View
216
Download
6
Category
Preview:
Citation preview
ORTOPEDIE – NOTE DE CURS – Dr. Mihai G. MAN
ORTOPEDIE – NOTE DE CURS
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
STRUCTURA CURSULUI:
1. Introducere
2. Componenţa unei true de prim ajutor
3. Entorele: • Definiţie
• Clasificare
• Simptomatologie
• Acordarea primul ajutor
4. Luxaţiile: • Definiţie
• Clasificare
• Simptomatologie
• Acordarea primul ajutor
5. Fracturile: • Definiţie
• Clasificare
• Simptomatologie
• Complicaţii
• Acordarea primul ajutor
• Tratamentul diverselor tipuri de fracturi
- BIBLIOGRAFIE
2
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
ARGUMENT: Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă
importanţă a medicinii omului sănătos care constă în dezvoltarea nivelului
de cultură sanitară al diferitelor grupuri de populaţie, precum şi mijloacelor
şi procedeelor educativ-sanitare necesare formării unui comportament
sanogenic.
Obiectivul de bază al educaţiei pentru sănătate constă în formarea şi
dezvoltarea în rândul populaţiei, începând de la vârstele cele mai fragede, a
unei concepţii şi a unui comportament igienic, sanogenic, în scopul apărării
sănătăţii, dezvoltării armonioase şi fortificării organismului, adaptării lui la
condiţiile mediului ambiental natural şi social, cât şi al participării active a
acesteia la opera de ocrotire a sănătăţii populaţionale. În acest sens, este
necesară formarea unei opinii de masă, fundamentată ştiinţifică, faţă de
igiena individuală şi colectivă, faţă de alimentaţie, îmbrăcăminte, muncă şi
odihnă, faţă de utilizarea raţională a timpului liber şi a factorilor naturali de
călire a organismului, faţă de evitarea factorilor de risc, precum şi a modului
de solicitare a asistenţei medicale şi a diferitelor mijloace de investigaţie şi
tratament.
3
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZ DE ENTORSE,
LUXAŢII ŞI FRACTURI
INTRODUCERE:
Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă şi se aplică
în cazul accidentelor înainte de intervenţia cadrelor medicale.
Pentru obţinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor,
salvatorul trebuie:
♦ să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor;
♦ să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi
măsurilor de acordare a primului ajutor.
În fiecare şcoală trebuie ă existe cel puţin o trusă de prim ajutor.
Aceasta trebuie să conţină:
INSTRUMENTAR:
- foarfece
- dispozitiv pentru respiraţie gură la gură
- pipă Guedel pentru adult
- pipă Guedel pentru copil
MATERIALE SANITARE:
- plasture
- leucoplast
- comprese de tifon sterilizate
- faşă tifon
- bandaj triunghiular din pânză
- vată medicinală sterilizată
- garou
4
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
- mănuşi de unică folosinţă
MEDICAMENTE:
- soluţie dezinfectantă cu alcool sanitar
- pansament cu rivanol
MATERIALE DIVERSE:
- ace de siguranţă - 6 buc
- broşura cu instrucţiunile de prim ajutor
- listă conţinut trusă sanitară
1. ENTORSELE
Leziuni traumatice la nivelul articulaţiilor, datorate acţiunii unor forţe
divergente, fără modificarea raportului anatomic normal dintre suprafeţele
intraarticulare.
Entorsa este un accident comun, ca urmare a unei supratorsionări.
Capsula articulaţiilor şi ligamentelor pot fi afectate. De obicei, entorsa
afectează mai des membrele inferioare, în special glezna. Uneori, entorsa
este însoţită de o fractură şi, în aceste situaţii, se acorda primul ajutor
fracturii. Persoana accidentată are dureri şi mişcări reduse. Articulaţia
afectată se umflă.
• Clasificare:
- gradul I (E. uşoare): întindere ligamentară;
- gradul II (E. medii): ruptură ligamentară parţială; diminuarea stabilităţii
articulare;
- gradul III (E. grave): rupere ligamentară totală; stabilitatea articulară este
complet compromisă;
5
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
• Simptomatologie:
- durere: imediat după traumatism; are caracter sincopal;
- tumefiere locală: datorită procesului inflamator local;
- impotenţa funcţională: apare imediat după traumatism; poate fi parţială
(gradul I şi II) sau totală (gradul III);
- echimoza: apare la 24 de ore după traumatism;
- examenul radiologic – gradul I: aspect normal;
- gradul II: lărgire a spaţiului articular;
- gradul III: mărire exagerată a spaţiului articular; în cazul smulgerii inserţiei
ligamentare, se pot evidenţia mici fragmente osoase intraarticular. (Igienă şi
evaluare biologică, 2000, Vâjâială, G.E.)
Entorsele gleznei se produc prin răsucirea forţată a articulaţiei tibio —
tarsiene cu lezare de ligamente. Fenomenul se complică atunci când se fac
smulgeri osoase, fisuri sau fracturi maleolare.
În entorsele de genunchi se lezează în deosebi ligamentul intern şi în
cazuri mai grave ligamentele încrucişate.
În articulaţia şoldului, entor
Entorsele se produc foarte greu, dar sunt dureroase şi greu de tratat.
Entorsele articulaţiilor coloanei vertebrale sunt extrem de rare, dar foarte
serioase.
Entorsele degetelor nu au un caracter grav, se produc prin
supraextensie.
Entorsele pumnului se produc prin mişcări violente, prin forţarea
articulaţiei în flexie, în extensie sau torsiune
Entorsele cotului sunt fie contuzionale, fie provocate de căderi sau
eforturi violente (aruncări cu discul, suliţa, mingea, etc).
În entorsele umărului, tendonul bicepsului poate ieşi temporar din
6
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
şanţul său, rupând ţesuturile bursei şi tecii tendinoase.
Evolutia ulterioara
Cele usoare si moderate se vindeca bine, fara a necesita vreun
tratament deosebit. Entorsele grave se vindeca bine cu tratament de
specialitate. Daca nu, e risc sa apara sechele si chiar recidive: unde ai avut o
entorsa medie / grava, articulatia e slabita si mai usor mai apare o noua
entorsa!
Primul ajutor în cazuri de entorse ale gleznei:
– ridicaţi piciorul în sus
– aplicaţi un bandaj elastic strâns
– scădeţi temperatura prin aplicarea pachetelor cu gheaţă pe bandaj
– repaus articular, prin imobilizare provizorie;
– combaterea durerii;
– limitarea edemului si a hemartrozei (sângerare intraarticulara).
– Contraindicat masajul (poate agrava leziunile partilor moi).
7
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
După acordarea primului ajutor, pentru reducerea durerilor, zona
afectată se ţine în repaus. Este necesar un examen medical.
Evolutia ulterioara
Cele usoare si moderate se vindeca bine, fara a necesita vreun
tratament deosebit. Entorsele grave se vindeca bine cu tratament de
specialitate. Daca nu, e risc sa apara sechele si chiar recidive: unde ai avut o
entorsa medie / grava, articulatia e slabita si mai usor mai apare o noua
entorsa!
2. LUXAŢIILE
Capul unei articulaţii poate ieşi din lăcaşul său. Acesta se poate
întâmpla uneori în cazul unei fracturi şi atunci capsula este afectată. Trataţi-
o ca pe o fractură şi nu încercaţi să puneţi la locul ei articulaţia dislocată.
Leziuni traumatice la nivel articular, datorate acţiunii unor forţe care
produc dislocarea capetelor osoase articulare (deci pierderea raporturilor
normale dintre suprafeţele intraarticulare)
• Clasificare:
– în funcţie de timpul scurs de la producerea traumatismului:
a) L. recente (încă nu s-a instalat contractura musculară);
b) L. vechi (există contractura musculară);
c) L. recidivante (sunt luxaţii cronice care apar din ce în ce mai frecvent la
aceeaşi articulaţie, producându-se cu foarte mare uşurinţă, la
microtraumatisme);
– în functie de deplasarea suprafetelor intraarticulare:
8
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
a) L. complete (anatomia articulaţiei este distrusă, capetele osoase migrând
mult);
b) L. incomplete, sau subluxaţii (doar unul dintre capetele osoase se
deplasează);
– în funcţie de gravitatea leziunilor:
a) L. simple;
b) L. complicate (se asociază leziuni de vase, nervi ăi chiar fracturi).
• Simptomatologie:
– durere: este foarte intensă, cu caracter sincopal;
– deformarea regiunii respective;
– impotenţa funcţională: este totdeauna prezentă în luxaţii.
• Prim ajutor:
– reducerea luxaţiei (repunerea capetelor osoase în poziţie normală);
– imobilizarea provizorie a segmentului respectiv;
– combaterea durerilor;
– limitarea edemului şi a hemoragiei;
– transportul la o secţie de ortopedie.
(A.B.C.-ul primului ajutor medical, 1998, Creţu, A).
Luxaţiile membrului superior:
- clavicula se luxează mai des la nivelul extremităţii acromiale (luxaţia
lui Galileu), decât la extremitatea sternală;
- humerusul, capătul proximal se luxează frecvent în jos şi înăuntru şi
mai rar în sus şi înapoi;
- cotul se luxează la extremităţile proximale ale celor două oase ale
antebraţului, cubitus şi radius şi mai rar izolat;
- la mână şi degete cele mai întâlnite luxaţii se produc în articulaţia
radio - carpiană.
9
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
Luxaţiile membrului inferior:
- capul femural se poate luxa mai frecvent înapoi;
- la articulaţia genunchiului, tibia se luxează mai des înainte şi mai rar
înapoi. Au loc tulburări serioase, genunchi deformat, tumefiat, se produc
ruperi de ţesuturi moi de capsulă, vase sanguine, urmate de revărsări seroase
în articulaţie, meniscuri
lezate;
luxaţia rotulei (patelei) se produce când genunchiul este în extensie; la unii
indivizi, cu genunchiul în valg, contracţia muşchiului cvadriceps este
capabilă să producă luxaţia rotulei în afară;
- în articulaţia gleznei, cea mai frecventă luxaţie este a astragalului.
Luxaţiile coloanei vertebrale sunt destul de rare, dar foarte grave, iar
luxaţiile maxilarului inferior datorate traumatismelor se manifestă prin
reducerea mişcărilor mandibulei, îngroşarea vocii, gura rămânând
întredeschisă. (http://www.famouswhy.ro/).
10
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
Ce-i de facut in caz de entorse, luxaţii sau întinderi ?
se pun comprese cu gheata. Nu se va pune niciodata punga cu gheata
direct pe piele. Intotdeauna se inveleste mai intai intr-un prosop si
abia apoi se aplica, altfel se poate provoca o degerare a pielii si in loc
sa se atenueze problema, mai mult se complica.
se tine piciorul mai sus decat restul corpului.
se pun comprese cu decoct din radacina de tataneasa. Se fierb 4
linguri de radacina maruntita in doua cani de apa timp de 15 minute,
se strecoara, iar cand se raceste se foloseste sub forma de compresa.
se va consuma ananas proaspat, deoarece este un foarte bun
antiinflamator.
se curata si se zdrobeste o capatana de usturoi si se freaca bine cu 150
ml ulei de masline. Se pune mujdeiul astfel obtinut intr-un borcan, se
astupa cu un capac si se lasa la macerat 2-3 zile. Cu acesta se maseaza
sau se frectioneaza zona afectata.
se pun cataplasme cu frunze de varza oparite sau inmuiate cu ciocanul
de snitele.
se unge zona afectata cu unguent de tataneasa sau de arnica.
Unguentul de arnica se va folosi numai in cazul in care pe piele nu
exista crapaturi, julituri sau alte leziuni.
se unge zona cu unguent de marar si se acopera cu un pansament.
Pentru a prepara unguentul cu marar aveti nevoie de 4 linguri marar
proaspat tocat fin, doua linguri ulei de masline si o lingura de ceara de
albine. Se pune mararul tocat intr-un borcan, se adauga peste el uleiul
de masline, se astupa si se lasa la macerat pana a doua zi. Se filtreaza,
se adauga ceara topita, amestecand bine cu o spatula, pana se obtine o
11
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
compozitie spumoasa. Unguentul se toarna in cutiute de plastic sau
borcanele si se pastreaza la rece.
se unge zona cu unguent de maghiran. Pentru a prepara unguentul de
maghiran aveti nevoie de doua linguri pulbere de maghiran, o lingura
alcool de 90° si doua linguri de untura nesarata sau unt nesarat. Se
pune pulberea de maghiran intr-un ibric emailat, se stropeste cu
alcool, se acopera si se lasa la macerat cateva ore. Se adauga untura
sau untul, se incalzeste ibricul pe baie de aburi pana se topeste
grasimea, apoi se filtreaza printr-un tifon, iar cand se raceste se intinde
pe zona afectata si se acopera cu un pansament.
(http://pentrufamilie.ro)
Tratarea unei luxaţii se numeşte reducerea luxaţiei. Ea constă în
repunerea corectă, adică readucerea în articulaţie a celor două capete osoase,
pe aceeaşi cale pe care s-a facut luxaţia. Această reducere trebuie făcută cît
mai urgent posibil. Se face de preferinţă sub anestezie generală de scurtă
durată sau anestezie locală (obţinută prin infiltraţii periarticulare cu
novocaină, xilină) care permit cel mai bine executarea manevrelor de
reducere fără mari tracţiuni şi fără leziuni sau distrugeri osoase, articulare,
musculare, vasculare sau nervoase.
Metodele de reducere a luxaţiei de umăr sînt multiple. Cele mai
întrebuinţate sunt:
Metoda Hipocrate: bolnavul este în decubit dorsal pe o masă sau o
canapea; medicul prinde antebraţul în treimea distală şi face o
tracţiune, în timp ce călcîiul introdus în axilă face o mişcare
inversă. (Fig. 1). Repunerea capului humeral în glenă este simţită
şi auzită printr-un zgomot caracteristic.
12
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
Metoda von Artl: accidentatul stă pe un scaun cu spătar înalt,
medicul prinde treimea proximală a braţului cu o mînă şi articulaţia
cotului cu altă mînă, efectuînd o tracţiune progresivă în jos (axul
braţului cu axul spătarului de la scaun formînd un unghi de 30°);
(Fig. 2).
Metoda Mothes: constă dintr-o tracţiune susţinută a membrului
superior luxat, membrul fiind adus în abducţie de aproximativ 110°
— 120° şi extensie, iar corpul fiind fixat cu o chingă trecută peste
toracele bolnavului, pentru a asigura contraextensia (Fig. 3).
Dacă luxaţia s-a redus corect, durerile dispar aproape complet şi
mişcările din articulaţie se reiau cu amplitudinea lor normală. Este
obligatoriu să se facă întotdeauna şi un control radiografic, care dă asigurări
asupra calităţii repunerii şi arată dacă nu există o leziune osoasă
concomitentă. Dacă există o astfel de leziune, şi ea n-a existat anterior,
înseamnă că s-a produs în timpul executării manevrelor de repunere.
-Chirurgical
Dacă nu reuşeşte reducerea luxaţiei pe cale ortopedică (nesîngerîndă),
ea va fi redusă pe cale chirurgicală (sîngerîndă). În luxaţiile vechi, aproape
întotdeauna este obligatoriu să se intervină chirurgical.
Dacă bănuim că s-au produs rupturi importante capsulare, de
ligamente, sînt necesare intervenţii chirurgicale de specialitate. Cu atît mai
mult sînt necesare intervenţiile chirurgicale în caz de leziuni vasculare şi
nervoase.
După reducere, ortopedică sau chirurgicală (sîngerîndă), articulaţia se
imobilizează pentru o perioadă de cel puţin 2—3 săptâmîni, pentru ca
extremităţiie osoase să fie menţinute în contactul lor normal şi pentru ca
13
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
rupturile capsulare şi ligamentare să se repare. După acest interval se reiau
mişcări susţinute, dar fine.
După scoaterea aparatului gipsat, se reiau progresiv mişcările active şi
se începe programul de recuperare funcţională.
În caz de luxaţii deschise se va face de urgenţă intervenţie
chirurgicală, care constă în toaleta locală, debridarea ţesuturilor care nu au
vitalitate suficientă, repunerea segmentului luxat în articulaţie, sutura
capsulei şi a articulaţiei. Operaţia este urmată de imobilizare, urmărirea
atentă postoperatorie (eventual antibioterapie) şi apoi tratament fizioterapic.
Recidivele. De multe ori o luxaţie se poate repeta, mai ales dacă prima
oară nu s-a aplicat un tratament corect. În luxaţia scapulo-humerală apar cele
mai frecvente recidive. De obicei aceste luxaţii recidivante, denumite
şi ,,habituale" se repun uşor (uneori chiar de către pacient). Fără îndoială că
recidivele determină o invaliditate mai mult sau mai puţin accentuată, fapt
care obligă a se face tot ceea ce este necesar la prima luxaţie pentru a nu
expune la recidive. Pentru aceste luxaţii recidivante sînt indicate şi
intervenţii chirurgicale, adevărate intervenţii plastice ortopedice, prin care se
repară capsula articulară şi se întăresc ligamentele de menţinere în contact a
celor două segmente osoase.
3. FRACTURILE
Scheletul uman este compus din aproximativ 206 oase, legate între ele
prin articulaţii şi muşchi. Totul este aşa de bine asamblat, încât chiar o
traumatizare sau fracturare neînsemnată a unuia dintre cele mai mici
componente poate conduce la incapacitate. Un os este compus astfel încât cu
un minimum de material se realizează maximum de rezistenţă.
14
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
Tipuri de fracturi:
Traumatisme în care se produce întreruperea totală sau parţială a
continuităţii unui os, sub acţiunea directă sau la distanţă a unui agent cauzal.
• Clasificare:
– în funcţie de fragmentele osoase din focarul de fractură:
a) F. simple (traiect de fractură unic, cu două fragmente osoase);
b) F. cominutive (există cel puţin două traiecte de fractură şi minim trei
fragmente osoase);
– în funcţie de comunicarea focarului de fractură cu exteriorul:
a) F. Închise (fragmentele osoase sunt acoperite integral de tegument);
b) F. deschise;
– în funcţie de traiectul de fractură:
a) F. complete (ambele corticale osoase sunt lezate);
b) F. incomplete (este lezată doar o corticală);
– în funcţie de deplasarea capetelor osoase în focarul de fractură:
a)F. cu deplasare;
b) F. fără deplasare;
– în funcţie de acţiunea agentului traumatic:
a) F. directe (leziunea se produce la locul de acţionare a agentului
traumatic):
b) F. indirecte (leziunea osoasă se produce la distanţă).
• Simptomatologie:
– semne generale: scăderea tensiunii arteriale; tulburarea termoreglării;
posibil stop cardio-respirator;
– semne locale: – de probabilitate: durere foarte intensă, în punct fix; apare
imediat după traumatism; tumefiere locală; echimoză; impotenţă funcţională;
poziţie nefirească
15
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
– de certitudine: mobilitate anormală; crepitaţii osoase (zgomote
caracteristice datorate frecării capetelor osoase fracturate); lipsa transmiterii
mişcării dincolo de focarul de fractură; deformare regională (când este sub
forma unui unghi apărut pe un segment cu formă liniară în mod normal);
examenul radiologic;
– în cazul fracturilor deschise, la semnele de mai sus se asociază: plaga;
hemoragie locală. (Igienă şi prim ajutor, 2000, Doina Mureşan).
O fractură sau ruptură poate fi cauzată de suprasolicitare, violenţă
externă sau presiune. Persoana care acordă primul ajutor trebuie sa fie în
stare să deosebească o fractură închisă de una deschisă. Pielea peste o
fractură închisă nu este străpunsă, în timp ce pielea din jurul unei fracturi
deschise este strâpunsă. Rana poate fi cauzată de o forţă externă sau de
fragmentele osului care forţează ieşirea prin piele.
Complicaţii în cazul fracturilor:
Sângerarea:
O fractură deschisă poate cauza sângerarea pielii, muşchilor şi a
vaselor mari de sânge. Chiar şi o fractură închisă poate cauza sângerare
majoră, dar, deoarece sângerarea este internă, aceasta va fi vizibilă numai o
dată cu umflarea zonei accidentate. În fracturarea oaselor mari (osul
şoldului), hemoragia poate provoca o pierdere a sângelui de până la 1-2 litri,
accidentatul riscând o întrerupere a circulaţie.
Infecţia:
În cazul oricărei fracturi deschise, există pericol de infectare. Persoana
care acordă primul ajutor trebuie să facă totul pentru a reduce posibilitatea
unei infectări, prin tratarea fracturii în mod corect şi rapid. O infecţie a
articulaţiilor, mai ales, este adeseori dificil de tratat. Vindecarea improprie şi
16
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
complicaţiile pot conduce la o posibilă amputare.
O fractură închisă se poate agrava dacă un fragment ascuţit de os
străpunge pielea, cauzând o fractură deschisă. Acest lucru se poate întâmpla
în timpul tratamentului de urgenţă sau al transportului.
Afectarea vaselor de sânge şi a nervilor:
Fragmente ascuţite de os pot atinge nervii adiacenţi, ceea ce poate avea
drept rezultat parallizia sau pierderea simţurilor. La aceasta trebuie să se
gândească persoana care acordă primul ajutor, în timpul tratamentului sau al
transportului.
METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZUL
SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA
RADIOGRAFIEI.
Fracturile se pot însotii de o serie de complicatii:
Complicatii imediate:
transformarea unei fracturi închise într-o fractura deschisa
lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinatate
infectia focarului de fractura
Complicatii tardive (întârziate):
cicatrizarea anormala a plagii osoase (în unele boli cronice)
pseudartroza (întârzierea consolidarii fracturii)
calusul vicios
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii
miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care
pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare
sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, în
functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca
17
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie
sa cuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul
focarului de fractura. Înainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara,
nedureroasa a segmentului în ax. Acest lucru este valabil numai în cazul
fracturilor închise. Fracturile deschise se imobilizeaza în pozitia gasita, dupa
pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.
Tipuri de atele speciale:
atele Kramer (confectionate din sârma)
atele pneumatice (gonflabile)
atele vacuum
Atele improvizate: din scândura, crengi de copac...
Primul ajutor în cazul fracturilor:
- Acoperiţi rana şi opriţi sângerarea.
- Imobilizaţi, pe cât posibil, partea accidentată.
- Preveniţi întreruperea circulaţiei.
- Transportaţi cu atenţie accidentatul la spital sau medic.
- Dacă fractura este deschisă, acoperiţi rana şi încercaţi să opriţi sângerarea.
Este necesară cât mai puţină mişcare.
- combaterea durerii
- reducerea fracturii (repunerea în contact a capetelor osoase fracturate)
- în fracturile deschise: hemostaza si primul ajutor al plagii deschise
- imobilizarea provizorie a focarului de fractura
- protectia termica a accidentatului
Fractura unor oase şi rupturi în apropierea încheieturilor se produce
din cauza rezistenţei insuficiente. Este vorba, în mod special, de fracturile
oaselor lungi, cum ar fi cele ale piciorului sau coapsei, braţului şi
antebraţului. Este necesar să se menţină fractura cât mai fixă. De asemenea,
18
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
poate fi nevoie de ajutor suplimentar, pentru imobilizare cu atele, dacă
accidentatul trebuie transportat altfel decât cu ambulanţa.
Imobilizarea cu atele:
O atelă funcţionează ca un suport. Dacă persoana rănită trebuie să fie
transportată pe o distanţă lungă până la maşină, atela trebuie să fie adaptată
acestei situaţii.
Criteriile de care trebuie să se ţină cont la imobilizarea cu atele:
- atela trebuie să fie suficent de lungă, pentru a acoperi atât zona de
deasupra, cât şi cea de sub fractură.
- pentru a evita strânsoarea şi frecarea, captuşiţi atela
- evitaţi întreruperea circulaţiei
- atela trebuie să fie rigidă
- atela nu trebuie să fie prea grea
În situaţia în care lipseşte echipamentul necesar, persoana care acordă
primul ajutor trebuie să facă apel la fantezie şi să improvizeze.
Ca material pentru atelă, se poate folosi: cartonul, metalul, plasticul,
ziarele, păturile (înfăşurate).
În afară de oprirea hemoragiei, este, de asemenea, important să
prevenim întreruperea circulaţiei.
Persoana care acordă primul ajutor trebuie să aibă grijă ca
accidentatul să se mişte cât mai puţin în timpul transportului.
Reguli de efectuare a imobilizarii provizorii:
- iniţial, se execută imobilizarea manuală a zonei lezate, cu ambele mâini
introduse simultan de-o parte şi de alta a fracturii; apoi, accidentatul este
aşezat în
poziţia optimă;
19
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
- totdeauna se imobilizează si cele două articulaţii „de siguranţă”: cea distală
şi cea proximală faţă de focarul de fractură;
- montarea atelelor: – se aşază perpendicular una pe cealaltă;
- se capitonează cu vată (sau alte materiale moi);
- prima se aşază atela care menţine greutatea segmentului lezat, apoi
salvatorul îşi retrage simultan ambele mâini;
- toate spaţiile goale dintre segmentele corporale şi atelă se capitonează cu
vată sau alte materiale moi (fulare, prosoape etc.);
- dacă există o deformare angulară a osului fracturat, prima se aşează atela
de partea concava (spaţiul gol fiind umplut cu un rulou), iar a doua atelă se
poziţionează pe partea laterală a segmentului lezat;
- se încearcă obţinerea unei axări relative a segmentului fracturat, prin
tracţiune atraumatică şi progresivă în ax (o persoană apucă şi fixează cu
putere articulaţia proximală, iar a doua persoană trage în sens contrar
prinzând distal de fractură) (manevra de axare nu se execută în fracturile
deschise);
- fixarea atelelor printr-o tehnică de bandajare începe totdeauna de la focarul
de fractură, apoi merge spre proximal şi în final spre distal;
- atelele trebuie să depăşească cu minim 4-5 cm cele doua articulaţii „de
siguranţă”. (Igienă şi prim ajutor, 2000, Doina Mureşan)
Tratamentul diverselor tipuri de fracturi:
Fractura şoldului:
Dacă transportul la medic sau spital este lung şi dificil, atela trebuie
fixată pe partea laterală exterioară a piciorului, de la zona axilară până la
talpa piciorului. Partea laterală interioară a piciorului trebuie să fie
imobilizată, de la rădăcina coapsei până la talpă. Este important să capitonaţi
20
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
bine atela. Când transportul este scurt şi simplu, sau când aşteptaţi sosirea
ambulanţei este suficient să sprijiniţi persoana accidentată cu pături sau
perne, astfel încât piciorul să fie intr-o poziţie firească şi stabilă (uşor
îndoit).
Hemoragia la un şold fracturat poate fi substanţială. Chiar şi o fractura
închisă poate provoca o pierdere de sânge, de până la 1-2 litri, determinând
astfel pericolul unei întreruperi a circulaţiei.
Fractura pelviană:
- Şolduri: fracturi bilaterale - frecvent
- Palparea locală: evidenţiază instabilitatea marcată
- Sânge la nivelul meatului urinar (evidenţiat iniţial prin compresii
succesive de-a lungul uretrei) - necesită uretrografie şi cistografie -
Nu se va introduce sonda vezicală înainte de verificare!
- Examinare neurologică atentă
- Examinarea vaginală/rectală - dacă mucoasa este violacee,
pacientul trebuie trimis la sala de operaţie pentru colostomie
- Fixatorul extern poate fi necesar imediat în
cazul unei fracturi instabile
- Evaluarea pelvisului se efectuează în cadrul examinării secundare
- Se vor trata leziunile asociate
- Se vor efectua la nevoie: reumplerea vasculară, montarea
pantalonilor antişoc, intervenţii chirurgicale (laparotomie sau fixarea
externă a fracturilor), în cazul hemoragiilor necontrolabile cauzate
de o fractură de bazin
- Se va examina cu atenţie pacientul pentru a descoperi eventuale
leziuni asociate ale tractului genito-urinar, rectului sau femurului.
Fracturile membrului inferior:
21
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect.
Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se
aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se întinde de
deasupra oaselor bazinului pâna la calcâi. Atela mai scurta se aplica
pe partea interna si se întinde de la regiunea inghinala pâna la calcâi.
Când femurul este fracturat în apropierea genunchiului imobilizarea se
poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a
membrului din regiunea fesiera pâna la calcâi.
Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi
facuta cu orice tip de atela.
Fracturile labei piciorului şi a gleznei imobilizate de la degete până la
genunchi. Nu este întotdeauna necesar să imobilizăm o gleznă ruptă
cu o atelă rigidă. Un bandaj gros poate constitui un suport suficent.
Fractura de rotula se produce prin cadere în genunchi, se
imobilizeaza în atele posterioare.
Fracturile membrului superior:
Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme
indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona
medie a claviculei. Pozitia în care trebuie sa se efectueze imobilizarea
provizorie este cu cotul de partea bolnava împins catre spate si în sus.
Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin
traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi
chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei
esarfe.
Fracturile antebratului şi a încheieturii mâinii se produc mai frecvent
prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare
tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.
22
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
Dacă distanţa până la medic sau spital este mică, aşezaţi braţul într-o
eşarfă şi imobilizaţi-l strâns lângă corp. Dacă distanţa este mare, aşezaţi o
rolă de bandaj în palma mâinii, astfel încât să rămână într-o poziţie firească,
iar braţul prindeţi-l cu o eşarfă.
Fractura degetelor:
În cazul fracturării unuia sau a mai multor degete, aşezaţi braţul într-o
eşarfă.
Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia
voletului costal Voletul costal este minimum dubla fractura la doua
coaste învecinate. Imobilizarea se face prin înfundarea zonei
respective împiedicând astfel miscarile segmentelor la acest nivel.
Semnele si simptomele constau în dificultatea respiratiei, miscarea
paradoxala a segmentului (în inspir când toracele se destinde
fragmentul se înfunda; la expir când toracele se micsoreaza
fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.
Fracturile costale provoacă dureri violente în timpul inspiraţiei, tusei
etc. O fractură închisă nu necesită un prim ajutor special, cu excepţia
situaţiilor în care există dureri. Dacă fractura este deschisă, rana trebuie
tratată. Fracturile costale, atât cele deschise, cât şi cele închise pot provoca
23
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
leziuni ale cutiei toracice, plămânilor şi ale vaselor de sânge. Acestea s-ar
putea să nu fie vizibile, dar accidentatul poate scuipa sânge şi spumă de
sânge, usor colorată. Fractura câtorva coaste poate fi serioasă şi poate avea
drept urmare oprirea respiraţiei.
Asezaţi un bandaj în jurul coşului pieptului, pentru mai multă
stabilitate şi pentru alinarea durerii.
Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel
pacientul ramâne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un
plan dur în pozitie culcat pe spate.
Traumatisme ale gâtului:
Traumatismele gâtului pot avea loc ca urmarea a accidentelor de
maşină, căderilor, scufundărilor etc. Persoana care acordă primul ajutor
adesea găseşte victima la volan, cu capul uşor înclinat înainte. Dacă
accidentatul nu respiră, asiguraţi-vă că sunt deschise căile de acces ale
aerului şi aduceţi capul într-o poziţie verticală, firească. Dacă persoana tot
24
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
nu respiră, prima urgenţă este să i se facă respiraţie artificială. Persoana
accidentată trebuie scoasă cu multă grijă din maşină. Tratamentul trebuie
făcut cu cea mai mare grijă, pentru a evita complicaţiile ulterioare sub forma
paraliziilor.
O persoană conştientă, care are gâtul rupt, in mod automat va simţi o
contractură reflexă a muşchilor, aşa incât capul va fi ţinut într-o anumită
poziţile. Susţineţi capul cu pături sau haine. Nu încercaţi niciodată să
îndreptaţi capul unei persoane conştiente.
Lovitura ,, sfichiuire de bici,, este un traumatism al gâtului, care se
produce uşor în cazul coliziunilor din spate. Corpul este împins înainte, iar
capul este aruncat înapoi. Gâtul poate avea de suferit. Simptomele sunt
marcate prin dureri de gât. Accidentatul trebuie să fie examinat de un medic.
În cazul accidentării gâtului, ridicarea se face pe o targă improvizată,
confecţionată din haine:
-2-3 persoane vor ridica picioarele şi corpul persoanei accidentate, încercând
să ţină corpul cât se poate de întins.
-1 persoană susţine capul. Susţineţi capul între mâini şi ridicaţi-l odată cu cei
care ridică corpul persoanei accidentate.
În cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:
• leziune la nivelul capului;
• dureri de cap;
• gât ţeapăn;
• imposibilitatea de mişcare;
• imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului;
• senzaţii de furnicături în mâini sau picioare.
Fractură de coloană:
25
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
O fractură a coloanei vertebrale este periculoasă, deoarece poate
afecta măduva, ceea ce poate avea ca rezultat paralizia părţii inferioare a
corpului. Trebuie să verificaţi reacţiile persoanei accidentate,la atingere. În
timpul transportării şi al mişcării, coloana vertebrală trebuie să stea cât mai
nemişcată. Aşezaţi un sul mic, făcut din haine, sub scobitura spatelui. Dacă
persoana accidentată prezintă o arcuire vizibilă a spatelui, nu încercaţi să o
îndreptaţi. Aşezaţi accidentatul pe o suprafaţă rigidă.
Traumatisme craniene:
Traumatismul cranian poate conduce la pierderea cunoştinţei, de
diferite grade. O fractură deschisă este evidentă când la cap, în zona
fracturii, există o rană. Hemoragia din ureche, nas şi gura pot fi indicii ale
unui traumatism cranian.
Primul ajutor în cazul unui traumatism cranian:
-Bandajaţi fractura dacă este deschisă.
-Dacă urechea sângerează, acoperiţi-o cu un bandaj curat, dar nu încercaţi să
opriţi hemoragia.
-Observaţi respiraţia şi, dacă este cazul, deschideţi căile de acces ale aerului.
-Accidentatul trebuie să fie culcat pe o targă plană în timpul transportului. O
persoană lispită de cunoştinţă trebuie aşezată într-o poziţie laterală stabilă.
BIBLIOGRAFIE:
1. Vâjâială, G. E., 2000, Igienă şi evaluare biologică, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
2. Vâjâială, G. E., 2002, Biochimia efortului, Editura Fundaţiei România
de Mâine Bucureşti.
3. Creţu, A., 1998, A.B.C.-ul primului ajutor medical, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti.
26
ORTOPEDIE-NOTE DE CURS D r. Mihai G. MAN
4. Mureşan, D., 2000, Igienă şi ajutor în educaţie fizică şi port, Editura
Fundaţiei România de Mâine Bucureşti, pag. 26-28.
5. *** Ghid-Educaţie pentru sănătate. Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti.
6. http://www.famouswhy.ro/
7. http://pentrufamilie.ro
8. http://www.ms.ro/ms/infosan7/PN25.htm
9. http://www.educatiapentrsanatate.go.ro/metodologia.htm _____
27
Recommended