dorel Baicu
și oboistul Dorin Gliga – un recital de excepție!”15 Festivalul a fost încheiat, inedit, cu un spectacol
extraordinar de musical-rock, în premieră absolută, marți 28
octombrie, la Casa de Cultură a Studenților. Spectacolul s‑a
intitulat The One Born From a Tear (Cel născut dintr‑o
lacrimă) – inspirat de basmul eminescian Făt Frumos din
lacrimă – și a fost conceput de ieșeanul Dan Spânu,
compozitor și profesor la Universitatea de Arte George Enescu.
„Considerat a fi un proiect de mare amploare, acesta a reunit
numeroși tineri muzicieni ce și‑au dat concursul pentru
finalizarea acestui remarcabil spectacol (...) Soliștii folosesc
emisia naturală preluată din genurile pop‑rock, valorificată în
toate partiturile vocale cu performanță. Acest mod de abordare a
limbajului muzical, a mixturii instrumentelor și a manierii de
interpretare proprii genurilor pop-rock contemporane, într‑o
lucrare vocal‑instrumentală dramatică, constituie o raritate în
România. Caracterul modern al acestei lucrări a fost întregit de
proiecția video, efectele sonore și lumini (...) Așteptat cu mult
interes, spectacolul s‑a bucurat de un public numeros, alcătuit
preponderent din tineri, sala Casei de Cultură a Studenților din
Iași dovedindu‑se neîncăpătoare.”16
Într‑o cuprindere de ansamblu, ediția de anul acesta a
Festivalului Muzicii Românești se relevă ca o suită colorată de
manifestări diversificate ca gen, în care concertele de vineri
ale Filarmonicii ieșene apar ca doi „piloni” principali, punctată
de veselul spectacol de operă pentru copii și încheiată
grandios de ineditul musical-rock. Toate manifestările din
cadrul Festivalului au dovedit, o dată în plus, o înaltă ținută
artistică, demnă de prestigiul actual al culturii muzicale
românești. Sperăm ca și în edițiile viitoare colectivul artistic ieșean,
atât cel din cadrul Filarmonicii, cât și cel al Universității de
Arte (două instituții surori, aflate într-o strictă și permanentă
condiționare reciprocă!) să arate aceeași dăruire și
profesionalism în realizarea acestui festival‑maraton dedicat
muzicii românești de bună calitate. „Fără îndoială că în Iași se desfășoară singurul festival de
muzică românească din țară și pentru asta noi suntem extrem de
recunoscători, îl prețuim și îi dorim viață lungă.” – prof. univ. dr.
Adrian Pop.
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 27
Cristina Ungureanu
Festival de Cvartet la Iași 11-13 noiembrie 2014
Cu peste patru decenii în urmă, Iașul a devenit locul unde s-a întâmplat ceva în muzica de cameră: soarta a unit patru
destine întru Artă și a mai făcut ca ele să se numească simplu, dar semnificativ, Voces! Cei ce cunosc vocația de mentori a
maeștrilor Voces – egală cu cea de creatori de frumos muzical – nu au fost desigur surprinși, dimpotrivă, au considerat-o
o consecință firească – apariția în anul 1987 a Cvartetului Gaudeamus la Brașov, în anul 1988 a Cvartetului Ad libitum la
Iași, iar în anul 2000 a Cvartetului Giocoso, pe atunci tot la Iași. Iată că, în 2014, discipolii își dau mâna și transformă
Iașul, pentru trei zile, în Capitala Cvartetului. Ideea organizării Festivalului de Cvartet la Iași aparține maestrului Bujor Prelipcean, director general al Filarmonicii
și, totodată, vioara întâi a Cvartetului Voces, de a cărui îndrumare s-au bucurat toate cele trei formații prezente în
Festival. O idee care inițial urmărea o desfășurare de o amploare mult mai mare, dar care, fără un sprijin real financiar, a
prins un contur mai restrâns, prin forțe proprii. La întrebarea de ce este importantă existența unui astfel de festival pe scena muzicală românească, unul dintre
protagoniștii evenimentului a răspuns: „Pentru că în lumea muzicală românească, festivalurile de muzică de cameră sunt aproape o raritate, acest festival, în acest
context, vine ca o gură de aer pe care noi, muzicienii de cameră, o luăm în România. Sigur, participăm la diferite festivaluri
importante în străinătate – Olanda, Germania, Franța – dar este întotdeauna o plăcere să participi la un festival de muzică de
cameră în România.” Filip Papa, violoncelistul Cvartetului Ad libitum ,
(într-un interviu Radio România Muzical)1
1 http://www.romania-muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2 20 noiembrie 2014. 1 http://www.romaniahttp://www.romaniahttp://www.romania-muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2 20 noiembrie 2014.muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2
Actualitate
28 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Întâmplător, sau poate nu, în aceeași perioadă (în luna noiembrie a acestui an), în țara noastră au mai avut loc două
festivaluri dedicate muzicii de cameră – Festivalul Internațional Tiberius, la Târgu Mureș și de CAMERon la Cluj – spre
încântarea tutoror iubitorilor genului cameral, fie ei interpreți, melomani avizați sau simpli auditori.
2 Opinii ce ne-au fost puse la dispoziție de redactorul Radio Iași, Daniela Vlad, căreia îi mulțumim pe această cale.
Sărbătoarea muzicii de cameră la Iași a debutat
cu Cvartetul Giocoso, alcătuit din Sebastian
Câșleanu – vioara I, Teofil-Iustinian Todică –
vioara a II-a, Adrian Stanciu – violă și Bas Jongen –
violoncel. Concertul a fost inclus într-un turneu al
formației în România, un adevărat tur de forță,
început în 9 noiembrie la Târgu Mureș, în cadrul
Festivalului Internațional de Muzică de Cameră
Tiberius, continuat la Iași – 11 noiembrie, la
Odorheiu Secuiesc – 12 noiembrie, la Arcuș
(Covasna) – 13 noiembrie și la Brașov – 14
noiembrie. Publicul prezent în seara zilei de 11 noiembrie,
în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai
Eminescu – o sală în care cele patru instrumente se
armonizează perfect – a răsplătit, cu îndelungi
aplauze, evoluția impresionantă, de un înalt
profesionalism a tânărului ansamblu. Redăm, în continuare, câteva impresii la cald,
surprinse de Daniela Vlad, redactor la Radio Iași,
după terminarea concertului: „Cea mai frumoasă surpriză pentru ieșeni e acest
Festival de Cvartet, pe care-l așteptăm de foarte
mulți ani la Iași și, în fine, se înfiripă. A început în
forță, cu un tânăr cvartet de germano-români sau
româno-germani. Program extrem de dificil și o
demonstrație de virtuozitate camerală deosebită. Cele
trei lucrări incluse în program – Mozart, Mendelssohn
și Křenek – au reprezentat tot atâtea demonstrații de
virtuozitate camerală, în stiluri net diferite. În actuala
componență, cei patru (foarte) tineri muzicieni nu au
încă experiența care să-i ajute, dar este remarcabil
cum au depășit acest handicap, prin certe însușiri
native și, mai presus de orice, prin studiu și ’școală’!
Înțeleg că se află de ceva timp sub îndrumarea
profesorului Johannes Meissl, membru al Cvartetului
vienez Artis, vice-director al Institutului Haydn
pentru Muzică de Cameră, de la Universität für Musik
und darstellende Kunst din Viena. Am avut ocazia
să-i urmăresc încă de pe vremea când erau studenți ai
Universității de Arte ieșene și s-au constituit la
inițiativa și sub îndrumarea profesorului Dan
Prelipcean. Încă de-atunci, startul lor a scos în
evidență o incontestabilă înzestrare nativă, cumulată
cu valoarea dovedită a școlii de cvartet de la Iași!” (Carmen Chelaru
prof. univ. dr. la Universitatea de Arte George Enescu)
„Totul, totul mi-a plăcut.” „A fost la înălțimea așteptărilor, poate chiar mai sus de-atât.” „Au sunet, au ritm, motivație… să-și îmbogățească repertoriul și
vor face carieră mare.” „Mă așteptam să progreseze de când studiază la Viena. A fost
impresionant pentru mine să-i revăd după atâția ani.”2 (melomani, în seara concertului)
Întorși la Viena, unde-și continuă studiile de masterat în
muzică de cameră, membrii Cvartetului Giocoso se pregătesc
pentru trei competiții importante, la care au fost selectați:
Melbourne International Chamber Music Competition, concursurile
de la München și Haydn de la Viena. De asemenea, în ianuarie
2015, Cvartetul Giocoso va debuta pe scena Wigmore Hall din
Londra.
Cvartetul Giocoso
Actualitate
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 29
Cea de a doua seară a Festivalului a fost rezervată
Cvartetului Gaudeamus – ansamblu de certă valoare
națională și internațională, a cărui aniversare 30 nu e
departe (2017) –, care a interpretat Cvartetul în sol minor
de Edward Grieg și Cvartetul nr. 3 în fa major de Dmitri
Șostakovici. Un program consistent, reprezentativ, dificil,
pe care Lucia Neagoe, Raluca Irimia, Leona Varvarichi și
Sebastian Vârtosu l-au mai interpretat în urmă cu o lună
la Zürich (Elveția), în cadrul unui turneu. „Am fost la două concerte în Festivalul de Cvartet. M-au
impresionat foarte mult ambele formații pe care le-am
ascultat Giocoso și Gaudeamus –, au demonstrat adevărate
performanțe artistice, nuanțe extraordinare. Se vedea că
sunt formații cu activitate susținută. Nimic improvizat.
Repet, m-au impresionat foarte mult! Şi sala este extraordinară. Sala Bibliotecii Universitare
ajută foarte mult, are o acustică foarte bună pentru
recitalurile și concertele de muzică de cameră. Poate nu e
bună pentru orchestră mare, pentru că acustica e prea
amplă. Dar este o sală cu patină frumoasă, cu aspect
frumos, păstrată foarte bine. Să sperăm că nu peste mult
timp se va reface sala Filarmonicii…” dirijorul Ilarion Ionescu-Galați
(invitat la pupitrul Orchestrei ieșene în săptămâna 10-14 noiembrie. Interviu semnat Daniela Vlad)
Cvartetul Gaudeamus
Actualitate
30 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
3 https://www.facebook.com/AlexandruTomescuOficial/photos/a.187136844687919.42365.181389455262658/ 727487320652866/?type=1&theater 20
noiembrie 2014
Imagini din turneul Ad libitum în Olanda, octombrie—noiembrie 2014
Așa cum era firesc, Festivalul s-a încheiat cu evoluția Cvartetului Ad libitum, ansamblu rezident al Filarmonicii
Moldova din 1999, a cărui activitate însumează deja 26 de ani. Prezența formației camerale ieșene pe scena Aulei Universității Centrale Mihai Eminescu a fost precedată de un
turneu – cel de-al patrulea consecutiv – în mai multe orașe din Olanda și Belgia, și de două concerte în țară – în 11
noiembrie la Timișoara și 12 noiembrie la Cluj, în cadrul Festivalului deCAMERon. Ei au încheiat mini-festivalul de cvartet cu lucrări de Mozart, Webern și Schubert. Atmosfera trăită de cei care au
avut bucuria să-i asculte la Iași pe Alexandru Tomescu, Șerban Mereuță, Bogdan Bișoc, Filip Papa – patru nume reunite
într-unul singur, Ad libitum – a fost una deosebită, încărcată de emoții, răsplătită cu aplauze furtunoase, dar și cu
mesajele transmise prin intermediul Facebook: „Felicitări pentru concertul de ieri! Ne-ați oferit o seară minunată pentru care vă mulțumim.” ... „vă sunt recunoascătoare pentru emoțiile trăite în timpul concertului. A fost rugăciunea perfectă!” „Am plâns și-am râs aseară, ascultându-vă muzica! Vă mulțumesc!”3
După succesul pe care l-a înregistrat Festivalul de Cvartet la Iași, nu
putem decât să sperăm că acesta a fost doar un preambul al unor viitoare
ediții, mai consistente și cu deschideri internaționale.
Cvartetul Ad libitum
File de album
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 31
Cristina Ungureanu
Viorel Munteanu 70
În luna mai anul acesta, compozitorul și profesorul
Viorel Munteanu a împlinit șapte decenii de viață.
Pentru importanța profilului său artistic și implicarea în
viața culturală a cetății am inclus un interviu cu
muzicianul aniversat. Scurtă filă biografică 1 Născut la 2 mai 1944 la Reuseni, pe meleaguri
sucevene, Viorel Munteanu a studiat la Conservatorul
George Enescu din Iași, absolvind succesiv secția pedagogie
și compoziție, la clasa profesorului Vasile Spătărelu; a
urmat cursuri de compoziție cu Ștefan Niculescu, Aurel
Stroe și Anatol Vieru, la Piatra Neamț (1972-1980); la
propunerea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România, a beneficiat de o bursă de studii și
documentare la Academia Santa Cecilia din Roma
(1980), acordată de Guvernul italian; a aprofundat studii
de compoziție și polifonie cu Roman Vlad; de atunci
datează și interesul său pentru creația lui Roman Vlad,
pe care a promovat-o constant în România, atât printr-o
teză de doctorat, cât și prin traducerea și îngrijirea
scrierilor muzicologice ale muzicianului italian de
origine română. Viorel Munteanu a lucrat până în 1977 la Radio Iași,
în paralel începând și cariera didactică la Conservator.
Este profesor universitar din anul 1991 și conducător de
doctorat din 2001. A îndeplinit funcția de decan (2000-2004) și apoi de rector al Universității de Arte George
Enescu din Iași (2004–2008 și 2008–2012). Este membru
în Consiliul de conducere al Uniunii Compozitorilor și
Muzicologilor din România (din 1990) și coordonator al
Filialei Iași a UCMR. Creația sa cuprinde genurile: simfonic și vocal-
simfonic, muzică de cameră vocală și instrumentală,
coruri. Lucrările sale au fost interpretate în peste 450 de
concerte și festivaluri internaționale din: România,
Africa de Sud, Anglia, Austria, Bulgaria, Cehia, Canada,
Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Japonia,
Republica Moldova, Macedonia, Norvegia, Rusia,
Slovacia, Spania, Turcia, SUA. Distincții (selectiv): Premiul Academiei Române
(1981, Glasurile Putnei); Atestare la Concursul
International de Compoziție – Ancona, Italia (1986);
Premiul de creație al UCMR (pe anii 2001, 2006 și 2013);
Premiul Opera Omnia al Fundației Culturale a Bucovinei
(2003), Gala Premiilor în Educație – Profesor
universitar al anului 2009 (Premiul III), Fundația Dinu
Patriciu; Medalia de Onoare a Universității Naționale de
Muzică, București (2011); Crucea Moldavă, ca expresie a
prețuirii deosebite și ca binecuvântare sfântă, din
partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, IPS Teofan (17
mai 2014); Titlul de doctor honoris causa al Universității
Ovidius din Constanța (2006), al Universității Valahia din
Târgoviște (2009), al Universității Ştefan cel Mare din
Suceava (2011) și al Academiei de Muzică Gheorghe
Dima din Cluj (2014). Cristina Ungureanu: Stimate Maestre Viorel
Munteanu, de curând, la Iași s-a încheiat cea de-a 18-a
ediție a Festivalului Muzicii Românești. De data aceasta,
ați fost prezent nu doar în calitate de organizator – așa
cum ne-ați obișnuit de ani buni, ci și de compozitor
aniversat, alături de maestrul Cornel Țăranu. Folosesc
acest prilej pentru a vă ura, și pe această cale La mulți
ani, sănătoși și la fel de rodnici ca cei de până acum! Trebuie cunoscut faptul că inițiativa de readucere la
viață a acestui unic Festival în România, în 2007, după o
pauză de 19 ani, vă aparține, așa cum tot d-voastră vi se
datorează ritmicitatea anuală a evenimentului,
organizat bienal în edițiile anterioare. Cu alte cuvinte 1 Text preluat din programul de sală al recentului concert la Timișoara.
File de album
32 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
sunteți sufletul acestui Festival. Cum vi s-a părut ediția
din acest an? Viorel Munteanu: Vă mulțumesc pentru urări. În
primul rând, Universitatea a avut colaboratori
permanenți – Filarmonica, Opera, alte instituții
muzicale – și întotdeauna am avut sprijin de la Uniunea
Compozitorilor și Muzicologilor din România, Primăria
Municipiului Iași, Consiliul Județean Iași. În al doilea rând, această ediție a Festivalului cred că
a fost una dintre cele mai variate. Adică o varietate a
muzicii românești, care într-adevăr slujește spiritul
acestei arte, cu interpreți, deși mai puțini invitați ca-n
alte ediții, dar cu interpreți valoroși, cu interpreți ieșeni
și putem spune că a fost una dintre cele mai bune ediții.
Am avut muzică de toate genurile, iar simpozionul care
a avut loc la Universitate a completat ideea conceptuală
a muzicii românești. A fost și o premieră absolută, un
musical modern de Dan Spînu, pentru care am primit
ajutor financiar de la UCMR-ADA. Deci, o ediție foarte reușită! C.U.: Ce sfaturi aveți pentru viitoarele ediții? V.M.: Pentru viitoarele ediții trebuie să ne gândim în
primul rând la finanțare și întrebarea este dacă nu
cumva vom ajunge la ideea de a fi organizat bienal, în
alternanță cu Festivalul George Enescu. Vom vedea ce
promisiuni și ce perspective apar în continuare. C.U.: Vă propun în cele ce urmează, să ne
întoarcem puțin în timp. Acum mai bine de 40 de ani, compozitorul Achim
Stoia, rector al Conservatorului George Enescu a avut
inițiativa de a atrage la Iași muzicieni tineri, absolvenți
ai Conservatorului din București. Între aceștia, Vasile
Spătărelu, căruia Achim Stoia i-a încredințat conducerea
nou-înființatei clase de compoziție. Prima generație de
studenți compozitori a numărat doi muzicieni, nume
deja confirmate în viața muzicală românească actuală:
Viorel Munteanu și Teodor Caciora. Timpul a confirmat aceste începuturi și a dovedit că
inițiativa maestrului Stoia a fost de bun augur. Ce
amintiri vă leagă de acei ani? V.M.: Sunt foarte frumoase amintirile și multe.
Depinde ce găsesc rapid în „sertarul” memoriei mele. În
primul rând era un vis care s-a împlinit prin înființarea
secției de compoziție. Eram mulți studenți de la
pedagogie care doream acest lucru. La început am fost
singurul student la noua secție – Teodor Caciora urma
secția pedagogie și avea nevoie de aprobare specială
pentru a intra la compoziție. Eu eram asistent
universitar atunci, la contrapunct, dar am renunțat la
acest post pentru a-mi continua specializarea mult
visată, sub îndrumarea profesorului Vasile Spătărelu.
Ulterior s-a alăturat și Teodor Caciora. A fost o muncă intensă, de pionierat. Entuziasmul
nu era numai al nostru, ci și al tinerilor profesori atrași
de rectorul Achim Stoia la Iași: Anton Zeman, Sabin
Păutza, Gavril Iranyi ș.a. Deși mentorul principal era
Vasile Spătărelu, de multe ori se spunea și despre
ceilalți „profesorii de la compoziția ieșeană”! În
următorul an, ni s-a alăturat Cristian Misievici, care
însă lucra deja cu Spătărelu de ceva timp. Deci, aceasta a
fost formula de început. Este o bucurie pentru mine să
remarc astăzi că toți trei am devenit profesori
universitari la Cluj, Iași și Oradea, îndrumători, la rândul
nostru, ai altor generații de tineri compozitori! Noi,
ieșenii de atunci, dar și studenții de la celelalte facultăți
de muzică din țară, nu putem uita seminariile de
compoziție și analize muzicale susținute la Vacanțele
muzicale de la Piatra Neamț timp de mai mulți ani, de
maeștrii muzicii românești, care au fost și profesorii
noștri: Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, Aurel Stroe,
Pascal Bentoiu, Gheorghe Ciobanu, Tiberiu Olah; ne
amintim și de conferințele lui Roman Vlad; în aceste
seminarii erau prezentate cele mai diverse tehnici din
compoziția contemporană și teme de cercetare de mare
interes în formarea profesională. Trebuie să mai consemnăm că în ’73 a început și
primul Festival al Muzicii Românești, sub conducerea
profesorului universitar dr. Mihail Cozmei, în care s-a
programat, firesc de altfel, prima producție a clasei de
compoziție ieșene. De atunci, an de an, fie că eram
studenți, profesori sau compozitori, toți am fost cântați
Februarie 1980. Întâlnire cu muzicologul Iosif Sava. (în faţă, de la stânga la dreapta) Viorel Munteanu,
Cristian Misievici, Anton Zeman, Sabin Păutza, Constantin Dediu.
23 Noiembrie 1985. Întâlnire la Filiala Iaşi a Uniunii Compozitorilor. (de la stânga la dreapta)
Rândul I: Anton Zeman, Ion Baciu, Viorel Munteanu, Vasile Spătărelu, Roman Vlad, Felicia Tarnavschi, George Pascu;
rândul II: Vasile Tarnavschi, Liliana Gherman, Paula Bălan, Gabriela Ocneanu.
File de album
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 33
în Festival. În plus, festivalul a fost și ocazie de lansare de prime
audiții, care, ulterior au fost răsplătite cu premii, de
exemplu: Glasurile Putnei – Premiul Academiei; Simfonia
a II-a Aliaje a lui Anton Zeman – Premiul Uniunii
Compozitorilor; Ofrandă copiilor lumii de Sabin Păutza
– Premiul Academiei; Meditații la Enescu de Vasile
Spătărelu – Premiul Academiei; Concertul pentru vioară
de Cristian Misievici – premiat în Polonia și încă alte
lucrări. Festivalul Muzicii Românești a selectat și un
repertoriu, care s-a impus în viața muzicală. Eu eram
redactor la Radio Iași și începusem un ciclu de emisiuni
cu lucrări muzicale românești distinse cu Premiul
George Enescu și cu Premiul Academiei. Dar în ’85, Radio
Iași a fost desființat! Ar fi interesant de reluat ideea –
cum se regăsea stilistica muzicală în acei ani și cum s-a
nuanțat peste timp! C.U.: Și dacă tot ați menționat acea idee
radiofonică, până în anul 1977 ați fost redactor muzical
la Studioul regional Radio Iași, cel mai important post la
acea vreme, după Radio București. Ce însemna să fii
redactor muzical în anii ’70-’80? Ne puteți evoca unele
evenimente deosebite din cariera de jurnalist? V.M.: Sunt două etape: una când am fost redactor,
deci realizator de emisiuni și alta când am coordonat
toată redacția muzicală, în două perioade: până-n 1985,
când a încetat emisia studioului Radio Iași și alta
imediat după 1990. Știți ce era cel mai greu? Să înșeli
cenzura! Noi, cei de la muzică, încă mai reușeam, dar
ceilalți, foarte greu depășeau această barieră. Înainte de
’85, au existat la Radio Iași două emisiuni pe care le-am
redactat de-a lungul mai multor ani: Muzica și
muzicienii noștri – prima emisiune de muzică
românească pe un post radiofonic de la noi – și Istoria
muzicii românești de la origini până în zilele noastre.
Bineînțeles că atunci când am ajuns la epoca bizantină
stăteam cu emoții, pentru că mă întrebam ce se va
întâmpla a doua zi după difuzare. Am primit foarte
multe scrisori la redacție, inclusiv din partea unor
preoți, fericiți să asculte așa ceva la radio. Atunci am
început să fac transcripții din muzica bizantină, la
început pentru a avea material în emisiune. Emisiunea
fiind organizată în parteneriat cu Biroul Secției de
Muzicologie a UCMR, au colaborat muzicieni din toată
țara, iar ulterior s-au realizat trei discuri cu muzici din
cadrul acestui ciclu! O altă emisiune – pe care am făcut-o cu colegul meu,
regretatul Val Gafta – a fost Univers muzical – o
emisiune de trei ore, săptămânală, care includea și
transmisii directe, și înregistrări. Era ca o revistă vie,
unde erau incluse toate genurile muzicale. A fost o
emisiune de mare succes! După ’90, când s-a pus problema reînființării
redacției, am încercat să aducem arhiva sonoră de la
Jilava, unde fusese „sechestrată”. Multe înregistrări
dispăruseră, altele se degradaseră. În lumea radiofonică
românească, redacția muzicală ieșeană – alcătuită din
peste 20 de persoane, toate de specialitate – era
considerată cea mai activă și foarte bine apreciată! C.U.: Imediat după finalizarea studiilor
universitare ați început activitatea didactică, în cadrul
Conservatorului ieșean, căruia i-ați rămas fidel până în
prezent. V-ați dedicat mare parte din timp vieții
academice, nu doar în calitate de profesor, ci
implicându‑vă în organizarea și conducerea
învățământului artistic superior din Iași. Care au fost
împlinirile mentorului Viorel Munteanu?
Cu criticul şi muzicologul Grigore Constantinescu (stânga) şi compozitorul Aurel Stroe (dreapta), Piatra Neamţ, 1982.
Cu profesorul, folcloristul şi bizantinologul Gheorghe Ciobanu în 1982.
File de album
34 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
V.M.: Mi-e greu să fac chiar și un rezumat în această
privință! Pentru că în 12 ani – 4 ani decan și 8 ani rector –
au fost foarte, foarte multe activități și foarte multe
lucruri noi, după cum a trebuit să reconstruim multe din
cele vechi. Cred, mai întâi, că una din principalele realizări
a fost construcția și reconstrucția localurilor Universității
– domeniu în care am avut înțelegere și sprijin din partea
Ministerului, dar și din partea forurilor locale. Să
concretizăm: laboratoarele performante de la plastică,
Studiourile de teatru și muzică de cameră, Sala de
concerte Eduard Caudella, dotarea cu piane și toate
instrumentele orchestrei simfonice etc. Sunt foarte
bucuros de aceste realizări ! Dar „esența” eu o găsesc în modernizarea activității
Universității de Arte G. Enescu, deși fără dotări materiale
ar fi imposibil. La început a fost foarte greu să
demonstrăm că uniți suntem mai puternici. A fost de mare
ajutor faptul că aveam printre noi membri ai uniunilor de
creație – Uniunea Compozitorilor, cea a Artiștilor Plastici,
cea a Scriitorilor și a UNITER. Au fost importante
înțelegerile, colaborările și schimburile profesionale cu
toate universitățile și facultățile de arte din țară; nu se pot
uita organizarea unor festivaluri și simpozioane, împreună
cu universitățile din București, Cluj și Chișinău, înfrățirile
cu universități europene; s-a format astfel un cadru serios
de afirmare a tinerilor, au apărut primele granturi
naționale și internaționale, am avut semestre întregi
profesori din SUA și Canada, iar pe plan local ne-am
împlinit prin lărgirea activităților artistice și de educație
programate alături de rectorii universităților din Iași,
exprimându-le sincere mulțumiri și în acest context. C.U.: S-a scris mult despre acea perioadă benefică în
învățământul vocațional ieșean și despre creșterea
prestigiului Universității de Arte George Enescu. V.M.: La aniversarea a 145 de ani de la înființarea
Universității, când se împlineau și 50 de ani de la trecerea
la cele veșnice a maestrului George Enescu am așezat
placa comemorativă pe clădirea Conservatorului din
Viena, unde marele nostru muzician și-a început studiile,
concertând acolo. Am amintiri frumoase de la înființarea primelor
concursuri naționale de creație, cercetare și interpretare,
a primelor masterate, de la înființarea școlilor doctorale
în cele trei domenii - muzică, teatru și arte vizuale, care
au presupus și lărgirea corpului profesoral; toată lumea a
apreciat refacerea ciclului de concerte, spectacole de
teatru si expoziții în alte orașe din țară și în primul rând
din București, prin inițierea proiectului Interart, mai întâi
în România, apoi extinzându-l – Interart European. Pentru
ca, în 2010, la împlinirea a 150 de ani de la înființarea
Universității să avem Interart Internațional la Iași. Acesta
din urmă a fost practic un festival neîntrerupt timp de un
an de zile, organizat cu ajutorul multor instituții și
finanțatori externi și din țară. Alături de Universitatea Al.
I. Cuza sărbătoream centrul universitar ieșean. … și multe alte împliniri… ! C.U.: Un capitol însemnat din viața d-voastră l-a
constituit relația cu compozitorul Roman Vlad, pe care
l-ați cunoscut în Italia, cu prilejul unei burse de studii
la Accademia Musicale di Santa Cecilia din Roma. O
relație care a început în anul 1980, a continuat cu
studiul creației lui Roman Vlad – concretizat în teza de
doctorat cu titlul Roman Vlad. Modernitate și tradiție
– și mai persistă și astăzi, prin volumele pe care i le
dedicați. Vorbiți-ne despre această frumoasă relație.
V.M.: Da, e o relație specială. Am avut mai multe
șanse: mai întâi aceea de a-l întâlni pe Roman Vlad, apoi
prietenia pe care mi-a acordat-o maestrul; de asemenea,
șansa de a studia o perioadă sub îndrumarea sa. După
1980, când am beneficiat de bursa la Santa Cecilia,
maestrul venea în fiecare an, până în ’86-’87, să-și
viziteze sora și mama, care locuiau la Onești. Eu de
fiecare dată îmi făceam bagajele și cel puțin zece zile
eram la Onești și discutam despre muzică împreună.
Gândiți-vă că era perioada când nu aveam acces la
discuri, la partituri, la reviste, pe scurt la informații noi.
Maestrul Roman Vlad îmi aducea material de studiu, pe
care-l aveam pentru cel puțin un an, până la următoarea
întâlnire.
18 Februarie 2009, în Studioul de muzică de cameră al Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi.
Profesorul şi discipolii: Ciprian Ion (stânga), Bogdan Chiroşcă (dreapta),
compozitori, cadre didactice ale Catedrei de Compoziţie-Dirijat.
18 Octombrie 2008. Actorul, profesorul si regizorul Ion Caramitru
la înmânarea Diplomei de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte George Enescu Iaşi.
File de album
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 35
Discutam mult despre compoziția contemporană,
despre polifonia la Bach, i-am și tradus studiile Întoarceri
la Bach; mi-a prezentat Arta fugii și-mi explica cum a
orchestrat această capodoperă bachiană, cum a elaborat
încheierea (rămasă neterminată de la Bach), aducând
coralul Mă înfățișez în fața tronului tău în Fa major (cum
spunea Bach pe patul de moarte), suprapunându-i și
contrasubiectele; a studiat mult la Berlin manuscrise și
documente legate de această ultimă lucrare a lui Bach,
discutam despre melograma BACH încifrată și în alte
capodopere. Viziunea maestrului Vlad asupra polifoniei o
găsim în multe compoziții din acea perioadă, pe care le
ascultam și le analizam în cele mai ascunse detalii. Arta
variațiunii, ca omagiu lui Bach, se sedimenta chiar în acei
ani. În multe întâlniri am ascultat împreună și compozițiile
mele. Îi plăcea foarte mult Poemul Glasurile Putnei,
despre care spunea că e cu totul altfel decât toate lucrările
bizantine pe care le cunoștea și mi-ar da toate premiile
posibile. La audiția Poemelor luminii pentru soprană și
orchestră, chiar la început, a tresărit. Nu l-am întrebat
nimic, dar la sfârșit mi-a spus că în tinerețe a scris și el
foarte mult pe versuri de Blaga, iar în introducerea la
primul meu lied, Dorul, aveam aceleași note (si-re-mi-do#
-do becar-si), pe care le-a folosit si el în Cantata Unde ești
Elohim? Ne miram împreună cum s-a putut ajunge la
aceeași soluție, după mai mult de 35 de ani (fiind sigur că
eu nu aveam de unde cunoaște Cantata sa), și căutam în
memorie vreo lucrare care ne-ar fi dus pe același drum. Nu
am găsit, și nici nu mai avea vreo importanță, din moment
ce toată tehnica de compoziție era diferită, iar armonia și
ritmul nu prezentau nici o legătură între ele. Mi-a trimis
Poemele luminii și apoi Cantata în manuscris să o păstrez ca
o amintire. În anul 2010, când ne-am reîntâlnit la Roma,
în biroul său din 24 Maggio, avea pe o masă tocmai cele
cinci partituri cu lucrările sale de tinerețe, între care și
Cantata Unde ești Elohim? editate de Universitatea de
Arte George Enescu din Iași, și înregistrările realizate la
Festivalul Muzicii Românești din 2009, prin Proiectul
Restitutio Roman Vlad. În ultima sa carte A trăi muzica (pe care am prefațat-o
în acest an, traducerea de Cristian Dumea, și pe care am
Iulie 1986. Cu compozitorul Roman Vlad (dreapta) la Vacanţele Muzicale la Piatra Neamţ.
lansat-o și la Cluj, în noiembrie, după ceremonia de
decernare a titlului de Doctor Honoris Causa), maestrul
Roman Vlad a scris cu bucurie despre întâlnirile noastre
până în 2012, despre conferințele sale de la Piatra Neamț
și studiile asupra muzicii sale pe care le-am publicat în
ultimele două decenii, sau despre Cvartetul de coarde pe
care mi l-a dedicat, editându-l la Ricordi. Am avut marea bucurie de a-i traduce câteva dintre
lucrările muzicologice, între care Istoria dodecafoniei –
de 500 de pagini –, Recitind Sărbătoarea Primăverii și alte
scrieri (ediții prefațate și adăugite cu studii, note și
comentarii). Am făcut-o sub directa sa supraveghere, deci
pot afirma că nu sunt greșeli de interpretare în aceste
volume. A urmat studiul Modernitate și tradiție, apoi cele
șase volume din seria Restitutio Roman Vlad. C.U.: Restituirile Roman Vlad au avut un ecou
deosebit în muzicologia românească. Prof. univ. dr.
Gheorghe Firca scria în cartea In Honorem Viorel
Munteanu, Valahia University Press, Târgoviște, 2009:
„Volumul monografic dedicat de Viorel Munteanu lui Roman
Vlad se va dovedi a nu fi pentru autor o excepție, aș zice un
accident. În diverse alte moduri, gândirea sa intra-muzicală
– aceea a compozitorului – se conjugă în permanență cu
aceea noetică, infra-muzicală, națională, afirmată în
postura sa de maestru în fața discipolilor la clasa de
contrapunct și fugă, mai nou și de compoziție, de la
Universitatea de Arte George Enescu din Iași, o materie la
care periplul practic îl implică, și nu doar în subsidiar, pe
acela teoretic, de cunoaștere a fenomenului muzical în
complexitatea datelor sale istorice și structurale”. V.M.: Faptul că mi-am dedicat mulți ani cunoașterii
și răspândirii operei lui Roman Vlad a fost pentru mine o
bucurie și o împlinire. C.U.: Am menționat până acum trăsături ale
personalității muzicianului Viorel Munteanu: jurnalist,
mentor, organizator și animator de viață muzicală. Am
pomenit în treacăt de volumele pe care le-ați scris, deși ar
trebui să ne oprim mai mult la bogata activitate științifică
pe care ați desfășurat-o în cariera d-voastră. Însă, cea
mai importantă latură a personalității muzicianului
Viorel Munteanu rămâne, fără echivoc, cea de
compozitor, cu numeroase opusuri în genurile simfonic și
vocal‑simfonic, muzică de cameră, vocală și
instrumentală. Referindu-se la muzica pe care ați zămislit-o,
profesorul Dan Voiculescu spunea: „Din toate scrierile
compozitorului răzbate un ethos românesc arhetipalizat, cu
o direcţionare modernă în factura rostirii. Dacă există un
secret al scrisului său, cred că acesta se leagă de reevaluarea
raporturilor cu tradiția: e o muzică ancorată prin rădăcini
adânci în trecutul bizantin şi folcloric, dar cu fața îndreptată
spre practicile contemporaneității.” Este acesta secretul
stilului d-voastră? Cât de important este trecutul în
făurirea noului? V.M.: Sunt la fel de importante amândouă laturile.
Depinde cum găsești cheia să le folosești într-o partitură.
Tradiția modală specifică folclorului nostru se reunește,
în sursele ei arhaice, cu cea bizantină. Da, cum spunea
File de album
36 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
compozitorul Dan Voiculescu sau alți prieteni ai mei,
am fost mereu preocupat tocmai de acest aspect, de a
reuni tradiția modală bizantină cu cea a cântecului
popular românesc. Un alt izvor din care m-am inspirat a fost creația
enesciană. Uneori chiar am citat din Enescu anumite
fragmente modale. Dar în cele mai multe situații am
păstrat numai spiritul muzicii românești, pe care – deși
izvorul important este Enescu – fiecare îl înțelegem
altfel. M-a preocupat de asemenea jocul melogramelor
muzicale2. O melogramă muzicală îți oferă câteva
sunete; depinde însă ce faci cu aceste sunete! Vreau să
dau două exemple: pe melograma Lucian Blaga (foto
pag. 37), care pleacă de la trei sunete și pe dispunerea
lor în oglindă se bazează Ciclul de lieduri Întoarceri la
Blaga și Concertino – cântat peste tot de Trio Syrix, cu
premii de interpretare în Italia, Elveția, Japonia ... Al doilea exemplu este melograma Eminescu, cea
care a generat materialul muzical la Simfonia Glossă, la
care am lucrat aproape 20 de ani. Și m-am jucat cu
melograma. În primul rând a fost numele lui Eminescu,
care se suprapune cu cel al lui Enescu! Dar era prea
puțin. Am adăugat apoi Mihai și atunci a apărut un mod
cu totul deosebit. Imediat am observat că acesta este de fapt un arhetip
din Bătrâneasca de la Rădăuți3, care este extins la
nivelul întregii țări. Cu acest material, multiplicat, cu
simetrii, cu intersecții, am construit întreaga Simfonie.
Și aici s-a mai născut o problemă importantă: aplicarea
formei literare de glossă, care în muzică înseamnă o
sonată perfectă. Am folosit din Glossa lui Eminescu
numai prima strofă, cu variațiuni orchestrale în partea a
doua, iar înainte de final, deci înainte de inversarea
temelor, strofa care reprezintă simetria de aur a
poemului eminescian: „Viitorul şi trecutul / Sunt a filei
două feţe, / Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-nveţe”. Până la urmă, cel mai greu pentru compoziția
modernă este să găsești un idiom pe care să-l duci cât
poți de departe, dar să poată fi recunoscut în orice stil,
în orice interpretare și să și spună ceva. Cred că aceasta
este problema tehnicii în compoziția contemporană, pe
lângă dramaturgie, mai ales la lucrările mari, după cum
la miniaturi, fără scânteie nu realizezi nimic. Pe tema
asta am avut foarte multe discuții cu maestrul Roman
Vlad, care susținea: tradiția moare dacă nu este
alimentată de nou! C.U.: De-a lungul timpului, ați fost distins cu
numeroase și importante premii, dintre care cel mai
recent este Premiul pentru o lucrare vocal-simfonică,
oferit în luna mai (2014), de Uniunea Compozitorilor și
Muzicologilor din România, la decernarea premiilor pe
anul 2013. Este vorba de opusul Întoarceri la Blaga – 7
poeme pentru soprană și orchestră, pe care l-ați compus în
2013 și despre care profesorul universitar dr. Gheorghe
Duțică scrie: „Întoarcerile lui Viorel Munteanu ... reveniri
ciclice, reveniri în spirală: treapta pe care pășește acum este
alta dar punctul de concentrare al ideii muzicale este
nedislocat, totul purtând memoria fabuloasă a unui înainte.
Iar înainte au fost Poemele luminii și înainte de Poemele
luminii a fost tăcerea, tăcerea celui mut ca o lebădă:
Lucian Blaga. Turnat în matrice sonoră, numele poetului
deschide un întreg univers de simboluri, arhetipuri și coduri
subiacente de limbaj. Astfel, nașterea melogramei –
reiterând gestul primordial al genezei - îl face pe compozitor
părtaș al pre-destinării ópus-ului muzical. Odată eliberat
de sub vraja miraculoasei îngemănări de literă şi sunet,
Viorel Munteanu se lansează cu voluptate în aventura
dezmărginirii eu-lui creator, dezlegând cifrul virtuților
promise de haloul structural și semantic al acestei muzici în
stare născândă. Întoarceri la Blaga ... un alt joc secund
barbian, o altă intrare în rezonanță cu sunetele desprinse
din lumea misterelor trezite la viață de metaforă.” Ce reprezintă acest premiu pentru d‑voastră și nu
numai acesta? V.M.: Înseamnă mult, dar nu înseamnă totul. O
lucrare poate fi premiată, interpretată în primă audiție și-
atât (uneori). Cel mai important este ca lucrarea să intre
în repertoriul permanent actual, național și (dacă se
poate) chiar internațional. Aici am putea numi și celelalte premii ale Uniunii
Compozitorilor: tot pe versuri de Blaga este madrigalul
De rerum natura sau cele două volume Strop de Ler, în care
am tratat colindul, de la monodie, până la complexul
vocal-simfonic. Ar trebui să continui cu Strop de Ler vol.
III, pentru că sunt peste 100 de colinde la două și trei
voci, care îmi dau idei extraordinare de dezvoltare în
corul mixt. Deocamdată mă bucur că circulă și așa foarte
bine. Strop de Ler vol. I a fost editat de Mitropolie în 5000
de exemplare, ceea ce e de necrezut pentru o lucrare
muzicală. Și a fost transmis peste tot, la parohii și în
străinătate. Aud des colinde din acest volum și mă bucură
foarte mult. Premiul Academiei din 1980, pentru Glasurilor Putnei
a fost o surpriză pentru mine atunci, pentru că în
conglomeratul acela de stiluri și orientări, a veni cu o
muzică bizantină, într-o vreme în care era de necrezut să
fie abordat un asemenea limbaj însemna un mare curaj.
Dirijorul Iosif Conta a ținut să prezinte la București
lucrarea și mi-a făcut o surpriză cu totul deosebită: a adus
60 de instrumentiști (cordari), alături de soliștii care erau
la fiecare pupitru și de Corul Madrigal. A fost un concert
cu totul deosebit și așa au ajuns Glasurile Putnei la
București. Nu cred că există în țară orchestră care să n-o fi
2 melos = muzică; grama = element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „scrisoare”, „comunicare”. Dex online. Melograma = motiv muzical conținând sunete corespunzătoare literelor unui nume propriu; ex. numele B-a-c-h = sib-la-do-si.
3 Bătrâneasca = termen care desemnează melodii din folclorul bucovinean, cunoscute și sub denumirea de cântece tărăgănate, caracterizate prin improvizație, din genurile: doine, cântece de leagăn, cântece de nuntă, bocete, cântece epice. Informații preluate din Florin Bucescu, Silvia Ciubotaru, Viorel Bîrleanu – Bătrâneasca. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților, în Caietele Arhivei de Folclor, Iași 1979, p. VIII.
File de album
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 37
cântat. Chiar astăzi am trimis partiturile în Finlanda,
anul trecut în Germania și Franța... am editat un disc cu
o formație din Elveția, am facut o transcripție pentru
vioară, 14 violoncele și contrabas – cântată la Iași,
lucrarea are o circulație extraordinară! C.U.: Știu că nu vă place să dezvăluiți, înainte de
a scrie bara dublă de final, proiectele la care lucrați.
Atunci, o să închei acest interviu cu întrebarea: ce-și
dorește în continuare compozitorul Viorel Munteanu?
V.M.: De data asta am un răspuns! La 1 decembrie, la Festivalul Internațional Meridian
se va cânta un nou ciclu de lieduri Ecouri din
Transposibil, pe versuri de George Popa, unde există iarăși
o îmbinare între bizantin și folclor. Sunt patru lieduri:
Liturghie, Drumul Crucii, Cerc Sfânt și Memoria razei,
pentru flaut alto, flaut normal, soprană și pian. Primul
lied, Liturghie este inspirat dintr-un chinonic foarte
vechi, și îl consider o mărturisire a autorului, ținând loc
de împărtășanie (chinonicul se cântă la Liturghie când
se împărtășesc Prelații).
Iași, 7 noiembrie 2014
Melograma Lucian Blaga
Melograma Eminescu
Simfonia I Glossă, manuscris
File de album
38 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
IN HONOREM MAGISTER CORNEL ȚĂRANU
Florin Luchian
De-a lungul anilor, la Iași, o mână de oameni
pasionați au încercat și au și reușit să întoarcă privirile
vieții muzicale românești, organizând o serie de
concerte, recitaluri, spectacole de operă și dezbateri
muzicologice, având ca principal obiectiv promovarea
patrimoniul muzical românesc și a potențialului
interpretativ și componistic național. Toate acestea s-au
reunit sub un singur nume: Festivalul Muzicii Românești
de la Iași. Pe parcursul edițiilor, atenția s-a concentrat
pe diverse personalități componistice reprezentative –
începând desigur cu George Enescu – pentru ca la
ediția a XVIII-a, desfășurată în perioada 17-28
octombrie 2014, să fie omagiat compozitorul,
profesorul, dirijorul și academicianul Cornel Țăranu,
născut la Cluj, la 20 iunie 1934. Personalitate complexă, formată atât în țară, cât și în
Franța și Germania, de-a lungul anilor a fost încununat
cu numeroase distincții pentru deosebitele merite în
domeniul artei sunetelor, printre care se numără: Mare
Ofițer al Ordinului Meritul Cultural (2004), cinci premii de
compoziție acordate de UCMR (1972, 1978, 1981, 1982,
2001), Premiul Academiei Române (1973), Premiul
Koussevitzky (1982), Premiul Muzical Național (2007),
doctor honoris causa al Universității Naționale de Muzică
din București, membru al Academiei Române (din 1993),
Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2002).
Într-un articol publicat în Ziarul Financiar (3
noiembrie 2006), Maestrul Cornel Țăranu amintește
efervescența creatoare a perioadei în care s-a dezvoltat: „Din totdeauna mi-a plăcut muzica. Părinții mei erau
mari melomani, frecventau viața muzicală clujeană, tata
cânta la vioară și avea un auz muzical foarte bun. Am
început să studiez muzica la o vârstă fragedă, apoi, în mod
cu totul spontan, am început să improvizez, să fac mici
încercări de compoziție. Am avut apoi șansa unor
profesori extraordinari, care mi-au înțeles aptitudinile:
Marțian Negrea, Sigismund Toduță, Eliza Ciolan și chiar
Antonin Ciolan, cu care am făcut unele cursuri, deși nu am
studiat dirijatul. În formarea mea m-au ajutat prieteniile
pe care le-am legat cu mari muzicieni ai momentului și,
nu în ultimul rând, prieteniile cu muzicienii generației
mele, o generație extraordinară, de la care am învățat
foarte multe. De fapt, învățam unii de la alții. I-aș aminti,
într-o ordine aleatorie, pe Tiberiu Olah, care era și un
mare analist, Anatol Vieru – inspirat matematician,
Ştefan Niculescu - inginer, Myriam Marbé - o mare
intuitivă, o mare poetă a sunetelor, Aurel Stroe, cu care
mă vedeam mai rar și de ale cărui idei despre muzică eram
foarte impresionat, Dan Constantinescu și mulți alții. Unii
dintre ei erau mari teoreticieni ai fenomenului, dacă mă
gândesc la Cartea modurilor a lui Vieru, la studiile lui
Niculescu sau ale lui Adrian Rațiu. La Conservator am studiat și pianul, fiind, zice-se,
destul de dotat, deși cam puțin prezent la studiu, pentru
că, făcând compoziție și având și patru ore pe
săptămână de marxism și economie politică, chiuleam
enorm la tot ce se putea ca să pot lucra la compoziție. În
timpul studiilor, am fost foarte apropiat de maestrul
Sigismund Toduță, care m-a îndrumat și după
terminarea facultății și cu care am avut o colaborare
extrem de fructuoasă, deși nu lipsită de unele asperități,
din cauza micilor obrăznicii pe care i le spuneam din
când în când. De fapt, nici nu erau obrăznicii, adesea eu
având probleme cu echilibrul dintre sinceritate și
diplomație, întotdeauna în deficitul celei din urmă. Atunci
File de album
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 39
când maestrul Toduță a scris prima simfonie, o lucrare
monumentală, ce credeți că m-am găsit eu să-i spun după
prima audiție? Era la un moment dat în lucrare o temă
secundă, care îmi amintea puțin de Simfonia I de Brahms.
Iar eu, plăcând-mi foarte mult, am comentat: "În sfârșit,
avem și noi Brahmsul nostru...". Toduță a făcut o figură
lungă și cred că l-am supărat foarte tare; abia într-un târziu
am înțeles că nu îi făcusem deloc un compliment.” În anul 1968 a fondat la Cluj, ansamblul de muzică
contemporană Ars Nova cu care a participat în numeroase
festivaluri în țară și peste hotare, printre care și Festivalul
Muzicii Românești de la Iași. La ediția de anul acesta,
însă, maestrul Cornel Țăranu a dirijat o generație mult
mai tânără de muzicieni tot din Cluj-Napoca, reuniți sub
numele AdHOC, care au prezentat publicului ieșean o
serie de lucrări compuse de și în onoarea Maestrului. La finele acestui concert am avut prilejul de a-i adresa
câteva întrebări celui căruia i-a fost dedicată a XVIII-a
ediție a Festivalului Muzicii Românești, compozitorul
Cornel Țăranu, în cadrul unui interviu. Florin Luchian: Maestre Cornel Țăranu,
Universitatea de Arte George Enescu și Filarmonica
Moldova din Iași vă urează „La mulți ani!”, omagiindu-vă
în cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului Muzicii
Românești, printr-o conferință, un concert omagial și o
serie de lucrări interpretate în cadrul altor evenimente
artistice din festival. Cum vă simțiți în acest an aniversar? Cornel Țăranu: Mă simt foarte ocupat, am avut
foarte multe concerte, nu numai în această toamnă, ci
începând din luna aprilie am avut manifestări în țară și în
străinătate, în Olanda și Germania, câteva la Cluj, la
București, Timișoara, Târgu Mureș, în Toamna Muzicală
Clujeană, de unde venim de fapt, am avut deja trei
manifestări, plus cele de la Iași, plus un concert de
muzică românească la Chișinău, care a avut loc în
septembrie. Deci am fost foarte ocupat – plăcut ocupat,
bineînțeles –, încântat că s-au interpretat multe lucrări
de-ale mele. F.L.: V-ați dezvoltat într-un context socio-politic cu
unele limitări și tensiuni chiar în rândul Uniunii
Compozitorilor. Cu toate acestea, ați demonstrat o
libertate deplină, după cum spunea muzicologul Viorel
Cosma, în alegerea tematicii, formelor și genurilor
muzicale. Ce ne puteți spune despre libertatea de
exprimare a crezului componistic în acea perioadă? Cu ce
piedici v-ați confruntat? C.Ț. : Piedicile au fost de natură administrativă de
câteva ori, cum s-a întâmplat în cazul liedurilor pe versuri
de Blaga, pentru că Blaga, la acea oră era pus la index, nu
se putea pronunța numele lui în public și consecința a
fost că am avut și eu de suferit un timp, dar în general am
scris cam ce-am vrut, am publicat o mulțime de partituri,
au apărut și discuri Electrecord. Relațiile cu străinătatea
erau foarte, foarte palide și aici este un mare handicap pe
care l-a avut generația noastră și pe care nu l-au avut
compozitorii polonezi, de pildă; noi am pierdut startul
european din cauza situației interne, iar după ani `65 a
fost o deschidere, am fost la studii în Franța, am avut o
serie de contacte interesante, am făcut masterclass la
Paris cu Messiaen și cu alții, deci am cunoscut crema
muzicii contemporane internaționale și la festivalurile de
la Darmstadt și în alte locuri.
Iași, 25 octombrie 2014. Dirijorul și compozitorul Cornel Țăranu împreună cu Ansamblul AdHOC
File de album
40 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Cu ansamblul Ars Nova am avut foarte multe turnee în
străinătate, mai ales după anii `70. Deci pot să spun că în
mare măsură am scris ce am gândit și am reușit să plec,
mai rar decât aș fi dorit, dar nu se poate spune că am fost
un disident, care a stat tot timpul închis între patru pereți;
am avut multe contacte internaționale. F.L.: Publicul de la această ediție a festivalului a
avut ocazia să cunoască mai multe fațete ale personalității
d-voastră, audiind mai multe lucrări, atât din studenție –
precum piesa Cetini negre – cât și altele mai recente, ca
Solosonata pentru vioară, compusă în 2005. Lucrați în
prezent la ceva nou? C.Ț.: De fapt, Solosonata din 2005 e doar transcripția
unei sonate pentru violă de prin anii `70, dar cum violiștii nu
prea se grăbesc să cânte această muzică, m-am gândit că
fiind transpusă, lucrarea ar putea avea o mai bună circulație. Recent am avut prima audiție a unui oratoriu de vreo
45 de minute care se numește Lăutarul, după un roman de
Camil Petrescu, pentru narator, tenor, bariton și ansamblu
de cameră, în care a participat și ansamblul Ars Nova. În ultima vreme spun că asta e ultima compoziție, dar,
vorba englezului: never say never… cine știe, poate o să
mai continui, deși mulți dintre noi au îmbătrânit – mă
refer și la membrii ansamblului Ars Nova. Așadar, am două-trei lucrări noi, urmează prime
audiții; în festivalul Cluj Modern voi avea o lucrare pentru
orchestră, Cantus Gemelus (Gemeni e zodia mea, dar
lucrarea nu are legătură cu zodiacul); mai am o piesă pe
care acum urmează să o orchestrez și două-trei lucrări
vocale, care încă sunt necunoscute și așteaptă să fie
cântate. F.L.: Ați condus încă din 1990 clasa de compoziție
a Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca.
Cum vedeți în ansamblu evoluția școlii românești de
compoziție și ce șanse sau ce sfaturi le dați tinerilor care
vor să îmbrățișeze o asemenea carieră? C.Ț. : Știți ce se întâmplă, generația noastră –
colegii mei de la București și de la Iași – a pus o amprentă
foarte puternică pe intrarea într-un circuit internațional
contemporan a muzicii noastre; mă refer la Olah,
Niculescu, Stroe, Vieru, Marbé, Dan Constantinescu,
Adrian Rațiu și alții, care totodată au fost și mari
profesori. Eu am fost ceva mai tânăr decât ei, un fel de
încheietor de pluton. Interesul pentru compoziție scade; la conservatoarele
noastre sunt tot mai puțini studenți care se înscriu la
compoziție și majoritatea vin mult mai slab pregătiți decât
erau înainte, adică la liceele de muzică există o carență de
pregătire în acest domeniu. În general tinerii merg pe
ideea că compoziția nu reprezintă ceva rentabil, decât la
nivel de videoclipuri, de muzică de film – care la noi nu se
prea face – sau muzică ușoară, unde iarăși există un
dezinteres al publicului față de muzica ușoară românească
de calitate. Există puțini compozitori români buni de
muzică ușoară, din generațiile tinere, în comparație cu cei
dinainte de `90. Deci aș zice că e un semnal de alarmă, care în acest an
s-a văzut; la Cluj am avut un singur candidat la
compoziție și nici la București situația nu e mai bună.
Acolo se mai studiază muzică de film, se mai studiază
jazz; și la Iași se studiază jazz, dar și jazz-ul este o zonă
elitară, care nu interesează un public larg, este ca un fel
de muzică de cameră a muzicii ușoare, care nu are un
public foarte numeros, cel puțin în România. Deci aici nu
stăm foarte bine, dar asta nu înseamnă că nu ne
continuăm activitatea și că nu avem cel puțin generația
de compozitori pe care ați auzit-o în acest concert
(programul Ansamblului AdHOC, din 25 octombrie, n.n.1)
și care a trecut binișor de 30 de ani, este o generație
foarte bine pregătită. Pe ei putem să mizăm că vor prelua
ștafeta într-un mod acceptabil spre bine. F.L.: Alături de Ansamblul de muzică
contemporană Ars Nova, pe care l-ați coordonat atât ca
director artistic, cât și ca dirijor, ați fost invitat în cadrul
Festivalului Muzicii Românești încă de la prima ediție, în
1973, apoi în 1980 și din nou la reinițierea festivalului în
2007. Cum vedeți evoluția acestui eveniment, care, în
pofida vicisitudinilor de ordin financiar, se îndârjește să
continue? C.Ț.: Este absolut extraordinar ceea ce faceți
dumneavoastră și este ca o candelă care nu se stinge, care
arde în permanență și care sigur va da roade, pentru că în
lipsa unui contact cu publicul, compozitorii noștri sunt
foarte frustrați. Există deja deschideri, tinerii mai au
legături internaționale, burse de studii, dar e important să
fie cântați acasă și să se integreze în viața culturală
românească, unde este mare nevoie de ei. Deci cred că
mulți dintre ei vor beneficia de prezența în festivalul
dumneavoastră și de prezența în cele două festivaluri din
București – Săptămâna Muzicii Noi și Săptămâna Muzicii
Contemporane, n.n. În Festivalul Enescu muzica tânără
pătrunde mai greu, numai în anumite zone secundare, iar
marile orchestre refuză deocamdată să cânte din creația
compozitorilor actuali, chiar din cei consacrați. Chiar și
cu muzica lui Enescu sunt uneori dificultăți în a o
programa, deși marile orchestre deja cântă lucrările
importante ale maestrului, dar nici asta nu a fost ușor de
la început; am avut ocazia să asist la situații jenante în
care au existat promisiuni de programare nefinalizate, ca
de exemplu dirijorul Ricardo Muti, care ne-a promis că
face Vox Maris-ul și în ultimul moment a spus „n-am avut
timp să-l studiem” ! […] Actualmente însă și Barenboim și
orchestrele londoneze, de pildă, cântă extraordinar
muzica lui Enescu; orchestrele rusești –mai puțin bine,
lucrurile subtile le mai scapă; cele germane, franceze,
1 Programul a cuprins lucrări de: Cornel Țăranu și discipoli ai maestrului: Adrian Pop, Ionică Pop, Ciprian Pop, Péter Szeghö, Dora Cojocaru, Tudor Feraru, Șerban Marcu.
File de album
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 41
olandeze au interpretări excelente. Capriciul Român, pe
care l-am reconstituit, face carieră internațională deja –
va fi cântat de orchestra din Rotterdam. Deci n-am
muncit degeaba pentru gloria lui Enescu și tot așa și
colegul meu Bentoiu, care a reconstituit Simfoniile 4 și 5.
Încet-încet apar înregistrări în străinătate cu aceste
lucrări, la case de discuri importante și cred că există un
viitor serios pentru gloria lui Enescu, la care încercăm să
aducem și noi o contribuție, după posibilități.2
Întâlniri muzicale inedite cu partituri de George Enescu
Recunoscut enescolog, Cornel Țăranu a publicat
numeroase studii muzicologice și un important volumul
intitulat Enescu în conștiința prezentului (Editura
pentru Literatură, 1969), tradus în limba franceză, în
1981 și publicat la Editura Științifică și Enciclopedică.
Muzicologul Viorel Cosma, un atent observator al vieții
muzicale românești, face o frumoasă descriere a
pasiunii lui Cornel Țăranu pentru muzica lui Enescu: „Studiul aprofundat al moștenirii enesciene, dincolo de
amplele analize, volumele și reconstituirile unor lucrări
inedite (Strigoii, Capriciul Roman, Simfonia a V-a), i-a
asigurat lui Cornel Țăranu un nou orizont creator,
deoarece mentorul său spiritual a constituit un precursor
general al tuturor tendințelor viitoare. Fructul cel mai
prețios al acestor investigații și descoperiri s-a
materializat în opera Oreste și Oedip, în lumea poetică a
lui Tristan Tzara și în paginile concertante de după anul
2000, unde Cornel Țăranu se pare că a pășit într-o nouă
etapă creatoare, de sinteză universală. Este desigur
momentul artistic de maturitate, care confirmă o
personalitate cu peste 100 de partituri intrate în
patrimoniul culturii muzicale naționale.” În conferința organizată în cadrul Festivalului
Muzicii Românești, ediția de anul acesta (vineri, 24
octombrie 2014), maestrul Cornel Țăranu a prezentat
participanților la simpozionul de muzicologie o parte
din compozițiile sale originale, trecând prin diverse
etape ale carierei, precum și aportul său la întregirea și
scoaterea la lumină a unor manuscrise aparținând lui
George Enescu. În deschiderea conferinței,
compozitorul ieșean Viorel Munteanu a făcut o
frumoasă introducere, recitind un fragment din
scrisoarea adresată maestrului Cornel Țăranu cu câțiva
ani în urmă, cu ocazia acordării, la Iași, a titlului de
doctor honoris causa: „Şi, astfel, găsim explicația interesului dumneavoastră
arătat pentru noile direcții muzicale din țară sau din
străinătate. Astfel putem înțelege complicitatea
dumneavoastră cu cibernetica, matematica sau geometria,
surori bune ale creației muzicale, adică ale măsurii,
duratei, adâncimii și înălțimii. În muzica dumneavoastră
descoperim o nouă relație între sunet, cuvânt, instrument
2 Din interviul publicat în Foaia Festivalului Muzicii Românești, Ziua IX.
File de album
42 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
și imagine, adică o creație ce-și propune salvarea muzicii de
rutină, de clișee și stereotipie. Dar dumneavoastră, Maestrul Cornel Țăranu, l-ați
’întâlnit’ pe George Enescu, adică v-ați întâlnit cu muzica
sa! Cu o muzică pe care marele compozitor o auzise, desigur,
dar pe care nu mai avusese timp să o scrie. Noi știm că, din
iubire, știință și talent ați auzit și dumneavoastră muzica
aceea nescrisă și...ați scris-o. Adică ați reușit să vă acordați
inima la inima maestrului, ați reușit să-l intuiți, să-i
pătrundeți spiritul, să vă identificați cu marele său har
muzical până acolo unde să aveți același auz, aceeași
tensiune, același puls și astfel, să se audă în ființa
dumneavoastră aceeași muzică pe care o auzise maestrul.” În aceeași conferință, vorbind despre cercetarea
proprie a creației enesciene, Cornel Țăranu mărturisea: „Acest demers este de lungă durată, nu s-a terminat și
nu se va termina niciodată, atât cât voi exista! (…) Fazele în
care am scris lucrări dedicate lui Enescu sunt destul de
numeroase și au diverse etape: în prima etapă există o temă
enesciană pe care, spre rușinea mea, am deformat-o, am
transformat-o într-o muzică serială. Simfonia Brevis are
două părți: Epitaf pentru Enescu și Pantheon, adică Enescu
în Pantheonul eternității. Tema lui Enescu care m-a inspirat
este mult prea cunoscută de dumneavoastră: tema Simfoniei
Eroice enesciene, Simfonia nr. 1 în mi bemol major, cu
acel celebru solo de trompetă compus din cvinte, octave și
cvarte. Pe aceasta eu am transformat-o într-o serie. În diversele momente ale activității mele am mai scris
lucrări omagiale pentru Enescu. În 1981, când a fost
centenarul nașterii, am scris o lucrare intitulată
Prolegomene, o comandă franceză, ce s-a cântat mai întâi
la Paris, apoi cu ansamblul Ars Nova în țară; pe urmă am
scris după anii ’90, piesa Rimembranza, In memoriam
George Enescu, pentru orchestră. În dorința aceasta de a face o sinteză, am încercat să
combin maniera foarte cromatică cu maniera modală și cu
tot felul de elemente care îmi stăteau la îndemână –
electronice, calcule matematice, uneori cu numere prime –,
dar care nu m-au strivit, ci mi-au lăsat o marjă de libertate,
de respirație.” În încheierea prelegerii sale, Cornel Țăranu a evocat
lucrările inedite ale lui Enescu, cercetate în teza sa de
doctorat, lucrări care la acea vreme (1973) erau „o
nebuloasă spirală”. „Am reconstituit, grație lui Romeo Drăghici, un
manuscris aflat într-o stare indescriptibilă, Strigoii după
Eminescu. Acest manuscris a fost găsit cu mult timp după
moartea lui Enescu, la o familie din Iași, apoi a ajuns în
posesia lui Romeo Drăghici și, pentru că nimeni nu s-a
aventurat să-l descifreze, mi l-a dat mie. Iar eu am mai pus
un rând de dioptrii la ochelarii mei și am reușit să
reconstitui versiunea pentru voci cu pian a acestui oratoriu
de cel puțin patruzeci de minute. L-am prezentat în mai
multe concerte în această versiune, a trezit mult interes,
pentru că era o lucrare de tranziție între maniera modală a
începutului de secol și scenele de dragoste, un fel de post-Wagner, o muzică foarte cromatizată.
Într-un curs de stilistică, am un capitol despre Strigoii
de Enescu, unde am arătat oscilațiile stilistice între
modalul cvasi-pentatonic de la început, elementele de
sprechgesang și elementele ritmice foarte interesante
ale vocii naratorului, care se coroborează cu momentele
incandescente, duetele de dragoste, momentul dramatic al
Magului ș.a.m.d. Deci acesta a fost primul proiect cu
Enescu. A urmat Simfonia a V-a Mai am un singur dor, la care
eu am reconstituit părțile I și IV. Apoi l-am rugat pe Pascal
Bentoiu să completeze părțile II și III. Bentoiu a preferat să
refacă totul încă o dată, pentru a exista unitate de gândire
în orchestrație și i-a reușit extraordinar. O altă etapă a început când violonistul Şerban Lupu a
scotocit în arhivele Muzeului Enescu și a descoperit schițele
Capriciului pentru vioară și orchestră, care erau și ele
destul de discutabile: o parte erau orchestrate de Enescu,
dar se pierduseră niște pagini. Existau schițe foarte
amănunțite la părțile I, II și III, dar cu variante din care
trebuia să alegi și o schiță precară în final, pe care am
refuzat să o fac timp de doi ani. Şerban însă a făcut
presiuni mari asupra mea, așa că mi-am luat inima-n dinți
și am completat această schiță. Primele trei părți, începute în 1925 și cu tot felul de
variante care merg până în 1948, arată că Enescu a dorit
să termine această lucrare. Mai există și alte variante, în
Statele Unite; s-a mai găsit încă una după ce am terminat
eu de reconstituit partitura, dar care nu-i schimbă
culoarea, ci se înscrie în aria Sonatei a III-a pentru vioară
ca manieră; dar este o muzică mai apropiată de
divertisment, o lucrare pe care Enescu a scris-o ca un
omagiu adus lăutarilor noștri.” După audierea primei părți a Capriciului Român
pentru vioară, orchestrată chiar de Enescu, participanții au
putut asculta și interpretarea celei de-a patra părți,
completată de Cornel Țăranu, după o schiță de doar
două pagini, mărturisind că „e o problemă de etică dacă e
bine și e corect să pui în pagină niște schițe neterminate ale
unor autori. Veți judeca dumneavoastră dacă am făcut
bine sau nu.”
Binecunoscutul semnal introductiv al trompetei din Simfonia nr. 1 de Enescu, devenit emblema sonoră a Festivalului Internațional de la București
File de album
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 43
Compozitorul Richard Strauss aniversat în anul 2014
Anca Ciobanu
Anul 2014 a marcat 150 de ani de la nașterea compozitorului german Richard Strauss. Filarmonica Moldova Iași a
prezentat o serie de trei concerte dedicate muzicianului – unul dintre cei mai îndrăgiți din secolul 20 –, dirijate de Adrian
Morar, în 9 mai, Tiberiu Soare, în 16 mai și Vlad Conta, în 6 iunie. A pune un întreg an muzical sub semnul numelui său este, mai mult decât un gest formal-comemorativ, o manifestare
a unui respect și a unei gratitudini adresate muzicianului și operelor sale. Am ascultat astfel în concertele Filarmonicii
ieșene suita Burghezul gentilom, poemele simfonice Moarte și transfigurație, Till Eulenspiegel de asemenea Dansul celor
7 văluri din opera Salomeea.
Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014 Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014
File de album
44 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Scurtă biografie
Richard Strauss (n. 11 iunie 1864, München – m. 8 septembrie 1949,
Garmisch-Partenkirchen), compozitor german cunoscut îndeosebi pentru
poemele simfonice și operele sale, dar mai ales pentru activitatea strălucită
ca dirijor, a moștenit talentul muzical de la tatăl său, Franz Strauss, cornist
principal în Orchestra Operei din München. Primul său profesor a fost chiar
tatăl său, care îl va îndruma mai târziu către Universitatea din München
(1882).Printre primele lucrări ale lui Richard Strauss se numără Serenada
pentru 13 instrumente de suflat op. 7, compusă la doar 17 ani (1881), lucrare
ce l-a făcut pe dirijorul Hans von Bülow, să declare că Richard Strauss este
„de departe cea mai izbitoare personalitate după Brahms”. R. Strauss îl va urma pe Bülow la conducerea Orchestrei de la Meiningen.
Acolo se împrietenește cu Alexander Ritter (1833-1896), compozitor și
violonist, care îl va apropia de muzica lui Berlioz, Liszt și Wagner. Ritter a
fost cel care l-a convins pe Strauss să renunțe la stilul conservator din
tinerețe și să înceapă a compune poeme simfonice. Tot el l-a introdus pe
Strauss în lumea eseurilor muzicale ale lui Wagner și a scrierilor lui
Schopenhauer sau Nietzsche. Cu fantezia simfonică Aus Italien (Din Italia, 1886), Richard Strauss
începe o serie de lucrări care reprezintă una dintre fazele-pivot ale carierei
sale, totodată un volum de muzică de importanță majoră în repertoriul
romantic german de mai târziu. Începând de la poemul simfonic Don Juan (1888-1889), Strauss și-a
manifestat darul de a pune în valoare posibilitățile coloristice ale orchestrei
ca un dispozitiv dramatic. A urmat o serie de poeme simfonice care i-au
asaltat pe europeni: Tod und Verklarung (Moarte și Transfigurație, 1890),
Till Eulenspiegels lustige Streiche (Năzbâtiile vesele ale lui Till Eulenspiegel,
1895), Also sprach Zarathustra (Așa grăit-a Zarathustra, 1895-1896), Don
Quixote (1898), Ein Heldenleben (O viață de erou, 1899), Sinfonia Domestica
(1904). Fiecare din aceste compoziții a depășit-o pe precedenta sub
aspectul amplorii și a caracterului senzațional. Pe măsură ce Strauss s-a afirmat în calitate de compozitor, a crescut și
reputația sa ca dirijor. În anul 1898, i-a urmat dirijorului și compozitorului
Felix Weingartner (1863–1942) la conducerea Operei Regale din Berlin,
post pe care l-a ocupat până în 1918, când a devenit co-director al Operei
din Viena. În această perioadă, interesul lui Strauss s-a îndreptat mai mult
către operă (opera avea să devină ultima sa mare dragoste!) rezultând un
volum de lucrări de neuitat: Salomeea (1903-1905), Elektra (1906-1908) și
Der Rosenkavalier (Cavalerul Rozelor, 1909-1910) sunt doar câteva dintre
cele mai cunoscute opere ale sale, care au fost și rămân, în mare măsură,
lucrări de mare originalitate, totodată de valoare recunoscută, unele dintre
cele mai provocatoare creații operistice ale secolului. În 1911, Richard Strauss va revizita poemul simfonic (confirmând
proverbul că prima dragoste nu se uită niciodată) și va crea Simfonia
Alpilor, un poem simfonic considerat unul dintre cele mai impresionante lucrări
ale genului, dovedindu-se o lucrare maiestuoasă din toate punctele de
vedere. În momentul în care situația politică din Europa s-a înrăutățit în anii
1930, schimbările profund politice au dus la implicarea confuză a lui
Richard Strauss în „mașina de propagandă nazistă”; în cele din urmă însă,
compozitorul renunță atât la relațiile cu naziștii cât și la adversarii lor. De-abia la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, lui Richard Strauss
i-a fost permis să-și reia viața profesională. Începuse deja să aibă probleme
grave de sănătate, iar situația sa financiară a fost compromisă. La 8 Septembrie 1949, muzicianul moare la Garmisch-Partenkirchen, în
Germania.
Năzbâtiile vesele ale lui Till Eulenspiegel,
Don
Sinfonia Domestica
o pe precedenta sub
a afirmat în calitate de compozitor, a crescut și
a urmat dirijorului și compozitorului
) la conducerea Operei Regale din Berlin,
director al Operei
a îndreptat mai mult
către operă (opera avea să devină ultima sa mare dragoste!) rezultând un
1908) și
1910) sunt doar câteva dintre
cele mai cunoscute opere ale sale, care au fost și rămân, în mare măsură,
lucrări de mare originalitate, totodată de valoare recunoscută, unele dintre
În 1911, Richard Strauss va revizita poemul simfonic (confirmând
Simfonia
, un poem simfonic considerat unul dintre cele mai impresionante lucrări
se o lucrare maiestuoasă din toate punctele de
a înrăutățit în anii
1930, schimbările profund politice au dus la implicarea confuză a lui
în cele din urmă însă,
al doilea război mondial, lui Richard Strauss
Începuse deja să aibă probleme Afișul din 6 iunie 2014 - Chiar dacă a fost sub
genericul Melodia, regina muzicii, concertul a marcat aniversarea
compozitorului german Richard Strauss!
File de album
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 45
1 Soliştii orchestrei simfonice la R. Strauss – Suita Burghezul gentilom (01.02.2008): Vioară: Șerban Mereuță, Cristian Bărbuș, Iulia Vagner, Vlad Hrubaru, Adriana Anania Violă: Bogdan Bișoc, Mircea Șuvăială, Geta Secuiu, Maria Anania Violoncel: Filip Papa, Liliana Bișoc, Romeo Bălan, Viorel Călin Contrabas: Grigoriță Mandache, Virgil Prisecariu Flaut: Alin Apetroaie , Teofil Rotar; Oboi: Nicolai Tudor, Florin Țaga, Aurel Oroșanu; Clarinet: Mihai Ailenei , Aurel Negoescu; Fagot: George Hariton, Adrian Moisuc Corn: Constantin Petrea, Adrian Iftimie; Trompetă: Ion Moraru; Trombon: Marius Cioată Pian: Ivonne Piedemonte; Harpă: Anca Popa Percuție: Radu Lupu , Cristina Lupu, Lucian Maxim , Teodor Popescu, Constantin Stavrat
Prezența compozitorului Richard Strauss în ultimii zece ani, în repertoriul Filarmonicii Moldova În concerte simfonice:
Așa grăit-a Zarathustra, op. 30 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae (Introducere) – 14 și 15 iunie 2013 – Adrian Petrescu
Burghezul gentilom, op. 60 1 februarie 2008 (primă audiție)1 - Alexandru Lăscae, Adrian Berescu 9 mai 2014 - Adrian Morar
Cavalerul rozelor: Suita 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae 3 februarie 2006 - Kalman Berkes (Ungaria)
Concertul nr. 1 pentru corn și orchestră în mi bemol major, op. 11 (partea I) 2 iunie 2008 - Alexandru Lăscae, Hermina Cătălina Cosovanu (Tribuna tinerilor interpreți)
Concertul nr. 2 pentru corn și orchestră în mi bemol major 26 ianuarie 2007 - Michele Santorsola (Italia), Roberto Miele (Italia)
Dansul celor 7 văluri din opera Salomeea 11 mai 2007 - Paul Nadler (SUA) 5 mai 2006 - Michele Santorsola 3 iunie 2005 - Reiner Schmidt (Germania), Clarry Bartha (Germania) 6 iunie 2014 - Vlad Conta
Aria finală din opera Salomeea 3 iunie 2005 -Reiner Schmidt, Clarry Bartha
Don Juan, op. 20 3 aprilie 2009 - Michele Santorsola 11 mai 2007 - Paul Nadler
Don Quixote, op. 35 19 octombrie 2007 – Michele Santorsola, Ştefan Metz (Olanda), Bogdan Bişoc, Adrian Berescu 14 mai 2004 - Paul Nadler, Filip Papa, Bogdan Bişoc, Adrian Berescu
Duet-Concertino pentru clarinet, fagot și orchestră 10 noiembrie 2006 (primă audiție) - Paul Nadler, Mihai Ailenei, George Hariton
Metamorphosen pentru coarde 16 noiembrie 2012, Johannes Meissl
Simfonia Alpilor, op. 64 6 mai 2005 - Cristian Mandeal
Till Eulenspiegel, op. 28 3 aprilie 2009 - Michele Santorsola 6 iunie 2014 - Vlad Conta 22 februarie 2013 - Ilarion Ionescu-Galați 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae
Tod und Verklärung (Moarte și Transfigurație), op. 24 14 decembrie 2007- Olivier Grangean (Franţa) 5 mai 2006 - Michele Santorsola 16 mai 2014 - Tiberiu Soare
În recitaluri și concerte camerale: Sonata op. 18 pentru vioară și pian – 5 martie 2004 - Alexandru Tomescu, Horia Mihail Uvertura Capriccio, sextet – 25 mai 2004 - Cvartetul Voces și Bogdan Bișoc, Filip Papa, Florin Berea Metamorphosen, septet- 25 mai 2004 - Cvartetul Voces și Bogdan Bișoc, Filip Papa, Florin Berea Sonata pentru violoncel și pian în fa major – 2 aprilie 2008 - Viorel Călin, Doina Grigore Sonata op.18 pentru vioară și pian – 23 noiembrie 2004 - Florin Paul, Andrei Deleanu
Mozaic
46 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
MICROSTAGIUNE ESTIVALĂ LA
IAȘI
Ediția a doua a Festivalului Internațional al
Educației – FIE – s-a desfășurat în acest an în perioada 20
-29 iunie și s-a dorit a fi o sărbătoare a culturii și a
educației, în contextul aspirației Iașului de a deveni
Capitală Culturală Europeană în anul 2021. Ca și anul
trecut, conceptul manifestării a implicat celebrarea
diversității prin valorificarea resurselor locale și punerea
lor în interacțiune cu invitați de marcă din străinătate. Organizatorii FIE 2014 – Primăria Municipiului Iași și
Fundația Iași Capitală Culturală Europeană– au dorit să
ofere ieșenilor cât mai multe evenimente culturale și
educative, de la concerte în stradă la simpozioane cu
caracter academic, de la teatru experimental la conferințe
motivaționale.
Anca Ciobanu
Concert de sextete, cu artiștii Voces și Ad libitum, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, în 24 iunie 2014. Programul a cuprins lucrări de Mozart și Ceaikovski.
Cred că nu greșim dacă spunem că în cadrul tuturor
celorlalte arte, muzica ocupă un rol primordial. Și desigur,
toate genurile de muzică creează un efect educațional, dar
cu siguranță că muzica clasică (simfonică, vocal-simfonică, de cameră etc.) a avut de-a lungul timpului un
rol deosebit și cu impact puternic asupra culturii și
publicului larg. După cum s-a putut observa, Filarmonica Moldova a
fost prezentă în cadrul Festivalului Internațional al
Educației și în acest an. Primul concert a fost cel din 24
iunie, intitulat Asculți și câștigi! – susținut de
cvartetele Voces și Ad libitum , în Aula Bibliotecii
Centrale Universitare Mihai Eminescu. Cu mare bucurie, salutăm pe această cale revenirea în
sălile de concert a publicului tânăr. Aceasta dovedește fără
Mozaic
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 47
Concertul vocal-simfonic din 29 iunie 2014: de la st. la dr.
Mălina Ciobanu, Marius Vlad Budoiu, Iulia Isaev și dirijorul Vlad Conta.
îndoială că tinerii aflați în prim proces al evoluției
spirituale și educaționale, au intuit bine și sunt conștienți
de rolul binefăcător și special pe care muzica de calitate o
are în planul dezvoltării personale. Pentru cel de-al doilea concert, în seara de duminică,
29 iunie, pe scena din fața Palatului Culturii,
Filarmonica a pregătit pentru iubitorii de muzică bună o
mare desfășurare de forțe artistice, prin ansamblurile
artistice ale Filarmonicii Moldova Iași – Orchestra
simfonică și Corul academic Gavriil Musicescu – alături de
care a fost prezent un număr important de artiști
instrumentiști ai Filarmonicii Naționale Serghei
Lunchevici din Chișinău. La pupitrul acestei fastuoase manifestări muzicale a
evoluat un muzician de excepție, dirijorul Vlad Conta.
Alături de el au urcat pe scenă alte nume răsunătoare ale
scenei muzicale naționale și internaționale: doi mari
artiști ai scenei lirice românești – soprana Iulia Isaev și
tenorul Marius Vlad Budoiu împreună cu tânăra violonistă
din Iași, Mălina Ciobanu, în vârstă de 16 ani. A urmat o microstagiune estivală, desfășurată în
perioada iulie-septembrie – inițiativă a Filarmonicii
ieșene, menită să îmbogățească viața cultural-artistică a
orașului, într-o perioadă altădată săracă în astfel de
evenimente. Concertul Invitație la dans de vineri, 4 iulie, ce a
deschis seria evenimentelor a fost susținut de Orchestra
simfonică a Filarmonicii, în sala Colegiului de Artă O.
Băncilă. A fost o invitație la bună dispoziție, adresată tuturor
vârstelor, adaptabilă atât sălii de concert cât și spațiilor
neconvenționale, impresionând prin plăcerea cu care,
deopotrivă muzicienii dăruiesc, iar publicul se bucură de
frumusețea nepieritoare a celor mai iubite valsuri
compuse vreodată. Programul a fost alcătuit în întregime
din lucrări nemuritoare scrise de Johann Strauss-fiul și a
fost condus de dirijorul ieșean Marcian David. După primele două concerte susținute anul acesta de
Filarmonica ieșeană la Bălți, în Republica Moldova (17
ianuarie și 25 iunie 2014), în 27 august, cu alai și voie
bună, artiștii ieșeni au fost prezenți din nou la Bălți,
pentru a sărbători ziua națională a Republicii Moldova și
de a oferi publicului din țara vecină un mesaj de salut și de
prietenie, prin intermediul limbajului comun – muzica. O
zi de o asemenea însemnătate nu putea fi trecută cu
vederea de către ieșeni, mai ales că relațiile dintre
România și Moldova au fost, dintotdeauna de înfrățire,
sprijin și colaborare pe toate planurile. Am avut astfel
ocazia să împărtășim din farmecul muzicii clasice și să
creăm un moment unic de spiritualitate și bucurie. La
pupitrul dirijoral al acestei nocturne manifestări muzicale,
s-a aflat un muzician binecunoscut de publicul
moldovean, vechi prieten al Filarmonicii ieșene, maestrul
Valentin Doni. A intrat deja în tradiție (concertele în aer liber au
început încă din iunie 2012!) ca, în lunile de vară,
Filarmonica Moldova să invite melomanii ieșeni să-și dea
întâlnire în grădina Palas Mall, să asculte și să se bucure
de momente muzicale inedite. Știm că plăcerea degustării
de artă sub cerul liber este incomparabilă și de neînlocuit. La 30 august 2014, în răcoarea serii, în acest loc
deosebit din inima orașului, Filarmonica începe un nou
parcurs estival al muzicii vocal-simfonice, sub titlul
Summer Classical Moods. Ansamblurile artistice – Orchestra
simfonică și Corul academic Gavriil Musicescu – ce revin
de fiecare dată aici cu bucurie și entuziasm, au fost dirijate
din nou de Valentin Doni. Pentru concertul simfonic din seara de 5 septembrie,
tot de la Palas, muzicienii Filarmonicii au propus un
program colorat și spectaculos, sub bagheta maestrului I.
Ionescu-Galați, unul dintre cei mai constanți propagatori
ai repertoriului de muzică de film. Pasionat de muzică și
de dirijat, energic și relaxat în același timp, iubitor de
spectacol, privind viața cu umor, maestrul I. Ionescu-Galați a abordat coloane sonore celebre, originale sau în
reconfigurări simfonice, în forma în care sunt prezentate
de cele mai mari ansambluri cu competențe clasice, spre
deliciul auditoriului. Războiul stelelor, Superman,
Gladiatorul, Sunetul muzicii sunt subiecte curente în
dinamica stagiunilor de peste ocean și în același timp
repere stabile în extensiile repertoriale ale programelor
noastre de divertisment.
Mozaic
48 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Concertul Filarmonicii ieșene din 30 august 2014, la Palas Mall. Dirijor Valentin Doni.
La Bălți (R. Moldova), în 27 august 2014. Soliști: Paloma Rogojină și Liviu Muntean.
Mozaic
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 49
Maestrul Ionescu-Galați și vioara sa în concertul din 5 septembrie, din grădina Palas.
Valentin Doni și artiștii ieșeni în grădina Palas Mall, 30 august 2014.
Concertul coral Don’t worry be happy! din 13
septembrie, de la Palas, a încheiat microstagiunea
estivală 2014, fiind totodată integrat în cadrul
Festivalului de Muzică Mecanică, ediția a IX-a. Fascinați
de simplitatea, sonoritatea și culoarea muzicii
americane, ne-am îngăduit să o evidențiem pe scena de
concerte printr-o „colecție” întocmită de maestrul Doru
Morariu, dirijorul Corului academic Gavriil Musicescu. Abordând și repertoriul american, adăugăm la
experimentele noastre de ansamblu clasic, incursiunea
într-o lume armonică și dinamică creativă. Remarcăm totodată faptul că, toate aparițiile
Filarmonicii susținute în complexul Palas Mall numără
din iunie 2012 și până în prezent nu mai puțin de 22 de
concerte! Iași, 17 septembrie 2014
Dirijorul Doru Morariu și artiștii ieșeni în grădina Palas Mall.
Mozaic
50 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
REVIVO MUSICA Reascultă. Retrăiește. Revino!
Anca Ciobanu
La finalul stagiunii trecute, în luna iunie 2014,
Filarmonica Moldova a lansat DVD-ul REVIVO
MUSICA, album destinat reprezentării artistice a
instituției, ce include o serie de înregistrări de
colecție din diverse concerte susținute de
ansamblurile Filarmonicii de-a lungul timpului.
Inițiativa acestui DVD aparține prof.univ. dr. Bujor
Prelipcean, directorul general al Filarmonicii. Cele 11 momente, alese cu grijă de secretariatul
muzical, beneficiază de interpretarea unora dintre
cei mai cunoscuți și apreciați dirijori ce i-a avut ca
invitați Filarmonica, alături de Orchestra simfonică
și Corul academic Gavriil Musicescu. DVD-ul REVIVO MUSICA reprezintă o premieră
pentru ieșeni, fiind primul proiect de acest tip
inițiat de Filarmonică, care are ca scop
accesibilizarea spectacolului muzical, prin
difuzarea, pe suport audio-video, a lucrărilor
muzicale interpretate în concert. Nivelul
profesional (sperăm noi!) răspunde rigorilor
muzicale din spațiul cultural european, acolo unde
Filarmonica ieșeană s-a simțit întotdeauna acasă și
unde a fost și este considerată un membru
important al familiei muzicale continentale. Pe lângă cele aproape o sută de concerte anuale
la sediu, Orchestra Simfonică și Corul academic
Gavriil Musicescu au realizat zeci de înregistrări pe
LP și CD (cu muzică clasică, romantică și
contemporană, românească sau universală) și
numeroase turnee în țară sau străinătate (Europa,
Asia, America de Nord).
Coperta DVD-ului REVIVO MUSICA
Mozaic
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 51
Construit pe structura unui colaj din momente muzicale diferite, DVD-ul REVIVO MUSICA reprezintă un proiect de
reamintire în sufletele melomanilor a unora dintre cele mai prestigioase momente ale Filarmonicii Moldova din Iași: 28 octombrie 2002, legendara sală Concertgebouw din Amsterdam, avându-l la pupitru pe maestrul
Alexandru Lăscae – Carl Orff, fragmentul O, Fortuna din cantata Carmina burana. 9 martie 1995, München, Sala Gasteig. Întâlnire memorabilă a muzicienilor din Orchestra simfonică cu
maestrul Sergiu Celibidache. 2 decembrie 2005, sala Ion Baciu a Filarmonicii din Iași. Tiberiu Soare cu Beethoven, Simfonia nr. 3 în mi
bemol major, op. 55 „Eroica” – partea I Allegro con brio. 11 februarie 2005, Iași. Misha Katz (Franța): Jean Sibelius, Simfonia nr.1 - Scherzo: Allegro, Lento ma non
troppo, Allegro. 24 februarie 2009, Iași. Cvartetul Ad libitum: Beethoven, partea I Allegro con brio din Cvartetul op. 18
nr. 1. 8 aprilie 2005, Iași. Ilarion Ionescu-Galați: Aram Haciaturian, Vals din suita Mascarade . 13 februarie 2004, Iași. Alexandru Lăscae: Joseph Haydn, fragment din Anotimpurile, oratoriu pentru soliști,
cor și orchestră. 28 octombrie 2002, sala Concertgebouw din Amsterdam. Alexandru Lăscae: Uvertura Nevestele vesele din
Windsor de Otto Nicolai. 8 aprilie 2008, Iași, Aniversarea Voces 35. Cvartetele Voces și Ad libitum: Scherzo din Octetul op. 20 de
Felix Mendelssohn-Bartholdy. 22 septembrie 1991, Ateneul Român din București. Horia Andreescu: Gustav Mahler, Simfonia nr. 5 –
fragment. Înregistrare antologică realizată de TVR București la Festivalul Internațional George Enescu,
ediția a XII-a. 28 octombrie 2002, sala Concertgebouw din Amsterdam. Alexandru Lăscae: Uvertura Ruslan și Ludmila de
M.I. Glinka.
Filarmonica Moldova are o activitate de peste 70 de ani și reprezintă un focar de referință al muzicii de gen. Sperăm ca
selecția alcătuită de Carmen Chelaru și subsemnata, produsă de IBS-TV, să stârnească nu puține momente de nostalgie și
bucurie. Totodată, acest DVD are darul de a fi atât un material-document deosebit de prețios, cât și un motiv în plus de a
încuraja și promova muzica de bună calitate, ce face parte din patrimoniul artistic românesc. Înregistrările din acest DVD fac parte din arhiva Filarmonicii Moldova și au fost realizate de-a lungul timpului de:
Mihai Cantea (Filarmonică), Radio Iași, TVR Iași, TVR București, Concertgebouw Amsterdam.
Alexandru Lăscae, Orchestra și Corul Filarmonicii în sala Concertgebouw din Amsterdam, în 2002
Mozaic
52 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Dirijorul Misha Katz
Dirijorul Alexandru Lăscae, alături de orchestra și corul Filarmonicii
Întâlnirea memorabilă a muzicienilor din Orchestra simfonică cu maestrul Sergiu Celibidache. 1995, München, Sala Gasteig.
Mozaic
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 53
Tiberiu Soare și Orchestra în sala Ion Baciu a Filarmonicii din Iași, în 2005
Dirijorul Ilarion Ionescu-Galați
Dirijorul Alexandru Lăscae, alături de orchestra și corul Filarmonicii
Mozaic
54 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Cvartetul Ad libitum în 2009
Aniversarea Voces 35. Cvartetele Voces și Ad libitum, în aprilie 2008, la Iași
Calendar
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 55
Miercuri, 27 august 2014, ora 19:30 Bălți, Esplanadă Palatul Municipal Concert vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu Sâmbătă, 30 august 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Concert vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu G. Enescu - Rapsodia nr. 1 J. Strauss - Uvertura Die Fledermaus G. Verdi - Uvertura La forza del destino A. Dvorak - Dans slav nr. 8 J. Strauss - Unter donner und blitz polca J. Strauss - Perpetuum mobile polca J. Strauss - Persischer Marsch G. Verdi – Coro di introduzione din Nabucco G.Fr. Händel – Alleluia din oratoriul Messiah Weber - Corul vanatorilor din Freischütz G. Verdi - Marșul triumfal din Aida G. Verdi - Corul țiganilor din Trubadurul G. Verdi - Traviata Brindisi C. Orff - Carmina burana O fortuna final L van Beethoven – Simfonia a IX-a final
Vineri, 05 septembrie 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Dirijor: I. Ionescu-Galați John Williams - Star Wars – uvertura Jack Rebaux – My way John Philippe Sousa - American March Dimitri Şostakovici – Vals din Ultimul eșalon Edward Elgar – Pomp and circumstance, nr. 1 Johann Strauss (fiul)– Dunărea albastră Calvin Cluster – New York Hans Zimmer – Gladiatorul John Williams – Superman V. Cosma – Marele blond Richard Rogers – Sunetul muzicii Sâmbătă, 13 septembrie 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Concert coral în cadrul Festivalului International al Muzicii Mecanice Dirijor: Doru Morariu Program de muzică americană Marți, 23 septembrie 2014, ora 19 Chișinău Concert vocal-simfonic Dirijor: Cristian Oroșanu Soliști: Răzvan Dragnea, pian Iulia Isaev, soprană Carmen Topciu, mezzo-soprană Marius Budoiu, tenor Marius Boloș, bas Beethoven Fantezia pt pian, cor și orchestră Simfonia nr. 9 Marți, 23 septembrie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Centrale Universitare Deschiderea stagiunii camerale Solist Jozsef Balog, pian (Ungaria) Liszt – Integrala Studiilor transcendentale pentru pian Vineri, 26 septembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă Concert vocal-simfonic Deschiderea stagiunii simfonice Dirijor: Cristian Oroșanu Soliști: Răzvan Dragnea, pian Iulia Isaev, soprană Carmen Topciu, mezzo-soprană Marius Budoiu, tenor Marius Boloș, bas Beethoven Fantezia pt pian, cor și orchestră Simfonia nr. 9
August 2014
Vineri, 03 octombrie 2014, ora 22 FILIT - Teatrul Național Orchestra simfonică Dirijor: Mihnea Ignat (Spania) Solistă: Mălina Ciobanu, vioară G. Bizet – Selecțiuni din Suitele Carmen Mozart – Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestra în sol major, KV 216 Dvorák – Simfonia a IX-a în mi minor, Op. 95 Din lumea nouă Vineri, 10 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Valentin Doni Solist: Csiky Boldizsar, pian V. Doni – Triptic simfonic Beethoven – Concertul nr. 3 pentru pian și orchestra în do minor, op. 37 S. Prokofiev – Simfonia a VII-a, op. 131 17-28 octombrie 2014 Festivalul Muzicii Românești, Iași Ediția a XVIII-a Vineri, 17 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Deschiderea Festivalului Concert vocal-simfonic extraordinar Orchestra simfonică Corul academic G. Musicescu Dirijor: Gheorghe Mustea Dirijorul corului: Doru Morariu Solist: Iurie Moimescu, bariton Viorel Munteanu - Glasurile Putnei Vladimir Beleaev - Axis Ghenadie Ciobanu - Poem postmodern, din ciclul Apres un Lecture Gheorghe Mustea - Concert pentru orchestră Sâmbătă,18 octombrie 2014, ora 11 Colegiul de Artă O. Băncilă Spectacol de operă pentru copii Laurențiu Profeta – Povestea micului Pan Regia Daniela Ciocoiu Duminică, 19 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert coral Corul academic G. Musicescu Dirijor: Doru Morariu Seniori ai artei corale românești Luni, 20 octombrie 2014, ora 11 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concertul claselor de compoziție
Septembrie 2014 Octombrie 2014
Calendar
56 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Marți, 21 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Cvartetul Passione Diana Jipa, vl I Cristina Pașa, vl II Mădălina Penciu, viola Violeta Dumitru, vcl
Paul Constantinescu – Concertul pentru orchestră de coarde, versiune pentru cvartet
Ansamblul de suflători Nova Musica Viva Mihai Ailenei, coordonator
Adrian Iorgulescu – Rondelul de noapte, pentru clarinet și ansamblu de suflători
Miercuri, 22 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concert tradițional Folclor muzical românesc Tradiție și avangardă Ansamblul T.T. Burada condus de Ciprian Chițu spectacol de muzică tradițională
Joi, 23 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert coral Corul de cameră Vox Art’Is Dirijor: Bogdan Cojocariu Muzică corală românească
Vineri, 24 octombrie 2012, orele 9-13; 14-18 Sala Symposion a Universității de Arte Simpozion de muzicologie În deschidere: Conferință susținută de acad. prof. univ. dr. Cornel Țăranu Tema: Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană
Vineri, 24 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert vocal-simfonic extraordinar Orchestra simfonică Dirijor: Adrian Morar Solist: Tiberius Simu, tenor
Ulpiu Vlad – Inscripții în inimi II Cornel Țăranu – Cetini negre pe versuri de Lucian Blaga, pentru tenor și orchestră Vasile Spătărelu – Simfonietta
Sâmbătă, 25 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concert cameral Ansamblul al AdHOC Academiei de Muzică Gh. Dima Cluj-Napoca Dirijor: Matei Pop Portret de grup ad honorem Cornel Țăranu
Duminică, 26 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Orchestra de cameră a Universității de Arte G. Enescu Solist: Andrei Enoiu, pian A. Stoia – Suită de dansuri G. Enescu – Preludiu la unison Ciprian Ion – Concert pentru pian și orchestră (primă audiție absolută) Luni, 27 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella Recital Dorel Baicu, flaut Dorin Gliga, oboi V. Munteanu - Fara cuvinte Doina Rotaru - Legenda L. Danceanu - Composition two op.157 pentru oboi solo Cornel Taranu - Sonata rubatto V. Munteanu -Estratto Doina Rotaru - Legenda fumigeilor L. Danceanu – Dance Marți, 28 octombrie 2014, ora 19 Casa de Cultură a Studenților Spectacol extraordinar de închidere a Festivalului Orchestra Universității de Arte G. Enescu Dirijor: Bogdan Chiroșcă Soliști: Al. Grosu, Cristina Toșu, Maria Păuleț, Roxana Balcan Dan Spînu – The One On Born From a Tear, musical (premieră) Vineri, 31 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Cristian Lupeș Solist: Ștefan Tarara, vioară (Germania) Laureat cu Premului I la Concursul Internațional de vioară George Enescu Beethoven – Uvertura „Prometeu” Ceaikovski – Concertul pentru vioară și orchestră Sibelius – Simfonia nr. 2 în re major, op. 43
Vineri, 7 noiembrie 2014, ora 19 Teatrul Național Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Adrian Petrescu Ed. Caudella - Uvertura Moldova B. Smetana - Poemul simfonic Vltava G. Enescu - Rapsodia română nr. 1 Mendelssohn-Bartholdy - Simfonia nr. 4 în la major Italiana 11– 13 noiembrie 2014 Festival de cvartet la Iași Marți, 11 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Giocoso Sebastian Casleanu – vioara I Teofil-Iustinian Todică – vioara a II-a Adrian Stanciu – violă Bas Jongen – violoncel Mozart - Cvartetul in mi bemol major, KV 428 E. Křenek - Cvartetul nr. 3 Mendelssohn-Bartholdy - Cvartetul in fa minor, op.80 Miercuri, 12 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Gaudeamus Lucia Neagoe - vioara I Raluca Irimia - vioara a II-a Leona Varvarichi –violă Sebastian Vârtosu - violoncel Grieg - Cvartetul op. 27 Șostakovici - Cvartetul op. 73 nr. 3 Joi, 13 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Ad libitum Mozart – Cvartetul în re minor KV 421 Webern – Langsamer Satz Schubert – Cvartetul în re minor Fata și moartea Vineri, 14 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Ilarion Ionescu-Galați Solist: Florin Ionescu-Galați, vioară Mozart – Uvertura Nunta lui Figaro Bruch – Concertul pentru vioară și orchestră în sol minor Beethoven – Simfonia nr. 2
Octombrie 2014 Noiembrie 2014
Calendar
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 57
Vineri, 21 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Johannes Meissl, Austria Mozart - Uvertura operei Flautul fermecat Schubert - Simfonia nr. 8 în si minor Neterminata Brahms - Simfonia nr. 2 in re major, op. 73 Marți, 25 noiembrie 2014, ora 19 Sala „Ed. Caudella” Recital Filip Papa, violoncel Edith Arva, pian Rahmaninov – Dans oriental Boris Ceaikovski - Sonata pentru violoncel și pian Rahmaninov - Sonata pentru pian și violoncel în sol minor Vineri, 28 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert vocal-simfonic Orchestra simfonică Corul academic Gavriil Musicescu Dirijor: Ulrich Backofen, Germania Dirijorul corului: Doru Morariu Soliști: Cristina Grigoraș, soprană Octavian Dumitru, bariton Brahms – Ein Deutsches Requiem
Marți, 2 decembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Recital Mălina Ciobanu, vioară Verona Maier, pian Enescu – Sonata nr. 2 pentru vioară și pian, op. 6 Ceaikovski – Vals Scherzo Chausson – Poème Saint-Saëns – Introducere și Rondo Capricioso Vineri, 5 decembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Urs Schneider (Elveția) Soliști: Petrea Gâscă, Romeo Popa, Mihai Sârbu, Adrian Iftimie T. Grigoriu – Pastorale și idile transilvane (prima audiție integrală) Heinrich Hubler – Concert pentru 4 corni și orchestră (prima audiție) Brahms – Simfonia nr. 1 în do minor, op. 68 Marți, 9 decembrie 2014, ora 19 Sala „Ed. Caudella” „Armonia Lucis” Poeme vocal-simfonice de Crăciun
Noiembrie 2014 Decembrie 2014 Vineri, 12 decembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Vlad Conta Mihaela Manea, pian Beethoven – Uvertura Egmont Beethoven – Concertul nr. 4 pentru pian și orchestră în sol major, op. 58 Rimski-Korsakov – Șeherazada Marți, 16 decembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Corul Vox Art’Is Dirijor: Bogdan Cojocariu Concerte de colinde Miercuri, 17 decembrie 2014, ora 19 Palas Mall Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Concert de colinde Vineri, 19 decembrie 2014, ora 19 Catedrala Catolică Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Concert de colinde Sâmbătă, 20 decembrie 2014, ora 19 Palas Mall Orchestra simfonică Spectacol de operă pentru copii Dirijor: Valentin Doni Laurențiu Profeta – Povestea micului Pan
Calendar
58 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Vineri, 9 ianuarie 2015 Colegiul de Artă „O. Băncilă” repetiție generală cu public Sâmbătă, 10 ianuarie 2015, ora 19 Palas Mall Concert de Anul Nou Dirijor: Adrian Petrescu Program Johann Strauss & comp. Vineri, 16 ianuarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Florin Totan Solist: Andrei Licareț, pian Mozart – Uvertura „Don Giovanni” Mozart – Concertul nr. 23 pentru pian în la major, KV 488 Prokofiev – Selecțiuni din „Romeo și Julieta” Vineri, 23 ianuarie 2015, ora 19 Teatrul Național Concert vocal-simfonic Dirijor: Giuseppe Camerlingo (Italia) Dirijorul corului: Doru Morariu Soliști: Cecilia Ganovici, soprană Antonela Bârnat, mezzo Tony Bardon, tenor Cristian Hodrea, bas J. S. Bach – Missa în si minor
Ianuarie 2015 Februarie 2015
Marți, 27 ianuarie 2015, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Dorin Gliga, oboi Ovidiu Caplescu, clarinet, Orban Godri, fagot Ioan Luca, corn Verona Maier, pian Rossini – Variațiuni pentru cvartet de suflători Beethoven – Cvintetul pentru pian și suflători Haydn – Variațiuni pentru pian Mozart – Cvintetul pentru pian și suflători Vineri, 30 ianuarie 15, ora 19 Concert vocal-simfonic Dirijor: Gabriel Bebeșelea Dirijorul corului: Doru Morariu Solistă: Diana Jipa, vioară Glinka – Uvertura Ruslan și Ludmila Prokofiev – Concert pentru vioară Debussy – Nocturnes (cu cor de femei în Sirenes)
Vineri, 6 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Alexandru Ganea Haydn – Simfonia nr. 45 în fa diez minor, Despărțirea Beethoven – Simfonia nr. 8 în fa major Vineri, 13 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Cristian Oroșanu Solist: Răzvan Dragnea, pian Liszt – Totentanz pentru pian și orchestră Ceaikovski – Simfonia nr. 4 Vineri, 20 februarie 2015, oea 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Alexander Walker Soliști: Ionuț Bogdan Ștefănescu, flaut Ion Ivan Roncea, harpă Mozart – Concertul pentru flaut și harpă în do major, KV 299 Carmen Petra Basacopol – Concert pentru harpă, flaut și orchestră, op.149 - primă audiție absolută - Elgar – Simfonia nr. 1 Vineri, 27 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Matei Pop Solist: Horia Mihail, pian E. Simon – Sonata pentru orchestră Grieg – Concertul pentru pian și orchestră în la minor Brahms – Simfonia nr. 3
Ansambluri artistice
Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 59
Vioara I Bărbuș Cristian Şef partidă Vagner Iulia Ludwika Şef partidă Busnea Laurențiu Chirilă Andrei Chirilă Raluca Dinu Emil Iuriciuc Virgil Orzan-Dragoș Sebastian Patraș Adriana Păduraru Tudor Rotar Nicoleta Rotar Răzvan Emil Vioara a II-a Hrubaru Vlad Şef partidă Solist instrumentist Tudorache Alina Şef partidă Solist instrumentist Blendea Andreea Elena Comici Sabareze Sabina Dascălu Cezar Dascălu Mădălina Horez Doina Scripcaru Aureliu Viola Șuvăială Mircea Şef partidă Solist instrumentist Adumitroaei Cătălina Corroller Diana Costăchescu Mihai Doru Luca Beatrice Violeta Murgoci Profirița Prodanciuc Manuela
Violoncel Bișoc Liliana Şef partidă Solist instrumentist Aftene Silvia Avădănei Nicoleta Burlacu Florin Gavril Ioana Grăjdeanu Mirel Nedelcu Ciprian Contrabas Mandache Grigoriță Şef partidă Solist instrumentist Bîzgă Constantin Mantu Ioan Murgoci Radu Prisăcariu Virgil Flaut Horez Ioan Cezar Şef partidă Solist instrumentist Apetroaie Alin Şef partidă Butnaru Camelia Oboi Țaga Florin Şef partidă Solist instrumentist Olaru Alexandru Pană Delia
Clarinet Ailenei Constantin Şef partidă Solist instrumentist Ailenei Mihai Şef partidă Solist instrumentist Negoescu Aurel Şef partidă Budeanu Florian Fagot Hariton Georgel Şef partidă Solist instrumentist Gușă Ioan Şef partidă Solist instrumentist Moisuc Adrian Corn Patraș Paul Şef partidă Popa Romeo Şef partidă Iftimie Adrian Cabasa Cosmin Trompeta Moraru Ioan Şef partidă Solist instrumentist Baciu Bogdan
Trombon Andron Radu Şef partidă Cioată Marius Nechifor Ionuț Tuba Blendea Constantin Şef partidă Solist instrumentist Percuție Lupu Radu Şef partidă Solist instrumentist Popescu Cristina Şef partidă Maxim Lucian Popescu Theodor Pian, celestă, orgă Ciotloș Ciprian Harpă Diaconu Adina
Orchestra simfonică Concert maeștri: Mărgineanu Gheorghe Solist instrumentist Stoica Teodora Solist instrumentist
Recuzită: Constantinescu Constantin Mania Sandu
Ansambluri artistice
60 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \
Soprane Avădanei Cristina Baciu Iolanda Bădărău Luminița Bleortz Victoria Bordeanu Petronela Brînzei Anișoara Chiru Ionela Costin Cristina Diaconu Mirela Dumitru Corina Gălușcă Elena Alina Herrero de la Conception Mădălina Honciuc Elena Cristina Moșuți Maria Palamariu Mirela Pivniceru Claudia Popovici Raluca Postolache Roxana Rogojină Paloma Torboli Luiza Traistă Ilinca Tumurug Ramona Țurcan Romina
Mezzo-soprane Blându Mihaela Adam Luminița Arădoaie Manuela Lupașcu Anne-Marie Casiean Simona Geta Castillo-Osuna Mirabela Chirilă Ramona Ciornei Doina Cojocaru Carmen Avram Ioana Doroșincă Dana Egyed Cristina Giurgică Ana Grigoraș Cristina Pricop Mălina Răileanu Mirela Suditu Irina Timofte Angela Țaga-Radu Consuela
Tenori Dumitru Radu Muntean Liviu Bucur Vasile Casiean Radu Dascălu Florin Darie Alexandru Egyed Eduard Luchian Florin Petrariu Alexandru Sandu Gabriel Toșu Marian Țaga-Radu Costel
Baritoni–Bași Anghel Laurențiu Bejan Ștefan Blându Bogdan Caziuc Alexandru Cărăbuș Bogdan Cilinschi Lucian Cilinschi Silviu Ciobotariu Nora Nicolae Cojocariu Bogdan Cojocariu George Grigoraș Gabriel Morariu Cosmin Popel Ștefan Ioan Talmaciu Costel
Corul academic Gavriil Musicescu Dirijor: Doru Morariu
Cvartetul Ad libitum
Alexandru Tomescu, vioara I Șerban Mereuță, vioara a II-a Bogdan Bișoc, violă Filip Papa, violoncel
Recommended