View
569
Download
3
Category
Preview:
Citation preview
METODE DE PORNIRE A MOTORULUI ASINCRON CU
ROTORUL BOBINAT
2009
Cuprins:
Argument
Introducere
Norme de protecţie a mediului
Norme de tehnica a securităţii muncii
Bibliografie
2
ARGUMENT
Maşina asincrona formează cea mai mare categorie de
consumatori de energie electrică din sistemul energetic, fiind
utilizată în toate domeniile de activitate. Motoarele cu rotor
bobint şi inele sunt costisitoare şi greu de întreţinut, de aceea
sunt înlocuite de motoare cu altă construcţie care au la pornire
curent mic şi cuplu mare.
Dezvoltarea construcţiei de maşini electrice este strâns
legată de progresele făcute în teoria câmpului electromagnetic şi
a materialelor electrotehnice. Deasemenea ţinând cont de
diferenţa mare dintre cheltuielile de achiziţie faţă de cheltuielile
de funcţionare, este de preferat folosirea de motoare cu
randament mare şi eficienţa sporită, parametri pe care un motor
electric asincron bine ales îi poate avea, acesta fiind astfel
preferat în instalaţiile electrice. Motoarele pot funcţiona în
interiorul sau exteriorul clădirilor în condiţii de mediu diferite;
temperat sau tropical, conţinut ridicat de praf, lipsa agenţilor
chimici corozivi sau inflamabili.
Avantajele folosirii unei maşini asincrone în comparaţie cu
alte maşini sunt următoarele: construcţie simplă şi robustă;
siguranţă în funcţionare; alimentare directă de la reţeaua de
curent alternativ. Maşinile asincrone se construiesc pentru
tensiuni până la 1000 KV şi o gamă largă de puteri şi turaţii.
Frecvenţa tensiunii de alimentare este în general 50 Hz.
3
NOŢIUNI GENERALE
Maşina electrică este o maşină, în general, rotativă care
transformă puterea mecanică în putere electricăşi invers.
Maşinile elecrice se împart în maşini de curent continuu şi
maşini de curent alternativ, după felul energiei electrice ce ia
parte la conversia electromecanică realizată de maşină.
Maşinile de curent alternativ sunt mono sau polifazate.
Orice maşină electrică este reversibilă, putând funcţiona atât ca
motor cât şi ca generator.
Prin motor electric se înţelege maşina care transformă
puterea electrică în putere mecanică. Se impart în două mari
clase: sincron şi asincron.
Motorul asincron se utilizează aproape în exclusivitate în
acţionarile cu turaţie practic constantă, cele trifazate formând
cea mai mare categorie de consumatori de energie electrică din
sistemul energetic, fiind utilizat în toate domeniile de activitate.
Majoritatea motoarelor electrice funcţionează pe baza
forţelor electromagnetice ce acţionează asupra unui conductor
parcurs de curent electric şi care se află într-un câmp magnetic.
Principala caracteristică a motorului asincron este aceea că,
raportul dintre turaţia şi frecvenţa reţelei la care este conectat,
variază odată cu schimbarea regimului de funcţionare sau cu
variaţia gradului de încărcare. Prin intermediul inducţiei
electromagnetice, câmpul magnetic învârtitor va induce în
4
înfăşurarea rotorică o tensiune. Această tensiune creează un
curent electric prin înfăşurare şi asupra acestei înfăşurări
acţionează o forţă electromagnetică ce pune rotorul în mişcare în
sensul câmpului magneticînvârtitor.
Motorul se numeşte asincron pentru că turaţia rotorului este
întotdeauna mai mică decât turaţia câmpului magnetic învârtitor.
Elemente constructive de bază ale maşinii asincrone
trifazate
Indiferent de tipul motorului acesta este construit din două
părţi componente: stator şi rotor.
Statorul este partea fixă a motorului ce include: carcasa,
bornele de alimentare, armătura feromagnetică statorică şi
înfăşurarea statorică.
Miezul statoric este realizat din tole de oţel electrotehnic, de
grosime 0.5 m, izolate cu lac, strânse în pachet rigid şi prins în
carcasa maşinii. Are formă cilindrică şi la periferia inferioară
sunt practicate crestături în care se plasează bobinele înfăşurării.
Rotorul este partea mobilă a motorului fiind format dintr-un
ax şi o armătură rotorică ce susţine înfăşurarea rotorică. La
motorul cu rotor bobinat se mai află şi trei inele colectoare din
materiale conductoare. Cele trei inele sunt izolate unul faţă de
celălalt şi toate faţă de arborele rotoric, dar solidare cu acesta
5
rotindu-se odată cu el. Căile de curent includ perii de bronz-
grafit legate la bornele plasate într-o cutie de borne a rotorului.
Axul maşinii se roteşte în lagăre, care sunt fixate în scuturile
portlagăre. Drept lagăre sunt utilizaţi rulmenţi cu bile sau cu role
iar pentru maşinile de mare putere lagăre de alunecare.
6
Materialele utilizate în construcţia motoarelor electrice sunt
în principal:
materiale active, din care fac parte conductoarele
electrice şi materialele magnetice;
Conductoarele servesc la construcţia înfăşurărilor prin care se
închid curenţii electrici, iar materialele magnetice servesc la
construcţia circuitelor magnetice prin care se închide fluxul
magnetic.
materialele electroizolante, utilizate pentru a asigura
izolaţia înfăşurării faţă de părţile metalice;
materiale constructiva, utilizate pentru transmiterea
cuplurilor mecanice, precum şi pentru susţinerea şi
consolidarea materialelor active şi izolante; în scopul
realizării unor subansamble stabile în regimurile de
funcţionare.
Carcasele şi scuturile sunt din fontă sau din oţel, iar la
maşinile de mică putere pot fi şi din aliaje de aluminiu în scopul
reducerii greutăţii maşinii.
Puterile, tensiunile şi turaţiile nominale pentru motoarele
asincrone, trifazate, de uz general şi serviciu continuu la 50 Hz,
sunt standardizate în:
STAS 881-71 – cele cu puteri cuprinse între 0.06 şi
132 KW;
STAS 6587-68 – cele cu puteri cuprinse între 160 şi
1000 KW.
7
Secţiune longitudinală şi transversală printr-o maşină
asincronă cu rotor bobinat:
8
1 — inele colectoare; 2 — capac inele colectoare; 3 — bară
suport port-perii; 4 — ureche de ridicare; 5 — pachet de tole
statoric; 6 — carcasă; 7 — înfăşurare statorică 8 — înfăşurare
rotorică; 9 — suport cap de bobină rotorie; 10 — ventilator; 11
— cutie inele colectoare; 12 — scut-tracţiune; 13 — cablu de
legătură a înfăşurării rotorice la inelele colectoare; 14 — bulon
de legătură între un inel colector şi cablul de legătură rotorică;
15 — cutie de borne rotorică; 16 — sită de protecţie; 17 —
pachet de tole rotorie; 18 — portperie; 19 — crestătură stator; 20
— crestătură rotor; 21 — cutie de borne statorică.
Corelarea puterilor cu dimensiunile de montaj în cazul
motoarelor asincrone cu rotorul bobinat este dată în STAS
9544/2-74. această corelare este în concordanţă cu normele
internaţionale.
Aşezarea bornelor la maşinile asincrone trifazate cu placă de
borne este făcută în aşa fel încât să se poată executa cu acelaşi
tip de cleme orice conexiune.
Interfierul dintre stator şi rotor are un rol important, cu cât
acesta este mai mic, cu atât inducţia electromagnetică este mai
bună.
9
Funcţionare
Principala proprietate a curentului alternativ trifazat este
producerea unui câmp magnetic invârtitor cu următoarele
caracteristici:
a) Amplitudinea câmpului magnetic reprezintă 3/2 din
amplitudinea câmpului magnetic produs de
înfăşurările de fază;
b) Viteza unghiulară de rotaţie a câmpului magnetic
învârtitor este funcţie numai de pulsaţia a curenţilor
de fază şi de numărul p de perechi de poli ai
înfăşurărilor de fază.
= /p; =2f
Cu cât frecvenţa şi deci pulsaţia curenţilor din înfăşurările
de fază vor fi mai mari, cu atât câmpul magnetic învârtitor va
avea o viteză unghiulară mai mare. Deasemenea, cu cât numărul
de poli va fi mai mic cu atât câmpul învârtitor se va roti mai
repede la periferia interioară a statorului.
Ţinând cont că frecvenţa are chiar valoarea industrială 50
Hz şi fiind exprimată în rotaţii pe minut (numită turaţie), va avea
valoarea:
n=3000/p [rot/min]
10
Turaţia motorului se calculează în funcţie de alunecarea
rotorului faţă de turaţia de sincronism care este cunoscută, fiind
dată de sistemul trifazat de curenţi
Alunecarea este egală cu:
S=(n1-n2)/n1
Unde: n1 – turaţia de sincronism;
n2 – turaţia rotorului.
În funcţie de turaţia câmpului magnetic învârtitor şi în
funcţie de alunecare, turaţia este:
n2=n1(1-s)
Alunecarea este aproape nulă la mers în gol (când turaţia
motorului este aproape egală cu turaţia câmpului magnetic
învârtitor) şi este egală cu 1 la pornire, când motorul este blocat.
Cu cât alunecarea este mai mare cu atât curenţii induşi în
rotor sunt mai intenşi.
Curentul absorbit la pornire fiind foarte mare este necesar ca
acesta să fie limitat, lucru care se face prin creşterea rezistenţei
înfăşurării rotorice sau prin diminuarea tensiunii aplicate
motorului.
Creşterea rezistenţei rotorului se face prin montarea unui
neostat la bornele rotorului. În acelaşi timp se poate spune că
puterea electromagnetică primită de rotor se împarte în două:
o putere PCu2, se transformă ,în timp, în căldură în
înfăşurarea trifazică rotorică;
11
cealaltă putere P=Pm+P2, se transformă în putere
mecanică din care o fracţiune (Pm) acoperă pierderile
mecanice proprii ale maşinii (frecări în lagăre, pierderile
ventilatorului, frecările rotorului cu aerul), iar fracţiunea
P2 reprezintă puterea mecanică utilă, cedată
mecanismului antrenat de motor.
Fracţiunea S din puterea P cedată de stator rotorului se
transformă prin efect Joule în căldură, iar fracţiunea (1-s) se
transformă în putere mecanică.
Deasemenra, puterea electromagnetică cedată de stator
rotorului poate fi exprimată ca fiind produsul dintre cuplul
dezvoltat de motor şi viteza unghiulară a câmpului învârtitor din
interfier în raport cu statorul:
P=MProblemele de bază ale pornirii motoarelor asincrone sunt
legate de mărimea cuplului de pornire şi de mărimea şocului de
curent la pornire. Pentru ca motorul să poată accelera este
necesar un cuplu mai mare decât cuplul rezistent, produs de
mecanismul antrenat şi de frecare.
Pentru a se asigura o bună exploatare a motoarelor
asincrone şi a mecanismelor acţionate, este necesar ca instalaţia
de pornire să fie cât mai simplă şi mai sigură.
O problemă de bază la alegerea unui motor este stabilirea
puterii limită admisibile a motorului din condiţiile de pornire.
Cu cât puterea motorului este mai mare, cu atât curentul
12
motorului la pornire creşte şi de aceea tensiunea la bornele
motorului este suficient de mare, durata de pornire este relativ
mică şi încălzirea înfăşurărilor este moderată.
La alegerea metodei de pornire trebuie avute în vedere
următoarele:
puterea instalată a reţelei de alimentare;
frecvenţa pornirilor;
restricţiile privind şocul pornirii;
pierderile în timpul pornirii.
Pornirea unui motor asincron scoate în evidenţă două
fenomene tranzitorii; unul electric determinat de cuplarea la
reţea şi unul mecanic în care motorul trebuie să ajungă în regim
de funcţionare staţionar.
Caracteristicile motorului asincron trifazat cu rotorul
bobinat
Prin caracteristici de funcţionare ale motorului asincron se
înţeleg de obicei relaţiile:
2=f(n) - caracteristica mecanică
=f(P2) - caracteristica randamentului
cos=f(P2) - caracteristica factorului de putere
13
Motorul asincron funcţioneazăstabil din punct de vedere
static şi cu randamentul superior în domeniul 2 2n, adică
0SSm1. Pentru diferite rezistenţe înseriate în circuitul rotoric,
cuplul de pornire Mp la 2=0 este diferit, putând în unele cazuri
să fie mai mare decât cuplul nominal şi chiar egal cu cuplul
maxim.
Randamentul variază odată cu puterea cedată pe la
arborele maşinii de lucru, de obicei atingând valoarea 0.5 – 0.75
P2n. Randamentul motoarelor asincrone de peste 500 KW putere
utilă poate atinge cifra de 93%, cel al motoarelor de 10 – 100
KW poate atinge pâna la 85 – 91%, iar randamentul motoarelor
sub 1 KW scade sub 75%.
În ce priveşte factorul de putere, motorul asincron absoarbe
întotdeauna puterea reactivă necesară magnetizării circuitului şi
astfel el este întotdeauna subunitar, inductiv.
Pe măsură ce motorul se încarcă şi dezvoltă o putere utilă
mai importantă, puterea activă creşte în timp ce puterea reactivă
rămâne aceeaşi, factorul de putere se îmbunătăţeşte, atingând o
valoare maximă de 0.85 – 0.90.
14
Pornirea motorului asincron cu rotor bobinat prin
introducerea unei rezistenţe reglabile
Metoda cea mai eficace de pornire a motoarelor cu rotor
bobinat este aceea a introducerii în serie cu înfăşurările de fază
ale rotorului a unor rezistenţe reglabile suplimentare prin
intermediul inelelor colectoare şi ale periilor (fig 1)
Dacă s-ar introduce inductivităţi, atunci, odată cu
micşorarea curentului I2 (şi deci şi a curentului I1), s-ar micşora
şi cuplul de pornire, fiindcă unghiul de defazaj între E2 şi I2 ar
creşte. Prin conectarea unor rezistenţe suplimentare, unghiul
scade şi deşi curentul I2 scade şi el, cuplul ar putea să crească.
Într-adevăr, aşa se întîmplă în realitate. Este ştiut că
valoarea cuplului maxim Mm dezvoltat de motor nu depinde de
rezistenţa circuitului rotoric, în schimb alunecarea
corespunzătoare sm este proporţională cu rezistenţa circuitului
rotoric.
15
Curbele M = f(s) pentru diferite rezistenţe suplimentare Rs
conectate în fazele rotorului sunt indicate în figura 2.
Fig. 2
Ele ne arată că pe măsură ce rezistenţa Rs este mai mare,
maximul cuplajului se deplasează spre alunecări mai mari. Se
poate chiar alege o anumită rezistenţă Rs, pentru care, la pornire
(s = 1), cuplul să fie sensibil mai mare decât cuplul rezistent
(curba c în figura 2).
Procesul pornirii are loc în felul următor. Să presupunem că
în primul moment al pornirii rezistenţa suplimentară este mare,
16
asigurând un cuplu M1 de pornire mai mare decât cel rezistent
Ms. Rotorul începe să se accelereze şi alunecarea scade. Cuplul
dezvoltat de motor scade conform curbei c până la o anumită
valoare Ms, corespunzătoare punctului A, când intervenim şi
micşorăm rezistenţa Rs. Punctul de funcţionare sare pe noua
caracteristică b corespunzătoare noii valori M1 a rezistenţei Rs.
Rotorul este solicitat din nou de un cuplu electromagnetic
sensibil mai mare decât cuplul rezistent, accelerarea creşte din
nou şi alunecarea scade. Punctul de funcţionare se deplasează
spre alunecări mai mici pe caracteristica b, cuplul
electromagnetic scăzând treptat. În punctul B, intervenim din
nou şi micşorăm rezistenţa exterioară la zero, aşa încât de aici
înainte punctul de funcţionare se deplasează pe caracteristica
naturală a. Cuplul activ dezvoltat de motor creşte brusc, mărind
acceleraţia motorului din nou. Apoi el scade treptat, conform
caracteristicii a, până la valoarea M=Ms, când acceleraţia
devine nulă şi procesul tranzitoriu de pornire ia sfârşit.
Prin urmare, rezistenţa reglabilă R, se manevrează în timpul
pornirii pentru a se asigura un cuplu mediu suficient de ridicat,
pentru ca pornirea să dureze timp scurt. În funcţionarea normală
Rs = 0, încât randamentul motorului nu este afectat cu nimic.
Această metodă conduce deci la un cuplu de pornire ridicat
şi la un curent de pornire micşorat corespunzător. Reostatele
reglabile Rs sunt construite de obicei pe bază de rezistenţe
metalice (uneori cu ulei de răcire) sau rezistenţe lichide (plăci
17
metalice care se introduc mai mult sau mai puţin într-o baie de
apă). Uneori, pornirea se face în trepte cu ajutorul unor
contactoare (fig 3) comandate automat cu ajutorul unor relee de
timp sau curent sau cu ajutorul unor controlere.
Pentru exemplificare, în figura 5.49 s-a redat schema
electrică pentru comanda automatizată a pornirii cu două trepte
de rezistenţă şi relee de curent
Prin apăsarea butonului b1 (întreruptorul a1 închis)
anclanşează contactorul c1, care conectează statorul motorului
m la reţea. Motorul porneşte având introduse în circuitul rotoric
rezistenţele r1 şi r2. Odată cu anclanşarea contactorului r1 este
pusă sub tensiune şi bobina releului de blocare d1. Timpul de
acţionare al releului d1 este superior celui al releului de
accelerare d3 (contactul normal închis d3 din circuitul 6 se va
deschide înaintea închiderii contactului normal deschis d1 din
circuitul 5). În acest mod este blocată funcţionarea contactorului
c2 în timpul creşterii curentului de la zero la valoarea maximă
11.
Pe măsura accelerării motorului, curentul rotoric scade. La
valoarea minimă I2 a acestui curent, releul de curent d3 din
circuitul 1 declanşează şi pune sub tensiune bobina
contactorului c2 din circuitul 6. Prin contactele sale din circuitul
1, contactorul c2 scurtcircuitează rezistorul r1 şi pune sub
tensiune releul de blocare d2. Curentul rotoric creşte din nou la
valoarea maximă şi va scădea apoi spre valoarea minimă, releul
18
de accelerare d4 deschide contactul său normal închis din
circuitul 10, înainte de închiderea contactului de blocare d2.
La atingerea curentului de comutaţie I2 declanşează releul
d4, care pune sub tensiune bobina contactorului c3 din circuitul
10. Contactorul c3 scurtcircuitează rezistorul r2 şi astfel por-
nirea este terminată. Evident că schema poate fi extinsă şi
pentru un număr mai mare de trepte rotorice de rezistenţe de
pornire.
Scheme pentru pornirea şi comanda motoarelor asincrone cu
rotor bobinat
Motoarele cu inele colectoare se pornesc prin înserierea
unor rezistoare în circuitul rotorului. În funcţie de condiţiile date
de fiecare caz de utilizare, aceste motoare se pornesc in 2...4
trepte. În figura de mai jos este datã, schema de pornire în trei
trepte.
Primele două trepte de demaraj, iar ultima (cu inelele
colectoare scurtcircuitate), corespunde funcţionarii de regim.
La apãsarea pe butonul b2 se conecteazã la retea contactorul
c1 (circuitul 03) şi releul de timp d1 (circuitul 04). Astfel se
închid contactele c1 din circuitul 01 şi motorul porneşte cu cele
douã rezistoare în circuitul rotoric, realizând treapta I.
19
Contactul c1 (circuitul 04) realizeazã automenţinerea, iar
contactul c1 (circuitul 05) permite conectarea contactoarelor c2
şi c3 numai dupã ce contactorul c1 a anclanşat.
Dupã expirarea timpului de întirziere la care a fost reglat
releul d1, contactul d1 din circuitul 05 se inchide şi contactorul
c2 anclanşeazã scurtcircuitând rezistoarele rl prin contactele c2
(circuitul 02). În acelaşi timp se scoate de sub tensiune releul de
timp d1 din circuitul 04 cu ajutorul contactului normal inchis c2.
Menţinerea în funcţiune a contactorului c2 se realizeazã cu
contactul c2 din circuitul 06. Motorul m funcţioneazã deci în
treapta a II-a.
20
Odatã cu contactorul c2 se alimenteazã de la reţea şi releul
de timp d2, care în acelaşi mod cu d1 leagã la reţea contactorul
c3, care scurtcircuiteazã şi rezistoarele r2 permiţând motorului
sã funcţioneze cu inelele colectoare în scurtcircuit (treapta a
III-a).
La funcţionarea de regim sunt conectate la reţea toate
contactoarele (c1, c2, c3). Din schemã se observã cã dupã
conectarea contactorului c3, contactorul c2 nu mai are nici o
funcţiune. O modalitate simplã de rezolvare a acestei probleme
se vede în schema din figura de mai jos.
În unele situaţii este necesar ca motorul cu inele colectoare
sã funcţioneze în ambele sensuri atât în regim de duratã cât şi în
regim de impulsuri. Schema datã în figurã asigurã aceasta la un
motor cu trei grupe de rezistoare în circuitul rotoric.
Funcţionarea de duratã se realizeazã prin apãsarea butonului
b2 sau b4, depinzând de sensul dorit de rotaţie. Dacã
consideram sensul de rotaţie stânga, atunci se apasã pe butonul
b2, anclanşând releul intermediar d4. Contactul d4 din circuitul
07 inchide circuitul de alimentare al contactorului c4 şi motorul
porneşte spre stânga (se închid contactele c4 din circuitul 01).
De asemenea, se închid şi contactele d4 şi c4 din circuitul
12 asigurând scurtcircuitarea pe rând a rezistoarelor r1...r3 din
circuitul rotorului.
21
Din schemã se observã cã atunci când se cupleazã şi ultimul
contactor c3, contactoarele cl, c2 si releele de timp d1, d2 şi d3
sunt deconectate de la reţea de contactul c3 din circuitul 12.
Schema de comandã pentru pornirea motoarelor asincrone cu
colector la funcţionare în regim de duratã sau prin impulsuri.
22
Pornirea şi funcţionarea în regim de duratã a motorului în
sensul dreapta se realizeazã în mod similar cu sensul stânga la
acţionarea butonului b4.
La funcţionarea în impulsuri se apasã pe unul din butoanele
b3 sau b5, în funcţie de sensul de rotaţie. În acest caz,
contactorul c4 sau c5 se menţine anclanşat numai atât timp cât
se apasã butonul b3 sau b5.
Funcţionarea motorului se realizeazã în acest caz cu toate
rezistoarele în circuitul rotoric, deoarece circuitele 12 şi 13 sunt
intrerupte (contactele releelor intermediare sunt deschise).
NOŢIUNI DE PROTECŢIA MEDIULUI
Procesul de alterare a factorilor de mediu, biotici şi abiotici,
prin introducerea în mediu a poluanţilor de tipul deşeurilor
rezultate din activitatea umană, de origine menajeră, agricolă, şi
industrială se defineşte ca fiind poluarea mediului.
Poluarea a apărut odată cu dezvoltarea primelor civilizaţii şi
s-a accentuat până în prezent, ameninţând cu degradarea
ireversibilă a planetei.
În prezent sunt răspândite în ecosferă un număr uriaş de
deşeuri provenite din industria chimică, constructoare de maşini,
industria textilă, etc.
23
Sunt două categorii de poluanţi:
1. Poluanţii biodegradabili: - sunt substanţe care se
descompun rapid în proces natural şi care devin o
problemă când se acumulează mai rapid decât pot să
se descompună.
2. Poluanţii nondegradabili: - sunt materiale care nu se
descompun sau se descompun lent în mediul natural.
Odată ce apare contaminarea este dificil sau chiar
imposibil să se indepărteza aceşti poluanţi din mediu.
Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua
multe forme, iar în timpul Revoluţiei Industriale poluarea
aerului a devenit o problemă majoră.
Poluarea urbană a aerului cunoscută sub denumirea de smog
se datorează existenţei unui amestec (monoxid de carbon şi
compuşi organici) din combustia incompletă a combustibililor
fosili. Alt tip de smog, cel fotochimic, este cauzat de combustia
în motoarele autovehiculelor şi avioanelor, a combustibilului
care produce oxizi de azot şi eliberează hidrocarburi.
Apa menajeră, apa industrială şi produsele chimice folosite
în agricultură sunt principala cauză a poluării apelor.
Poluarea solului este acumularea de compuşi chimici toxici,
săruri, patogeni sau materiale radioactive care pot afecta viaţa
plantelor şi animalelor.
O serie de industrii produc noxe a căror acţiune asupra
izolaţiei externe a instalaţiilor electrice pot provoca avarii cu
24
efecte grave asupra mediului dar şi asupra propriei societăţi
producătoare.
Echipamentul electric trebuie să corespundă la condiţiile de
mediu şi condiţiile de funcţionare specifice.
La stabilirea gradului de poluare se va ţine seama că: sursa
cea mai nocivă este determinată, iar măsurătorile în teren au
prioritate în caracterizarea zonei, în vederea alegerii izolaţiei şi a
maşinilor corespunzătoare gradului de poluare.
Acelaşi grad de periculozitate faţă de mediul ambient ca şi
poluarea apei şi aerului, îl are poluarea electromagnetică.
Zgomotele electromagnetice sunt cauzate de fenomene naturale
sau artificiale. Acestea din urmă sunt create de activităţile
umane şi au caracter intenţionat şi neintenţionat. Orice fenomen
electromagnetic susceptibil să degradeze funcţionarea unui
aparat, echipament sau sistem şi care are un efect defavorabil
asupra materiei vii se defineşte ca poluare electromagnetică.
Aceasta poate fi produsă de emiţătoare de câmp electromagnetic
precum:
calculatoare;
aparate de sudură;
maşini electrice (motoare, generatoare, etc.);
cabluri TV.
Un alt factor poluant îl reprezintă deşeurile radioactive
rezultate în timpul funcţionării centralelor nuclearoelectrice.
25
Din cauza multor tragedii ale mediului înconjurător s-au
instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile
anterioare ale poluării necontrolate şi pentru a preveni viitoarele
contaminări ale mediului.
Norme de tehnica securităţii muncii (N.T.S.)
Protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă
şi are ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă,
prevenirea accidentelor de muncă şi a imbolnăvirilor
profesionale.
Normele de tehnica securităţii muncii constau în reguli
tehnice obligatorii, stabilite prin dispoziţii legale şi care trebuie
respectate în vederea protejării contra accidentelor provocate în
timpul proceselor de producţie.
Măsurile de protecţia muncii constau în procedeele care
trebuie aplicate pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.
Instructajul cuprinde următoarele trei faze: instructaj
introductiv general, instructaj la locul de muncă şi instructaj
periodic.
Personalul care îşi desfăşoară activitatea în instalaţiile
electrice trebuie să indeplinească următoarele condiţii:
26
a) să fie sănătos fizic şi psihic şi să nu aibă infirmităţi care ar
stânjenii activitatea de producţie sau care ar putea conduce
la accidentarea lui sau a altor persoane.
b) să posede calificarea profesională necesară pentru lucrările
care i se încredinţează.
c) să cunoască procedeele de scoatere de sub tensiune a
persoanelor accidentate şi de acordare a primului ajutor.
Pentru executarea de lucrări sau marcare în instalaţiile
electrice, este permisă numai cu mijloace de protecţie, scule,
dispozitive şi utilaje specifice care sunt omologate.
Este interzisă utilizarea unor mijloace de protecţie, scule,
etc., al căror termen de încercare periodică este depăşit.
Instalaţia electrică de joasă tensiune, este instalaţia de curent
alternativ sau continuu la care tensiunea de lucru a părţilor
active în regim normal de funcţionare are următoarele limite:
maxim 250 V faţă de pământ în cazul reţelelor cu nul legate la
pământ. Maxim lOOOu - între părţile active în cazul reţelelor
izolate faţă de pământ.
Protecţia prin legare la pământ este folosită pentru
asigurarea personalului contra electrocutării prin atingerea unei
părti din instalaţie care pot ajunge accidental sub tensiune.
Îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate,
respectandu-se distanta până la elementele aflate sub tensiune,
reprezintă mijloace importante de protecţie.
27
Mijloacele de protecţie electroizolante cuprind:
prăjini electroizolante de joasă tensiune;
cleşti electroizolanti;
indicatoare de tensiune;
mănuşi electroizolante;
cizme electroizolante;
covoare şi platforme electroizolante.
Norme de protecţia muncii la executarea de lucrări la
motoarele electrice
Lucrările de exploatare şi reparaţii la motoarele electrice se
execută, de regulă, cu echipamentele respective oprite.
În cazul în care motorul este oprit pentru lucrări şi poate fi
excitat de la o sursă independentă, întrerupătorul acesteia va fi
deconectat şi blocat şi se va monta o plăcuţă avertizoare.
Alte reguli obligatorii ce trebuie respectate:
se va separa vizibil motorul faţă de utilajul pe care-1
antrenează;
se va bloca în poziţia deschis dispozitivul de acţionare
cu care s-a realizat separarea motorului şi se va monta
indicatorul "NU ÎNCHIDE: SE LUCREAZĂ"
este interzisă executarea lucrărilor de reparaţii în
circuitele de forţă sau de comandă cu utilajul aflat în
funcţiune.
28
În cazul în care motorul este oprit pentru lucrări şi
poate fi excitat de la o sursă independentă, întrerupătorul
acesteia va fi blocat şi deconectat şi se va monta o plăcuţă
avertizoare.
Pornirea unei operaţii nu trebuie să fie posibilă decât dacă
toate măsurile de protecţia muncii sunt la locul lor şi sunt
operaţionale.
În timpul funcţionarii motoarelor sunt premise executarea
de lucrări la periile colectoare, având instructajul specific
efectuat.
Lucrările la circuitele secundare ale instalaţiilor de protecţie
prin relee, automatizări, comenzi, semnalizări care impun
pătrunderea în instalaţiile primare la distanţe mici, se vor
executa cu scoaterea de sub tensiune a pârtilor respective din
instalaţiile primare.
Instalaţia electrică scoasă de sub tensiune presupune:
întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă faţă de
instalaţia aflată sub tensiune,
blocarea pe "deschis" a dispozitivelor de acţionare,
verificarea lipsei tensiunii,
legarea la pământ şi în scurtcircuit.
Normele generale de protecţia muncii sunt armonizate cu
legislaţia U.E. şi sunt obligatorii pentru toate unităţile
economice aflate sub incidenţa legii protecţiei muncii.
29
BIBLIOGRAFIE:
1. Alexandru Fransua şi Răzvan Măgureanu - "Maşini şi
acţionari electrice" , Editura Tehnică 1986;
2. Conf. Dr. Ing. Nicolae Galan, Dr. Ing. Constantin
Ghiţă şi ing. Mihai Cistelecan - "Maşini electrice",
Editura Pedagogică 1981
3. Năstase Bichir, Constantin Răduţii şi Ana Sofia
Diculescu -"Maşini electrice" , Editura Didactică
1979;
4. V. Tabăra, I. Gheghea, Gheorghe Obaciu şi G. Boeriu
-"Acţionarea electrică a maşinilor unelte" , Editura
Didactică 1980;
5. T. Dordea - "Maşini electrice" , Editura Didactică
1977.
30
Recommended