View
360
Download
65
Category
Preview:
Citation preview
ROBERTA MICHELS
Logodnic subacoperire
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:CORNELIA ALEXOI-SHILI
ALCRISM-94
Capitolul 1
– Annabelle? Nu pleca \nc`. Roman vrea s` te vad`.Annabelle Forrester ajunsese deja, la u[a din spate a Asocia]iei
Interna]ionale LFK, condus` de detectivul Roman Lufka, \nmomentul \n care Diana o chem` \napoi.
– {tii cumva de ce vrea s` vorbeasc` cu mine? Trebuie s` mergla sediul poli]iei.
Diana Rawlins, tân`ra de la recep]ia agen]iei, era una dintrecele mai bune prietene ale Annabellei.
Dup` ce termin` convorbirea telefonic` \nceput`, se \ntoarsespre ea [i-i spuse [optit:
– Nu [tiu, dar pare ceva foarte important.Annabelle \[i adora pur [i simplu [eful. Dac` oricine altcineva
i-ar fi cerut \n acel moment s` mai r`mân`, ar fi r`spuns c` nupoate, dar pe Roman Lufka n-avea puterea s`-l refuze niciodat`.|l apreciase \nc` din primul moment \n care st`tuser` de vorb` [i
colaboraser` \ntotdeauna excelent. Pu]ine persoane reu[iser`
vreodat` s-o \n]eleag` atât de bine, [i Annabelle ]inea \ntotdeauna
cont de sfaturile lui. Putea spune c` \i era mai mult prieten decât
[ef.
Sim]ind nevoia s` se revigoreze pu]in, Annabelle se duse \n
buc`t`rie s` fac` dou` cafele. Una pentru ea [i una pentru Diana,
care era cea mai dr`gu]` persoan` pe care Annabelle o \ntâlnise
vreodat`.
|n plus, era [i foarte frumoas`. P`rul ei blond-auriu, care \i
c`dea \n valuri pe umeri, f`când-o extrem de atractiv`. Era acel
gen de persoan`, extrem de rar`, a c`rei frumuse]e interioar` se
releva \n afar` \n toat` splendoarea ei. Annabelle o aprecia
deosebit de mult [i adora clipele petrecute \mpreun`.
Copil fiind, Annabelle \[i dorise \ntotdeauna s` arate astfel, ca
o prin]es` cu p`r lung [i m`t`sos, auriu [i str`lucitor. Suferise de
multe ori, \n acele timpuri, c` podoaba ei capilar` nu avea
str`lucirea aurului [i nu se putea asemui, deci, cu zânele din
pove[ti.
Cu timpul \ns`, \ncepu s` se \mpace cu culoarea p`rului ei,
castaniu-\nchis, pe care-l ferea cât mai mult de lumina puternic`
a soarelui, pentru a nu se decolora. Asta pentru c` observase la
caii familiei ei, care aveau aproape aceea[i culoare de p`r ca [i ea,
c` dac` erau mai mult` vreme \n b`taia soarelui, se pricopseau cu
o nuan]` ro[iatic`, pe care Annabelle pur [i simplu o detestase
dintotdeauna.
– Ce se aude cu ma[ina care i-a fost furat` domnului
6 ROBERTA MICHELS
Vanderhoof? \ntreb` Diana, când Annabelle se \ntoarse cu
cafelele.
– Am g`sit-o ieri-diminea]`.
– Glume[ti? Cum ai g`sit-o atât de repede? Cred c` Roman e
foarte mul]umit.
– Sper. Uneori, r`spunse Annabelle, se mai \ntâmpl` [i a[a.
– L-ai anun]at pe domnul Vanderhoof?
– Da, a fost foarte fericit.
– Ah, uitasem, spuse Diana b`tându-se pe frunte. Am un
mesaj de la Gerard.
– Adev`rat? \ntreb` Annabelle, surprins`.
– Vrea s` iei cina cu el disear`, continu` Diana.
– Am alte planuri pentru seara asta.
– Se temea c` vei spune asta, replic` Diana.
– Gerard n-o poate uita pe so]ia lui, care [tii c` a murit cu
ni[te ani \n urm`, a[a c` nu putem fi niciodat` mai mult decât
colegi.
– Dar nici tu nu l-ai uitat pe fostul t`u logodnic… Se pare c`
amândoi a]i fost \ndr`gosti]i \nainte de persoane care nu pot fi
uitate, spuse Diana, surâzând cu c`ldur` [i \ncercând s-o
determine pe Annabelle s` mai uite de munca ei [i s` ias` seara
cu cineva…
– Hai s` nu mai vorbim despre toate astea… N-are niciun
rost, mai ales c` nu vreau s`-mi pierd acum timpul cu b`rba]ii,
când am atât de multe probleme de rezolvat la serviciu.
– Bine… Po]i intra la Roman.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 7
– Mul]umesc, Diana, r`spunse Annabelle [i intr` \n sanctuarul
[efului ei.
De cum intr`, \ns`, Annabelle auzi o alt` voce masculin` [i fu
cu atât mai surprins` c` Roman ]inuse s`-i vorbeasc`.
Tân`ra \nchise u[a dup` ea [i se uit` curioas` spre b`rbatul
brunet, \mbr`cat \ntr-un costum bleumarin, care era a[ezat la
mas` cu spatele spre intrare.
– Hai, intr`, spuse Roman [i Annabelle nu apuc` s` spun`
nimic, pentru c` cel`lalt b`rbat se \ntoarse imediat spre ea [i
tân`ra constat` c` fa]a lui \i era la fel de cunoscut` ca a ei \ns`[i.
Doamne, Dumnezeule, \[i spuse Annabelle… Rand…
|n clipa urm`toare, \[i privi panicat` [eful. Acesta [tia c` fusese
logodit` cu Rand Dunbarton [i c` suferise foarte mult la
desp`r]irea de el. Cum putuse fi atât de crud s-o pun` fa]`-n fa]`
cu fostul ei iubit, f`r` s-o anun]e \n prealabil…
Nici Diana nu-i spusese nimic… Nu i-ar fi crezut capabili s` \i
fac` una ca asta.
{ocul era atât de mare, \ncât, \n doar câteva secunde,
Annabelle trecu de la sentimentul c`-i ia foc tot corpul la o
r`ceal` de ghea]` [i invers, cu o repeziciune de nedescris. Apoi,
dintr-o dat`, un ]iuit puternic \ncepu s`-i bâzâie \n urechi [i nu
putu s` nu se-ntrebe dac` nu cumva acesta \i era sfâr[itul.
Probabil c` Rand observ` st`rile prin care trecea, pentru c`
arunc` printre buze un epitet nu tocmai decent, dup` care f`cu
un salt spre ea [i o ajut` s` se a[eze pe cel mai apropiat scaun.
Apoi, cu dexteritatea pe care ]i-o d` obi[nui]a de a repeta un
8 ROBERTA MICHELS
anume lucru, Rand o prinse de ceaf` [i-i aplec` mult capul
\nainte.
– Stai a[a pân` sim]i c` ]i-a trecut ame]eala, ordon` el.
De[i nu-i pl`cuse deloc tonul pe care-i comandase, Annabelle
se supuse, pentru c` era prea sl`bit` pentru a se mai putea
opune, \n acel moment.
|n plus, prezen]a lui acolo era atât de nea[teptat`, \ncât totul
\ncepu s` i se par` absolut ireal.
Ultima dat` când se v`zuser`, \[i spuseser` lucruri de neiertat
[i Annabelle \i d`duse \napoi inelul de logodn`.
Fusese o experien]` devastatoare, pe care nu va putea
niciodat` s` [i-o [tearg` din minte.
De atunci, nu mai auzise nimic despre el. Absolut nimic.
Roman \i aduse un pahar cu ap` [i-i spuse cu blânde]e:
– Bea, te rog [i dac` te sim]i \nc` sl`bit`, putem amâna aceast`
\ntrevedere.
|ntrevedere? \[i spuse ea, bând cu sete toat` ap` [i
\nmânându-i paharul lui Roman, \n timp ce Rand \i masa \nc`
ceafa.
– Sunt bine, r`spunse ea ridicându-se, pentru a sc`pa de
atingerile fostului ei logodnic. N-am mâncat azi-diminea]`…
Poate din cauza asta mi s-a f`cut r`u, spuse ea [i, pentru o
frac]iune de secund`, ochii ei se \ntâlnir` cu ai lui Rand, care
p`ru s` b`nuiasc` totu[i adev`rul, \n ciuda celor sus]inute de ea.
Nu spuse \ns` nimic. Abilitatea lui de a se conforma situa]iilor
\i era cunoscut` Annabellei, de mult. Nu \ntâmpl`tor, fostul ei
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 9
logodnic era patronul unei companii de computere, care la ora
actual` se situa \n rândul celor mai importante din toat` ]ara.
– Annabelle, continu` atunci Roman, cum nu e necesar s` mai
fac prezent`rile, trec direct la subiect. Rand a venit s` ne cear`
ajutorul \ntr-o problem` care intr` \n atribu]iile departamentului
t`u.
– Nu v`d de ce nu s-ar putea ocupa altcineva tot atât de bine,
de vreme ce facem cu to]ii cam acelea[i lucruri, replic`
Annabelle.
Nu vorbise niciodat` astfel cu [eful ei, dar era foarte sup`rat`
acum, pentru c` acesta nu realizase cât de mult o costa o \ntâlnire
cu Rand.
De fapt, nu era cu totul convins` c` Roman aranjase aceast`
\ntrevedere.
Fusese cumva Rand cel care pusese totul la cale?
Când se desp`r]iser`, cu un an \n urm`, renun]ând \n felul
acesta [i la asocierea dintre ei, Annabelle fusese \ntr-o mare
dificultate financiar` [i avusese noroc cu Roman, care-i
propusese s` se angajeze la el. Acum, c` \[i aranjase via]a f`r`
ajutorul lui, cum \ndr`znea s-o caute, dând pur [i simplu buzna
pe teritoriul ei?
– Am ni[te probleme la departamentul serviciilor din Salt
Lake, spuse Rand…
– {i nu v`d cum te-a[ putea ajuta eu, r`spunse cu r`ceal`
Annabelle.
– Se pare c` a intrat un hacker pe re]ea [i le-a furnizat
10 ROBERTA MICHELS
clien]ilor informa]ii false, care au cauzat foarte multe nepl`ceri
[i pierderi de capital.
– Un hacker?
Annabelle primise s`pt`mâna trecut` un telefon de la Trina
Martin, care o anun]ase c` prietenul ei, Bryan Ludlow, \n vârst`
de optsprezece ani, un adev`rat geniu \n materie de computere,
disp`ruse de acas`. Trina vroia ca Annabelle s` se ocupe de
g`sirea lui, pân` nu va afla tat`l b`iatului, milionarul Daniel
Ludlow, care fusese trimis \n Utah, ca guvernator.
Altfel, dispari]ia lui Bryan ar putea provoca un mare scandal
\n care se va implica, desigur, pân` [i FBI-ul.
Ceea ce o \ngrijora pe Trina, de asemenea, era faptul c`-i
spusese c` reu[ise s` aib` acces la toate computerele din Salt
Lake.
– Cred c` exist` un grup care inten]ioneaz` s`-mi saboteze
compania, coment` Rand, [i a \nceput cu Salt Lake. Am hot`rât s`
m` implic personal \n acest caz, dar am nevoie de cineva care s`
m` ajute.
Dumnezeule mare, \[i spuse Annabelle, ce proast` fusese s`
cread` c` Rand venise pentru ea… Trebuia s`-[i imagineze c`,
dac` n-o c`utase atât de mult timp, nu de dragul ei zburase pân`
la Salt Lake.
Dac` n-ar fi fost \n joc compania lui, nu s-ar mai fi interesat
niciodat` de ea. A[a, pentru c` [tia c` era specializat` \n
descoperirea fraudelor legate de computere, [i-l putea ajuta s`-[i
salveze compania, o c`utase imediat ce sim]ise c` e \n pericol.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 11
Dup` ce \[i luase licen]a \n informatic`, Annabelle lucrase la
compania tat`lui ei. Dup` moartea acestuia, \ns`, acceptase s`
lucreze pentru departamentul de poli]ie din Phoenix. |i pl`cuse
munca ei [i n-ar fi renun]at niciodat`, dac` nu s-ar fi \ntâmplat tot
ce urmase dup` logodna cu Rand.
La pu]in timp dup` ce se mutase acolo, \l cunoscuse pe Rand
Dunbarton [i se \ndr`gostise atât de tare, \ncât acceptase s` se
logodeasc` foarte repede cu el.
Dup` ce rupsese logodna, via]a ei p`ruse c` \[i pierduse tot
sensul. Cu inima frânt`, se \ntorsese din nou la Salt Lake.
Nu va uita niciodat` nop]ile când se \ntorcea \n a[ternut pân`
la ziu`, f`r` s` poat` s`-nchid` un ochi, \ntrebându-se cum fusese
posibil s` se despart` de b`rbatul pe care-l iubise \nc` din primul
moment \n care-l v`zuse [i care \i p`ruse, imediat, cea mai fericit`
alegere pentru ea…
Roman, care era prieten cu Jane, cea mai apropiat` persoan`
de ea \n acea perioad`, auzind c` \[i caut` de lucru, \i propusese
s` lucreze al`turi de el [i pân` acum totul decursese perfect.
– Roman, spuse Annabelle, \ndep`rtându-se [i mai mult de
Rand, a[ putea s`-]i vorbesc \ntre patru ochi? Doar câteva minute.
– Vrei s` ne la[i pu]in singuri, Rand? \ntreb` Roman.
– Bine\n]eles, replic` acesta zâmbind, dar Annabelle [tiu
imediat c` nu era decât lini[tea dinaintea furtunii.
Dup` ce se v`zur` singuri \n holul spa]ios, Roman o prinse pe
Annabelle de umeri [i-i spuse ap`sat:
– Pân` acum o jum`tate de or` habar n-am avut cine e acest
12 ROBERTA MICHELS
Dunbarton. Nici eu [i nici Diana. Am aflat despre rela]ia ta cu el
chiar din gura lui.
– Mul]umesc c` mi-ai spus.
– Cu pl`cere, replic` Roman, preocupat vizibil de altceva.
Acum c` am clarificat aceast` chestiune, cred c` putem vorbi
lini[ti]i despre problema pentru care a venit Rand, pentru c` se
pare c` e \ntr-adev`r extrem de serioas`. A venit aici pentru c` are
nevoie de o persoan` calificat` \n astfel de fraude [i [tia c` lucrezi
pentru mine.
Faima lui Roman era, cu adev`rat, foarte mare [i trecuse de
mult grani]ele zonei \n care lucra.
– Era normal s` te cear` pe tine, Annabelle, pentru c` nu
exist` cineva mai potrivit , \ntr-un astfel de caz. |n acela[i timp,
lucrând acum cu el, poate fi cea mai bun` terapie din lume,
pentru tine.
– Ce vrei s` spui?
– C`, dup` ce ai suferit atât de mult la desp`r]irea de el, stând
acum fa]`-n fa]`, ai toate [ansele s` te eliberezi de fantomele
trecutului. {tiu asta din proprie experien]`.
Annabelle d`du u[or din cap, pentru c` [tia toat` aceast`
poveste de la so]ia lui Roman…
La câtva timp dup` ce se \ntâlniser`, Roman, care lucra pentru
CIA, \n acea vreme, o slujb` periculoas` care nu-i permitea s` aib`
o via]` normal` de familie, reu[ise s`-[i impun` s` renun]e la
munca lui, pentru c` \[i iubea mult prea mult so]ia [i nu putea
risca s-o piard`.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 13
Dar cazul ei [i al lui Rand era cu totul diferit. El n-o iubise
niciodat` cu adev`rat. Ei nu sunt destina]i, cum au fost Roman [i
so]ia lui.
– Oricum, eu \]i voi sta al`turi, continu` Roman. Sper c` vei
lua decizia cea mai potrivit` [i care va fi \n acela[i timp [i \n
folosul t`u, nu numai al companiei sau al clien]ilor t`i.
Annabelle \nchise câteva clipe ochii [i se gândi…
Dac` Rand o tratase cu atâta indiferen]` pân` acum… Era
probabil timpul s`-i r`spund` cu aceea[i moned`. Timp de un an,
nu avusese nicio veste de la el [i acum ap`rea, dintr-o dat`, \n
via]a ei. Nu se \ntrebase nici m`car o clip`, dup` desp`r]irea lor,
ce fusese \n sufletul ei când se desp`r]iser` [i nici ce se
\ntâmplase cu ea, dup` aceea. Fusese mai rece decât un
aisberg…
Apoi deschise \ncet ochii [i r`spunse oftând:
– Bine… Voi lua acest caz… Va fi, sunt sigur`, cel mai dificil
de pân` acum, dar asta doar pentru c` va trebui s` suport
prezen]a lui Rand [i pe deasupra s` colabor`m, ca [i cum ne
vedem pentru prima dat` \n via]a noastr`, a[a cum se \ntâmpl` \n
cazul unui client obi[nuit. Va trebui s`-mi adun toate for]ele
pentru a m` putea comporta cu el strict profesional [i s` nu m`
mai gândesc la nimic din ce a fost \ntre noi.
Dac` intui]ia nu m` \n[al` nici de ast` dat` [i dac` f`pta[ul e
\ntr-adev`r, a[a cum presupun, Bryan Ludlow, atunci voi rezolva
toat` situa]ia \ntr-un timp foarte scurt, iar Rand se va \ntoarce la
Phoenix [i nu-l voi mai vedea niciodat` \n via]a mea, continu`
14 ROBERTA MICHELS
Annabelle cu reflec]iile.
– E[ti mult mai puternic` decât crezi, Annabelle… Voi fi
al`turi de tine. |]i repet asta, pentru a [ti c` te po]i baza pe mine
ori de câte ori vei avea nevoie, spuse Roman, surâzând cu
c`ldur`.
Dac` \l avea pe Roman de partea ei, va reu[i cu siguran]`, \[i
spuse Annabelle. {eful ei era persoana cea mai potrivit` pentru
a-i da aripi [i pentru a \ncepe orice caz cu siguran]a c` va reu[i s`
rezolve la timp [i eficient toate problemele.
– A[ vrea s` vorbim despre dispari]ia b`iatului lui Ludlow,
spuse Annabelle, mai lini[tit` acum.
– Ce [tii despre asta? \ntreb` Roman, foarte interesat.
– A[ vrea s` ]inem amândoi leg`tura atât cu Trina cât [i cu
Ludlow [i s` \ncerc`m s` evit`m amestecul altor autorit`]i,
deocamdat`. A fost de altfel dorin]a expres` a Trinei, \n
momentul \n care m-a sunat pe mine s`-mi cear` s`-l g`sesc pe
Bryan f`r` ajutorul poli]iei. E mai bine s` nu facem cazul public,
având \n vedere faptul c` tat`l lui Bryan e guvernator. Scandalul
ar putea primi tent` politic` [i lucrurile s-ar complica \ngrozitor.
– Da, a[a m` gândeam [i eu. Sunt fericit c` te am \n echip`,
Annabelle, surâse Roman larg, privind-o cu c`ldur`. Mult noroc.
M` bazez pe tine, mai mult decât \]i \nchipui, ad`ug` el,
b`tând-o colegial pe um`r. Succes…
– Mul]umesc. Am nevoie.
– Ori de câte ori ai nevoie de mine, caut`-m`. Pentru tine nu
sunt niciodat` ocupat.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 15
– {tiu, spuse Annabelle surâzând.
– Bun!… Atunci, te las cu Rand. F` \n a[a fel \ncât s`-]i fie
bine, Annabelle.
Tân`ra d`du u[or din cap, zâmbind u[or din col]ul gurii, ca [i
cum ar fi vrut s` spun` c` nu mai era atât de sigur` c` [tia s`-[i
conduc` via]a astfel \ncât s`-i fie bine.
Rugându-se Cerului s` rezolve cât mai repede acest caz,
pentru a sc`pa de prezen]a lui Rand foarte curând, Annabelle
intr` din nou \n biroul lui Roman, unde fostul ei logodnic o
a[tepta stând \ntins cu indolen]` pe un scaun. |ntotdeauna fusese
extrem de arogant, dar acum atitudinea lui o scoase din s`rite pe
Annabelle mai mult ca niciodat`.
– Roman mi-a sugerat s` fiu de acord s` preiau cazul t`u [i am
acceptat, spuse Annabelle imediat ce intr` \n \nc`pere, f`r` \ns` a
privi spre b`rbatul care \[i schimb` u[or pozi]ia, analizând-o
\ndelung.
– Las` la recep]ie num`rul de telefon la care po]i fi contactat,
continu` ea. Imediat ce voi avea vreo noutate \n leg`tur` cu cazul
pentru care m-ai angajat, te voi suna. La revedere.
Spunând acestea, Annabelle ie[i gr`bit` [i, dup` ce o salut` cu
c`ldur` pe Diana [i o anun]` c` preluase un caz nou, astfel c` nu
va mai fi disponibil` o vreme pentru altele, se duse ]int` la spre
BMV– ul ei, parcat \n fa]a cl`dirii.
|i pl`cea foarte mult aceast` ma[in`, pe care o folosea de la
moartea tat`lui ei.
Inima i se strânse cu putere, amintindu-[i de ianuarie trecut,
16 ROBERTA MICHELS
când tat`l ei murise atât de nea[teptat, \n urma unui atac de cord.
Via]a nu mai avusese niciodat` pentru ea aceea[i culoare,
dup` aceea. Dintr-o dat`, se sim]ise singur` pe lume, sentiment
care se accentua \n zilele \n care n-avea de lucru [i \[i petrecea
mai tot timpul acas`.
Annabelle nu-[i cunoscuse niciodat` mama, care murise \n
urma unor complica]ii ivite \n timpul na[terii ei.
Tat`l s`u nu se mai rec`s`torise niciodat`, ceea ce fusese mai
bine pentru amândoi. Astfel, fuseser` permanent ca o echip`,
permanent, pentru c` ea \l \nso]ise, tot timpul, peste tot.
Gândindu-se la toate acestea, Annabelle privi lung \n oglinda
retrovizoare, pentru c`, de câteva minute, p`rea s` fie urm`rit`
de un motociclist. Era \mbr`cat tot \n negru, ceea ce-l f`cea s`
par` destul de \nfrico[`tor.
O vreme, \ncerc` s` nu-l ia \n seam`, continuându-[i drumul,
cufundat` \n gândurile ei. Apoi, \[i spuse c` n-avea niciun motiv
de \ngrijorare, deoarece nu exista niciun motiv pentru care s`
vrea cineva s-o urm`reasc`. V`zând, \ns`, c` [i dup` o alt` bucat`
bun` de drum b`rbatul continua s` fie pe urmele ei, Annabelle
coti brusc la dreapta pe o str`du]` [i trase la marginea drumului,
pentru a sc`pa de ciudatul personaj. A[tept` o vreme, dup` care
se reintegr` pe artera principal`.
Motociclistul, \ns`, \ncepu s` se ]in` foarte aproape de ma[ina
ei [i de ast` dat`. Oprind dup` câtva timp la un stop, Annabelle
observ` c` [i urm`ritorul ei f`cu acela[i lucru, venind pân` \n
dreptul ma[inii conduse de ea.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 17
Uitându-se spre el, acesta \[i \ntoarse capul \n direc]ia ei [i-i
zâmbi cu non[alan]`.
O singur` persoan` din toat` lumea asta putea avea acei ochi
atât de alba[tri, \[i spuse Annabelle [i l`s` mai jos fereastra
ma[inii:
– Rand, ]i-am spus c` te voi c`uta eu, \i strig`,
recunoscându-l.
– Am \n]eles, dar n-am putut s` rezist s` nu te mai v`d, a[a c`
te-am urm`rit. Te deranjeaz`? \ntreb` el cu un zâmbet larg [i
non[alant, dar fermec`tor ca-ntotdeauna.
– Cred c` ai venit pentru altceva \n Salt Lake, a[a c` e cazul
s`-]i petreci timpul mult mai profitabil. Hai s` discut`m situa]ia
pentru care ai venit, ceva mai târziu. Te a[tept la Madson's Dairy
Freeze, din Park City, peste o jum`tate de or`. Din câte \mi
amintesc, \]i plac hamburgerii [i acolo [tiu s`-i g`teasc` excelent.
– S-a f`cut, replic` Rand. De altfel, orice a[ mânca acum cu
pl`cere, \n afar` de falafel.
– Din câte [tiu, `sta e un produs vegetarian.
– Da, o femeie cu care am vrut s` m` c`s`toresc cândva, era
\nnebunit` dup` mâncarea vegetarian`.
– Dac` folose[ti timpul trecut, \nseamn` c` nu e cea pomenit`
\n articolul care s-a scris despre tine \n ,, Today's Fortunate".
Rand \[i \ngust` ochii [i o privi cu insisten]`:
– Deci, l-ai citit… Ce p`rere ai despre stilul \n care a fost scris?
– Reporterul [i-a dat toat` silin]a s` spun` totul [i nimic,
replic` ea.
18 ROBERTA MICHELS
– Cu excep]ia p`r]ii \n care a vorbit despre o doamn`
Dunbarton, care va exista \n viitorul meu apropiat.
– |ntr-adev`r, r`spunse ea [i inima \ncepu s`-i bat` atât de
tare, \ncât o putu auzi cu u[urin]`.
– Totu[i, nu din cauz` c` era vegetarian`, ne-am desp`r]it…
– |n]eleg…
– {i nu m` \ntrebi de ce ne-am desp`r]it, totu[i?
– Nu e necesar s` [tiu acest lucru pentru a putea rezolva
problemele firmei tale.
– Dar mori de curioas` s` afli, se vede foarte clar, ripost` el,
râzând amuzat.
– Ce te-a f`cut s` spui asta?
– Pentru c` se vede de la o po[t` c` te intereseaz` dac` sunt
sau nu cu cineva. Admite, Annabelle, c` nu-]i sunt indiferent,
spuse el, ap`sat.
Buzele ei, \ns`, deveniser` atât de uscate dup` replica lui,
\ncât nu mai putu s` spun` nimic [i Rand observ` asta.
– E important s` punem ni[te lucruri la punct \nainte de a
\ncepe s` lucr`m \mpreun`, continu` el. S` \n]elegem exact
situa]ia \n care ne afl`m.
– Nu e important pentru caz ce a fost sau ce e \ntre noi doi,
din punct de vedere personal, r`spunse ea, a[a c` nu e necesar
s` vorbim despre via]a noastr` particular`.
– Nu sunt de acord cu tine. Via]a noastr` particular` este
extrem de important` pentru rezolvarea cazului meu, spuse Rand
zâmbind [treng`re[te. Astfel, trebuie s` [tii c` sunt liber dou`zeci
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 19
[i patru de ore din dou`zeci [i patru [i m` po]i contacta când vrei.Sursa mea mi-a spus c` nici tu nu e[ti prins` \n niciun fel derela]ii, a[a c`, dup` cum vezi – se pare c` ne putem dedica \n\ntregime rezolv`rii problemelor legate de compania mea. Asta efoarte important de [tiut.
Annabelle nu mai putu s` spun` nimic. R`spunsul lui p`reaabsolut imbatabil [i, oricum, nu era nici momentul [i nici locul s`despice firu-n patru, astfel c` nu-i mai r`m`sese decât s` schimbesubiectul.
– S` l`s`m toate astea, acum, pentru c` mor de foame [i vreaus` ajung cât mai repede s` m`nânc ceva. Dac` ne vom pierde \ntrec`toarea muntelui, ne \ntâlnim la Madson's Dairy Freeze, \nPark City.
– Nicio grij`, te voi g`si, continu` el [i cuvintele luireverberar` \ngrozitor de dureros \n sufletul Annabellei.
20 ROBERTA MICHELS
Capitolul 2
Erau acelea[i cuvinte pe care i le spusese când \ncheiaser`investiga]iile cazului cu alerta bombei care se presupunea c`fusese amplasat` la sediul lui din Phoenix.
|[i terminase raportul cu privire la acest incident [i-l sunasepentru a-l invita la sediul poli]iei, \n vederea unei discu]iiam`nun]ite, legate de cercet`rile ei.
Când \i spusese c` nu prea st`tea prin birou, dar cineva \i vaspune cu siguran]` unde e, Rand r`spunse pe un ton foarteamical:
– Nicio grij`, te voi g`si.A doua zi diminea]`, tocmai se preg`tea s` plece pe teren,
când Paco, unul dintre colegi, intr` \n birou [i o anun]` cu unsurâs amuzat \n col]ul gurii:
– Annie, te a[teapt` cineva \n fa]a biroului lui Sarge… Ai o\ntâlnire fierbinte, seara asta?
Annabelle se \ntreb` cine ar putea fi, pentru c` nu avusese o
rela]ie cu niciun b`rbat, nici \nainte [i nici dup` venirea ei \n
Phoenix, pentru a lucra la departamentul de poli]ie de acolo.
De[i cei mai mul]i dintre poli]i[tii de acolo erau foarte
atr`g`tori, nu se gândise s` se implice \n nicio leg`tur`, pentru c`
unul dintre avertismentele primite la angajare fusese acesta:,, Ai
grij` s` nu te \ndr`goste[ti niciodat` de un coleg."
Ieri, \n timpul investiga]iilor de la compania Dunbarton,
v`zuse pe cineva care asista la opera]iunile poli]i[tilor [i care
ignor` toate ordinele ei de a pleca de acolo… Era foarte adev`rat
c` nici ea nu insistase prea mult ca el s` p`r`seasc` locul, pentru
c` b`rbatul era atât de frumos, \ncât era o pl`cere doar s`-l
prive[ti.
Crezuse \ntotdeauna, pân` atunci, c` un mascul de o
asemenea perfec]iune poate exista doar \n visele ei.
– N-am nicio \ntâlnire… Merg cu voi la bowling.
– Asta-i nemaipomenit, r`spunse Paco, pentru c` am gânduri
mari cu tine, dup` ce te voi l`sa s` câ[tigi, ad`ug` el, f`cându-i cu
ochiul.
Paco era un b`rbat foarte atr`g`tor, brunet, \nalt [i cu
musta]`, [i [tia asta foarte bine.
– Las-o balt`, Romeo, replic` ea. Dou` reprize [i plec acas` s`
m` culc.
– Exact la asta m` gândeam [i eu, surâse b`rbatul, ar`tându-[i
dantura perfect`.
– Po]i s`-]i iei gândul de la asta, [uier` Annabelle. A[tepta]i-m`
22 ROBERTA MICHELS
\n parcare, vin \n câteva minute.
– Bine, ai cinci minute s` vezi ce vrea domnul Cine-o fi…
Annabelle deschise dulapul, \[i lu` sacul pentru bowling [i ie[i
s` vad` cine era individul care o c`uta.
Dup` ce d`du col]ul coridorului [i-l v`zu pe b`rbatul care
fusese pricina insomniei ei de azi-noapte, Annabelle sim]i c` i se
\nmoaie genunchii. R`mase pur [i simplu ]intuit` locului, pentru
c` picioarele n-o mai ascultar` cu niciun chip.
Ieri, b`rbatul fusese \mbr`cat \ntr-un costum gri foarte elegant
[i desigur foarte scump, [i purtase cravat`. Ast`zi, era \mbr`cat
mai pu]in conven]ional, cu o c`ma[` neagr` de m`tase, [i un
sacou croit sport.
Oricum, se gândi Annabelle, era atât de bine f`cut, \ncât, \n
mod sigur, indiferent ce punea pe el, ar`ta ca un zeu.
Probabil juca fotbal sau hochei, \[i spuse ea.
Oricât ar fi p`rut de necrezut, nu putea fi decât patronul
firmei de reputa]ie na]ional`, Dunbarton Electronics
Corporation.
Auzise multe despre el \nainte [i fusese \ntotdeauna fascinat`
de realiz`rile lui, considerându-l chiar una dintre cele mai
luminate min]i ale acelei ]`ri.
Când o v`zu, b`rbatul porni imediat \n \ntâmpinarea ei.
– V`d c` ave]i [i o sal` de bowling aici, spuse el \n loc de salut
[i naturale]ea lui pur [i simplu o cuceri [i mai mult pe Annabelle.
Ochii lui de un albastru-intens str`lucir` cu putere privind-o,
[i Annabelle realiz` contrastul puternic pe care-l f`ceau cu p`rul
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 23
negru [i u[or ondulat.
– Da, r`spunse ea, uimit` c` nu-[i pierduse glasul de emo]ie.
Cu ce v` pot ajuta, domnule Dunbarton? ad`ug` ea, privindu-i
mâinile puternice, ca tot restul corpului, de altfel.
Gândul la restul corpului lui o f`cu s`-[i simt` gâtlejul uscat
de emo]ie. Se str`dui, totu[i, s` continue:
– A]i primit vreo informa]ie nou` cu privire la bomba
amplasat` \n sediul firmei dumneavoastr`?
– Nu, m` tem c` nu, r`spunse el…Nici nu m-am mai gândit
la asta.
– Atunci…nu \n]eleg de ce a]i venit ast`zi la mine, spuse ea,
privindu-l nedumerit` [i din ce \n ce mai emo]ionat` de prezen]a
lui.
– N-am venit \n interes de serviciu, replic` el surâzând atât de
senzual, \ncât Annabelle se mut` imediat de pe un picior pe altul,
extrem de tensionat`.
– Sper s` accepta]i invita]ia mea s` mergem la un film
\mpreun`, ad`ug` b`rbatul. Dac` am \n]eles bine, nu ave]i alte
planuri, continu` el, privind spre sacul ei de bowling.
Annabelle \l privi [ocat`. |n mintea ei, Rand Dunbarton
frecventa doar un cerc \nchis de persoane sus-puse [i se \ntâlnea
doar cu un anumit gen de femei, care n-aveau nevoie s`
munceasc` pentru a-[i câ[tiga existen]a.
Imaginându-se al`turi de el \n \ntunericul s`lii de cinema,
sim]indu-i corpul masiv atât de aproape de ea, Annabelle \[i
pierdu respira]ia.
24 ROBERTA MICHELS
O sal` de cinema are \ntotdeauna o atmosfer` atât de intim`
\ncât poate fi periculoas`, \[i spuse ea. Probabil glumise,
continu` ea reflec]iile fulger`toare. Ce nevoie avea el de o astfel
de \ntâlnire? Un asemenea b`rbat avea \ntotdeauna pe lista de
priorit`]i o femeie excentric` [i sofisticat`, nu ca ea, o mân` de
om, cu p`rul t`iat [i \mbr`cat` \n uniform` de poli]ist.
– Am vorbit cu b`ie]ii s` facem ast`zi o partid` de bowling
\mpreun`, dar mul]umesc oricum pentru invita]ie.
– Pot s` vin [i eu s` joc cu voi, dup` care putem pleca
\mpreun`, replic` Rand Dunbarton. E un film nou, \n ora[, se
nume[te ,,Poli]ista" [i când am v`zut fotografiile \n jurnal, m-am
gândit imediat c` ar fi grozav s` mergem s`-l vedem amândoi.
Dup` aceea \mi vei putea spune dac` cele petrecute \n film sunt
conforme cu realitatea sau nu, ad`ug` el, renun]ând la
pronumele de polite]e.
Inima Annabellei \ncepu s` bat` atât de tare, \ncât se temu c`
Rand Dunbarton o putea auzi.
Da, \[i dorea s` mearg` cu el, mai mult decât orice pe lume.
– Sunt sigur c` b`ie]ii nu vor avea nimic \mpotriv` s` te
\nso]esc, remarc` Rand. De vreme ce e doar o \ntâlnire \ntre
colegi, nu v`d de ce n-ar accepta o persoan` \n plus. Asta dac` nu
te deranjeaz` s`-]i petreci timpul liber cu mine.
– Annie, vii odat` sau nu? \i strig` Paco [i Annabelle se \ntreb`
de cât timp o spiona, curios din fire cum era.
Tonul lui aspru ar fi intimidat pe oricine, dar asupra lui
Dunbarton avu un efect invers.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 25
– Domni[oara Forrester s-a r`zgândit.
Ochii lui Paco scânteiar` o clip` \n direc]ia lui Rand, dup` care
se fixar` asupra Annabellei.
– Toat` lumea st` dup` tine, Annabelle.
Da, ar trebui s` merg cu voi, [tiu asta, dar…
– Pute]i pleca, Paco… Eu nu mai pot s` vin.
Paco o privi nemul]umit [i, dup` o pauz`, spuse \mbufnat:
– Bine, ne vedem mâine atunci, mai strig` el [i disp`ru dup`
col]ul coridorului.
– Nu e prea pric`jit, pentru a fi ofi]er de poli]ie? \ntreb` Rand.
– E unul dintre cei mai buni, r`spunse Annabelle, furioas` pe
ea \ns`[i c` nu ascultase de mica voce interioar` care-i spusese s`
termine brusc aceast` conversa]ie, \nainte de a \ncepe s` se lege
la cap.
– Ma[ina mea e parcat` \n fa]a sediului, preciz` Rand,
surâzând triumf`tor. Vom vedea filmul [i pe urm` te aduc direct
aici.
Annabelle \l privi cu aten]ie, \ntrebându-se ce i-o fi venit s`
accepte invita]ia acestui b`rbat despre care nu [tia nimic mai mult
decât ceea ce citise prin ziare. |n acela[i timp, era convins` c` va
suferi, dac` va merge cu el la film, dup` care nu-l va mai vedea tot
restul vie]ii. Doar gândindu-se la pl`cerea de a-l privi cu coada
ochiului, \n \ntunericul s`lii de cinema, avea frisoane de pl`cere
pe [ira spin`rii, darmite când acest lucru chiar se va-ntâmpla…
– Nu m-am mai \ntâlnit niciodat` cu o femeie ca tine. E o
experien]` pe cât de nou`, pe atât de incitant`, spuse Rand.
26 ROBERTA MICHELS
Atunci, doar curiozitatea te-a \mpins s` m` invi]i \n ora[
ast`-sear`, se gândi Annabelle. Se pare c` poli]istele ]i se par o
specie foarte ciudat`.
Adev`rul era c` i-ar fi pl`cut s` fie \n serviciul lui toat` ziua [i
toat` noaptea, \[i spuse Annabelle, surâzând \n sinea ei de acest
nea[teptat sentiment care pusese st`pânire pe ea.
– Un film poli]ist e un prilej excelent de relaxare, spuse
Annabelle. E interesant s` v`d cum rezolv` cazurile [i al]ii. |mi
duc bagajul \n birou [i vin. A[teapt`-m`, te rog, \n fa]a cl`dirii. Ce
ma[in` ai?
Rand o privi cu satisfac]ie, ceea ce Annabellei i se p`ru de-a
dreptul ridicol. Dac` n-ar fi rugat-o atât, n-ar fi acceptat \ntâlnirea
cu el nici \n ruptul capului.
Ai grij`, Annabelle, se avertiz` ea, s` nu cazi \n plas`.
– Un BMV bleumarin.
Bine\n]eles, \[i spuse ea, \n gând.
– M`-ntorc \n câteva minute.
{i, \ntr-adev`r, nu-i lu` mai mult s`-[i pun` sacul de bowling
la loc. Obi[nuit` s` se mi[te repede, Annabelle fu lâng` ma[ina lui
mult mai devreme decât se gândise Rand, care \i deschise
surprins portiera.
Era minunat s` fie tratat` ca o femeie, m`car din când \n când,
constat` Annabelle.
|n mod sigur, f`ceau o pereche ciudat`: un b`rbat de o
frumuse]e uluitoare, \nso]it de o fat` scund` [i slab`, \mbr`cat`
\n uniform`.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 27
De altfel, \n timp ce st`teau a[eza]i la coad` la bilete, observ`
o serie \ntreag` de femei care-l privir` pe Rand cu ochi pofticio[i,
dup` care \[i coborâr` privirile surprinse spre ea.
Dac` ar fi fost \n locul lor, ar fi f`cut desigur la fel.
Rand era un b`rbat pe care nu puteai s` nu-]i fixezi ochii.
Filmul fusese, \ntr-adev`r, atât de bun, \ncât o prinse pe
Annabelle cu totul.
|n timpul câtorva scene foarte fierbin]i, \n care eroii fuseser`
prezenta]i \n ni[te situa]ii extrem de periculoase, Rand se aplec`
spre ea [i-i spuse c` nu-i venea s` cread` c` f`cea [i ea aceea[i
meserie, având \n vedere toate pericolele legate de aceast` slujb`.
Aceste fraze le auzise de multe ori, de la o mul]ime de b`rba]i,
\n momentul \n care le spusese cu ce se ocup`.
Nici nu era u[or s` supravie]uie[ti, \ntr-o lume dominat` de
b`rba]i, \[i spuse Annabelle.
– Când va fi ziua ta liber`? o \ntreb` el, \n timp ce scotea
ma[ina din parcare, dup` terminarea filmului.
– Luni, dar am o mul]ime de treburi de f`cut, r`spunse
Annabelle, de[i \n sinea ei se temuse, deja, c` nu-l va mai vedea
niciodat`. Acum, c` tatona terenul pentru o nou` \ntâlnire,
tân`ra \[i sim]i inima b`tându-i nebune[te.
– {i eu, dar le vom face \mpreun`, \i replic` Rand. |]i promit
s` nu te \mbr`]i[ez pân` când nu-mi vei cere chiar tu.
De[i \i vorbise destul de voalat, Annabelle \n]elese exact la ce
se refer`. Sim]ise cât de mult \[i dorea s`-l ating` [i s` fie atins`
de el.
28 ROBERTA MICHELS
Nu i se mai \ntâmplase asta niciodat`. Era pur [i simplu o
revela]ie, pentru ea.
Din nefericire, dorin]a de a fi cu el, cu orice pre], o orbi [i nu
observ`, atunci, multe dintre reac]iile lui, care prevesteau de fapt
ruptura care urmase.
De exemplu, când \i vorbise despre pericolele din munca de
poli]ist, de[i pân` atunci fusese foarte volubil \n conversa]ie, \n
momentele \n care atinse acest subiect, zâmbetul \i disp`ru cu
totul [i o cercet` cu o fa]` extrem de serioas`, iar tonul lui
avusese o not` de-a dreptul sumbr`. {ase s`pt`mâni mai târziu,
când \i pusese inelul pe deget, Rand \i spusese, mai \ntâi de toate,
c` dorin]a lui expres` e s` renun]e la profesia avut` pân` atunci.
Inima i se strânse cu putere. Cum fusese posibil` desp`r]irea
lor, de vreme ce amândoi fuseser` atât de ferici]i de aceast`
uniune?
Ochii Annabellei se adumbrir` \ncet [i ap`s` ceva mai mult pe
accelerator…
Discu]ia care dusese la ruptura lor fusese una dintre cele mai
incredibile din via]a ei [i n-o va uita niciodat`, cu siguran]`…
– Nu vreau o so]ie cu program redus, \i spuse el.
Dup` asta, Annabelle \i explic` timp de o s`pt`mân` ce
\nsemna cariera pentru ea [i cât de fericit` era c` \[i g`sise acea
slujb`. Chiar nu puteau s` aib` amândoi o carier` [i o c`s`torie
fericit`, \n acela[i timp? \l \ntreb` ea.
Cu cât \ncercase s`-l conving` mai mult, \ns`, cu atât el se
\ndârjise s` se opun`.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 29
Disperat` c`-l putea pierde, Annabelle \i propusese un
compromis: va vorbi cu [eful ei [i-i va spune c` dup` c`s`torie va
lucra doar patru ore pe zi.
– Nu, veni r`spunsul lui Rand, ca o ghilotin`. Nu \n]elegi? Nu
m` intereseaz` dac` lucrezi o or` sau o s`pt`mân`-ntreag`. M`
gândesc c` \n aceast` slujb`, indiferent de timpul cât lucrezi, po]i
fi r`nit` sau chiar omorât`. Ca angajat` \n poli]ie, ]i se poate
\ntâmpla, oricând. Dac` m` iube[ti, vei \n]elege c` nu m` po]i
pune sub tortur`, ori de câte ori ie[i din patul nostru pentru a
merge la serviciu.
– Dar \mi place foarte mult ceea ce fac, Rand… |mi iubesc,
pur [i simplu, munca.
– Mai mult decât pe mine? o str`fulger` el cu privirea.
– Ah, te iubesc [i pe tine [i munca mea. Nu crezi c` e posibil?
– Nu cred c` po]i iubi pe cineva [i s` nu ]ii cont de faptul c`
\i strici toat` via]a, având o astfel de slujb`. Po]i ie[i din cas` [i s`
fii imediat \mpu[cat` de vreun lunatec. {i \n plus, dup` ce lucrezi
atât de greu toat` ziua, ce \mi mai po]i oferi mie \n pat?
– Ah, chiar crezi c` n-am destul` for]` pentru a reu[i \n toate
departamentele vie]ii mele? Sunt foarte bun` \n munca mea [i nu
m` expun niciunui risc.
– Statisticile arat` c` [i cei mai buni poli]i[ti pot fi \mpu[ca]i
\n timpul orelor de serviciu.
– E[ti sigur c` nu vrei ca eu s` mai lucrez \n poli]ie?
– Da, foarte sigur.
– Nu pot s` renun], Rand…
30 ROBERTA MICHELS
– E ultimul t`u cuvânt?
– Da.
– Atunci… ne desp`r]im?
– Da…
– Dac` vei pleca acum, Annabelle, s` nu crezi c` voi ie[i dup`
tine pentru a te implora s` r`mâi.
– Nici nu ]i-am cerut asta.
|n s`pt`mâna care urmase, Annabelle se mutase la Salt Lake,
pentru a nu se mai \ntâlni niciodat` cu Rand.
Un singur lucru o f`cuse s` plâng`, atunci. Faptul c` fusese
nevoit` s` \mpacheteze din nou rochia de mireas` care fusese
\nainte a mamei ei [i pe care Janet i-o trimisese cu po[ta expres.
Re\ntoars` acas`, Annabelle nu mai sim]ise aceea[i bucurie de
pân` atunci, rev`zându-[i locurile natale. Ceva se rupsese \n
sufletul ei [i fiin]a ei toat` se schimbase pentru totdeauna.
***
Rand nu se putuse obi[nui nici el cu ideea desp`r]irii de
Annabelle [i imaginea ei din ziua \n care o v`zuse pentru prima
dat`, continuase s`-l obsedeze.
O Venus \n miniatur`, se gândi el, când tân`ra poli]ist`
descinse la sediul firmei lui, pentru cercet`rile legate de alerta
bombei. Totul la ea \i amintea de celebra sculptur`, a c`rei
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 31
armonie incitase \ntotdeauna imagina]ia b`rba]ilor.
Genele ei lungi [i negre \i adumbreau ochii verzi-g`lbui, ca de
felin`, dându-i un aer atât de fermec`tor, \ncât nicio alt` femeie
nu-l mai putea atrage. Gura era atât de senzual` [i cu un colorit
atât de atr`g`tor, \ncât cu greu rezistase s` n-o s`rute \n fiecare
moment al \ntâlnirilor lor. Mâinile ei mici [i delicate \l fascinau
de-a dreptul.
Cerule!…
Totul \l fascina la ea.
La pu]in timp dup` ce o cunoscuse, inteligen]a [i umorul ei
\ncepuser` s`-l atrag` la fel de mult ca aspectul fizic.
Nu mai \ntâlnise niciodat` o femeie ca ea. |n plus, era sigur c`
n-o interesau banii lui, ca pe atâtea altele. Se \ndr`gostise de ea
\n timpul vizion`rii primului film la care fuseser` \mpreun` [i era
sigur c` a[a va r`mâne \ntreaga lui via]`.
Cu dou`sprezece luni \n urm`, când Annabelle \i aruncase
inelul de logodn` \n fa]` [i alesese s` ias` din via]a lui, doar
mândria \l oprise s-o cheme \napoi.
|n perioda care urmase se ocupase [i mai mult de compania
lui, \ncercând s` [i-o scoat` din suflet [i din minte pe femeia care
alesese cariera, \n locul lui.
O \ntâlnise apoi pe Caroline [i sperase ca ea s`-l fac` s` uite
cu totul de Annabelle.
Acum, \ns`, dup` ce o rev`zuse pe fosta lui logodnic`, \[i
d`duse seama imediat c` nimic [i nimeni n-ar putea vreodat`
s`-l fac` s` nu mai viseze la ea.
32 ROBERTA MICHELS
De altfel, \i spusese \ntotdeauna Carolinei c` nu inten]iona s`
se c`s`toreasc` [i aceasta \i replicase c` nici ea nu era interesat`
de o astfel de complica]ie [i c` era mul]umit` de rela]ia lor, a[a
cum era. Fiecare dintre ei era liber s` se \ntâlneasc`, oricând, cu
altcineva [i niciunul nu considera necesar s` pun` vreo \ntrebare.
|n momentul \n care o chemase, \ns`, \n biroul lui din
Phoenix, pentru a o anun]a c` pleca la Salt Lake pentru o period`
nedeterminat`, Caroline \ncepuse s` plâng` [i-i m`rturisise c`, de
fapt, fusese \ntotdeauna, foarte \ndr`gostit` de el [i c` nu putea
suporta acum aceast` desp`r]ire. |l acuzase chiar c` n-o iubise
niciodat` [i c` nu-i ceruse s` mearg` cu el la Salt Lake.
Dac` ar fi sim]it mai devreme c` ea \ncepe s` se lege atât de
mult de el, ar fi f`cut probabil \n a[a fel \ncât s` se despart` mai
de mult, dar fusese mult prea \necat \n durerea provocat` de
desp`r]irea de Annabelle, pentru a fi putut observa sentimentele
Carolinei.
Se v`zuse, astfel, nevoit s`-i m`rturiseasc` faptul c` era
\ndr`gostit de o alt` femeie [i asta de foarte mult` vreme…
O r`nise pe Caroline [i regreta, dar ar fi fost [i mai r`u, pentru
amândoi, dac` nu i-ar fi spus adev`rul, m`car \n ceasul al
doisprezecelea.
|n circumstan]ele existente, totu[i, separarea fusese cea mai
bun` solu]ie. {tia c` va suferi, dar spera s`-l ierte [i s`-[i vad` \n
continuare de via]a ei.
|n ceea ce-l privea, n-ar mai fi putut ascunde ce se \ntâmpla \n
sufletul lui, nici fa]` de el nici fa]` de altcineva.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 33
Annabelle era toat` via]a lui. Dac` soarta \l va ajuta, va fi din
nou cu ea.
{i adev`ratul motiv al sosirii sale aici, era ea. De[i
departamentul companiei lui din Salt Lake era serios afectat, nu
s-ar fi gr`bit a[a s` vin` dac` Annabelle nu era \n aceast`
localitate. Imediat ce fusese anun]at de problemele intervenite
aici, se gândise s` vin` personal s` vad` ce se \ntâmpl`, dar asta
doar pentru a o putea \ntâlni pe ea.
|l c`utase, a[adar, pe unul dintre prietenii lor comuni de la
poli]ia din Phoenix, care-i spusese unde se angajase Annabelle \n
Salt Lake, astfel c` nu-i fusese deloc greu s` dea de ea. |n avion,
\i venise ideea s-o contacteze pe motiv c` ]ine neap`rat ca ea s`
se ocupe de cazul lui.
O iubise \ntotdeauna cu disperare [i acum era sigur c` a[a va
fi mereu.
Indiferent cât de mult timp va trebui s` lupte pentru ea,
Annabelle \i va fi \ntr-o bun` zi so]ie.
{i dac` ei \i f`cea bine s` aib` o slujb` atât de periculoas`, el
nu se va mai opune. Nu se va mai gândi la asta. Important era s`
fie din nou \mpreun`.
Simplul fapt c` \i ceruse s` se ocupe de problemele companiei
lui, \nseamn` c` se schimbase foarte mult dup` desp`r]irea lor.
Acum \n]elegea, \n sfâr[it, c` dac` slujba ei o f`cea fericit`, nu-i
putea impune s` renun]e la ea.
Dar faptul c` o vroia \napoi nu \nsemna c` o va putea avea \n
mod sigur, \[i spuse el.
34 ROBERTA MICHELS
Era un an \ntreg care st`tea \ntre ei. Poate nu va fi chiar atât
de u[or s-o conving` s` se \ntoarc` la el. Oricum, trebuia s` fie
atent s` nu mai gre[easc` din nou, pentru c` nimic altceva nu mai
avea importan]`, cu adev`rat, pentru el.
Când ajunse la locul de \ntâlnire, inspir` cu nesa] aerul
proasp`t de munte [i avu dintr-o dat` sentimentul c` lucrurile
vor fi \n favoarea lui.
Apoi, v`zând-o parcând \n fa]a restaurantului Dairy Freeze,
Rand zâmbi, mul]umit.
Localul p`rea un loc ideal pentru elanuri adolescentine, se
gândi el [i intr` \n`untru, unde Annabelle se [i a[ezase la una
dintre mesele cu vedere spre u[`.
– Am comandat deja pentru amândoi, spuse ea, imediat ce-l
v`zu pe Rand a[ezându-se \n fa]a ei. Dou` buc`]i de [unc` pr`jit`,
cartofi fran]uze[ti [i ciocolat` cald`.
– M` bucur s` v`d c` \]i aminte[ti, replic` el. Eu n-am uitat
absolut nimic din tot ce am tr`it \mpreun`.
– Rand? \i spuse ea pe un ton plin de repro[. Putem vorbi
despre problemele companiei tale? Unicul motiv pentru care
ne-am \ntâlnit acum e s` descoperim \mpreun` cine saboteaz`
afacerea ta [i s`-i oprim. {tiu cât de mult \nseamn` pentru tine
aceast` companie pe care ai mo[tenit-o de la tat`l t`u, [i de asta
am acceptat s` te ajut.
– Ai dreptate. L-am apreciat foarte mult. Când l-am pierdut, cu
doi ani \n urm`, am sim]it c` m-am desp`r]it de cel mai bun
prieten al meu. Unul dintre motivele pentru care te-am vrut pe
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 35
tine pentru rezolvarea acestui caz a fost [i acela c` tu e[ti capabil`
s` \n]elegi foarte bine lucrurile, nu doar s` le execu]i; am sim]it
c` putem comunica \n foarte multe privin]e, \nc` de la prima
noastr` \ntâlnire. E[ti unic`. Nicio alt` femeie nu m-ar putea
atrage mai mult.
Annabelle sorbi de câteva ori din cola pe care o comandase [i
care tocmai le fusese adus`, dup` care r`spunse cu fermitate:
– Cred c` e mai bine s` l`s`m trecutul la o parte, Rand.
Trebuie s` rezolv`m cât mai repede cu putin]` problemele cu
care se confrunt` acum compania ta.
Dac` ne pierdem timpul vorbind despre un trecut care,
oricum, nu se va mai \ntoarce niciodat`, vom \ntârzia inadmisibil
de mult g`sirea infractorului [i vei \nregistra pierderi din ce \n ce
mai mari. Nu cred c` \]i dore[ti asta, coment` Annabelle, sperând
s` pun` cap`t discu]iilor care-i r`suceau [i mai mult cu]itul \n
ran`.
A[adar, trecutul era mult prea dureros pentru ea pentru a-[i
mai aminti de el… E tot ceea ce aveam nevoie s` [tiu, se gândi
Rand.
– Când am ajuns aici, continu` Annabelle, mi-am adus aminte
c` am ceva foarte important de f`cut \n ora[, a[a c` propun s`
r`mâi s`-]i iei prânzul lini[tit, dup` care te a[tept la mine acas`
\ntr-o or`.
Cred c` mai [tii adresa mea, nu?
– Bine, atunci voi fi la tine peste o or`, \ncuviin]` Rand, \n
timp ce Annabelle se \ndep`rt`.
36 ROBERTA MICHELS
Dup` ce f`cu \ns` câ]iva pa[i, tân`ra se \ntoarse [i spuse
zâmbind:
– Când vei pleca de aici, ai grij` cum cobori panta. Toat`
lumea [tie cât de periculos e pasul Parley. E supranumit [i Pasul
Mor]ii…
Rand sim]i c` i se taie respira]ia:
– Mul]umesc pentru informa]ie, iubito. E foarte dr`gu] din
partea ta c` mi-ai spus, replic` el cu un zâmbet for]at.
– E normal s`-mi fac probleme… Am citit \n ,, Today's
Fortune" c` de când nu te-am v`zut e[ti mai bogat cu zece mii de
dolari…
E[ti cel mai \nst`rit client pe care l-am avut vreodat`… Nu
vreau s` te pierd.
M` a[tept s`-mi dai un onorariu destul de consistent, a[a c`
voi putea \n sfâr[it s` plec la Florida, \n ianuarie urm`tor. Pe mai
târziu, ad`ug` ea [i se gr`bi s` plece.
Gura ei surâzându-i \l mai obseda \nc`, \n momentul \n care
cobor\ spre ora[.
Trecuse un an de când n-o v`zuse, dar nu se schimbase deloc.
Ba mai mult, devenise [i mai atractiv`. Merita s` lupte s-o
recâ[tige.
Coborând muntele \n timp ce se gândea la toate aceste
lucruri, Rand se sim]i ca [i cum ar fi avut aripi. Peste doar câteva
minute va fi singur cu ea. Inima \i b`tea ca [i cum ar fi fost un
adolescent la prima \ntâlnire.
Nu se va mai desp`r]i de ea niciodat`.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 37
***
Odat` ajuns` \n ora[, Annabelle trecu pe la sediul poli]iei,
pentru a l`sa ni[te documente.
Constatase \ns` c` era extrem de emo]ionat` de \ntâlnirea cu
fostul ei logodnic [i nu-[i putea st`pâni sentimentele.
Gândul c` va fi singur` cu Rand o f`cea s`-i bat` inima cu
putere.
Astfel, porni spre cas` gândindu-se doar la momentele pe care
le va petrece al`turi de el.
Când se apropie \ns`, auzi alarma de la intrare. Probabil Rand,
ajungând \naintea ei, \ncerca s` deschid` u[a.
Din cauza acestei alarme, prietenii care doreau s-o viziteze \i
d`deau mai \ntâi un telefon. Vecinii se obi[nuiser` deja, de[i la
\nceput fuseser` pe cale s` fac` atac de cord, cu to]ii. Va trebui
s-o desfiin]eze, se gândi Annabelle, dar cât` vreme era singur`,
ezita. O sc`pa de multe nepl`ceri, cum fusese de pild` vizita
neanun]at` a lui Gerard, \n miez de noapte. |n momentul \n care
se declan[ase soneria, fusese atât de surprins [i de ru[inat c`
trezise to]i locatarii din jur, \ncât plecase, de team` s` nu-l
mu[truluiasc` cineva. A doua zi , la serviciu, \i spusese c`, dac` se
temea \n asemenea hal s` nu intre cineva peste ea, mai bine ar
pl`ti un poli]ist s` stea de gard` \n fa]a por]ii.
|n clipa \n care se apropie [i mai mult de cas`, tân`ra \l v`zu
38 ROBERTA MICHELS
pe Rand sprijinit de unul dintre pere]i.Statura lui \nalt` [i puternic`, o f`cu s` aib` un frison de
emo]ie pe [ira spin`rii. Era cea mai des`vâr[it` imagine a atrac]ieimasculine. |n mod sigur, n-ar putea dori mai mult niciun altb`rbat.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 39
Capitolul 3
Rand \ncepu s` râd` de cum o v`zu. Sirena \l amuzase teribil.Nu-[i amintea s` mai fi râs astfel de când \l p`r`sise Annabelle.
Via]a cu ea era \ntotdeauna plin` de surprize, se gândi Rand,cu inima plin` de iubire pentru tân`ra care intrase cu un an \nurm` \n via]a lui [i-l schimbase complet.
– M` prime[ti \n cas`? râse el amuzat, f`cându-i cu ochiul.Ar fi vrut s-o \mbr`]i[eze [i s-o s`rute imediat ce se apropie de
el, dar bine\n]eles, n-o f`cu.Annabelle vâr\ cheia \n broasc` [i \n acel moment sunetul
alarmei se dezactiv`.– Bine\n]eles, urmeaz`-m`, r`spunse ea [i intr` \n holul
spa]ios, apoi \n sufragerie.Pe masa din mijlocul camerei trona un computer [i o
imprimant`.Rand \[i roti ochii \n jur, pentru a descoperi sanctuarul fetei
pe care o iubea atât de mult. Dorise \ntotdeauna s` vad` casa ei.
S` vad` lucrurile pe care le atingea zi de zi, s` vad` atmosfera \n
care tr`ia [i, probabil, visa la el.
Ca o p`pu[` perfect propor]ionat`, corpul mic [i zvelt al
Annabellei se mi[c` de colo-colo cu gra]ie prin camer`, aranjând
câteva lucruri, dup` care \l \ntreb` cu amabilitate:
– Vrei o cafea? Sau un sifon?
– Nu voi refuza o cola, dac` ai, r`spunse el, continuând s-o
cerceteze din cap pân`-n picioare.
Apoi, se a[ez` \n fa]a computerului a[ezat pe mas` [i zâmbi
\ng`duitor, pentru c` acesta era o marc` mult inferioar`
computerelor produse de firma lui.
– Faci [i tu parte dintre cei care \mi saboteaz` firma? surâse el,
amuzat de propria-i glum`.
– Am [i un Dunbarton, nu-]i face griji, r`spunse Annabelle, \n
biroul meu. Pe `sta l-am primit cadou cu ceva timp \n urm` de la
o firm` cu care am colaborat, dar recunosc c` mi-a venit s`-l
arunc, \ntr-una din zilele trecute.
– CyberMedia e o firm` f`r` prea mare valoare. Folosesc
materiale inferioare, chiar era cazul s`-l arunci cât colo.
– Hai s` l`s`m asta [i s` vorbim despre cazul t`u. Po]i s`-mi
spui ceva ce ne-ar putea ajuta? Gânde[te-te la asta, e important.
Rand o privi pu]in dezam`git, pentru c` nu se a[teptase s`
treac` direct la subiect. Sperase c` vor face mai \nainte turul casei
[i c` vor avea discu]ii mai particulare, dar constata c` n-avea nicio
[ans`, cel pu]in pentru moment.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 41
– Nu, doar c` am primit ni[te reclama]ii ale unor utilizatori.
– Când ai primit prima reclama]ie de acest fel? \ntreb` ea,
atent` la toate detaliile.
Rand se sim]i dintr-o dat` ca [i cum s-ar fi aflat la sediul
poli]iei. Nu avea \ns` de ales… Trebuia s` colaboreze. Atât de
dragul firmei, cât [i, mai ales, de dragul rela]iei lor, care trebuia
s` mearg` \n sensul dorit de el. Avea nevoie de foarte mult`
abilitate. Orice pas gre[it l-ar putea costa.
– Cu o s`pt`mân` \n urm`, dar n-am putut s` vin aici pân`
alalt`ieri. Poate ar fi fost necesar s` m` mi[c mai repede, coment`
el, dar nu mi-am dat seama de asta de la \nceput.
– De ce ai a[teptat atât de mult? \l \ntreb` Annabelle pe un ton
mustr`tor, alungindu-[i gâtul \n direc]ia lui.
Pentru c` a trebuit s`-mi \nchei \ntâi ni[te afaceri, pentru a m`
putea gândi doar la tine, iubito, ar fi vrut el s`-i spun`, dup` care
s-o cuprind` \n bra]e [i s-o strâng` cu putere la piept.
– Directorul meu a sperat c` va putea rezolva singur
problemele, f`r` amestecul meu. Când [i-a dat seama c` e dep`[it
de situa]ie, mi-a cerut ajutorul. Fusese [i el convins c` nu va fi
nevoie s` intervin.
– Eu am auzit câte ceva, dar pentru c` lucram la un alt caz, nu
m-am implicat \n aceste probleme, \l anun]` Annabelle.
– S` vedem ce ai auzit.
Annabelle \i \nmân` unul dintre ziarele aflate pe marginea
mesei, cu un articol despre câ]iva tineri hackeri…
Dup` câteva minute, Rand termin` de citit articolul despre
42 ROBERTA MICHELS
dispari]ia lui Bryan Ludlow, dar nu v`zu leg`tura dintre acesta [i
problemele lui.
De fapt, nu se putea concentra decât asupra corpului femeii
care-i lipsise atât de mult [i pe care vroia cu ardoare s-o strâng`
\n bra]e.
Annabelle se a[ez` pe scaunul din fa]a lui.
– Ceea ce n-ai putut afla desigur din ziar, e c` Trina Martin,
prietena lui Bryan, mi-a telefonat s`-mi spun` c` ea b`nuie[te c`
\n spatele acestei afaceri e chiar Bryan, [i m-a rugat s` m` ocup
eu de acest caz, f`r` a amesteca poli]ia pentru g`sirea prietenului
ei.
Annabelle se vedea, cât de colo, era foarte mândr` c` f`cea
parte din compania lui Roman Lufka [i avea [i de ce, \[i spuse
Rand. Cu un an \n urm`, n-ar fi putut \n]elege aceste lucruri. Cu
un an \n urm`, o iubea cu o dragoste prea posesiv`. Fusese
nebun, s` renun]e la ea. Niciodat`, \ns`, nu e prea târziu s`
\ncerci s` repari o gre[eal`, iar el trebuia s` reu[easc` s` [i-o
apropie din nou pe Annabelle. Anul care se scursese f`r` ea
fusese un adev`rat co[mar.
Lucrurile se vor schimba. De aceea era acum aici. |n plus,
lucrând cu ea, o aprecia [i mai mult. Era extrem de bine preg`tit`
pentru profesia pe care o f`cea [i, \n plus, era pasionat` de
munca ei.
– Cred c` sistemul de securitate propus de tine nu e destul de
eficace, Rand, [i asta pentru c` \]i \nchipui c` e[ti cea mai tare
minte din lume. S-a v`zut, acum, c` e nevoie s` realizezi c` for]a
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 43
companiei tale incit` destule spirite care se \nc`p`]âneaz` s-o
doboare, [i cum nu te-ai gândit \nainte la asta, nici nu le-a fost
prea greu s` g`seasc` modalitatea de a-]i face r`u.
– Da, sigur c` va trebui s` schimb ni[te lucruri de acum
\ncolo, replic` el, \ncercând s` nu ia \n seam` tonul ironic cu
care-i vorbise fosta lui logodnic`. Cu ajutorul t`u, voi reu[i \n
mod sigur s` realizez ceea ce n-am realizat pân` acum, \i surâse
el, cu cel mai atractiv zâmbet din arsenal.
Ca [i cum ar fi vrut s` \nt`reasc` cele spuse, Rand \[i a[ez`
u[or mâna pe bra]ul ei.
Annabelle p`ru s`-[i fi pierdut brusc glasul \n urma gestului
lui, pentru c` deschise gura s` spun` ceva, dar nu reu[i s` scoat`
niciun sunet.
P`rea extrem de emo]ionat` [i Rand zâmbi cu duio[ie…
Atrac]ia chimic` dintre dou` persoane nu dispare niciodat`, se
gândi el [i spran]ele c` va reu[i \n cele din urm` s-o fac` pe
Annabelle mireasa lui, ren`scur` cu [i mai mult` putere.
– Oricum, spuse ea pentru a elimina tensiunea dintre ei, nu
putem trage deocamdat` niciun fel de concluzii. Bryan poate fi
doar un complice, sau chiar poate nu e implicat deloc \n aceast`
fraud`. R`mâne de v`zut. Deocamdat`, tot ce trebuie s` avem \n
vedere e s` nu ne pripim niciun moment, \n niciuna dintre
ac]iunile pe care le vom \ntreprinde.
– Am \ncredere \n tine, Annabelle, r`spunse el [i-i lu` mâinile
\n ale lui, strângându-le cu c`ldur`.
– Rand! \l cert` ea, retr`gându-[i mâinile, dup` care continu`
44 ROBERTA MICHELS
pe un ton profesional. Trebuie s`-]i spun c` probabil tehnicianul
serverului de la compania ta de aici e implicat cu vârf [i \ndesat
\n aceast` fraud`. Cineva din companie e \n mod sigur vinovat de
divulgarea parolei care l-a ajutat pe Bryan s` intre \n computerele
utilizatorilor.
Annabelle avea dreptate, \[i spuse el, probabil era implicat
chiar cineva din interiorul companiei \n aceast` problem`, de[i
avusese \ntotdeauna foarte mare \ncredere \n angaja]ii lui.
Oricum, continu` el s` reflecteze, ea avea deja un plan de b`taie
pe care nici FBI-ul nu l-ar fi putut \ncropi \ntr-un timp atât de
scurt, se gândi Rand, cu o admira]ie care cre[tea tot mai mult.
– |]i mul]umesc c` ai acceptat s` m` aju]i, Annabelle. Sper c`
vom reu[i s` rezolv`m acest incident \mpreun`… Vom s`rb`tori
apoi reu[ita, \ntr-un mod cu totul [i cu totul special, \i spuse el,
cu ochii scânteind.
– Da, s` l`s`m asta acum, o s`-mi mul]ume[ti dup` ce vom
\nvinge, \ntr-adev`r. Cred \ns` c` dac` Bryan a fost cel care a
descoperit parola, reu[ind astfel s` provoace toate aceste
inconveniente, a fost probabil ajutat de cineva din interiorul
companiei, care i-a furnizat datele necesare. Repet asta, pentru c`
nu trebuie s` ne scape nimic din vedere.
Rand privi o clip` undeva, \n fa]a lui, gânditor.
Annabelle \l cercet` lung, cu coada ochiului.
Era un b`rbat foarte atractiv [i inteligent. Nu era de mirare c`
ajunsese atât de sus \n profesia lui, reflect` ea, surprins` c` de[i
nu-l v`zuse atât de mult timp, era la fel de atras` de el,
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 45
ca-ntotdeauna.
De ce nu avuseser` mai mult` r`bdare unul cu cel`lalt, poate
ar fi fost posibil un compromis. Poate…
Oh, Doamne, ce-i trecea acum prin cap?
– Am pierdut deja o mul]ime de clien]i \n aceast` zon`, spuse
Rand. Dac` situa]ia se va \nr`ut`]i, \mi voi pierde \ntreaga
credibilitate, \n Salt Lake [i nu numai, astfel c` \]i voi da tot
sprijinul de care vei avea nevoie.
– Da, e adev`rat, va trebui s` ac]ion`m cât mai repede cu
putin]`, insist` Annabelle, uitându-se undeva deasupra lui,
preocupat` de zecile de idei contradictorii care-i treceau acum
prin minte.
– Exact, replic` el. Eu sunt gata pentru orice, r`spunse Rand,
trecându-[i mâinile prin p`rul bogat [i privind-o printre gene.
– Voi \ncepe cu interogarea tehnicianului de la compania ta,
\l anun]` Annabelle, aranjându-[i o [uvi]` care-i c`dea mereu pe
frunte [i pref`cându-se c` nu observase tonul lui insinuant.
|n ciuda a[tept`rilor tinerei, Rand nu mai f`cu niciun
comentariu \n acest sens.
– Rand, continu` Annabelle, privindu-l insistent cu ochii ei de
felin` \ngusta]i foarte mult, asemenea unui pictor care se
preg`te[te s` prind` ceva pe un portret… Asear`, pe la ora
unsprezece, am sunat la firma ta, la departamentul care ar trebui
s` furnizeze servicii dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i
patru. Am vrut s` v`d cum stau lucrurile acolo. Când am revenit,
pe la trei diminea]a, mi s-a spus c` sunt de serviciu doar doi
46 ROBERTA MICHELS
tehnicieni, la acea or`. Dac` lucrurile vor continua astfel, s` nu te
miri dac` vei avea permanent, probleme.
– Da, admise el, voi vorbi chiar ast`zi cu managerul meu.
– La ora patru, când am sunat din nou, mai r`m`sese doar un
singur tehnician, pentru toat` re]eaua…
Annabelle scoase din buzunar un reportofon [i-l puse pe
mas`.
– Ascult` asta, ad`ug` ea.
Dup` doar câteva minute de ascultare, Rand realiz` c` nicio
companie, oricât de mic`, n-ar putea supravie]ui cu un astfel de
angajat tehnic. |i furnizase atâtea date, r`spunzând la \ntreb`rile
ei, \ncât dac` Annabelle n-ar fi lucrat pentru el [i ar fi fost \n
schimb un hacker ca atâ]ia al]ii, paguba deja avut` s-ar fi extins
v`zând cu ochii.
-Cerule, Annabelle!… E[ti genial`…E[ti… incredibil`, spuse
el [i \ntinse mâna s` \nchid` reportofonul. Annabelle i-o luase
\nainte, \ns`, cu câteva secunde, astfel c` mâna lui se suprapuse
peste degetele ei. Le sim]i tremurând.
Oricât de mult \ncerca s` braveze [i s`-l resping`, un lucru era
sigur: \l dorea.
– S` mai amân`m trasul concluziilor, r`spunse ea [ov`ind,
emo]ionat`, de atingerea lui. Aceast` persoan` poate fi un
complice… Pe de alt` parte, poate n-are niciun amestec \n toat`
povestea noastr` [i altcineva, la care nu ne gândim, \nc`, a f`cut
toat` t`r`[enia.
– Voi lua caseta pentru a i-o da [efului departamentului
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 47
tehnic, continu` Rand.
– Mai gânde[te-te… Poate nu e cazul s`-l implici… |n
momentul de fa]`, e mai bine s` ne gândim c` oricine din
compania ta ar putea avea o parte din vin`.
Dup` câteva momente, Annabelle scoase o alt` caset` din
buzunar [i, punând-o la reportofon \n locul celei vechi, \i spuse
lui Rand, deosebit de concentrat`:
– Ascult` acum asta… La ora cinci, când am sunat din nou la
linia ta permanent`, mi-a r`spuns o voce de adolescent… Era
foarte bine informat cu toate detaliile legate de serviciul tehnic al
companiei tale [i mi-a r`spuns cu mult` competen]` la toate
\ntreb`rile. Acesta cred c` era Bryan. Ascult`…
Rand ascult` uimit, totul, pân` la cap`t, f`r` s` fac` nicio
mi[care. Dup` ce Annabelle \nchise reportofonul, \i spuse cu
mult` hot`râre \n glas:
– Trebuie s-o suni pe Trina.
– Gând la gând cu bucurie, r`spunse Annabelle, cu un surâs
ironic \n col]ul gurii.
O voi suna chiar acum, de la telefonul fix, din buc`t`rie. Cred
c` e la [coal`, acum.
Dup` asta, Annabelle lu` reportofonul [i ie[i din camer`.
Dup` câteva minute, Rand o auzi spunând emo]ionat`:
– Bun` ziua, sunt domni[oara Smith. A[ vrea s` vorbesc cu
Trina Martin. Mi-a l`sat un mesaj prin care \mi cere ni[te
informa]ii cu privire la programul clubului de poezie. O pute]i
chema la telefon, v` rog?
48 ROBERTA MICHELS
Rand intr` \n buc`t`rie, foarte amuzat.
– Domni[oara Smith? \ntreb` el [optit.
– Mul]umesc, a[tept, continu` Annabelle convorbirea
telefonic`.
– Pot s` iau un m`r? \ntreb` el din nou, pe acela[i ton.
Annabelle \i f`cu un semn spre frigider, apoi se \ntoarse din
nou spre telefon, preg`tindu-se s` deschid` reportofonul.
Cum la cel`lalt cap`t al firului nu se auzea \nc` nimic, se
\ntoarse din nou spre Rand.
Dac` cineva i-ar fi spus cu o lun` \n urm` c` Rand va locui \n
casa ei [i va umbla ca la el acas` prin buc`t`ria ei, ar fi spus cu
siguran]` c` era cea mai mare inep]ie din lume.
– Alo, domni[oara Smith? se auzi de la cap`tul cel`lalt al
firului.
– Bun`, Trina, sunt de fapt Annabelle Forrester. Nu rosti, \ns`
numele meu, bine?
– Ah, am \n]eles, r`spunse Trina, surprins`.
Rand veni lâng` telefon [i Annabelle schimb` receptorul \n
cealalt` mân`, pentru a-i permite [i lui s` asculte convorbirea.
– |]i voi pune o caset` [i te rog s`-mi spui dac` recuno[ti
vocea. Bine?
– Da.
Dup` terminarea casetei, Annabelle \nchise reportofonul [i
duse din nou receptorul la ureche.
– Ce spui, Trina?
– Era vocea lui Bryan, [opti Trina. L-a[ recunoa[te dintr-un
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 49
milion de persoane.
– E[ti sigur`?
Rand puse o mân` pe um`rul ei.
N-ar fi trebuit s` fac` asta, \[i spuse Annabelle. Prea multe
emo]ii pe capul meu, e greu s` rezist.
– Da, r`spunse fata. Cum a]i reu[it s` vorbi]i cu el? Se auzea
[i un câine acolo, dar el n-are câine… Unde e?
– – |]i voi explica totul când te voi suna data viitoare,
r`spunse Annabelle, scuturându-[i um`rul, pentru a sc`pa de
atingerea lui Rand. Dac` vei avea vreo veste despre Bryan, las`
un mesaj la agen]ie. |l voi primi imediat.
– Am \n]eles. Sunte]i formidabil`.
– Vom vedea asta, spuse ea repede, pentru c` Rand continua
s-o ]in` de um`r, ceea ce o f`cu s`-[i cam piard` respira]ia.
|ntoarce-te \n clas`, \nainte ca cineva s` \nceap` s` b`nuiasc`
ceva.
– Bine, ne vom auzi curând.
Imediat ce termin` convorbirea, Annabelle se duse ]int` \n
sufragerie, ner`bd`toare s` fie cât mai departe de Rand. Emo]iile
pe care i le provocase aproape o sufocaser`, a[a c` se l`s` s` cad`
pe primul scaun lâng` care ajunse.
– E din ce \n ce mai clar, spuse ea. Bryan, r`nit de discu]iile [i
de ne\n]elegerile din familie, ca cei mai mul]i dintre adolescen]i,
a vrut s` se r`zbune f`când o fapt` reprobabil`, care s`
submineze cariera politic` a tat`lui lui. Dac` poli]ia va \ncepe
s`-l caute [i numele lui va umple jurnalele, se cheam` c` planul
50 ROBERTA MICHELS
i-a reu[it. Dup` o asemenea isprav`, guvernatorul va avea \n mod
sigur multe probleme de imagine.
– V`d c` e[ti afectat`, la gândul acestei posibilit`]i.
– Bine\n]eles, pentru c` nu e un caz singular. Celebra
ne\n]elegere dintre genera]ii \i face pe mul]i p`rin]i s` ajung` \n
situa]ii nedorite [i chiar periculoase. |n plus, revolta copiilor e [i
ea, dup` cum se vede, la fel de periculoas`. Spre deosebire de al]i
adolescen]i care \ncep s` consume droguri, din spirit de frond`,
sau s` ias` cu fata pe care n-o dore[te familia lui, Bryan, a c`rui
drog e desigur computerul, a s`vâr[it o crim` cu ramifica]ii
multiple [i extrem de complicate.
– Dar dac` pur [i simplu are o \nclina]ie spre crim`?
– M-am gândit [i eu la asta, dar Trina mi-a spus c` nu e posibil,
pentru c` n-a avut, niciodat` niciun fel de ie[ire care s-o fac` s`
se gândeasc` la a[a ceva. Nu e violent [i, \n plus, e o fire foarte
deschis`, din câte mi-a spus ea. |i pare r`u pentru el [i sper` s`-l
g`sim.
– E un adolescent sc`pat de sub control \ntr-un moment de
criz`, care, \n ciuda a ceea ce ]i-a spus Trina, e pe punctul s`
s`vâr[easc` o crim` informa]ional` foarte grav`, a[a c` e sigur,
trebuie s` depunem toate eforturile pentru a-l g`si cât mai
repede cu putin]` [i a-l opri, coment` Rand, deosebit de serios.
– Da, sunt absolut de acord, r`spunse Annabelle. Pân` vom
avea [i alte date ale problemei, voi ac]iona sub acoperirea de
tehnician al firmei Dunbarton. Asta, doar \n prima faz` a
investiga]iei.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 51
|n acest moment, Annabelle se a[teptase ca Rand s` fac` un
comentariu. Acesta, \ns`, nu spuse nimic, ca [i cum n-ar fi auzit
cele spuse de ea.
– |n felul acesta m` voi putea infiltra mai u[or printre
persoanele care ar fi putut furniza parola, ad`ug` Annabelle. Apoi
t`cu din nou, dup` care spuse cu un surâs sardonic, \n timp ce
vocea \i cobor\ foarte mult:
– Ai \n vedere [i ipoteza c` vreuna dintre femeile din via]a ta
personal`, pe care ai p`r`sit-o la un moment dat, ar fi putut pl`ti
un hacker, ca s` te ruineze?
– Ca de pild`, tu, nu? râse el cu poft`.
– Da, ar fi trebuit s` m` suspectezi [i pe mine, r`spunse ea,
f`r` s` zâmbeasc`.
– Ca s` fiu foarte sincer, continuu s` m` mir c` ai acceptat s`
lucrezi pentru mine, spuse el, [i ad`ug` dup` o pauz`:
– M` cuno[ti atât de pu]in, Annabelle… Ai plecat prea repede
din Phoenix.
Tân`ra \[i plec` pleoapele, [ocat` de aceast` remarc` a lui…
Cum putea s`-i spun` asta? Chiar nu realizase cât` durere
avusese \n suflet \n momentul \n care plecase f`r` s` se mai uite
\napoi?
El n-a vrut niciodat` un partener egal… N-a vrut s` admit` c`,
de[i \l iubise atât de mult, nu putuse s` se abandoneze cu totul
acestei iubiri, pierzându-[i propria identitate [i uitând de orice
altceva, \n afar` de el.
Acum, \ncerca s-o fac` s` simt` c` fusese singura vinovat` de
52 ROBERTA MICHELS
ruptura dintre ei.
Nu-l l`sa s`-]i fac` asta, \[i spuse ea, nu-i mai permite s`
vorbeasc` despre altceva, \n afara problemelor legate de caz.
– S` revenim la oile noastre, Rand, pentru c` e foarte
important ce se \ntâmpl` cu compania ta. E[ti aproape \n afara
oric`rei siguran]e. E de necrezut cum ai l`sat astfel lucrurile.
– Am \n]eles asta acum, Annabelle, [i voi lua toate m`surile
necesare. Crezi c` ar trebui s-o \ntâlnim pe Trina? Poate mai afl`m
câte ceva de la ea.
– Roman vrea ca, deocamdat`, s` nu risc`m o \ntâlnire. Mi-a
propus s` ]in, pentru moment, leg`tura cu ea doar prin
intermediul telefonului, r`spunse Annabelle [i \[i d`du seama c`
se \ntâmplase exact ce se temuse mai mult: adora s` lucreze cu
el… Adora s`-l asculte [i s`-l priveasc`, iar faptul c` Rand se
comporta \n casa ei cu degajarea cu care te compor]i \n propria
cas`, o emo]iona permanent.
Toate acestea, \ns`, trebuie s` se sfâr[easc`. Nu mai putea
continua aceast` agonie mult timp… Va trebui s` rezolve acest
caz \ntr-un timp record. |n felul acesta, peste doar câteva zile, nu
mai aveau de ce s` se \ntâlneasc`.
,,R`mâi cu cariera ta!… Dar nu te a[tepta s-auzi de funeraliile
mele, iubito!” \i r`sunar` \n minte cuvintele spuse de el \n urm`
cu un an, \nainte ca u[a s` se \nchid` cu putere \n urma ei.
– Annabelle?…
Vocea lui o \ntoarse brusc din amintirile agonizante, exact la
timp pentru a \ntrerupe cursul lacrimilor care se preg`teau s`-i
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 53
invadeze ochii.
Rela]ia dintre ei fusese la \nceput atât de s`lbatic`, atât de
minunat de ie[it` de sub control… Nimic din toat` \nf`]i[area lui
de acum n-ar fi putut-o face s` cread` c` e \n stare de un astfel de
comportament romantic [i pasional.
– M-ar ajuta foarte mult dac` mi-ai putea furniza o list` a
tuturor angaja]ilor actuali din aceast` zon`, ca [i a celor care au
lucrat pentru compania ta din Salt Lake \nc` de la \nfiin]are,
declar` ea, revenindu-[i.
– Da, am a[a ceva \n bagajul meu de la hotel. }i le voi da. Pe
urm`, \n timp ce tu vei fi ocupat` la serverul central, eu voi
\ncerca s` preiau linia dezafectat` de Bryan.
– Va fi dificil s` faci asta de la hotel, replic` Annabelle.
– Da. Cum tu ai toat` aceast` aparatur` modern`… a[ putea
s` aduc aici toate documentele pe care le am la mine [i s` folosim
casa ta ca baz` principal`, \n perioada \n care voi sta aici.
– Ce? \ntreb` ea, realizând \n acela[i timp c` dac` n-ar fi fost
a[ezat`, s-ar fi pr`bu[it, \n acel moment.
– Cred c` ar fi cea mai bun` solu]ie, Annabelle. Asta te va ajuta
[i mai mult \n ideea ta de a lucra sub acoperire. Pe urm`, vei
putea folosi [i tu camera mea de hotel, atunci când aceast`
solu]ie ]i-ar fi mai eficient` sau mai comod`.
Ea \ncuviin]` \n cele din urm`, dându-[i seama c` Rand avea
dreptate. Oricum, dac` Bryan era f`pta[ul, cazul se va rezolva
foarte repede [i Rand va pleca la Phoenix, astfel c` nu va mai fi
nevoit` s`-l \ntâlneasc`, \[i repet` \n gând pentru a mia oar`
54 ROBERTA MICHELS
Annabelle, ca [i cum ar fi vrut s` se conving` mai bine pe sine
\ns`[i c` lucrurile vor sta astfel.
– Da, e o idee foarte practic`, spuse ea.
– M` bucur c` e[ti de acord. |n acela[i timp, voi cere \nc` un
rând de chei de la camera mea din hotel, astfel c` vei putea merge
acolo ori de câte ori crezi c` e mai bine s` dai un telefon de care
trebuie s` fii sigur` c` nu e interceptat sau s` te \ntâlne[ti cu
cineva pentru cercet`rile tale, f`r` a fi nevoit` s` dezv`lui adresa
la care locuie[ti.
Rand f`cu apoi o pauz`, \n care surâse atât de pozna[, \ncât
Annabelle fu sigur` c`-i venise \n minte o idee stranie:
– A[ vrea s` m` pot transforma \ntr-un fluture de noapte [i s`
intru pe fereastr` \n timp ce stai de vorb` cu managerul meu. Mor
de curiozitate s` v`d cum rezist` farmecului t`u, când va fi singur
cu tine la serverul central, spuse Rand, dup` care izbucni \ntr-un
râs extrem de amuzat.
– Mai bine c` nu po]i s` faci asta, cred, \l tachin` Annabelle [i
pentru a sc`pa m`car câteva clipe de apropierea lui, se duse la
buc`t`rie [i se \ntoarse cu un rând de chei, pe care i le \nmân`
lui Rand pentru a putea folosi [i el casa ei ori de câte ori avea
nevoie s` aduc` sau s` ia documente legate de cazul pentru care
lucrau.
– Ia-le, spuse ea [i \i \ntinse lui Rand cheile, astfel ca el s` nu
\i poat` atinge degetele. Sunt de la u[a de la intrare.
Rand lu` cheile, dar nu f`cu niciun pas spre ie[ire.
– Haide, ce mai a[tep]i? \ntreb` Annabelle, pe un ton voit dur
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 55
[i hot`rât.
– Chiar trebuie s` plec? morm`i Rand, nemul]umit.
|ncercând s`-[i compun` o expresie cât mai uimit` de aceast`
\ntrebare a lui, Annabelle r`spunse privindu-l \n ochi:
– Nu \n]eleg de ce ai \ntrebat asta.
– Pe dracu, nu \n]elegi, zâmbi el for]at.
– E-n regul`, Rand, ne vedem mai târziu, se gr`bi ea s`-l
conduc` spre u[a de la ie[ire, sim]ind c` nu mai putea \ndura
tensiunea pe care i-o provoca apropierea lui.
Imediat ce \nchise, \ns`, u[a dup` el, lu` un binoclu pe care
i-l f`cuse cadou Roman de ziua ei [i alerg` la fereastra de la
buc`t`rie, de unde \l privi cu aten]ie pe fostul ei logodnic,
\ndep`rtându-se pe motocicleta cu care venise.
Râdea? se \ntreb` Annabelle, stupefiat`, uitându-se cu [i mai
mult` aten]ie.
Da, râdea!
Se sim]ea victorios, desigur, concluzion` Annabelle, furioas`.
N-avea \ns` timp pentru a se gândi la astfel de lucruri, \[i
spuse ea, punând binoclul la loc. Presupunând c` Howard nu
pleca acas` pân` la patru [i jum`tate, mai avea exact o or` pentru
a sta de vorb` cu el.
Peste dou`zeci [i cinci de minute, Annabelle parc` \n fa]a
firmei Dunbarton [i-l sun` imediat, pe Gerard pentru a-i spune
c` regreta nespus c` nu putea lua cina cu el, dar \l ruga s-o ajute
\n cazul fraudelor de la compania lui Rand.
Amabil ca de obicei, Gerard accept` cu pl`cere [i Annabelle
56 ROBERTA MICHELS
intr` plin` de speran]` \n cl`direa faimosului concern.
Interviul cu Howard, tehnicianul firmei lui Rand, se desf`[ur`
chiar mai bine decât anticipase Annabelle, la \nceput.
Dup` ce vorbir` pu]in despre o serie \ntreag` de lucruri legate
de istoria computerelor, Annabelle trecu testul de tehnician f`r`
nicio eroare. Asta, \n primul rând, pentru c` Gerard, a c`rui
prezen]` o solicitase, \i pusese mereu \ntreb`ri care o duceau,
vrând-nevrând, spre rezultatul optim.
Dup` ce v`zu [i scrisorile de recomandare de la firmele la care
lucrase \nainte, Howard \i ur` bun venit \n echipa Dunbarton,
dup` care \i ar`t` locul de munc` [i-i spuse c` orele ei de
program vor fi de la zece seara la [ase diminea]a, cu acordul ei,
bine\n]eles.
B`rbatul era un excelent profesionist [i-i puse la \ndemân`
toate informa]iile de care avusese nevoie.
Când ajunse acas`, Rand, auzindu-i ma[ina, ie[i imediat \n
cap`tul sc`rilor.
Când se apropie, sim]i un miros de mâncare atât de apetisant
cum nu mai sim]ise de mult \n casa ei.
– M` bucur c` te-ai descurcat \n buc`t`ria mea, spuse ea
râzând, dar vestea cea mai nemaipomenit` e c` am \nceput
munca la cazul t`u [i s-ar putea s` avem rezultatul foarte curând.
Dar cum ai venit pân` aici? \ntreb` ea, realizând c` nu-i v`zuse
motocicleta.
– Cu o ma[in` pe care am \nchiriat-o azi. E parcat` \n fa]a
casei.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 57
– Ascult`, Rand, spuse Annabelle, foarte ap`sat. Am impresiac` \]i cheltuie[ti for]ele \n alt` direc]ie decât cea legat` deproblemele companiei tale, de aceea cred c` e mai bine s`termin`m totul cât mai repede posibil [i s` te \ntorci la Phoenix.Acum, m` duc s` m` schimb, iar când m` voi \ntoarce, voi punemasa.
– E deja pus`, zâmbi Rand [i Annabelle r`mase o clip` cu ochiifixa]i pe buzele lui, aproape f`r` s`-[i dea seama.
– Ascult` asta \n timp ce m` voi schimba spuse Annabelle,sco]ând un reportofon din buzunarul vestei. Am \nregistrat tot ceam vorbit cu Howard. Cred c` te vei amuza, auzindu-m` \npostura de tehnician.
58 ROBERTA MICHELS
Capitolul 4
Rand o urm`ri cu privirea, \n timp ce se \ndep`rt`.Annabelle ar`ta cu totul special \n acea zi. |mbr`cat` \n
costumul de lucru, formele \i ie[eau mai pu]in \n eviden]`, dargra]ia cu care se mi[ca [i p`rul m`t`sos \i d`deau un aer aparte.
Rand deschise reportofonul [i ascult` cu aten]ie discu]iadintre Annabelle [i tehnicianul lui.
– V` mul]umesc c` a]i venit, domni[oar` Black, dar pentrumoment n-avem niciun post de tehnician, se auzi vocea luiHoward.
– Da, secretara mi-a spus [i ea acela[i lucru, r`spunseAnnabelle cu aplomb, dar am venit s` vorbesc cu dumneavoastr`.Am vrut s` v` dau toate astea.
– Ce sunt astea?– Ni[te cipuri \n genul celor folosite de compania Cyber
Media \n ultimele dou`sprezece luni. Sunt introduse \n noile lor
computere pentru a le face mai puternice, de[i sunt vândute la
pre]ul dinainte. |n felul acesta, au \nceput s` aib` foarte mult
succes, astfel c` au \nregistrat vânz`ri uria[e, eliminând orice
concuren]`. Nici m`car Dunbarton n-a vândut atât de multe
computere \n ultimele luni. Acum, s` v` ar`t un astfel de cip al
companiei Dunbarton. V` rog s` le compara]i [i s`-mi spune]i ce
crede]i.
– Nu [tiu… Mi se par la fel.
Rand strâmb` din nas … Howard d`dea impresia unui idiot.
– Nu se poate s` nu v` da]i seama c` cele de la Dunbarton
sunt de o calitate net superioar`. Astfel, de[i sunt mai scumpe, \n
timp profitul este mai mare, pentru c` nu se uzeaz`. Am citit asta
[i \ntr-un ziar de specialitate, când m` preg`team s`-mi dau
licen]a ca inginer \n informatic`.
– E[ti inginer \n informatic`? \ntreb` uimit Howard.
– Da, am scris asta \n CV-ul meu, dar v`d c` n-a]i avut timp
s`-l citi]i. Sper ca \ntr-o zi s` am propria mea companie.
– S` vedem diferen]a, r`zuindu-le cu o moned`.
Howard se auzi apoi râcâind, \ncercând astfel diferen]a dintre
metale.
– Ai dreptate, domni[oar` Black, al nostru e mult mai
rezistent, spuse Howard pe un ton atât de mândru, ca [i cum ar
fi inventat roata, \n acel moment.
Rand \nchise reportofonul [i se uit` amuzat spre Annabelle,
care tocmai intra \n \nc`pere.
– Nu e nevoie s` mai ascult, pentru a-mi da seama c` l-ai
60 ROBERTA MICHELS
\nvârtit pe degete, spuse el, râzând acum de-a binelea.
O dat` \n plus, fu nevoit s` recunoasc` faptul c` fosta lui
logodnic` era de o inteligen]` sclipitoare.
– Ai foarte multe talente, spuse Rand, privind-o cu admira]ie.
L-ai f`cut [ah mat pe Howard.
– Venind din partea ta, e un compliment foarte mare, replic`
ea.
– De ce?
– Nu fi modest, Rand. Talentele tale te-au propulsat \n fruntea
uneia dintre cele mai importante companii de computere din
]ar`. Noi, ceilal]i, suntem doar ni[te pioni, prin compara]ie.
– Nu uita c` sunt gata s`-]i dau oricând o func]ie de
r`spundere \n fruntea acestei companii…
– M` tem c` dac` m` v`d cu cineva zi de zi, nu mai sunt chiar
atât de agreeat`, r`spunse Annabelle.
Rand zâmbi \ng`duitor, pentru c` ceva \n adâncul sufletului \i
spunea c` va fi de acum \ncolo mereu \n via]a lui.
– Lista de care mi-ai spus c` ai nevoie e pe bufetul din
buc`t`rie, continu` Rand.
– Bun, replic` ea, mul]umit`.
– Putem mânca? \ntreb` Rand, zâmbind.
– Ah, da, mi-e o foame de lup [i totul arat` atât de apetisant…
Câteva minute, niciunul, nici cel`lalt, nu mai spuse nimic.
– N-am [tiut c` te pricepi la g`tit, spuse Annabelle, v`zându-l
pe Rand cufundat \n t`cere.
– |n liceu, \n perioada \n care mama mea era bolnav` de
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 61
cancer [i nu se mai putea ocupa de gospod`rie, eu am g`tit
pentru toat` familia.
Annabelle se opri din mestecat [i-l privi surprins`.
– Nu mi-ai spus niciodat` asta, replic` ea, dup` ce \[i \nghi]i
dumicatul.
– Poate pentru c` m-am temut c` nu vei mai face dragoste cu
mine, [tiind c` m-am ocupat de treburi… muiere[ti… N-am vrut
niciodat` s` fac vreo gre[eal`, cu tine.
Annabelle nu r`spunse, [i dup` câteva momente se ridic`,
strânse farfuriile goale [i intr` \n buc`t`rie, pentru a le sp`la.
Rand o urm` imediat.
– Biroul meu e la etaj, spuse Annabelle. Are [i un pat destul
de confortabil, a[a c` sper c` te vei sim]i bine acolo.
– Condu-m` acolo, spuse Rand, ner`bd`tor.
– Dup` ce termin de sp`lat vasele, r`spunse Annabelle, cu
fermitate.
– A, uitasem… Janet ]i-a l`sat un mesaj telefonic. Vrea s-o
contactezi urgent.
– Da?… \ntreb` ea, surprins`. O voi suna \nainte de a pleca la
serviciu, \n seara asta.
Rand t`cu, privind-o o clip`, preocupat. Cum nici ea nu mai
spuse nimic, Rand \[i scotoci buzunarele, dup` care puse pe
mas` o pereche de chei:
– |n cazul \n care nu ]i-am spus pân` acum… Stau la hotelul
Temple View, camera dou`zeci [i cinci.
Când auzi b`taia \n u[`, Annabelle se strâmb` nemul]umit` [i
62 ROBERTA MICHELS
trase pilota peste cap.
Nu putea fi Rand… El ar fi sunat, \nainte de a veni…
Pusese pe u[a camerei hotelului inscrip]ia cu ,, V` rog, nu
deranja]i!", pentru cazul \n care camerista vroia s` intre, a[a c` nu
\n]elegea cine putea fi.
Lucrase toat` noaptea la sediul firmei Dunbarton [i trecuser`
doar vreo trei ore de când se urcase \n pat, a[a c` nu putea s` se
trezeasc` atât de devreme. |n plus, o a[teptau alte ore de munc`
asidu`, având \n vedere faptul c` telefoanele nemul]umi]ilor de
serviciile firmei lui Rand se \nmul]iser`. |i pl`cea s` lucreze \n
firma lui Rand, dar trebuia s` recunoasc` faptul c` ceea ce avea
de f`cut, acum, pentru remedierile necesare \n urma
infrac]iunilor comise, \i solicita \ntreaga energie.
Noaptea trecut` vorbise \ntre patru ochi cu mai mul]i angaja]i
ai firmei, dar cei mai mul]i dintre ei nu fuseser` deloc cooperan]i.
|ntorcându-se la hotel, Annabelle \[i spuse c` probabil nu
fusese o idee prea bun` s`-i contacteze. Poate oamenii sunt deja
tracasa]i de aceast` problem` [i nu mai aveau niciun chef s` se
implice [i mai mult.
B`taia din u[` continu` cu [i mai mult` insisten]`, dup` care
se auzir` câteva voci feminine.
Annabelle se ridic` \n capul oaselor, ascultând cu aten]ie…
Rand \nchiriase aceast` camer` pentru o perioad`
nedeterminat`. Probabil era o gre[eal`, \[i spuse ea [i se culc` la
loc. Era absolut necesar s` se mai odihneasc` pu]in, altfel nu va
fi \n stare s` continue \n condi]ii fizice optime ceea ce avea de
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 63
f`cut \n acea zi. {i nu erau pu]ine treburile incluse \n agenda ei
\n dreptul zilei \n curs.
N-avea chef s` dea acum niciun fel de explica]ii, nim`nui. De
ce venise acolo, unde era Rand, ce leg`tur` era \ntre ei c` st`tea
\n camera lui, sau câte [i mai câte? Era plin` lumea de curio[i. |[i
trase, a[adar din nou pilota peste cap, dar exact \n acel moment
u[a se deschise [i cineva aprinse lumina.
– Rand? Iubitule? se auzi, \n surdin`, o voce de femeie [i
Annabelle scoase capul, uimit`. Rand \i spusese c` nu mai avea
nicio leg`tur` acum, [i c` era disponibil pentru cercet`rile legate
de caz dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru. Dup` cum
se vedea prea bine, lucrurile st`teau cu totul altfel, de fapt.
O femeie tân`r`, de o frumuse]e uimitoare, blond`, cu p`rul
foarte lung, coborât` parc` din pove[tile fra]ilor Grimm, o fixa
uluit`.
Era greu de spus, de altfel, care dintre ele era mai mirat`, \n
acele momente, astfel c` r`maser` câteva clipe uitându-se una la
cealalt`, \ncremenite.
Nou-sosita, \[i roti pe urm`, ochii prin camer` [i apoi r`mase
cu privirea pe tricoul pe care-l \mbr`case Annabelle \n loc de
c`ma[` de noapte. Era a lui Rand.
Fusese atât de obosit` când ajunsese la hotel, \ncât nu mai
avusese niciun chef s`-[i desfac` bagajul ei [i-[i pusese unul
dintre tricourile lui , pe care le v`zu deasupra valizei deschise pe
cel`lalt pat. |l tr`sese repede pe ea [i-[i aruncase hainele pe
covor.
64 ROBERTA MICHELS
Pe de alt` parte, unul dintre costumele fostului ei logodnic
z`cea \n neorânduial` pe unul dintre scaunele de lâng` pat.
Annabelle nu dormise niciodat` \n aceea[i camer` cu Rand [i
nici nu se gândise vreodat` c` cineva ar putea s-o suspecteze c`
ar fi f`cut asta, dar acum obrajii i se \nro[ir` cu putere la gândul
c` femeia care r`mase \n picioare, analizând-o cu aten]ie, \[i imag-
ina evident, c` Rand [i cu ea \[i petrecuser` noaptea \mpreun`.
– Unde e Rand? \ntreb` blonda, pe un ton ca de mam` vitreg`,
dar Annabelle nu putu s-o condamne pentru furia care o
cuprinsese.
Dac` femeia \l numise pe Rand ,,iubitule", \[i d`dea seama cât
de dureroas` era situa]ia de fa]` pentru ea.
Dac` Annabelle ar fi fost acum \n locul ei, probabil ar fi f`cut
un atac de cord [i cineva ar fi trebuit s` sune urgent la salvare. Nu
era o situa]ie pe care s` ]i-o dore[ti, nici m`car o dat` \n via]`.
Cine spune c` trebuie s` ai sânge-rece \ntr-o astfel de
confruntare, nici m`car nu-[i poate imagina câte valuri de ape
reci [i calde \]i inund` tot trupul, \n doar câteva secunde.
Rand e la serviciu, bâigui Annabelle, ridicându-se \n capul
oaselor.
– |n]eleg… Sper c` nu e… ceea ce pare… domni[oar`…
– Nu, n-a fost niciodat` \ntre mine [i Rand. Pot s`-]i explic…
Situa]ia e mult mai banal` decât pare, astfel c` nu trebuie s`-]i
pierzi cump`tul.
– Bine, s-auzim, spuse femeia, rezemându-se de marginea
mesei, \n timp ce Annabelle se v`zu nevoit` s` recunoasc`
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 65
frumuse]ea formelor trupului ei zvelt.
Rand nu-i spusese nimic despre via]a lui personal`, astfel c`
Annabelle se \ntreb` dac` femeia din fa]a ei [tia de ce venise el la
Salt Lake.
|n orice caz, un lucru era foarte clar. Rand nu se a[teptase ca
ea s`-l viziteze, de[i erau probabil logodi]i. Suferin]a [i paloarea
de pe fa]a femeii nu l`sa loc de niciun fel de \ndoial`: rela]ia era
serioas`. De ce n-o informase [i pe ea cum st`teau lucrurile?
De ce nu-i spusese c`-i permisese s` foloseasc` aceast` camer`
pentru a-l induce \n eroare pe Bryan [i pe complicii lui?
– Eu sunt o colaboratoare a domnului Dunbarton,
domni[oar`. Azi-diminea]` am fost prea obosit` s` m` mai duc
acas`, undeva la ie[irea din ora[ [i domnul Dunbarton mi-a spus
c` pot folosi camera lui, pentru c` el, oricum, trebuia s` plece la
lucru. De aceea nici n-am \ncuiat u[a, pentru c` m-a asigurat c`
nu voi avea nicio problem`.
– Dar Rand n-a venit de mult la Salt Lake. Cum a]i devenit atât
de apropia]i? Cu ce te ocupi?
– Sunt… sunt coafez`, improviz` la repezeal` Annabelle.
Ne-am cunoscut când a venit la mine s`-l tund. Nu cunoa[te
mult` lume \n ora[, \n afara celor de la compania pe care o
conduce, e adev`rat, din câte am dedus \n urma discu]iei purtate
cu el.
– {i n-ai putut s` apelezi la altcineva, dac` ai fost prea obosit`
s` ajungi acas`? N-ai nici tu prieteni \n ora[?
– De fapt… nu doar pentru c` am fost obosit` am venit aici…
66 ROBERTA MICHELS
Vezi… când am plecat de-acas` am avut ceva probleme cu u[a,
care s-a blocat [i urma s` caut pe cineva s` m` ajute, dar cum am
fost prea ocupat` pentru asta, am l`sat totul pe ast`zi… {i… am
sunat s`-l \ntreb pe domnul Dunbarton dac` n-are pe cineva la
firma lui care ar putea s`-mi repare u[a… {i-a[a… El m-a invitat
aici… A fost deosebit de amabil.
– {i… nu puteai s` suni pe altcineva care s` te ajute? insist`
femeia, din ce \n ce mai ar]`goas`.
– Nu mai aveam prea mul]i bani pe cartel` [i nu am vrut s`
risc. Domnul Dunbarton mi-a spus c` locuie[te la acest hotel [i c`
nu va pleca din Salt Lake o vreme, a[a c`… m-am gândit c` pe el
sigur \l g`sesc…
– Ce dr`gu]… La ce or` l-ai sunat?
– La [ase [i jum`tate, r`spunse Annabelle, temându-se c`
spusese atât de multe minciuni, \ncât se va \ncurca pân` la urm`
\n ele. Nu \i pl`cuse niciodat` s` mint`, iar când \[i declinase,
pân` acum, identitatea, o f`cuse numai \n interes de serviciu.
– Spui c` ai ie[it de la serviciu la [ase [i jum`tate, ast`zi?
– Da, unitatea noastr` e deschis` dou`zeci [i patru de ore din
dou`zeci [i patru, cu excep]ia duminicilor. Oricum, nu l-am v`zut
pe domnul Dunbarton. Mi-a l`sat doar o cheie la recep]ie.
|n sfâr[it, spusese un adev`r, se gândi Annabelle,
str`duindu-se s` respire normal, de[i situa]ia \n care se afla era
atât de inedit` pentru ea.
– {i… ai g`sit pân` la urm` pe cineva care s` te ajute s`
deschizi u[a casei? \ntreb` cu ironie, intrusa.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 67
– Da, ne vom \ntâlni pentru asta dup`-amiaz`.
– P`i, dac` tot am venit eu, ar fi mai bine s` pleci, pentru c` e
deja târziu [i Rand trebuie s` se \ntoarc`. Nu cred c` va fi prea
mul]umit dac` te va g`si \nc` aici. |mi la[i mie cheia [i eu i-o voi
da lui. Hai, gr`be[te-te, spuse femeia, ca [i cum ar fi fost extrem
de ner`bd`toare s` \ncheie aceast` situa]ie jenant` \nainte de a se
complica [i mai mult.
Nu crezuse desigur niciun cuvânt, din toat` povestea
Annabellei. Ea \ns`[i \[i d`duse seama c` fusese totul prea cusut
cu a]` alb`, dar mai bine a[a decât s` fie suspectat` c` se culcase
cu Rand. |n mod sigur, sofisticata blond` va deveni \n curând
doamna Dunbarton [i n-avea niciun rost s`-i fac` sânge r`u.
Oricum, era mai bine c` se \ntâmplase astfel. A[a, se trezise
de-a binelea [i nu mai visa la cai verzi pe pere]i… Cu atâtea femei
care-l doreau, Rand era desigur un r`sf`]at al sor]ii. Nu putea fi
nimic serios \ntre ei doi. Fuseser` logodi]i \nainte, era adev`rat,
dar cine [tie dac` rela]ia ar fi fost de durat`. F`ceau parte din lumi
diferite [i el era \nconjurat mereu de femei pline de str`lucire, a[a
cum ea n-a fost [i nu va fi niciodat`.
– Ai exact cinci minute s` p`r`se[ti aceast` camer`, \i spuse
blonda, cu ochii numai venin.
Annabelle se ridic` din pat [i intr` repede \n baie, pentru a se
\mbr`ca.
Ar fi trebuit s`-l sune pe Rand, dar \[i uitase celularul sub
pilot`.
Când se \ntoarse \n camer`, frumoasa vizitatoare tocmai cerea
68 ROBERTA MICHELS
o leg`tur` cu Rand.
– Domnul Dunbarton mi-a spus s`-l sun dac` voi avea vreo
problem`. Sper c` nu vei avea nimic \mpotriv` dac` voi face asta,
spuse Annabelle cu un glas timid, ca [i cum ar fi fost o [col`ri]`
surprins` asupra unui fapt reprobabil.
– Doar un minut… {i pentru c` [tii atât de multe despre el,
nu vei ie[i de aici pân` nu voi vorbi [i eu cu el.
F`r` a fi observat`, Annabelle \[i lu` celularul [i-l vâr\ repede
\n buzunar.
Dup` asta, se apropie de u[`, gândindu-se c` ar fi mai bine
totu[i s-o zbugheasc` afar` [i s`-l sune pe Rand de pe telefonul
ei.
Femeia \i observ` \ns` gestul [i-i spuse, nervoas`:
– Nu vei ie[i de aici pân` nu voi clarifica aceast` situa]ie cu
Rand.
– Dar… n-am nimic cu el, sunt doar o prieten`. }i-am spus,
doar. E mai bine s` plec, acum. N-are niciun rost s` mai
continu`m aceast` discu]ie. Rand a vrut s`-mi fac` un bine… Nu
vreau s` se i[te niciun fel de scandal…
– Pe dracu! Chiar crezi c` m` po]i duce de nas? Cât de proast`
trebuie s` m` crezi, dac` \]i \nchipui c` tot ce mi-ai spus m-a
convins c` nu e nimic \ntre tine [i Rand Dunbarton.
Peste alte câteva momente, str`ina primi leg`tura [i Annabelle
fu nevoit` s` asculte convorbirea cu Rand.
Femeia era foarte \ndr`gostit` [i Annabelle sim]i c` o
comp`timea din tot sufletul, \n acele momente. F`cuse tot
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 69
drumul pân` \n Salt Lake doar pentru a intra \n acest pocinog.
Nu auzise ce anume \i spusese Rand la telefon, dar b`rbatul
reu[ise s-o lini[teasc`, totu[i, pentru c` \ncepuse s` vorbeasc`,
dintr-o dat`, pe alt ton [i, dup` ce puse telefonul la loc \n furc`,
se \ntoarse spre Annabelle, cu mi[c`ri mult mai st`pânite.
– Când l-am \ntâlnit pe Rand mi-a spus c` e \ndr`gostit de
cineva… E totul atât de ciudat… Se pare c` tu \l cuno[ti mai bine
decât mi-ai spus, continu` ea, f`când eforturi vizibile s`-[i
p`streze calmul.
Annabelle se sim]i cumplit de stânjenit` [i se mi[c`, \ncurcat`,
de pe un picior pe altul.
– Nu te mai preface c`-l cuno[ti de pu]in timp, continu`
femeia. E foarte clar c` pe tine te vrea, nu pe mine. {i asta nu de
azi de ieri. Rela]ia voastr` e mai puternic` decât mi-am \nchipuit.
Fu rândul lui Annabelle s` \nceap` s` tremure. Rand o min]ise
pe aceast` femeie… {i ea \l adora… A venit pân` aici, pentru a
fi cu el… Ce anume \i spusese? O jignise, poate?
Annabelle nu-[i \nchipuise niciodat` c` Rand ar putea fi atât
de crud cu cineva mai ales cu o femeie cu care st`tuse o bun`
perioad` de timp [i, desigur, f`cuser` dragoste [i avuseser`
momente frumoase \mpreun`.
– Gre[e[ti, domni[oar`, a[a cum ]i-am spus, suntem doar
simple cuno[tin]e, n-are niciun rost s` te enervezi…
– Poate tu a[a sim]i, dar Rand e foarte \ndr`gostit de tine. Asta
[tiu sigur. El a fost \ntotdeauna sincer cu mine. A fost un acord
\ntre noi, \nc` de la \nceput, s` ne vorbim cât mai deschis cu
70 ROBERTA MICHELS
putin]`, \n orice situa]ie.
– M` iube[te? Nu e adev`rat! Spui asta doar pentru c` e[ti
foarte sup`rat`… {i eu a[ fi fost la fel, dac` a[ fi fost \n locul t`u,
a[a c` te \n]eleg foarte bine.
– |nceteaz` cu circul! Sunt sigur` c` Rand nu m-a min]it…
Mi-a spus, chiar acum, la telefon…
Dup` ce o mai privi o clip`, cu ochii scânteind de furie,
blonda ie[i din camer`, trântind u[a.
Annabelle \l sun` imediat pe Rand. Lucrurile p`reau s` se
\nr`ut`]easc` [i mai mult \ntre ei. De ce a trebuit s-o mint` pe
aceast` nefericit`?
De cum \i auzi vocea, de partea cealalt` a firului, tân`ra se
lans` \ntr-o serie \ntreag` de injurii la adresa lui, de care nu s-ar
fi crezut niciodat` capabil`. Nu putea s` se joace astfel cu vie]ile
oamenilor.
– Dac` ai terminat, replic` Rand \n momentul când Annabelle
se opri s` respire, \]i sugerez s` te \ntorci \n pat [i s` te culci
lini[tit` la loc, deoarece ai dormit prea pu]in pentru munca la
care va trebui s` te \nhami, din nou. Cred c` e necesar s` mai
dormi \nc` vreo patru ore. Apoi, te a[tept s` lu`m cina \mpreun`.
Sper c` o s`-]i plac` puiul marinat pe care l-am preg`tit noaptea
trecut`, pentru ast`zi.
– {tii bine c`-mi place, Rand, dar nu asta e problema noastr`
acum, r`spunse ea, \nfuriat`.
– Ba da, replic` el. Odihna ta e foarte important` acum [i ceea
ce m`nânci e foarte important, mai mult ca alteori, pentru c`
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 71
depui un efort considerabil cu munca ta [i ai nevoie de o via]`
echilibrat`, pentru a putea face fa]` tuturor solicit`rilor, atât
psihice, cât [i fizice, coment` el pe un ton profesoral.
– Dar ...
– Nu eu am chemat-o aici, Annabelle… Dac` a venit f`r` a fi
fost invitat`… a trebuit s` suporte consecin]ele.
– Dac` este o rela]ie de dragoste, nu e nevoie de nicio
invita]ie.
– Sunt de acord… Dar pentru asta trebuie ca ambii parteneri
s` simt` la fel.
– {i… vrei s` spui c` tu… nu…
– Nu, eu nu… {i Caroline [tia asta, de mult` vreme. Poate
n-a crezut… Pân` ast`zi… Eu, \ns`, n-am min]it-o cu nimic. Nu
e vina mea dac` [i-a imaginat c` poate fi mai mult \ntre noi decât
ce a fost.
Annabelle sim]i c` i se strânge inima de durere pentru biata
femeie. Nu, \n niciun caz nu trebuia s` ajung` [i ea \n aceast`
situa]ie.
– Din p`cate, crede c` eu sunt de vin`… A fost oribil când
m-a f`cut s` m` ridic din patul t`u. Ar fi trebuit s-o vezi cât de
\ndurerat` era. Am r`nit-o, f`r` a fi vinovat` cu nimic… |mi pare
foarte r`u pentru ea.
– Faptul c` o comp`time[ti a[a m` face s` te apreciez [i mai
mult, râse el. Haide, odihne[te-te. Vom vorbi la cin`.
– Nu e cazul s` te amuzi a[a pe seama altora, Rand
Dunbarton!…
72 ROBERTA MICHELS
– Dar nu m` amuz.
– Ba da, te [tiu… |ntotdeauna râzi de suferin]a celorlal]i…
– Chiar a[a?
– Da…
– Dac` m-ai vedea acum, ]i-ai da seama c` sunt \ntr-o cu totul
alt` dispozi]ie.
Annabelle f`cu o pauz`, dup` care \i r`spunse foarte ferm:
– Nu voi mai dormi, acum.
– Atunci, vino acas` [i eu te voi a[tepta cu o b`utur`
r`coritoare. Vom discuta despre caz, sau despre ce vrei tu, numai
despre Caroline nu mai vreau s` amintim nimic.
– Sunt pu]in cam dezam`git` de rezultate, \n ceea ce prive[te
investigarea cazului companiei tale. Pân` acum, ar fi trebuit s`
pot raporta o situa]ie mult mai clar` a cercet`rilor mele.
– N-a trecut decât o zi. E nevoie de ceva timp pentru asta. Ne
vom sf`tui \mpreun` [i vom schimba strategia. Am o list` nou` de
persoane pe care s` le contact`m.
– Dac` nu facem nimic \n alte câteva zile, vom pune \n ac]iune
planul B.
– Ce plan, B?
– Cel pe care \l ai deja \n minte. Ceea ce e extraordinar la tine,
e c` ai mintea treaz` tot timpul.
– Din nefericire, mintea mea nu face nici m`car doi cen]i \n
acest moment, r`spunse Annabelle, bosumflat`.
– Asta pentru c` e[ti obosit`. Dar vei dormi mai bine \n patul
t`u, sunt sigur.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 73
– Nu \n timpul zilei.– Ai dreptate. Te poate trezi alarma, \n orice moment. Nu [tii
când vreun nefericit care vrea s` te viziteze \]i bate la u[` [i odeclan[eaz`. Dac` vrei, o voi dezactiva, \n timp ce te odihne[ti.Bine\n]eles, eu voi sta de veghe.
Era o idee care o \ncânta.– Chiar vrei?– Dup` cum ]i-am mai spus, camerele de hotel mi se par
deprimante, a[a c` prefer s` le evit cât mai mult cu putin]`.Annabelle se uit` \n jur [i fu nevoit` s` recunoasc` faptul c`
era adev`rat ce-i spusese.– Ajung \n zece minute, \l anun]` ea, [i \nchise telefonul.
74 ROBERTA MICHELS
Capitolul 5
– Ah, \mi pare r`u… Am dormit atât de mult, \ncât cred c` s-a f`cut timpul s` plec urgent la serviciu, spuse Annabelle, carea]ipise pe canapeaua din sufragerie, imediat dup` ce sosise acas`.
Rand o privi cu c`ldur`. Era absolut adorabil`, a[a cum eraacum, buimac` \nc` de somn. Tot ce vroia, era s-o strâng` \nbra]e.
Se sim]ea deprimat din cauza celor \ntâmplate cu Caroline. |ip`rea r`u c` o r`nise. Nu era \ns` vina lui c` se expusese uneiasemenea situa]ii.
– Mâncarea e \nc` pe plit`, a[a c` putem lua cina \mpreun`\nainte de a pleca la slujb`.
– M` simt vinovat`, spuse Annabelle pu]in mai târziu, dup` cese \nfruptase din puiul preparat de Rand… M` pl`te[ti [i, \n plus,\mi faci [i de mâncare, nu e cinstit din partea mea s` accept a[aceva.
– Ah, gre[e[ti, tu mi-ai pus la dispozi]ie casa ta, cu tot ce e \n
ea, ceea ce m` face extrem de fericit…
– Dac` nu-]i place s` stai la hotel… Am constatat c` [tiu foarte
pu]ine lucruri despre tine.
– Când vom avea ceva mai mult timp, \]i voi mai spune câte
ceva. Acum hai s` mânc`m un kebab…
– Sunt de acord. Oricum, trebuie s` te felicit. Dac` pân` acum
am crezut c` ai fi fost foarte potrivit pentru CIA, acum cred c`
meseria de buc`tar te-ar fi prins cel mai bine. Specializat \n
buc`t`ria meridional`. A[a te v`d, \n ultimul timp…
– {i s` tr`iesc, atunci, \n Italia sau \n Fran]a?
– Sau \n Minorca.
– Ce ziceai de CIA?
– Nimic. E timpul s` m` \mbrac. Mul]umesc pentru cin`. Totul
a fost perfect, surâse ea, \ncercând s` adopte o atitudine mai
feminin`.
– Cu pl`cere, r`spunse el, [i o urm` \n hol.
– Am v`zut lista celor care au lucrat \nainte la compania ta, nu
par deloc genul care ar fi f`cut o asemenea fraud` ca cea de care
ne ocup`m acum.
– E mai bine s` verific`m totul [i s` nu ne \ncredem \n nimeni,
coment` Rand. Chiar tu m-ai \nv`]at asta.
– Poate \ntr-una din nop]ile astea, Bryan va face o gre[eal` [i
vom reu[i s`-l prindem, dac` el e f`pta[ul.
– A, ai dou` faxuri, \[i aminti brusc Rand. De asemenea, ]i-am
printat [i dou` emailuri pe care le-ai primit.
76 ROBERTA MICHELS
– Ce con]in?
– Nu [tiu, dac` vrei ]i le aduc sus, s` le vezi \n timp ce te
\mbraci, spuse el, din dorin]a de a mai \nc`lzi pu]in lucrurile
\ntre ei.
– Nu, mul]umesc. Le voi vedea pe urm`. Mul]umesc, oricum.
– Annabelle?…
– Da?
– N-ai idee cât de mult vreau s` te s`rut.
Annabelle se d`du un pas \napoi, surprins`.
– Asta pentru c` te-ai certat cu prietena ta, r`spunse ea
surâzând cu ironie, \n timp ce f`cu câ]iva pa[i pentru a se
\ndep`rta [i mai mult de el.
– Nu ne-am certat. Doar c` ne-am spus adio, replic` el, pe
tonul cel mai normal cu putin]`.
– Un motiv \n plus s` vrei s` te distrezi, nu-i a[a? Doar c` eu
n-am nici timp nici dispozi]ie pentru a[a ceva.
– Analizele tale psihologice nu se pot aplica niciodat` la mine.
Te-am s`rutat \nainte, [tiu ce bine e…{i.. Asta-i tot.
– Admit c` \ntre noi a fost o mare atrac]ie fizic`, dar \n afar`
de asta… Nimic altceva… Bine c` ne-am desp`r]it, pentru c`
riscam s` facem parte dintre cuplurile cele mai nefericite din
lume. Acum chiar c` trebuie s` m` gr`besc, pentru c` altfel voi
\ntârzia la serviciu.
– Nu-]i face probleme. Compania e a mea.
– Exact. Dar cum mi-ai dat o slujb`, vreau s` te impresionez
cu performan]ele mele. Mul]umesc din nou pentru cin`.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 77
Dup` ce Annabelle urc` \n camera ei s` se \mbrace pentru
serviciu, Rand sp`l` vasele [i aranj` pu]in buc`t`ria, dup` care se
gândi c` era mai bine s` plece de acolo pân` nu va \ncepe
Annabelle s`-i spun` pe [leau c`, \n cazul lor, era mult mai bine
s` se vad` mai rar, asta era absolut sigur.
Urc` a[adar sc`rile, cu gândul s`-[i ia lucrurile din camera \n
care-l g`zduise.
|n cap`tul sc`rilor, pe peretele din stânga, Annabelle \[i
ag`]ase diploma de studii.
Annabelle Lathrop Forrester era licen]iat` a Universit`]ii din
Utah.
Cum fusese atât de orb, \nainte, s` nu realizeze c` studiile
contribuiau foarte mult la marea ei putere de a-l fascina?
|n mod sigur, era extrem de solicitat`, astfel c` fusese un mare
noroc pentru el c` acceptase s` preia cazul lui.
Unii b`rba]i n-au niciodat` o a doua [ans`. Poate ar trebui s`
se gândeasc` mai mult la acest fapt.
Soarta ]inuse cu el, \ntr-adev`r. Va trebui s` fie atent s` nu fac`
vreo gre[eal` ireparabil`, \n viitor. Nu putea s-o piard` din nou
pe Annabelle. V`zuse cât de mult se chinuise \n anul \n care
st`tuse departe de ea.
Dup` asta, Rand intr` \n biroul Annabellei, unde \l g`zduise
acum pe el…
De data aceasta, \ns`, privi \n jur cu mai mult` aten]ie, fiind
atras \n primul rând de echipamentele electronice existente, la fel
de sofisticate ca cele din biroul firmei lui.
78 ROBERTA MICHELS
Pe un alt perete era o bibliotec` impresionant`, cu o mul]ime
de c`r]i legate \n piele. Urma un raft \ntreg rezervat istoriei
arheologiei Americii de Sud [i, apoi alte câteva grupuri de c`r]i
dedicate manuscriselor g`site la Marea Moart`.
Astfel, Rand \[i aduse aminte c` Annabelle fusese \n câteva
excursii de studii \n Mexic [i \n Egipt. Pe unul dintre rafturi era o
fotografie foarte mare, cu ea \n plin de[ert, c`lare pe o c`mil`. |n
plan secund, se vedeau piramidele. |n ]inuta \n care era
\mbr`cat`, \i amintea de o prin]es` beduin`, constat` el [i
mângâie câteva momente trupul delicat pe care-l dorea,
ca-ntotdeauna, nespus de mult.
Al`turi erau alte fotografii mai mici, din aceea[i serie, [i Rand
lu` una ca amintire, \n speran]a c` Annabelle nu va observa.
|ntreaga atmosfer` a acestei \nc`peri era deosebit de
atr`g`toare. |i pl`cuse aceast` camer` de cum intrase \n`untru,
a[a cum [i Annabelle \i pl`cuse \nc` de la prima vedere.
Poate n-ar fi trebuit s`-i aminteasc` nimic despre faptul c` \[i
dorea atât de mult s-o s`rute, chiar azi, dup` cele \ntâmplate cu
Caroline.
Ceva, \ns`, din toat` atitudinea ei \l f`cu s` nu se mai poat`
ab]ine.
Annabelle \i intrase \n sânge. Nu mai putea renun]a la ea.
Refuza pur [i simplu gândul c` ar putea renun]a la ea.
Dup` câteva minute, Annabelle, se auzi \n cap`tul sc`rilor:
– Am plecat. }ine-m` la curent cu tot ce afli. Noapte bun`,
Rand… Ai grij` de tine…
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 79
– Noapte bun`, Annabelle… Sun`-m` [i tu, dac` intervine
ceva. Vezi cum conduci, \i strig` el, grijuliu.
Totul, \n rela]ia lor, p`rea atât de firesc, se gândi Rand. Se
sim]ea ca [i cum ar fi c`s`tori]i… Sim]ea nevoia s-o protejeze.
Asta nu i se mai \ntâmplase niciodat`, cu nicio alt` femeie.
O dorea de so]ie!… Vroia ca Annabelle s` fie mama copiilor
lui. Vroia o feti]` care s` semene cu mama ei. Nu-[i dorea nimic
mai mult decât asta.
***
Imediat ce se \ndep`rtase de cas`, Annabelle sim]i c` deja \i
era dor s` se \ntoarc`.
Ceva teribil se \ntâmplase cu ea.
Nu te juca a[a cu via]a ta, Annabelle, \[i spuse ea. N-ai niciun
pic de mândrie? Aproape c` erai gata s`-i cazi \n bra]e, cu câteva
minute mai devreme. E[ti atât de \ndr`gostit` de Rand
Dunbarton… }i-ai pierdut uzul ra]iunii, sau ce?…
Lacrimi \ncepur` s`-i curg` pe obraji.
Rand e \n trecere pe-aici, nu uita. Tu e[ti aceea[i persoan`
care ai fost [i cu un an \n urm`, iar el nu te-a vrut de so]ie atunci,
a[a c` e greu de crezut c` te va vrea acum.
Dup` ce cazul va fi rezolvat, Rand va pleca pentru totdeauna.
Mâine va trebui s`-i spui s` se \ntoarc` la hotel. Nu se vor mai
80 ROBERTA MICHELS
\ntâlni \ntre patru ochi.
Cu aceast` hot`râre \n gând, Annabelle intr` \n parcarea din
fa]a sediului companiei Dunbarton.
Ceea ce avea de f`cut acum era s` se concentreze asupra
cazului, pentru a-l termina cât mai repede [i a trece la altul. Dup`
aceea va uita c` a existat \n via]a ei un b`rbat cu numele de
Dunbarton, cu care a avut o rela]ie absolut imposibil`.
Noaptea se l`s` \ncet [i Annabelle avu impresia c` nu se va mai
sfâr[i niciodat`.
Pe la ora patru diminea]a, Annabelle \ncepu s` se \ntrebe dac`
va reu[i s`-l prind` vreodat` pe infractorul pe care-l c`uta, când
auzi sunând telefonul. Era Rand. O sunase pe celular.
– Da?
– Avem asul \n mânec`. Ce zici de asta?
Nivelul adrenalinei ei crescu brusc:
– Ce s-a \ntâmplat? spuse ea, s`rind de pe scaun.
– F`pta[ul e Bryan. Am depistat locul de manevr` [i, dup` ce
am auzit pe reportofonul t`u din nou \nregistrarea cu vocea lui,
sunând la locul descoperit, i-am recunoscut glasul.
– Bine, d`-mi [i mie num`rul de telefon de la locul manevrei.
Rand \i spuse imediat num`rul.
– Excelent lucrat. Trebuie s` vorbesc cu Roman, s`-l anun] c`
faci parte din echip` [i s` te pl`teasc`, glumi ea.
Rand nu r`spunse.
– Rand, mai e[ti pe fir?
– Bine\n]eles, iubito.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 81
Iubito? Corpul ei \ncepu s` tremure. Trecuse foarte mult timp
de când \i spusese astfel. Sufletul ei tremur` de emo]ie. Clipe
dragi [i de neuitat \i venir` imediat \n minte, f`când-o s` simt` cât
de tare-l dorea, \nc`.
– Te voi suna imediat ce voi avea [i alte informa]ii, continu`
el. Oricum, suntem pe drumul cel bun, asta e foarte clar.
– A[tept s` m` suni, atunci. {i eu voi face la fel dac` aflu ceva,
spuse ea [i \nchise telefonul.
Dup` câteva momente, Annabelle sun` la biroul agen]iei lui
Roman. Phil era pe pozi]ie… |i d`du num`rul primit de la Rand
[i-i ceru s` afle tot ce putea \n leg`tur` cu aceast` problem`.
|n timp ce a[tepta, Annabelle \[i spuse c` probabil acest caz
avusese darul s-o apropie din nou de Rand. Pe zi ce trecea, nevoia
de a fi cu el permanent prindea tot mai mult r`d`cini \n sufletul
ei.
– Annie?
– Sunt aici.
– Telefonul e \nregistrat pe numele de Mark J. Owens, la trei,
nou`, nou`, zero, Sundance Lane, \n Sandy.
– Mul]umesc, Phil. Te-ai descurcat grozav, ca-ntotdeauna.
– Da, da, mul]umesc.
– Pentru nimic.
La num`rul de telefon nu mai r`spunse nimeni, dar avea
adresa. Dup` câte [tia Annabelle, o cas` \n acea zon` valora mai
mult de un milion de dolari. Zona, nu departe de Salt Lake, la
poalele de sud ale muntelui, era extrem de frumoas`…
82 ROBERTA MICHELS
F`r` s` mai piard` niciun minut \n plus, Annabelle \l sun` pe
Rand.
– Numele de Owens figureaz` pe lista ta de utilizatori? \l
\ntreb` ea [i a[tept` cu ner`bdare r`spunsul.
– Nu.
– Bine. O voi suna pe Trina [i o voi \ntreba dac` [tie ceva
despre acest nume.
– Crezi c` Bryan i-a spus Trinei toate secretele?
– Da, a[a se pare.
– Atunci \nseamn` c` trebuie s` v` mul]umesc la amândou`,
\n momentul \n care compania mea se va pune iar`[i pe picioare.
– Eu mi-am f`cut doar meseria.
– Nu mai fi chiar atât de modest`, Annabelle. Tu e[ti de-a
dreptul unic`. E[ti pasionat` de ceea ce faci [i asta se vede. |n
plus, e[ti [i foarte bine preg`tit` pentru meseria pe care o
practici. {i, dup` cum bine [tii, am fost \ntotdeauna de acord cu
faptul c` e[ti o femeie inteligent`. Dac` vrei, pot s` mai continuu,
pentru c` am descoperit c` ai o serie \ntreag` de multe alte
calit`]i.
Nu, \[i spuse Annabelle, auzindu-i tonul cald pe care-i
r`spunsese. Nu mai trebuie s` continu`m, \n acest mod.
La ora [apte [i jum`tate diminea]a, \n timp ce Rand aduse
ou`le fierte [i cafeaua [i le a[ez` pe masa din sufragerie pentru
micul dejun, Annabelle \[i lu` \n sfâr[it inima-n din]i:
– Rand, spuse ea \ncet… M` tem c` trebuie s` ne oprim
aici… Nu mai putem continua \n acest mod.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 83
B`rbatul o privi surprins, de[i Annabelle era convins` c` [tia
exact ce vroia ea s` spun`. Doar c` nu dormeau \mpreun`, \n rest
se comportau ca so] [i so]ie.
– Am f`cut prea mult` mizerie \n buc`t`rie? \ntreb` Rand cu
cea mai des`vâr[it` candoare din lume.
|ntrebarea, atât de nea[teptat`, o f`cu pe Annabelle s` se
fâstâceasc`.
– Bine\n]eles c` nu.
– Dac` nu vrei s` mai g`tesc, po]i s`-mi spui, replic` el calm.
Nu e nicio problem`, nu vreau s`-]i creez nepl`ceri.
– Nu, nu e asta. Ador mânc`rurile f`cute de tine.
– Atunci, hai s` mânc`m pân` nu se r`ce[te totul.
– M` simt pu]in vinovat` c` te ocupi de gospod`rie, spuse
Annabelle, mai lini[tit` acum.
Nu reu[ise s`-i spun` nimic din tot ce-[i propusese, pentru ca
rela]ia lor s` se schimbe [i s` se vad` doar la firm` [i doar \n
prezen]a altor persoane.
– Hai s` fim cinsti]i… Tu lucrezi pentru compania mea, faci
un efort deosebit pentru a-mi rezolva problemele, iar eu nu pot
s` fac nimic \n afar` de asta, pentru tine. {i de fapt, m`nânc [i eu
din tot ce g`tesc.
– Da, dar tu g`te[ti mânc`ruri foarte complicate, care necesit`
o mul]ime de timp… Po]i face alte lucruri, mult mai relaxant.
– |mi face pl`cere s` te ajut.
– Eu nu sunt atât de bun` la buc`t`rie, \]i m`rturisesc cinstit.
Fac totul pentru c` e necesar, dar nu g`sesc niciun fel de pl`cere
84 ROBERTA MICHELS
\n a sta ore \n [ir [i a g`ti feluri complicate, care-]i m`nânc` toat`
ziua.
– Nu trebuie s` te sim]i complexat`. Mai bine vorbe[te-mi
despre ce ai aflat de la Trina.
– Mark Owens e Daniel Ludlow, fratele vitreg al unchiului lui
Bryan.
Rand \[i b`u limonada, gânditor:
– Ce interesant…
– Da. Se pare c`e plecat cu so]ia [i cei doi copii, pentru dou`
luni, \ntr-un tur prin Europa. Trina mi-a spus c` Bryan s-a instalat
acolo imediat dup` plecarea locatarilor.
– Probabil complicele lui e cu el, r`spunse Rand.
– Asta e ceea ce trebuie s` afl`m. Cât de bine te pricepi s`
speli ferestre?
Rand zâmbi amuzat. Acesta era planul B.
– N-am fost \ntotdeauna patron, r`spunse el.
– Asta e ceea ce vroiam s` aud.
– Deci, cine suntem?…
– Ray [i Louis. Suntem angaja]ii familiei Owens de un an. Am
primit instruc]iuni s` le cur`]`m pere]ii, lemn`ria [i ferestrele.
Rand admise c` era un plan foarte inteligent.
– Când vom cere s` intr`m \n`untru, Bryan nu va putea astfel
s` ne \ntrebe ce c`ut`m, pentru c` nici el n-a anun]at pe nimeni
c` va locui acolo \n perioada \n care casa va fi liber`.
– Exact, coment` Rand.
– Cred c` va trebui s` lucr`m acolo câteva zile. Trina mi-a
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 85
spus c` e o cas` foarte mare.
– Trina cunoa[te locul? \ntreb` el, fericit c` perioada de
cercetare se prelungea [i, astfel, putea sta mai mult cu Annabelle.
– Da, a fost la o mul]ime de petreceri, acolo. Personalul care
cur`]` casa intr` \ntotdeauna pe o u[` din spate.
Rand o ascult` cu aten]ie, de[i se sim]iea ca [i cum s-ar fi
preg`tit pentru o crim`.
– Câ]iva dintre angaja]ii agen]iei lui Roman vor monitoriza
toate convorbirile telefonice din cas`, continu` Annabelle.
Rand \[i b`u cafeua r`mas` \n cea[c`, apoi spuse, privind-o cu
insisten]`:
– Ce-ai zice de o slujb` permanent` \n cadrul companiei mele,
dup` ce vom termina acest caz?
– Ce vrei s` spui?
Luând \n considerare toate riscurile, Rand \i r`spunse:
– A[ vrea s` accep]i postul de [ef al departamentului de
securitate al companiei Dunbarton.
– Cred c` glume[ti…
– Nu, deloc, o asigur` Rand. Po]i lucra \n continuare [i pentru
Roman, iar când sunt probleme \n compania mea, s` te mu]i o
perioad` la Phoenix. }i-ar face bine o schimbare de decor.
– Nu po]i vorbi serios, replic` Annabelle.
– De ce? Nu crezi c` e[ti destul de bun` pentru asta? E[ti cea
mai potrivit` persoan` pe care o puteam g`si pentru a \ndeplini
acest rol \n firma mea [i m-a[ sim]i foarte onorat dac` ai accepta.
Annabelle \[i l`s` ochii \n p`mânt. Bine\n]eles c` ar fi fost
86 ROBERTA MICHELS
extraordinar s` poat` lucra \mpreun` cu el, s`-l vad`, s`-i
vorbeasc`… Dar rela]ia dintre ei ar fi trebuit s` fi ar`tat cu totul
altfel. Dac` ar fi fost c`s`tori]i… |n cazul acesta, \ns`, dac` n-o
iubea, n-ar fi fost decât o tortur`.
– Dar nu sunt preg`tit` s` accept o slujb` \n concernul t`u.
– Nu trebuie s`-mi dai un r`spuns acum. Vei avea timp s` te
gânde[ti. Repet, din punctul meu de vedere, e[ti cea mai fericit`
alegere.
– Ah, telefonul, spuse ea, ca [i cum n-ar fi auzit ultimele lui
cuvinte. Iart`-m`, te rog, ad`ug` dup` aceea, [i se duse \n
buc`t`rie.
Rand \ncepu s` strâng` lucrurile de pe mas` [i cum Annabelle
vorbea de la telefonul fix, o auzi pomenind de dou` ori numele
de Gerard.
Cât de important e b`rbatul acesta pentru tine, Annabelle? Ce
rela]ie e \ntre voi? De cât timp sunte]i \mpreun`? se \ntreb` Rand,
sim]ind cum viermele geloziei i se strecoar` \n suflet.
Pentru prima oar` \n via]a lui, Rand fu atât de gelos, \ncât
sim]i ceea ce, \n mod sigur, sim]ise [i Othello lui Shakespeare,
b`nuind-o pe Desdemona c`-l \n[al`.
V`zuse piesa de nenum`rate ori, dar pân` acum nu \n]elesese
niciodat` cum poate cineva s` ajung` s`-[i piard` st`pânirea de
sine, \n asemenea m`sur`, \ncât s`-i vin` s` ucid` din gelozie.
|i venea s` ia telefonul din mâna Annabellei [i s` \i spun`
acestui Gerard s` dispar` pentru totdeauna.
|ncercând s` aud` mai bine ce vorbea fosta lui logodnic` la
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 87
telefon, Rand \[i f`cu de lucru prin buc`t`rie, ignorând semnele
disperate ale acesteia, prin care \i cerea s-o lase singur`.
Dup` ce Annabelle termin` convorbirea, Rand \i spuse
imediat, cu cel mai mare calm posibil:
– Dac` Janet a fost la telefon, sper c` i-ai spus c` te-am anun]at
despre faxul pe care l-a trimis ieri.
– N-a fost Janet, a fost Gerard, unul dintre angaja]ii lui
Roman. E un om extraordinar [i m-a sprijinit de nenum`rate ori
\n ac]iunile mele. To]i colegii sunt nemaipomenit de s`ritori, dar
el este, \ntr-adev`r, un coleg cu totul [i cu totul special.
– Dar de ce nu te-a sunat pe telefonul mobil? continu` Rand,
\ncercând s` par` cât mai nep`s`tor cu putin]`.
– Pentru c` [tie c` pe mobil a[tept \ntotdeauna telefoane
importante pentru serviciu. E deosebit de atent la aceste detalii.
– Ah, \mi pare r`u. Dac` a[ fi [tiut c` e un telefon personal,
n-a[ fi intrat \n buc`t`rie, crede-m`, r`spunse el, foarte aferat.
– Nu-i nimic, Rand.
– Dac` e vreo problem` c` locuiesc la tine [i cineva s-a sup`rat
din cauza mea, pot s` ofer ni[te explica]ii, dac` e nevoie.
– Nu, nu e necesar, Rand. E adev`rat c` m-am \ntâlnit cu
Gerard de câteva ori, dar asta a fost cu ceva timp \n urm`.
Cerule!… Deci a avut pe cineva dup` ce s-a desp`r]it de mine,
\[i spuse Rand.
– Dar continu` s` te curteze, nu-i a[a? Po]i s`-mi spui
adev`rul, am apreciat \ntotdeauna sinceritatea, oricât de
dureroas` ar fi fost.
88 ROBERTA MICHELS
– Nu, Rand, rela]ia mea cu Gerard nu e, n-a fost [i nici nu va
fi, niciodat`, de acest gen. E o rela]ie clar` [i simpl` de
colegialitate.
– Chiar \mi spui adev`rul? o \ntreb` el, privind-o cu
suspiciune.
– Poate nu-]i vine s` crezi, dar \nc` o mai iube[te pe so]ia lui,
care a murit cu ceva timp \n urm`. }i-am spus c` e o persoan`
special`.
{i tu m` iube[ti pe mine, Annabelle, [i \ntr-una din aceste zile
te voi face s` admi]i asta, orice-ar fi, \[i spuse el.
Vestea c` Gerard n-o poate iubi pe Annabelle \l f`cu extrem de
euforic pe Rand.
Dintr-o dat` sim]i c` Gerard \i era foarte asem`n`tor, doar c`,
din fericire, Annabelle tr`ia [i era s`n`toas`. Nici el n-ar mai
putea iubi pe altcineva, niciodat`, \n via]a lui. Annabelle era
absolut unic`. Totul la ea \l f`cea s` vibreze. Cunoscuse multe
femei, dar niciuna dintre ele nu stârnise aceste emo]ii \n sufletul
lui. Nu putea sta departe de Annabelle. Era absolut convins de
acest fapt, de-acum. Trebuia s` fie a lui, pentru totdeauna.
– Am \n]eles, replic` Rand, [i ad`ug` dup` o pauz`:
– Voi trece pe la firm`, ast`zi, s` stau de vorb` cu Howard, dar
\nainte de asta, voi merge s`-]i cump`r ni[te m`nu[i de cauciuc,
zâmbi el, f`cându-i cu ochiul.
Annabelle \l privi surprins`.
– Pentru ce?
– Pentru slujba de la casa rudelor lui Bryan… Mama mea nu
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 89
\ncepea niciodat` astfel de treburi \n gospod`rie, \nainte de a-[ipune m`nu[i de cauciuc.
– Nu e nevoie, n-am folosit niciodat`. Acum voi intra \n baies` fac un du[, dup` care voi r`spunde faxurilor.
– Bine. Eu m` voi \ntoarce \ntr-o or`, r`spunse el, de[i tare nus-ar fi desp`r]it de ea, \n acel moment.
90 ROBERTA MICHELS
Capitolul 6
Dup` câteva minute, Annabelle cobor\ sc`rile [i intr` \nsufragerie.
Citi faxul primit de la Janet [i, cu lacrimi \n ochi, se a[ez` lacomputer pentru a-i r`spunde:
,, Drag` Janet,Oricât ]i s-ar p`rea de extraordinar, trebuie s`-]i spun c`
lucrez la un caz pentru fostul meu logodnic. Exact. E aici. Trageaer \n piept…
Nu e ceea ce crezi…|ntr-o zi, o s`-]i vorbesc mai mult despre toate astea.Mi-a oferit, de asemenea, un post de [ef al sistemului de
securitate, din compania lui, la Phoenix. Biroul meu personal,echipa mea.
Cred c` trebuie s` m` simt foarte flatat` c` un om de afaceri
de talia lui a \nceput s` considere cariera mea important`, de[i
tocmai faptul c` nu fusesem gata s` renun] la slujba mea, consti-
tuise motivul desp`r]irii noastre, cu un an \n urm`.
Problema e \ns` c` nu via]a mea profesional`, m` intereseaz`
cel mai mult acum… Firul vie]ii mele personale e mult prea
gol…
Cu dragoste, A.”
Când ajunser` la poalele muntelui, la adresa pe care o
c`utar`, descoperir` o cas` \n stil Tudor, deosebit de frumoas` [i
de spa]ioas`. |n mod evident, cei care locuiau acolo erau ni[te
persoane cu stare.
A[adar, Bryan nu era dintr-o familie oarecare, dar, ca cei mai
mul]i copiii de bani gata, nu-[i g`sise vadul potrivit \n care s`-[i
cheltuiasc` energia. Cazul era departe de a fi singular [i
Annabelle sim]i o infinit` p`rere de r`u pentru adolescentul aflat,
evident, \ntr-o grav` criz` de identitate.
Deschiser` poarta de fier cu un [peraclu pe care-l luaser` la ei
special pentru asta [i intrar` \n curte.
Nu era niciun semn de via]`, \ns`, \n jur.
|n fa]a intr`rii din spate, de care le vorbise Trina, Rand opri
ma[ina [i se l`s`, moale, \n scaun:
– Suntem aici… {i-acum, ce urmeaz`?
Rand era atât de natural \n tot ce f`cea [i spunea, \ncât p`rea
c` fusese \ntotdeauna angajatul lui Roman.
– Vom arunca o privire \n`untru, r`spunse Annabelle. Pe
92 ROBERTA MICHELS
urm` vom desc`rca ustensilele pentru cur`]enie, spuse ea [i sim]i
dintr-o dat` c` era extrem de emo]ionat`. Asta nu i s-ar fi
\ntâmplat, desigur, al`turi de un coleg, dar pe Rand \l iubea cu
fiecare clip` mai mult [i \ncepea s` se team` s` nu i se-ntâmple
ceva.
|n zilele petrecute \mpreun`, Annabelle \[i d`duse seama cât
de mult se schimbase fostul ei logodnic \n ultimul an. Era el [i,
totu[i – nu…
Tr`ind al`turi de el, Annabelle \ncepu s` simt` c` b`rbatul
acesta f`cea parte din ea. Avea tot ce era necesar pentru a face o
femeie s` vrea s`-l aib` pentru totdeauna.
Era b`rbatul visurilor ei.
Când era doar o feti]`, visa doar castele [i prin]ese…
Crescând, r`m`sese la fel de vis`toare [i de romantic`. Prin]ul ei
era acum lâng` ea. Trebuia s` \ntind` doar mâna pentru a-l
atinge.. Ceea ce-l deosebea de f`ptura din imagina]ia ei, erau
doar hainele moderne.
– S` intr`m. Totul e s` ne comport`m cât mai natural. |n rest,
vom vedea, spuse Annabelle.
– Da. M` amuz` atât de mult aceast` situa]ie, \ncât cred c` \i
voi cere lui Roman s` m` angajeze cu program redus. Dar voi
avea nevoie de referin]e, desigur. Dac` n-o sfeclesc de data asta
prea r`u, poate po]i tu s` pui o vorb` bun` pentru mine.
– O voi face cu pl`cere, surâse Annabelle, amuzat`, dar nu
putu s` nu se gândeasc` ce minunat ar fi dac` ar fi c`s`tori]i [i ar
lucra amândoi \n Salt Lake.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 93
Aceste gânduri, \ns`, \i provocau dureri de cap… Erau lucruri
care nu se puteau realiza, oricât de mult [i-ar fi dorit ea.
– De unde vrei s`-ncepem, Lois? \ntreb` Rand cu un surâs abia
vizibil.
|mbr`cat \ntr-un tricou alb [i o pereche de blugi, ca [i ea, de
altfel, Rand p`rea s` fie la slujba lui obi[nuit`, de zi cu zi.
Annabelle trase aer \n piept [i, dup` ce intrar` \n cas`, puse cu
grij` un microfon \n telefonul din buc`t`rie [i o camer`
audio-video, camuflat`, pe contorul luminii electrice. Totul se
transmitea \n camioneta parcat` la marginea drumului, pu]in mai
departe de cas`, unde doi dintre angaja]ii lui Roman
supravegheau \nregistr`rile.
– Cred c` e mai bine s` \ncepem cu sufrageria, spuse
Annabelle, pentru c` acolo e mai mult de lucru. M` vei ajuta s`
dau mobila la o parte [i voi cur`]a pere]ii, \n timp ce tu vei sp`la
ferestrele.
– Da, cred c` ai dreptate.
Trecur` astfel, prin câteva camere mobilate clasic [i ajunser`
\ntr-o sufragerie spa]ioas` unde, dup` ce a[ez` pe carpet` g`leata
cu toate cele necesare cur`]arii pere]ilor, Annabelle se aplec` [i
instal` o alt` camer` audio-video, camuflat`, la priza de lâng` u[`.
– Ce-ar fi s` punem pu]in` muzic`? propuse Rand [i deschise
un mic casetofon, pe care-l \mpachetase printre lucrurile
necesare la cur`]area casei.
– Genial! exclam` Annabelle, dup` care fiecare \[i \ncepu
treaba.
94 ROBERTA MICHELS
Tân`ra r`mase \ns` cu buretele \n mân`, uitându-se cu coada
ochiului spre Rand, care se apuc` de treab`, cu mult` dexteritate.
|i va fi foarte greu s` se despart` de el, dup` toate aceste zile
\mpreun`, se gândi ea, dar imediat fu \ntrerupt` din firul
reflec]iilor sale de vocea unui tân`r care se oprise \n pragul u[ii:
– Cine sunte]i? \ntreb` el [i Annabellei nu-i sc`p` nota de
timiditate din glas, \n ciuda atitudinii non[alante.
Surprins` \ns` de aceast` apari]ie, aproape sc`p` buretele din
mân`.
– Ah, bun`, surâse ea cu dr`g`l`[enie. Eu sunt Lois [i el e
Ray… Nu [tiam c` p`rin]ii t`i au plecat singuri \n excursia prin
Europa. Ni s-a comunicat c` a plecat toat` familia.
Datorit` informa]iilor pe care le primise de la Trina, Annabelle
\l recunoscu imediat pe Bryan.
– Nu fac parte din familie, r`spunse acesta. Numele meu e
Kevin [i am fost pl`tit de c`tre familia Owens s` am grij` de cas`.
Locuiesc \n apropiere. Cum a]i intrat? \ntreb` Bryan [i Annabelle
nu putu s` nu-i admire ]inuta sportiv` [i p`rul blond, bogat,
care-i \ncadra fa]a frumoas` [i expresiv`.
Rand sesiz` imediat nota agresiv` din tonul tân`rului, astfel c`
opri muzica [i se apropie de Annabelle.
– |n acela[i mod \n care ai f`cut-o [i tu, spuse el. So]ia mea [i
cu mine venim aici de câteva ori pe an, pentru a cur`]a casa.
So]ia? \[i spuse Annabelle [i lu` imediat mopul \n mâini,
pentru a-[i ascunde surpriza.
– Cât timp ve]i lucra aici? \ntreb` Bryan, mai calm, acum.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 95
– Probabil dou` zile, r`spunse Rand. Dac` te deranjeaz` c`
ascut`m muzic`, putem renun]a, continu` Rand.
– Nu… E interesant c` dou` persoane de vârsta voastr`
ascult` muzic` metal.
– Da. Eu am avut o forma]ie de muzic` rock \n liceu. Am
cântat la chitar` [i Lois la tobe.
– A, foarte interesant, coment` Bryan. Ave]i copii?
– Nu \nc`, dar ne str`duim deja \n acest sens, nu-i a[a, iubito?
Annabelle murmur` ceva incoerent [i \ncepu s` [tearg`
pere]ii.
– Da, vor fi ni[te copii noroco[i, spuse Bryan.
– Crezi? zâmbi Annabelle, prietenoas`.
– Da, vor asculta ce muzic` vor vrea, cred, [i nu vor fi nevoi]i
s` plece de acas` pentru asta.
– Kevin, [tii cine a fost Mozart? \ntreb` Annabelle.
– Da… Am luat lec]ii de pian de la [ase ani. Dar le-am urât
\ntotdeauna, a[a c` anul trecut am renun]at. Asta i-a f`cut pe
p`rin]ii mei s` m` mu[truluiasc` \ntr-una, de-atunci.
– Vrei s`-]i spun ceva amuzant? \ntreb` Annabelle.
– Da, ce anume? \ntreb` el [i se a[ez` pe un scaun \n stil
italian, bucuros c` avea cu cine s` converseze.
– {i eu am cântat la pian, [i tata mi-a cerut \ntotdeauna s` nu
cânt Requiemul lui Mozart niciodat`, când era el acas`.
– Glumi]i…
– Nu, deloc… I se p`rea prea trist. De-asta prefera s` asculte
[i el metal sau rock.
96 ROBERTA MICHELS
– P`rin]ii mei nu-mi permit s` ascult altceva, \n afara muzicii
clasice. Vou` v` place?
– Da, [i când am mai crescut, mi-a pl`cut s` ascult acest gen
de muzic` la computer.
Bryan s`ri \n picioare.
– Eu ador computerele.
E genial`, se gândi Rand, [i interveni imediat:
– Da, câteodat` o suspectez c` iube[te Tronimania de cinci
sute de ori mai mult decât pe mine.
– Ave]i o Tronimania? \ntreb` Bryan, uimit.
– Ce fel de computer ai, Kevin? continu` Rand.
– P`rin]ii mi-au f`cut cadou un Dunbarton când am \mplinit
doisprezece ani. Mi-a pl`cut atât de mult, \ncât am citit tot ce-am
g`sit despre acest computer. A[a, \n scurt timp am \nv`]at o
sumedenie de lucruri despre computere, \n general.
– |mi aminte[ti de filmul ,, Jocurile r`zboiului"… Ai v`zut
filmul `sta? \l \ntreb` Annabelle.
– Dar cine nu l-a v`zut?
– Doar c` nu cred c` \n realitate cineva chiar poate s` fac`
ceea ce se vede \n filmul `sta, coment` Annabelle.
– Ce vre]i s` spune]i?
– Cum era acolo… Cine poate face asta?… S` spargi codurile
unor sisteme de computere [i s` vezi tot ce e \n ele. E o poveste
bun` s` ai succes cu un film, dar \n realitate nu cred c` se poate
\ntâmpla.
– Ba da, se poate.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 97
– Sigur c` se poate, iubito, Kevin are dreptate, arunc` din nou
o nad` Rand.
– M` tem c` so]ul meu crede tot ce vede la televizor, ad`ug`
Annabelle, dând din nou cu mopul peste perete.
– Am mai auzit asta, r`spunse Rand [i, spre surpriza
Annabellei, se apropie de ea [i o s`rut` pe nas.
– Nu-]i aminte[ti articolul din ziarul ,,Time", \n care se
povestea despre un adolescent de [aisprezece ani, care a spart
codurile sistemului de securitate ale unei firme celebre de
computere? replic` Rand. A f`cut asta chiar de acas` de la el.
– Dar cum a putut s` fac` asta dac` n-a avut parolele? \ntreb`
Annabelle, continuându-[i treburile.
– Se pare c` a intrat \ntr-un server local [i a \nv`]at toate
parolele. Oricum, am auzit c` a fost prins [i \nchis.
– Ah, dar e o poveste oribil`, coment` Annabelle.
– A fost un prost, interveni Bryan râzând.
Rand \l privi cu aten]ie.
– Ce vrei s` spui?
– A procedat f`r` cap, ad`ug` tân`rul.
– Dac` ai fi fost tu \n locul lui ce-ai fi f`cut? se interes` Rand.
Annabelle \[i ]inu respira]ia, \n a[teptarea r`spunsului.
– Simplu. M` \mprieteneam cu cineva care are rude angajate
la acea companie [i le ceream s` afle parola pentru mine. Asta-i
cea mai simpl` cale.
Ah, deci a[a a reu[it s` intre \n sistemul companiei lui Rand,
\[i spuse Annabelle. Atunci… cine i-a furnizat parolele?
98 ROBERTA MICHELS
– Nu cred c` cineva \[i risc` slujba pentru a-]i da ]ie sau
altcuiva parolele.
– Ba da, o fac, dac` suma pe care le-o oferi e consistent`,
replic` Bryan. Ca de exemplu… o mie de dolari.
Dumnezeule, \[i spuse Rand… Numai cineva ca Bryan ar fi
putut s`-i propun` unui prieten a[a ceva.
– Da, cred c` un prieten de vârsta ta ar fi putut face asta,
pentru o asemenea sum`…
– P`i, da, r`spunse Bryan.
– Dar nu e moral s` faci asta, interveni Annabelle.
– Nu e moral! o \ngân` Bryan.
– Da, nu e moral [i \n plus, consecin]ele pot fi dezastruoase
pentru compania respectiv`. Dar, desigur, cineva de vârsta ta nu
poate vedea toate ramifica]iile acestei ac]iuni. Se pot pierde date
\n valoare de milioane de dolari.
– Tata mi-a spus \ntotdeauna c` fiecare companie are pierderi
[i c` acesta e riscul oric`rei afaceri.
Bryan Ludlow era poate un adolescent foarte de[tept, dar [i-a
creat un sistem foarte egoist pentru a-[i explica ac]iunile, se gândi
Annabelle, care tocmai termina de cur`]at primul perete.
– Ce vrei s` spui, mai exact? \ntreb` ea.
– Vreau s` spun c` dac` firma respectiv` nu are un sistem de
securitate foarte bine pus la punct, e doar vina ei, dac` are
probleme.
– Dar dac` era compania ta, Kevin?
B`iatul zâmbi [treng`re[te:
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 99
– |ntr-o bun` zi, voi avea o firm` de computere, dar voi avea
un sistem de siguran]` imbatabil.
– Nu cred c` e posibil, r`spunse Annabelle, privindu-l cu
aten]ie.
– Al meu a[a va fi.
– Dac` spune el, iubito, \nseamn` c` e posibil, interveni Rand.
P`i, continu` el surâzând, cred c` am terminat pentru moment
aici. Ce-ai zice tu, iubito, dac` am pune mobila la loc [i am merge
s` mânc`m un hamburger?
– Sun` extraordinar… Vrei s` mergi [i tu cu noi, Kevin?
Tân`rul ezit` o clip`, dup` care spuse cam cu jum`tate de
gur`:
– P`i, nu pot… Dar dac` sunte]i atât de dr`gu]i, o s` v` dau
bani s`-mi lua]i [i mie un cheesburger dublu cu cartofi pr`ji]i. Eu
nu m` pot mi[ca de aici.
– Vrei s` spui c` nu ie[i din cas` niciodat`?
– A, bine\n]eles… Când am nevoie de o pauz`, chem pe
cineva s` m` \nlocuiasc`. Familia Owens m-a \ns`rcinat cu treaba
asta [i nu vreau s` le creez probleme. Mi-au spus s` fiu foarte
atent s` nu intre cineva \n cas`. Dac` vre]i s` pleca]i acum,
aranjez eu totul aici…
– |]i mul]umim, dar e munca noastr`, r`spunse Annabelle.
– Dar n-am nimic de f`cut…
– Dac` vrei tu a[a… Hai, doamn` Adams, e timpul s` mânc`m
ceva, continu` Rand.
Doamna Adams? se \ntreb` Annabelle, tot mai surprins` de
100 ROBERTA MICHELS
improviza]iile lui Rand.
– Nu crezi c` exagerezi pu]in? \l apostrof` Annabelle, imediat
ce ie[ir` din cas`, \n timp ce Rand \[i puse bra]ul pe dup` umerii
ei.
– Nu, r`spunse el [i o \mbr`]i[` cu putere.
Annabelle vru s` spun` ceva, dar b`rbatul \i puse o mân` pe
gur`.
Pe urm` o cuprinse de dup` mijloc [i o s`lt` de la p`mânt,
pân` când gura ei ajunse \n dreptul gurii lui, apoi o s`rut` lung.
Annabelle scoase un sunet \nfundat [i nemul]umit, dar Rand
pur [i simplu nu se mai putu opri.
Când o s`rutase pentru prima dat`, anul trecut, sim]ise o
pl`cere nem`rginit` [i lucrul acesta se \ntâmpl` acum din nou…
Nicio alt` gur` de femeie nu \i mai d`duse aceast` senza]ie.
Cu cât se zb`tea mai mult \n bra]ele lui, cu atât se aprindea
focul din el.
– Cred c` e mai bine s`-mi dai drumul acum, spuse ea, când
Rand f`cu o pauz`, ca s` respire.
Fusese o cerere aproape disperat`, pentru c` [i ea tremura de
excita]ie, la fel ca el. Transpirar` brusc amândoi, de emo]ie.
– {tii? Ai cea mai dulce gur` din lume, \i spuse Rand [i o s`rut`
din nou, cu s`ruturi mici [i dese.
– Uau… Parc` a]i fi un cuplu de operet`, se auzi vocea lui
Bryan, \n spatele lor.
Annabelle se \nro[i, pentru c` nu realizase pân` atunci c`
b`iatul se apropiase.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 101
– P`i, \ng`im` ea, asta pentru c` suntem \nc` \n luna de miere.
– Glumi]i… De când sunte]i c`s`tori]i?
– De cinci ani, replic` Rand, strângând-o pe Annabelle de
mân` [i tr`gând-o spre ma[in`.
Dup` ce \i deschise portiera, Annabelle se a[ez` pe scaunul
[oferului, [uierându-i la ureche:
– Nu uita c` Phil e \n camioneta de lâng` cas` [i aude tot ce
vorbim.
Lui Rand, \ns`, p`rea s` nu-i pese de asta [i-i zâmbi dr`g`stos.
Ochii Annabellei \i r`spunser` cu aceea[i c`ldur`, \n ciuda a
ceea ce-i [optise mai \nainte.
Magia func]iona \nc` \ntre ei, \[i spuse ea.
– Sunte]i ni[te figuri, spuse Bryan, apropiindu-se [i dându-i
lui Rand banii pentru cheesburger.
– Nu ne deosebim cu nimic de niciun alt cuplu de
\ndr`gosti]i, replic` Rand, luând bancnotele [i punându-le \n
buzunarul pantalonilor.
– Eu nu mi-am v`zut niciodat` p`rin]ii s`rutându-se cu atâta
pasiune.
– De unde [tii c` n-au fost [i ei ca mine [i ca Lois când erau \n
primii ani de c`s`torie?
– Nu [tiu, e adev`rat… Dar voi cred c` v` ve]i comporta la fel
unul cu cel`lalt chiar [i dup` ce ve]i avea copii, replic` Bryan,
conducându-l pe Rand pân` la u[a ma[inii.
– Sper [i eu asta, dar fiecare dintre noi are un mod diferit de
a-[i ar`ta sentimentele, Kevin. Gânde[te-te doar cât de norocos
102 ROBERTA MICHELS
e[ti c` p`rin]ii t`i au decis s` te fac`, r`spunse Rand, urcându-se
\n ma[in` [i continuând s` vorbeasc` pe fereastra deschis`.
– Da, poate, dar cred c` ai \n]eles ce am vrut s` spun, replic`
Bryan.
– Ray are dreptate, coment` Annabelle. Gânde[te-te doar la
faptul c` nu sunt foarte mul]i copii care au primit cadou un
Dunbarton la vârsta de doisprezece ani [i c`rora li s-au pl`tit, ani
\n [ir, lec]ii particulare de pian. Te po]i considera un norocos.
Mama mea a murit când m-a n`scut pe mine. Tu ai ambii p`rin]i.
– Ai o prieten`, Kevin? \ntreb` repede Rand, \nainte de a pune
motorul \n func]iune.
– Da.
– O fat` interesant`?
– Da. Trina [i cu mine suntem \mpreun` de doi ani [i pl`nuim
s` ne c`s`torim, \ntr-o zi.
Rand \[i puse centura de siguran]`.
Da, probabil cei doi tineri erau \ntr-adev`r foarte apropia]i, se
gândi el, de vreme ce Trina fusese atât de \ngrijorat` pentru el [i
ceruse ajutorul agen]iei lui Roman, pentru a se asigura astfel c`
nu va interveni poli]ia, pentru c`utarea lui Bryan.
– Hei, p`i s` demar`m, atunci. Nu-i a[a, Lois? \ntreb` Rand.
– Da, mai avem destul` treab` dup`-amiaz`.
– Ai dreptate. Ne vedem peste vreo or`, Kevin, spuse Rand,
f`cându-i tân`rului cu mâna.
Kevin le f`cu [i el cu mâna, iar Rand porni motorul. |n timp
ce se \ndep`rtau, Annabelle se \ntoarse [i flutur` mâna,
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 103
salutându-l pe Bryan, pân` când ie[ir` cu totul din raza lui.– Cazul t`u e practic rezolvat, domnule Dunbarton, spuse ea,
privind cu dr`g`l`[enie profilul lui Rand. Tot ce mai trebuie s`facem e s` \ncerc`m s` afl`m de la Trina care dintre prietenii luiBryan a intrat recent \n posesia unei sume mari de bani [i peurm` s` ne dumirim al cui frate sau sor` e, pentru a [ti, astfel,cine a divulgat parola.
– E[ti incredibil de de[teapt`, iubito, glumi Rand, zâmbinddin col]ul gurii.
Annabelle se \ntoarse spre el, rotindu-[i ochii…– Da… cred c` voi a[tepta ca Trina s` ajung` acas` de la
[coal` [i abia pe urm` o sun.– Acum c` [tim c` micu]ul nostru geniu nu lucreaz`
profesional, putem s` ne relax`m pu]in, spuse el [i o trase maiaproape.
– Rand, dar acum nu e necesar s` te mai compor]i astfel. Numai suntem \n rol.
– Ce rol?… P`i nu mi-ai spus tu c` tot ce am de f`cut e s`intru \n pielea personajului? Am f`cut cum m-ai sf`tuit.
– Dar… ai exagerat, oricum…– Nu, r`spunse el foarte ferm, Am observat c` acest tân`r e
foarte impresionat dac` ne comport`m ca doi \ndr`gosti]i [i las`complet garda jos.
104 ROBERTA MICHELS
Capitolul 7
Poate jocul t`u l-a deconcertat pe Bryan, dar pe mine m-aterminat, \[i spuse Annabelle.
– Când te-am \ntâlnit pentru prima dat` \n Phoenix, nu mi-avenit s` cred c` e[ti [eful companiei Dunbarton, schimb`Annabelle subiectul. Am crezut c` e[ti portarul de la Green BayPackers.
– De ce nu de la Denver Broncos?– Pentru c` a fost prima firm` care mi-a venit \n minte, replic`
ea.|n acel moment se auzi sunând telefonul ei mobil [i Annabelle
\[i d`du seama c` uitase complet de caz, aducându-[i aminte ziuacând \l cunoscuse pe Rand.
– Da?– Sunt Phil, dac` \]i mai aduci aminte de mine.– Bine\n]eles, spuse Annabelle, \nro[indu-se. Tocmai vroiam
s` te sun.
– Da, da, te cred…
– Care-i problema?
– Imediat dup` ce v-a]i \ndep`rtat, b`iatul a sunat la un num`r
din zona Salt Lake [i i-a r`spuns robotul telefonului:,, Sunte]i \n
re]eaua Dunbarton"…
– Stai o clip`, r`spunse Annabelle [i-i spuse totul lui Rand.
Acesta scutur` din cap, exasperat.
– Ce diavol… I-a f`cut pe abona]i s` fie priva]i de conexiune,
atâta timp. Am putea s`-l arest`m chiar acum, dar avem nevoie s`
[tim mai \ntâi cine i-a furnizat parola.
– Da, a[a e, r`spunse ea [i-[i duse din nou telefonul la ureche.
Phil… mai e cineva \n cas` cu el, acum? Bine. Mergem s`
mânc`m ceva, dup` care ne \ntoarcem, ad`ug` ea [i \nchise
telefonul.
– M` \ntreb ce motive are pu[tiul s` fac` toate astea, spuse
Rand, gânditor.
– Crezi c` s-ar putea s` fie de vin` autoritatea tat`lui lui?
– Da, e posibil. Oricum, nu pare prea con[tient de ce pedepse
e pasibil.
– Bine, dar depinde de tine, dac`…
– {tiu ce vrei s` spui, iubito… Nu, nu voi merge atât de
departe. Imediat ce voi [ti cine i-a dat parola, voi avea cu el o
discu]ie \ntre patru ochi, pentru a-l face s` \n]eleag` riscurile la
care s-a expus [i c` via]a al`turi de p`rin]ii lui nu e chiar cel mai
r`u lucru din lume.
106 ROBERTA MICHELS
– E foarte frumos din partea ta, Rand…
{i tocmai mi-ai dat un motiv incredibil de puternic de a te iubi
[i mai mult, \[i spuse ea \n gând… Dar… Ar fi mai bine s` pleci
chiar azi la Phoenix…
***
– Am terminat ferestrele din sufragerie, iubito… Ce crezi c`
ar trebui s` mai fac, acum, dragostea mea? o \ntreb` Rand, cu
ochii sclipind de c`ldur` [i afec]iune.
Dragostea mea… Ah, Rand, mergi prea departe, se gândi ea.
|[i promisese s` nu mai ia \n considerare aceste efuziuni ale
fostului ei logodnic, dar \i era imposibil… Era prea \ndr`gostit`
de el.
Annabelle \[i privi ceasul.
– Vom face curat la buc`t`rie [i vom pleca acas`. Restul
camerelor le vom face mâine.
– Nu merge]i s` face]i cur`]enie [i la etaj? \ntreb` Bryan [i \n
tonul lui p`ru s` apar` mult` dezam`gire.
Dup` ce se \ntorseser` cu prânzul pentru Bryan, acesta
devenise foarte comunicativ [i Annabelle era din ce \n ce mai
convins` c` \ntre el [i p`rin]ii lui trebuia s` fie restabilit` urgent
o linie normal` de comunicare.
– Nu, Kevin, b`iete, acolo vom cur`]a peste vreo s`pt`mân`,
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 107
spuse Rand [i o ajut` pe Annabelle s` mute toate ustensilele cu
care veniser` \n buc`t`rie.
Lucraser`, astfel, cot la cot, toat` dup`-amiaza, iar când se
v`zur` \n ma[in` la sfâr[itul zilei, Annabelle se gr`bi s-o sune pe
Janet. Trebuia s` ias` \n seara aceea, nu mai putea continua
aceast` intimitate cu Rand.
– Bun`, Janet, spuse ea, imediat ce, la cel`lalt cap`t al firului,
se auzi vocea prietenei ei. }i-am trimis un fax, l-ai primit?
– Da, r`spunse Janet [i cred c` e cazul s` st`m de vorb`.
– Da, a[ putea s` vin pe la tine disear` la ora [apte.
– Iubito, pot s` o salut [i eu pe Janet? \ntreb` Rand, surâzând
pe sub musta]`.
– Numai o clip`, Janet, cineva vrea s`-]i vorbeasc`.
– Allo, spuse Rand, zâmbind cu toat` gura. E[ti \ntr-adev`r
prietena Annabellei, cu care a fost \n vacan]` \n Florida?
– {i tu e[ti \ntr-adev`r cel mai tare patron din lumea
computerelor? Abia a[tept s` te cunosc.
– Adev`rat?
– Bine\n]eles… Vino [i tu cu Annabelle disear`.
– E[ti sigur` c` toat` lumea se va bucura de prezen]a mea
acolo? \ntreb` el, cu ochii spre Annabelle.
– Ah, vei fi primit cu tot dragul, râse Janet.
– Nu sunt chiar convins de asta, pentru c` Annabelle pare
foarte plictisit` de mine, dup` ce am jucat azi toat` ziua rolul a
doi tineri c`s`tori]i, foarte, foarte, \ndr`gosti]i…
– D`-mi telefonul, Rand, interveni Annabelle [i-i smulse pur [i
108 ROBERTA MICHELS
simplu celularul din mân`. Te voi suna eu mai târziu, Janet,
ad`ug` ea [i \nchise, nervoas`.
Apoi, f`r` a mai spune nimic, o sun` pe Trina [i aranj` s` se
\ntâlneasc` cu ea \n câteva minute, \n fa]a casei ei.
Nu peste mult, se apropiar` de adresa indicat` de Trina.
V`zând o tân`r` blond` plimbându-se pe trotuar de colo-colo,
Rand \ncetini.
– Probabil e Trina, nu? spuse el, uitându-se [treng`re[te spre
Annabelle.
– Da, Rand, ai putea lucra pentru CIA, r`spunse Annabelle [i
cobor\ din ma[in`, imediat ce Rand opri \n fa]a fetei.
B`rbatul o urm` imediat.
– Trina? Acesta e Ray… M-a ajutat ast`zi pentru rezolvarea
cazului.
– Bun`, Trina, spuse Rand zâmbind cu amabilitate.
– Bun` ziua, r`spunse fata, cu un glas sub]ire [i timid.
– Tocmai am aflat c` Bryan are un prieten sau o prieten` \n
leg`tur` de rudenie cu cineva din compania Dunbarton, de la
care a aflat parola sistemului de siguran]`, o inform` Annabelle.
– Ah, nu cred c` a fost \n stare de o asemenea prostie, izbucni
Trina.
– Ai cuno[tin]` despre vreun prieten al lui Brayn, care a primit
o sum` mare de bani \n ultimul timp?
– Nu, nu cred.
– Poate nu e un prieten… Poate doar o cuno[tin]`, interveni
Rand.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 109
– Nu, nu [tiu, \ng`im` fata.
– Nu-i nimic, r`spunse Rand, b`tând-o u[or pe um`r.
– Mai gânde[te-te, spuse Annabelle. |]i las num`rul meu de
celular [i dac` \]i aminte[ti de cineva, sun`-m`.
|n timp ce Annabelle \[i scoase din po[et` agenda, Trina spuse
\ncet, ca [i cum s-ar fi temut c` ar putea fi auzit` [i de alte
persoane.
– Paul Iverson… L-am v`zut alalt`ieri pe o motociclet` nou`.
Lucreaz` la Food King's… Dar nu avea motociclet` \nainte…
– E prieten cu Bryan?
– Nu, tocmai. Se cunosc de la piscina la care merg cu Bryan,
uneori… |ntotdeauna stau de vorb` despre o sumedenie de
lucruri.
– M` duc s` vorbesc cu Howard, din ma[in`. Mai ]ine-o pu]in
pe Trina, \i [opti Rand Annabellei, \n timp ce Trina se uita \n alt`
parte, ca [i cum s-ar fi a[teptat s` vad` pe cineva venind din
direc]ia casei ei.
|ntrebându-l pe Howard dac` era cineva \n companie cu
numele de Iverson, acesta \i spuse c` era un angajat cu acest
nume: Barrett Iverson. Lucra \n echipa lor aproape de la \nceput.
Asta era tot ceea ce dorise Rand s` [tie.
– Cheam`-l \n biroul t`u. Vreau s` vorbesc cu el, dar nu-i
spune de ce \l chemi. Voi ajunge acolo \n maximum dou`zeci de
minute.
Rand \nchise telefonul [i se gr`bi s`-i spun` Annabellei ce
aflase.
110 ROBERTA MICHELS
– Exist` \ntr-adev`r un angajat care se nume[te Barrett
Iverson, murmur` el la urechea Annabellei, imediat ce ajunse
lâng` ea.
– Avem ve[ti noi, \i spuse ea fetei care se uit` lung, când la
Annabelle, când la Rand. Paul Iverson are \ntr-adev`r o rud` la
compania Dunbarton, a[a c` cel mai târziu la noapte, Bryan va fi
acas`.
– Dar… e o crim` ce a f`cut, bâigui Trina.
– Da… E adev`rat, r`spunse Annabelle. Totu[i, e prima lui
abatere [i totul a fost din cauza faptului c` nu se \n]elege cu
p`rin]ii. Patronul companiei \l va ierta de data asta, a[a c` nu va
fi trimis la \nchisoare.
– Adev`rat? \ntreb` Trina, plângând de bucurie.
– Da, po]i s` fii sigur` de asta.
– Oh, v` mul]umesc, spuse tân`ra, plângând \n hohote.
– Du-te \n cas`, totul va fi bine, continu` Annabelle.
Rand fu foarte mi[cat de sentimentele fetei pentru Bryan.
B`iatul nici nu [tia cât de norocos era. De altfel, nu-[i prea d`dea
seama de nimic… |n afara faptului c` era foarte bun la
computere, nu mai avea niciun fel de alte no]iuni ale valorii,
dup` cum \i f`cuse impresia.
– Sunte]i atât de minunat`, domni[oar` Forrester.
– {i eu cred despre tine la fel, Trina… Bryan e foarte norocos
c` are o prieten` ca tine.
– Da, sunt de acord cu asta, coment` Rand.
– Mul]umesc, spuse Trina [i obrajii i se \nro[ir` de emo]ie.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 111
Imediat ce Trina plec` \n cas`, Rand o lu` pe Annabelle debra] [i o conduse la ma[in`.
– Barrett Iverson ne a[teapt` \n biroul lui Howard. Când vomajunge acolo, \l vom suna pe fratele lui, Paul, [i-l vom invita s`stea de vorb` cu noi. Apoi vom merge la casa familiei Owens [i-lvom duce pe Bryan acas`.
Annabelle \ncuviin]`.– Asta ne va ocupa toat` noaptea. Trebuie s-o sun pe Janet,
s`-i spun s` nu m` mai a[tepte.– Pe noi, vrei sa spui, zâmbi Rand. Spune-i c` vom sta \n
schimb cu ea toat` noaptea de mâine.Annabelle \ntoarse capul spre el, surprins`.– Dar cazul t`u e rezolvat. Tu te po]i \ntoarce la Phoenix chiar
mâine dup`-amiaz`…
112 ROBERTA MICHELS
Capitolul 8
Acesta poate e planul t`u, iubito, dar nu [i al meu, \[i spuseRand.
– Nu [tiu când m` voi \ntoarce \n Arizona. Voi r`mâne un timpaici [i voi \ncerca s` repar tot r`ul f`cut de Bryan.
– Ce vrei s` spui?– Mai \ntâi de toate, voi cere toate numerele de telefon la care
s-a sunat din casa familiei Owens. {i cele de la care s-a sunat,bine\n]eles. Apoi \i voi fixa lui Bryan un salariu [i-l voi instala \ntr-un birou cu telefon. |l voi pune s` repare toate releleprovocate computerelor \n care a intrat. Cei al c`ror computer nuse mai poate repara, vor primi un computer nou din parteafirmei, bine\n]eles gratuit. Vom face \n a[a fel \ncât s` se [tie c`firma Dunbarton, dac` face gre[eli, le recunoa[te [i le \ndreapt`.
– Atunci, trebuie s`-i pl`teasc` [i o chirie unchiului lui, pentruc` i-a folosit casa f`r` a-i fi cerut permisiunea.
– {i, \n sfâr[it, \l voi pune s` m`rturiseasc` totul p`rin]ilor [i
s` fac` \n a[a fel \ncât ace[tia s`-[i recapete \ncrederea \n el.
– {i dac` refuz`?
– |i voi spune c` e o condi]ie, pentru a-l ierta.
– Da, a[a \i voi spune [i eu. A fost foarte norocos c` n-a atacat
sistemul altei firme. Nu cred c` altcineva, \n afar` de tine, l-ar fi
iertat. Sper c` \ntr-o zi, când se va mai maturiza, va realiza ce
lucru extraordinar ai f`cut pentru el.
– E doar meritul t`u, Annabelle. Compasiunea pe care ai
manifestat-o tu ini]ial pentru el, m-a f`cut s` fiu [i eu mai
indulgent.
– Mul]umesc, r`spunse Annabelle. Cu cei doi Iverson ce ai de
gând?
– Cu Barrett, \nc` nu [tiu. Depinde de cât de u[or a reu[it
Paul s` ob]in` parola de la el. Pe Paul \ns`, \l voi pune s`-[i vând`
motocicleta [i s`-i dea banii \napoi lui Bryan. Pân` \i va da toat`
suma, probabil va lucra \n deficit. Va fi \ns` o lec]ie foarte bun` [i
sper c` alt` dat` nu va mai \ncerca s` manipuleze pe nimeni.
– Da, bine gândit, pentru c` e necesar s` \n]eleag` cât r`u au
f`cut cu nelegiuirile lor. |l voi suna acum pe Roman, pentru a-i
raporta cele \ntâmplate. A[ vrea ca Bryan s` fie \nainte de miezul
nop]ii acas`, cu p`rin]ii lui.
Da, se gândi Rand, multe lucruri sunt posibile dup` ce se
clarific` o situa]ie… Eu sper s`-mi petrec toate nop]ile de-acum
cu tine, pân` la sfâr[itul zilelor mele.
Annabelle \[i scoase telefonul din geant` [i form` num`rul de
114 ROBERTA MICHELS
la birou.
– Bun`, Diana, sunt Annabelle. A[ vrea s` vorbesc cu Roman.
– Nu e aici. So]ia lui a n`scut un b`iat.
– Ah, e primul lor copil, cred c` e \n al nou`lea cer.
– E distrus de emo]ii… Nu [tiu când vei putea vorbi cu el, nu
vrea s` vorbeasc`… Când a aflat c` a n`scut so]ia lui, era cât
pe-aci s` le[ine.
– |n]eleg… Spune-i, dac` va suna la tine totu[i, c` s-a rezolvat
cazul cu firma Dunbarton.
– L-ai g`sit pe Bryan?
– Da, Roman m` poate suna pe celular la orice or` va putea.
Pe tine te voi suna eu mai târziu.
– Am \n]eles bine? \ntreb` Rand. {eful t`u e la spital, cu so]ia
lui?
– Da. Diana mi-a spus c` nici nu se mai ]ine pe picioare de
emo]ii.
– Cred c` eu voi le[ina de-a binelea, când so]ia mea va na[te
primul copil.
Deci, pl`nuia s` se c`s`toreasc` \ntr-o bun` zi, \[i spuse
Annabelle… Dar… nu cu mine…
Inima Annabellei se strânse de durere.
– Ce crezi c` ar fi spus tat`l t`u despre mine? Crezi c` m-ar fi
considerat destul de bun pentru a-]i fi so]?
– Nu [tiu…
– Gânde[te-te…
– Acum m` gândesc doar la lucrurile care ]in de cazul
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 115
companiei tale.
– Nu-i adev`rat, murmur` el. {tiu c` te gânde[ti [i la asta…
|n urm`torul moment, Rand o trase spre el [i o s`rut` ap`sat
pe gur`.
Era atât de masiv, \ncât Annabelle nu se putu opune.
– Rand… scânci ea, incapabil` s` fac` vreo mi[care.
Annabelle nu mai rezist` [i \l s`rut` [i ea, pân` când \ntreg
trupul \ncepu s`-i tremure.
– Ai v`zut? o \ntreb` Rand. {tiu foarte bine c` m` vrei [i tu, la
fel de mult. Dac` n-ai fi sim]it nimic pentru mine [i \ntre noi ar fi
fost doar o rela]ie de afaceri, corpul t`u nu mi-ar fi r`spuns cu
atâta pasiune ca acum, recunoa[te, Annabelle.
– Dar nu am negat niciodat` atrac]ia fizic` dintre noi,
murmur` Annabelle.
– M` bucur c` recuno[ti. Acum c` am clarificat situa]ia, putem
s` mergem s` ne \ntâlnim cu Howard.
Annabelle se uit` \ngrijorat` pe fereastr`. Erau \ntr-o parcare
[i toat` lumea din apropiere \l v`zu pe Rand s`rutând-o.
– Nu-]i face probleme din cauza spectatorilor. Sunt sigur c`
s-au uitat atât de lung doar pentru c` au fost foarte invidio[i.
Annabelle \[i f`cea probleme, doar pentru c` situa]ia \i
sc`pase de sub control.
Imediat dup` ce-l vor duce pe Bryan acas`, \i va spune lui
Rand s` se mute la hotel.
Gata, era cazul s` ias` din via]a ei.
Se \ntorsese la Salt Lake, tocmai pentru a nu-l mai vedea
116 ROBERTA MICHELS
niciodat`. Câteodat` \ns`, \n via]` orice-ai face, nu po]i sc`pa de
persoana, care, zice-se, ]i-e destinat`.
Ea va \nv`]a, \ns`, s` supravie]uiasc` [i f`r` el.
Trecuse de ora unu noaptea, când Rand se angaj` pe [oseaua
care ducea la casa Annabellei… Acum c` problemele cu firma lui
s-au \ncheiat, putea anticipa foarte u[or ce se va \ntâmpla. Era
preg`tit, \ns`, de contraatac.
Odat` ajun[i acas`, Annabelle se oferi s` prepare câte o cea[c`
de cafea pentru amândoi, ceea ce \nsemna c` era pe punctul s`-i
spun` \n modul cel mai frumos cu putin]` bine\n]eles, c` era
cazul s` se mute la hotel.
Astfel, când Annabelle se \ntoarse de la buc`t`rie cu cafelele,
Rand \i [opti la ureche:
– Nu trebuia s` faci cafea [i pentru mine. Oricât de mult
mi-ar pl`cea s` st`m acum \mpreun` câteva minute, trebuie s` m`
\ntorc la hotel, pentru c` mai am \nc` o groaz` de lucruri de
rezolvat. Dac` \mi dai câteva minute s`-mi iau bagajele din biroul
t`u, voi pleca imediat dup` asta.
F`r` a mai a[tepta s` vad` reac]ia Annabellei, Rand urc` \n
grab` sc`rile [i intr` \n biroul fostei sale logodnice.
|nchise u[a dup` el [i deschise computerul.
Annabelle \i trimisese un fax lui Janet [i vroia neap`rat s` [tie
ce i-a scris.
Nu-i p`sa c` ceea ce f`cea era condamnabil sau imoral.
Trebuia s` dea toate b`t`liile pentru a o avea pe Annabelle.
Fi[ierul de faxuri era \ns` [ters.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 117
Nicio problem`. |n mod sigur, nu s-a gândit s`-l [tearg` [i din
co[ul de gunoi al computerului, a[a \ncât \l va recupera imediat.
Ceea ce [i f`cu.
Citi apoi cu aten]ie faxul pentru Janet.
Mâine va trebui s`-i fac` lui Janet o vizit`, \[i spuse el, dup` ce
citi de câteva ori faxul pentru ea.
Nu vroia s` accepte slujba pe care i-o oferise \n cadrul
departamentului companiei lui din Phoenix?… Se va lupta
pentru asta pân` când Annabelle va ajunge singur` la concluzia
c` era cea mai profitabil` solu]ie din tot ce avea acum la
\ndemân`.
***
– Annabelle, \]i mul]umesc c` ai venit atât de repede, spuse
Roman, ridicându-se [i \ntinzându-i mâna, cu c`ldur`.
Ori de câte ori se \ntâlneau, de altfel, era o bucurie
nem`surat` pentru amândoi. De-a lungul timpului, \[i spuseser`
multe lucruri pe care doar prietenilor adev`ra]i le po]i spune.
– Nicio problem`. Roman. Cum se simte Brittany [i micu]ul
Yuri?
– Ah, sunt amândoi foarte bine, r`spunse Roman, surâzând
cu \ncântare [i a[ezându-se din nou pe scaun, cu mâinile
rezemate de speteaz`.
118 ROBERTA MICHELS
– Sunt foarte fericit` pentru tine, Roman, replic` Annabelle,
gândindu-se c`, \ntr-adev`r, oricine \n locul lui ar fi fost la fel de
fericit \ntr-o astfel de situa]ie. S` fii c`s`torit cu persoana pe care
o iube[ti [i s` ai un copil cu ea… Nu poate exista ceva mai
frumos pe lumea asta, \[i spuse Annabelle.
– {tiu asta, r`spunse Roman. Acum hai s` vorbim despre tine.
Nu ar`]i prea bine \n ultima vreme [i m` tem pentru s`n`tatea ta.
– Ah, despre mine n-avem ce s` vorbim, nu e nimic nou \n
via]a mea [i m` simt foarte bine.
– Ba da… De o lun` de când ai terminat cazul lui Bryan
Ludlow, ai muncit mai mult decât tot restul echipei. Te vei
\mboln`vi… Nu vreau s` mai faci asta. E incon[tien]` curat`,
crede-m`.
– Dar \mi place foarte mult s` fiu ocupat`. S-a plâns cineva de
presta]iile mele?
– Annabelle, cum \]i trece a[a ceva prin cap? E[ti cea mai
apreciat`, dintre to]i angaja]ii… Ai rezolvat cazul lui Bryan
\ntr-un timp record [i ai evitat interven]ia poli]iei [i scandalul
public. Felicit`ri.
– Mul]umesc, Roman, dar [tii foarte bine c` cei care merit`
\ntr-adev`r felicit`ri sunt Trina [i Rand. Meritul meu n-a fost cu
nimic deosebit.
Roman se l`s` pe spate \n scaunul lui [i \ngust` ochii,
privind-o cu aten]ie:
– {tiu exact care a fost rolul lor \n toat` aceast` afacere,
Annabelle. Tu ai contactat-o pe Trina [i ai pus bazele cercet`rilor
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 119
de la care s-a mers apoi, din aproape, \n aproape, foarte u[or. Tu
ai f`cut \nregistrarea cu vocea lui Bryan… Am fost foarte norocos
c` ai venit s` lucrezi pentru mine. E[ti o profesionist` des`vâr[it`
[i un om de o calitate rar`.
– Mul]umesc, spuse Annabelle, cu toat` sinceritatea.
– N-ai pentru ce. Trebuie s` [tii c` Rand mi-a transmis, de
asemenea, toate mul]umirile lui. S-a achitat mai mult decât
excelent de \ndatoririle pentru agen]ie [i trebuie s`-]i spun c`-l
apreciez foarte mult [i pe el.
– E momentul s`-]i spun, Roman, c` \n ciuda tuturor celor ce
se spun despre noi, eu nu m-am culcat cu el. A stat \n casa mea,
e adev`rat, dar a f`cut parte din strategia noastr` de lucru.
– Nu m-am gândit niciodat` la asta, replic` Roman.
– Chiar dac` ]i-au spus to]i c` Rand a locuit la mine?
– Da, chiar a[a. Te cunosc mai bine decât crezi tu. E[ti exact
ca so]ia mea. N-a vrut s` fac` dragoste cu mine pân` dup`
c`s`torie. {i, de altfel, nici eu nu i-am cerut…
– M` tem c` eu nu m` gândesc la c`s`torie.
– Dar se vede cât de colo c`-l iube[ti pe Rand.
Annabelle nu putuse niciodat` s`-l mint` pre Roman, astfel
\ncât se v`zu nevoit` s` recunoasc`:
– Da, din nefericire, \l iubesc.
– {i el nu te iube[te?
– Nu.
– De unde [tii?
– Pentru c` nu mi-a pomenit niciodat` de c`s`torie, \n toat`
120 ROBERTA MICHELS
perioada \n care a stat aici. |n plus, \n noaptea \n care am
terminat cazul lui Bryan, dup` ce ne-am \ntors acas`, [i-a
\mpachetat imediat toate lucrurile pe care le avea la mine [i, dup`
ce mi-a mul]umit c` l-am ajutat, a plecat. Nu l-am mai v`zut
niciodat` de atunci [i nici n-am mai auzit nimic de el.
– Ah, \mi pare r`u… cred c` suferi foarte mult. Sper c` ceea
ce \]i voi ar`ta acum, nu-]i va face [i mai mult r`u… Când mi-a
pl`tit comisionul, Rand mi-a dat acest plic pentru tine.
Deschide-l, spuse el [i scoase din sertarul biroului un plic mare,
alb, pe care i-l \nmân` Annabellei, cu speran]a c` lucrurile se vor
aranja \n via]a ei.
– Nu, mai bine nu-l deschid…
– Cred c` e un bonus pentru tine, sau a[a ceva… Ceva \n
leg`tur` cu o excursie \n Mediterana, din câte mi-a spus.
Ah, [i-a amintit de inten]ia mea de a pleca \n vacan]`, se gândi
Annabelle.
– Nu… Nu pot s` accept…
– De ce nu? Omul vrea s`-]i fie recunosc`tor, accept`… I-ai
salvat compania… A fost un efort considerabil [i a considerat c`
cel mai bine ]i-ar prinde acum o vacan]`, [i eu sunt de acord cu
el.
– Nu, nu pot s` accept… Te rog s`-i dai toate astea \napoi…
– De ce n-o faci chiar tu?
– Nu pot nici asta.
– Ah, mi-a spus c` va fi greu s` te conving s` accep]i. {i mi-a
mai spus c` ]i-a oferit o slujb` de [ef al departamentului de
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 121
securitate, \n compania lui din Phoenix.
– }i-a spus asta?
– Nu e adev`rat? o \ntreb` Roman, scrutând-o cu privirea.
– Ba da, dar…
– Mi-a spus c` po]i s` r`mâi [i la mine, dac` vrei [i s` faci \n
acela[i timp [i slujba din firma lui.
– Nu m-am gândit c` vorbe[te serios, replic` Annabelle.
– Vrei aceast` slujb`?
– Nu!
– E un mare p`cat. E exact o slujb` pe m`sura ta. Orice
inginer informatician din ]ara asta s-ar da peste cap s` poat`
ob]ine o astfel de pozi]ie \n compania Dunbarton.
– Dar nu vreau s` plec din Salt Lake.
– Nici m`car câteva zile pe lun`?
– Nu, sunt mul]umit` de slujba pe care o am aici.
– Nici pentru un salariu de [ase ori mai mare?
– N-a[ [ti ce s` fac cu atât de mul]i bani.
– Da, s-a temut c` vei refuza, de aceea ]i-a propus s` lucrezi
de acas`, pentru compania lui.
– Dar nu-mi palce s` lucrez de acas`. Am stat acas` tot timpul,
\n perioada \n care n-am avut nimic de lucru… |mi place s` m`
deplasez, pentru munca mea.
Dup` o pauz`, \n care nici unul nici cel`lalt nu mai spuse
nimic, Annabelle continu`:
– Am rupt logodna cu el pentru c` nu era de acord cu munca
mea. Nu cred c` s-a schimbat atât de mult de atunci \ncoace, \ncât
122 ROBERTA MICHELS
s` aprecieze \ntr-adev`r, ceea ce fac. E mai bine s` nu-l mai v`d
niciodat`, crede-m`. Când suntem \mpreun`…
Annabelle nu-[i mai sfâr[i fraza, pentru c` v`zu compasiunea
din ochii [efului ei.
– E dragoste, ceea ce e \n sufletul t`u, Annabelle… Exact
aceste sentimente le-am avut [i eu pentru Brittany… Când mi-am
dat seama c` toate fr`mânt`rile mele nu sunt decât sentimente de
iubire, m-am hot`rât s` ac]ionez.
– P`i… tu ai fost norocos, pentru c` [i ea era \ndr`gostit` de
tine… |n cazul meu, e cu totul alt` situa]ie.
– Atunci… nu vrei s` mergi la Phoenix [i s`-l aju]i s` instaleze
un nou sistem de securitate pentru compania sa?
– Nu… Am totul pe ni[te CD-uri. Le \mpachetez [i ]i le dau s`
i le trimi]i tu. E inteligent. Va [ti s` fac` totul de unul singur.
– Bine. Nu mai vorbim atunci despre Rand. |]i voi da un nou
caz.
Ah, bine c` nu mai vroia s` vorbeasc` despre Rand, se gândi
Annabelle. Era cel mai dureros subiect din lume, pentru ea.
– Firma Gladston a cump`rat un nou sediu, undeva \n afara
ora[ului, [i vrea un sistem de securitate foarte eficient.
– {i de ce m-ai ales pe mine, pentru asta?
– Pentru c` Gerard mi-a spus c` locuin]a ta are cel mai serios
sistem de securitate din toat` regiunea, zâmbi el.
– Chiar ]i-a spus asta?
– Annabelle, [tii bine c` \n localitatea asta nu po]i avea niciun
secret. I-am spus lui Brittany c` vei trece ast`zi pe la noi.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 123
– Ah, abia a[tept s`-l v`d pe micu]ul Yuri. Am [i un cadou
pentru el.
– M` bucur, o s`-i fac` pl`cere, r`spunse Roman zâmbind.
Uite aici un plic cu adresa [i cheile pentru noul t`u contract. Mult
succes.
Annabelle zâmbi [i se \ndrept` spre u[`. Cum puse \ns` mâna
pe clan]`, Roman o strig` din nou:
– Annabelle, e[ti sigur` c` nu vrei plicul `sta? o \ntreb` el,
ar`tându-i plicul l`sat de Rand.
– Nu…
– Cum vrei tu.
Annabelle nu-l v`zuse pe Rand de o lun`… Dac` va mai trece
ceva timp f`r` s`-l vad`, va reu[i s` [i-l scoat` din minte.
– E-n regul`.
Dup` o or`, \mbr`cat` \n uniforma ei de denim, Annabelle era
\n drum spre locuin]a pe care primise sarcina s-o asigure.
Dac` ar fi fost s`-[i aleag` un loc unde s`-[i construiasc` o
cas`, cu siguran]` ar fi ales acea zon`. Priveli[tea era de-a dreptul
spectaculoas`, cu lacul \n vest [i mun]ii \n sud.
S` locuiasc` aici cu Rand era tot ceea ce-[i putea dori de la
via]`.
|]i construie[ti din nou castele de nisip, Annabelle, \[i spuse
ea, \ncercând s` opreasc` lacrimile care-i ap`rur` \n ochi.
Ajuns` pe strada indicat` \n adres`, c`ut` num`rul casei la
care trebuia s` opreasc`.
|n momentul \n care-l z`ri, Annabelle r`mase \nm`rmurit` \n
124 ROBERTA MICHELS
fa]a a ceea ce v`zu… O vil` \n stil francez, \nconjurat` din toate
p`r]ile de copaci ornamentali. Totul p`rea transmutat acolo din
Provence.
O mic` bijuterie de arhitectur`, se gândi Annabelle,
ner`bd`toare s` vad` cum era interiorul.
Cobor\ a[adar din ma[in` [i lu` din portbagaj valijoara cu
toate lucrurile de care avea nevoie, pentru a \ndeplini cerin]ele
proprietarilor \n ceea ce privea securitatea c`minului lor.
Imediat ce intr` \n`untru, \ns`, Annabelle pur [i simplu uit`
de ce venise [i r`mase cu trusa \n mâini, colindând plin` de
curiozitate prin cas`. Cele patru dormitoare, mobilate
deocamdat` doar par]ial, erau decorate \n alb, crem [i galben-pal,
exact a[a cum \i pl`cea ei. Grinzile din lemn \nchis la culoare,
a[ezate din loc \n loc pe pere]i [i pe tavan, confereau camerelor
un aer tipic mediteranean.
Din buc`t`ria absolut adorabil`, cu un cuptor fran]uzesc
acoperit cu ]igl`, se \ntindea o teras` spa]ioas`, care d`dea \ntr-o
gr`din` plin` de flori.
Annabelle privi cu admira]ie \mprejurimile casei, care o
\ncântar` de-a dreptul.
O nou` s`geat` \i str`punse apoi inima, gândindu-se cât era
de p`cat c` nu putea tr`i [i ea cu b`rbatul pe care-l iubea, \ntr-un
asemenea paradis. Cât de minunat ar fi fost dac` ar fi fost
c`s`tori]i [i copiii lor s-ar fi zbenguit \ntr-un loc atât de
fermec`tor. Nu v`zuse niciodat` o combina]ie mai reu[it` \ntre
peisaj, stilul arhitectural al casei [i culorile dominante din
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 125
interior. Era un loc f`cut anume pentru o pereche de
\ndr`gosti]i. Un b`rbat [i o femeie care caut` s`-[i fac` via]a
\mpreun` cât mai atractiv` cu putin]`.
Dându-[i seama cât de departe ajunsese cu gândurile,
Annabelle \[i scutur` cu putere capul [i se \ntoarse \n cas`,
pentru a nota planul pe care trebuia s`-l urmeze pentru
instalarea camerelor de luat vederi [i a alarmelor.
Peste o jum`tate de or`, era iar`[i \n ma[in`, \n drum spre
casa lui Roman.
De[i la \nceput crezuse c` toat` munca la noul ei angajament
\i va lua trei zile, pân` la urm` termin` totul \n doar dou` zile,
pentru c` se \ndr`gostise atât de mult de cocheta vil`, \ncât nu-i
venise s` se stea mult timp departe de ea.
Nevrând \ns` s` fie mai pu]in pl`tit` decât se stabilise ini]ial,
Annabelle raport` terminarea proiectului abia la sfâr[itul celei de
a treia zile.
De fapt, nici nu fusese prea greu s` sfâr[easc` lucrul \n dou`
zile, dar ]inuse s` mai vin` \nc` o zi acolo, pentru a-[i bea cafeaua
[i ceaiul \n acea atmosfer` de vis.
La \nceputul serii \ns`, când tocmai se preg`tea cu p`rere de
r`u s` p`r`seasc` acel loc de care se ata[ase deja foarte mult, auzi
dintr-o dat` sunând alarma de la intrare. Cineva se apropiase de
cas`.
Annabelle se uit` repede, pe monitorul din hol [i v`zu un
b`rbat \nalt \n fa]a u[ii principale. Nu-i putu z`ri fa]a, pentru c`
b`rbatul \[i \ntorsese capul spre strad`.
126 ROBERTA MICHELS
Gândindu-se c` poate cei de la Gladstone trimiseser` pe
cineva s` inspecteze modul cum se achitase de treaba pe care o
avusese de f`cut pentru ei, Annabelle opri alarma [i deschise u[a.
B`rbatul era \nc` \ntors cu spatele spre ea, dar cu toate
acestea, figura \i p`ru dintr-o dat` foarte familiar`. Sem`na foarte
mult cu… Dar nu putea fi el…
Apoi, str`inul \ntoarse capul:
– Rand!….exclam` ea.
– Annabelle…
Nu mai spuser` nimic, dar ochii lor \ncepur` s` sclipeasc` din
ce \n ce mai tare [i Annabelle reu[i s` \ngaime:
– Ce… ce faci aici?
– Am venit cu afaceri \n Salt Lake, [i când te-am c`utat, Roman
mi-a dat adresa asta.
– Am crezut c` e[ti inspectorul firmei…
– Cine? Asta e ultima ta cucerire?
– Cum? \ntreb` ea, enervat`.
– Dup` ce Roman mi-a spus c` ai refuzat postul pe care ]i l-am
oferit \n compania mea [i c` ai respins chiar bonusul pe care ]i
l-am dat, mi-am spus c` ai o rela]ie foarte serioas` cu un b`rbat,
de vreme ce nu vrei s` pleci din Salt Lake nici m`car câteva zile.
Cine e? Gerard? Parc` `sta era numele celui care te-a sunat…
Gerard? Cum naiba [i-a amintit de el?
– Nu fi absurd, replic` Annabelle.
– Am fost acuzat de multe lucruri, dar c` sunt absurd nu mi-a
spus nimeni, niciodat`.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 127
– Iart`-m`, n-am vrut s` te jignesc, dar Gerard e colegul meu
[i nimic mai mult.
– Bine. Nu m` \ntrebi ce mai fac?
– Nu, pentru c` e clar c` faci bine. Ce face Caroline?
Rand o ]intui cu privirea.
– Ultima dat` când am auzit de ea, era \n excursie prin
Europa. N-ai de gând s` m` invi]i \n`untru?
– Nu pot, trebuie s` soseasc` inspectorul firmei pentru care
lucrez. Ah, uite c` a [i sosit, ad`ug` Annabelle, uitându-se spre
strad`, pentru c` exact \n acel moment lâng` poarta casei opri o
ma[in`, din care cobor\ un b`rbat \ntre dou` vârste.
|n timp ce veni spre ei, inspectorul se uit` lung, când la unul
când la cel`lalt.
– Bun`, spuse el, apropiindu-se. Eu sunt Bruce Varney. Am
fost trimis s` v`d dac` v-a]i terminat treaba. Proprietarii se \ntorc
\n seara asta.
– Bun`, domnule Varney, r`spunse Rand, \nainte ca
Annabelle s` fi apucat s` spun` ceva.
Cei doi b`rba]i \[i d`dur` mâna [i Rand continu`:
– Eu sunt so]ul Annabellei.
– M` bucur s` v` \ntâlnesc. Sunte]i [i dumneavoastr` angajat
al agen]iei Lufka?
– Da. Lucr`m \mpreun` \n cele mai multe situa]ii, nu-i a[a,
iubito?
– Da, r`spunse ea, dup` o u[oar` ezitare. Intra]i, domnule
Varney. Totul e gata. Pute]i verifica. Dac` sunte]i mul]umit, dup`
128 ROBERTA MICHELS
aceea voi semna contractul.– Dac` tu trebuie s` mai r`mâi aici, eu plec acum [i te voi
a[tepta acas`, iubito. Dac` nu vei fi prea obosit`, vom ie[i s`cin`m \ntr-un restaurant dr`gu].
|n circumstan]ele create, Annabelle nu mai avu de ales [i f`cujocul lui Rand.
– Bine, iubitule.– V` promit c` n-o voi re]ine mult, spuse domnul Varney,
\ntorcându-se spre Rand.Acesta o s`rut` pe Annabelle pe gât, f`când-o s` ro[easc`.Dup` ce inspect` la repezeal` toat` casa, inspectorul declar`
c` era o treab` foarte bine f`cut`, iar Annabelle semn` contractul,mul]umit`.
Dup` ce \[i lu` r`mas-bun de la domnul Varney, Annabelle seurc` \n ma[in` [i demar`.
Fusese necesar s` treac` mai \ntâi pe la agen]ie, pentru a duceechipamentul, astfel c`, \n timp ce inima \i b`tea nebune[te deemo]ia re\ntâlnirii cu Rand, Annabelle conduse nebune[te,pentru a reu[i s` ajung` cât mai repede acas`.
De ce i-a spus c` a venit pentru afaceri \n Salt Lake? Ce vroia,de fapt?
Cum putuse s`-i fac` asta? Cum putuse s` se comporte atât decald cu ea când nu d`duse pân` atunci niciun semn de via]`? Nu[tia c` el era totul pentru ea? De ce trebuia s` se joace astfel?
Nu putea s` fie acum cu el… Nu putea s` stea cu el doarcâteva zile, pentru ca apoi s` suporte din nou durerea desp`r]irii.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 129
Capitolul 9
Rand \[i parcase ma[ina lâng` gard, dar umbrele din jurulcasei o ascunseser` atât de bine, \ncât Annabelle nu-[i d`duseama c` el venise deja.
Pentru a [ti când sose[te tân`ra, Rand nu dezactivase alarma.Odat` ajuns la casa fostei sale logodnice, Rand \[i d`du jos
haina de la costum [i-[i ridic` mânecile c`m`[ii, pentru a preparacina \n stil italian ale c`rei ingrediente le preg`tise \nc` dediminea]`. Aranjase masa din sufragerie \n mod festiv, culumân`ri colorate, flori, [i câteva sticle de vin, dup` care se duse\n buc`t`rie [i prepar` salata verde.
|n timp ce ad`ug` sosul peste pastele f`inoase, auzi alarma dela intrare.
Dintr-o dat`, se sim]i foarte emo]ionat. Auzi cheile \n u[`, dar\[i continu` treburile, ad`ugând uleiul [i o]etul aromat la salat`.
Peste câteva momente soneri alarmei se opri [i Annabelle
intr` \n buc`t`rie, furioas`.
Oservase \n hol haina lui Rand.
– Cine ]i-a permis s` intri \n casa mea f`r` s` fi fost invitat?
Ducând cu grij` salata \n sufragerie, Rand \i r`spunse peste
um`r:
– Nu cred c` am nevoie de invita]ie, pentru a intra \n casa ta.
Pentru c` ai refuzat atât oferta mea de vacan]` cât [i serviciul pe
care ]i l-am propus \n compania mea, m-am gândit c` unicul mod
\n care \]i pot mul]umi pentru serviciile tale e s`-]i preg`tesc cina.
{tiu cât de obosit` e[ti când ajungi acas` [i m-am gândit c` asta o
s`-]i fac` pl`cere. Am avut noroc c` am uitat s`-]i \napoiez cheile
când am plecat la Phoenix.
Rand trase adânc aer \n piept… N-o c`utase o lun`, a[a c`
putea s` \n]eleag` cât o sup`rase asta, dar dorise s-o fac` s`-i fie
dor de el. |ns` numai Dumnezeu [tia cât de mult suferise el \nsu[i
c` nu mai [tiuse nimic de ea.
– Trebuie… s` fac un du[ mai \ntâi, spuse Annabelle, mai
calm` acum.
– F`-l lini[tit`, r`spunse el, bucuros c` vede un pic de lumin`
\n ochii ei. Tot timpul petrecut f`r` ea fusese un adev`rat calvar.
|n a[teptarea Annabellei, Rand se a[ez` pe un scaun,
\ncercând s` citeasc` un ziar, dar, cum nu se putu concentra, \l
puse la loc.
Dup` câteva minute, tân`ra intr` \n sufragerie, cu o min`
proasp`t` [i bine dispus`.
|n locul tricoului [i al pantalonilor, purta acum o bluz` alb`
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 131
de m`tase, care-i punea foarte bine \n eviden]` pieptul voluptuos
[i o fust` neagr` foarte strâns` pe corp.
Sandalele italiene[ti, din piele, cu tocul foarte \nalt, o f`ceau
s` par` mai \nalt`. Era atât de frumoas`, \ncât Rand f`cu un efort
uria[ s` n-o strâng` \n bra]e.
– Ar`]i minunat, \i spuse el, privind-o cu admira]ie din cap
pân`-n picioare.
– Mul]umesc, spuse ea. Voi merge la un spectacol de balet
disear`, cu Janet, a[a c` m-am gândit c` ar fi mai bine s` fiu gata.
E[ti o mare mincinoas`, Annabelle, \[i spuse el, care [tia c`
Janet renun]ase la acest proiect, pentru ca Annabelle s`-]i
petreac` seara \n compania lui.
– Mergi de multe ori la astfel de spectacole?
– Ori de câte ori am timp, replic` ea.
– Atunci, cum cred c` n-ai prea mult timp la dispozi]ie, s`
\ncepem s` mânc`m, r`spunse Rand, surâzând abia vizibil,
pentru c`-i observ` imediat emo]ia pe care o sim]ea \n preajma
lui.
Atrac]ia nu se poate masca atât de u[or, \[i spuse el [i nu-i fu
deloc greu s` observe c` \l dorea la fel de mult cum o dorea el.
Rand o ajut` s` se a[eze la mas`, de[i tot ce [i-ar fi dorit \n acel
moment era s-o strâng` \n bra]e [i s`-i mângâie fiecare p`rticic`
de corp.
– Ce mai face Bryan? A reparat stric`ciunile? \ntreb`
Annabelle, imediat ce \ncepur` s` m`nânce.
– Da, [i acum are o slujb` permanent` \n compania mea.
132 ROBERTA MICHELS
E foarte dr`gu] din partea ta c` ai procedat astfel. Cred c` e
foarte bucuros, r`spunse Annabelle, sorbind \ncet din paharul cu
vin.
– Paul \l ajut` [i el, uneori.
– M` bucur c` Barret n-a fost implicat \n aceast` poveste.
– Da, Paul a avut ochi buni [i doar a observat parola \n timp
ce fratele lui lucra de acas`… Cred \ns` c` nu-i mai arde de acum
\ncolo s` fac` astfel de investiga]ii.
– S` sper`m c` nu.
Urm` o pauz`, \n care tensiunea dintre ei crescu atât de mult,
\ncât Rand se \ntreb` ce va urma.
– Spune-mi, te rog, continu` Annabelle, l-ai v`zut cumva pe
Roman, de când te-ai \ntors \n ora[?
– Da. A vrut s`-mi dea discurile pe care i le-ai l`sat tu, dar i-am
spus s` ]i le \napoieze.
– De ce? Ai g`sit un sistem de securitate mai bun?
– Nu, dar de vreme ce tu l-ai creat, cred c` doar tu \l po]i
instala a[a cum trebuie. Cum Roman mi-a spus c` nu e[ti
interesat` s` preiei slujba pe care ]i-am oferit-o la Phoenix, nu am
putut s` accept cadoul t`u.
– Dar…
– Am \n]eles gre[it, Annabelle? Sau te-ai r`zgândit?
Annabelle \[i cobor\ privirile \n farfuria din fa]a ei.
– Nu. Via]a mea e aici, \n Salt Lake.
– Da, te \n]eleg… E un loc foarte frumos [i ai f`cut o carier`
minunat` aici, ce altceva ]i-ai mai putea dori? \ntreb` el [i a[tept`
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 133
cu ner`bdare r`spunsul.
Annabelle \mpinse farfuria \ntr-o parte [i se ridic`.
– Mul]umesc pentru cin`, Rand, a fost delicioas`.
– Cu pl`cere, Annabelle.
– |mi pare r`u c` nu mai pot s` r`mân, dar s-a f`cut târziu.
|ntr-un minut, trebuie s` ies pe u[`.
– Bine, eu voi sp`la vasele. Te superi dac` mai r`mân aici
pân` chem un taxi? M` simt pu]in obosit. Poate e schimbarea de
altitudine. Oricum, nu voi mai sta mult dup` plecarea ta.
– Dac` nu te sim]i bine, atunci du-te \n pat, \n dormitorul
tat`lui meu.
– Nu [tiu ce am, dar nu vreau s` profit de situa]ie.
– Hai, nu fi ridicol, dac` nu te sim]i bine, odihne[te-te. E[ti
\ntr-adev`r cam palid. M` tem \ns` c` n-am nicio pijama s`-]i dau.
– Nu, n-are importan]`… Doar s` m` \ntind pu]in.
– Bine, vino cu mine, spuse Annabelle [i Rand se bucur` c`
planul de a-i trezi compasiunea \i reu[ise. Spera, acum, s-o
determine s` nu mai plece.
O urm`, a[adar [i când ajunser` \n dormitorul de la etaj, Rand
\[i d`du jos pantalonii [i se vâr\ \n pat, doar \n boxeri.
Trase apoi pilota peste el [i \nchise ochii.
Annabelle, care \n acest timp se \ntorsese cu spatele, când
ajunse la u[`, \i spuse f`r` s`-[i \ntoarc` privirile.
– Dac` ai nevoie de ceva, sun`-m`.
Rand nu r`spunse, astfel c` Annabelle, \ngrijorat` c` i se
\ntâmplase ceva, se apropie repede de pat:
134 ROBERTA MICHELS
– Rand, [opti ea.
B`rbatul o ignor`.
Dac` Annabelle pleca, \i putea auzi foarte u[or ma[ina, pentru
c` dormitorul avea dou` ferestre mari, care d`deau spre strad`.
Ascult`, a[adar, câteva minute [i v`zând c` nu mai aude niciun
zgomot, deschise ochii. Se p`rea c`, \ntr-adev`r, a[a cum b`nuise,
Annabelle preferase s` r`mân` cu el acas`, v`zând c` nu se simte
bine.
Faptul c` o [tia sub acela[i acoperi[ \i umplea sufletul de o
pace adânc`, dup` care tânjise toat` luna \n care n-o v`zuse pe
fosta lui logodnic`.
Se \ntoarse cu fa]a \n jos [i \[i \nchipui c` Annabelle era cu el
\n pat.
|n curând, acest vis va deveni realitate, \[i spuse el [i curând
adormi.
Când se trezi, camera era invadat` de un soare cald [i
str`lucitor. Se ridic` repede \ntr-un cot [i cercet` ceasul de pe
noptier`. Era ora zece [i dou`zeci, diminea]a.
Când intrase \n pat, \[i spusese c` va dormi, cel mult o or`,
dup` care va cobor\ \n sufragerie, spre surpriza Annabellei, \i va
oferi ceva de b`ut, se vor a[eza pe canapea, dup` care o va cere
de nevast`.
Se vedea, \ns`, c` fusese atât de r`v`[it de toat` perioada \n
care st`tuse departe de ea, \ncât acum se relaxase [i dormise nici
mai mult nici mai pu]in dou`sprezece ore.
Se ridic` din pat [i \[i puse pantalonii.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 135
– Rand, se auzi imediat, din hol. }i-am f`cut un ceai rece cu
l`mâie. Tata \mi spunea c` e cel mai bun lucru de diminea]`. Vrei
s`-l bei acum?
– Da, ar fi grozav.
– Vino, atunci, \n buc`t`rie.
– Bine, tu vezi-]i de treburile tale, nu vreau s` te deranjez.
– Eu m-am trezit mai devreme [i mi-am b`ut deja ceaiul
Rand intr` \n buc`t`rie, gândindu-se c` rela]ia lui cu
Annabelle era un amestec foarte ciudat de dragoste [i r`zboi.
Privind-o \n halatul sub]ire de m`tase, era imposibil s` nu fie
con[tient de excep]ionalele ei atribute feminine. |i pl`cea totul,
la ea.
– Cum a fost baletul? \ntreb` el \n timp ce Annabelle \i \ntinse
cea[ca plin` cu ceai.
– Eu… ~```… A fost minunat, r`spunse ea, cu ochii \n
p`mânt.
|nc` nu e[ti con[tient` de ceea ce vrei, iubito, \[i spuse Rand,
dar te iert, pentru c` nu m-ai dat afar` azi-noapte.
– Pot s` arunc [i eu o privire peste caietul-program? \ntreb`
el.
– M` tem c` nu, pentru c` am ajuns cu \ntârziere [i n-am mai
g`sit niciunul. Cum \]i place ceaiul?
– E delicios. Ai pus [i ment`?
– Da, dar foarte pu]in. Dac` vrei, \]i mai dau o cea[c`.
– Ah, da, mi-ar face pl`cere. Mai ai f`cut?
– Bine\n]eles, spuse ea [i mai lu` ceai din frigider. Pari mai
136 ROBERTA MICHELS
bine acum, ad`ug` ea, \n timp ce-i turn` \n cea[c`.
– Da, m` simt mult mai bine. Iart`-m` c` te-am \ncurcat, a[a.
– Se vedea foarte clar c` ai nevoie de somn. Dac` vrei s` faci
un du[, po]i s` mergi, pentru c` am pus prosoape curate [i o
perie de din]i nou`.
– Mul]umesc, cred o s`-mi prind` foarte bine.
– |mi propusesem s` strâng eu masa asear` [i s` sp`l vasele,
dar v`d c` ai f`cut-o tu, deja.
– Dup` cina extraordinar` pe care ai g`tit-o tu, era cazul ca eu
s` fac m`car atât.
Annabelle f`cu o pauz`, privindu-l cu aten]ie, \n timp ce-[i vâr\
mâinile \n buzunarele largi ale halatului.
– Rand… Tu… chiar te sim]i bine? \ntreb` ea.
– Dac` nu m` sim]eam bine, \]i spuneam, dar azi sunt \n stare
s` \ntorc lumea pe dos, replic` el.
Acest r`spuns aduse \n sfâr[it pe fa]a Annabellei un zâmbet
deschis [i Rand continu` s` se gândeasc` la aceast` imagine a ei
[i când intr` sub du[.
Nu putu \ns` s` nu se simt` vinovat de toate minciunile pe
care i le spusese asear`, v`zând-o pe Annabelle atât de
preocupat` de s`n`tatea lui. {tia prea bine c` nu era genul de
femeie care s` permit` oric`rui b`rbat s`-i invadeze spa]iul. |i
d`duse chiar aparatul de ras care apar]inuse tat`lui ei. Dac` se
gândea bine, acesta era un lucru pe care-l a[teptase, pentru c`
dovedea sentimentele ei profunde pentru el.
|n timp ce prepar` micul dejun, \ns`, Annabelle \[i sim]i inima
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 137
strângându-se ca \n fa]a unei premoni]ii. Se temu, astfel, c` \n
diminea]a aceasta, Rand va pleca [i nu se va mai \ntoarce
niciodat`.
Faptul c` ieri-sear` \[i f`cuse atât de multe probleme pentru
el, dovedea cu prisosin]` cât de mult \l iubea. O parte a sufletului
ei tânjea s`-l vad` din nou bolnav \n diminea]a aceasta, pentru c`
nu vroia s`-l vad` plecând. Poate ar fi trebuit s` fi insistat s`
r`mân` \n pat toat` ziua.
Imagina]ia ei mersese [i mai departe [i Annabelle [i-l \nchipui
stând \ntins \n pat, al`turi de ea, spunându-i cât de mult o iube[te
[i c` nu concepe via]a departe de ea.
Vreau s` fiu so]ia lui, se pomeni spunându-[i.
|[i scutur` apoi capul cu putere, ca pentru a alunga aceste
gânduri nebune[ti, [i urc` \n dormitorul ei, ca s` se \mbrace.
Cuvintele tat`lui ei \i r`sunar` \n minte din nou [i din nou:
,, Când vei \ntâlni persoana potrivit`, vei [ti imediat, pentru c`
totul \ntre voi va fi perfect [i totul ]i se va p`rea cât se poate de
natural."
Da… {tiu… c` e el, [opti ea… Totul e atât de perfect [i atât
de normal.
Dar dac` numai eu simt asta, se gândi ea, \n timp ce \mbr`c`
o pereche de pantaloni de culoarea cafelei cu lapte, la care asort`
o bluz` de culoarea oului.
Dup` asta, arunc` o privire cercet`toare \n oglind`.
Da, p`rea foarte feminin` [i, \n acela[i timp, de[teapt` [i
st`pân` pe ea.
138 ROBERTA MICHELS
Dac` aceasta era ultima zi \n care-l mai vedea, vroia s`-i lase o
amintire pl`cut`.
|[i puse o pereche de sandale maro cu toc \nalt [i se mai uit`
\nc` o dat` la ]inuta abordat`.
|n minte \i veni imediat figura str`lucitoare a Carolinei. Ea nu
va ar`ta niciodat` ca femeile cu care fusese Rand pân` atunci.
E[ti cam nebun`, Annabelle, o cert` ea imediat pe fata din
oglind`. Cele câteva s`rut`ri pe care ]i le-a dat, nu \nseamn` c` te
iube[te. |n plus, [tii foarte bine c` vrea o so]ie care s` stea acas`.
Nu cred c` s-a schimbat atât de mult \n acest ultim an, \ncât s` nu
mai doreasc` asta.
Cobor\, apoi, \n buc`t`rie, unde Rand era a[ezat deja la mas`
[i o a[tepta.
Durerea din sufletul Annabellei se \nte]i [i mai mult, când \[i
aduse aminte, din nou, c` erau ultimele lor clipe \mpreun`.
– Mai vrei un ou? \l \ntreb` ea, v`zându-l cu cât` poft`
m`nânc`. Spre deosebire de ea, care abia dac` mâncase dou`
dumicaturi din pâinea pr`jit`, Rand golise farfuria.
– Da, te rog… M` simt ca nou \n diminea]a asta, surâse el,
bine dispus. {i asta doar datorit` ]ie, Annabelle. Acum, \ns`, voi
chema un taxi [i vei sc`pa de mine, \n sfâr[it.
– Dar… nu-i nevoie, spuse Annabelle cu inima b`tându-i
nebune[te. Te voi duce eu la hotel. Trebuie s` ajung oricum
urgent la birou. Roman vrea s`-mi dea un alt caz. Mergem?
Imediat ce ie[ir` pe u[`, Rand \i \nmân` Annabellei cheia care
fusese la el, pân` atunci.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 139
– N-ai de ce s` te mai \ngrijorezi c` voi intra neanun]at acum,
spuse el, dup` ce Annabelle lu` cheia din mâna lui.
– Dar nici n-am fost \ngrijorat`, din cauza asta, replic` ea.
– Dac` m`car jum`tate din lumea asta s-ar \ncrede a[a \n
ceilal]i, omenirea ar ar`ta cu totul altfel, surâse el.
Annabelle \ncetini pasul f`r` s` vrea, surprins` de ceea ce-i
spuse el. Fusese probabil una dintre cele mai paranoice persoane
din lume, dar el o schimbase. Cu gestul ei de azi-noapte \i
spusese practic pe [leau, c` vroia s` fie a lui.
Nu vezi c` nu e interesat de tine, Annabelle? \[i spuse ea,
furioas` pe ea \ns`[i.
Dup` ce se urcar` \n ma[in` [i Annabelle demar` nervoas`,
Rand \ncepu s` râd` \ncet.
– Ce e atât de amuzant? \ntreb` ea, surprins`, \n timp ce se
angaj` pe [oseaua principal`.
– Conduci ma[ina asta cu o asemenea siguran]`, c` mi-am
spus c` ai fi un foarte bun pilot de formula unu.
– Dac` ]i-e atât de team` cu mine, poate ar fi fost \ntr-adev`r
mult mai bine dac` luai un taxi.
– Dar \]i f`cusem un compliment, Annabelle….
Tân`ra nu r`spunse, dar strânse cu [i mai mult` putere
volanul.
Dup` un timp, \ns`, murmur`:
– Credeam c` la ora asta traficul nu mai e atât de insuportabil.
Voi scurta, pu]in drumul, luând-o pe o strad` mai l`turalnic`.
– Dar nu m` gr`besc deloc, Annabelle.
140 ROBERTA MICHELS
Dumnezeule, \[i spuse Annabelle, m` simt ca [i cum mi s-ar fi
sfâr[it zilele, se gândi ea [i deschise radioul. Avea nevoie s`
asculte ceva, orice, numai s` nu se mai concentreze asupra
desp`r]irii de Rand. Când va fi singur`, \[i va putea permite s`
intre \n agonie.
– Dup` col] po]i s` opre[ti, spuse el când ajunser` la un rând
de blocuri.
– Dar mai e pân` la hotelul t`u.
– De data asta nu mai locuiesc la Temple View.
Annabelle trase adânc aer \n piept:
– Ah, nu [tiam… Dar unde stai, acum?
– {tii deja c` nu-mi plac camerele de hotel, a[a c` am f`cut alt
aranjament.
Are o iubit`, aici, \n Salt Lake? se \ntreb` Annabelle.
Gelozia pusese imediat st`pânire pe sufletul ei.
– {i ea unde locuie[te?
– Ea?
– Persoana cu care locuie[ti.
– Dar nu stau cu nicio alt` persoan`. |ntoarce, te rog, pe State
Street, apoi ]ine-o drept.
Când ajunser` la semafor, Annabelle \[i pierdu practic
respira]ia de surpriz`:
– Vrei s` spui c` stai \n aceea[i zon` \n care am lucrat eu ieri?
– Da… Sper c` nu te deranjeaz`, coment` el. Dac` te gânde[ti
c` vei \ntârzia la serviciu din cauza faptului c` a trebuit s` vii pân`
aici, m` po]i l`sa pu]in mai \ncolo. Voi merge pe jos.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 141
– Cum s` fac a[a ceva?Chiar \[i \nchipuia c` era atât de lipsit` de considera]ie fa]` de
el? Chiar [i acum, dup` ce \[i deschisese casa [i inima \n fa]a lui?– Stai cu chirie? continu` Annabelle.– Nu, mi-am cump`rat o cas`.Ce? \[i spuse Annabelle.– De ce a trebuit s` faci asta, când stai atât de pu]in \n Salt
Lake?– Pentru c` m-am hot`rât s`-mi petrec cea mai mare parte a
anului aici.
142 ROBERTA MICHELS
Capitolul 10
– Dar cum vei putea s`-]i conduci compania de aici?– Mi-am mutat sediul principal \n Salt Lake.Cerule, asta \nsemna c`-l va vedea foarte des, de acum
\ncolo…. Se sim]ea de parc` ar fi fost crucificat`…– Se pare c` nu prea te bucuri de prezen]a mea aici, nu-i a[a?– Iart`-m`, dar e o mare surpriz`. Nu \n]eleg de ce te-ai mutat
aici, când via]a ta e \n Phoenix…– Cândva, nu mi-a[ fi putut \nchipui c` m-a[ obi[nui s` tr`iesc
\n alt` parte, dar via]a \]i schimb` uneori perspectivele. Lunatrecut`, când am fost aici, am realizat c` \mi place foarte mult laSalt Lake [i c` pot avea aici o nou` carier` extrem de interesant`.
– O nou` carier`? \ntreb` Annabelle, uimit`.– E cariera pe care o iube[ti [i tu.Annabelle sim]i un fior de emo]ie pe [ira spin`rii.– Vrei s` spui c` vei fi [i tu detectiv? \ntreb` Annabelle,
aproape uitând s` opreasc` la stop, de mirare.
– Exact. Dup` ce am colaborat cu tine la cazul lui Bryan,
mi-am dat seama de ce consideri tu c` aceast` meserie e atât de
fascinant`. Nu cred c` m-am mai distrat a[a niciodat` \n via]a
mea.
Annabelle sim]ise acela[i lucru lucrând cu el, [i acum nu-i
venea s`-[i cread` urechilor.
– Ai avut dreptate s` rupi logodna noastr`. Am fost un prost
s`-]i cer s` renun]i la o asemenea carier`, pentru care, \n plus, ai
studiat atât de mult, iubito.
Cerule! exclam` \n sinea ei Annabelle.
– Lucrând cu tine, m-am sim]it atât de bine, \ncât mi-a p`rut
r`u c` ai rezolvat atât de repede cazul. A[ fi vrut s` mai am \nc`
alte [i alte experien]e. L-am rugat pe Roman s`-mi dea un caz de
prob`.
Ma[inile din spatele Jeepului Annabellei \ncepur` s`
claxoneze, pentru c` se f`cuse verde de mult, dar ea r`m`sese
locului, stupefiat`.
– {i ce-a spus Roman? \ntreb` ea \n sfâr[it, cu vocea
tremurând.
– I-am spus c` vreau, pentru \nceput, s` te ajut pe tine [i a fost
de acord, cu condi]ia s` aprobi [i tu. Mi-a mai spus c` dac` tu nu
e[ti interesat`, atunci nu-mi va putea spune bun venit la bord,
\mpotriva voin]ei tale. Annabelle ap`s` pe accelerator.
– {i-acum, \ncotro o iau?
– Prima la dreapta, casa din cap`tul str`zii.
144 ROBERTA MICHELS
Casa din cap`tul str`zii? se gândi ea. Curios, era strada pe
care lucrase.
– Acum e simplu, spuse el [i Annabellei i se p`ru \ntr-adev`r
c` totul era foarte normal. Tot ce-]i cer, e s` te gânde[ti la ce
]i-am spus. Cred c` \]i dai seama c`, pentru a lua aceast` decizie,
am reflectat foarte mult [i mi-am schimbat toate priorit`]ile.
– Dar po]i s` r`mâi la Phoenix [i s` \ncepi o carier` de detectiv
acolo, nu e nevoie s` te mu]i \n Salt Lake pentru asta, spuse
Annabelle.
– Da, dar mai am un interes aici, pentru care, de fapt, am f`cut
totul. Ah, o femeie, se gândi Annabelle imediat.
Ideea aceasta \i provoc` o asemenea durere, \ncât sim]i
imediat cum lacrimile \i invadeaz` obrajii.
– |ntoarce acum pe str`du]a din stânga.
Annabelle nu avu nevoie de mai mult de o secund` pentru
a-[i da seama c` erau \n fa]a micu]ei bijuterii fran]uze[ti. Doar c`
ast`zi, drumul pân` la intrarea \n cas` era str`juit de ni[te piloni,
\nconjura]i de fire cu trandafiri albi. Ar`ta ca [i cum acolo ar fi
avut loc o nunt`.
Annabelle scoase un hohot de plâns \nfundat.
– Ce zici de casa mea? o \ntreb` Rand, surâzând mul]umit.
Tân`ra \[i ascunse capul \n mâini:
Ce spun de cea mai adorabil` cas` pe care am v`zut-o \n via]a
mea? M-am visat aici, \mpreun` cu tine, \[i spuse ea, apoi,
ridicându-[i capul, r`spunse printre suspine:
– E foarte dr`gu]`. Cine se c`s`tore[te aici? continu`
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 145
Annabelle.
– Eu.
Annabelle sim]i c` vroia s` moar`, \n acel moment.
– F… felicit`ri, r`spunse ea, cu respira]ia \ntret`iat`.
– Mul]umesc. Vrei s` intri pu]in? Viitoarea mea so]ie vrea s`-]i
mul]umeasc` pentru sistemul de securitate pe care l-ai pus aici. E
genul de persoan` care dore[te s` se simt` \n siguran]` \n casa ei.
– Sunt sigur` c` viitoarea ta so]ie nu se poate gândi la nimic,
acum, decât la nunta ei. Poate alt` dat` voi intra, bâigui
Annabelle, aproape rupând \n dou` volanul ma[inii. Acum
trebuie s` plec… Voi \ntârzia chiar prea mult, la \ntâlnirea cu
Roman.
– Din \ntâmplare, Roman e aici, \mpreun` cu familia sa,
pentru a participa la nunta mea. Hai s` intr`m, te rog…. Vei
putea vorbi cu el despre cazul la care se gânde[te s` lucr`m
\mpreun`, dup` ce m` voi \ntoarce din luna de miere. Dac` tu
consideri…
– Annie!…. sun` o voce familiar`, lâng` ma[in`…
Annabelle se \ntoarse brusc.
– Jane, ce faci aici? o \ntreb` ea pe prietena ei, care era
\mbr`cat` \ntr-o rochie lung`, de nunt`.
Totul p`rea un co[mar.
– Ce crezi? Rand m-a invitat s` asist la cununia lui. Haide,
toat` lumea a[teapt` pe teras`, s` \nceap` ceremonia. Rand,
ad`ug` ea, mireasa ta e \ngrozitor de emo]ionat`, dac` nici nu
vrea s` coboare din ma[in`.
146 ROBERTA MICHELS
– Da, r`spunse el [i, dându-se jos din ma[in`, se \ndrept`
spre cas`. V` a[tept \n`untru, ad`ug` el.
Janet se post` lâng` portiera din partea prietenei sale.
Hai, Annabelle, trebuie s` fii tare, nu-l l`sa s` vad` cât de mult
te afecteaz` toat` povesea asta, \[i spuse fosta logodnic` a lui
Rand.
– Nu pot s` intru acolo, scânci ea, spre uimirea lui Janet.
– Ah, cum s` nu po]i? Cu un an \n urm`, l-ai p`r`sit f`r` s` te
ui]i \napoi. ~sta e un prilej s`-i ar`]i c` nu-]i mai pas` de cele
\ntâmplate \n trecut, c` ceea ce a fost, a fost. Unde e mândria
familiei Forrester? Dac` tat`l t`u ar fi fost aici ]i-ar fi spus c` e
exact lucrul pe care [i l-ar fi dorit [i el s`-l faci. Cu asta, durerea
ta va disp`rea pentru totdeauna.
Janet fusese prima ei prieten` [i \ntotdeauna avusese
dreptate. |n totul…
V`zându-l pe Rand c`s`torit, va pune cap`t agoniei, nu-i a[a?
– B…bine…. V…voi intra, [opti Annabelle, emo]ionat`. Dar
pentru nimic \n lume nu voi fi de acord s` lucrez cu el, dup` ce
se va \ntoarce din luna de miere. E prea destul, cât am fost
nevoit` s`-l suport \n toat` aceast` perioad`.
– Bine, la asta vei avea timp s` te mai gânde[ti, acum vino s`
te revigorezi pu]in, \nainte de \nceperea ceremoniei. Gerard
ne-a ]inut scaunele, pe teras`. Ca de obicei, s-a dovedit extrem de
grijuliu.
Gerard? Era [i el, acolo? Dar de ce chemase toat` lumea de la
agen]ia lui Roman? Era \ntr-adev`r hot`rât s` lucreze pentru el,
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 147
indiferent dac`-[i d`dea ea acceptul sau nu?
Imediat ce se apropiar` de u[a de la intrarea principal` [i
atinser` pu]in clan]a, un sunet infernal \ncepu s` dea ocol casei.
Chiar dac` ea \ns`[i instalase aceast` alarm`, \n acele momente
sim]i c` e cel mai nesuferit sunet din lume pe care-l putea cineva
auzi.
– Ai f`cut o treab` excelent`, Annie, spuse Janet, râzând din
toat` inima. Zgmomotul `sta scoal` [i mor]ii din morminte.
– E doar vina lui Rand dac` alarma va porni \n timpul
ceremoniei, spuse ea, \nc` \n [oc, \n timp ce Janet o conduse spre
dormitorul mirelui.
– Diana a avut grij` ca totul s` ias` perfect, spuse Janet.
Diana s-a ocupat de organizarea ceremoniei pentru c`s`toria
lui Rand? se \ntreb` Annabelle, nevenindu-i s` cread`. Dar cum se
f`cea c` acceptaser` cu to]ii s`-i fac` toate aceste servicii?
– Vom intra \n dormitorul mirelui, spuse Janet, surâzând
complice, [i luându-[i prietena cu drag de bra].
– {tiu c` aici e dormitorul principal, r`spunse Annabelle,
bosumflat`. N-am lucrat trei zile \n casa asta? O [tiu ca-n palm`.
Janet deschise u[a, [i \n acel moment alarma se opri.
Rand era \n picioare \n mijlocul camerei, \n costum negru de
mire.
Annabelle nu-l v`zuse niciodat` mai atr`g`tor. Elegan]a [i
rafinamentul care se degaja din toat` alura [i atitudinea lui, o
subjugar` cu totul. {i nu putea fi al ei, asta era dureros. Nu putea
\ndura aceast` situa]ie!… Nu putea \ndura s` vad` c`-l pierduse
148 ROBERTA MICHELS
[i se c`s`torea acum cu alt` femeie. Nu se va obi[nui niciodat` cu
acest gând. |i va lipsi toat` via]a. Nimic pe lume n-o va putea face
s`-l uite. Fusese atât de plin` de el, \ntotdeauna, \ncât nu mai
r`m`sese loc pentru altcineva… Cum va mai putea tr`i cu gândul
c` tot ce ar fi putut fi fericirea ei i-a fost destinat alteia?
– A]i sosit tocmai la timp pentru a m` ajuta s` fac nodul la
cravat`. Mul]umesc, Janet, e[ti grozav`. |]i voi fi recunosc`tor.
Janet \n]elese imediat c` i se cerea s`-i lase singuri [i se
retrase, \nchizând u[a dup` intrarea Annabellei.
Aceasta \[i pierdu respira]ia, v`zându-se singur` cu Rand. Ce
pusese la cale? Ce era toat` aceast` atitudine? De ce fusese adus`
acolo, când lucrul cel mai normal din lume ar fi fost ca, \n acele
momente, Rand s` fie cu viitoarea lui so]ie. Cum putea s`-i fac`
asta? B`rbatul `sta \mpingea lucrurile mult prea departe.
– Ce se \ntâmpl`, aici, Rand? \ntreb` ea alarmat`, cu inima
b`tându-i s`-i sar` din piept.
Nu fusese niciodat` mai pu]in st`pân` pe ea \ns`[i, ca \n acele
momente. Durerea o f`cu s` se piard` cu totul. De ce-i era dat s`
tr`iasc` toate acestea? Nu vroia decât s` fie l`sat` \n pace, singur`
cu nefericirea ei.
– O nunt`, r`spunse el surâzând [treng`re[te [i \nfuriind-o [i
mai mult. Nu e evident? \ntreb` el, foarte degajat [i amuzat.
– Ce se \ntâmpl` acum? \ntreb` ea, din nou, ridicând [i mai
mult tonul. Ai vrut s` ai un ultim flirt de holtei? Pentru a pune
punct trecutului [i a-]i \ncepe via]a ta nou` lini[tit? Ce Dumnezeu
ai \n pieptul `la, \n loc de inim`? izbucni ea, scrâ[nind din din]i.
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 149
– Exact asta am avut \n minte, r`spunse el, cu ochii sclipind
periculos. Am vrut s` te ]in \n bra]e [i s`-]i vorbesc, \nainte de
ceremonie. Apropierea ta e ca o ap` vie pentru mine,
dintotdeauna.
– |nceteaz`, Rand!…
– Ce e cu tine, iubito? Ce nu-]i convine? De ce e[ti atât de
furioas`? Vreau ca ast`zi s` zâmbeasc` toat` lumea, [i \n special
tu, iubito…
– Nu, nu-mi spune iubito!… M` dezgu[ti!…. Om f`r` suflet,
ce e[ti! M` deprim` s` v`d c` exist` persoane atât de
iresponsabile [i de insensibile.
|n urm`torul moment, Rand o prinse \n bra]e [i o \ntinse pe
patul larg, nup]ial.
– Hai s` vorbim despre noi, \i [opti el la ureche… Numai asta
conteaz`. S` fim ferici]i \mpreun`.
– Te rog, nu-mi face asta, murmur` ea, \ncercând s` se ridice
de sub povara lui.
– De ce nu?
– Pentru c` e o gre[eal`. |n câteva minute vei fi c`s`torit.
– E adev`rat. Tocmai de aceea, mi se pare firesc s` avem
câteva momente de intimitate \nainte, numai noi doi, f`r` nimeni
altcineva \n jur. |n câteva momente, voi fi c`s`torit… E foarte
adev`rat, surâse el fericit.
– Atunci, de ce stai aici, acum, cu fosta ta logodnic`?
– Pentru c` mi-ai intrat \n sânge [i nu pot s` m` despart de
tine. Nimic nu m` va putea face vreodat` s` mai renun] la tine.
150 ROBERTA MICHELS
– Logodnica ta actual` [tie despre asta?
– Da.
– N-ai putut s`-i faci una ca asta asta!
– S`-i fac ce? \ntreb` el, dând târcoale gurii ei, mângâind-o [i
prinzându-i buzele \ntr-ale lui, cu delicate]e, ca [i cum ar fi fost
un fruct la care râvnise toat` via]a [i acum \l putea savura, \n
sfâr[it. Annabelle \[i d`du capul \ntr-o parte, \ncercând s`-[i
fereasc` buzele.
– {tii foarte bine ce vreau s` spun, Rand Dunbarton.
– M` tem c` nu \n]eleg. Trebuie s`-mi explici mai bine ce vrei
s` spui.
– Cum s`-]i explic când stai atât de aproape de mine? M`
sufoci!…
– Exagerezi, iubito, avem o convorbire intim` [i nimic mai
mult.
– Dar e[ti atât de masiv, nu realizezi ce greu e[ti? M` \n`bu[.
– Nu voi uita asta, spuse el [i o s`rut` prelung pe gur`,
\mpotriva icnetelor ei de protest.
O s`rut` cu pasiune [i disperare, ca atunci când sim]i c` faci
asta pentru c` nu po]i altfel.
Annabellei \i fu imposibil s` nu r`spund` unei astfel de
pasiuni, de[i nu-i ie[ise nicio clip` din minte faptul c`, \n tot acest
timp, mireasa lui \l a[tepta undeva \n acea cas`. Dup` câteva
minute, Annabelle reu[i \n sfâr[it s`-]i desprind` gura de a lui.
– Biata so]ia ta, spuse cu un zâmbet \n col]ul gurii Annabelle.
E Caroline, nu-i a[a?…
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 151
Degetele lui \ncepur` s`-i r`sfire p`rul. Ochii lui \ncepur` s`-i
cerceteze insistent corpul…
– Nu a[ fi f`cut tot ceea ce am f`cut \n ultima lun`, dându-mi
toat` via]a peste cap, nici pentru Caroline, nici pentru nicio alt`
femeie din lume. Exist` o singur` femeie care a avut aceast`
putere asupra mea [i ea e acum \n bra]ele mele.
Trecur` câteva momente bune, pân` când Annabelle realiz`
ce-i spusese Rand.
– Dar tu nu m` iube[ti, spuse ea, dup` o pauz` \n care se
privir` cercet`tor \n ochi, f`r` nicio alt` mi[care. Sunt sigur` de
asta… Am a[teptat un semn din care s`-mi dau seama c` m`
iube[ti, dar nu…
– Nu?
– Nu mi-ai spus niciodat` c` m` iube[ti, de când ne-am
rev`zut.
– Am crezut c` e mai bine s`-]i demonstrez, r`spunse Rand.
– Nu mai glumi cu mine, Rand, nu mai rezist…
– Amândoi am crezut la fel, unul despre cel`lalt, replic` Rand.
– Ce vrei s` spui?
– Am crezut c` ]i-e clar cât de mult te iubesc [i acum m` \ntreb
dac` [i tu sim]i pentru mine pasiunea devastatoare pe care o simt
eu pentru tine.
– Nu te iubesc? ap`s` ea cuvintele, \n timp ce lacrimile
\ncepur` s`-i \nece ochii. Cum nu te iubesc?… Po]i s`-mi spui
asta dup` ce ]i-am permis s` stai \n casa mea [i am tr`it atâta timp
\ntr-o atmosfer` atât de intim`? Chiar dac` nu ne-am culcat
152 ROBERTA MICHELS
\mpreun`… Eu n-am mai locuit niciodat` \n aceea[i cas` cu un
b`rbat, \n afara tat`lui meu, bine\n]eles. Dup` ce ai plecat din Salt
Lake, am vrut s` mor, continu` ea. Te ador, Rand, murmur`,
apoi, cu ardoare, privindu-i buzele cu o dragoste [i o dorin]` cum
nu mai sim]ise niciodat` \n via]a ei pân` atunci… Complet` [i
r`v`[itoare.
|n momentul urm`tor, b`rbatul puse st`pânire pe gura ei [i
lumea toat` p`ru s` dispar`, \n afara pasiunii lor f`r` sfâr[it. O
c`ldur` binef`c`toare \i inund` toat` fiin]a, f`când-o s` simt` c`
nu mai vrea s` se desprind` din bra]ele lui niciodat`. Nici un alt
b`rbat din lume nu i-ar fi putut da mai mult` bucurie, era sigur`
de asta. Era o femeie norocoas`.
– Dac` m` vei p`r`si vreodat`, voi muri subit, [opti ea \ntr-o
pauz` de respiro din ploaia s`ruturilor nebune[ti.
– Mul]umescu-}i }ie, Doamne!….
Tonul pe care rostise aceste cuvinte o f`cu pe Annabelle s`
cread` c` le a[teptase dintotdeauna.
Când o cuprinse cu bra]ele dup` gât, ap`sându-[i din nou
buzele peste gura ei [i apoi acoperind-o cu s`rut`ri, Annabelle
scânci, din nou, protestând…
– Rand…
B`rbatul se desprinse u[or [i spuse, privind-o cu c`ldur`
nem`surat` \n ochi:
– Ai dreptate, iubito, mai \ntâi ne vom c`s`tori… Vom avea
destul timp s` ne \mbr`]i[`m \n luna noastr` de miere.
– Luna de miere? spuse ea, fericit`…
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 153
– Dac` ]i-ai fi f`cut timp s` te ui]i peste biletele pe care le-am
l`sat pentru tine la agen]ia lui Roman, ai fi v`zut c` erau pentru
domnul [i doamna Rand Dunbarton. Vom pleca \n Spania mâine
diminea]`, a[a c` trebuie s` ne gr`bim s` le facem pe toate,
pentru c` nu ne-a mai r`mas mult timp pentru preg`tiri.
– Dar… vrei… \ntr-adev`r, s` te c`s`tore[ti cu mine? \ntreb`
ea aproape [optit, clipind des din pleoapele cu gene incredibil de
lungi [i de dese. Chiar e[ti sigur c` m` vrei \ntr-adev`r pe mine [i
numai pe mine?
– N-am fost niciodat` mai sigur de ceva, \n toat` via]a
mea…Am pus aceast` cas` pe numele t`u, Annabelle, sper s`-]i
plac`.
– Dumnezeule, e cea mai fermec`toare cas` din lume,
r`spunse ea, entuziasmat`.
|n sfâr[it, \[i spuse Rand.
– Asta \nseamn` c` vei fi so]ia mea, coment` el.
– A[ vrea s` te fac atât de fericit, Rand, am stat aici [i m-am
visat cu tine \n acest spa]iu. Sunt atât de fericit`…. E[ti totul
pentru mine. Vreau s` umplem casa asta cu iubire, Rand. Vreau
s` te fac fericit, Rand, repet` ea.
B`rbatul \i prinse obrajii \n palme:
– M-ai f`cut fericit \ntotdeauna când am fost \mpreun`, iubito.
|nc` de când te-am v`zut prima oar`, pentru c` a fost o bucurie
s` te privesc.
– Eu am [tiut c` te iubesc de la prima noastr` \ntâlnire. Mi-a
pl`cut totul la tine, de cum te-am v`zut. Niciodat` un b`rbat n-a
154 ROBERTA MICHELS
mai avut aceast` putere asupra mea.
– Iart`-m` c` am fost atât de arogant, iubito [i ]i-am cerut
s`-mi d`ruie[ti totul, renun]ând la profesia ta, dar te iubeam atât
de mult \ncât m` temeam s` te \mpart cu cineva sau cu ceva chiar
[i numai câteva ore. Acum te iubesc [i mai mult, cred, pentru c`
\n]eleg mai bine cât de mult` nevoie ai de profesia ta. Sunt un om
norocos, dac` ai acceptat s` te \ntorci la mine. Dar m-am
schimbat [i vreau s`-]i demonstrez asta.
– {i eu am gre[it, Rand… Am fost inflexibil`, \n loc s` stau
s`-]i ascult argumentele [i s` \n]eleg ce sim]i. Ultimele
dou`sprezece luni au fost iadul, pentru mine. Tot ce-mi doresc
acum, e s` fiu so]ia ta… S`-]i d`ruiesc un c`min fericit.
– Annabelle…
Buzele lor se unir` din nou, cu pasiune.
B`taia din u[`, \ns`, \i \ntrerupse, de[i cu mare greutate.
– Hei, voi de acolo, le strig` Janet, toat` lumea de pe teras` se
\ntreab` dac` va mai avea loc vreo cununie ast`zi. |n special
ofi]erul de la starea civil`. Ce s` le spun?
– Spune-le c` vom fi acolo imediat ce Annabelle va \mbr`ca
rochia de mireas`.
– Dar nu e aici…
– Ba da, e aici… I-am dat lui Janet cheile de la casa ta \n timp
ce tu lucrai aici, [i ea a luat rochia de mireas` a mamei tale [i a
adus-o aici, pentru c` [tia c` e dorin]a ta de a \mbr`ca aceast`
rochie [i nu alta.
– Ah, te iubesc, Rand. {i vreau s`-]i spun ceva, pentru c` nu
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 155
vreau s` existe nicio minciun` \ntre noi… N-am fost la balet
asear`, n-am putut când am v`zut c` nu te sim]i bine, m-am temut
s` nu ]i se \ntâmple ceva…
– Dac` tot suntem la ora confesiunilor, vreau s`-]i spun c`
n-am fost deloc bolnav, dar am pretins asta ca s` stai cu mine. Am
[tiut c` nu ai plecat, pentru c` nu am auzit nicio ma[in`.
– Ai [tiut?!…
– Da… Pentru c` ai refuzat toate ofertele mele, a trebuit s`
vin cu o nou` strategie, ca s` te prind…
– Ah, e[ti un geniu… Am spus-o, \ntotdeauna…
Rand \[i afund` gura \n p`rul ei:
– |nainte de apleca de la tine, acum o lun`, am citit faxul pe
care i l-ai trimis lui Janet. Am [tiut atunci c` [i tu m` iube[ti [i pe
baza acestor semne clare, am \ntreprins toat` ac]iunea mea
viitoare, cu privire la c`s`toria noastr`. Azi-noapte, când mi-ai
permis s` dorm \n dormitorul tat`lui t`u, am avut ultima
confirmare a acestui fapt [i am demarat ultima parte a planului.
– Sincer, Rand, m-ai pus sub tortur`, când mi-ai spus c` te
c`s`tore[ti.
– Am vrut doar s` te fac s` fii sigur` de sentimentele tale.
Acum vom fi ferici]i pentru tot restul vie]ii.
– Da, Rand, iubitule, spuse ea, [i-l \mbr`]i[` cu putere.
Dup` asta, Rand o prinse \n bra]e [i o ajut` s` se ridice din pat.
Surâse u[or, pentru c` b`t`lia se terminase [i planurile lui
reu[iser` pân` la urm` perfect. Iubita lui \nd`r`tnic` fusese \n
sfâr[it convins` c` era iubit` [i c`, al`turându-se lui, va fi fericit`
156 ROBERTA MICHELS
pentru totdeauna.
Niciun moment din via]a mea n-a fost mai frumos decât `sta,
\[i spuse Rand cincisprezece minute mai târziu, când \l auzi pe
ofi]erul st`rii civile declarându-i so] [i so]ie [i sim]i buzele
Annabellei ap`sându-i, cu dragoste, buzele.
– Pot s` fiu eu primul care s`rut` mireasa, binecuvântând-o?
\ntreb` Gerard, \n spatele lor, dup` care Annabelle \[i sim]i
imediat fa]a \n mâinile lui. Urm` un s`rut entuziast pe obraji.
– Visez de mult timp s` fac asta, doamn` Dunbarton, spuse
Gerard, surâzând cu toat` gura. Doar c` nu mi-ai permis
niciodat` s` m` apropii atât de mult de tine.
– |ntr-una din zilele urm`toare, a[ vrea s` te s`rut [i eu pe
obraji, la c`s`toria ta, Gerard, \i r`spunse Annabelle cu c`ldur`.
– Gata, gata, ajunge, interveni Phil, apropiindu-se, e rândul
meu…
|n tot acest timp, Rand fu felicitat, de asemenea, cu cea mai
mare c`ldur`.
Dup` Phil, Cal [i Diana, fu Roman cel care o prinse cu c`ldur`
\n bra]ele sale pe Annabelle.
– {tiu c` de acum \nainte nu vei mai lucra pentru mine, spuse
el, emo]ionat… Dar sunt fericit pentru tine.
Annabelle abia mai putu rosti printre nodurile din gât:
– Am f`cut treab` bun` \mpreun`, a[a c` vom continua. |l vom
lua [i pe Rand \n echip`, nu-i a[a?
– Ai grij`, voi fi foarte dur cu el.. Nu-l voi sc`pa nicio clip` din
ochi. E r`spunsul la care te a[teptai? mai ad`ug` el [i o \mbr`]i[`
LOGODNIC SUB ACOPERIRE 157
din nou. Bucura]i-v` de luna de miere, dup` care v` a[tept. Suntni[te cazuri interesante care v` a[teapt`… Sunt sigur c` doar voidoi le-a]i putea rezolva.
– Ah, sunt atât de fericit`, Roman, r`spunse Annabelle,l`sându-[i capul pe um`rul lui. Sunt atât de fericit`…
– {tiu… E exact ce s-a \ntâmplat cu Brittany [i cu mine… Tesim]i ca [i cum ai fi \nviat din mor]i [i te-ai trezit \n Paradis.
– Amin, spuse Rand, luând-o pe Annabelle din bra]ele luiRoman [i strângând-o cu putere, ca [i cum s-ar fi temut s` n-opiard`.
,,Drag` Janet,
Multe salut`ri din Minorca!…. Vreau s`-]i spun c` sunt, \ntr-adev`r, \n Paradis… Tot ce am de f`cut aici e s` m` bucur denorocul [i de fericirea care mi-au fost d`ruite. M` crezi, dac` \]ispun c` e slujba care-mi place cel mai mult pe lume? Fi[ierul vie]iimele personale e \n sfâr[it, plin. Te iubesc. A.
P.S. Dup` ce m` voi \ntoarce, te voi ajuta s`-]i umpli [i tufi[ierul… Trebuie doar s` \ncerci… Orice femeie din lume poateavea parte de aceast` fericire pe care o tr`iesc eu acum… Arenevoie doar de pu]in` strategie…
Aceea[i, cu dragoste, A…"
Sfâr[it
158 ROBERTA MICHELS
Recommended