View
214
Download
0
Category
Preview:
DESCRIPTION
Acest material are destinatia informarii tuturor asupra modelului de redactare a unei lucrari stiintifice !
Citation preview
Materialul scris continuă să întruchipeze şi astăzi modalitatea principală de
comunicare şi stocare a achiziţiilor spirituale, chiar dacă suportul poate fi electronic
sau magnetic sau mediul este virtual. În elaborarea unei lucrări ştiinţifice există mai
multe etape şi anume: enunţarea tezelor de bază, sistematizarea şi redactarea
propriu-zisă a lucrării.
Enunţarea tezelor de bază constă stabilirea domeniului de existenţă al lucrării, în
functie de obiectivele şi rezultatele obţinute în activitatea de cercetare.
Sistematizarea înseamnă ordonarea problematicii, a principalelor teze şi concluzii.
Trebuie avute în vedere cateva aspecte: precizarea obiectivelor, necesitatea şi
utilitatea lucrării; prezentarea etapelor cercetării, a mijloacelor şi metodelor folosite
pentru atingerea obiectivelor, stabilirea parţilor componente ale lucrării şi
identificarea modalităţilor de valorificare a rezultatelor. In funcţie de structura lucrării
şi a amplitudinea rezultatelor obţinute în etapa de cercetare, poate avea loc un
proces recursiv de completare, actualizare şi analiză, astfel încât să se uşurez la
maxim procesul propriu-zis de redactare a lucrării.
Redactarea propriu-zisă poate să se efectueze in două modalităţi distincte şi anume:
elaborarea unui text de bază care este apoi perfecţionat în ceea ce priveşte forma şi
conţinutul sau prin redactarea succesivă, în variante diferite, până se ajunge la o
formă care corespunde cerinţelor. În ambele cazuri sunt necesare pauze între
iteraţiile succesive ale procesului de redactare a lucrării, pentru a se obţine o
“detaşare” de ultima formă a lucrării. La fiecare iteraţie se au în vedere aspectele
legate de realizarea coerenţei logice şi a stilului, efectuându-se adăugirile şi
eliminările necesare pentru a se atinge un nivel corespunzător de concizie, claritate
şi rigurozitate. Aceste obiective se pot atinge dacă se urmăresc următoarele cerinţe
de bază: formularea judicioasă a obiectivelor, tezelor şi concluziilor; explicarea clară
şi argumentarea riguroasă a fiecărei afirmaţii şi poziţii; integrarea adecvată a
detaliilor semnificative şi evitarea surplusului de amănunte care conduc la obosirea
cititorului (eliminarea zgomotului informaţional); structurarea paragrafelor pe idei de
bază; asigurarea coeziunii şi unităţii interne prin verificarea trecerilor de la un
paragraf la altul şi de la un capitol la altul, logica expunerii şi unitatea de limbaj (mai
ales la lucrările efectuate colaborare cât şi la cele care sunt reluate după un timp mai
îndelungat); claritatea referirilor şi precizia trimiterilor bibliografice, în scopul
diferenţierii nete a rezultatelor originale de cele preluate, avitându-se pe cât posibil
neclarităţile şi confuziile.
Forma de prezentare a unei lucrări ştiinţifice trebuie să conţină o serie de elemente
obligatorii care sunt necesare includerii ei în fluxul de transmitere a informaţiilor.
– titlul care trebuie să fie scurt, clar şi în el să se sintetizeze conţinutul;
– numele autorilor;
– rezumatul (sinteza) lucrării are rolul de a informa pe cititor asupra principalelor
aspecte cuprinse în lucrare, asupra contribuţiei originale a autorului la dezvoltarea
temei.
– enunţarea problemei studiate într-o parte introductivă, în care se prezinta
obiectivele urmărite, cadrul general sau problematica abordată, precum şi rezultatele
obţinute de alţi cercetători în acest domeniu;
– structurarea lucrării în părţi, capitole, paragrafe, etc în funcţie de dimensiune,
obiective şi cerinţele avute în vedere;
– instrumentarul de investigaţie utilizat se prezintă cât mai concis, cu trimiteri
bibliografice foarte clare;
– prezentarea rezultatelor originale ale cercetării trebuie să fie elemntul central,
esenţial al lucrării şi el trebuie să deţină ponderea principală în economia
lucrării. Este necesar ca datele primare originale ale autorului sa fie prezentate în
totalitate (eventual într-o anexă atunci când volumul lor este prea mare). Când datele
sunt preluate, trimiterile bibliografice trebuie să fie foarte clare.
– Ideile principale ale lucrării trebuie reliefate cu ajutorul titlurilor părţilor,
capitolelor, paragrafelor, atât prin formulare cât şi prin forma grafică;
– Ilustrările grafice se utilizează pentru a impune mai uşor atenţiei o serie de
evoluţii, teze, concluzii, pentru a facilita întelegerea lor;
– Tabelele cuprind informaţiile numerice care caracterizează procesele şi
fenomenle studiare din mai multe puncte de vedere şi vizează variabilitatea
caracteristicilor sau indicatorilor de stare. În text se include tabele cu date sintetice
reprezentative pentru demnstraţiile făcute. Tabelele cu date primare originale se
inserează în anexe. Atât graficile cât şi tabelele se numerotează (indexează) pentru
a fi uşor identificate şi apelate.
– Citatele se utilizează atunci când se fac referiri la idei foarte importante
preluate din alte lucrări. Ele trebuie folosite cu moderaţie, pentru că utilizarea lor în
exces conduce la scăderea gradului de originalitate al lucrării.
– Anexele cuprind materialul informaţional necesar argumentării afirmaţiilor, dar
care dacă ar fi inclus în text ar scădea coerenţa intrisecă a lucrării;
– Bibliografia poate fi plasată la sfârşitul lucrării, la sfârşitul părţilor şi capitolelor
sau în josul paginii prin note de subsol.
Calitatea textului este dată de atingerea sau nu a unor cerinţe, parametri şi condiţii:
a) rigurozitatea – prin utilizarea unor formulări exacte pentru a se obţine
reflectarea corectă şi fidelă a fenomenelor şi proceselor studiate;
b) originalitatea – prin exprimarea unor puncte de vedere proprii noi şi prin
trecerea ansamblului de informaţii şi concepte şprin filtrul gândirii proprii;
c) corectitudinea elaborării – prin sistematizarea ideilor expuse, selectate după
criterii de importanţă şi conectare logică, prin prezentarea lor ierarhică şi
argumentate convingător, în funcţie de obiectivele cercetării şi de metodele utilizate;
d) eficacitatea textului – prin definitivarea textului prin prisma interesului
benficiarului lucrării, adică a cititorului. Textul trebuie să fie lesne de citit pentru ca
informaţiile conţinute să poată fi lesne înţelese şi apoi aplicate;
e) corectitudinea gramaticală şi literară – prin stăpânirea temeinică a limbii în care
se redactează textul lucrării, precum şi a limbajului de specialitate specific;
f) stilul lucrării trebuie să concomitent: personal (cu evitarea exprimărilor banale,
şablon, stereotipe), concret, focalizat (pe ideea de bază a lucrării), coerent (trecerea
de la o idee la alta să fie logică şi fluidă) , responsabil (respectarea adevărului
ştiinţific, a situaţiei reale, a semnalării surselor de informaţii, delimitarea clară între
rezultatele originale şi cele preluate) şi adaptat (la cerinţele beneficiarilor potenţiali).
Recommended