IRES - Perceptii publice privind participarea romaniei la sistemul antiracheta american_analiza datelor

Calea Turzii 150, 400495 Cluj Napoca, Tel. 0364.860.001, Fax 0264.438.638,

www.ires.com.ro, [email protected]

Cultura de securitate în România

Percepții și atitudini față de scutul antirachetă american și decizia amplasării lui în

țara noastră

Prof. Univ. Dr. Vasile DÂNCU

Președinte

Securitatea națională este un subiect important al dezbaterii publice, nu doar în campaniile

electorale. Partidele sau opinia publică participă la dezbateri, uneori la referendumuri sau chiar la

consultări electorale care au ca miză anumite ipoteze sau proiecte de asigurare a independenței și

securizării unei țări. Strategiile de securitate sunt, în aproape fiecare țară, o miză importantă

pentru politicieni și partide, iar în multe cazuri, dezbaterea poate bloca, ani de-a rândul, acțiunea

practică.

Cultura de securitate este un subiect drag intelectualilor militari sau diplomaților, dar este și o

componentă importantă a cetățeniei. În funcție de dezvoltarea unor componente ale culturii de

securitate, politicienii fac alegeri strategice, iar populației i se cere să adere la aceste proiecte și să

accepte fie dispozitive sau baze militare, fie anumite roluri în cadrul unor operațiuni de securitate.

Cultura de securitate este o componentă importantă a culturii cotidiene și reprezintă capacitatea

cetățenilor de a înţelege și estima, pe de o parte, impactul riscurilor, pe de altă parte provocările şi

ameninţările la adresa securităţii naţionale. În plus, cunoașterea sau identificarea unor riscuri și

vulnerabilități sunt legate şi de capacitatea cetățenilor de a acționa, individual sau colectiv, de a

se integra efortului de apărare a valorilor şi intereselor fundamentale comunitare și naţionale.

Pentru societatea actuală, cultura de securitate este o dimensiune importantă a educației civice,

prin componenta ei numită tot mai des educație pentru securitate. În programele Institutului



Român pentru Evaluare și Strategie - IRES, o componentă importantă este reprezentată de

cercetarea în domeniul managementului de risc, în cel al percepției riscurilor majore și pentru

investigarea atitudinilor sau percepțiile relative la instituțiile fundamentale ale statului ca și garanți

ai securității individuale sau colective. Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES

derulează în mod constant studii cu privire la riscurile pe care cetățenii le resimt în general la

nivelul societății, fie că ele sunt riscuri de securitate națională, fie că este vorba despre riscuri

asociate diferitelor fenomene care se petrec la nivelul societății precum corupția, criza financiară,

criza din sistemul medical, dar, în același timp, măsoară permanent cota de încredere a

principalelor instituții ale statului și verifică percepțiile și atitudinile populației cu privire la orice

evenimente sau fenomene de natură să influențeze adaptarea cetățenilor la acestea.

În februarie 2010, Președintele României a anunțat decizia CSAT prin care România a răspuns

afirmativ invitaţiei Preşedintelui american Barack Obama de a participa la dezvoltarea sistemului

antirachetă urmând ca, pe baza acestui acord, pe teritoriul nostru să fie amplasate componente

ale scutului antirachetă. Anunţul Președintelui Traian Băsescu a fost făcut după o şedinţă a

Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, convocată de şeful statului.

Unii politicieni au spus atunci că participarea la scutul anti-rachetă american reprezintă cea mai

importantă decizie de securitate militară luată de România de la 1989 încoace. Mult mai puțini

politicieni s-au opus acestei decizii, alții s-au limitat la a critica doar lipsa unei dezbateri publice. În

spațiul virtual însă, reprezentantul unui partid neparlamentar a inițiat o petiție online

argumentându-și inițiativa prin relevarea implicaţiilor majore pe care o astfel de decizie le are

asupra ţării noastre, care pot să ajungă până la un conflict armat cu Rusia şi aliaţii săi, astfel încât

s-a solicitat atunci o largă dezbatere publică asupra acceptării pe teritoriul României a unor

elemente ale scutului antirachetă american, precum şi organizarea unui referendum în cadrul

căruia poporul român să decidă dacă este pentru sau împotriva unei astfel de măsuri de securitate

naţională. În peste trei luni de postare petiția a adunat însă sub 300 de voturi, ceea ce se poate

interpreta că tema a avut o foarte slabă audiență, deși a încercat să exploateze sentimentele

pacifiste ale românilor.



În contextul preocupărilor permanente pentru managementul riscurilor majore, Institutul Român

pentru Evaluare și Strategie – IRES a realizat, în perioada 20-22 aprilie 2011, un sondaj de opinie

având ca scop identificarea atitudinilor și percepțiilor publice privind participarea României la

scutul antirachetă american. Dincolo de susținerea publică a acestui proiect, a fost testată

modalitatea în care românii își reprezintă riscurile și beneficiile asociate unei asemenea decizii

strategice.

DESCRIEREA EȘANTIONULUI:

Volumul eșantionului: 1.615 indivizi, de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilistic

Eroare maximă tolerată: ± 2,4%

Metoda de culegere a datelor: CATI (Computer Assisted Telephone Interview)

INTERPRETARE DATELOR

OPINII ȘI PERCEPȚII CU PRIVIRE LA NATO

NATO este o organizație despre care au auzit 98% dintre respondenții incluși în eșantion.

În general, percepția despre NATO este una pozitivă, oamenii având preponderent o părere

bună (66%) sau foarte bună (10%) despre această organizație.

Spre deosebire de alte categorii de vârstă, persoanele peste 65 de ani au într-o proporție mai mică

o părere bună despre NATO.

Nivelul de școlaritate influențează părerea oamenilor despre această organizație. Se remarcă o

diferență între cei care au studii elementare și o părere bună despre NATO și cei care au studii

medii și superioare. 52,5% dintre cei cu studii elementare declară că au o părere bună despre

NATO, în timp ce aceeași opinie este împărtășită de 68,4%, respectiv 68,8% dintre persoanele

absolvente de studii medii și superioare.



87% din populația supusă studiului afirmă că, în momentul de față, România este membră

NATO. 9% declară că România nu face parte din NATO.

Transilvănenii cred în proporție mai mică decât locuitorii din alte zone că România este membră

NATO. 81,8% vs. 89,9% Sud, București și Dobrogea, respectiv 87,2% Moldova.

Diferențe semnificative se remarcă și în cazul distribuției pe vârste. Tinerii cu vârste între 18-35 de

ani afirmă în măsură mai mică (77,7%) decât persoanele din alte categorii de vârstă că România

este membră NATO.

Se remarcă o directă proporționalitate între școlaritate și cunoștințele despre faptul că România

este membră NATO (studii elementare: 73,4%; studii medii: 87,7%; studii superioare: 96,2%).

În general, oamenii tind să considere relațiile României cu celelalte state membre NATO ca fiind

bune (67%) sau foarte bune (5%). Totuși, 19% sunt de părere că relațiile României cu celelalte

state membre sunt proaste.

Cu cât gradul de școlaritate este mai mare, cu atât crește proporția celor care sunt de părere că

relațiile României cu celelalte state membre NATO sunt bune.

NATO este percepută ca având o influență destul de mare în România, respectiv 19% din

populație consideră că această influență este foarte mare, iar 42% este de părere că influența

NATO este mare. Totuși, o proporție semnificativă - 27% - consideră că influența NATO este mai

degrabă mică.

23,6% dintre locuitorii din sudul țării, o proporție semnificativ mai mare decât cea a locuitorilor din

alte zone, sunt de părere că influența NATO în România este foarte mare.

Distribuția în funcție de școlaritate relevă diferențe semnificative în cazul răspunsurilor obținute la

întrebarea privind percepția influenței NATO în România. Respondenții cu studii superioare, mai

mult decât cei cu studii medii sau elementare sunt de părere că influența NATO este mare. De

asemenea, proporția absolvenților de studii medii care dau acest răspuns este mai mare decât în

cazul absolvenților de studii elementare.



OPINII ȘI PERCEPȚII CU PRIVIRE LA RELAȚIILE ROMÂNIEI CU SUA

70% dintre respondenți sunt de părere că prezentele relații ale României cu Statele Unite ale

Americii sunt bune. 7% dintre participanții la studiu consideră că acestea sunt foarte bune.

Persoanele cu vârste între 36 și 50 de ani (72,5%), respectiv între 51 și 65 de ani (73%) consideră în

măsură mai mare decât persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani (63,9%), respectiv peste

65 de ani (68,9%) că relațiile României cu Statele Unite ale Americii sunt bune.

Majoritatea respondenților care au luat parte la acest studiu au o părere bună (67%) sau foarte

bună (17%) despre Statele Unite ale Americii.

24,6% dintre tinerii cu vârste între 18-35 de ani au o părere foarte bună despre SUA, spre

deosebire ce persoanele din celelalte categorii de vârstă care dau același răspuns în proporții mai

mici.

Situația nu este foarte clară în cazul întrebării : ”Considerați că în cazul în care statul român ar

colabora cu SUA într-o problemă militară, relația dintre cele două țări ar fi de parteneriat sau

SUA ar încerca să exploateze statul român?”, întrucât procentele sunt foarte similare. Totuși,

tendința este de a crede că SUA ar încerca mai degrabă să exploateze statul român.

Persoanele cu studii elementare consideră în proporție mai mică (36,9%) decât cele cu studii medii

(46,9%) sau superioare (41,7%) că relația dintre România și SUA ar fi una de parteneriat.

OPINII ȘI PERCEPȚII CU PRIVIRE LA SISTEMUL AMERICAN ANTIRACHETĂ

Majoritatea respondenților - 66% - au auzit de sistemul american de apărare antirachetă.

Concomitent, 33% dintre respondenți nu au auzit de acest sistem.

Persoanele din mediul urban au auzit în proporție mai mare despre sistemul american de apărare

antirachetă decât persoanele din mediul rural: 71,2% vs. 59,6%. De asemenea, persoanele care

locuiesc în Moldova declară în proporție mai mare că au auzit de acest sistem decât persoanele

care locuiesc în restul țării.



Distribuția în funcție de vârstă relevă faptul că tinerii (18-35 de ani) au auzit despre acest sistem în

proporție de 52,5%, proporție semnificativ mai mică decât, spre exemplu, cea a persoanelor cu

vârste cuprinse între 51 și 65 de ani. (74,2%)

Gradul de informare al respondenților crește direct proporțional cu nivelul de școlaritate. 48,8%

dintre cei cu studii elementare declară că au auzit de sistemul american de apărare antirachetă, în

timp ce același răspuns este oferit de 67% dintre cei cu studii medii și de 79,7% dintre absolvenții

de studii superioare.

71% dintre subiecți declară că au auzit despre sistemul american de apărare antirachetă de la

televizor.

Orășenii declară în măsură mai mare decât persoanele din mediul rural că au auzit despre acest

sistem din presă. În cazul televiziunii, însă, lucrurile se prezintă diferit. 81,6% dintre rezidenții din

mediul rural menționează televizorul ca sursă principală de informare despre acest sistem, în timp

ce doar 64% dintre orășeni indică aceeași sursă.

Locuitorii din zona de sud menționează în mai mică măsură televizorul ca sursă de informare

despre acest sistem comparativ cu ceilalți locuitori ai țării.

46,2% dintre respondenții cu studii superioare menționează că au obținut cunoștințe despre

sistem de la televizor, în timp ce același răspuns înregistrează proporții mai mari în cazul

persoanelor cu studii elementare (89,6%) sau medii (74,6%).

În ceea ce privesc informațiile deținute despre participarea României la sistemul american de

apărare antirachetă, 41% dintre persoanele intervievate nu au auzit despre acest lucru, în timp

ce 37% au auzit cu siguranță, iar 21% nu sunt sigure dacă au auzit despre această participare.

Distribuția pe regiuni a celor care au auzit de acest sistem, locuitorii din sud par a fi cei mai

informați (41,1%), urmați de transilvăneni (38,2%) și de moldoveni (28,3%).



Proporțiile celor care au auzit în mod cert despre acest sistem cresc direct proporțional cu vârsta,

respectiv tinerii (18-35 de ani) au auzit în măsură mai mică (29,5%) despre acest sistem decât

persoanele cu vârste peste 65 de ani (48,6%).

Persoanele cu studii superioare par a fi mai informate decât persoanele cu un nivel mai scăzut de

școlaritate (studii elementare - 34%; studii medii - 36,6%, studii superioare - 42,5%)

Principala sursă de informare despre participarea României la sistemul american de apărare

antirachetă este televiziunea (66%).

Persoanele din mediul rural, în măsură mai mare decât cele din mediul urban, indică televiziunea

ca mijloc de informare despre participarea țării noastre la sistemul american de apărare

antirachetă.

Transilvănenii se informează de la televizor (76,9%) mai mult decât moldovenii (57,4%) sau

locuitorii din sud (60,9%).

Persoanele cu studii elementare și medii au auzit în măsură mai mare despre participarea țării

noastre la sistemul american de la televizor decât absolvenții de studii superioare.

Cel mai important avantaj al proiectului, menționat de 31% dintre respondenți, este cel legat de

siguranța țării. Alte avantaje menționate de subiecți sunt protecția din partea SUA sau NATO în

caz de război și o mai bună colaborare cu SUA și alte țări.

Principalul dezavantaj al proiectului îl reprezintă, în opinia respondenților, faptul că România ar

putea deveni ținta unor atacuri (8,9%). Alte dezavantaje sunt: deteriorarea relațiilor cu Rusia

(8,4%) sau cheltuielile mari pentru România (7,2%).

15% dintre respondenți declară că știu data sau anul în care sistemul de apărare antirachetă va

deveni funcțional. Dintre aceștia, 31% spun că va deveni funcțional începând cu 2015 (răspunsul

corect), 17% - 2012 și tot 17% - 2014. Locuitorii din sudul României sunt cel mai bine informați în

legătură cu data intrării în funcțiune a sistemului, o treime dintre aceștia spunând că acest lucru se

va întâmpla în 2015, spre deosebire de 26,3% dintre moldoveni care dau același răspuns. De



asemenea, 43,5% dintre respondenții cu vârstele cuprinse între 50 și 65 de ani sunt de aceeași

opinie, în comparație cu doar 7,1% dintre tineri (15-35 ani).

Două treimi dintre cei care au auzit de scutul de apărare antirachetă cred că participarea

României la acest sistem este o idee bună, iar un cumul de 74% spun că această participare va

influența securitatea națională într-un mod pozitiv. Persoanele trecute de vârsta de 65 de ani

tind să privească participarea României la sistem ca pe un lucru pozitiv în mai mare măsură decât

respondenții mai tineri (72,9%). Aceeași tendință se menține și în cazul efectelor percepute asupra

securității naționale, 43,1% dintre vârstnici susținând că efectele ar fi în mod sigur pozitive. În

schimb, datele arată că cei cu studii elementare sunt mai sceptici, 47,9% declarând că implicarea

României este mai degrabă o idee proastă.

Influența sistemului de apărare antirachetă asupra securității țărilor membre NATO este

percepută în același cadru pozitiv, 78% dintre respondenți fiind de această părere. Din nou,

persoanele mai în vârstă sunt mai convinse de acest lucru, iar cele cu studii elementare sunt mai

sceptice în această privință. Se observă, așadar, că influența sistemului asupra securității naționale

nu este percepută diferit în cazul României comparativ cu restul țărilor membre NATO.

Jumătate dintre cei chestionați atribuie responsabilitatea asupra sistemului Statelor Unite ale

Americii, iar un sfert o trec în contul NATO. Cu toate acestea, un cumul de 89% spun că NATO se

implică, total sau parțial, în acest proiect.

55% dintre subiecți susțin că participarea României la proiect va influența relațiile cu țările

vecine într-un mod pozitiv. Deși au tendința de a privi implicarea României la proiect ca pe un

lucru negativ, cei cu studii elementare cred în mai mare măsură (57,6%) că efectele asupra

relațiilor externe ale României vor fi mai degrabă pozitive.

Cu toate acestea, un procent mai redus (40%) sunt de părere că alte state vor reacționa pozitiv la

acest proiect, în timp ce 69% anticipează o reacție negativă din partea Rusiei. Persoanele cu

vârstele sub 35 de ani cred într-o mai mare măsură într-o reacție pozitivă a altor țări (44,6%), iar

cei din mediul urban (72,7%) și absolvenții de studii superioare (84,4%) se așteaptă în mai mare

măsură ca reacția Rusiei la implementarea sistemului să fie una negativă.



Peste jumătate dintre respondenți (55%) consideră că România se expune și altor riscuri, înafara

celor militare, prin participarea la sistemul de apărare antirachetă. Dintre aceștia, cei mai mulți

nominalizează riscurile economice (22,3%), atacurile teroriste (19,4%) și înrăutățirea relațiilor cu

țările vecine (7,1%) sau cu Rusia (3,8%).

Un sfert dintre cei chestionați spun că parteneriatul dintre România și Statele Unite ale Americii

ar trebui să aducă țării în primul rând siguranță și protecție națională, însă doar 13,2% cred că

acest lucru se va întâmpla. 7,9% consideră că acest parteneriat va aduce o relație mai bună între

state, iar 5% se așteaptă la dezavantaje și 2,2% la cheltuieli și datorii.

Aproape o treime (31%) cred că viața de zi cu zi a cetățenilor României va fi influențată în mare

sau foarte mare măsură de participarea la acest sistem, iar 42% prevăd o influență slabă. Dintre

cei care se așteaptă la efecte asupra traiului de zi cu zi, 52% anticipează că acestea vor fi

pozitive, iar 36% - negative. Cei cu studii elementare cred în mai mare măsură că influențele vor fi

mai mari (un cumul de 36,9%), respectiv că acestea vor fi negative (45,8%). Tot la efecte negative

se așteaptă în mai mare măsură locuitorii Moldovei (42,5%) decât cei din alte zone ale țării.

Influența asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor care locuiesc în zona în care va fi amplasat

sistemul este percepută ca fiind mai mare, 52% spunând că aceștia vor fi influențați în mare sau

foarte mare măsură, iar 34% - în mică măsură. Tinerii (18-35 de ani, 22,3%) și cei cu studii

elementare (22,2%) sunt cei care se așteaptă în cea mai mare măsură ca cei care locuiesc în zonele

în care va fi amplasat sistemul să resimtă acut efectele prezenței acestuia.

Asigurarea securității populației și informarea și instruirea acesteia sunt măsurile principale pe

care ar trebui să le ia atât România, cât și Statele Unite ale Americii pentru a se asigura că totul

va decurge în condiții optime în cadrul proiectului de apărare antirachetă. Doar 3,4% consideră

că soluția cea mai bună ar fi ca România să refuze amplasarea elementelor scutului. O treime

dintre respondenți nu se pot pronunța în legătură cu ce ar trebui făcut, fie de autoritățile

române sau americane, pentru a asigura o funcționare optimă a sistemului.

Protecția militară (27,3%) și ajutorul material și financiar (9,6%) sunt principalele lucruri pe care

subiecții consideră că ar trebui să le ofere Statele Unite ale Americii în parteneriatul cu România.



În ceea ce privesc așteptările populației privind parteneriatul dintre statul român și SUA,

respondenții consideră că aceastea din urmă ar trebui să ofere țării, în primul rând protecție

militară (27,3%), ajutor financiar sau material (9,6%), înțelegere și colaborare (5,9%). Alte

mențiuni ale respondenților au fost: garanții (3,8%), sprijin logistic (3,2%), încredere (2,8%),

precum și ridicarea vizelor (2,7%). Devine evident faptul că principala preocupare a

respondenților este siguranța militară a țării, pe al doilea plan remarcându-se sprijinul

financiare.

Cei mai mulți dintre români ar dori să primească mai multe informații despre sistemul american

de apărare antirachetă în sine – 10,3%, în timp ce alții ar dori să afle mai multe despre riscurile

pe care acesta le presupune – 3,4%, despre locația elementelor – 3,3%, despre avantaje și

dezavantaje – 2,8%, precum și despre siguranța acestuia – 2,3%. Circa 4 din 10 români nu doresc

să afle informații suplimentare despre acest sistem, în timp ce 2 din 10 nu știu ce informații le

lipsesc.

Atunci când sunt întrebați care sunt agresorii de care trebuie protejate statele participante la

sistemul american de apărare antirachetă, respondenții indică, în primul rând, Rusia – 17,8%,

acesta fiind urmată de organizații teroriste – 7,2%, țări arabe – 6,7%, musulmani – 6,6%, Iran –

3,9%. Cumulând tendințele înregistrate, devine evident faptul că principalii agresori identificați

de către respondenți sunt state sau actori din zona Orientului Mijlociu, respectiv de religie

islamică, precum și grupări teroriste.

Majoritatea românilor – 52% - consideră că România are nevoie de protecția scutului

antirachetă; în același timp, 43% consideră că România nu avea nevoie de această protecție, în

timp ce restul de 5% sunt nehotărâți sau nu oferă un răspuns. Locuitorii din mediul rural sunt mai

convinși de necesitatea acestei protecții decât cei din mediul urban – 54,5% vs. 49,6%. La fel,

persoanele de peste 65 de ani consideră că România are nevoie să fie acoperită de umbrela

scutului antirachetă în cea mai mare măsură – 61,1%, proporția respondenților care dau acest

răspuns fiind direct proporțională cu vârsta (42,4% în cazul persoanelor sub 35 de ani). Nivelul de

educație se remarcă drept un alt factor relevant în distribuția răspunsurilor, persoanele cu studii



superioare și medii fiind convinse în măsură mai mare decât cele cu studii elementare de

necesitatea protecției scutului antirachetă – 53% vs. 39%.

Celor mai multe dintre persoanele intervievate le dă un sentiment de siguranță faptul că a fost

luată decizia participării României la sistemul american de apărare antirachetă – 51%, în timp ce

35% resimt mai degrabă un sentiment de amenințare. 8% dintre români reacționează neutru în

acest caz. Locuitorii zonelor Transilvania și Banat (55,8%), respectiv cei din Sudul țării (53,2%) tind

să se simtă în siguranță în măsură mai mare decât moldovenii (38,6%). De asemenea, școlaritatea

se remarcă din nou drept un factor care influențează siguranța percepută a respondenților - cei cu

studii superioare sau medii tind să aibă un sentiment de siguranță în măsură net superioară celor

cu studii elementare – diferența fiind de aproximativ 25% de procente.

Doar unul din 5 participanți la studiu declară că știe când s-a luat decizia de participare la

sistemul american de apărare antirachetă. Dintre aceștia, atunci când sunt întrebați când anume

a fost luată această decizie, cei mai mulți consideră că a fost luată în 2009 (35%) sau 2010 (26%),

în timp ce o proporție cumulată de 26% dintre intervievați consideră că această decizie a fost

luată înainte de 2009 (6% dintre aceștia spunând chiar că decizia a fost luată înainte de 2001).

O cincime dintre persoanele intervievate crede că există șanse ca în zona în care locuiesc să fie

amplasate elemente ale scutului antirachetă. Distribuția răspunsurilor în funcție de regiune

relevă faptul că locuitorii din Sud (23,6%) tind să considere că acest lucru este posibil în măsură

mai mare decât cei din Transilvania și Banat (16,3%), în timp ce în cazul moldovenilor proporția

înregistrată este aceeași observată la nivel național.

38% dintre români declară că știu cine a luat decizia participării României la sistemul american

de apărare antirachetă; dintre aceștia, 22,7% identifică CSAT drept instituția responsabilă, în

timp de 18,6% cred că Președinția a luat această decizie (acestora adăugându-se 8,3% care îl

nominalizează pe Președintele țării, Traian Băsescu). De asemenea, Guvernul este indicat de

către 17,9% dintre respondenți, în timp ce MAI obține 10,8% dintre mențiuni. Cei mai puțin

informați din acest punct de vedere sunt tinerii sub 35 de ani, dintre care declară 20,5% că știu

care este instituția responsabilă de această decizie, în timp ce persoanele între 51 și 65 de ani se



remarcă drept cele mai informate – 46,8%. Respondenții cu studii superioare declară că ar ști acest

lucru în măsură net superioară celor cu studii elementare – 49,5% vs. 21,5%.

Persoanele cu studii elementare îl văd pre Traian Băsescu ca responsabil de această decizie în cea

mai mare măsură – 35,5%, în timp ce pentru persoanele cu studii superioare, cel mai frecvent

răspuns este CSAT – 41%.

OPINII ȘI PERCEPȚII CU PRIVIRE LA SECURITATEA MILITARĂ A ROMÂNIEI

Doar o treime dintre români consideră că securitatea militară a țării este ridicată sau foarte

ridicată, în timp ce restul tind să considere că aceasta este mai degrabă scăzută sau foarte

scăzută. Persoanele cu studii elementare sunt cele mai sceptice privind securitatea României, în

timp ce persoanele cu studii medii și cele cu studii superioare sunt mai optimiste – diferența fiind

de circa 17 procente în acest sens.

OPINII ȘI PERCEPȚII CU PRIVIRE LA SIGURANȚA INDIVIDUALĂ

Percepțiile privind propria siguranță relevă faptul că doar 54% dintre români se simt în

siguranță, în timp ce 42% afirmă opusul. Transilvănenii și bănățenii se simt în siguranță în măsură

net superioară rezidenților din Moldova – 60,4% vs. 47,5%. O tendință interesantă remarcată este

aceea a persoanelor de la extremele scalei vârstelor să se simtă în siguranță în măsură mai mare

decât cei de vârste mijlocii, diferențele fiind de circa 10 procente.

De asemenea, siguranța individuală percepută este mai ridicată în rândul persoanelor absolvente

de studii superioare decât în rândul persoanelor cu studii elementare – 62% vs. 43%.

Sursele de informare utilizate cel mai frecvent de respondenți sunt televizorul, preferat de o

majoritate netă – 63% și internetul – 17%. Aceste două surse sunt urmate de ziare – 8% și radio –

4%, în timp ce 4% dintre intervievați se bazează pe discuțiile cu familia și cunoscuții pentru a se

informa.

Tinerii sub 35 de ani declară că se bazează pe televiziune pentru a se informa în măsură mai

scăzută decât persoanele trecute de această vârstă (43,8% dintre tineri vs. 65,8% dintre



persoanele între 36 și 50 de ani, ajungând până la 71,6% în cazul respondenților de peste 65 de

ani). De asemenea, așa cum era de așteptat, internetul este în topul preferințelor persoanelor sub

35 de ani – 44,1%, fiind mai puțin utilizat de persoanele mai în vârstă.

De asemenea, persoanele cu studii superioare utilizează televizorul drept principală sursă de

informare în măsură mai mică decât persoanele cu studii medii sau elementare, în același timp

utilizând internetul în proporţie mai ridicată.

Business

IRES - Perceptii publice privind participarea romaniei la sistemul antiracheta american_analiza datelor