Документ 25.rtf

7/23/2019 Документ 25.rtf

http://slidepdf.com/reader/full/-25rtf 1/389

91stîlpii aceia), pentru cea a omului zidire de la Dumnezeu, şi pentrucădere şi din Rai izgonire şi pentru făgăduita izbăvire de laDomnula neamului omenesc. Apoi încă prooroceşte a scris şi pentru celeviitoare pedepse, asupra nepocăiilor păcătoşi, şi vederile cele

pentru cereştile cruguri şi semne d e stele numărătoare a arătat şiînvăături pentru oarecare pămînteşti de nou aflate meşteşuguri şi porunci oarecare povăuitoare la viaa lui Dumnezeu plăcută. !ăînmulindu"se pe pămînt oamenii, prin îmbunătăită viaă să "i placălui Dumnezeu, împlinindu"i voia #ui cea sfîntă. Deci pentru aceea, pe acei $sau întru acei) doi stîlpi de piatră şi de cărămidă, peacelea le"a scris, ca de ar fi fost mai întîi pedeapsa cea de foc pe pămînt, apoi cel de piatră stîlp stricîndu"se de foc, să rămîie cuscrisoarea stîlpul cel de cărămidă, iar de ar fi fost mai întîi cea deapă pedeapsă, apoi cel de cărămidă stîlp de apă mistuindu "se, celde piatră întreg să rămînă, pentru cel de pe urmă neam omenesc.%i zice istoricul evreu losif, ca şi cum acel stîlp de piatră pînă î nzilele lui s"ar fi aflînd oareunde în pările &iriei. Deci a fost întîia pedeapsă cu apă cea din zilele lui 'oe, iar pe cea de foc o



aşteptăm întru cea înfricoşată a lui (ristos a doua enire.întru începutul lumii, strămoşilor noştri celor dintîi li s "adescoperit de la Dumnezeu, precum de potopul apei, aşa şi de pedeapsa focului ceea ce va să fie păcătoşilor. !ă cele mai de pe

urmă neamuri omeneşti ştiind de aceea să se teamă de ea, şi să nuîndrăznească a mînia pe Dreptul *udecător şi +zbînditorul, !el ceva să udece cu foc şi cu munci, înfricoşată şi cumplită a fost pedeapsa potopului, ci mai înfricoşată şi mai cumplită va să fie pedeapsa focului. Apa potopului numai pămîntul l"a acoperit, iar focul nu numai pămîntul şi toate lucrurile cele de pe dîns ul, ci şi!erurile va arde, precum &fîntul Apostol -etru arată zicînd/!erurile arzîndu"se se vor risipi, şi sti0iile învăpăindu"se se vor

topi $2 -etru 3, 14). întru acea vreme ce frică şi cutremur va fi păcătoşilor, cînd venind înfricoşatul *udecător, foc înaintea #ui vamerge, iar rîul cel de foc şi groaznic înaintea *udecăii #ui vaîncepe a trage pe toi5 +ar mai vîrtos să ne temem noi de foculg0eenii, întru care ca în potop, toi cei osîndii, cei izgonii de la6aa lui Dumnezeu, se vor afunda. 7, cît de înfricoşat este acel focde care şi singur &atana se cutremură5 -enru că izgonind Domnulnostru leg0eonul acel drăcesc în pările gadareniior, # "au rugat pe

8l dracii $arcu :) ca să nu le poruncească lor să meargă întruadînc, ca nu mai înainte de vreme să se muncească în foculg0eenii. %t de este înfricoşat dracilor adîncul g0eenii, apoi cu cîtmai ales va fi groaznic oamenilor; -entru că, dacă şi aici92este înfricoşată pedeapsa focului, cînd vreun om spre ardere sar osîndi, apoi cu neasemănare mai înfricoşată este acea pedeapsă, care va fi g0eena focului. -entru că focul cel deacolo pe <tîta întrece puterea focului cu care aici ne sluim noi,ca şi cum ar fi acesta foc, ca o +coană pe scînduri zugrăvit,împotriva focului acela. De focul cel de aici nu se tem dracii$precum de cel zugrăvit pe scîndură noi nu ne temem), iar deacela al g0eenii se cutremură, pentru că acesta numai pe ceatrupească materie o arde, iar acela şi pe netrupescul du0 îlarde şi"l munceşte. 6ocul acesta se stinge de nu s e va



îndestula de materia ce i se pune lui, iar acela nicidecum nu sestinge, după mărturia =urii celei nemincinoase a însuşiDomnului nostru, care în &fînta 8vang0elie zice />ine îi esteie să intri ciung în viaă, decît amîndouă mîinile avînd să fii

aruncat în g0eenă, în focul nestins, unde viermele lor nu moareşi focul nu se stinge $t. 1?, arcu 9). 6ocul cel de aici arzîndluminează, iar văpaia acelui foc arzînd înfierbîntă numai, iar nu"l luminează pe întunericul cel mai dinafară, măcar deşi ca ş icum ar străluci puin ceva, apoi spre mai multă frică şi cu "tremur este celor os<ndii, ca adică să vadă groaznicele c0ipuriale demonilor, a cărora şi singură vedere mai înfricoşată estedecît toată munca. #a fel să vadă şi feele păcătoşilor celor

împreună muncindu"se, cu care în viaa aceasta nelegiuind şispurcîndu"se împreună au mîniat pe Dumnezeu. !el de aici focmunceşte vremelnic, pentru că cuprinzînd pe omul cel aruncatîn el, îndată îl omoară pe el şi în cenuşă într"un ceas îlmistuieşte, iar acela al g0eenii foc arde, ci nu omoară, pentrucă cei aruncai în el nu mor arzînd, ci muncindu"se în veci.Dacă un ceas arzînd cineva, este muncă mare şi nesuferită,deci să gîndim cît de mare va fi muncirea celor ce ard şi nu se

sting în nesfîrşiii veci5 !i amar nouă păcătoşilor5 !ă nici puinnu voim să ne aducem aminte de muncile ce ne aşteaptă, nicinu ne temem de acelea, ci mai ales din zi în zi şi din ceas înceas, în mai multe păcate căzînd, mai mari văpăile g0eenei leaprindem nouă şi foc către foc adăugăm şi cea gătită dracilor muncire pe aceea la noi înşine o întoarcem. -entru că foculacela al g0eenii, nu oamenilor li s"a gătit de ia Dumnezeu, cidracilor, precum dreptul *udecător în 8vang0elie grăieşte/Ducei"vă de la ine, blestemailor, în focul cel veşnic, celgătit diavolilor şi slugilor lui $t. 2:, @1). 6iindcă înaintevăzînd iditorul căderea ceea ce va să fie a purtătorului delumină înger, din îngerie în diavolie, înainte a gătit spre pedeapsă aceluia şi a celor cu dînsul, în sînurile pămîntuiui, încea fără de fund prăpastie, osebit foc nestins $afară de sti0iilefocului celui rînduit spre sluba oamenilor) atîta de iute şi de



puternic, cît şi nematerialnicul du0 să aibă într"însul muncănesuferită. Deci întru acel foc cumplit, care n u nouă ci altora sagătit, noi singuri pe sine pentru vremelnicele dulcei ale păcatelor,de voie ne aruncăm. 7, orbiciunea noastră sufletească5 7, de am

desc0ide oc0ii noştri cei de gînd şi de am privi mai înainte devreme focul acela, nu ne"am arunca pe sine într"însul, n"amîndrăzni " zic " a mînia pe Dumnezeu cu păcatele noastre, nici ne "am aprinde nouă văpaia cea nestinsă a g0eenii. -entru că pomenirea de"a pururi a muncilor veşnice, puternică este a înfrîna pe om de la căderile în păcate. &e scrie în -ateric, că într"o vreme12 -ustnici -ărini, întru îmbunătăită Dumnezeiască plăceredesăvîrşit, la un loc adunîndu"se şi fiecare de la sine spre folos

cîte ceva spunînd de isprăvile sale, unul dintru aceia, cu numărulcel de pe urmă a zis /oi, o, -ărinilor, !erească viaă avînd,cerească şi înelepciune ai cîştigat şi nu este de mirare, iar eunevrednic de unele ca acelea socotindu "mă pe sinemi a fi, văd că păcatele mele, oriunde m"aş duce, înaintea mea merg, înainte de"adreapta şi de"a stînga şi m"am udecat însumi pe sinemi deg0eenă, zicînd 6ii cu aceia de a cărora parte vrednic eşti, cu caredupă puină vreme numărat vei fi. Deci acolo văd suspinuri şi

neîncetate lacrimi pe care nimeni nu poate a le spune, văd pe uniiscrîşnind cu dinii şi cu tot trupul tremurînd, văd şi marea cea defoc clocotind fără măsură, ale cărei văpăi pînă la !er se pare căaung şi în marea aceea înfricoşată oameni, oameni aruncaimulime nenumărată. ăd şi pe cei ce ard ca nişte vreascuriuscate, pe toi răcnind şi tînguindu"se atîta, cît o tînguire şistrigare ca aceia, nimeni pe pămînt n"a auzit cîndva, iar ilostivirea lui Dumnezeu o văd întorcîndu"se de la dînşii, pentrudreapta &a *udecată. Deci plîng şi eu şi mă tînguiesc şi întruacelea zăbovindu"mă cu mintea mea, gîndesc la &criptura aceea/6ăcutu"mi"s"au mie lacrimile mele pîine ziua şi noaptea $-salm@1, 3). %i aruncîndu"mă la pămînt înaintea lui Dumnezeu, îl rog sămă .izbăvească de muncile acelea. -înă aici -atericul.+ar noi să socotim cît de lucrătoare este întru cei ce voiesc aşideştepta viaa sa, aceea adică a"şi aduce aminte de g0eena şi de



muncile cele dintru dînsa.6aptele anilor de la suta a zecea$De la anul 944 +a anul 1444 de la idirea lumii)-recum al greşelii, aşa şi al pocăinei, întîiul c0ip, sfîntul

strămoş Adam, p r i n tînguire de lacrimi şi prin multe nevoine şiosteneli a plăcut lui D u m n e z e u . . D e c i împlinindu"se a r ş i iv i e i i9@lui 934, prin dumnezeiasca descoperire a cunoscut că i seapropia sfîrşitul său şi c0emînd pe autătoarea sa 8va şi fiii şifiicele, nepoii şi strănepoii săi c0emîndu"i, îi învăa pe ei casă petreacă cu fapte bune, întru împlinirea oii Domnului,

sîrguindu"se în tot c0ipul ca să"i placă #ui. %i înainte le"a spuslor cele ce vor să fie, ca unul ce întîi a fost -rooroc pe pămînt.%i pace şi binecuvîntare tuturor dîndu"le, a murit cu moarte, lacare de la Dumnezeu s"a osîndit pentru călcarea -oruncii. +ar sfîrşitul lui a fost într"o zi de ineri $după mărturia &fîntului+rineu) întru care cînd în Rai a călcat -orunca lui Dumnezeu, înceasul al şaselea din zi, întru care a gustat mîncarea cea cu-oruncă oprită care i s"a dat lui din mîinile 8vei. #ăsînd după

sine fii şi fiice multe, a făcut bine părinteşte la tot neamulomenesc întru toate zilele vieii sale.!îi fii au fost ai lui Adam, pe care el i"a născut, nu spundeopotrivă aici istoricii. =0eorg0e !0edrinul spune la fila 9 /Alăsat după sine Adam fii 33, iar fiice 2B. Aşa Dorotei alonemvasiei zice, ar &fîntul ucenic etodie episcopul Cirului,care întru împărăia lui Diocleian, în (alc0ida $nu în !alcedon,ci în (alc0ida, pentru că altul este !alcedonul cetatea, iar alta(alc0ida cetatea, vezi 7nomasticomil), în greceasca cetate pentru (ristos a pătimit, care în rînduială romană în 1? zile secinsteşte în septembrie $care în ale noastre cări nu se află) povesteşte că Adam a avut fii o sută $144) şi fiice pe atîtea careîmpreună cu fiii săi se născuse, căci cîte doi se năşteau, parte bărbătească şi femeiască.Deci a plîns după Adam toată seminia omenească şi"l



îngropară pe el $după mărturia lui (egesip) în mormînt demarmoră în (ebron, unde este şi cîmpul Damascului, şi stearulamvri după aceea a crescut şi peştera cea îndoită a fost, pecare mai pe urmă Avraam a cîştigat"o cumpărînd"o de la 8fron

între feciorii (eteului spre îngroparea &arrei şi a sa. %i aşaAdam cel din pămînt zidit şi iarăşi în pămînt s"a întors dupăcuvîntuf Domnului.Enii au scris, că Adam s"a îngropat acolo, unde este =olgotaiîngă +erusalim. !i se cade a şti, cum că acolo mai pe urmăcapul lui Adam a fost dus după potop. -entru că este o povestire de crezut a lui lacob de la 8desa, care i"a fost dascăl&fîntului 8frem !ă 'oe intrînd în corabie înaintea potopului, a

luat cinstitele oaşte ale lui Adam din mormînt şi le "a băgat încorabie cu sine, nădăduindu"se că cu rugăciunile aceluia se vamîntui în potop. +ar după potop le"a împărit pe ele la cei trei fiiai săi. Deci lui &em celui mai mare fiu al său i"a dat cea maicinstită parte " !ăpăîna lui Adam " şi i"a poruncit iui sălocuiască în pămîntul aceia, unde după aceea s "azidit+erusalimul. +ar &em după rînduiala lui Dumnezeu şi după

proorocescul Dar cel dat lui de la Dumnezeu, a îngropatcăpăîna lui Adam la un loc înalt, nu departe de locul acela,unde avea să fie +erusalimul. %i a făcut deasupra căpăînii omovilă mare, numind"o pe ea /#ocul căpăînii, de la căpăînalui Adam cea îngropată acolo, unde mai pe urmă, (ristosDomnul nostru Răstignit a fi a voit.+ar după sfîrşitul strămoşului Adam, a rămas între cei viistrămoaşa 8va, şi a trăit după Adam zece ani. Apoi s "a sfîrşit înanul 6acerii lumii 9@4, şi au îngropat"o lîngă bărbatul său, din acărui coastă zidită era.încă să nu trecem şi pentru moartea lui !ain, care la anuldupă sfîrşitul lui Adam, =0eorg0e !0edrinul spune că a fost$iar alii au scris moartea aceluia mai înainte de sfîrşitul luiAdam). %i povesteşte !0edrinul cum casa lui !ain cea de piatră pe dînsul căzînd a murit. !i la povestirea aceluia, ceilali



scriitori de istorii şi tîlcuitorii &fintei &cripturi, nu se potrivesc. !ei mai muli pentru sfîrşitul lui !ain scriu aşa#ame0 cel cu două femei, care era întru a lui seminie, fiu luiatusal, nepot lui aleleil, strănepot lui =aidad, prea

strănepot lui 8no0 fiului lui !ain, cel poreclit orbul, nu că orbcu totul era, ci scurt la vederea oc0ilor, ca un mai orb, acela aucis pe !ain strămoşul său, în loc de vînat, nevrînd. -entru căiubea #ame0 a se îndeletnici la vînatul fiarelor şi pentru aceeaadeseori la pădure şi la pustie ieşind, se zăbovea într"însele.+ar !ain avînd pe sine pedeapsa lui Dumnezeu, suspinul şicutremurul, din oarecare frică şi spaimă ce adeseori cădea peel, iar mai ales în bătrîneile sale de moarte apropiindu"se, ca

şi cum temîndu"se, şi cum de cineva alungat fiind şi fugind, prin pustietăi din loc în loc umbla ascunzîndu"se. Deciodinioară a ieşit #ame0 la vînat cu sluga sa, care purta dupădînsul tolba şi săgeile şi a văzut copilul oareunde, în desişul pădurii clătindu"se ramurile cu frunzele $iar !ain acoloostenindu"se de umblare se odi0nea) şi socotind sluga că esteacolo vreo fiară, a spus lui #ame0. Deci a încordat #ame0 arculsău şi arătîndu"i şt îndreptîndu"i"l sluga, a slobozit săgeata

spre acel loc şi l"a nimerit pe !ain în inimă şi l"a ucis pe el, şimergînd aflară, nu fiară, ci pe strămoşul său !ain rănit cusăgeata şi murind. Atunci #ame0 umplîndu"se de ale şi mîniindu"se pe slugă, cu acelaşi arc a început a"l bate tare pe slugăşi l"a ucis pînă la moarte. %i a făcut #ame0 într"un ceas ucidereîndoităF pe !ain şi pe sluga sa ucigînd. -recum şi singur zicecătre femeile sale />ărbat am ucis întru rană mie, şi tînăr întru bubă mie $6ac. @, 23). -entru că i se rănise inima şi se mîncade ştiină pentru amîndouă uciderile acelea.aleleil fiul lui !ainan, nepotul lui 8nos, strănepotul lui &et,trăind ani 1G: a născut pe Ared. +ar după naşterea aceluia, atrăit în naşterea de fii ani B34 şi a născut fii şi fete.6aptele anilor de la mia întîi la o mie şi o sută$De la anul 1444 la anul 1144 după idirea lumii)



&eminia lui &et, cea numită /fiii lui Dumnezeu, cu fapte buneşi cu Dumnezeiască plăcere au trăit în toate zilele vieii luiAdam, sluind Domnului întru cuvioşie şi dreptate, pînă la omie de ani $1444). %i umblînd după învăăturile şi poruncile

strămoşilor lor celor drepi, lui Adam şi lui &et, întru frica luiDumnezeu ocîrmuindu"şi viaa lor, nu se amestecau cu cea deDumnezeu urîtă seminie a lui !ain, care întru fărădelegi petrecea. +ar după sfîrşitul lui Adam, au început pe încet a sl ăbişi a se răzvrăti, iar după moartea lui &et cu totul s"au răzvrătit.-ricina răzvrătirii fiilor lui Dumnezeu, nu era alta, fără numaiînsoirea cu seminia lui !ain cea neplăcută lui Dumnezeu, precum mai pe urmă se va arăta. -entru că împărtăşirea şi

petrecerea cu cei răi, pe cine nu"l răzvrăteşte; >ine se spuneîn -salmi /!u cel cuvios, cuvios voi fi, cu cel îndărătnic, te veiîndărătnici $-salm 1B, 2?). +ar +sus &ira0, vătămătoarea desuflete prietenie cu cei răi, o aseamănă cu smoala, zicînd /!elce se atinge de smoală, se negreşte de eaF şi cel ce seîmpărtăşeşte cu cel mîndru, asemenea lui va fi $&ira0 13, 1).Aceasta încă şi pentru toată fărădelegea, iar mai ales pentrunecurăia păcatului trupesc a o înelege este. !ă tot cel ce se

împrieteneşte cu cel fărădelege, se desprinde de la dînsuf fărădelegea lui şi îşi va întări viaa sa precum şi cel ce seatinge de smoală se înegreşte. %i cu dreptate se aseamănăsmoalei viaa cea rea a oamenilor celor răi şi cea cu aceia prietenească împărtăşire. !ă precum smoala este şi neagră şilipicioasă cu lesnire de tot lucrul lipindu"se, iar cînd cu foc sar aprinde, puturos fum din sine sloboade şi văpaia ei nu se poatestinge lesne, aşa lucrurile cele spurcate ale celor fărădelegenegre sînt, nu cu bun c0ip înaintea lui Dumnezeu şi aoamenilor, ci ca arapul de întunecoase. %i grăieşte Dumnezeucătre unii ca aceia în -roorocia lui Amos /7are nu ca fiiiarapilor $negrilor) vei fi ie voi fiii lui +srail; $Amos 9, B).!înd, zice, vă răzvrătii. 7are nu de acest fel înaintea oc0ilor ei vei fi, ca arapii cei întunecai la c0ip; -entru că tot cel celucrează rele, arap întunecat este, de vreme ce urăşte lumina şi



nu se apropie de lumină ca să nu se vădească lucrurile lui căviclene sînt. !u urii ca aceia arapi întunecai, cu smoalaspurcatelor lucruri înegrii, cel ce se împărtăşeşte nu poate sănu se înegrească. -entru că lipicioasă este răutatea, cu lesnire

lipindu"se de om care din firea sa spre rău mai mult decît spre bine este plecat, după cum scrie /&e pleacă gîndul omului cuosîrdie spre rău, din tinereile lui $6ac. ?, 21). +ar cînd omulîmpărtăşindu"se cu cei răi, începe a se răzvrăti şi ca smoala?Baprinzîndu"se de focul păcatelor $atunci) îndată ca fumul cel curea putoare se afumă cu sminteala, cu vorba rea şi cunecinstea. -entru că în toate pările ca fumul se răsfiră auzul

lucrurilor lui celor rele şi toi încep a se îngreoşa de el şi derîs şi de ocară a"l avea pe acela. +ar după ce răzvrătindu"se s"ar obişnui în spurcate lucruri, apoi nu poate a se mai îndrepta culesnire, precum şi văpaia smoalei celei aprinse nu degrab sestinge. -entru aceasta ne sfătuieşte Dumnezeu /+eşii dinmilocul lor şi vă deosebii, şi de necurăia lor să nu văstingei, şi 8u vă voi primi pe voi şi voi fi vouă Cată $++ !or. G,1B). +ar &fîntul Apostol -etru ne roagă grăind /întuii"vă de

neamul acesta îndărătnic. !a de o încredinată pierzaremîntuii"vă a zis. -entru că de mirare este de n"ar pieri cinevaîntre cei îndărătnici şi răzvrătii petrecînd. 'e minunăm de ceidrepi bărbai de 'oe, Avraam, #ot, +ov, Cobie, care între popoarele cele fărădelege s"au mîntuit şi ca o minune fiind, îi proslăvim pe aceia.întrebat fiind şi filosoful grec Aristotel !e lucru de mirareeste în viaa aceasta; A răspuns 7mul bun între cei răi. De aiafla, zice, vreun om bun între mulimea celor răi, să te minunezide acela, ca de oarecare minune, de vreme ce nu adeseori seaflă unul ca acela, nu adeseori. !ăci /Coi s"au abătutîmpreună netrebnici s"au făcut, nu este cel ce face bunătate,nu este pînă la unul $-salm @2, @).Deci ce este pricină de o răzvrătire ca aceea între oameni;Aceea este !ă unul pe altul smintesc şi"l vatămă cu c0ipul



vieii sale celei rele. -entru că văzînd unul viaa cea rea aaltuia, vine în sminteală şi începe a face aceeaşi răutate şi aşas"au înmulit cei răi, iar cei buni s"au împuinat. -entru aceeagrăieşte Domnul în 8vang0elie /ai lumii din pricina

smintelilor $atei 1?, B). ai5 !ăci s"a umplut lumea desminteli ca şi de păcate. &minteală din vedere, pentru că vădatîtea fărădelegi în lume lucrîndu"seF sminteală din auzire, devreme ce mulime de cuvinte se aud în lume, înşelătoare,0ulitoare, mincinoase, spurcate, mîrşave, şi cine poate săscape de acele sminteli; -entru aceasta amar lumii de dînsele5Deci muli vrînd să se ferească pe sine de acelea, au fugit în pustietăi, în muni, în peşteri ca adică să nu vadă, nici să audă

lumeştile sminteli, între care sminteli cel ce petrece, nu"i esteuşoară mîntuirea. !ă dacă şi pe cei ce petrec în pustietăi, care9?nici nu văd lumea, îi luptă multe patimi şi împiedicare unoraspre mîntuire le fac, cu cît mai ales pe cei ce în miloculneamului celui îndărătnic şi răzvrătit petrec, îi dovedesc, îi biruiesc şi îi pierd. En stare vieuind într"un sc0it în pustiul8giptului, într"o zi a intrat în AleHandria să"şi vîndă lucrul

mîinilor sale, şi a văzut un călugăr tînăr intrînd într"o cîrciumăşi mî0nindu"se foarte l"a aşteptat pe el afară. Apoi ieşind acela,l"a luat pe el deoparte şi la singurătate i"a zis lui 7are ştii,frate, că multe sînt cursele diavolului; 7are nu cunoşti că şidin vedere şi din auzire şi din c0ip ne vătămăm în cetate; +ar tuîn cîrciumă mergi tînăr fiind şi cele ce nu le voieşti le auzi şi levezi. !i te rog, fiul meu, să fugi în pustie unde vei putea cudumnezeiescul autor să te mîntuieşti5 Răspunsu"i"a tînărulmona0 Du"te, călugăre, că Dumnezeu nu caută nimic, ci numaiinima curată5 Deci stareul ridicîndu"şi mîinile la cer a zis&lavă Iie, Dumnezeule, iată eu am în sc0itul pustiului :: de anişi inimă curată n"am cîştigat, iar acesta în cîrciumă petrecînd,a cîştigat inimă curată. $#imonariu, cap. 19@). însă aceasta ozicea stareul. mirîndu"se şi necrezîndu"l, ca cineva aşa petrecînd în milocul smintelilor lumeşti, să poată a cîştiga



inimă curată. +ar mai ades cu parte femeiască, cele dese şi fărăde fereală vorbe şi îndrăzneaă căutare la faa femeiască,uneori pricină se face tulburării inimii omeneşti prin gînduri,măcar deşi nu în singură vremea aceea, întru care cineva vorbeşte

şi vede, însă după aceea în inimă, c0ipul cel văzut cumintea se însemnează şi se nasc gînduri neplăcute luiDumnezeu, şi curat fiind trupul, sufletul spurcat se face. >inesfătuieşte &fîntul +sidor -elusiotul o faă zicîndu"i /De vorbelefemeieşti să fugi, bunule bărbat. !i vei zice, că măcar că şi demulte ori vorbeşti cu dînsele, însă nici o vătămare nu primeştide acolo, să fie şi aşa. Dar voiesc ca tuturor să fie vrednică decredină aceasta, că de ape pietrele se subiază şi de picăturile

de ploaie care totdeauna pică pe dînsele se pătrund. &ocoteşteceea ce grăiesc !e este mai tare decît piatra; !e este decîtapa mai moale; +ar mai ales decît picăturile apei; însă ceatotdeauna îndesire şi pe fire o biruieşte. Deci, dacă firea pietrei, care abia se mişcă, pătimeşte şi se micşorează de acellucru pe care"l are întru nimic $adică de picăturile apei) apoicum voia cea omenească care este lesne clătită din obişnuinacea îndelungată nu se va birui şi nu se va răsturna; -înă aici

+sidor.6aptel e anilor de la întîia mie şi o sută la întîia mie şidouă sute$De la anul 1144 la anul 1244 de la idirea lumii)+ar c0ipul acestora ce s"au grăit, din început au fost spre fiiilui &et, care se numeau fiii lui Dumnezeu, care văzurăfrumuseea fiicelor lui !ain şi a vorbi cu dînsele cu îndrăznealăîncepură şi cu acelea pieriră.lared, fiu lui aleleil, trăind ani 1G2, a născut pe 8no0. +ar după naşterea aceluia, a trăit în naştere de fii ani ?44 şi anăscut fii şi fete.+ar &et dreptul, fiul lui Adam, tatăl lui 8nos, trăind de toianii vieii sale 912 s"a săvîrşit în pace. $în anul 6acerii lumii,după >ibliile ruseşti 1G42F iar după 0ronografi în anul 11@2).&e povesteşte pentru d<nsul $=avriil >ucelin spune acestea),



cum că în zilele sale a scris douăzeci şi nouă de cări $29) pentru feluri de lucruri cereşti şi pămînteşti şi proorociioarecare şi învăătura pentru dreapta cinstire de Dumnezeu şi pentru viaa cea plăcută lui Dumnezeu şi a fost el după Adam

învăător lumii şi stăpînitor seminiei sale.?9Din început era gria drepilor strămoşi pentruDumnezeiasca plăcere, întru care nu numai singuri sedeprindeau, ci şi pe fiii săi îi învăa la aceea, nu numai cucuvintele ci şi cu scrisorile, ca şi cele de pe urmă neamuri săse povăuiască la viaa cea plăcută lui Dumnezeu. De vreme cenimic nu avea să fie mai de folos şi mai de dobîndă, nimic mai

cinstit şi mai slăvit, nimic mai de dulceaă şi de bucurie decîtaceasta adică a plăcea lui Dumnezeu, sluindu"l #ui cu totsufletul.înelegătoarea zidire omul, din firea sa doreşte să nu fiesărac, ci să aibă ceva, prin toate purtările de griă îşi caută luişi dobîndă, doreşte ca nu necinstit, ci cinstit să fie, cautăcinste, doreşte ca nu în amărăciune şi în întristare să petreacă,ci în desfătări să se bucure şi se grieşte de aceea. Deci pe

toate acelea a le afla, unde ni se poate cu adevărat, dacă nuîntr"unui Dumnezeu iditor a toate; %i cum le"ar lua cineva peacelea de la Dînsul, de nu"i va slui #ui cu plăcere; !ă vredniceste lucrătorul de plata sa, iar celui ce nu lucrează nu"i dă plată. 7are caui, omule, să ai cele trebuincioase vieii tale;6<"i plăcere lui Dumnezeu sluindu"l #ui şi spre dumnezeiască purtarea #ui de griă aruncîndu"te şi vei fi îndestulat nu numaide cele vremelnice, ci şi pe cea veşnică bogăie o vei cîştiga dela Dreptul Dătător de plată. (ristos Domnul nostru la !ina &acea de Caină i"a întrebat pe ucenicii &ăi, zicîndu"le /!înd v"amtrimis pe voi fără pungă şi fără traistă ai fost lipsii de144ceva; iar ei au zis 'u, de nimic $i. 22, 3:). lată cum cei ceslueau Domnului, măcar deşi cu sine nimic nu purtau, însăcele trebuincioase le aveau destule dn Dumnezeiasca purtare



de griă, căci nimic nu le lipsea lor. !ine din bogaii lumiiacesteia poate să zică aşa De nimic nu sînt lipsit, nimic nu"mitrebuie;J7are nu mai ales, pe cît cineva se îmbogăeşte, peatîta mai mult îi trebuie ca unui lipsit şi se grieşte ca mai mult

şi mai mult să aibă, neîndestulîndu"se cu cele ce le are; >ine azis -salmistul />ogaii au sărăcit şi au flămînzit $-salm 33,14). 'u aşa plăcuii lui Dumnezeu cei ce"i sluesc cu osîrdie, nucaută multe, cu puine se îndestulează şi de nimic nu selipsesc, pentru că /!ei ce"# caută pe Domnul nu se vor lipside tot binele. 6iecare din ei grăieşte /Domnul mă va paşte şinimic nu"mi va lipsi $-salm 22, 1).!itim în &criptură că scoîndu"se din 8gipt poporul cel

nemulumitor, îndărătnic, cîrtitor ani @4 l"a 0rănit Dumnezeudin destul în pustie şi l"a adăpat cu minune şi toate celetrebuincioase i"a dat cu îndestulare. +ar cum acelaşi Dumnezeu pe robii &ăi cei adevărai, care se sîrguiesc a "l plăcea #ui, oarenu"i va 0răni şi pe toate cele de nevoie oare nu le va da lor cunelipsire; /!redincios este Domnul în toate cuvintele &ale$-salm 1@@), care a zis în 8vang0elie /'u vă griii precum ceice voiesc să se îmbogăească în lumea aceasta se griesc cu

păgubirea mîntuirii lor, pentru că ce folos va fi lor, măcar de ar cîştiga toată lumea, iar de sufletele lor s"ar păgubi $#uca 12Fatei 1G). Deci să nu vă griii de prisosit, ci mai întîi căutainumai împărăia lui Dumnezeu, adică să plăcei lui Dumnezeu şitoate cele trebuincioase se vor adăuga vouă, pentru că ştieCatăl vostru cel !eresc că avei trebuină de acestea toate.Acestea le"a grăit nemincinoasă =ura Domnului şi cine poatesă se îndoiască de adevăr; 7are nu citim în ieile &finilor, lamulte locuri, cum purtarea de griă a lui Dumnezeu, pe plăcuiisăi cei petrecători prin pustietăi şi prin peşteri îi 0rănea; +ar peste toate acestea le"a gătit lor bogata !ereasca împărăie/6ericii cei săraci cu du0ul " zice " că a acelora este împărăia!erurilor. Ende din îndestularea casei #ui se vor sătura înveci. -recum s"a făgăduit, zicînd /8u vă făgăduiesc vouă, precum mi"a făgăduit ie Catăl eu împărăia, ca să mîncai şi



să bei la masa ea întru împărăia ea $#uca 22, 29). %i ceeste mai bogat decît aceasta; !e este mai de dobîndă; !are prea bogate vistierii pot s"o îndestuleze pe omeneasca dorireatîta, pe cît acelea ce sînt gătite la ceruri, celor ce sluesc şi

plac lui Dumnezeu; 7are doreşti, omule, ca să cîştigi cinsteînaltă; 6ă plăcerea lui Dumnezeu, sluindu"l #ui şi vei fi cinstit prea mult. Ascultă pe Domnul !el ce în &fînta 8vang0elie zice141/De"mi va slui cineva ie, îl va cinsti pe el Catăl eu $loan12, 2G). !um îl va cinsti; -rieten #uişi pe acela îl va numi şi"lva face. -entru ce plăcuii lui Dumnezeu cei ce "l sluesc #ui, canişte prieteni ai lui Dumnezeu se cinstesc şi se proslăvesc;

7are n"a numit &criptura pe Avraam prieten lui Dumnezeu;=răind lacob Apostolul /A crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s "asocotit lui întru dreptate, şi prieten lui Dumnezeu s "a numit$lacob 2, 23). -e &finii Apostoli cum îi numeşte Domnulnostru; &ă luăm aminte /oi prietenii ei sîntei, nu v ă voimai numi pe voi încă slugi, ci prieteni $loan 1: 1@). %i carecinste poate să fie mai înaltă decît aceasta; !a adică prietenlui Dumnezeu a se c0ema şi a fi; Dacă în cinstele pămînteşti

cele vremelnice, foarte cinstit este acel om pe care împăratul îlmăreşte şi"l numeşte luişi prieten, cu cît mai ales în ceaveşnică de sus slavă, mare şi prea mare cinste va fi aceloracare sînt prieteni împăratului !eresc. A mărit 6araon pe losif,ArtaHerHes pe ardo0eu şi erau cinstii şi slăvii şi iată şi ceice l"au ridicat la cinste şi cei ce s"au cinstit, şi cei ce le făceaucinste, toi demult s"au trecut, ca umbra, ca visul şi locul lor nu se află pe pămînt. +ar cinstea aceea cu care Dumnezeu vacinsti şi va proslăvi pe prietenii &ăi în ceruri, nu se va treceîntru nesfîrşiii veci. De vreme ce şi Dumnezeu !el ce "i vacinsti şi"i va proslăvi este veşnic şi cei ce se vor cinsti şi sevor proslăvi de Dînsul, vor fi fără de moarte şi slava aceeacerească fără de sfîrşit va fi. -e acea veşnică a prietenilor luiDumnezeu cinste, ce limbă o va spune, sau ce minteomenească o va putea aunge; &fîntul Apostol -avel răpit a



fost acolo şi cele negrăite cuvinte auzindu"le, a zis /'u esteslobod omului a le grăi $+ !or. 12, @). -entru ce; De vreme cemintea omenească nu poate să le cuprindă, măcar de ar fi spus91

Apostolul acelea ce le"a văzut şi le"a auzit fără numai princ0ipul celor pămînteşti, de ar putea cineva din parte să aungă pe cele cereşti, gîndind aşa 'u este pe pămînt mai marecinste, decît cinstea împărătească, deci la ceruri fiecărui rob şi plăcut al Domnului, ca prietenului lui Dumnezeu i se dă cinsteaîmpărătească, însuşi Dumnezeu grăind /oştenii împărăiacea gătită vouă $t. 2:, 3@). + se dă &caun împărătesc, precums"a făgăduit împăratul ceresc zicînd /!elui ce biruieşte îi voi

da să şadă pe &caunul eu $Apoc. 3, 12). + se va da şi cununăîmpărătească, după cuvîntul Apostolic /i s"a 0otărît miecununa dreptăii, pe care mi"o va da mie Domnul în ziua aceeaşi nu numai mie, ci tuturor celor ce iubesc Arătarea #ui $++Cim. @, ?). %i tot prietenul lui Dumnezeu se va proslăvi ca unîmpărat în împărăia !erească. %i decît aceasta ce este mai plăcut plăcuilor lui Dumnezeu; >ine se zice !ă iui Dumnezeua slui, este a împărai5 7are voieşti

142omule ca să te îndulceşti de vreun bine şi să te bucuri întruneîngriire; 6ă plăcerea lui Dumnezeu, sluindu"l #ui şi i se vada de la Dînsul dulceaa şi bucuria cea adevărată. Coatădulceaa şi bucuria care se află în lumea aceasta, nu esteadevărată, ci mincinoasă, de vreme ce este vremelnică şi întrucea potrivnică eişi se preface întru amărăciune, că numai întru puin îndulceşte şi piere, iar după ea altceva nu rămîne, cinumai amărăciunea omului. Ena, că acea vremelnică viaă a pierit, alta că de veşnica dulceaă l"a lipsit, alta că amaremunci i"a milocit.#a fel şi bucuria lumii acesteia se preface în mî0nire şi întînguire, căci numai întru puin veseleşte şi trece. +ar cea întruDumnezeu dulceaă şi bucurie este adevărată, nesc0imbată,veşnică, de vreme ce şi Dumnezeu este Adevărat, 'esc0imbat,



eşnic. Deci se învrednicesc de Dumnezeiasca #ui dulceaă şi bucurie, aceia ce în vremelnica viaă a"i plăcea #ui sîrguindusenu cu altceva doresc a"şi îndulci inima lor, ci numai cuDumnezeiasca #ui Dragoste şi nu de altceva se bucură fără

numai de Dumnezeu întuitorul lor. -e unii ca aceiaamărăciunea lumii acesteia nu poate să"i amărască, de vremece în inimă au dulceaa Dumnezeieştii dragoste, şi toate primediile vieii celei de aici nu pot să"i mî0nească pe ei devreme ce înlăuntru au bucuria cea du0ovnicească de Dumnezeuîntuitorul lor. De acest fel era cel ce a zis /ă bucur întruc0inurile mele $!ol. +, 2@) şi /!u dulceaă mă laud întruneputine $+ !or. 12, 9). întru care neputine; în dosădiri, în

primedii, în izgoniri, în strîmtorări. >ătîndu"se se bucură, de primedii amărîndu"se se îndulceşte şi binevoieşte întru acelea,care altora le sînt înfricoşate şi amare, şi în care alii plîng şise tînguiesc, ei întru acelea se veseleşte. Dar ce a lucr at în el oîndulcire ca aceea şi bucurie în primedii; Aceia că a iubit peDumnezeu cu dulceaă şi nimic nu putea să"l despartă pe el dela Dragostea lui Dumnezeu. /'ici prigoana, nici primedia, nicisabia $Rom. ?. ). însă noi să socotim, cum Dumnezeu pe plă"

cuii &ăi, cu du0ovniceşti dulcei, încă în viaa aceasta îiveseleşte, cu cît mai ales în ceea ce va să fie îi va veseli. D ecare şi strămoşii cei vec0i dorind, în tot c0ipul şi singuri a plăcea lui Dumnezeu se sîrguiau şi pe fiii lor la Dumnezeiasca plăcere i"a învăat.6aptele anilor de la întîia mie şi două sute la întîia mieşi trei sute$De la anul 1244 la anul 1344 de la idirea +urnii) Dupămoartea dreptului &et, nu în lungă vreme, seminia lui ceea ceera sfîntă şi dreaptă cu totul s"a răzvrătit în viaa cea143fără de lege şi spurcată, după 1244 de ani de la zidirea lumii.ice &criptura /Au văzut fiii lui Dumnezeu pe fiicele omeneşti,că sînt frumoase şi şi"au luat loruşi dintr"însele femei de care



şi"au ales $6ac. G). Adică &eminia lui &et s"a amestecat cufiicele seminiei lui !ain, înşelîndu"se cu frumuseea feeifecioarelor şi a femeilor acelora $!onf. !0edrin, fala 9). %i aucălcat porunca lui Dumnezeu cea dată lor de strămoşi, de Ad<m

şi de &et şi de 8nos, ca adică să nu se împărtăşească cu cea deDumnezeu lepădată seminie a lui !ain, cea de Dumnezeuiubitoare şi sfîntă seminie a lui &et.+ar după ce fiii lui Dumnezeu $seminia lui &et) au defăimat-orunca lui Dumnezeu şi cea legiuită în seminia lor binecuvîntată însoire lepădînd"o, au început prin preacurvie aface fărădelege, desfătărilor trupeşti întru neînfrînată aprinderecurvească sluind şi, în spurcata tină a necurăiei păcatelor

tăvălindu"se, atunci şi Dumnezeu a început a"i trece cu vederea pe ei. -entru că a zis /'u va petrece Du0ul eu întru oameniiaceştia, că trup sînt $6ac. G, 3). Adică !u totul s"au robit dedesfătările trupeştilor păcate şi îndată a arătat lor asupră "lesemnul mîniei &ale. !ă n"a binecuvîntat patul lor celfărădelege, nedîndu"le lor să nască obişnuita roadăomenească, ci neobişnuit neam să iasă din ei, a slobozit la ară "tare mînia &a, pentru că fiii cei ce se năşteau din ei erau ca

nişte slui, nu cu cuviincios c0ip. %i cînd veneau în vîrsta de bărbat apoi nu erau în măsura creşterii omeneşti, ci îşiîntreceau măsura cu creşterea, ca nişte copaci de dumbravă./+ntrau fiii lui Dumnezeu la fiicele oamenilor, şi pe aceştia îinăscură loruşi, şi aceia erau uriaşi adică =igani, 7lbrimi,eletini, înali. A cărora măsura creşterii, spun că era de 1 ?coi şi de 24 şi mai mult. +ar la nărav erau mai răi decît toi ceifărădelege oameni, ca cei din fărădelege născui, ucigaşiasupritori, mînioşi, iui, de război şi de vărsare de sîngeiubitori. îndri şi iubitori de stăpînire şi lacomi fiind, peste tot pămîntul îi alungau pe oameni, silindu"i, efuindu"i şi ucigîndu"i$!onf. !0edrin, 7pmeir, !ornelie, Alapid, >eroz şi Adri0om). +ar la trupeasca poftă cît erau de neînfrînai şi nelegiuitori, nu estecu putină a da în scris, pentru că nesuferit este auzul celui cuîntreagă minte, însă cel ce ar voi să ştie, să citească pe



caldeescul scriitor de istorii care >eroz se c0eamă şi destui93scrie şi spune de năravurile lor cele prea spurcate, că nu eraufărădelegi şi necuraii pe care nu le săv<rşeau uriaşii. %i

mîncau $precum acelaşi caldeesc istoric povesteşte) carne deom, şi le erau de mîncare lor oamenii cei ucişi de dînş'. $Decidacă omenească carne mîncau, apoi cu cît mai alesdobitocească şi de fiară şi de păsări şi ori de ce fel). Dacă încă14@şi pe pruncii cei născui care mori ieşeau din pîntecele maiciilor, pe aceia întru mîncare loruşi îi prefăceau. $Acestea spunede dînşii >eroz, de este spunerea lui adevărată). %i atîta erau

de urîi lui Dumnezeu şi oamenilor, încît pentru ei singuri aadus Dumnezeu potopul pe pămînt, pierzînd un rău ca acela de pe faa a tot pămîntul. +ar mai înainte de potop, pe muli dintr"înşii, cu tunet şi cu fulgere îi ucidea, ca adică ceilali să seteamă. însă nu era în ei dumnezeiasca frică şi îndreptare, pînăce cu tot de potop au pierit. $!0edrin, fila 14).&ă luăm aminte !înd cel frumos c0ip omenesc, întru cel slutşi grozav c0ip a început a veni; întru acea vreme, cînd fiii lui

Dumnezeu, oamenii cei sfini, lăsîndu"şi sfinenia lor, auînceput a cădea neînfrînai în păcate, amestecîndu"se cu feelecele frumoase păcătoase. -entru că omului celui căzut dinsfinenie întru fărădelege, păcatul mai mare şi mai greu îi este,decît păcatul păcătosului, că mai mult mînie pe Dumnezeu, şi pedeapsă asupră"şi îşi trage. A greşit păcătosul !ain, a greşitşi #ame0 nedreptul, unul cu uciderea, altul cu însurarea spreizbîndire, pe cît fiii lui &et cei ce au fost sfini, care greşind,îndoită pedeapsă au adus asupra lor. 'ebinecuvîntarea patuluilor, care năştea ciudaii şi grozăvii, şi -otopul cel a toatălumea.-ăcatele oamenilor celor sfini nu sînt ca păcatele celor deobşte oameni, ci ca uriaşii, slute la c0ip, mari şi înfricoşate.Erîte la c0ip, că pe om îl necinstesc, mari sînt de vreme ce pemuli îi smintesc, înfricoşate, căci /!ă amar aceluia prin care



vine snvnteala $atei ?) zice &fînta 8vang0elie.+ar 8no0 trăind ani 1G:, a născut pe atusalem, iar dupănaşterea aceluia a trăit întru naşterea de fii ani 244 şi a născutfii şi fete.

6aptele anilor de la mia întîia şi suta a patra$De la anul 1344 la anul 1@44 după idirea lumii) 8nosfiul lui &et, nepotul lui Adam, tatăl lui !ainan, a murit $în anul6acerii lumii, după >ibliile ruseşti 12@4F iar după 0ronografuri,în anul 13@4). De toi anii vieii lui au fost 94:. a întrebacineva De unde celor dintîi strămoşi le era o sănătate ca aceeaşi viaă de muli ani;Răspuns 6eluri de pricini la aceasta se pun a fi de cei

socotitori.!ea dintîi, că din început s"a zidit omul de singur Dumnezeuîntru bună aşezarea alcătuirilor, a înc0eieturilor şi a vinelortrupului, cu bună sănătatea sîngelui fiind. De n"ar fi greşit, fărăde moarte şi fără de sf<rşit putea să trăiască ca şi îngerii, iar 14:greşind, măcar deşi a pierdut nemurirea, însă a rămas într"însul oarecare parte a sănătăii celei dintîi, care şi întru fiii lui

de la dînsul s"a vărsat.A doua pricină este că cu trezvire şi cu măsurată 0ranăvieuiau, băutură beivă la dînşii nu era ci numai apă şidesfătătoarea îmbuibare nu ştiau, numai cu pîine 0rănindu"seşi cu verdeuri şi cu poame, $afară de uriaşi).A treia pricină că întru întregimea minii şi în curăie se păzeau pe sineşi, nu degrab împărtăşindu"se nunii şi păzindu"şi curată însoirea lor şi nu adeseori amestecîndu"se,neatingîndu"se de femeia ce zămislea în pîntece. !ă ştiau binecă nu spre curvie şi trupească dulceaă, ci numai spre naştereade fii s"a rînduit de la Dumnezeu însoirea. Deci cu curăie şicu cinste îşi făceau însoirile. -recum şi după aceea pe tînărulCobie l"a învăat îngerul $Cobie ?) /ei lua o fecioară cu fricaDomnului, mai mult pentru roadă decît pentru curvie. +ar ceice în însoire cu neînfrînare trăiesc şi la curvia lor năvălesc



/ca şi calul şi catîrul la care nu este pricepere aceia îşivatămă întru sineşi sănătatea trupească şi îşi împuineazăzilele vieii lor, şi $precum în cartea lui Cobie se scrie) peDumnezeu de la sineşi şi de la mintea lor îl gonesc. +ar

înfrînarea de la trupeasca împreunare păzeşte sănătatea omuluişi"i lungeşte zilele vieii lui.A patra pricină ce a fost strămoşului lungimea de zile, senumără de unii puterea pămîntului. -entru că pămîntul dinînceput după a sa de Dumnezeu zidire era mai lesnicios şi mai puternic spre naşterea sănătoaselor roduri şi cele ce senăşteau din el roduri erau mai puternice decît cele de acum, caadică să întărească firea omenească şi să se ie viaa

poporului. +ar după ce cu potopul s"a udat tot pămîntul, atunci is"a împuinat puterea lui, şi rodurile ce se nasc din el nu se facaşa puternice şi lucrătoare, spre păzirea sănătăii oam enilor, precum mai întîi.A cincea pricină este isteimea lui Adam, prin care ştia puterea doftorească a tuturor verdeurilor şi mai cu iscusinădecît toi cei de pe urmă prea înelepi doftori şi le spunea peacelea fiilor săi şi nepoilor şi strănepoilor şi ştiau oamenii

aceia cu ce să"şi păzească sănătatea lor întru îndelungare dezileFA şasea este " cea mai dintîi şi cea mai adevărată pricină " alui Dumnezeu bunăvoire şi tăinuită lucrarea Aceluia, care cuminune atîta de lungă inea viaa oamenilor celor dintîi la animuli. -entru aceasta, ca adică mai degrab să se înmuleascăneamul omenesc şi ca adică la toate lucrurile cu iscusină întrulungimea zilelor să se afle tot meşteşugul cel trebuincios vieii14Gomeneşti şi, ca adică, în neamurile cele de pe urmă, adică înnepoii şi în strănepoii lui Adam, să se întărească cunoştina9:în Dumnezeu, iditorul a toată făptura. -entru că spunea Adamfiilor săi, . iar fiii fiilor şi nepoii nepoilor, cum l"a ziditDumnezeu pe om din pămîntească ărînă, iar pe autătoarea lui



din oasele coastei lui, cum l"a pus în Rai şi i"a poruncit să nuguste din pomul acela şi cum se făcu călcarea poruncii luiDumnezeu şi cea din Rai izgonire. Aceia cu lacrimi spunîndu"leîi învăa să ştie pe Dumnezeu 6ăcătorul tuturor şi să creadă

într"însul şi să se înc0ine Aceluia şi să ceară de la Dînsul toateşi să nădăduiască spre 8l. -entru aceea Dumnezeu, cu minuneinea viaa sfinilor strămoşi la atîia de muli ani.6aptele anilor de la mia întîi şi suta a cincea$De la anul 1@44 la anul 1:44 de +a idirea lumii)atusalem, fiul lui 8no0, a născut pe întîiul născut al său#ame0, în care an al vieii sale, atusalem l"a născut pe#ame0, nu deopotrivă povestesc scriitorii anilor, în >ibliile

ruseşti scrie /Crăind atusalem ani 1?B a născut pe #ame0$6ac. :, 2:), iar în 0ronografele ruseşti şi în cuprinderea anilor,cea scrisă în cel mai mare inei al lui acarie preasfinitulitropolit al oscovei, în luna lui August se scrie aşa A trăitatusalem de la naşterea sa ani 1GB şi a născut pe #ame0.Aşa şi în limba latină se află în (ronicul lui loan celui ce senumeşte 'avclir că în anul vieii sale 1GB, atusalem a născut pe #ame0. (ronicul acela este tipărit în !olonia în anul de la

naşterea lui (ristos 1:@@.Deci după >ibliile ruseşti, vine să fie naşterea lui #ame0 dinatusalem în anul 6acerii lumii 13B@, iar după 0ronografi înanul 1@:@.Dreptul 8no0 plăcutul lui Dumnezeu s"a răpit în.Rai, în anul6acerii lumii, după >ibliile ruseşti, 13?BF iar după 0ronografulgrecesc al lui !0edrinos în anul 1@?? $ezi la fila 14). Acestsfînt strămoş le sfătuia pe popoarele cele răzvrătite spre pocăină şi îndreptarea vieii lor de care lucru se pomeneşte încartea lui &ira0, aşa /8no0 a plăcut Domnului şi a pus c0ip de pocăină înaintea neamurilor $&ira0 @@, 1:). +ar văzînd dreptul pe păcătoşii cei ce nu se îndreptau, îi izgonea pe ei cu înfrico "şată *udecata lui Dumnezeu, prooroceşte de aceea înaintespunîndu"le. -recum de aceasta &fîntul Apostol luda, întrimiterea sa mărturisind, grăieşte /Amar lor, că în calea lui



!ain au umblat. A proorocit de acestea cel al şaptelea de laAdam, 8no0 zicînd lată va veni Domnul întru întunerece desfinii &ăi îngeri, ca să facă udecată pentru toate şi să înfrunteze pe toi necuraii pentru lucrurile necurăiei lor, prin

care au făcut păgînătate şi pentru toate cuvintele lor celesilnice care le"au grăit spre 8l păcătoşii cei necurai $ludavers. 11, 1@, 1:).-roorocia aceea, 8no0 dreptul nu numai cu gura o propovăduia, ci şi scrisorii o da, ca nu numai pe cei ce sta defaă şi pe cei ce"l ascultau pe el, ci şi pe cei ce departe locuiausă"i înfricoşeze cu *udecata lui Dumnezeu şi să"i sfătuiască casă înceteze de la răutăi. %i este de crezut o povestire a unora

care spun $Certulian şi leronim) că acea !arte a -roorociei lui8no0 s"a luat de 'oe în corabie, ca întreagă de potop să se păzească. %i aşa la poporul cel de pe urmă după potopînmulindu"se cea pentru înfricoşată *udecata lui Dumnezeu, alui 8no0 proorocie s"a făcut ştiută.Deci a fost răpirea dreptului 8no0 în Rai, nu la singurătate,ci privind muli, pentru că de ar fi fost la singurătate răpirealui, apoi cine ar fi văzut"o şi ar fi ştiut"o; !ine ar fi crezut

nemărturisind nimeni. Deci de crezut este, că în miloculadunării poporului el fiind, şi învăînd pe cei ce"l ascultau şide înfricoşată *udecata lui Dumnezeu ceea ce la sfîrşitul lumiiva să fie, spunîndu"le, s"a luat de Dumnezeiasca -utere spreînălime, toi privind la el şi văzîndu"l ridicat şi înălat fiind învăzdu0 $!onf. !ornelie la &ira0 şi !arion 0ronograf fila 14). %ierau muli martori la acea răpire a lui, ca nişte singuri văzătorişi au cunoscut toi că în Rai cu Dumnezeiasca voire mutat afost, din care s"a izgonit Adam.-entru ce pricină a voit Dumnezeu ca pe robul &ău 8no0 să"lmute în Rai;în feluri multe despre aceasta de cei de Dumnezeu înelepiiKa semuiesc Ena că i"a plăcut #ui şi vrednic s"a făcut de bunătăile RaiuluiF alta, ca nu cumva, unul ca acesta plăcut#ui, între păcătoşi în lungime petrecînd, să se vatăme cu



oarecare sminteli de păcate, care lucru la înelepciune s "a pomenit /-lăcut lui Dumnezeu fiind, l"a iubit, şi petrecîndîntre păcătoşi s"a mutat. Răpit a fost ca să nu sc0imberăutatea mintea lui sau înşelăciunea să înşele sufletul lui

$înelepciune @, 14). +ar alta, ca drepii cei ce erau atunci, să seîncredineze de viaa ceea ce va să fie, care este gătită deDumnezeu plăcuilor #ui, şi să cunoască de ce fel de viaă s "alipsit Adam singur prin căderea păcatului său şi pe noi toi ne "a lipsit. !ă de n"ar fi greşit Adam, toi oamenii, dupăîndelungate zilele vieii lor, s"ar fi mutat cu trupul de pe pămînt la !er, precum şi 8no0 s"a mutat în Rai. +ar mai ales$după potrivita înelegere a tuturor -ărinilor) pentru aceea

Dumnezeu l"a mutat pe 8no0 de la cele de aici la Rai cu trupul,ca la sfîrşitul lumii în zilele lui14?Anti0rist să fie $împreună cu llie) martori lui (ristos şi înaintemergători ai celei de"a doua înfricoşate enirii #ui, de care a proorocit.6aptele anilor de la mia întîi şi suta a şasea$De la anul 1:44 la anul 1G44 de la idirea lumii)

!ainan fiul lui 8nos şi tatăl lui aleleil a murit $în anul 6aceriilumii, după >ibliile ruseşti 1@3:, iar după 0ronografuri 1 :3:) deciau fost toate zilele lui !ainan ani 914.întru aceşti ani, din faptele omeneşti nimic mai mult n "am aflat,afară de moartea lui !ainan. Deci aceasta la acel loc, să ne fienouă spre +storie şi spre învăătură de năravuri.9Bîn +storia 6acerii, începînd de la Adam, după fiecare strămoş cemuli ani au trecut, apoi sfîrşind vieuirea unuia, acest cuvînt îlcitim /%i a murit, adică /A trăit Adam ani 934 şi a murit. A trăit&et ani 912 şi a murit. A trăit !ainan ani 914 şi a murit $6ac. :,:). %i pentru ceilali la fel se citeşte, că cu moartea şi"au sfîrşitviaa lor cea de muli ani, întru care arătat se vede lucrătoarea putere a cuvintelor lui Dumnezeu care înainte s "au zis către Adam/7ri în ce zi vei mînca din pomul cel cu -oruncă oprit, cu moarte



vei muri $6ac. 2, 1B).iar nouă acest cuvînt ce adeseori ni se spune în &fînta&criptură /%i a murit este ca un ciocan ce loveşte în piatră, pentru că pomenirea noastră o bate şi împietrirea inimii o

zdrobeşte. !ă dacă oamenii cei din întîia lume care atîta de multau trăit, de moarte n"au scăpat, cu cît mai ales noi de puinăvreme fiind, vom muri. Aceia după atîtea sute de ani trăind îşiaşteptau moartea lor, iar noi sfîrşitul lîngă uşi avîndu "l, oare înlungă vreme ni se cade s"o aşteptăm pe ea; 7are nu în toate zilelese citeşte în rugăciunile celor ce merg spre somn /lată groapa îmizace înainte, iată moartea de fată îmi stă.Dar ce este moartea; !e este obiceiul morii; !are îi sînt

lucrurile ei; !e nevoie stă spre noi, ca să avem pomenirea morii;&ă socotim noi muritorii.oartea este despărirea sufletului de trup, dezlegare de ceafirească acelora legătură, a sti0iilor risipite, prin care omeneascafire împreună stă, a organelor omeneşti nelucrare, a simirilor nesimire, a vieii încetare, dezlegare a omeneştii alcătuiri. -entrucă omul din suflet şi din trup este alcătuit, iar murind el, nu maieste încă om, măcar deşi trupul văzut ar sta de faă, măcar deşi

sufletul rămîne nemuritor. !i de vreme ce sînt de la sineşidespării, apoi nici sufletul nu mai este om, ci numai suflet, nicitrupul nu mai este om, ci stîrv. %i pentruaceea firea celor vii se teme de moarte, de vreme ce moartea iade la dînsa fiina aceea, ca adică să nu fie ea cum era, să nu fie$zic) omul, om, ci întru nimic să se întoarcă el cu totul, pînă laziua *udecăii şi trîmbia Ar0ang0elului, care"i va deştepta pecei mori.7biceiul cel firesc al morii este, ca fără de ştire să vie laom, măcar deşi la toi aceia singură ştiută este, pentru că ceeste mai ştiut în viaa noastră decît moartea; De vreme ce$după Apostolicul cuvînt /Rînduit este oamenilor odată sămoară $8vr. 9, 2B). %i ce este mai neştiut decît venirea $sauceasul) morii; -recum şi singur Domnul în 8vang0eliegrăieşte /'u ştii ziua şi ceasul în care 6iul 7mului $!el ce



viaa şi moartea stăpîneşte, ca să ia sufletul) va veni $atei2:, 13). %tiută este de toi moartea, de vreme ce nemutat,nesc0imbat la fiecare aceea va să fie, şi nimeni nu poate săscape de ea. 'eînştiinată este venirea ei, de vreme ce nu dă

pentru sine nici o ştire, nici nu caută vreme, nici nu numărăzilele şi anii, nu aşteaptă bătrînee, nu cruă tineree, nuîntreabă oare gata este cineva; 'ici un ceas nu slăbeşte pecel negata om, cînd vine la dînsul. %tiută este moartea, că dupăcîi oameni sîntem, pe atîia muritori sîntem, fiindcă ne "amalcătuit din materiile car.e pururea se împotrivesc între ele din pămînt, din apă, din văzdu0 şi din foc, dintru a cărora între eleosebită împotrivire, nevoie îi este omului a muri.

'eştiut este ceasul morii, de vreme ce adeseori se întîmplăneaşteptată între sti0ii unele altora dovedire. Eneori focul peumezeală din om o usucă, precum este boala frigurilorF alteoriumezeala pe fierbineală o stinge, precum patima beiei şi(idropica sau slăbănogirea sau paralizia şi altele de asemenea pricini, care neaşteptată moarte îi fac omului.%tiută este moartea, de vreme ce tuturor ce în lumea aceastase nasc, calea vieii nu într"altă parte le stă înainte să meargă,

ci numai la moarte. însă nearătată este vremea morii, fiindcănu ştie nimeni la ce loc îl aşteaptă pe el moartea, sau îl vaaunge pe el ceasul morii. %tiută este aceea, că sufletul dintrup se va despări negreşit, dar nu se ştie aceasta cum se vadespări, oare după firea legii morii, sau după vreo silitoare primedie. Coi ştiu că vor muri, iar c0ipul morii sale cum şi cuce întîmplare are să moară, nimeni nu poate să ştie. oarteaştiută este, fiindcă cu dreaptă *udecata lui Dumnezeu, pentru păcatul strămoşesc ca o pedeapsă spre tot neamul omenesc s "a adus. +ar nearătat este ceasul morii, fiindcă vremii vieiiomeneşti nu i"a pus Dumnezeu 0otar arătat, ci întru neştiute*udecăile &ale a ascuns"o aceea. %tim că vom muri, dar nuştim cînd vom muri, ori astăzi, ori mîine, ori de114dimineaă, ori tîrziu, ori ziua, ori noaptea. uli culcîndu "se să



doarmă spre noapte, nu s"au deşteptat din somn, ci mori s "au aflatşi li se făcu lor somnul moarte, iar patul mormînt. uli dinsomnulnopii deşteptindu"se şi ziua văzînd"o, iar noaptea neaungînd"o au

murit.>enc0etuia >altazar împăratul !aldeilor de cu seară şi cum tarese veselise, iată se văzu o mină a unei fee nevăzute, pe perete în preama luminii, scriind cu neştiute cuvinte udecată de moarteasupra lui, şi ucis fu în noaptea aceea. 7are ştia el ceasul cel atîtde grabnic al morii sale; 7are se nădăduia să moară întru aceanoapte; A adormit pe patul său seara tîrziu, voievodul oştii.siriene(olofern, plin de vin, şi îndată somnul în moarte l"a sc0imbat, cu

femeiască mînă tăindu"i"se capul $ludita 13, 3). %i cel ce de cuseară se lăuda că a doua zi cetatea +udeilor >etulia, ca pe o pasăre s"o ia, aceia ca o singură pasăre a căzut în laul morii. &egriea bogatul căruia îi rodise arina, unde să "şi adune rodurile,0ambarele cele mici să le risipească şi mai mari să le zidească,gîndea ca ani muli să mînînce, să bea, să se veselească îşi 0otăraluişi. +ar Dumnezeu îi zise lui /'ebunule, în această noapte vor să"

i ceară de la tine sufletul tău $#c. 12, 24). %i aşa cel ce aşteptasă trăiască ani muli, a murit fără de veste, o noapte netrăi nd.7, cît de neştiută este venirea şi ceasul morii5 >ine nesfătuieşte Domnul, zicîndu"ne /6ii gata priveg0eai şi vă rugai,cănu ştii vremea cînd va fi $c. 13, 33). +ar lucrările morii sîntacestea adică apucă de la om toate cele ce le are omul în lumeaaceasta bogăia, cinstea, slava, frumuseea, desfătarea tuturor99 bunătăilor. !ăci cînd moare omul, oare nu le lasă pe toate; 'icise va pogorî cu dînsul slava lui $-salm @?, 1?). Despăreşte peunul de altul, pe părini de fii, pe stăpîn de slug i şi toată iubireaomenească şi pe toată nădedea celor vremelnice o curmă şi o pierde, îi desc0ide omului uşa veşniciei şi o începe pe ea, oricarear fi, ori bună, ori rea. Drepilor le desc0ide uşa veşniciei celei



fericite, care este întru împărăia cerească, iar păcătoşilor celor cefără de pocăină mor, le desc0ide uşa veşniciei celei dureroase,care este în iad. -entru că în ce fel îi este aici această viaă, deacel fel îi va fi lui acolo şi răsplătirea.

Deci ni se cade nouă, muritorilor, ca pomenirea morii de"a pururea în minte s"o avem şi întru aceea să ne învăăm, catemîndu"ne de neştiutul ceasul ei, să ne înfrînăm de mîniitoarelede Dumnezeu lucruri şi să fim totdeauna gata de ieşire. &f. loan&cărarul la !uv. G spune că atîta nevoie este pomenirea morii lacei ce vor să se mîntuiască, pe cît de ne voie îi este pîinea omului.!ă precum fără de pîine nu se poate111

trăi, aşa fără de pomenirea morii, nu este cu lesnire cuiva a "şiîndrepta viaa sa. 6ără de pîine, cu trupul, iar fără de pomenirea morii cu du0ul slăbeşte omul. -îinea întăreşteinima omului, iar pomenirea morii întăreşte viaa ceaîmbunătăită. !el ce are pîine, de foame nu moare, cel ce arede"a pururea pomenirea morii, nu"şi omoară sufletul său cumoartea păcatului, nu greşeşte de moarte.-entru +si0ie (irevitul scrie acelaşi &cărar !ă din început în

negriă mare trăind, s"a îmbolnăvit şi a murit şi zăcînd mort caun ceas, s"a deşteptat din moarte ca din somn, sufletul lui cuDumnezeiască -oruncă întorcîndu"se în el. Deci după înviereasa, s"a înc0is în c0ilia sa şi a petrecut în ea 12 ani neieşit,nevorbind ceva cu cineva nicidecum, ci numai puină apă şi pîine ce i se aducea lui gustînd şi pururea tăcînd, fierbinilacrimi din oc0ii săi neîncetat vărsa. +ar cînd cu totul avea s ăse sfîrşească, fraii desc0izînd uşa au intrat la el şi l"au rugatmult ca să le spună lor ceva de folos. %i numai aceasta au auzitde la dînsul iertai"mă, nimeni ştiind cu adevărat pomenireamorii, nu va putea cîndva să greşească. Aceasta zicînd, s "asfîrşit întru Domnul. %i se minunau aceia, care ştiau maidinainte viaa lui cea negriulie, cum s"a îndreptat cu fricamorii.Deci să ne învăăm şi noi la pomenirea morii şi să ne



îndreptăm pe noi pînă ce avem vreme, ca să nu ne apuce pe noimoartea negata. &ă luăm aminte la folositorul sfat al &căraruluicare zice /-omenirea morii de"a pururea să se culce şi să sescoale cu tine.

6aptele anilor de la mia întîi şi suta a şaptea$De la anul 1G44 la anul 1B44 după idirea lumii)#ame0 dreptul $nu cel din seminia lui !ain cu două femei, cialtul cu acel nume, din seminia lui &et) trăind de la naştere ani1??, a născut pe 'oe $în anul de la 6acerea lumii după >ibliileruseşti 1:G2, după 0ronografii ruseşti în anul 1G@2).%i a proorocit #ame0 pentru cel de curînd născut prunc 'oe,zicînd /Acesta ne va odi0ni pe noi de faptele noastre şi de

scîrbele mîinilor noastre pe pămînt, pe care l"a blestematDomnul Dumnezeu $6ac. :, 29). %i s"a plinit în vremea sa acea proorocie a tatălui pentru fiul, cînd 'oe a aflat mai lesnicioasălucrare de pămînt spre 0rană, ca adică cu dobitoacele să are pămîntul. -entru ca mai înainte $precum grăiesc rabinii evrei)nu ştiau oamenii să are, ci singuri săpînd pămîntul, semănaugrîul. +ar 'oe întîi a aflat rapia, fiarele, plugul şi perec0ile boilor şi au început să are pămîntul şi aşa au făcut slăbire

lucrului mîinilor omeneşti, încă şi cu aceea a odi0nit 'oe peneamul omenesc, că pămîntului celui de Dumnezeu blestemat, iamilocit după potop binecuvîntare spre îndestularea rodurilor,cu a sa de Dumnezeu primită ertfă şi cu rugăciunile cele plăcute lui Dumnezeu $6ac. 3, 1B), că a binecuvîntat Dumnezeu pămîntul pentru plăcutul său pe care pentru Adam îl blestemase. !ătre aceasta a luat şi altă binecuvîntare, ca adicăsă mănînce carne şi peşte, de care mai înainte de potopoamenii, iar mai ales seminia lui &et ceea ce era plăcută luiDumnezeu, nu mîncau, fără numai uriaşii cei urîi de Dumne zeu,după spunerea caldeieştii istorii care înainte s"a pomenit, deeste aceea adevărată întru spunerile sale. 'umai iarăşi puin aodi0nit 'oe şi cu aceea pe oamenii cei ce se osteneau, că aaflat vinul din struguri, spre veselia neamului omenesc, de carese va zice mai pe urmă. +ar mai ales în proorocia aceea, #ame0



înainte văzînd du0ovniceasca odi0nire, adică mîntuireaneamului omenesc ceea ce se aştepta, care avea să fie prinvenirea lui esia, a zis pentru fiul său /Acesta ne va odi0ni penoi ca şi cum ar zice Acesta după -otop, Cată şi înnoitor va fi

neamului omenesc şi va ieşi din seminia lui întuitorul, careva să ne fie nouă odi0nă şi veselie şi izbăvire din blestem, căcicu adevărat (ristos întuitorul nostru este 7di0nă şi >ucurietuturor drepilor.+ar după naşterea lui 'oe, #ame0 a trăit întru naşterea de fii:G: ani, şi a născut fii şi fete.#îngă spunerea aceasta, cum că adică 'oe a aflat arătura pămîntului, să se pomenească spre lucrarea pămîntului,

cuvîntul &fîntului =ură de Aur care zice aşa /#ucrarea pămîntului este mai de nevoie decît toate meşteşugurile, pecare şi cea mai întîi a pus"o Dumnezeu, zidind pe om, latăacest mare +erar0 spune că lucrarea de pămînt este cea mai întîişi mai de nevoie decît toate meşteşugurile. !ea mai întîi, căciaceasta întru început s"a poruncit de la Dumnezeu lui Adam/întru sudoarea feei tale îi vei mînca pîinea ta. +ar cea maide nevoie, că la toi oamenii " la împărai şi la boieri şi la

stăpîni " pîinea la început spre 0rană le trebuie deasemenea, caşi săracilor. &înt şi alte meşteşuguri de nevoie la viaaomenească, ci acelea toate sluitoare sînt lucrării de pămînt.-entru că cine din meşterii cei mari prea înelepi, nu caută pîine; +ar încă şi pentru aceasta lucrarea de pămînt estevrednică de laudă, că este cu dreptate. !elelalte meşteşuguri n ufără de păcat se fac, că unele spun minciuni, altele fură, alteleînşeală, iar lucrarea de pămînt pe toi de obşte îi 0răneşte, pe cel ce se osteneşte şi pe cel ce nu se osteneşte.1137, cît de muli sînt cei ce mănîncă pîinea în zadar, pe care a "inumăra nu se poate5 uli se 0rănesc cu feluri de nedreptedobînzi. Enul din afuri şi din răpiri, altul din furtişaguri şi dinrăzboaie, altul din năpăstuiri şi din tiranii, altul din altaoarecare lui Dumnezeu neplăcută purtare de griă. &ingură



lucrarea de pămînt, din osteneala mîinilor sale şi din sudoareafeei sale îşi are 0rana sa, dreaptă şi lui Dumnezeu plăcută, caceea ce nimănui nu"i face strîmbătate, ci mai ales de la toi senăpăstuieşte, căci cu atît de multe dădii este îngreuiată şi de

cei puternici asuprită.%i de mirare este cu adevărat, că un meşteşug ca acesta şicel mai întîi şi cel mai de nevoie şi drept, se socoteşte necinstita fi de aceia ce cu bun neamul lor în zadar a se slăvi s "auobişnuit. !ăci de ce este necinstit acel meşteşug; întru care ceimai dintîi şi mai mari strămoşi ai noştri, din care toi am ieşit,Adam şi 'oe, unul înaintea potopului, iar altul după potop s "auostenit. Adam săpînd, iar 'oe arînd lucra pămîntul.

%i ce ai, o, bunule de neam, întru naşterea ta, mai sus decîtlucrătorul de pămînt, afară numai de numele blagorodiei tale, căde aceeaşi tină eşti de care şi el. %i acelaşi, iar nu alt c0ip esteal naşterii tale precum şi al aceluia, şi întru acelaşi pămînt şiărînă te vei întoarce, întru care şi acela, nici slava bunei talerodiri, în mormînt şi în iad cu tine se va pogorî.Deci se află în povestirile cele vec0i, că şi la împărăteştile&caune, din lucrătorii de pămînt se ridicau oameni vrednici şi

cu bună sporire şi cu slavă stăpîneau. Enul ca acela a fost-remisl al ce0ilorF de la acela fu -east al leşilor. !i şi în&criptura cea ec0e citim, oare nu de la lucrarea de pămînt ac0emat Domnul pe =0edeon bărbat puternic, spre stăpînirea şiîndreptarea poporului +srael, şi l"a arătat pe el slăvit biruitor asupra adianitenilor; +ar &f<ntul -rooroc llie, oare nu de la plug l"a luat pe 8lisei întru -rooroc; $+++ Regi 19).Deci să nu defaime nimeni pe lucrătorii de pămînt, pentru allor prost neam, cînd şi împăraii şi sfinii plăcui lui Dumnezeudin el ies. >ine a spus cuviosul &imeon cel 'ebun pentru(ristos, prietenului său loan Diaconul, înaintea sfîrşitului săuzicîndu"i /între cei proşti oameni, care prin sate petrec şilucrează pămîntul şi întru nerăutate şi în dreptatea inimii saletrăind, pe nimeni nu 0ulesc, nici năpăstuiesc, ci din ostenealamîinilor sale întru sudoarea feei îşi mănîncă pîinea sa. între



unii ca aceia muli sînt sfini mari. !ă i"am văzut eu pe eivenind în cetate şi împărtăşindu"se cu Crupul şi &îngele lui(ristos şi făcîndu"se ca nişte aur curat. . .142

aleleil fiul lui !ainan şi tatăl lui lared a murit $în anul6acerii lumii, după >ibliile ruseşti 1:94, iar după 0ronografi în11@anul 1G94), iar toi anii vieii lui au fost ?9:.6aptele anilor de la mia întîi şi suta a opta$De la anul 1B44 la anul 1?44 după idirea lumii)întru aceşti ani de la 1?44, n"am aflat nimic de acel fel, caadică să le dăm &cripturii, fiindcă acelea ce în vremile cele prea

vec0i înainte de potop se făceau lucruri omeneşti, întru ştiinaneamurilor celor de pe urmă nu cu totul au venit. !i pentrumulte, în &fîntă &criptura puine s"au vestit. !ă atunci întreoamenii cei ce după voia lor vieuiau neavînd acest fel de lege,în ce fel mai pe urmă s"a dat puin folos, mai multe păcatespurcate întru fărădelege erau făcute.Deci numai despre aceea cît de mare rău este păcatul, săvorbim ceva, nevrînd a lăsa după aceşti ani nenumărai, locul

tăbliei gol. însă către aceasta, ca noi cei ce avem legea luiDumnezeu cea dată nouă, să nu urmăm nelegiuiilor celor dedemult care au m<niat pe Dumnezeu. Deci ce este păcatul săsocotim în scurt.-ăcatul este călcare a poruncii lui Dumnezeu, împotrivire oiilui Dumnezeu, neascultare spre Dumnezeu cel ce a poruncit sănu facem rău ci să lucrăm bineleF întoarcere şi depărtare luiş ide la Dumnezeu, defăimarea lui Dumnezeu şi de a sa mîntuirenegriire, de singura voie surpare luişi din viaă la moarte.-entru că omul ce face păcatul, mort şi"l face pe al său suflet,străin de veşnica viaă, mărturisind &criptura /&ufletul cel cegreşeşte, acela moare $lezec0iil 1?, @).!e urmează păcatului; îi urmează miniere de la Dumnezeu, de bunătăi lipsire şi pedeapsă. !ă precum împăratul pămîntesc,de s"ar face vreun rob al lui potrivnic poruncii lui, îndată pe



aceea spre defăimare luişi o socoteşte şi se mînie pe el şi"llipseşte pe dînsul de mila sa cea mai dinainte şi"l dă la pedeapsă. #a fel cerescul împărat Dumnezeu, se mînie spreomul care a fost zidit de 8l şi pe care l"a îmbogăit cu Darul &ău

şi pe care l"a iubit ca un tată pe fiu şi căruia la !er i" a gătitveşnicele >unătăi, dacă acela defăimînd atîta ilă a iditoruluisău şi Dragoste şi facere de bine, ar începe a călca -oruncile#ui şi a face acelea, care &tăpînului nostru îi sînt neplăcute şi potrivnice. &e mînie asupra lui şi spre ocară şi necinste #uişisocoteşte lucrările cele rele ale aceluia, ca pe nişte potrivniceDumnezeieştii oii #ui. Deci mai întîi îl lipseşte pe acela deDarul &ău cel mai dinainte, apoi prin dreaptă *udecata &a, îl

rînduieşte pe el $de nu s"ar pocăi) la pedeapsa morii, care îiaşteaptă pe păcătoşi în iad. +ar nouă de aici să ne fie a înelege,cît de mare rău este păcatul, de11:vreme ce de nişte răutăi ca acelea se face pricinuitor.are rău este păcatul, că mînie pe Dumnezeu, îl mînie fiindcăomul cel ce greşeşte ocărăşte pe Dumnezeu şi"# necinsteşte pe8l, precum şi Apostolul către Romani grăieşteF /!u călcarea

#egii, pe Dumnezeu necinsteşti $Rom. 2, 23). 'ecinsteşte păcătosul pe Domnul său, mai mult cinstind pe făptură decît pe6ăcător, pe vremelnica dulceaă a păcatului, decît pe ceea ceeste întru Dumnezeu nesfîrşită desfătare şi răsplătindu "i #uirele pentru bune, şi urîciune în loc de iubire, şi întorcîndu"sedinspre Acela de la care a luat fiina şi suflarea, întru carevieuieşte şi se mişcă. 7are nu este aceasta ocară lui Dumnezeuşi necinste de la păcătos; 'ecinsteşte şi mînie păcătosul peCatăl ceresc, !el ce ne"a dat nouă stăp<nire ca să fim fiii luiDumnezeu. îl necinsteşte căci greşind greu şi nevrînd a se pocăi, se leapădă de a"i fi fiu, prin care i se făcuse lui fiu. 'uvoieşte să"# aibă luişi întru Cată, ci se face fiu diavolului pizmaşului lui şi pe acela îl primeşte luişi în loc de tată. -entrucă păcătoşilor celor nepocăii, diavolul le este tată, iar nuDumnezeu, precum se vede din cuvintele &fîntului Apostol



-avel, cele grăite către 8lima vrăitorul la 6apte 13,14 /7 plinule de toată înşelăciunea şi de toată răutatea, fiule aldiavolului şi vrămaşule a toată dreptatea5 lată, păcătosuluinu"i este tată Dumnezeu, ci diavolul. Deci oare nu este cinste şi

ocară, Catălui !eresc de la unii fii ca aceia; !are părăsindu"# pe 8l aleargă la diavolul şi i se fac fii aceluia; %i oare nu se vaînvăpăia cu mînia şi cu iuimea Catăl !eresc asupra unora caacelora; !u adevărat foc se va aprinde din mînia #ui, îi va arde pînă la iadul cel mai de os $Deut. 33, 22). 'ecinsteşte şi mînie păcătosul pe Dumnezeu 6iul, a douaoară $precum zice Apostolul) răstignindu"# pe 8l loruşi şi batocorindu"# pe 8l cu faptele cele păcătoase, iar mai ales cu

cele de curvie ale saie. $8vr. G, G). -entru că cel ce se spurcă cuunele ca acele păcate, le spurcă întru sine pe mădulările lui(ristos. !ă trupurile noastre nu sînt ale noastre, ci ale lui(ristos Domnului nostru, grăind Apostolul /7are nu ştii cătrupurile voastre sînt mădulări ale lui (ristos; Ale lui (ristos$+ !or. G, 1G) căci cu cinstitul #ui sînge v"ai răscumpărat. Dreptaceea şi zice /'u sîntei ai voştri, căci răscumpărai sîntei cu pre, deci oare luînd mădulările lui (ristos, le voi face mădulări

curvei; &ă nu fie5. Apoi cel ce curveşte, oare nu pe (ristos6iul lui Dumnezeu îl necinsteşte, spurcînd întru sine mădulările#ui, şi oare nu"# mînie pe 8l; #ogodii sîntem lui (ristosîntuitorului nostru, precum mireasa mirelui, după cuvîntulasului alegerii cel ce zice /"am logodit pe voi unui11G bărbat, fecioară curată, să vă pun înaintea lui (ristos $++ !or.11, 2). &ă fim cu Dînsul una, nu numai cu Du0ul precum sescrie /!el ce se lipeşte de Domnul, un Du0 este cu Domnul $+!or. G, 1B), ci şi cu trupul. -entru că mădulări sîntem $dupăApostolul) Crupului #ui, din !arnea şi din 7asele #ui $8fes. :,34). !ăci zice &fîntul loan =ură de Aur /-recum 6iul luiDumnezeu, de a noastră fiină este, aşa noi a #ui fiină sîntem.14@%i precum 8l ne are pe noi întru &ine aşa şi noi pe 8l întru noi



înşine. -înă aici =ură de Aur.Deci însoii sîntem cu Dînsul ca mireasa cu mirele, nu numaiîntr"un Du0, ci şi într"un trup. Drept aceea şi !0irii al+erusalimului zice /En trup şi un sînge cu (ristos $întru sfî ntă

împărtăşire) ne facem. Aici să gîndim 7are nu se mînie mirelecînd o vede pe mireasa sa preacurvind; De asemenea şi(ristos, oare nu se porneşte spre mînie văzîndu"l pe acela, pecare l"a însoit #uişi într"un Du0, într"un trup, spurcîndu"se cunecurăiile păcatelor, ca preacurvind despre dînsul, oare nu seva scula la răzbunare; După cuvîntul -salmistului /-ierdut"aide la Cine pe tot cel ce curveşte $B2, 2G). 'ecinsteşte şi mînie păcătosul pe Dumnezeu Du0ul &fînt

alungîndu"# pe 8l de la sine prin spurcatele lucruri. -entru cănu poate să petreacă acolo Du0ul &fînt unde păcatul celspurcat se săvîrşeşte. &fîntul loan =ură de Aur îl aseamănă peDu0ul &fînt cu albina, care în cele curate şi bine mirositoareştiubee iubeşte a se sălăşlui, iar de la locurile cele cu rea putoare zboară departe. +ar omul creştinesc cel ce a primitîntru sine la >otez pe Du0ul &fînt, asemenea este cu vasulalbinelor, întru care ca o albină în vasul său petrece Du0ul

&fînt. -recum grăieşte Apostolul /7are nu ştii că voi sî ntei>iserica lui Dumnezeu şi Du0ul lui Dumnezeu petrece în voi.7are nu ştii că trupurile voastre sînt >iserică Du0ului &fîntcelui ce petrece întru voi; -e care îl avei de la Dumnezeu $+!or. 3, 1GF şi cap. G, vers. 19). Deci precum fumul cel puturos ogoneşte pe albină de la vasul ei, aşa puturosul lucru al păcatului îl alungă pe Du0ul &fînt de la om. Du0ul &fînt în omeste, ca un stăpîn de casă deci oare nu este necinste şi ocară&tăpînului casei, dacă cineva străin venind, ar începe a "l izgoni pe el din casa aceluia cu sila împingîndu"l; Aşa ocară şinecinste Du0ului &fînt + se face de la păcatul omului,izgonindu"# pe 8l din casa #ui. lată cît de mare rău este păcatul, că pe Dumnezeu cel în Creime Enul, pe Catăl şi pe 6iulşi pe Du0ul &fînt îl mînie5 Lare răutate este păcatul şi pentru aceasta că "l lipseşte pe



păcătos de multe bunătăi du0ovniceşti, pe care mai înainte leadunase el luişi, şi care gătite îi erau lui de la Dumnezeu.in-entru că mîniat fiind Dumnezeu, se iau de la păcătos

du0ovniceştile Daruri ale lui Dumnezeu, întîi se iau cele maidinainte plăi, prin care şi"ar fi milocit omul mîntuire luişi,adică cele bune lucruri. -entru că zice Dumnezeu în proorocialui lezec0iil /De s"ar abate dreptul din calea lui cea dreaptă, şiar face fărădelege, toate dreptăile lui pe care le"a făcut, nu sevor mai pomeni încă $lezee. 1?, 2@). De aici putem a înelege,!ă măcar cineva şi mari bunătăi şi nevoine mai înainte aarătat, măcar postiri multe, măcar rugăciuni, măcar feluri de

omorîri ale trupului, pentru păzirea curăiei, măcar oarecareosteneli alese, ori milostenii, ori c0eltuieli nu puine la zidireaşi împodobirea >isericilor Domnului, ori şi altele oarecare plăceri dumnezeieşti de ar face, cînd ar cădea în oarecare păcatde moarte şi din acela îndată prin pocăină nu se va scula, ci înel va întîrzia, toate cele mai dinainte lucruri bune se risipesc şimor şi întru uitare se fac înaintea lui Dumnezeu. A zis /Coatedreptăile lui nu se vor pomeni, pentru un păcat, dacă acela nu

s"ar curai degrab prin pocăină. !ă precum o scînteie de focde s"ar lăsa să se aprindă, învăpăindu"se, mare ardere face şimari case şi bogăiile cele adunate întru ele în muli ani, într"unceas le arde şi în cenuşă le întoarce. %i precum o crăpăturămică în fundul corăbiei nebăgată în seamă, intrarea apeiînlăuntru slobozind"o, pe toată corabia cu mărfurile celeascunse de năprasnă o cufundă şi o îneacă, aşa un păcat făcutşi nebăgat în seamă, pe bogăia cea du0ovnicească prin multeosteneli şi în lungă vreme adunată într"un ceas o pierde, afarăde s"ar pocăi cu adevărat omul, atunci iar se adună acea bogăie care se pierduse. -entru că / pocăindu"se păcătosul, se pomenesc înaintea lui Dumnezeu ostenelile lui cele mai dinainteşi înviază, cu ila lui Dumnezeu, lucrurile cele bune de maiînainte ale aceluia, după teologica cugetare şi învăătură, carese întăresc la aceste cuvinte apostoleşti /'u este năpăstuitor



$iar =ură de Aur aşa a pus nedrept) Dumnezeu, ca să uitelucrurile voastre şi osteneala dragostei, pe care ai arătat"o în 'umele #ui $8vrei G, 14). +ar ale omului ce nu se pocăieşte nu ise înviază lucrurile. încă păcătosului ce nu se pocăieşte şi întru

acelea stă, lucruri bune măcar de ar face oarecare întru păcatede moarte fiind i se ia puterea aceea prin care ar afla el Dar înaintea lui Dumnezeu cu lucrarea bunelor lucruri. !ă pînă ce păcătosul în păcatul său cel de moarte petrece şi nu încetează amînia greu pe Dumnezeu, pînă atunci toate lucrurile lui cele bune nu se fac bine primite lui Dumnezeu, nici nu"şi cîştigă prinele luişi mîntuire. -recum vreo slugă avînd vrabă asupra&tăpînului său şi mî0nindu"l pe el foarte şi neîmpăcîndu"se cu

11?el, nici iertăciune cerîndu"şi, ci încă vrămăşuind şi scîrbindu"l pe stăpînul, de ar trimite vreun dar la acela, oare ar primistăpînul darul acela de la acea slugă vrămaşul său; 'icidecum.De asemenea şi Domnul Dumnezeu, lucrurile păcătosului, măcar de s"ar vedea oarecare a fi bune, nu sînt primite, pînă ce este învrabă, pînă ce nu s"ar împăca cu el păcătosul prin adevărată pocăină, pentru că tot păcatul de moarte vrămăşie este spre

Dumnezeu. 7are nu este lucru bun postul şi înfrînarea; %i dacăcineva postindu"se, asuprind pe aproapele, întru udecăi şi însfezi se posteşte, acel post nu află Dar de la Dumnezeu. -entrucă scris este /ăcar de i"ai strîmba ca o secere grumazul tăuşi sac şi cenuşă de i"ai aşterne, apoi nici aşa nu se va numi post primit, că nu de acest fel de post am ales 8u, zice Domnul$+saia :?, :).7are nu este bun lucru rugăciunea; +ar de s"ar face în vrabă,nicidecum nu"i primită de Dumnezeu, zice -saimistul/Rugăciunea lui să fie întru păcat $-salm 14?, G).14G7are nu este bun lucru milostenia, iar de nu este dragostecătre aproapele, ci mai ales urîciune, atunci milostenia n u multceva poate înaintea Domnului. ice Apostolul /De aş împăritoate averile mele, iar dragoste nu am, nici un folos nu"mi este



$+ !or. 13, 3). !0ip este fariseul acela pe care în evang0elii l"aadus Domnul spre pildă, acela avea multe lucruri bune, nurăpea, nu curvea, nu preacurvea, postea adeseori, zeciuială dadin toate averile sale la milostenie, însă toate acelea neplăcute

lui Dumnezeu s"au arătat, pentru păcatele fariseice cele demoarte, care erau mîndria, neiubirea către aproapele şiosîndirea vecinului. !e vom zice de aceia care de a pururea setăvălesc ca porcii în noroi, în păcatele cele spurcate curveşti,de Dumnezeu urîte, întru îmbuibări şi în beii şi în plăcerile de pîntece îşi petrec zilele lor, se 0rănesc fără de înfrînare ca spreziua ung0ierii, şi de neiubire şi de vrabă şi de vicleşuguri şide nedreptăi sînt prea plini. +ar răpirea şi efuirea o au acum ca

pe o dreaptă dobîndă şi nu numai nu gîndesc de pocăină, ci şiabia întru păcat loruşi socotesc cele atîta de rele şi atîta demulte lucruri ale lor. Aceia cîndva şi ceva bine de ar face$pentru că fac şi păcătoşii uneori oarecare lucruri bune) însăacele lucruri ale lor, ca cele ce în cea mare vrabă cu Dumnezeuse fac, neplăcute lui Dumnezeu se arată, mîniindu"se spre dînşiiDumnezeu foarte, pentru altele mai multe rele lucruri ale lor cucare totdeauna îl mî0nesc pe 8i. !ătre unii ca aceştia, încă în

ec0iul Aşezămînt grăia Dumnezeu în proorocia +saiei zicînd$iar acum către noi grăieşte) /!e"i este ie de mulimea ertfelor voastre; De ai aduce tămîie, urîciune îmi este ie.-ostul şi praznicele119voastre le urăşte sufletul eu. !înd vei ridica mîinile voastrespre ine, îmi voi întoarce oc0ii ei dinspre voi. %i de aiînmuli rugăciunea nu vă voi asculta pe voi, pentru că mîinilevoastre sînt pline de sîngiuiri. $+saia +, 13"1:). &ă luăm aminte7are nu era lucru bun în #egea ec0e a aduce lui Dumnezeumulte ertfe şi tămîie; 7are rău era a posti, a prăznui întru&lava lui Dumnezeu, a ridica mîinile spre Dumnezeu şi a înmulirugăciunea; însă toate acestea nu numai neplăcute, ci şi urîtelui Dumnezeu se arătau, fiindcă cu altele mari păcate şifărădelegi îl întărîtau pe 8l.



+ar nouă de aici ne este cunoscut că de la omul cel afundat înspurcate păcate şi cumplite şi care nici în simire a veni nuvoieşte, se ia puterea -lăcerii lui Dumnezeu de la cele bunelucruri ale lui. ărturiseşte la aceasta &f. =rigorie Dialogul

papa Romei, zicînd aşa /7mul cel răzvrătit, se vede că faceoarecare lucruri drepte, ci acelea, prin cele ce sînt rele, serisipesc şi de vreme ce prea neplăcute sînt lui Dumnezeu răută "ile, drept aceea nici acele bunătăi, pe care le fac cei răi, nu "isînt plăcute lui Dumnezeu. -entru că cel ce în răutăile saleeste urît lui Dumnezeu, acela şi întru bunătăile sale netrebniceste. -înă aici &fîntul =rigorie.Apoi se iau de la păcătosul ce întru pocăină nu vine,

veşnicele bunătăi cele negrăite, care la ceruri s "au gătit celor ce"# iubesc pe Dumnezeu, pe care şi acela avea să le primească. Aşa răutatea păcatului lipseşte pe om de toate bunătăile du0ovniceşti cele veşnice5 !i şi pe cele vremelnice,de nevoie bunătăi ale trupului, de multe ori păcatul le pierde,că pentru păcate se face cerul de aramă, ca adică să nu "şi dea ploaia precum în zilele lui llie, iar pămîntul de fier, ca să nurodească şi se fac foamete şi scăderi. !ă păcatele iubitorilor de

desfătări le golesc averile şi în sărăcie vin bogaii.-rin păcatele neînfrînării se vătăma sănătatea, se pierdefrumuseea feei, se împuinează viaa şi înelepii seînnebunesc şi cinstiii se necinstesc, cea bună între oamenislavă se neslăveşte. Deci fiecare aici să socotii, cît de marerăutate este păcatul, care de atîtea bunătăi îl lipseşte pe păcătos5are răutate este păcatul şi pentru muncile ce s"au rînduit pentru dînsul, asupra omului de la Dumnezeu, pentru că nu seface păcatul fără de pedeapsă, sau vremelnică sau veşnică. învremelnica viaă, pentru păcate se fac feluri de primedii,alungări, tulburări, războaiele cele dintre noi, răni de moarte purtătoare, mori năprasnice, năvăliri ale celor de altă seminieşi risipire cu totul a cetăenilor şi c0iar a întregilor ări şiîmpărăii, precum în cartea înelepciunii se scrie /-ustiit"a tot



124 pămîntul fărădelegea şi răutatea $păcatului) a răsturnatscaunele puternicilor $înelepc. :, 2@). #a care să ne fie nouăc0ip vec0iul +erusalim, cel risipit de caldei, prin ale căror

rrrîîni, sfinii trei Cineri în >abilon duşi fiind, grăiau înrugăciunea cea către Dumnezeu /!u adevărată ude cată ai adusacestea toate asupra noastră, pentru păcatele noastre, că amgreşit şi fărădelege am făcut, depărtîndu"ne de la Cine $Daniil3). Enele ca aceste pedepse se fac aici pentru păcate. +ar înveacul ce va să fie, ce; 6ocul cel nestins în iad, întunericul celneluminos, viermele cel neadormit, tartarul, de care şi singur satana se cutremură, întru acestea au a se pedepsi în veci

păcătoşii nepocăii.De aici arătat se vede, cît de mare răutate este păcatul, careîntru atîtea primedii vremelnice şi veşnice aruncă pe om.6aptele anilor de la mia întîi şi suta a noii a$De +a anul 1?44 la anul 1944 de la idirea lumii) %i întruaceastă tăbliă a anilor ce se numără, ca şi în cea trecută, niciun fel de istorii nu se află şi se poate a înelege că în anii aceianimic nu se făcea, fără numai păcatele omeneşti.

Deci şi aici $ca să nu fie locul deşert) să grăim pentrurăutatea păcatului, cît de mare pierzare se face de la acela.-ăcatul pe îngerul cel luminos întru întunecos satană l"a prefăcut, şi din cer l"a surpat. -ăcatul pe Adam din Rai l"aizgonit şi blestem şi moarte la tot neamul omenesc a adus.14?-ăcatele înmulindu"se în poporul lumii celei dintîi, nenumărateîntunerece de popoare, cu apele potopului le"a acoperit şi le"a pierdut. -ăcatele cele prea spurcate, pe &odoma şi pe =omoraşi pe cetăile cele dimpreurul acelora cu foc le"a ars. -e 8giptcu multe bătăi l"a muncit, a sfîrşit pe 6araon cu toată puterea înmare l"a afundat. -entru păcate israelitenii pe care Dumnezeudin 8gipt i"a scos, n"au intrat în pămîntul făgăduinei, ci în pustie au murit. -ăcatele, grosimea pămîntului, sub Datan şiAbiron, pînă la iad a surpat"o. -e oameni în dobitoace $precum



pe 'abucodonosor) şi în stîlpi nesimii $precum pe femeia lui#ot) i"a prefăcut, şi pe nimeni n"a cruat cîndva, ci spre toi ceice greşesc, udecată şi pedeapsă de la Dumnezeu le "au adus.-ăcatele omeneşti şi pe singur 6iul lui Dumnezeu, cel

'evinovat, Drept şi -rea !uvios, care păcat n"a făcut şivicleşug nu s"a aflat în =ura #ui, pe !ruce #"au pironit şi oare lar crua pe vreun păcătos; -ăcatele cele mari, pe cei puternicide pe &caune i"a surpat, împărai a răsturnat, cetăi a stricat,ostăşeşti cete a risipit, ări a pustiit şi acum aceeaşi o fac. 7,cît de mare este cumplirea păcatelor5121>ine ne sfătuieşte &criptura !a de ia faa şarpelui să fugi

de păcat, că de te vei apropia, te va muşca5 $&ira0 21). 'u este răutate în partea cea de sub cer mai rea decît păcatul. 7ri boala, ori asupreala, ori sărăcia, ori alungarea, sauoricare primedie şi rea pătimire, nu este atît de rea, pe cît estevreun păcat de moarte. Aşa grăieşte &fîntul =ură de Aur/!utarele $zice) este sărac şi rea este sărăcia. %i ce este boala;&au ce este orbiciunea; 'imic nu sînt acestea omule, numaiuna este răutatea a greşi $!uv. la 8fes. :). -înă aici =ură de

Aur. Deci pentru ce sînt toate primediile şi relele pătimiri înlumea aceasta, nu sînt nimic împotriva păcatului, iar păcatuldecît toate este mai rău; -entru aceea, căci toate aceleavremelnice sînt, iar păcatul munceşte în veci, măcar deşi iertatar fi, însă din pomenirea a celui ce a greşit nu se duce. !ă precum rana cea luată pe trup, măcar de s"ar şi vindeca, dar semnul rănii rămîne, aşa în sufletul cel greşit, care şi iertaredin ilostivirea lui Dumnezeu a cîştigat, măcar şi întruîmpărăia !erească de s"ar sălăşlui, însă pomenirea păcatuluiîntr"însul rămîne, ca un semn de rană cea făcută înainteaoc0ilor pururea fiind. -entru că văzînd omul pe cea arătată luinegrăită ilostivire Dumnezeiască, împreună va vedea şi aceea,de care s"a milostivit spre el Dumnezeu, de i"a iertat lui păcatulcel mare şi nu unul, ci atîtea de multe păcate. Deci cu vedereailostivirii lui Dumnezeu, se vor vedea şi lucrurile acelea ale



omului cu care el în viaa vremelnică a mîni at atîta pe cel >un şiatîta de prea >un Dumnezeu. %i aşa păcatul cel făcut, măcar de "i şi iertat şi întru uitare de ilostivul şi 'epomenitorul de răuDumnezeu lăsat, întru pomenire va fi celuia ce singur l"a făcut.

ezi zice &cris este în proorocia lui lezec0iil /!elfărădelege de s"ar întoarce de la toate fărădelegile sale, toate păcatele cîte le"a făcut nu i se vor pomeni lui $lez. 1?).Răspuns 'u se vor pomeni aşa, ca adică întru mînie a fi de laDumnezeu şi în mustrare şi în pedeapsă, pentru că ce le odatăiertate, în veci iertate sînt. !i pomenirea acelora nu se duce,fiindcă şi Dumnezeu pe toate cele trecute le ine minte şi le vainea minte în veci. &i inerea de minte a omului pe toate ale

sale cele mai înainte făcute nu le va uita în veci şi l e va vedea pe mînierile cele făcute întru Dumnezeiasca ilostivire iertatelui. !ăci cum se va şti mărimea ilostivirii lui Dumnezeu, de nuse va pomeni mărimea greşelilor; %i de aceea întru nesfîrşiiiveci va începe a slăvi şi a mulumi lui Dumnezeu celui fără derăutate, că atîtea păcate şi atîtea de multe fărădelegi i"a iertatlui, căci este o răutate fără de sfîrşit păcatul, fiindcă nu numai păcătoşilor celor nepocăii le va fi în

122iad veşnic muncitor, ci şi celor ce s"au pocăit şi iertării s"auînvrednicit şi cu drepii întru împărăia lui Dumnezeu s "aurînduit, veşnic aducător aminte, măcar deşi nu spre mustrare,nici spre înfruntare, ci mai ales spre proslăvirea ilostivirii luiDumnezeu, însă pomenitor.Aici să se aducă întru mărturie &fîntul Dorotei, care pentru pomenirea păcatelor vorbeşte aşa $în !uvîntul 1 /-entru fricamuncii) /-e toate le in minte sufletele, pe cele aici făcute, precum grăiesc -ărinii, şi cuvintele şi lucrurile şi gîndurile şinimic din acestea nu pot să le uite atunci. +ar aceea ce segrăieşte în psalmi în ziua aceea vor pieri toate gîndurile lui,/gînduri numeşte pe griile veacului acestuia, adică zidirile,c<ştigurile, născătorii, fiii, şi toată darea şi luarea. Acesteaîmpreună, cînd iese sufletul din trup, pier şi nimic de acestea



pomeneşte, sau se mai grieşte. +ar cele ce le"a făcut după bunătate, sau după patima $păcatului) pe acestea le ine minteşi niciuna din ele nu piere. !i de a şi folosit cineva pe$alt)cineva, sau acela a luat folos de la cineva, purure a îşi aduce

aminte şi de cela ce s"a folosit de la dînsul şi de cel ce l"afolosit pe el. #a fel deşi năpăstuit fu cineva, sau el a făcutnăpaste cuiva, pururea îşi aduce aminte şi de cel ce i"a făcut lui bîntuiala şi de cel bîntuit de el. %i nimic " precum am zis "nuuită sufletul din cele ce a lucrat în lumea aceasta, ci pe toate leine minte după ieşirea din trup, încă şi mai curat, încă şi maiarătat, ca cel ce s"a sc0imbat de pămîntescul acesta trup.Aceasta &fîntul Dorotei grăind, aduce pe alt martor aşa

/7arecînd grăiam cu un mare &tare de aceasta, şi zicea singur &tareul, că ine sufletul minte după ieşirea din trup patimile pecare le"a făcut şi păcatele şi feele cu care le"a lucrat pe acelea.8u încă iarăşi mă prigoneam pentru cuvîntul acest a mult, vrîndca să ştiu, şi nu se supunea stareul zicînd că şi singur c0ipulacela al păcatului îl ine minte sufletul şi însuşi locul acela şisingură faa aceea cu care a greşit. -înă aici Dorotei.De aici arătat se înştiinează că după, sfîrşitul omului, nu

uitate, ci în veci inute în minte sînt păcatele lui. 6ără numaiîntru aceea va fi osebire, că păcătosul cel osîndit în munci aresă"şi aducă aminte de păcatele sale, spre mai mare muncire a114ştiinei sale, iar cel ce va cîştiga ila Domnului, acel a va să"şiaducă aminte spre mai mare -roslăvire a marii ilostivirii luiDumnezeu, care i"a iertat lui păcatele. !ă precum împărăteascamilă, blîndeele şi nerăutatea, cu atît mai mult se face şi maimare, pe cît miluieşte pe cei ce i"au greşit #ui şi"i iartă pe eimilostivindu"se spre dînşii. %i precum iscusina doftorului peatîta mai mult se proslăveşte, pe cît mai mari şi nevindecate123răni ar tămădui, aşa Dumnezeiasca ilostivire, pe atîta mult şimai mult proslăvită va fi în veci, pe cît păcătoşii cei cruai,iertai de rănile păcatelor tămăduii, curăii şi cu drepii



numărai, se vor vedea întru !ereasca împărăie.8ste păcatul atît de rău, cît omul singur de sine, fără deautătoarea Dumnezeiasca ilostivire, niciodată nu poate cadesăvîrşit să se pocăiască de el, măcar de ar trăi şi o mie de

ani şi în pocăină, în osteneli, în postiri, în rugăciuni şi înlacrimi pe toi anii aceia i"ar petrece. /ăcar de $precum zice&fîntul &cărarul) şi pe toată lumea o ar porni spre plîns pentruelF măcar pe tot rîul +ordanului de l"ar preface întru lacrimilesale şi picături din oc0ii săi ar scoate, măcar deşi mii de moriar pătimi pentru (ristos, nici aşa cuviincioasa datorie pentru păcate, prin sine a o răsplăti nu poate. !ă nu se aseamănăsîngele lui cu &îngele 6iului lui Dumnezeu, !elui ce a pătimit

pentru noi. En păcat al lui Adam în Rai făcut de atîta răutateera, cît lacrimile cele prea multe ale tuturor sfinilor strămoşi,sîngiurile cele vărsate ale &finilor -rooroci nu putură săcumpănească pentru el, ci trebuia ca singur 6iul lui Dumnezeu,din !er pogorîndu"&e să se întrupeze şi să pătimească şi cu&îngele &ău pentru păcatul omenesc, să plătească datoria cuDumnezeiasca dreaptă *udecată. +ar noi ce vom face, nu pentruunul, ci pentru cele nenumărate grele păcate ale noastre; !e fel

de îndestulată pocăină să facem; !u ce să cumpănim şi să plătim datoriile noastre, de nu vom căuta Dumnezeiascailostivire; !i şi căutînd"o n"o vom afla pe ea, de nu mai întîine vom părăsi de păcate, pentru că nu este cu putină greşind,a milostivi pe Dumnezeu.-ăcatul atîta de rău este, cît nu numai pe cel ce "l face îl pierde, ci şi pe alii nevinovai care sînt cu dînsul în primedii îi bagă. -entru păcatul lui lona celui ce în corabie înota şi ceilalice erau cu dînsul se primeduiau de la valuri şi sedeznădăduise de viaa lor. !ăci se făcuse furtună mare în mare,iar corabia pătimea cît să se sfărîme. !i şi aceia de care înevang0elie se scrie /!orabia se acoperea de valuri, nu era atîtadupă întîmplarea vîntului de furtună şi a cutremurului celuimare în mare, pe cît după vina păcatului ce era în luda $atei?, 2@). Aşa de aceasta înelege &fîntul Ambrozie al ilanului,



zicînd /ăcar deşi multe lucruri bune ale ucenicilor lui (ristosîn corabie înota, însă necredina vînzătorului $luda) tulbura cuvaluri corabia. Adică pentru singur necredinciosul luda s "atulburat marea, nesuferind să"l aibă pe el înotător pe sine, care

măcar că atunci încă nu avea gînd ca să"# vîndă pe (ristos,însă văzînd inunile lui (ristos, de necredină era cuprins, deci pentru păcatul lui şi &finii Apostoli în cutremur 12@de învăluire şi de furtună erau. !i şi în vremea potopului, cuoamenii cei păcătoşi au pierit şi fiarele şi dobitoacele şi păsările, care nimic nu greşiseră lui Dumnezeu. +ar acum înlume, ca şi în marea ce se învăluieşte, o, c<t de multe primedii

năpădesc pentru păcate5 %i pe toate acelea şi cei nevinovai, pelîngă cei vinovai le pătimesc. -ăcatele străine şi celor negreşii pricină de primedie se fac. -recum în +srael de demult a fost,unul a greşit David, şi toată împărăia pentru păcatul lui se primeduia foarte $++ Regi 2@).Atîta de mare răutate este păcatul nostru, cît şi la însuşiDumnezeu oarecare osteneală aduce, &fîntul -rooroc +saia a ziscătre A0az împăratul lui +srael şi către tot sfatul lui /Ascultă

casa lui David, oare puin vă este vouă a da ostenealăoamenilor, apoi fiindcă Domnului îi dai osteneală; $+saia B).Adică, oare nu vă aunge vouă a osteni pe poporul cel sărac cuslubele cele grele, care cu nemilostivire pe dînşii le punei, şicu asuprelile cele de voi făcute lor cu c0inuire şi custr<mtorare; !ît încă şi pe Dumnezeu nu vă spăimîntai a "#osteni cu păcatele voastre; -entru că nedreptăi şi fărădelegifăcînd dai osteneală Domnului. !i şi singur Dumnezeu, în proorocia +saiei către +srael cel ce greşise grăieşte /întru păcatele tale şi în nedreptăile tale m"ai ostenit $+saia @3, 2@).De mirare şi de spaimă este Dumnezeiescul acesta cuvînt, pecare .îl zice !ă omul greşind, 8l se osteneşte. /"ai ostenit "zice " întru păcatele tale. Au doară Dumnezeu lucrează ceva;&au aută omului cînd acela greşeşte; #ucrează cu adevărat precum tălmăcirea lui leronim arată /A lucra $zice) "ai făcut,



întru păcatele voastre. Deci cum Dumnezeu lucrează şi seosteneşte, noi greşind; &ă luăm aminte Dumnezeu ine viaa atot omul, credincios şi necredincios, drept şi păcătos, pentru cătoi întru Dînsul $precum grăieşte Apostolul) vieuim şi ne

mişcăm şi sîntem $6aptele Ap.13, 22). +ar inîndu"ne pe noiAtotiitorul !el ce ne"a zidit, autorează firii noastre întru toatefaptele, ori în bune, ori în rele, întru cele bune autîndu"ne, iar întru cele rele neluînd de la noi viaa, suflarea şi mişcareanoastră, cea inută cu îna #ui şi păzită cu ilostivirea Aceluia.%i nu este în viaa noastră vreo lucrare care s "ar .săv<rşi fărăde inerea lui Dumnezeu şi fără de autorarea firii noastre. !ăfără de Dînsul nici a sufla o dată, nici a mişca un deget nu

putem. %i de n"ar inea Dumnezeu omeneasca viaă şi mişcare şimăcar la o cirtă de vreme, într"o clipeală de oc0i, luîndu"şiinerea sa de la dînsul, îndată omul mort ar fi. Aici să ne fie aînelege, cum Dumnezeu lucrează şi &e osteneşte, omulgreşind. !înd vreun păcat ar face omul. îi aută Dumnezeu firea luiinînd"o pe ea, neluîndu"şi -uterea cea Atotiitoare a &a,12:care ine viaa şi mişcarea păcătosului, neslobozindu"l pe el, ca

în singurul lucrul acel de păcat de năprasnă să moară şi de112vrămaşul cel nevăzut să se răpească şi în iad surpat să fie.Deci aută aşa păcătosului şi nevrînd, că precum moartea păcă "tosului n"o voieşte, aşa nu voieşte să"i ia voia cea volnică şistăpînirea omului, pe care i"a dat"o lui după !0ipul &ău. Decinevrînd se osteneşte, biruindu"se pe &ine singur, căci dreapta#ui *udecată îl porneşte pe Dînsul spre răzbunare, ca îndată să pedepsească pe păcătosul şi în singur lucrul cel de păcat să "l piardă pe acela ce greşeşte, iar îndurarea şi mila cea iubitoarede oameni opreşte pe cea izbînditoare înă a dreptei *udecăi,se milostiveşte, nu pierde, îndelung rabdă, aşteaptă întoarcerea păcătosului. Dreapta #ui *udecată se iueşte cu mînie dreaptăasupra celuia ce face fărădelege, iar ilostivirea #ui îi găteştedoftorie, tămăduiri ca să vindece cele de păcate rane ale



păcătosului. Dreapta *udecată a lui Dumnezeu desc0ide g0eenacelui păcătos, iar ilostivirea #ui desc0ide înaintea feei Catălui!resc Rănile lui (ristos cele din îini, din -icioare, în !oaste şiîn +nima cea străpunsă, pe care le"a suferit pentru cel păcătos.

%i aşa se osteneşte Dumnezeu, biruindu"şi m<nia &a cumilostivirea &a, şi cu inerea &a cea cuprinzătoare slueşteceluia ce întru păcate greşeşte. însă singur nu este părtaş păcatului păcătosului, nici nu este vinovat la lucrul lui cel răuF pentru că nu întru rea voirea păcatului lucrează sau "autăDumnezeu păcătosului, ci numai întru cele vieuitoare fireşti puteri ale aceluia, care întru a"toate"Iiitorul Dumnezeul nostruse mişcă. %i precum şc0iopul umblînd şi şc0iopătînd, sufletul

lui cu dînsul nu şc0iopătează, măcar deşi el nu fără de sufletşc0iopătează, aşa şi păcătosul greşind, Dumnezeu inîndu"iviaa lui şi autîndu"i la fireasca aceluia mişcare, nu este păcatului aceluia părtaş, nici vinovat, ci singură voiaomenească cea volnică, cea dată lui de la Dumnezeu cu neluare,aceia împotriva oii lui Dumnezeu face păcatul, oia luiDumnezeu la aceea nefiindF ci păzind viaa păcătosului, măcar deşi urît este &tăpînului păcatul celuia ce"i greşeşte #ui. %i

minunată este cu adevărat îndelungă răbdarea lui Dumnezeu,cum pe omul cel ce greşeşte îl sufere, nepierzîndu"l pe ei cufărădelegile lui, în singur ceasul ce se face spurcatul păcatullui5 &lavă ilostivirii #ui celei atîta de mult răbdătoare5Rabdă îndelung Dumnezeu, măcar deşi cu osteneala &a,nepierzînd pe păcătosul acela cînd face păcatul, ci se mînie prea mult asupra aceluia ce nu se pocăieşte şi răsplătire pentru păcate îi găteşte. %i va fi o vreme atîta de groaznică, întru careîndelungă răbdarea #ui spre neîmblînzită iuime, şi iubirea deoameni spre vrămăşie se va preface. /Atunci mîinile &ale îşi va12Gspăla în &îngele păcătosului $-salm :B, 14). %i ce este maiînfricoşat decît răutatea aceasta, la care pricinuitor se face păcatul nostru; 7 cît de mare rău şi negreşit este păcatul5 !ă pe Atotputernicul Dumnezeu !el ce viaa noastră o ine îl



osteneşte, pe cel -rea >un şi -rea ilostiv Cată spre nesfîrşitămînie îl porneşte5 De acel rău muli plăcui lui Dumnezeutemîndu"se, mai cu voire şi"au ales să se dea la primedii, lamunci şi la mori decît să facă vreun păcat mare şi să întărîte

pe iditorul lor. losif cel prea frumos în 8gipt, mai bine a voitsă pătimească în temniă şi în legături, decît prin păcat a seînvrăbi cu Dumnezeu. -entru că a zis către acea înşelătoare/!um voi face acest lucru rău şi voi greşi înaintea luiDumnezeu $6ac. 39, 9) &usana cea întreagă la minte în >abilon,mai bine a ales a muri decît să voiască păcatul. -entru că a ziscătre cei fără de ruşine şi nedrepi udecători /ai cu voie îmieste ca nefăcînd păcatul să cad în mîinile voastre, decît să

greşesc înaintea lui Dumnezeu $Daniil 13).+ar &fîntul 8leazar bătrînul, spre călcarea legii silit fiind, ce arăspuns; ai bine îmi este ca să mă arunc îndată în iad, decîtsă mîniu pe Dumnezeul meu, prin călcarea #egii #ui celei sfinte$++ acabei GF şi August 1). !ui nu"i este înfricoşat iadul; +ar plăcutul lui Dumnezeu, mai bine voia să fie în iad, decît săgreşească şi să mînie pe Dumnezeu. -entru că mînia ceadumnezeiască, decît toate muncile şi morile, c0iar şi cele din

iad, mai înfricoşată este. 7are nu strigă păcătoşii înApocalipsul lui loan Ceologul către muni şi către pietre/!ădei peste noi şi ne acoperii dinspre 6aa !eluia ce şade peCron şi dinspre mînia ielului, că a venit ziua cea mare a mîniei#ui, şi cine va putea să stea; $Apoc. G, 1G).!i şi &fîntul +ov,oare nu se roagă ca ascuns să fie în iad, pînă ce va înceta mînialui Dumnezeu; $+ov 1@, 13). Atîta de înfricoşată este mîniaDomnului Dumnezeu, de care noi ticăloşii acum nu ne temem, ciîntru temerea noastră a greşi îndrăznind ne adunăm nouă mîniespre ziua mîniei $Rom. 2, :).6aptele anilor de la mia întîi şi suta a zecea$De la anul 1944 la anul 2444 de la idirea l u m i i ) lared,fiul lui aleleil, tatăl lui 8no0 a murit $în anul facerii lumii după>ibliile ruseşti 1?22, iar după 0ronografuri în anul 1922). +ar detoi anii vieii lui au fost 9G2.



%i întru aceşti ani, ca şi în cei trecui, nu altceva în partea desub cer se făcea, ci numai miniere Domnului Dumnezeu, de laoamenii cei păcătoşi, care fără de frică după singură voia lor petrecînd, nu aveau pe Dumnezeu înaintea oc0ilor lor, nici nu.

12Bşi aduceau aminte de moartea lor, nici nu aşteptau viaa ce vasă fie, nici *udecata lui Dumnezeu cea de 8no0 propovăduită,nici de muncile cele veşnice nu se temeau. -entru că singurăaceea adică fără de frică a vieui, la toate răutăile se face pricinuire căci cel ce nu are frica lui Dumnezeu, la tot lucrul răuîndrăzneşte. >ine grăieşte David de netemătorul de Dumnezeu păcătos /is"a călcătorul de lege ca să greşească întru sine

$-salm 3:, 1). în tiparul oscovei este aşa /=răieşte cel preafărădelege, ca să greşească întru sine, nu este frica luiDumnezeu înaintea oc0ilor lui. !a şi cum ar zice -entru ce celfărădelege păcătos, a gîndit în sine ca să calce #egile luiDumnezeu cele bune, sfinte, de suflet mîntuitoare şi să facă11@cele neplăcute lui Dumnezeu; -entru aceea că nu este frica luiDumnezeu înaintea oc0ilor lui. -entru aceea puternicul pe cel

neputincios îl asupreşte, îl efuieşte, îl răpeşte, plata năimituluio opreşte. -entru că călcătorul de urămînt, pe strîmb se ură,ocărîtorul ocărăşte, neruşinosul scîrnav vorbeşte; -entru ceomul, singur fiind cu totul în păcate îi osîndeşte pe alii; -entruaceea, că nu este frica lui Dumnezeu înaintea oc0ilor lui. -entruce luătorul de mită stăpînitor, cu nedreptate udecă, pe ceivinovai îi îndreptează, iar pe cei nevinovai îi munceşte;-entru ce cineva în lenevire şi în negriă viaa sa îşi petrece, înspurcăciunile păcatelor tăvălindu"se şi de pocăină nicigîndind; -entru aceea că nu este frica lui Dumnezeu înainteaoc0ilor lui. 'efiind frica, nu poate să fie înfrînare de păcate şiîndreptarea vieii. -recum iarăşi David grăieşte /'u este lor sc0imbare, că nu s"au temut de Dumnezeu $-salm :@, 22).Adică, nu se sc0imbă păcătoşii din viaa lor cea fărădelege, nuse abat de la rău spre facerea de bine, fiindcă nu se tem de



Dumnezeu. 7, de s"ar teme, n"ar îndrăzni a face atîtea răutăi, şia mînia pe Domnul *udecătorul său şi Răzbunătorul5 -entru căfrica lui Dumnezeu este ca nişte zăbale şi frîu, întorcînd pe cel păcătos de la calea lui cea fărădelege, după cum scrie în -ilde

/!u frica Domnului se abate fiecare de la rău $-ilde, 1:, 29).-entru aceea vrînd şi oisi ca pe poporul +srail să "l sfătuiascăşi să"l întoarcă de la căderea păcatelor, le poruncea lor, caîntru început să aibă frica Domnului. /&ă fie frica #ui spre voi "zice " ca să nu greşii $leş. 24).6rica Domnului este povăuitoare la calea mîntuirii şiîncepătură a dragostei Dumnezeieşti, după cuvîntul aceluiaşioisi /Acum, +sraile, ce cere Domnul Dumnezeu de la tine, fără

numai să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi să umbli în toatecăile #ui şi să"# iubeşti pe 8l şi să slueşti DomnuluiDumnezeului tău, din toată inima ta $Deut. 14, 12). lată de la12?frica lui Dumnezeu se începe mîntuirea omenească, pentru căcel ce se teme de Domnul Dumnezeu umblă în căile lui, adică-ăzeşte toate -oruncile #ui şi"# iubeşte pe Dînsul şi"l slueşte#ui cu osîrdie.

+ar cum poate să cîştige cineva frica Domnului, ne învaă&fîntul loan =ură de Aur, zicînd /De vom gîndi, că pretutindenide faă stă Dumnezeu, şi nu numai pe toate le vede şi pe toatele aude pe cele făcute şi grăite, ci şi pe toate cele din inimi şi pe cele din adînc gînduri, pentru că *udecător este al gîndurilor şi al cugetelor inimii. De ne"am rîndui pe noi aşa, neam teme de8l, şi nici o răutate n"am îndrăzni a face, nici a grăi, nici a gîndiceva rău. -entru că spune"mi de ai sta de"a pururea lîngăîmpăratul, oare nu cu frică ai sta; %i cum tu înaintea luiDumnezeu stînd, rîzi şi şezi şi nu te temi, nici te cutremuri; &ănu defaimi îndelungă răbdarea #ui, pentru că cel ce te ducespre pocăină, îi rabdă îndelung, nici să începi a face ceva,negîndind mai întîi, cum că Dumnezeu înainte îi stă întru toatelucrurile. -entru că de faă îi stă, ori de mînînci, ori de bei, oride voieşti să dormi, ori de te mînii spre cineva, ori de răpeşti,



ori de te prea saturi, sau orice de ai face, să socoteşti căînainte îi stă Dumnezeu, şi niciodată în rîs nu vei cădea,niciodată spre mînie nu te vei aprinde. En gînd ca acesta de veiavea, de"a pururea în frică şi în cutremur vei petrece, ca şi cum

aproape de împăratul stînd. -înă aici =ură de Aur.lată cît de frumoasă povăuire este spre frica lui Dumnezeu amarelui acela învăător5Deci să ştim că frica lui Dumnezeu este începătură şi temeliea vieii celei plăcute lui Dumnezeu /începătura înelepciuniieste frica Domnului însă nu a înelepciunii celei lumeşti, ci acelei du0ovniceşti, care în #egea Domnului pururea se învaă şia plăcea Domnului se sîrguieşte. Acestei înelepciuni

începătură îi este frtca lui Dumnezeu, pe care ca pe o temelie sezideşte mîntuirea noastră, iar netemerea pe toate le risi peşte.=răind &ira0 /De nu se va inea cineva de frica Domnului cuosîrdie, degrab se va răsturna casa lui $&ira0 2B, 3). Aşaoamenii lumii celei dintîi, fără de frica lui Dumnezeu, întrufărădelegi petrecînd s"au risipit cu totul în cea mai de pe urmă pierzare aungînd.6aptele anilor de la mia a doua şi suta întîi

$De la anul 2444 pînă la anul 2144 după idirea lumii) întruaceşti ani, nimic însemnat făcîndu"se în partea cea de sub cer n"am aflat, afară de tiranică stăpînirea cea peste129oameni a uriaşilor, întîi care din începutul lumii pînă la potoperau domni ca la două sute1 după spunerea lui =0eorg0e!0edrinul. între aceia era al zecelea Azail cu numele, acela aaflat a lucra săbiile, zalele şi toate armele de război acelaşi şimaternul cel de aur şi de argint din pămînt, a săpa, a început,încă de asemenea şi fiecare dintr"înşii domn, ceva nou a scornitşi a învăat, unul vreo vrăitorie, altul g0icituri, altul farmece, şialtele neplăcute lui Dumnezeu, cu care îşi adunau loruşi mînialui Dumnezeu.1 ezi că uriaşii au avut 244 de împărai5 $însemnarea Ar0im.!leopa llie de la înăstirea &i0ăstria, *ud. 'eam). Enul rău om



Azail, două răutăi a scornit arma şi aurul cu argintul. !u armai"a autat iuimii şi mîniei, iar cu aurul şi cu argintul a plăcutlăcomiei omeneşti. în armă este tărie în războaie şi vărsare desînge, iar în aur şi în argint este nesaiul inimii şi înmulirea

griii. !u arma trupul, iar cu lăcomia sufletul se ucide.Amîndouă rele sînt.Rău este războiul cel purtător de arme, fiindcă firii omeneştiîi este potrivnic. -entru că firea noastră s"a zidit de laDumnezeu, nu spre război, ci spre blîndee, după asemănarea blîndeelor firii lui Dumnezeu. 'u i s"a dat ei de la Dumnezeucoarne precum uncilor, să împungă cu ele unul pe altul, nicidini mari ca vierilor celor sălbatici ca să muşte pe cineva şi să"

i mînînce, nici ung0ii ascuite ca leilor ca să zgîrie şi să rumpă,11Gci afară de toate acelea, ca să fie blîndă, paşnică,neînvrăbitoare, nerăutăcioasă, iubitoare de prietenie. +ar armele a ridica unul spre altul şi a face război, nu este lucrul blîndeelor, ci al iuimii, nu este al păcii, ci al dezbinării, nueste al dragostei, ci lucru al vrabei, decît care nimic nu poatesă fie mai amar în partea cea de sub cer. !ăci vraba este de la

diavolul, care $după cuvîntul lui (ristos) ucigaş de oameni afost din început $loan ?, @@).Rea este arma şi războiul, că se pune împotriva poruncii luiDumnezeu !elui ce porunceşte /&ă nu ucizi5 $leş. 24).Dumnezeu l"a zidit pe om ca să trăiască, iar războiul îl omoară pe el. Dumnezeu a 0otărît cu vreme viaa omenească după bunăvoirea &a, iar războiul curmă acea vreme, strică 0otarulvieii şi mai înainte de vreme $cu Dumnezeiască slobozire) peoameni din pămîntul celor vii îi prăpădeşte. Rău lucru esterăzboiul, căci el este potrivnic păcii cefei bune, prin careîmpărăiile se întăresc, cetăile se sălăşluiesc, oamenii seînmulesc, lăcaşurile se lărgesc, bogăiile prisosesc, iar războiul pe acea pace bună o face de nimic, pentru că răstoarnăîmpărăiile, risipeşte cetăile, pustieşte lăcaşurile, bogăiile le efuieşte şi întru sărăcie le aduce şi într"un ceas



134ucide oameni nenumărai, care în muli ani s"au înmulit. 'u înzadar 7avid rugîndu"se lui Dumnezeu, grăieşte /Risipeşteneamurile cele ce voiesc războaie $-salm GB, 33). Afară de l"ar

face bun războiul acela cineva, care după cuvioasă pricină seface. !ăci îndoit se face războiul unul care năvăleşte spreasuprire şi cu nedreptate asupreşte, iar altul care se apără pesine şi pe alii de asupreala vrămaşului celui nedrept. -entrucă războiul cel nedrept, păcat de moarte este, că şi uciderea,vinovat este udecăii aceleia ce după potop de Dumnezeu s "a0otărît /!el ce varsă &îngele omului, în locul aceluia se vavărsa &îngele lui $6ac. 9, G). +ar războiul ce se face cu pricină

cuvioasă, prin care cineva pe sine şi pe alii îi apără, acela nuca un păcat de moarte se udecă, ci mai ales uneori şi în ceaînaltă faptă bună a dragostei se socoteşte, de s"ar face cu bungînd, ca adică nu atîta pe sine singur, cît pe toată patria să"şi păzească întreagă de vrămaşii ce năvălesc şi să se ferească nunumai trupeasca sănătate a celor de aproape ai săi, cît şisufleteasca mîntuire a acelora, care s"ar fi vătămat căzînd înmîinile celor de altă credină. -recum se face în robia turcilor,

întru care creştinii, la necurăiile turceşti, iar uneori şi la lepă "darea de (ristos sînt silii. -entru unele ca aceste pricinifăcîndu"se războiul, îşi are lauda sa în &fînta &criptură, însuşiDomnul grăind /ai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are,decît ca cineva să"şi pună sufletul său pentru prietenii săi$loan 1:, 13). $-entru un război ca acesta cel ce voieşte aleasăsocoteală, să caute la întrebările creştinului filozof cu turcii înieile &finilor etodie şi !onstantin la luna lui ai în 11 zile).însă şi războiul cel ce se face cu cuviincioasă pricină, nutotdeauna este fără de greşeală, pentru că se amestecă în eluneori, măcar deşi nu de moarte, ci ca şi cum de iertare degreşeale, precum este pofta de răsplătire şi de slava deşartă.$-entru că războiul cel răzbunător cum că acela fără de păcatnu este, se scrie în viaa &fîntului ucenic Areta şi a celor cudînsul, cum 8lezboi împăratul 8tiopiei, asupra lui Dunaan



evreul, cu război mergînd ca să se răzbune pentru v ărsareasîngelui creştinesc şi către Dumnezeu rugîndu"se pentru biruină, i s"a răspuns de la Dumnezeu prin gura unui deDumnezeu văzător stare. !aută la luna lui 7ctombrie în 2@ de

zile). !i ca în scurt să zicemRău este războiul, măcar şi cel cuviincios, fără numai denevoie se face bunF dar mai bună este pacea şi fireasca blîndeeale firii omeneşti.Deci nu bine începătorul uriaşilor Azail a găsit cele de războiarme spre ung0iere omenească, căci a înmulit ucidereaomenească pe care a început"o !ain. %i socotesc că mai de131

multă osîndă şi pedeapsă este vrednic acesta decît acela.-entru că acela pe un om l"a ucis, iar acesta pe nenumăraioameni, pe muli fără de omenie într"armîndu"i a rînduit şivărsarea de sînge cea de sub cer a înmulit"o.încă nu mai mică răutate, acelaşi Azail a scornit şi aurul cuargintul, pentru că aceea şi războaielor şi uciderilor se fac pricinuitoare. 'u în zadar grăieşte &criptura /Rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint $+ Cim. G, 14). -entru că ce ridică

neam peste neam şi împărăie peste împărăie, oare nu argintulşi aurul; -entru că tot stăpînitorul avînd mult, încă mai mult pofteşte şi pentru aceea ia arme, adună putere şi război asupraărilor dimpreur ridică. !e"+ învaă pe tîl0ar a fura, pe 0oi săiasă la război şi pe călătorii cei nevinovai să "i ung0ie; !e"isileşte pe negustori a mini, a se ura; !e"i învaă pe cei bogaisă fie nemilostivi, a năpăstui, a răpi cele străine, a efui; !eorbeşte oc0ii înelepilor şi pe udecători îi sileşteca să facă udecăi nedrepte; 7are nu argintul şi aurul; !u adevărataceasta este începătură a toată răutatea, aceasta l"a îndemnat pe luda ca să"# vîndă pe Domnul său5 Aceasta pe Anania şi&afira înaintea feei &finilor Apostoli a mini i"a învăat $6apte:, 1)5 Aceasta şi spre lepădarea de (ristos i"a adus pe uniicreştini în vremea prigoanei. !el ce voieşte o povestireminunată de aceasta, să citească în cartea ce se c0eamă /#ină



rouroasă, după minunea a şasea, pentru -avel preotul -ersiei,cum pentru aur s"a lepădat de (ristos şi cu mîna sa cincifecioare sfinte le"a tăiat. %i ce rău nu face aurul şi argintul; Decare niciodată nu poate să se sature inima lacomilor, care $după

cuvîntul &fîntului loan =ură de Aur) ar voi ca şi pămîntul să fiede aur şi zidurile de aur, poate şi cerul şi văzdu0ul de aur. Dar ce folos este dintru aceasta, cînd i se vătăma sufletul; !edobîndă este din aurul şi argintul ce degrab piere, cînd pentrudînsul se prăpădesc eşnicele bunătăi cele din !er; 6ărănumai la milostenii de ar c0eltui cineva acelea, ar afla folos,11? precum este scris /+zbăvirea sufletului omului este bogăia sa

$-ilde 13, ?).-entru uriaşi se află un basm, la grecii făcători de sti0uri, caşi cum ei adunîndu"se împreună, s"au sfătuit ca să ridice războiasupra !elui ce locuieşte la !eruri Dumnezeu, şi începură acăra munii cei înali la un loc şi ai pune pe ei unul peste altul,ca aşa să poată aunge înălimile cereşti. +ar Dumnezeu cutunete şi cu fulgere din înălime i"a trăznit pe ei şi munii cuvîntul cel cu viscol i"a risipit. >asmul acesta şi altele asemenea

cu acesta pentru uriaşi, cine va voi să ştie, să caute în !artea a:"a a lui 7vidiu făcătorul de versuri, care se c0eamăetamorfoze.+storia Arabă spune, cum şi împărăia 8giptului s"ar fiînceput a fi înaintea potopului, şi anume pe împăraii 8giptuluiîi numără 1G pînă la potop. !i istoricul grec cel mai înainte zis"=0eorg0e !0edrinul " grăieşte !ă nu este aceea adevărată,deci şi noi prin tăcere alăturea trecem lucrul cel neadevărat.6aptele anilor de la mia a doua şi suta a doua$De la anul 2144 la anul 2244 de la idirea lumii) 6ăcînduseîn anii aceştia multe fărădelegi, între oamenii aceia ce preaspurcat vieu au, s"a aflat 'oe pe pămînt om plăcut luiDumnezeu, pentru care se scrie /'oe era om drept şidesăvîrşit în tot neamul său şi a plăcut lui Dumnezeu şi a aflatDar înaintea Domnului Dumnezeu $6ac. G, 9). Deci cruînd



Domnul Dumnezeu pe 'oe plăcutul &ău şi vrînd să "l ferească pe ei întreg de pedeapsa potopului care venea peste toatălumea şi să"l facă pe el al doilea tată după potop şi începător de neam lumii celei ce avea să fie, i"a vestit lui prin

Dumnezeiasca descoperire pentru vremea potopului care seapropia, că după 124 de ani, va veni potopul pe faa a tot pămîntul. Aşa se scrie pentru vestirea aceea /is"a Dumnezeucătre 'oeF 'u va petrece Du0ul eu în oamenii aceştia, fiindcătrup sînt $6ac. G), ca şi cum ar zice5 De vreme ce oameniiaceştia în trupeştile patimi s"au afundat şi în necurăiile păcatelor, ca porcii în noroiul tinei se tăvălesc, pentru aceea iaurît pe ei Du0ul eu şi"i voi pierde pe ei de pe pămînt, însă

voi mai îngădui, încă puin aşteptînd întoarcerea lor şi vor fizilele lor $în care"i voi îngădui pe ei) ani 124, iar dupăîmplinirea acelora, de nu voi vedea pocăina lor, nu"i voi maiîngădui pe ei, ci cu potopul de tot îi voi pierde pe ei şi pămîntul cei spurcat îl voi spăla cu apele de necurăiile păcatelor omeneşti $!onf. =ură de Aur, Augustin şi leronim).Deci a fost acea descoperire a lui 'oe pentru potop, >ibliileruseşti în anul 24@2, iar după 0ronografi 2122.

%i a poruncit Dumnezeu lui 'oe ca să facă corabia din lemneneputrezitoare şi l"a învăat pe el cum s"o facă, şi cîtă cumărimea, precum scrie în !artea 6acerii. Deci a început 'oe săfacă corabia aceea, nu cu puină osteneală, la un munte înalt.+ar oamenii văzînd"o aceea se mirau că atîta de mare corabieface şi nu lîngă ape, ci la loc înalt. %i întrebau pe 'oe deaceea -entru ce de un lucru ca acela neobişnuit şi cu atîtaosteneală se apucă; +ar el le spunea lor, de cea peste tot pămîntul pedeapsă a potopului care cu Dumnezeiască mînievenea, pentru înmulirea păcatelor omeneşti. %i va aunge " lezicea " apa la locul acesta înalt în muntele pe care este corabiaşi va ridica133corabia. %i nu numai în muntele acesta, ci şi pe toi munii cei preaînali care sînt sub cer îi va întrece şi"i va acoperi apa



potopului.Aceasta spunîndu"le 'oe oamenilor celor păcătoşi, îiîndemna pe ei spre pocăină, ca să se teamă de Dumnezeu şi săînceteze de la păcate, doar se va milostivi Dumnezeu şi va

crua zidirea &a şi îşi va întoarce mînia &a.%i s"a auzit de acel lucru al lui 'oe în toată lumea şicuvintele lui se povesteau pretutindeni. !ă un om ca acestazideşte o corabie cu o mărime neobişnuită şi spune că va să fie potop peste tot pămîntul şi muli de departe veneau ca să vadăcorabia ce se făcea şi să audă propovăduirea lui 'oe. Deciomul lui Dumnezeu rînduindu"i pe ei spre pocăină, le propovăduialor venirea potopului ceea ce asupra păcătoşilor se

apropia. Drept aceea şi propovăduitor al dreptăii s "a numit 'oe de &fîntul Apostol -etru $++ -etru 2, :).Deci cei ce auzeau, unii se îndoiau, iar alii nu credeau şiocărau propovăduirea lui 'oe şi rîdeau de facerea corăbiei, iar alii crezînd se înspăimîntau şi oarecum începeau a seîndrepta. !i trecînd un an şi altul şi mai muli, dacă nu vedeauvenind potopul, iarăşi se întorceau la cele dintîi fărădelegi şicu totul întru minciună socoteau propovăduirea lui 'oe şi

lucrul lui de rîs îl aveau. +ar Dumnez eu mai mult întărîtat fiindde păcatele omeneşti se mînia şi grăia /oi pierde pe omul cel"am făcut din pămînt, de la om pînă şi la dobitoc şi de la igănii pînă şi la păsările cerului $6ac. G, G). !ă precum pe unîmpărat, asupra cuiva din boierii cei de sub stăpînirea lui pentru vreo greşeală mare iuindu"se, nu numai singur pe celce a greşit îl pedepseşte cu moarte, ci şi casa aceluia o stricăşi pe casnici îi risipeşte " aşa şi Domnul Dumnezeu, asupra păcătoşilor acelora oameni ce #"au întărîtat pe 8l, foartemîniindu"se, nu numai pe dînşii să"i prăpădească de pe pămînt,ci şi pe toată insecta s"o piardă şi pe tot pămîntul pustiu să"l pună, cu dreptate a udecat.&crie şi istoricul caldeu >erosos, că nu numai 'oe, ci şi alidrepi, pedeapsa cea viitoare a potopului o propovăduiau şi pe pietre o scriau acea proorocie. Deci care erau acei drepi; De



crezut este înelegerea tîlcuitorilor, cum că #ame0 $nu acel dinneamul lui !ain, ci cel din ai lui &et) tatăl lui 'oe şi atusalemmoşul lui 'oe şi tatăl lui #ame0, care amîndoi atunci între ceivii erau, bărbai drepi şi lui Dumnezeu plăcui, aceştia îi

autau lui 'oe ca să le propovăduiască acelea, la pocăinăridicîndu"i pe păcătoşi. !i oamenii acei fărădelege, afundai fiindîntru adîncul răutăilor, nu băgară de seamă, împietrindu"li"se124inima lor şi de rîs şi de ocară aveau sfătuirile sfinilor bărbai 13@a lui 'oe, #ame0 şi atusalem. +ar cînd era 'oe de :44 de ani

de la naşterea sa, a născut trei fii pe &em, (am şi lafetF şi sesilea în toate zilele la lucrul corăbiei şi la propovăduirea pocăinei. M N O . . ,Din singure numele fiilor lui 'oe se poate vedeaînelepciunea lui 'oe şi proorocească lui mai înainte vedere.-entru că aşa le"a pus lor numele, precum avea să fie întrudînşii lucrul şi în ce fel vor fi neamurile cele ce aveau să iasădintru dînşii. -entru că &em se tîlcuieşte în limba evreiască

/slavă sau /numeO slăvit. (am se c0eamă /fierbineală şinegreaă, iar lafet se numeşte /lărgime sau covîrşire.%i s"a împlinit întru dînşii şi întru neamurile cele ce au ieşitdintr"înşii numirile acelea, ca nişte proorocii cu singurelucrurile. -entru că &em $precum mai pe urmă aceasta se vaarăta) era c0ip al rînduielii -reoeşti, care îşi mai primeşte ei şislavă, sluind lui Dumnezeu şi proslăvindu"# pe 8l, pentru căDumnezeu grăieşte /-e cei ce ă proslăvesc pe ine îi voi proslăvi $+++ Regi 2, 32). (am a înc0ipuit rînduiala lucrătoruluinegru, de popor simplu care se încălzesc întru osteneli şi dinsudoarea feei sale mîncînd pîiriea şi sluba cea neagrălucrînd"o. lafet era înc0ipuirea al pestei măsură împărăii, careîşi prea lărgise puterea şi stăpînirea sa. Mîncă de mirare este şi aceasta întru dreptul 'oe, că pînă la:44 de ani a petrecut fără însoire, întru feciorie cu întreagă



curăie, precum de aceasta înelege &fîntul loan =ură de Aur lacare se unesc şi din scriitorii de istorii unii ca lacob, >ergominşi 'avclir. %i cu adevărat de mirare este, cum în milocul aatîta popor fărădelege, care întru necuraii de curvii totdeauna

la arătare se spurcau, el unul s"a ferit curat din tinereele sale.7, ce mărime a întregirii înelepciuni5 7, ce tare înfrînare5 %iviaă prea aspră5 !ăci să se ştie !ă fecioria nu fără multă şimare omorîre a trupului se păzeşte. Deci se poate a înelege,că acel curat cu trupul şi cu du0ul drept, prin multe postiri şiosteneli îşi omora trupul său, pînă la atîia ani, ferindu"se de prietenia celor fărădelege şi fugind de împreuna petrecere cuei la cele singuratice, fără tulburare şi nesmintitoare locuri

sălăşluindu"se şi rugîndu"se lui Dumnezeu, cu nădedeamîntuirii celei veşnice, care prin enirea, lui esia avea să fie.+ar cînd i s"a descoperit lui de la Dumnezeu de potopul cel întoată lumea împreună şi de aceea, cum că el prin corabie aresă fie mîntuit de potop, şi cum că dintr"însul iarăşi va să seînmulească neamul omenesc, atunci prin -orunca Domnului,după cea în :44 de ani feciorească a sa viaă, şi"a luat femeiecu frica lui Dumnezeu cu 144 de ani înaintea potopului, nu

pentru cea dulce patimă trupească, ci ca începînd a face roadă,13:înainte să gătească seminia din care era să iasă popoareledupă potop. %i născînd trei fii, se pare că a încetat de aînsoirii împreunare, pentru că nu mai pomeneşte &criptura demai muli fii născui dintr"însul, nici pînă la potop, nici după potop. 'u zice de dînsul aceasta pe care o spune despreceilali strămoşi, ca $după naşterea celui dintîi) a născut fii şifete. ăcar deşi unii istorici din cei de alt pămînt, spun că 'oedupă potop a născut pe al patrulea fiu cu numele loni0 $!onf.loan 'avclir, fila 12), ci de vreme ce în &criptură nu se pomeneşte aceasta, deci necrezută ne este nouă. +ar acel loni0,se pare a fi acela dintre fiii lui lafet loian sau lovan din care aieşit poporul ioaniilor, iar din acel popor au ieşit grecii.6aptele anilor de la mia a doua şi suta a treia



$De la anul 2244 la anul 2344 de la idirea lumii)#ame0 dreptul fiul lui atusalem, tatăl lui 'oe, a murit maiînainte de tatăl său atusalem, înaintea potopului cu 3: de ani.%i a fost sfîrşitul lui #ame0 după >ibliile ruseşti în anul

212B, iar după 0ronogr<fi în anul 224B. A trăit #ame0 de toianii vieii sale ::3.+ar atusalem tatăl lui #ame0, moşul lui 'oe, a murit tocmaiînaintea potopului, după spunerea lui leronim şi a celorl ali. +ar evreii şi aceasta o spun că numai cu şapte zile înaintea potopului a murit atusalem.&fîrşindu"se 124 de ani, de la acea descoperiredumnezeiască, care i s"a făcut lui 'oe după potop şi iată anul

potopului apropiindu"se şi terminîndu"se corabia, a băgat 'oeîn ea toate cele de trebuină iui şi a necuv<ntătoarelor vieuitoare, pe care avea să le bage cu sineF precum de laDumnezeu i se poruncise lui. întru acea vreme tot trupul şi"aspurcat calea lui pe pămînt, şi văzînd Dumnezeu pămîntulspurcat de urîtele fapte ale oamenilor păcătoşi şi mai multnesuferindu"i pe ei şi udecînd cu dreptate cu apele să"i piardă pe eiF a poruncit lui 'oe să intre în corabie cu femeia şi cu fiii

şi să bage cu sine dobitoacele şi fiarele şi păsările din celecurate cîte B şi din cele necurate cîte 2, pe care ceaAtotputernică şi poruncitoare îna lui Dumnezeu, la 'oe şi la!orabie le"a adunat, îmbl<nzind în ele mînia cea de fiară şinesaiul păsărilor celor de trupuri mîncătoare, încît erau întredînsele şi leul ca mieluşelul şi uliul ca porumbelul, şi a intrat 'oe cu toate acelea în corabie, cu B zile înaintea potopului. %iîn anul vieii lui 'oe G41, la luna lui Aprilie în 2B de zile $6ac.B, G) $Alii în 1B zile spun), a năvălit potopul pe pămînt, denăprasnă, izvoarele apelor din pămînt izbucnind, rîurile13Gvărsîndu"se şi cereştile g0eaburi desc0izîndu"se şi a fost ploaie @4 de zile şi @4 de nopi pînă ce a acoperit apa faa a tot pămîntul şi le"a pierdut toate. -entru că de 1: coi era apa pedeasupra munilor celor prea înali.





cetăile, copacii, munii şi zidirile cele înalte, fugeau oameniiîncoace şi încolo, cei ce se însurau şi se ospătau, se sculaudegrab de la ospăuri, înspăimîntai cu feele gălbenite şi căutauîn ce parte să scape. irele şi mireasa cu grăbire de pe pat

sculîndu"se şi din cameră fugind, se despăreau de la sineşi,unul încolo altul în altă parte, fugind şi vrînd să scape de ape.13BAlergau prin case încoace şi încolo cutremurai şi maicile cu pruncii cei mici purtîndu"i, nu ştiau unde să fugă. Alii se suiau peziduri înalte, pe case, pe stîlpi, pe turnuri, pe acoperişuri, unii princopacii cei înali se suiau, alii cu sîrguină la cei înali muni şi lacele mai înalte dealuri alergau, dar în zadar, pentru că nimeni nu

putea să scape de acea silnică pedeapsă a apei. %i la care seîntîmplase luntre şi şedeau în ele şi acelea de cumplitele valurilesne răsturnîndu"se se afundau şi se pierdeau. -este tot frică, peste tot cutremur, peste tot moarte înaintea oc0ilor le era. 7, cîtde ale le era atunci, căci n"au ascultat pe 'oe care le spunea lor şi le propovăduia de potop, ci rîdeau de el şi"l batocoreau5 -entrucă atunci ziceau 7, 'oe, 'oe, cît de înelept eşti tu că i"ai gătitcorabia5 7, cît de ticăloşi şi fără de minte şi nepricepu i ne"am

făcut noi, necrezînd proorocească propovăduirea ta5 7, de s"ar putea să intrăm acum noi în corabia ta5 7, cît am dori ca în eatoată viaa noastră măcar şi încuiai s "o petrecem5 -uteam, darnamvrut, iar acum voim şi nu putem. Enele ca acestea şi celeasemenea acestora grăindu"le, fugeau de moartea potopului ceeace"i alunga pe ei, unul pe altul întrecîndu"l şi la locuri înalteîng0esuindu"se şi unul pe altul împingîndu"l. 7, cît de prea marefrică şi cutremur le era acelora, ce stăteau pe munii şi pe dealurilecele înalte şi priveau apa ceea ce peste tot pămîntul venea, petoate răsturnîndu"le, pe oameni şi pe dobitoace înecînd, cetăile şizidurile doborînd, munii şi dealurile acoperindu "le şi apa şi ladînşii la toi apropiindu"se şi înecîndu"i pe ei, ii se suia întîi pînă lagenunc0i şi pînă la brîu, apoi şi pînă la grumai.De aici, o, omule5 -oi să înelegi cît de mare răutate este



păcatul, care a adus peste toată lumea o pierzare ca aceea. %i dea fost atunci un potop de apă ca acela, apoi în ce fel va fi potopulcel cu foc, întru a doua enire a lui (ristos; &ă gîndeşti cît deînfricoşat va fi Dumnezeu udecind, care acum este ilostiv

iertînd5întru acea vreme strimte vor fi de pretutindeni căile păcătosuluiom, întru înălime se va vedea *udecătorul, foarte mîniat,=roaznic, de a !ărui faă se va cutremura !erul şi pămîntul. *osse va vedea straşnica prăpastie a =0eenei, de"a dreapta păcatelemustrîndu"te pe tine, de"a stînga mulimea demonilor, a căroranumai singură vederea mai înfricoşată este decît toată munca,înlăuntru ştiina mîncînd şi ca focul arzîndu"te, dinafară toată

lumea fiind cuprinsă şi arsă, cerurile aprinzîndu "se şi risipindu"se,sti0iile învăpăindu"se şi topindu"se $++ -etru 3, 14). Cicălosule păcătos, de pretutindeni de amarele primedii şi de frica cea rnarecuprinzîndu"te, unde vei putea să fugi; 7ri ai voi să te ascunzi,13?apoi îi va fi cu neputină. &au să te arăi 6eei lui Dumnezeu,cu nesuferire îi va fi iuimea #ui cea mare. De mă întrebi, cineva cleveti asupra ta; îi spun, că toate sti0iile. 6iindcă mî"

niindu"se iditorul, toată zidirea se iueşte asupra aceluia ce + amîniat.Deci a fost potopul pe faa a tot pămîntul 1:4 de zile, apoi cu porunca lui Dumnezeu au început a scădea apele, pentru că şiaadus aminte Dumnezeu de 'oe şi de cele ce erau cu dînsul încorabie $6ac. BF 6ac. ?). %i s"a aşezat corabia în uniiAraratului în Armenia la luna lui &eptembrie în 2B de zile. însănu îndată s"a arătat din ape pămîntul, împuinîndu"se încetapele pînă la luna lui Decembrie. Apoi vîrfurile munilor s"auarătat şi aştepta 'oe în corabie multe zile, precum în cartea6acerii se scrie, pînă ce apa de pe pămînt va scădea. %idesc0izînd fereastra, trimitea uneori corbul, alteori porumbia,vrînd să ştie, oare este acum uscăciune pe pămînt; %i a ştiutcă a scăzut apa de pe faa pămîntului cînd corbul nu s "a maiîntors, iar porumbia cu crengua de măslin a venit la dînsul. %i



a mai petrecut încă 'oe în corabie aşteptînd uscatul celdesăvîrşit. +ar în luna lui artie în ziua întîi a descoperit 'oeacoperămîntul corăbiei şi a văzut că scăzuse apa de pe faa pămîntului, însă nu ieşea din corabie, ci aştepta Dumnezeiasca

poruncă. Deci la luna lui aprilie în 2B de zile cînd iată cu totulse uscase pămîntul de ape, îi fu lui Dumnezeiasca -oruncă, casă iasă din corabie cu toate cele ce erau în ea.+ar el ieşind îndată a zidit Altarul lui Dumnezeu şi a adus dindobitoacele şi din păsările cele curate, ertfă de mulumire, pentru izbăvirea din potop şi a fost acea ertfă bineprimită luiDumnezeu. %i a luat 'oe iarăşi de la Dumnezeu bînecuvîntareacea mai dinainte, care oarecînd lui Adam i se dăduse. Adică

iarăşi şi a se înmuli şi a umplea pămîntul şi a "l stăpîni pe el şi pe toate fiarele şi dobitoacele, păsările şi peştii şi pe toatecele ce se mişcă pe pămînt şi în mare. încă a luat binecuvîntare ca să mănînce carne şi peşte, care mai înaintede potop în seminia lui 'oe, care se trăgea din &et, aceasta nuera, $fără numai întru a lui !ain şi în uriaşi, după spunereaistoriei caldee, de este aceea adevărată).Apoi temîndu"se 'oe, ca nu cîndva iarăşi după potop să mai

fie şi să piardă toate, Domnul Dumnezeu mîngîindu"l pe el, a pus către dînsul aşezămîntui cel nou al &ău, ca adică să nu maiaducă potop spre pierzarea a tot pămîntul, iar întru semnulacelui aşezămînt a pus curcubeul pe nori. Aşa ilostivuliditor &"a împăcat cu zidirea &a şi a binecuvîntat pămîntulspre aducere de roadă, aşezînd vremile şi numindu"le/&emănat şi secerat, frigul şi căldura, vara şi toamna, ziua şinoaptea nu139vor înceta $6ac. ?, 22). %i a dat Dumnezeu -oruncă lui 'oe şila tot neamul omenesc ce avea să fie dintr"însul, ca să nu fievărsare de sînge şi ucidere între oameni, fiindcă după !0ipullui Dumnezeu este zidit omul. +ar de ar îndrăzni cineva a ucide pe cineva, apoi să se ucidă ucigaşul /!el ce varsă sînge deom, în locul aceluia sîngele lui să se verse $6ac. 9, G). %i aşa



după potop a început iarăşi pămîntul şi neamul omenesc pedînsul şi toate animalele a se înnoi şi a se înmuli./%i"a adus aminte Dumnezeu de 'oe zice &criptura, nu ca şicum îl uitase, întru atîta de înfricoşată vreme, de apele

potopului în corabie purtîndu"se şi între viaă şi moarte fiind,ci pentru că venise ceasul ca să"l mîngîie pe robul &ău,începînd apele potopului a le scădea. -entru că nu estemî0nire a drepilor, care întru bucurie nu s"ar preface, precumşi păcătoşilor nu le este bucurie, care întru mî0nire nu s "ar sc0imba. Am auzit cum toate bucuriile şi veseliile păcătoşilor celor ce erau înaintea potopului s"au sc0imbat brusc în amarătînguire şi în cea desăvîrşită pierzare. +arăşi auzim şi de ale

dreptului 'oe, care în multă frică a fost, cum toate cele deîntristare, spre bucurie şi veselie lui i s"au sc0imbat. !înd deunele ca acelea înfricoşate a toată lumea pedepse ale potopului, cu ilostivirea lui Dumnezeu scăpînd, au ieşit lauscat, cu cei ce erau ca dînsul întreg şi sănătos, o, cumatuncea el şi fiii lui şi toate vieuitoarele, fiarele şi dobitoaceleşi păsările s"au veselit5 %i"a adus aminte Dumnezeu de 'oe, pecare niciodată nu"l uitase. !ăci cum putea să"şi uite pe

plăcutul &ău; !el ce în proorocia +saiei grăieşte /7are va uitamaica pe pruncul său, ca să nu"şi miluiască pe fiii pînteceluiei; %i măcar deşi maica şi"ar uita pe fiul ei, iar 8u nu te voiuita pe tine $+saia @9, 1:).!orbul nu s"a mai întors în corabie, porumbul s"a întors.Aceasta o putem avea în c0ipul omului celui păcătos, care îşiîndelungă pocăina sa din dimineaă în dimineaă şi nu seîntoarce la mîntuirea sa ca şi la corabie, iar la întuitorul ca şila 'oe. +ar dreptul măcar de ar şi zbura cîndva din corabiadreptăilor sale, după vreo împiedicare a vrămaşului, căzînd înoarecare greşeală, însă nezăbovind mult, îndatăşi sluindu"sese întoarce la Dumnezeu cu suspinare ca porumbia, avînd îngură ca o stîlpare de măslin, Rugăciunea cea lăcrimicioasă şi bine primită şi smerita mărturisire de păcatele sale, cu nădedede iertare, după cuvîntul -salmistului /is"am mărturisi"voi



asupra mea fărădelegea mea Domnului, şi Cu ai lăsat păgînătatea inimii mele $-salm 31, G).!u corbul asemenea este omul păcătos. !ă precum corbul se0răneşte cu carne din stîrvurile cele putrezitoare, aşa el cu ale

,@4 P sale mîrşave fapte pătimicioase, mai amar decît cu stîrvuriiecele împuite, iubeşte să"şi sature pe al său suflet. +ar cu porumbia asemenea este omul cel îmbunătăit care defăimastîrvuriie de Dumnezeu urîtelor fapte şi se îngreoşează de ele,şi zboară prin c0ipurile vieii celei plăcute lui Dumnezeu, ca pela nişte pomi de măslin, pe la bărbaii cei drepi şi de la aceiaca nişte crengue de măslin îşi adună luişi folosul.

încă şi pe corabia lui 'oe putem s"o aducem spredu0ovnicească deprinderea noastră, asemănînd"o pe ea. 'oeeste c0ip al lui (ristos, corabia este c0ip al >is ericii lui(ristos, potopul prigonirea este asupra >isericii, n"a cufundato potopul pe corabia lui 'oe, nici prigoana n"o va birui pe>iserica lui (ristos /-orile iadului n"o vor birui $atei1G,1?). în corabie erau fiii lui 'oe împreună cu celenecuvîntătoare vieuitoare, în >iserica lui (ristos sînt cei buni

creştini şi cei răi, adică drepii şi păcătoşii împreună se află.%i precum în corabia lui 'oe, pentru oameni şi vieuitoarelecele necuvîntătoare de potop au fost mîntuite şi s "au păzit, aşaşi în &fîntă >iserică pentru cei drepi şi păcătoşii se păzesc şise mîntuiesc prin Dumnezeiasca ilostivire. !orbii sînt ereticii$sectarii) cei ce de la corabia bisericească au zburat,depărtîndu"se şi neîntorcîndu"se. +ar porumbia este c0ip alDu0ului &fînt, ramura de măslin cea din gură este Darul şiilostivirea DomnuluiF sfîrşitul potopului este ziua cea de peurmă a veacului acesta.într"alt c0ip 'oe este (ristos, corabie " -rea !urata6ecioară de Dumnezeu 'ăscătoarea, care a primit înlăuntrul ei pe (ristos !el ce în ea s"a întrupat. -otopul este blestemul cela tot neamul, în care s"a scufundat toată lumea. -orumbia esteDu0ul &fînt cel ce a umbrit"o pe -rea !urata 6ecioară şi i"a



adus ei ca o ramură de măslin împlinirea Darului. 6iarele şidobitoacele, cele îmblînzite în corabie de potop, sînt oamenii păcătoşi cei mîntuii din potopul iadului, prin Rugăciunile şifolosirea -reacuratei de Dumnezeu 'ăscătoarei.

+arăşi într"alt c0ip !orabie este omul, 'oe sufletul, potopeste lumea care în răutate zăcînd, este prea plină dedeşertăciuni şi de ispitele cele de multe feluri. ieuitoarelecele necuvîntătoare dinlăuntrul corăbiei sînt patimile în omcele sufleteşti şi trupeşti. !ele sufleteşti patimi zic adicăiuimea, mînia, răutatea, urîciunea şi cele asemenea acestora,iar cele trupeşti patimi sînt aprinderea trupească spre păcat,mîncarea cea cu îmbuibare, beia şi celelalte ca acestea. !orbii

ce se 0rănesc cu stîrvuri, sînt gîndurile cele rele înspurcăciunile păcatelor, cu îndulcire în inimă afundîndu"se şiîn ea zăbovindu"se, porumbiă oftătoare este ştiina, măslinul1@1este socoteala care pe toate patimile le ocîrmuieşte şi leîmblînzeşte.După c e a ieşit 'oe din corabie a început a lucra pămîntul cufiii săi, aflînd c0ipul de arat cu perec0ile d e boi, pentru că mai

înainte $precum am zis mai sus) nu ştiau oamenii ralia, nici plugul,ci singuri cu mîinile lor lucrau brazdele, iar 'oe acea mailesnicioasă lucrare de pămînt a aflat"o şi pe toi i"a învăat.în anul al doilea după potop, &em de 144 de ani fiind, a născut pe ArfaHad, după aceea a născut şi pe ali fii şi fiice. #a fel şi lafetşi (am începură a naşte pe fiii lor, care venind în vîrstă se însurauşi făceau copii şi se înmulea din an în an seminia omenească şise înnoia lumea iarăşi, care se prăpădise de potop.&e povesteşte în +storii, cum că după acel mare potop, muli anitrecînd, au mai fost şi alte potopuri, dar nu peste tot pămîntul, fărănumai în oarecare pări precum în ara grecească, în care două potopuri spune =0eorg0e !0edrinul $!0edrin, fila 1@), cel dintîi în0otarele Aticeşti în zilele împăratului Ag0ig, cel de "ai doilea înCesalia în zilele împăratului Decalion. +ar cronicul leşesc $polon)care se numeşte &tricovsc0i, mai multe decît acelea potopuri



numără, cel ce voieşte să caute acolo la fila B.+ar la 9 ani după potop, 'oe a aflat şi a răsădit via şi vin dinstruguri storcind şi gustînd şi cea prea aleasă băutură văzînd "o cugust şi sănătoasă şi veselitoare, mai întîi a adus "o lui Dumnezeu

spre ertfă $ca şi cum mai înainte prooroceşte înc0ipuind cea fărăde sînge ertfă care avea să fie în Darul cel nou întru care acum, prin c0ipul vinului, se săvîrşeşte de viaă făcătorul &îngele lui(ristos).După săvîrşirea acelei ertfe a lui, a băut 'oe vin destul neştiinddin început ce fel este puterea aceluia, şi îmbătîndu "se a adormitşi s"a dezgolit în somn. %i după întîmplare văzîndu "i goliciuneamilociul fiu, cu numele de (am, a rîs şi ducîndu "se a spus frailor

săi lui &em şi lui lafet, ocărind goliciunea tatălui său. Deci aceiadefăimîndu"i nebunia lui, luară o 0aină şi punînd"o pe amîndouăumerile sale, au mers căutînd înapoi şi au acoperit goliciuneatatălui lor, avîndu"şi feele lor întoarse şi nu văzură goliciuneatatălui.-entru aflarea vinului se află la oarecare scriitori de +storii, o povestire ca aceasta En ap din turma lui 'oe s "a deosebit şiumblînd prin muni a aflat o viă de vie sălbatică şi struguri de care

a mîncat şi s"a îmbătat. Apoi întorcîndu"se la turmă ameit şi întăritde vin, a început ca un beat a uca repezindu"se la celelaltedobitoace şi cu coarnele împungîndu"le, pînă ce1@2slăbind s"a culcat şi a adormit. Apoi mult dormind s "a deşteptat şiera blînd ca şi mai înainte şi iarăşi alergă în munte la struguri. Aşaîn toate zilele apul acela făcînd, 'oe văzînd aceea se mira şi aînceput a pîndi pe apul acela, vrînd să ştie de unde i se face luiaceea. Deci despărindu"se apul de turmă, a mers după dînsuldinapoi 'oe şi văzîndu"l pe el mîncînd struguri din via ceasălbatică, s"a dus acolo şi singur el gustînd din struguri, i"a iubitcă erau primii la gustare. Deci a început din acea viă sălbatică aaduna şi a răsădi vie. Apoi via cea răsădită a adus struguri maimari şi mai cu gust decît cei dintîi, pe care 'oe în vas storcîndu "i a băut şi s"a îmbătat şi aşa s"a început vinul.



Alii spun că nu 'oe întîi a fost răsăditor al viei, ci din începutera de Dumnezeu zidit vinul, spre sănătatea şi veselia oamenilor, precum şi celelalte doftorii, din pămînt de Dumnezeu sînt zidite.6iindcă şi vinul doftorie aleasă este stomacului, drept aceea şi

Apostolul către Cimotei grăieşte &ă nu bei apă, ci puin vin săobişnuieşti pentru stomacul tău şi pentru cele dese slăbiciuni aletale. $+ Cim. :, 23). +ar cum că din început înainte de 'oe era vinul,o asemuiesc eu aceasta din cuvintele lui (ristos cele din8vang0elie, unde pentru oamenii cei ce au fost înaintea potopuluigrăieşte /încau, beau, se însurau $#uca 1B, 2B). Dacă la nuni beau pînă la veselie, deci nu apă ci băutură beivă, care este vinul,din care şi poftă trupească " după cuvîntul Apostolului " în

mădulări se naşte. 7 socoteală ca aceasta care spune că este băutura vinului mai înainte de potop, se potriveşte cu istoriacaldeiască ce zice că mîncarea cărnurilor era mai înainte de potopîn poporul cel răzvrătit, iar mai ales la uriaşi. însă cei mai muligrăiesc, că mai înainte de potop nu erau între oameni mîncări decarne şi băuturi de vin, pînă la ieşirea lui 'oe din corabie, care aluat de la Dumnezeu binecuvîntare să mănînce carne, şi el întîi aaflat vinul.

+ar încă şi aceasta o povestesc unii pentru răsădirea viei cum 'oe răsădind via vinului o a adăpat pe ea la rădăcină cu sînge de@ vieuitoare, ung0iind un leu, un porc, un miel şi o maimuă şi caşi cum ar fi luat via putere din sîngiurile ivinelor acelora, ca adicăsă lucreze năravurile lor întru cei ce beau vinul.%i se vede întru cei ce se îmbată de vin, că unii asemenea sîntca leul iui, cumplii, îndrăznei vrînd să se apuce şi să se bată cuoricine. Alii deasemenea ca porcii puturoşi, mîrşavi, în noroi ca şi porcii tăvălindu"se. Alii se aseamănă cu mielul, blînzi, smerii,rugîndu"se lui Dumnezeu cu umilină. +ar unii se aseamănă cumaimua, glumesc, rîd, se marg0iolesc şi multe1@3fără de ruşine fac, însă acestea nu ca nişt e adevărate, ci canişte g0icituri politiceşti, să se socotească de cei politiceşti.încă să nu se treacă aici şi (am, batocoritorul de tată, acela



a batocorit golătatea tătîne"său, iar &fînta &criptură $precum&fîntul =ură de Aur înelege) o batocoreşte pe neruşinareaaceluia, cînd în istoria aceea a pomenit de !anaan fiul lui,zicînd A văzut (am tatăl lui !anaan goliciunea tatălui său

$6ac. 9, 22). !ăci nu fără de taină la acest loc s "a pomenit!anaan fiul lui (am, ci spre mustrarea şi batocorirea lu isingur (am. Dar care este acea mustrare; Aceasta (am atîtaera de împătimit la trupeasca neînfrînare şi împilat laîmpreunarea trupului precum calul şi catîrul, întrucît şi învremea înfricoşatului potop, în corabie fiind, cînd toi încutremur mult erau, el unul nefricosul şi neruşinosul nu s"aînfrînat de femeia sa şi a zămislit pe !anaan fiul său. Deci cînd

&fînta &criptură povestind cum (am îşi batocori tatăl, pomeneşte de !anaan, îi mustra acea neruşinare şi neînfrînarea lui (am, ca şi cum zicîndu"i Cu batocoreşti pe tatăl tău,care în somn nesimind se dezgolise, iar pe tine te va batocoritoată lumea, că în vremea potopului cea atîta de spăimîntată şide cutremur, cînd toi se temeau de groaza lui Dumnezeu şi îşiaveau moartea înaintea oc0ilor şi de toate se înfrînau, tu unuifără de temere şi neruşinat şi neînfrînat ai fost şi nu te "ai

ruşinat a te atinge de femeia ta. 7are care ruşine este maimare, o, (ame; 7are 'oe dormind dezgolit a fi, ori tu în potoptrupească împreunare a face; Deci ca să ştie toi şi cele de peurmă neamuri acea taină şi neruşinare a ta, tată lui !anaan.cînd batocoreşti pe tatăl tău, numit să fii, a văzut (am tatăl lui!anaan goliciunea tatălui său. Aşa batocoreşte &fîntul =urăde Aur pe (am cînd grăieşte de el /-entru ce, spune"mi, laacest loc a pomenit &criptura numele fiului lui (am; !a să ştie pe (am că fu neînfrînat şi de împătimire robit şi cu ceneruşinare întru acea atît de mare tulburare a potopului lanaşterea de fii se îndeletnicea, cu aceeaşi neruşinare şi pe tatăa batocori a îndrăznit. -înă aici =ură de Aur.+ar noi să gîndim, că tot cel ce batocoreşte greşeala altuia,singur nu va scăpa de batocură, căci pentru al său păcat,înaintea altora se va mustra şi de ruşine se va umplea.



Deci s"a trezit 'oe de vin şi înelegînd ceea ce se făcuse, a blestemat pe (am în fiul aceluia !anaan şi întru tot neamul ceavea să iasă dintr"însul şi l"a robit pe dînsul frailor săi./>lestemat " zice " să fie !anaan $fiul lui (am) slugă să fie

frailor săi. +ar pe &em şi pe lafet şi pe neamurile ce aveau săfie dintru aceia i"a binecuvîntat. %i simplu mai înainte aînsemnat, că seminia lui &em va fi preoească, iar seminia lui1@@lafet stăpînitoare. -recum tîlcuitorii Dumnezeieştii &cripturi şiscriitorii de istorii îneleg, din aceste cuvinte ale lui 'oe &ălărgească Dumnezeu pe lafet şi să se sălăşluiască în lăcaşurilelui &em. Adică &ă se sălăşluiască în lăcaşurile lui &em, aşa

tîlcuieşte Ceodorit. -e care mai luminat se poate vedea dintălmăcirea caldeiască care zice aşa &ă lărgească Dumnezeu pelafet şi să se sălăşluiască dumnezeirea în sălaşurile lui &em. %icu adevărat dumnezeiasca sfinenie s"a sălăşluit în sălaşurileaceluia cînd tot poporul uitase pe Dumnezeu iditorul său, s "aaflat în seminia lui &em poporul iudeilor de ştia pe Dumnezeu.-recum se scrie în -salmi /!unoscut este în ludeeaDumnezeu, în +srael mare este 'umele #ui $-salm B, 1). -entru

că seminiile şi limbile cele ce s"au înmulit din neamul lui lafetşi a lui (am, aceia toi la înc0inarea de idoli s"au abătut, iar poporul iudeilor începînd de la Avraam, care era seminia lui&em, sluea unuia cerescului Dumnezeu, întru acel neam şi preoia s"a început, şi sfinenia lui Dumnezeu ş"a întemeiat,!ortul ce se c0ema &fînta &fintelor şi >iseri ca cea preaslăvităde &olomon în +erusalim s"a zidit $8vrei 9, 3) şi 6iul luiDumnezeu +zvorul a toată sfinenia în seminia aceluia a &enaşte a voit.-e acestea toate văzîndu"le 'oe cu Du0ul, a zis că se vasălăşlui Dumnezeu în lăcaşurile lui &em. Deci a "şi lărgi0otarele sale, este aceea a împărăteştii stăpîniri, iar dumnezeiasca sfinenie întru sine a o avea, este a cinstei celei preoeşti. !a şi cum ar fi zis 'oe către fiii săi Cu &eme, celesfinite să le lucrezi, aducînd ertfe lui Dumnezeu şi rugîn du"te,



tu, lafete, să stăpîneşti popoarele, lărgindu"le slobozenia lor şisă"i aperi pe eiF iar tu, (ame, cu fiul tău !anaan să le robeştiamîndurora. 'u fără de taină a fost şi aceasta, că 'oe întru a sa trezvire

de vin, punînd blestemul pe batocoritorul de tată (am, întîi peai lui fiu, iar şi al său nepot !anaan şi celelalte. %i oare ce estetaina aceasta; &ă luam aminte &pun evreii, iar de la dînşii şiai noştri oarecare tîlcuitori, cum că !anaan fiul lui (am, miccopil fiind $de 14 ani) acela întîi a văzut goliciunea moşului său 'oe şi i"a spus lui (am tatălui său, iar (am mergînd aceeaşi avăzut"o şi"l batocori. -entru aceea 'oe, cînd s"a trezit de vinşi a cunoscut ce i se făcuse, îndată blestemului l"a dat pe

!anaan. +ar noi să socotim $6ac. 9) cum că blestemuluiacestuia al lui !anaan, pricinuitor s"a făcut (am tatăl lui, caren"a certat pe fiul lui cînd îi spuse de goliciunea lui 'oe, nici nul"a învăat, ci şi singur s"a dus s"o vadă, ca şi cum lăudînd priceperea cea nebună a micului copil. %i pentru ceea ce eracopilul vrednic de groaznică pedeapsă el i"a tăcut"o aceea şi iafericit"o şi a vorbi de goliciunea tatălui său l"a slobozit1@:

neoprit şi singur cu dulceaă l"a ascultat şi aşa pe fiul său şi pe sine sub blestemul tatălui său s"a pus. De aici să se învee părinii a"şi creşte pe fiii lor din pruncia lor $după îndemnareaApostolului) pentru învăătura şi &fătuirea Domnului $8fes. G,@) în frică şi în groază, iar nu în dezmierdare să "i aibă, ci să"isloboadă în voia lor în neorînduieli, în spurcate cuvinte, niciun lucru necuviincios să nu facă, sau la vreun nărav rău să sedeprindă, pentru că la ce se deprinde cineva din tineree, deaceea nici la bătrînee nu poate cu lesnire să scape, să se laseFşi ce fel de învăătură primeşte în tineree, ori bună, ori rea,aceea într"însul pînă la bătrînee şi la sfîrşit petrece. Cînărulcopil asemenea este cu scîndura cea gătită spre zugrăvirea+coanei,, pe care orice ar zugrăvi din început zugravul, oricinstit, ori necinstit, ori sfînt, ori păcătos, ori înger, ori drac,aceea şi va petrece de"a pururea " tot astfel şi cel tînăr în ce



fel de deprindere îl vor creşte părinii, ce fel de obicei îl vor învăa, ori lui Dumnezeu plăcute, ori urîte lui Dumnezeu, oriîngereşti, ori drăceşti, în unele ca acelea toată viaa sa îşi va petrece. -înza albă, ori în ce fel de vopsea se va muia întîi,

acea floare niciodată n"o va sc0imba. %i vasul nou de lemn saude lut, ori de care grăsime întîi s"ar umplea, ori de binemirositor untdelemn, ori de puturos du0ot, de acea putoareniciodată nu va scapă, de acest fel este deprinderea tinereilor.-entru aceea în pruncia lor, la bune obiceiuri se cade a "iînvăa, prin certare şi îmbunare, ci nu atîta prin îmbunare cît prin certare, pentru că prin groază a pedepsi tinere ele le estede folos, precum sfătuieşte &ira0 /&ă nu dai fiului tău

stăpînire în tinereile lui, ci să"i sfărîmi coastele lui, pînă ceeste tînăr, ca nu cumva învîrtoşîndu"se nu i se va supune$&ira0 34, 11). &fîntul =ură de Aur a însemnat tinereele c ucalul fără frîu şi cu fiara nedomesticită. !u ce se înduplecăcalul; 6ără numai cu zăbalele, cu frîu+ şi cu obosirea. !u ce seîmblînzeşte fiara $ursul) de nu cu fiarele şi cu bătaia; Deasemenea şi tinereile de frică şi de învăătură ca de zăbale şide frîu, iar de certare şi de groază ca de obezi şi de lanurile

de fier şi de singură obosirea bătăilor au trebuină. >ine zicecel înainte pomenit &ira0 /!el ce"l iubeşte pe fiul său îiîndeseşte lui rănile $&ira0 34, 1). încă nu numai singuri prinsine părinii datori sînt a"i povăui şi a"i învăa ia bunătăi pefiii lor, ci şi povăuitori iscusii şi învăători buni să pună lîngăei, ca nu numai sănătatea pruncească să le păzească şi vreoînvăătură să le pună înainte, ci şi toate cuvintele şi faptele luişederea şi scularea, umblarea şi starea şi vorbirea cu alii săle pîndească şi îndată cu certare să le îndrepteze, întru ce ar fitrebuină de îndreptare şi la toate obiceiurile bune să "i povăuiască. -entru1@Gcă sălbatice sînt tinereele " zice &fîntul =ură de Aur "trebuindu"le muli povăuitori, învăători în urmă mergători,0rănitori. +arăşi acela grăieşte /#a catîri păstor, şi la cai



comis bun căutăm, iar ceea ce ne este mai cinstită decît toate,ca adică să încredinăm pe fiul la oarecare ce poate să"i păzească lui întreaga curăie, nu căutăm. -înă aici =ură deAur. Deci noi să luăm aminte, de este nevoie la ivinele cele

necuvîntătoare bunulpăstor, cu cît mai ales la copii. Acelea casă nu se rumpă de fiară, sau de tîl0ari să se răpească, iar aceştia ca să nu se răzvrătească de cei răi la nărav şi defurătorii de suflet draci să nu se fure şi în pierzarea ceaveşnică să nu fie traşi.înfricoşat lucru povesteşte &fîntul =rigorie Dialogul învorbele cele cu -etru diaconul, în !artea a @"a la cap. 1?,zicînd aşa /Despre muli copii se înc0ide intrarea în împărăia

cerurilor $prin singuri părinii lor) den vor creşte pe ei rău. încetatea aceasta $în Roma) un bărbat de toi ştiut fiind, înaintecu trei ani, avea un fiu mic prunc de : ani, precum mi se parefiind, pe care foarte iubindu"l trupescul lui tată îl creştea fărăde certare. +ar pruncul acela de"a pururea dezmierdat fiind, sedeprinsese a grăi cuvinte stricate şi spurcate şi 0ulitoare. %icînd orice gînd intra în sufletul aceluia, îndată spre relecuvinte, la care se obişnuise, se întindeaF şi 0ulea nu numai pe

oameni, ci cînd i se întîmpla şi spre Dumnezeiasca ărire $carea o zice este înfricoşat) îndrăznea, &fintele lucruri 0ulind, iar tatăl lui nu"l oprea să grăiască acele 0ulitoare şi spurcatecuvinte. Deci acel copil în ciuma ce a fost aici înainte de 3 ani,s"a bolnăvit de moarte şi cînd tatăl său îl inea în braele sale$precum mărturisesc cei ce au fost ia sfîrşitul acelui copilnecuraii draci venise să ia ticălosul suflet al copi lului, iar copilul văzîndu"i pe ei tremura şi oc0ii înc0izîndu"şi a începuta striga &coate"mă de la aceştia, tată, scoate"mă5 Aceasta cuglas înfricoşat strîgînd"o şi"a plecat faa în sînul tatălui său,vrînd să se ascundă pe sine, iar tatăl văzîndu"l pe el tremurînd,l"a întrebat ce vede Răspuns"a copilul, zicînd 'işte oameninegri au venit şi vor să mă ia, aceasta zicînd a început a grăicuvinte mîrşave şi de Dumnezeu 0ulitoare la care se obişnuise.%i îndată a murit.



Această povestire a &fîntului =rigore să înfricoşeze păriniicei ce rău fără de învăătură îşi cresc pe fiii lor şi"i lasă pe eide se deprind la cuvinte şi la lucruri neplăcute lui Dumnezeu.!u adevărat unii ca aceştia părini şi singuri cu copiii lor cei

nepedepsii, cu dreaptă *udecata lui Dumnezeu, se vor da înmîiniie celor negri arapi, dracilor, spre veşnicele munci. %i precum (am cu fiul său !anaan a moştenit părinteascanebinecuvîntare, aşa aceia vor moşteni Dumnezeiescul blestem1@Bacela, pe care către capre îl va zice /Ducei"vă de la ine, blestemailor56aptele anilor de la mia a doua şi suta a patra

$De la anul 2344 la anul, 2@44 de la idirea lumii) ArfaHadfiul lui &em, nepotul lui 'oe, avînd de la naşterea sa ani 13:, anăscut pe !ainan, iar după dînsul a născut şi ali fii şi fete.Apoi ceilali strămoşi ai lui (ristos, care în 8vang0elia de la&fîntul #uc<, începutul cap. 11 se pomenesc, din seminia lui&em mergînd, la vremile lor a naşte au început, al cărora pentru cea mai degrab pomenire, aici de faă să se pună rî ndul,începînd de la 'oe pînă la Avraam într"acest c0ip

'oe a născut pe &em, &em a născut pe ArfaHad, ArfaHad anăscut pe !ainan, !ainan a născut pe &ala, &ala a născut pe8ver, 8ver a născut pe 6alec, 6alec a născut pe Ragav, Ragav anăscut pe &ara0, &ara0 a născut pe 'a0or, 'a0or a născut peCara, Cara a născut pe Avraam. $Avraam este al ll"lea patriar0de la 'oe).+ar întru care vreme, care s"a născut, vezi în numărareaanilor.-entru strămoşii lui (ristos, care înaintea potopului dinseminia lui &et au fost, nu este îndoială, că toi drepi şi sfiniau fost. +ar pentru aceştia care după potop, de la 'oe pînă laAvraam anume s"au pomenit, nu putem să zicem, ca toi să fiedrepi, afară numai de doi &em şi 8ver. $+ar de dreptul Avraamşi de a lui seminie, mai pe urmă se va zice).+ar dreptatea celor doi s"a înştiinat aşa &em şi lafet au



acoperit goliciunea tatălui, 8ver nu s"a învoit la facereaturnului cea neplăcută lui Dumnezeu, de care mai pe urmă seva spune.+ar pentru ceilali îndoire este, fiindcă şi înc0inători de idoli

între dînşii s"au aflat unii, precum &ara0 şi 'a0or şi Cara tatăllui Avraam. 6ără numai aceia ce au vieuit cu dreptate, care înzilele lui 'oe s"au născut, adică ArfaHad, !ainan şi &ala, cares"au născut mai înainte de a muri 'oe şi la viaa cea plăcută luiDumnezeu a lui 'oe au privit, care şi cuvintele lui cele drepte,care spre Dumnezeiasca plăcere povăuia din gura aceluia leauzise. -entru că mult foloseşte pe copii viaa ceaîmbunătăită a tatălui şi învăătorul cuvînt, iar mai ales a unuia

ca aceluia mare întru bunătăi bărbat, a lui 'oe, plăcutului luiDumnezeu, carele de faă fiind şi în corabie fiarele celesălbatice se cutremurau şi blînde erau, cu cît mai ales fiii şinepoii aceluia aveau a se teme, între cei vii fiind el şi nuîndrăzneau în vremea lui să facă rău ceva la arătare. +ar dupămoartea lui, numai un strănepot 8ver se încredinează că bun afost, iar de ceilali nu este încredinare.6aptele anilor de la mia a doua şi suta a cincia

$De la anul 2@44 la anul 2:44 de la idirea lumii) Aici săse pomenească nu numai de ai lui &em, ci şi de ai lui lafet, şide ai lui (am fii, care au început a se naşte după potop.Ai lui &em au fost : fii, pe care =0eorg0e !0edrinul îinumără cu acest fel de număr1. ArfaHad din seminia acestuia mai de pe urmă au ieşit!aldeii.%i evreii din 8ver strănepotul lui.2. 8lam, din care seminie au ieşit 8lamitenii şi -erşii.Assur, din care Asirienii. 2. #iud, din acesta este #idia. 3.Aram,din acesta sînt &irienii şi Armenii.în >ibliile ruseşti se pune şi al şaselea fiu al lui &em, cafiind !ainan, ci se pare a fi greşeală. -entru că Aram este de lagrecul istoriograf !0edrinul şi din singure >ibliile acelea, căci!ainan nu fiu ci nepot îi era lui &em, iar fiii lui ArfaHad $6ac.



11).Ai lui lafet au fost B fii1 . =omer, din seminia aceluia mai pe urmă au ieşit=omeriii şi =alatenii, încă şi !0immerii, care mai pe urmă s "au

poreclit !imbri.2. agog, din acela sînt assag0iii, =oii, &ciii, iar dinaceia turcii şi tătarii.3. adai, din acela au ieşit idii.@. lovan sau lavan, din acela este poporul loaniilor şi =recii.:. Cobal, din seminia aceluia sînt (aliviii, +virii şi +spanii.G.eşe0, din acesta sînt !apadocii, isenii, lliricii încă şiuscalii şi celălalt rusesc popor, şi precum şi &fîntul

prooroc lezec0iil anume a zis $lezec0iil, 3?) că eşe0 eravoievod rusesc, măcar deşi unii nu se potrivesc.-entru căunii din Rifat fiul lui =omer spun că s"au născut aceştia $sau plodit), iar alii spun că sînt uscalii din Cogormi fratel elui Rifat, care şi albi ruşi de unii se numesc şi povestesc a fiînsă nouă ne este destul s"o ştim aceasta, că din seminia luilafet sîntem, căci că precum eşe0 era fiul lui lafet, aşa 8ifataşa Cogorma au fost nepoii iui lafet, fiind fii ai lui =omer

fiul lui, din care şi !0imerii sau !imbrii, fiind de slavonălimbă, au ieşit. $-entru !imbri caută la luna lui ai în viaa&fîntului etodie şi !onstantin.>7E 7 AR +8&$"Qinterior Fir &tate N .;M.K >.i., icedoniart &afe " 3@4 >! """"""""""" / acOaoriiSm &tate " 33T1 >!+ /P """"""""""""" CUitac,Safi &tate of t0e 7drisiarssV S =reeW !oton ies 6ounded in ;l0 " &tn ş. >!&ciia şi Cracia. &ciia inor şi!aută şi în &inopsisul -ecersXăi, pentru slavoni, pentru ruşi şi pentru eşe0 şi pentru cimbri).B.Ciras, din acesta Cracii fuseră iar ara Craciei este undedupă aceea s"a zidit >izantia, care acum se c0eamă!onstantinopol sau Iarigradul. în >ibliile ruseşti, între fiii lui



lafet se află şi al ?"lea fiu cu numele 8lisa, ci acela nu se parea fi fiu lui lafet, ci nepot, iar fiu al lui /lavan, fiul lui.Ai lui (am au fost @ fii, pe care &f. &criptură i"a pomenit1. !anaan, din acela s"au prăsit cananeii.

2. !uş, din acela sînt etiopienii şi 'imrod ziditorul turnului.3. iraim, din acela sînt egiptenii,@. -ut, din acela sînt Croglodiii, care cu etiopienii sînt de unc0ip şi de un nărav.încă au mai fost şi ali fiii ai lui (am, pe care ca pe cei&citia aior"Rom<nia de azi.13@neştiui &fînta &criptură pe nume nu"i pomeneşte. Dar se

pomeneşte unul în 0ronograful lui Amsterlodam, anume Cifon,care l"a ucis pe iraim fratele său, cel ce în 8gipt începuseîmpărăia.Dintru aceşti fii ai lui &em, ai lui lafet şi ai lui (am, dupăfacerea turnului şi după despărirea limbilor, s"au născutnenumărai fii, nepoi şi strănepoi şi multe popoare au ieşit, pe care a"i număra pe toi nu"mi este de nevoie, că nu"miaunge vremea, nici de vreun folos sufletesc nu"mi este. !el ce

voieşte să caute l< ceilali scriitori de istorii.6aptele anilor de la mia a doua şi suta a şasea$De la anul 2:44 la anul 2G44 de la idirea lumii) !ainanfiul lui ArfaHad, nepotul lui &em, trăind 141 ani, a născut pe&ala, apoi a născut şi ali fii şi fete.&fîntul 'oe în anul vieii sale 934, iar în anul facerii lumii$după =0eorg0e !0edrinul) 2:B2, prin Dumnezeiască poruncă iac0emat pe fiii săi &em, lafet şi (am şi le"a împărit lor pămîntul.1. #ui &em i"a poruncit să ia A&+AF2. #ui lafet " 8ER7-AF3. +ar lui (am " A6R+!A.!a fiecare pe partea sa să se sălăşluiască cu seminia sa. %ile"a poruncit lor să nu"şi treacă 0otarele unul altuia, ca să nuse ridice între dînşii sfadă şi vrabă cu război, ci fiecare cu al



său 0otar să se îndestuleze.7 spune şi aceasta =0eorg0e !0edrinul, cum că aşezămîntulacela scriindu"l 'oe, l"a încredinat lui &em, ca unui fiu maimare, căruia atunci îi era $după a lui !0edrin povestire) ani de

la naşterea sa @31. însă seminiile cele mai de pe urmă afrailor acelora, n"au păzit aşezăm<ntul acela al strămoşului 'oe, ci au început a strîmtora unii pe a iii şi a"i c0inui,năpădind cu războaie precum mai pe urmă se va arăta. A trăitdreptul 'oe după potop 3:4 de ani. %i împlinind de toi aniivieii sale 9:4 $6ac. 9, 29). A c0emat fiii şi nepoii şi strănepoiisăi şi i"a învăat pe ei cu părinteşti sfătuiri, ca să cunoască peDumnezeu făcătorul lor, şi să creadă în 8l şi să"i sluească #ui

cu lucruri bune, iar de la faptele rele să se păzească pe ei, casă nu mînie pe Dumnezeu şi să nu aducă asupră"şi vreo pedeapsă neaşteptată, încă i"a învăat pe ei ca şi dragoste saaibă între ei şi să nu se năpăstuiască unul pe altul, ci în paceşi în blîndee să petreacă. Apoi pe toi binecuvîntîndu"i s"asfîrşit în anul facerii lumii $după =0eorg0e !0edrinul 2:92.) %ia plîns după el toată seminia omenească,1:1

care după potop se înmulise. !el ce voieşte să vadă înruseştile >iblii ale noastre, numărare de ani cu îndoire, aici săcaute. 'oe a trăit după potop ani 3:4 şi a murit. +ar &em înanul al doilea după potop născînd pe ArfaHad a trăit ani 33: şia murit. 'oe tropăite temea6acere i72233 Ermaşii Xti+aftc Y??3 lZmuşii [vi(un TMTOErmaşii \ &0emlată &em mai înainte de 'oe tatăl său, ca la treizeci de ani amurit. Deci se află sub numele lui =ură de Aur un cuvînt pentruo curte şi un balaur, în &bornicul cel mare oscovit tipărit lafoaia @::, pe a doua faă, unde se scrie că în vremile cele de



demult înaintea potopului şi după potop, niciodată fiul înainteatatălui nu murea, numai #ame0 fiul lui atusalem înaintea potopului. Apoi trecînd de la începutul lumii 3344 de ani şi maimult, a murit Aran înaintea lui Cara pentru înc0inarea de idoli

şi l"a omorît pe Aran al treilea fiu al lui. &e uneşte ia aceasta alui =ură de Aur şi &fîntul 8pifanie aceasta grăind"o. Deci ni se pare că nu este dreaptă numărarea anilor în >ibliile ruseşti,după care se arată aceea, că nu 'oe înaintea fiului său &em amurit, ci &em înaintea tatălui său 'oe, şi cea de pe urmă binecuvîntare de la dînsul şi aşezămîntul $precum înainte amzis) cel încredinat luişi l"a luat.13G

%i după moartea aceluia, muli ani trăind şi pe nepoiinepoilor şi ai strănepoilor săi văzîndu"i, a trecut din viaaaceasta, care lucru se încredinează din >ibliile altor limbi, precum şi din >ibliile lui leronim, pe care el din evreiascalimbă le"a tălmăcit, unde se scrie !um că &eni după naşterealui ArfaHad a trăit :44 de ani şi a născut fii şi fete şi a murit.Apoi după această numărare vine să fie sfîrşitul lui &em dupămuli ani de la răposarea tatălui său 'oe, cel ce va voi, să

socotească şi să numere şi va vedea. +ar de spun adevărulruseştile noastre >iblii în numărarea anilor, apoi nedrept este acelcuvînt în &bornic, sub numele lui =ură de Aur şi înelegerea lui8pifanie ceea ce mai înainte s "a zis, cum că nu murea fiul înaintede tatăl pînă la Aran fiul lui Cara. #a fel şt pe =0eorg0e !0edrinulvec0iul arigrădean şi grecul istoric nedrept îl v om face, care ascris că &em după moartea lui 'oe a mai trăit 1:4 de ani. !i mai decrezut este pentru anii lui &em spunerea lui !0edrin şi înelegerealui 8pifanie cu a lui =ură de Aur.6 a p t e l e a n i l o r d e l a m i a a d o u a ş i suta a ş a p t e a$De l a a n u l 2 G 4 4 l a a n u l 2 B 4 4 d e l a i d i r e a lumii) Atrăit &ala ani 134 şi a născut pe 8ver, apoi a născut şi ali fii şi fete$6ac. 11, 1@). 'umele /8ver se tîlcuieşte /trecător sau /trecere, iar pentruce pricină s"a numit aşa fiul lui &ala $&ela0), se povesteşte aşa



ArfaHad fiul lui &em, tatăl lui !ainan şi moşul lui &ala, trăind maiîntîi cu fraii săi în Armenia, în care corabia lui 'oe a stat pemuntele Ararat, a voit să se mute în pămîntul caldeesc în care încănimeni nu locuia. Deci adunîndu"se cu toată casa sa şi de frai

despărindu"se, a trecut rîul Cigrului şi întîi în !aldeia el a începuta petrece. Apoi întru acea singură peste rîu trecere, i s "a născut fiului &ala nepotul lui. Deci ArfaHad a pus numele prunculuistrănepotului său 8ver, adică trecere, căci întru trecere s"anăscut. Din acest 8ver se făcură evreii, precum mai pe urmă vaarăta cuvîntul.+ar întru aceşti ani s"a născut povăuitorul tuturor răutăilor 'imrod din seminia lui (am, pentru că !uş fiul lui (am l"a

născut pe acela.%i creştea 'imrod cu trupul şi cu răutatea şi se făcu cu trupuluriaş, asemenea cu cei de demult uriaşi, care erau înaintea potopului, precum grăieşte de dînsul &criptura. Acesta a început afi gigant pe pămînt, acesta era uriaş $6ac. 14, ?). +ar cu răutateaera mai mare decît cu trupeasca creştere că a umplut de dînsa tot pămîntul. #a faă era negru, pentru aceea şi arap îl numesc pe

acela, iar la suflet mai negru, pentru că întunecat îl avea pe dînsul prin dumnezeiasca împotrivire, ci mai pe urmă se va zice pentrudînsul.Doi oameni în partea cea de sub cer vestii s "au născut 8ver şi 'imrod, dar nu de un obicei au fost. estii " căci 8ver a fostîncepătură neamului evreiesc, iar 'imrod întîi între oameniîmpărats"a făcut. Amîndoi mari oameni cu cinstea 1:@ 1între popoare, iar obiceiurile lor atîta se deosebeau între ei, pecît se deosebeşte întunericul de lumină, pentru că 8ver era buniar 'imrod rău. Acela strălucea ca lumina prin lucruri bune, iar acesta ca un întuneric se înegrea şi pe ceilali îi întuneca cufaptele cele rele. 8ver era binecredincios către Dumnezeu, iar 'imrod potrivnic lui Dumnezeu. 8ver era învăător al



dumnezeieştii plăceri, iar 'imrod începător al mînierii luiDumnezeu. -entru că ridicase pe oameni la lucrul cel neplăcutlui Dumnezeu, la care 8ver nu s"a învoit, adică, să zideascăturn pînă la cer, precum de aceasta mai pe urmă va spune

istoria.+ar noi de aceasta ne minunăm, pentru ce în vremea aceeamulimea poporului ceea ce după potop se înmulise, nu urmalui 8ver bărbatului celui bun, ci îi urma celui rău om 'imrod; 'u asculta învăăturile lui 8ver celui plăcut lui Dumnezeu, ci se pleca la sfatul lui 'imrod celui mîniitor de Dumnezeu. De omullui Dumnezeu s"au lepădat, iar lîngă robul satanei s"au lipit. !eeste oare pricina aceasta; !u adevărat nu alta se pare a fi, fără

numai aceasta, căci firea omenească, după greşeala lui Adam,lipsindu"se de Darul lui Dumnezeu cel mai dinainte, s"a făcutmai lesnicioasă şi mai plecată spre cel rău, decît spre lucrul cel bun. -entru că mai înainte de călcarea poruncii lui Dumnezeu,omul, nevinovat, neviclean, nepăcătos, în Darul lui Dumnezeuca un fiu în Dragostea şi în ila Catălui fiind, nu avea întru sinenici un fel de voire rea şi de poftă rea, nici nu ştia ce este răul,nu dorea vreun păcat, nici nu ştia ce este păcatul. 'u era în el

mîndrie, nici nu"i trebuia lui mai multă decît cea dată de laDumnezeu cinste, nici nu căuta slavă, nici nu i"a pizmuit firiiîngereşti celei mai cinstite. 'u era în el lăcomie, nici nu adunaaveri, nici aur, nici argint, nici pietre de mult pre, nici orice deacestea, pe care acum oamenii cu nesăioasă dorire le adună.+uime întru el nu era, nici nu se mînia, nici nu făcea rău, nici a pizmuit, nici s"a strîmbătăit. Drept fiind şi sfînt, cea trupeascădulce pătimire n"o ştia, nici nu poftea trup, la îmbuibare nu sedeprinsese, nici nu gîndea de rodul cel cu poruncă oprit, adicăsă voiască a mînca din el, nici n"ar fi călcat cîndva porunca luiDumnezeu singur prin sine, de nu s"ar fi înşelat de vrămaşul.+ar cînd s"a înşelat şi a mîniat pe iditorul, prin călcarea poruncii #ui şi s"a lipsit de cel mai înainte Dar al acestuia,atunci cunoscînd răutatea, s"a făcut spre dînsa foartelesnicios. %i a intrat în firea omenească toată pofta păcatului,



mîndria, lăcomia, iuimea, mînia, zavistia, trupeasca poftă. %iau început oamenii cei înmulii din Adam a se mîndri şi a seînăla unul asupra altuia şi a aduna averi şi a"l urî unul pe altulşi a se mînia, a se iui şi a năpăstui unul pe altul şi spurcat a

1::trăi după plăcerile pîntecelui şi în patimi umblînd $precum ziceApostolul) după veacul lumii acesteia, în poftele trupului lor,făcînd voile trupului şi ale gîndurilor şi s"au făcut din fire fiiimîniei $8fes. 2, 2"3), din fire căci obişnuina păcatului întrudînşii ca şi cum în fire s"ar fi prefăcut. -recum nu se poate asc0imba fireştile trebuine şi nevoi, aşa de cu greu este de a se părăsi de vreun păcat în care cineva la lungă vreme s "a

obişnuit. Deci întru acea vreme, în care 8ver şi 'imrod trăiau,fiindcă între oameni se înmulise toată răutatea acum şi ca şicum din fire întrînşii tot păcatul se întărise. -entru aceeaoamenii aceia mai cu lesnire spre răul sfat a5 lui 'imrod, decîtspre cel bun al lui 8ver se abătuse, ca spre vreun lucru al săufiresc, fiind $după Apostolul) din fire fii ai mîniei, îi sfătuia peei dreptul 8ver la bine, ca adică să placă lui Dumnezeu, iar nusă"# mînie pe Dînsul. Dar plăcerea Dumnezeiască le părea la

aceia a fi un lucru străin, pentru că la lucruri bune nu sedeprinsese, l"a sfătuit 'imrod la lucrul cel potrivnic, care nuera plăcut lui Dumnezeu şi îndată de acela s"au apucat ca de unobişnuit al lor, că iată se întărise cu obişnuină întru mînierealui Dumnezeu. %i, aşa dreptul 8ver abia pe al său neam a pututa"l pleca şi a"l depărta de la lucrul cel neplăcut lui Dumnezeu,iar 'imrod pe toate celelalte neamuri, cu lesnire în urma sa le "atras. 'oi de aici vedem aceste două !um cel neplăcut luiDumnezeu om, mai grabnic este a asculta sfatul cel rău, decîtcel bunF şi cum că cel ce s"a obişnuit în oarecare păcate demoarte, nu se spăimîntează a îndrăzni la cele mai multe deDumnezeu mînioase lucruri de moarte. ai grabnic este răul aasculta pe cel rău, decît pe cel bun, căci împreună mai legateste răul cu cel rău decît cu cel bun. !el bun lucru, cu obiceiul



său se depărtează de la cel rău, pe cît se depărteazărăsăriturile de la apus. +ar cel rău cu cel asemenea rău luişi răuatîta este de"însoit pe cît este de însoit întunericul cu neguraşi noroiul cu tina, pentru aceea mai degrab r ăul ascultă pe cel

rău, decît pe cel bun. &e minunează &fîntul loan &cărarul deaceasta, cum noi păcătoşii, la lucrurile cele bune, avînd peDumnezeu cel Atotputernic Autător şi pe sfinii îngeri solindunenouă, însă nu cu lesnire ne plecăm, iar la vreun lucru rău,singur vicleanul drac, cu lesnire poate a ne înşela pe noi.-entru ce aşa; &e leapădă &cărarul de lepădarea priciniiaceleia. 8u " zice " la aceasta nu pot să grăiesc, nici nu voiesc$!uv. 2G).

+ar nouă ni se pare că nu alta este pricina, fără numai ceea ceînainte s"a zis !ă firea omenească, din păcatul strămoşescstricîndu"se şi de binele cel dintîi lipsindu"se şi la răutate1:Galunecîndu"se, mai firească îi este răutatea, căci întru aceeaomul se zămisleşte şi se naşte /întru fărădelegi m"am zămislitşi în păcate m"a născut maica mea $-salm :4, B). +ar întru ce sanăscut de aceea şi din copilărie doreşte şi gîndeşte, precum

şi &criptura adeverează zicînd /&tăruieşte cugetul omului sprecele rele din tinereile lui $6ac. 21). -entru acee a sîntem maigrei spre bunătăi, şi nici nu sîntem ascultători la sfătuirea cea bună, iar la lucrul cel rău sîntem foarte grabnici. 7, cît de multesfătuiri bune şi folositoare îndemnări spre fapta bună povăuindu"ne avem în cările prooroceşti, Apostoleşti,-ărinteşti şi"i auzim pe du0ovniceştii dascăli învăîndu"ne, dar puini se fac ascultători acelora, puini se îndreaptă nu muli semîntuiesc. +ar la cele rele lucruri nu trebuie muli dascăli, vreundrac apropiindu"se şopteşte şi îndată păcătosul se supuneaceluia. !i şi singură firea iubitoare de păcat îi trage cu lesnire pe toi spre a sa poftă, iar prieteşugul cu cei răi, la ce rău lucrunu"l învaă pe om; %i de multe ori se fac unul altuia drac,îndemnîndu"l şi amăgindu"l unul pe altul la răutate, încă de laoamenii care s"au supus sfatului lui 'imrod putem s"o vedem



aceasta. !ă de ar intra cineva în obiceiul păcatului, acela apoinu se mai teme de Dumnezeu, nici nu se înfricoşează a faceoarecare lucruri potrivnice lui Dumnezeu. &e obişnuiseră înlucruri rele oamenii aceia, deci nu le era lor frică a se împotrivi

lui Dumnezeu prin zidirea turnului, iar noi să ne ferim ca să nune obişnuim în păcate, ci mai degrab din căderea păcatului săne sculăm. -entru că de ar cădea cineva vreodată în vreun păcat de moarte şi nu s"ar scula dintr"însul degrab prin pocăină, acela cu lesnire şi a doua oară şi a treia oară întruacelaşi cade, fiindcă întîi numai a greşi frică îi este lui, iar celce a greşit o dată nu se teme a greşi şi a doua oară şi a treiaoară şi de multe ori, pe acelaşi păcat poftindu"l şi la altele mai

grele îndrăznind. +ar pricina îndrăznelii aceluia şi a netemerii în păcatele poftite este aceasta fiindcă după întîia cădere nuîndată s"a sculat prin pocăină.8ste o întrebare De s"ar fi pocăit Adam îndată în ceasulacela după căderea sa în Rai şi ar fi cerut prin smerenie şi prinsfărîmare de inimă iertare de la Dumnezeu, oare i"ar fi iertatDumnezeu păcatului lui;Răspuns !u adevărat i l"ar fi iertat, că nu este lucru firesc al

îndurării lui Dumnezeu a nu &e milostivi spre păcătosul ce cuadevărat se pocăieşte. %i grăieşte &fîntul Dorotei $în !uvîntul/-entru lepădarea de lume) cum că Domnul Dumnezeuîntradins întreba pe Adam /Ende eşti; dîndu"i lui pricină de pocăină $adică, deşteptîndu"l pe el spre pocăină) ca să zică/lartă"mă5 şi să"l miluiască pe el. 1:B+arăşi întrebare De ar fi iertat atunci Dumnezeu păcătui luiAdam, oare ar fi îndrăznit Adam ca iarăşi să greşească şi adoua oară să mînie pe Dumnezeu ;Răspuns 'icidecum, căci cunoscînd din întîia sa cădere, cîtde mare răutate este păcatul, nu s"ar mai fi întors iarăşi dupăiertare la aceeaşi răutate, încă de asemenea nici altele oarecare păcate n"ar fi intrat în neamul omenesc cel ce din Adam a ieşit.+ar de vreme ce Adam atunci nu îndată s"a pocăit, drept aceea



şi tuturor păcatelor celor ce în oameni s"au înmulit, el a fostcauza. Deci din întîiul păcatul lui, cel prin pocăina ceagrabnică necurăit, ca dintr"un necurat izvor au curs celelalterepeuni ale păcatului şi pe toată lumea a înecat"o. De

asemenea acum între noi se lucrează. De s"ar scula îndată omul prin adevărata pocăină după cea dintîi cădere a păcatului său,n"ar fi îndrăznit ca iarăşi cu lesnire să cadă, dar fiindcă oricareodată căzînd, nu îndată se scoală, pentru aceea pe aceleaşi iarăde frică le face şi la alte răutăi îndrăzneşte, precum zice&olomon /!înd vine necuratul întru adîncul răutăilor, nu segrieşte $-ilde 1?, 13). Adică De va veni păcătosul înobişnuirea păcatelor $pentru că aceea zice &fîntul loan =ură de

Aur că este adînc al răutăilor) apoi nu se mai grieşte demîntuirea sa, nici nu mai are frica lui Dumnezeu. De asemeneaeste unul ca acela cu cel ce se răstoarnă în os prăvălindu "se,nu poate să se apuce de ceva şi să se oprească de cădere, pînăce nu aunge în adîncul prăpastiei şi se ucide. Aşa păcătosulcel ce din cea dintîi îmbunătăită şi bineplăcută a sa viaăcăzînd, de nu se va opri îndată pe sine prin pocăină, ci ar începe din păcat în păcat a se tăvăli, apoi nu cu lesnire $nu zic

cu neputină) îi va fi lui a se inea pe sine, obiceiul păcatului însine ca o fire prefăcîndu"se şi cu sila trăgîndu"l, ci cu pornireneoprită în adîncul pierzării sale va aunge. Deci nu zăbovi în păcatul tău căzînd, o, omule, ca nu cumva întru adînculrăutăilor să aungi şi să piei.6aptele anilor de la mia a doua şi suta a opta$De la anul 2B44 la anul 2?44 de la idirea lumii)+n anul 2?44 s"a zidit Curnul >abei. După sfîrşitullui 'oe, fiii lui şi nepoii şi strănepoii, încă întru acea part e aArmeniei răsăritului lingă unii Araratului au trăit îndestulatăvreme. Apoi după ce s"au înmulit întru atîta mulime, cît acumstrîmtă le era lor ara aceea, sculîndu"se de la răsărit s"au duscăutîndu"şi mai larg şi mai roditor pămînt spre sălăşluina lor ca să aibă îndestulare de bunătăile pămînteşti. +ar mergînd la aceeaşi parte, la care şi ArfaHad cu



seminia sa, înaintea lor se dusese, au aflat un cîmp şi loc şesşi larg în pămîntul &enaar, care aşa mai pe urmă s "a numit$acelaşi pămînt şi !aldeea, şi >abilon după aceea s"a c0emat)şi s"au sălăşluit acolo între rîurile Cigrului şi 8ufratului, la

locuri frumoase şi roditoare $6ac. ++).Deci mutîndu"se poporul la alt loc $din Armenia în &enaar) sausc0imbat şi în altă viaă. -entru că au uitat s fătuirilestrămoşului 'oe şi pedeapsa potopului care s"a făcut de laDumnezeu peste cei dintîi oameni pentru păcate, pentru carede la părinii lor auzeau şi s"au abătut la rele lucruri şi laspurcatele fărădelegi. !ă precum mai înainte de potop, pînă ceera între cei vii Adam şi &et, pînă atunci fiii lui Dumnezeu

$seminia lui &et), după numele lor şi viaa sa îşi petrecea, plăcînd lui Dumnezeu ca fiii Catălui, iar murind Adam şi &et, fiiilui Dumnezeu se făcuseră acum nu ai lui Dumnezeu, ci ai potrivnicului fii, la prea multe fărădelegi dîndu"se. Aşa după potop, pînă între cei vii era 'oe şi"l îndrepta pe neamulomenesc bine, ca un tată şi stăpîn ai tuturor, pînă atuncioamenii vieuiau în frica lui Dumnezeu, iar murind 'oe aulepădat oamenii frica lui Dumnezeu şi au mers după poftele lor,

pînă ce au pornit pe Dumnezeu spre mînie şi risipii au fost lamarginile pămîntului despărindu"li"se limbile lor.%i a fost tot pămîntul atunci o gură şi un glas la toi, şi a zisomul către prietenul său enii să facem cărămizi şi să leardem pe ele cu foc şi să ne zidim nouă cetate şi turn, al căruivîrf să fie pînă la cer şi ne vom face nouă nume slăvit, maiînainte pînă a nu ne risipi pe faa a tot pămîntul $6ac. 11, +"@).1@2%i se apucară de lucru, şi le era lor cărămida în loc de piatră şitina în loc de var. +ar lui Dumnezeu neplăcut fu acel lucru allor, fiindcă îl începuse cu mîndrie, nu întru slava lui Dumnezeu,ci la a lor mărire gîndeau.+ar la acel lucru neplăcut lui Dumnezeu era povăuitor 'imrod cel înainte pomenit, arapul $negrul uriaş, fiul lui !uş,nepotul lui (am) acela pe toi spre facerea turnului i"a rînduit



şi ridicat, vorbind cele potrivnice lui Dumnezeu către popoareşi spunîndu"le că 8l este aspru şi nemilostiv spre neamulomenesc, pentru că în zilele părinilor lor a adus potop pe faa pămîntului şi i"a pierdut pe toi cei ce locuiau pe el, de la om

pînă la dobitoc şi fiarele şi păsările. /%i să facem " zicea " deva voii Dumnezeu ca iarăşi ca şi mai întîi să aducă potopul, casă ne piardă pe noi, precum pe cei dintîi oameni i"a pierdut.Deci să ascultai sfatul meu, o, oamenilor enii să zidim unturn mare şi înalt aungînd pînă la cer şi cînd va voi Dumnezeuca iarăşi cu potopul să acopere pămîntul, întru acea vreme pe1:9turn ne vom sui şi vom scăpa de potop, încă să zidim şi o cetate

lîngă turn, ca să nu fim departe de la dînsul. 6iindcăatunci cînd fără de veste vor începe a năpădi apele potopului,cu lesnire *a turn vom scăpa, aproape fiind şi aşa nu va puteaDumnezeu să ne piardă pe noi cu apele. Apoi vom fi şi slăvii pentru turn şi pentru cetate şi pomenirea noastră va fi în veci.Aşa grăind prea mîndrul acela arap 'imrod, popoarele ca niştefără de minte şi spre rău mai grabnici decît spre bine, auascultat sfatul celui fără de minte şi lui Dumnezeu potrivnic, şi

s"au supus lui 'imrod, ca povăuitorul lor, şi au începutzidirea. Aşa şi lui Dumnezeu potrivnici s"au făcut şi seminialui &em şi a lui lafet şi"au pierdut slobozenia lor, robindu"seseminiei celei de slugă a lui (am lui 'imrod, fiindcă"l ascultau pe el toi ca pe domnul şi stăpînul lor şi făceau lucrurile ce lise poruncea de el.+ar 8ver unul fiind din strămoşii lui (ristos, fiul iui &ala$&ela0), nepotul $ui !ainan, strănepotul lui ArfaHad, preastrănepotul lui &em acela drept bărbat fiind, şi adevărat deDumnezeu cinstitor fiind, cu seminia sa nu se învoia la acellucru împotriva lui Dumnezeu şi s"a deosebit de la dînşii.$!onf. !0edrin, fila 11F loan 'avclir, fila 14).Aceia întru nefolositorul acela lucru al zidirii turnului s"auostenit @4 de ani şi ridicase înălimea lui mai sus de nori, dar nu putură ca după al lor gînd să"l săvîrşească pe el. -entru că



&"a pogorît Domnul şi le"a amestecat limbile lor, în B1$şaptezeci şi una) de limbi. +ar pe cea a B2"a limbă a lăsat"o lui8ver care de la Adam s"a început, fiindcă 8ver nu era părtaşcelor ce zideau turnul, deci şi limba strămoşească într"însul şi

în seminia lui întreagă s"a păzit. %i de atunci seminia lui s"anumit evrei, iar limba aceluia s"a numit limba evreiască.Deci era numărul limbilor împărite, după numărulseminiilor şi a capetelor celor ce povăuiau fiecare în seminiasa, cînd zideau turnul, pentru că erau ei B1, iar peste dînşii 'imrod, ca un împărat şi stăpîn, poruncitor era. Apoiamestecîndu"li"se limbile, nu"şi mai înelegeau unul altuiavorbele. -entru că unii zidind porunceau să aducă pietre, iar

aceia aduceau apă, alii cărămizi poruncind să se aducă, iar aceia le aduceau tină, sau altă oarecare materie. %i se făcuseca nişte ieşii din minte şi uimii, pentru că şi frica căzuse peste dînşii din 'evăzuta enire a lui Dumnezeu, şi tremurîndalergau din înălimea turnului os. Apoi un vînt mare prinDumnezeiasca poruncă şi un du0 de vifor a năpădit şi a risipitcea mai mare parte a acelui turn şi i"a ucis pe muli din ei, caremai cu osîrdie se îndeletniceau la zidire. %i aşa au încetat de la

lucru, pentru că au cunoscut Dumnezeiasca mînie şi se căutauunul pe altul,1G4care să poată înelege vorba unul altuia. %i de atunci s "ac0emat locul acela şi cetatea >abilon, care se zice /tulburareşau /amestecare, că acolo a tulburat Domnul pe poporul cel păcătos şi le"a amestecat limbile lor, iar ara aceea s"a c0emat>abilonia. Apoi după tulburarea şi amestecarea aceea, s "audespărit popoarele prin lume, fiecare în partea sa cea destrămoşul 'oe 0otărîtă. &eminia lui &em ceea ce din fiii şinepoii aceluia ieşise, s"a risipit prin Asia în părileRăsăritului. +ar seminia lui lafet a cuprins 8uropa, părileapusului şi ale miezei nopii. +ar a lui (am seminie, unii s"audus în Africa în pările dinspre miazăzi, iar alii au rămas înAsia în partea lui &em lîngă ' im rod, care măcar de se şi



umpluse de prea multă ruşine, fiindcă nu i s"a săvîrşit sfatullui şi lucrul i se stricase, ca un potrivnic lui Dumne zeu, nu s"adus de acolo, ci cu rudeniile sale cele de aproape a rămasacolo vieuind în cetatea >abilonului şi izgonind din pările

acelea ale >abilonului pe seminia lui &em.încă nu numai a amestecat Domnul limbile oamenilor, ci şi podoaba c0ipului omenesc a sc0imbat"o întru muli, şi abia alăsat într"înşii asemănare omenească. -entru că cu mînia +uiDumnezeu au ieşit din ziditorii turnului cei tulburai, feluri deneamuri cu c0ip slut, sc0imonosituri ale firii omeneşti, umătate fiară şi umătate oameni, pentru care puin ceva aicisă spunem.

întîi s"au aflat în feluri de locuri, în muni şi în pustietăinişte c0ipuri sălbatice, asemănare omenească avînd, care sec0eamă oameni de pădure, cu fiarele petrecători, numindu"sesatiri, goi, păroşi, la care au picioarele de capră şi la cap aucoarne. Dar atîta sînt de iui, cît nici din ivini nu poate să "laungă pe satir, fără numai cînd ar fi slab sau bătrîn. $ezi cămaimua este din oameni răi " satirul este maimua).+ppodoni sau (ipocentauri, care au capul şi pieptul de om,

iar celălalt tot trupul asemenea cu calul, patru picioare şicoadă avînd $!onf. lacob şi 'avclir). O-entru amîndouă aceste sălbăticiuni asemănări de oameni seaflă scris în viaa cuviosului -avel Cebeul $+anuarie 1:) cumcînd marele Antonie s"a dus în pustiul cel dinlăuntru, ca să"lcaute pe plăcutul lui Dumnezeu -avel, fiind o mare arşiă întruamiazăzi, slăbea bătrînul cu trupul, dar nu slăbea cu du0ul,nici nu se întorcea din calea ce înainte o luase. %i măcar de nuştia încotro să meargă, însă se întărea şi zicea !red în1@@Dumnezeul meu că"mi va arăta mie pe robul &ău, pe care mi s"afăgăduit să mi"l arate. %i nu după mult timp a văzut omasemenea cu calul, pe care făcătorii de sti0uri (ipocentaur îlnumesc. -e acela văzîndu"l, s"a întrarmat cu mîntuitorul semnal !rucii şi cu



1G1îndrăzneală l"a întrebat Ascultă tu, în care loc robul luiDumnezeu locuieşte; +ar fiara plecîndu"se de cuvîntul &fîntuluişi neputînd cu.glasul să răspundă, cu mîna arăta partea în care

trebuia să meargă robul lui Dumnezeu, şi a fugit cu grabnicăalergare de la cuviosul Antonie. +ar bătrînul se mira de c0ipulacelei fiare şi mergea în partea în care fiara îi arătase cu mînalui. Apoi aungînd la un loc pietros, a văzut altă fiară, care erala fel omenească asemănare pînă la umătate, iar cealaltă partea trupului era de fiară, picioarele de capră şi coarne la cap, dea căruia vedere mirîndu"se bătrînul, cu credină neîndoită întrarmatfiind, fără de frică îl întreba zicînd !ine eşti tu; +ar fiara

poame de finic, ca un semn de pace aducîndu"i lui, ziceauritor sînt eu, unul din vieuitorii în pustie, pe care limbilecele întunecate cu rătăcirea, satiri numindu"ne $maimue) întredumnezeii lor ne"au cinstit. Deci trimis sînt de la turma mea sămă rog ie, ca să rogi pentru noi pe &tăpînul cel de 7bşte, pecare în lume l"am cunoscut că a venit şi în tot pămîntul a ieşitestirea lui $-s. 1?, @). Enele ca acestea cînd le vorbea fiara,ostenitul călător îşi uda faa sa cu lacrimile de bucurie, pentru

că se bucura de &lava lui (ristos şi de pierzarea satanei, încăîmpreună şi se mira, că a putut să îneleagă vorba satirului, şilovind pămîntul cu toiagul zicea /Amar ie cetatea AleHandriei,care în loc de Dumnezeu, cinsteşti slugile5 Amar ie cetatecurvă, în care din toată lumea dracii s"au adunat; !e răspunsai să dai; 6iindcă şi fiarele mărturisesc -uterea lui (ristos, iar tu sc0imonosirile pădurii ca pe dumnezei le cinsteşti;Acestea sfîntul grăindu"le, fiara a fugit în pustie. -entru aceafiară nimeni să nu socotească a fi de necrezut, fiindcă şi lacetatea împărătească !onstantia $!onstantinopol) o fiară caaceea cu asemănare omenească, ce se c0eamă satir $maimuă),vie s"a adus din AleHandria, spre mare mirare a tot poporul. +ar după ce a pierit, ca să nu putrezească trupul ei, îndată cu sarel"a sărat şi în Antio0ia la împăratul ca să fie ştiută de dînsul otrimiseră.



Androginii sau (ermafrodiii aceia fiecare au cele fireştiamîndouă bărbătească şi muierească, îele lor, cea dreaptă bărbătească, iar cea stînga muierească.Arimaspi care numai un oc0i au în milocul frunii, cărora

neîncetat le este războiul cu =rifii pentru mărgăritare şi aur.!ă ceea ce în muni =rifii o &apă, aceea Arimaspi cu sila oapucă de la dînşii.Astromii, care la marginile +ndiei se află, gură neavîndnicidecum, nici mîncînd, nici bînd, fără numai prin mirosireanărilor, din frumoasa mirosire a poamelor trăiesc, că aceea leeste lor 0rana, ca adică să miroase poame.1G2

Canefi, la care atîta sînt de mari urec0ile, cît tot trupul îşiacopăr cu ele. 'evri, care se sc0imbă la vreme în lup, şi"l mănîncă pe careom îl prind.-igmei, oameni mici, ca de un cot, care în munii +ndieitrăiesc, nu muli ani, pentru că muierile lor la cinci ani nasc,iar la opt îmbătrînesc. Acei pigmei pe berbeci şi api încalecă,din arce mici însăgetează şi au război cu cocoarele de la

0rană, căci cocoarele mănîncă ceea ce pigmeii seamănă. Dreptaceea în vreme de primăvară, acei pigmei adunîndu"se pîlcmare, se duc cu armele lor la malul mării oceanului, de careeste aproape pămîntul lor, şi cearcă cuiburile cocoarelor şi lemănîncă ouăle şi puii lor, ca nu înmulindu"se cocoarele să"idovedească pe dînşii $să"i biruiască).!iclopiiF sau uriaşii, a cărora locuină le este în &icilia submuntele 8tna, precum grecul făcător de sti0uri ergiliu pomeneşte, de care spun $că precum şi Arimaspii) numai unoc0i au în frunte.anticori, la +ndia, care au capul şi faa omenească, iar celălalt trup de leu. în aceleaşi pări ale +ndiei se află şi altesluii în asemănare omenească, capete şi grumazi neavînd, iar oc0ii lor le sînt în spate, iar gurile în piept, încă şi alt neam desluii se află acolo în pustietăi în asemănare omenească, care



se c0eamă !0inocefali, la care sînt capetele de cîine şiscrîşnire de dini înfricoşată.%i !ocicodanul sau -edicul, din parte are asemănareomenească.

%i multe ca acelea sluii se află în partea de sub cer,omenească asemănare avînd, care toi din firea omenească, dinstrămoşul 'oe ca şi noi au ieşit " spune dascălul AugustinapuseanulF care din vremea facerii turnului, podoaba c0ipuluiomenesc şi mintea şi"au pierdut, de mînia lui Dumnezeutulburîndu"se şi s"au făcut nu desăvîrşit oameni, ci fiare umătate şi înfiorări. %i ce este de mirare; !înd şi în cele de peurmă vremi se fac deasemenea cu acelea, 'abucodonosor în

bou, iar Ciridat în vier prefăcîndu"se, cînd a năpădit pe dînşii pedeapsa lui Dumnezeu. !i şi la pruncii cei ce se nasc, seîntîmplă oarecare sluii a se face, care de ar fi 0rănii şicrescui, deasemenea cu dînşii ar naşte fii. Deci se cunoaşte,că la facerea turnului, tulburai fiind oamenii, şi muli din dum "nezeiasca mînie pierzîndu"şi mintea şi lipsindu"se de binecuvîntarea Aceluia, ca adică să nască obişnuit rodomenesc, au ieşit din a lor naştere de fii, unele ca acelea fără

de c0ip sluii şi ş"au înmulit ca şi înaintea potopului, din ceirăzvrătii fii ai lui Dumnezeu, s"au născut sluii la c0ip uriaşii,1G3spre arătarea mîniei şi a pedepsei lui Dumnezeu.De aici îndoită se începe istoria >+&8R+!8A&!] şi dinaf ară-7#+C+!].întru acea vreme cînd s"au amestecat limbile, 8ver avînd dela naşterea sa ani 13@ a născut un fiu şi i"a pus numele -eleg,care se înelege /despărire, că în zilele lui s"a despărit1@G pămîntul, apoi a născut ali fii şi fete. $+storia >isericească +-aralipomene 1,19).începutul împărăiei >abilonului şi amonar0iei Asirienilor -etrecînd în >abilon prea mîndrul acela arap, uriaşul



'imrod, a început a"şi ridica puterea sa asupra oamenilor,şupunînd şi robind luişi pe toi cei dimpreur, iar pe cei ce nuvoiau să se supună lui, îi asuprea cu tiranie, silă făcîndu"le şiucideri $întîia monar0ie. +storia politică). %i se cutremura

pămîntul acela de frica lui şi întîi între oameni el s"a numitîmpărat, nu părinteşte, ci tiraneşte stăpînind. -entru că cei dinînceput stăpîneau între omeneştile neamuri, precum maiînainte de potop Adam, &et, 8nos, iar după potop 'oe, aceianu se numeau împărai, ci părini, pentru că părinteşte îi povăuiau pe fii, pe nepoi şi pe strănepoii lor. +ar 'imrod n"afost părinte, ci muncitor, prigonitor, asupritor şi răpitor.-entru aceea şi cuvîntător în &fînta &criptură s"a numit nu ca

şi cum fiară fiind, ci că pe oamenii cei slobozi, întru a sastăpînire şi în robie îi vîna şi averile lor le efuia şi trăgea lasine pe cele străine. $6ac. 14, 9).întru acea vreme Assur fiul lui &em, de 'imrod strîmtoratfiind, a ieşit din >abilon ca un izgonit din partea sa şideasupra rîului Cigrului ducîndu"se şi pămînt bun aflînd, s"asălăşluit în el şi a zidit deasupra Cigrului în numele său cetateaAsiria, de la care şi ara aceea Asiria s"a numit. !i după aceea

cetatea Asiria s"a c0emat 'inive, în numele lui 'in, care pecetatea aceea lărgind"o a înnoit"o şi cu prea minunate zidiri aîmpodobit"o. %i se pomeneşte cetatea aceea în &fînta &cripturăaşa Din pămîntul acela $al >abilonului) a ieşit Assur şi a zidit 'inive $6ac. 14). -e Assur, ca pe întîiu+ ziditor &criptura l"a pomenit, iar 'inive ca un mai slăvit nume cetăii i"a pus. +ar întru acele vremi, după despărirea limbilor şi ceilali fii aifiilor lui 'oe şi nepoii lor risipindu"se pe faa a tot pămîntulşi"au zidit loruşi slăvite cetăi şi împărăii au făcut, pentru carefeluri de 0ronografe scriu din destul.6aptele anilor de la mia a doua şi suta a noua$De la anul 2?44 pînă la anul 2944 după idirea lumii) 'imrodîntîiul pe pămînt împărat, avîndu"şi scaunul său în >abilon aîmpărăit ani îndestulai şi a pierit cu sunet. $!onf. +storia-olitică a lui !0edrin, fila 11). -entru al cărui sfîrşit grăiesc,



cum că din rămăşia turnului acela oarecare parte de vînt şi defurtună rupîndu"se, a căzut asupra lui şi l"a ucis pe el,Dumnezeu aşa udecînd ca cel ce a greşit cu facerea turnului, prin acelaşi turn şi pedeapsa să"şi ia. +ar alii spun cum că de

draci s"a răpit. D îci amîndouă acelea de crezut sînt, fiindcă nuîn altă parte avea să"şi cîştige loc pentru împotrivirea spreDumnezeu şi pentru nenumăratele răutăi, fără numai cu dracii.Deci de Dumnezeu surpîndu"se, de draci în iad s"a răpit.De sfîrşitul lui 'imrod, pentru moştenitorii împărăiei>abilonului multă neunire este între istorici, care pentru ştiinăsă"i aducem din parte. "=0eorg0e !0edrinul în &inopsisul +storiei îl socoteşte că

este 'imrod acelaşi şi &aturn cel mai întîi dumnezeu păgînesc$!0edrin, fila 1:). -e acelaşi şi 7rion a fi îl zice, şi spune de ei,că a avut femeie din seminia sa, anume &emiramida, peaceeaşi şi Rea dumnezoaie o numeşte din care i se făcură luitrei fii cel dintîi anume -icos, cu porecla lupiter, sau lovis,care este şi eus sau DiaF celălalt fiu este >el, al treilea 'in şio fiică luna. 'in a zidit cetatea 'inive şi ca şi cum pe maica sa&emiramida a avut"o de muiere. +ar 'imrod care şi &aturn şi

7rion ca şi cum de lovis fiul lui izgonindu"se de la împărăie,sa dus în +talia. !i la făcătorii de sti0uri greci se vede, că acel&aturn de fiul izgonit, altul a fost, mai pe urmă cu anii decît 'imrod şi nu în >abilon a împărăit, ci în !reta, precum aceeaşi în viaa &fîntului ucenic -ontic, la August în : zile se vede.6iindcă şi Dia $care şi lupiter sau lovis) din Rea femeia lui&aturn în !reta născut a fi se spune, în pătimirea sfinilor zeceucenici din !reta, la luna lui Decembrie în 23 de zile. Afară des"a numit aşa 'imrod &aturn, precum spune ^enofont +storicul,că în vremile acelea vec0i, pe împăraii cei puternici, carecetăi mari şi împărăii rînduiau, obicei era a"i numi saturni, iar pe cei întîi născui fii ai lor îi numea lovişi, iar pe fiice lune.După acel obicei şi 'imrod, se pare că se numeşte &aturn de!0edrin şi de alii, încă şi &emiramis nu se pare a fi a lui 'imrod femeie, ci numai nepoată, precum îndată se va arăta.



-entru 7pmeer Amsterlodam 0ronograful spune, că după 'imrod, a luat împărăia >abilonului >el fiul lui. -e &emiramida1G:fiica acelui >el a luat"o de femeie Assur fiul lui &em, care şi

'in de greci s"a numit şi cetatea 'inive a zidit"o, voievod fiindal seminiei lui Assur. +ar după moartea lui >el, a luat>abilonul întru a sa stăpînire şi întîia monar0ie s"a făcut.loan cel numit 'avclir, întru al său cronic povesteşte, cădupă 'imrod a împărăit Assur fiu lui, după Assur a împărăit>el fiul lui Assur. După >el, 'in fiul lui >el, ci pe acel Assur,tîlcuitorii Dumnezeieştii &cripturi nu"l socotesc a fi fiul lui 'imrod, ci al lui &em.

!arion (ronicul spune că seminia lui (am începînd de la 'imrod pînă la 244 de ani a împărăit în >abilon, apoi a trecutîmpărăia, la seminia lui &em în Assiria, cînd 'in a ziditcetatea 'inive.+ar mai cu seamă loan, cel ce se c0eamă =luver în 8pitomia+storiilor a toată lumea a scris !um că Assur fiul lui &em, celce a zidit cetatea 'inive, după 'imrod nepotul lui (am, n"asuferit"o pe seminia lui (am la împărăie, nici l"a lăsat pe

acela ca mai mult la răsărit să stăpînească, ci singur a stăpînitrăsăritul şi zidind cetăi multe şi mari s"a făcut începăturăAsirieştii onar0ii.De asemenea cu acesta şi leşescul $polonezul) cronic attie&tricovsc0i, aducînd pe >erozu0 istoricul caldeu spune că 'imrod, întîiul &aturnus numitul, a împărăit în >abilon în1@?cîmpia &enaar ani :G. idise un turn din temelie mare, careîntrecea înălimea munilor, întru semn, că avea să fie acoloîmpărăia împărailor în veci, dar nu i s"a împlinit nădedeaaceluia. -entru că între feciorii lui 'imrod, pentru blestemulacela cu care 'oe a blestemat"o pe seminia lui (am, îndelunga petrecut acea împărăie a >abilonului, fiindcă la Assiria nouaîmpărăie şi monar0ie a început a fi, prin Assur fiul lui &em,care a zidit cetatea 'inive şi pe >abilon tare l"a supus luişi.



-înă aici attie &tricovsc0i.Acea urmare a lui !luver şi spunerea lui attie, mai decrezut se pare a fi, pentru că se unesc cu proorocesculaşezămînt care înainte s"a zis de &fîntul 'oe, prin care a

0otărît ca (am slugă, iar nu stăpîn să fie frailor săi, lui &em şilui lafet, iar aceia să"l stăpînească pe el. %i aşa a fost, cîndAssur fiul lui &em a luat la răsărit stăpînirea de la seminia lui(am şi a lui 'imrod. însă în locurile cele de îndoială nucutezăm a întări nimic.!luver încă şi aceasta de Assur socoteşte, ca şi cum el s "ar fi numit de popoarele răsăritului, >el sau >eel $cel numit de ceide pe urmă >aal) care se tîlcuieşte /domn sau /stăpîn,

acelaşi şi lupiter sau lovis, care şi în Dumnezeu după moarteasa de păgîni s"a socotit, iar după el a luat împărăia 'in fiul lui ,1GGa căruia femeie era &emiramis. +ar alii nu socotesc, ca Assur acelaşi să fie, carele şi >el, ci doi socotesc zicînd să fie >elfiul lui Assur.6aptele anilor de la mia a doua şi suta a zecea$De la anul 2944 la anul 3444 de +a idirea lumii)

-eleg fiul lui 8ver a născut pe Ragav în anul vieii sale 134.Apoi a născut şi ali fii şi fete $+storia >isericească).în anii aceia înmulindu"se popoarele şi multe cetăi în parteade sub cer, prin feluri de ări zidindu"se şi împărăii întărinduse,se aşezau legi politice împreună şi fărădelegi $+storia-olitică). 6iindcă acei oameni răi uitaseră pe 'evăzutulDumnezeu !are la ceruri petrece, pe iditorul şi a toateIiitorul, pe care părinii lor îl ştiau. %i începură a "şi scorniloruşi dumnezei pe pămînt şi a"i face pe ei şi a se ruga lucruluimîinilor lor, şi au sc0imbat slava nestricăciosului Dumnezeu$precum zice Apostolul la Romani 1, 23) în asemănarea c0ipuluiomenesc celui stricăcios şi a păsărilor şi a celor cu patru picioare şi a ivinelor. %i sc0imbară adevărul lui Dumnezeu înminciună şi au cinstit şi au sluit făpturii mai mult decît



6ăcătorului, drept aceea şi i"a dat pe ei Dumnezeu în patiminecinstiteşi în spurcată fărădelege viaă. %i legile ce le puneau politicii lor, măcar unele şi bune a fi se păreau, dar pe acelea

lestricau cu fărădelegile. "&"a început înc0inarea de idoli, nu de la &aru0 strămoşul luiAvraam, precum socotesc unii că de la dînsul este aceea, pentru că el n"a scornit idoli, ci pe cei mai înainte aflai i"a primit el şi lucrător lor fu. +ar începătura înc0inării de idoli s"afăcut de la 'in fiul lui >el, precum îndată se va arăta.urind >el împăratul, care a stăpînit Assiria împreună şi

>abilonia $care şi !aldeea se numea) a luat după dînsul 'infiul lui împărăia. Acela elind şi întristîndu"se după tatăl său,i"a făcut c0ipul aceluia cioplit, sau idol, care era la toateasemenea tatălui său, la faă şi la mărimea trupului şi l"a pusîn milocul cetăii pe un stîlp întru pomenirea tatălui său, carevrînd ca şi după moarte să fie cinstit de popor, a dat o lege caaceasta !ă de ar alerga cineva din cei vinovai şi vrednici de pedeapsă la stîlpul şi idolul acela, şi de s"ar înc0ina aceluia,

acela de vină iertat şi de pedeapsă slobod să fie $_'!(+'AR8A#A +D7#+). Deci oamenii cei ce aveau trebuină de milăîmpărătească, au început a alerga şi a se înc0ina acelui idol,tatălui lui, văzînd că place aceea împăratului. Apoi popoarelecelorlalte ări, urmînd Asirienilor şi !aldeilor, cu aceeaşiasemănare au început a cinsti pe stăpînitorii lor cei mai1GBdinainte şi pe bărbaii cei slăvii, stîlpi şi idoli în cinstea şi pomenirea lor punîndu"le. +ar dracii văzînd cinstirea ceea ce dela oameni se făcea neînsufleiilor idoli, au început a sesălăşlui î0 idolii aceia şi a scoate dintru dînşii glas omenesc şia grăi spre înşelarea şi pierzarea neamului omenesc, şi dădeaurăspunsuri celor ce veneau la dînşii, şi"i întreba pe ei ori dece, ca şi cum mai înainte le"ar spune de cele ce vor să fie. +ar nebunii oameni, socotind că sînt vii acei idoli, au început a"i



cinsti pe ei ca pe Dumnezei şi a crede în ei şi a le aduce lor ertfe cu înc0inăciune. %i aşa s"a început şi s"a întărit multadumnezeire şi înc0inarea de idoli între oameni.$+ar Amsterlodam (ronograful socoteşte că este pus idolul

>el nu de la 'in, ci de la &emiramida. -entru că povesteşte că&emiramida fiică era lui >el, iar 'in ginere, ci mai muli zic că 'in era fiul lui >el şi el a pus idolul în c0ipul tatălui său).+ar în pările 8giptului aceasta fiind începătura înc 0inării deidoli s"a adaos şi că un puternic slăvit anume &irofanis, plîngînd şi tînguindu"se după un fiu al său mort, şi vrînd săaibă răcorire în mî0nirea sa a făcut un idol întru asemănareafiului şi pe mormîntul mortului l"a pus şi privind la el îşi

mîngîia întristarea sa. +ar oamenii cei ce erau sub puterea lui,făcînd plăcerea stăpînului lor, au început a cinsti idolul acelacu ertfe şi cu înc0inăciune.Aceasta şi &fîntul loan =ură de Aur în Crimiterea către8feseni a pomenit"o zicînd /En .oarecare om bogat, cu amarătînguire plîngîndu"şi fiul şi nici o mîngîiere de tînguire neavîndaşa îşi mîngîia mî0nirea A făcut c0ipul răposatului neînsufleitşi de"a pururea privind la el i se părea că vede pe mortul viu în

c0ipul acela. Deci nişte oameni linguşitori, cărora pîntecele leeste Dumnezeu, sluind c0ipului aceluia, întru cinstea acelui bogat, au scornit obicei spre sluirea idolilor. -înă aici =urăde Aur.încă se scrie în +storii şi aceasta !ă &irofanis acel puternicdin 8gipt, văzînd de la oamenii cei supuşi lui, cinstea ce sefăcea idolului fiului său, i"a zidit lui o capişte deasupra1:4mormîntului aceleia şi ertfitori a pus ca de"a pururea săsluească în capiştea aceea. Drept aceea şi rînd le "a aşezat lor,ca adică sc0imbîndu"se să sluească. +ar legea ertfitorilor acelora, dată le era de acest fel, ca cei ce săvîrşeau rîndulslubei lor să părăsească toate griile vieii, nici de femeile lor atingîndu"se, ci în toată înfrînarea să petreacă. Acea lege mai pe urmă şi întru toate pretutindenea a ieşit la cei ce erau popi



idoleşti că se înfrînau de cărnuri şi de vin $afară de cele ertfite, pe care datori erau a le mînca) şi nu numai pe femei, cinici pe copiii lor nu voiau să"i vadă în vremea rînduiui slubei1G?

lor, nici cu rudeniile lor nu vorbeau. !i se îndeletniceau de"a pururea $precum (erimon stoicul povesteşte) întru învăăturilenumărării de stele şi vrăitoriei şi la înelegerea firilor făpturiicelei văzute, însă aceasta s"a pomenit aici pentru aceia, ca ceice sînt între noi rînduială du0ovnicească să socotească Dacă popii sluitori dracilor păzeau o viaă înfrînată ca aceea, deîmbuibări şi de beii înfrînîndu"se, cu obişnuita însoireneamestecîndu"se pînă la săvîrşirea rîndului lor, pe toate cele

dinafară grii părăsindu"le, şi nu în deşertăciuni ci întruînvăăturile lor cele elineşti c0eltuindu"şi vremea, " apoi ce felse cuvine să fie preoii creştineşti, care AdevăratuluiDumnezeu sluesc şi cea fără de sînge *ertfă, pe singur 6iul luiDumnezeu pentru toată lumea îl aduc; 7are nu"i vor ruşina popii idoleşti pe unii din preoii creştini ce fac beii şi petrecîn spurcăciuni şi la deşertăciuni fără de măsură se dau, nici nuse îndeletnicesc la învăătura &fintelor !ări cea de suflet

folositoare, nici pe alii nu"i învaă, ci cu dobitocească fără desocoteală minte şi cu dobitocească viaă sluesc, slubele lor îşi fac; 7are nu se vor osîndi aceştia în cel mai adînc iad şi încele mai cumplite munci, mai mult decît aceia; -entru că aceianecunoscînd calea cea adevărată, atîta înfrînar e păzeau, iar aceştia cărora calea mîntuirii li s"a descoperit şi cărora li s"aîncredinat ca să povăuiască la mîntuire pe ceilali, fără deînfrînare în patimi şi în beii petrec. Aceia drăceştii slube cuatîta cucernicie luau aminte, iar aceştia la sluba lui (ristosfără de frică înainte stau. 7, amar de răzvrătirea şi neîndrr ptarea preoească5 !um se vor arăta feei lui (ristos, !ăruianici cu atîta osîrdie nu i"au sluit, precum popii idoleşti ausluit zadarnicilor lor dumnezei.6aptele anilor de la mia a treia şi suta întîi$De la anul 3444, la anul 3144 de la idirea lumii) Ragav



fiul lui -eleg, nepotul lui 8ver, a născut pe &erug, strămoşullui Avraam, în anul vieii sale 132. Apoi a născut şi ali fii şifete.-ovesteşte =0eorg0e !0edrinul, că în zilele lui Ragav,

oamenii unul asupra altuia cu mîndria înălîndu"se şiîmpărăteşti titluri luîndu"şi loruşi, au început a"şi face arme şirăzboaie unul spre altul a ridica. %i îndată seminia lui !anaana slăbit şi sub ugul robiei s"a rînduit precum 'oe strămoşul a proorocit. -înă aici !0edrinul.Deci se înelege aceasta, cea mai întîi pentru Assur ce s "anumit >el, pentru care mai înainte am zis, că după sfîrşitul lui 'imrod, nesuferind seminia lui (am, ceea ce împărăea la

1G9răsărit în >abilon, singur a stăpînit >abilonul, nelăsînd maimult pe 0amisteni să stăpînească, fiu fiind al lui &em. Apoi dinaceeaşi povestire a lui !0edrin se înelege şi pentru 'in fiul lui>el, care al monar0iei Asiriei, în partea de sub cer întîi a fostlărgitor, pentru care de ali istorici se povesteşte, cum cădorind ca să stăpînească multe ări, care petreceau în pace,îndestulîndu"se cu ale sale 0otare, nici nu erau învăai la

războaie, pe aceia supunîndu"i luişi, a lărgit şi a întărit"o pe asa monar0ie. !i încă îndestulîndu"şi dorirea sa cea iubitoarede stăpînire, a început a se lupta şi asupra ărilor celor depărtate şi îi fu lui războiul cu oroastru împăratul>acterianului, pe care şi biruindu"l l"a ucis şi împărăia aceluiao a supus luişi.împărăia >actriei era după Asiria de un 0otar cu &ciii Asiei,numindu"se aşa de la rîul ce se c0eamă >actros şi de lacetatea >actra care deasupra rîului stă, cetate de scaun era aîmpărăiei aceleia. %i erau 1.444 de cetăi întru acea împărăie,în care o nemilostivă neomenie se făcea asupra celor îmbătrînii într"acest c0ip !înd îmbătrînea tatăl sau maica şicum începeau a slăbi, feciorii pe ai lor părini îi da la mîncareacîinilor, pe care cîini într"adins spre aceea îi păzeau cu cinsteşi se c0emau cîinii aceia îngropători, că îngropau în pîntecele



lor pe omeneştile trupuri. ai de nemulumirea acelor fii către părini pentru naştere şi creştere şi părintească dragoste, să lerăsplătească cu acest fel de tiranie5 7, vai de orbiciunea şi derătăcirea limbilor celor înşelate de draci, ce fel de lucru

nedumnezeiesc şi socoteau loruşi întru bună credină5 !i precum se socoteşte, cu dreaptă *udecata lui Dumnezeu seslobozeau aceia spre oamenii aceia ce se dădeau de cătrefeciorii lor la mîncarea cîinilor, fiindcă aceia nu"şi cruau pe pruncii lor cei mici, ci demonului la ertfă îi aduceau pe ei. #acare lucru mai pe urmă şi israilitenii se învăaseră de la pagîni precum se scrie în -salmi /Au ertfit pe fiii şi pe fetele lor dracilor şi au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor lor şi al

fetelor lor $-salm 14:, 3G"3B). Drept aceea şi ei mai pe urmăde feciorii lor cei rămaşi necruai erau, ci la ertfa cîinilor îiaduceau şi luau cea vrednică răsplătire a lucrurilor lor ca şicum grăindu"le lor dreapta *udecată a lui Dumnezeu !eea ceai făcut fiilor voştri, aceea şi singuri o primii de la fecioriivoştri. oi ai ertfit pe fiii voştri la draci, iar fiii să vă ertfească pe voi la cîini.+ar pentru oroastru acela se povesteşte, că atunci cînd s "a

născut a rîs şi era aceea de mirare oamenilor, fiindcă obiceieste tuturor pruncilor celor ce se nasc în lumea aceasta să plîngă, iar el n"a plîns, ci s"a veselit, şi rîdea bucurîndu"se. +ar în vîrstă venind, era foarte iste la minte, căruia îi zic că este al1B41:2înelepciunii numărului de stele şi al vrăitoriei, cel întîi sub potop aflător şi doftor iscusit, care şi cări multe de învăăturasa a scris, pe care toate, 'in, ucigîndu"l pe el le"a ars.+ar prin acel oroastru s"a înc0ipuit arătat sc0imbarea vieiinoastre şi nestatornicia sorii omeneşti, pentru că rîzînd s"anăscut, iar plîngînd a murit. !u veselie în lume a intrat, cutînguire a ieşit din lume. #acrimi n"a vărsat la naşterea sa,sînge a vărsat la sfîrşitul său. %i cel ce în toate zilele vieiisale cu bunăstare în slavă împărătească îşi petrecea, la urmă



de toate lipsindu"se şi în mîinile potrivnicului căzînd, moartenemilostivă a dobîndit. Deci ce folos i"a fost lui din bucuroasanaştere, cînd şi"a sfîrşit viaa sa cu amară moarte, ucis devrămaşul său; De acest fel este în lumea aceasta viaa

noastră, de acest fel sînt norocirile şi veseliile noastre, cu bucurie începem, cu mî0nire sfîrşim, puin ne bucurăm de cevaşi îndată în plîns ne sc0imbăm. !ă vine de la vreo mî0nireneaşteptată şi scoate bucuria din inimile noastre, iar mai alesaceea se face în vremea sfîrşitului morii, cînd toate cele de bucurie se sfîrşesc, iar cele de scîrbă şi de mî0nire se încep,omului celui ce în bune zile şi în dulceile păcatelor şi"ac0eltuit viaa sa.

#a fel este viaa noastră cu apele pîraielor, care dulci sînt lagust, dar curg neîncetat la amărăciunea mării şi cînd intră înmare, îndată îşi pierd dulceaa lor şi se fac amare ca şi apelemării. Aşa zilele noastre dulci a fi ni se par nouă, căci căutămîn viaa aceasta feluri de dulceuri, pe unele în bogăiile celedegrab pieritoare, pe altele în slava deşartă cea lumească, iar pe altele în trupeştile odi0ne şi în dulceile păcatelor, şi cutoate acelea, ziua şi noaptea alergăm şi ne apropiem la amară

mare, la ceasul morii. %i cînd intrăm în marea aceea, îndată deamărăciune ne umplem şi le uităm pe toate dulceile, nufoloseşte nimic trecuta dulceaă sosind vremea cea amară, pentru că nu îndulcesc cele trecute pe cele de faă. 7, cît demulte rîuri curg în mare, iar marea nu"şi îndulceşte firea sa ceaamară, iar mai ales şi pe apele rîurilor cele dulci întru a saamărăciune le preface5 7, cît de multe dulcei sînt în lumeaaceasta, pe acelea toate de le"ai aduna într"una şi la ceasul celamar al morii de le"ai aduce, însă nici o cirtă sau un minut peacea amară vreme nu poi s"o îndulceşti, ci mai multăamărăciune îi adaugă. De vreme ce toate cele dulci de acum, în prea cumplită amărăciune se prefac atunci. %i pe cît aici cinevas"ar îndulci mai mult de cele vremelnice, pe atîta mai multacolo se va amărî, după acel ceresc glas ce a zis, pentru ceadezmierdată a >abilonului /-e cît s"a mărit pe sine şi a fost în



desfătări, tot pe atîta dai"i c0in şi plîngere $Apoc. 1?, B).1B16ericit este cel ce în viaa cea de acum nu rîde, ci plînge, nu seveseleşte de cele vremelnice, ci se tînguieşte de păcate. 'u

dulcei deşarte caută, ci amărăciunea morii, a *udecăii şi ag0eenei în minte o poartă şi se îngrieşte cum să placă luiDumnezeu şi să se învrednicească veşnicei îndulciri întru bucuria Domnului său.+ar să se ştie, că mai pe urmă şi altul numărător de stele cuacelaşi nume a fost oroastru, în -ersia trăitor, pentru care se povesteşte că înainte a spus pentru sfîrşitul său ce avea să "ifie lui de la fulger. %i a poruncit ca în -ersia să se păzească

oasele lui cu cinste, făgăduindu"le că împărăia -ersiei pînăatunci nerisipită va fi, pînă cînd oasele lui de dînşii se vor cinsti. Deci cea dintîi proorocie a lui, adică pentru sfîrşitul lui,s"a împlinit, că de fulger arzîndu"se a pierit, iar cea pentruîmpărăia -ersiei a minit, pentru că mai pe urmă multe risipirii s"au făcut ei.6aptele anilor de la mia a treia şi suta a doua$De la anul 3144 la anul 3244 de la idirea lumii) &arug a

născut pe 'a0or, în anul vieii sale 134 $+storia >isericii). Apoia născut şi ali fii şi fete.+ar petrecerea lui &arug a fost $după spunerea lui !0edrin) în pămîntul !aldeilor, în cetatea ce se c0eamă Er. Acea numire/Er se înelege /foc, de vreme ce locuitorii aceleiaînc0inători de idoli fiind, aveau focul în loc de dumnezeu şinestins îl păzeau pe acela, drept aceea şi cetatea lor /foc s "anumit.încă socotesc unii pentru &arug, cum el întîi a scornit idoliif` de la dînsul s"a început înc0inarea la idoli, dar nu este aşa,$!onf. 8pifanie, &eida, Dorotei Amonemvasis). -entru că nu s "aînceput aceea de la 'in împăratul Asiriei, precum mai înaintes"a zis. +ar &arug întîi el de acest fel în neamul strămoşilor lui(ristos era, care pe idolii cei scornii de păgîni i"a primit şi sedeprinsese a"i face pe ei şi a"i vindeF şi erau aceia lucrul



mîinilor lui, din care se 0rănea cu casa sa. +ar făcînd idoli devînzare şi a"i cinsti pe ei se părea, ca şi păgînii, şi i"a vătămatcu acea necurăie şi pe casnicii săi, că la acelaşi lucru de mîinil"a învăat pe fiul său 'a0or, iar 'a0or după aceea i"a învăat

pe fiul său Cara0, tatăl lui Avraam. -recum !aldeii îşi aveau loruşi focul în loc de Dumnezeu,aşa egiptenii apa şi"o făceau Dumnezeu şi o cinsteau pe aceea,în idolul ce se c0ema !anopos, în al căruia nume şi cetatea!anop în pămîntul 8giptului se zidise, la gura 'ilului ce intraîn mare. +ar cînd 8giptul a fost supus $în zilele &emiramidei) la1B2Asirieni, care"s şi caldei, ceartă era între popii caldei şi între

cei egipteni pentru dumnezeii lor. -entru că 0aldeii pe al lor dumnezeu focul, mai sus şi mai tare decît toi dumnezeii îlziceau că este, fiindcă focul nu numai pe cei de lemn dumnezeiîi arde, ci şi pe cei de piatră cu puterea sa îi sfarmă şi pe ceide aramă şi de argint şi de aur îi topeşte. Deci egiptenii aufăcut un vas mare întru asemănarea idolului !anop şi prin tottrupul aceluia au sfredelit găuri mici şi dese şi le"au astupat peele cu ceară şi cu smoală şi l"au umplut de apă. Apoi cînd

caldeii vrînd să arate spre idolul !anop, puterea dumnezeuluifocului aceluia ce pe toate le mistuieşte, au aprins focîmpreurul acelui idol, ca să"l ardă pe el. îndată ceara cusmoala topindu"se, a ieşit apa din idol ca o ploaie împreur şi a1:@stins focul. Atunci egiptenii au dănuit, c0iuind şi strigînd /Alnostru dumnezeu mai tare este decît al vostru dumnezeu, că l"a biruit pe al vostru. %i se înfruntară caldeii.în vremile cele mai de demult, la oamenii cei nebuni erauidolii cei nesimitori în loc de dumnezei, iar la noi păcătoşiiacum păcătoasele noastre patimi, ca nişte dumnezei sînt$învăătură năravnică). Acei de demult oameni întru neştiină păcătuiau cu înc0inarea idolilor, pentru că #umina dreptăii nule răsărise lor, iar noi luminai fiind cu #umina sfintei !redine,întru cunoştină greşim, obişnuitelor noastre patimi, ca unor



dumnezei plăcîndu"le. Aceia şi nevrînd se înc0inau idolilor, poruncindu"li"se şi silindu"se de împărai şi de muncitori, iar noi de nimeni silindu"ne, ci de bunăvoia noastră, ca robiisluim poftelor păcatelor, pentru că tot cel ce face păcatul $zice

(ristos în 8vang0elie) rob este păcatului $loan ?, 3@). 7, amar de năravul nostru cel rău, prin care cu cei vec0i înc0inători deidoli ne asemănăm şi la fel cu dînşii munci, iar mai ales şi maicumplite dobîndim5 !ăci întru ştiină şi de voie a greşi şi maiamar este decît întru neştiină şi fără de voie. +ar cum că păcătoasele noastre patimi sînt întru noi ca nişte idoliîndumnezeite, arătat se adevereşte din cuvintele &fîntuluiApostol -avel, care zice /uli umblă, de care de multe ori vam

spus vouă, iar acum şi plîngînd vă spun, ca nişte duşmaniai !rucii lui (ristos, al cărora sfîrşitul le este pierzarea, alcărora dumnezeu le este pîntecele $6ilip. 3, 1?). %i iarăşi zice/Enii ca aceia Domnului nostru +isus (ristos nu sluesc, ci pîntecelui lor $Rom. 1G, 1?).+ar noi să luam aminte, pentru ce pîntecele nostru ne estedumnezeu; -entru aceea că"i plăcem lui ca lui Dumnezeu, iar încă mai mult decît lui Dumnezeu. -entru că nu atîta sluim lui

lisus (ristos cu postirea, cu omorîrea şi cu înfrînarea, pe cît îisluim pîntecelui nostru cu îmbuibarea, cu beia, şicu. 1B3desfătările cele iubitoare de dulcei. #a fel şi pentru celelalte păcătoase patimi putem înelege, că dacă ne robim de dîns ele,dumnezei, ne sînt nouă acelea. !are lucru îl arată fericitulleronim, aducînd acele cuvinte din dumnezeiasca #ege &ă nu"i fie ie Dumnezeu nou şi zicînd /!ăruia pîntecele îi esteDumnezeu, aceluia îi este dumnezeu nou şi pe cîte patimi şi pecîte păcate le avem, pe atîia dumnezei noi îi avem. "ammîniat, mînia îmi este dumnezeuF am căutat spre femeie şi am poftit"o pe ea, pofta aceea îmi este dumnezeu. !ă fiecăruiaceea ce pofteşte cineva şi cui îi slueşte, acela îi esteDumnezeu. -înă aici leronim.



Deci este întru noi îmbuibarea pîntecelui şi beia, ca idolul>acus, mînia ca arte, necurăia ca neruşinoasa enera,iubirea de aur ca idolul cel de aur al lui 'abucodonosor. Apoinoi cei ce sluim acelora, sîntem ca înc0inătorii de idoli. >ine o

lămureşte pe aceasta a noastră, cu rău nărav înc0inare deidoli, &fîntul =ură de Aur la Crimiterea către Romani cap. 3,zicînd /&ă nu"mi zici mie aceasta că nu te înc0ini idoluluicelui de aur, ci aceea să"mi arăi că pe acestea nu le faci, pecare aurul le porunceşte. !ăci în multe feluri sînt sluirile laidoli $c0ipurile lor), unul pe mamona îl socoteşte că "i estedomn luişi, iar altul pîntecele îşi are în loc de Dumnezeu şialtul altă poftă rea cumplită. %i măcar deşi nu le ung0ie lor

boi, precum le ung0iau grecii, ci mult mai cumplit faci ung0iindu"i pe al tău suflet. 'u"i pleci genunc0ii, nici teînc0ini idolilor, ci cu mult mai multă ascultare le faci toate celece"i poruncesc şi pîntecele şi aurul şi ale poftelor tiranii.6iindcă şi grecii pentru acestea sînt urîi, că pe patimilenoastre le făcură dumnezei -e poftă " Afrodita $sau enus), peiuime Area $sau arte), iar pe beie Dionis sau >acus numindo.%i măcar de nu ciopleşti tu idoli precum îi cioplesc aceia, ci

cu multă osîrdie sub aceleaşi patimi cazi, pe mădulările iui(ristos făcîndu"le mădulări curvei, şi cu alte fărădelegi pe tinespurcîndu"te. -înă aici =ură de Aur.Deci se vede că toată patima cea din noi a păcatului şi totobişnuitul păcat, este idol al năravului nostru. +ar capiş teidolească este inima iubitoare de păcat, înc0inarea de idolieste iubirea păcatului. #epădarea de (ristos este învoirea la păcat cea în gînd şi dorirea cea spurcată. *ertfire a idoluluieste împlinirea cu lucrul a păcatului ce l"ai gîndit şi aşa seface înc0inător de idoli, cel ce la patimile păcatelor se robeşte.+ar de vreme ce întru noi se află şi se înmuleşte o obişnuităînc0inare de idoli ca aceasta, deci se cade ca cei ce sec0inuiesc să fie şi mucenici du0ovniceşti, fără de sînge. !ăci precum în vremile acelea în care necredincioşii oameni cei ce1B@



nu"# ştiau pe Dumnezeu, la idolii cei fără de suflet se înc0inau,muli şi nenumărai erau &finii ucenici, care şi"au vărsat&îngele lor pentru (ristos şi cu mori în multe feluri au murit,de asemenea şi acum se află în obişnuina păcatelor noastre,

înc0inare de idoli, creştinii cei adevărai măcar şi fără devărsarea de sînge, datori sînt ca pentru dragostea lui (ristos,să fie ucenici în toate zilele omorîndu"şi patimile lor şimurind păcatului să nu se robească pe sine la dulceileaceluia. !ă precum păcatul este idol obişnuit al obiceiuluinostru, aşa şi împotrivirea la păcat mucenicească nevoinăeste, iar muncitor este întîi pătimaşa fire, alta obiceiul cel fău,iar alta ispita ceea ce de la diavolul năvăleşte. &lugile

muncitorului sînt gîndurile cele spurcate care la păcat ne tragşi întîmplătoarele fee care la păcat ne amăgesc. uncirea ceaîn multe feluri este lupta cea cu gîndurile cele spurcate şi cu patimile şi cu poftele, şi aşa se face Du0ovnicescul ucenic allui (ristos, măcar şi sînge nevărsînd, însă de cununaucenicească se învredniceşte. -entru o mucenicie du0ovniceascăca aceasta, frumos vorbeşte înainte pomenitul &fîntul=ură de Aur grăind aşa /a zice cineva !um s"ar putea ca să

urmăm mucenicilor, că nu este vremea prigonirii, cu adevăratşi aceasta o ştiu, că vremea prigonirii nu este, ci de !ununieste vremea. 'u prigonesc oamenii, ci prigonesc draciiF nu nec0inuieşte tiranul, ci ne c0inuieşte diavolul cel mai cumplitdecît toi tiranii. 'u priveşti la cărbunii arzători puşi de faă, civezi văpaia cea aprinsă a poftei. Aceia au călcat cărbunii cei1:Gaprinşi, iar tu calcă pe al firii focF aceia cu fiarele s "au luptat,iar tu înfrînează"i mînia ca pe o iuită şi neîmblînzită fiarăFaceia împotriva nesuferitelor dureri au stat, tu spurcatele şiviclenele gînduri care ies din inima ta biruieşte"le. Aşa veiurma mucenicilor, pentru că acum nu este războiul nostruîmpotriva trupului şi a sîngelui, ci împotriva căpeteniilor şi a puterilor şi a stăpînitorilor lumii întunericului acestui veac,împotriva du0urilor răutăii de sub cer $8fes. G, 12). 6oc este



pofta firii, foc nestins şi de"a pururea, cîine este cumplit ştturbat. ăcar de o mie de ori de l"ai alunga pe el, de o mie deori se repezeşte şi nu încetează. !umplită este cu dreptulvăpaia focului, însă mai puternică este aprinderea poftei şi

niciodată împăcare nu avem de războiii acela, niciodată nudobîndim încetarea războiului aceluia, pînă ce ne aflăm în viaaaceasta, ci totdeauna este nevoina, ca şi mai luminoasă să nefie cununa. -înă aici acel Dascăl.Deci omorîrea patimilor păcatelor întru noi este o muceniciefără de sînge, încă pentru mucenicia cea de bună voie, caută în-rologuri la luna lui ai în ? zile, cuvînt din -ateric celălalt.1B:

nu"# ştiau pe Dumnezeu, la idolii cei fără de suflet se înc0inau,muli şi nenumărai erau &finii ucenici, care şi"au vărsat&îngele lor pentru (ristos şi cu mori în multe feluri au murit,de asemenea şi acum se află în obişnuina păcatelor noastre,înc0inare de idoli, creştinii cei adevărai măcar şi fără devărsarea de sînge, datori sînt ca pentru dragostea lui (ristos,să fie ucenici în toate zilele omorîndu"şi patimile lor şimurind păcatului să nu se robească pe sine la dul ceile

aceluia. !ă precum păcatul este idol obişnuit al obiceiuluinostru, aşa şi împotrivirea la păcat mucenicească nevoinăeste, iar muncitor este întîi pătimaşa fire, alta obiceiul cel rău,iar alta ispita ceea ce de la diavolul năvăleşte. &lugilemuncitorului sînt gîndurile cele spurcate care la păcat ne tragşi întîmplătoarele fee care la păcat ne amăgesc. uncirea ceaîn multe feluri este lupta cea cu gîndurile cele spurcate şi cu patimile şi cu poftele, şi aşa se face Du0ovnicescul ucenic allui (ristos, măcar şi sînge nevărsînd, însă de cununaucenicească se învredniceşte. -entru o mucenicie du0ovniceascăca aceasta, frumos vorbeşte înainte pomenitul &fîntul=ură de Aur grăind aşa /a zice cineva !um s"ar putea ca săurmăm mucenicilor, că nu este vremea prigonirii, cu adevăratşi aceasta o ştiu, că vremea prigonirii nu este, ci de !ununieste vremea. 'u prigonesc oamenii, ci prigonesc draciiF nu ne



c0inuieşte tiranul, ci ne c0inuieşte diavolul cel mai cumplitdecît toi tiranii. 'u priveşti la cărbunii arzători puşi de faă, civezi văpaia cea aprinsă a poftei. Aceia au călcat cărbunii ceiaprinşi, iar tu calcă pe al firii focF aceia cu fiarele s "au luptat,

iar tu înfrînează"i mînia ca pe o iuită şi neîmblînzită fiarăFaceia împotriva nesuferitelor dureri au stat, tu spurcatele şiviclenele gînduri care ies din inima ta biruieşte"le. Aşa veiurma mucenicilor, pentru că acum nu este războiul nostruîmpotriva trupului şi a sîngelui, ci împotriva căpeteniilor şi a puterilor şi a stăpînitorilor lumii întunericului acestui veac,împotriva du0urilor răutăii de sub cer $8fes. G, 12). 6oc este pofta firii, foc nestins şi de"a pururea, cîine este cumplit ş i

turbat. ăcar de o mie de ori de l"ai alunga pe el, de o mie deori se repezeşte şi nu încetează. !umplită este cu dreptulvăpaia focului, însă mai puternică este aprinderea poftei ş iniciodată împăcare nu avem de războiii acela, niciodată nudobîndim încetarea războiului aceluia, pînă ce ne aflăm în viaaaceasta, ci totdeauna este nevoina, ca şi mai luminoasă să nefie cununa. -înă aici acel Dascăl.Deci omorîrea patimilor păcatelor întru noi este o mucenicie

fără de sînge, încă pentru mucenicia cea de bună voie, caută în-rologuri la luna lui ai în ? zile, cuvînt din -ateric celălalt.1B:6aptele anilor de la mia a treia şi suta a treia$De la anul 3244 la anul 3344 de la idirea l u m i i ) 'a0or a născut pe Cara0, tatăl lui Avraam în anul vieii sale B@, apoi anăscut şi ali fii şi fete. $+storia >isericească).în vremile acelea murind 'in fiul lui >el împăratul Asiriei, arămas după el femeia lui &emiramis cu un fiu mic, căruia îi eranumele cel părintesc 'in, alii îl numesc 'inias, pe acelaşi şiameis $+storia -olitică). Apoi neputînd încă micul copil săocîrmuiască împărăia, a luat împărăteasca putere &emiramismaica lui. %i a fost întîi acea femeie în partea de sub cer împărat, nu cu femeiască înelegere ocîrmuia împărăia, întrucîtea era de mirare la tot poporul. -entru că multe şi vestite



lucruri a arătat în războaie cu bărbătească viteia sa şimonar0ia &iriei mai mult decît bărbatul ei a lăit"o. %i de nu şiar fi pri0ănit zilele cele de pe urmă ale vieii sale, printrupeasca neînfrînare şi prin sfîrşitul cel de ruşine, de

nenumărate laude lumeşti s"ar fi învrednicit. Deci să se zicăaici pentru începutul ei şi pentru împărăie şi pentru sfîrşitcelor ce voiesc să ştieîn Ascalon, cetatea &iriei, o fecioară anume Derc0eta $pecare paginii mai pe urmă în loc de zeiă o cinsteau) stricîndu "se de un tînăr, a zămislit şi a născut muierească parte. Apoiruşinîndu"se de curvescul său lucru, l"a aruncat în pustie pe pruncul ce"l născuse şi $precum grecii obişnuiesc şi

povestesc) se 0rănea de păsări lepădătura aceea pînă ce acrescut. +ar în al ?"lea an s"a aflat copilul de păstorii cei ce"şi păşteau dobitoacele lor în pustia aceea şi o au dat mai marelui păstorilor celui cu numele de &emm, iar acela neavînd fii, aluat"o în loc de fiică luişi şi i"a pus ei acel nume &emiramis,care se zice pasăre, căci de păsări era crescută pentru că înlimba sirienilor /pasărea se c0eamă /semiramis. !înd aauns copila în ani de nuntă, era la faă foarte împodobită mai

mult decît celelalte fecioare ce erau acolo, mai frumoasă şiîneleaptă. Deci i s"a întîmplat voievodului locului &iriei, celuicu numele enon, oareunde mergînd de a găzduit în casa lui&emm. Acela văzînd pe &emiramida fecioară frumoasă a iubit"o pe ea şi a luat"o luişi de femeie şi a dus"o în 'inive. în vremeaaceea s"a început războiul cu oroastru împăratul >actriei, pecare l"a biruit împăratul 'in, cînd bătea cetatea cea de scaun a1:?lui oroastru ce se c0ema >actra şi zăbovea sub ea nu puinăvreme, fiindcă era tare cetatea aceea, enon împăratul &iriei în pîlcuri fiind cu împăratul 'in, nesuferind fără iubita sa femeiesă fie, cu care nu demult se însurase, a trimis după ea la casasa ca să vie ea la dînsul în cetatea lor. +ar femeia cea cu bună pricepere s"a îmbrăcat într"o 0aină ca aceea, în care să nu secunoască ea, ori femeie este ori bărbat şi s"a dus la pîlc, unde



fiinduşi cu bărbatul zile îndestulate, a socotit locul şi tăriacetăii şi gîndea cum s"ar putea să se ia cetatea aceea. -entrucă era în &emiramis nu femeiască mintea şi inima, ci mai bărbătească decît a bărbailor. %i a cunoscut că din celelalte

pări, dinspre pîrîu zidul cetăii nu se putea străui, fiindcă acelzid era neapropiat, căci malul era înalt şi muntele nesilit şi nuaşteptau cei ce erau în împresurare ca la zidul acela să seapropie potrivnicii şi nu străuiau zidurile acelea. +ar &emiramis pricepînd"o aceea, a luat cu sine bărbai care să se poată sui cu dînsa pe nesuitul acela munte şi mergînd pemarginea rîului, s"a suit nesimind nimeni din cei ce erauîmpresurai şi pe zid suindu"se a c0iuit făcînd celor dinlăuntru

frică şi dîndu"le ştire de luarea cetăii. +ar cetăenii ceidinlăuntru care erau lîngă zid, mirîndu"se de acel lucruneaşteptat, s"au spăimîntat şi de la zidurile acelea au fugit.întru acea vreme din celelalte pări a năvălit puterea Asiriei şiluară cetatea şi supusă fu împăratului 'in. Dpci înştiinîndu"seîmpăratul cum că prin povăuirea femeii cetatea s "a luat, a voita o vedea pe ea. %i văzînd"o împăratul s"a mirat de pricepereaşi bărbăia &emiramidei şi cu laude a fericit"o pe ea şi cu

daruri a îmbogăit"o. Apoi răpindu"se de frumuseea ei a zis luienon bărbatului ei ca să"i dea lui voie pe a sa femeie s"o aibăde soie, iar lui pentru dînsa îi da pe fiica sa spre însoire. !ienon nu voia să se lipsească de iubita sa soie. Decimîniindu"se împăratul asupra lui enon, se lăuda că"i vascoate lui oc0ii. +ar el de mînia împărătească temîndu"se,împreună şi de iubita femeie elind, din multa mî0nire şiîntristare s"a sugrumat.,%i a fost &emiramis femeie împăratului 'in, celui ce eraacum bătrîn de ani şi i"a născut lui un fiu anume 'inias, peacela îl numesc istoricii al doilea 'in. După aceasta a muritîmpăratul 'in bătrînul. $Enii povestesc că el a fost ucis defemeia lui, &emiramida, ca şi cum aceea cu ale sale muiereştiamăgiri, rugîndu"şi pe bărbatul, ca la trei zile să i se dea ei puterea împărăiei, şi luîndu"şi cererea, şi"a dat bărbatul la



moarte.)După sfîrşitul lui 'in, &emiramis, cu micul său fiuîmpărăindu"se, n"a voit să se mărite după alt bărbat ca să nuse stăpînească de acela, ci singură să"i stăpînească pe toi. %i

la început a lărgit cetatea >abilonului şi cu ziduri mari de piatră a întărit"o, care era întru înălime de 244 de coi, iar întru lărgime de :4, iar împreurul cetăii de @?4 de stadii, careziduri şi între cele şapte minuni de sub cer se cinsteau de1BBfăcătorii de sti0uri greci. +ar porile cetăii celei mari de aramăerau 344 şi rîul 8ufratului prin milocul cetăii curgea. %i a1:9

împodobit &emiramis cetatea >abilonului cu ziduri frumoase şicu saduri şi cu grădini minunate, care în văzdu0 ca şi cumspînzurînd, pe stîlpi de piatră sus erau făcute. Apoineîndestulîndu"se cu lăimea monar0iei cea de bărbatul săufăcută, a adunat multă putere de oaste şi se lupta asupraărilor celor depărtate, nu trimiînd pe cineva, ci singură larăzboi ieşind. -entru că în 0aine bărbăteşti se îmbrăca şiîntrarmată umbla pe cal şi tare cu potrivnicii se bătea, căci

bărbăia ei era mai tare decît firea şi viteia nebiruită. Deci adat război asupra 8tiopiei şi a 8giptului şi le"a supus acele ărila împărăia ei. încă şi pe ara +ndiei care este mai depărtată,mult a supărat"o cu războaie.Apoi încetînd de războaie a început a"şi petrece îndesfătările trupeşti fără de oprire, pe muli iubitori +uîndu"şi la pofta sa. %i ceea ce era în războaie nebiruită, înfricoşată, petoi birui ndu"i, aceea mai pe urmă singură de ale sale pofte se biruia şi adăuga fărădelege la fărădelege, căci , cu care sedesfăta în poftele sale pe aceia îi şi da morii în multe feluri şifără de veste pierzîndu"i pe ei. +ar pînă la atîta se dăduse laspurcata poftă, cît şi spre fiul său cel ce era acum în vîrstă de bărbat s"a rănit. %i mai întîi a dat poruncă ca toi oamenii cucei de aproape rudenie să se ia în însoire şi părinii cu fecioriilor $cei ce vor voi) să se însoească cu nunta, apoi a început a



sili pe fiul său la amestecarea sa, iar el îngreoşîndu"se de ofărădelege ca aceea şi de necurăia maicii sale, a ucis "o pe eaşi a pierit &emiramis cu necinste. Aşa ceea ce a început viaaei bine, a sfîrşit răuF ceea ce a împărăit cu slavă, a murit în

ruşineF ceea ce era îneleaptă, s"a făcut nebună şi ceea ce maiîntîi la toi era de femeie, aceea la sfîrşit tuturor le "a fost deocară, pentru curveştile sale lucruri. -entru că o viaă ca aceea pe cine nu"l face necinstit5 Aceia mai întîi a scornit la partea bărbătească acea muncire, adică scopirea $castrarea). Aîmpărăit ani @2 şi îngropată fu în mormîntul său, pe care maiînainte de vreme şi"l gătise eişi cu zidire de mirare.-entru mormîntul &emiramidei se povesteşte că era scris pe

dînsul aşa De i"ar trebui aur vreunui împărat, să desc0idămormîntul meu şi să"şi ia lui cît va voi5 Apoi trecînd muli anişi muli împărai prefăcîndu"se, cînd sosi împăratul Darie,acela scrisoarea cea de pe mormîntul &emiramidei citind"o şiaur poftind a desc0is mormîntul şi nimic în el n"a aflat, cinumai o scînduriă cu o scrisoare ca aceasta De n"ai fi fost omrău şi nesăios de aur, mormînturile oamenilor celor mori nule"ai fi desc0is5

în vremile acelea s"au arătat şi alte femei care cu bărbăie şicu viteie îi întreceau pe bărbai, slăvite numindu"seAmazoane, al cărora începutul le"a fost aşaDin pările &ciilor, doi tineri de neam împărătesc, -linos şi&colipid, izgonii fiind din ara lor, au mers în !apadocia cufemeile lor şi cu oamenii lor, pentru că muli vîrstnici ai lor tineri cu sineşi au scos şi se aşezară lîngă rîul ce se c0eamăCermodon, iar vitei fiind au început cu efuire şi cu răpiri a trăinăvălind asupra celor dimpreur. Aşa petrecînd ei cîiva ani,cei dimpreur megieşi asuprii fiind de dînşi i sfătuindu"se cuînşelăciune i"au c0emat pe ei la sine, ca şi cum cu dragoste şi pace, şi fără de veste pe toi i"au ucis. De care lucruînştiinîndu"se femeile lor, s"au umplut de mare iuime şi s"ausfătuit să"şi răzbune moartea soilor lor, cu punerea sufletelor lor, voind ca, cu slava să moară decît fără de cinste să



trăiască. Deci întrarmîndu"se bărbăteşte s"au dus asupra ucigaşilor acelora, cu puini bărbai care rămăseseră la dînsele.%i lovindu"se cu vrămaşii lor i"au biruit şi nu o dată ci demulte ori cu ei bătîndu"se îi biruia pe ei, şi se făcuseră mai

înfricoşate decît bărbaii lor la cei de primpreur. Apoisfătuindu"se şi"au ales viaă nemăritată, numind măritarearobie de nevoie, căci femeia slueşte bărbatului ca o roabă. %ise vorbeau între sineşi ai bine ne este nouă, o, surorilor, caslobode să fim şi cu armele să ne apărăm pe noi, decît în robieşi în nevolnicie sub stăpînirea bărbailor să trăim. En sfat caacesta între sineşi întărindu"l, au ucis pe acei bărbai care puini rămaseră între ele, ca nici una din ele să nu fie măritată.

Apoi iarăşi cu într"armată mînă asupra celor din ur s"au dus,răzbunîndu"se pentru bărbaii lor şi cetăile lor luîndu"le şisatele risipindu"le pe toată partea bărbătească o ucidea fărăcruare şi cu multă dobîndă se întorceau la casele lor. Deci auînceput ările din ur a cere de la ele pace şi după ce s "a întărit pacea, iarăşi s"au sfătuit acele femei, cum nu s"ar împuinaele, nici şi"ar pierde neamul lor şi slava pe care cu viteia lor ocîştigaseră, şi se sfătuiră să se amestece cu bărbaii cei din

ur, împreunîndu"se cu dînşii la vremi, ca de la aceia să primească în pîntecele lor rod. Aşa făcînd, cînd năşteau parte bărbătească, îndată o pierdeau, iar pe partea femeiască ocreşteau. !i încă în pruncie la copilite, îa dreaptă sau cu focsau cu oarecare unsori o uscau, ca în creştere să nu"i fieîmpiedicare la însăgetarea din arc, iar cea de"a stînga îă alăsau, ca să aibă cu ce 0răni pruncul cel născut. %i pentruaceea s"au numit Amazoni, ca cele ce erau fără de îe, pentrucă /azon îă se c0eamă, iar /Amazon fără de îe. Apoicrescînd copilitele, nu la tors şi la esut şi la cusut şi la alte1B9lucruri cuviincioase pării femeieşti se învăau, ci la săgetare,la lupte, la umblarea pe cai, la întrarmatul război şi ia vînareafiarelor se deprindeau. +ar femeieştile lucruri la ele le lucraurobii şi roabele cei robii şi cetăile şi satele cele ce împreur



le erau supuse lor, acelea erau la ele birnici şi lucrători, iar elede"a pururea se deprindeau la deprinderea ostăşească,nedîndu"se pe ele la odi0nă şi la deşertăciune. 8rau întredînsele două povăuitoare artesia şi #ampedo, care şi

împărătese se numeau. %i îşi împărise puterea lor în douăcetăi, deci o ceată cu împărăteasă la război ie şea, iar alta cucealaltă împărăteasă străuia 0otarele sale cele de caseF şi ofăceau aceasta sc0imbîndu"se. îşi lărgise puterea lor departe,că şi în 8uropa şi în Asia multe cetăi îşi supuseră lor. 8le şi1G18fesul slăvită cetate au întemeiat"o şi au zidit"o şi multe se aflăscrise în istorii pentru viteia lor. Apoi s"a întins împărăia lor

pînă la AleHandru cel are, la care a şi mers împărăteasa lor inoteia, dorind ca de la dînsul să cîştige rod şi a petrecut lael 1@ zile şi a slobozit"o cu cinste cu multe daruri.!um şi în care vreme li s"a stricat împărăia acelor Amazoni,de aceea nu este înştiinare desăvîrşit. însă se pare, că dupămoartea lui AleHandru, cînd monar0ia grecească s "a împărit înmulte pări şi împărăii şi s"au sculat războaie între sineşi şi lamulte ări s"a făcut risipire, atunci şi amazonile de potrivnicii

lor surpîndu"se cu totul întru nimic s"au făcut.6aptele anilor d e l a mia a treia şi suta a patra$De la anul 3344 la anul 3@44 de la idirea lumii) Cara0,fiul lui 'a0or, nepotul lui &arug, întru aceeaşi cetate caldee cese numea Er petrecînd, în care şi tată5 şi moşul lui era, anăscut pe Avraam care mai pe urmă s"a numit de DumnezeuAvraam, tatăl tuturor credincioşilor celor ce sînt sub cer $+storia >isericeascăF 6acere 1BF 6acere 11). -entru că evreilor după trup le era tată, precum şi se lăudau aceia, zicînd/&ămîna lui Avraam sîntem, tată avem pe Avraam $loan ?, 33Fatei 3). +ar nouă celor ce sîntem din neamuri, ne este tatădupă Du0, fiindcă el întîi după potop s"a făcut c0ip credineicelei cu rîvnă şi al ascultării spre Dumnezeu, încă erau laCara0 şi ali fii 'a0or şi Aran, ci ale acelora numai singurenumele se pomenesc în &fînta &criptură, pentru că nici un



lucru bun şi de pomenire vrednic n"au făcut, răi şi necredincioşifiind.Apoi venind Avraam în vîrstă, i"a însoit tatăl lui cu femeie,alegîndu"i o mireasă frumoasă din neamul său, căreia îi era

numele &ara, care nu era mai înapoi decît bărbatul ei cu1?4credina şi în bunătăi, pentru că pe a ei credin ă şi &fîntulApostol -avel o laudă $8vrei 11, 1).+ar &f<ntul -etru viaa ei cea curată, blîndă şi tăcută şiascultare spre bărbat într"un c0ip o pune înaintea &fintelor 6emei $+ -etru 3, G). %i era acea sfîntă doime însoită cu trupulşi cu du0ul, Avraam şi &ara, în milocul neamului celui

necredincios, ca crinul între spini, ca scînteia în cenuşă, caaurul între noroi5 !ăci cînd toate popoarele la sluirea idolilor abătîndu"se, nedumnezeieşte petreceau, negrăite răutăi şinecurate fărădelegi făcînd, ei ştiau pe Enul împăratulDumnezeu Adevărat şi credeau în 8l şi"l slueau Aceluia cucredină, plăcîndu"l #ui prin lucruri bune, şi propovăduia &fînt 'umele #ui la ceilali, la care putea povăuindu"i spreDumnezeiasca cunoştină. -entru care lucru îi şi muta pe ei

Dumnezeu din loc în loc, din !aldeea în (aran, din (aran în0otarele lui !anaan, de acolo în 8gipt, din 8gipt iarăşi în pămîntul lui (anaan, ca aşa Dumnezeiescul #ui 'ume prin eiştiut să se facă în neamurile cele necredincioase şi să se proslăvească ărirea Aceluia. %i erau, în vremile acelea,Avraam şi &ara vase alese lui Dumnezeu, care purtau 'umele#ui înaintea împărailor şi a neamurilor.+ar vremilor celor mai de pe urmă, a lăsat c0ipul sfintei vieiilor, ca temelie a credinei, 7glindă a dreptei vieuiri,îndreptare la dumnezeiasca plăcere. Drept aceea şi singur Dumnezeu în proorocia +saiei, îndemnînd şi deşteptînd spreîndreptare şi spre viaa dreaptă pe răzvrătitele popoareevreieşti, o pune înaintea lor pe această doime !ăutai laAvraam tatăl vostru şi la &ara ceea ce v"a născut $+saia :1, 2)ca şi cum z.cîndu"le &ă fii de o credină cu aceea şi de o viaă



cu aceea, precum Avraam şi &ara au fost.Cîlcuitorii dumnezeieştii &cripturi şi din istorici unii spun căîntre fiii lui Cara0, Avraam să fie mai tînăr de ani, iar nu mai bătrîn, măcar deşi la început în &fînta &criptură este pus ca şi

cum întîiul fiu a fost din altă femeie (aran, al doilea 'a0or, iar al treilea fiu din altă femeie este Avraam, iar de &ara spun căeste fiica lui (aran, căci că (aran a născut trei fii, un fiu pe#ot şi două fete, numele celei mai mari era ilca şi al celeilalte+sca. %i se zice în Dumnezeiasca &criptură de (aran /Acestaera tatăl ilcăi şi tatăl +scăi $6ac. 11, 29), de aceea +sca,tîlcuitorii zic că este &ara, aşa de singur Avraam sc0imbîndu"isenumele. Deci pe ilca a luat"o 'a0or, iar pe isca a luat"o

Avraam, amîndoi frai ai lui (aran. 7are pentru ce a sc0imbatAvraam numele femeii sale +sca în &arra; &ă luăm aminte îşicinstea aceea pe bărbatul său $ c u m mărturiseşte &f. Apostol-etru) domn pe acela numindu"l $+ -etru 3, G). Deci şi Avraam1?1îşi cinstea pe soia sa, doamnă pe dînsa numind"o, şi pentruaceea a numit"o &ara, care se tîlcuieşte doamnă, că aşa se ziceîn limba evreiască numele acela.

1G3 esoporamia " +atria lui Avraam "J4F"Apoi dacă Avraam, pe +sca fiica lui (aran fratele său, ceanumită &ara, a avut"o lui.şi femeie, apoi cu adevărat Avraam eramai tînăr decît (aran, fiindcă Avraam numai cu 14 ani era mai bătrîn decît &ara, precum aceasta se vede în cartea 6acerii lacap. 1B. Ende Avraam către Dumnezeu grăieşte /De se vanaşte fiu bărbatului de 144 de ani şi de va naşte &ara de 94 deani fiind. +ar de ar fi fost Avraam mai mare de ani decît fraiisăi, apoi i se cădea lui ca, nu numai 14 ani să fie mai maredecît &ara, ci cu mult mai muli. %i cum în însurare şi înnaştere de fii, cel mai mic frate, ar fi întrecut pe cel întîi şi pecelălalt frate; 'ici firea atunci neslobozind ca cel mai tînăr frate să se însoare mai înainte de cei bătrîni. -entru că (arannăscînd şi crescînd pe fiica sa &arraF pînă la anii nunii



Avraam nu se însurase, pînă ce a luat pe &ara, decît arătateste, cum că (aran era mai bătrîn decît amîndoi. +ar fiindcă&fîntul oisi în +storia sa, între fiii lui Cara0 pe Avraam măcar deşi este şi mai tînăr însă l"a pus mai întîi. Aceasta a făcut"o

pentru aceea că at Hcunoscut ca să spuie de credina aceluia unuia şi de viaa cea plăcută lui Dumnezeu şi cum că din neamul aceluia avea săiasă cel făgăduit de la Dumnezeu esia. +ar noi, nu în anii ceimai bătrîni ai cuiva căutăm folosul, ci întru îmbunătăită viaăa celor ce au plăcut lui Dumnezeu.

+ar cum s"a început credina spre Dumnezeu a lui Avraamscrie =0eorg0e !0edrinul că avînd în naşterea sa ani 2@$!0edrin fila 24) a cunoscut pe Adevăratul Dumnezeu !el ce laceruri petrece şi pretutindenea este şi pe toate #e ine şi #ecîrmuieşte şi Aceluia + s"a înc0inat. %i a cunoscut pe iditoruldin cele văzute zidiri, pentru că se învăase de la părinii săisocoteala cereştilor mişcări, cunoştina alergării stelelor ş iştiina firilor celor ce sînt pe pămînt şi în mare şi toată

caldeiasca înelepciune, în care iscusit era Cara0 tatăl său ş imoşul său 'a0or şi strămoşul &erug, care înelepi fiind s "aunebunit, necunoscînd pe 6ăcătorul tuturor Dumnezeu, cisluind lucrului de mîini omeneşti idolilor. +ar fericitul Avraamîncă din tinereile sale, pe toate cele de sus şi de ossocotindu"le, căuta cu bine înelegătoare mintea sa, de unde sefăcură acelea; +ar într"o noapte, oc0ii şi mintea ridicîndu"şi elspre cerul cel împodobit cu stele şi de unde acelea s "au făcut,de aceasta gîndind, a răsărit în inima lui lumina buneiînelegeri. +ar încă $după spunerea lui !0edrin) şi îngerulDomnului i"a fost lui învăător $!0edrin fila 2G). rednic esteun ucenic ca acesta de dascălul cel de acest fel5 +ar precumsingur s"a învăat cunoştina Enuia Adevăratului Dumnezeu şicredina în 8l, aşa .şi pe tatăl său şi pe frai se sîrguia ca laaceeaşi Dumnezeiască cunoştină şi credină să "i aducă, ci



nimic nu sporea, nici putea să aibă pe cineva dintre aceia la ungînd şi la un suflet cu sine în credină, afară de iubită so ia sa&ara, care îndată cu dînsul a crezut şi se ruga împreună laAdevăratul Dumnezeu.

Deci în anul G4 al vieii sale, Avraam văzînd că nu poate să "iîntoarcă pe ei de la înc0inarea idolilor, s"a aprins cu rîvnădupă Dumnezeu şi sculîndu"se noaptea, a ars în taină capişteaidolească. Aprinzîndu"se aceea au simit fraii şi au alergatdegrab ca să scoată idolii din foc, şi cînd (aran mai cuosîndire sîrguindu"se pentru idoli a intrat în foc în milocul lui,s"a ars foarte şi dintru aceea a şi murit.-entru acest (aran se povesteşte, că el întîi a murit înaintea

părinilor lui, iar pînă la el niciodată nu murea fiul înainteatatălui. ezi de aceasta în &bornicul cel mare tipărit la oscovaîn cuvîntul cel sub numele &fîntului =ură de Aur, -entru curteşi balaur, la foaia @:: la întoarcerea foii.+ar evreii pentru Avraam şi această povestire o adaug1?3$!ornelie la acest loc al 6acerii) cum că 0aldeii cei din cetateaaceea mîniindu"se asupra lui Avraam, pentru pierzarea idolilor

+dr, l"au aruncat şi pe el însuşi în foc, ci cu Dumnezeiasca-utere s"a păzit de foc întreg şi nevătămat a ieşit. !are lucruvăzîndu"l Cara0 tatăl lui Avraam, s"a mirat de minunea aceea şia început a cunoaşte pe Adevăratul Dumnezeu, iar despre idolia se întoarce, şi de atunci cu fiul lui Avraam sluea EnuiaDumnezeu.După aceasta i se făcu lui Avraam Dumnezeiască Arătare, poruncindu"i să iasă el de acolo, precum aceasta &fîntul întîiulucenic %tefan către adunarea idovească a grăit"o $6apte G)/>ărbai frai şi părini, ascultai Dumnezeul &lavei s"a arătat-ărintelui nostru Avraam, fiind el în esopotamia, mai înainte pînă a nu se sălăşlui el în (aran şi i"a zis lui &ă ieşi din pămîntul tău şi din neamul tău şi din casa tătînelui tău şi sămergi la pămîntul pe care i"l voi da 8u. AceastăDumnezeiască -oruncă Avraam a primit"o, a îndemnat şi pe



tatăl său Cara0, ca să iasă din cetatea aceea înc0inătoare deidoli, căci erau ei supărai nu puin de necuraii aceia cetăenicare au urît casa lui Cara0 pentru bunăcinstirea lut Dumnezeu.Deci a ieşit Cara0 din pămîntul caldeiesc, din cetatea ce se

c0ema Er cu fiul iui Avraam şi cu nepotul #ot, fiul lui (aran şicu nepoata împreună şi nora sa &ara, femeia lui Avraam vrîndsă meargă la pămîntul lui !anaan $iar 'a0or rămăses e în!aldeia cu înc0inătorii de idoli). %i dacă au mers în (aran s "asălăşluit Cara0 acolo. De care lucru Afaior voievodul Amonieizice către 7lofern căpetenia oştii Asiriei, aşa $ludita :, G "B)/7amenii aceia din seminia caldeiască sînt, aceia mai înai nteîn esopotamia au locuit şi fiindcă n"au vrut să urmeze

dumnezeilor părinilor lor celor ce locuiau în pămîntul caldeiesc, ci părăsindu"şi rînduielile părinilor lor, care erau la mulime dedumnezei, pe Enul Dumnezeul ceresc #"au cinstit. Deci le"a poruncit lor Dumnezeu ca să iasă .de acolo şi să locuiască în(aran. Apoi s"a sălăşluit Cara0 în (aran neaungînd la pămîntul lui !anaan, fiindcă era bătrîn şi slăbise cu trupul,1G:

unde a şi murit, avînd ani de la naşterea sa 24:. Apoi a mers şi 'a0or în (aran, murind tatăl lui şi la îngroparea aceluia a sluitîmpreună cu Avraam $6ac. 31). %i a început a trăi 'a0or acolocu toată casa lui, însă nu s"a părăsit de înc0inarea la idoli el şiseminia lui, pentru că şi #aban nepotul lui, înc0inător de idoliera, precum mai pe urmă va arăta cuvîntul.După moartea lui Cara0 în (aran, a mutat Dumnezeu peAvraam în pămîntul lui !anaan $care mai pe urmă s"a numitludeea şi -alestina) făgăduindu"i $ui înmulirea seminiei lui/Ce voi face " îi zise " întru neam mare, şi te voi binecuvînta, şi1?@voi bi0ecuvînta pe cei ce te vor binecuvînta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema, şi se vor binecuvînta întru tine toateneamurile pămîntului $6ac. 12, 2). %i"i era lui Avraam cînd aluat de la Dumnezeu acea făgăduină, ani B: de la naşterea lui



$!onf. 'avelir). De la acea vreme pînă la luarea legii lui oisicare în untele &inai s"a dat de la Dumnezeu, au trecut @34 deani. -e care ani &fîntul Apostol -avel în Crimiterea către=alateni îi pomeneşte $=alat. 3, 1B).

iaa &fîntului Avraam, la fel vieile sfinilor strămoşi celor după dînsul, pe larg se scriu în &fînta &criptură în cartea6acerii şi cele după aceea şi acolo cel ce voieşte să iecitească. +ar noi a povesti aici în scurt am socotit, nu multespre folositoarea învăătură pomenindu"le, cu socotinaoarecărora Dumnezeieşti cuvinte ale &cripturii ,precum esteaceasta/&e vor binecuvînta întru tine toate neamurile apoi mai

lămurit se arată aceasta în cap. 22 /&e vor binecuvînta întruseminia ta toate neamurile pămîntului $6ac. 22, 1?).Deci întru care seminie; 7are întru tot neamul cel ce aveasă iasă din Avraam; 'icidecum. !i întru Enul (ristos Domnulşi întuitorul nostru, fiul lui Avraam. -e care frumos a tîlcuit"o-avel Apostolul zicînd /#ui Avraam s"au grăit făgăduinele şiseminiei lui, însă nu zice şi seminiilor, ca pentru muli, ci ca pentru unul şi seminiei tale, care este (ristos $=al. 3, 1G).

-înă aici Apostolul -avel. De asemenea şi &fîntul -etrutîlcuieşte în 6aptele Apostolilor, la cap. 3./oi binecuvînta pe cei ce te binecuvintează, iar pe cei ce te blestemă îi voi blestema ca şi cum îi grăieşte Domnul !el cete iubeşte pe tine, Avraame, 8u îl voi iubi pe acela, iar pe celce te va urî, pe acela îl voi urî şi 8u. Al tău prieten ie îm i va fi prieten, al tău vrămaş ie îmi va fi vrămaşF cel ce te fericeşte, pe ine ă fericeşte, cel ce te 0uleşte pe ine ă 0uleşteF celce te cinsteşte, pe ine ă cinsteşte, cel ce nu te cinsteşte vafi ca cel ce asupra ea aduce necinste. !el ce va începe a"iface bine ie, ie îmi va arăta facerea de bine şi"i voi da luiînsutite bunătăi, iar cel ce te asupreşte, pe ine ă asupreşte,şi ă voi răzbuna pe el. !eea ce"i va face ie cineva ori bine,ori rău, ie îmi face şi acest fel de răsplătire v a lua de la ine.Aceasta o arată acele cuvinte dumnezeieşti către Avraam /oi



binecuvînta pe cei ce te binecuvintează şi celelalte.+ar noi să luăm aminte, cît de bine şi de folos este ca săavem nouă de prieteni pe bărbaii cei plăcui lui Dumnezeu şi bine să le facem lor5 %i cît de rău este ca să ne arătăm lor cu

vraba şi să"i urîm şi să"i asuprim şi cu rele cuvinte să"i 0ulim pe ei5Avraam în !anaan N6acere 1214 1@2@ 1? 22"Qsş.U"". Avraam spre 8gipt şi întoarcerea spre !anaaiiOAvraaiti in bătălia ru regii duşinamAntiatele regilor diît nord, 6acere 1@1 J ..

de VApoi mergînd Avraam la pămîntuf lui !anaan, cu toată casa sa şicu averile, luînd şi pe #ot nepotul său, care era fiul lui (aran cutoate averile aceluia, a înconurat tot pămîntul acela pe care atuncilocuiau cananeii, seminia lui (am, care din !anaan fiul lui (amieşind, din numele lor şi pămîntul acela !anaan şi !ananeia s "anumit. Deci era mai întîi pămîntul acela parte a lui ArfaHad fiul lui&em, vec0iului strămoş al lui Avraam. !i cananiii, care "s şi

cananei, de asemenea la nărav fiind cu strămoşii săi !anaan şi(am, nepăzind aşezămîntul sfîntului 'oe, nici îndestulîndu "se cu partea cea 0otărîtă lor de dînsul, adică în Africa partea cea dinspremiazăzi, cu sila au năpădit spre Asia în partea răsăritului, soartalui &em şi moştenirea lui ArfaHad, şi izgonind pe neamul luiArfaHad, ei singuri acolo se aşezară. -e acel pămînt Avraamînconurîndu"+, i s"a arătat lui Domnul şi i"a zis /&eminiei tale voida pămîntul acesta $6ac. 12, B). După vedenia aceea, Avraam azidit acolo Altar Domnului Dumnezeu şi ertfe de mulumită i"aadus.în vremile acelea $+storia -olitică) în monar0ia Asiriei era unîmpărat 'inie, pe care istoricii îl numesc al doilea 'in, fiul bătrînului 'in şi al &emiramidei. !i nu era aşa lărgitor şiocîrmuitor împărăiei precum fusese tatăl său, nici nu i"a urmat maicii sale în



bărbăteasca ei viteie, ci numai în curvească viaă îi urma aceleiaFşi multe ări, prin negria lui au căzut de la monar0ia lui. 6iindcă ellepădînd ostăşeştile arme şi ocîr"muirea împărăiei, boierilor şivoievozilor săi el încredinînd"o, el cu totiil se dăduse la

desfrînatele necuraii trupeşti şi pe toată viaa sa o c0eltuia înadunarea spurcatelor fapte şi a scopiilor pînă la bătrînee şi la pierzătorul sfîrşitul său. A împărăit ani 3?. $!onf. >elarmin,!lucer şi Alstedii, la fila 1G3). !i şi toi cei după dînsul împărai ai Asiriei,de viaă spurcată erau, al cărora numărul numelor, la +storici, mai1GBmult de 34 se află pînă la &ardanapal, la care monar0ia Asiriei s "a

sfîrşit. Coi aceia numai cu numele erau împărai, iar cu singurullucrul erau robi patimilor lor, a cărora pomenire a pierit cu sunet.-etrecînd dreptul Avraam în pămîntul lui !anaan ca un nemer nicşi străin $+storia >isericii) şi fiind foamete în ara aceea, i"a urmatlui nevoie a merge în 8gipt, unde era bună rodirea pămîntului. +ar &f. Ambrozie $!artea 1, cap. 2) spune, că nu numai pentrufoamete, ci şi cu -orunca lui Dumnezeu s "a dus Avraam în 8gipt,ca adică şi acolo să se ştie 'umele Atotputernicului Dumnezeu şi

să"i spăimînteze pe cei necredincioşi. Deci intrînd plăcutul luiDumnezeu în ara 8giptului şi ştiind răul nărav cel curvesc aloamenilor acelora, ce se turbau de poftă femeiască, i"a poruncitiubitei lui soii &ara, frumoasă fiind, ca să nu i se numească luisoie, ci soră $precum şi cu adevărat soră nu depărtată îi era luidupă rudenie) pentru că se temea ca să nu"l omoare pe el egiptenii pentru dînsa.Deci Avraam, ca un om sub neputină fiind, se arăta ca şi cumîndoindu"se de Dumnezeiasca apărare. !i acea îndoire şi temere, prin rînduială Dumnezeiască s"a slobozit spre el, spre cea maimultă arătare a griii lui Dumnezeu de robii &ăi şi a grabnicei şi puternicei apărări a acelora. !ăci cînd cea întreagă la minte &aras"a luat fără de voie în casa lui 6araon $pe împăraii lor aşa îinumeau egiptenii faraoni), îndată mîna lui Dumnezeu s "a atins defaraon, ca ei să nu se atingă de sfînta femeie a sfîntului bărbat,



care întru acea vreme, cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu $6ac. 12) pentru soia sa, pentru curăia căreia nu se îndoia, că nicidecum nuse va învoi la păcatul preacurviei şi o încredina pe ea la puternicaapărare a Domnului &ău, nădăduind spre Dînsul cu neîndoire. +ar

mîna Domnului nu numai de singur faraon s "a atins, ci şi de toatăcasa lui. -entru că multe feluri de boli de năprasnă au năvălitasupra împăratului şi spre toate slugile şi slunicele lui şi spretoate dobitoacele lui şi erau muncii neîncetat ziua şi noaptea.1G?!ălătoria lui Avraam OApoi neputînd să ştie nimeni pentru ce năpădise pe dînşiinişte răutăi ca acelea, popii egipteni au început a ruga cu

ertfe pe spurcaii lor dumnezei ca să le spună lor pricina primediilor ce li s"au întîmplat. %i cu porunca lui Dumnezeu,dracii din idoli au spus adevărul şi nevrînd, că pentru o sfîntăfemeie ce s"a luat la împăratul o pedeapsă ca aceia de la!erescul Dumnezeu spre împăratul şi spre casa lui a venit.Atunci faraon de frică mare umplîndu"se şi de Dumnezeul!eresc temîndu"se, i"a întors lui Avraam pe femeia lui curatăşi cu daruri a dăruit"o pe ea şi cu multă cinste a cinstit"o. întru

acea vreme cunoscut s"a făcut în 8gipt Dumnezeul celAdevărat şi Atotputernic, de care niciodată mai înainte nuauziseră acolo popoarele şi s"au mirat de ărirea şi de-uterea Aceluia, căci o groază ca aceia a arătat spre faraon, pentru robii &ăi Avraam şi &ara. încă nu tăcea sfîntul Avraamînaintea lui faraon şi înaintea , tuturor egiptenilor, mărturisindşi propovăduind pe Dumnezeul cel Adevărat, pe Enul 6ăcătorul!erului şi al pămîntului şi al mării şi pe Iiitorul a toate. %i$precum losif evreul povesteşte) a rînduit faraon pe Avraamîntre egipteneştii săi înelepi, cu care şi ceartă multă îi era lui pentru Dumnezeu şi nimic n"a sporit egipteanaînelepciuneîmpotriva gurii celei de Dumnezeu înelepite a luiAvraam.însă şi de Dumnezeu înelepita gură a lui Avraam puin ceva asporit în inimile cele împietrite, care cu urec0ile greu auzeau.



+ar măcar deşi n"au crezut egiptenii în Dumnezeul cel propovăduit de Avraam, însă spre mai multă osîndirea lor auzind de Dînsul au ştiut, ca să nu aibă răspuns la înfricoşata*udecată a lui Dumnezeu, zicînd '"am auzit pentru Adevăratul

Dumnezeu şi n"am ştiut de 8l5încă şi aritmetica şi astrologia de la Avraam s "a învăat, decare mai înainte n"au ştiut $!onf. !0edrin fila +, losif !lucer).+ar de reme ce lui Avraam de"a pururea îi era în pomenire pămîntul cel făgăduit seminiei lui, deci după trecerea anuluicelui de foamete, iarăşi la dînsul s"a întors, petrecîndu"l pe elegiptenii cu cinste, precum se scrie /%i a poruncit faraon bărbailor săi, ca pe Avraam şi pe femeia lui şi pe toate cîte îi

erau ale lui şi pe #ot cu dînsul să"i petreacă. $6ac. 12, 24).întorcîndu"se Avraam la pămîntul lui !anaan, cu #ot, nevoiele"a fost să se despartă ei de sineşi, fiindcă binecuvîntaseDumnezeu pe Avraam cu bogăie păm<ntească, fiind şi decereştile bunătăi vrednic. %i erau multe turmele şidobitoacele lui. #a fel şi ale lui #ot, fiindcă şi lui lîngă cel mare plăcut lui Dumnezeu i s"a vărsat neîmpuinată binecuvîntarealui Dumnezeu şi era sfadă între păstorii lor pentru păşuni. !are

lucru văzîndu"l Avraam a zis către #ot nepotul său /!a să nufie sfadă între noi, să ne despărim, iată tot pămîntul înainteata, în care parte voieşti întoarce"te. De vei merge tu sprestînga, eu mă voi duce spre dreaptaF de vei merge tu spredreapta eu mă voi duce spre stînga.Dreptul şi plăcutul lui Dumnezeu bărbat, nevrînd săasuprească pe cineva în ceva, i"a dat celui mai tînăr voiaalegerii, ca să"şi aleagă lui partea care va voi, ca nu mai peurmă să cîrtească asupra lui ca asupra asupritorului. Deci şi"aales lui #ot, locuina spre pările +ordanului, în 0otarele&odoma, care parte mai înainte de pierderea sodomească era bine roditoare, ca un Rai Dumnezeiesc. +ar Avraam s "a sălăşluitîn (ebron, la stearul amvri. +ar mai înainte de sălăşluirea luiacolo, iarăşi i s"a arătat lui Dumnezeu, făgăduindu"i să"iînmulească neamul lui şi pămîntul acela să i"l dea moştenire.



/Cot pămîntul pe care"l vezi tu " zice " i"i voi da ie pe el şiseminiei tale şi voi face seminia ta ca nisipul pămintului. %ia zidit Avraam Altar lui Dumnezeu în (ebron şi ertfe i"a adusmulumind Domnului său că şi în 8gipt l"a păzit pe el întreg şi

înapoi l"a întors sănătosF şi pentru că"i făgăduise lui înmulireaneamului său şi moştenirea pămîntului celui bun.-etrecînd dreptul #ot cu averea sa în 0otarele &odomeşti.1?9făcu război împăratului &odomei şi împăratului =omorei, cu!0edarlaomer împăratul 8lamului şi cu ceilali ce se uniseră cuaceşti împărai. %i i"a biruit !0edarlaomer pe împăraii &odomei şi=omorei şi i"a alungat pe ei şi ările lor le"a prădat şi multe dobînzi

a luat şi pe oameni i"a dus în robie între care şi pe #ot nepotul luiAvraam l"a robit. Apoi "auzind Avraam că s"a robit #ot, i"a adunat pe casnicii săi 31? şi a alergat după vrămaşi şi a tăbărît asupralor noaptea şi i"a lovit şi i"a alungat pe ei şi toate prăzile şidob<nzile le"a scos şi pe #ot nepotul său l"a întors şi pe toateaverile lui şi oamenii. %i întorcîndu"se el de la tăierea aceea i"aieşit întru întîmpinare împăratul &odomei, mulumindu "i pentruîntoarcerea prăzii. #a fel şi împăratul &alimului " elc0isedec l"a

întîmpinat pe el şi i"a scos înainte pîine şi vin pentru că era -reotDumnezeului celui -reaînalt, şi a binecuvîntat pe Avraam. +ar Avraam i"a dat zeciuială lui elc0isedec din toate dobînzile.-entru acei împărai care se adunaseră la război, la 6acere cap.2@ pe nume pomenii să se ştie, că nu erau de acel fel de împărai precum sînt monar0ii, care multe cetăi şi ări stăpînesc, ci fiecaredin ei peste vreo cetate era împărat, adică împărăea sau domnea,iar toi aceia erau sub singură monar0ia Asiriei. Drept aceea şi perăzboiul acela ce năpădise asupra sodomitenilor, losif 6laviu îlnumeşte războiul Asiriei $în !artea 1, cap. 1).ai înainte de pierzarea cea de tot a sodomitenilor, întîi aslobozit Domnul asupra lor năpădirea vrămaşilor lor şirobirea, ca măcar puin să se înfrîneze de lucrurile lor cele releşi spre pocăină să se ridice. -entru că nu voia ilostivulDumnezeu moartea şi pierzarea păcătoşilor, măcar deşi se fac



ei vrednici de veşnicele pedepse, însă nu îndată îi pedepseşte pe ei, ci mai siobozeşte asupra lor oarecare certări precumsînt năvălirile celor de alt neam şi războaiele, sau alteleoarecare primedii, foamete, boli, ispite şi de asemenea cu

acestea, ca să"şi vie întru simire şi să se înelepească, iar cînd şi pedepsii fiind nu se pocăiesc, atunci se dau risipirii şi pierzării celei de tot. Aşa le"a făcut sodomitenilor ai întîi i"a pedepsit cu războiul lui !0edarlaomer, apoi nepocăindu "se cufoc i"a pierdut, precum se va spune. +încă şi aceasta se vede, că prin cei păcătoşi pedepseşteDumnezeu pe cei păcătoşi, pentru că sînt oamenii cei răi şinecurai ca un bici în îna lui Dumnezeu prin care bate pe cei ce "i

greşesc #ui. Aşa i"a pedepsit pe iudei prin caldei, pe caldei prin perşi, pe perşi prin greci, pe greci prin romani, pe romani prin goi,iar acum pe creştini îi pedepseşte prin turci precum se vede lagreci. 194/A adunat Avraam 31?, pe oamenii săi cei de casă. 'u mulimeaoştilor, ci credina cu lucruri bune şi rugăciunea cu neîndoi tănădede către Dumnezeu le biruieşte pe cetele potrivnicilor. -entru

că !0edarlaomer şi cu dînsul ceilali trei împărai, care năvăliserăasupra împărailor &odomei, care cu neasemănare mai mare puterede oaste decît Avraam a avut, însă a fost biruit de ostaşii cei puiniai lui Avraam, fiindcă aceia erau fără de Dumnezeu şi nu "# aveaude autor loruşi pe Dumnezeu, iar acestora le "a autat Dumnezeu pe care Avraam prin rugăciunea cea fierbinte spre autor l"ac0emat. Deci tot pămîntul cel ce iese la război , în zadar nădăduieşte spre mulimea oştii sale, dacă pe Dumnezeu # "amîniat asupră"şi şi de autorul #ui s"a înstrăinat. +ar cel ce"# are peDumnezeu milostiv spre sineşi şi spre autorul #ui nădăduieşte, nuse va îndoi pentru ostaşii săi cei puini /-entru că nu întru putereacalului, nici în pulpele bărbatului binevoieşte Domnul nostru, ci binevoieşte întru cei ce se tem de 8l şi în cei ce nădăduiesc spremila #ui $-salm 1@?, 11"12).&fîntul Avraam cel ce cu 31? oameni din casa sa l"a biruit pe



!0edarlaomer înainte înc0ipuire era $după înelegerea luiAmbrozie) a celor 31? sfini -ărini, care în 'iceea asupra răucinstitorului Arie s"au adunat şi cu cuvintele şi cu minuniledovedindu"l pe el l"au biruit.

-entru elc0isedec muli au scris multe păreri de ale lor. Eniidin evrei l"au socotit pe el a fi &em fiul lui 'oe, iar mai ales şisingur 'oe, alii 8no0. 7rigen şi Didim l"au socotit a fi înger, iar unii din eretici l"au numit pe el Du0 &fînt, drept aceea şimelc0isedec0iană se c0eamă. +ar noi să ş tim că elc0isedec a fostom asemenea nouă, pătimaş, tată şi maică avînd, din seminia lui(am cu neamul, unul din împăraii împărăiei pă "mîntului!anaanului, care din toi împăraii !anaanului, el unul a cunoscut

pe Enul Adevăratul Dumnezeu, 6ăcătorul cerului şi al pămîntuluişi"i sluea Aceluia cu ertfe curate şi era împărat cetăii &alimului.+ar pentru ce de &fîntul Apostol -avel, elc0isedec se numeşte/fără de tată, fără de mamă, fără de număr de neam a fi otîlcuieşte aceasta &fîntul =ură de Aur, zicînd aşa /'u ştim cînd şi pe cine a avut tată, sau pe cine maică, nici cînd a luat începătură,nici cînd s"a sfîrşit %i iarăşi /Asemănat este "zice " 6iului luiDumnezeu. %i unde îi este asemănarea; 6iindcă şi acestuia şi

aceluia, sfîrşitul şi începutul nu"l ştim. Deci al acestuia $adică a luielc0isedec) din ceea ce nu s"a scris, iar al Aceluia $adică al lui(ristos) dintru a nu fi aici asemănare. -înă aici =ură de Aur. 'u pentru aceea se scrie la Apostolul pentru elc0isedec, fără de tatăşi fără de mamă, ca şi cum nu191din oameni ar fi născut, fiindcă om trupesc şi asemenea nouă pătimaş a fost, ci pentru aceasta că &fîntul oisi -rooroculîntîiul scriitor al &fintei +storii, nu l"a scris anume pe tată şi pemamă şi neamul aceluia. -entru ce nu i l"a scris; -entruaceasta 6iindcă lui oisi îi era înainte punerea ca numai desingur neamul lui Avraam, care din ArfaHad fiul lui &em setrăgea, să scrie, din care neam s"a născut (ristos. +ar elc0isedec, fiindcă nu era din neamul acela, ci din neamuri,drept aceea nu l"a scris lui pe tată şi pe mamă.



+ar c0ip şi asemănare a 6iului lui Dumnezeu era elc0isedecîntru acestea 'umele lui elc0isedec se tîlcuieşte /împărat aldreptăii, iar (ristos Domnul nostru a fost singură Dreptatea$Rom. :, 9) !are ne"a şi îndreptat pe noi, prin &îngele &ău, ca

să ne mîntuim printr"însul de mînie. elc0isedec era împărat&alimului, adică al păcii, iar (ristos este singură -acea, !arene"a împăcat cu Dumnezeu Catăl, precum zice Apostolul/Acela este pacea noastră, care le"a făcut amîndouă una$8fes, 2, 1@). elc0isedec în &alim, (ristos în +erusalim proslăvit a fost împărat, cînd pe mînzul asinei intra în cetate,strigînd pruncii >inecuvîntat este !el ce vine împăratF şi cînd pe !ruce &"a răstignit + &"a scris titlul lisus 'azarineanui

împăratul. elc0isedec fără de tată şi fără de mamă este încări, nici anume tatăl şi mama lui nu se pomenesc, (ristos cuadevărat fără de maică este din Catăl mai înainte de veci, fărăde tată din aică sub ani. elc0isedec început de zile şi sfîrşitnu are în &fînta &criptură, fiindcă nu este scris cînd s "a născutel şi cînd s"a sfîrşit, iar (ristos cu singur lucru este fără desfîrşit, acelaşi şi în veci. elc0isedec este întîi în neamul său-reot şi pe urmă, pentru că nu citim ca altul cineva de acel fel

să fi fost după dînsul, iar (ristos Domnul nostru Ar0iereul celare care a străbătut cerurile, singur 8l întîi şi pe urmă de acelfel &"a arătat Ar0iereu, !are pe &ine &"a adus *ertfă Catălui&ău pe !ruce pentru păcatele a toată lumea. A lui elc0isedec ertfa era pîine şi vin, (ristos întuitorul nostru ne "a lăsatnouă ertfă singur pe &ineşi, Crupul &ău cel -rea !urat şi deiaă făcătorul &îngele &ău, sub c0ipul -îinii şi al inului,drept aceea şi înainte s"a zis de Dînsul de către David /Cu eşti-reot în veac, după rinduială lui elc0isedec $-s. 149, :). 'uîntru veşnicimea anilor după rînduiala lui elc0isedec, ci în*ertfa cea fără de sînge, care cu pîine şi cu vin se săvîrşeşte, pentru că singur 6iul lui Dumnezeu este eşnic, iar elc0isedec s"a sfîrşit. %i precum de dînsul &fîntul =ură deAur zice /8l $elc0isedec) a murit şi n"a fost preot în veac,încă pentru elc0isedec &fîntul ignatie -urtătorul de



Dumnezeu în &crisoarea sa către 6iladelfi spune /!ă a fost192împărat şi -reot şi feciorelnic în toate zilele sale şi prin aceeaadică era c0ip 6iului lui Dumnezeu, împăratului şi Ar0iereului

şi +zvorului 6ecioriei şi al !urăiei, şi irelui 6eciorelnicilor.!el ce voieşte ca mai mult să ştie pentru elc0isedec, săcaute în -rologuri la luna lui ai în 22 de zile şi la luna6ebruarie în 23 de zile.elc0isedec împăratul &alimului, &alimul cetatea se pomeneşte în 8vang0elia de la loan în capitolul 3, aşa /8raloan botezînd în 8non aproape de &alim, că erau acolo apemulte. Acel &alim nu se pare a fi +erusalimul, măcar deşi muli

aşa au socotit, pe &alim numindu"l +erusalim, ci altul de acela.!ăci &alimul era în partea lui <nase, aproape de 8non şi de&c0itopole lîngă rîul +ordanului, iar +erusalimul în partea luieniamin, în untele oriei, care s"a c0emat mai pe urmă &ionde la împăratul Amoreilor, în care munte Avraam înălase pe+saac fiul său spre ertfă lui Dumnezeu. în care vreme încă nuera acolo cetate, ci locul deşert fără numai puini lucrători de pămînt locuiau împreur. +ar cînd elc0isedec a întîmpinat pe

Avraam cel ce de la tăiere se întorcea, întru acea vreme încă+saac nu i se născuse. Deci arătat este, cum că elc0isedecîmpărat era acelui &alim care este lîngă +ordan, de careaproape mai pe urmă în zilele lui (ristos, boteza loan. Aşa şileronim, de la cei vec0i rabini evrei povesteşte, spre careîncredinare şi pînă acum locul se arată acolo unde au fost dedemult pătaturile lui elc0isedec. +ar fiindcă spun căelc0isedec să fie ziditor al +erusalimului, apoi poate mai peurmă pentru ertfa aceea pe care Avraam în untele oriei ofăcuse, înălînd pe +saac spre ertfă. %i poate să fie de crezutaceasta, că &fîntul acela bărbat elc0isedec de -roorocesculDar plin, înainte ştiind de minunile ce aveau să se facă la acelloc în anii cei mai de pe urmă, s"a mutat acolo de la cel delîngă +ordan &alim şi zidind acea cetate i"a pus nume din greceascaşi evreiasca limbă alcătuit, +erusalim. -entru că /leros



este în vorba greacă care se înelege /sfînt, iar /&al im în ceaevreiască care se tîlcuieşte /pace, deci unindu"le peamîndouă cuvintele acelea la un loc, vei face +erusalim, adică&fîntă -ace. !ăci s"a sfinit acel loc cu ertfa iui Avraam şi cu

arătarea lui Dumnezeu ceea ce lui Avraam acolo s "a făcut şi aîntărit cu dînsul aşezămînt de pace veşnic.După acea tăiere cu care Avraam a biruit pe potrivnici şi pe#ot nepotul său l"a slobozit din robie întorcîndu"se Avraam lalocul său, care"i era lui în (ebron, iar #ot s"a întors în &odomaşi apoi în singură cetatea &odomei s"a sălăşluit, temîndu"se alocui dinafară de cetate la 0otare, ca nu iarăşi să năvălească potrivnicii asupra pării aceleia.

193-etrecerea lui #ot în &odoma s"a rînduit cu a lui Dumnezeu purtare de griă, fiindcă oamenii cei ce locuiau acolo erau fărăde Dumnezeu şi prea fărădelege, precum de dînşii zice&criptura /7amenii cei din &odoma sînt răi şi păcătoşiînaintea lui Dumnezeu foarte $6ac. 13, 1@). Deci le "a trimis lor Dumnezeu spre împreuna petrecere pe #ot bărbatul drept, celtemător de Dumnezeu, care"şi păzea nepri0ănită viaa sa, ca

viaa lui cea curată avînd"o loruşi spre c0ip şi îndemnătoareleaceluia cuvinte ascultîndu"le, să se îndrepteze şi să scape decumplitele pedepse cele ce din *udecata cea dreaptă a luiDumnezeu li se găteau lor. %i se vedea împietrirea spurcailor sodomiteni, iar a lui #ot cea mare curăie, pentru că aceia devieuirea cea îmbunătăită a bărbatului celui drept şi sfaturilecele folositoare ale aceluia nu se îndreptau, iar #ot în miloc deatîta popor fărădelege, care la arătare fără de ruşine făceauspurcăciuni, nu s"a răzvrătit, nici nu şi"a sc0imbat viaa sa ceadreaptă, căîn milocul focului umblînd nu s"a ars şi în miloculnoroiului nu s"a întinat.%i era dreptul între păcătoşi ca crinul între spini, d e toate pările împuns fiind de spini, de păcătoasele lor lucruri celeauzite şi văzute. -recum de aceasta &fîntul Apostol adevereştegrăind /!u vederea şi cu auzul, dreptul acela locuind între



dînşii, îşi muncea din zi în zi sufletul cel drept, cu lucrurile lor cele fărădelege $++ -etru 2, ?). 7, cît de mare este fapta bună,care cu cei îndărătnici petrecînd nu se răzvrăteşte şi între ceicurvari zăbovindu"se curată rămîne5 'u este de mirare de acela

ce cu cel cuvios este cuvios, cu cel nevinovat nevinovat şi lasingurătate curat pe sineşi se păzeşte, nici un fel de smintelineavînd înaintea oc0ilor, ci aceasta este de mirare cînd cinevaîn milocul celor răi ar petrece bun, între cei necurai, curat,între cei fără de rînduială, cu bună rînduială, cine e ste aşa$precum era #ot) şi să"l fericim pe el. +ară dimpotrivă o cît demare osîndire de la Dumnezeu va fi aceluia, care şi între cei buni petrecînd rău s"ar afla şi cu cei drepi locuind, fărădelege

s"ar arăta şi cu temătorii de Dumnezeu sălăşluindu"se, fără defrica lui Dumnezeu, întru necuraii de păcate şi"ar c0eltui zilelelor. %i înaintea oc0ilor avînd c0ipul cel îmbunătăit şi luiDumnezeu plăcut neîndreptat ar petrece5 7are nu va dobîndiunul ca acela parte cu sodomitenii, care de la dreptul #ot n"auvoit să se folosească şi să se înelepească; %i cu luda, carecu (ristos şi între &finii Apostoli fiind, cu c0ipul vieii aceloranu s"a îndreptat ci au moştenit pierzarea.

După aceasta iarăşi s"a arătat Dumnezeu lui Avraam,făgăduindu"i lui ca apărător să"i fie pretutindenea în toatăviaa lui /'u te teme " i"a zis " 8u te voi apăra şi plata ta va fi19@multă $6ac. 1:, 1).+ar îndoindu"se Avraam pentru înmulirea seminiei ceafăgăduită lui, fiindcă era fără de fii şi că &ara era stearpă, i"a poruncit Dumnezeu lui să caute spre cer şi să numere stelele, pentru că noapte era şi precum stelele nenumărate sînt, aşasămîna lui nenumărată va fi. încă nu numai pentru înmulireaei, ci şi pentru cele ce aveau să se întîmple seminiei, l"aînştiinat pe el cu un c0ip ca acesta, l"a poruncit să gătească o ertfă o unincă de trei ani, o capră de trei ani şi un berbece detrei ani şi un porumb şi o turturea şi să le despice pe ele în umătate, iar pe turturea şi pe porumb să nu le despice şi să le



puie în multe c0ipuri în preama sa, o parte în dreptulceleilalte, făcînd cale pînă în seară. Apoi făcînd Avraam aşa,se grămădeau mîncătoarele de cărnuri păsări spre trupurilecele despicate, iar Avraam le alunga nelăsîndu"le pe ele să se

aşeze pe trupuri. %i apunînd soarele, spaimă şi frică a căzut peste el şi se făcu către dînsul cuvîntul Domnului /tiind, săştii că sămîna ta are să locuiască în pămînt nu al tău, ci înrobie şi în c0inuire ani @44, după aceasta vor ieşi cu averemultă, iar a patra seminie se va întoarce aici, iar întru aceavreme păcatele oamenilor celor necurai, care pe pămîntulacesta locuiesc în măsura pedepselor lor vor aunge, pentru cănu s"au sfîrşit păcatele amoreilor pînă acum. +ar după cuvîntul

acesta, văpăi de foc din cer şi luminări pogorîndu"se au trecut prin cele despicate cărnuri de trupuri şi le"a ars pe ele şi aufost ertfă lui Dumnezeu, iar Avraam cu neîndoire a crezut!uvintele lui Dumnezeu.Dumnezeu a poruncit lui Avraam a despica trupurileanimalelor după obiceiul neamurilor celor vec0i, între carecînd se făcea vreo împăcare cu cineva, despica cîteva animaleşi una în dreptul alteia punîndu"le umbla printre acelea şi

urămînturile lor îşî săvîrşeau zicînd Aşa să fim despicai noi precum sînt acele animale, dacă vom călca cuvîntul nostru şide nu vom păzi aşezămîntul de pace al nostru. !u acest fel derînduială omenească şi Domnul Dumnezeu, cu plăcutul &ăuAvraam vrînd să"%i întărească ila &a ca o pace veşnică, i"a poruncit ca să despice acele animale. +ar întru acele treianimale de 3 ani, în unincă, în capră şi în berbece, cu taină seînsemnau trei vremi ale neamului evreiesc în 8gipt.*unincă înc0ipuia vremea cea dintîi, de la intrarea lui lacobîn 8gipt pînă la moartea lui losif, în care evreii, ca o unincătînără nu sub ug, în păşune bună intrînd, aşa de bunătăileegiptene se saturau din destul.!apra a înc0ipuit vremea de la moartea lui losif pînă lanaşterea lui oisi, în care egiptenii au început a mulge peevrei



19: " ,ca pe o capră, a"i strîmtora la lucruri şi din ostenelile lor a seîmbogăi. >erbecele a înc0ipuit vremea cea de la naşterea luioisi pînă la ieşirea din 8gipt, întru care evreii se înmuliseră

foarte, şi măcar de erau şi strîmtorai de egipteni, însă nuslăbeau şi au început a"i împunge pe egipteni ca şi cucoarnele, prin pedepsele cele ce cu minune prin oisi şi prinAaron li se aduceau de la Dumnezeu, şi mîncînd ieluşelul-aştilor au ieşit purtînd lîna cea bună, bogăia 8giptului.Despicarea trupurilor acelora era înc0ipuire a c0inuiriievreilor în 8gipt. +ar doimea păsărilor celor nedespicateînsemna aceea că aveau evreii să zboare întregi din 8gipt, ca

păsările din curse.încă păsările acelea două însemnau două vremi, după +eşireadin 8gipt. Curtureaua cea oftăfoare a însemnat acea vremetulbure de @4 de ani, în care umbla poporul evreu prin pustie.+ar porumbelul a însemnat vremea cea bună în care au intrat în pămîntul făgăduinei. -ăsările cele de cărnuri mîncătoare carenăvăleau spre trupurile despicate ca să le mănînce înc0ipuiau pe cei muli vrămaşi amaleciii, moabiii, madianiii, amoreii.

cananeii şi ceilali care voiau să"i prăpădească pe neamulevreiesc.+ar Avraam cel ce le alunga de la trupuri era c0ipulDumnezeiescului Autor al apărării prin care israelitenii de toivrămaşii lor $pînă a nu se răzvrăti) erau păzii, pentru Avraamtatăl lor.+ar ertfele acelea prin tîlcuire du0ovnicească înc0ipuiau peînsuşi (ristos Domnul nostru, !are avea să fie pentru păcatelea toată lumea lui Dumnezeu"Catăl ertfă şi împăcare.>erbecul înc0ipuia nerăutatea ielului cea întru (ristos,capra înc0ipuire era a trupului lui (ristos celui asemenea cu păcătoşii, precum grăieşte Apostolul la Romani ?, 3/Dumnezeu a trimis pe 6iul &ău, întru asemănarea trupului păcatului.*uninca era înc0ipuirea -atimilor lui (ristos, turtureaua a



curăiei, iar porumbelul al blîndeelor lui (ristos înc0ipuireera.+ar Avraam cel ce alunga pe mîncătoarele de la trupuriledespicate c0ip era al diaconeştii slube la Ar0iereasca

#iturg0isire, pentru că Diaconii in ripidele deasupra *ertfeicelei ce se săvîrşeşte şi alungă muştele şi muşiele, acele miciinsecte zburătoare.+arăşi spre învăătura noastră se tîlcuieşte aceea aşa !eluice voieşte ca cereasca fericire, ca pe pămîntul cel făgăduit s "oaungă, i se cade lui ca unui adevărat după Du0 al lui Avraam,s"o aibă pe cea de gînd unincă de 3 ani, smerenia cea întreită,19G

ca să se supuie pentru Dumnezeu celor mai bătrîni, celor de oseamă şi celor mai mici.!apră de, 3 ani, adică pocăină întreită, care este sfărîm areainimii, mărturisirea cea adevărată şi pocăina cea îndestulată pentru păcatele cele făcute.+ se cade să aibă berbece de trei ani, adică bărbăie întreităîn starea cea tare pentru Domnul său şi pentru &fînta !redină,ca să nu se griească de averile sale, de cinstea şi de

sănătatea trupului său, ci de toate acelea de s"ar întîmpla a selipsi, cu bucurie să sufere pentru slava lui Dumnezeu şi pentrusfînta >iserică.încă spre aceasta să aibă turturea curăia trupească şisufleteascăF porumbel prostimea inimii şi blîndeeleF şi să lealunge ca pe nişte mîncătoare de cărnuri păsări pe diavoleştileispite şi pe gîndurile sale cele rele./'u s"au sfîrşit încă păcatele amoreilor pînă acum $6ac. 1:,1G). înfricoşat este cuvîntul acesta, prin care păcatul arătăspre păcătoşi cea mare mînie a îndelung răbdătoruluiDumnezeu, care sloboade ca să vie păcatele păcătoşilor înmăsura pierzătoarei pedepsiri. !ăci cînd Domnul Dumnezeu pe păcătosul nepocăit nu degrab îl pedepseşte pe el pentru pă "cate, ci prin îndelungă răbdarea &a îl lasă în stare bună petrecînd, întru aceleaşi şi în altele mai grele şi mai multe



păcate a cădea, atunci să se ştie că spre mai mare pedeapsă îlduce pe el gătindu"i lui, drept *udecător fiind şi răsplătitor.Aşa îndelung le răbda Dumnezeu amoreilor care"s şi cananei, pînă ce şi"au împlinit cu păcatele lor măsura pierzării lor. +ar

păcătosul după căderea păcatului său, cînd nu degrab s "ar scula spre pocăină, atunci de la dînsul se ia DumnezeiesculDar cel mai dinainte, pentru păcat, se întunecă cu mintea sa,ca să nu gîndească şi să nu se griească el de mîntuirea sa,nici să"şi vadă pierzarea sa, şi ca un orb se împiedică mai răudin zi în zi şi cade în groapa păcatelor cea mai adîncă, pînă ceîmplinindu"şi măsura fărădelegilor şi a necurăiilor sale, în ceadesăvîrşit şi veşnică prăpastie va aunge, precum şi amoreii.

+ar care erau păcatele amoreilor pentru care au pierit şivremelnic şi veşnic;Din cările lui oisi trei păcate ale lor mari, mai mult searată cel dintîi sluirea de idoli, în care pe fiii şi pe fiicele lor le ung0iau spre ertfă dracilor. Al doilea păcat estenedreptatea şi c0inuirea oamenilor săraci şi răpirile şi războiulşi vărsările de sînge. Al treilea păcat al amoreilor esteneînfrînata lor curvie, spurcăciunile cele mîrşave afară de fire,

pe care nu numai a le da în scris, ci şi cu mintea a le pomenieste urît. !u unele păcate ca acelea şi"au umplut ei loruşi19B pa0arul mîniei lui Dumnezeu pe care acum îl beau în iad şi îlvor bea întru nesfîrşiii veci, pa0arul arzătoarei smoale şi al pucioasei de care se pomeneşte în -salmi /6oc şi pucioasă şidu0 de vifor este partea pa0arului lor $-s. 14, G).Deci să ne gîndim, oare între noi creştinii nu se află păcateca acelea precum erau între cei păgîni; 'u sînt între noi idoli,căci pe patimile noastre cele de păcate le avem ca pe nişteidoli, cărora pe sufletul nostru cel unul născut îl ung0iem pierzării, netemîndu"ne a"l da pe el g0eenei pentru vremelnicadulceaă a păcatului. +ar nedreptăile cele ce se fac acum, ci ne poate să le numere; *efuirile, răpirile, c0inuirile celor ne "vinovai, udecăile cele cu strîmbătăte, nemilostivirile,



meşteşugurile, înşelările, asupririle, strîmbătăile şistrîmtorările cele ce se fac la oamenii cei săraci, ce limbă le vaspune; &au ce cări scrise le vor încăpea pe acelea, care acumse lucrează între creştini; +ar pentru necurăiile curveşti, de

care şi a grăi şi a scrie este ruşine, ce să socotim; 7are cuacelea, nu s"au asemănat, creştinii cu vec0ii păgîni; %i demirare este cu adevărat, cum asupra unora ca acelora nunăpădeşte năprasnica pedeapsă, precum de demult asupra&odomei şi =omorei, ci îndelung rabdă Dumnezeu, pînă ce orise va întoarce păcătosul spre pocăină, ori îşi va umplea cu păcatele măsura spurcăciunilor sale cea cuviincioasă a pedepsei lui. -recum grăieşte îngerul în Apocalipsă către

&fîntul loan 8vang0elistul /remea aproape este, cel ceasupreşte să asuprească încă şi cel ce se spurcă să se spurceîncă $Apoc. 22, ++). Dar pentru ce spurcatului i se sloboade casă se mai spurce încă, fără numai ca să se împlinească măsuraspurcăciunilor sale şi să se cufunde într"însele şi să se pogoare cu acelea pînă la iadul cel mai de os. Enele ca aceste păcate făcîndu"se între noi, ce să mai aşteptăm; !e fel derăsplătire de la dreaptă *udecata lui Dumnezeu să nădăduim;

7are nu de acel fel precum au luat amoreii şi cananeii, pe alecărora trupuri între cei vii, sabia israeliteană le "a mîncat, iar pe sufletele celor mori g0eena focului le"a îng0iit. !i şi maiuşor le este paginilor $după cuvîntul lui (ristos) mai uşor va fi pămîntului &odomei şi =omorei în ziua *udecăii decît nouă$atei 14, 1:). -entru că aceia nici pe Dumnezeu nu"# ştiau,nici pedeapsa pentru păcate, nici nu aşteptau răsplătire pentrulucrurile cele bune, iar nouă ni se pare că şi pe Dumnezeu îlştim şi de muncile veşnice care îi aşteaptă pe păcătoşii ceinepocăii auzim şi de răsplătirea drepilor ne încredinăm, însăla toate răutăile şi de Dumnezeu mînietoarele lucruri ca şi păgînii, cu netemere îndrăznim. Deci cum ne vom arătaînaintea feei lui (ristos la înfricoşata #ui *udecată; %i cefel de19?



udecată aşteptăm să cîştigăm de la Dînsul;6aptele anilor de la mia a treia şi suta a cincea$De la anul 3@44 la anul 3:44 de la idirea lumii) &arafemeia lui Avraam, ştiind Dumnezeiasca făgăduină a lui

Avraam pentru înmulirea seminiei, care nu o dată i se făcuse,şi văzîndu"şi nerodirea sa şi în bătrînee şi în sterpiciune aniitercîndu"şi, gîndea cum se va împlini acel !uvînt al Domnului.$+storia >isericii).Deci neaşteptînd de la sine rod de la bătrînee, pe care nu"ic<ştigase în tineree. -entru că nu era c0ip ca acela în parteade sub cer, ca adică să nască vreo femeie în bătrînee, pe Agar slunica sa a însoit"o cu bărbatul său pentru rodul, lăsîndu"şi

cinstea însoirii sale pentru nerodirea sa, pentru ca să nu sefacă pentru a ei sterpiciune, împiedicare făgăduinei luiDumnezeu. !ă mai mult cinstea oia Domnului Dumnezeuluisău decît viaa sa, iar pe fiii slunicei voia să "i aibă ca pe ai săiadevărai şi moştenitori.%i a zis către Avraam /lată m"a încuiat Dumnezeu ca să nunasc, deci să intri la slunica mea şi vei naşte dintr"însa. $6ac.1G, 2).

Apoi zămislind Agar în pîntece de la Avraam, s"a mîndritspre stăpîna sa, pentru că năravul cel de rob aspru şi fudul seface în odi0nă şi în bunăstare, precum şi &criptura grăieşte/De trei lucruri se cutremură pămîntul, iar pe al patrulea nu"i poate suferi de se va împărai sluga, de se va sătura nebunulde 0rană $adică de se va îmbogăi prostul om)F de va stăpînislunica pe stăpîna sa şi urîtă femeie de va nimeri bărbat bun$-ilde 34, 21"23). De acel fel de nărav se arătase Agar, ci puterea stăpînei biruind, a învăat"o pe slunică să"şi cunoascărobia sa, iar nu să se prea înale. +ar Agar nesuferind certarea,nici voind să fie întru supunere a fugit de la faa &arei. !iîngerul Domnului întîmpinînd"o pe ea, o îndemna să seîntoarcă la stăpîna sa şi să se supună sub mîna ei. +ar pentrurodul cei zămislit în pîntece i"a spus că va fi fecior şi i"a poruncit ca să"i pună numele de +smail.



Deci s"a întors Agar la %a ra şi prin supunere s"a împăcat cudînsa şi după împlinirea zilelor a născut fiu pe +smail, din careau ieşit după aceea ismailitenii, care"s şi Agareni $turci) de lanumele maicii lui +smail, AgarF aceeaşi şi saracini se numesc

de la numele &arei stăpîna lui Agar.Deci a fost naşterea lui +smail în anul vieii lui Avraam ?Gdupă al zecelea an al petrecerii lui în pămîntul !anaan./îi vei pune numele lui +smail zice &fînta &criptur ă, că la :199oameni însemnai, mai înainte de naşterea lor, li s"a pus de laDumnezeu numele 1. #ui +&A+# $6acere 1G, 11)F 2. #ui +&AA!$6acere 1B, 19)F 3. #ui &7#77' $+ -aralipomene 22, 9)F @. #ui

+7&+8 $+++ Regi 13, 2)F :. #ui +7A' _'A+'C88R=]C7RE#$#uca1, 13).După aceştia lui (R+&C7& întuitorul nostru $atei 1, 21).împlinindu"se 13 ani de la naşterea lui +smail, iar lui Avraamfiindu"i de la naşterea sa 99 de ani $6ac. 1B), i s "a arătat luiDumnezeu înnoindu"i iarăşi făgăduina cea mai dinainte ei fi"i"a zis " tată a multor neamuri, i s"a sc0imbat lui numele din

Avram numindu"l Avraam, adică /tată a multora. #a fel şi&arei i s"a pus numele &arra, adică /stăpînă a multora şi i s "afăgăduit ei ca la 94 de ani acum bătrînă fiind, dezlegareasterpiciunii şi naşterea fiului +saac, care avea să fie mare întruneamuri. %i i"a pus Dumnezeu lege lui Avraam şi întregii luicase şi seminiei lui după dînsul, tăierea împreur, care eraînc0ipuire a >otezului creştinesc şi a pocăinei şi a omorîrii patimilor trupeşti şi a tăierii de la toate lucrurile cele rele.#a fel, şi al învierii c0ip era tăierea împreur, căci precum la pruncii cei născui, lege se pusese de la Dumnezeu, ca în ziuaa ?"a să se taie împreur, aşa cînd la învierea cea de obşte toica dintr"un pîntece de maică din mormînt ieşind li se vor înnoica ale vulturului tinereele şi vor sosi după cele B vremelniceveacuri ale stării lumii acesteia, ca o a ?"a zi, al optulea veacal vieii celei fără de sfîrşit. Atunci toată fireasca stricăci une a



omenescului trup cu totul se va curma /!ă se cade $precumzice Apostolul) stricăciosului acestuia să se îmbrace întrunestricăciune, şi muritorului acestuia să se îmbrace întrunemurire $+ !or. 1:, :3). $

Apoi nu după multă vreme, iarăşi s"a arătat Dumnezeu luiAvraam, la stearul avri fiind, prin numărul celor 3 îngeri$6ac. 1?, 1) care în c0ip omenesc veniseră la dînsul întruamiazăzi. -e cînd văzîndu"i Avraam şezînd înaintea uşei caseilui, înainte i se părea că sînt nişte oameni străini trecători,neştiindu"i că sînt întru asemănare omenească îngeri şi ca uniubitor de străini sculîndu"se degrab, a alergat întruîntîmpinarea lor, ca să"i abată pe ei la sine şi să"i ospăteze pe

dînşii şi să"i odi0nească la răcoare sub umbra stearului, înceasul arşiei de amiazăzi. +ar apropiindu"se de dînşii s"aînspăimîntat, pentru că a văzut faa lor neobişnuit strălucindcu &lavă Dumnezeiască şi cunoscîndu"i că sînt oarecare sfini,sau îngerii lui Dumnezeu, li s"a înc0inat lor mai întîi cuînc0inăciune $după socotina teologilor) care se zice dulia,adică de slugă, cu care se cuvine a"i cinsti pe &finii luiDumnezeu $Augustin, !0irii, 6ilos, aic). Apoi prin

descoperire Dumnezeiască cunoscîndu"# că este244Enul Dumnezeu cel în trei 6ee, a căzut cu faa la pămînt şi + saînc0inat #ui cu înc0inăciune dumnezeiască, care se c0eamă#atra, prin care numai pe Enul Dumnezeu sîntem datori a"#cinsti. %i a început către trei, ca şi către unul a grăi, zicîndDoamne, de am aflat Dar înaintea 6eei Cale, s ă nu mă treci pemine robul Cău5 ,7, ce prea iubit şi prea dorit oaspete, Domnul şi împăratul&lavei5 7, ce fericită primire de străini a lui Avraam5 !are primindu"i cu dragoste pe străinii oameni, s"a învrednicit a primi şi a ospăta în casa sa pe singur Dumnezeu. +ar măcar deşi nu"i trebuia 0rană firii celei fără de trup, însă nu s"a opritde Domnul Avraam a se sîrgui pentru gătirea mîncării, ca să searate cea mai mare rîvnă a lui spre primirea de străini. %i



Avraam măcar de a şi cunoscut cu du0ul pe Domnul cel ce i &aarătat lui, însă despre o parte văzînd faa cea cu asemănarede om, omeneşte gîndea pentru mineare şi se griea, iar pe dealta de bucurie şi de spaimă nu ştia ce să facă. %i precum se

obişnuise a ospăta pe cei străini pentru Dumnezeu aşa şi pesingur Dumnezeu se sîrguia a"# ospăta. &au măcar să aratevrînd !elui ce este Atotştiutor obişnuita sa rîvnă la primireastrăinilor, a ung0iat vielul, a poruncit azimile degrab să le pregătească, a gătit îndestulată masă spre iubita ospătare.!are toate, Domnului Dumnezeu îi erau bine primite şi bineplăcute, ca cele din osîrdnică dragoste către Dînsul făcute.%i aşa Avraam a ospătat pe Dumnezeu, nu atîta cu cea pusă

înainte 0rană, de care nu"i trebuie la firea cea după trup, pe cîtcu buni credină şi cu osîrdnică dragoste, prin care Dumnezeuîn inimile drepilor &e odi0neşte.Deci învrednicindu"se de Dumnezeu iubitorul bărbat săospăteze la sine în văzutele 6ee pe 'evăzutul său &tăpîn, s "aînvrednicit şi de a #ui mai mult Dar decît cel dintîi şi de vorba#ui cea iubită din destui s"a îndulcit pentru că vorbea cudînsul +ubitorul de oameni Dumnezeu, precum cineva grăieşte

cu cel de aproape prieten al său.%i a luat Avraam de la Domnul plată pentru iubirea de străini,cea a doua oară făgăduină de fiu din &arra, pentru care &arraîndoindu"se cînd a rîs în cugetul său zicînd -înă acum n"amnăscut fiind tînără, apoi oare de acum la bătrînee voi putea sănasc; îndată Domnul) i"a mustrat cugetul ei zicîndu"i 7are cuneputină este a săvîrşi de către Dumnezeu cu lucrul totcuvîntul; în vremea şi în ceasul acesta la anul viitor, prin aea cercetare vei avea fiu.Deci după vorba aceasta, îngerii cei cu c0ip omenesc, care pe 6eele Creimii Enei Dumnezeiri le înc0ipuia, &culîndu"se dela masa lui Avraam şi"au întors feele lor ca să meargă la241&odoma, iar Avraam mergea cu dînşii petrecîndu"i. în caremergere, i"a descoperit lui Domnul taina &a, cum că va să



piardă %odoma cu cetăile dimpreur pentru cele mari şi preaspurcate fărădelegi ale lor. &trigarea " zice " &odomei şi a=omorei s"a înmulit spre ine şi păcatele lor sînt foarte mari,deci "am pogorît să văd de este aşa.

%i îndată doi îngeri osebindu"se s"au dus spre &odoma, iar al treilea a rămas vorbind cu Avraam.Apoi luînd îndrăzneală Avraam, a început a întreba peDomnul 7are ar pierde cetatea păcătoşilor în care s "ar afla :4de drepi; Deci auzind pe Domnul cu ilostivire răspunzînd, des"ar afla în &odoma :4 de drepi aş crua tot 0otarul pentruaceia, iar Avraam a luat mai multă îndrăzneală, nădăduindspre Dumnezeiasca iubire de oameni şi cu smerenie multă,

pămînt şi cenuşă pe sine numindu"se, întreba Dacă pentrunumăr mai mic de drepi, n"ar pierde cetatea păcătoşilor; %ivăzînd pe Domnul milostivindu"se spre cei drepi, a micşoratnumărul ia @4 şi la 34 şi la 24 şi la 14, de s"ar afla numai 14drepi. +ar Domnul i"a răspuns 'u voi pierde cetatea păcătoşilor pentru cei 14 drepi. Aceasta zicîndu"i îngerul, s"adus de la dînsul, iar Avraam s"a întors la locul său.întîiul c0ip al iubirii de străini a fost dreptul Avraam şi cît

este de bineplăcută lui Dumnezeu acea faptă bună, într"însui saarătat, cînd şi singur Dumnezeu ca nemernicind la cortul luia venit.Deci să se ştie că cel ce"i primeşte pe străini şi"i odi0neşte pe ei îi primeşte pe îngeri şi pe singur Dumnezeu precum şiAvraam i"a primit. -rimeşte pe îngeri după apostolicul cuvînt/+ubirea de străini să n"o uitai, că prin ea neştiind unii i"au primit oaspei pe îngeri $8vrei 13, 2). -rimeşte pe Dumnezeu pentru că (ristos Dumnezeul nostru în &fînta 8vang0eliegrăieşte /Am flămînzit şi i"ai dat de mîncare, am însetat şi"ai adăpat, străin am fost şi "ai primit $atei 2:, 3:). încăs"a încredinat de aceasta şi în anii cei de pe urmă, cu singur lucrul în viaa &fîntului =rigorie Dialogul -apa Romei, careîntr"o zi avînd la masa sa 12 străini, s"a arătat între aceiaşezînd al 13"lea, care era îngerul lui Dumnezeu, precum acela



mai pe urmă l"a spus &fîntului =rigorie. &ă citeşti de aceasta laluna lui artie în 12 zile. Apoi în altă zi iarăşi ar0iereul acela pe străini la masă ospătîndu"i unuia din ei după obiceiulsmereniei sale, a voit să"i dea apă pe mîini şi întorcîndu"se a

luat vasul cel de apă şi iată nu s"a aflat acela căruia voia să"itoarne apă pe mîini, şi căutînd cu de"amănuntul şi neaflîndu"ls"a mirat foarte. +ar în noaptea viitoare dormind el i s "a arătatDomnul zicîndu"i în celelalte zile le"ai ospătat pe mădulărileele, care242sînt săracii, iar în ziua de ieri "ai primit pe ine însumi5!îtă rîvnă era la primirea de străini între creştinii cei vec0i,

vezi în viaa cuviosului -a0omie cel are la luna ai în 1: zile.#a fel şi după viaa lui, să citeşti povestirea lui Rufin pentrucetatea ce se c0eamă 7Hirinos, acolo se arată cea vec0e iubirede străini creştină, precum în vremile de acum nici urmă nu seaflă.-entru iubirea de străini încă vezi învăătura &fîntului loan=ură de Aur, în ărgăritare la cuvîntul 2 /-entru >ogatul şi pentru #azăr. %i în vorbele şi în trimiterea lui -avel către

Romani cuvîntul 21, la 6aptele Apostolilor învăătura @: despreobiceiuri./Avraam mergea cu dînşii, petrecîndu"i pe ei $6ac. 1?).Acest cuvînt /petrecîndu"i altă tălmăcire citeşte /!aleaarătîndu"le lor. !a şi cum îngerii cei trimişi de Dumnezeu la&odoma s"o pedepsească se făceau a nu şti calea spre&odoma, precum şi în Rai către Adam, Dumnezeu striga/Adame, unde eşti;. %i pe !ain îl întreba /Ende este Abelfratele tău; ca şi cum a nu şti făcîndu"se unde s"a ascunsAdam, şi ce s"a făcut Abel, că ştia ăzătorul a toate. Deasemenea şi aici, îngerii ce mergeau spre &odoma, ca şi cumneştiind calea, le trebuia ca Avraam petrecîndu"i să le arate lor calea care mergea într"acolo, ca şi cum întrebînd Ende estecetatea &odoma; %i vrednic este acest lucru de socoteală şi demirare, că &finii îngeri, cei ce spre toată lumea de sus privesc



şi pretutindenea cu -orunca lui Dumnezeu străbat şi toatemarginile pămîntului bine ştiindu"le, se făceau ca şi cum n"ar şti calea spre &odoma, iar la Avraam care în vremea aceea lasingurătate în pădure şi în dumbrava amvriei locuiau. De ce

$ca aşa omeneşte să zic) fără de călăuză şi fără de povaă aunimerit; +ar la cetatea &odomei, care la loc înalt era, la care şicalea era ştiută, ca cea în toate zilele de multe popoarecălcată, aveau trebuină de călăuza şi povăuitorul Avraam, caşi cum neputînd singuri să nimerească. !are este pricinaaceasta şi ce este taina;Enul din istorici socoteşte aşa /&ingură casa lui Avraamera curată, iar toată partea aceea spurcată. Deci îngerii pe

oamenii cei curai de s"ar duce şi ascunde îi ştiu bine, iar pecei spurcai, oriunde s"ar vedea aceia, nu"i cunosc pe ei, lată pricina, iată taina se arată. -entru că sfinii îngeri la Avraamcel ce singurătatea o locuia, fără de povaă au nimerit, iar la&odoma de povaă căii aveau trebuină. în toată partea aceeaîn care era &odoma cu cetăile dimpreur, cu care şi amvrieste de un 0otar, numai singură casa dreptului Avraam eracurată, de Dumnezeu temătoare, nu era în ea nici un fel de

fărădelege,243ci toi vieuiau cu întreagă înelepciune şi cu dumnezeiască plăcere. -entru aceea &finii îngeri ştiau calea spre casa luiAvraam, măcar deşi la singurătate în pădure şi în dumbravălocuia. !ăci ei de"a pururea cercetează nevăzut pe oamenii ceicurai şi plăcui lui Dumnezeu, oriunde ar vieui aceia, ori înmuni, ori în pustietăi şi ori în ce loc. +ar &odoma culocuinele cele din urul său, fiindcă era toată plină defărădelegi şi de spurcăciunile păcatelor şi niciodată îngerii nu "i cercetau pe spurcaii păcătoşi, nici nu voiau să caute ladînşii, pentru cele peste fire necuraii care se lucrau întredînşii. -entru aceea spre cea mare şi slăvită cetate a &odomei,măcar deşi stăteau la loc înalt, nici calea a şti se făceau, ca ceice acolo niciodată nu mergeau.



#a aceasta se vede că şi &fîntul loan =ură de Aur se uneşte,zicînd astfel în ărgăritare, cuvîntul 3, /-entru &erafimi/&odoma avea turnuri mari, iar Avraam cortul. !i venindîngerii, pe lîngă &odoma adică trecură, iar la coliba lui Avraam

au găzduit, pentru că nu căutau a caselor strălucire, ci pe ceasufletească bunătate o cuprindeau. -înă aici =ură de Aur.De aici să se înştiineze, de se află cineva în vremile cele deacum următori celor vec0i sodomiteni $şi mi se pare că se află)cît de urît este lui Dumnezeu şi îngerilor #ui păcatulsodomesc, că nu numai nu locuiesc sfinii îngeri cu cei ce facunele ca acestea, ci nici a"i şti şi a"i vedea pe ei nu voiesc şise depărtează Du0urile cele curate de la unii ca aceia, de

putoarea păcatelor alungîndu"se ca şi albinele de fum. Apoisfinii îngeri de la sodomiteni depărtîndu"se, cine sesălăşluieşte cu dînşii, fără numai necuratele du0uri. -entru căunde oamenii sc0imbîndu"şi obiceiul, se aseamănă cu porcii,gunoiul şi noroiul iubindu"l, de acolo se depărtează îngerii luiDumnezeu, cei ce iubesc să se împrietenească cu oamenii ceicurai, iar nu cu cei cu porcesc nărav. %i în locul îngerilor,dracii se apropie de dînşii şi se împărtăşesc cu ei. Aceia îi

iubesc pe unii ca aceia şi să locuiască în ei ca în por cii=0erg0esenilor, pe (ristos îl roagă şi le sloboade lor şi sesălăşluiesc într"înşii şi"i alungă pe ei în prăpăstuitorul lac puturos şi mîrşav al &odomei, pînă ce îi îneacă întru adînculiadului.7, ce ticălos obicei sodomesc între creştini5 7, ce pierz arecu totul5 Deci nu dormitează pierzarea unora ca acelora,aproape este mînia lui Dumnezeu şi răzbunarea, aproape leeste g0eena focului, întru care vor cădea fără de veste şi vor pieri de nu se vor pocăi./&trigarea &odomei şi a =omorei s"a înmulit spre ine ziceDumnezeu $6ac. 1?, 24). !ate0ismul >isericesc din &fînta&criptură învaă a şti, că @ păcate de moarte sînt, care mai24@mult decît celelalte păcate de moarte strigă la cer, şi pe



Dumnezeu spre răsplătire îl ridică şi la pedeapsă cumplită îltragîntîiul păcat este uciderea de om cea de voie, care s"aînceput de la !ain, care fără de vină a ucis pe Abel fratele său.

Acela strigă către Dumnezeu, precum zice Domnul către !ain/=lasul sîngelui fratelui tău strigă către ine din pămînt $6ac.@, 14). %i strigă cerînd răsplătire Aşa a auzit &fîntul loan înApocalips pe sufletele sfinilor celor ucişi pentru !uvîntul luiDumnezeu strigînd cu mare glas şi zicînd /-înă cînd, &tăpîne&finte şi Adevărate nu udeci şi nu răsplăteşti &îngele nostrude la cei ce locuiesc pe pămînt; $Apoc. G, 9).Al doilea păcat ce strigă la cer este fărădelegea

sodomitească, precum mai sus s"a zis.Al treilea păcat este strîmtorarea şi c0inuirea celor nevinovai, săracilor, văduvelor, sărmanilor, scăpătailor în cec0ip se făcea de la egipteni către israeliteni, pentru care spune&criptura /Au suspinat fiii lui +srail de lucruri şi au strigat, şis"a suit strigarea lor la Dumnezeu de la robirea $lucrului) şi aauzit Dumnezeu suspinul lor $leş. 2, 2@).+ar al patrulea păcat care strigă la cer este oprirea plătii

lucrătorului, precum &f. lacob Apostolul zice către bogaii ceinedrepi /lată plata lucrătorilor, celor ce au secerat arinilevoastre, cea oprită de voi strigă, şi strigarea secerătorilor înErec0ile Domnului &avaot a intrat $lacob :, @).+ar noi să socotim aceasta ce ne este de faă, că un păcatsodomesc este mai mare, mai greu, mai cumplit şi mai mînietor de Dumnezeu, decît celelalte păcate care strigă la cer. -entrucă cel ce ucide om, numai trupul i"l ucide, iar sufletul nu poatesă"i ucidăF şi cel ce c0inuieşte pe săraci şi opreşte platalucrătorului pămîntului, numai pe cele vremelnice le efuieşte,iar veşnicele bunătăi cele gătite lor întru împărăia lui Dum "nezeu neefuite sînt. +ar cel ce face fărădelegea sodomească,nu numai de veşnicele bunătăi care sînt în cer pe sineşi şi pealtul îl lipseşte şi nu numai îşi spurcă trupul său şi al altuia, şide pedeapsa morii $după a lui Dumnezeu şi politică pedeapsă



şi udecată) pe el vinovat se face, ci şi sufletul cel ce este maicinstit decît trupul îşi ucide, pe al său şi al altuia cu veşnicamoarte, făcîndu"le pe ele vinovate g0eenei focului. %i aşa întruacel păcat al celor două fee ucidere îndoită sufletească şi

trupească săvîrşindu"se, mai cumplit este acel păcat decîtuciderea, ceea ce numai trupul singur ucide şi mai mult decîtc0inuirea săracilor şi decît oprirea plăii lucrătorului şi mai presus decît celelalte păcate de moarte, şi mai urît este luiDumnezeu păcatul sodomesc, mai vîrtos decît toate cele după24:fire curvii. %i nu numai cu veşnica pedeapsă în iad vreaDumnezeu să"l muncească pe el, ci şi cu vremelnică, pe un

păcătos ca acela a poruncit să"l omoare precum de aceasta în!artea #eviilor în cap. 24 se scria. +ar mai întîi singură pedeapsa focului peste &odoma $de care neîntîrziind se vazice) dînd c0ip ca şi după aceea fără de cruare să se pedepsească unii ca aceia. +ar deşi măcar n"ar primi cineva dinacea pedeapsă în vremelnica viaă de acum, tăinuindu"se cusodomia sa de ştiina omenească, sau cu orice c0ipneînvinovăindu"se, însă nu va scăpa acela $de nu se va pocăi

cu adevărat) în viaa veşnică ce va să fie trupul cu sufletulîmpreunîndu"se şi g0eenei celei de foc va fi dat. -entru că acelce s"a tăinuit de oameni nu poate să se tăinuiască deDumnezeu !el ce toate le vede. %i cel ce a scăpat aici de mîiniomeneşti, nu va scăpa acolo de Dumnezeieştile mîini, că/înfricoşat este a cădea în mîinile Dumnezeului celui viu$8vrei 14, 31), /îşi va spală mîinile &ale în &îngele păcătosul ui$-salm :B, 14).!el ce mai mult ar voi să ştie de greutatea şi de urîciunea păcatului aceluia, să citească la &fîntul =ură de Aur latrimiterea lui -avel către Romani !uvîntui 1, @./Deci "am pogorît ca să văd $6ac. 1?, 21). DomnulDumnezeu spunînd credinciosului robului &ău Avraam destrigarea sodomească că a intrat în urec0ile #ui, zice "am pogorît adică să văd, de se săvîrşeşte între dînşii aceea cu



singur lucrul, care din strigarea lor se aude, oare aşa este saunu, ca să îneleg. !u adevărat minunată este aceasta, că atoate ăzătorul Dumnezeu, de !are scrie &ira0 /7c0iiDomnului cu mii de pări sînt mai luminoşi decît soarele, care

văd toate căile omeneşti şi privesc în tăinuitele locuri, maiînainte de a se face, toate se ştiu de Dînsul $&ir a0 23, 2G"2B).%i -salmistul a zis către Dînsul /!ele nelucrate ale mele le "auvăzut oc0ii Căi $-salm 13?, 1:). Aşa de străbătător la vederefiind &tăpînul nostru, !el ce vede adîncurile şi ştie gîndurile şisfaturile inimilor şi cele făcute în locurile cele prea ascunse şiîn nopile cele întunecoase, ca pe cele lucrate la arătare levede, acela zice oi merge să văd oare adevărată este cea

pentru sodomiteni; 7are fac ei aşa precum aud de dînşii, saunu; !a şi cum ar zice 'u cred auzului, voi merge să văd cuoc0ii şi atunci voi crede şi pedeapsă voi aduce peste ei.De ce aşa; Au doară trebuină îi era a toate ăzătorului, casingur din cer pogorîndu"se să vadă lucrurile sodomitenilor; 'u. !i ca pe noi să ne povăuiască ca nu degrab să credemcuvintele celor ce clevetesc pe cineva, nici să fim grabnicispre osîndirea aproapelui, şi spre certare şi pedeapsă, pînă ce

24Gsinguri vom vedea şi cu deadinsul vom şti ceea ce s"a făcut.-entru că a socotelii celei puine este lucrul acesta de a crededegrab cuvintele celor ce clevetesc pe aproapele şi a se mîniaspre dînsul şi a se iui neîncredinîndu"se oare adevărat estelucrul ce s"a grăit; 6iindcă de multe ori răutatea oamenilor celor răi se face începătură slavei celei rele pentru celnevinovat şi înmulire a uşoarei căderi. -entru că minciuna pecare o spun cei răi din răutatea lor, pe aceea o înmulesc ceiuşori crezători, crezînd minciuna şi înaintea multora udecind pe aproapele şi presărînd între oameni, ca nişte pleavă vesteacea rea, pentru acela ce n"a făcut păcatul de care îl osîndesc pe el. +ar uneori o mică greşeală a cuiva, osînditorii cuadăugire şi cu înmulire de mincinoase cuvinte spunînd"o ocresc pe ea mare şi din furnică o fac leu, şi din înar cămilă şi



din iepure, elefant şi din pai, bîrnă $atei 23F atei B). -entruaceea de multă cercetare şi ferire în unele ca acelea estetrebuină, ca nu cumva minciuna să se socotească întruadevăr, şi cea mică să crească întru mare şi cea de iertare

întru cea de neiertare să fie pusă. +ar cercetare nu este mai bună decît oc0ii săi a vedea aceea de care aude. #a careînvăîndu"ne Dumnezeu, se dă singur pe &ine nouă c0ip, cîndzice /ergînd voi vedea. A auzit strigare sodomească, dar nuîndată &"a pornit spre mînie, ca şi cum necrezînd auzul măcar deşi ştie bine că adevărul este. 'ici nu %i"a întins îndată mîna&a spre pedepsirea păcătoşilor, pînă ce singur mergîndaproape a văzut cu oc0ii acelea ce de departe le vedea, ca

adică şi noi vederii mai mult decît auzului să ne încredinăm.7, cît de muli fiind mai ales întru stăpîniri greşesc foartecrezînd auzului şi nevăzînd cu oc0ii, nici nu cercetează cudeamănuntul pentru acel lucru, şi pe cei fără de păcat îi udecăîn loc de păcătoşi5 7are n"a udecat -utifar în temniă şi înlegături pe curatul şi sfîntul tînăr losif în 8gipt, crezîndu"ispurcatei femeii lui care asupra lui clevetea şi necercetînd; %imarele împărat !onstantin ce a făcut; -e iubitul său fiu !risp

cel bun şi nevinovat şi tuturor iubit l"a ucis cu mîna sa, pecare mama cea vitregă cu numele 6austa îl clevetise cuminciună, necîştigîndu"şi spurcată pofta sa, pentru că serăpise de frumuseea lui !risp $ca şi egipteanca de a lui losif)şi neputînd să"l tragă pe el spre spurcata pofta sa $pentru cănu voia tînărul întreg la minte să spurce patul tatălui său) i"aminit bărbatului, ca şi cum silită ar fi de fiul lui. +ar împăratulnecercetînd de este adevărat, îndată şi"a pierdut fiul. Apoi peurmă înştiinîndu"se cu încredinare de minciună, o, cît îl dureainima şi plîngea şi se tînguia şi se căia de necercetarea sa, dar să"l învieze pe cel ucis nu mai putea. Deci a ucis"o şi pe6austa24Bsoia sa, vinovată fiind de moartea fiului, şi a făcut într"ovreme două ucideri cea nedreaptă şi cea dreaptă şi s "a lipsit



de fiu şi de femeie, căci din început crezînd auzului n"acercetat de adevăr. !aută de aceasta la 7ctombrie în 24 în pătimirea &fîntu"lui Artemie. >ine sfătuieşte &fîntul loan =urăde Aur pe cei ce sînt întru stăpîniri, zicîndu"le /&ă nu udeci

ddpă părerea ta mai înainte pînă a nu şti de este aşa lucrul,nici să faci îndată vinovat pe cineva, ci mai ales să urmezi luiDumnezeu celui ce a zis /"am pogorît să văd. #a fel şi&fîntul =rigorie Dialogul zice /Dumnezeu căruia toate goale şidescoperite îi sînt, păcatele sodomitenilor le"a pedepsit nu pecele ce le"a auzit, ci pe cele ce le"a văzut. %i &fîntul +sidor -elusiotul pe &fîntul !0irii al AleHandriei rudenia sa, care semîniase fără de vină asupra &fîntului =ură de Aur, sfătuindu"l

i"a scris !ă necercetînd cu dreptate şi neîntrebînd cudeadinsul, nu se cuvine să udeci pe nimeni, că şi Dumnezeu,!are pe toate mai înainte de facere le ştie şi pe cele nelucrateînainte le vede, a voit ca singur din cer să &e pogoare lacetăile ce au greşit şi #"au mîniat pe 8l /!ă strigarea&odomei... şi celelalte zice. +ar aceasta a făcut"o a toateăzătorul dîndu"ne c0ip ca nu îndată să credem cuvintele celede clevetire, ci mai întîi singuri să cercetăm şi să ştim de este

aşa precum auzim. De asemenea şi cuviosul -imen, unui fratece"i spunea de căderea altuia i"a răspuns Cu singur nevăzînd,să nu crezi cuvintele cele auzite, că şi Dumnezeu auzindstrigarea sodomească, n"a crezut, pînă ce singur &"a pogorîtsă vadă cu oc0ii &ăi./Acum am început a grăi către Domnul meu eu sînt pămîntşi cenuşă. A cunoscut Avraam pe Dumnezeu cel ce i s "a arătatlui şi pe sine singur cine este pămînt sînt " zice " şi cenuşă,îşi ascunde luna razele sale răsărind soarele. &e întunecăsteaua prin strălucirea zilei şi luminarea cea aprinsă prinrazele soarelui, nu"şi întinde strălucirea sa gîndacul cel cenoaptea în verdeaă ca un mărgăritar de mult pre seluminează, după ce soseşte ziua, vierme a fi iar nu mărgăritar se arată. Aşa şi omul pe cît se apropie de Dumnezeu, pe atîtaîşi cunoaşte simplitatea sa şi micşorarea sa. &e apropiase de



Dumnezeu Avraam întru atîta apropiere, căci precum cel deaproape prieten vorbeşte cu prietenul cel de aproape, aşa el cuDumnezeu, faă la faă şi gură cu gură a vorbi s "a învrednicit./Acum am început " zice " a grăi cu Dumnezeul meu. %i îndată

întru acea apropiere s"a cunoscut pe sine că este nimic şi s"anumit pe sine pămînt şi cenuşă. !a şi cum ar ziceF Cu, o,Dumnezeul meu şi 6ăcătorul meu eşti !ea neapropiată #umină,neînserată, iar eu întuneric sîntF Cu fără de moarte, eşnic, 'estricăcios, iar eu peste puină vreme în mormînt mă voi24?stricaF Cu eşti Domnul domnilor şi împăratul împărailor, tar eusînt vierme tîrîtor înaintea ărimei celei neapropiate a &lavei

CaleF Cu în ceruri locuieşti, iar eu în ărînă mă sălăşluiesc şi pămînt sînt şi cenuşă. 7, bună smerenie a lui Avraam !are îneldin cunoştina de sineşi prin cunoaşterea lui Dumnezeu s "anăscut5 -entru că pe Dumnezeu cunoscîndu"# s"a cunoscut pesineşi şi s"a smerit pînă la pămînt şi la ărînă. %i se vede cădincunoştina lui Dumnezeu vine omul întru cunoştina de sineşi

singur. Oîncă se spune de cei iscusii că şi din a se cunoaşte pe sine,vine omul întru cunoştina de Dumnezeu. %i pe cît îşi cunoaştecineva micşorătatea sa pe atîta îl cunoaşte pe Dumnezeu.-entru că acestea amîndouă cunoştina de Dumnezeu şicunoştina de sineşi, prietene şi soii sînt sieşi, unde una seaflă acolo şi cealaltă, măcar de ar şi întrece una pe alta. -entrucă uneori cunoştina de Dumnezeu înainte merge de cun oştinade sineşi, iar alteori cea dintîi urmează celeilalte, şi una pealta la a sa vreme o naşte, însă din cunoştina sa, a ficunoştină de Dumnezeu mai lămurit se încredinează de cei ceau cunoscut pe Dumnezeu. !lement AleHandrinul zice aşa în!artea 3 /De se cunoaşte cineva singur pe sine, cunoaşte şi pe Dumnezeu, iar cel ce ştie pe Dumnezeu, s"a asemănatAceluia. !asiodot tîlcuitorul -saltirii, la aceste cuvinte ale lui



David /iluieşte"mă, Doamne, că neputincios sînt scriindzice /are suire este spre Dumnezeu cunoştina neputineisale. are folos robului Domnului îi este ca adică să "şicunoască neputina sa, nenădăduind la ale sale lucruri bune.

+saac cel între călugări preot în !artea 3 cea /-entru lepădareade lume grăieşte /-e sineşi singur întru nimic să te socoteştişi vei vedea întru sine însui &lava lui Dumnezeu. -entru căunde se naşte smerenia $prin cunoştina de sineşi) acolo &lavalui Dumnezeu răsare. în Dioptra sa scrie, partea 3, cap. 13 -ecît mai mult te vei cunoaşte pe tine însui, pe atîta maidesăvîrşit vei cunoaşte pe Dumnezeu, îmi vei zice Coi îl ştim pe Dumnezeu că nu sîntem fără de Dumnezeu, nici înc0inători

de idoli5 îi răspund Coi îl ştim pe Dumnezeu prin credină,dar nu prin dragoste, nici prin frică, pentru că nici nu"# iubim pe 8l precum se cade a"# iubi, nici ne temem precum ni secade a ne teme. -entru că de #"am fi iubit cu adevărat pe 8l,apoi pentru singura dragoste n"am voi a"# mî0ni pe 8l. +ar dene"am teme de Dînsul cu adevărat, apoi pentru singură fricaaceasta n"am călca -oruncile #ui. %tim că Dumnezeu este, dar nu ştim în ce fel este. !ît de dulce este celor ce"# iubesc, şi cît

de înfricoşat le este celor ce cu dragoste se tem de 8l5 îl ştim pe Dumnezeu din auz, din cuvintele dumnezeieşti, dar minteanoastră nu se afundă în 8l,249nici nu se învaă întru Acela. 'e încredinăm pentru 8l, dar nune îndulcim de 8l. -entru că nici negrăitele faceri de bine pecare în tot ceasul ni le arată nouă nu le socotim, nicimulumitori de acelea nu sîntem, nici de *udecata #ui nu netemem, nici de groaza #ui nu ne cutremurăm. 'e dă nouă cerul,noi nu ne griimF ne îngrozeşte cu muncile, noi nu neînfricoşăm, şi mai cu voie ie este iubitorilor de păcate să "şialeagă veşnicele munci decît veşnica împărăie. -e Dum nezeua"# şti ni se pare, iar a plăcea lui Dumnezeu ne lenevim şi nicinu voim. Deci sîntem ca şi cei ce nu"# ştiu pe 8l, drept aceeani se dă sfat de l< părini, ca prin cunoaşterea de sine să



venim întru cunoştina lui Dumnezeu. 7are cine din iubitorii deînelepciune mare, filosofie a numit"o pe cunoştina de sine şizice ai bun eşti de te vei cunoaşte pe tine singur, decît pentru sinei nebăgînd în seamă. oieşti să cîştigi cunoştina

alergării stelelor, puterile verdeurilor şi ale florilor, firileoamenilor şi ale animalelor necuvîntătoare şi pe toate ştiinelede cele cereşti şi de cele pămînteşti, pentru că muli multeştiu, iar singuri pe sineşi nu se cunosc, iar a nu se cunoaşte pe sine este mai rău decît a fi dobitoc, pentru că la dobitoacenecunoştina de sine din fire le este, iar la oameni din însăşivoina cea fără de minte. %i cu adevărat unul ca acelaasemenea este cu dobitocul, care pe sineşi nu se cunoaşte.

7are nu s"a prefăcut în dobitoc 'abucodonosor care nevrîndsă"şi cunoască omeneasca sa neputină, se preaînălase cumîndria, părîndu"i de sineşi a fi Dumnezeu. -entru că de undeîntre oameni se naşte mîndria; De nu de aici, căci nimeni nuvoieşte să"şi cunoască pe a sa nimicnicie, ci fiecare de sineşimulte şi înalte socoteşte şi gîndeşte. Enul cu bunul neam seînală, măcar de este şi de aceeaşi stricăciune de care e şi celmai de pe urmă sărac. Altul cu bogăia se fuduleşte, măcar

deşi este degrab pieritoare, altul cu slava se îngîmfează măcar deşi este nestatornică, ci ca vîntul trecătoare. Altul cu putereatrupească şi cu viteia se laudă, măcar deşi este supusă lanăprasnică neputină şi la moarte. Altul cu înelepciunea seslăveşte, măcar deşi multe sînt pe care el nu le "a auns. Altulcu sfinenia, prin lucruri bune mare i se pare a fi el, măcar deşinimic nu sporeşte înaintea lui Dumnezeu şi muli de sineşi înmulte feluri înalte cugetă, iar toate acelea se fac de aici, că pesineşi nu se cunosc, nici nu se socotesc.+ar cum să ne cunoaştem pe noi, c0ip ne"a dat dreptulAvraam, zicînd pentru sineşi /8u sînt pămînt şi cenuşă.Domnul îi făgăduieşte lui cele mari şi multe, îi făgăduieşte unfiu ca acela din care să se înmulească neamul lui ca stelelecerului, îi dă seminiei aceluia întru moştenire tot pămîntul214



-alestinei şi pe toate neamurile şi pe toate seminiile sub binecuvîntarea lui le supune /&e vor binecuvînta întru tinetoate neamurile pămîntului $6ac. 12, 3F 6ac. 22, 1?). &lăvit &"afăcut întreîmpărai şi între strămoşi, înalt cu cinstea, mare cu

sfinenia, iar el pe toate acelea, măcar deşi cu umilină le primea de la Domnul său, însă ca şi cum trecîndu"le cuvederea, iar mai ales nevrednic făcîndu"se pe sineşi, îşi luaaminte de sine, întru cunoaşterea cea singură de sineşi cugetaşi pînă la ărîna pămîntului pe sineşi se pogora, pe a sa prostime avînd"o înaintea oc0ilor, pămînt şi cenuşă pe sineşise numea, dar nu se înăla cu mintea, nici nu se mîndrea. %i cuadevărat în viaa aceasta de puină vreme nu are de ce se

mîndri omul, de s"ar socoti şi s"ar cunoaşte pe sineşi singur ceeste, iar cunoscîndu"şi nimicnicia sa, va putea cu lesnire să"şismerească înalta sa cugetare şi să vie întru umilină şi în fricalui Dumnezeu, şi cu smerită pocăină să alerge la Dumnezeu şisă"# cunoască pe 8l, întru !arele are să fie în veci şi să"i placăAceluia, care celor ce"# cunosc pe 8l şi"# iubesc şi se tem de8l, le este singur lor !unună, !inste, &lavă, oştenire şirăsplătire întru cerească împărăia #ui cea fără de sfîrşit.

/De s"ar afla zece drepi $6ac. 1?, 32). -entru zece drepi dear fi fost în !etatea &odomei, voia Dumnezeu să crue cetateaşi toate 0otarele ei, ci şi pentru singur dreptul #ot care locuiaacolo, nu pierdea &odoma, pînă ce l"au scos pe el de acolo.+ar noi să vedem acestea două cît de folositori sînt oameniicei drepi cetăilor, ărilor şi împărăiilorF şi la cît de mari primedii zac cetăile, ările şi împărăiile fără de oamenii ceidrepi. 6olositori sînt drepii oameni acolo unde locuiesc ei şiîndoit folositori dinspre o parte cu viaa, iar dinspre alta curugăciunile. 6olositori adică cu viaa şi cu cuvîntul, pentru căcu c0ipul îmbunătăitei vieii lor şi cu sfătuirile cele du0ovniceşti, pe cei răi îi abat de ia răutăi şi la faptă bună îi povăuiesc. %i se fac atîta de buni trebuitori, ca şi povăuitoriîla cei orbi şi rătăcii, ca doctorii la bolnavi, cîrmacii iscusii lacei înviforai, lumini aprinse la cei ce şed întru întuneric şi ca



nişte cereşti luminători a toată lumea, aşa sînt la păcătoşidrepii. !ătre care şi Apostolul grăieşte /Ar ătai"vă ca nişteluminători în lume $6ilip. 2, 1:). !i şi singur Domnul în8vang0elie a zis către dînşii /oi sîntei lumina lumii $atei

:, 1@). -entru că de la dînşii se luminează cei orbii la oc0iisufleteşti şi cei rătăcii se povăuiesc la calea mîntuirii. De laei se tămăduiesc neputincioşii cei cu ştiina plină de bolile păcatelor şi cei învăluii de deşertăciunea lumii acesteia prinei se povăuiesc spre neînviforatul #iman Dumnezeu, numai dear privi cineva la plăcuta lui Dumnezeu viaa lor şi de s"ar sîrgui a211

le urma lor.>ine a scris Avva Dorotei în, cartea sa pentru Dumnezeiasca6rică /A întrebat fratele pe unul din starei5 !e voi face, părinte, ca să mă tem de Dumnezeu; l"a răspuns stareulergi de te lipeşte de omul cel ce se teme de Dumnezeu şiacela singur temîndu"se de Dumnezeu te va învăa şi pe tine ate teme de Dumnezeu. -înă aici Dorotei.De asemenea se poate a zice şi pentru toată fapta bună, la

care ar dori cineva să se deprindă. 7are voieşte cineva săcîştige viaă curată întreg îneleaptă; &ă se împrietenească cucel întreg la minte, cu cel curat, şi să urmeze aceluia. Doreştisă fii smerit şi biînd şi fără de răutate; #ipeşte "te de cel smeritşi blînd şi fără de răutate. 7ri înelegere du0ovnicească tucaui să te învei, cu du0ovniceşti bărbai adeseori să vorbeştişi toată dumnezeiasca plăcere de la plăcuii lui Dumnezeu vei putea să te deprinzi, după cuvîntul lui David /!u cel cuvios,cuvios vei fi $-salm 1B, 2?). &ingură petrecerea cu cei drepi puternică este a îndrepta pe omul păcătos, numai de ar începe păcătosul a lua aminte la cei drepi. în cările împărăteşti sescrie En mort din întîmplare aruncat fu în mormîntul lui 8lisei,îndată a înviat mortul şi a stat pe picioarele sale. Dacă dinoasele dreptului cele moarte prin atingerea de acelea a luattrupul cel mort putere de viaă, cu cît mai ales din împreuna



petrecere cu cei vii drepi, pot sufletele cele omorîte de păcatesă se deştepte şi să se scoale spre pocăină, prin îndreptareavieii lor. 6ără de va fi cineva mai tare decît piatra învîrtoşat.-recum lîngă (ristos Domnul, între &finii Apostoli luda era, şi

precum lîngă #ot sodomitenii, spre a lor mai mareosîndire.6olositori sînt drepii cu rugăciunile lor, pentru că multautăacelora cu care petrec, de vreme ce îi păzesc pe ei de primediişi de răutăi, care din mînia lui Dumnezeu se pornesc, sau seslobozesc spre oamenii cei ce au greşit şi au întărîtat peDumnezeu, întru unele ca acelea întîmplări, atîta sînt detrebuină drepii la cetăi, la ări şi împărăii, nu mai puin de

cum sînt stîlpii la casă şi zidurile la cetate, pentru că aşa şinumii sînt ei de sfinii -ărini, loan =ură de Aur pe drepii bărbai i"a numit /stîlpi ai patriei, iar &fîntul Ambrozie i"anumit /pietre de ziduri. !ă precum stîlpii întăresc zidurile şi precum zidurile cele de piatră îngrădesc cetatea şi tare o fac pe ea, aşa drepii, unde s"ar afla, aceia întăresc pe acea moş"tenire şi ară şi o îngrădesc, milostivind pe Dumnezeu celmîniat şi de certările ce năvălesc apărînd"o. Dumnezeu voia ca

pe tot poporul evreu scos din 8gipt să"l piardă prin dreapta &amînie în pustie pentru păcatele lor cele prea multe şi casa lui+srail iată, în mare cădere şi pierzare era, dar dreptul oisi ca212un stîlp întărind zidirea a stat înaintea lui Dumnezeu pentrudînşii rugîndu"# şi #"a îmblînzit, pe ei şi pe seminia lui +srailceea ce era sa cadă şi să piară a spriinit"o. -recum seadevereşte aceasta în -salmi /is"a să"i piardă pe ei, de nu ar fi stat oisi cel ales al #ui întru zdrobire înaintea #ui, săîntoarcă mînia #ui, ca să nu"i piardă pe ei $-salm 14:, 2@"2:).%i i"a fost întru acea vreme oisi casei lui +srail stîlp şiîntărire. Acelaşi popor al lui +srail, acum pămîntul făgăduineimoştenindu"l şi ani muli acolo locuind, vrămaşii filistenivoiau să"i piardă şi cu totul de pe pămîntul viilor să"i şteargă,şi adunîndu"se întru mulimea puterii lor, se apropiau de



cetatea asfat, unde era poporul israeliilor şi cu totul i"ar fi biruit filistenii pe evrei şi i"ar fi pierdut pe ei, căci evreii eraufără de arme şi nepricepui la război erau în acea vreme, nicicu mulimea lor nu se asemănau cu filistenii, iar mai ales îl

aveau şi pe Dumnezeu mînios asupra lor, pentru aceea erau săcadă ei sub picioarele vrămaşilor lor, dar dreptul &amuil întreei era, care cu rugăciunile sale cele fierbini pentru ei cătreDumnezeu, ca şi cu un zid i"a îngrădit pe ei şi nu numai a seapropia la cetate n"a lăsat puterea potrivnicilor, ci şi cuminune, fără de război i"a biruit pe filisteni, fără de arme i"auucis, fără de săgei şi fără de praştii i"au alungat. -entru cărugîndu"se el, a tunat Domnul cu glas mare în ziua aceea

asupra celor de alt neam şi s"au tulburat şi au căzut înaintealui +srail. %i a fost atunci dreptul &amuil unul israelit enilor zidde piatră îngrădindu"i pe ei dinspre vrămaşii lor. #a fel şi8lisei -roorocul cel drept înaintea Domnului, oare n"a fost zidde piatră cetăii evreieşti Dotaim, celei împresurate de ostaşiicei muli ai &iriei; !u adevărat zid a fost, cînd nu numaiîntreagă a păzit"o cetatea, îngrădind"o pe ea cu îngereascanevăzută -utere cea trimisă la el de la Dumnezeu spre

rugăciunile lui, ci şi pe potrivnici cu orbiciune i"a lovit şi de laDotaim la &amaria i"a dus. +ar la creştini o cetate grecească cese numeşte 'isibe, de perşi tare bătîndu"se şi iată se lua, undrept lacob episcop a apărat"o pe acea cetate, pentru căsuindu"se el pe zidul cetăii şi lui Dumnezeu rugîndu"se, atrimis Dumnezeu peste cetele de perşi înari şi muşte cîineştia cărora pişcare atîta de iute era, încît caii şi cămilele neputînda o suferi, rupeau zăbalele şi frîiele şi fugeau încoace şi încoloneoprite. încă nu numai dobitoacelor, ci şi singuri perşilor foarte grei şi nesuferii le erau înarii aceia şi muştele maiamar decît mii de ostaşi înarmai şi au fugit cu ruşine de lacetate, nu cu arme, nici cu săgei alungai fiind, ci cu înari şicu muşte.Deci, oare n"a fost acel drept la cetatea aceea zid de piatră;213



6ericită este cetatea şi ara aceea, unde măcar un bărbat dr epts"ar afla, căci pentru el pe muli păcătoşi îi cruă Dumnezeu,nepierzîndu"i pentru un drept, care pentru ei s"ar ruga precums"a zis. !i şi din pildă 8vang0eliei se vede aceasta, că pentru

cei drepi cruă Dumnezeu pe păcătoşi. !ăci unui om casnicsemănînd sămînă bună în arina sa, vrămaşul în taină a se "mănat neg0ine între grîu, iar cînd a răsădit iarba şi rodul aînceput a fi, atunci s"au arătat şi neg0inele printre grîu. Deciau zis slugile stăpînului, ca să le poruncească să le smulgă peele, iar el le"a oprit zicîndu"le /!a nu cumva smulgîndneg0inele să smulgei împreună cu ele şi grîul, ci făsai"le săcrească amîndouă împreună pînă la seceriş $atei 13, 2@).

Cîlcuirea pildei spune, că =rîul sînt Drepii, iar neg0inele păcătoşii. 'u se smulg neg0inele pentru întregimea griului, secruă păcătoşii pentru curăia Drepilor. %i aşa iîngă cei drepişi păcătoşii întregi sînt.+ar amar cetăii şi ării în care nici un drept nu se află, căciaproape este acolo risipirea şi pierzarea. #a care lucru c0ipeste &odoma, că pînă atunci ea era întreagă pînă ce era în ea#ot dreptul, iar ieşind el afară, a pierit toată ara aceea. 'e

mirăm de războaiele vremilor de acum care se fac, de risipireacetăilor, de pustiirea ărilor, de luptările cele dintre noiînşine, de multa vărsare de sînge şi de nemăsuratele pretutindenea primedii, ce este pricina acestora; Aceea estecă s"au împuinat drepii /Coi s"au abătut, împreunănetrebnici s"au făcut, nu este cel ce face binele, nu este pînăla unul $-salm :2, @). Coi s"au întors la răzvrătire, toi auînceput a mînia pe Dumnezeu şi a amărî ilostivirea #ui şi aîntărită îndelungă răbdarea #ui. Coi fără de temere şi fără defrică cele fărădelege lucrîndu"le ridică *udecata cea dreaptă alui Dumnezeu spre răsplătire şi spre pedeapsă. -entru aceea peste tot atîtea răutăi se fac, împuinîndu"se drepii, care s"ar fi rugat iui Dumnezeu pentru păcătoşi.Doi sfini prooroci s"au întristat pentru împuinarea drepilor pe pămînt David şi i0eiaF David strigînd către Dumnezeu



/întuieşte"mă, Doamne, că a lipsit cei cuvios, că s"auîmpuinat adevărul de la fiii oamenilor. Deşarte a grăit fiecarecătre aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă au grăitrele $-salm 11, 1). +ar &fîntul i0eia nu numai se întristează,

ci se şi tînguieşte, zicînd /7, vai mie, suflete5 !ă a pierittemătorul de Dumnezeu de pe pămînt, şi cel drept între oameninu este. Coi în sîngiuiri se udecă, fiecare pe aproapele său cunecaz îl necăesc. &pre rău mîinile lor îşi gătesc. !el mare cer edaruri şi udecătorul paşnice cuvinte grăieşte, iar gînduisufletului lui este înşelăciune $i0eia B).21@!i, o, sfinilor prooroci, ce mî0nire vă este vouă dintru

aceasta, că s"au împuinat drepii de pe pămînt; î0nire zic ei,de vreme ce la aceasta urmează primediile. &fîntul Davidgrăind de lipsirea drepilor iar de a nedrepilor înmulire,îndată aduce cuvintele acestea /a pierde Domnul toate buzele viclene. a urma pierdere " zice " tuturor mincinoşilor,înşelătorilor, nedrepilor. Deci mîntuîeşte"mă, Doamne, ca nuşi eu cu aceia să pier de pe pămînt5 #a fel şi &fîntul i0eia pedeapsa lui Dumnezeu arătată o vesteşte, care năpădeşte

acolo unde nu sînt drepi, zicînd /7, amar5 7, amar5Răsplătirile au sosit, acum vor fi plîngerile lor.lată de la amîndoi proorocii aceia arătat este că amar decetatea şi de ara aceea care nu are întru sine nici un drept.Au venit doi îngeri $aceia care de al treilea ce rămăsese cuAvraam se despărise) la sodomească cetate în seara aceleiaşizile în care şi cu Avraam au fost $6ac. 19), iar #ot, care cuAvraam multă vreme petrec<nd, se învăase de la dînsul primirea de străini, şedea înaintea porilor &odomei, aşteptîndvreun străin ce ar veni în cetate, ca să"l primească în casa sa pentru Dumnezeu şi ca să"i păzească întregimea aceluia, derăutatea şi mîrşăvia păcatului neruşinoşilor celor fără de legesodomiteni. %i iată mergeau la cetatea aceea doi îngeri, întruomenească arătare, pe care văzîndu"i #ot şi socotindu"i că sîntoameni, s"a sculat şi i"a întîmpinat şi li s"a înc0inat lor,



rugîndu"i ca să intre în casa lui şi să se odi0nească pînă adoua zi. +ar ei se făceau ca şi cum n"ar voi să intre în casa lui,ci ca şi cum în ulia cetăii ar voi să se odi0nească, însăaceastă neînvoire o prefăceau pentru aceea ca mai multă

osîrdie şi dragoste să"şi arate #ot spre străini şi prin ei de maimare ila lui Dumnezeu vrednic să se facă. Deci îi îndemna peei cu rugămintele sale cu de"adinsul bărbatul cel drept. %i s"auabătut la dînsul şi au venit în casa lui şi le"a făcut lor ospă.%i mai înainte pînă a adormi ei după cină, oamenii ceifărădelege ai acelei cetăi, precum se obişnuiseră, ca pe ceistrăini ce veneau în cetatea lor, prin curvească silire să "inecinstească, aşa şi acelor doi străini de care se înştiinas eră

că intrară în casa lui #ot, aceeaşi neruşinoasă silire şinecinste vrînd să le facă, se adunaseră de la tineri pînă la bătrîni şi tot poporul împreună, şi au înconurat toată casa lui#ot şi strigau la #ot zicînd Ende sînt bărbaii ce au venit latine să rămînă, scoate"i la noi ca să"i ruşinăm pe ei.7, ce neruşinare a oamenilor celor fărădelege5 7, ce toatăturbare curvească5 De care nu numai a povesti şi a scrie esteruşine, ci şi cu auzul a asculta este mîrşav şi a gîndi este de

spaimă, însă se povesteşte şi se scrie spre încredinarea21:răzbunării celei groaznice a lui Dumnezeu asupra unora caacelora şi spre arătarea veşnicei şi înfricoşatei pierzăriiacelora, care lepădînd din inimile lor dumnezeiasca frică,îndrăznesc a face unele ca acelea.Deci să luăm aminte cu auz întreg înelept la istoria ce se povesteşte în &fînta &criptură de neruşinarea sodomitenilor. 'u se îndestulau sodomitenii cu cele între sineşi prea spurcate peste fire ale lor necuraii, ci şi spre cei străini ce veneau încetatea lor cu acea curvie se turbau şi le făceau tîl0ăreascasilire nu prin pustietăi şi pe drumuri, ci în milocul cetăii lor război făcîndu"le. %i călătorilor nu averile răpindu"le, ciîntreaga înelepciune şi curăia, nu ucigînd de moarte trupul, cicu păcatul cel de moarte şi mîrşav al lor spurcîndu"i,



ruşinîndu"i şi ocărîndu"i, care nu este mai puin decît moartea.-entru că omului celui întreg înelept, mai bine îi este a muridecît a pătimi unele ca acelea.încă ce este mai de mirare, că toi de la mic pînă la mare, de

la tineri pînă la bătrîni, tot poporul de acelaşi rău obicei era şicu asemenea deprindere a păcatului, şi nu atîta de mirare era avedea pe cei ce îmbătrîniseră în răutatea păcatului fără deînfrînare făcînd cele fără de ruşine " pentru că obişnuirea păcatului ceea ce în firea cea prea greu de sc0imbat se prefăcuse şi acum nu puteau să se părăsească de obişnuitarăutate " pe cît de mirare era a vedea pe cei tineri copii încă,nevîrstnici, acum la neruşinare şi la mîrşăvia curvească

abătîndu"se şi împreună cu bătrînii la casa lui #ot năvălind. !iarătată este pricina unei aprinderi curveşti precum aceea ceera acolo între tineri >ătrînii făceau răutatea păcatului laarătare fără de ruşine, iar tinerii privind la bătrîni, le urmauacelora şi aceleaşi rele făceau pe care le vedeau că le fac părinii lor.7, mare pierzare a sufletelor celor tineri, care se face dinc0ipul cel de sminteală al bătrînilor5 7, cumplit amar bătrînilor

celor ce"i smintesc pe tineri5 -entru că mai bine le este lor $cadupă cuvîntul 8vang0eliei) să"şi lege o piatră de moară lagrumai şi să se arunce în mare $atei 1?). Aşa în &odoma unulde la altul, tineri de la bătrîni cele rele învăîndu"se, toi cu unnărav şi de asemenea erau întru necurăiile păcatelor şi întoată cetatea lor nici unul nu era $afară de #ot) care nu s "ar fispurcat cu un păcat ca acela.Deci toi cu mînie asupra dreptului #ot strigau ca să lescoată pe cei doi bărbai ce au venit la dînsul, spre curveascăruşinare. +ar dreptul #ot, pe străinii ce"i primise în casa sa şicărora le făgăduise la sine odi0nă fără de temere, nevrînd să "idea la acel fel de batocură şi necinste şi neştiind ce fel săfacă21Gcum i"ar apăra pe ei, avînd două fiice ale sale pe care le avea



fecioare, ce erau acum logodite cu bărbai, ci încănecunoscute cu bărbat, pe acelea gîndea să le dea lor, spreîmplinirea voii lor, voind ca singur în fiicele sale să rabde aceaneruşinare şi necinste să sufere decît pe străini la atîta

răutate.încă şi această bună şi îneleaptă socoteală o avea în minteasa bărbatul cel drept că mai bine este lui cel mai mic păcat,care după fire se face cu partea femeiască, să fie mîniatDumnezeu, decît cu cel mai mare care afară de fire se face. %imai bine le este acelor cetăeni cu care negustorea, ca sub ceamai mică pedeapsă a lui Dumnezeu, pentru cel mai mic păcatsă cadă, decît prin cel mai mare sub mai mare. Aşa sfîntul

bărbat întru sineşi socotind şi, una, de străini ale fiindu"i,alta, pe păcătoşi cruîndu"i, iar mai ales Dumnezeiasca cinste păzind"o, pentru că cei ce rînduiala firii cea de Dumnezeuzidită o trec şi o silesc, necinste îi fac iditorului, " acum voiasă le dea lor pe fiicele sale cele iubite.Dar sodomenii nu spre cel firesc, ci spre păcatul cel afară defire aprinzîndu"se şi de pofta curvească turbîndu"se, nu fiicelelui #ot, ci bărbaii cei ce veniseră le trebuiau spre fărădelegea

lor. %i au început a sfărîma uşile casei lui #ot, ca nu numai pestrăini să"i batocorească ci şi pe singur #ot să"l ucidă. Atuncisfinii aceia îngeri, care în c0ipul omenesc îngeria lor îşităinuiseră, şi"au arătat îngereasca lor putere şi au lovit pe toiacei neruşinoşi cu orbire, şi nu puteau nu numai uşile lui #ot,ci nici casele lor să"şi nimerească. Aşa sfinii îngeri pe primitorul lor de străini pentru ospătarea lor l"au izbăvit de primedia aceea $6ac. 19). +ar #ot văzînd o minune ca aceea acunoscut că străinii aceia nu sînt oameni simpli, ci sfini ai luiDumnezeu, şi a început a"i cinsti pe ei mai mult, cu cucernicieşi cu frică şi mulumită a le da lor, căci şi pe el şi pe fiicele luiîi izbăviră din mîinile celor fărădelege turbai.Atunci îngerii i"au spus lui #ot cine sînt ei şi trimişi deDumnezeu sînt să piardă cetatea şi tot 0otarul acela, fiindcă sasuit strigarea păcatelor sodomeşti înaintea lui Dumnezeu,



pentru că singură firea omenească cea silită prin curvia ceaafară de fire şi spurcată, strigă către Dumnezeu, sprerăsplătire ridicîndu"# pe 8l.Deci ne"a trimis Domnul " ziceau îngerii " ca să"i pierdem pe

toi cei ce se scoală asupra firii lor şi mînie pe Dumnezeuiditorul firii şi pe !el ce 0otarele firii a pus. -entru că nusufere ca zidirea &a să fie silită şi rînduielile firii cele puse deDînsul nu voieşte să fie trecute şi stricate.Aceasta îngerii spunînd"o lui #ot îi porunceau lui ca să"şi ialui cu sine pe rudeniile şi prietenii ce"i are şi să"i scoată de21Bacolo mai înainte pînă ce nu va sosi pedeapsa de la Dumnezeu

asupra cetăii celei fărădelege.#ot de spaimă umplîndu"se, a mers la ginerii săi care ielogodiseră pe fiicele sale şi le"a zis lor &culai şi ieşii afarădin locul acesta, împreună cu mine, că voieşte DomnulDumnezeu să piardă cetatea pentru înmulirea cea întru dînsa afărădelegii. 8i auzind aceasta n"au crezut pe dreptul #ot şi batocoreau între ei cuvintele lui şi se făcură nevrednici deizbăvirea pedepsei celei ce sosea asupra cetăii şi au pierit cu

cei fărădelege ca nişte nelegiuii. -entru că singură aceeaadică a nu asculta sfătuirea sfatului celui bun al bărbailor celor plăcui de Dumnezeu fărădelege este.Apoi începînd zorii de ziuă a răsări, îl sileau îngerii pe #ot,ca pe toate averile lăsîndu"şi să se sîrguiască a se mîntui pesineşi, pentru că averile iarăşi îndoite i se vor da deDumnezeu, !are nu"i părăseşte pe robii &ăi ce"i plac #ui. %i"+grăbeau pe el zicîndu"i &culîndu"te, ia"i muierea şi peamîndouă fiicele tale şi ieşi degrab din cetate,ca nu şi tu să te prăpădeşti cu cei pieritori.%i luînd îngerii de mînă pe #ot şi pe femeie şi pe fiicele lui, iascos afară şi i"au zis întuind mîntuieşte"i sufletul tău, dutede aici degrab, dar să nu te uii înapoi, nici să nu stai în tot0otarul acesta, ci în muntele $cel după &egor) să te păzeşti, canu şi pe tine să te cuprindă acea răutate, care va sosi peste



&odoma.+ar #ot fiindcă era departe a fugi pînă la muntele acela, i"arugat ca să i se poruncească a fugi şi să intre în mica cetăuiece se numea Ioar, care era mai aproape pe calea aceea şi nu i

s"a oprit lui. încă şi pe cetăuia aceea pentru dînsul, i"afăgăduit Domnul s"o ferească întreagă, măcar deşi însodomescul 0otar era şi cu aceeaşi pedeapsă a &odomei aveasă piară, însă pentru dreptul s"a cruat.Deci #ot cu ai săi degrab mergea la Ioar după -oruncaDomnului, căci îi zisese lui Domnul =răbeşte"te ca să temîntuieşti acolo, că nu pot să slobod pedeapsa spresodomiteni pînă ce nu vei intra tu în Ioar. 7, ce prea mare este

ila lui Dumnezeu spre robul &ău, că pentru el a oprit la puinăvreme răzbunătoare mîna &a dinspre pedeapsa păcătoşilor, canu cumva aceia pedepsindu"se, să"l cuprindă pe dreptul vreofrică5 %i n"a slobozit Dumnezeu pedeapsa spre &odoma, pînăce a intrat #ot în Ioar.+ntrînd #ot acolo, s"a suit soarele deasupra pămîntului şi a plouat Domnul din cer pietre arzătoare peste &odoma şi peste=omora şi i"a ars şi i"a răsturnat pe ei şi cetăile lor cele

dimpreur $afară de micul acela Ioar în care a scăpat #ot). %i ia21? pierdut răzbunarea lui Dumnezeu pe toi cei ce locuiau în pămîntul sodomesc, de la om pînă la dobitoc şi tot animalul şia ars toate, sadurile şi toate pădurile şi pe toate cele răsăritedin pămînt. Ena ca aceasta înfricoşată pedeapsă asuprasodomitenilor prin cea mare mînie dumnezeiască săvîrşinduse,şi iuimea Dumnezeiască cea neîmblînzită, prin dreaptă*udecata &a pe păcătoşi fără cruare pierzîndu"i. 6emeia iui#ot $în singur Ioar acum #ot intrînd) s"a uitat înapoi şi îndată aauns"o pe ea pedeapsa dumnezeiască şi s"a prefăcut în stîlpde sare şi a rămas fără de suflet. %i ceea ce a scăpat de vifor şi de învăluire, aceea s"a afundat în alinare şi în liman, căciscăpînd de pierzarea sodomească, a pierit la locul la care îi eraei mîntuirea.



în ziua şi în ceasul acela &fîntul vraam ieşind din cortulsău, a venit la locul la care ca ieri petrecuse pe cei trei tinerişi la care a rămas al treilea înger cu dînsui vorbind, cei doispre &odoma despărindu"se. De la acel loc privind spre

&odoma şi =omora şi spre tot pămîntul acela a văzut şi, iată,se suiau văpăile din pămîntul acela şi fum mare, pentru căardea ca un cuptor înfocat toată ara aceea.Aşa a pierit &odoma cu înfricoşată mînia lui Dumnezeu, pedepsindu"se pentru păcatele lor mîrşave./Doi îngeri au mers la &odoma. &ă luăm aminte #a dreptulAvraam trei, iar la &odoma doi îngeri au venit. -entru ce şi aicinu trei, precum acolo au fost trei, iar nu doi, precum aici doi,

iar nu trei; Cainele lui Dumnezeu sînt necunoscute şi*udecăile #ui neştiute.însă mintea cea cu bună socoteală poate de aici să se priceapăla aceasta !ă Domnul Dumnezeul nostru mai îndurat este sprefacerea de bine a oamenilor şi mai scump spre pedepsireaacelora. -entru că voind să miluiască pe robul său Avraam cudaruri multe, ca adică să"i dezlege nerodirea, fiu ia bătrîneesă"i dea, seminia lui să"i înmulească ca stelele cerului şi să"i

aşeze pe ei între strămoşii lui esia celui ce avea să &e nască,a venit la dînsui desăvîrşit în trei fee îngereşti, cu totul sprefacerea de bine vărsîndu"se. +ar vrînd să pedepsească pe păcătoşii sodomiteni cu foc să le ardă trupurile lor, iar sufletele lor să le dea g0eenei celei veşnice, s"a micşoratoarecum pe &ineşi numai în două fee acolo a mers, ca şi cumnevrînd " silit fiind de strigarea păcatelor lor celor afară de&odoma şi =omora lîngă 7A>, area oartă fire, ziua şinoaptea către Dînsui strigînd şi răzbunare trebuindu"+e. -oateşi pentru aceea în două, iar nu în trei fee la &odoma a mers,ca măcar vreunul de acolo păcătos, în singur ceasul acela alcertării ce năpădea, măcar de cu însăşi mintea de s "ar fi întorsla pocăină, ar fi avut ilostivindu"se spre dînsul pe acea una6aă a lui Dumnezeu, care nu venise să pedepsească, ci ră "măsese să se milostivească şi ar fi avut la cine să scape, de la



!el mîniat Dumnezeu, spre !el ce &e milostivea acelaşiDumnezeu.Cara T (itummlui

de fa Avi "a a m i n + f Uise. amil @2@)? dela 6acerea + unuiR 8mm 7 A >!eSav**eFKodoOrLa, 7omota,Adalvelim, îoîn"Ll.S&LdOim Smii U*&77 la#." //.",."..U. -Hmiliaia. PPPPPPP* PP

Deci două fee pedepseau şi pierdeau pe cei greşii, iar atreia faă gata era să"i miluiască, şi măcar nu de celevremelnice care pedepsesc trupul, ci din cele veşnice care pedepsesc sufletul să"i crue, numai de ar fi fost cineva întreaceia căindu"se./l"a lovit cu orbiciune de la mic pînă la mare, îngerii i"aulovit pe cei curvari cu cuviincioasa lor pedeapsă, cu orbireatrupeştilor oc0i, pedepsind întru ei orbirea cea din început a

minii lor. -entru că pofta curvească cea pătimaşă, cînd încineva se întăreşte şi în obicei ar veni, aceea îl orbeşte pe om,măcar deşi nu pe trupeştii oc0i ai aceluia făcîndu"i orbi, ci pecei gînditori pierzîndu"i, ca adică să nu vadă ei nici peDumnezeu, nici pe oameni, nici singur pe sine. -entru că nicide Dumnezeu unul ca acela nu se teme, nici de oameni nu seruşinează, nici pe sineşi nu se cruă şi se prăpădeşte. De carelucru şi &fîntul Ambrozie arată zicînd /7arbă este răsfăareacurvească şi nimic înaintea sa nu vede. 'u vede pe Dumnezeu, curvarul cel orbit cu mintea, pentrucă nu"i pasă de mînia #ui, nici de groaznică răsplătirea #ui nuse înfricoşează. &e mînie Dumnezeu foarte asupra omului celuice se spurcă cu păcatul curviei. -entru că unul ca acela nunumai că încalcă -orunca lui Dumnezeu ce"i porunceşte a nu preacurvi, ci şi în Darul cel 'ou a însuşi 6iului lui Dumnezeu



(ristos întuitorului nostru, mare asuprire face, pe ădulările#ui $precum grăieşte Apostolul) făcîndu"le mădulări curviei, pentru că trupurile noastre mădulări ale lui (ristos sînt, decicel ce"şi spurcă trupul său cu curvia, ădulările lui (ristos în

sineşi le spurcă. $+ !or. G, 1:). 'e"am îmbrăcat întru (ristos199 prin &fîntul >otez ca într"o porfiră împărătească /!îi în(ristos ne"am botezat, întru (ristos ne"am şi"mbrăcat, ca săfim moştenitori împărăiei #ui. Apoi dacă cineva într"adins ar întina porfira împărătească cu gunoi puturos, sau mai aies săzicem pe singur împăratul, oare nu s"ar fi mîniat asupra unuiaca acela împăratul şi nu l"ar fi dat pe dînsul la amară muncă;

!reştinul curvind, aceea face cu adevărat prin puturosul gunoial curviei sale, întina pe (ristos întru !arele s"a îmbrăcat. Decioare nu mînie unul ca acela foarte pe (ristos Dumnezeu; %ioare nu va cădea sub amarele munci; %i dacă în cei mai demuli ani, mai înainte de întruparea lui (ristos şi mai înainte de#egea cea dată lui oisi pe lespezi, pe curvari nu i"a cruatDumnezeu, ci pe unii cu potopul i"a pierdut, iar pe alii cu focşi cu grindină de piatră din cer plouată i"a prăpădit, apoi , cum

va crua acum legea lui Dumnezeu fiind propovăduită şi(ristos în omeneştile trupuri locuind, şi legile politicecurveştile lucruri oprindu"le şi pedepsele cele groazniceasupra unora ca acelora în toate pările rînduindu"se; !um nuiva pedepsi Dumnezeu pe aceia în veci, care pe toate aceleatrecîndu"le cu vederea şi defăimîndu"le, nici puin, nu numai decele vremelnice, ci şi de cele veşnice munci netemîndu"se,îndrăznesc a face curveştile lucruri fără de înfrînare; !uadevărat îi va pedepsi fără de cruare. /-entru că şi pe curvarişi pe preacurvari îi va udeca Dumnezeu zice Apostolul $8vrei13, @). %i iată a gătit asupra lor sabia cea ascuită, precumaceea se arată din descoperirea &fîntului loan 8vang0elistul,221 pentru că arătîndu"se (ristos Domnul nostru iubitului &ăuucenic loan, i"a zis /&ă scrii îngerului >isericii -ergamului



Acestea grăieşte !el ce are sabie ascuită de amîndouă pările.$Deci spre cine acea sabie a ascuit"o Domnul nostru; -e cinevoieşte să pedepsească şi să taie cu dînsa; &ă luăm aminte).Ai zice la sinei pe cei ce in învăătura lui >alaam, care învăa

pe >alac să pună sminteală înaintea fiilor lui +srail, să mănîncecele ertfite idolilor şi să curvească, aşa ai şi tu pe cei ce inînvăătura nicolaiilor, pe care 8u o urăsc $Apoc. 2, 12).!e era învăătura nicolaiilor; Aceea ca de obşte pe femei săle aibă, şi fără de înfrînare să curvească. %i"i sminteaunicolaiii pe credincioşii oameni ai lui (ristos, precum dedemult >alaam pe fiii lui +srail. Deci iată arătat se vede asupracui a gătit 6iul lui Dumnezeu sabia cea de amîndouă pările

ascuită, asupra acelora care petrec întru necurăiile curveşti.-entru că"i urăşte ca pe vrămaşii &ăi. !ăci după cuvîntulapostolic, înelegerea trupească vrămăşie îi este lui Dumnezeu$Rom. ?, G) adică -ofta trupească cea fără de lege, neînfrînată,care în păcate curveşti se săvîrşeşte vrabă este spreDumnezeu. %i măcar Domnul îndelung"răbdătorul deşi nuîndată taie cu acea sabie pe vrămaşul &ău, nu"l ucide pe el însingur lucrul cel de curvie, aşteptîndu"i pocăina lui. însă va fi

acea vreme în care 8l îşi va spăla mîinile &ale în &îngele păcătosului, de nu s"ar pocăi acela. $-salm :G, 14). Dar seîntîmplă şi aceea, că şi în singură lucrarea păcătosului,neaşteptată moarte, prin mînia lui Dumnezeu îl aunge. -entrucă şi potopul a năpădit peste toată lumea, oamenii însurînduseşi măritîndu"se. %i peste &odoma a plouat foc fără de vesteşi pe muli în lucrul acela i"a apucat $#e. 1G, 2G). Deci şi acum,cînd curvarul îşi săvîrşeşte păcatul său, Dumnezeu se mîniespre ei şi ca spre vrămaşul &ău se iueşte, sabia cercetării luiDumnezeu deasupra păcătosului spînzură, iadul sub dînsul îşidesc0ide gura sa, g0eena focului i se învăpăiază, viermii ceineadormii i se înmulesc aceluia, întunericul cel mai dinafarăşi muncile tartarului îl aşteaptă pe el, mîinile drăc eşti segătesc să"l apuce pe el şi l"ar apuca îndată de nu s"ar opri eide Dumnezeu. &finii îngeri văzînd acel lucru spurcat, se



întorcF sfinii văzînd se îngreoşează, păzitorul plînge, demoniise bucură, iar curvarul nimic de acestea nu socoteşte cumintea sa. Deci orb este, nevăzînd pe Dumnezeu şi pedeapsacea veşnică gătită lui cu mînie de Dumnezeu.

'u vede orbitul cu mintea sa curvar pe oameni, adică nu seruşinează de dînşii, ca şi cum nu i"ar vedea pe ei, măcar deşiştie că de a lui fărădelege toi ştiu şi rîd de el, însă lui nu"i pasă de aceia, ruşinea sa pierzîndu"şi. Astfel era Abesalom.222fiul lui David, care intra la iitoarele tatălui său înaintea oc0ilor tuturor israeliilor $2 Regi 1G). De acest fel era +rod care a luat pe femeia fratelui său, neruşinîndu"se de toi palestinienii. De

acest fel era 'ero cezarul, carele gol lîngă dezgolitele fete nuse ruşina în iezer cu mreaă de aur a vina peşte, înainteatuturor curtenilor săi. -entru că pofta curvească orbeşte oc0iica să nu se ruşineze de nimeni, precum şi orbul nu seruşinează. 'u în zadar grecii cei vec0i, care erau întruînc0inare de idoli, înc0ipuiau patima curviei, cu asemănareaunui tînăr ce se numea de dînşii !upidon, orb şi gol, avîndu"şioc0ii acoperii şi legai cu un petec, iar tot trupul cel fără de

0aine arăta întru înc0ipuirea aceea, tinereasca zburdare în poftele trupeşti şi pe cea fără de oc0i neruşinare în faptelecurveşti, care nici de goliciunea sa " zic de arătarea înainteaaltora a lucrurilor sale " nu"î păsa. !are lucru s"a obişnuit maiales a se face între oamenii cei mari cu dregătoria, care singuristăpînitori fiind, după voia lor petrec, ca cei ce nu au denimenea frică, cărora li s"ar cădea ca mai bine decît toi să seînfrîneze şi cea curată viaă cu cinste s"o păzească, spre pildaoamenilor celor ce sînt sub dînşii. De vreme ce ei şi udecătorisînt şi pedepsitori păcatelor omeneşti, aceia mai mult se dau lanecurăeniile trupeşti, defăimîndu"şi cinstea şi c0emarea lor şirobindu"se patimilor lor, şi cei ce stăpînesc popoarele singuride poftele lor cele neînfrînate se stăpînesc. !el bine vestitîntre greci Diogene filosoful, pe patima curviei a numit"oîmpărăteasă a împărailor că aceia îi stăpîneşte pe împărai. 8i



stăpînesc popoarele, iar ea peste dînşii împărăt eşte. &e vedeaaceea la împăratul Darie, de pe al căruia cap Apamina iitoarealui, luîndu"i coroana împărătească o punea pe capul său, şi241

peste obraz îl lovea pe împărat cu mîna $2 8zdra @, 34). +ar elcu gura căscată căuta la dînsa şi de rîdea aceea rîde a şi el, iar de se mînia aceea el o mîngîia pe ea, pînă ce începea a grăi cudînsul. De asemenea şi pentru Atanaric împăratul goilor celtare şi slăvit, povesteşte istoria, cum că curvei sale -india a "icurai încălămintele nu se îngreoşa, slubă de rob făcîndfemeii curve pe care fără măsură o iubea. 7, ce robie pătimaşă5!el înfricoşat multor popoare, în războaie nebiruit, împăratul

Womei, &tăpînitorul ărilor rob se făcea curvei5 7, ce desăvîr"şită nebunie şi orbire şi neruşinare5 'u se vede curvarul orbit cu mintea sa pe sineşi singur,adică 'u"şi socoteşte paguba sa, de cît de mari bunătăi selipseşte, pentru că"şi pierde întreitele sale bunătăi, uneledinafară, pe care le are prin bună sporirea cîştigată, altele,care fireşti ale trupului sînt, iar altele dinlăuntru sufleteşti şidu0ovniceşti.

îşi pierde bunătăile cele dinafară, averile cele cîştigate, bogăiile, îndestulările şi îmbelşugările şi vine în sărăcie şi înlipsă precum în pilde se scrie /!el ce paşte curvele, îşi va pierde bogăia sa $-ilde 29, 3). !0ip la aceasta este fiul celcurvar, care de (ristos Domnul în 8vang0elie spre pildă s "a pus $#uca 1:), care şi"a risipit averea sa vieuind curveşte şi laatîta sărăcie a venit cît cu porcii se 0rănea el. !urveascaneînfrînare nu numai pe vreun om în primedie şi în lipsavremelnicilor bunătăi îl duce, ci şi cetăi întregi şi ăririsipeşte şi le pustieşte şi sceptrurile împărailor le ia şiostăşeasca putere neputincioasă şi fără de cîştig o face. 7arenu pentru acea patimă $acum după sodomească pierzare) a pierit la greci slăvită cetate Croia, din pricina unei curve8lena; !etatea &ic0em oare nu pentru aceeaşi pricină cuascuişul săbiei s"a tăiat şi s"a risipit, pentru Dina fiica lui



lacob ce a fost silită în ea $6ac. 3@). Dar şi =abaon cetatea luieniamin oare nu pentru curveasca silire s"a ars; %i seminialui eniamin puin a lipsit ca toată să piară cu războiul celdintre dînşii, şi ce să mai zicem de cei puternici stăpînitori;

&ardanapal, monar0ul &iriei, oare nu pentru nesaiul c urviei deîmpărăie şi de viaă s"a lipsit; Caruiniu împăratul roman, pentru silirea cinstitei femei #ucreia de la împărăie s "aizgonit. David împăratul lui +srail, o, cît de multe primedii asuferit, prin dumnezeiasca slobozire pentru păcatul curviei5 !ămăcar de i s"a şi iertat lui vina greşelii, !a adică nu în veci să piară el pentru aceea, însă cuviincioasa pedeapsă pentrugreşeală nu i"a trecut, ci a purtat acea dreaptă şi

dumnezeiască udecată. !ă anume de la împărăie s "a izgonitîntr"o vreme, sculîndu"se asupra lui fiul său. De la %imeiierusalimiteanul defăimări şi ocară a luat şi altele nu puinerăutăi a răbdat.Aceeaşi patimă a păcătosului şi pe ostile cele puterniceostăşeşti netari şi lesne biruite le face. !ăci puterea evreiascănu s"a biruit oare căzînd sub picioarele filistenilor, pentrucurvia povăuitorului lor 7fni şi 6inees, fiii preotului 8li; %i

7lofern voievodul oştirilor asiriene, măcar deşi nu i"a făcutsilă frumoasei ludita, însă pentru singur scopul şi pofta sa şiel şi"a pierdut capul său şi pe toată puterea Asiriei a pus"o sub picioarele cetăilor >etuliei celei cu puini oameni, sprecălcarea şi ruşinarea cea veşnică. Aşa patima curviei nu facedobîndă nimănui, ci de la toi apucă şi pierde stările cele bune. 'eînfrînatul curvar pierde şi bunătăile cele fireşti aletrupului lui, care sînt sănătatea trupească, frumoasa podoabăa feei, vederea oc0ilor, bunătatea glasului, deşteptarea,viteia, tăria şi puterea, toate acestea din neînfrînată poftă în... , 22@om slăbesc, se împuinează, ca floarea se vesteesc şi pier. +ar mai ales, cînd i se întîmplă cuiva din unii ca aceia muncitoarea boală cea mîrşavă şi cumplită şi netămăduită leprafranuzească. !ă aceea nu în altă parte s"a obişnuit a se naşte



şi a locui numai în cei curvari $osebit după întîmplă re de sevătăma cîndva şi cel nevinovat de la cel vătămat) care boală caviermele cel neadormit mănîncă trupul, îl răneşte de la picioare pînă la cap, putoare rea scoînd şi la toi urît făcîndu"l pe om

şi fug de dînsul ca de o prea cumplită vătămare, încă îşi pierdecurvarul rodul său, care din legiuita însoire avea să "i fie luicinstit şi în slava lui Dumnezeu. !ăci în curvă pe acela ca întrunnoroi vărsîndu"l face a se naşte necinstit prunc şi îşiîmpuinează cinstitul său neam. îşi pierde adevărata dragosteşi legătura soiei sale tot preacurvarul. -entru că aceeaînştiinîndu"se că bărbatul său preacurveşte, îl urăşte pe el şise îngreoşează de el, iar alta " şi ea începe a preacurvi spre

pizma bărbatului celui ce preacurveşte.%i la sfîrşit îşi pierde anii vieii sale. -entru că la curvarulcel neînfrînat, împuinîndu"se în el puterile lui din lucrurilecurveşti i se scurtează zilele vieii lui şi mai înainte de vremeîmbătrîneşte şi moare. +ar şi mai înainte de o îmbătrînire caaceea, se întîmplă mori, uneori de otrăviri, alteori de ucideri,căci pentru curve se ucid unii, unul pe altul pînă la punereasufletului. -recum pentru Caisa egipteanca curvă $se scrie)

fiindcă era prea frumoasă la faă, de la care muli sfădind u"seşi bătîndu"se, pragurile casei ei cu sîngele lor l"au umplut.!i ca să nu lungim de aceasta cuvintele, acestea să zicem!ă şi bunătăile du0ovniceşti cele ce sînt înlăuntru i seîmpuinează celui ce se afundă în patimile curveşti inerea deminte slăbeşte, înelegerea i se întunecă, slobozenia cea dinvoie de voie o robeşte patimii sale. -entru că nu ceea cevoieşte aceea o face, ci ceea ce nu voieşte aceea o lucrează,stăpînind în el obişnuina păcatului. %i toate cele bune şi luiDumnezeu plăcute lucruri cîştigătoare de mîntuire, în unul caacela slăbesc şi se sc0imbă întru cele dimpotrivă, precum laînelepciune se scrie /Dorirea poftei sc0imbă mintea cea fărăde răutate $înelepciune @). Dar mai ales pagubă se facesufletului celui iubitor de păcate, de lipsirea dumnezeiesculuiDar şi străin se face $de nu se va pocăi) de fiiaUscă moştenirea



iui Dumnezeu a împărăiei #ui celei cereşti, de prietenia cu243îngerii, de împărtăşirea cu sfinii, de a împărai în veciîmpreună cu (ristos şi de prea dorită vederea feei #ui, întru

care toată bucuria şi veselia, toată fericirea şi îndulcireasfinilor lui Dumnezeu stă /&ătura"mă"voi " zice " cînd mi seva arăta slava Ca $-salm 1G, 1:). -e toate acestea pătimaşul22:curvar dîndu"se cu totul la poftele curveşti, le pierde şi nici nuse eleşte de aceasta. +ar la sfîrşit vinovat se face muncilor celor veşnice, focului celui nestins şi viermelui celuineadormit, întunericului celui dinafară, tartarului de care şi

singur satana se cutremură, însă pe toate acele a ca un orb nule vede, nici nu voieşte să le vadă, nu cercetează, nusocoteşte, nici nu se cruă pe sine, găsindu"se la unele caacelea munci cumplite. 7, ce totală orbire prin care păcătosulse orbeşte pentru o scurtă îndulcire a păcatului5 !u dreptate-salmistul în faa unui asemenea păcătos zice /Aunsu"m"aufărădelegile mele şi n"am putut să văd $-salm 39, 1G)F -eaceastă orbire a minii pedepsind"o sfinii îngeri în curvarii

sodomiteni, mai înainte de pedeapsa focului le"a lovit oc0ii lor cei trupeşti cu orbire./A plouat Domnul piatră arzătoare peste &odoma şi=omora. A lui leronim tîlcuire se citeşte /A plouat Domnul pucioasă şi foc peste &odoma. Deci să se îneleagă, că piatraaceea din cer plouată era pucioasă arzătoare, care şi dincuvintele 8vang0eliei se pot vedea unde se scrie /în ziua încare a ieşit #ot $din &odoma) a plouat $Domnul) din cer foc şi pucioasă şi ia pierdut pe toi $#e. 1B, 29). -edeapsă cuadevărat cumplită, căci cu pucioasă aprinzindu"se, fac foc maiiute decît toată materia cea aprinzătoare şi sloboade împreunăşi putoare nesuferită. %i era aceea pedeapsă cuviincioasă puturosului păcat sodomesc, că pentru aprinderea trupească,focul, iar pentru putoarea păcatului s putoarea pucioasei. 7,oamenilor5 !îi sîntei următori sodomenilor, vedei c0ipul



pedepsei ce vă aşteaptă. !ă de au fost în &odoma unele caacelea, apoi ce va fi în g0eena focului, ce fel de văpăi, ce putoare, ce muncire, cine poate să le spună; Auzii pe &fîntulApostol luda zicînd /&odoma şi =omora şi cetăile cele

dimpreurul acelora, care întru acelaşi c0ip curveau şi umblauîn urma altui trup, sînt puse înainte întru pildă a focului celuiveşnic muncă luînd $luda +, B).Aici să se pomenească şi acest lucru de spaimă de carescrie fericitul leronim /!um că în &fîntă noaptea aceea în care<ntuitorul nostru lisus (ristos s"a 'ăscut din -rea !urata6ecioară, toi cîi prin toată lumea se aflară sodomiile făcînd,sau ucis în singur lucrul acela al păcatului şi s"au lovit cu foc

şi fulgere. -entru că +zvorul curăiei (ristos, prin -reacurată 'aşterea &a, intrînd în lume, n"a suferit ca în ea în ceasul 'aşterii &ale să fie acel păcat. -e care şi în cer locuind, n "asuferit să"l vadă de &us făcîndu"se pe pămînt şi într"un ceascinci cetăi sodomeşti pentru el +e"a pierdut.Ascult"o aceasta şi ia aminte, o, prea nelegiuitule şi prea, 22Gspurcate sodomitean5 Ce cutremură cu sufletul şi cu

trupul, ca nu de năprasnă să te tune Dumnezeu de&us cu tunet şi cu fulger, sau, să poruncească pămîntului să"şi desc0idă gura sa sub tine şi să te pogoare în iad de viu./A răsturnat Domnul cetăile şi pe toate vietăile. -recummai întîi în zilele lui 'oe pentru oamenii păcătoşi a pierdutDumnezeu cu potopul toate fiarele şi dobitoacele şi pe tot cevieuia pe pămînt, aşa şi după aceea în cetăile celesodomeşti nu le"a cruat Dumnezeu pe toate vietăile, ci cuoamenii cei spurcai care #"au mîniat pe el pe toi i"a pierdut,încă ce este mai de spaimă, că şi pruncii cei ce sugeau îelemaicilor lor, cei fără de răutate şi nevinovai cu nici un păcatnu s"au cruat, ci ei cu aceeaşi pedeapsă cu părinii lor de pe pămîntul viilor s"au pierdut.+ar noi de aici putem vedea că pentru păcatele celor mai mari



fee şi cei mai mici sufăr primedii, în toate cetăile şi ările,oamenii cei stăpînitori le sînt poporului ca părinii la feciori.Deci cînd aceia mînie pe Dumnezeu cu lucrurile lor celefărădelege, şi"# ridică pe 8l spre răzbunare, atunci pedepsirea

lui Dumnezeu asupra nelegiuiilor stăpînitori slobozindu"se,aceeaşi se atinge şi de poporul ce este sub ei, precum în potopşi în &odoma erau părinii cei greşii şi fiii lor cei negreşii lafel şi toate animalele pedeapsa au suferit"o.8ste o întrebare -entru ce Domnul Dumnezeu şi în pedeapsa cu apa din potopul a toată lumea, şi în pedeapsafocului în arderea sodomenilor, nu i"a cruat pe nevinovaii prunci, care nici un rău nu făcuseră, ci împreună cu părinii ia

pierdut şi pe ei; 7are nu este aceasta împotriva dreptei*udecăi a lui Dumnezeu;Răspuns 'u este aceasta nedreaptă udecata lui Dumnezeu,ci mai ales ilostivirea Domnului Dumnezeu, cela ce rînduieştetoate spre folos. !ă pentru aceea cu cei vinovai părini, pe ceinevinovai prunci i"a pierdut de pe pămînt, ca nu cumva aceia,cînd în vîrstă ar veni, să se facă moştenitori şi următorilucrurilor celor rele ale părinilor lor şi veşnicelor munci după

aceea să se dea. Deci ilostivindu"se spre dînşii Domnul, le"acurmat lor vremelnica viaă, prin vremelnica pedeapsă, iar pesufletele lor le"a ferit slobode de veşnicele munci în care aucăzut părinii lor. Deci cu trupurile lor împreună au pierit, iar 1sufletele lor prin ilostivirea iui Dumnezeu s"au păzit slobodede iad, fiindcă drept este Dumnezeu, şi nu este nedreptateîntru Dînsul şi pe nimeni din cei nevinovai nu voieşte să"i deaveşnicelor munci gata fiind ca şi pe cei vinovai să"i ierte./A răsturnat Domnul cetăile şi pe toate cele răsărite din pămînt $6ac. 9). !ă Raiul lui Dumnezeu de asemenea eraacea22B24: parte de loc a sodomenilor, care este şi a +ordanului, pînă cîndsodomenii n"au mîniat pe Dumnezeu şi nu şi"au adus asupra



lor şi asupra a tot locul pedeapsa lui Dumnezeu, precum sescrie /Ridicîndu"şi #ot oc0ii săi a văzut tot 0otarul +ordanuluiapătoşat, mai înainte de risipirea &odomei şi a =omorei, caRaiul lui Dumnezeu. +ar cînd a năpădit mînia Domnului şi a

plouat Domnul foc peste păcătoşi şi i"a pierdut pe ei, atunci şi pe toată ara lor pustie a pus"o. %i ceea ce mai întîi Raiului seasemăna cu frumuseea sa, şi cu îndestularea rodurilor celor alese şi cu văzdu0ul cel cu bună linişte, aceea de asemenea s "a făcut cu ara iadului, nefrumoasă, neroditoare, întunecoasăşi vătămătoare. -recum de aceasta &fîntul ucenic -ionie povesteşte $artie 31) /8u pe toate pările idoveşti " zice "le"am străbătut şi am trecut rîul +ordanului şi am văzut

pămîntul cel ce pînă acum arată semnul mîniei lui Dumnezeuspre sineşi pentru păcatele oamenilor. Am văzut fum din elieşind, iar cîmpiile şi arinile cu foc arse şi de toate roduriiegoale, nici o vlagă de umezeală avînd. Am văzut şi area ceaoartă $sodomească, aceeaşi şi asfhltica adică de smoalăroditoare) şi apa sc0imbîndu"şi firea sa prin Dumnezeiasca pedeapsă, care nu poate să adape vreo ivină, nici să "l ină însine pe trupul omenesc şi orice s"ar arunca în ea, îndată afară

aruncă. De aceasta şi &fîntul loan =ură de Aur vorbeşte zicîndla Crimiterea către &olun /7are a umblat cineva din voi la-alestina cîndva; Deci să"mi mărturisii voi cei ce a"i văzutlocurile acelea, mie celui ce n"am fost acolo. -entru că mai susde Ascalon şi =aza, la singură marginea rîului +ordanului, esteoarecare parte multă, care oarecînd era bine roditoare, iar acum nu este. !ă aceea ca un Rai a fost, pentru că a văzut #otto 0otarul +ordanului " zice " şi era adăpat ca Raiul luiDumnezeu. Deci acestea fiind acolo bine înfloritoare, pe toateările întrecîndu"le, aungînd cu îndestularea pe Raiul luiDumnezeu, acum decît toate pustiurile este mai pustie. &tauadică pomii şi roduri au, dar roduriie de Dumnezeiasca mîniesînt pomenitoare, deci stau roduriie pline avîndu"şi luminoasăarătare şi dînd multă poftă de gust celuia ce nu le ştie. +ar după ce s"ar lua în mîini, frîngîndu"se, rodul adică de nici un



fel, iar praful şi cenuşa cea multă o arată înlăuntru păzită. Deacest fel este şi tot pămîntul acela, de ai afla şi piatrăcenuşată o vei afla. %i ce zic piatră şi pomi şi pămînt unde şivăzdu0ul şi apele s"au împărtăşit de facerea cea rea. !ăci dacă

trupul aprinzîndu"se şi arzînd, însemnare adică şi c0ipulrămîne în foc şi mărimea şi măsura, iar puterea nicidecum decila fel şi acolo, pămîntul se vede, dar nimic avînd de ale pămîntului, ci toate"s cenuşă pomi şi roduri, ci nimic avînd deale pomilor,22?nici de ale rodurilor, văzdu0 şi apă, ci nimic de ale văzdu0uluişi de ale apei, fiindcă şi acestea cenuşă s"au făcut. ăcar deşi

se pare că nu. se poate a se aprinde văzdu0ul sau apa cîndva.-entru că lemnele şi piatra pot să ardă, iar văzdu0ul şi apanicidecum nu pot. #a noi nicidecum nu pot iar la !el ce le "afăcut pot. Drept aceea nimic alt$ceva) fără numai cuptor estevăzdu0ul, cuptor este apa, toate neroditoare, toate sterpe,toate sînt c0ipuri de Dumnezeiasca mînie ce a fost acolo şisemne de muncile ce vor să fie. -înă aici =ură de Aur.De aceeaşi şi în cartea înelepciunii scrie /Aceasta

$înelepciunea lui Dumneze*) pe dreptul #ot cel ce fugea denecuraii cei pieritori, l"a izbăvit de focul ce s"a slobozitasupra celor cinci cetăi, a cărei mărturie îi stă încă pustiulfumegînd. &ă se ştie că rîul +ordanului intrînd în marea ceasodomească îndată îşi pierde fireasca sa îndulcire şi se preface în amărăciuneF şi peştii cei ce intră cu pîrîul, îndatămor. ezi despre area cea oartă la =0eorg0e !0edrinul, fila2?.+ar noi putem socoti ce fel este puterea de Dumnezeu urît ului păcat, pentru care mîniindu"se Dumnezeu şi pămîntul şilemnele şi văzdu0ul şi apa zidirea sa nevinovată fiind, o pedepseşte fără de cruare. Deci să ne înfricoşăm, o,oamenilor, cei ce am îndrăznit fără de frică a mînia peDumnezeu prin spurcatele noastre păcate şi fărădelegi, ca nucumva şi pe noi vreo groaznică pedeapsă Dumnezeiască să ne



aungă. %i cu adevărat ne va aunge de nu ne vom pocăi şi denu în cel de acum, apoi în veacul cel viitor nu ne va trece pedeapsa. -entru că păcatul cel prin pocăină necurăit, fărăde pedeapsă nu va fi, ori în vremelnica viaă, ori în cea veş "

nică.încă &odoma cea stricată, îi este sufletului nostru c0ip, că precum aceea mai înainte de cea cu totul miniere a iuiDumnezeu şi de pierzarea sa, era ca Raiul lui Dumneze u, dupăaceea luîndu"se pentru păcate ilostivirea lui Dumnezeu şi pedeapsa sosindu"i, s"a făcut de asemenea cu iadulafumegată, împuită, pustie, fără de apă şi neroditoare " aşa şisufletul nostru, mai înainte pînă a nu se abate ia răzvrătire şi

la lucruri spurcate, este ca Raiul, Dumnezeu în"trînsul locuind,Du0ul &fînt peste el odi0nindu"se, sfinii îngeri pe el păzindu"l,Rîurile Darurilor lui Dumnezeu adăpîndu"l, Roduriledu0ovniceşti în el înmulindu"se, iar de cade în groapa păcatului şi nu se va sîrgui ca degrab să se scoale din acela,ci şi mai întru adînc în păcat ar începe a cădea, atunci seaseamănă iadului, că Dumnezeu, de la el se duce, Du0ul &fîntse mî0neşte, îngerii se întorc, se usucă Apele

Darului229Dumnezeiesc, Rodurile du0ovniceşti se pierd şi se face pustiuneroditor, cu fumul puturosului păcat afumîndu"se şi văpaia poftelor păcatelor întru sineşi înmulindu"se. 'umai întruaceasta este sufletul fericit, că i se poate lui de ar voi ca iarăşidin asemănarea iadului întru podoaba Raiului să se prefacă prin pocăină, iar la sodomicescul suflet aceasta nu i s "a dat,ca adică să poată veni cîndva întru a sa dintîi frumusee deasemenea Raiului.24B7, suflete păcătoase, deşteaptă"te şi te scoală spre pocăină, ca iarăşi să vii întru sfinenia ta cea dintîi, că vei putea numai de vei voi, că autorul lui Dumnezeu i s "a gătit ieşi ilostivirea îndelung"Răbdătorului Dumnezeu pe tine te



aşteaptă./A căutat femeia înapoi şi s"a făcut stîlp de sare. -entrutrei pricini femeia lui #ot s"a pedepsit de Dumnezeu1) !ă n"a crezut cuvintele lui Dumnezeu !elui ce a zis să

piardă&odoma şi iscodind a căutat înapoi, vrînd să vadă, oareadevărul este ceea ce a zis Dumnezeu, oare nu a minit ceea ces"a grăit.2) !ă n"a păzit ascultarea spre Dumnezeu, !el ce i"a poruncitsă nu se uite înapoi.3) !ă dorea de averile sale cele ce în &odoma au rămas şi derudenii şi de cunoscui.

%i stă stîlpul acela, precum cei ce l"au văzut pe el spun, pînăacumF nici de ploaie, nici de vînt, nici de nimic nu e vătă mat, şili se pare că va sta acela pînă la învierea cea de obşte şi laînfricoşată iua *udecăii.încă este o cercetare de aceasta -entru ce femeia lui #ot nus"a întors în alt stîlp de vreo piatră, ci în cel de sare;&pun rabinii idoveşti, iar de la ei 'icoiae #iran, tîlcuitorul&fintei &cripturi că în seara aceea în care #ot gătea cina

pentru cei doi străini în casă primii, femeia lui din fireascarăutate a sa şi neiubire de străini $că neiubitori de străini erausodomenii) a ascuns sarea şi n"a dat sare la dregerea bucatelor. -entru aceea a doua zi a prefăcut"o pe ea în stîlp desare, ca şi cum zicîndu"i '"ai voit să dai sare pentru străini,deci fii singură sare.+ar nouă du0ovnicească să ne fie această tîlcuireF sarea o păzeşte de putreune pe toată carnea ce se mă0încă, dedobitoace, de fiare, de peşte şi de celelalte. în sare s "a prefăcut femeia lui #ot, ca prin pomenirea pedepsei ce anăpădit peste ea, ca şi cu o sare să se săreze minile noastre,ca adică să nu fim noi necredincioşi Dumnezeieştii certări, nicineascultători, precum acea femeie a fost necredincioasă şi234neascultătoare lui Dumnezeu. 'ici să nu dorim de celelalte



vremelnice, căutînd cele veşnice şi ieşind din lucrurile păcatelor, prin calea pocăinei să nu ne uităm înapoi, adică sănu ne întoarcem la răutăile cele mai dinainte, ca să nu mîniem pe Dumnezeu, precum ea #"a mîniat şi ca să nu ne împietrim

prin împietrire şi să ne lipsim de viaa veşnică. -entru aceea şi(ristos Domnul, în 8vang0elie ne sfătuieşte zicîndu"ne/Aducei"vă aminte de femeia lui #ot $#c. 1B, 32), adicăAducei"vă aminte de pedeapsa ce a căzut peste ea şi vătemei, că nu cumva şi voi de asemenea să pătimii vreoneaşteptată răutate întăritînd pe !el -rea înalt.După acea înfricoşată pierdere a &odomei, #ot temîndu"se a petrece în Ioar ca nu şi pe Ioar aceeaşi pedeapsă a lui

Dumnezeu să vină $6ac. 19), fiindcă în 0otarele &odomei era, sadus cu fiicele sale în muntele acela de după Ioar în care şimai întîi îi poruncea Dumnezeu să fugă, şi s"a aşezat într"o peşteră singur şi fiicele lui cu dînsul. +ar cum i"a fost cădereacu fiicele cele ce cu vin l"au îmbătat pe el, se scrie în cartea6acerii. !el ce voieşte să citească acolo.Ruşinea ne opreşte a povesti cu de"amănuntul greşeala iui#ot, destul este de acea povestire scrisă în >iblie.

'oi aici să ne minunăm numai de puterea beiei, că pe undrept ca acela, pe care n"au putut să"l biruiască celenenumărate sminteli de păcate ce se făceau la arătare în&odoma, pe acela în muntele pustiu vinul l"a biruit şi încăderea păcatului l"a aruncat. Dar nu vinul este vinovat, ci blestemată este beia, din care cît de mare vătămare se face,nu trebuie a tîlcui. Din iscusina cea de toate zilele fiecare poate s"o vadă aceea şi în cările bisericeşti, peste tot mult seaflă scris pentru vătămarea beiei, însă şi noi de aceeaşi aiciceva puin să pomenim.estitul între vec0ii greci filosoful Ana0arsis zicea ia vieitrei struguri rodeşte întîiu+ strugure al îndulciriiF al doilea " alîmbătăriiF al treilea " al mî0nirii. 7 arăta aceasta filosofulacela !um că cea nu multă băutură a vinului este spreîndulcire şi sănătate omului, că setea îi stinge, vindecare



stomacului îi dă şi veseleşte inima, iar cea multă băutură îlface pe om beat, iar cea mai multă, naşte sfezi, aprinde iuimeaşi ridică spre război, bătaie, ia care urmează nu puină mî0nire.+ar noi de am voi ca cu de"amănuntul să socotim puterea beiei

şi de am numi"o pe beie vie, am afla că se rodesc din beiestruguri din care se nasc năravuri ce nu folosesc, ci vătămareşi mî0nire îi aduc omului şi nu trei ci mai muli, iar anumezece.6ie beia numită de noi vie, ci nu bine roditoare, fără numaide acestea de care oisi -roorocul în a doua #ege scrie /Din231viile &odomei este via lor şi via lor din =omoraF strugurul lor

este strugur de fiere al amărăciunii lor. +uimea balaurilor estevinul lor %i mînie de aspidă nevindecată $Deut. 32, 32). !ăcicu adevărat beia sodomească vie este, nu astfel de struguri,ci numai struguri de fiere, de amărăciune, de otravă, de balaur şi de aspidă şi de mînie plini rodind. Al unui sad ca acesta deacest fel i se fac rodurile.Deci întîiul strugure al viei celei beive şi de fiere esteîntunecarea minii, a înelegerii sc0imbare, a pomenirii

pierdere, pentru că din stomacul cel plin de vin, aburul şi puterea beiei suindu"se în cap, întunecă creierii şi tulburămintea. Drept aceea muli sînt care în beia lor nu se simt pesineşi, nici nu ştiu ce fac sau ce grăiesc ca nebunii şi măcar de li s"ar întîmpla lor şi rău ceva, ori necinste, ori bătăi, ei adoua zi nici nu in minte, în unii ca aceia se împlineşte ceascrisă la -ilde /"au bătut şi nu m"a durut şi m"au batocoritiar eu n"am îneles $-ildele lui &olomon 23, 3@).249Al doilea strugur este neruşinarea, pentru că cel beat denimeni nu se ruşinează, ci pierzîndu"şi ruşinea, vorbeştecuvinte spurcate, 0ulitoare, ruşinoase, necuvioase, mîrşave,auzului celui întreg înelept neîncăpute şi se face gura lui ca ogură pustie, plină de puturosul gunoi, iar limba ca o lopată dearuncat gunoiul. +nima unuia ca acela ce alt este, fără numai



vistierie de multe răutăi, din care nu poate să iasă ceva bun,fără numai rele. icînd 8vang0elia /7mul cel rău din vistieriacea rea a inimii sale scoate cele rele, că din prisosina inimiigrăieşte gura lui $#c. G, @:).

Al treilea strugur al beiei vii este nepăzirea tainei. !ă pTcele ale sale, sau ale altuia cuiva, încredinate lui în trezirioarecare taine, adînc în inima sa ascunse, îngropîndu"le cităcerea, pe acelea îmbătîndu"se la arătarea tuturor le scoateiar încă şi cele ce demult erau făcute şi acum prin uitanomorîte şi pe acelea le pomeneşte şi ca un mort le înviază diigroapă. Enul ca acela se aseamănă cu butoiul cel plin d băutură nouă, în care fierbînd băutura şi prea revărsîndu"se n

se in drodiile la fund, ci deasupra se suie şi afară din butoi csilnică putere se leapădă de căldura cea dinlăuntru gonindu"seAşa îmbătîndu"se omul, puterea beiei în el pe tainele inimii +tulbură şi afară le alungă ca să iasă ca drodiile din fundi butoiului. %i precum este obişnuit ca cel plin de beie s arunceafară prin borîre din stomac bucatele, aşa şi tainele +descopere. Amîndouă acestea şi 0rana şi tainele, cel beat + borăşte afară.

Al patrulea strugur al sodomeştii celei beive vii est naşterea poftei spre trupeasca amestecare la care şi sfătuieşt232Apostolul /&ă nu vă îmbătai de vin în care este curvia $8fes.:, 1?). +ar &fîntul marele asile zice la /!uvînt pentru beivi/'eînfrînata poftă cea din vin $din beie) ca dintr"un izvor oarecare curge, care pe tulburare spre femeiască parte, cumult le întrece pe toate dobitoacele, fiindcă animalele celenecuvîntătoare nu"şi întrec 0otarele firii, iar cei ce se îmbatăde vin, întru bărbai femeiască parte, iar întru femei cea bărbătească o caută.Al cincilea strugur cel plin de otrava balaurului şi al aspideieste iuimea, mînia, vraba, sfada, războiul şi vărsarea desînge. =răieşte 7sea -roorocul /Au început boierii a se iuidin vin $7sea B, :). %i nu numai boierii, ci şi poporul cel



simplu umplîndu"se de vin, se ridică unul asupra altuia cuiuime. -entru aceea îi defăima în -aremii /!ui este vai; !uisînt gîlcevi; !ui udecăi; !ui necazuri şi sfezi; !ui sfărîmareîn zadar; !ui vinei oc0ii; 7are nu la cei ce petrec la vin ş i

pîndesc unde s"ar face cîndva ospee $-ilde 23, 29). Decisfătuieşte &ira0 /în vin să nu fii viteaz, că pe muli i"a pierdutvinul. !uptorul lămureşte fierul în călitură, iar cu vinul selămureşte inima în sfada mîndrilor. Amărăciunea sufletelor,vinul cel mult bîndu"se, cu mînia şi cu clevetirea au înmulitiuimea nebunului $&ira0 31, 29F 34, 3:).Al şaselea de fiere strugure al beivei vii este vătămareasănătăii, slăbirea trupeştilor puteri, .tremurarea mîinilor,

durerea capului, sc0imbarea oc0ilor, necazul stomacului,oftarea, neputina, bătrîneele cele înainte de vreme,împuinarea anilor vieii şi cel fără de vreme sfîrşit.Al şaptelea strugur este depărtarea averilor, pierderea bogăiilor, paguba dobînzilor /-entru că lucrătorul beiv nu seîmbogăeşte $&ira0 19, 1). 7, cît de muli pentru beie în ceade pe urma sărăcie au venit5 !0ip la aceasta este fiul celcurvar.

Al optulea strugur nedulce este paguba de mîntuire. !ăci precum materialnicele averi, aşa şi du0ovniceştile bogăii, prin beie se prăpădesc, fiindcă aceea la toate păcateleîndrăzneşte.-entru că de care păcat se îngreoşează omul treaz, sau seteme sau se ruşinează, pe acel păcat în beia sa îl face şi nu seruşinează, nu se teme, nici nu se îngreoşează. 8ste o povestire în -ateric pentru un pustnic egiptean, căruia i"afăgăduit dracul ca să nu"l supere mai mult cu nici un fel deispite, numai ca din 3 păcate, unul oarecare să"l facă o dată.Aceste trei păcate îi punea înainte uciderea, curvia şi beia.Din acestea " îi zicea " unul să facă ori să curveşti, ori săucizi, ori să te îmbei odată şi apoi vei petrece în pace, că nutevoi mai ispiti nici cu un fel de ispite. +ar pustnicul acela gîndea



, 233în sine aşa A ucide îmi este frică, pentru că mare rău esteacela şi pedeapsă de moarte pentru aceea este, dupăDumnezeiasca şi politiceasca 0otărîre. !urvie a face este

ruşine şi curăia trupului este păzită pînă acum a o spurca este ale, şi greos lucru este a se spurca cel ce n"a cunoscut încăacea stricăciune. +ar a se îmbăta odată, nu mi se pare a fi mare păcatul, căci curînd omul prin dormire se trezeşte, deci mă voiduce să mă îmbăt ca mai mult să nu mă supere dracul şi voivieui în pace în pustie. Deci luîndu"şi puin lucru de mînă s"adus în cetate şi vînzînd a intrat în circiumă şi bînd s"a îmbătat.%i după lucrarea satanei, i s"a întîmplat a vorbi cu oarecare

femeie neruşinoasă şi prea curvă şi înşelîndu"se a căzut cuaceea. 6ăcînd el cu dînsa păcatul, a venit bărbatul acelei femeişi găsîndu"l greşind cu femeia lui a început a"l bate, iar elîndreptîndu"se a început a se bate cu bărbatul acela şi biruindu"l pe el l"a ucis. %i aşa pustnicul acela a săvîrşit toatetrei păcatele curvia şi uciderea începînd de la beie. %i de care păcate se temea şi se îngreoşa treaz, pe acelea cu îndrăznealăle"a făcut beat şi şi"a pierdut ostenelile sale cele de muli ani.

$6ără numai după aceea, prin pocăină adevărată a putut caiarăşi să le afle pe ele, pentru că se întorc prin ilostivirea luiDumnezeu, omului celui ce cu adevărat se pocăieşte, faptelecele mai dinainte cîştigate pe care prin păcat le pierduse). Aşa beia la toate păcatele îndrăzneşte şi pagubă mîntuirii se face pierzînd bunătăile. #ămurit de aceasta grăieşte &fîntul loan=ură de Aur în ărgăritare !uvîntul :B />eia de ar afla în211cineva şi întreagă înelepciune, ori ruşinare, ori vreoînelegere, ori blîndee ori şi smerită cugetare, pe toate +earuncă în adîncul călcării de lege. -înă aici =ură de Aur. +ar omul cel ce prin beie se lipseşte de toate bunătăile , oare nuse lipseşte de mîntuirea sa; %i oare nu se înstreinează demoştenirea cerească; !u adevărat Apostolul grăieşte />eiviiîmpărăia lui Dumnezeu n"o vor moşteni $=alat. :, 12)



Al nouălea de fiere strugur este mînia lui Dumnezeu, pentrucă cel ce se îmbată călcînd -oruncile lui Dumnezeu, îl porneştespre mînie pe Dumnezeu cu păcatele sale. -entru aceea strigă+saia -roorocul /Amar celor ce se scoală dimineaa şi umblă

după băutură beivă, bînd pînă în seară, că vinul îi va arde peei, căci cu alăute şi cu surle şi cu timpane şi cu fluiere beauvinul, iar lucrurile Domnului nu le caută $+s. :, 11"12). !ătreunii ca aceştia grăieşte leremia -roorocul /Aşa zice Domnul-uterilor Dumnezeul lui +srail />ei şi vă îmbătai şi borîi şivei vedea că nu vă vei scula de la faa săbiei pe care 8u o voitrimite între voi $+er. 2:, 2B).Ai zecelea amar strugur al beiei din vie, este arătată

23@" pierzare a sufletului. -entru că ali păcătoşi de seapropie de ceasul morii lor pot să se căiască şi să le pară rău de păcate, trează avîndu"şi mintea. Dar cel beat murind, cum va putea să se pocăiască, neinîndminte de sineşi, nici ştiind de neaşteptatul sfîrşit alsău ce i"a sosit5 +ar cel ce moare fără de pocăină nuscapă de g0eena. Acest fel sînt strugurii năravurilor

şi a sodomiceştii acestei vii " zic al beiei " a căroragust, deşi la început se par că îndulcesc, dar mai peurmă acea dulceaă în amărăciunea fierii şi întruveninul balaurului şi al aspidei se preface precum amzis.+ar acestea toate s"au zis nu spre 0ulirea vinului, ci spreastîmpărarea beiei. -entru că vinul este făcut de Dumnezeuspre veselia şi sănătatea oamenilor, iar nu spre beie şivătămare. &ă auzim pe &fîntul =ură de Aur grăind în !uvîntulla atei, cap. :B /&ă nu cleveteşti vinul, ci beia. inul ni s"adat ca să ne veselim, iar nu ca să fim fără de rînduialăF ca sărîdem, iar nu să fim de rîsF să ne însănătoşim, iar nu să neîmbolnăvimF ca pe neputina trupului s"o îndreptăm, iar nu pe asufletului putere s"o risipim, s"o surpăm. %i iarăşi acelaşi înalt loc grăieşte /'u este din vin beia, ci din nemăsurare,



vinul nu ni s"a dat nouă spre altceva, ci spre sănătateatrupească şi la aceasta împiedicare este nemăsurarea.Din aceste cuvinte ale acelui dascăl se vede că nu este vinulvinovat, ci neînfrînarea celor ce beau nemăsurat. Acelaşi sfînt

pe beivi pentru băutura lor cea nemăsurată îi socoteşte a fimai necinstii decît cîinii şi măgarii şi decît celelaltenecuvîntătoare animale. /-entru că toată ivina nu mănîncă,nici nu bea mai mult decît îi este trebuina ei, nici nu poate cinevaca s"o silească să mănînce sau să bea mai mult decîtvoieşte firea ei, dar omul îmbătîndu"se şi nesilit fiind mai multîşi umple pîntecele său pînă la vătămarea sa. ezi de ac eastala năravnica învăătură :B în cuvîntul la &fîntul 8vang0elist

atei.&tricîndu"se de mînia lui Dumnezeu &odoma şi =omora,dreptul Avraam a lăsat locul cel frumos din (ebron ce sec0ema amvri în care la preafrumosul stear s"a învrednicit a fivăzător şi ospătător al &fintei Creimi în trei fee îngereşti,fiindcă din risipirea &odomei şi a =omorei se umpluse pămîntul acela de praf şi de cenuşă şi văzdu0ul se vătămasede puturosul fum. Deci una de nerodirea pămîntului cea din

praf, iar alta de vătămarea oamenilor săi cea din văzdu0temîndu"se Avraam s"a dus din (ebron şi din amvri la parteadinspre miazăzi şi a locuit în =0erara.=0erara era cetate de scaun a -alestinei unde i s"a întîmplatlui din început o întîmplare asemenea cu cea din 8gipt, Z 23:împăratul =0erarilor Abimelec, auzind că dreapta &arra nu estefemeie, ci soră lui Avraam $că aşa o numea Avraam pe ea) atrimis şi a luat"o pe ea la sineşi şi nevrînd, dar Dumnezeu pecredincioşii robii &ăi, precum în 8gipt, aşa şi în =0erara i"a păzit nesupărai. -entru că lovind pe împăratul cu o boală nă " prasnică în coapse şi prin arătarea nopii înfricoşîndu"l pe el, a păzit"o pe &arra curată şi pe Avraam fără de mî0nire 1 "a făcutşi cu daruri împărăteşti l"a cinstit. -entru că întorcîndAbimelec pe &arra lui Avraam, i"a dat lui o mie de didra0me de



argint, ci şi boi, slugi şi slunice şi +"a rugat ca să se roage luiDumnezeu pentru dînsul ca să se tămăduiască. %i i"a zis lată pămîntul g0erarilor înaintea ta, unde îi este cu plăceresălăşluieşte"te. %i s"a rugat Avraam lui Dumnezeu şi l"a

tămăduit Dumnezeu pe Abimelec şi pe casnicii iui şi pe toatăstăpînirea. 6iindcă nu numai pe acela unul, ci şi pe toată casalui şi pe toi supuşii lui îi pedepsise Domnul cu boli. -entru căîmpăratul greşind, toată împărăia aceluia se primeduise, carelucru l"a văzut însuşi Abimelec. %i i"a zis lui Avraam De ce neaifăcut nouă aceasta; $pe femeia ta numind"o soră) oare i"amgreşit cu ceva, ca să pui asupra mea şi asupra împărăiei mele păcatul cel foarte mare; Răspuns"a Avraam &ocoteam că nu

este temere de Dumnezeu în locul acesta şi mă vor ucide pentru femeia mea.Abimelec luase pe &arra nu spre curvie şi preacurvie, ci voiaca s"o ia spre însoita legiuire luişi de soie, precum se şiîndrepta înaintea lui Dumnezeu în vedenia visului lui zicînd !ucurată inimă şi cu dreaptă mînă am făcut"o aceasta. -entru căsingur Avraam a zis &oră îmi esteF şi singură &arra a zis6rate îmi este. Deci era împăratul acela curat de păcatul

preacurviei, dar nu fără de vină era pentru nedreaptastrîmbătate. -entru că strîmbătate nedreaptă este aceasta alua cu sila fără de voie femeia cuiva. !ăci o poftise Abimelec pe &arra pentru frumuseea ei, că era la faă foarte împodobită,fiindcă de aceea se şi temea Avraam ca să nu"l ucidă oameniicei răi pentru dînsa, frumoasă fiind, şi nu femeie, ci soră o213numea pe ea în 8gipt şi în =0erara între oamenii cei fărădelegeşi netemători de Dumnezeu.iar nouă nu fără de mirare ne este aceasta, că în anii ceisterpi nu şi"a pierdut &arra floarea frumuseii tinereelor sale,că acum de 94 de ani era ea de la naşterea sa.-entru ce ea în anii cei bătrîni fiind se arăta la faă a fitînără şi frumoasă; Cîlcuitorii Dumnezeieştii &cripturi spun pricinile acelea !ă fireşte avea bună întocmire frum useea



trupului şi că nu năştea nici nu apleca. însă înfrînată era înmîncare şi în băutură şi nu îmbuibîndu"se şi totdeauna eratrează. !ă din23G

vremea în care s"a cunoscut că era stearpă şi însoise peslunică cu bărbatul său, nu se mai amestecase cu împreunare bărbătească, pînă ce li s"a arătat lor Dumnezeu în trei feeîngereşti, făgăduindu"le să ie dezlege sterpiciunea. Acele pricini au păzit frumuseea &arei pînă la bătrînee neveşteită.+ar noi adăugăm şi aceasta, că afară de cele ce mai înainte sauzis fireşti pricini păzind frumuseea &arrei, mai mult sporeala frumuseile ei cea dreaptă şi sfîntă viaa ei, pe Darul lui

Dumnezeu la sine trăgîndu"l. !ă precum grăieşte 8cciesiastulînelepciunea omului îi luminează faa lui " tot astfel şi cea iuiDumnezeu plăcută viaă, luminoasă şi frumoasă face faa. Aşaera faa lui &et, aşa a lui oisi, aşa a luditei, aşa era faaîntîiului ucenic %tefan ca o faă de înger. !ă precum felinarulavînd în sine lumînare aprinsă, se luminează şi străluceşte şiluminează întru întunericul nopii, iar felinarul cel ce n"are însine lumînare aprinsă întunecos este, nici pe sine singur nu se

luminează, nici pe alii nu"i luminează. De asemenea şi omul,ca felinarul pe lumină o are în sine în sufletul său, care de est eaprins cu dragostea cea spre Dumnezeu şi de luminează prinlucruri bune, aceluia şi faa i se face luminoasă şi împodobită, pentru că înlăuntrul lui fiind Dumnezeiescul Dar şi în faă iese.&ă se pomenească aici un sfînt cuvios -amvo, +ulie 1?, de careîn viaa lui se povesteşte că din Dumnezeiescul Dar cel ce preadin destul locuia în el, se asemăna cu vieuitorii Raiului.-entru că în stricăciosul trup între oameni încă petrecînd,acum arăta pe faa sa c0ipul nestricăciosului Rai nu numai cusufletul, ci şi cu trupul luminat fiind şi strălucea faa lui cuslavă precum de demult faa &fîntului -rooroc oisi. De carese scrie în -ateric aşa Crei ani cuviosul -amvo s "a rugat luiDumnezeu zicînd Doamne, rogu"mă Iie să nu mă proslăveşti pe pămînt. +ar Dumnezeu !el ce proslăveşte pe plăcuii &ăi



atîta l"a proslăvit pe el, cît nu puteau fraii să caute în faa luide slava pe care o avea. Aşa sfîntul pe pămînt în trup s "a proslăvit mai înainte de proslăvirea sa cea de la cer5 lată cumviaa cea plăcută lui Dumnezeu şi sfîntă luminează faa omului,

precum şi dimpotrivă, viaa cea neplăcută lui Dumnezeu şispurcată, care"şi are sufletul întunecat cu păcatele, pe faaomului nefrumoasă şi întunecată o face5 !are lucru se vede dinviaa lui 'ifon 23 Decembrie. Acela în anii săi cei tineri, sluind poftelor păcatului neînfrînat, a mers odată la prietenul său 'icodim pentru cercetare, iar 'icodim cu mirare căutînd la faalui 'ifon s"a înspăimîntat, însă tăcea. Apoi a zis 'ifon De ce teuii la mine ca la un neştiut ie; l"a răspuns 'icodim &ă mă

crezi, frate, că niciodată nu te"am văzut aşa ca acum, că faa taeste înfricoşată ca de negru arap. +ar tînărul auzind"o aceasta23Bs"a înfricoşat împreună şi s"a ruşinat şi acoperindu"şi faa sacu mîna s"a dus mî0nit. ergînd pe cale, zicea întru sine aimie, păcătosului, dacă în lumea aceasta sînt negru cu sufletulşi cu trupul, apoi la *udecata lui Dumnezeu ce voi fi;5 lată cumeste viaa cea rea şi de Dumnezeu mînietoare pe faa omului

neîmpodobită o face5 +ar faa dreptei &arra şi în bătrînee cufrumuseea tinereelor se lumina, căci aceea vieuia dupăDumnezeu cu dreptate şi cu sfinenie şi sufletul ei era în ea cao făclie arzînd şi luminînd înaintea lui Dumnezeu. Deci ceadinlăuntru a ei frumusee sufletească i"a autat celei dinafarătrupeşti.încă grăiesc unii de &arra şi aceasta !ă Dumnezeudezlegîndu"i ei sterpiciunea la bătrînee şi dîndu"i putere sprezămislire şi naştere, i"a întors ei şi frumuseea cea dinainte, l"aîntors"o căci i"a plăcut #ui şi vrînd Dumnezeu ca să arateoc0ilor omeneşti cea dinăuntru a ei frumusee sufletească, i"aîmpodobit faa ei cu frumusee.Aici să fie spre învăătura femeilor ce"şi zugrăvesc şi îşiînfrumuseează feele lor şi ruşinea sluiei lor. !ă pentru ce cuvopsea îşi vopsesc feele lor ca pe nişte mormînturi văruite;



-entru aceea că fireasca frumusee n"o au. +ar pentru ce defireasca frumusee sînt lipsite; -entru aceea mai ales că nuvieuiesc precum a vieuit dreapta &arra cu curăie, cuînfrînare, cu dreptate şi cu plăcere dumnezeiască, ci întru

prisosite dezmierdări fără de înfrînare îşi c0eltuiesc zilele lor negriindu"se de Dumnezeiasca plăcere. -entru aceea felinarulfeei lor nu străluceşte cu fireasca frumusee, fiindcă sufletullor în ele este întunecat, iar întunecat fiind oc0iul lor celsufletesc $după cuvîntul lui (ristos) şi trupul lor se faceîntunecos $atei G, 23). -entru că nimic nu veşteeşte atîtafloarea frumuseii tinereelor, podoaba îi pierde, faa zbîrcită şi bătrînă îi face, pe cît neplăcuta lui Dumnezeu neînfrînare în

poftele trupeşti cele nesăioase şi beive./'u este temere de Dumnezeu în locul acesta şi mă vor ucide. Ende nu este temere de Dumnezeu, acolo nu numaiuciderea trupului, ci şi tot păcatul cel mare cu lesnire sesăvîrşeşte, prin care se , ucide sufletul. -entru că omulnetemîndu"se de Dumnezeu, de ce lucru rău nu se atinge; 'u"ieste lucru înfricoşat lui uciderea de om, iar mai ales în viteieşi în bărbăie aceea luişi o cinsteşte. Răpirea, efuirea aceasta

este dobîndă lui, preacurvia, spurcata curvie, nici cît de puinn"o socoteşte întru păcat, el o are pe aceea ca pe o fireascănevoie, vicleşugul şi înşelăciunea, înelepciune lui îi esteF şi21:tot păcatul la el este o nepăcătuire, şi fapta rea ca o bunătateşi ca un obicei omenesc şi neruşinarea ca o cinste şi laudă23?/-entru că se laudă păcătosul întru poftele sufletului său$-salm 9, 23). %i de ceea ce trebuia a se ruşina, de aceea el seveseleşte,, de. aceea el se bucură. De ceea ce este a fugi, peaceea cu multă osteneală o caută. /'etemătorul de Dumnezeueste om al păcatului $după apostolicul cuvînt). -entru că unulca acela de"a pururea la păcat gîndeşte, pe păcat îl doreşte, de păcat se îndulceşte, singur în sineşi îşi aprinde pătimaşelevăpăi, necurăia îşi înmuleşte şi nelegiuitele lucruri, ca pe o



vistierie oarecare şi le adună, precum zice -salmistul /+nimalui a adunat fărădelege sieşi $-salm @4). 'etemătorul deDumnezeu este om ca şi calul cel nebun care rupe frîul şialeargă fără de drum, aşa cel ce leapădă frîul temerii de

Dumnezeu, aleargă degrab oriunde l"ar trage pofta lui cea rea, pînă ce în groapa veşnicei pierzări cu mare pornire va cădea. 'etemătorul de Dumnezeu este om ca şi cel fără de Dumnezeu, pentru că trăieşte ca necrezînd că este Dumnezeu, niciaşteptînd înfricoşata *udecată a lui Dumnezeu şi groaznicaîntrebare la udecată şi veşnica pedeapsă luişi în g0eenafocului. 7mul cel netemător de Dumnezeu nu se,înspăimîntă de pierzarea sa, nu se înfricoşează de grabnica răsplătire a lui

Dumnezeu şi de năprasnica moarte, nu se teme de mîinile celecumplite ale dracilor, în care va cădea şi se va munci el. 'icinu gîndeşte de viaa veşnică ce va să fie şi ca nişte basme lesocoteşte toate cele istorisite pentru răsplătirea fiecăruia dupălucruri şi numai în viaa aceasta de aici vremelnicul bine luişiîn desfătările păcatelor îl caută, iar de sufletul său cel ce înveci are să trăiască nu se grieşte şi nici nu nădăduieşte dealtă viaă după moarte. 7mul cel ce nu se teme de Dumnezeu

este ca şi un deznădăduit, fiu al pierzării şi rob şi prietendiavolului, potrivnic lui Dumnezeu, al lui Anti0rist înaintemergător. !ă precum Anti0rist nu are a se teme de Dumnezeu,nici nu va voi să"# ştie pe 8l, ci şi potrivnic #ui va fi, însuşinumindu"se că este dumnezeu, aşa şi acesta este ca şi cumneştiind pe Dumnezeu asupră"şi, nici nu ascultă -oruncile #ui,ci după însăşi voia sa, ca şi cum luişi şi"ar fi Dumnezeu, faceceea ce voieşte nu plăcute, ci potrivnice Domnului Dumnezeu.%i cu dreptate pe unii oameni ca aceia care petrec fără fricăde Dumnezeu, &fîntul loan 8vang0elistul /anti0rist îi numeştezicînd /%i acum muli sînt anti0rişti $+ loan 2). !are sîntaceia; îi arată dascălul apusean Augustin zicînd /Anti0ristmulte slugi ale răutăii sale are, din care muli în lume i"au fostînainte mergători, precum a fost Antio0, 'eron, Diocleian. %inoi în vremurile noastre, anti0rişti muli ştim că sînt, pentru că



oricine, măcar mirean, măcar bisericesc, ori călugăr şi nu petrec cu dreptate şi legii sale $celei creştineşti)cele239

potrivnice ar face şi ceea ce este lucru bun ar 0uli, acelaanti0rist şi slugă al satanei este. -înă aici Augustin.+ar noi să socotim !ine vieuieşte cu nedreptate; !ine facecele potrivnice legilor creştineşti; !ine 0uleşte învăăturilecele bune ale -ărinilor; 7are nu acela ce nu are frica luiDumnezeu în sine; Deci oamenii netemători de Dumnezeu sîntanti0rişti, care atîta s"au înmulit între noi, încît abia se poateafla cel adevărat bărbat de Dumnezeu temător între cr eştinii

-uini sînt aleşi, toi s"au abătut la cea răzvrătită viaănedreaptă, toi fac cele potrivnice adevăratei creştinătăi, toi pe cele bune defăimîndu"le, pe cele rele le caută. +ar înmulindu"se oamenii cei netemători de Dumnezeu întrecreştini, s"au înmulit şi neplăcutele lui Dumnezeu lucruri, pecare a le număra nu se poate, ci şi a le da nu trebuie. 6iecare poate să vadă singur privind cu oc0iul socotinei spre toaterînduielile cele mari şi cele mici.

+ar noi în scurt să zicem Ende nu este fri ca lui Dumnezeu,acolo toată răutatea se săvîrşeşte. -recum grăieşte &fîntulDorotei 'egreşit, unde nu este frica de Dumnezeu, acolo estetoata patima. !a şi cum ar zice -recum în mare rîurile, aşa înnetemătoarea de Dumnezeu inimă se adună poftele cele rele.+ar celor rele pofte şi lucruri ce le urmează; înia luiDumnezeu şi pedeapsa, sau vremelnică sau veşnică, sau amîndouăîmpreună. -entru că aşa se săvîrşeşte viaa ceanetemătoare de Dumnezeu5 7are nu aşa s"a sfîrşit viaaspurcailor uriaşi, a sodomitenilor, a lui 6araon şi a celorlalide Dumnezeu netemători păcătoşi;%i la aceasta să socotim puin că Domnul Dumnezeu şi peîmpăratul 8giptului şi pe al =0erarei, care vrură sănăpăstuiască pe Avraam şi pe &arra nu i"a suferit, ci îndată aadus spre ei bătăi, durerile cele cumplite. -entru că nu voieşte



&tăpînul nostru ca pe robii &ăi să"i vadă asuprii şi pentru eiface grabnică răsplătire celor ce"i asupresc pe ei. !ă dacă totstăpînul cel pămîntesc nu sufere strîmbătatea cea făcutărobilor săi de la cineva, ci răsplăteşte pentru dînşii, cu cît mai

ales Domnul !eresc. Robii şi sluitorii Domnului sînt prieteni ai#ui de aproape. Aşa vorbeşte Domnul către ei în 8vang0elie/oi prietenii ei sîntei, încă prieteni iubii, 8u v"am iubit pevoi $loan 1:,1@"1:). -rieteni cărora Cainele &ale le descopere/'u vă voi mai numi pe voi slugi, că sluga nu ştie ce facestăpînul său, ci vă zic vouă prieteni, că toate cele ce le "amauzit de la Catăl eu vi le"am spus vouă. Enii ca aceştia şi în#egea ec0e au fost prieteni lui Dumnezeu, sfinii &trămoşi şi

-roorocii cărora le"a descoperit Dumnezeu Cainele &ale, dintrecare era şi David cel ce zice /!ele neştiute şi cele ascunse ale. 2@4înelepciunii Cale mi"ai arătat mie $-saim :4,?).+ar noi să socotimF Dacă împăratul pămîntesc, avînd vreun prieten iubit luişi şi păzitor credincios tainelor lui, cînd cineva pe acel prieten al lui l"ar necinsti şi strîmbătate ar voi să"i facălui, oare nu s"ar mînia asupra celui ce i"a necinstit; %i oare nu

21Bl"ar scoate el de la cel ce l"a asuprit; !u cît mai ales împăratul!eresc pentru ai &ăi prieteni păzitorii Cainelor #ui, se mînieasupra celor ce"i asupresc; &lugile Domnului sînt iubiii #uifii, precum zice în 8vang0elie către ei /6iilor, încă puin maisînt cu voi $loan 13,33). 7are nu se răzbună tatăl pentru fiiisăi necăii fiind de cineva; !u cît mai mult Catăl !eresc;-entru supărarea fiilor &ăi se va răzbuna cu răsplătire asupracelor ce l"au necăit. &lugile Domnului sînt atîta de iubii, pecît de iubită îi este cuiva mama, fratele şi sora. 7are nu auzimîn 8vang0elie pe Domnul grăind /!el ce va face voia Catăluieu !elui din !eruri, acela îmi este ie frate şi soră şi mamăjatei 12, 34). !ine suferă să"şi vadă mama sa asuprită şinecinstită şi pe frate şi pe soră; 7are nu îndată se porneşteasupra necinstitorului şi asupritorului; %i pe cît poate îi



răsplăteşte aceluia. Apoi ce socotim de (ristos Domnulnostru; !e răsplătire le va da acelora ce"i prigonesc pe robiisăi şi cu necinste îi defăima şi multe c0inuri le fac; &lugileDomnului atîta sînt de iubite &tăpînului nostru, ca #uminile

7c0ilor #ui. &ă auzim pe oisi pentru iubitul de Dumnezeu+srail grăind /+a îndestulat pe ei în pustie, în sete şi arşiă, înloc fără de apă i"a înconurat pe ei şi i"a învăat şi i"a păzit calumina oc0iului $Deut. 32,14). Drept aceea şi David se roagă/-ăzeşte"mă, Doamne, ca lumina oc0iului $-salm 1G,?). Cotomul îşi păzeşte lumina oc0iului său cu multă ferire, ca să n"olovească pe ea ceva şi s"o vatăme şi s"o oprească. %i nimic nuieste mai iubit omului decît lumina oc0ilor, căci acelea sînt

lumină şi povaă întru această viaă omenească. Aşa şiDomnului Dumnezeu, iubii îi sînt robii #ui, mai iubii decîttoată zidirea cea văzută de os şi de sus, că pentru ei pe celede sus lăsîndu"le, pe pămînt &"a pogor<t, şi"i păzeşte pe ei ca pe lumina oc0iului. +ar de i"ar necăi pe ei cineva cu vreosupărare, pe aceia nu mult îi sufere. &ă"+ auzim pe 8l în proorocia a0ariei către robii &ăi grăind /!el ce se atinge devoi, se atinge de lumina oc0ilor ei $a0. 2, ?). 7are poate

suferi cineva pe cel ce l"ar împunge în lumina oc0ilor săi; Aşanici Domnul Dumnezeu nu suferă să fie silii cu strîmbătăi&luitorii #ui. însuşi (ristos aceasta o dovedeşte în 8vang0eliecu -rea !urata &a =ură, zicînd /7are Dumnezeu nu va facerăsplătire robilor &ăi, aleşilor &ăi, celor ce strigă către Dînsulziua şi noaptea; ic vouă, că le va face răsplătire degrab $#c.1?,B). Dar ce fel de răsplătire; &e2@1încredinează din cuvintele lui David, pe care el în rugăciuneasa către Dumnezeu le"a zis /-ierde"vei pe toi ce"mi necăescsufletul meu, că eu sînt robul Cău $-salm 1@2, 12). Coi cei cesupără pe robii lui Dumnezeu vor pieri cu sunet pedepsindu"se prin răsplătitoare mînia lui Dumnezeu.împlinindu"se anul din vremea aceea, în care Avraam lastearul amvri a primit pe &fînta Creime, &arra după



făgăduina Domnului a născut fiu şi a zis >ucurie mi"a făcutmie Domnul, cine va spune lui Avraam, că am născut fiu la bătrînee şi că apleacă prunc &arra; %i a numit Avraam numelefiului +saac şi l"a tăiat împreur a opta zi $6ac. 21,G). +ar cînd

creştea pruncul, a văzut &arra pe +smail, fiul Agarei, ucîndu "secu +saac fiul ei şi s"a mî0nit, fiindcă ismail asuprea pe +saac.-recum zice Apostolul /!el ce s"a născut după trup îl alunga pe cel du0ovnicesc $=alat. @,29). Adică îl batocorea pe el, îlrîdea, poate îl şi bătea. Deci i"a zis lui Avraam &arra, ca s"oalunge pe slunică cu fiul ei, pentru că nu va moşteni fiulslunicei cu fiul celei slobode. +ar Avraam nevrînd s"o facăaceea, Dumnezeu i"a poruncit lui s"o asculte pe &arra. %i a fost

izgonită Agar cu fiul său +smail. +ar rătăcind prin pustie, aslăbit de sete şi ea cu copilul că li se sfîrşise apa din foaie, şiaruncă copilul sub un brad, iar ea mergînd a şezut în preamalui mai departe ca de o săgetătură de arc şi zicea !a să nu vădmoartea copilului meu. %i se văita copilul şi plîngea, încă plîngea şi Agar. %i arătîndu"i"se ei îngerul, i"a arătat ei ofîntînă de apă vie şi a adăpat Agar copilul şi pe sine.enind +smail în creştere desăvîrşită, se făcu săgetător din

arc şi locuia în pustiul 6aranului. %i i"a adus maica lui de la8gipt femeie şi s"a înmulit acolo. -entru că aşa s"a făgăduitDomnul prin înger către Agar zicînd întru neam mare îl voiface pe ell&arra născînd fiu la bătrînee, era înc0ipuire -rea !uratei6ecioare ăria, care avea să nască pe (ristos în feciorie. +ar +saac născîndu"se din cea stearpă, era înc0ipuirea lui (ristos,!elui ce avea să &e nască din cea neispitită de nuntă fecioară.Aşa socoteşte de aceasta &fîntul 8frem, zicînd /'umaterialnic lucru este a zămisli pîntecele cel mort, şi îelecele uscate a da lapte lui +saacF nu materialnic lucru era şi6ecioara ăria fără de bărbat a zămisli şi fără de stricăciun e a 'aşte pe întuitorul tuturor. -e &arra Dumnezeu a făcut"omaică la bătrînee şi pe ăria a arătat"o după naştere6ecioară.



/Apleacă pruncul &arra. !u dezlegarea sterpiciunii, a datDomnul Dumnezeu &arrei şi lapte cu minune în piept destul, casingură să"şi 0rănească pe fiul său.Aici să se învee maicile că datoare sînt singure să "şi

0rănească cu îele lor pe pruncii lor, şi să nu"i dea la altefemei aplecătoare. -entru că Dumnezeu acea fire şi datorie le "aaşezat lor, dîndu"le lor îe ca nişte vase pline, ca să"şi0rănească pe cei născui dintr"însele. %i nu fără de păcat leeste acelor maici, care fără de oarecare cuvioase pricini, îşidau pruncii lor la doice nevrînd singure să"i 0rănească pe ei. 'u fără de păcat este, că de acolo nu puine văt ămări ies.întîi aceasta, că pruncul 0rănindu"se nu cu laptele mamei

sale, ci de la altă femeie, nu este sănătos, ci degrab moare, iar măcar de ar şi trăi, însă neputincios este, fiindcă cel streinlapte nu este firesc pruncului, că este din alt trup $deşi e deaceeaşi fire) iar nu din acela din care el s"a născut şi nu"i esteatîta de folositor precum laptele maicii celei adevărate. +ar pruncul cel 0rănit cu laptele maicii sale, sănătos se face şi219după ce creşte tare este cu trupul şi iste la minte, aşa a flătorii

firilor încredinează.Altă vătămare este şi aceasta, că pruncii cei ce sug îeledoicilor cu laptele 0rănesc întru sine şi neputinele şiobiceiurile lor, orice fel ar avea maica aceea. $-liniu, !artea2?, cap. 9). 7ri de ar fi maica neputincioasă aşa va fi şi pruncul cel 0rănit de ea. De va fi vreo maică mînioasă, iute,rea, vicleană, de prieteni urîtoare, aşa va fi şi acela, pe careaceea cu îele ei l"ar 0răni. 7ri beivă, desfătătoare,neruşinoasă, curvară aşa cu adevărat va fi şi cel 0rănit de ea,cînd va veni în vîrstă.A treia vătămare este că pruncui cel 0rănit cu lapte nu demaică ci străin, în vîrstă venind, nu va avea atîta dragostecătre maica sa pe cîtă au cei 0rănii cu laptele maicii lor. +ar puină dragoste au către maica lor, puină şi cinste îi dau ei.+ncă mai rău fac acele maice care îşi 0rănesc pruncii lor cu



lapte dobitocesc, căci cu laptele şi năravurile dobitoceşti intrăîn prunci, şi venind în vîrstă de asemenea se fac la nărav cudobitoacele. !ă precum dobitocul este nepriceput neavîndminte şi înelegere, nici ştiind ce este bine şi ce este rău

neavînd ruşine, nici cinstind pe cineva, nici ştiind dragostea,nici miluirea, nu"l doare inima, nu împreună pătimeşte, nu"ieste ale de prietenul său, înaintea oc0ilor acela ung0iindu"se.#a fel şi cel 0rănit cu laptele dobitocesc se face ca unnepriceput, uituc şi neînelegător, nesocotitor, necinstitor de prieteni, neiubitor de aproapele, neruşinos, rău la nărav,nemilostiv şi neîndurat, neîmpreună pătimind cu aproapele celce este în primedie, avînd tiranică inimă, împietrită, ne "

cruătoare de om.Astfel de vătămări ies din 0rănirea pruncilor cu lapte străin5&ă ruşineze necuv<ntătoarele animale pe maicile cele ce nu cuai lor lapte îşi 0rănesc pe fiii lor, că fiecare dobitoc şi toată2@3fiara pe puii ei nu"i încredinează la alta sa"i 0rănească, ciceea ce i"a născut, aceea îi şi apleacă cu ale ei îe. +ar omenescul neam se părăseşte de ale sale maici nu se ştie din

ce cauză.Aici să se pună de faă rîndul neamului lui Avraam pînă laDavid, precum mai sus de la Adam pînă la 'oe şi de la 'oe pînă la Avraam, punîndu"se de faă rîndul strămoşilor lui(ristos.Avraam a născut pe +saac, +saac a născut pe lacob, lacob anăscut pe luda, luda a născut pe 6ares, 6ares a născut pe8srom, 8srom a născut pe Aram, Aram a născut pe Aminadab,Aminadab a născut pe 'aason, 'aason a născut pe &almon,&almon a născut pe >ooz, >ooz a născut pe 7bed, 7bed anăscut pe lesei, lesei a născut pe David împărat. +ar în carevreme s"a născut fiecare, vezi în numărul anilor.#ocuia Avraam în 0otarele pămîntului =0erarei, care şi al-alestinei la fîntîna pe care o săpase, care mai pe urmă s "anumit a *urămîntului, că acolo s"a urat cu Abimelec împăratul



=0erarilor $6ac. 21,31), ca să trăiască cu pace între ei.După aceasta Dumnezeu ispitind pe Avraam, i"a poruncit luica pe +saac fiul cel iubit al lui să"l suie într"un munte înalt, încare avea să"i arate lui, şi acolo să"l pună înainte pe el întru

ertfă. %i i"a fost lui porunca aceea întru vedenia de noapte$6ac. 22). &culîndu"se a doua zi, a pus mîna pe asin şi a luatdouă slugi şi pe +saac fiul său şi tăind lemne spre arderea ertfei a mers la locul ce i se poruncise lui de la Dumnezeu,căci credincios era robul lui Dumnezeu Avraam şi ascultător întru toate şi întru nimic nu voia să"i calce poruncile #ui. %i nuse lepăda a fi ung0ietor tatăl copilului său pentru Dumnezeu,măcar de era şi împotriva firii. -entru că fireşte părinii îi

iubesc pe fiii lor şi îi cruă pe ei, dar Avraam nu şi"a cruat peiubitul său fiu, mai mult cinstind pe Dumnezeu decît pe fiul şidecît pe sine singur. %i n"a spus de acea poruncăDumnezeiască nici iubitei lui soii, &arra, ca să nu"i facă aceeaîmpiedicare, plîngînd ca o maică pentru unul născut fiul său.!e tînguire n"ar fi făcut maica văzîndu"şi pe fiul său spre ung0iere ducîndu"l;Deci a mers Avraam spre locul ce s"a zis, trei zile. Aşa

Dumnezeu rînduind calea robului &ău ca mai mult să ispiteascăascultarea şi rîvna lui cea de către Dînsul. %i era Avraam întruacea cale şi întru acele trei zile luptîndu"se neîncetat cugîndurile care"i veneau lui şi dintr"o parte şi din alta, căcicăutînd spre fiul său cu ale spre milă se pornea, iar privind cuoc0ii şi cu mintea în sus la Dumnezeu, de neascultare setemea. Dragostea cea după trup către fiul îl oprea pe el dincale, iar dragostea cea către Dumnezeu îl trăgea pe dînsul spre2@@221+ar Dumnezeiasca dragoste într"însul îi zicea 'u"i fie alede fiul, nu"i crua copilul, dă"l iui Dumnezeu de la care l"ailuat, de la care şi tu îi ai facerea ta, iar de înmulirea seminieinu te îngrii, ştie Dumnezeu cum o va înmuli pe ea, ca un-uternic a toate. %i se lupta în inima dreptului de o parte alea



fiului, iar de alta Dumnezeiasca -oruncă. Dincoace dorireacelor vremelnice, dincolo dorirea celor veşniceF dincoacefireasca durere de inimă pentru fiu, dincolo cea mare şi tarecătre Dumnezeu !redină cu nădede şi dragoste. %i biruiau în

el cereştile =înduri pe cele pămînteşti, de Dumnezeuiubitoarele pe cele de fii iubitoare. Aşa luptîndu"se trei zile cugîndurile sale şi biruind cu cele mai bune pe cele mai rele, seapropia la locul cei de Dumnezeu gătit spre acea ertfă. %icăutînd Avraam cu oc0ii a văzut muntele departe şi l"acunoscut că acela este locul ertfei.!um l"a cunoscut; Rabinii evrei spun că un stîlp de foc s"aarătat pe vîrful muntelui acela.

%i a zis Avraam slugilor %edei aici cu asinul, iar eu şicopilul vom merge pînă colea şi înc0inîndu"ne acolo ne vomîntoarce la voi. %i a încărcat Avraam lemnele pe +saac şi a luatîn mînă foc şi cuit şi au mers amîndoi împreună. $%i era atuncilui +saac de la naşterea sa, după spunerea lui losif evreul, ani2:).A zis +saac Cată, iată foc şi lemne, dar oaia cea de ertfă undelocul acela, la care să săvîrsească ertfa. +ubirea fiului îi zicea

lui în inimă &ă faci rugăciune către Dumnezeu, ca să "i poruncească să crui pe copil din care i"a făgăduit să"iînmulească seminia ta, pentru că din cine se va înmuli aceeadacă +saac se va ung0ia;Avraam în !anaan Z "MF6acere 1214"1@2@F 1?"22 5g%att Avraam spre 8gipt şi întoarcerea spre!anaanSt Avraam în bătălia cu regii duşmani@kmO. Armatele regilor din nord, 6acere 1@ . M N N N N N N NNrea lui .\m O elcfuseiiec5iriei*vdAic.ZTiN ie Avraam



N "ttraam si#otDumnezeu pronuief .". ..iu ertfeşte ne +saac. + Sia

fiu lui Avraam N.QNii N NMN MNN!iotL = 1 1ON#acul &odonia , =oî(ora,A<ntKlt*

Uî4iiE ................... X esteaaaşteriii N . .Fv Ar<t<m, Nl i

lui +sma>ie Agar O LU M N5........... ... N. CF ..... 1. NM.F .+)...................................................................... P ../.. . ............................................................... ..!i nu multe erau acele lemne, numai întru înc0ipuirea !ruciicelei ce avea după aceea (ristos cu spatele a o duce la=olgota. Deci, la acel loc cu adevărat Avraam a aflat lemne maimulte, pe cîte să"i fie destule spre arderea de tot. Apoi punîndlemnele pe Altarul cel zidit, a spus atunci fiuluieste; Aceste cuvinte puternice erau a muia inima tatălui spremiluirea fiului său. !i adevăratul robul lui Dumnezeu se



îmbărbăta, ridicîndu"şi mintea sa spre Domnul Dumnezeul săuşi oia Aceluia a o împlini dorind, a răspuns fiului Dumnezeuîşi va căuta #uişi şi oaie de ertfă, fiule5 %i sosind la locul celarătat de Dumnezeu, a zidit acolo Avraam ertfelnic şi a pus

lemnele, nu numai acelea pe care +saac cu spatele sale leducea, ci şi altele, care erau aproape de locul acela, din sad,sau din pădure a tăiat, pentru că nu putea copilul să aducăatîtea lemne pe sine cîte ar fi putut a"l arde în cenuşă cu totul.oia şi -orunca Domnului Dumnezeu $precum de aceasta scrielosif evreul) zicînd /6iul meu, cel prin rugăciune de laDumnezeu cerut, cum ai intrat în viaa aceasta, cu multă griăte"am 0rănit, nimic mai fericit socotindu"mi mie "decît aceasta,

ca adică desăvîrşit bărbat să te văd şi moştenitor după mine săte las, ci de vreme ce Dumnezeu a voit, ca luîndu"te pe tine,iarăşi să mă lipsesc de tine, rabdă cu bărbăie ung0ierea ceaspre ertfa #ui, pentru că mă supun lui Dumnezeu, !eluia ce"itrebuie de la noi o ertfă ca aceasta, pentru veşnică ila #uicea către noi prin care şi în vreme de război şi în vreme de pace ne păzeşte pe noi. %i de vreme ce născut eşti cu legefirească, pentru aceea vei şi muri oricînd.

Acum nu simplă ieşire din viaa aceasta vei avea, ci deadevăratul tău tată, te vei aduce ertfă lui Dumnezeu Catăluituturor. -entru că singur 8l precum este de crezut nu binevoieşte ca prin oarecare boală, sau război, sau prin altăoarecare moarte cu sila ce se întîmplă oamenilor, din viaaaceasta să te duci, ci prin Rugăciune şi ertfă voieşte să "i iasufletul tău şi de la &ineşi să"l odi0nească. Ende pomenindumă pe mine, cel ce te"am 0rănit, vei întări bătrîneele mele, nusingur prin tine, ci pe Dumnezeu iditorul lăsîndu"mi mie înlocul tău.+ar +saac fiind sfînt fiu al unui tată ca acela, cu osîrdie a primit cuvintele tatălui, zicînd !ă nu m"aş fi învrednicit a mănaşte, de aş fi fost potrivnic voii lui Dumnezeu şi voii tatăluimeu şi de n"aş fi ascultat cu bucurie bunavoire a amîndurora,cînd şi singur numai tatăl $afară de Dumnezeiasca -oruncă) de



ar fi voit aşa, nu s"ar fi căzut fiului să fie neascultător. -înăaici losif 6laviu.%i de crezut este aceasta, că dreptul Avraam vrînd să lege pe+saac fiul său spre ung0ierea ertfei, i"a spus lui mai întîi voia

lui Dumnezeu !elui ce i"a poruncit s"o facă aceasta, şi"lmîngîia pe el cu nădedea veşnicei ile a lui Dumnezeu în iaace va să fie nesfîrşită şi"l întărea pe el ca să fie viteaz întrusuferirea ung0ierii. +ar fericitul +saac nu se lepăda a fi ertfălui Dumnezeu, nici nu s"a temut de ung0iere şi de moarte, ci şicu dragoste se învoise a se supune -oruncii lui Dumnezeu şivoii tatălui, ascultător fiu fiind al ascultătorului tată.%i se putea vedea mărimea de suflet a amîndurora şi

neîmpotrivirea cea către Dumnezeu şi ascultarea cea osîrdnicăşi dragostea şi credina. De care &fîntul loan =ură de Aurminunîndu"se zice $în !uvîntul @? la 6acere) /7, ce blagoslovite suflete5 7, ce minte tarei 7, ce puteri marisufleteşti5 7, înelegere care biruieşte pe toată fireascadragoste ceea ce este între oameni5 7are să mă minunez decea2@B

mare viteie a -atriar0ului; &au de supunerea copilului ceaatîta de statornică; !ă nici nu s"a împotrivit, nici nu s"amî0nit, ci s"a supus lucrului tatălui, şi ca un mieluşel cu tăceredeasupra altarului s"a culcat, aşteptînd dreapta $cea cu cuitul)a tatălui.&finitul ucenic enon episcopul grăieşte /inunată a fostispitirea patriar0ului Avraam care sau de sfinte furător aveasă"l facă pe el, de n"ar fi ascultat pe Dumnezeu, sau muncitor să"l arate de şi"ar fi ucis fiul, fără numai prin oarecare osebităşi cu adevărat de Dumnezeu dată răbdare între iubirea deoameni şi între iubirea de fiu, ar fi prefăcut lucrul, întrunădede nelepădîndu"se de Dumnezeu de aceea pe care mai presus de nădede a luat"o de la Dumnezeu. -entru aceea peiubitul său fiu +saac nu l"a cruat spre ertfa cea iubită deDumnezeu, ca să"l păzească întreg. îl lasă de ung0iere şt nu"l



ung0ie, ca nădedea lui să se arate nu neplăcută întru lucrareaDumnezeieştii porunci. 7, ce nouă privelişte şi cu adevărat luiDumnezeu vrednică5 întru care a deosebi nu este cu putină,oare ertfitorul este mai răbdător sau ertfa. -entru că nici a

celui ce ucide, nici a celui ce se ucide nu se deosebeştefloarea, nu se cutremură de frică alcătuirile trupului, nu li seîntrista faa, nu li se sc0imbau oc0ii, nici unul roagă, nici unuldin amîndoi nu se înspăimîntează, nici unul se leapădă, niciunul se tulbură. Acela a scos cuitul, celălalt a gătit grumazul.!u un suflet şi cu o bună credină, cu rîvnă şi cu răbdare îşifăcea porunca, ferindu"se cu deadinsul ca să nu se facă cevaîmpotriva lui Dumnezeu. %i ceea ce unui o poftea, pe aceea

celălalt o dorea. Acela lemnele cu care avea să se ardă leducea, iar celălalt altarul zidea, sub atîta frică încît întreceafirea, bucuroşi sînt. Dă loc dragostea cea după trup, dragosteicelei către Dumnezeu, arătată este buna credină a amîndurora.&ta în miloc sabia, ceea ce voieşte ca fără de împiedicareînfricoşatei ucideri, slavă să aducă, iar nu păcat. %i ce esteaceasta; Aceasta este că tirania $tatălui) s"a prefăcut încredină, şi uciderea ceea ce vrea să fie, s"a sc0imbat întru

taină5 Ecigaşul de copil s"a dus fără de sînge şi cel înălat la ertfă viu a rămas. Deci amîndoi sînt c0ip al &lavei celei fără demoarte, amîndoi mărturie minunată în veci a adevăratei cinstiride Dumnezeu5 -înă aici enon.+ar &fîntul 8frem cu oc0ii minii spre amîndoi $spre Avraamzic şi spre +saac) privind se umileşte şi zice /A ascuit cuitul,a gătit focul şi lemnele tatăl şi apoi se apucă de fiul său. +ar acela nimic făcînd împotrivă, s"a dat singur tatălui ca să"i facălui ce va voi. De cine mai întîi m"aş minuna şi căruia mai întîicunună de laudă i"aş împleti; 7are lui Avraam celui ce şi"a pus2@?mîinile pe fiul, pentru dragostea şi prietenia lui Dumnezeu;&au fiului, celui ce pînă la moarte şi"a ascultat tatăl; -entru căAvraam mai mult decît fiul a cinstit -orunca lui Dumnezeu. +ar fiul pînă la moarte $pe care atunci o aştepta) ascultător tatălui



s"a arătat. De cîte ori am văzut eu zugrăvit, c0ipul acestuicopilaş $+saac spre ertfă ridicat cu mîinile tătîne "său) n"am putut să"l trec fără de lacrimi. -înă aici &fîntul 8frem.+ar cînd Avraam pe fiul, măcar deşi voia ca să fie ertfă lui

DumnezeuO, însă l"a legat, ca cel ce se ung0ia, nuînfricoşîndu"se, să înceapă a se apăra cu mîinile şi pe ertfelnic punîndu"l şi"a întins mîna să ia cuitul ca să"l ung0ie pe el. Domnul Dumnezeu din cer spre aceia privind, i"a opritmîna lui prin îngerul &ău, zicîndu"i Avraame, Avraame, să nu"i pui mîna ta pe copil, nici să"i faci lui ceva, că acum amcunoscut că te temi tu de Dumnezeu şi nu i"ai cruat pe fiultău cel iubit pentru mine. Aici &fîntul =ură de Aur despre faa

lui Dumnezeu grăieşte către Avraam /'u i"am poruncit ca săse săvîrşească acest lucru, nici voiesc ca să fie ucis copilultău, ci ca să fie ascultarea ta arătată tuturor. Deci nimic să nu "ifaci lui, îndestulat sînt de a ta voire şi pentru aceea te voiîncununa şi te voi proslăvi. -înă aici =ură de Aur.Aceasta grăindu"i lui Dumnezeu i"a arătat un berbeceîncurcat cu coarnele în mărăcini şi i"a poruncit ca pe aceia să"lînale spre ertfă în locul lui +saac fiul său. +ar Avraam aşa

făcînd, a numit numele locului acela /Domnul a văzut. !ăci laacel loc mai ales cu milostivire a căutat spre dînsul Domnul,slobozindu"l pe el de uciderea fiului, iar pe fiul păzindu"l demoarte. %i a fost a doua oară acolo cuvîntul Domnului cătreAvraam, zicîndu"i De vreme ce ai făcut aceasta şi nu i"aicruat pe fiul tău cel iubit pentru ine, drept aceea>inecuvîntînd te voi >inecuvînta şi înmulind îi voi înmulisămîna ta ca stelele !erulu şi ca nisipul cel de pe margineamării. %i va lua sămîna ta cetăile vrămaşilor, şi se vor binecuvînta întru sămîna ta toate neamurile pămîntului, că aiascultat =lasul eu. %i s"a întors Avraam cu +saac la slugilesale, sărutîndu"şi pe iubitul său fiu cel ce cu ilostivirea luiDumnezeu de moarte s"a păzit viu. %i sculîndu"se s"a dus lafintîna urămîntului, la care locuia./Dumnezeu ispitea pe Avraam. +spiteşte Dumnezeu pe om, îi



ispiteşte şi diavolul, dar altfel ispiteşte Dumnezeu şi altfeidiavolul, pentru că alta este ispitirea Dumnezeiască şi alta ceadiavolească. A lui Dumnezeu ispitire este cercetarea bunătăiicelei din om, iar a diavolului ispitire este înşelarea omului la

păcat. Dumnezeu îl ispiteşte pe om cercetîndu"i, oare răbdător este, oare ascultător este către Dînsul, oare curat este cu2@9inima, oare iubitor de Dumnezeu este; Aşa prin ispitire a ispitit pe+ov întru răbdare, pe Avraam întru ascultare, pe losif în curăie, .peisrailiteni întru iubirea de Dumnezeu, precum oisi în a doua #egecătre ei a zis /ă ispiteşte pe voi Domnul Dumnezeu, vrînd să ştiede iubii pe Domnul Dumnezeul vostru cu toată inima voastră şi cu

tot sufletul vostru $Deut. 13, 3). +ar mai ales iubirea de Dumnezeuo cearcă în noi Domnul, că aceea fiind, toate celelalte bunătăi secîştigă, fiindcă pentru dragostea lui Dumnezeu se poartă şiascultarea se primeşte şi curăia se păzeşte şi oricare bun. lucru prin aceea se săvîrşeşte. însă ispiteşte cercînd Domnul Dumnezeu pe om, nu ca şi cum n"ar şti în ce fel este cineva, că ştie inimileomeneşti iditorul nostru, !ăruia şi cele nelucrate ale noastrearătate îi sînt, ci ca mai lămurită să fie bunătatea omului şi altora

spre folos şi mai mare cunună să i se împletească aceluia.+ar diavolul îl ispiteşte pe om, punîndu "i lui înainte vremelnicadulceaă a păcatului, ca să"l vîneze pe el ca pe un peşte cu undia,ca pe o pasăre cu cuşca, sau cu cursa şi întru a sa stăpînireluîndu"l să"l tragă cu sine în iad în veşnica muncă şi pierzare.Dumnezeu nu este ispititor al celor răi " zice &fîntul Apostollacob " adică 'u ispiteşte spre rău $lac. +, 13). %i nimeniispitindusespre rău să nu zică că de la Dumnezeu se ispiteşte, pentru cănu ispiteşte Acela pe nimenea, ci fiecare se ispiteşte de a sa poftătrăgîndu"se şi amăgindu"se. iar diavolul spre rău ispiteşteF şi nueste altă ispitirea diavolului, fără numai spre păcat, ca ori cu ce păcat să mînie şi să întărîte omul pe Dumnezeu şi vrednic să sefacă udecăii şi pedepsei şi să fie părtaş cu dînsul muncilor g0eenei.



Dumnezeu nu ispiteşte pe cei răi, nu"i cearcă pe cei fărădelege,ci pe cei buni şi credincioşi robi ai &ăi. Aşa vorbeşte &fîntul!lement papa Romei 7mul cel rău nu se ispiteşte de laDumnezeu. ărturiseşte la aceasta şi &fînta &criptură ceea ce

zice /-recum se ispiteşte în foc argintul şi aurul, aşa inimile celor aleşi de Domnul $-ilde 1B, 3).&ă luăm aminte +nimile aleşilor, iubiilor lui Dumnezeu drepi, iar nu ale păcătoşilor celor ce sînt urîi de Dumnezeu se ispitesc de laDomnul. +ar păcătoşii se pedepsesc numai, sau se munce sc de laDomnul, după cuvîntul -saimistului ,ulte sînt bătăile păcătosuluiO $-salm 31, 11). +ar diavoiul prin ale sale ispitiri, nunumai spre cei răi, ci şi spre cei buni năvă leşte, măcar deşi se

înfruntează de dînşii adeseori, iar pe cei răi ca pe ni şte robi c0iar ai săi îi are, care de"a pururea îl ascultă şi fac voia lui.Dumnezeu ispiteşte iubind pe îmbunătăitul om, iar diavolulM N M . . N N , 2:4îl ispiteşte urîndu"l pe ei.Dumnezeu ispiteşte pe iubitul robul &ău, slobozind spre eloarecare vremelnice scîrbe şi întristări, ca să"i curee pe ei degreşeale, de care nimeni nu este slobod. %i ca aurul cel în foc

lămurit să"l arate pe el luminos şi !ereştilor istierii vrednic.Aşa grăieşte înelepciunea pentru cei drepi /Dumnezeu l"aispitit pe el şi l"a aflat #uişi vrednic. !a aurul în ulcea l"alămurit şi ca pe o ertfă întreagă l"a primit pe el $înelepc. 3,:). +ar diavolul ispiteşte pe om, nu ca să"l curee, ci ca în maimari spurcăciuni de păcate să"l împingă pe el şi urît luiDumnezeu să"l facă şi nevrednic de !ereasca împărăie.Dumnezeu ispiteşte ca să mîntuiascăF diavolul ispiteşte casă piardă.Dumnezeu celui ispitit de Dînsul cunună îi împleteşte, iar diavolul celui ispitit de el muncă îi găteşte.A lui Dumnezeu ispitire la început este amară, iar la urmăeste dulce, căci dă veşnice îndulciri şi de viaa ce va să fie seînvredniceşte. +ar diavoleasca ispitire, la început este dulce camierea, dar la puină vreme numai, şi soseşte după acea scurtă



dulceaă amărăciunea cea de fiere veşnică întru nesfîrşitelemunci.Deci alta este Dumnezeiasca ispitire şi alta cea diavoleascăşi atîta este de mare deosebirea între acelea pe cît este între

dulceaă şi între amărăciune, între lumină şi între întuneric, pecît sînt de departe răsăriturile de apusuri./#a un munte înalt. untele în care SDumnezeu poruncealui Avraam să"şi înale spre ertfă fiul se numea oria, care seînelege /amărăciune însă sînt şi alte tîlcuiri la numele acela.+ar amărăciune s"a numit pentru aceea, că pe el erau multesaduri care creşteau, Aloe şi !0inamon la gust amareasemenea mierii unde şi +erusalimul mai pe urmă s"a zidit. %i

se despăreşte acel munte în trei dealuri şi din acelea fiecareîşi are numirea sa deosebită, întîiul deal &ion, adică -rivelişte pentru înălime, căci din acela departe se putea vedea. Altuloria, şi al treilea deal este =olgota, adică #ocul căpăînii,căci acolo căpăîna lui Adam după -otop de &em fiul lui 'oecel mai mare s"a îngropat, de care lucru mai înainte am zis, în azecea sută de ani din mia întîi. Deci acele trei dealuri, uneoricu o numire &ion sau oria se numeau, iar alteori deosebi

fiecare. Deci în &ion, după aceea s"a zidit casa şi cetatea luiDavid, în oria >iserica lui &olomon, iar pe =olgota (ristos s "arăstignit. %i este acel munte de trei dealuri, ca o umătate decerc, în care umătate de cerc mai os sub munte cetatea+erusalimului s"a aşezat, însă partea muntelui oriei, în care parte dealul cel ce se c0eamă =olgota dinafară de +erusalim arămas.2:1/-e +saac a încărcat lemnele. 6ericitul +saac purtînd lemne5O peumerele sale şi spre ertfă înălat era prin înc0ipuirea +u (ristosîntuitorul nostru !el ce avea să"%i poarte !rucea &a pe !arevoia să fie *ertfa lui Dumnezeu Catăl, pentru păcatele i toatălumea. Aşa de aceasta &fîntul 8frem semăluieşte /-urtînd+saac lemnele mergea la munte, ca să se ung0ie ca ui fără derăutate, iar ducînd şi întuitorul !rucea mergea ia locu !ăpăînii



ca să &e ung0ie ca un ieluşel pentru noi. !uitu păzindu "l să"miînelegi sulia. De ertfelnic cugetînd, să"m priveşti locul !ăpăîniişi despicăturile lemnelor văzîndu"le, să mi înelegi !rucea. %i foculvăzîndu"l să gîndeşti a lumii iubire $Aşa a iubit Dumnezeu lumea).

ezi 7aia de amîndouă coarnei legată de stearul ce se c0ea mă&abec, vezi şi pe (risto ieluşelul lui Dumnezeu, cuamîndouă mîinile pironit p !ruce. -înă aici 8frem.%i Augustin grăieşte /-entru +saac berbecul, iar pentru nc &"a ung0iat (ristos.+ar &fîntul Ambrozie zice /în locul lui +saac berb ecul, iar î loculDumnezeirii s"a ung0iat 7menirea lui (ristos. &pun încăAmbrozie şi aceasta !ă întru acea vreme i s "a descoper &fîntului

Avraam de -atimile şi de moartea !rucii lui (ristc 6iul luiDumnezeu cea pentru mîntuirea lumii. %i aceasta esi ce ea ceDomnul în 8vang0elie a zis"o către evrei /Avraam tat vostru s "arfi bucurat ca să vadă ziua ea şi a văzut"o şi s bucurat $loan ?, :G).A văzut ziua -atimii lui (ristos în ceas aceia, în care a ung0iatspre ertfă berbecul în locul lui +saac.&e uneşte la aceasta şi &fîntul 8frem zicînd A arătat + Avraam

Dumnezeul cel -rea înalt, cum că are şi pe singur En 'ăscut 6iul&ău să"# dea pentru toată lumea, ca să mîntuiasc neamul omenescde înşelăciunea diavolească./Acum am cunoscut că te temi de Dumnezeu. 'u ca şi cu nuştia mai înainte Domnul temerea de Dumnezeu a lui Avraat îizicea/Acum am cunoscut", ci după obiceiul omenesc, ca seîncredinează din ispitirea vreunui lucru, Dumnezeu căt omvorbind, aşa îi zicea Acum am cunoscut, că ştia 8l şi m înaintetemerea de Dumnezeu a lui Avraam, ca !el ce cear inimile şirărunc0ii. +ar noi să luăm aminte Din ce a ispitit arătat a ştiut, căAvraam se temea de Dumnezeu; Din aceas că cu rîvnă a ascultat pe Dumnezeul cel ce i"a poruncit ca să"înale spre ertfă fiul. Aascultat fiindcă"# iubea pe Dumnez mai mult decît pe fiul, pentrucă de n"ar fi iubit pe Dumnez mai mult decît pe fiul, n"ar fi făcut"o



aceea, încă nu numai rr mult îl iubea pe Dumnezeu decît pe fiul, cişi decît pe si singur, căci necruîndu"şi pe fiul său nu se crua pesine pentru că se lipsea de a sa mîngîiere şi nădede, pe care o av2:2

în fiul. 'u"şi crua şi pe iubita sa soie &arra, care avea să plîngă şi să se tînguiască şi cu nemîngîiată întristare să serănească pînă la moarte pentru a fiului moarte. -e toată aceeace era după trup iubire, cu singur pe sine a defăimat"o pentrudragostea lui Dumnezeu. 7 c0ip a adevăratei dragosteDumnezeieşti5 Deci cine iubeşte pe Dumnezeu acela se şi temede 8l şi"# ascultă pe 8l şi nimic din cele vremelnice nu cruă pentru dragostea #ui, nici singur pe sine, gata fiind a pătimi şi

a muri pentru Dînsul. -recum oarecare faă mucenicească către(ristos grăieşte -e Cine irele meu Ce iubesc şi pe Cinecăutîndu"Ce mă c0inuiesc şi mă răstignesc şi împreună mor pentru Cine.%i împotrivă a înelege este !ine nu iubeşte pe Dumnezeu,acela nici nu se teme de Dumnezeu, nici nu ascultă de poruncile #ui, nici nu voieşte a răbda puin ceva sau vreonevoină a arăta pentru Dînsul. %i nu numai pe ale sale bunătăi

nu le cruă lui Dumnezeu, ci şi pe ale lui Dumnezeu le apucă şi pe cele străine le efuieşte. 'u se teme de Dumnezeu fiindcănu"# iubeşte pe 8l.a zice cineva Dragostea şi temerea sînt lucruri potrivniceîntru sine. ice &fîntul loan 8vang0elistul /6rica muncă are şicel ce se teme nu este desăvîrşit în dragoste $+ ioan @, 1?). %ise vede între oameni, că muli nu"l iubesc pe acela de care setem, iar mai ales îl şi urăsc şi se feresc de ei fugind ca de la ocumplită fiară. %i iarăşi Ende este adevărata dragoste, acoloeste netemere, a grăit tot 8vang0elistul /6rică nu este îndragoste, că dragostea cea desăvîrşită o alungă afară pe frică.Deci cum în Avraam, dragostea şi frica împreună erau; !um setemea de Dumnezeu pe care"# iubea şi cum îl iubea pe Aceia decare se temea;Răspuns îndoită este frica, după lume şi după Dumnezeu,



după trup şi după Du0. 6rica cea după lume şi după trup estefrică de rob, fără de voie, iar frica după Dumnezeu ceadu0ovnicească, este frică firească, slobodă. Deci acealumească după c0ip frică nu"i iubeşte pe acela de care se teme,

căci se teme de dînsul pentru vreo răutate şi muncă şi pedeapsă şi măcar de ar şi face voia aceluia de care se teme,apoi nu pentru dragoste o face, nici de bunăvoie, ci nevrînd, precum şi robul şi nevolnicul pentru frica muncilor, ca să nu primească bătăi de la dînsul. +ar acesta care are du0ovniceascafrică cea după Dumnezeu, îl iubeşte pe Acela de care se temeşi face voia !elui iubit, de buna sa voie şi alegere nu de frică,ci din dragoste, şi se teme ca să nu"# mînie în ceva pe Acela

pe care"# iubeşte. 'u de bătăi temîndu"se, ci de păcat şi demîniere, ca să nu se lipsească de dragostea celui iubit, nu în2:3alt fel, ci ca fiul pe tatăl aşa îl iubeşte împreună şi se teme, seteme şi"l iubeşte. %i este aceea o veselie a credinciosului robai Domnului, ca adică cu iubire să se teamă de Dumnezeul său precum şi -salmistul grăieşte /&ă se veselească inima mea casă se teamă de 'umele Cău $-salm ?:, :). +ar ceea ce a zis "o

&fîntul loan 8vang0elistul pentru dragostea desăvîrşită, cumcă aceea afară izgoneşte frica, pe aceea &fîntul Dorotei atîlcuit"o în /!uvînt pentru Dumnezeiasca frică grăind aşaDouă frici sînt Ena de nou intrată, şi una desăvîrşită. Deci ceadintîi este a celor ce încep a vieui cu dreaptă credină, iar adoua este a sfinilor celor desăvîrşii, care au auns în măsuradragostei. 6ace cineva voia lui Dumnezeu de frica muncilor,acesta încă este de nou începător, că n"o face aceea pentrusingur binele, ci pentru frica bătăilor. +ar altul face voia iuiDumnezeu, pentru singură dragostea cea către Dumnezeu,iubind"o pe ea fireşte, pentru ca adică să placă lui Dumnezeu.Acesta ştie ce este acest c0iar adevărat bineF acesta acunoscut ce este aceea a fi adevărat cu DumnezeuF acesta estecel ce are adevărată dragoste, pe care o zice &fîntul8vang0elist, ea este desăvîrşită. %i această dragoste îl aduce



pe el în cea desăvîrşită frică, că se teme unul ca acesta şi păzeşte voia lui Dumnezeu nu încă pentru bătăi, nu încă pentruca să nu se mai muncească, ci precum am zis, gustînd dinsingură dulceaa aceea adică a fi el Dumnezeu, se teme ca să

nu cadă din aceea, se teme ca să nu se lipsească de ea. Deciaceastă desăvîrşită frică, care din dragostea aceasta se face, oizgoneşte afară pe frica cea de nou intrată şi pentru aceastagrăieşte, că dragostea cea desăvîrşită afară o izgoneşte pefrică. %i nu se poate veni în frica cea desăvîrşită numai princea de nou intrată frică. -entru că trei sînt c0ipurile " precumzice =rigorie de 'azianz " prin care putem a plăcea luiDumnezeu ori temîndu"ne de munci, îi bineplăcem şi sîntem în

rînduială robuluiF sau dobînda cea din plată urmărind"o, pentrufolosul nostru împlinim cele poruncite şi ne asemănămnăimiilorF sau pentru singur binele acela $ca adică să plăcemlui Dumnezeu) şi sîntem în rînduială fiului. !ă fiul cînd îşi vineîntru pricepere face voia tatălui său, nu temîndu"se de bătaiatatălui lui nici pentru ca să ia plată de ia dînsul, ci iubindu"l peel păzeşte acea singură dragoste firească spre dînsul şicinstea părintească şi se nădăduieşte că toate averile tatălui

ale sale sînt. Enul ca acesta se învredniceşte a auzi /De acumnu mai eşti rob, ci fiu şi moştenitor iui Dumnezeu prin lisus(ristos $=alat. @, B). Enul ca acesta nu se mai teme " precumam zis "de Dumnezeu, după acea de nou intrată frică, ci îliubeşte, precum grăieşte &fîntul Antonie cel are /8u nu mămai tem2:@de Dumnezeu, ci îl iubesc pe 8l. %i Domnul i"a grăit luivraam, după ce l"a adus el pe fiul său Acum am cunoscut căte temi de Dumnezeu, aceasta înseamnă cea desăvîrşită frică,care se face din dragoste. Aşa &fîntul Dorotei, şi iarăşi întruacelaşi cuvînt puin mai os zice /!ea desăvîrşită frică este asfinilor, care nu încă de frica muncilor, sau ca să ia pla tă facoia lui Dumnezeu, ci iubîndu"#, precum de multe ori am zis,temîndu"se să facă ceva, afară de voia celui iubit. %i pentru



aceasta zice Dragostea afară o izgoneşte pe frică, pentru căîncă nu mai fac de frică, ci din dragoste şi din dragoste setem. -înă aici &fîntul Dorotei./îi voi înmuli sămîna ta ca stelele şi ca nisipul. !u stelele

şi cu nisipul a asemănat Dumnezeu seminia lui Avraam ceeace avea să se înmulească, nu numai adeverind că fără denumăr va să fie, precum stelele şi nisipul este nenumărat, ci$după semuirea &fîntului +sidor -eiusiotui) şi osebire întredînşii în vieile lor arătînd, cum că aveau să fie între dînşii uniicu viaă cerească, ca stelele, iar alii pămîntoşi ca nisipul. !ei buni, drepii adică stelele, care de Dumnezeu prin bunătăilelor s"au apropiat, iar cei răi şi păcătoşi aceia nisip sînt, ale

căror suflete s"au lipit de pămînt, pe cele pămînteşti desfătăricăutîndu"le şi întru vremelnicele grii mintea lor afundîndu"şi.!ei înelepi şi cunoscători aceia"s stele, cei tîmpi şi nebuniaceia"s nisip. !ei înali cu cinstea şi cu slava şi aceia seaseamănă cu stelele, că aşa şi titlurile a se scrie s "a obişnuit/#uminosul şi /-rea luminatul şi /-rea strălucitul, iar poporul simplu cu nisipul este asemenea, că pr ecum nisipul cu picioarele este călcat, aşa săracii şi scăpătaii de cei bogai şi

puternici sînt strîmtorai. !are lucru după aceea şi &fîntulApostol lacob l"a arătat zicînd /7are nu bogaii vă silesc pevoi şi aceia vă trag la udecăi; 7are nu aceia 0ulesc cel bunnume, care s"a c0emat spre voi; $lacob 2, G"B). +ar mai alessfinii cei ce aveau să fie în seminia lui Avraam, asemeneastelelor $stele) mai înainte s"au numit de Dumnezeu, caresinguri prin dumnezeiasca plăcere au strălucit şi pe alii i"auluminat în noaptea vieii acesteia, povăuindu"i pe ei la caleamîntuirii, iar cei ce aveau să fie fărădelege, necuraii, care s "audepărtat de la Dumnezeu şi #"au mîniat pe 8l, aceia s"au numitnisip. !ei ce aveau să primească pe esia cel făgăduit, (ristosîntuitorul nostru şi să creadă în 8l, aceia stele cereşti maiînainte s"au numit, ca cei ce s"au învrednicit la !er cu stelele,iar cei ce nu avură a primi pe cel de la Dumnezeu Catăl, vreasă"# trimită la ei pe Dumnezeiescul 6iu spre mîntuirea a toată



lumea şi nu numai nu avură a crede în 8l, ci şi a"# batocori şia"# ucide pe 8l, aceia cu drept nisip s"au numit, vrednici de2::călcare şi de scuipare. %i precum nisipul cel ce de vînt se spulberă

de pe faa pămîntului, aşa acum idovii seminia luiAvraam fiind, vrămaşii lui (ristos Dumnezeu5 nostru de mînialui Dumnezeu pe faa pămîntului presărai şi risipii sînt, pînăce toi în ziua cea de apoi se vor tulbura în prăpastia iadului.iaa &arrei a fost ani 12B şi a murit în (ebron în pămîntul!anaan $6ac. 23, 1) şi a plîns după ea Avraam, iar mai ales fiulei +saac după maica sa nemîngîiat se tînguia. Apoi nevrîndAvraam să îngroape trupul ei în mormîntul înc0inătorilor de

idoli, măcar deşi nu"i opreau locuitorii cei de acolo, ci mai alesîi şi ziceau Ascultă"ne pe noi, stăpîne, tu între noi ca unîmpărat de Dumnezeu te"ai trimis, în cinstitele noastremormînturi îngroapă"i morii tăi pentru că nimeni dintre noinu"şi va apăra mormîntul său dinspre mortul tău. însă Avraamn"a voit ca trupul binecredincioasei lui femei să fie aproape detrupurile acelor oameni, care întru necurăia idolească trăindau murit. -entru aceea a cumpărat de la 8fron (eteul, lîngă

ceilali fii ai lui (eteu o peşteră îndoită, cu patru sute dedidra0me argint curat ca să"i fie lui gropniă a sa şi nimeni dincei necurai să nu voiască a avea acolo parte spre îngropareamorilor săi, ci numai ale dreptcredincioşilor şi trupuriledrepilor să se îngroape acolo. +ar peştera aceea spre amvri.nu departe de stearul acela, la care i s"a arătat lui Avraam&fînta Creime. &e c0eamă peştera îndoită, căci înlăuntru în eaerau două peşteri, una spre îngroparea trupurilor bărbăteşti,iar alta a celor femeieşti, iar în acea peşteră nimeni n "a maifost îngropat mai înainte de îngroparea &arrei. Deci acolo aîngropat Avraam cu cinste trupul iubitei soiei sale &arra şi elmai pe urmă acolo îngropat a fost şi +saac şi Rebeca şi lacob şi#ia. 'emernicind dreptul Avraam în pămîntul cel de Dumnezeufăgăduit lui şi seminiei lui, nu avea loc c0iar al său, precum



de aceasta şi &fîntul întîi ucenic %tefan a zis către evreiF Amutat Dumnezeu pe Avraam în pămîntul acesta în care voiacum locuii şi nu i"a dat lui moştenire într"însul nici un pas de picior. 'ici nu se griea dreptul de aceasta, ca să aibă el loc al

său de petrecere, ci trecea din loc în loc, din ară în ară, dincetate în cetate printre oameni străini în pămînt străin şi ne "mernic locuind, îndestulîndu"se cu singură purtarea de griă alui Dumnezeu cea pentru sine +ar cînd îi era lui nevoie deîngropare, ca să"şi îngroape pe mortul său, n"a voit spre aceea pămînt străin, ci cu pre şi l"a cumpărat sieşi ca să"i fie luic0iar al său loc, în care &arra şi singur el şi fiii lui să seîngroape.

+ar noi de aici putem să ştim acestea două, cum că toată2:Gviaa noastră străinătate ne este, iar mormîntul ne este moşiaşi moştenire a trupului nostru şi cum că toate cele ce le avemîn viaa aceasta streine sînt, numai singur mormîntul este alnostru în care putrezim. 'emernicie este vremelnica viaa noastră, nu numai pentruaceea fiindcă omul trece din loc în loc, nu toi la acelaşi loc

locuiesc şi îmbătrînesc la care s"au născut. Enul s"a născut larăsărit şi locuieşte la apus, altul la apus s"a născut şi trăieştela răsărit, ci şi pentru aceea s"a numit viaa străinătate,deoarece nu fiecare stă la un loc în zilele sale, ci neîncetatcurge şi se sc0imbă din pruncie în copilărie, din copilărie învîrsta de tînăr, apoi se face bărbat desăvîrşit, după aceeaîmbătrîneşte şi se învec0eşte şi nu este nici un ceas în care ar sta din curgerea sa viaa noastră, măcar de s "ar şi părea că stăşi soarele pe cer, care în oc0ii noştri se vede că ar sta, însăaleargă neîncetat cu repede alergare ca o săgeată slobozită dinarcul cel încordat şi în 2@ de ceasuri atît de mare crug cerescînconură. De asemenea viaa omenească se pare că stă, dar nustă, ci curge neîncetat. %i nu i se întîmpla ei cîndva ceea ce i saîntîmplat soarelui în zilele lui +sus 'avi, a stat soarele înmilocul cerului şi nu s"a grăbit a merge la apus spre



desăvîrşirea unei zile, adicăF -e cît este o zi întreagă, atîta astătut nemişcat soarele la un loc, şi a fost ziua aceea ca douăzile. +ar viaa omenească nici o cirtă de vreme $nici o clipeală aoc0iului) nu ştie să stea, ci aleargă degrab, noi nesimind,

degrab că întru puin se arată şi apoi se stinge ca şi streinul cei cetrece pe o cale înainte, întru puin se vede şi îndatădeparte se duce şi de la oc0i se ia $lacob, @). încă şi pentruaceasta străinătate este viaa noastră că"i nestatornică cunenorocirea sa, astăzi este omui bogat, mîine sărac, astăzi se bucură, mîine plînge, astăzi este cinstit, mîine necinstit, şi precum streinul cel călător trece cetăi, sate, muni, văi,dumbrăvi şi la toate caută, măcar de sînt şi prea frumoase la

vedere, ci puin privindu"le, merge alăturea, aşa viata noastrăle trece pe toate cele frumoase şi bine norocite în lumeaaceasta, măcar deşi a întîrzia într"însele şi a le stăpîni şi a seîndulci de ele s"ar părea lui, iar acum acelea şi cît degrab trec,le arată în înelepciunea lui &olomon, cei ce cu tînguiregrăiesc /!e ne"a folosit pe noi mîndria sau bogăia cea cuîngîmfare ce ne"a dat nouă; $înelep. :,?). Au trecut toateacelea ca umbra şi ca o veste trecătoare şi ca corabia ceea ce

trece valurile mărilor la a cărei trecere nu se pot afla urmele şica pasărea ceea ce zboară prin văzdu0, la a cărei cale nici unsemn nu se află, şi ca săgeata cea slobozită la locul cel deintă, aşa străinătate este viaa noastră. Drept aceea şi David2:Bcătre Dumnezeu rugîndu"se pentru sine zice /'emernic sînt eula Cine şi străin ca şi toi părinii mei $-salm 3?,1B). Deci binene sfătuieşte &fîntul Apostol -etruF /+ubiilor, rogu"vă ca penişte nemernici şi străini, să vă ferii de trupeştile pofte, car ese luptă asupra sufletului $+ -etru 2,11). Deci unde este moşiamuritorului om, şi care îi este moştenirea; oşia omului $gră "iesc după trup, iar nu după du0) este mormîntul, pămîntui şiărîna, fiindcă de acolo cu trupul am ieşit, deci aceea şi moşieeste a trupului nostru şi la aceea ne întoarcem cu *udecata luiDumnezeu !el ce a zis /-ămînt eşti şi în pămînt vei merge



$6ac. 3,19). %i precum sufletul de la Dumnezeu dîndu"seomului, după ieşirea sa din trup, la Dumnezeu ca la un tată, iar la cer ca la patria sa $de a fi drept) se întoarce, aşa trupul celdin pămînt născut, la pămînt ca la maica sa se duce. Drept

aceea şi loan 8vang0elistul intrînd în mormîntul cel săpat luişi,a zis către ucenicii săi /Crăgînd pămîntui, maica mea,acoperii"mă $&ept. 2G). %i dacă sfîntul cel atîta de mare ştia afi moşie trupului său pămîntui, numindu"l pe el maica sa, apoinoi păcătoşii ce să zicem; 7are nu la aceeaşi maică vommerge; 7are nu în pămînt şi în mormînt, ca întru moşia ceac0iar a noastră ne vom întoarce; %i ce vom moşteni acolo; 'ualta, ci numai putrezirea cea cu totul şi viermi, precum scrie

&ira0 /!înd moare omul moşteneşte ivini şi fiare şi viermi$&ira0 14). 6iare numeşte pe cele multe feluri de insecte şiviermi.+ar fiindcă viaa noastră străinătate este şi mormîntul moşiatrupului, deci toate cele ce le avem în viaa aceasta străinesînt, numai singur mormîntul este al nostru, precum şi luiAvraam în pămîntui !anaan ca un străin şi nemernic locuind,toate străine îi erau. &trăine cetăile, străine satele, străine

arinile şi dumbrăvile şi toate pămînturile acelea străine, numaic0iar a lui era peştera spre îngroparea morilor săi cumpărată.&trăinul om în depărtată ară locuind şi călătorind, nici un locnu zice că este al său, măcar deşi undeva s"ar odi0ni, nici ocasă nu o numeşte casa sa, măcar deşi în vreuna i s "ar întîmpla a rămînea, şi măcar de ar vedea vreo bogăie nu zice amea este aceea, ci străină. %i mai mult ceva nu poartă, cinumai 0aina cea de nevoie şi o mică bucată de pîine cît s ă"iaungă spre 0rana de ziuă şi o singură dorire are ca să aungădegrab unde călătoreşte. +ntru nemernicia vieii noastre, deavem vreun loc, apoi la o vreme este. 7ri casă de avem şiaceea la o vreme. 7ri de sînt la noi oarecare averi, toate sîntvremelnice deci nu sînt ale noastre, fiindcă la o vreme seîntîmpla la noi şi de vreme se iau şi în mîini străine trec. +ar nouă $de am vieui după Dumnezeu) ne"ar aunge 0rana cea de



peste zi şi cele de nevoie 0aine, dorind să aungem viaa ce vasă fie cu (ristos.2:?&"au obişnuit oamenii ca multe în lumea aceasta să"şi cîştige

loruşi şi toi se griesc ca să aibă a lor casă, a lor avere, a lor adunare şi toate orice dobîndesc ale lor pe acelea le numesc,însă nu cu adevărat ale tale sînt omule5 Acelea ce le "aidobîndit ie, toate sînt străine, fiindcă cu tine nu vor petrece înveci, ci degrab în mîinile altora vor intra şi nici nu ştii cine leva lua după tineF !asă ai, oare vei petrece în ea în veci; 7arenu te vor izgoni pe tine viu, oare nu te vor scoate pe tine dincasa ta mort şi în pămînt oare nu te vor ascunde; &au averi

oarecare de ai, sate, moşii, vii, oare mult le vei stăpîni pe ele;7are nu le va lua cineva mai puternic decît tine; &au şi singur oare nu le vei lăsa în mormînt sălăşluindu"te; Aur, argint şimulte lucruri de mult pre ai, oare încredinat eşti că de aceleaniciodată nu te vei lipsi; Dar nu i le vor fura 0oii, nu i le vor răpi t<l0arii, nu i le va arde focul, nu le va îneca apa; &ă fie şiaşa, ca toate acelea întregi să"i fie, însă îi va veni ceasul încare sosindu"i moartea toate acestea vor pieri, iar tu te vei

duce de toate lipsit, gol, singure cele de îngropare avîndu"i.Deoarece cînd moare omul, oare nu le lasă pe toate, oare se vacoborî cu dînsul slava lui; /Adormit"a cu somn tare şi nimic nauaflat toi bărbaii bogăiei în mîinile lor, lăsa"vor străinilor bogăia lor zice -salmistul. Deci toate cele ce sînt aici nu "sale noastre, ci străine.ei zice Ale mele sînt pînă ce sînt viu, sau măcar pînă ce leam pe ele. +ar eu îi zic !ă şi în singură acea vreme în care îistăpîneşti averile tale, nu sînt c0iar ale tale, fiindcă nu din a tafire sînt, nu te"ai născut cu acelea, nu le"ai scos pe ele din pîntecele maicii tale, ci toate împrumutate sînt şi nu vor petrece cu tine, fără numai pînă la o vreme. (aina ta de este delînă apoi ai împrumutat"o de la oiF de este de mătase, aceea aiîmprumutat"o de la vierme de +ndia, care se c0eamă mătăsarFcămaşa ta este împrumutată de la in, sau de la alte oarecare



ierburiF încălămintele taie sînt împrumutate de la pieiledobitoceştiF aurul şi argintul sînt împrumutate din sînurile pămîntului, încă multe şi din nedreapta dobîndă le ai. +ar celece din afuri şi din răpiri şi din străine osteneli le dobîndeşti,

pe acelea nici nu i se cade să le ai ale tale, căci străine sînt,iar nu ale taieF tot gol ai ieşit din pîntecele maicii tale, gol tevei şi duce. Al tău c0iar ce este; ormîntul singur oriunde tevei îngropa, acela este al tău loc, aceea este casa ta, grăind-salmistul /ormînturile lor casele lor în veac $-salm @?,14).întru acea casă vei petrece neieşind pînă la glasulAr0ang0elului şi pînă la trîmbia cea de apoi, nimeni nu te vaizgoni de acolo, nimeni nu"i va pizmui averea ta putreunea ce

o vei avea acolo, nimeni nu"i va răpi viermii tăi, care îi vor 2:9mînca trupul tău. 'imeni nu"i va zice A mea este acea ivină,care din mormîntul tău se trage, ci c0iar a ta este nu"i străină,nici de obşte cu cineva. Deci mormîntul ne este al nostru loc,iar celelalte nu"s ale noastre, că nimic n"am adus în lumeaaceasta şi nimic nu vom duce de aici. +ar de este aşa, decidatori sîntem ca pururea să gîndim de al nostru loc, de a

noastră moşie, de mormînt, datori sîntem " zic " ca pururea săne aducem aminte de moarte. %i precum dreptul Avraam şi"acumpărat luişi cu pre gropnia, aşa nouă să ne fie prin lucruri bune a o cumpăra aceea, adică, ca să putem cu ilostivirea luiDumnezeu să cîştigăm sfîrşit creştinesc, moarte cinstită,mutarea dreptului. %i oare voieşte ca să cîştige cine va unsfîrşit ca acesta; Acela mai înainte de moartea sa cea fireascăşi trupească, să moară păcatului cu moartea ceadu0ovnicească şi să"şi îngroape mintea sa în peştera ceaîndoită în !oasta cea împunsă pe !rucea lui (ristos şi întru alsău însuşi mormînt. Adică să"şi aducă aminte de"a pururea de-atima lui (ristos cea de voie pentru noi şi de moartea !rucii#ui, şi să"şi poarte pururea în mintea sa moartea sa neuitată.oartea acestuia va fi înaintea Domnului cinstită şi sfîrşitulfericirii.



enind +saac în vîrsta bărbatului desăvîrşit şi acum de @4 deani fiind de la naştere, dreptul tată Avraam vrînd să "lînsoească cu nuntă, n"a vrut s<"i ia lui mireasă din fiicelecananeieşti, fiindcă vedea năravurile acelor oameni şi viaa cea

fărădelege a lor. Deci a trimis o slugă a sa credincioasă la(aran în casa fratelui său 'a0or, a cărui soie era ilca, fiicalui (aran sora lui #ot şi a &arei, care i"a născut lui 'a0or un fiu>atuil, iar >atuil a născut o fiică Rebeca şi un fiu #aban. Deci pe acea copilă Rebeca, fiica lui >atuil, sora lui #aban şinepoata lui 'a0or a luat"o lui +saac fiului său soie, încă şi elşi"a luat după moartea &arrei femeie lui pe (ettura cu numele.-entru că Domnul cel Atotputernic vrînd să înmulească roadă

robului &ău a înnoit în el cu minune puterea naşterii de fii la bătrîneele lui şi a născut cu (ettura fii, care în vîrstă fiind i"aîndestulat cu daruri şi i"a trimis de ia sine, ca să numoştenească cu fiul +saac. Apoi a murit la bătrînee unse,trăind ani 1B:. %i s"a îngropat de fiii săi +saac şi +smail în peştera cea îndoită unde şi dreapta &arra era îngropată.(ettura, pe care după moartea &arrei a luat"o Avraam luişifemeie, unii o socotesc a fi Agar, care i"a fost iitoare, pe care

o depărtase cu fiul ei +smail, vie fiind &arra, iar murind aceea,iarăşi ca şi cum pe iitoarea Agar a adus"o la sine şi a luat"ofemeie legiuită şi ca şi cum aceea (ettura se numea, dar aceasta nu se arată în &fînta &criptură.2G4După numărarea anilor se arată că Avraam n"a murit pînă ceşi"a văzut pe nepoii săi cei din +saac născui, lacob şi +sav.Avraam a născut pe +saac fiind de 144 de ani şi a trăit de toianii 1B:, +saac @4 de ani avînd s"a însurat cu Rebecca, deci eraatunci Avraam de la naşterea sa de 1@4 de ani. +saac a născut pe lacob şi pe +sav la G4 de ani ai vieii sale, deci era atunciAvraam de 1G4 de ani. Apoi încă rămîn 1: ani ai vieii lui Av "raam pînă la împlinirea celor 1B: de ani ai vieii lui. DeciAvraam a auns nu numai naşterea nepoilor săi, ci şicopilărească creşterea lor pînă la 1: ani şi se mîngîia de ei iar



mai ales se veselea cu Du0u de lacob, prooroceşte mai înaintevăzînd pe esia (ristos întuitorul lumii, !el ce avea să iasădin seminia lui lacob. %i se crede că şi Dumnezeiascacunoştină învăa Avraam pe nepoii săi în anii lor copilăreşti.

+ar de vreme ce în >iblii sfîrşitul lui Avraam mai înainte denaşterea lui lacob şi a lui +sav s"a pus, deci şi noi >ibliilor urmăm.A binecuvîntat Dumnezeu pe +saac fiul lui Avraam $6ac. 2:)cu toată îndestularea pămînteştilor bunătăi, una numai îi eralui mî0nirea că femeia lui Rebecca nu năştea. %i se ruga +saac pentru femeia lui către Dumnezeu ca să"i dezlege nerodirea ei.!ă măcar deşi făgăduise Dumnezeu lui Avraam ca să "i

înmulească acea sămînă a lui din +saac din care era să iasăesia cel aşteptat, însă trebuia ca dăruirea cea făgăduită să se primeacsă prin rugăciune. Deci 24 de ani $precum şi &fîntul=ură de Aur spune) s"a rugat +saac lui Dumnezeu ca să i se deaRebeccăi naştere de fii şi şi"a cîştigat cererea. !ă l"a ascultatDumnezeu şi a zămislit în pîntece Rebecca doi ş apropiîndu"sevremea naşterii, săltară într"însa pruncii, ca şi cum luptîndu"seîntre sineşi şi unul pe altul îng0esuindu"l, ca şi cum unul pe

altul din pîntecele maicii a întrece voind. Apoi se minunaRebecca zicînd întru sine !e este aceasta, şi ce va fi dinaceasta; %i #"a întrebat pe Domnul Dumnezeu prin osîrdnicărugăciune de aceasta şi i"a arătat ei Domnul prin îngerul &ăuzicîndu"i Două neamuri sînt în pîntecele tău şi două popoaredin pîntecele tău vor ieşi şi unul îl va birui pe celălalt şi celmai mare va slui celui mic. Această descoperire Dumnezeiascăn"a spus"o bărbatului său Rebecca, ci aştepta împlinireacuvintelor lui Dumnezeu. +ar cînd s"au apropiat zilele ca să senască de gemene erau cei ce se năşteau.Deci a ieşit fiul cel întîi roşu şi tot păros, apoi a ieşit celălaltfiu, a cărui mînă se inea de călcîiul celui dintîi, ca şi cumoprind pe cel ce"l întrecea. Deci tatăl a pus numele celui dintîi+sav $că al tatălui era acel lucru, ca adică să pună nume fiilor săi) iar +sav pentru aceea l"a numit fiindcă păros era pruncul,



2G1ca un bărbat desăvîrşit, pentru că +sav desăvîrşit se c0eamă.Dar încă şi alt nume i"a adus lui 8dom, adică galben, căci roşuera. 8ste încă şi altă tîlcuire la numele acela, vezi în !anonul

cel mare al lui Andrei !riteanul în peasna @. !ăci celuilalt prunc i"a pus numele lacob, adică împiedicător sau iitor decălcîi.%i era în vremea aceea +saac de la naşterea lui G4 de ani.Apoi venind în vîrstă amîndoi fiii lui +saac, se făcu +sav vînător şi plugar, iar lacob petrecea în casă sluind părinilor cu blîndee şi cu simplitatea inimii lui, precum zice de dînsul&criptura 8ra om neviclean în casă. +ar evreii zic, că pentru

aceea locuia lacob în casă, de vreme ce se nevoia laînvăătură, pentru că atunci după a lor spunere, ieşiseînvăătura de la elc0isedec, care $şi pe Avraam) îl învăase acunoaşte pe Enul Dumnezeu iditorul a toată făptura şi a "# iubişi a se teme de 8l şi mai bine a"i plăcea #ui cu lucruri bune şicu viaă dreaptă. Deci întru aceea învăîndu"se lacob petreceaîn casă şi iubea +saac pe +sav, căci vînatul aceluia era mîncarealui, iar Rebecca iubea pe lacob " una, văzîndu"i bunul obicei,

blîndeele, liniştea, ascultareaF alta, ştiind Dumnezeiasca bunăvoire de el, că plăcut şi primit lui Dumnezeu este şi căvoieşte Dumnezeu să"l mărească pe el cu cinstea peste +sav,iar mai ales prin -roorocesc grai şi Du0, după descoperirea luiDumnezeu, mai înainte vedea că din seminia aceluia avea săiasă preaiubitul a toată lumea +ubitorul (ristos. -entru aceea îliubea pe lacob ca o proorocită fiind şi lui îi poftea întîietatea şidin dragostea cea către el i"a spus lui descoperirea ceea ce dela Dumnezeu i se făcuse ei pentru dînsul şi i"a poruncit să păzească acea taină, precum şi ea o păzea. +ar lacob auzind "oaceasta de la mama sa, a început a avea mare dragoste cătreDumnezeu şi a"l slui #ui cu osîrdie, rugîndu"se către Dînsul cucăldură şi cu totul se sîrguia ca să"i placă #ui.+ar în oarecare vreme, lacob şî"a fiert luişi o fiertură $linte) şia venit +sav de la cîmp ostenit şi flămînd şi a zis către lacob



&ă mă 0răneşti cu fiertura aceasta ca să mă întăresc şi i"a zislacob lui Dă"mi dar mie întîietatea aceasta a ta. %i i"a zis isav8u mor de osteneală şi de foame de ce"mi este mie întîietateaaceasta, ce cîştig îmi este mie din ea; %i i"a zis lacob *ură"te

mie astăzi că"mi dai întîietatea. %i i s"a urat +sav şi i"a datdreptul de întîi născut lui lacob. +ar lacob i"a dat lui pîine şilinte fiartă. Apoi +sav a mîncat şi a băut şi sculîndu"se s"a dus,întru nimic socotindu"şi lui întîietatea pe care pentru o mîncarea vîndut"o fratelui său.!e putere şi întîietate era şi cinste în neamurile cele vec0i;&ă ştim întîi !el dintîi fiu eră după tatăl, ca un tată frailor 2G2

săi, căruia ca unui tată i se înc0inau fraii datori fiind. !arelucru se arată din cuvintele lui +saac cele către lacob $în locuilui +sav) întru binecuvîntare grăite &ă fii stăpîn fratelui tău, casă se înc0ine ie fiii tatălui tău. $#a cei vec0i era obicei ca penepoi să"i numească fii).A doua Aceea era la cei întîi născui puterea, ca după tatăîmpărindu"se averile cele ce erau între fii, toi cîte o parte celi se împărea lor, datori erau a"şi lua asupra lor, iar cel întîi

născut se cădea să ia două pări, care lucru arătat este dinDeuteronom 21,1B unde se porunceşte, ca tatăl să dea celuiîntîi născut al său îndoit din toate averile ce le avea, că acelaeste începătura fiilor săi.A treia Aceasta era cinstea celui întîi născut $după potopîncepîndu"se) că fiul cel dintîi născut era ertfitor, adică -reotde casă. -recum după aceea a şi zis Domnul Dumnezeu cătreoisi &fineşte"i ie pe tot cel dintîi născut, care a desc0is pîntecele maicii sale, ca să"mi fie ie, adică !a despărit să"i fie ie în sluba ertfirii $+eşire 13,1). %i iarăşi a zis în 'umeri $3,13)F i"am sfinit ie pe tot cel întîi născut întru+srail. Deci cu acest fel de lege aducea întîiE+ născut *ertfe luiDumnezeu, pentru toată casa tatălui său. %i"i era aceluiadeosebită 0aina cea de ertfit. &pun rabinii evrei cum că lacobcumpărîndu"şi de la +sav întîieciunea, a luat şi 0aina cea de



ertfit, întru care după aceea l"a îmbrăcat maica sa Rebecca,cînd a furat lacob binecuvîntarea tatălui său. Deci aceastăcinste era de demult a celor întîi născui, ca adică prinaducerea ertfei să sluească lui Dumnezeu. +ar cînd a voit

Dumnezeu ca să despartă deosebit -reoia şi a ales la aceeaseminia lui #evi, cea înainte aleasă de lacob, după lepădarealui Ruben întîiul născut al lui lacob, pentru pricina care se vazice pe urmă, atunci a zis către oisi /lată 8u am luat pe#evii dintre fiii lui +srail, în locul a tot întîiul născut cedesc0ide pîntecele maicii sale $'umeri 3, 12). !u aceeaşi legeşi în seminia lui #evi, după Ar0ierei cel întîi fiu lua ar0ieria, precum după Aaron a luat ar0ierescul loc 8leazar întîiul născut

ai lui. ai ales de aceea era întîieciunea mare, că tatăl murind,întîi binecuvînta pe cel întîi născut al său cu osebită şi maialeasă binecuvîntare decît pe ceilali copii ai săi. %i seîmplinea acea binecuvîntare părintească spre cei întîi născuicu singur lucrul, precum s"a împlinit a lui +saac spre lacob. 7cinste ca aceasta a întîieciunii, nebunul +sav a vîndut"o luilacob pe o mîncare şi sa lipsit de începătorie, de ertfit şi decea mai mare binecuvîntare părintească.

+ar +sav a fost c0ip fiecăruia din noi păcătoşii, că precumacela pentru puină 0rană şi"a vîndut cinstea cea mare a2G3intîiet<ii, aşa tot omul păcătos pentru cea mică şi scurtădulceaă a păcatului, vinde pe cea negrăită şi nesfîrşitădulceaă a împărăiei cerului.întrebare lacob cumpărînd de la +sav întîieciunea, lucrulacela atît de cinstit şi de sfînt, oare n"a greşit cu păcatulcumpărării de cele sfinte $mai ales zicînd cu simonia);Răspuns '"a greşit, fiindcă nu ca pe o străină a cumpărat"oci c0iar pe a sa, adică pe cea înainte răpită şi"a răscumpărat"cluişi înapoi, căci în pîntecele de maică la întîieciune era e5înainte ales de la Dumnezeu şi înainte 0otărît precum grăieşte&fîntul Apostol -avel încă nenăscîndu"se ei, nici făcînd ceva bine sau ceva rău, ca cea după alegere 0otărîre a +u Dumnezeu,



să fie nu din lucruri, ci de la !el ce c0eamă, i s"s zis ei jadicăRebeccăi) că cel mai mare va slui celui mai mic precum s"ascris /-e lacob l"am iubit şi pe +sav l"am urît $Rom. 11). #acare apostolice cuvinte, &fîntul =ură de Aui scriind tîlcurile

grăieşte /ăcar deşi încă nenăscîndu"se acesta adică $lacob)cinstit era, iar acela $+sav) osîndit. -entrt că acest lucru este alînainte"cunoştinei, ca adică şi dir singure durerile , $maicii)să"i aleagă, ca să se arate Dumnezeiasca alegere, care dupăînainte 0otărîre şi dupF înainte cunoştină s"a făcut. +ar &fîntulAmbrozie, de lupta +u lacob cu +sav în pîntecele maicii spunecă de asemenea a fos cu săltarea lui loan >otezătorul în pîntecele maicii lui şi la fe lacob, ca şi mai pe urmă loan, în

pîntecele de maică s"a sfini $Despre !redină, !artea @). %iieşind +sav înainte din pîntecele de maică lacob îl inea decălcîiul lui, ca şi cum nelăsîndu"l pT acela să iasă înaintea sa.Deci înainte ales de Dumnezeu ş sfinit din pîntecele maicii,lacob întru întîieciune fiind, n"F greşit cu cumpărarea de celesfinte, cumpărîndu"şi luişi de 0 +sav întîieciunea, că nu preastrăină a cumpărat"o, ci c0iar pe T sa a răscumpărat"o pe careînainte i"o răpise +sav în pînteceli cel de maică.

6aptele anilor de la mia a treia şi suta a şasea$De la anul 3:44 la anul 3G44 de la idirea lumii) +storia>isericească în zilele dreptului +saac a fost i foamete pe pămînt precum şi mai înainte în anii lui Avraam. % voia +saac să seducă în 8gipt, după cum şi tatăl lui mai înaint în vremeafoametei s"a dus acolo. %i i s"a arătat lui Domni Dumnezeu poruncindu"i a nu se duce acolo în 8gipt, ci să s aşeze în pămîntul pe care îl va arăta lui şi i"a făgăduit că va 1 cu dînsulşi"l va binecuvînta pe el şi"i va înmuli sămîna lui c239stelele cerului, şi toate acele pări care se numesc ale lui!anaan şi ale -alestinei le va da seminiei lui, după cum s"a urat lui Avraam tatălui lui. Deci +saac prin porunca luiDumnezeu a mers în =0erara la Abimelec, nu la acela la care afost tatăl său Avraam, ci la moştenitorul lui, pentru că acela



era mai înainte de naşterea lui +saac, iar acest a în suta de ani avieii lui +saac, după cum mai pe urmă se va arăta. Acolo +saaca făcut aceea pe care şi tatăl mai înainte a făcut"o, că temîndusede cei răi oameni a numit"o pe soia sa sora lui.

Iara &f<ntă îii anii 3:4?de la6acerea l.tiiuii DLL",.,J / ,+ar Abimelec înştiinîndu"se bine cum că Rebecca nu soră, cisoia lui +saac este, l"a înfruntat pe el şi i"a zis lui !e ai făcutnouă aceasta, că puin de nu era să fie cineva din neamul meucu soia ta şi ai fi pus asupra noastră sminteală. %i a poruncitAbimelec poporului său zicînd 7rişicine se va atinge de acest

bărbat, sau de soia lui, vinovat va fi morii./Ai fi pus asupra noastră $sminteală) tot păcatul. întălmăcirea lui leronim aşa scrie /Ai adus asupra noastră.Asemenea sînt aceste cuvinte cu ale lui Abimelec celui maidinainte, care i"a2G:zis lui AvraamO pentru &arra !e ai făcut aceasta nouă; 7areîntru ceva i"am greşit ie, ca să pui asupra mea şi asupra

împărăiei mele păcat foarte mare; iar noi să luăm aminte iaaceasta !um că şi păgînii fiind înc0inători de idoli, măcar deşicurveau şi curvia n"o socoteau loruşi întru păcat şi prinaceasta se spurcau pe sineşi fără de înfrînare, însă celor ce cu preacurvia se atingeau de femeie străină, ştiau că mare păcateste şi"i face mare strîmbătate celui de aproape întru însoirealui şi cu poruncă de moarte îl îngrozea pe poporul său, ca laacest fel de păcat să nu îndrăznească+ar acum între creştini acea fărădelege, o, cît s "a înmulit5 %ide"abia se socoteşte întru păcat, pentru că muli neavînd fricalui Dumnezeu, fără de nici o înfrînare s"au dat la aceanecurăie, deci pentru unii ca aceia să se pună aici osocotină Anume cît de mare este păcatul preacurviei şi la cîterele se face pricinuitor;-entru păcatul curviei şi a preacurviei deşi ruşine este a



grăi şi a scrie, însă nevoie ne zace înainte şi datoria ne sileştecă se cuvine a pune doftoria boalefor celor înmulite, şi nu sănu ne griim de cei bolnavi. %i &fîntul =ură de Aur deşi întregînelept şi curat cu inima era şi se ruşina a grăi cele de ruşine,

sau a le scrie, că nu ieşea din gura fui cuvînt putred, însă cînda primit dregătoria învăăturii şi doftoria cea du0ovnicească casă tămăduiască întru oameni rănile cele sufleteşti, atunci şinevrînd scria şi grăia fără de ruşine pe acelea de care maiînainte se obişnuise a se ruşina. %i grăieşte către curvari şi preacurvari, zicînd /-rimii"mă oareşce şi necurat a grăi vouăşi a nu mă ruşina, nici a mă roşi, pentru că nu de voie acesteale fac, ci pentru aceia care nu se ruşinează pe cele de ruşine a

le face, prin cuvinte eu sînt silit a le, grăi... -entru că şidoftorul vrînd a scoate putreunea din răni, întîi pe degetelesale în rana bolnavului le bagă şi de nu mai întîi mîna cetămăduieşte nu se va spurca, nu este cu putină a tămădui. #afel şi eu, de nu mai întîi îmi voi spurca gura ceea cetămăduieşte sufletele sau patimile voastre, nu vă voi puteatămădui pe voi. -înă aici &fîntul =ură de Aur.Deci şi noi smeriii măcar din parte să ne facem următori

acestui mare învăător. %i pentru ca mai luminat să se aratecea mare greutate a păcatului preacurviei, mai întîi se cade aşti, cum că alta este curvia şi alta este preacurvia.!urvia este căderea celui slobod cu cea slobodă în păcatulcurviei, cînd amîndouă feele cea bărbătească şi cea femeiascăsînt neînsoii $neînsurai) cu legătura nunii nu sînt legai, dincare fiecare din ei îşi stăpîneşte pe al său trup, precumvoieşte.-reacurvia este căderea celui neslobod cu cea neslobodă.Adică, bărbatului celui ce"şi are legiuita sa femeie, cu femeiace are bărbat, sau celui slobod cu cea neslobodă, sau celeislobode cu cel neslobod, între care păcatul feei celei slobodese udecă curvie, iar păcatul celei neslobode se udecă a fi preacurvie. %i este preacurvia vătămare şi spurcare patuluicelui străin al său. !ă de vor fi amîndouă feele neslobode,



atunci amîndouă împreună cu cel străin şi pe al său pat îşispurcă,, nepăzindu"şi dragostea şi credina legiuitei sale2@1însoiri, şi calcă 0otarul legii, şi se udecă păcatul preacurviei

a fi mai mare decît curvia. !ă de este păcatul curviei a celor slobozi greu, pe trup şi pe suflet spurcîndu"l, pe Du0ul &fîntîntru sine mî0nindu"# şi alungîndu"#, pe mădulările sale caresînt ale lui (ristos răscumpărate cu a #ui cinstit &înge, le facemădulări ale curvei şi le înstreinează de împărăia !erului,după apostolicul cuvînt /Cot curvarul sau necuratul, nu aremoştenire întru împărăia lui (ristos Dumnezeu $8fes. :), cucît mai vîrtos cei neslobozi întru însoire fiind şi preacurves c,

din care orişicare asupra trupului lui nu are stăpînire, pentrucă, zice Apostolul /6emeia trupul său nu"l stăpîneşte, ci bărbatulF la fel şi bărbatul trupul său nu"l stăpîneşte, cifemeia $1 !or. B). !ăderea acestora mare şi greu păcat este,nu numai pe greutatea curviei şi a stricăciunii purtînd"o, ci şi pe nunta cea legiuită o vatămă şi o spurcă şi ocărăşte pe6ăcătorul şi -unătorul de #ege Dumnezeu. -entru că dinînceput a făcut Dumnezeu pe partea bărbătească şi femeiască

şi a zis /-entru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama saşi se va lipi de femeia sa şi vor fi amîndoi un trup5. Deci nuvor mai fi doi " zice (ristos " ci un trup şi ceea ce Dumnezeu aîmpreunat, omul să nu despartă $8fes. : şi atei 14). !ă cel cecurveşte desface aceea ce Dumnezeu a împreunat şi pe trupulcel unul îl tăie în două şi face strîmbătate Cainicei însoiri,ceea ce înc0ipuieşte nedespărirea >isericii lui (ristos, iar maivîrtos şi întru (ristos două firi. Aşadar, păcatul preacurviei îndoiteste mai mare decît păcatul curviei. ai grea este vinaaceluia, decît a acestuia, pentru că curvia numai două feeslobode spurcă, dar preacurvia nu numai la două strîmbătate leface, fiindcă precum s"a zis, cel ce preacurveşte şi patul preacurvei şi patul legiuitei sale soii spurcă. #a fel şi preacurva spurcă şi patul legiuitei soii a preacurvarului şi patul bărbatului său. -entru aceasta şi canonisirea



preacurvarului s"a pus de &fîntu5 asile ce5 are astfel!urvarului B ani, iar preacurvarului 1: ani $-rav. 2? şi 29).-reacurvia este asemenea furtişagului, pentru că şi aceastaîn taină se face precum şi furtişagul. Aşa pentru preacurvie

2GBdreptul +ov vorbeşte /'oaptea va fi ca un fur, oc0iul preacurvarului păzeşte întunericul zicînd 'u mă va vedeaoc0iul străin. %i acoperirea feei sale şi"a pus. 'oaptea a săpatcasa, iar peste zi s"a pecetluit pe sine $+ov 2@). -înă aici +ov.!i cu neasemănare mult mai mult este vina preacurvarului decîta furtişagului. !ă furul fură lucruri neînsufleite aur, argint şicelelalte, iar preacurvarul fură lucru însufleit pe femeia

aproapelui, fură legătura dragostei şi curăenia însoirii, ceeace este mai scumpă decît mii de aur şi argint. 6urul poate cuoarecare îndreptare a"şi apăra greşeala sa, punînd înaintenevoia, sărăcia, lipsa şi foametea sa, pentru care şi &cripturazice /'u este de mirare de se va prinde cineva furînd, fură pentru ca să"şi sature sufletul său cel flămînd $-ilde 2). Dar cel ce are pe a sa femeie legiuită şi preacurveşte, nici un fel deîndreptare nu poate să aibă, /ci pentru lipsirea minii pierzare

sufletului său îşi face. %i cu adevărat lipsirea minii este în preacurvar, că avînd pîinea sa, pe cea străină o caută, trece cuvederea pe izvorul cel curat ce"l are în casa sa, de noroiul celstrăin însetează, putînd pururea a fi îndestulat cu a saîmpreună vieuitoare, fără de păcat şi fără de primedie şi aoamenilor osîndire, pe cea străină o doreşte cu pierzătorul desuflet păcat şi cu atîta primedie lui şi altora şi cu a tuturor osîndire şi pri0ănire. /6urul nu vine " după cuvîntul8vang0eliei " fără numai să fure, să ung0ie şi să piardă $loan14). %i preacurvarul nu cu altfel de spop vine, fără numai săfure nunta cea străină, gata fiind şi a se bate de "l va găsicineva în lucrarea păcatului şi uneori şi ucidere se face dinamîndouă pările pentru acest fel de întîmplări.-reacurvarul pierde şi două suflete pe al său şi pe al aceleiacu care păcătuieşte, şi amîndouă se duc în veşnica pierzare.



!u mult mai mare este păcatul preacurviei decît al furtişag ului.+ar &fîntul =ură de Aur socoteşte că şi decît tîl0ăria mai reaeste preacurvia, zicînd /6iecăruia i"a dat Dumnezeu femeie şirînduială i"a pus firii de a se amesteca cu una, iar cei ce cu alta

se amestecă este $fac) călcare, tîl0ărie şi cămătărie, i ar maiales decît toate tîl0ăriile mai cumplită, că nu aşa pătimimdurere cînd ni se răpesc avuiile noastre precum cînd nunta nise fură $Crimitere către &olun). -înă aici =ură de Aur.-reacurvia este vrabă împotriva a însuşi lui Dumnezeu, căaşa strigă &fîntul Apostol lacob /-reacurvarilor şi preacurvelor, oare nu ştii că dragostea lumii acesteia estevrabă către Dumnezeu $lac. cap. @). !are este dragostea lumii

acesteia; Aceea preacurviile pe care le avei între voi. Deşilumea are întru sine iubirile cele neplăcute lui Dumnezeu, precum spre bogăii, cinste, spre măririle mîndrilor şi spre2G?slava deşartă, dar mai ales spre iubirea trupească în patimi şiîn poftele păcatelor şi întru nesaiul curviei cu totul estecufundată, care pe rînduielile legiuitei însoiri le calcă. Adicăacea preacurvească dragoste a lumii acesteia, vrabă este către

Dumnezeu, vrabă fiindcă legii lui Dumnezeu i se împotriveşte,rînduielile aceluia ie strică, 0otarele cele puse de el ie calcă şica întru nimic îl are pe -unătorul de #ege Dumnezeu, cel ce alăsat şi rînduit omeneasca însoire şi pe împreună petrecerea.Aşadar cît de mare păcat este preacurvia, fiecare poate să vadăşi să udece.-reacurvia este păcat atît de mare, încît nu este vrednică demilă. &ă auzim pe &fîntul =ură de Aur pentru dînsa grăind aşa$în /ărgăritare, !uvîntul al @"lea pentru împăratul 7zie)/Autătoare omului îi este dată femeia, ca pe firea ceea ce seturbează s"o afineze şi valurile poftelor să le astîmpere. Deci precum cîrmaciul cel ce în liman face înecare corăbiei, nu aflănici o milă, aşa şi omul cel ce după întărirea nunii spurcă patul altora, sau spre oarecare altă femeie cu poftă priveşte, nu2@3



va putea afla nici o îndreptare, nici către oameni, nici cătreDumnezeu. -înă aici =ură de Aur.lată acest sfînt a numit"o pe însoire /liman şi /alinarevieii omeneşti, care prin trupeştile pofte şi patimi ca şi cu

nişte valuri se învăluieşte. %i pentru ca să nu se cufunde în prăpastia iadului prin păcatele curveşti, să"şi aibă pe a saiubită soie şi legiuită, precum şi Apostolul sfătuieşte zicîndiar pentru curvie, fiecare să"şi aibă femeia sa, adică pentru casă se poată păzi de curvia cea cu alta s"o aibă pe a sa, şifiecare femeie să"şi aibă pe al său bărbat. Aşadar, de este omulîntru acest fel de liman şi alinare şi însuşi pe sineşi de a sa bunăvoie îşi face înecare, cufundîndu"se în preacurvii, unul ca

acela nu este vrednic de milă, nici de la Dumnezeu, nici de laoameni. !ă aşa udecă acel mare învăător al >isericii.-reacurvia nu se învrednicea de milă nici în #egea ec0e şide iertare, nici cu vreun fel de ertfe nu se curăea, nici nu s "a pomenit pentru aceasta în cartea #eviilor întru care se scrie cefel de ertfe pentru fiecare păcat să se aducă, deci pentru preacurvie nu era ertfă, nici curăire. Dar ce; -edeapsă de moarte5%i nu altfel întru acel popor se curăea şi se ridica, fără numai

prin pedeapsa morii, că aşa se scrie /7mul c e preacurveştecu femeia cu bărbat, cu moarte să moară şi preacurvarul şi preacurva $#evitic 2 4 ). %i iarăşi / D e va îndrăzni bărbatul a seculca cu femeia cu bărbat, amîndoi să se ucidă şi femeia şi pecel ce s"a culcat cu dînsa, ca să se ridice răul din +srail $Deut.2 2 ). Atîta de mare păcat este preacurvia. care de la nimeni nuse învredniceşte de milă. Deşi în Darul cel2G9 'ou s"a pus în -ravilele >isericeşti pocăină preacurviei, însănu după a sa oareşcare vrednicie, nici după ale sale nevoine şiosteneli,iertării şi milei se învredniceşte, că cine va putea sădea dreptăii celei Dumnezeieşti întocmai şi vrednică măsură pentru acest fel de păcate; !i după negrăita lui Dumnezeu bunătate, care întrece păcatele omeneşti, iertare luăm şi necurăim înaintea lui Dumnezeu, dar nu şi înaintea oamenilor. !ă



de va veni la arătare acest păcat înaintea oamenilor, nu se va putea curai de pri0ană înaintea lor în toate zilele vieii lor şidupă sfîrşit lungă vreme acea cădere a lui în păcat va petreceîntru pomenirea oamenilor, de care şi în -ilde pentru

preacurvar se scrie /!ă batocura lui în veac nu se va şterge$-ilde G).!ăror răutăi nu se face pricinuitoare preacurvia;-reacurvia, deşi întru arătare nu va veni, însă neîncetat o are pe munca ştiinei îniăuntrul său şi pe viermele ştiinei rozîndu"lneîncetat, mustrîndu"l, îngreuindu"l şi întru deznădăduireaducîndu"l.încă şi cu aceasta se munceşte preacurvarul, pentru că de

toi se teme, ca să nu fie văzut şi i se pare că fiecare ştie alsău lucru, şi de vede pe cineva grăind către altul încetişor, i se pare că pentru dînsul vorbesc şi îl clevetesc. %i întru adevăr &fîntul loan =ură de Aur grăieşte în /ărgăritare la dreptul#azăr şi bogat /!ă preacurvarul deşi pe nimeni nu va aveamustrîndu"l, nu încetează însuşi pe sine a se mustra îniăuntrulsău, pentru că dulceaa este vremelnică, iar durerea de"a pururea. 6rică din toate pările şi cutremur şi sfială şi temere

de însăşi umbrele se cutremură, de robii săi, de cei ce ştiu şide care nu ştiu şi de feele cele strîmbătăite temîndu "se îiînconură pe cumplita mustrare a ştiinei purtînd"o, însuşi desine fiind osîndit, nici cît de puin a se răsufla nu poate. !ă pe pat şi la masă, în tîrg, ziua şi noaptea şi în somn de multe orinăluceşte că este păzitor idolilor păcatului şi petrece viaa lui!ain, suspinînd şi tremurînd pe pămînt, şi nimeni nu ştie căîniăuntrul său are foc adunat. -înă aici =ură de Aur.-e aceasta o lucrează preacurvia cea nearătată, dar ceaarătată încă mai mult rău aduce. !ă venind întru arătare preacurvia, îi urmează mare ruşine, necinste, iuimea ceaneîmblînzită a bărbatului, căruia i"a spurcat patul şi femeia,mînie şi strigare cumplită, apoi pedeapsa cea vrednică dupădreapta udecată. întru început ruşine mare, că ce este decîtaceasta mai de ruşine, ca întru preacurvie să fie prins, mustrat



prin milocul poporului la udecată tras, toi privind şi rîzînd.Dar vei zice 'u este prins la însuşi, ci numai ştiut şi a "lmustra pe el nu este cu putină, că este bogat, cinstit dregător. 2B4

Răspuns Deşi nu este prins şi nu se poate a"l mustra pe el,însă cînd a venit întru arătare, atunci iată că a rămas neslăvitşi peste tot îl iau în rîs, îl osîndesc şi de rău îl grăiesc. &fîntulDavid în taină a greşit şi numai de singur proorocul 'atan lasingurătate a fost înfruntat $că cine altul îndrăznea a înfrunta pe împăratul;) însă de tot +erusalimul se ruşina şi zicea /Coatăziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazuluimeu m"a acoperit.

!i lăsîndu"i eu pe cei bogai şi cu cinstea şi cu dregătoriacinstii către poporul cel de obşte voi grăi. Deşi preacurvia nuva fi înfruntată, numai ştiută, nu puină ruşine aduce preacurvarului, încît nici în faa omului nu cutează a căuta el,nici cu prietenii a vorbi, lucrul cel înfruntat înaintea tuturor, o,de cîtă ruşine se umple5 !ă de multe lucruri ne obişnuim a neruşina de cuvîntul cel putred, de lucrul cel mincinos înainteaoc0ilor omeneşti, de cea necinstită golire a trupului şi de altele

asemenea acestor întîmplări, dar nu socotesc ca să fie maimare ruşine decît păcatul curviei, cel înaintea tuturor înfruntat.!ă pe cîtă este mărimea pe atîta este şi necinstea şi luarea înrîs, că de muli este defăimat, batocorit, mustrat, ocărît şi detoi preacurvar şi curvar numit şi scuipat5 %i mai bine îi eraomului acela a nu se naşte decît întru acest fel de ruşine şinecinste a fi. !ă mînia bărbatului a cărui femeie i"a preacurvitce nu"i face preacurvarului; Răcneşte, bate, împunge, la udecată îl trage, se eluieşte, udecată şi muncă fără decruare cere asupra vrămaşului său şi de i"ar fi fost lui cu putină, c0iar mădulările lui le"ar fi zdrobit şi smuls. După cumşi în -ilde G se scrie /-lină de mînie este rîvna bărbatului ei şi2@:nu"i va fi milă de preacurvar în ziua udecăii, întru aceavreme mult mai ticălos este preacurvarul decît tîl0arul. /!ă



tîl0arul de va fi prins, de şapte ori va plăti zice &criptura tot la-ilde, şi toate averile sale dîndu"le se va răscumpăra pe sine.+ar preacurvarul nu va putea sc0imba nici cu o plată mînia bărbatului, căruia i"a spurcat patul şi cu multe daruri nu se va

putea desface. !ă omul la toată strîmbătatea ce i s"ar face luide la cineva, poate să fie rugat, iar întru însoire fiindstrîmbătăit nicidecum nu va putea fi îmblînzit. %i mai culesnire poate preacurvarul să milostivească pe Dumnezeu prin pocăina cea adevărată şi prin lacrimi decît pe bărbatul acela acăruia femeie i"a preacurvit. !ă ce va putea da bărbatului pentru spurcarea femeii, cînd aceasta cu nimic nu se poaterăsplăti niciodată, însă şi soia cea legiuită înstiinîndu "se de

preacurvia bărbatului său, ce nu face; -lînge, se tînguieşte, înfaă îl mustră, de rîvna inimii se rupe şi dragostea cea spredînsul cu totul o pierde.%i se întîmplă în alte femei şi aceasta, că unele din pizma ceo au asupra bărbailor lor pentru preacurvie şi ele însele sededau la" preacurvie, iar altele şi moarte le fac bărbailor lor.&crie +ustin +storicul că împăratul Dimitrie al !irmeiului, frateîmpăratului Antigon al acedoniei, fiindcă preacurvea cu

soacra sa ce se numea Arsinoia $împărăteasa a celui ce muriseîmpărat Ag0is al !irmeiului) a pierit de femeia sa eronica,fiica lui Ag0is Arsinoi, că aceea văzînd pentru lucrulfărădelegii ce se făcea în taină, căuta vreme şi a gătit ucigători bărbai puternici. %i cînd împăratul noaptea tăinuindu"se defemeia sa, a mers la soacra sa, iar femeia lui simind aceea, aluat cu sine pe ucigătorii ce"i gătise şi a mers în urma lui şiafiîndu"l pe el întru lucrul acela, l"a ucis pe el. !litemnestra,femeia lui Agamenon împăratul grec, cînd se afla în ceata deostaşi ai cetăii, auzind de dînsul că pe oarecare fecioară ce orobise, cu numele (risis, a iubit"o şi preacurveştc cu ea, deciumplîndu"se de rîvnă şi de mînie s"a dat şi ea la preacurvie cuoarecare 8g0ist. %i cînd Agamenon de la cetate s "a întors încasa sa a mers la bale, atunci !litemnestra cu preacurvarul săuunindu"se, l"a ucis pe el. !i mai pe urmă şi însăşi ea de



feciorul său 7rest ce răzbuna moartea tatălui său a fost ucisăFla fel şi preacurvarul ei a fost ucis împreună cu dînsa.#a area 8gee este un ostrov ce se numeşte #emnos, avîndtîrg şi sate, acolo de demult s"a întîmplat un lucru ca acesta.

'işte oameni mergînd cu corăbii la pările cele mai cuapropiere, prin năvălirea ostăşească au robit mulime de femeişi de fete şi ducîndu"le în casele lor preacurveau cu ele,lăsîndu"şi femeile lor. Deci unindu"se toate femeile lor întresineşi, şi"au ucis noaptea pe bărbaii lor, fiecare ucigîndu"şi încasa sa pe bărbatul său împreună cu preacurva cu caredormea. După aceea cu mînie mai mare umplîndu"se, au ucis petoată partea bărbătească în ostrovul acela necruînd nici pe fiii

lor şi de"abia după multă vreme iarăşi au primit bărbai de laalte cetăi.N 2@GM Multe c0ipuri de acestea se află în +storii, că rîvna femeilor pe bărbaii lor ce curveau i"au stins cu feluri de mori din pămîntul celor vii. Acest fel de rele preacurviei urmează5După toate acestea, preacurviei celei la iveală arătate şi date udecăii, cea cuviincioasă muncă şi cel mai de pe urmă rău îi

urmează. -entru că acest fel de păcat nu este cu dreptul a nu fimuncit, după cum şi &criptura grăieşte /Au doară va ascundecineva foc în sîn şi nu"şi va arde 0ainele sale; 7are umbla"vacineva pe cărbuni de foc şi nu"şi va arde picioarele sale; Aşacel ce intră la femeia cu bărbat nu va fi fără de muncă $-ildeG). %i care muncă i se cuvine preacurvarului; De va fi după2B2dreapta udecată, numaidecît pedeapsa morii va purta. -entrucă de mult cu feluri de mori erau muncii preacurvarii. în#egea lui oişi s"a poruncit ca, cu pietre să se ucidă bărbatulşi femeia care întru preacurvie se află. De i şe întîmpla laoarecare femeie să fie în păreri de preacurvie de la bărbatulsău, i se da ei de la preoi apa urămîntului să bea după cumscrie la 'umeri :. %i de era vinovată păcatului, i se rupeau celedinlăuntrul ei. în neamurile cele de demult mai înainte de #egea



iui oisi, şi luda fiul lui lacob a udecat"o pe nora sa spreardere. 7pilie care şi acrin era şi împăratul Romei a poruncitca preacurvarul şi preacurva, legîndu"i la un loc să"i arunce înfoc. August Ciberiu, Dometian, &ever şi Aurelian au lăsat

pedeapsa la preacurvari întru acest c0ip !a două vîrfuri de co " paci os plecîndu"se să lege picioarele omului celui vinovat păcatului de dînsele şi să dea drumul copacilorF la fel îi făceaşi femeii celei vinovate. !ă la doi copaci plecai îi lega picioarele şi aşa de acei copaci se rupeau trupurile lor. +ar laali împărai ai Romei au lăst, ca de"şi va găsi bărbatul pefemeie cu altul curvind, pe amîndoi pe preacurvarul şi pe preacurva fără de nici o temere să"i ucidă.

&inedie, împăratul grecilor celor de demult, a dat lege ca, cusecurea să se taie capul bărbatului şi a femeii ce se prindeauîn preacurvie. Acest fel de c0ip al udecăii a arătat asuprafiului său ce căzuse în acest păcat, că nu şi"a cruat nici pesîngele său. în Arabia şi la pări totdeauna cu moarte erau pedepsii preacurvarii. &aHonii cînd încă erau întru înc0inarede idoli, pe preacurva o făceau de"şi punea singură ştreangulîn grumazi şi spînzurîndu"se să se gîtuiască, pe al cărei 0oit

arzîndu"l, pe preacurvar îl spînzurau deasupra acelui foc.+ar celelalte popoare măcar deşi nu dădeau morii pe nişte păcătoşi ca şi aceia, însă nu fără de grea pedeapsă îi lăsau peaceia. 8giptenii bătîndu"i cu toiege 1444 de lovituri îi dădeau,iar preacurvei nasul îi tăia. !umanii pe femeie punînd"o goalăcălare pe măgar prin toată cetatea o purta, bătînd"o. >razilienii pe femeile cele ce se aflau în preacurvie, sau le ucideau, sauca nişte roabe le vindeau. +ar la alte locuri nasul şi urec0ilefemeilor le tăiau, iar bărbailor celor preacurvari pe mădulărilecele ascunse. %i altele multe cumplite şi feluri de pedepse şimunci în feluri de ări preacurvarilor li se dă.însă acum întru creştini fiind atîta de multe astfel de păcate,n"au nici o pedeapsă de moarte, nici măcar puină certare, fărănumai însuşi Dreptul *udecător Dumnezeu are să"i pedepsească în veacul ce va să fie. !i şi în acest veac oare nui



pedepseşte; !ă atîtea necazuri se fac peste tot şi pentru ce;-entru păcatele noastre ne bate răzbunarea lui Dumnezeu, şi2B3noi nu voim să ne cunoaştem vinovăia noastră şi să ne

pocăim.-entru acest fel de răzbunare Dumnezeiască şi Abimeiectemîndu"se ca să nu vie asupra împărăiei lui a zis către +saac/De ce ai făcut aceasta; !ă erai să aduci asupra noastră m are păcat. !ă dacă pentru preacurviile cele făcute în taină vinerăzbunarea iui Dumnezeu asupra împărăiei şi popoarelor, dar ce va fi pentru fărădelegea cea la arătare; -e toate acesteasocotindu"le oamenii cei ce întru însoire petrec, bine este a

asculta de sfătuirea folositoare a lui &olomon /6iule, bea apădin vasele tale şi din izvorul fîntînii tale şi nimeni străin să nuse împărtăşească cu tine. +zvorul apei tale să fie al tău şi teveseleşte cu femeia cea din tinereile tale, cerbul dragostei şi puiul de cerb al darurilor să vorbească cu tine şi să "i urmezeie şi să fie cu tine în toată vremea. &ă nu te biruiască poftastrăinei frumusei, nici să te vînezi cu oc0ii tăi $-ilde G)./-etrece"i viaa cu femeia ta pe care ai iubit"o în toate zilele

tinereilor tale, că aceasta este partea ta în viaa ta $8ccl. 9).-etrecînd +saac în =0erara şi"a semănat sămînă în arinilecele cumpărate şi secerînd a aflat în anul acela roadă însutită$6ac. 2G). %i i"a fost lui acea roadă cu minune prinDumnezeiasca binecuvîntare iar nu a arinilor g0erarilor rodirea, pentru că numai lui unuia i"au rodit arinile, dar a=0erarilor a niciunuia. %i de aici s"a făcut pricină de pizmă. !ăvăzînd poporul pării aceleia că i"a binecuvîntat Dumnezeu pe+saac cu îndestularea pîinii şi cu cirezi de vite, au început a"lzavistui şi împreună rău a"i face lui. !ă fîntînile cele ce tatălsău le săpase mai înainte cînd petrecea în =0erara le "auastupat ei cu pămînt.%i a zis Abimeiec către +saac Du"te de la noi, că eşti mai cu putere aici decît noi.%i s"a dus de acolo +saac şi s"a aşezat la marginea



pămîntului =0erarilor într"o vale, unde erau de mai înaintefîntîni săpate de tatăl său Avraam cînd petrecuse acolo şi dupămoartea lui le astupase cu pămînt filistenii. -e aceleaşi fîntîniiarăşi le"a săpat +saac şi le"a curăit. &ăpînd fîntînile acelea a

aflat o fîntînă de apă vie. %i nici aşa nu avea pace +saac dezavistnici, că păstorii g0erarilor năvălind acolo cu turmele lor se sfădeau cu păstorii lui +saac, zicînd A noastră es te apa. %ia numit +saac numele acelei fîntîni /&trîmbătate, pentru căstrîmbătate îi făceau g0erarii lui.N 2@?M M%i dînd loc mîniei omeneşti, s"a mutat de acolo şi a săpataltă fîntînă, dar şi pentru aceea a fost ceartă între păstorii

g0erarilor. %i a numit numele acelui loc /rabă.utîndu"se şi de acolo a săpat a treia fîntînă şi n"a mai fost" 2B@ceartă potrivnică şi i"a dat numele de /#ărgime, zicînd Acumne"a lărgit pe noi Domnul pe pămînt. După aceasta i s"a arătatlui Dumnezeu la 6întîna *urămîntului şi i"a zis 8u sîntDumnezeul tătîne"tău Avraam, nu te teme, cu tine sînt şi te voi binecuvînta şi voi înmuli sămîna ta pentru Avraam tatăl tău.

Deci +saac după acea vedenie a zidit acolo Altar lui Dumnezeuşi a c0emat 'umele Domnului cu rugăciune şi cu ertfă şi şi"a pus cortul său acolo. %i a venit la el Abimelec cu boierii săi pentru împăcare şi l"a ospătat +saac prieteneşte şi s"a întărit pacea între +saac şi Abimelec împăratul g0erarilor la 6întîna*urămîntului lîngă care şi părinii lor se împăcase. Deci acolo+saac petrecînd, +sav fiul lui de @4 de ani fiind şi"a luat lui douăfemei din fiicele cananeilor fără binecuvîntarea părinilor săi şiîntristat a fost +saac şi Rebecca pentru că nurorile lor erau nucu bun nărav şi erau necredincioase, ca unele ce erau dincredina înc0inătorilor de idoli, şi în rele năravuri născute şideprinse. #e mî0neau femeile lui +sav pe soacră şi pe socrul lor cu năravurile lor./A aflat întru acea vreme rod însutit. De mirare este aceastacă în vremea foametei şi în anul nerodirii în pămînt &trăin, nu



întru al său, ci în pămînt cumpărat şi"a semănat seminele+saac, adunînd rod însutit, cînd arinile tuturor lucrătorilor de pămînt g0erari au adus foarte puine roade. Deci de unde acelearini cumpărate ale lui +saac au primit atîta putere spre

aducerea de roadă; &ă luăm aminte &cripturii ceea ce pentru+saac zice /A aflat în anul acela rod însutit, rod al orzului şitot grîul arinii, că l"a binecuvîntat pe el Dumnezeu, lată puterea pămîntului celui roditor, Dumnezeiasca binecuvîntarecea spre +saac, că l"a binecuvîntat Dumnezeu5 Deci noi să luămaminte, cît de bine roditoare este arina cea cu Dumnezeiască binecuvîntare.De aici să se învee creştinii cei lucrători de pămînt care

întru sudoarea feei îşi mănîncă pîinea lor, ca mai întîi cu toatăsîrguina să se silească a fi vrednici de Dumnezeiasca binecuvîntare, de voiesc să"şi aibă arinile lor bine roditoare.!ă obişnuit este pămîntului a face roadă cînd este bun şi binelucrat şi cu bune semine semănat cu rouă şi cu ploaiecerească îndestul adăpat şi cu călduroase raze ale soareluiîncălzit şi cu bună prefacerea văzdu0urilor păzit, însă cîndDumnezeiasca binecuvîntare nu va fi, toate acelea puin aută.

Ende locuia dreptul +saac în vremea cea de demult în=0erara, le erau tuturor un pămînt, toi deopotrivă se osteneauîn lucrarea pămîntului, în arături, în semănături, fucrîndu"şifiecare arinile sale precum se cuvenea. Cuturor de obşte le eravăzdu0ul, de obşte ploaia şi roua, de obşte soarele cel ce2B:deopotrivă străluceşte asupra celor răi şi asupra celor buni,însă numai arinile lui +saac au adus rod însutit, iar celelaltedeşi mai cu vlagă decît ale lui +saac erau, însă au fost lipsitede roade. -entru ce; -entru că cei ce lucrau pe ele nu seînvredniciseră Dumnezeieştii binecuvîntări precum seînvrednicise +saac. -entru aceea şi arinile acelea neroditoares"au făcut, iar a acestuia bineroditoare, că l"a binecuvîntat peel Dumnezeu. -entru ce dar pe acesta l"a binecuvîntatDumnezeu întru ostenelile lui cu pămînteştile roduri, iar pe



aceia nu; -entru aceasta că el era drept, iar aceia păcătoşiFacesta plăcut lui Dumnezeu, aceia mînietori de DumnezeuFacesta era credincios rob al Domnului, iar aceia înc0inători deidoli fiind, erau robi ai dracilor. Acesta era iubit lui Dumnezeu

pentru viaa lui cea îmbunătăită, iar aceia erau urîi lui Dumne "zeu pentru lucrurile lor cele fărădelege şi spurcate, pentruaceasta Dumnezeu pe acesta ca pe un vrednic l"a binecuvîntat,iar pe aceia ca pe nişte nevrednici i"a lepădat. Rodesc dar arinile acestuia, iar ale acelora petrec fără de roadă.#uai dar aminte la aceasta, lucrătorilor de pămînt creştini5oii să fii binecuvîntai în ostenelile voastre şi întru sudoareafeei voastre; 6ii drepi şi lui Dumnezeu plăcui, precum +saac

a fost drept şi iui Dumnezeu plăcut şi vei fi binecuvîntai curodirea arinilor voastre, precum şi acela a fost binecuvîntat.!ă binecuvîntarea Dumnezeiască atîta de roditoare arină este,întrucît credincioşilor &ăi robi şi plăcui, uneori şi fără deosteneala cea prin lucrarea pămîntului, itniele le umple.&ă se pomenească aici un lucru ca acesta din viaa!uviosului Ceodosie cel are, cel ce"şi avea lăcaşul său cuviaa de obşte în -alestina +erusalimului, obicei îi era

cuviosului a merge la >etleem pentru rugăciune, iar odatăvoind de osteneală a se odi0ni, s"a abătut din cale în lăcaşulcuviosului arcian, iar ei cu dragoste primind pe dorituloaspete, dar nu avea el cu ce să"i ospăteze pe ei că nu era ladînsul în vremea aceea nici pîine, nici grîu. %i după îndestulatăvorbă du0ovnicească, cînd era vremea mesei, a poruncitarcian ucenicilor săi ca fierbînd linte, sa le pună lor înainte.Deci înelegînd Ceodosie atîta a lor sărăcie, a poruncitucenicilor săi ca pîinile sale cele la drum luate scoîndu"le dintraistă să le pună lor înainte. +ar mîncînd ei a zis cuviosularcian către cuviosul Ceodosie /&ă nu te superi, părinte, căflămînd ospă v"am gătit, nici nu ne ocărî pe noi că nu v"am pus înainte pîine, că sîntem foarte lipsii şi grîu nicidecum nuavem. Acestea zicîndu"le ei, minunatu Ceodosie căutînd la barba lui arcian a văzut un grăun de grîu neştiut de unde



căzuse, pe care cu dreapta sa încet şi liniştitor luîndu"l cu faăZ 2BGveselă zîmbindu"se a zis lată grîu, cum dar zicei că grîu nuavei; +ar fericitul arcian pe grăunul din barba sa, cu bucurie

l"a primit din mîinile lui Ceodosie, ca pe oarecare sămînă bineN 2:4M Mroditoare şi a poruncit să"l ducă în 0ambar crezînd că cu binecuv<ntarea &fîntului Ceodosie fără de ostene ală va aducerod mult, mai mult decît arinile cele lucrate, care a şi fost. !ădupă ducerea iui Ceodosie, a doua zi ucenicii lui voind adesc0ide uşile 0ambarului $atîta se umpluse de grîu) încît niciuşile n"au putut să le desc0idă. Deci a trimis arcian către

!uviosul Ceodosie vestindu"i lui pentru minunea ce se făcuse,şi"i mulumea lui pentru înmulirea grîului. +ar !uviosul arăspuns 'u eu, ci tu, părinte, ai înmulit grîul, pentru că din barba ta s"a luat grăunul.+ar nouă ni se cuvine a şti cît de bună este arinaDumnezeieştii binecuvîntări, cum Dumnezeu îi îndestulează pe plăcuii #ui cu îndestulată 0rană, pe cei ce mai întîi cautăDumnezeiasca împărăie şi dreptatea #ui. %i dacă fără de

lucrarea pămîntului acea arină " a Dumnezeieştii binecuvîntărizic " ştie rod a aduce, cu cît mai vîrtos lucrătorilor de pămîntmai multă roadă le va aduce, fără numai lucrătorii de pămîntmai întîi de se vor sîrgui a plăcea lui Dumnezeu, cu dreaptă şiîmbunătăită viaa lor.Au pizmuit asupra lui +saac filistenii, pentru că l"a binecuvîntat Dumnezeu pe robul &ău cu îmbelşugarea pămînteştilor bunătăi şi s"au pornit cu zavistie lucrătorii păriiaceleia. !ă unde i se dau cuiva Dumnezeieştile Daruri, acolo şizavistia omenească creşte. %i au început oamenii cei răi cadreptului întru fîntîni a"i face rău, ca neavînd apă, să"i omoareoamenii lui ş i dobitoacele şi să"i izgonească pe ei de la dînşii,ca să nu"i vadă pe ei oc0ii lor. 'u rabdă oc0iul zavistnicului casă vadă îmbelşugare şi bunăstare celui străin. &fîntul Davidzicînd pentru dreptul om aceasta /!ă cornul lui se va înăla



întru slavă $-salm 111) îndată aduce /-ăcătosul va vedea şise va mînia, cu dinii săi va scrîşni şi se va topi. !ornul slaveişi al bunei norociri împunge oc0ii zavistnicilor, cărora binelecel străin le este a"i munci, că boleşte cu inima şi se munceşte

cînd vede buna norocire a aproapelui.%i mi se pare mie că Domnul Dumnezeu pe plăcutul său +saac putînd cu îndestulare în vremea foametei ori şi la care loc a "l0răni, l"a trimis înadins în pămîntul g0erarilor pentru ca penecuraii g0erari pe care"i muncea atunci cu vremea foametei pentru păcatele lor, încă prin aceasta să"i mai muncească, carobul #ui să adune îndestulat seceriş pe acelaşi pămîntînaintea oc0ilor lor a celor zavistnici din care ei cu multă lipsă

au secerat. !ăci cînd Domnul pe dreptul &ău cutoate2BB bunătăile l"a umplut, atunci acelor oameni păcătoşi le"a făcutmunca, că le"a dat lor pricină spre zavistie, ceea ce munceadinlăuntru inimile lor cu nesaiul.%i în 8gipt aceeaşi a făcut după aceasta, că bine făcînd poporului &ău, îi muncea pe faraoniteni, că aşa se citeşte în

-salmi /A întors inima lor ca să urască pe poporul &ău$-salm 14@). -rin ce a întors; 7are i"a silit pe ei a fi răi; &au iaînvăat pe dînşii spre rău; 'icidecum. !ă nu voieşte Dumnezeuca cineva din oameni să fie rău, nici nu povăuieşte pe cinevaspre rău. !um dar a întors inimile lor ca să urască pe poporul&ău; &ă citim cuvintele sti0ului celui mai dinainte /A înmulit pe poporul său foarte şi l"a întărit pe el mai mult decît pevrămaşii săi, şi a întors inima lor şi celelalte, lată arătat sevede că ce şi cum l"a întors, cu facerea de bine, pe care ofăcea poporului &ău. -rin aceasta a întors inima egiptenilor spre urîciune, nu"i făcea 8l pe ei a fi în acest fel, care dinfireasca lor răutate urau pe poporul lui Dumnezeu, ci pricinădîndu"le lor spre mai mare urîciune, bine făcînd poporului &ău,crescîndu"l, înmulindu"l, întărindu"l. Aşa unul din tîlcuitoriluminat pe aceasta o arată /'u egiptenilor le făcea rău, ci



binele poporului &ău prin care răii cu lesnire puteau a se ridicaspre zavistie, că darea lui Dumnezeu se grăieşte că a întorsinimile lor spre urîciune.%i văzînd egiptenii pe poporul lui Dumnezeu înmulindu"se,

întărindu"se şi de la Dumnezeul cel înalt binecuvîntîndu"se, serupea întru inimile lor, se munceau cu zavistia şi din zavistiespre urîciune şi mînie s"au ridicat şi prin greutatea lucrului auînceput a"i munci pe ei. !ă muncă este celor răi cînd văd căeste cineva întru cele bune şi sînt bucuroşi ca de viu să "lîng0ită pe dînsul. unceau egiptenii pe poporul pe care "l urau,dar nu mai puin se munceau şi ei înşişi cu zavistia, că pe cît îismereau pe dînşii, pe atîta se înmulea şi se întărea foarte

repede. !ă poporului lui Dumnezeu îi era muncă lucrul8giptului, iar zavistnicilor lor egipteni le era muncă pentruînmulirea cea multă şi întărirea poporului lui Dumnezeu. !idumnezeiescul popor nebiruit a rămas şi cu preaslăvire din8gipt a ieşit, iar egiptenii cu zavistia lor în sfîrşit au pierit, pentru că"l pierde zavistia pe acela în a cărui inimă s"aînmulit. !ă pizma se aseamănă cu molia care din 0aine senaşte şi aceleaşi 0aine le mănîncă, că şi aceea mănîncă inima

întru care s"a născut. &fîntul -rooroc +saia pentru multa milă şiautor ce a aflat de la Dumnezeu, înaintea feei pizmuitorilor săi lăudîndu"se, a adaus a zice către ei /Coi voi ca o 0aină văvei învec0i şi ca de o molie vă vei mînca. !ă voi prin zavistievă mîncai şi întru sfîrşit avei a vă mînca $+saia :4). ică sevede2B?molia, dar 0aina oricît de frumoasă o strică. 'evăzută este şizavistia ceea ce în inimă se ascunde, ca şi cum ar fi fost unlucru mic, dar mult vatămă sănătatea şi mîntuirea omului.atămă sănătatea, că zavistnicul mîncîndu"se şi rupîndu"seîntru cele dinlăuntru ale sale pentru binele aproapelui, slăbeştecu sănătatea uneori şi întru neputină cade din zavistia cea peste măsură. atămă mîntuirea pentru că unul ca acela, de va petrece întru zavistie fără de pocăină pînă la sfîrşit, nu poate



fi mîntuit, după mărturia Apostolului către =alateni $=al. :)N 2:2M Mcarele scriind lucrurile cele rele, adică necurăia, sluirea deidoli, farmecele, vraba, mînia, eresul şi celelalte, între care a

adaus şi zavistia cu uciderea împreună şi celelalte./A venit către ei Abimelec din =0erara. Aceasta "i de mirare,că Abimelec împăratul =0erarilor cel ce era cuprins de zavistiecu poporul său, nerăbdînd pe +saac a petrece în pămîntul săuşi a"i vedea îmbogăit prin Dumnezeiasca binecuvîntare, l"aizgonit pe el zicîndu"i /!ă mai cu putere eşti aici decît noi,acesta mai pe urmă a venit cu boierii săi către +saac, lîngă6întîna *urămîntului petrecînd, să caute împăcare şi dragostea

aproapelui zicînd /&ă facem urămînt între noi şi între tine, şiaşezămînt între noi şi tine, ca să nu ne faci nouă rău. !uadevărat de mirare este, că fără de război şi fără de armedreptul pe învrăbitorii săi zavistnici i"a înfricoşat, i"a biruit şiîntru supunere luişi i"a adus, întru a căuta ei pace şi milă de ladînsul, ca să nu le facă lor vreun rău.+ar noi să vedem cu ce a biruit acel drept pe zavistnicii săi şiasupritorii săi; !înd vom lua seama petrecerii lui +saac ceea ce

a fost în =0erara, vedem că g0erarii ce"l urau pe dînsul i"auastupat fîntînile lui cu pămînt şi"l alungau pe acela de ia dînşii,iar ei nimic zicîndu"le s"a dus din cetatea lor. %i nu este demirare aceasta că fiind străin în cetate străină nu"i era lui cu putină a le grăi lor împotrivă. +ar aşezîndu"se el mai departe înmarginea pămîntului lor într"o vale, unde au fost fîntîniletatălui său Avraam şi după moarte de filisteni astupate, acolosăpînd el o fîntînă a tatălui său şi curăind"o şi apă vie întru eaafiînd, iarăşi păstorii g0erarilor au început a"l asupri, că secertau cu păstorii lui zicînd /A noastră este apa. -utea acolo+saac să se împotrivească lor, fiindcă nu mai erau aproapeg0erarii şi fîntîna era a tătîne"său, însă nimic lor împotrivă nule"a grăit, s"a dus de acolo dînd ioc mîniei lor, la alt loc maideparte şi o fîntînă a tatălui său ce era mai departe astupatădestupînd"o şi curăind"o şi apă bună afiînd, a început a



petrece lîngă ea. Dar şi acolo au năvălit asupra lui zavistnicii păstori ai =0erarei asuprindu"l şi de ia fintînă izgonindu"l.-utea dar acolo +saac nu numai cu cuvîntul, ci şi cu război a li2B9

se împotrivi lor şi a"şi răzbuna strîmbătatea sa, ca unul ce aveafeciori de casă muli, din care unii din aceia erau vii, care cutatăl său Avraam au fost asupra împăratului !0edarlaomer casă"l scoată pe #ot din robie. %i nu cu neputină îi era lui +saac,celui de Dumnezeu binecuvîntat, cu feciori de casă înmulit anu bate tot pămîntul g0erarilor care nu era mare. însă nimic deaceasta făcînd, drept fiind şi blînd şi răbdător şi fără derăutate, că nu numai pe cineva n"a strîmbătăit, ci şi cu nimic

cu ceva n"a voit a mînia, lăsînd mai vîrtos şi pe al său, s"asălăşuit şi de acolo mai departe. Atunci Abimelec cel ce eraîmpărat unei cetăi a g0erarilor venind către dînsul cerea pace.+ar nouă de aici arătat ne este a vedea cu ce &fîntul +saac a biruit pe ai săi învrăbitori; !u blîndee, cu răbdare şi cunerăutate, că acelea răbdîndu"le, blîndeea lui şi nerăutatea auînfricoşat pe împăratul g0erarilor şi pe supuşii lui şi s "auspăimîntat, ca nu cumva bărbatul cel puternic şi întru norodul

său împuternicit, avînd luişi autor pe Dumnezeul său, se vascuia spre răsplătire şi va ridica asupra lor război şi ceea ce+saac nici în gîndul său nu avea, ei de aceea se cutremurau şi pentru aceea cu supunere a venit către el.7, puterea biîndeei şi a răbdării şi a nerăutaii celui drept5!ă blîndeea cu nerăutatea şi cu răbdarea, fără de mînieînfricoşează, fără de armă biruieşte, fără de într"armaregoneşte pe ai săi pizmaşi. !are întru Apocalips se arată întruacel iel, pe care &fîntul loan 8vang0elistul răpit fiind cuDu0ul l"a văzut. !ă a văzut &caunul cei Dumnezeiesc şi peDumnezeu !el ce întru negrăită slavă şedea pe el, în a căruidreaptă era o !arte a neştiutelor lui Dumnezeu Caine, pecetluită cu şapte pecei şi îngerul -uterii propovăduia cuglas mare zicînd /!ine este vrednic a desc0ide !artea şi adezlega -eceile ei; %i nimeni nu se afla nici în cer nici pe



pămînt $Apoc. :). %i a început &fîntul loan a plînge /8u " zice" am plîns mult. -entru ce; -entru că nimeni nu s"a aflat vrednica desc0ide şi a citi cartea, nici a căuta spre ea. Enul dar din bătrînii cei ce stăteau împreurul &caunului lui Dumnezeu,

mîngîind pe loan cel ce plîngea, îi zice /'u plînge că iată a biruit #eul, cel ce este din seminia lui iuda, din rădăcina luiDavid, acela este vrednic a desc0ide !artea aceea şi a dezlega peceile ei. Auzind noi cuvîntul acela /lată #eul să întoarcemcătre Dînsul oc0ii noştri cei de gînd şi să vedem ce fel de #eueste acela; %i iată vedem $deşi nu cu atîta luminat şi străbă"tător oc0i al minii precum acela) între scaun şi între patruvieuitoare şi între bătrîni stînd, ca şi cum ar fi ung0iatF Acela

venind a primit !artea din Dreapta !elui ce şedea pe &caun şiîndată cele patru vieuitoare şi 2@ de bătrîni au căzut înaintea2?4ielului, înc0inîndu"se #ui şi au cîntat cîntare nouă zicînd/rednic eşti a primi !artea şi a desc0ide peceile ei, pentru căCe"ai ung0iat şi ne"ai răscumpărat pe noi Domnului prin&îngele Cău.#ăsînd dar noi a cerceta $ca să nu se lungească cuvîntu5)

pentru !arte şi pecei, numai pentru ielul acela să luămaminte. De mirare este ceea ce s"a zis /lată #eul; ci am văzutnu #eu, ci iel, nume de #eu iar c0ip de iel. %i iarăşi !0ip alielului şi putere a #eului, /lată a biruit #eul. %i nu este demirare că #eul biruieşte pe cineva pentru că el este împărat alfiarelor, puternic, groaznic, răpind şi răcnind, şi nu numaifiarelor ci şi oamenilor înfricoşat. Dar întru miel care "i puterea,care"i spaima, pe cine răpeşte şi ce fel este a lui răcnet şi cinese teme de el; !um dar şi pe cine poate el birui; !i ca mailuminat să putem înelege puterea şi viteia ielului să mergemcu &fîntul loan 8vang0elistul la nisipul mării şi să vedem luptalui, cu ce fel de vrămaşi şi cum se luptă. /%i am stat pe nisipulN 2:@M Mmării şi am văzut o fiară ieşind din mare şapte capete şi zececoarne. Am văzut pe altă fiară ieşind din pămînt avînd două



coarne. -e altă fiară înfricoşată întru adînc $Apoc. 13,1?).Acestea toate s"au adunat spre război. &ă vedem dar împotrivacui voiesc a ridica acestea război; &ă"+ auzim pe înger grăindcătre loan /Aceştia cu ielul lui Dumnezeu voiesc a face

război. +arăşi de mirare5 Acest fel şi atîta de înfricoşate fiareasupra unui miel se într"armează. 7are pe un miel cît de micăfiară nu"l poate birui; -entru că un lup pe 1444 de oi legoneşte, iar în Apocalipsă împotrivă se scrie, că asupra unuimiel atîtea fiare s"au adunat. !e dar, oare le va birui pe eleielul; &pune îngerul că cu totul le va birui, zicînd aşa /ielulle va birui pe ele, că este Domn ai domnilor şi împărat alîmpărailor $Apoc. 1G). %i cum le"a biruit pe acele fiare ielul;

&pune loan că de vii le"a aruncat în Rîul cel de foc.&ă luăm aminte aici arătării puterii pe care o are ră bdătoareaşi fără de răutatea blîndee, că c0ipul ielului poartă blîndeea,dar puterea leului. !ine este vrednic a lua !artea cea cu peceia Cainelor Dumnezeieştilor Daruri; #inişorul iel. !ine estevrednic de -uterile cereşti a fi lăudat şi înc0inat; 'eînrăutăitul iel. !ine este puternic ca pe fiarele celeînfricoşate şi cumplite ce ieşeau din mare, din pămînt, din

adînc a le birui; ielul cel blînd. /ielul le va birui pe ele.!ine domneşte pe cele de sus şi pe cele de os; Răbdătorul şi ung0iatul iel, !el ce este Domn al domnilor şi împărat alîmpărailor. ielul ce în Apocalips de loan este văzut estearătare a liniştitei blîndei, împreună şi a nebiruitei -uteri aînsuşi ielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, a lui2?1(ristos întuitorul nostru, !el ce în -atima &a cea de bunăvoie /!a o 7aie spre ung0iere &"a adus şi ca un iel fărăde glas era înaintea celui ce îl tunde pe el $+saia :3), !areocărît fiind împotrivă nu ocăra, pătimind nu îngrozea $1 -etru2). !ea fără de răutate şi îndelungă"răbdătoarea blîndeeaAcestuia, ce fel de bine n"a făcut şi de care vrednicii nu s"aînvrednicit, iar puterea, blîndeea #ui, pe care fiară cumplită nule"a biruit; 6iecare în Dumnezeiasca &criptură să vadă şi să



udece, far nouă de aici luminat ne este a vedea, că blîndeeaielului împreună cu răbdarea şi cu nerăutatea pe toate cele potrivnice le biruieşte, ca cel ce voieşte pe vrămaşii săi fărăde război a"i înfrînge, fără de arme a"i birui, fără de osteneală

a"i îmblînzi şi luişi a"i supune să fie blînd, răbdător, liniştit,fără de răutate ca un miel, atunci îi va înfrînge, îi va birui, îi vaîmblînzi şi"i va supune. >ine ne învaă întru aceasta &fîntulloan =ură de Aur la atei cuvîntul :3 /-înă cînd vom fi oi,vom birui, deşi nenumărai lupi ne vor înconura pe noi, îi vom birui, şi nu numai îi vom birui, ci şi prea îi vom birui. De vom fioi, vom birui, nu cu a noastră putere ci cu cea Dumnezeiască,ceea ce prin autorul său ne păzeşte, fiindcă precum păstorul

paşte pe oi, aşa ne păstoreşte Dumnezeu şi ne apără pe noi, casă nu ne vatăme pe noi vrămaşii noştri cei cu năravul de lupi.Dar dimpotrivă, de nu vom fi oi, ci vrămaşilor celor ce seîmpotrivesc nouă ne vom ridica cu mînie şi cu răutate ne vomscula asupra lor cu răzbunare, răsplătind rău pentru rău şiocară pentru ocară, atunci şi noi înşine ne vom face lupi pierzînd blîndeea cea fără de răutate a oii şi de aici nu mai putem birui pe vrămaşii noştri, pentru că se ia de la noi

autorul şi paza -ăstorului nostru DumnezeuF care numai 7ilor celor blînde le este -ăstor, iar nu lupilor. De vom fi lupi vom fi biruii de cei ce vrămăşuiesc asupra noastră, că se va depărtade la noi autorul -ăstorului !ela ce nu pe lupi ci pe oi le păstoreşte şi ne lasă celor ce împotrivă ne vrămăşuiesc pe noişi se duce. -înă aici =ură de Aur.+ar nouă ni se cuvine a înelege, că numai acelora le auteDumnezeiescul Autor care sînt cu blîndeea oi, iar nu ş aceloracare se prefac în lupi, voind a"i rupe pe potrivnicii lor şi numai pe cei fără de răutate îi pasc, dar nu şi pe învrăbitori lor. !ăDumnezeu celor ce nu se răzbună 8l însuşi îi răzbună iar nu şicelor ce voiesc a se r ăz buna singuri.!itim în -ateric $ -rol og, i uni e 24 de z il e ) un l ucr u caacesta En frate oarecare fiind strîmbătăit de un alt frate, avenit către Avva &isoe Cebeul şi i"a zis &înt strîmbătăit de un



frate şi voiesc să mă răzbun pe el, iar stareul îl sfătuia pe el,zicînd 'u fiule, nu te răzbuna singur asupra lui, ci mai aleslasă"l pe2?2

el lui Dumnezeu, ca 8l să se răzbune pentru tine. +ar el zicea 'u"+ las pînă cînd nu mă voi răzbuna pe el. %i i"a zis stareul&ă ne rugăm frate lui Dumnezeu5 %i sculîndu"se a început a seruga, zicînd Dumnezeule, iată noi de acum nu nădăduim spreCine, deci nu Ce grii de noi, nici nu răsplăti celor ce ne facnouă strîmbătate, pentru că noi înşine pentru sine vomrăsplăti5 Aceasta auzind"o fratele acesta, a căzut la picioarelestareului, zicînd lată, nu mă voi certa cu fratele, nici nu"i voi

răsplăti lui, ci"l voi ierta pe el. %i i"a zis stareul &ă mă crezi,fiule, că ce5 ce va răbda dosădire, fără de osteneală se vamîntui, iar ce5 ce se mînie asupra fratelui său, toate faptelesale cele bune le pierde şi rob pe sine se face diavolului./+sav fiind de @4 de ani. Aici este arătat că +saac era de 144de ani întru acea vreme cînd +sav s"a însurat ia ani @4. -entrucă +saac a născut pe +sav la anul G4 de la naşterea sa. !ă altAbimelec împărat în zilele lui +saac era cînd petrecea ia

=0erara, dar nu aceia care era mai înainte de naş terea lui +saacîn zilele lui Avraam, iar +sav luîndu"şi luişi două femei rele cunăravuri din fiicele păgîniior fără de binecuvîntarea născă "torilor săi şi s"a făcut neprieten lui Dumnezeu, fiindcă femeilelui erau spre întristarea drepilor a lui +saac şi a Rebeccăi, ceice vedeau năravurile lor cele rele şi viaa lor cea neplăcută luiDumnezeu. %i ştiut este că şi însăşi viaa lui +sav mai înaintede însoirea lui n"a fost plăcută lui Dumnezeu, fiindcă femeileN 2:GM Mcele rele se dădeau de la Dumnezeu oamenilor celor răi, spre pedepsirea păcatelor lor, precum se scrie /&oarta păcătosuluia căzut asupra ei $&ira0 2:). Adică, soarta păcătosului, femeiarea, că petrecerea cea împreună cu dînsa îi este muncă în toatăviaa lui.!are se adevereşte şi în &criptură, ceea ce zice /ai bine



este a petrece cu leul şi cu balaurul decît cu femeia rea. !ărăutatea femeii sc0imbă vederea ei şi întunecă faa ei ca unsac. în milocul vecinilor săi va cădea bărbatul ei şi auzind vasuspina cu amar. !ă mică este toată răutatea faă de răutatea

femeii. %i dacă o femeie mare muncă îi este omului păcătos,cu cît mai mult acele două femei rele erau spre muncire celuide Dumnezeu urît +sav, pentru care şi în &criptură se zice /-e+sav l"am urît. %i mai înainte de munca cea veşnică în viaaaceasta îl muncea pe acela pentru păcatele lui, cu două femeirele, ca şi cu nişte două netămăduite răni, întru toate ziielevieii lui.îmbătrînind +saac, i"au orbit oc0ii lui şi c0emînd pe +sav a zis

către el lată eu am îmbătrînit şi nu ştiu ziua sfîrşitului meu,acum dar ia"i arma ta, tolba cu arcul şi ieşi în cîmp şi să"mivînezi vînat mie, să"mi faci fel de mîncare precum îmi place şi2?3să"mi aduci să mănînc ca să te binecuvinteze sufietul meu maiînainte pînă ce nu mor.-e aceste cuvinte le"a auzit Rebecca. %i ducîndu"se +sav lavînat şi"a adus aminte Rebecca de descoperirea lui Dumnezeu

ceea ce i"a fost ei mai înainte de naşterea de fii, ce i s"a vestitei, că cel mai mare va robi celui mai mic. -e care descoperirenu i"a spus"o lui +saac, păzind întru sine taina ceaDumnezeiască. %i pentru ca să se păzească cele grăite ei de laDomnul, a făcut ca lacob să vie în locul lui +sav sub binecuvîntarea tatălui său. !ă gătind mîncare lui +saac dincărnurile iezilor în locul celor de vînat, precum îi plăcea, şiîmbrăcînd pe lacob în 0ainele cele roşii preoeşti ale iui +sav$precum mai cu de"amănuntul pentru 0ainele acestea preoeştis"a scris la faa dinainte) care erau păstrate la dînsa, şi pentruca să fie păros ca şi +sav, i"a înfăşurat mîinile şi grumaii lui cu pieluşelele iezilor. %i se temea lacob nevrînd a îndrăzni laaceasta, ca nu cumva spre mînie ridicînd pe tatăl său şi în locde binecuvîntare blestem să"şi aducă asupra sa. Dar Rebecca iazis lui Asupra mea, fiule, să fie blestemul asupra ta, fără



numai ascultă glasul meu. !ă ştia ca o -roorocită cu Du0ul cănu blestem, ci binecuvîntare părintească va primi lacob, caunul ce spre aceasta mai înainte a fost rînduit de Dumnezeu şiales. Deci plecîndu"se lacob poruncii maicii sale, a dus

mîncarea cea gătită tatălui său, numindu"se pe sine în loc delacob, +sav. +ar +saac pipăind mîinile lui lacob a zis /=lasul cuadevărat este glasul lui lacob, iar mîinile sînt mîinile lui +sav.%i nu l"a cunoscut pe el. %i mîncînd mîncarea cea adusă l ui, l"a binecuvîntat pe el cu binecuvîntarea întîieciunii precum secuvine, zicînd /&ă"i dea ie Dumnezeu din roua !erului şi din belşugul pămîntului şi mulime de grîu şi de vin, şi să "isluească ie neamurile şi să se înc0ine ie domnii, şi să fii

domn fratelui tău şi se vor înc0ina ie feciorii tătîne "tău $adicănepoii), cel ce te va blestema blestemat va fi, cel ce te va binecuvînta, binecuvîntat să fie.%i a fost după ce a încetat +saac a binecuvînta pe lacpb şi s "a dus l<cob de la faa tatălui său, a venit şi isav de la vînat, şifăcînd mîncare din vînatul său i"a dus tatălui său, zicînd /&ăse scoale tatăl meu şi să măn<nce din vînatul fiului său, ca sămă binecuvinteze sufletul tău. %i a zis +saac !ine eşti tu; +ar

+sav a zis /8u sînt +sav fiul tău cei dintîi născut. %i s"a miratfoarte +saac, zicînd /!ine este dar cei ce mi"a adus mie vînatşi am mîncat din toate, mai înainte de ce ai venit tu; %i l"am binecuvîntat pe el şi va fi binecuvîntat. %i auzind +savcuvintele tatălui său +saac a strigat cu glas mare şi amar foarteşi a zis >inecuvintează"mă şi pe mine tatăl +ar tatăl său i"a zis2?@enit"a fratele tău cu înşelăciune şi a luat binecuvîntarea ta. %ia zis +sav !u dreptul s"a c0emat numele lui lacob$împîedecător) că acum a doua oară m"a înşelat şi naştereamea cea dintîi a luat"o şi acum a luat şi binecuvîntarea mea. %iiar i"a zis tatălui său De ce nu mi"ai lăsat şi mie binecuvîntare,tată; A răspuns +saac încă şi domn l"am făcut peste tine,întărindu"l pe el cu grîu şi cu vin, dar ie ce"i voi face, fiule;%i a zis +sav 7are numai o binecuvîntare este la tine, tată;



>inecuvîntează"mă şi pe mine. % i a plîns cu glas mare +sav.Deci umilindu"se pentru dînsul tatăl lui i"a zis lui lată dingrăsimea pămîntului şi din roua cerului va fi binecuvîntarea taşi cu sabia ta vei trăi şi fratelui tău vei slui, şi va fi vreme cînd

vei lepăda şi vei dezlega ugul lui de pe grumazul tău.$Acestea +saac prooroceşte le"a zis pentru neamurile cele maide pe urmă, cele ce aveau să iasă din +sav şi din lacob, pentrucă însuşi +sav n"a robit lui lacob, iar mai vîrtos lacob sesmerea lui +sav, că după aceea seminia lui +sav i"a robitseminiei lui lacob pe vremea împărăiei +udeilor. După aceea alepădat ugul robiei pe vremea împăratului loram, fiul luilosafat, fiindcă atunci cei ce erau din seminia lui +sav,

edomiii sau idumeii sau îndepărtat de la împărăia iudeilor.&e împotrivea +sav lui lacob pentru binecuvîntare, zicînd întrusineşi De ar fi sosit zilele sf<rşitului tatălui meu, ca să"l ucid pe lacob fratele meu.Deci înştiinîndu"se Rebecca pentru acest cuvînt al lui +sav +asfătuit pe lacob, ca să se depărteze de la mînia lui +sav şi sămeargă în esopotamia către #aban fratele ei şi acolo să petreacă, pînă cînd îi va trece iui mea şi mînia lui +sav.

-ricină binecuvîntată a aflat călătoria lui acolo pentru nuntă,ca să nu"şi ia femeie din fiicele 0itiilor cele din !anaan, ci dincele ale lui #aban din esopotamia. %i a zis către +saac i"amurît viaa mea pentru fetele 0itiilor că de va lua lacob femeieN 2:?M Mdin fiicele pămîntului acesta $după cum şi"a luat +sav femei) dece"mi este mie şi a trăi; %i s"a învoit +saac cu sfatul ei, ca săsloboadă pe lacob în esopotamia către #aban pentru însurare./'u ştiu ziua sfîrşitului meu. Dreptul +saac mai înaintevedea şi proorocea cu du0ul pentru cele ce erau să fie, iar vremea sfîrşitului său n"o ştia, că nu"i era lui descoperit deDumnezeu de aceasta. -entru ce dar Domnul Dumnezeu multetaine descoperindu"i plăcutului &ău, dar ziua sfîrşitului său nui"a descoperit"o;i se pare că pentru aceasta ca să fie el nouă spre pildă a



pomenirii morii, şi gătirea cea spre dînsa, şi fiindcă nu ştia încare ceas va muri el, pentru aceasta cu muli ani mai înainte desfîrşitul său, dreptul mai înainte se gătise de moarte şi caştepta pe ea în toate zilele bătrîneii lui. %i să luăm aminte,

2?:întru cîtă mulime de ani s"a gătit. !ă toi anii vieii lui senumără 1?4. A născut pe lacob şi pe +sav în anul G4 al vieiisale. +sav însurîndu"se în anul @4 al vieii sale, iar +saac aveaatunci 144 de ani. lacob după mărturia lui !0edrin, pînă la G3de ani de la naşterea sa a petrecut lîngă părinii săi în fecioriecurată apoi luînd binecuvîntare părintească s"a dus înesopotamia pentru însoire. %i era în vremea aceea lui +saac

cînd l"a binecuvîntat pe lacob în locul lui +sav 12: de ani, îirămîn acum încă ai vieii lui +saac ani ::. Deci dar în :: de anis"a gătit pentru sfîrşitul său şi după binecuv<ntarea cea mai de pe urmă a fiilor săi, vieuia pe cealaltă vreme, ca şi cum întoate zilele murind. +ar noi să socotim, cît de muli ani aceldrept bărbat a petrecut învăîndu"se întru pomenirea morii şiera gata în toate zilele ca să iasă din trup. !ine acum din cei cevieuiesc în lume se va afla ca măcar un an, sau o lună mai

înainte a fi gata spre ceasul morii; !ă toată gătirea noastrăcea spre moarte o mutăm din an în an, din vreme în vreme, dintineree la bătrînee, iar bătrînii o mută pînă cînd încep a seîmbolnăvi, şi cei ce zac pe pat bolnavi şi cătr e sfîrşit voiesc ase găti pe sineşi, cînd acum iată şi vremea este puină şi puterea a slăbit şi grele dureri l"a înconurat, iar altuia şimintea şi graiul i se ia, întrucît nu poate a"şi mărturisi păcatelesale şi a se căi pentru dînsele după cum se cuvine. %i aşa saumai înainte de bătrînee sosind fără de veste moartea şinegătii găsindu"i îi răpeşte, sau întru bătrînee venind şineaflîndu"i gătii îi taie ca pe un copac uscat şi în focul iaduluiîi aruncă. 7, de ar fi ca tot omul creştin pe acele cuvinte aledreptului +saac pururea să le aibă în mintea sa /'u ştiu ziuasfîrşitului meu5, ca cei ce nu ştiu să se teamă de venirea ceafără de veste a morii, şi să se gătească pe sineşi cu adevărată



pocăină spre ieşire. $!ă de n"ar fi fost această gătire) n"ar fifost moartea păcătoşilor cumplită, nici iadul nu l"ar fi umplutsufletele creştineşti. !i amar de negriirea noastră5 !ă trăim caşi cum nu avem să murim, ca şi cum aici vom petrece în veci,

ca şi cum fără de sfîrşit de această văzută lume avem să neîndulcim. 'ici nu gîndim, cum că sfîrşitul este lîngă uşi,securea lîngă rădăcină, coasa morii deasupra capului, ziuaDomnului ca un fur, udecata nu zăboveşte $++ -etru 3,2) pierzarea nu dormitează, şi aşa fără de veste întru durerileiadului şi în cursele morii cădem, precum grăieşte &criptura/'u ştie omul vremea sfîrşitului său, ci precum peştii sevînează cu plasa şi cum se prind păsările cu cursa, aşa sînt

vînai fiii oamenilor în vremea cea rea cînd fără de veste va că "dea peste dînşii $8cles. 9).7, oameni muritori, pentru ce nu vă aducei aminte de2?Gmoarte; De care nici un c0ip a scăpa nu putem, pentru ce nuvă temei de ceasul cel amar al morii; întru care nici unul dinoameni nu ne va putea auta. -entru ce nu ne gătim pe noiînşine spre moarte; De care nu ştim în care loc ne aşteaptă pe

noi şi în care zi sau în care noapte şi în care ceas voieşte a nelua pe noi de aici; &trigă ca o trîmbiă bunavestire a lui (ris "tos, păzindu"ne pe noi şi zicînd /-riveg0eai că nu ştii cînd&tăpînul casei, pe datoria morii va veni s"o ceară de la noi,seara, sau la miezul nopii sau la cîntatul cocoşilor, saudimineaa, ca nu cumva fără de veste venind, ne va afladormind. +ar noi glasului Aceluia nu luăm aminte, ci ca nişteaspide surde ne astupăm urec0ile noastre ca să nu"# auzim pe8l, ca şi cum aceea nu s"ar fi grăit către noi. 'e arată8vang0elia cum că sluga cea care mănîncă şi bea cu beivi şile bate pe soiile sale, stăpînul său va veni în ziua în care nuva nădădui şi în ceasul în care nu va şti şi"l va tăia pe el îndouă şi partea lui cu necredincioşii o va pune, acolo va fi plîngerea şi scrîşnirea dinilor. +ar noi de aceasta nici cît de puin nu ne spăimîntăm, ca şi cum am fi fost buni şi aleşi robi



ai Domnului nostru, măcar că sîntem prea plini de păcate şi defărădelegi. %i dacă sfinii şi drepii se temeau de moarte şi cumari nevoine, cu multă vreme spre ceasul morii $precumdreptul +saac) pe sineşi mai înainte se găteau neştiind ziua

sfîrşitului lor, cu cît mai vîrtos nouă păcătoşilor ni se cuvine ane teme şi mai înainte a ne găti, curăindu"ne spurcăciunea păcatelor noastre prin lacrimi fierbini întru pocăină, ca nucumva pe noi ne va aunge sfîrşitul în tina necurăiilor tăvălindu"ne şi negătii ne va da înfricoşatei cercări, fiindcă pentru aceasta vremea morii şi ziua şi noaptea sfîrşituluinostru s"a tăinuit de către, noi, ca neştiind"o pe aceea şi pururea aşteptînd"o şi temîndu"ne gata să fim spre ieşire. Aşa

&fîntul =ură de Aur la cuvintele 8vang0eliei /6ii gata c ă înceasul în care nu gîndii 6iul 7mului va veni $#a atei,cuvîntul BB), scriindu"ie pe dîn"sele, grăieşte /%i le zice lor casă priveg0eze, ca pururea gata să fie, pentru aceasta a zis!înd nu gîndii, atunci va veni, voind a fi ei cu frică şi purur eaîn faptaOO bună a petrece, făcîndu"ie neştiut oamenilor cînd vor muri pentru ca negreşit să se sîrguiască spre ceasul acela. %tiarăşi la cuvintele apostolice /iua Domnului ca un fur

N 2G4M Mnoaptea aşa va veni. $!ătre &olun, :F !uvîntul 99) scriind zice/De voii a şti pentru ce s"a tăinuit acea zi a Domnului şi pentru ce ca un fur noaptea vine; ie precum pentru aceasta bine părîndu"mi"se, voi zice !ă nimeni nu s"ar fi sîrguit cîndvaîn toată viaa lut pentru fapta bună de ar fi fost arătat şinetăinuit ceasul morii, ci ştiind ziua sa cea mai de pe urmă şinenumărate rele făcînd, la.2?Bsfîrşitul său ar fi venit spre baia pocăinei, şi aşa s "ar fi dus deaici. -înă aici =ură de Aur.%i într.u adevăr, că încă neştiind ziua şi ceasul sfîrşituiuinostru şi prin aşteptarea aceluia sîntem înfricoşai, îndrăznimde facem cumplite şi nenumărate rele, cu cît dar mai mult deam fi ştiut că încă muli ani vom vieui şi nu degrab ne vom



sfîrşi, ce rău n"am fi îndrăznit a face; !i fiindcă nu ştim cînd şiîn care ceas şi zi vom muri, drept aceea sîntem datori, ca întrutoate zilele aşa să vieuim, ca şi cum în toată ziua sfîrşitulaşteptînd, şi ziua venind să gîndim 7are nu va fi în ziua

aceasta sfîrşitul vieii mele cel mai de pe urmă; #a fel şinoaptea sosind să zicem întru sine 7are nu va fi noapteaaceasta cel mai de pe urmă sfîrşit al petrecerii mele între ceivii; &pre somnul nopii voind a te culca, zi în mintea ta 7aremă voi scula viu de pe patul meu şi voi vedea încă luminazilei; &au iată acest pat îmi va fie mie groapă; #a fel şi dinsomn sculîndu"te şi începutul zilei văzînd, să gîndeşti 7arevoi aunge seara şi începutul nopii; &au întru această zi

ceasul morii mă va aunge; Acest fel fiecare să gîndească, aşaîn toată ziua pe sine să se gîndească ca şi cum ar muri. %iseara spre somn ducîndu"se şi pe pat şezînd aşa să"şiîndrepteze ştiina sa ca şi cum în noaptea aceea îşi va da du0ulsău lui Dumnezeu. !ă rău doarme acela cel ce întru păcatulmorii a adormit. 'u se odi0neşte bine acela, pe al cărui pat îlînconoară dracii, aşteptînd ca de pe pat a"i tîrî sufletul lui în prăpastia focului. 'u"i este bine aceluia care începînd noaptea

nu s"a împăcat cu Dumnezeu, căci dacă atunci cînd îl mîniem pe aproapele întru ceva, zice către noi Apostolul /&ă nu apuiesoarele întru mînia voastră, cu cît dar mîniind pe Dumnezeumai mult se cuvine a ne teme şi a ne îngrii ca să nu apuiesoarele întru mînia lui Dumnezeu. Deci să nu îndrăzneşti adormi neîmpăcîndu"te cu Dumnezeu, căci ceasul morii esteneştiut, ca nu cumva năprasnică moarte năpădind să terăpească negătit. &ă nu zici dar omule îine mă voi împăca cuDumnezeu, mîine mă voi pocăi, mîine mă voi îndrepta, nu mutadin zi în zi a ta întoarcere şi pocăină către Dumnezeu, fiindcănu eşti încredinat aunge"vei dimineaa sau seara.>ine aducîndu"şi aminte dreptul Antonie cel are deApostolul cel ce în toate zilele murea, învăînd zicea/&culîndu"ne în fiecare zi dimineaa, să socotim că nu vomaunge pînă seara. %i iarăşi vrînd să adormim, să socotim că nu



ne vom scula dimineaă, fiindcă după fire este nearătată viaanoastră şi se măsoară în fiecare zi de ia purtarea de griă a iuiDumnezeu. %i aşa aflîndu"ne şi în fiecare zi aşa trăind, nu vommai păcătui, nici poftă a vreunui lucru nu vom avea, nici

2??nu ne vom mînia asupra cuiva, nici nu ne vom învistieri pe pămînt, ci ca cei ce în fiecare zi aşteptăm să murimnecîştigători vom fi. %i tuturor toate greşelile le vom ierta, şi poftă de femeie sau de altă dulceaă întinată nicidecum nu vominea. !i ca dinspre nişte trecătoare ne vom întoarce,nevoindu"ne de"a pururea şi mai înainte văzînd ziua *udecăii.!ă de"a pururea frica cea mai mare şi îngriirea muncilor

risipeşte cea mai mare parte a dulceii şi dezmierdării, şi pesufletul cel ce se pleacă spre dînsa îl scoală. -înă aici mareleAntonie./Adu"mi să mănînc, ca să te binecuvinteze sufletul meu.Catăl voind a binecuvînta pe fiul său cu binecuvîntarea cea maide pe urmă, cerea ca fiul lui mai întîi să"l 0rănească pe el dinosteneala mîinilor sale. lată c0ip al celor ce binecuvintează şial celor ce se binecuvintează, a du0ovniceştii tagme şi a celei

mireneşti, pentru că Ar0iereii, -reoii cei ce sînt părinii poporului -ăstorii, învăătorii, Rugătorii şi >inecuvîntătorii,care dau bunătăile cele du0ovniceşti poporului lui Dumnezeuşi du0ovniceştilor lor prunci pot să aibă şi ei trebuin de ladînşii pentru a sa 0rană. +ar poporul dator este a"i 0răni pe ei,dîndu"le lor trebuinele cele trupeşti, de la care primesc ei pecele du0ovniceşti.Datori sînt, după udecata Apostolului, că scriind &fîntulApostol -avel către Romani, zice $Rom. 1:) /lată acum mergla +erusalim, sluind sfinilor. !ă bine a voit acedonia şi A0aiaa face o împărtăşire oarecare la sfinii săraci care sînt în+erusalim. !ă au binevoit şi datori le sînt lor. în care cuvintese arată cum că acedonenii şi A0aienii au trimis prin mîinilelui -avel milostenie spre 0rana sfinilor celor ce locuiau în+erusalim şi petreceau în sărăcie şi în lipsă, şi cărora şi



întîiului Ar0iereu al +erusalimului şi altora împreună cu lacobApostoli, care încă nu se risipiseră prin lume ci în pările celecu apropiere propovăduiau pe (ristos şi iarăşi veneau în+erusalim, şi celorlali cu dînşii, care erau sfinii spre sluba

lui (ristos, cei ce erau învăători şi du0ovniceşti ziditori ai>isericii celei dintîi, acestora -avel din acedonia şi dinA0aia le aducea milostenie. +ar noi să luăm aminte la acestcuvînt al lui -avel /Au binevoit şi datori le sînt lor.lată udecata Apostolului Deci datori sînt oamenii mireni a"i0răni pe du0ovniceştii lor -ăstori şi învăători, dîndu"le lor milostenie din averile lor. -entru ce dar sînt datori; AcelaşiApostol spunînd zice /!ă de vreme ce întru cele du0ovniceşti

ale lor s"au împărtăşit neamurile, datori sînt şi întru celetrupeşti a le slui lor. 6iindcă macedonenii şi a0aienii fuseserăneamuri şi s"au luminat de la &finii Apostoli şi delaN 2G2M M2?9moştenitorii lor cei ce petreceau în +erusalim. !ă de la aceia au primit !redina, de la aceia spre calea mîntuirii s"au povăuit

de la aceia Du0ovnicescul Dar au luat. Deci datori erau iatrebuinele lor cele trupeşti a le slui, datori cele spre nevoiavieii a le da, datori pe lipsa lor cu facerile de bine a o împlini,că avînd de la ei 0rana lor, să nu slăbească întru nevoine şi înostenelile lor cele du0ovniceşti şi să nu înceteze din slubalor /Datori sînt lor. -e aceeaşi datorie, acelaşi &fînt Apostol-avel în Crimiterea către !orinteni mai pe larg cu dovezi oarată, întru îritîi zicînd /7are numai eu singur şi arnava nuavem putere a nu lucra; adică a nu ne căuta 0rana noastră dinosteneala mîinilor noastre $ci precum &fîntul =ură de Aur tîlcuind zice) a ne 0răni de la cei ce se învaă. !ă deşi uneori&fîntul Apostol -avel lucra cu mîinile sale pentru trebuinelesale cele trupeşti, precum şi la alt foc ziceF /!ă trebuinelor mele şi celor ce sînt cu mine, au sluit mîinile acestea $6apte24). %i iarăşi la alt loc pentru sineşi grăieşte /'e ostenim



lucrînd cu mîinile noastre $+ !or. @). însă şi pe aceasta aarătat"o, că ali apostoli şi moştenitori ai lor nu seîndeletniceau în luesul mîinilor, ci fără numai a învăa şi a pro " povădui se sîrguiau, iar mîncare şi 0aine de la popoare li se da

lor, pe care"i învăa, pentru aceasta a zis /7are numai eu şiarnava nu avem putere, precum şi ceilali apostoli au putereîn >iserica lui (ristos, a nu lucra, ci numai în propovăduire ase sîrgui şi de la cei ce se învăau a se 0răni. După aceeaaduce feluri de c0ipuri ale datoriei sale cel ei de mai sus zise,zicînd /!ine slueşte în oaste cu leafa sa; şi celelalte. !îndîmpăratul face război este dator a le plăti soldailor leafa,adunînd dadie spre aceea de la popoarele de sub stăpînirea

sa. Rînduielile tagmei Du0ovniceşti, sînt ostaşi ai lui (ristos!erescul împărat, deci datori sînt lor popoarele creştineşti a ieda lor leafa. %i iarăşi zice /!ine sădeşte vie şi din roadă ei numănîncă; &au cine paşte turme şi din laptele turmei numănîncă; După cum vierul din struguri şi păstorul din lapteleturmei dobitoacelor îşi au 0rana, aşa tagma cea du0ovniceascăse cuvine a fi 0rănită de către mireni. După aceea aduce dinAşezămîntul cel ec0i, zicînd în legea iui oisi scris este /&ă

nu legi gura boului ce treieră5 $+ !or. 9). -e care cuvi nte&fîntul loan =ură de Aur le tîlcuieşte aşa /'imic altceva guracea nelegată a dobitocului acestuia arată, fără numai că învă "ătorii cei ce se ostenesc se cuvine şi plată a lua. -înă aici=ură de Aur. -e care plată nu ca pe o datorie o zice " pentru căDarurile Du0ovniceşti nu se vînd " ci plată pe 0rana lor onumeşte. !ă după cum dobitocul cu care omul ară şi asupracăruia pune sarcini, pe acela în toate zilele cu îndestulare îl2940răneşte, aşa pe cei ce se ostenesc în >iserică spre lucrareasufleteştii arini şi seamănă sămîna !uvîntului lui Dumnezeuşi pe sarcinile păcatelor omeneşti asupra lor le iau dator este poporul ca, cu darea cea cu îndestulare a"i 0răni. După aceastaApostolul adăugind zice /Dacă noi v"am semănat vouă celedu0ovniceşti, oare mare lucru este de vom secera noi cele ale



voastre trupeşti;. !a şi cum ar zice ai mult noi vouă bine văfacem, decît voi dîndu"ne nouă cele trebuitoare trupului. 'ueste aceasta mare a secera noi pe ale voastre cele trupeşti şi a primi de la voi vremelnica 0rană, cînd voi de ia noi cu

neasemănare pe cele mai mari le primii, adică -e darurile celeveşnice şi du0ovniceşti, care sînt învăăturile cele de sufletfolositoare, dezlegarea păcatelor, curăirea sufletelor voastre, povăuirea spre calea mîntuirii, rugăciunile cele din toate zilelecătre Dumnezeu pentru voi, iertarea şi binecuvîntarea. +ar lasfîrşit aducîndu"şi aminte Apostolul de -reoii cei din #egeaec0e, prin Dumnezeiasca -oruncă înc0eind zice aşa /7are nuştii că cei ce lucrează cele sfinte din >iserică mănîncă; %i

care sluesc Altarului cu Altarul se împărtăşesc; Aşa şiDomnul a rînduit celor ce propovăduiesc 8vang0elia din8vang0elie să trăiască, adică să se 0rănească. -înă aicidovezile apostolice pentru datoria poporului mirenes c ca să0rănească ei pe tagma cea du0ovnicească.!u pieluşelele iezilor i"a înfăşurat lui mîinile şi grumaiiRebecca mai înainte înc0ipuire era a -reasfintei 'ăscătoarei deDumnezeu, că precum aceea pe lacob cu pieluşele aşa şi

aceasta pe 6iul lui Dumnezeu în -întecele său #"a înfăşurat cu*rup. lacob era înc0ipuire a lui (ristos, a primit asupra salacob asemănarea lui +sav şi piele de capră pe mîini şi pegrumai, a primit şi (ristos asupra &a c0ip sau asemănare derob şi păcatele omeneşti le"a purtat pe Crupul său. !înd grăialacob către tatăl său era glasul lui, ca glasul lui lacob, iar mîinile precum mîinile lui +sav. -ropovăduirea lui (ristos şi puterea cuvintelor #ui erau Dumnezeieşti, iar Dumnezeirea #uiera acoperită cu omenirea. '"a cunoscut +saac pe lacob înc0ipul lui +sav venind către dînsul, n"au cunoscut nici +udeii pe!el ce a venit către ei făgăduitul esia. /!are c0ip de robluînd, întru asemănarea oamenilor făcîndu"&e şi cu înc0ipuireaaflîndu"se ca omul $6ilipeni 2)./&"a mirat +saac foarte. Cîlcuitorii &fintei &cripturi spun căminunîndu"se +saac a fost întru răpire şi i s"a descoperit lui de



la Dumnezeu cum că acel lucru al lui lacob n"a fost după voinalui lacob, ci după Dumnezeiască +conomia #ui, şi cum că nu+sav, ci că lacob s"a iubit şi s"a ales de la Dumnezeu. Deci nunumai că nu s"a mîniat +saac asupra lui lacob, nici n"a

sc0imbat291 binecuvîntarea sa, ci mai ales a şi întărit"o pe aceea./A strigat cu glas mare şi amar foarte. A plîns cu amar savlipsindu"se de binecuvîntarea părintească şi de întîietate. însăgrăieşte pentru dînsul Apostolul /!ă pocăina lui loc n"a aflat,deşi cu lacrimi a căutat"o pe ea $8vrei 12).N 2G@M M

-entru ce loc pocăinei lui nu i s"a dat; =răieşte &fîntul=ură de Aur /-entru că cele vrednice de pocăin ă n"a arătat.!îi socotesc că greşind, fără de osteneală $şi fără de pedeapsă pentru păcatele lor vor rămînea) acestea să legîndească, pentru ce +sav n"a aflat iertare; -entru că nu s"a pocăit după cum se cuvenea5 -înă aici =ură de Aur.+ar nouă ni se cuvine a şti că nu vor putea auta singurelacrimile, de nu va fi cuviincioasa pocăină şi părere de rău

pentru păcate, îndreptarea vieii şi lucruri care i se cuvinadevăratei pocăine. 'u va auta umilina, de nu va fi îndreptatnăravul, care folos pentru păcat este a lăcrima şi de la păcat anu înceta; încetează, omule, de a face răutatea păcatului, făroduri vrednice de pocăină, şi atunci Dumnezeu pe inima tacea înfrîntă şi smerită n"o va urgisi, atunci cînd te vei pocăi,după cum i se cuvine ie, i se va da loc pocăinei tale.Deci să privim ceva puin spre +sav cel ce plînge, că voiesc aşti cum s"ar fi cuvenit lui a se pocăi. -lîngea +sav şi nu prost plîngea, ci amar, tînguindu"se cu mare glas striga. %i cine nu sar fi sfărîmat cu inima văzînd atîta a lui tînguire; !ine n"ar finădăduit că va fi el miluit de Dumnezeu; !ine s"ar fi îndoit pentru iertarea păcatelor lui; !ui nu i s"ar fi părut a fi primiteatîtea lacrimi ale lui ilostivului Dumnezeu; însă nu sînt primite, ci lepădate şi urîte /-e +sav l"am urît grăieşte



Dumnezeu în -roorocie. -entru ce; &ă cercetăm &e tînguieşteisav şi pentru ce se tînguieşte; 7are pentru păcatele lui; 'icidecum, dar pentru ce; 7are pentru paguba sa, că s "a lipsitde binecuvîntarea părintească şi întîietate; 'ici de aceasta. A

greşit el Domnului Dumnezeu mult, că întîietatea cea atît decinstită după cum s"a zis mai înainte şi atîta iucru sfînt întrunimic socotindu"l pentru puină mîncare a vîndut"o. Aceastaeste păcat mare, că de sluirea Domnului cea -reoească s"alepădat şi a trecut cu vederea pe însuşi Dumnezeu nebăgîndseamă de treapta cea sfîntă. %i"a luat iuişi din fiicele idolatrilor femei necurate şi cu năravuri rele, întristînd pe tatăl său şi pemaica sa şi aceasta nu fără de păcat îi este lui. !urvar ş i întru

spurcăciuni de la Apostolul a fi se grăieşte şi aceasta estemare miniere de Dumnezeu, şi s"a făcut pentru păcatele salenevrednic binecuv<ntării părinteşti şi întîieciunii. Deci oare secăieşte el pentru atîtea păcate ale sale sau plînge; De aceas tanu scrie în &fînta &criptură, că +sav să fi avut părere de rău292 pentru cele făcute de dînsul lucruri rele şi să fi alergat cătreDumnezeu cu pocăină şi cu lacrimi, iar cînd cu însuşi lucrul sa

depărtat de aceea de care nu era vrednic atunci a plîns şi s"atînguit, nu pentru păcate, nu pentru mînierea lui Dumnezeu, nu pentru nevrednicia sa, ci pentru pagubă, că s"a lipsit de atîtea bunătăi. ăcar deşi grăieşte pentru dînsul Apostolul, că acăutat pocăina $zicînd) cu lacrimi a căutat"o pe ea, adică pecăină, dar pentru ce s"a căit; 'u pentru aceasta că a greşit,că a vîndut întîietatea şi nu"şi mărturiseşte vina sa, ci puneasupra lui lacob vina, zicînd /întîietatea mi"a luat"o în loc casă zică Am greşit vînzîr.du"mi întîietatea mea, el zice/întîietatea mi"a luat"o, ca şi cum lacob cu sila ar fi luat de lael întîietatea, ca şi cum ar fi răpit tirăneşte cu nedreptateluînd"o. !ă i se cuvenea lui +sav să"şi cunoască păcatul său şi pentru dînsul să"i pară rău Zăcîndu"se vinovat înaintea luiDumnezeu. &e cuvenea lui iubitor de frate şi fără de răutate a fişi prin pocăina cea adevărată a milostivi pe Dumnezeu. &e



cuvenea lui nu atîta pentru a sa pagubă, cît pentru că a mîniat pe Domnul Dumnezeul său a se tîngui şi a plînge. !i fiindcă nus"a pocăit după cum se cuvenea, deci dar pocăina lui a fostnelucrătoare şi lacrimile lepădate.

+ar nouă să ne fie aceasta spre învăătură, întru pocăinanoastră a şti pentru ce a ne tîngui şi a plînge, nu numai pentrucă mare pagubă ne"am pricinuit din păcatele noastre, cît pentrucă am mîniat pe iditorul nostru şi am întristat ilostivireaAceluia.A c0emat +saac pe lacob fiul său şi l"a binecuvîntat pe el adoua oară cu deplină binecuvîntare, care se cuvenea celui întîinăscut, şi i"a poruncit lui ca să nu ia femei din fiicele

cananeilor, trimiîndu"l pe el în esopotamia în cetatea (arancătre #aban fratele Rebeccăi din neamul său să"şi ia lui soie.Deci ieşind lacob din casa tatălui său mergea pe calea ce "izăcea înainte şi înoptînd pe cale a luat din pietrele loculuiaceluia şi punîndu"şi lui căpătîi a adormit. %i a văzut vis şi iatăo scară era întărită pe pămînt, a cărei vîrf aungea pînă la !er şi îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea, iar Domnul se întărea deasupra ei. %i i"a binecuvîntat pe ei

Dumnezeu, precum mai înainte pe Avraam şi pe +saac tatăl lui,făgăduindu"se lui a nu"l lăsa pe el, ci cu dînsul a fi în toatecăile lui şi a"i înmuli seminia lui ca nisipul mării şi acel pămînt pe care dormea el îl va da lui spre moştenire. +"adescoperit lui încă şi pentru venirea lui esia ce era să vie pe pămînt, cînd i"a zis &e vor binecuvînta întru tine toateneamurile pămîntului şi întru seminia ta. $Adică întru (ristosîntuitorul neamului omenesc). %i sculîndu"se lacob din, 293&omnul său s"a temut cu temere sfîntă, cu bună cucerniciecinstind locul acela în care s"a învrednicit a vedea pe Domnulşi a zis !u adevărat Domnul este în locul acesta şi eu n "amştiut, înfricoşat este locul acesta şi nu este acesta un locsimplu, ci !asa lui Dumnezeu şi aceasta este -oarta !erului. %ia luat piatra ce era căpătîi şi a pus"o pe ea ca stîlp şi a turnat



untdelemn deasupra lui şi a c0emat numele locului acela /!asalui DEmnezeu. %i rugîndu"se lîngă dînsul către Dumnezeuîndestul, s"a făgăduit, zicînd Din toate cîte îmi vei da mie,Doamne, îi voi da ie zeciuială.

De mirare este aceasta că lacob fiu de părinte bogat s "aslobozit din casa părinilor săi singur, sărac, nimic avînd, fărănumai o bucată de pîine în traistă şi puin untdelemn şi toiag înN 2GGM Mmînă, după cum însuşi mai pe urmă întorcîndu"se bogat şi întrumulime, zicea către Dumnezeu întru rugăciune /!u acesttoiag am trecut +ordanul, iar acum sînt în două tabere $6ac.32). -entru ce +saac n"a trimis cu dînsul cîiva robi care l"ar fi

păzit pe el în cale şi cele spre trebuină lui a le duce; &aumăcar pe un rob, care ar fi dus după dînsul traista cu pîine şicu untuldelemn; !ă Avraam pe robul său cel mai maretrimiîndu"l în esopotamia ca să"i aducă de acolo iui +saacfiului său pe o fecioară Rebecca întru femeie, i"a dat lui zececămile încărcate cu toate bunătăile, iar +saac slobozindu"şi totîn partea aceea pe iubitul său fiu lacob pentru însoire, nimicnu i"a dat lui fără numai maică"sa i"a pus traista cu o pîine şi

un văsuşor cu untdelemn. !are este pricina aceasta; !uadevărat nu este altă fără numai aceasta că >ărbatul cel sfînt+saac, avînd mare credină şi mare nădede în Dumnezeu, la purtarea #ui de griă şi"a aruncat pe fiul său încredinîndu"l peacela lui Dumnezeu şi nădăduind fără îndoire cum căDumnezeu nu va părăsi pe fiul lui întru acea călătorie, ci întregîl va păzi pe el şi către #aban îl va duce sănătos şi acolo vaiconomisi pentru el tot binele. -entru aceasta slobozindu"l pefiul său, nu i"a dat nici o bogăie fără numai părinteasca binecuvîntare. '"a trimis cu el slugi, ci a trimis pe ale sale rugişi -roniei lui Dumnezeu l"a încredinat pe el, pe care -ronie şiînsuşi mai înainte bine o cercase asupra sa, cînd a fost dus detatăl său Avraam spre ertfă şi întreba pe tatăl său zicînd/Cată, iată focul şi lemnele, dar unde este oaia spre ertfă; l"arăspuns lui tatăl /Dumnezeu va grii $adică va iconomisi) #uişi



oaie spre ertfă, fiule5 şi a fost aşa că Dumnezeu a iconomisit pentru oaie şi el s"a păzit întreg. %i din ace5 ceas +saacniciodată nu se îndoia pentru purtarea de griă a lui Dumnezeu.&pre aceea punînd şi pe fiul său lacob l"a slobozit pe ei în cale

ca şi cu nişte paveze şi zale îmbrăcat şi ca şi cum de multe29@cete ostăşeşti înconurat şi păzit, însă şi însuşi lacob şi"a pusnădedea iui în Dumnezeu, fiind învăat de născătorii săi ceidrepi, +saac şi Rebecca şi mergea fără de temere, de nimicîndoindu"se, ci la Enul Dumnezeu privind şi asupra #ui cumultă nădede nădăduind. %i îndată pentru păzire şi starea luiînainte $a Cui Dumnezeu) s"a adeverit prin somnul cel minunat

întru care a auzit de ia Domnul pe ilostivitoarele cuvinte/lată, 8u voi fi cu tine şi te voi păzi în toată calea ta, încotrovei merge şi te voi întoarce pe tine în pămîntul acesta şi nu tevoi lăsa pe tine pînă ce nu voi face toate cîte i"am grăit ie.+ar nouă de aici se poate învăa că la purtarea de griă ceasfîntă a lui Dumnezeu a ne pune şi fără de îndoială spre dînsula nădădui, că 8l pe cei ce"şi aruncă nădedea asupra #ui nu"i părăseşte, ci după a &a bunăvoină şi ilostivire iubitoare de

oameni iconomiseşte pentru dînşii toate cele bune şifolositoare. !ă dacă spre cei ce nu se aruncă spre Dînsul şinici nu nădăduiesc spre 8l, poartă de griă şi asupra tuturoracelora îşi varsă Darul &ău, după cum soarele îşi răsare razelesale asupra celor buni şi asupra celor răi, cu cît mai mult va purta de griă spre cei ce nădăduiesc spre 8l şi cu totul searuncă asupra #ui;&ă gîndim cum era purtarea de griă a iui Dumnezeu pentru poporul evreu în pustie, pentru aceia care erau nemulumitori pentru facerile de bine ale lui, arătînd multă necredina lor către el $măcar deşi vedeau minunile cele mari ale Aceluia)spre înc0inarea de idoli arătîndu"se au fost răpitori,împotrivitori, mîniind pururea pe Dumnezeu după cum grăieşte-salmistul pentru dînşii /'eam care nu şi"a îndreptat inima saşi nu şi"a încredinat lui Dumnezeu du0ul său şi a uitat facerile



de bine şi minunile #ui. Amărît"au pe !el -reaînalt, au clevetitasupra lui Dumnezeu şi au zis /a putea oare, Dumnezeu săgătească masă în pustie; '"au crezut lui Dumnezeu, nici s"aunădăduit spre mîntuirea #ui. #"au iubit cu gura lor şi cu limba

lor i"au minit #ui. +ar inima lor nu era dreaptă înaintea #ui, nicin"au crezut Aşezămîntului #ui. De cîte ori #"au amărît pe 8l în pustie, #"au mîniat pe 8l în loc fără de apă $-salm BB). lată înce fel era acel popor, însă şi pe unii ca aceia nu"i lăsaDumnezeu, ci toată purtarea #ui de griă era pentru dînşii, înloc pustiu 0rănindu"i pe ei cu ană şi le"a plouat păsări friptespre mîncare lor. -e apele cele amare le îndulcea, din piatră ie"a izvorît apă lor, 0ainele lor @4 de ani le"a păzit nestricate, şi

ii s"a făgăduit a"i păzi pe dînşii întregi, 0aina ce se punea pe prunc creştea împreună cu dînsul pînă la vîrsta cea desăvîrşit<a lui, dinspre Amalic l"a păzit, autîndu"le lor în război, demuşcarea şerpilor le"a dat degrab tămăduire prin lucrătoarea29: putere a şarpelui celui de aramă, întîmplătoarele boli şi celeobişnuite oamenilor nici de un fel nu se aflau în ei, pînă cîndau intrat în pămîntul făgăduinei, după cum şi în -salmi se

grăieşte /!ă nu era întru dînşii bolnav $-salm 14@). Astfel era purtarea de griă a lui Dumnezeu pentru ei, acest fel de îngriireşi păzire.Deci dar nu va purta griă Dumnezeu pentru cei ce"i sluesc#ui cu osîrdie, cu credină, cu dragoste, cu toată gria şinădedea lor punîndu"şi spre 8l; !el ce se îngrieşte pentru ceinemulumitori oare nu se va grii pentru cei ce "l mulumesc#ui; !el ce"i păzeşte pe cei ce nu au dragoste către Dînsul,oare nu"i va păzi pe adevăraii &ăi iubitori; !el ce nu"i părăseşte pe cei ce se depărtează de Dînsul, oare "i va părăsi pe cei ce se apropie de Dînsul; !u adevărat nu"i va lăsa. !ăzice /'u te voi părăsi pe tine $6ac. 2?). %i iarăşi /7are vauita maica pe pruncul său, ca să nu"şi miluiască fiii pînteceluisău; %i de şi"l va uita femeia pe acela, 8u nu te voi uita petine, zice Domnul $+saia @9).



&e obişnuiesc oamenii cu prisos a se îngrii spre acesteadouă pentru vremelnica petrecere şi pentru cele de nevoiespre petrecere. 6iecare se grieşte ca să"şi petreacă bineN 2G?M M

această viaă cu zile iară fără de primedie şi să aibă toatăîndestularea întru 0rană, întru băutură şi îmbrăcăminte şi întrutoată îmbelşugarea a fi, dar pentru mîntuirea lor nu muli sîntdin cei ce se îngriesc. !ă zice Domnul în 8vang0elie /!ăutaimai întîi împărăia lui Dumnezeu şi dreptatea #ui şi toateacestea se vor adăuga vouă $atei G). %i nemincinos esteDumnezeu întru cuvintele &ale, ci cu adevărat pentru toi robii&ăi cei ce caută împărăia lui Dumnezeu şi de mîntuirea lor se

griesc şi cu credină şi rîvnă Domnului lor sluesc şi se aruncăspre a #ui purtare de griă, ei se îngrieşte şi le poartă de griăcele de folos petrecerii lor le întocmeşte şi cele trebuincioasevieuirii lor le dă cu îndestulare, rînduieşte cu bună norocire petrecerea lor după cum a rînduit şi pentru dreptul lacob, decare ne este cuvîntul. %i deşi oarece năpaste şi primedii li seîntîmplă robilor &ăi, însă el nu"i lasă întru acelea, ci din primedii îi slobozeşte şi din năpaste întru bun sfîrşit îi scoate

după cum l"a scos şi pe losif cel prea frumos, care era urîtfrailor săi, în groapă aruncat, în robie vîndut, în pămînt străindus, de femeie asuprit în temniă înc0is. %i după toate acestea,ce; #"a făcut pe el slăvit stăpîn şi împărat peste tot 8giptul. Dăîncă şi cele de nevoie robilor &ăi. 7are nu l"a 0rănit cu îngerul pe proorocul ie, carne prin corb aducîndu"i; 7are nu l"asăturat pe proorocul Daniil cel înc0is în groapa leilor, prinmîncarea lui Avacum; -e &amson oare nu cu minune l"a 29Gadăpat, prin apa cea izvorîtă din falca asinului; -e văduva ceasăracă şi cu fapte bune ce locuia în &arepta &idonului, a lăsatoîn foamete; 7are nu l"a trimis pe proorocul la dînsa, ca vadracu făină la ea să nu se împuineze şi ulciorul cu untdelemn sănu scadă; Altă femeie săracă a unui prooroc căreia murindu"i bărbatul, a încredinat"o pe ea cu doi fii purtării de griă a lui



Dumnezeu, poruncindu"le lor ca fără de îndoială spre Domnulsă"şi pună nădedea. Aceasta cînd trebuia să fie luată dedatornici în robie cu fiii ei şi cînd la aceasta a fost supărată,oare a lăsat"o pe ea purtarea de gria a lui Dumnezeu; 'u. !i i a

umplut ei dintr"un ulcior mic cu untdelemn multe ulcioare mari,cu care untdelemn nu numai prin preul cel luat, datoria şi"a plătit, ci şi însăşi cu fiii săi cu îndestulare la multă vreme aavut spre 0rana sa. losafat împăratul +erusalimului fiind înluptă cu rău credinciosul loram împăratul +erusalimului feciorullui A0ab şi B zile împreună cu toată oastea fără de apă arăbdat, poporul şi animalele de sete slăbind, oare l"a lăsatDomnul ca fără de apă să piară; 7are nu a trimis pentru el

ploaie şi rîu pe loc uscat în cetatea lui losafat a curs; %i numai pentru un rob al &ău credincios losafat a adunat pe toi şi nunumai pe cei buni ci şi pe cei răi, şi acestea toate s "au făcut în#egea ec0e.Dar ce vom zice pentru cele multe purtări de griă asupra plăcuilor lui Dumnezeu în Darul cel 'ou, că nu"mi va aungevremea povestind. însă pentru doi numai voi povesti. Decuviosul AleHandru întîiul începător al mînăstirii neadormiilor

şi de preacuviosul Ceofan egumenul &ingrianei. -e AleHandruîmpreună cu alte multe popoare rugîndu"se şi plîngînd în pustie, cu pîini curate şi calde din purtarea de griă a &atrimise cu îndestulare l"a 0rănit $+ulie 3). -e Ceofan încă mireanfiind şi în vremea secerişului în pustie, cu gloată întîrziind şislăbind cu toii de sete, cu izvor de apă vie de năprasnăcurgînd l"a adăpat. !um a fost aceasta cel ce va voii săcitească ieile &finilor 12 martie.#a fel şi în celelalte nevoi ce sînt trebuitoare vieii omeneşti,Dumnezeu este purtător de griă, fără numai de se va aruncacineva asupra #ui cu nădedea. După cum i"a fost purtător degriă dreptului lacob, care întru ieşire din cauza născătorilor singur fiind, singur către #aban venind în două tabere l"aînmulit. %i ieşind sărac din casă, l"a întors către tatăl său cumulte bogăii $6ac. 32).



însă din c0ipul acesta al dreptului +saac, care slobozindu"şi pe fiul său în ară depărtată sărac, afierosindu"l pe acela purtării de griă a lui Dumnezeu, să se învee născătorii ca pefiii lor la fel a"i afierosi purtării de griă a lui Dumnezeu mai

MUF;F M" . U ..29B M . U M F F "mult decît pe avuiile lor a le lăsa spre moştenire. >ine învaă pentru aceasta &fîntul =ură de Aur pe omul cel ce de lamutarea sa de aici grăieşte, zicînd în Crimiterea către Romanicuvîntul B /!eată de copii mă înconoară şi doresc a"i lăsa pedînşii bogai5 îi răspunde lui aşa /Coate de le vei lăsa lor,neîncredinatei păziri pe toate le"ai dat, iar de le vei lăsa pe

Dumnezeu spre moştenire şi +spravnic, nenumărată bogăie le "ai lăsat lor. După cum şi cînd singuri nouă ne izbîndim$răzbunăm) atunci Dumnezeu nu ne răzbună, iar cînd lăsăm răz " bunarea asupra #ui, atunci mai mult decît nădedea ni se face,aşa şi pentru avuii. De ne vom grii noi de acestea, el sedepărtează cu purtarea de griă pentru ele, i ar de le omarunca mai mult asupra #ui, atunci şi pe ele şi pe copii ie vatocmi cu toată întărirea. De voieşti dar a lăsa copiilor tăi multă

bogăie, lasă"le lor purtarea de griă a lui Dumnezeu, !are şi ienimic făcîndu"i şi suflet i"a dat şi trupul i"a zidit şi viaă i"adăruit. Acela cînd te va vedea pe tine arătînd către ei atîtacinste şi dragoste şi cele pentru dînşii $împreună cu avuiile şicopiii) Aceluia înc0inîndu"i, cum nu le va desc0ide el lor negreşit toată bogăia. !ă dacă llie pentru cea puină făină ce is"a dat spre 0rană, fiindcă a văzut pe acea femeie că l"a cinstitmai mult decît pe copii, a arătat în casa văduvei arie şi teasc,socoteşte cu cît mai mult &tăpînul lui llie va arăta dragoste şi purtare de griă şi bunăvoină; &ă nu căutăm dar ca pe copiisă"i lăsăm bogai, ci cu fapte bune. -înă aici =ură de Aur.&ă se aducă aici spre povestire din #imonariu, cap. 241, pecare prea sfinitul &ofronie -atriar0ul +erusalimului împreunăcu loan prietenul său a scris"o, spunînd aşa /'e"a povestitnouă unul din părini, zicînd Am mers odată în



N 2B4M M!onstantinopol pentru oarecare trebuină şi stînd euîn >iserică, a venit un om mirean iubitor de (ristos şi văzîndumăm"a salutat cu dragoste şi şezînd lîngă mine aproape a

început a mă întreba pentru folosul sufletului, iar eu i"am zislui !ei ce rînduiesc bine cele pămînteşti ii se dau lor celecereşti5 +ar el mi"a răspuns >ine ai zis, părinte, fiindcă cuadevărat fericit este cel ce"şi are nădedea sa spre Dumnezeu.%i a zis 8u, părinte, din început cu totul m"am supus pe sinemilui Dumnezeu. Am fost fiu de născători bogai şi slăvii şi eratatăl meu foarte milostiv şi la muli săraci le împărea de a pururea. într"una din zile m"a c0emat pe mine şi ărătîndu"mi

toată avuia sa mi"a zis 6iule, ce iubeşti, pe acestea să i lelas ie, sau în locul lor pe (ristos purtător de griă; iar euîntărindu"mă cu credina şi binevoiam de acelea tatălui meu, iamzis în locul acestora toate, pe (ristos mai vîrtos îl voiesc,că acestea toate astăzi sînt, iar pe mîine nu petrec, iar el29? petrece în veci. Aceasta auzind"o de la mine tatăl meu, pe toatecu mînă îndurată în toate zilele le c0eltuia celor ce ie trebuia şi

la moarte puin ceva lăsîndu"mi. 8u rămînînd sărac, umblam cusmerenieT avînd nădedea spre (ristos al meu, !ăruia m "alăsat tatăl meu. Deci era în cetatea aceasta alt bărbat oarecarefoarte bogat şi slăvit, avînd femeie temătoare de Dumnezeu şiiubitoare de (ristos. Aceştia aveau pe o fiică una născ ută. %iîntr"una din zile a zis femeia lui către el domnul meu, multe bunătăi ne"a lăsat nouă Domnul şi numai o fiică avemF ce vomface dar; !ă de vom voii a o da pe ea oarecărui bărbatasemenea nouă întru bogăie şi fiind cu nărav rău şi cu fapterele ce folos ne va fi nouă; !ă va începe pururea a o scîrbi peea, deci să căutăm pe vreun om smerit şi temător deDumnezeu, care ar vieui după Dumnezeu şi în dragoste cudînsa. +ar el a răspuns către ea >ine ai zis, du"te dar în &fînta>iserică şi te roagă cu toată inima către AtotmilostivulDumnezeu şi rămîi puin acolo şi aşa cine mai întîi va intra în



uşile >isericii, acela este trimis mire de la Dumnezeu fiiceinoastre. Aşa a făcut femeia aceea, că rugîndu"se ea în >isericăşi şezînd atunci îndată întru acel ceas după Dumnezeiasca-ronie am intrat eu în &fînta >iserică. +ar ea trimiînd la mine

pe roaba sa m"a c0emat la sineşi şi m"a întrebat, zicînd Deunde eşti; +ar eu i"am zis Din cetatea aceasta sînt şi i"am spusei pe.tatăl meu. +ar ea mi"a zis 7are a milostivului aceluia fiueşti; %i am răspuns A aceluia fiu sînt, doamnă. %i i"am povestit ei pentru toate de care mi"a grăit mie tatăl meu şi celece am zis eu către dînsul, că în loc de toate averile pe (ristos#"am ales. %i iarăşi m"a întrebat Ai femeie; 8u i"am zis 'uam. Deci auzind ea acestea, a proslăvit pe Dumnezeu şi mi"a

zis mie lată că bun este -urtătorul de griă (ristos pe care înlocul tuturor #"ai ales, acum acela îi dă ie femeie şi bogăie,ci să ie primeşti pe amîndouă cu frica lui Dumnezeu. %i luîndumădin >iserică m"a dus la casa sa şi făcîndu"mi nuntă cu fiicalor, mi"a dat toată mulimea averii lor. +ar eu mă rog către(ristos -urtătorul meu de griă ca să"mi dea mie a călători pedrumul tatălui meu pînă la sfîrşitul vieii mel e. -înă aici#imonariul.

lată vedem cîtă este purtarea de griă a lui Dumnezeu pentrucei ce nădăduiesc spre Dînsul şi se aruncă pe sineşi laDumnezeiasca #ui -urtare de griă de"a pururea./A luat din pietrele locului aceluia. Astfel este patul robuluilui Dumnezeu pămîntul aşternut şi perină piatra, c0ipul vieiicelei aspre şi folosul cel întru acelea. !ă pe pat aspru petrupul său cel ostenit a"i culca asprime este şi iată folosul căs"a învrednicit îngereştii şi Dumnezeieştii Arătări. !i nu maiîntîi folosul decît asprimea. !ă pînă cînd lacob în casa299 părintească cu cele dulci mîncări se 0rănea şi pe aşternutmoale se odi0nea, de dragostea tatălui şi a maicii sale seîndulcea şi cu feciorii cei din casă se împrietenea, pînă atuncide nici un fel de Dumnezeiască descoperire nu s"a învrednicit.+ar cînd pe toate le"a lăsat şi viaa aspră a primit şi a început a"



şi pune nădedea la Dumnezeu şi a alerga pe calea ceascîrboasă, atunci îndată suirea la cer a îngerilor şi a luiDumnezeu însuşi a văzut"o şi de cuvintele Aceluia s"a îndulcitşi făgăduina cea cu ilostivire de la Dînsu5 a primit"o. %i i s"a

făcut lui în loc de tată şi de maică Dumnezeu, în loc de casnicii prieteni, îngerii, în loc de casă părintească scară spre !er,încredinîndu"l pe el că patria cea veşnică este în !er. Astfelde lăcaşuri se dau unei vieuiri ca acesteia5&ă luăm aminte dar şi la aceasta !ă lacob atunci spre pămînteasca binecuvîntare a fost c0emat, ca să i seînmulească fiii lui, ca să fie numit şi bogat, ca să se proslăvească pe pămînt cu multe neamuri ce aveau să iasă

dintr"însul şi această pămînteasca binecuvîntare a început"odin viaa cea aspră, spre înmulirea sa a mers singur, spreîmbogăire a călătorit sărac, spre proslăvire s"a dus smerit şinu cu aşternut moale, nu cu vison scump acoperit, ci piatrăaspră luişi spre înoptarea călătoriei a avut. !u cît dar maivîrtos celui ce aleargă spre &lavă şi bogăie, eşnica împărăie!erească, cu care are să binecuvinteze (ristos Domnul pealeşii &ăi în ziua *udecăii, zicînd către dînşii /enii

binecuvîntaii Catălui eu, de moştenii împărăia cea gătităvouă $atei 2:). &pre aceasta se cuvine a avea calea strimtăşi scîrbicioasă, de voim a afla cele dorite, că nu este cu putinăca şi aici cu cele vremelnice dulcei ale lumii acesteia cuîndestulareşi desfătare a vieui şi acolo cu veşnicele bunătăi ase îndulci. !ă nu vor putea trece din dulceaa pămînteascacătre cea !erească, din plăcerea trupească către acea odi0nă,de la iubirea de bogăii şi de lăcomie către acele bogăii pecare le"a gătit Dumnezeu celor ce"# iubesc pe 8#îngustă este calea şi strimtă uşa care duce întru împărăia!erului, aşternut de pietre, pietroasă vieuire, zic asprăN 2B2M M petrecere să aibă acela, care voieşte a se odi0ni cu aceia d ecare grăieşte -salmistul /#ăuda"se"vor cuvioşii întru slavă şi



se vor bucura întru aşternuturile lor $-salm 1@9). !ă nu se dauîn alt c0ip acele bunătăi, de nu aşa aspră vieuire pe pămînt vafi ceea ce este pricinuitoare cereştii odi0ne. -entru popor ulevreu care a intrat în pămîntul făgăduinei a lui !anaan $ce

este şi -alestina) grăieşte &criptura /A supt miere din piatrăşi untdelemn din piatra cea vîrtoasă $Deut. 32). Aceste cuvintedupă cum sînt scrise au acest fel de tîlcuire -ămîntul344făgăduinei atîta era de îmbelşugat de miere, încît şi încrăpăturile pietrelor albinele pe roiul lor îl înmuleau si aceastaeste aceea pe care &criptura o zice /A supt miere din piatră.+ar de copacii de măslin atîta era acea parte de rodito are încît

şi în locurile cele pietroase erau mulime de saduri prea aleseşi frumoase. %i aceasta este aceea ce se zice /Au suptuntdelemn din piatra cea vîrtoasă.+ar noi acea tîlcuire pentru pămîntul făgăduinei celor ce otîlcuiesc du0ovniceşte, aşa s"o înelegem a fi împărăia !eruluimiere şi untdelemn, pentru veşnicele bunătăi ce sînt acolocăci cu rîuri de dulcei se îndulcesc acolo şi sfinii seaseamănă măslinilor. /!ă eu ca un măslin roditor sînt în casa

Domnului $-salm :1). +ar piatra cea vîrtoasă " viaa cea asprăaici. Din piatra cea vîrtoasă israeliilor le curge miere şi untdelemn,iar creştinilor din cea înaltă şi aspră vieuire leizvorăşte aflarea celor veşnice şi !ereşti bunătăi. 7are nu din pietrele cele aspre &fîntului întîiului ucenic %tefan i"a izvorîtdulceaa cea cerească, prin arătarea cea către dînsu5 a însuşi-rea Dulcelui lisus; /ăd cerurile desc0ise şi pe 6iul 7muluistînd de"a dreapta lui Dumnezeu. !înd vedea; întru aceavreme cînd se gătise uciderea cu pietre $6apte B). >ineaseamănă &criptura omului înelept pe cel ce"şi găteşte casasa pe piatră, că numai acela este vrednic a intra cu fecioarelecele înelepte întru cămara irelui !erului. !ă cel ce pe casamîntuirii sale pe viaa cea aspră a pietrei celei tari a înalteiviei se sîrguieşte a"şi zidi, aspru se arată trupului său şineplecat împotriva poftelor păcatului se face.



/%i"a pus căpătîi luişi. Acea piatră pe care s"a odi0nitlacob, mi se pare a fi înc0ipuire a lui (ristos Dumnezeuluinostru, !ei ce grăieşte /enii către ine toi cei ostenii şiînsărcinai şi 8u vă voi odi0ni pe voi $atei 11). !ă el este

căpătîi iubitorilor de osteneală, întru care nu numai în viaaceea ce va să fie se vor odi0ni toi cei ce se ostenesc aici pentru Dînsul, ci şi întru această viaă de aici cu dulceaă seodi0nesc aceia, care pe Dumnezeiasca Dragoste o au întruinimile lor, că socotesc viaa aceasta ca o străinătate, către-atria cea de sus cu nelenevire aleargă sudorile lor vărsîndu "şişi ostenelile cele peste zi şi peste noapte, cu nelenevireridicîndu"le. -entru că fiecare din aceştia numai de"şi va înăla

mintea sa către iubitul său &tăpîn, pentru a !ărui dragoste seosteneşte, îndată uşoară i se face lui toată osteneala şi nu "ieste cu greu iubitorului lui (ristos orice fel de mare osteneală pentru dragostea #ui şi pentru slava 'umelui cel &fînt al #ui ao face. -omeneşte &fîntul Apostol -avel de ale sale osteneli,zicînd /întru osteneli şi nevoine, în priveg0eri de multe ori înfoame şi în sete. în341

posturi adeseori, în frig şi în golătate pentru dragostea #ui,întru năpădiri ceie din toate zilele şi îngriirea de toate bisericile $++ !or. 11). !u adevărat mari erau ostenelileApostolilor şi nu numai ostenelile, ci şi primedii, bătăi,temnie, moartea cea din toate zilele /întru osteneli de multeori, întru bătăi peste măsură, în temniă peste măsură, în moride multe ori. -e care socotindu"ie loan =ură de Aur grăieşte/-rimediile ostenelilor şi a ostenelilor primedii primeau deseşi adeseori şi nici cît de puin nu"i lasă a se răsufla. -înă aiciloan =ură de Aur. !e dar, oare nu s"a ostenit Apostolul; 7are aslăbit întru atîtea grele şi mult primedioase osteneli; 'icidecum. !ă grăieşte /!ine este neputincios, iar eu să nu fiuneputincios. !ine i le uşura atît de mari şi de greu de purtatosteneli; 'u altceva făr< numai Dragostea cea către (ristosDomnul, de la care nimic nu putea a"l despări nici scîrba, nici



strîmtorarea, nici prigoana, nici foamea, nici golătatea, nici primedia, nici sabia. !ă toate aceste sarcini grele îi erau luiuşoare pentru dragostea lui (ristos, după cum grăieşte /întrutoate acestea prea biruim, pentru !el ce ne"a iubit pe noi

$Rom. ?). 7, cît de multe osteneli ridică cuvioşii -ărini,rătăcind prin pustii şi prin muni şi în peşteri şi în crăpăturile pămîntului, iuptîndu"se ziua şi noaptea cu nevăzuii vrămaşi şirăstignindu"se împotriva patimilor şi a poftelor5 însă toateaceste osteneli nu le erau lor grele pentru că aveau mîngîiere pe dragostea cea Dumnezeiască a lui (ristos, pentru care toateli se arătau lor uşoare, după cuvîntul lui (ristos !el ce ne "aiubit pe noi /*ugul eu este bun şi sarcina ea este uşoară

$atei 11).Dar ce vom zice pentru &finii ucenici; !ît de mari osteneliau purtat, luînd asupra lor legături, munci, bătăi, şi multe feluride mori. 7are unele ca acestea nu"i sînt grele neputinciosuluinostru trup; însă lor le erau uşoare şi de bucurie, fiindcă toatămintea lor era întru (ristos Domnul, ca pe căpătîi odi0ninduse,şi inima lor se îndulcea de dragostea #ui ceaDumnezeiască, încă şi acum orişicine din adevăraii robi ai lui

lisus (ristos, de se osteneşte întru ceva şi în ostenelile lui, nu pe ale sale, ci pe ale lui (ristos le caută, unul ca aceia numaicît de va gîndi pentru cine se osteneşte, îndată uşoară i se facelui osteneala şi mai mult a se osteni voieşte şi îşi socoteşteluişi pe osteneala sa nu ca pe o osteneală, ci ca pe o odi0nă şirăcoreală. !ă dacă cei ce se ostenesc pentru sineşi, pentru alelor oarecare vremelnice dobînzi, au mîngîiere în ostenelile lor pe însăşi nădedea primirii, acelora pentru care se ostenesc caN 2B@M Msă"şi dobîndească cele dorite, cu cît mai vîrtos cei ce seostenesc pentru (ristos, îl au mîngîiere pe însuşi (ristos căO 342Acela le este lor nădede, Acela " îngîiere, Acela " Dorire şiDulceaă nesc0imbată şi se ostenesc ca pe (ristos să "#dobîndească şi iubii să fie de Dînsul şi de dragostea Aceluia a



se îndulci să se învrednicească şi nu se lipsesc de nădedealor, fiindcă nădedea nu ruşinează. 8acob odi0nindu"se pecăpătîi de piatră, &cară spre !er şi îngeri şi pe însuşiDumnezeu #"a văzut. Aşa şi cel ce se odi0neşte cu mintea bine

gînditor întru (ristos Domnul, !el ce este -iatra ceaDu0ovnicească $-iatra era (ristos) şi"şi adînceşte întru Dînsulgîndul său, are gata suirea la !er şi săiăşiuirea lui cu îngerii şi privirea cea dulce a feei lui (ristos./A văzut vis. edeniile cele din somn sînt în trei c0ipuriunele de la Dumnezeu, altele de la diavolul, iar altele din fire.edeniile de la Dumnezeu sînt după cum acestui lacob pentru scară, lui losif celui prea frumos pentru &oare, #una şi

&telele înc0inîndu"se lui, şi pentru snopi " înc0inîndu"sesnopului lui. %i a celuilalt sfînt " losif tîmplarul, pentru -rea!urata 6ecioară 'ăscătoare de Dumnezeu şi celor 3 agi ai-ersiei ce au venit spre înc0inarea lui (ristos, ca să nu seîntoarcă spre +rod. %i altora nişte vedenii ca acestea le "au fost,nu numai sfinilor, ci şi păcătoşilor. -recum lui Abimelecregele g0erarilor pentru soia lui Avraam, lui 6araon pentrucele B vaci şi spice, lui 'abucodonosor pentru c0ipul cel cu

capul de aur şi stearul cel mare şi altora pentru alte lucruri.isurile cele de la dracul sînt precum acelui călugăr de carecuviosul Antio0 scrie aşa $-rolog februarie 2G) /A fostoarecare mona0 în untele &inai care foarte se nevoia înc0iliua sa, înc0izîndu"se la muli ani, mai pe urmă crezîndvisurilor, a fost batocorit de diavolul şi în tăierea împreur cea idovească a căzut. !ă de multe ori îi arăta lui diavoluladevărate visuri şi cu acelea înşelîndu"şi mintea lui aîntunecat"o. ai pe urmă i"a arătat lui diavolul că toata ceataApostolilor şi a ucenicilor şi a tuturor creştinilor întruîntuneric se află şi de toată ruşinea sînt plini. Dimpotrivă, i"aarătat pe cea urîtă de Dumnezeu ceata idovească cu luminăstrălucindu"se şi de bucurie umplîndu"se. &culîndu"se ticălosulşi lăsînd muntele cel sfînt, a mers la -alestina în sălaşurile idoveşti şi tăindu"se împreur s"a făcut idov şi"a luat şi femeie



şi se certa făiş împotriva creştinilor, părtinind pe idovi. %idupă aceea n"a trăit nici trei ani şi cu moarte s"a sfîrşit, viufiind încă a putrezit şi a pierit fiind mîncat de viermi. -e aces "tea văzîndu"le eu " zice Antio0 " şi ali călugări am plîns,

fiindcă era bărbat umilit şi tot cărunt în postiri şi întru ostenelia îmbătrînit şi mai pe urmă crezînd visurilor a pierit.!ă fireşte visurile sînt obişnuite fiecărui om, însă şi acelea343îndoite sînt unele din nălucirea minii, cînd cineva vede cevasau aude, pe acelea cu mintea le năluceşte, sau cînd cevadoreşte sau s e teme de ceva şi lung de aceasta gîndeşte şi prin cea lungă gîndire pe acelea tipărindu"le în mintea sa,

atunci şi în somn pe acelea le vede, care mai înainte de somnmintea lui se îndeletnicea întru acele gînduri . De care şi&fîntul =ură de Aur întru ale sale cuvinte la trimitereaApostolului pomeneşte, zicîndF /Aceleaşi povestiri, aceleaşivederi, pe aceleaşi auziri ce se bagă în sufletul tău pe acelea şiîn somn le primeşti. !ă s"a obişnuit de multe ori sufletul cuacest fel a se năluci $în somn) pe care ziua le gîndeşte şidoreşte. -înă aici =ură de Aur. Aceeaşi o arată şi &fîntul loan

&cărarul că cele ce omul nedormind le are în gîndul său şi ledoreşte pe acelea şi în somn le priveşte. !ă aşa zice grăind pentru visuri /!ei ce cu adevărat iubeşte pe cineva, pururea pe acea iubită faă cu mintea o năluceşte şi $încă întru inimasa) cu dulceaă o îmbrăişează. Enui ca acela nu poate nici însomn a tăcea despre cel dorit că şi aşa către cel dorit grăieşte.&"a rănit oarecine întru sineşi şi mirîndu"se grăieşte 8u dorm pentru trebuina firii, iar inima mea priveg0ează pentru ceamultă dorire. -înă aici &cărarul. &e scrie pentru asianepiscopul $+unie 14), că încă în tinereile sale dormind grăiacuvinte de rugăciuni cu buzele sale c0emînd 'umele luiDumnezeu celui Enul în Creime, către !are treaz fiind,călduroase rugăciuni înăla către Acela şi în somn se ruga, învedenia somnului aceeaşi se vedea că o face pe care şi laiveală o făcea. Acesta era prieten &fîntului Ambrozie.



+ar unele din fireştile visuri se fac din silnica oarecare dincele dinlăuntru <le omului prefaceri şi umezeli sau boală. +ar de va prisosi întru cineva fierea şi se face mînios, aceluia i senălucesc în somn războaie, bătăi, pară de focuri. +ar de este

cineva flegmaticos, adică plin de udele aceluia i se nălucesc însomn ape, prăpăstii, înotări şi de la oarecare vătămătoarelucruri negrabnică fugă. +ar de va prisosi întru cineva sîngele,aceluia i se nălucesc muzici, baluri, livezi, păsări, zburare. +ar de va fi cineva melancolic, adică întristăcios, tulburat, trîndav,aceluia i se .nălucesc în somn lucruri înfricoşate, mori,mormînturi, arapi negri, draci.-entru &fîntul lacob nu numai aceasta este ştiut că somnul

lui era de la Dumnezeu, ci şi aceasta este de crezut că şi maiînainte de somnul acela mintea lui era înălată spre Dumnezeuşi gîndul lui adîncit întru Dumnezeu. !ă ieşind el din ara părinilor în ară neştiută, ce altă era în gîndul lui, fără numaiDumnezeu asupra !ăruia şi de la tatăl şi maica era aruncat şispre Dînsul a nădădui era învăat şi grăia întrudînsul3$1@

gîndurile lui. En gînd îi zicea !um de te duci singur în arădepărtată, oare nu vei cădea în mîinile tîl0arilor sau în diniicumplitelor fiare; +ar celălalt gînd îi răspundea celui dintîiN 2BGM MDumnezeul părintelui meu şi rugăciunile maicii mele mă vor păzi pe mine întreg şi sănătos. %i iarăşi îi zicea cel dintîi gînd7are te va primi pe tine #aban, sau va voii să te aibă pe tine gineresau oare îi va fi ie bine; +ar cu celălalt gîndrăspunzîndu"i celui dintîi îi zicea Dumnezeul părinilor mei cuale lor rugăciuni, toate cele bune şi folositoare va rîndui pentrumine. +arăşi cel dintîi gînd îi zicea 7are vei mai vedea între ceivii pe tatăl şi maica ta, sau ei te vor mai vedea pe tine; 7arenu cu cea mai de pe urmă sărutare te"ai sărutat cu dînşii; +ar elrăspundea în mîinile lui Dumnezeu este viaa născătorilor meişi a mea, Acela de va voii iarăşi mă va învrednici a vedea pe



dulcea şi iubită faă a lor.%i aşa întru sineşi cu gîndurile sale grăind, îşi înăla cususpinuri oc0ii săi către !er şi cu umilină se ruga Dumnezeulmeu, Dumnezeul meu, Cu îmi eşti Cată şi aică, Cu eşti

-ăzitorul meu, -urtător de griă şi de mînă ducător. Cu eşti amea nădede şi scăpare, deci nu mă lăsa pe mine cel cenădăduiesc spre Cine. Aşa pe mintea sa înălînd"o cătreDumnezeu,făcea rugăciune şi mergea pe calea ceea ce "i zăceaînainte, pentru aceasta şi în somn s"a învrednicit a vedea peDumnezeu, că de !arele mai înainte de somn gîndea, Acela şiîn somn în vedenia somnului i se arăta.

+ar nouă de aici ni se cuvine a ne învăa, că pe minteanoastră către Dumnezeu adeseori a o înăla şi către Acela pururea a gîndi ca nu numai în vederea somnului pe Aceia a "#vedea, ci şi întru adormirea morii noastre pe Acela a neînvrednici a"# vedea şi întru viaa cea nesfîrşită de vederea6eei #ui să ne învrednicim a ne îndulci./&cară întărită pe pămînt. &"au obişnuit oamenii visurile ale tîlcui. Deci şi acest vis al lui lacob tîlcuiască"se După cele

scrise, tîlcuirea somnului acestuia astfel este &cara înc0ipuiacalea lui lacob, iar suirea îngerilor înc0ipuia călătoria cea cu bună norocire a lui lacob în esopotamia. -ogorîrea îngerilor oînc0ipuia pe întoarcerea lui cea bună, iar Domnul cel ce seîntărea pe scara aceasta arăta, că însuşi Dumnezeu +i eraîndreptător şi purtător de griă călătoriei lui lacob. +ar dupătîlcuirea du0ovniceştilor învăători ai >isericii, a lui !0irii alAleHandriei, a lui =0ermano patriar0ul !onstantinopoluiui şi aaltora -e &cara lui lacob o îneleg mai înainte a fi înc0ipuirea!rucii lui (ristos. +ar Domnul cel ce se întărea pe dinsa maiînainte însemna că luînd Crup omenesc, are să fie pironit pe!ruce. %i cu adevărat !rucea este scară spre c er. prin care mai34:întîi (ristos &"a suit ia !er după cum a zis /7are nu secuvenea acestea a le pătimi (ristos şi a intra fntru &lava &a;



$#uca 2@)., %i apoi după Dînsul atîta de muli sfini s "au suitF şiacum se suie adevăraii robi ai lui (ristos şi se vor sui pînă iavenirea Domnului cu sfinii &ăi îngeri. &e suie pe !ruce,înc0ipuindu"se prin ale &ale -ătimiri, !el ce a pătimit pe !ruce,

că fiecare rob al lui (ristos în viaa aceasta, pătimirile lui îisînt cruce şi scară către cer. -recum aceast a frumos se aratăîn viaa &fintei uceniă -erpetua $februarie 1) şi a celor împreună cu dînsa, căreia mai înainte de pătimire pentru(ristos i"a fost acest fel de vedenie !ă i se părea că vedea oscară de aur foarte mare, aungînd pînă la !er, iar pe deamîndouă pările acelei scări era mulime multă de unelteînfipte de fier ascuiteF &ăbii, cuite, brice, sulie, cîrlige,

piroane, undie şi altele asemenea acestora. +ar sub acea scarălingă treapta dintîi era tîrîndu"se un balaur foarte mare şi pecei ce voiau a se sui nu"i lăsa. Deci apropiindu"se sfîntul tînăr &atir, nebăgînd seamă de acel balaur înfricoşat şi mai întîidecît toi pe acea scară s"a suit şi aungînd la vîrful ei şiîntorcîndu"se a zis -erpetua, te aştept pe tine, ci te păzeşte casă nu te muşte balaurul pe tine. iar ea a zis 'u poate să măvatăme balaurul pe mine întru 'umele Domnului fisus (ristos.

%i apropiindu"se mai întîi pe capul balaurului a călcat, ca şicum ar fi călcat pe cea dintîi treaptă, apoi s"a suit pe scară şile"a văzut pe cele preafrumoase sălaşuri ale raiului şi pemulimea din cei ce se săiăşluiau acolo. -e acea vedenie cînd a povestit"o -erpetua tovarăşilor săi au îneles cu toii că sîntc0emai de la Dumnezeu spre nevoina pătimirii, şi au început anu se grii pentru vremelnica viaă. #a fel şi cei ce fără desînge sînt ucenici şi se răstignesc împotriva patimilor şi a poftelor, şi pătimirile acestora sînt !ruce şi scară către celeînalte. +ar celor ce rabdă primedii şi asupriri fără de vină,mulumind Domnului, tuturor acestora le sînt pătimirile lor !ruce şi &cară, prin care spre !er se suie. Dar şi &cara luilacob era mai înainte înc0ipuire a întrupării şi a 'aşterii din-rea !urata 6ecioară a lui (ristos întuitorul nostru, !are dinseminia lui lacob avea a ieşi şi a se coborî către noi ca pe



nişte trepte, după strămoşescul neam, întru care trepte era celmai întîi Adam, iar cel mai de pe urmă losif şi -reasfînta 'ăscătoare de Dumnezeu. &cara cea întărită pe pămîntîntruparea era a 6iului lui Dumnezeu pe pămînt. +ar vîrful scării

ce aungea pînă ia cer era !el întrupat 6iul lui Dumnezeu, pe pămînt cu Crupul şi în !er cu Dumnezeirea, împărăindnedespărit împreună cu Catăl, după cum cîntă >iserica laînălarea lui (ristos /Din sînurile -ărinteşti nu Ce "aidepărtat, prea dulce lisuse, şi cu cei34G pămînteşti ca un 7m ai vieuit5. încă şi cel primit Crup l"aînălat în !er. îngerii lui Dumnezeu se suiau împreună la înăl"

area lui (ristos, iar mai întîi se coborau întru >unavestire şiîntru 'aşterea #ui, după cum se scrie /%i a fost împreună cuîngerul mulime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu şizicînd &lavă întru cei de &us lui Dumnezeu $#uca 2). încă şiîngerii ce se suiau pe scară înc0ipuiau pe îngerii cei mulitrupeşti care aveau să se suie spre cer după (ristos celîntrupat şi în !er înălat. !ă pînă cînd nu se întrupase (ristos,nici nu se înălase, pînă atunci nimeni nu s"a suit în !er. +ar

N 2B?M Mcînd a luat el trup şi"a şezut de"a dreapta Catălui, atunci îndatăşi trupeştii îngeri prin a #ui povăuire către !erescul Cată aumers, că aşa le"a şi grăit (ristos /'imeni nu va veni cătreCatăl fără numai prin ine $loan 1@). încă scara lui lacobînc0ipuire era şi a -rea !uratei 6ecioare 'ăscătoarea deDumnezeu, care avea să iasă din seminia lui, prin careDumnezeu către noi din !er &"a pogorît arătîndu"ne suirea spre!er. -entru aceasta îi cîntă ei >iserica zicînd />ucură "te-odul care ne duci la !er şi &cara cea înaltă pe care a văzut"olacob5&e poate a se c0ema scară şi vieuirea dreptului bărbat caresuişuri în inima sa pune şi ca pe nişte trepte prin faptele cele bune către Dumnezeu se apropie şi încă pe pămînt fiind, prinmintea cea de Dumnezeu cugetătoare pe însăşi cerurile le



aunge. Doi perei ai acelei scări sînt credina şi faptel e, saudragostea către Dumnezeu şi cea către aproapele. +ar suireaîngerilor sînt gîndurile cele bune care se pironesc întru Dum "nezeu, iar pogorîrea îngerilor este îngriirea pentru aproapele.

/A luat piatra ceea ce era căpătîi şi a pus"o pe ea în stîlp.Rabinii idoveşti spun că lacob a luat trei pietre şi punîndu"leluişi căpătîi, iar cînd s"a deşteptat a aflat acele trei pietre întro piatră crescute, şi pentru aceasta înspăimîntîndu"se a zis/înfricoşat este locul acesta. %i a pus acea piatră într"un stîlpşi f"a numit pe el !asa lui Dumnezeu. însă tîlcuitorii noştri nu pomenesc pentru împreunarea celor trei pietre întru una, dar sa putut să fie aceea spre înc0ipuirea şi Caina &fintei Creimi,

care se mărturiseşte de noi în trei 6ee, iar Dumnezeu un ul secrede./Din toate cîte îmi vei da, îi voi da Iie zeciuială. ezi căîncă din vremile vec0i a început a se face dare lui Dumnezeu şi>isericilor #ui de la popoarele cele bine"credincioase, dar nuluare. %i lui oisi i"a poruncit Dumnezeu, ca să poruncească popoarelor ca din rodurile pămîntului şi a dobitoacelor să deazeciuială Domnului /Coată zeciuială pămîntului şi din

seminele pămîntului şi din roadele pomilor sfînt Domnuluieste. Coată zeciuială boilor şi a oilor sfînt Domnului să fie.34BCoate acestea nu că trebuindu"i lui Dumnezeu a poruncit " cătoate sînt ale #ui " ci că cei ce sluesc Altarului #ui să"şi aibă0rana lor din darea poporului. !ă aşa a zis către #evii /&ămîncai toate acestea $zeciuieli) voi şi fiii voştri şi caselevoastre, că plata aceasta a voastră este în locul sluirii voastrecelei din !ortul mărturiei $'umeri 1?).Acest bun obicei al #egii celei ec0i intrase şi în creştini, casă dea zeciuială >isericii lor şi în lungă vreme se inea. -entrucă şi &fîntul ladimir marele cneaz al Rusiei, cel ce a luminat pămîntul său cu &fîntul >otez, legiuise zeciuială >isericii sprec0ivernisirea sluitorilor lui Dumnezeu, de care şi pînă astăzi încetatea cea de sus ă Wievului stă spre mărturie biserica ce se



c0eamă /eciuială, din zeciuielile cele ce se dădeau de cei deatunci aşa s"a numit. +ar acum acel vec0i obicei în Rusia atrecut şi nici nu se mai pomeneşte. $însă în oarecare păricreştineşti şi pînă acum se află). !ă se cuvine cei ce sluesc

Domnului şi în toate zilele rugăciuni întru ertfă aduc pentru popor, de la popoare să fie c0ivernisii. !ă precum ostaşii ceice ies la război împotriva vrămaşilor şi pentru patrie seînarmează, datori sînt a"i împăca pe ei cei ce şed pe la caselelor şi nu ies la război. #a fel şi ostaşii du0ovniceşti care seîntr"armează împotriva nevăzuilor vrămaşi pentru toicredincioşii, sînt datori creştinii a ie da cele de nevoie spre alor 0rană fără de scumpete.

+ar cei ce nu voiesc a da, ci încă şi tînesc asupra sluitorilor lui (ristos, ca şi cum ar fi vrut ei cele de nevoie cu prisos,unora ca aceştia răspunzîndu"le &fîntul ioan =ură de Aur grăieşte aşa /&ocoteşte cîte dădeau +udeii $-reoilor şi#eviifor) zeciuieli, pări, iarăşi zeciuieli şi iarăşi alte zeciuieli,şi iarăşi alte întreite zeciuieli şi nimeni nu zicea că prea multmănîncă, că -reoii pe cît mai mult primesc, pe atîta şi maimultă plată are Altarul. !ă nu ziceau atunci ulte iau, se

îmbuibă5 " după cum aud pe fiecare zicînd. -înă aici =ură deAur.&ă se aducă aici ceea ce s"a întîmpiat în zilele împăratuluigrec enon. în pările ce se c0eamă 'oric0ia era un om al luiDumnezeu &everian sfînt şi făcător de minuni. !ă acelaluminase pe acea parte şi"l sfătuia pe poporul acela ca să deazeciuială spre 0rană slugilor lui Dumnezeu şi săracilor, iar einevrînd, aceea a fost după ce şi"au semănat arinile lor aurăsărit şi frumos crescînd, se apropiau spre seceriş, dar anăpădit asupra grînelor lor rugina şi îngrozea cu desăvîrşire pierderea rodurilor pămînteşti. Deci poporul cunoscînd pedeapsa lui Dumnezeu pentru scumpătatea lor au venit către&fîntul &everian căindu"se şi cerîndu"şi iertare. +ar el le"a zis34?lor De ai fi dat zeciuială slugilor iui Dumnezeu şi săracilor, nu



numai că ai fi luat veşnica răsplătire, ci şi pe aceste bunătăide aici cu.îmbelşugare le"ai fi avut. !i fiindcă greşeala voastrăcu pocăina o ai adus, deci din ilostivirea lui Dumnezeu văfăgăduiesc vouă că acea măcar de este şi mare, dar nu va

vătăma grîiele noastre, fără numai de acum înainte credinavoastră să nu fie necredincioasă5 %i aceasta zicînd, le "a poruncit post. %i îndată s"a pogorît o ploaie lină asupraarinilor şi a spălat acea rugină şi a fost seceriş bun şi grîiealese.De aici putem vedea că darea ia săraci şi la sluitorii lu iDumnezeu nu"l sărăceşte pe cel ce dă, ci şi cele străine lerăpeşte.

Aungînd lacob în esopotamia la #aban, fratele maicii lui, afost primit acolo cu dragoste, că a zis #aban către dînsul Dinoasele mele şi din carnea mea eşti tu $6ac. 29). %i după tr ecereca de o lună de zile, în care a fost ospătat lacob în casa luiN 2?4M M#aban, a zis #aban către lacob 6rate al meu eşti tu, deci ca sănu te osteneşti la mine în zadar, spune"mi !are plată am să"idau ie;

8rau la #aban două fiice ale lui, numele celei mai bătrîne era#ia, iar al ceiei mai tinere Ra0ila. Deci #ia deşi era frumoasă lac0ip, dar avea durere la oc0i, iar Ra0ila era şi cu c0ip bun şiîncuviinată. #a oc0i şi mat frumoasă decît #ia. %i a iubit lacob pe Ra0ila şi i"a zis lui #aban &ă"i sluesc ie şapte ani pentruRa0ila fiica ta cea mai mică ca să mi"o dai mie spre însoire. %is"a învoit #aban şi a zis ai bine îmi este mie a i"o da iedecît altui bărbat, fără numai petreci cu mine. %i a sluit lacoblui #aban şapte ani pentru Ra0ila şi i se socoteau lui acei B ani puine zile, fiindcă foarte o iubea pe ea. +ar cînd după cei şapteani a venit vremea nunii şi sosind seara, #aban iuînd pe ceamai mare fiică a şa #ia, a dus"o pe ea către lacob. Crecîndnoaptea a văzut lacob că nu Ra0ila, ci #ia i s"a dat lui sprenuntă, deci supărîndu"se a zis către #aban De ce ai făcutaceasta; !ă eu pentru Ra0ila i"am sluit ie şapte ani, dar



pentru ce mi"ai făcut strîmbătate;+ar #aban îi punea lui înainte legea acelei ări, zicînd cănu se poate da bărbatului fiica cea mai tînără mai înainte decîtcea bătrînă şi zicea &ă facem încă şapte ani ospăul nunii şi

îi voi da ie pe Ra0ila pentru care încă ali şapte ani s< "mslueşti mie.&"a învoit lacob şi după cele şapte zile i s"a dat lui şi Ra0iiaşi a sluit pentru ea încă B ani întrucît sluirea lui lacob pentruRa0ila a fost de 1@ ani. %i i"a dat #aban fiicei sale #ia o roabaanume ilpa, iar Ra0ilei pe >il0a. %i iubea lacob pe Ra0ila mai349mult decît pe #ia. %i văzînd Domnul Dumnezeu cum că nu

iubeşte lacob pe #ia, i"a desc0is pînteceie ei spre naşterea defii, iar Ra0ila era neroditoare.Deci zămislind #ia i"a născut fiu lui lacob şi i"a pus numelelui Ruben. După aceea zămislind a născut fiu pe &imeon, dupăaceea pe #evi mai pe urmă pe ludaF şi a încetat de a mai naşte.Ra0ila văzîndu"se pe sine neroditoare a rîvnit surorii ei şi i"azis lui lacob Dă"mi fii, iar de nu apoi mor. +ar lacob i"a răspunsei cu mînie 7are Dumnezeu sînt eu; %i a zis Ra0ila iată roaba

mea >il0a, intră la dînsa şi va naşte pe braele mele şi voi face pe fiul meu cel născut din ea ca pe ai meu. %i i"a dat Ra0ila peroaba sa >il0a femeie lui lacob şi intrînd ia dînsa iacob azămislit >il0a şi a născut fiu. %i a zis Ra0ila Drept a udecatmie Domnul şi a auzit glasul meu şi mi"a dat mie fiu şi i"a pusnumele pruncului aceluia Dan. +arăşi zămislind >il0a a născut pe 'atanail. Deci văzîndu"se pe sine #ia că a încetat a naşte, adat pe roaba sa ilpa fui lacob de femeie şi zămisiind iipa anăscut fiu şi î"a pus numele =ad, şi iarăşi zămislind ilpa anăscut pe +sa0ar, după aceea pe abulon, iar mai pe urmă anăscut f*e o fiică Dina.%i şi"a adus aminte Domnul de Ra0ila şi a auzit rugăciuneaei, i"a desc0is ei pînteceie şi zămislind a născut fiu şi a zis iadesc0is Domnul pînteceie meu şi a luat ocara mea şi a numitnumele pruncului losif.



rînd lacob a se duce de la #aban şi a se întoarce către tatălsău, i"a zis lui #aban &lobozeşte"mă, ca să mă duc la locuimeu, în pămîntul meu, şi dă"mi mie pe femeile mele şi copiii pentru care i"am sluit ie.

+ar #aban văzînd că pentru lacob i"a binecuvîntat Dumnezeucasa lui cu multe bogăii, l"a rugat pe lacob ca să mai petreacăla ei dîndu"i lui plata pe care ar fi voit. far altă plată n"a voitfără numai ca să"i deosebească iui oile şi caprele cele pestrie.%i i"a dat lui #aban aceea.Deci a mai petrecut lacob la #aban încă G ani, iar acuma toianii petrecui ai lui lacob la #aban erau 24. %i s "au înmulit oileşi caprele lui lacob foarte, pentru că toate se fătau pestrie,

fiindcă lacob adăpînd turmele, punea împreună toiege de nuccioplite pestrie ca privind spre dînsele cînd beau oile şicaprele apă să zămislească rod pestri. %i s"a îmbogăit lacobfoarte şi erau dobitoacele lui multe, boi şi cămile şi asini şirobi şi roabe.+ar feciorii lui #aban au început a"i pizmui şi a se supăra,zicînd A luat lacob toată bogăia tatălui nostru şi prin tatălnostru şi"a făcut luişi toată slava sa. %i"a sc0imbat încă şi

#aban dragostea cea mai dinainte către lacob. %i a văzut facob314că faa lui #aban nu era aşa precum mai înainte. %i arătîndu"seDomnul lui lacob i"a zis lui întoarce"te în pămîntul tatălui tăuşi la neamul tău şi voi fi cu tine $6ac. 31).6amilia lui Xuca0!ălătoriile lui lacob6acere 2&"33F3:!ălătoria lui lacobi6ii lui lacob spre păşuni O!ălătoria lui tsavKîi\a îui +a.spre 8Kktt lacofc legamaiul cu V 6acerO 2?14"22 +erea din 6aădam." AHXnl



6arere 3:1"1:2?2UVlpl #lb llllllil YZ. . . ...

(R+>îacoli OO 11 it cu VJJJJJJJ îsav 5+6acesO 335O .,,,,...,...T+orm<ntul

+ *acob îl păcăleşteV pe fratele săuDeci c0emînd lacob la cîmp pe #ia şi pe Ra0ila le"a spus lor gîndul său, că voieşte să se întoarcă la tatăl său, iar ele s "auînvoit la aceasta. %i luînd lacob pe femeile sale şi fiii şi toatăaverea sa cea cîştigată în esopotamia, s"a apucat de cale,întorcîndu"se în pămîntul !anaan şi nu i"a spus socrului său#aban pentru ducerea sa, fiindcă el întru acea vreme se dusese

departe la cîmp către turmele sale să"şi tundă oile lui. +ar Ra0ila ieşind din casa tatălui său i"a furat idolii tătîne"său, nucă"i iubea pe idoli, ci pentru că erau de aur şi de argint, aşadar a furat aur şi argint şi aceasta cu dreptul a făcut"o una, pentruzestrea saF iar alta, pentru plata ce avea să"i dea #aban luilacob, pentru osteneala cea de 24 de ani ai lui.ergînd lacob întru ale sale, trecînd apa 8ufratului ce este înesopotamia s"a suit la muntele ce se zice =alaad şi s"a dat deveste lui #aban cum că a fugit lacob şi acum sînt 3 zile de cînda fugit.Emplîndu"se de mînie #aban, a luat pe toi fraii săi cu sineşi a alergat pe urma lui lacob B zile. %i cînd era să "l aungă pelacob a venit îngerul către #aban noaptea în vedenia somnuluişi i"a poruncit lui, ca nimic să nu îndrăznească a grăi sau aface vreun rău lui lacob şi i"a zis 6ereşte"te însui ca să nu te



aungă pe tine mînia lui Dumnezeu. Deci deşteptîndu"se #aban,l"a auns pe lacob la muntele =alaadului unde îşi întinsesecorturile sale şi i"a zis lui De ce ai făcut aceasta; -entru cete"ai dus şi m"ai efuit şi le"ai luat pe fetele mele ca pe nişte

roabe robite cu sabia; !ă de mi"ai fi spus te"aş fi slobozit cuveselie şi cu alăute şi cu timpane, încît să nu mă învrednicesca"mi săruta pe fiicele mele şi pe nepoii mei, că nebuneşte aifăcut şi acum mîna mea, iată, poate a"i răsplăti ie, dar Dumnezeul părintelui tău m"a oprit pe mine. Deci du"te sănătoscătre tatăl tău5 Dar pentru ce mi"ai furat dumnezeii mei;l"a răspuns lacob lui #aban "am dus de la tine nespunîndu"i ie că mă temeam ca să nu iei de la mine pe fiicele taie şi pe

toată averea mea. +ar pe dumnezeii tăi la cine "i vei afla să nufie viu înaintea frailor noştri, lată, caută toate ale mele şicunoaşte de va fi sau de vei cunoaşte ceva al tău la mine, săiei. $!ă nu ştia lacob cum că Ra0ila femeia lui a furat idoliitătîne"său). Deci a intrat #aban în cortul #iei şi căutînd înaverea ei n"a aflat idolii, după aceea a căutat şi în cortul luilacob şi la amîndouă roabele şi n"a aflat pe cele căutate mai peurmă a venit şi la cortul Ra0ilei. +ar Ra0ila luîndu"i pe idoli i"a

băgat sub şaua cămilei şi a şezut deasupra lor şi s "a făcut căeste bolnavă neputînd a se scula din loc. %i a zis către tatălsău &ă nu te mînii asupra mea, domnul meu, pentru că nu mă pot scula înaintea ta, că sînt de neputină cuprinsă, iar elnefăcîndu"i osteneală de a se muta din loc i"a căutat pe idoli încort şi nu i"a aflat.%i mîniindu"se lacob a început a se sfădi cu #aban, zicînd!are este nedreptatea mea; %i care este păcatul meu înainteata de alergi pe urma mea; %i căutînd în toată averea mea ce aigăsit dintru ale tale; De ai găsit pune"le aici înaintea frailor tăi312şi frailor mei şi să udece între noi amîndoi. Douăzeci de ani amfost cu tine, păscînd turmele tale şi caprele n"au fost sterpe, oi dinturmele tale n"am mîncat, mîncat de fiară nu i"am adus ie, de se



fura ceva eu din al meu împlineam, ziua mă frigeam de arşiă, iar noaptea de ger şi somnul se ducea de la oc0ii mei. Atunci #aban aînceput a face pace cu lacob şi împăcîndu"se au făcut movilă marede piatră şi au numit acea movilă /ărturie. %i a zis #aban către

lacob 6ie movila aceasta mărturie între mine şi tine spre semnulîmpăcării noastre, ca nici eu cu răutate să nu trec movila aceastacătre tine, nici tu către mine, şi aşa făcînd aşezămînt de pace auînnoptat şi sculîndu"se #aban dimineaa a sărutat pe lacob şi pefiicele sale şi nepoii şi s"a întors la locul său./&ă"i sluesc ie B ani pentru Ra0iia, întru acele vremi dedemult era obicei la evrei şi la greci şi romani, ca mirele a "şicumpăra lui mireasa. Aşa mai pe urmă David şi"a cumpărat luişi pe

fiica împăratului &aul cu 244 de netăiate împreur a celor de altneam. Aşa proorocul 7sea pe femeia ce era curvă a cumpărat"oluişi cu 1: argini. +ar lacob fiind sărac şi neavînd cu ce să "şicumpere lui femeie, pe osteneala cea de B ani a sluirii sale în locde pre o punea /&ă"i sluesc şapte ani a zis. %i erau înaintea luiacei ani, puine zile, fiindcă foarte o iubea pe ea.+ar nouă ni se cuvine aici a gîndi fiecare pentru sufletul său şi pentru !ereasca împărăie, lacob pentru frumuseea femeii

vremelnice atîta s"a ostenit şi B ani a slui s"a făgăduit, dar a sluit1@ ani. +ar noi pentru veşnica mîntuire a sufletului nostru şi pe ntrudulceaa cea nesfîrşită şi bunătăile împărăiei cereşti ne lenevimşi într"o zi întru adevăr a slui iui Dumnezeu, lacob atîta o iubea peRa0ila, întrucît acea lungă osteneală îi era lui uşoară pentrudragostea ei +ar nouă pentru nevoina sufletului şi puină nevoinagrea ni se pare a fi, cu adevărat nu iubim noi sufletele noastre, nule iubim fiindcă de mîntuirea sufletelor nu ne îngriim şi nu numaică nu le iubim, ci încă îl şi urîm şi vrămăşuim asupra sufletului,lucrînd lucrurile cele rele şi nedrepte, după cum grăieşte psalmistul /!el ce iubeşte nedreptatea îşi urăşte sufletulsău$-salm 14). %i îngerul către Cobie a zis /!el ce face păcatul şifărădelegea, vrămaş este sufletului său $Cobie 12). #ui lacob pentru vremelnica însoire atîta îi era Ra0ila de iubită, iar noi avîndîntru învierea cea de obşte iarăşi cu sufletele noastre a ne întîlni,



întru nesfîrşiii veci a petrece în acea unire, nu voim a ne iubisufletele noastre şi de le şi iubim, dar trupeşte le iubim, iar nudu0ovniceşte. !ă fiecare îşi iubeşte sufletul său numai pentru viaaaceasta, ca să vieuiască la muli ani cu ei aici şi să se

îndulcească de313 .dulceile trupeşti întru poftele lumii acesteia, iar ceadu0ovnicească dragoste în suflet nu este, ca să se griească pentru dînsul, ca să nu piară în viaa ce va să fie, să nu"icufunde pe ei în adîncul iadului, ca să nu"i dea în mîiniiediavolilor celor cumplii în focul cel nestins, în viermele celneadormit, în tartar, de care şi însuşi satana se cutremură,

întru atîtea cumplite şi veşnice rele să nu"şi arunce sufletulsău, pentru aceasta vreo griă nu este, deci dar nici dragoste însuflet nu este. !e este mai frumos decît sufletul care este ziditdupă c0ipul lui Dumnezeu; 6ără de moarte şi veşnic; %i ceeste mai dulce decît împărăia cerului, care nu are sfîrşit5 +ar noi pe amîndouă acestea, ca pe un lucru netrebnic întru nimicîl socotim, de suflet nu ne griim, împărăia !erului o trecem cuvederea pentru vremelnica iubitoare de păcat viaă. 7, cea mai

de pe urmă nebunie a noastră5-entru aceste două femei ale lui lacob #ia şi Ra0ila scriindeu, mi"am adus aminte de cuvintele &fîntului Andrei !riteanul,care în -ostul cel are în !anonul cel are al lui se cîntă aşa/-e cele două femei, să"mi gîndeşti pe lucrarea şi gîndireaîntru privire, pe #ia adică lucrare, ca pe cea cu muli fii, iar peRa0iia gîndire. -riveg0ează, suflete al meu, şi te îmbărbătează, precum cel mai de demult între -atriar0i, ca să "i dobîndeşti ielucrarea împreună cu gîndirea şi să fie mintea privind peDumnezeu.Din aceste cuvinte se poate vedea cum că îndoitărînduială a petrecerii celor ce se mîntuiesc este lucrarea şi aminii privirea, adică viaa cea iubitoare de osteneală a faptelor bune şi de suflet mîntuitoarele nevoine şi lucrarea cea deDumnezeu gînditoare. +ar rînduială cea iubitoare de osteneală



este ca să se ostenească pentru aproapele, a purta griă pentrucele de nevoie săracilor şi lipsiilor întru neaungerea lor şi dinsudoarea feei lor pe cei flămînzi a"i 0răni, pe cei goi a"iîmbrăca, pe cei străini a"i odi0ni, pe cei în legături şi bolnavi ai

cerceta, pe mori a"i îngropa şi pe toate cele milostivitoarelucruri a le faceF încă şi ostenelile ascultării cefe ce i se puncu osîrdie pentru Dumnezeu a le purta. +ar gîndirea cea cumintea sau de Dumnezeu, această rînduială are, ca din toatetulburările şi din toate griile lumeşti a se înstrăina şi de Enulnumai Dumnezeu a se lipi şi să"i sluească #ui cu Du0ul şi petoată mintea şi gîndurile lui întru Dînsul să le adîncească.Aceste amîndouă rînduieli ale vieii, celor ce caută mîntuirea

atîta le sînt de mare trebuină precum fiecăruia om de cei doioc0i, de cele două mîini. 8ste cu putină cuiva şi cu un oc0i avedea cele de sub cer, de nu"l are pe celălalt, ci tot este mai bine cu amîndoi oc0ii, pentru că toate se văd. &e poate cuiva şicu o mînă a lucra cîte ceva de n"o are pe cealaltă, însă cu31@amîndouă mîinile tot mai bine poate lucra. #a îei se poateînelege şi pentru cele două rînduieli de care se grăieşte

pentru iubitoarea de osteneală şi pentru de Dumnezeugînditoarea privire < minii. &e poate cuiva şi numai o rînduialăa vieuirii dintru cele două a"şi pune înainte şi a"şi căutamîntuirea, dar mai bine este de amîndouă a se inea, peamîndouă a le căuta pe aceste lucrări ale rînduielii, cea alucrării şi cea a privirii cu mintea într"un 0otar a vieii celei cufapte bune a şi le pune.Deci să luăm aminte, că mai bătrînă cu anii a fost #ia decîtRa0ila, oamenii mai întîi s"au deprins a se osteni, decît pentrugîndirea de Dumnezeu a se învăa. ai iubită îi era lui lacobRa0ila decît #ia. ai cu plăcere îi este lui Dumnezeu aceastăgînditoare de Dumnezeu petrecere, decît numai ceaostenicioasă fără de Dumnezeu gînditoare. #ia şi Ra0ilaamîndouă erau surori bune, amîndouă cele zise mîntuitoarerînduieli ale vieuirii sînt, ca nişte doi frai buni. -e amîndouă



acele fecioare, #aban le"a însoit cu lacobF amîndouă acesteaşi lucrarea şi a minii privire " a iubirii de osteneală zic şigîndirea de Dumnezeu " la un loc să şi le înuge luişi se cuvinecel ce voieşte a se mîntui. lacob mai întîi s"a însoit cu #ia,

apoi cu Ra0ila. !el ce caută mîntuirea, de trebuină este a seapuca mai întîi de lucrare şi de iubitoarea de osteneală petrecerea cea cu fapte bune, apoi la privir ea minii aDumnezeieştii gîndiri a se deprinde. ai roditoare decît #ia eraRa0ila, mai muli sînt cei ce"şi caută mîntuire din viaa ceaiubitoare de osteneli, dar puini sînt din cei ce s"au învăat şis"au deprins în privirea minii şi întru Dumnezeias ca gîndire.ai frumoasă era Ra0ila decît #ia, mai frumoasă este cea de

Dumnezeu gînditoare viaă şi mai folositoare decît ceaiubitoare de osteneală. Amîndouă aceste rînduieli ale vieii sau pomenit în 8vang0elie întru cele două surori ale lui #azărarta şi ăria. arta se osteneşte iar ăria şezînd lîngă picioarele lui lisus asculta !uvintele #ui. Aceea cuprinderînduială lucrării, iar aceasta privirea miniiF aceea eraiubitoare de osteneală, iar aceasta gînditoare de DumnezeuFaceleia î"a zis Domnul /arto, arto, te sileşti şi spre multe te

grieşti iar pe aceasta a lăudat"o /+ar ăria partea cea bunăşi"a ales care nu se va lua de la ea $#uca 14). '"a defăimat"o,nici n"a lepădat"o pe arta, că nu erau neprimite #ui ostenelileei, fiindcă ea nu pentru altceva se ostenea, ci pentru ca săospăteze pe Domnul său cu ospătare aleasă, însă pe ăria mai presus decît pe arta a înălat"o. -entru ce; -entru aceasta!ă ăria toată gria cea dinafară a lepădat"o şi toată mintea sa2?Go adîncea în Dumnezeu, ascultînd cuvintele cele Dumnezeieşti,iar arta cu totul trecînd cu vederea cuvîntul lui Dumnezeu, se31:sîrguia numai întru osteneli, şi a fost mustrată de Domnul pen trucea de prisos tulburare şi îngriire, că de prisos este aceaosteneală , pentru care se lasă !uvîntul lui Dumnezeu,Rugăciunea şi gîndirea de Dumnezeu, măcar deşi pentru lucru bun



se face. -rimite îi sînt lui Dumnezeu ostenelile dinafară a celor cese mîntuiesc, însă numai de vor fi împreună cu gîndirea deDumnezeu, iar fără de aceasta către celelalte se grăieşte /Cegrieşti şi spre multe te sileşti. +ar Dumnezeiasca gîndire este

tuturor ostenelilor bunului iubitor înfrumuseare.iaa cea iubitoare de osteneală de va fi fără de griire deDumnezeu este asemenea lui -etru celui ce umbl a pe ape, iar viaa cea gînditoare de Dumnezeu este asemenea lui loan celui ces"a rezemat pe -ieptul lui (ristos. Acela în milocul valurilor, iar acesta întru alinareF acela în frică şi în cutremur, iar acesta întruneîngriireF acela se îneacă, iar aces ta se odi0neşteF aceluia(ristos îi întinde mîna ca să"l mîntuiască pe el de înecare, iar

acestuia îi descopere Cainele &aie cele ascunse. Astfel de osebirevei putea vedea întru vieuitorii iubitorilor de osteneală şigînditorilor de Dumnezeu cînd pe fiecare deosebi îl vei despări,iar de le vei uni pe acestea două într"o viaă, pe iubirea deosteneală şi gîndirea de Dumnezeu, atunci se aseamănă celor doiApostoli care au alergat către ormîntul lui (ristos ca să seîncredineze pentru învierea #ui, însă loan mai degrab decît -etrua alergat, pentru că viaa cea cu Dumnezeiască gîndire o întrece

pe viaa cea iubitoare de osteneală către (ristos, şi mai repede îlaunge pe (ristos, fiindcă este mai folositoare viaa cea gînditoarede Dumnezeu decît cea iubitoare de osteneală, precum maifrumoasă este Ra0iia decît #ia.încă spre c0ip şi arătare a acestor două vieuiri să se pomenească aici doi !uvioşi -ărini oise şi Arsenie, dintre careunul era iubitor de osteneală, iar celălalt gînditor de Dumnezeu,oise cu totul se da iubirii de străini, ospătarii şi primirii de frai şila aceasta mult se ostenea, iar Arsenie şezînd întru tăcere îşi luaaminte de sineşi şi în singurătate vieuind de toi se înstreina. %i afost lăudat de fratele cel străin mai mult oi se decît Arsenie. %iauzind oarecare din -ărini, s"a rugat lui Dumnezeu, zicînd/Doamne, arată"mi mie acest lucru, pentru că unul fuge de oameni pentru 'umele Cău, iar celălalt pe toi îi primeşte pentru 'umeleCău. Deci care dintru dînşii este mai desăv îrşit şi este mai mult



vrednic Darului Cău; %i a văzut ace5 -ărinte într"o vedenie douăcorăbii mari pe oarecare rîu mare înotînd. într"una era !uviosulArsenie şi Du0ul iui Dumnezeu îndrepta corabia lut întru multăliniştire. +ar în cealaltă corabie era !uviosul oise

31Gşi îngerii lui Dumnezeu cu dînsul, care îndreptau corabia şifaguri de miere băgau în gura lui oise. -e această vedenie a povestit"o acel părinte celorlali -ărini sporii şi udecînd cutoii au zis !um că mai desăvîrşit este Arsenie tăcutul decîtoise primitorul de străini, pentru că cu Arsenie este însuşiDumnezeu, iar cu oise îngerii lui Dumnezeu petrec.încă pentru #ia şi Ra0ila şi aceasta se poate vedea, cum că

Domnul Dumnezeu nu tuturor deopotrivă le dă ale &ale Daruri,ci unuia acesta, altuia celălalt, că nici unuia nu"i dă toate.Ra0ilei frumusee aleasă, dar era neroditoare, pentru că maiîntîi era neroditoare, apoi pe urmă dezlegîndu"se nerodirea ei,numai doi fii a născut şi a murit. +ar #ia după ce s"a însoit cu bărbat, îndată a putut naşte şi a născut şase fii şi o fiică iar mai ales că partea #iei mai bună s"a făcut decît a Ra0ilei, pentru aceasta !ă din seminia ei, din fiul ei luda, a ieşit cel

făgăduit de Dumnezeu esia (ristos./iua am fost pîrlit de arşiă iar noaptea de ger şi fugeasomnul din oc0ii mei. #a aceste cuvinte ale dreptului lacob păstorul dobitoacelor, cu luare aminte să asculte toi, căror păstori oile cele cuvîntătoare li s"au încredinat de laDumnezeu. 8piscopii şi -reoii şi ceilali ai du0ovniceştiitagme, dregătorii cei ce sînt păstori şi îndreptători sufletelor omeneşti, să socotească cu luare aminte cele zise !ă dacă penecuvîntătoarele dobitoace păscîndu"le, suferea atîtaosteneală, ziua cu arşiă pîrlindu"se, iar noaptea la ger îng0eînd, nici dînd somn oc0ilor săi, cu cît mai vîrtos cuneasemănare trebuieşte mai mare trezvire şi osteneală celui ce păstoreşte sufletele omeneşti, pentru care arele şi >unul-ăstorul nostru (ristos, &îngele şi"a vărsat şi sufletul &ău pe!ruce l"a pus, pe care are să le ceară din mîinile celui ce le



paşte, cu multă cercare şi întrebare. %i nu numai osteneală cişi iscusină mare se cere la acest lucru păstoresc după cumlacob era iscusit la păstorirea oilor celor necuvîntătoare, carea aflat minunată ştiină spre înmulirea oilor celor pestrie,

punînd toiege pestrie înaintea oc0ilor lor în vase cînd leadăpa. +ar păstorul cel iscusit al turmei celei cuvîntătoare, casă înmulească oile cele ce se mîntuiesc, dator este ca penişte toiege pestrie din tot felul de înc0ipuiri ale petreceriicelei cu fapte bune a vieilor &finilor a le pune înainte, iar maivîrtos din însăşi viaa sa $după cea apostolică sfătuire) /&prec0ip să fii celor credincioşi cu cuvîntul, cu viaa, cudragostea, cu du0ul, cu credina, cu curăia $+ Cim. @).

&ă vorbim dar aici, ce fel se cuvine a fi păstorulcuvîntătoarelor oi. &fătuia de demult Domnul Dumnezeu pe poporul lui +srail ce se depărtase de la Dînsul, ca să se31Bîntoarcă spre Dînsu5 şi ie făgăduia ior că ie va da păstoriiscusii /oi da vouă păstori după inima ea şi vă vor paşte pe voi cu înelepciune şi învăătură $+er. 3).&ă luăm aminte !e fel de păstori oilor cuvîntătoare voieşte

Dumnezeu să aibă; înelepi şi învăai /ă vor paşte pe voicu înelepciune şi învăătură zice. ai întîi se cuvine a fi păstorul înelept, învăat, căci cum va putea înelepi pe cel cuneştiină de va fi singur neştiutor; !um va fi învăător celui prost şi neştiind puterea Dumnezeieştii &cripturi; !um va pov<ui pe cel rătăcit, însuşi neştiind calea sa încotro merge;7are va putea orb pe orb pe cărarea cea dreaptă să povăuiască; 7are nu amîndoi " după cuvîntul lui (ristos " vor cădea în groapă; -entru aceasta de nevoie îi zice păstoruluiînainte de a fi înelept, învăat, dar nu moic şi neînvăat. !ă dedemult celor din #egea ec0e strămoşi ii s"a făgăduitDumnezeu a trimite poporului &ău pe -ăstorul esia (ristos, pentru căre a grăit către >etleem /Din tine va ieşi-ovăuitorul, !are va paşte pe poporul eu +srail $i0eia :).



-e venirea Acelui -ăstor +saia proorocul prooroceşte scriindo,l"a numit /Coiag, pentru că cu toiag umblă păstorul, şitoiag #"a numit înflorind şi făcînd nădede de roadă, întru oiledu0ovniceştii păşuni. -e acel toiag a spus că vrea să se

odi0nească Du0ul &fînt cu ale &ale Daruri /&e va odi0ni pesteDînsul Du0ul înelepciunii şi al înelegerii, Du0ul sfatului şi al puterii, Du0ul cunoştinei şi al cucerniciei şi Du0ul temerii deDumnezeu $+saia 11). &ă luăm aminte #a Darurile Du0ului&fînt, care pe toiagul păstoriei se odi0neşte, întru început este pusă înelepciunea şi înelegerea, adică Du0ul înelepciunii şial înelegerii. &ă ne fie ştiut, că tot cel ce păstoreşte pe poporul lui Dumnezeu, deşi cu multe fapte bune şi

du0ovniceşti este dator a se împodobi, însă întru început i secuvine să cîştige înelepciune du0ovnicească, înelegere,ştiina îmbunătăirii pe care şi Dumnezeu o cere din gura-reoilor, că zice în -roorocească &criptură />uzele preotului păzesc ştiina şi voi cere legea din gura lui $alea0i 2). !ă pecare vistierie prea bogată se cuvine a se păzi în gurile păstorilor, ştiina învăăturii şi darul înelegerii, ca să fieînelept spre învăătură, spre povăuire şi sfătuire, spre

mustrarea nesupuşilor precum şi Apostolul pentru episcop "care şi pentru tot -reotul se poate înelege " zice /!a puternicsă fie şi a îndemna cu învăătura cea sănătoasă şi pe cei cegrăiesc împotrivă a"i certa $Cit 1). +ar cel ce nu are Du0ulînelepciunii şi al înelegerii, şi nu adună în gura sa ştiină., nueste vrednic treptei -ăstoreşti că aşa grăieşte Dumnezeu în proorocia lui 7sea /Cu învăătura ai lepădat"o, te voi lepăda şi8u ca să nu"i -reoeşti ie $7sea @). 'u voiesc a te avea pe31?tine în rînduiala păstoriei preoeşti, fiindcă n"ai căutat ştiinaînelepciunii şi a învăăturii. #a fel şi în cuvîntul &fîntului =urăde Aur la Crimiterea lui -avei se scrie !ă cel ce nu ştie&criptura şi neputînd cu ereticii a se lupta departe să fie deepiscopie, nu este vrednic a fi în rînduiala preoilor sluitorilui Dumnezeu şi purtător de griă pentru sufletele oamenilor.



'u este vrednic de treapta păstoriei cel ce nu este iscusit întruDumnezeiasca &criptură şi leapădă ştiina. %i dacă pentruînvăaii păstori sînt datorii acestea, deci ce dar pentru aceiacare nu numai că sînt din cei ce nu ştiu înelegerea cea

du0ovnicească, ci şi pe cei înelepi întru învăătură şi întrudragoste îi învinuiesc şi"i 0ulesc. -entru unii ca aceştia săauzim ce zice &criptura /!el ce defăima înelepciunea şiînvăătura, ticălos este, deşartă este nădedea lui şi ostenelilefără de folos şi netrebnice sînt lucrurile lui $înelep. 14).#ui Aaron celui dintîi ar0iereu în #egea ec0e, poruncindu"ia face 0aină ar0ierească, Domnul Dumnezeu a zis ca să fie cuclopoei de aur pe marginea 0ainei, ca atunci cînd va slui şi

va intra întru sfinitorul înaintea lui Dumnezeu şi va ieşi, să seaudă glasul lui, ca să nu moară. inunată alcătuire a 0aineiaceleia cu clopoeii era, ci mai minunată este aceasta, cămoartea îi zăcea înaintea Ar0iereului, dacă acea 0aină ar0iereascăfără de clopoei ar fi fost /&ă se audă glasul lui " a zis"$adică al clopoeilor) ca să nu moară $leş. 2?). %tim că celedin #egea ec0e erau mai înainte înc0ipuirea Darului celui 'ouşi acea -reoie era înc0ipuire a -reoiei noastre. +ar sunetul

clopoeilor " după spunerea &fîntului =rigorie Ceologul "însemna pe glasul învăăturii Ar0iereului $la fel şi a preotului)a nu fi mut, şi nu cu clopoei, ci cu gura şi limba a grăi, aînvăa şi a înelepi pe poporul lui Dumnezeu, după sfătuireaApostolului ce zice /-ropovăduieşte cuvîntul, stai cu vreme şifără de vreme, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată îndelungarăbdare şi cu învăătura, fă lucru de evang0elist $++ Cim. @).!lopoeii cei de aur erau cuvintele cele de aur ce se cuvin aieşi din gura -reoilor, pentru plăcerea de Dumnezeu, pentruvieuirea cea sfîntă şi dreaptă, pentru dragostea cea spreDumnezeu şi spre aproapele. !uvinte de aur, iar nu de plumb,folositoare, nu fără de folos, cinstite, iar nu cu necinste, iubitedar nu spre învrăbire, sau 0ulitoare sau putrede. +ar cel ce nu "şi are clopoeii cei de aur du0ovniceşti ai înelegerii cării şi aiştiinei, şi nu şi"a cîştigat Du0ul înelepciunii, şi nu învaă ca



un sluitor al lui Dumnezeu şi -ăstor al sufletelor omeneşti,mut şi mort deopotrivă este. După cum ar0iereul #egii ec0i dear fi îndrăznit a intra fără de clopoei în >iserică. îi zăceaînainte moartea, la fel şi 8piscopii şi -reoii Darului celui 'ou.

319care îndrăznesc cu plată sau cu relaii acest fel de treaptăasupra lor a primi, iar clopoeii ştiinei şi ai înelepciunii celeidu0ovniceşti nu au, de a învăa pe turma lui (ristos, le zacelor înainte oarecare deosebită moarte, deşi nu trupească, cidu0ovnicească, că între cei mori se socotesc a fi dinspreDumnezeu. %i la unii ca aceştia fiecăruia îi grăieşte Domnul înApocalips /'ume ai că trăieşti, dar eşti mort $!ap. 3). ort

este înaintea lui Dumnezeu acela care numai nume are şitreapta -reoiei poartă, dar datoria -ăstoriei n"o împlineşte. +ar datoria -ăstoriei mai întîi aceasta este, ca să învee cele defolos, pe păcatele omeneşti a le împuina şi la calea mîntuiriiai povăui. !ă aşa grăieşte Dumnezeu către -ăstor /!a otrîmbiă înală glasul tău, şi spune poporului eu păcatele lor,iar de nu le vei spune, atunci cel fărădelege întru fărădelegilesale va muri, iar sîngele lui din mîna ta îl voi cere $+saia :?F

lezec0iil 3). !a şiO cum cu însăşi a sa mînă îl ucide pe păcătos,cel ce nu se sîrguieşte cu a sa limbă a"l învăa şi a"l întoarcede la păcatele lui. #imba cea tăcută a păstorului este mierecare ucide sufletele cele greşite, pentru aceasta şi Apostolulde sineşi grăieşte /Amar mie de nu voi binevesti $+ !or. 9).Amar acelui -ăstor care tace, amar limbii lui ceea ce nu propovăduieşte, nici învaă !uvîntul lui Dumnezeu. %i cum va putea limba a bineînvăa şi cele de folos a propovădui cucuvîntul, dacă mintea nu este învăată întru înelepciunea ceadu0ovnicească; Acestea se grăiesc numai pentru aceia ce cutotul întru ştiina cării sînt neiscusii şi care de"abia pot citicîte ceva şi nici cît de puin nu pot înelege şi nicidecum aface vreo învăătură ştiind, şi care cu multă sîrguină "caută şiîşi cumpără loruşi treapta -reoiei şi a -ăstoriei nu pe



sufletele omeneşti a le păstori, ci înşişi pe sine să se pască şifiind cinstii să se proslăvească, spre a căror fee grăieşte&fîntul loan =ură de Aur /-recum dregătoriile cele dinafară,aşa şi pe $-ăstoria cea du0ovnicească) o gonim$vînăm), ca

proslăvii să fim şi înaintea oamenilor cinstii, iar înaintea luiDumnezeu pierii. %i ce c<ştig aflăm din acest fel de cinste; 'u numai că se cuvine păstorului a fi cu ştiină şi întruDumnezeiasca &criptură iscusit şi a învăa, ci şi cu fapte buneşi cu viaă sfîntă a fi. !ă nu este destul ca pe cuvîntătoarele oia le învăa numai cu cuvîntul, ci şi prin c0ipul bunei şiîmbunătăitei viei celei după Dumnezeu. &fîntul Apostol -avel poruncind ucenicului său Cimotei ca să fie pildă credincioşilor

i"a arătat şi năravurile prin care să fie pildă, că întru început pune c u cuvîntul şi viaa cea bună /6ă"te pildă credincioşilor c u cuvîntul, cu petrecerea şi celelalte $++ Cim. @). !ă împreunăcu cuvîntul şi petrecerea cea bună se cuvine a fi, ca să fieunita324 petrecerea -ăstorului cu cuvintele învăăturii celei ce ies dingura lui. !ă -ăstorul pe acelea să le facă, de care pe alii

învaă ca să nu fie mustrat de Apostolul ce grăieşte /!el ceînvei pe alii pe tine nu te învei; 7are va putea ca pe alii a "iînvăa la fapta bună şi însuşi cele rele făcînd; 7are va putea pe cineva îndrepta bine întru împărăia !erului şi însuşi în iadsă se ducă; 7are nu"i va fi ruşine ca pe alii spălîndu"i de tină,iar însuşi a petrece în noroiul cel puturos, şi a purta griă pentru spălarea întinăciunilor sale; 7are va putea doftori pecele străine răni şi neputine, însuşi cu totul fiind plin de rănişi cu grele neputine cuprins; 7are nu"i va zice orişicare unuiaca acestuia /Doctore, vindecă"te pe tine însui5; încă şiDumnezeu către unul ca acesta zice /-entru ce tu povesteştiDreptăile ele şi iei Aşezămîntul eu de #ege în gura ta; +ar tu ai urît învăătura şi cuvintele ele le"ai lepădat înapoi$-salm @9). %i învăătorii evrei multe din #ege le grăiau popoarelor, învăîndu"i iar ei înşişi nimic nu făceau din cele ce



pe alii îi învăau. -entru aceasta a zis despre dînşii Domnulcătre popor şi către ucenicii &ăi /-e scaunul lui oise auşezut fariseii şi cărturarii, deci toate cîte vor zice vouă a le păzi, păzii"le şi le facei, iar după lucrurile lor să nu facei, că

ei zic şi nu fac $atei 23). !ă cel ce zice şi nu face, asemeneaeste tunetului celui din nori ce în vremea uscăciunii şi aneplouării tună şi ce folos este din acea tunare a norului, dacă pe pămîntul cel însetat ploaia nu"şi varsă; !are umilină le vafi sufletelor din glasul învăătorului dacă cu a sa petrecere nuifoloseşte, ci mai vîrtos îi sminteşte; !ă cuvîntul fără dec0ipul vieii a faptelor celor bune nu este lucrător. 7ricare deva purta pe limba sa ca nişte miere pe cuvintele cele dulci

grăitoare, iar în faptele lui se va vedea fierea smintelilor, nu va putea îndulci inima ascultătorului. !el ce voieşte ca îndoit a "ivîna pe alii întru dragostea Domnului, se cuvine ca însuşi sănu fie g0eaă, ci ca un &erafim cu Dumnezeiasca dorină a seînvăpăia, şi de voieşte ca să strălucească pe alii, se cuvine şiînsuşi a nu fi întuneric, ci lumină. !ă aşa şi Domnul întru8vang0elia &a a zis către -ăstori şi învăători /oi sînteilumina lumii5 +ar &fîntul =ură de Aur zice /-ovăuitorului i se

cuvine a fi mai strălucit decît toată lumina şi viaă neîntinatăsă aibă întrucît fiecare spre dînsul privind, să "şi poată a"şizugrăvi luişi de la dînsul tot c0ipul celei îmbunătăite. -înăaici =ură de Aur.!înd se stinge lumina, soseşte întunericul. aş 8 povăuitorul dacă petrece viaă rea, cum nu vor rătăci oile; !ăde este lumina întuneric, dar întunericul cu cit mai nft. -entruaceasta se cade dar luminii a fi lumină, iar nu intiatric.321ca să le lumineze celor ce este pus a"i lumina. /!ă aşa sălumineze lumina voastră înaintea oamenilor ca văzînd faptelevoastre cele bune $atei :). !ă cel ce voieşte pe cel căzut a "lridica să stea însuşi bine, de povăuieşte pe cineva spre caleacea dreaptă, şi însuşi să meargă înainte prin calea ceadreaptă. 7, păstorule, fii pildă oilor tale prin faptele tale cele



bune şi atunci vei putea a le învăa pe ele, că grăieşte Domnulîn 8vang0elie /!el ce va face şi va învăa, acela mare se vac0ema întru împărăia !erului $atei, :).&ă luăm aminte la aceste două cuvinte /a face şi va

învăa. !ă nu mai întîi învaă şi apoi face, ci ca şi cum ar zice 'u vei putea învăa pe alii de nu mai întîi însui vei faceaceea de care voieşti a"i învăa pe alii. 6ă mai întîi tu şi apoivei putea învăa şi pe alii, că mai lucrător este glasul fapteidecît glasul cuvîntului. !ă cuvîntul numai celor ce stau înainteli se aduce, iar faptele la marginile pămîntului se propovăduiesc. !ă de nevoie este învăătorului cu învăăturaşi viaă cu fapte bune să aibă.

întru mai sus pomenita proorocească acea &criptură întrucare se zice că /întru buzele -reoilor se păzeşte ştiina şi#egea lui Dumnezeu din gura lui se cere îndată scrie şiaceasta că înger al Atotiitorului este /&ă curgă rîuri deînvăături din gura -reotului " a zis " pentru că aceia înger allui Dumnezeu este $alea0i 2).+ar noi să luăm aminte la aceasta !ă învăătura şiîngeria sînt împreunate la un loc. Deci dator este învăătorul

să aibă în gură cuvîntul învăăturii şi să păzească viaa sfîntă,îngerească şi nepri0ănită. După cum şi -salmistul zice /!elce umblă în cale fără pri0ană, acela îmi va slui $-salm 144).Dacă eşti sluitor ai lui Dumnezeu sau -ăstor ai 7ilor cuvîntătoare, sau învăător de eşti, fii dar înger cu vi aa ceanepri0ănită. De grăieşti Dumnezeieştile cuvinte nu facelucrurile satanei, de slueşti cu îngerii lui Dumnezeu înDumnezeiescul lăcaş, ieşind afară din iăcaş nu umbla cu draciispre a mînia pe Dumnezeu. De foloseşti cu cuvintele; 'usminti prin fapte /!ă amar omului aceluia prin care vinesminteala 1?). 7 mie de cuvinte grăite de"abia pot folosi pecineva, iar o faptă rea, care va veni întru arătare, pe mii deoameni îi sminteşte şi care prin multe cuvinte de "abia a pututzidi ceva în sufletele oamenilor, pe acelea printr"un lucru de



sminteală prea cu uşurină toate ie surpi. 6ii înger cu viaa şiatunci toate cuvintele şi poruncile tale, întru dulceaă vor începe a le asculta şi a le face, avînd loruşi spre pildă petrecerea ta. %i în alt c0ip nu vei putea paşte pe turma cea

cuvîntătoare încredinată ie şi la calea mîntuirii a o povăui,322de nu mai întîi vei călători pe calea mîntuirii, în altfel nu ie vei putea ridica pe popoare către Dumnezeiasca gîndire, de nu tevei arăta tu mai întîi iubit prieten al lui Dumnezeu. 6ăgăduindDomnul Dumnezeu, după cum mai înainte s"a zis, poporului lui+srail a le trimite -ăstori înelepi şi învăai, mai întîi le "aarătat aceasta cum că -ăstorii aceia au să fie după inima #ui

/ă voi da vouă păstori după +nima ea $leremia 3).%i ce este aceea a fi după inima lui Dumnezeu, a arătat"o&fîntul Apostol -avel pentru David, ca dinspre faa luiDumnezeu grăind /Am aflat pe fiul lui lese, bărbat după inimaea, care va face toate voile ele $6apte 13). lată ce este a fidupă inima lui Dumnezeu, ca să facă toate voile #ui. %i cînd afăgăduit Dumnezeu a le da -ăstori după +nima &a şi a "i paştecu înelepciune şi învăătură, a arătat cum că acei -ăstori vor

avea împreună cu acea îneleaptă învăătură şi viaă bună,făcînd toate oile #ui. încă şi întru acest c0ip vom zice !ă a fidupă +nima lui Dumnezeu este de a iubi din toată inima peDumnezeu.%i care este acel semn, de iubeşte cineva pe Dumnezeu dintoată inima; &emnul acesta este, care însuşi (ristos cu -rea!urata &a =ură l"a zis /!el ce are -oruncile ele şi le păzeşte pe ele, acela este cel ce ă iubeşte $loan 1@). !ă împlinireaDumnezeieştilor -orunci este semn al Dumnezeieştii dragosteşi cînd Dumnezeu a zis de -ăstori a fi după +nima #ui, a arătatşi aceasta de dînşii cum că din toată inima au să"# iubească pe 8l, împlinind -oruncile #ui.%i dacă în #egea ec0e acest fel de -ăstori erau, cu cît maivîrtos acum în Darul cel 'ou sînt datori -ăstorii nu numai cucuvîntul învăăturii, ci şi cu viaa cea cu fapte bune a fi, făcînd



toate oile lui Dumnezeu, după +nima #ui, păzind -oruncile #uidin dragostea inimii cea spre Dînsul. !ă -ăstorul se cuvine a fiiubitor de Dumnezeu, fiindcă şi pe &fîntul -etru vrînd Domnula"l pune -ăstor al 7ilor celor cuvîntătoare, mai întîi de trei ori

l"a întrebat pe el pentru dragoste, zicînd /&imone al lui lona,ă iubeşti; $loan 21). %i cînd -etru a răspuns de trei ori /Da,Doamne, Cu ştii că Ce iubesc atunci Domnul i"a încredinat-ăstoria/-aşte mieluşeii ei, paşte 7ile ele. !ăDumnezeiasca dragoste, după cum s"a zis, după viaa ceaîmbunătăită se cunoştea şi împreună cu cuvîntul se arată şiviaa -ăstorului. !ă nu"i este destul -ăstorului numai cuvîntulînvăăturii şi viaa cea sfîntă să o aibă, ci încă i se cuvine şi

mare griă a avea pentru turmă, multe osteneli a ridica şi cutrezvire a fi, fiindcă Dumnezeu voieşte să ceară din mîinile-ăstorului pe turma cea încredinată lui. !ă va zice în ceasulcel mai de pe urmă /Dă răspuns pentru iconomia casei $#uca3231G). înfricoşat cuvînt al lui Dumnezeu se aude asupra-ăstorilor celor fără de griă întru proorocia lui lezec0iil/Acestea grăieşte Adonai Domnul 7, ai -ăstorilor lui +srail5

7are păstorii se pasc pe sine; 7are nu pe oi le pasc păstorii;+ar voi dimpotrivă. !ă laptele îl mîncai şi cu lîna vă îmbrăcaişi pe cea grasă o ung0iai, dar oile ele nu le paştei. -e ceaslabă n"ai întărit"o şi pe cea bolnavă n"ai vindecat"o şi pe ceazdruncinată n"ai legat"o şi pe cea rătăcită n"ai înturnat"o şi pe cea pierită n"ai căutat"o şi pe cea tare ai asuprit"o cuosteneală şi cu batocură şi cu bătăi le"ai stăpînit pe ele şi saurisipit oile ele fiindcă nu aveau păstori şi s"au făcutmîncare tuturor fiarelor arinii. -entru aceea, o, -ăstorilor,auzii cuvîntul Domnului iu sînt 8u " zice Adonai Domnul " pentru că s"au făcut oile ele pradă şi au fost oile elemîncare tuturor fiarelor cîmpului nefiind păstori şi n"au căutat-ăstorii oile ele, ci s"au păscut -ăstorii înşişi pe ei, iar oileele nu le"au păscut, pentru aceea, -ăstori, auzii cuvîntulDomnului Acestea grăieşte Adonai Domnul lată 8u asupra



păstorilor sînt şi voi cere oile ele din mîinile lor $lezec0iil3@). -înă aici cuvintele -roorocului.+ar noi să luăm aminte cît de groaznic are să întrebeDumnezeu pe -ăstori pentru păstoria lor.

Deci i se cuvine -ăstorului foarte îngriit a fi pentru turmasa şi multe osteneli îi trebuiesc fiindcă este dator -ăstorul a purta sarcini, după cum grăieşte Apostolul /Datori sîntem noicei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi nu nouă să plăcem $Rom. 1:). -entru -ăstorul cel bun prin pilde grăindDomnul zice /erge în urma $oii) celei pierdute pînă cînd oaflă pe ea şi aflînd"o o ridică pe umerele sale bucurîndu"se$#uca 1:). Aceasta este datoria -ăstorului ca umerele sale a le

supune încredinatei lui oi şi să poarte greutatea ei. &ă auzimdar ce i"a poruncit Dumnezeu de demult iui oisi povăuitorului poporului evreu /la"i pe dînşii pe umerii tăi precum ia doica pe cel sugător $'umeri 1:). 'u numai precum-ăstorul pe oaie, ci şi precum îşi duce maica pe fiul său şi cuîeie sale îl 0răneşte, aşa să poarte du0ovniceşte -ăstorul peoile cele cuvîntătoare. %i precum se 0rănesc pruncii cu lapte

aşa să"i 0rănească pe ei cu 0rana cea du0ovnicească şi decele de nevoie ale trupului a nu se lepăda de a le da, ci după putina sa să le împlinească lipsa neaungerii, de care nu puină osteneală le zace tuturor înainte. 7steneală întrucăutarea celui rătăcit, osteneală întru ridicarea celui căzut,osteneală întru tămăduirea celui rănit, osteneală întru purtareaneputinelor şi sarcina celui însărcinat. 7steneală este ca peoaia cea răpită de lup, din însăşi dinii fiarei a o smulge şi a o pune pe32@ea întreagă înaintea lui (ristos şi nu fără de osteneală este, căşi la cele din afară nevoi a le da mînă de autor celor năpăstuii, a apăra pe cei nevinovai, a se îngrii pentru ceiscăpătai şi săraci şi pe altele >isericeşti şi du0ovniceştiocîrmuiri bine a le întocmi, că pe toate aceste greutăi a le



purta dator este -ăstorul. +ar amar acelui -ăstor care numai pedobînzile sale le caută şi pe sineşi numai se paşte, iar pentruoi nu grieşte, acest fel de păstor asemenea este idolului, dupăcum şi Dumnezeu pentru unul ca acela în proorocia lui a0aria

zice /7, cei ce le paştei cele deşarte şi ai lăsat oile5 7, păstorule şi idole5 $a0. 1 ). -entru că păstorul cel ce nu seosteneşte şi nici de oi nu se grieşte este idol, după cum l"anumit Dumnezeu. Dar cărui idol este asemenea un asemenea păstor; !u adevărat asemenea este vielului celui de aur, pecare poporul evreu cel scos din 8gipt în pustie nefiind de faăoisi şi l"a vărsat şi a strigat zicînd /lată, dumnezeii tăi,+sraile5 $ieşire 32). -entru acel viel spun &fîntul !iprian şi

&fîntul Ambrozie şi ali tîlcuitori ai Dumnezeieştii &cripturicum că nu era întreg, ci numai capul de viel, că pus fiind înfoc mult aur, s"a vărsat din ace5 aur asemănare de cap de viel,ca şi cum ar fi păscînd iarbă, de care şi în -salmi se pomeneşte /Au sc0imbat &lava #ui întru asemănare de vie5ce mănîncă iarbă $-salm 14:).&ă luăm aminte ce fel de idol a fost cel al vielului de aur,neavînd nici umeri, nici picioare ca să poată fi înugat şi

sarcină să poarte, ci fără numai gura ca să mănînce, asemeneaeste aceluia şi păstorul cel rău, leneş, negriuliu. +dolul cel deaur este cinstit pentru aur şi -ăstorul este aurit cu treapta şicinstit pentru păstorească lui treaptă. +dolul cel de aur esteneînsufleit, la fel şi păstorul cel ce nu are Du0ul rîvnei cătreoi, este ca un neînsufleit. 6ără de umere era idolul cel de vielşi nu ducea pe grumaii lui ugul, la fel şi păstorul cel ce nu poartă sarcina cea pusă asupra lui după cum se cuvine este caşi cel ce nu are umere, nici nu se înugă în *ugul iui (ristos.!0ipul idolului celui de viel era făcut numai a mînca, iar nu ase osteni, şi păstorul cel ce nu ridică ostenelile celecuviincioase lui, ci fără numai din mesele cele bogate se0răneşte în zadar, este ca un viel care numai cît mănîncă şi seaseamănă idolului vielului celui de aur. %i în &criptură bine segrăieşte către unul ca acesta /7, păstorule şi idolule5 %i cum



în gurile a multor păstori se poate a se purta glasul a celor dedemult -ăstori, ce se pomenesc în proorocia lui a0aria. carezicea />ine este cuvîntat Domnul că ne"am îmbogăit $a0.11). Dar puini se află ca să zică >ine este cuvîntat Domnu ă

pe oaia cea rătăcită o aflasem, că din gura lupului am scos "32:că pe cea rănită am tămăduit"o, că pe turmă cu bună păşuneam 0rănit"o. 6ără numai cei muli zic -e noi înşine ne"amîmbogăit, pe noi înşine ne"am 0rănit. -entru aceasta prin gura proorocului leremia strigă Dumnezeu /Amar păstorilor, că 8uîi voi 0răni cu pelin şi îi voi adăpa pe dînşii cu fiere $lerem.23).

lată ce fel de cinste li se dă de la Dumnezeu păstorilor celor leneşi şi fără de griă5 în loc de mîncările cele dulci " pelin, pentru dulcea băutură " fiere. Dar în care vreme aşa li se va dalor; în ziua cea de apoi, în ceasul ce5 groaznic al întrebării.Aşadar multă osteneală şi îngriire îi trebuie celui ce paştesufletele omeneşti.De trebuină este pe lîngă osteneli şi trezvire multă, precumstrăii ce este pusă a străui cetatea sau turnul. !ă fiecărui

-ăstor îi grăieşte Dumnezeu aceea pe care a zis"o către proorocul lezec0iil /&traă te"am pus pe tine casei lui +srail$lez. 33), &traa ceea ce străuieşte noaptea, nu doarme, nicidu0ovnicescului păstor al turmei nu i se cuvine a fi somnoros,că s"a zis în -salmi /'u va dormita, nici nu va dormi cel ce păzeşte pe +srail $-salm 124). %i şe zicea aceasta nu pentrufirescul somn al neputinei trupeşti, fără de care nimeni nu va putea fi, pe cît pentru somnul năravului, pentru neîngriirea şinec0ibzuirea păstorului leneş, că cel ce se leneveşte şi nu bagă seamă pentru cele ce face, este ca unul ce doarme.&fîntul =ură de Aur aducînd spre pildă pe trezvirea păstorilor pentru turma cea dobitocească, grăieşte către cei ce păzescturma cea cuvîntătoare aşa /Dacă pentru cele necuvîntătoareeste atîta sîrguină, deci care răspuns vor avea cei cărora li sauîncredinat cuvîntătoarele suflete; %i cu adînc somn dorm.



&au nu ştii vrednicia acestei turme; &au pentru aceasta&tăpînul vostru nenumărate a lucrat şi mai pe urmă şi &îngele&ău şi l"a vărsat, iar voi căutai odi0nă; !e poate fi mai răudecît acest fel de păstori; 7are nu gîndii voi aceasta, că pe

aceste oi le înconură lupi cumplii şi sălbatici; 7are nusocotii întru sinevă ce fel de suflet trebuie a ocîrmui acest felde începătorie; -înă aici =ură de Aur.A păstorului celui bun se poate vedea înc0ipuirea(eruvimilor celor cu şase aripi, cu patru c0ipuri şi cu oc0imuli, care au fost văzui de &fîntul loan 8vang0elistul lîngă&caunul lui Dumnezeu, cei ce arătau $după spunereatîlcuitorilor) pe cei patru 8vang0elişti, pe Apostoli şi pe

-ăstorii >isericeşti $Apoc. @). !ă dator este fiecare din păstoria fi tare ca un leu împotriva năvălirii lupilor asupra turmei,iubitor de osteneală întru a sa treaptă, ca şi cămila, milostiv şiîmpreună pătimitor ca şi un om, iar cu mintea cea gînditoarede Dumnezeu înalt zburător ca un vultur. -entru acei (eruvimise32G

scrie, că sînt plini de oc0i şi pe dinainte şi pe dinapoi, la fel şi-ăstorul se cuvine a fi cu oc0i muli, socotind nu numaiacestea de faă, ci şi cele viitoare şi la fiecare sfîrşit ce selucrează. !ă aşa zice şi =ură de Aur /ii de oc0i în toate pările îi trebuie lui, mii, fiindcă"i zace înainte a păstori oi, şicu luare aminte a păzi, ca nu vreun lup în 0aină de oaie vaintra în turmă. 'u este îndestul ca acei 0eruvimi cereştinumai dinainte şi dinapoi a fi cu oc0i muli, ci încă şi pedinlăuntru sînt plini de oc0i, nu este destul nici -ăstorului canumai cu oc0i muli a căuta asupra turmei sale ci şi înăuntrulsău, întru ştiina sa să aibă trezvitoare cercetare, oare nu"imustră ştiina întru ceva, că aceasta nu este lăudată înaintealui Dumnezeu, a căuta pe alii şi pe sineşi a nu se vedea, şi ascoate paiul din oc0ii aproapelui, iar bîrna din oc0iul său a n "osimi şi a arăta altora calea cea bună, iar însuşi să cadă în



groapă. Drept aceea, precum la cele dinafară, aşa şi întru celedinlăuntru, i se cuvine lui a fi cu oc0i muli. !a nu numai pegreşealele altora îndreptîndu"le, ci şi pe sineşi de căderea în păcat şi de sminteală cu tot dinadinsul a se feri şi întru toate

mare iscusină îi trebuie -ăstorului. !ă doctorul cel neiscusitmai mult vatămă decît tămăduieşte, şi cîrmaciul neînvăat maidegrab întru înecare duce corabia decît spre liman o vaîndrepta. %i în tot meşteşugul neiscusitului lucrător, mat mult pierde lucrul decît îl face " la fel şi întru păstoria neiscusitului-ăstor, spre vătămare mai mult va fi turmei decît spre folos5Amar acestui fel de păstor5 !ă pentru toate sufletele cele pierdute el va fi întrebat şi răspuns lui Dumnezeu are să dea.

-entru aceasta muli din sfini fugeau de treapta păstoriei,neîndestulai pe sineşi şi neiscusii pe sineşi udecîndu"se a fispre ducerea a astfel de greutăiF şi se temeau de groaznicaîntrebare cea pentru sufletele oamenilor. -e &fîntui 8frem %irulcînd voia poporul a"l răpi pe el şi nevrînd la episcopie, elînştiinîndu"se de aceasta s"a făcut nebun şi fugea prin tîrg,tîrguindu"şi 0aina sa de pe sineşi ca un ieşit din minte şi răpea pîinile cele de vînzare şi poame mîncînd. Aceasta văzînd"o

poporul l"a socotit pe dînsul a fi ieşit din mini. +ar el fuginddin cetate se ascundea, pînă cînd altul s"a pus episcop la acelloc unde era pe dînsul să"l pună. Amonie îneleptul egipteanfiind tîrît spre primirea episcopiei şi"a tăiat urec0ea sa ceastîngă, încă voia şi pe limba sa a o tăia, de nu l"ar fi iertat pe elcei ce"l sileau la episcopie, după cum de aceasta în#avsaiconul lui -aladie scrie.+ar noi acum să socotim Dacă sfinii, înelepi, vrednici şicei îndestulai spre acel fel de treaptă atîta fugeau de aceea,mai cu voină fiindu"le lor a se înnebuni şi a"şi tăia trupul lor 32Bdecît a păstori asupra multor suflete omeneşti, dar ce vom zice pentru aceia care sînt neiscusii şi neîndestulai spre păstorie,nici învăai fiind, nici viaă cu fapte bune avînd, prin multăîngriire şi cumpătarea de cele sfinte a"şi cîştiga pe această



treaptă se sîrguiesc. !u adevărat pentru unii ca aceştiamîntuirea lor este la îndoială. !ă auzim pe &fîntul =ură de Aur pentru aceştia grăind aşa /&ocotesc că nu sînt muli din preoi care se mîntuiesc, ci mai muli sînt care pier. !înd vei

dori de preoie, pune"i împotriva ta g0eena $!uvîntul 3 la6apte).Dar va zice cineva &fîntul Apostol -avel n"a 0ulit pe cei cedoresc -ăstoria, că a zis /De voieşte cineva episcopie, b unlucru doreşte $+ Cim. 3, 1). Deci nu este dorină rea a căutavreo oarecare începătorie du0ovnicească, ci lucru bun, şi a ocăuta pe aceea este de folos, cei ce grăiesc acestea să ia însăaminte la cel mai de pe urmă cuvînt al Apostolului /#ucru

doreşte. !ă dacă cineva lucru doreşte, iar nu începătorie,osteneală, iar nu mîndrieF purtare de griă, iar nu îngîmfare, peaceastă dorină o laudă apostolul. 6iindcă această treaptă aepiscopiei s"a rînduit de Dumnezeu pe pămînt nu pentruodi0nă şi răcorire, ci ca mai multe osteneli episcopul să ridice,îngriindu"se pentru mîntuirea tuturor. 'u pentru adunarea bogăiei, ci să sature pe cei flămînzi, să"i îmbrace pe cei goi, pentru că averea >isericii este averea săracilor. !ă nu pentru

aceasta este episcopul şi oricare povăuitor du0ovnicesc, casă se mîndrească şi să se îngîmfeze şi să fie de toi cinstit, ciînaintea tuturor semnele şi c0ipul smereniei lui (ristos întrusineşi să arate fără de făărie. %i să fie apărător al adevăruluinesfiindu"se nici la faă privind, pururea gata să fie a"şi punesufletul său pentru (ristos şi pentru >iserica lui (ristos,fiindcă şi apostolul pe cei ce doreau episcopie nu i"a defăimat pentru că în acele vremi apostolice, episcopiei îi urmaucenicia. După cum din &finii Apostoli aşa şi din episcopi puini mureau de moartea lor, ci cei mai muli prin uceniciese sfîrşeau. !ă necuraii muncitori, mai întîi pe episcopi şi peînvăătorii creştini, ca pe nişte povăuitori, spre muncă îicăutau, şi cînd cineva dorea de episcopie împreună dorea şi demucenicie, dorea a muri pentru (ristos şi pentru oile iui(ristos. -entru aceasta în acele vremi, dacă voia cineva



episcopie, bun lucru dorea. +ar acum cei ce caută treaptaepiscopiei sau a -reoiei, sau oricare începătoriedu0ovnicească $egumenia zic sau ar0imandriia) se cuvine a seînfricoşa, ca nu cumva pentru mîntuirea altora luînd îngriire,

sufletul său îşi va pierde. &ă păzim ce zice &fîntul =ură de Aur pentru toi cei ce caută începătoria /ai, cîtă primedie estecelor ce se aruncă pe sineşi întru atîta necaz a prăpastiei532?-entru toi cîi îi povăuieşti tu, ai să dai cuvînt, şi pentru atîtafoc îi bai capul tăul ă mir de"i va fi cuiva din povăuitori cu putină a se mîntui, cînd pe lîngă atîtea îngroziri şi despărir eade cele viitoare văd pe oarecare încă, căutînd şi aruncîndu "se

pe sineşi întru atîta greutate a începătoriei. !ă dacă cei ce sîntcu sila puşi, nici o iertare n"au, nici răspuns de vor povăuirău şi cu lenevire, cu cît mai vîrtos, cei ce atîta sîrguin ă pentru aceasta pun şi se aruncă pe sineşi întru a povăui, uniica aceştia mult mai vîrtos se lipsesc pe sineşi de toatăiertarea. Deci se cuvine a se spăimînta şi a se cutremura şi pentru ştiina şi pentru greutatea începătoriei. -înă aici =ură

de Aur.-înă aici şi noi pentru -ăstorie. +ar mai mult de voieşti cautăîntru întîia trimitere a lui -etru cap. B şi în trimiterea lui -avel+ Cimotei cap, B şi către Cit cap. 1. ezi şi cuvîntul cel mai de pe urmă al &fîntului loan &cărarul pentru -ăstor.întorcîndu"se #aban de la lacob întru ale sale, a mers lacobîn calea sa mulumind lui Dumnezeu că l"a scos pe el cu toatăaverea şi întreg şi sănătos din esopotamia şi de la #abanneasuprit, încă gîndea cum l"ar putea împăca pe fratele său+sav cel ce era mînios şi pizmuia asupra lui şi era întristat deaceasta că se temea de răutatea fratelui său. Dar Domnulmîngîind întru întristarea aceea pe robul &ău şi arătat făcîndu"ilui cum că 8l îl păzeşte pe dînsul i"a desc0is lui oc0ii sprevederea îngerilor, pentru că privind lacob a văzut Cabăra luiDumnezeu şi l"au întîmpinat pe el îngerii lui Dumnezeu. După



vedenia aceasta a trimis soli la fratele său +sav înştiinîndu"l pentru sineşi şi prin rugăciune astîmpărînd mînia lui cea dedemult. !ă +sav atuncea nu petrecea cu tatăl său, ci în pămîntul ce se numea &ir, care şi 8dom se numeşte $iar mai pe

urmă +dumeea s"a numit). !ă după ducerea lui lacob înesopotamia pentru însoire, văzînd +sav pe femeile sale, carele luase din fiicele cananeilor că sînt rele $şi spre întristare)tatălui şi maicii lui, s"a dus la +smail moşul său, cel, ce petrecea în pămîntul 6aran şi a luat pe fiica lui de femeie,care"se numea aelet. După aceea şi"a luat luişi spre petrecere pămîntul %irului $6ac. 2?). Deci întorcîndu"se trimişiilui lacob l"au înştiinat cum că +sav însuşi şi cu @44 de bărbai

cu dînsul vin spre întîmpinarea lui. &"a înfricoşat dar lacobfoarte şi fiind întru nedumerire a despărit poporul ce era cu elşi turmele în două tabere, zicînd De va tăia +sav o tabără, adoua tabără va rămînea întreagă. %i s"a întors lacob sprerugăciune către Dumnezeu, ca pe inima cea pizmătăreaă a lui+sav s"o prefacă întru dragoste şi grăia întru rugăciune !uacest toiag am trecut +ordanul, iar acum sînt în două tabere.Deci izb<veşte"mă, Doamne, din mîna fratelui meu +sav, că iată

mă tem de dînsul ca329nu cumva venind să mă ucidă pe mine şi pe maică cu fiii. +ar după rugăciune a trimis înaintea lui +sav daruri alese din turmeledobitoacelor, zicînd întru sineşi !u darurile mele voiîmblînzl faa lui. %i auzind Domnul rugăciunea robului &ău, l"a prefăcut pe lup întru miel, pe vrămaş întru prieten, pemîniosul +sav întru dragoste,+ar lacob venind pînă la rîul ce se c0eamă laboc, care curgeîn +ordan, a înoptat acolo. %i sculîndu"se mai înainte de zorilezilei cu toi ai săi a trecut peste apa acelui rîu şi stînd la locosebit însuşi cu sîrguină făcea rugăciune către Dumnezeu casă"l păzească pe el de +sav.%i i s"a arătat lui Dumnezeu întru asemănarea unui bărbat cuc0ip îngeresc, pe care cuprinzîndu"l pe el prieteneşte, se lupta



cu dînsul pînă dimineaa şi se făcea că nu"l poate birui pelacob şi însuşi prefăcîndu"se că se biruieşte de el. Asemeneaşi acea faă Dumnezeiască ce se arătase lui lacob se lupta cuel şi se arăta că nu"l poate birui. $După cum cînd un bărbat

desăvîrşit cu un copil mic se oacă luptîndu"se şi se face ca şicum nu poate a birui, ci însuşi se preface că"i biruit). %i s"aatins de coapsa lui lacob şi îndată a amorit vîna lui şi s "afăcut ca o tăiată, încît de durere lacob a şc0iopătat şi se inealacob tare de cel ce se lupta cu el ca şi cum îl biruia pe dînsulşi i"a zis !el ce se biruia /#asă"ă că s"au suit zorile5 %i azis lacob /'u Ce voi lăsa pe Cine pînă ce nu mă vei binecuvînta pe mine5 Deci binecuvîntîndu"l pe el Dumnezeu ia

pus numele +srail, zicînd 'u se va c0ema numele tău lacob,ci +srail va fi numele tău5 %i s"a dus de la el începînd a răsărisoarele. +ar lacob a numit locul acela /ederea lui Dumnezeu,zicînd Am văzut pe Dumnezeu faă către faă şi mi s"a mîntuitsufletul meu. %i a şc0iopătat lacob cu coapsa sa, dupăluptarea aceea. %i mergînd el pe calea ce"i era înainte l"aîntîmpinat pe el +sav avînd cu sineşi @44 de bărbai, pentru căacum şi el se înmulise $6ac. 33). %i cînd s"a văzut unul cu

altul, lacob i s"a înc0inat lui +sav de B ori pînă la pămînt, pînăcînd s"a apropiat către dînsul, iar +sav alergînd degrab l"aîmbrăişat şi l"a sărutat pe el şi a căzut pe grumaii lui şi au plîns amîndoi. %i văzînd +sav pe femeile şi copiii lui lacob i"asărutat pe ei cu dragoste şi s"a făcut între ei dragoste şi bucurie multă. %i nu voia a lua +sav darurile trimise de lacoblui şi zicea Am eu multe, frate, ine"i ie ale tale. %i a zislacobF De am aflat 0ar înaintea ta, primeşte darurile din mînamea, că în acest c0ip am văzut faa ta, precum ar vedea cinevafaa lui Dumnezeu. Arata spre mine dragostea ta şi primeşte binecuvîntarea mea, care i"am adus"o ie din acelea pe caremi le"a dat Dumnezeu. %i fiind silit +sav de rugămintea fratelui ,a primit darurile lui şi după 334multă vorbă şi cu dragoste frăească s"au despărit cu



dragoste.+sav s"a dus în &eir, iar lacob intrînd în pămîntul !anaanuluia venit la &ucot, iar după aceea la &alim şi a locuit aproape decetatea &i0emului şi cumpărînd o parte de arină a pus acolo

Altar Domnului şi s"a rugat către el cu ertfe./A văzut Caberele lui Dumnezeu. Două Cabere de sfiniîngeri a văzut lacob. 7 Cabără era cu îngerul păzitor pămîntuiui esopotamiei, acela cu tovarăşii săi îngeri îl petreceau pe lacob din esopotamia pînă la 0otarele!anaanului. +ar cealaltă Cabără cu îngerul ce era păzitor pămîntuiui !anaan şi el cu tovarăşii săi îngeri îl primeau pelacob care intra în pămîntul !anaan, ca să"l păzească întreg de

+sav şi de alte primedii şi să"l ducă sănătos către tatăl său. +ar noi putem să vedem cît de iubit a fost dreptul lacob luiDumnezeu şi îngerilor #ui şi cît de mare îngriire areDumnezeu pentru robii &ăi întrucît cu îngerii &ăi îi îngrădeşte pe dînşii./&e lupta bărbatul cu dînsul pînă dimineaa. >ărbatul cel cese lupta cu lacob era îngerul lui Dumnezeu, în locui a însuşi

lui Dumnezeu, de unde arătat este de 7sea proorocul caregrăieşte pentru lacob /%i s"a luptat cu îngerul şi l"a biruit$7sea 12). %i &fîntul Dionisie Areopagitul tot aceeaşi zice,grăind Dumnezeu în Aşezămîntul cel ec0i niciodată însuşi pe&ine nu se arată oamenilor, ci prin îngeri fiindcă şi acea slă "vită arătare a lui Dumnezeu către oisi în &inai a fost prinîngeri, după cum de aceasta arată &fîntul Apostol -avel întrimiterea către =alateni, zicînd aşa /#egea pentru călcare s "a pus, pînă cînd era şă vie sămînă, căreia era făgăduit, rînduită prin îngeri $=al. 3). #ege a zis prin îngeri rînduită, şi dacă prin îngerii &ăi, dar nu însuşi pe &ineşi se arată Dumnezeu,deci dar prin îngerul &ău se lupta cu lacob, însă acea arătarese zice în &fînta &criptură a fi a lui Dumnezeu.+ar noi putem învăa de aici aceasta, că atunci cînd omul seroagă cu căldură iui Dumnezeu, şi toată mintea sa întru Dînsul



o adînceşte, atunci Dumnezeu nevăzut, cu milostivire îlîmbrăişează pe el precum tatăl pe fiul de unde arătat a văzutasupra sa cuviosul 'ifon $Decembrie 23), că atunci cînd îşiînăla mîinile sale spre înălime şi rugăciune cu lacrimi şi cu

sîrguină făcea către Dumnezeu, a fost ca într"o răpire şi avăzut arătîndu"i"se în nor o faă de un >ărbat prea strălucit şise vedeau mîini întinse lîngă acea faă cu care l"a îmbrăişat pe fericitul, precum oarecînd tatăl pe fiul cel curvar şi"i sărutagrumaii lui zicînd >ine ai venit aici. fiule al meu cel scîrbit.#a fel îmbrăişează şi pe cel ce cu minte gînditoare deDumnezeu se roagă şi cînd o adînceşte întru dînsul. %i precumlacob

331luptîndu"se cu Dumnezeu îl biruia pe Dumnezeu, voindDumnezeu a"şi micşora pe a &a putere întru pildă, aşa şi cel cese roagă cu căldură şi cu rugătoarea sa minte îmbrăişează peDumnezeu, îi biruieşte pe Domnul său, plecînd mînia #ui spremilostivire şi urgia spre îndurare şi primeşte de la el celecerute. %i pot vedea încă şi de la acea neputincioasă luptare alui lacob cu Dumnezeu pînă la ziuă, cum că în priveg0erile cele

de toată noaptea şi întru singurătate prin cea de Dumnezeugînditoare rugăciune s"a obişnuit a se face Dumnezeieştiledescoperiri oamenilor, dar nu întru gîlcevi şi tulburări, încă şi pe aceasta o poi vedea, cum că acea luptare era taină şi maiînainte înc0ipuire a întrupării lui Dumnezeu, pentru că îngerullui Dumnezeu prin Dumnezeiasca poruncă a luat asupra saacest fel de c0ip omenesc precum avea să fie în trup 6iul luiDumnezeu, s"a îmbrăişat cu lacob cu îmbrăişare tare şi selupta, mai înainte însemnînd cum că Dumnezeirea cu omenireaîn 6aa lui (ristos o s"o aibă şi ca un prieten iubit cu iubitul prieten se îmbrăişează şi într"o unire nedespărită va fi./israil va fi numele tău. Acest nume /+srail se tîlcuieşte/>iruitor de Dumnezeu, că în acea luptare l"a biruit pe înger,care era 6aa lui Dumnezeu, !el ce avea a &e întrupa, şi careera semn a negrăitei dragostei Dumnezeieşti către oameni,



prin care $Dragoste) ca şi cum ar fi fost biruit de la om 6iul luiDumnezeu, &"a pogorît din !er şi &"a întrupat, legîndu"se cuomul cu legătura Dragostei celei tari /-entru că aşa a iubitDumnezeu lumea $loan 3).

+arăşi acel nume +srail se zice /Domnitor împreună cuDumnezeu. !a împreunîndu"se omenirea cu Dumnezeirea înfaa lui (ristos, a luat de la Dumnezeu Catăl &tăpînire pestetoi, precum se scrie în 8vang0elie /Catăl îl iubeşte pe 6iul şitoate le"a dat în mîinile #ui. Catăl nu udecă pe nimeni, ci toată udecata a dat"o 6iului. ăzînd lisus că toate i"au fost date#ui de la Catăl în îinile #ui. %i c0iar 6iul grăieşte /Coate îmisînt date ie de la Catăl eu $loan 3F :F 13F atei 11).

în #eHiconul Wievului, /+srail se tîlcuieşte /intea privind pe Dumnezeu, fiindcă atunci a văzut lacob pe Dumnezeu,după cum însuşi zice /Am văzut pe Dumnezeu faă către faă,şi pentru aceasta s"a numit +srail /ăzătorul de Dumnezeu./A şc0iopătat cu coapsa sa. #upta lui lacob cu îngerul şiamoreala vînei era înc0ipuire şc0iopătării şi curmării #egiicelei ec0i. !ă după ce a venit Darul cel 'ou deşi se păzeşte#egea cea dată de Dumnezeu lui oisi în &inai, pe care şi

(ristos a o păzi ne"a poruncit, zicînd către oarecare tînăr /Devoieşti a intra în iaă, păzeşte poruncile. însă toate celelalterînduieli ale #egii celei ec0i, precum ceremoniile, lucrările,332obiceiuri le"a încetat Darul cel 'ou şi s"a făcut #egea cea ec0eca o şc0ioapă.%c0iopătarea lui lacob şi pe aceasta o înc0ipuia, cum că dinseminia lui, unii au să creadă în (ristos, însă nu muli, iar alii ceimai muli întru necredină au să petreacă, precum a şi fost. %i s "afăcut seminia lui lacob ca o şc0ioapă, unii crezînd, iar alii întrunecredină petrecînd./&"a înc0inat de şapte ori pînă la păm înt. rînd lacob ca pefratele său cel mînios, cel fără de dragoste, pe cel mîndru, sprenemîniere şi dragoste şi blîndee a"l sc0imba şi pe cel învrăbit a"i pleca luişi, mai întîi i"a trimis lui înaintea feei safe daruri, după



aceea văzîndu"l pe dînsul i s"a înc0inat lui cu smerenie de B oriîncă şi cuvinte de dragoste i"a adus zicîndF /Am văzut faa ta, precum vede cineva faa lui Dumnezeu. %i aşa a prefăcut pe fiarăîntru miel.

De aici fiecare poate a se învăa a"i pleca pe cei ce se mîniespre milostivire, şi cum pe cei ce se iuesc a"i îmblînzi şi pe cei cevrămăşuiesc a"i aduce întru împăciuire şi prietenie pe cei fără dedragoste spre prieteneasca dragoste a "i preface. oieşti ca peneprietenul tău a i"l face prieten; 6ii blînd şi smerit şi arat ădragoste spre dînsul, nu răsplăti rău pentru rău, nici ocară pentruocară, pentru că cu focul pe foc nu"l vei răci şi cu răutate pe rău

nu"l vei birui şi cu învrăbirea pe învrăbire n "o vei împăca, fărănumai mai rău o vei întărîta, iar cu blîndee, cu smerenie şi cudragoste cu lesnire toate împotrivirile le vei birui. !ă nu minte&fînta &criptură zicînd /Răspunsul smerit îmblînzeşte mînia$-ilde 3:).&crie în #imonariu sfinitul &ofronie -atriar0ul +erusalimului Doiepiscopi aproape unul de altul petreceau şi aveau între ei oarecareînvrăbire. Deci era unul bogat şi răpitor, iar celălalt foarte smeritF

%i voia răpitorul să facă rău aproapelui său. Auzind episcopul celsmerit pentru învrăbirea aceea a zis preoilor săi %tiu ce voi faceşi am să"i biruiesc pe el cu Darul lui (ristos. %i"i ziceau lui preoii&t<pîne. cine poate a i se împotrivi5 #e"a grăit lor smeritul episcopîngăduii puin şi vei vedea ila lui Dumnezeu. +ar cînd a sosit praznicul &finilor ucenici ce erau întru acea cetate în care petrecea învrăbitorul episcop, a mers către ei smeritul episcop şiluînd pe preoii săi, cărora le"a zis &ă mergei în urma mea şi cemă vei vedea făcînd aceea să facei şi voi şi am să "l biruiesc peel. %i se mirau preoii grăind între ei /!e are să facă aceluia; %ivenind în cetate, a văzut pe împotrivitorul său episcop mergînd cu#itie către &finii ucenici, toată cetatea fiind adunată şi urmîndu "i. Deci, apropiindu"se a căzut la picioarele lui împreună cu toi preoii săi, zicînd -ărinte, &tăpîne, că de333



acum robii tăi sîntem5 8piscopul acela s"a mirat de aceastafoarte şi s"a umilit pentru atîta smerenie a prietenului său, prefacîndu"i Dumnezeu împietrirea inimii lui spre dragoste şicu împrumutare s"a înc0inat smeritului episcop apucîndu"se de

picioarele lui şi zicînd Cu eşti al meu stăpîn şi tată. %i deatunci a fost între dînşii dragoste foarte mare. %i ziceasmeritul episcop preoilor săi 7are nu am zis vouă că am să "l biruiesc cu Darul lui (ristos; %i voi cînd vei avea vrămaşi, lafel să facei şi îi vei birui. -înă aici &ofronie.uo0 #Cigropa"in grotaaipelaludl.in

!ălătoriile lui +osif 6acere 3BF 39""*G-ribegia +ui lacob cu fiii S&+OOO-ribegia fiilor iui lacob +osif călător spre robie6raii lui +osif cu lacob spre!anaaHi J !anallată putei vedea că cuvîntul smerit şi supunerea sc0imbă

mînia, pe învrăbire o biruieşte şi o împacă, din vrămaş prieten îl face. Dimpotrivă, cuvîntul cel aspru aîtă mînia.&e scrie în viaa &fîntului acarie al 8giptului /ergîndoarecînd cuviosul din sc0it în untele 'itriei şi cum nudeparte fiind, a zis ucenicului său Du"te puin înaintea mea5 %imergînd ucenicul înainte l"a întîlnit pe un popă idolescmergînd şi ducînd un lemn mare. %i a strigat către el frateleAuzi, auzi, demone, încotro te duci; %i înturnîndu"se popa, l"a bătut pe el cumplit şi de"abia viu lăsîndu"lF şi luîndu"şi lemnulse ducea. Deci mergînd el puin, l"a întîmpinat pe el Avvaacarie şi i"a zis lui întuieşte"te, iubitorule de osteneală,mîntuieşte"te5 +ar el minunîndu"se, a zis către părintele !e bine vezi întru mine de mă salui cu acest fel de cuvinte; l"arăspuns stareul6iindcă te văd ostenindu"te. A zis popa "am umilit, părinte,



din cuvintele tale, că te cunosc pe tine a fi omul lui Dumne zeu, pentru că ălt călugăr întîlnindu"mă m"a ocărît, iar eu l"am bătut pe el pînă la moarte. %i căzînd popa către sfîntul, s"a apucatde picioarele lui, zicînd 'u mă lăsa, părinte, pînă ce nu mă vei

face creştin şi călugăr. %i mergea cu &fîntul acarie şiaungînd la fratele cel ce zăcea şi de"abia viu aflîndu"l pe el, +audus în >iserica, care era în untele 'itriei. %i văzînd părinii 'itriei pe acarie cu popa cei idolesc umblînd s "auminunat. %i botezîndu"l pe dînsul l"a făcut călugăr şi muli dingreci pentru dînsul s"au făcut creştini. %i zicea acarie!uvîntul cel rău şi pe cei buni răi îi face, iar cuvîntul cei bunşi pe cei răi buni li face.

+storie dinafară şi povestiri greceşti, spre mustrarea păgînătăilor ce se aflau în zilele lui Avraam,+saac şi lacob şi mai încoace în zilele dreptuluiAvraam, toate popoarele şi neamurile cele de sub cer întruîndrăcirea idolilor rătăcind şi păgînătăind, se proslăveau întredînşii păgîneştii dumnezei. De care ca de nişte necurai nici numi se cădea a scrie, că nu ne sînt nici spre un folos al nostru,însă una pentru ştiină, fiindcă în vieile &finilor în

uceniceştile pătimiri, adeseori aceia anume se pomenescF iar alta, pentru vădirea păgînătăii acelora şi pentru înfruntareanebuniei oamenilor celor rătăcii, care pe necuraii oameni,dumnezei îi făcuse, în scurt pentru acei dumnezei necurai şispurcai, vom povesti la ale lor locuri. Am pomenit mai înainteîn faptele anilor din 2944, =0eorg0e !0edrinul în &inopsisulistoriei povestind cum că 'imrod ziditorul turnului şi întîiulîmpărat babilonesc s"a c0emat şi &aturn şi 7rion, iar al iui-icos, acelaşi şi eus sau Dia greceşte şi rom<neşte *upiter sau lovis $Die îl vom numi noi în povestirea noastră). %i pe&emiramida o a zis a fi Rea dumnezoaia. Deci să se ştie !umcă şi alii mai pe urmă, cu aceleaşi nume greceşti dumnezei aufost, drept aceea în +storii la unele locuri este neunire, fiindcăfapta unuia de alii se scrie la altul precum şi aceasta. A scris



!0edrinul cum că babilonescul &aturn, care greceşte sec0eamă !ronos, de fiul său Dia, izgonindu"se de la împărăie,s"a dus în +talia. !i acea izgonire a lui &aturn nu celui babilonean i s"a făcut, ci celui mai de pe urmă cu anii carele în

!reta a împărăit, precum aici se va arăta. %i 7rion altul se aflăşi Rea a criteanuiui &aturn a fost femeie, care se numeşte 7pisşi !0ivela. %i -icos se vede altul la +storii nu în>abilon ci în italia, şi nu de cel din >abilon, ci de cel din !reta&aturn născut. +ar Dia nu este unul, ci multe feluri, altul es tecel de !0edrinul pomenit, iar altul este căruia c0iar numele îieste #isanias, care cu neamul din fiii lui 8ver a ieşit şi maiîntîi în Arcadia s"a cinstit pentru înelegerea sa. Apoi a mers în

ara Aticească în cetatea Atenei, unde văzînd pe oamenidobitoceşte petrecînd i"a învăat legile politice. +ar aticii l"au pus loruşi pe el împărat şi"l socoteau a fi dumnezeu şi l"aunumit Dia dumnezeu. Altul Dia era fiul lui Eranos şi al Ciiei, pentru care îndată vom zice. Altul Dia fiu al criteanului &aturn,care se c0ema 7limpianul, căci în muntele ce se numeşte7limp îşi avea petrecerea.Deci să se înceapă pomenirea acelor mincinoşi dumnezei şi

povestirea neamului, astfel8ra în 6enicia un împărat ce se numea 8lie, care setîlcuieşte &oare. Acela a născut un fiu cu numele Eranos carese zice !er şi o fiică ce se numea Citeia, care şi esta întîia senumea. !ă s"a spus a fi două este cea dintîi aceasta, care afost mai pe urmă maica lui &aturn criteanul, iar altă esta erafată lui &aturn. Deci Eranos în vîrstă fiind şi"a luat lui soie pefireasca soră Citeia. $După =0erard ercator la -redania cătreAtlant). +ar Citeia aceeaşi şi esta se numea şi -ămînt, precum bărbatul şi fratele ei se c0ema !er. Deci a născut Eranos,adică !erul, din Citeia sora sa şi femeia sa copii parte bărbătească şi femeiască 1B, încă şi din alte femei a născutcopii muli, cît era numărul copiilor @:, între care de parte bărbătească mai aleşi erau aceştia lapet cel ce a născut pe-rometeu tatăl lui Deucalion, Citan, &aturn care şi !ron,



(iperion şi Atlas cel mai bătr<n, tatăl lui Atlas celui mai tînăr şi Dia care s"a numit arător, ca şi cum el a învăat pe oamenisă are pămîntul, care avea şi alt nume Dagon şi"l aveaufilistenii în toc de Dumnezeu loruşi. +ar din partea femeiască

erau două mai alese asileia care era întîi născută între fiii luiEranos şi 7pis, care şi Rea de !0edrin, iar de ceilali !ibela senumeşte.v De aici, cititorule binecuvîntate, ia aminte şi vezi ce fel aufost faptele acelor spurcai dumnezei şi ce sînt greceştile basme pentru ei $!onf. !0edrin fila 29).ăzînd &aturn că tatăl lor !ronos naşte muli fii n"a binevoitla aceea, de vreme ce voia ca el singur să fie moştenitor

împărăiei şi a făc t un iucru străin şi urîcios şi ruşinos l"ascopit pe tatăl săi cu secera ca să nu mai nască copii şi aaruncat carnea aceea tăiată cu sîngele în mare, din care sîngece se împreunase cu spuma mării s"a născut o copilă ce sec0ema enus, care după aceea a fost vestită curvă şi a33Gcurvarilor dumnezoaie. +ar Eranos de acea rană a murit şi n"auîngăduit pe &aturn fraii şi surorile şi poporul şi s "a

încredinat împărăia uneia din fiicele lui Eranos, celei cunumele de asileia, fiindcă prea îneleaptă era şi cu anii maimare decît toi fraii şi surorile. %i a luat asileia împărăiafiind încă fecioară şi dorind să aibă după sine moştenitor dinrodul pîntecului său, şi"a luat ei de bărbat pe firescul frate(iperion şi a născut cu dînsul doi fii parte bărbătească şi parte femeiască. Deci pe partea cea bărbătească a nu mit"o&oare, iar pe cea femeiască #una. Apoi crescînd copiii aceia şiînelegere mare în ei arătîndu"se, le"au pizmuit fraii lui(iperion şi ca să nu se ducă moştenirea împărăiei la fiiiaceluia, a ucis pe (iperion fratele lor şi pe fiul lui &oarele,încă prunc fiind l"a înecat în rîul ce se c0ema 8ridan, iar împărăia şi"au împărit"o loruşi. Deci Atlas a luat auritania,iar alii celelalte pări, Citan cu &aturn aveau ceartă pentru a!ritului -arte, că fiecare din ei dorea să împărătească în !reta.



+ar fiindcă mama lor Citeia era încă vie, la fel şi surorile maimult se grieau de &aturn, apoi Citan cel mai mare frate aceeavăzînd"o de voie i"a lăsat lui &aturn împărăia !retei însă cu otocmeală ca aceasta, ca adică să nu lase după sine nici un fiu,

care să moştenească după el acea împărăie, ci ca să treacămoştenirea împărăiei la fiii lui Citan. Deci &aturn păzindaşezămîntul cel făcut cu fratele său, pe toi copiii ce i senăşteau îi mînca, iar pe copilele ce se năşteau le păzea vii. %i "iera lui femeie fireasca lui soră cea mai înainte pomenită 7pis,care şi Rea şi !ibela se numea. Acea femeie împreună şi sorăa lui &aturn, c<nd născu de gemene parte bărbătească şifemeiască, a ascuns partea bărbătească, iar cea femeiască a

arătat"o tătîne"său. 'umele pării bărbăteşti era greceşte eussau Dia, iar în Romană lupiter sau lovis, iar pării celeifemeieşti numele îi era luna care şi +ra. !i cînd mai pe urmă is"a descoperit lui &aturn acea taină, şi trebuia să i se dea luifiul spre mîncare, mama înfăşînd cu scutecele o piatră înmăsura pruncului i"a dat"o lui în loc de fiu, iar acelanepricepînd îndată a îng0iit piatra cea înfăşată în scutece, părîndu"i"se că pe fiul şi l"a mîncat. +ar fiul tăinuit de el s"a

0rănit dîndu"se de mama lui cureilor sau coribanilor popicare cu timpane şi cu c0imvale slueau spurcailor lor dumnezei, a cărora petrecerea era la un munte pustiu ce sec0ema +da, la care erau două fete ale celui mai vec0i împărat al!retei ce se numea elison, Amalteea ş elissa. Acelea luînd pe prunc îl 0răneau cu lapte de capră şt cu miere, încă povestesc cum că albinele singure aduceau miere în gura lui34GDia, iar coribanii, cînd pruncul plîngea, loveau în timpane şicîntau în c0imvale, ca plînsul pruncului să33Bnu"l audă &aturn pe care în loc de dumnezeu avîndu"l li se părea că aude el şi cele mai depărtate glasuri.După aceea născu 7pis pe 'eptun şi l"a fel l"a 0rănit în tainăde bărbat. Apoi l"a născut pe -luton împreună cu o fată =lavca



cu numele şi pe fată a arătat"o bărbatului, iar pe fecior l"aascuns şi în taină l"a 0rănit. Apoi venind în vîrstă acei copii, saînştiinat de ei Citan şi mîniindu"se asupra fratelui său&aturn că n"a păzit tocmeala cea aşezată cu el şi"a adunat

feciorii săi şi s"a sculat cu război asupra lui şi l"a prins pe elîmpreună cu sora şi în zid de piatră l"a înc0is pe el. !i Dia cufraii săi adunîndu"se, i"a biruit pe feciorii lui Citan şi l"aslobozit din înc0isoare pe tată şi pe mamă, iar la acel loc, lacare Dia cu fraii săi l"a biruit pe Citan, din &îngele acelora cucare s"a înroşit pămîntul, s"au născut oameni uriaşi, carecrescură ca stearii, însă &aturn nici aşa nu s "a împăcat cu fiulsău Dia, ci căuta îndemînatică vreme ca să"l piardă pe el. Deci

înştiinîndu"se de aceea Dia şi"a izgonit pe tată din împărăieşi a fugit &aturn în +talia, unde de italienescul împărat lanossau lanus numit cu prietenie primindu"se a petrecut la el pînăla sfîrşitul său şi i"a dat lui o parte din împărăie şi împărăeauamîndoi în pace şi în dragoste. Apoi murind &aturn a pus lanusîmpăratul capişte deasupra mormîntului aceluia şi f"a cioplitidolul lui şi ca pe un dumnezeu l"au cinstit şi popi i"au pus şivenituri rînduite i"au aşezat, care se c0emau &aturneşti. %i era

idolul lui inînd în mîinile lui secere, întru semn, ca şi cum elar învăa pe oameni a semăna şi a secera, iar mai ales că cusecera l"a omorît pe tatăl său. %i se povesteşte de greciifăcători de sti0uri, cum &aturn care"i !ronos, în cer împărăeaşi era tată dumnezeilor, apoi de fiul Dia din cer izgonind u"se afugit în +talia şi se ascundea acolo. +ar fiii după ei şi"auîmpărit lor lumea. Dia a luat cerul, 'eptun şi"a luat mareaîntru a sa stăpînire, iar -luton a stăpînit pările cele de desubt.Enele ca acestea sînt basmele elineşti, pentru păgîneştii l or dumnezei, de care cine nu va rîde5!ă eus sau Dia sau *piter fiul lui &aturn, dumnezeul pagnese viaa sa prea spurcată îşi petrecea, de care ca şi deali necurai dumnezei multe basme se află la elinii făcători desti0uri, care măcar că nu sînt vrednice ca aici să se pomenească pentru cele multe mîrşăvii şi minciuni însă din



parte vom pomeni, spre arătarea rătăcirii şi a nebuniei acelor oameni de demult, ce fel de dumnezei îşi aveau loruşi, iar spre proslăvirea !elui 'espurcat, prea !urat, AdevăratuluiDumnezeului nostru lisus (ristos, +zvorului !urăiei şi al

#uminii celei neînserate. -entru că materiile cele potrivnice,alăturea de sine punî0du"le mai bine se arată pe sine ce sînt.33?-recum acestea, funinginea şi zăpada şi aurul, cremenea şiscumpul mărgăritar, aproape punîndu"se, fiecare mai lămurită pe a sa, materie îşi arată, cît se deosebeşte una de alta. !îteste mai albă zăpada decît funinginea, cît este de curat aurulfaă de tină, cu cît mai scump este mărgăritarul decît proasta

pietricică, care nu este de nimic şi cu picioarele se calcă. Aşacăutînd la cea spurcată şi mîrşavă viaă a celor vec0i păgîneştidumnezei, şi la cea preacurată cu oamenii petrecere în trup a&tăpînului nostru (ristos, se vede cît de mare deosebire esteîntre dînşii5 !ît de mare este necurăia acelora, iar a Acestuiacurăia5 !îte sînt de multe minciunile acelora, iar ale Acestuiaadevărurile5 !ît este de nimic fiina acelora, nefiina lor, iar aAcestuia cît şi este de mare mărimea şi Dumnezeiasca &lavă,

de la care aceia ca un întuneric se sting; Deci să ne bucurămşi să ne veselim de al nostru Adevărat Dumnezeu, !el atîta de-reacurat şi #uminat5 %i să rîdem de mincinoşii dumnezei ceiatîta de spurcai şi de întunecai5 De care aici vom pomeni5eus acela care şi *upiter, pe care în limba slavă seobişnuiesc a"l numi lovis, iar noi aici îi vom zice Dia,împărăind în !reta $poeii povestesc împărăind în cer) şi"aluat lui femeie pe sora cea împreună născută ce se c0emaluna, iar multă vreme stearpă fiind s"a lovit pe sine Dia în capşi a ieşit din creierii lui o pruncă ce a numit"o inerva, aceeaşi -alia se numea, care după aceea a fost dumnezoaieînelepilor. Deci s"a scîrbit luna, că bărbatul ei fără de femeiea născut acea fată şi s"a dus la un vrăitor ce se c0ema 7ceansă"şi caute sfat şi autor cum i s"ar dezlega sterpiciunea ei. %iostenindu"se în cale a şezut să se odi0nească la uşa casei



unei vrăitoare 6loarea, femeia lui efir $ca şi cum să fi fostacea soie vîntului apusului, iar cu singur lucrul era ve stităcurvă) căreia îi zicea că este dumnezoaie ierburilor şi florilor.Aceea întrebînd şi ştiind pricina călătoriei lunei, s"a făgăduit

să"i aute ei, numai să i se ure ei pe apele &tig0iei, că nu vaspune bărbatului său. $+ar apele &tiHului un izvor spunea căeste în cele mai dedesubt, care ape în mare cinste erau ladumnezei, cu care se obişnuiau ei a se ura, şi dacă vreundumnezeu urîndu"se pe acele ape şi"ar fi călcat urămîntul,acela dator era ca 144 de ani de băutură dulce să se înfrîneze,şi la 144 de ani din dumnezeiasca cinste să fie lepădat). Decis"a urat luna, 6lorii, pe apele &tiHului, pe care ea i"a arătat ei

o iarbă în cîmpiile 7leniei, pe care luna luînd"o şi mîngîind"o azămislit în pîntece din iarba aceea şi a născut fiu fără de bărbat şi f"a numit pe fiu arte, care în vîrstă venind fudumnezeul războaielor. După naşterea lui arte, luna azămislit de la bărbat şi l"a născut pe ulcan, iar pentru că pruncul îi era slut339la faă, pentru aceea în 7strovul #emnului l"au trimis şi în

pustie l"au aruncat. 6ăcătorii de sti0uri bănuiesc că din cer l"a surpat şi .a căzut în lemn şi din căderea aceea i s"a frînt34? piciorul şi era şc0iop şi l"au 0rănit acolo maimuele, iar dupăce crescuse se făcuse faur de fier şi împreună cu ciclopii ceicu un oc0i le făcea dumnezeilor fulgerele şi armele uriaşilor.lar Dia neîndestulîndu"se cu femeia sa, fiind curvar neînfrînat $aşa le era păgînescul dumnezeu) pe multe femei şifete le silea şi năştea din crvele sale copii. #atona fiica luiWeev de dînsul silindu"se a zămislit în pîntece de gemeneF peApollon şi pe Diana. De care înştiinîndu"se luna, foarte azavistuit"o şi o alunga peste tot pe #etona. Apoi a slobozitdupă ea un balaur ce se numea -iton, aceia peste tot pămîntulalungînd"o fiind ea însărcinată a auns"o la 7strovul ce senumea mai înainte 7rtig0ia, după aceea s"a c0emat Delos. %i ia



sosit #atonei ceasul naşterii şi a ieşit din pîntecele, ei o fatăce se numea întîi Diana, care îndată i"a fost moaşă maicii sale, pentru că l"a primit pe fratele său Apollon cel ce a ieşit dupădînsa. Acela născîndu"se în ceasul acela l"a ucis pe balaurul

-iton cu săgeata din arc. $lată ce fel sînt minciunile elineşti).+ar poeii şi acel basm îl adaug !înd #atona fugind de luna amers în #iXia şi înşelînd foarte s"a apropiat la iezer să bea, iar oamenii cei ce se aflau acolo au tulburat apa cu picioarele. %is"a rugat #atona la dumnezei cerînd răzbunare asupra celor cetulburase apa şi îndată acei oameni s"au prefăcut în broaşte şitotdeauna în iezerul acela petrec. Apoi aie, fata lui Atlant deDia fu silită şi a născut pe ercurie $apoi mai erau după aceia

şi ali ercurie, din care unul era al doftoriei dumnezeu, altulal oratoriei, altul al negustoriei, iar altul dumnezeulfurtişagurilor) la +ma0 împăratul arg0elor $ara aceea s"a numitmai pe urmă Cesalia) era o fată mai frumoasă decît toate fetele,anume +o, $aceea apoi s"a numit +sis) pe aceea văzînd"o Dia dinînălimea cerească $după a lor băsmuire) s"a rănit spre ea şicînd acea fată odată prin dumbravă umbla, a slobozit spre eaceaă şi negură şi pogorîndu"se la ea a silit"o. +ar luna femeia

lui văzînd din înălime os negura, iar pe bărbat nevăzîndu"l încer, a priceput ceea ce se făcea şi pogorîndu"se degrab arisipit negura, iar Dia simind venirea lunei, a prefăcut"o pefată în vacă ca să nu cunoască femeia lucrul ce s "a făcut. Apoiluna văzînd vaca frumoasă a rugat pe bărbat să "i dăruiască eivaca . aceea, că cunoscuse ceea ce se făcuse şi voia să serăzbune. Dia i"a dăruit"o deşi nevrînd. 8a luînd vaca aîncredinat"o unui păstor Argus, care avea în trupul săudinainte şi dinapoi 144 de oc0i şi i"a poruncit lui ca să pascănedormitat ziua şi noaptea vaca aceea ca să nu se întîlneascăDia cu ea. Deci Argus3@4 păscînd vaca, cînd voia să doarmă, numai doi oc0i înc0idea,iar cu toi ceilali căuta la vacă. %i o făcea aceea prinsc0imbarea oc0ilor săi, cu unii dormind, iar cu alii



priveg0ind. Dia pătimind după fată, a trimis pe ercurie fiulsău să sloboadă cu orice c0ip vaca de la Argus. +ar ercurie î nc0ip de păstor mergînd la Argus şi împrietenindu"se cu el aluat fluierul şi a început a cînta. %i"+ întrebă Argus Din ce este

făcut acel fluier; ercurie a zis Din trestia în care s "a prefăcut &irinH fecioara, unele din 'aiadele dumnezoaie alerîurilor, pe care atunci cînd a văzut"o fiul lui Demogron cel cunumele -an dumnezeul pădurii, prea frumoasă, s"a rănit şi voias"o apuce, iar ea fugind de cel ce o gonea a alergat la rîul cese c0eamă #atona care este în Arcadia, şi a rugat pe surorilesale dumnezoaiele apelor, ca s"o scoată din mîinile celui cevoia s"o răpească şi îndată cu autorul acelora în trestie s "a

întors. +ar gonaciul nedobîndindu"şi poftă sa, şi"a făcut fluier de trestie şi cînta cu el. Aceasta ercurie spunînd"o lui Argus,cînta în fluier dulce, pînă ce cu cîntarea aceea a adormit Argusatîta de tare, cît cu toi cei 144 de oc0i el dormea şi l"a ucisercurie pe Argus cel ce dormea tăindu"i capul. +ar lunaînştiinîndu"se de aceea îi era ale de păstorul cirezilor sale şiscoînd de la cel mort oc0ii i"a pus pe penele păsării sale cese c0ema -aulina şi i"a împodobit cu aceia coada ei. iar spre

vacă a slobozit muşte mari de pădure, iute muşcătoare de acăror muşcare vaca fugind a strec0iat pînă la 8gipt. Apoirugind Dia pe luna, iarăşi în c0ipul şi în frumuseea ei ceadintîi s"a prefăcut şi apoi i"a fost femeie lui 7siris împăratul8giptului, pe care egiptenii în loc de dumnezoaie o cinsteau,numind"o +zida. Apoi adăugind a mai curvi Dia a silit pe fata&emela fiica împăratului 6eniciei celui cu numele !admos,care cînd a zămislit în pîntece s"a înştiinat de aceea luna şi amers la ea în c0ip de babă bătrînă şi o întreba 7are te iubeştedumnezeu Dia; +ar ea a zis &ocotesc că mă iubeşte. >aba azis 'u vei putea, fiico, să cunoşti dragostea lui cea către tinede este adevărată, fără numai de"l vei ruga pe el, ca măcar într"o noapte să vină la tine cu acea fantezie cu care merge lafemeia sa dumnezoaia luna. Deci întîl să"l rogi ca să se ure ie pe apele &tig0iei, că orice ai cere de la dînsul îi va da, iar



cînd îşi va săvîrşi urămîntul atunci s<"l pofteşti ca şi cufantezie să vie la tine precum merge la luna +ar &emelanepricepîndu"i înşelăciunea a rugat pe Dia, precum a învăat"o baba şi i s"a urat Dia că toată cererea îi va îndeplini, iar dacă

auzi cererea ei, s"a mî0nit foarte căci se urase şi nu putea să"şi calce urămîntul. Deci a mers noaptea la &emela tm toatăfantezia sa cea înfocată, şi cînd cu ea fu, s "a ars &emelo defantezia lui. Apoi Dia pe prunc scoîndu"l din pîntece.3@1fiindcă nu era încă vremea să se nască el, l"a băgat pe pruncîn coapsele sale şi l"a purtat două luni pînă ce i s"a împlinitvremea ase naşte pruncul. %i născîndu"l l"a numit Dionis,

care pe romană se c0eamă >acus şi l"a dat spre creştere 'imfelor fetelor de ape. $ă ruşinez scriind acestea pe carenici n"aş voi a le auzi, ci vădirea şi înfruntarea mincinoşilor dumnezei şi cea veşnică ocară şi scuiparea lor despre creştinivoind"o şi cea adevărată proslăvire a lui (ristos Dumnezeuluinostru căutînd"o nu pot să"mi opresc mîna de a scrie).314Amfitrion domnul Cibelor >eoiei îşi avea femeie cu numele

Alemena, cu aceea Dia vrînd să fie, a gîndit vreme lesnicioasă,cînd Amfitrion era în cetate de război, el s"a înc0ipuit înasemănarea lui şi a mers la femeia aceluia seara tîrziu ca şicum de la război întorcîndu"se. +ar Alemena părîndu"i"se a fi bărbatul său s"a bucurat şi fu dînsa cu Dia curveşte, apoi casă se sature destul de pofta curvească, a lungit acea noapte laatîta de lungă vreme cît ar fi trei nopi într"o noapte şi azămislit acea femeie şi a născut pe (ercules cel tare înrăzboaie. Apoi a stricat Dia pe o fată ce se c0ema Danaia, fiicăa lui Acrisie împăratului arg0elor, de care este la elini o poveste ca aceasta. Acrisie împăratul cu un fiu era avînd ofiică prea frumoasă care născîndu"se a întrebat pe spurcaiisăi dumnezei de ea şi a luat răspuns, că fiul ce se va naşte dinea de mîinile aceluia tu vei muri. -entru aceea i"a zidit ei unstîlp înalt lîngă malul mării, cu prea frumoase cămări şi a



înc0is"o acolo cu slunicele şi a pus straă tare, ca nimeni din partea bărbătească să nu se suie la ea pe stîlp, nici ea să vadăcîndva parte bărbătească, ci nemăritată să petreacă în feciorie pînă la sfîrşitul său, ca să nu iasă din ea fiul cel ce avea să"l

ucidă pe el, şi aşa era fără de griă. +ar Dia înştiinîndu"se defrumuseea acelei fete s"a prefăcut în ploaie de aur şi s"a pogorît cu norul prin cele de aur picături de ploaie şi prinacoperămînt pe coapsele acelei fete a căzut şi stricînd"o aînsărcinat"o. Apoi după zile crescînd pîntecele fetei celeistricate şi vremea naşterii apropiindu"se s"a înştiinat deaceea tatăl ei şi de mînie mare umplîndu"se a înc0is"o într"oraclă de lemn şi a aruncat"o în mare, apoi racla înotînd purtată

de valuri a sosit la malul Apolesc, pe care pescarii văzînd"o, la pămînt au scos"o şi aflară pe fată cu pruncul născut şi iaîmpăratul o duseră. %i era numele împăratului -olidectis, careşi -olumnos se numea de alii, împăratul văzînd"o pe fatăfrumoasă şi de neamul ei şi de lucrul ce i s"a întîmplat, dingura ei înştiinîndu"se şi"a luat"o luişi de femeie, iar pruncul0rănindu"se creştea şi"i era numele lui -erseus. Apoi venind elîn vîrstă văzu -olidectis înelegerea lui şi priceperea şi

puterea şi bărbăia şi viteia a3@2.... . . .început a se teme ca să nu"l gonească de la împărăie şigîndea cum ar scăpa de el. 8rau în vremea aceea trei fete alelui 6orcus împăratul 7strovului !orsic şi al &ardicei fiice, carese c0emau aşa eduza, &teno şi 8vrinala =orgoni c0emînduse,de la ostroavele =org0iadelor cele de l< 7ceanul 8tiopiei,că acele fete stăpîneau. între dînsele cea mai mare eraîmpărăteasă, acea împărăteasă eduza din început era preafrumoasă, ai cărei fecioreşti peri erau galbeni ca de aur, de acărei frumusee s"a rănit 'eptun dumnezeul mării, zăcînd cu eaîn capiştea dumnezoaiei inervei. %i a zămislit eduza de la 'eptun şi a născut un cal cu aripi $aiii spun că din &îngeleeduzei s"a născut, cînd de -erseus s"a tăiat) şi îndată acel



cal a început a zbura şi a zburat la muntele ce se c0eamă=0elicon, care este în >eoia nu departe de muntele -arnasa,unde cu copita lovind el în piatră a curs izvor de apă. +ar inerva mîniindu"se pentru spurcarea capiştii sale în acelaşi

ceas în care eduza cu 'eptun fu, pe eduza din frumusee înnefrumusee a sc0imbat"o, faa ei slută făcîndu"i"o, iar periicei ca aurul în şerpi i"a prefăcut şi era o înfiorare de spaimă şiacel fel de putere avînd, că oricine căuta la ea îndată se prefăcea în piatră. Deci înainte pomenitul împărat -olidectisnedorind să vadă între cei vii pe -erseus feciorul său vitreg,într"adins l"a trimis la acele gorgoni ca să le biruiască pe ele,nădăduind că acolo de acelea va fi ucis. Deci -erseus i"a

cerut lui ercurie sabia aceea cu care el l"a ucis pe Argus celcu o sută de oc0i. +ar de la soru"sa -alada $care este şiinerva) a cerut o pavăză de cristal ca prin aceea să poatăvedea c0ipul eduzei fără vătămarea sa, iar el de ea să nu fievăzut. %i aşa înarmat s"a dus la război şi biruind pe =orgone atăiat capul eduzei şi l"a luat cu sine. Apoi avea capul acela şidupă moarte aceeaşi putere, ca să prefacă în piatră pe cei ce "ivedeau pe el. +ntorcîndu"se -erseus de la război a mers la

Atlant împăratul auritaniei, iar acela nu l"a primit că aveaînştiinare de la dumnezeii săi ca să se ferească de fiul iui Dia.-entru aceea pe nimeni din străini nu primea în casa sa, decişi pe -erseu nu l"a primit. Apoi -erseu în dreptul oc0ilor săi a pus capul eduzei şi Atlas a văzut capul acela, îndată în piatrăs"a prefăcut şi se făcu munte înalt al cărui vîrf nu putea oc0iulsă"l vadă. Apoi după aceea fiind în 8tiopia a văzut în mare la o piatră legată o fată ce se numea Andromeda fiica lui Wefeiîmpăratul 8tiopiei şi pe părinii ei pe malul mării plîngînd, iar pricina acestui lucru era aceasta ama Andromedei cea cunumele de !asiopa prea se mîndrea cu frumuseea sa, zicîndcă ea ar fi mai frumoasă decît 'ereidele 'imfe dumnezoaielerîurilor, fetele lui 'ereid dumnezeul mării. Deci 'imfele prinzînd"o pe fata !asiopiei3@3



Andromeda care umbla pe malul mării, au legat"o de o piatră somănînce fiara mării balena. +ar -erseu de aceea înştiinînduse, pe fiara ce. se apropia de fată a ucis"o, iar pe fată şi"a luatoluişi de femeie. %i cînd s"a întors la moşia sa la moşul său

Acresie, nevrînd l"a ucis pe el cu capiii eduzei, căci văzîndAcris capul acela s"a prefăcut în piatră. %i s"a împlinit vorbaceea ce se făcuse lui Acris, că de nepot avea să moară. %i pemuli îi pierdea cu capul acela -erseu. +ar Dia neîncetînd de laspurcata curvie a iubit pe a fată 8uropa fiica lui Ag0enor împăratul 6eniciei şi l"a trimis pe ercurie ca din unii6eniciei să alunge cireada dobitoacelor la acel loc unde8uropa cu celelalte fete pe malul mării se obişnuiau a se uca.

%i cînd s"a apropiat cireada acolo Dia s"a prefăcut în bu0ai alb pe care văzîndu"l 8uropa s"a apropiat de el şi"i netezea, iar312 bu0aiul sta blînd, apoi fata a încălecat pe el. Atunci bu0aiulîncet umblînd şi la mare apropiindu"se deodată cu dînsa s"arepezit în mare şi înotînd a dus"o în !reta şi acolo iarăşi înc0ipul cei dîntîi al său sc0imbîndu"se fu cu ea şi a născut dinea trei fii pe inoe, Radamant şi &arpedon şi i"a pus

udecători în cele mai dedesubt. +ar în pomenire veşnică acurvei sale 8uropa, pe a treia parte a pămîntului a numit"o8uropa. -e 'imfa dumnezoaia apei cea cu numele Cantalos.Acela s"a făcut în 6rigia împărat şi se povesteşte de elaceasta, într"o vreme a c0emat la sine pe toi dumnezeii şidumnezoaiele la bal apoi vrînd să ispitească putereadumnezeiriî lor şi"a ung0iat pe fiu5 său şi sfărîmîndu"l l"a fiertşi l"a pus înaintea dumnezeilor să"l mănînce. +ar dumnezeiicunoscînd carnea omenească s"au mîniat şi nimeni nu voia săguste,. numai !eres dumnezoaia sora lui Dia a mîncat un umăr.Deci s"au mîniat toi pe împăratul Cantal şi adunînd toatemăduiările pruncului ce li se pusese înainte la mîncare, îlfăcură întreg şi trimiînd pe ercurie a întors sufletul pruncului din cele mai dedesubt şi a înviat trupul. +ar văzîndcă un umăr nu este pe care îl mîncase !eres, în locul acelui



umăr a pus umăr de elefant, iar pe Cantal în cele mai de os îlaruncară şi l"au pedepsit cu veşnică foame şi sete. Deci stăacolo Cantalos legat în milocul rîului în apă pînă la gură, iar deasupra capului lui spînzură un măr cu prea frumoase mere,

care de gură i se ating. %i cînd voieşte să muşte cu diniimărul, îndată acela sus de la gura lui se ridică, iar cînd voieştesă bea, apa de la gura lui fuge încolo. %i aşa între 0rană şiîntre băutură fiind, pururea se topeşte de foame şi de sete.Dia avîndu"şi femeie pe sora sa luna, a adaus a se împreunaşi cu cealaltă soră înainte pomenită !eres şi a născut o fată-rosperina. Aceea în vîrstă venind, cînd aduna flori pe cîmpia3@@M ,

8neii celei din ara &iciliei, s"a răpit de firescul unc0i -lutonfratele tătîne"său şi la cele mai dedesubt a dus"o. +ar mama ei!eres aprinzînd luminarea îşi căuta faîa sa în toată partea desub cer cu multă tînguire şi i"a aflat numai brîul şi a auzit cumcă se află în cele mai dedesubt, şi mult s"a rugat de Dia s"oscoată de acolo. %i a trimis Dia să întrebe de a mîncat ea cevaacolo, că dacă mînca cineva nu putea să se slobozească. %i aspus Ascafalos că a văzut mîncînd mere. %i s"a mîniat

-rosperina pe el şi l"a prefăcut în bubă care este reavestitoare şi şi"a făcut milă Dia cu -rosperina şase luni să petreacă la maica"sa în cer, iar şase în iad ia bărbatul său.Dia a iubit o fecioară Cetis, fiica dumnezeului mării. !ifiindcă era o proorocie că cei ce se va naşte din ea va fi maimare decît Dia, pentru aceea a dat"o la un nepot al său -ileos.+ar în vremea nunii c0emînd pe toate dumnezoaiele pe una n"ac0emat"o şi venind aceea în taină a aruncat un măr întredumnezoaie scriind pe dînsul aşa Al celei mai frumoase săfie5 %i au început a se sfădi pentru frumusee şi neînvoindu"seau mers la -aris ca să le udece şi i"au făgăduit unaînelepciune, alta" pe 8lena din Croia, iar el a lăudat pe aceeacare"i făgăduise pe 8lena.%i s"a prefăcut Dia în lebădă şi intrînd la femeia lui Crindar şi curvind cu ea a zămislit şi a făcut două ouă, şi dintr"unul au



ieşit doi dumnezei, iar din celălalt două dumnezoaie.&ă se pomenească aici în scurt pentru războiul uriaşilor cuacei necurai dumnezei, că bănuiesc elinii, că uriaşii au vrut săizgonească pe dumnezei din cer. %i punînd munte peste munte,

ca să se suie în cer, şi speriindu"se dumnezeii au fugit în 8gipt prefăcîndu"se fiecare în fel de fel de di0ănii, precum în berbece, în corb, în capră, în vacă, în peşte şi în altele. %idupă o vreme fiind învăat Dia de la o fermecătoare a mers şi a upuit pielea de pe o dumnezoaie a pădurii Aeglin şi şi"a făcut pavăză şi aşa i"a biruit pe uriaşi. %i la aceasta i"a autat luişc0iopul ulcan şi pentru acest autor i"a dat lui spre femeie pe inerva, a i se supune se lupta ulcan cu dînsa din cea

mare poftă şi din acea poftă s"a născut un copil cu picioare de balaur şi acest copil mai pe urmă ie"a fost împărat Atenienilor.%i a aflat el întîi a face cărue, pentru că"şi ascundea picioarele cele de balaur ca să nu se vadă.arte a iubit pe enera şi de ia ea i s"a născut un fiu cuaripi, !upidon cu numele şi niciodată nu îmbătrînea şi aveaaceastă dregătorie ca să aîe în oameni pofta curviei. %i aveaciudă enera pe Apolon, care trage &oarele în cer pentru că

atunci cînd curvea ea cu arte el a pîrît"o la dumnezei şi i"afăcut mare ruşine. Drept aceea prin fiul său !upidon i"a rănit3@:inima iui asupra fiicei iui Ar0am împăratul >abilonului. %i el de pofta cea mare, a lăsat soarele de alergarea sa şi mergînd acurvit cu aceea şi auzind tatăl ei Ar0am de aceasta de la oibovnică de a lui Apollon de vie a îngropat"o pe fiica sa. %i s"amîniat Apollon pe ibovnica sa care l"a pîrît şi a părăsit"o, iar ea de mare scîrbă şi ale s"a prefăcut în floarea soareiui, şi privea totdeauna spre iubitul său Apollon încotro trăgeasoarele. Deci !upidon de a doua oară i"< rănit inima luiApollon asupra unei fecioare Dafnis şi pe fecioară a făcut"o anu"l iubi. %i atîta s"a aprins Apollon asupra Dafnei încît lăsîndsoarele alerga după ea prin pustii, prin muniF şi cînd era să pună mînă pe dînsa, ea s"a prefăcut în copac. %i văzînd



Apollon că nu şi"a împlinit pofta, a iubit pe altă fecioară 'imfa.%i a îngreuiat"o, iar ea neinîndu"şi credina către dînsui acurvit cu altul. ăzînd corbul aceasta i"a spus lui Apollon, caremîniindu"se a săgetat pe acea fecioară. -e urmă părîndu"i rău

s"a mîniat pe corb şi l"a făcut din alb negru şi săcroncănească. +ar fecioarei celei îngreuiate şi moarte, i"adespicat pînteceie şi l"a scos pe copil de acolo şi i"a pusnumele Asclipie şi crescînd l"a dat spre învăătură lui (erondoctorul, care era umătate om, umătate cal. %i a învăat bineAsclipie doctoriile încît a înviat doi mori. -izmuindu"i Dia l"a31@ucis cu fulgerul, iar tatăl iui Asclipie Apollon de ciudă a ucis

pe toi covacii $fierarii) care făceau săgeile fulgerului, pentruaceasta Dia a luat dumnezeirea lui Apollon. !i văzînddumnezeii că n"are cine trage soarele, s"au rugat lui Dia să"iierte şi a fost iertat şi s"a rînduit iarăşi la a sa dregătorie.Dia şezînd în cer a văzut pe pămînt un băiat frumos şi a poruncit vulturului să"l ridice şi să"l răpească şi aducîndu"l ladînsui l"a spurcat, după aceea 9"a făcut pa0arnic ai său, lacare slubă era +va. Această iva s"a născut în acest c0ip

încînd odată peste măsură salată maică"sa ce o făcuseApollon a zămislit din acea salată în pîntece şi a născut pe +va.%i pentru frumuseea eu o făcuse pa0arnică. Dar odată la un bal s"a împiedicat şi a căzut cu pa0arul şi i s"a văzut toatăruşinea ei şi au văzut"o dumnezeii, şi pentru aceasta mîniinduse pe ea Dia a sc0imbat"o şi a pus pa0arnic pe băiatul cei maisus zis =animid cu numele. însă cînd l"a făcut Dia pe (erculesdumnezeu i"a dat"o pe iva de dumnezoaie întru femeie.lată ce fel erau acei păgîneşti dumnezei curvari, pîngăritori, preacurvari, silitori, vrăitori şi de toate necurăiile, de toatemîrşăviile prea plini, pentru care atîtea basme mincinoase deelini s"au alcătuit, de rîs vrednice şi singure de rîs. 7are secade a se însura şi a naşte fii şi a curvi, nu numai după fire, cişi afară de fire; 7are se cuvine lui Dumnezeu a se preface în3@G



dobitoc, în pasăre, în peşte, în altă ivină, care a dumnezeieştiifiri este a se teme, a fugi, a se ascunde şi a nu şti cel eviitoare, ci din descîntece a căuta înştiinare; !i destule sîntacum acele elineşti basme, care sînt nenumărate şi cine poate

să ie spună pe ele cu de"amănuntul; 'u aunge vreme de povestit. Destule sînt acestea spre dovadă, spre vedere, spreocară şi osîndirea prea spurcatei vieii dumnezeilor celor mîrşavi întru care credeau oamenii cei rătăcii şi se înc0inau iaidolii lor cu ertfe.&lavă lui (ristos Dumnezeului nostru, !elui prea !urat,!elui nespurcat, !elui fără de pri0ană, !are păcat n"a făcut,nici nu s"a aflat vicleşug în =ura #ui, întru !are noi credem şi

ne înc0inăm #ui $+ -etru 2, 22). 7are ca aceia este &tăpînulnostru; 7are aşa sînt robii #ui cei ce î"au plăcut #ui; Deci săse înfrunte şi să se ruşineze păgîneştii dumnezei cei mincinoşişi spurcai. %i să se vestească Enu5 Adevăratul şi prea &fîntulDumnezeul nostru şi lăudat să fie de la răsăritul soarelui pînăla apus prea >inecuvîntat 'umele #ui, în veci. Amin.-ărinii şi fraii care . s"au ostenit pentru dragostea luiDumnezeu şi pentru sfînta ascultare ia tipăritul acestei cări

+eromona0 !0iriac, de griă purtătorF ona0 'ic0ita,diortositorF ona0 Ceodosie, săpător de stambe. -RE>ARi5ona0 !leopaF ona0 ictorF ona0 =rigorieF ona0 +sac0ie,legător de căriF ona0 Daniil, îndreptător de teascuri. ona0=ordieF ona0 !0iriacF ona0 !onstandie. 6raii Ceodor,Dimitrie, loan, asile, !onstantin. %8]C7R+ D8 &#786raii Atanaşie, !onstantin, =rigorie, -etrac0e, loan.-]R+'I++7&C8'+C7R+F ona0 inaF ona0 lustF 6ratele i0ai. 'e rugăm noi toi împreună ostenitori,!instiilor cititori,!ă cu neputină este, în tipar, în cuvinte,greşeale să nu aflai,Dar cu smerenie ne rugăm să ne iertai.!ă noi prin multe sudori cu tot sufletul ne"amsilit,



-înă ce cartea aceasta folositoare s"a tipărit.!a citind cineva să se folosească,%i pe noi la sfintele iui rugăciuni să ne pomenească.

!ă nouă nu ne este mai mare bucurie Decîtcineva citind în mai mare ştiină să vie. !ă deacolo oarecarii vin întru frică Dumnezeiască,!ăreia pe noi pe toi să ne învrednicească.!a după mutare în veci să"# slăvim,&ă zicem cu toii cu un glas Amin.&6_R%+CE# (R7'7=RA6E#E+şi lui Dumnezeu &îavă.

-entru începutul poporului slavon şi pentru începutulWievului şi a !nezilor Rusiei şi pentru oarecareîntîmpl ări în Rusia, după cum năvălirea lui >atie şirăzboiul lui Dimitrie cu amae. !e este tipărit în(ronograful &f întului Dimitrie al Rostovului cu blagoslovenia &inodului şi are numire de al treileaCom$ olum).-entru începutul neamului slovenilor

'oe marele între -atriar0i şi plăcut -ărintelui celui fără deînceput şi rădăcină şi strămoş neamului omenesc după trup$6acere 9), după -otop celor trei feciori ai lui, ca o viaă în lumeaaceasta în trei pări împărind"o şi fiecăruia deosebi le"a împărit şile"a 0otărît #ui &em cinstea -reoieiF lui (am ugul robieiF lui lafetvrednicia împărătească, viteia oştilor şi lăimea seminiilor dupănumele lui. !ă lafet se tîlcuieşte /lărgime sau lăime $&tric, !artea1). #a fel şi pămîntul le"a împărit lor în trei pări, din care partecea dintîi se c0eamă Asia, a doua Africa, a treia 8uropa $&tric, fila34).#ui &em i"au venit pările care caută spre răsărit, în Asia ceamare unde sînt acum -erşii şi Asirienii.#ui (am i"a căzut sorul la amiazăzi la Africa, unde este acum8giptul, pămîntul iromului.+ar lui lafet i"au rămas pările spre apus şi miazănoapte ce sînt



8uropa $&tric, fila 9).Acest lafet este strămoş şi tată tuturor mai ales poporuluicreştin ce locuieşte în 8uropa .$!ont. >elarmin, fila G). !ă precuma luat binecuvîntarea lui 'oe tătîne"său, la fel şi numele lui cu

bună norocire întru înmuîimea neamului său a crescut, atîta cit nunumai prin pările cele dinspre miazănoapte şi la apus, ci şi larăsărit s"a lărgit $!onf. lust !artea @@). %i de acolo cu adevărat secade a şti Ruşii sloveni neamul cel creştinesc au începereaneamului lor c0iar de la" . . .lafet feciorul lui 'oe, care cu cinste şi cu bună norocire s "aunăscut dintr"însul. Din care ca de la un tată spre feciorii săi

ieşind din neam în neam ca o cunună cu oarecare flori a slavei pururea înflorind, îi înfrumuseează şi"i măreşte.-entru limba şi numele slavonilor Acelaşi popor $sau neam a lui lafet) lăindu"se spre pările miezii"nopi şi larăsărit şi la amiazăzi şi la apus, mai mult decît ceilali, cu puterea, cu viteia şi bărbăia au întrecut şi înfricoşai şi slăvii peste toată lumea au fost $precum mărturisesc toate#etopiseele cele vec0i şi vrednice de crezut). !ă cu nimic cu

alt nu se zăbovea, fără numai în meşteşugul ostăşirii şi deacolo era 0rana şi toată trebuina lor îşi plineau. %i pentrulucrurile lor cele slăvite, iar mai vîrtos de a ostăşirii slavonii,sau slăviii au început a se c0ema. $&tric, fila 141 şi 142). #afel şi limba slavonească una din cele B2, de la facerea Curnuluidupă amestecarea limbilor au ieşit, pe care a dat"o Dumnezeuneamului lui lafet s"o grăiască şi din slava numelui slavonilor slăvit fu c0emat. -entru aceasta întru pomenirea slavei poporului slavonesc şi domnii cei vec0i ai Rusiei numelefeciorilor lor tinzîndu"l spre slavă, le da aşa nume, precum&viatoslav " /sfîntă slavă, sau &vetoslav " /cel luminat cuslava, sau laroslav " /cei ce apucă slava sau estislav "/izbînditor de slavă, sau ecislav " /slăvit din sabie şi alteleasemenea acestora.-entru slobozenia sau viteia slavonilor &lavonii ia



război şi la viteia lor din zi în zi tare nevoindu"se au făcutrăzboi încă şi împotriva grecilor celor vec0i şi !ezarilor de laRoma, şi totdeauna luîndu"şi slăvită biruină întru toată viaaerau slobozi, l"au autat la oaste şi marelui împărat AleHandru

acedon şi tătîne"său 6ilip de a supus sub stăpînirea lui toatălumea. -entru aceea AleHandru împărat pentru slăvite lucrurilelor cele vrednice de oaste şi nevoina la război, le "a datslavonilor (risov şi -ergament scris cu slove de aur înAleHandria, întărind cu viteia pămîntul lor, mai înainte de 'aşterea lui (ristos cu 314 ani. încă şi August !ezarul, întru acărui împărăie s"a născut împăratul &lavei (ristos Domnul, nucuteza cu slavonii cei slobozi ca să facă război cu dînşii.

ăcar că unii îl sfătuiau să se bată cu dînşii. iar el la sfătuirealor aşa le răspundea celor ce"l îndemnau pe dînsul, zicînd /ienu mi se cade cu undiă de aur să prind peşte, ca şi cum ar fizis 'u vreau mai mult să m< păgubesc decît să cîştig. %i ascris August !ezarul către unul din3@90atmanii săi anume #entulie poruncindu"i nicidecum să nucuteze a întărită ia război pe slavoni. %i se află în #etopiseele

cele leşeşti cum că stăpînirea slavonilor Rusiei şi la Roma aauns. %i un cneaz al slavonilor Rusiei, anume Atanaric, aauns cu oaste pînă la Roma inînd Roma sub stăpînirea sa 13ani. %i slavonii împrăştiindu"se şi sălăşluindu"se în feluri deări, cu multe feluri de numiri s"au numit. -entru care şi os seva pomeni. +ar aici se pune pentru cele trei pări ale lumii pentru ştiina, unde şi în care parte ce fel de împărăii şi popoare se află, iar mai ales unde slavonii şi ruşii şi celelalte popoare trăiesc.-entru cele trei pări ale lumii ce se c0eamăAsia, Africa şi 8uropa şi înştiinare în scurt pentru AsiaAsia este partea cea mai mare a lumii şi aleasă $!onf. >oter,!artea 2). ai mare pentru că aceasta o întrece pe Africa şi pe8uropa mult măi mult cu mărimea. %i mai aleasă pentruaceasta, că Dumnezeu a sădit Raiul într"însa, pe om i"a făcut şi



lege i"a dat, întru care este şi pămîntui făgăduinei şi (ristos&a născut, a vieuît şi a murit şi a înviat. -entru că din ea auieşit cei dintîi vieuitori, adică oameni peste tot pămîntui şimari numărători de stele şi alte învăături. De acolo sînt

aromatele, tămîia, buruienile cele mirositoare adică rădăcinacea cu miros bun, florile şi scorişoarele, pietrele cele maiscumpe şi de mare pre. Acea maică a tuturor domniilor şiîmpărăiilor celor tari s"a c0emat încă de demult pentrumărimea sa şi văzdu0ul cel măsuratec şi pentru isteimeaminii omeneşti, pentru bogăia cea multă şi îndestularea a totfelul de bunătăi. Acolo împărăiile au înflorit, &irienilor,ezilor, -erşilor, -ărilor, acolo Cartaria, !ataia, !0ina, -ersia,

Arabia, +dumeea, &iria, 6enicia, Asiria, !elesiria, !apadoc0ia,-aflagonia, >itinia, Croada, lonia, !aria, #ic0ia, -amfilia,!ilicia şi tătarii $!onf. >oter, !artea 3). Dintru carele viteazulşi marele împărat şi !neaz al oscovei loan asilievici pemultă mulime către ortodoHa credină a întors şi a cîştigat şiîmpărăia Astra0anului şi a !azanului, care şi pînă aziîmpreună cu celelalte domnii sînt sub cea mare stăpînire aoscovei, cu bunăstare. %i s"a dat către aceasta Asia cea

mare, şi cea mai mică Asia a doua, întru care se înc0eie toate pările care sînt, între 8ufrat şi către area ce se c0eamă8gee, împărite de turci în patru pări, 6rigia, #idia şi #icaonia,Armenia, +viria sau împărăia gruzilor şi celelalte .-entru AfricaAfrica la fel este o parte a tot pămîntul şi s "a numit aşa de laAfra unul, din seminia lui Avraam $!onf. >oter, !artea 3). Aliispun că s"a numit Africa, cum că ar fi Aprica, după tîlcuirealeşilor, adică desc0is, căci este desc0isă şi mai vîrtos decîtaltele întoarsă către &oare şi în formă cu trei ung0iuri. Dinspremiazănoapte se 0otărăşte cu area olosc0iei, dinspre apus şidinspre miazăzi cu 7ceanul, dinspre răsărit cu area Roşie.Acolo este 8giptul, 8tiopia, !afraria ara arapilor, auritania, 'ubia, #ibia, >arbaria şi împărăia 6esinului, aroc0inul,onog0emugov, onopatapov, Adel, !ongo şi altele.



L,NN..................mm!<mpie !apitale L7raşe S Alte uia.se

O <rfnri!anal OTUUO6rontierear"SL A t s X i a n-entru 8uropa8uropa este partea crugului pămîntului, care merge în lungdinspre 0otarul -ortugaliei, pînă la Apatanais sau Donul, iar înlat dinspre Ar0ipelag adică dintre marea pămîntului pînă la

7ceanul îng0eat, şi cuprinde în ea preaslăvite şi puterniceîmpărăii, bogăii şi mulime multă de popor viteaz, puternici şiînelepi şi spre locuit este sănătos şi bun întru care este=recia, Cracia unde"i şi !onstantinopolul, &lavonii, Ruşii.oscova,-olonia, #ituania, azovia, *mud, !0irliandia. #ifliantisau #ivonia, -rusia, !e0ii, &lensc0ii, orava, (eng0erii $sau3:1

ungurii), olo0ii $sau untenii), oldavia, &erbia, >olgaria şiara >osnii, Dalmaia, Albania, A0aia, +spania, Arragonia,!astilia, 6rania, >ritania sau Anglia, #otaringia, >urgundia,+talia, =ermania, Rom<nia, 'iderland, >rabantia, =ollandia$7landa), >avaria, &vevia $&uedia), &aHonia, Dania, =oii,&vedii, #ipiia, >otnia, 6inlanda, Cartaria cea mică sau !rîmultătăresc şi -arescopul şi altele care nu este lesne cuamănuntul a le scrie cu totul, ci în scurt.&tatele moderne aleec0iului 7rientîncă mai este şi a patra parte a lumii, America ce se c0eamălumea cea nouă, ci însă fiindcă aceasta s"a aflat mai pe urmă şimai nouă decît celelalte, pentru aceasta se lasă fără descrisoare pentru cele puine întîmplări într"însa.-entru poporul Rusiei sau firea rusească, şi pentru



numirea lor sau porecla Ruşii sau mai vîrtos poporul cel rusesc, aceia sînt slavonii, că din fire sînt fecioriilui lafet, şi a aceluiaşi limbă, căci slavonii sînt din lucrurile lor cele slăvite, din început şi"au dobîndit loruşi nume slavonesc

şi după lăimea neamului lor ce s"a împrăştiat în multe pări, sauc0emat Ruşi, alii pentru o cetate ce se c0eamă Roşi carenu este departe de 'ovgorod cel are, alii iarăşi s"au c0ematruşi, pentru o apă ce se c0eamă roşi, alii pentru părul lor cel plăvos precum şi acum mai toi ruşii sînt plăvoşi. !i mai vîrtosse cade să credem, că mai mult se c0eamă pentru lăimea pămîntului lor, că acest nume de roşi de multă vreme şi l"aucîştigat lor şi s"au lăit în partea lumii prin multe pări de

pămînt, unii pe lîngă area 'eagră $în luciul 8uHiniei) $!onf.losif 7star). Alii pe lîngă Canais sau Don şi pe lîngă apaolgăi $!onf. &tric). Alii pe lîngă Dunăre printre 'istru şi printre Dnipru şi pe lîngă ărmurile Desnii, cu multe sate s "aulăit, că aşa mărturisesc cele vec0i #etopisee greceşti,ruseşti, romane şi polone şi mai vîrtos din Dumnezeiasca&criptură, din proorocia lui lezec0iil cap. 3? şi 39. Arată cucuviină acel nume Roş, numind pe eşe0 domn Rusiei şi

celelalte. %i aşa din lăimea for s"au c0emat ruşi, iar slavoniise osebcsc numai cu numele, iar cu neamul tot unul sînt, unulşi acelaşi popor slavonesc se c0eamă slăvit al Rusiei sau cumărirea Rusiei.-entru poporul &armaiei şi pentru numirea lor &avromaie sau &armaia este o ară tot în 8uropa, a treia partea lumii sorul lui lafet, însă îndoită esteF una a &ciilor, unde şiacum locuiesc &ciii şi tătarii, iar al doilea unde"ioscova, Ruşii, #eşii, #ituania, -rusii şi alii care se află$!onf. >ilisc. &tric, fila 39).&armaia se c0eamă pe limba grecească, după poporul ce areasemănarea năpîrcii $şopîrlei), sau cu oc0i de şopîrlă. !ăşopîrla se c0eamă greceşte /&avros, iar oc0iul se c0eamă/7mma. însă cu acest nume strein numii, nu"i cu adevăratdupă firea oc0ilor, ci mai vîrtos frica şi viteia asemănarea



acelui popor a &armailor se înc0ipuieşte. -entru că mai întîide la acest popor s"a înfricoşat tot pămîntul, alte #etopiseeneamul lui &armat îl scot de la sarmata sau de la &armofa,strănepotul lui ArfaHad feciorul lui &em $!onf. !romer, &tric,

fila ?G losif). Alii de la Rifad nepotul iui lafet, pentru aceastacă împreunîndu"se neamul lui Asarmor şi a lui >ifad trăiauîmpreună. Dintru care sub acel nume Asarmaii toi strămoşiinoştri, &lavenoruşi, oscovoruşi, #eşii, #ituanii cei de lingăare, olinii şi alii se înc0eie. De vreme ce şi sarmaii la felca şi ruşii din loc în loc mutîndu"se şi iăindu"se se lăeau. %i#etopiseele cele vec0i greceşti cu a ruşilor şi cu a altora iaaceastă numire se unesc la un cuvînt.

-entru poporul RaHolianilor şi porecla lor -entruaceeaşi aşezare a &armailor, a &lavenoruşilor, acelaşi popor al ruşilor a ieşit, dintre care unii se numeau ruşi, a lii aleani,iar după aceea s"au c0emat raHoliani, ca şi cum ar fi ruşi şialeani fiindcă toate #etopiseele, pe popoarele acelea zise maiînainte, numai cu numirea mai mult decît cu firea îi deosebesc,spunînd a fi mai multă seminia lui lafet, numind str ămoş şi peeşec fiul lui &armat. !ă aceleaşi popoare şi slavenoruşii,

după vremuri s"au înmulit şi în feluri de locuri sau aşezat încăşi cu multe feluri de nume, de pe ape, de pe codri, de pecîmpii, de pe semne, de pe lucrurile lor şi de pe numeledomnilor lor şi"au luat nume şi porecle. -recum >ulgarii şiolinii de pe apa olgăi şi ceilali asemenea $!onf. &tric, fila11@).-entru eşec strămoşul &lavenoruşilor şi pentruneamul lor eşec al şaselea fecior al lui lafet nepot al lui 'oe, ce setîlcuieşte din limba evreiască şi slavonească, întinzîndu"se şilărgindu"se dintru întinderea arcului şi din lărgimea lor ceamare şi din mulimea poporului, aceştia sînt uscalii&lavoneşti, #eşii, olnii, !e0ii, >ulgarii, &îrbii, !roaii şi toide obşte cîi sînt, pe cea slavonească limbă fireşte o folosesc.!ă acel eşec după -otop în anul 131 ieşind din >abilon cu



neamul său, îndată în Asia şi în 8uropa pe lîngă ărmurile-ontului sau area 'eagră, pe poporul uscalilor după al săunume l"a aşezat. %i de acolo s"a înmulit poporul, păşind din ziîn zi, întru pările miezinopii, pe lîngă area 'eagră şi între

Don şi lîngă apa olgăi, pe lîngă rîu sau pe lîngă eotis careeste un picior de mare s"au aşezat, unde cade Donul într"însuişi pe cîmpii late s"au lăit cu satele lor, după firea şi tîlcuireanumelui părintelui său eşec. !ă lafet se tîlcuieşte /lărgiresau /lărgitor şi asemenea lui se tîlcuieşte şi eşec, adică/întinzător şi departe lăitor. %i aşa din eşec slavonilor Rusiei după moştenirea lui, nu numai poporul oscovei, poporul cel mare, ci şi toată Rusia, care s"a zis mai înainte, din

ei au ieşit, măcar de s"au şi sc0imbat în vreo oarecare pări, încuvinte ceva mai puin, dar toi într"o, limbă cu slavoniivorbesc.-entru numirea poporului moscovieesc şi pentru cetateaîmpărailor 'umirea /oscova de la numele strămoşului eşec a ieşit,deşi acesta era lucru înştiinat din #etopiseele cele de demult$Wrom. cap. ?) însă în multă vreme rămăsese în tăcere. Deci

cînd au fost trei frai domni areai pentru care va fi mai oszis, şi !neag0ina cea mare anume 7lga sau 8lena şi ladimir întîi singur stăpînitor a toată Rusia şi al doilea onoma0,stăpînitorul Rusiei $!onf. &tric, !artea @). Atunci Rossami sauRusacami, de obşte se c0ema, iar în pămîntul său Rusia întredînşii se numeau Wievleni, ladimireni, eliXonovogorodeni,!ernîg0eni, =alieni, &lavoni şi aşa şi cneii erau numii. !ăcetatea oscovei după apa oscovei numele ei s"a c0emat, cădintîi a fost zidită de lemn şi nevestită, pînă la mar ele cneazloan Daniilovici, care scaunul !neziei de la cetatea ladimir l"amutat la cetatea oscovei. %i aşa cu mutarea !neiei dincetatea ladimir, cu mărime s"a proslăvit de Dumnezeu păzităcetatea aceasta a oscovei, întru care şi numele strămoşuluieşec în neamul rusesc s"a înnoit, care ca o neveşteită în veci pomenire i"a înflorit şi din mărire în mărire şi din putere în



putere, sporind la înalta treaptă a însăşi stăpînitoarei împărăiis"a suit şi cu bună credină şi cu viteia şi puterea ortodocş ilor împărai, iar mai ales cu sfinii făcători de minuni ai Rusieicare prin cele mari minuni pentru faptele lor cele bune, ca alt

soare în lume strălucesc, şi mai mult decît în alte păriluminează.-entru !ozari -oporul !ozarilor de undele"ar fi începutul şi ar fi ieşit ei cu acest nume, #etopiseele dedînşii nu adeveresc desăvîrşit, însă aşa socotesc pentru acest popor a fi popor Rusesc, care rupîndu"se de sub stăpînireacneazului &vetoslav +gorovici, iarăşi sub stăpînirea lui, cu puterea oştilor i"a biruit luînd şi cetatea lor care era cea întîi

anume >efoveas sau >elaia ea.-entru !imbri !imbrii neamul lor îl aude la =omer feciorul lui lafet cel mai mare, de la care s "a numitîntîi =omeria, greceşte s"a numit !0imeri sau Cimbleri, dupăaceea s"au c0emat cimbri şi înmulindu"se numărul lor alii sauaşezat în cîmpii sălbatice, alii pe lîngă Don şi pe lîngă apaolgăi, alii pe lîngă apa >ugului, alii pe lîngă Dnipru pe lîngăDesna $7desa) pe lîngă &osna şi alii pe lîngă alte ape, alii pe

lîngă area 'eagră un"de"i acum 7ceanul, !rîmul, -erecopul şi pe lîngă rîul eotis, iar alii s"au şezut unde"s olînii, -odolia,-odliaştie, *muia şi #ituania, că din aceşti cimbri şi poporul#ituan a ieşit şi din acest neam al cimbrilor ieşind popor dinei, unii s"au c0emat =oi, alii =epizi, alii -olovi, iatvegami şi-ecenegi, ci toi aceştia din cimbri erau. %i erau oameni viteiîn război şi despre pările miezonopii, iar mai vîrtos unde "iacum #itva, -rusii şi &vezii, care pentru neroditorul lor pămînts"au dus pînă la 6rania şi +spania. După aceea pînă la olo0i$olo0i) sau pînă la romani, iar romanii nu voiau să le dea pămînt, iar ei făcînd război cu romanii de multe ori i"au biruit pe romani şi"şi lărgeau satele lor precum voiau, iar după aceeanu degrab, cînd întru acele ări desfătîndu"se cu multădesfătare trăiau în pace şi s"au îmbogăit şi au început a seleni către lucrul oştirilor şi fără de veste de un oarecare



voievod al Romei anume ărie, fără de milă au fost biruii.-entru aceea fiind întru acea vreme slabi cimbrii întru puterealor s"au întors iarăşi la ările lor cele dinspre miazănoapte şiau şezut în multe feluri de locuri şi pări, pe lîngă apele ce s "

au zis mai sus, şi sau despărit cu credina, unii dintr"înşii saufăcut creştini, iar alii au rămas păgîni.-entru începutul cneilor Wievului şi zidirea lor şinumele lor După binecuvîntarea şi proorocia celui ales apărător aiRusiei, &fîntul Andrei Apostolul cel întîi c0emat, pentru muniiWievului, trecînd nu puină vreme, au venit din cîmpiile celesălbatice cu poporul slavonilor cel mare şi foarte viteaz, trei

frai cnei ai Rusiei. 'umele celui dintîi Wii, al doilea &ec, altreilea Wore sau (ore şi încă a venit şi o soră de a lor cu ei,anume #ibed, la malul Dniprului, toi neam lui lafet şi seminialui eşec $!onf. &tric, fila 11:). Ende stăpînind pe oameni şiara -oloniei au început a zidi cetăi şi tîrguri ca să petreacăviaă mai lină şi să aibă şi unde scăpa. Deci fratele cei maimare Wii a făcut cetate şi tîrg pe lîngă apa Dniprului numind"o pe numele lui Wievul. +ar în care an #etopiseele ruseşti nu

scriu, din pricină că atunci nu ştiau carte şi curgerea anilor iar n"o ştiau, ci ca un popor prost însă puternic se zăboveau întrebile oştirilor, însă numai un #etopise a scris începereaWievului anul de la 'aşterea lui (ristos @34.+ar al doilea frate &ec a zidit iarăşi cetate nu departe de Wievîntr"un munte şi a numit"o &ecavia sau &covia, pe numele lui,care munte pînă astăzi aşa se numeşte j!onf. &tric, fila 39G).Al treilea frate Worev sau (orev a zidit cetate şi a numit"o cunumele său (orevia, iar după aceea s"a c0emat munte înalt.+ar sora lui #ibed s"a aşezat pe lîngă apa #ibed şi acolo a făcutşi cetate lîngă muntele cel înalt şi a numit"o după numele ei#ibed şi a avut lîngă sine şi 0atman $!onf. i0ov, fila G şiWrom, !artea 2). !are cel dintîi era Radim şi dintru acela s "auc0emat radimcianii. Al doilea eatco şi dintru acela sîntvetnicii de pe lîngă apa olgăi. Al treilea Duleap, de la care sînt



duleapenii pe lîngă >ug, care acum se c0eamă #ucenii $!onf.&tric, fila 14B).După moartea acelor trei frai Wii, &ec şi Worev, după cum sazis, nu s"a dat scrisorii cine a mai stăpînit Wievul, ca unii ce nu

aveau încă slove alcătuite pe limba lor, fără numai &triXovc0iiarată că tot din neamul lor au stăpînit pînă la 7scold şi Dir.$6ila 11:).+ar unii din Ruşi au zidit cetate mare lîngă rîul olga numindo 'ovgorod, şi"şi pusese stăpînitor asupra lor pe un bărbatdintr"înşii care se numea =ostomisil şi mai pe urmăneîmpăcîndu"se, s"au sfătuit ca să aducă de la areaist<pînitori, precum au şi adus trei frai, pe Ruric, &enaus şi pe

Crivor la anul de la (ristos ?G1 $&tric, fila 1B).Deci Ruric stăpînind 'ovgradul avea la sineşi doi cnei cunumele de 7scold şi Dir, aceştia s"au cerut la Ruric să meargăasupra !onstantinopolului cu oaste şi tot neamul lor. %i luîndvoie au mers pe lîngă Wiev şi s"au trimis de Xievleni ca să"istăpînească pe ei. După moartea lui Ruric a rămas moştenitor în 'ovgrad +gor fiul lui Ruric sub povăuirea lui 7leg. %i auzind7leg, că 7scold şi Dir au fost cu oaste asupra !on sta

ntinopolului şi s"au întors biruii şi ruşinai, a luat pe +gor al luiRuric cu sineşi şi s"a dus spre Wiev. %i trimiînd ca3:Gsă c0eme la sineşi prieteneşte af ară din Wiev pe 7scold şi Dir şi aceia nepricepînd vicleşugul lui s"au dus cu puini oameni,iar el arătîndu"le pe +gor le"a zis lată cui se cuvine a stăpîniWievul5 %i a poruncit de i"au ucis înaintea lui şi au început astăpîni Wievul 7leg împreună cu +gor. Acest 7leg avea un calfoarte iubit lui şi i"a c0emat pe vrăitori ca să"i spună ce li se pare lor pentru calul acela şi ei i"au spus că de la acel cal o săifie moartea lui. +ar el a poruncit să păzească deosebit calulacela. După aceea a mers 7leg cu mare putere asupra!onstantinopolului, că a pornit cu 2444 de corăbioare pe apă şiînconurînd oraşul, #eon împăratul fiind strîmtorat a cerut paceşi trimiînd multe daruri, s"a împăcat cu 7leg ca să"i dea



fiecărui ostaş cîte 12 grivne, care erau cîte @4 într"o corăbioarăşi aşa s"au întors cu mare bucurie la Wiev. %i şi"a adus amintede cal şi întrebînd i"au spus că a pierit. %i c0emînd pe vrăitori,au mers cu dînşii la oasele calului să le vadă şi a zis către

vrăitori lată proorocia voastră cea neadevărată. icîndaceasta a lovit în capul calului şi îndată ieşind din cap unşarpe cumplit, l"a încolit în picior şi din acea muşcătură amurit.După moartea lui 7leg, a început singur +gor a stăpîni şi i"asupus pe !ozari şi mergînd peste Dunăre a luat ?4 de cetăi ale bulgarilor. %i punîndu"i sub dadie pe toi s"a întors la Wiev$Acest +gor a fost bărbat sfintei 7+ga). %i a început +gor a pune

mare dadie la drevleni şi nevrînd aceia a"i da, s"au sculatasupra lui fiind ei la dînşii cu puini oameni şi l"au ucisdrevlenii şi rămînînd văduvă 7lga cu un fiu al său au trimisdrevlenii 24 bărbai boieri la 7lga ca să se dea de bună voiespre însoire cneazului lor, iar de nu, apoi şi nevrînd o va faceaceea. +ar 7iga a poruncit de au săpat în curtea ei o groapăadîncă şi adunîndu"i pe trimişii boieri a zis să"i arunce îngroapă. 6iind aruncai a mers asupra gropii întrebînd de

sănătatea lor şi a zis de i"au astupat cu pămînt. %i îndată atrimis 7lga la drevleni ca să"i mai trimită mai muli bărbai boieri, zicînd !um că se pleacă sfatului lorF iar ei de bucurieau mai trimis :4. %i venind la Wiev a poruncit 7lga ca să "i ducăîn baie să se scalde şi mergînd ei, ea le"a zis slugilor şi auînconurat baia cu materii arzătoare şi dîndu"i foc au ars toitrimişii aceia împreună cu baia. %i îndată l"a trimis pe alt soi casă le spună drevlenilor ca să iasă spre întîmpinarea ei că vinesă se cunune cu cneazul lor. Deci ei întîmpinînd"o cu mare pompă au întrebat"o Ende sînt trimişii lor şi a zis in în urmăcu oamenii mei şi cu toata averea mea. %i intrînd în cetate afăcut seara ospă mare, iar 7lga le"a poruncit ostaşilor săi ca,cu tot dinadinsul să se păzească să nu se îmbete. +ar drevlenii3:B , pentru 0atîrul miresei domnului lor au băut pînă cînd toi s "au



îmbătat. Atunci le"a poruncit 7lga ostaşilor ei ca să"i ucidă petoi, pe nimenea cruînd şi aşa la ospăul acela s"au ucisdrevleni ca la :444. %i ieşind 7lga de acolo, a venit cu oastemultă şi le"a înconurat cetatea şi văzînd ea că nu poate lua

cetatea cu înconurarea cea de un an, a trimis la drevleni ca să idea dadie cîte trei porumbi şi trei vrăbii de tot omul, dacăvoiesc ca să se depărteze de la ei. 8i au rîs de mintea ei însă i "au dat. Deci 7lga poruncind ca la tot porumbul şi vrabia sălege în aripile şi în cozile lor fitiluri spre aceea gătite şiaprinzîndu"le să le dea drumul noaptea. %i aceasta făcîndu"se,a zburat fiecare porumb şi fiecare vrabie la casa sa, şi s "aaprins cumplit cetatea. Atunci 7lga a năvălit din toate pările şi

intrînd în cetate a ucis mulime multă de drevleni, pe lîngă căau ars de poarul focului fără de număr şi aşa 7lga supunîndu "ii"a făcut birnici.#a anul 9:: a mers 7lga ca să primească sfînta credină la!onstantinopol, întru împărăia lui !onstantin fiul lui #eon$după #etopiseul lui 'estor). %i în -atriar0ia lui Ceofilact$după onara) şi fiind primită cu multă cinste, s"a botezat şi primind multe daruri de la cezarul, la întoarcerea sa, a venit la

Wiev. %i cealaltă vreme a vieii sale s"a mutat către Dumnezeu,însă cu întristare că fiul ei &viatoslav n"a voit să primească&fîntul >otez. După mutarea ei mult a plîns tot poporul cu fiulei. %i s"a numărat între sfini, cu binecuvîntarea -atriar0ului6otie, care se prăznuieşte pomenirea ei +ulie 11. +ar cel cevoieşte mai pe larg a şti pentru fericita 7lga, citească la viaaei la iulie 11. $!onf. &tric, fila 12B).După moartea 7lgăi, fiul ei &viatoslav a împărit cneiaRusiei fiilor lui în trei pări lui laropolX i"a dat Wievul, lui 7leg pe drevleni, lui ladimir 'ovgradul. +ar el însuşi s"a pornit curăzboi spre !onstantinopol şi înfrîngîndu"i pe greci a luatmulte cetăi de ale lor şi mare stricăciune le"a făcut. Atuncicezarii greceşti asile şi !onstantin trimiînd la ei soli din boierii cei mari pentru pace, cu multe daruri, el n"a voit nimicdin daruri a lua, fără numai aşa a înc0eiat pacea ca să "i dea



dadie tot arme precum săbii, sulie, zale şi altele ca acestea şiaşa a fost. %i mare tulburare s"a ridicat de către poporulgrecesc asupra împărailor lor, zicînd ai bine este a sluiunui împărat ca acesta, care nu caută aur, argint, pietre

scumpe, ci arme spre apărarea pămîntului său $!onf. &tric, fila129). Deci întorcîndu"se &viatoslav spre Wiev, -ecenegii i"auastupat drumul înconurîndu"l la o strîmtoare rea, şi a fostnevoit a ierna acolo înconurat $!onf. Wrom, !artea 3). +ar spre primăvară, fără de veste năvălind asupra lui craiul -ecenegilor 3:?!ures, i"a sfîrşit toată oastea şi prinzîndu"l pe &viatoslav viu, a poruncit de i"a tăiat capul. %i luîndu"i capul a făcut din scăfîrlia

lui un pa0ar ferecîndu"l cu aur şi a scris pe dînsul aşa /!el cecaută cele străine, pierde şi pe ale sale. %i la ospăuri mari bea din acel pa0ar împreună cu boierii săi, veselindu"se de biruina cea asupra lui &viatoslav.După moartea lui &viatoslav a început a cnei laropolX şifiind îndemnat de un sfetnic al său, a ucis pe fratele său 7legal drevlenilor. Auzind ladimir de aceasta, s"a temut pentrusineşi şi a fugit la areai. %i a rămas laropolX stăpînitor a

toată Rusia.#a anul de la (ristos 9?1 ladimir luînd putere de la areaia mers la 'ovgrad şi i"a izgonit pe cei ce"i pusese laropolX casă stăpînească acolo şi netrecînd mult a mers asupra luilaropolX la Wiev şi prin sfetnicul său laropolX a fugit din Wiev şiiarăşi prin acel sfetnic ce era unit cu ladimir s"a ucis cîndieşea la ladimir să ceară pace.După uciderea frailor lui ladimir, a rămas însuşi stăpînitor a toată Rusia. %i adunînd mulime de oaste s"a pornit asupracraiului -oloniei şi biruindu"l l"a făcut birnic. După aceea a pornit cu oaste peste Dunăre şi a supus &erbia, >ulgaria,!roaia, &edmigradia, eatca, latveazca ara oldovei şi araRom<nească şi tătarii >orunului şi +e"a făcut birnice toateările acelea, punînd asupra lor acea dadie ce o dădeau greciimai înainte.



!înd era ladimir peste Dunăre, au venit pecenegii şi auînconurat >elgorodul Wievului şi ziceau Atîta să"i inem pînăce cu foamea îi vom omorî5 %i l"au inut multă vreme aşa încîtacum nici pe 2 zile nu avea ce mînca poporul, şi neştiind ce să

facă era să se înc0ine şi s"a aflat un bărbat înelept acolo şi azis &ă se sape trei gropi şi a adunat din toată cetatea făină şimiere şi făcînd din făină nişte covasă dospită a pus în douăcăzi şi au slobozit căzile în gropiF la fel şi din miere a făcutmied şi punîndu"l într"o cadă au slobozit"o în groapă şimergînd au poftit pe cîiva din cei mai de frunte din ostaşii pecenegi ca şi cum să vorbească cetăenii pentru pace. %ivenind aceia în cetate au stat lîngă gropile acelea unde se

adunase poporul. %i după povăuirea acelui înelept bărbat,scotea poporul din căzile acelea, unii mied pentru băut. aliidospeală de aceea şi fierbeau în căldări şi mîncau. Deci văzind pecenegii un lucru ca acela, au întrebat ce scot oamenii dinfîntînile acelea; A răspuns acel bărbat înelept zicînd înfîntînile acelea fireşte izvorăşte băutură şi mîncare. şi poftindu"i i"au ospătat cu covaş< fiartă şi cu mied i"au adăpat şis"au minunat pecenegii de acea mîncare şi băutură cu gust

3:9şi au luat şi cu sineşi. %i le"a zis acel bărbat De vei aveanevoie şi lipsă la oaste pentru mîncare sau băutură, apoitrimitei şă vă dăm că noi avem prea cu îndestulare din fîntînileacestea ce izvorăsc cu îmbelşugare. %i mergînd ostaşii aceiaau spus craiului lor şi ostaşilor, cum că cetăenii au fîntîni deizvorăsc mîncare şi băutură. %i au zis cu toii De este aşa,apoi pentru ce şedem împreurul cetăii în zadar; ai bine săne ducem, că ei niciodată nu vor isprăvi mîncarea. %i aşa s "audepărtat de la cetate şi a scăpat cetatea de primedie prin bărbatul cel înelept. enind ladimir s"a minunat deînelepciunea aceluia şi l"a cinstit cu mare dregătorie, punîndui porecla Wisil $adică covaşă).După aceea s"a pornit ladimir asupra -ecenegilor, caretăbărîseră lîngă apa Crubaşcu şi au stat de ceea parte de apă



unde este acum cetatea -eriaslav. %i auzind pecenegii deviteiile lui ladimir, au trimis către dînsul ca să trimită pe unluptător viteaz din partea ruşilor, ca să se bată cu voinicul lor ce era asemenea lui =oliatF şi care parte se va birui aceea va

rămînea supusă. Auzind de acestea ladimir mult s "a supărat şiera foarte întristat, că nu se afla la el acest fel de voinic viteaz.%i în acea vreme a supărării împărăteşti a venit către dînsul unmoşneag $perislavi) şi i"a spus, cum că are un fiu al lui puternic pe care nimeni din copilăria lui nu l"a biruit. %i s"a bucurat foarte împăratul pentru o veste ca aceea şi îndatăc0emînd pe fiul moşneagului l"a întrebat -utea"vei birui pe pecenegul acela; +ar el a răspuns &ă mă cerci, o, împărate5 %i

îndată după cererea lui, i"au adus un bu0ai $cal) sirep, iar eiîntărîtîndu"l pe el punînd încă pe spatele lui şi un fier ars,atunci bu0aiul se sălbăticea şi de arderea fierului s "a apucat săfugă foarte tare, iar viteazul rus slobozindu"se după dînsul şiapucîndu"l de piele cu mîinile, i"a rămas în mîini bucata de piele împreună cu carne cu tot. Deci ladimir umplîndu"se demirare, s"a bucurat, ci tot se îndoia pentru că era mic de stat,însă a trimis la pecenegi să"l scoată pe voinicul lor la luptă. %i

ieşind amîndoi craii cu oastea lor spre privire, au trimis pecenegii pe =oliatul lor spre luptare, care era spătos şi marecu statul şi stînd el în miloc făcea o spaimă tuturor pentrumărimea sa şi cu groază striga, z icînd către ruşi 'u unul, citrei trimitei"mi mie5 Atunci s"a arătat viteazul ruşilor, fiindnearătos pentru statul său cel mic, însă fără de spaimă s "a duscătre peceneg ca să se lupte cu el în privirea tuturor. +ar pecenegul văzîndu"l aşa de mic, a început a"l ocărî şi a"l batocori numindu"l broască estoasă. %i îndată apucîndu"seamîndoi tare la luptă, rusul era îndemînatic de a se întoarce cuuşurină împreurul pecenegului, iar pecenegul de"abia se3G4întorcea fiind greoi pentru mărimea trupului, că de"abiaaungea rusul la buricul pecenegului şi aşa ei luptîndu"sc,rusul s"a repezit cu capul şi l"a lovit pe peceneg în vintre.



-ecenegul îndată s"a prăvălit, însă sărind degrab împreună şimare ruşine fiindu"i a răcnit ca un leu şi pornindu"se ca să"llovească pe rus cu pumnul, dar rusul iute întorcîndu"se a săritîntr"o parte. !i pecenegul din pornirea sa cea mare ca să "l lovească

pe rus s"a poticnit şi a căzut os. Atunci grăbind rusul asărit în spatele lui şi nu"l lăsa ca să se mai ridice, ciîncălecîndu"l ca pe un cal îl inea tare şi cumplit bătîndu"l peste fălci şi atîta l"a bătut pînă ce i"a rupt fălcile împreună cudinii, după aceea apucîndu"l de gîtiă l"a sugrumat mult pînăce a ieşit şi sufletul acolo pe loc. $!onf. &tric, fila 12: ). Decivăzînd ladimir biruina viteazului său îndată a strigat şialergînd cu puterea sa asupra pecenegilor i"a alungat pînă cînd

de tot i"au sfărîmat ca şi oarecînd &au5 pe filisteni. %i în acelloc unde s"a făcut slăvită aceea biruină a zidit ladimir ocetate şi i"a pus numele -eriaslav şi cu mare slavă l"a cinstit pe viteazul acela, făcîndu"l şi pe tatăl său om vestit.După aceea ladimir cu dorină mare a dorit ca să ştie şi săafle !redina cea adevărată şi venind din toate legile la dînsuica să"i spună pentru a lor religie, nu s"a împăcat nici cu una,fără numai cu solii greceşti s"a împăcat umilindu"se pentru

povestirea cea despre a doua enire a 6iului lui Dumnezeu. %itot neîncrezîndu"se bine, i"a trimis însuşi pe ai săi oameni aleşica, cu singur lucrul să vadă religia fiecărei credine. %i mergîniaceia după poruncă s"au întors şi i"au spus împăratului şi boierilor lui, cum că nu se află sub cer mai adevărată şidreaptă şi Dumnezeiască credină şi religie ca a grecilor.Deci ladimir adunînd putere multă de oaste, s"a pornitasupra împărăiei greceşti, zicînd oi lua cetăile grecilor şiacolo aflînd -reoi şi învăători creştineşti mă voi boteza. %imergînd în Cavric0ia a luat Wafa slăvită cetate şi după aceea aluat !0ersonul cea mai de frunte cetate a Cavric0iei şi auzindîmpăraii greceşti !onstantin şi asile s"au spăimîntat foarte şia scris ladimir către ei, ca să"i dea pe sora lor Ana spreînsoire. %i se făgăduia că şi legea creştinească va primi şicetăile le va da înapoi, iar de nu, apoi zicea oi face



!onstantinopolul ca şi !0ersonul. %i făcînd sfat împăraii, s "auînvoit la cererea lui şi i"au trimis pe sora lor şi acum cîndveneau trimişii cu sora împărailor la !0erson, ladimir a orbitşi s"a îndoit, zicînd Dumnezeii s"au mîniat că voiesc să

primesc altă credină şi m"au orbit. %i auzind sora împărailor de îndoiala lui, i"a scris zicînd &ă nu te îndoieşti nicidecum, ci3G1să crezi din toata inima şi îndată după >otez vei vedea. +ar el sa bucurat de aceasta şi cînd s"a cufundat în scăldătoare, îndatăo, minunea lui Dumnezeu5 " a văzut nu numai cu oc0ii ceitrupeşti, ci şi cu cei sufleteşti. %i după >otez cununîndu"se cuAna fiică împărătească, a întors toate cetăile împărailor

greceşti înapoi şi însuşi s"a întors cu mare bucurie la Wiev,aducînd cu sineşi mulime de -reoi şi 8piscopi şi pe alii dinCagma >isericească.%i în puină vreme toată Rusia a botezat"o.Aici vom povesti de cîte ori s"a botezat Rusia, mai înainte deladimirîntîi s"a botezat de &fîntul Apostol Andrei cel întîi c0emat.Al doilea, întru împărăia lui i0ail împăratul grecesc, deetodie şi !onstantin la anul ?33.

Al treilea întru viteia lui 7leg fiind trimis de 6otie -atriar0ul,i0ail itropolitul. $!onf. 'estor, !artea 1, >aronie, &tric, fila1@? şi onara, !artea 3). enind în Rusia, au zis ruşii către elDe sînt adevărate cele ce le zici din cartea 8vang0eliei, apoi s "o arunci în foc şi de nu va arde apoi atuncea vom crede că sîntadevărate toate cele ce se spun acolo. %i aruncînd itropolitul8vang0elia în foc şi potolindu"se focul, s"a aflat 8vang0eliaîntreagă şi atunci muli au crezut în (ristos.Al patrulea, în vremea 7lgăi soia lui +gor.+ar al cincilea, desăvîrşit s"au botezat cu toii sub împăratulladimir cel întocmai cu Apostolii $!onf. &tric, fila 12?).&ă se ştie şi aceasta, că Ruşii încă în anul de la (ristos B94au început a avea slove şi a şti carte pe limba lor. !ă în anulacesta făcînd pace cezarul grec cu slavonii, spre semnulîmpăcării le"a trimis literele slovelor A, >, şi celelalte aflate



de greci pe limba slavonilor. însă -olonii $#eşii) cu 249 de animai înainte de Ruşi au început a avea slove $cuvinte) pe limbalor, adică din anul :?1 după (ristos $!onf. &tric, fila ?B).#a fel şi pentru porfiră şi titlul împărătesc în (ronografele

ruseşti cele vec0i se afla aşa scris în anul de la (ristos 1124,al doilea ladimir onoma0ul a mers cu multă putere asupra!onstani no polului şi văzînd AleHie !omnenul că nu va puteasă steie împotriva puterii Ruseşti şi împotriva vestitei viteii alui ladimir, a trimis către ei pentru pace pe 'eofit itropolitul8fesului şi pe cîiva boieri împreună trimiînd şi semneleîmpărăteşti, scriind aşa /AleHie !omnenul, cu ila luiDumnezeu ortodoH împărat al grecilor, marelui între cneii

Rusiei ladimir, să se bucure. 6iindcă de o credină cu noi eşti,iar mai ales că şi de un sînge cu noi eşti, că din sîngelemarelui !onstantin onoma0ul împăratul grecilor te tragi, pentru aceasta nu război, ci pace şi dragoste se cuvine a avea3G2între noi, ca cei ce sîntem de un sînge. %i pentru ca să cunoştidragostea noastră pe care o avem către a ta împărăie, iată c< itrimit !unună împărătească, care este a lui !onstantin

onomona0ul, a rudeniei tale, şi sceptru şi diademă şi !rucede aur cu #emn de viaă făcător şi paură $stemă) şi toatecelelalte semne împărăteşti şi daruri, cu care să te încununeze pe tine episcopii cei trimişi de la mine, ca să fii de acumîmpărat al pămîntului Rusiei. %i aşa de trimişii aceia a fostîncununat ladimir onomona0ul cu cunună împărătească. %ide atunci a avut pace şi dragoste cu AleHie !omnenu5împăratul grecilor din neam în neam.+ar noi să ne întoarcem la istorisirea cea dintîi Dupăîntoarcerea poporului slavon către credina lui (ristos, trăindani îndestulai ladimir pînă la bătrînee unse, plăcînd luiDumnezeu cu toate faptele cele bune, zidind >iserici şi altelespre întărirea poporului creştin, s"a odi0nit întru Domnul,împărind toată împărăia Rusiei în 12 pări, după numărul fe "ciorilor săi. %i s"a numărat între sfini, care se prăznuieşte în



luna +ulie în 1:. +ar cel ce voieşte a şti mai pe larg pentruladimir, citească viaa lui şi în (ronograful ce este tipărit lalaşi în anul 1?32. %i nu numai de ladimir, ci şi pentru toateîntîmplările Rusiei şi a !neilor lor va şti. +ar noi aici prea scurt

am pus, neavînd nevoie a tipări cele ce sînt tipărite.După împărirea împărăiei ruseşti fiilor lui ladimir şi dupămoartea lor, s"a stăpînit cetatea Wievului de la un cneaz la altulmutîndu"se şi pentru multele împerec0eri şi neuniri, a slobozitDumnezeu pe neîndumnezeitul >atie asupra acestui pămîntortodoH şi venind cu putere multă la anul de la (ristos 12@4întru cneia lui i0ai iteazul. A trimis soli către i0ail ca să ise înc0ine lui şi mîniindu"se i0ail i"a ucis pe solii lui >atie.

Atunci >atie pornindu"se cu oastea sa ca o fiară neîmblînzităasupra Wievului, l"a înconurat şi stricînd zidurile l"a luat, iar poporul fiind cuprins de spaimă s"a înc0is în ograda >isericii-ecerscăi. !i neîndumnezeitul stricînd zidurile cu măiestriilecare ie avea a intrat în mînăstire şi a ucis pe toi parte>isericească şi mirenească şi intrînd în >iserica -rea !uratei&tăpînei a spurcat"o şi de toată frumuseea a dezgolit"o.!rucea din vîrful >isericii era ferecată cu aur, ce foarte mare

era, a luat"oF biserica pînă la ferestre a stricat"o ia fel şi &fîntulAltar pînă la +coanele împărăteşti le"a stricatF şi în scurt toatămînăstirea cu toată podoaba şi cu zidul cel împreur pînă latemelie a stricat"o, şi din acea vreme pînă azi, înfrumuseareacea cu dumnezeiască slavă a &fîntului #ăcaş al 6ecioarei ărianu poate să"şi vie întru podoaba cea dintîi. !ă era toată cumusie de aur $adică cu nişte pietre în c0ipul3G3aurului) zugrăvită, şi cu tot felul de împistrituri minunat eraîmpistrită şi cu prea frumoase icoane zugrăvită. #a fel şi pardoseala >isericii era cu tot felul de pietricele în c0ipulflorilor pardosită, acoperămînturile turnurilor erau cu aur suflate, iar !rucea cea din vîrful >isericii ce era foarte maretoată cu aur era făcută. idul mănăstirii" ce era împreur înconura mănăstirea ca de două săgetături departe, grosimea



lui era de un stînen şi erau două pori mari de piatră făcute, prin una intrau împăraii, domnii şi tagma >isericească, iar princealaltă poporul cel simplu. Acestea toate şi mai mult decîtacestea se aflau în >iserica cea asemenea cerului, care acum

nici ca o umbră nu seamănă zidirile după care se aflau învremea aceea şi multă vreme a fost pustie pînă s"a făcut iarăşi.După risipirea Wievului şi a mînăstirii -ecerscăi,neîndumnezeitul >atie s"a pornit cu urgia sa asupra părilor -oloniei şi a Engariei şi multe sate şi cetăi a pustiit piezîndu "lfără de cruare pe poporul creştin. %i a auns pînă şi la însăşicetatea de scaun a Engariei aradin $7radea) şi aproape dezidurile ei şi"a pus coşii cei tătăreşti. Această cetate în milocul

pămîntului unguresc era zidită, şi era îmbelşugată foartecu poame şi cu vin. %i împreur era înconurată cu apă, pentruaceea cei ce locuiau în ea nu se temeau de nimic. Atunciladislav craiul unguresc n"a putut a"şi aduna puterea oasteiîmpotriva lui >atie fiind cu depărtare, ci s"a înc0is în cetate şisuindu"se pe un stîlp înalt privea la pierzarea ării sale şi plîngea foarte cu amar şi neavînd ce face s"a dat ia rugăciuneşi post. +ar cînd s"a văzut că şi sora sa a fost prinsă de tătari şi

se ducea la >atie, atunci i s"a adaus iui scîrbă peste scîrbă. %icăzînd la ilostivirea lui Dumnezeu vărsa lacrimi peste lacrimi,şi atîta curgeau lacrimile din oc0ii lui încît erau ca nişte pîraie.%i unde cădeau pe marmoră îşi făceau loc $după cum în(ronografele scrise cu mînă se află). %i fiind ei în atîtea lacrimişi postiri, dintr"o dată i"a stat cineva dinaintea lui, zicînd lată pentru atîtea ale tale postiri şi rugăciuni amestecate cu lacrimi, prea -uternicul Dumnezeu îi dă în mîini pe păgînul împărat. %iacestea zicînd, îndată nevăzut s"a făcut. +ar craiul primea îninima sa multă mîngîiere, s"a pogorît de pe stîlp de nimeneafiind inut şi spînzura şi o secure pe şaua lui şi cu încredinareadeverindu"se craiul că acesta era autorul lui Dumnezeu,încălecînd pe cal şi iuînd securea aceea în mînă, cu mare în "drăzneală s"a pornit asupra potrivnicilor cu ostaşii săi, cîi seîntîmplase a fi atunci în cetate, şi lovindu"i tare pe tătari întru



însuşi coşul tătarilor cel de apărare în care era şi însuşi >atie.+ar Domnul Dumnezeu a slobozit mare frică şi cutremur asupratuturor tătarilor încît n"au putut a se apăra cu coşurile lor şi3G@

fugea fiecare încotro putea, iar ungurii aungîndu"i, mulime de barbari au ucis. %i nu numai bărbaii, ci şi femeile şi copiiiieşind din cetate îi pierdeau pe cei necurai şi bogăiile lor carenu aveau număr le răpeau. +ar pe neîndumnezeitul >atie însuşicraiul îl alunga şi"l aungea pe el pe cîmpiile ungureşti. %ivăzînd >atie c0iar pe crai urmărindu"l, îndată s"a întors spredînsul şi cînd au început a se bate amîndoi, atunci sora craiuluimult îi auta lui >atie. +ar craiul văzînd acest fel de întîmplare

fără nădede, s"a întărit cu autorul a tot -uterniculuiDumnezeu şi pe amîndoi fără de milă cu acea secure i"a ucis şiaşa şi"a primit al său sfîrşit ticălosul de >atie în părileEngariei. %i fiind biruit >atie ungurii au stat în corturiletătarilor, iar cei mai muli tătari care nu fuseseră acoio seîntorceau cu mulime de robi şi pradă la corturile lor socotindcă şed acolo, dar ungurii pe toi cîi veneau în mîiniie lor, fărăde milă îi ucideau, fără numai pe aceia îi cruau care doreau

legea creştinească. %i pentru această prea slăvită biruină,ungurii pe craiul lor ladimir l"au vărsat de alamă pe cal şezîndşi secure în mîini inînd şi l"au pus deasupra acelui stîlp spreveşnica pomenire a neamului celui viitor.De la năvălirea păgînului >atie în pămîntul Rusiei şi de larisipirea slăvitei cetăi a Wievului, toi cneii Rusiei substăpînirea ugului barbar ca la 1:4 de ani petreceau şi de cătreîmpăraii tătăreşti după voia şi pofta lor erau puşi cneii ruseşti$!onf. &tric, fila @19). +ar cei ce nu se supuneau erau izgonii,şi toate cele mari udecăi şi tulburări tătarii le lucrau şi lefăceau. %i din tătarii aceia ai lui >atie, unii şi"au ales loruşilocuri în Wrîm şi -erecop şi au cuprins toate cîmpiile celedimpreur şi pe creştini i"au izgonit de acolo. +ar de la Wievtoate cîmpurile cele sălbatice ce zăceau cu depărtare şi toată partea pămîntului #itvei au cuprins"o şi pe >ascaci sau



Atamani ai săi, ca şi cum ar fi nişte starosti ai Rusiei erau puşi,care şi dadie de la Rusia le lua şi ca nişte împărai îi stăpîneau pe creştini, pînă cînd ortodoHul marele cneaz Dimitrie, pe puterealor cea păgînească a biruit"o, şi pe împăratul tătarilor

amae întru sfîrşit i"a sfărîmat. -entru aceasta se pune aici defaă cu de"amănuntul războiul lui Dimitrie cu amae, spreîntărirea iubitorilor de (ristos ostaşi şt spre veşnica pomenirea slăvitei biruine creştineşti întru slava lui Dumnezeu, !elui cea înălat cornul ortodocşilor împărai.Războiul +ui Dimitrie cu amae >inecredinciosulşi marele cneaz al oscovei Dimitrie +vanovici, auzind căvine asupra lui cu putere neîndumnezeitul

împărat ai tătarilor amae, cu multe puteri, iuindu"se asupracredinei lui (ristos şi asupra neamului creştinesc $rîvnind lui>atie spurcatului său strămoş care pierise) s"a întristat foarte.%i sculîndu"se a mers înaintea +coanei întuitorului lumii şicăzînd în genunc0i, a început cu lacrimi a se ruga ca să "i ierteilostivul Dumnezeu păcatele lui şi să izbăvească pămîntulRusiei de la neîndumnezeitul amae. După rugăciune sculînduse,îndată a trimis la >orovsca după fratele său cneazul

ladimir şi după toi cneii şi boierii şi voievozii. Deci cneazulladimir $sculîndu"se) cu grăbire a venit la oscova şi văzîndmarele cneaz Dimitrie pe fratele său, s"a spus lui pentru a sascîrbă şi pentru năvălirea barbarilor. +ar cneazul ladimir întristîndu"se de atîta scîrbă a fratelui său i"a răspuns mareluicneaz, mîngîindu"l pe el şi zicînd /Aruncă spre Domnulîntristarea ta şi el te va păzi $-salm :@). +ar nouă, o, împărate,mai bine este moarte cinstită a lua, decît a vedea viaa cea deruşine. Atunci marele cneaz Dimitrie luînd pe fratele său, amers către preasfinitul itropolit !iprian, spunîndu"i lui pentru primedia ce sta de faă, cum că neîndumnezeitu5amae vine asupra Rusiei. Deci i"a răspuns itropolitul lui,zicînd -rin Dumnezeiasca slobozire pentru păcatele noastre s "a ridicat asupra noastră acest păgîn împărat. +ar tu, împărate,sîrguieşte"te a"i trimite lui daruri şi prin acelea îi îmblînzeşte



mînia lui, ca doară nu va veni asupra pămîntului nostru spre a"1 pustii. %i de nu va voi prin acelea a se îmblînzi, atunci însuşiDomnul prin *udecăile care ştie îl va face a se smeri el/-entru că Domnul celor mîndri ie stă împotrivă. !ă aşa şi

&fîntul marele asiie a făcut oarecînd, trimiîndu"i daruri lui+ulian călcătorul de lege, ca astîmpărîndu"se şi mînia sa să nustrice cetatea lui. !i cînd acel împărat depărtat, n"a încetatdespre pierzătoarea mînie, atunci îndată însuşi DomnulDumnezeu spre răzbunarea a atîta nemulumire a iui l"a trimis332 pe 7staşul său &f. ercurie ca nevăzut să"l ucidă pe prigonitor care s"a şi făcut.

Deci marele cneaz Dimitrie, supunîndu"se sfatuluiitropolitului, a trimis pe cel înelept şi înelept din cei cestăteau înainte, a0aria a lui Cuşin, cu multe daruri la amae,dîndu"i iui şi doi tălmaci. a0aria aungînd la pămîntulRezanului şi auzind că 7leg al Rezanufui şi 7lgerd al #itvei sauunit cu amae, a trimis în taină către marele cneaz înştiin "îndu"l pentru atîta vrămăşie a prietenilor lui. +ar mar ele cneazauzind aceasta, a început a se clăti cu inima şi umplîndu"se de

întristare, s"a rugat către Dumnezeu, zicînd /Doamne,Dumnezeul meu, spre Cine Enule lubitorule al dreptăiinădăduiesc, că de mi"ar fi făcut vrămaşul rău l"aş fi răbdat,3GG pentru că din început este vrămaş neamului creştinescF iar aceştia prieteni şi cei de aproape ai mei, acest fel au gînditasupra meaF *udecă dar, Doamne, după dreptatea Ca între mineşi între dînşii /!a să se sfîrşească răutatea păcătoşilor$-salm B). +ar după rugăciune a mers cneazul cu fratele său la preasfinitul itropoiit, spunîndu"i lui pentru unirea lui 7ieg alRezanului şi 7lgerd al #itvei cu amae şi zicea cu lacrimi Amgreşit, părinte sfinte, înaintea lui Dumnezeu5 Dar nici ostrîmbătate nu le"am făcut lor, că eu sînt îndestulat cu a meadomnie, şi nu ştiu pentru care pricină /&"au înmulit cei ce mănecăesc; l"a răspuns itropolitul în deşert este cea



nedreaptă a lor sculare şi vrabă asupra ta, mare cneze5 Deci pentru aceasta nu te scîrbi, ci cu lumina veseliei te bucurăîntru Dumnezeu autorul tău, că el te va izbăvi şi te va proslăvi.!ă de va păzi Dumnezeu pe om, o, împărate, nu poate toată lumea

a"l omorî pe el. !ă unde va putea scăpa sau a se ascundede tăria îinii #ui celei stăpîneşti şi de la Atotvăzătorul lui7c0i; %i prin aceste cuvinte ale ar0iereului întărindu"semarele cneaz Dimitrie a aruncat întristarea sa, asupraDomnului.arele cneaz Dimitrie +vanovici, sfăîuindu"se cu fratele săuşi cu toi sfetnicii, au trimis straă împotriva lui amae, pe ceimai vitei ostaşi ai săi, pe loan Rievscăi, lacob Esatago şi

asile Crupnic şi pe ali muli voinici cu dînşii, şi ie "a poruncitlor, ca şi cu mare luare aminte să meargă la luptă şi să prindăvreun tătar, ca să se înştiineze de la el tot adevărul pentruscopul lui amae. După aceea a poruncit marele cneaz, ca printoate cetăile să trimită scrisori ca toi să fie gata la război cuneîndumnezeiii agareni $turci) şi să se adune cu toii la!olomna în ziua Adormirii -rea &fintei 'ăscătoare deDumnezeu.

arele cneaz Dimitrie, văzînd că cea întîi straă au zdrobit"o,iarăşi sfătuindu"se cu fratele său şi cu boierii, a socotit ca sătrimită şi a doua straă şi le"a poruncit lor ca degrab să seîntoarcă, iar la straă au fost trimişi !lement -oleianui, +van&viaslov, =rigorie &udoc şi alii muli cu dînşii. -ornindaceştia l"au întîmpinat în drum pe asile Crupnic aducînd pe untătar, care i"a povestit marelui cneaz Dimitrie, că negreşit vineamae asupra Rusiei, şi cum s"au unit cu dînsul 7leg alRezaniei şi 7lgerd al #itvei şi nu se grăbeşte ci aşteaptătoamna. Auzind aceste cuvinte, mareie cneaz a început a seruga, zicînd &tăpîne Doamne lisuse (ristoase, !el ce Ce "aiîntrupat din -rea !urata 6ecioară ăria pentru mîntuireanoastră şi ne"ai izbăvit pe noi din robia vrămaşului, caută şiacum -rea &finte spre smerenia noastră şi smereşte, Doamne,3GB



inima cea îngîmfată a ticălosului amae.După aceasta întorcîndu"se către fratele său şi către toicneii şi voievozii întărîndu"i pe ei ziceau !uib sîntem aimarelui cneaz ladimir al Wievului, care ne"a scos pe noi din

întunericul înc0inării de idoli şi ne"a luminat cu adevărul princredina cea adevărată, să"i rîvnim dar lui şi să ne batem pînăla moarte cu păgînii tătari pentru sfînta !redină F /!ă Domnulne este nouă autor şi nu ne temem de ce ne va face nouăomul $-salm 11B) şi de va muri cineva pentru !redină, unulca acela cu &finii ucenici cunună în cer va lua.A răspuns ladimir cneazul, fratele cneazului celui mare şitoi cneii împreună cu dînsul au zis Adevărat este aceasta, că

cei ce vor muri pentru sfînta !redină, plată veşnică vor lua dela Dumnezeu şi noi gata sîntem cu toii, ca în războiul cel cutătarii pentru !redina cea sfînta şi capetele a ni le pune.%i iată că după porunca marelui cneaz Dimitrie, au sosit laoscova cneii şi voievozii Rusiei cu mulime de oaste învremea cea sorocită în ziua Adormirii -rea &fintei 'ăscătoarede Dumnezeu, şi toi bucurîndu"se de marele lor cneazDimitrie, ca şi cu o gură strigau &ăvîrşeşte, Dimitrie, alergarea

noastră, pentru numele tău cel sfînt5Au sosit şi cneii >eloiezerului cu multe puteri foarte gataspre război pregătii, care erau cneazul Ceodor &imeonovici,cneazul &imeon i0ailovici, cneazul Andrei &c0imbsc0ii,cneazul Andrei !argopolsc0ii şi cnezii laroslavului cu ale lor oşti, cneazul Andrei al laroslavului, cneazul Roman-rozorovsc0ii şi alii cnei, şi împreună cu dînşii muli boieri şifeciori de boieri.+ar a0aria cel mai sus pomenit aungînd la 7rdie l"au luat peel domnii întunericului şi l"au pus înaintea împăratului lor amae. +ar a0aria toate darurile trimise de marele cneazDimitrie le"a pus înaintea necuratului amae, zicînd Domnulnostru marele cneaz Dimitrie +vanovici a toată Rusia în patriasa se află sănătos şi m"a trimis să întreb şi de sănătateaîmpărăiei voastreF şi aceste daruri le"a trimis spre cinstea



împărăieitale. +ar pîngăritul împărat mîniindu"se şi de multămîndrie şi mînie ticălosul, îndată şi"a lepădat încălămintea din piciorul cel drept şi a zis a0arie, iată că"i dăruiesc ie celui

ce ai venit, din slava cea mare a mea, ceea ce a căzut din piciorul meu, că în acest fel ests cinstea noastră cea împărăteascăde voieşte pe cineva a"l mil"utt +ar a0aria cuînelepciune i"a dat cinste necuratului împărat şi s"a miratîmpăratul de înelepciunea răspunsului lui a0aria, şi a poruncit ca darurile cele preaslăvite ostaşii să le ieie zicînd#uai"vă vouă acestea şi vă cumpărai frîng0ii cailor voştri, că3G?

aurul şi argintul cneazului Dimitrie tot în mîna mea va fi şi pămîntul lui îl voi împări celor ce"mi sluesc mie, iar pe elînsuşi îl voi pune să"mi pască cireada cămilelor.Atunci a0aria aprinzîndu"se cu rîvnă pentru domnul său azis lui amae -entru ce grăieşti unele ca acestea u nui cneazaşa de mare; !ă Dumnezeu ceea ce voieşte aceea face, dar nudupă cum tu voieşti.!ei ce stăteau înainte au voit să"l ucidă pe a0aria, dar i"a

oprit amae. %i a început a amăgi pe a0aria prin multecuvinte, făgăduindu"i că"l va face stăpînul Rusiei. +ar a0aria primind asemenea vicleşug în inima sa ca să poată scăpa maidegrab din mîna lui, a zis către împăratul 'u se cuvine solului,ca neisprăvind solia împăratului său să se lipească către altîmpărat. ai întîi poruncii a mi se da cările sol iei şi cînd voisăvîrşi solia, atunci mă voi întoarce către tine împărate, ca aşaşi vouă credincios să fiu şi celui întîi împărat a nu mini.Deci necuratul împărat fiind prins de îneleptele cuvinte alelui a0aria l"a slobozit pe el cu scrisoare către marele cneazDimitrie, şi a trimis încă cu a0aria şi @ cnei vestii, cinstii şiiubii lui, pe postelnicul său, pe logofăt, pe comis şi clucerul şiîmpreună cu dînşii cîiva tătari.+ar scrisoarea cea de la amae împăratul întru acest c0ip erascrisă împăratul răsăritului al marii 7rdii al cîmpiilor celor



largi al puternicilor tătari, împărat al împărailor amae şi almultor 7rdii împărat, mîna mea pe multe împărăii le stăpîneşteşi dreapta mea pe multe împărăii le cuprinde, războiniculnostru Dimitrie al oscovei ştiut să"i fie că moşiile noastre le

stăpîneşti, iar a te înc0ina împărăiei noastre a veni nu voieşti.&ă"i fie în ştire şi va fi, că astăzi mîna mea voieşte a te pedepsi, de eşti tînăr, vino către mine şi te înc0ină mie ca să temiluiesc, şi iarăşi în pămîntul tău te voi slobozi a împărai, iar de nu vei face aceasta, degrab pe toate cetăile tale am să lestric şi focului a le da şi însuşi pe tine sub cea mare pedeapsăte voi da.+eşind a0aria de la blestematul amae, a mulumit lui

Dumnezeu că l"a slobozit pe dînsul amae şi cum că n"a pututsocoti ticălosul ca să nu trimită pe ai săi iubii cu a0aria. %icînd s"au apropiat către apa 7Xei şi împreună cu ei acei patrumari tătari şi ceilali tătari ce erau trimişi cu dînsul în Rusia, atrimis a0aria în taină încă pe drum fiind vestitor către marelecneaz, cum ca să"i trimită în întîmpinarea lui 144 de ostaşi, dar t ă t a r i l o r le"a zis lată că pe voi au să vă întîmpine cu marecinste de la marele cneaz. +ar marele cneaz degrab a trimis în

întîmpinarea lui a0aria 344 de svardioşi aleşi din curtea sa. %il"au aflat pe a0aria nu departe de apa 7Xei. %i după ce au3G9auns la a0aria îndată le"a poruncit lor a"i răpi pe tătari şi a"ilega şi luînd scrisoarea lui amae ce era trimisă către mar elecneaz a rupt"o pe ea în două şi alegînd pe un tătar care era mai prost i"a dat lui scrisoarea ruptă şi f"a slobozit pe el cătreamae, zicînd &pune nebunului tău împărat că n"am aflat întreoameni mai fără de minte ca el şi scrisoarea lui cea plină denebunie n"am adus"o înaintea oc0ilor prea strălucitului meustăpîn marelui cneaz, şi am citit"o eu însumi pe ea, şi văzîndnebunia lui amae am rîs5Deci mergînd tătarul către amae i"a vestit lui toate acesteadîndu"i lui şi scrisoarea cea ruptă. +ar necuratul împărat auzindaceasta a sărit de mînie şi a început cumplit a se iui şi îndată



a poruncit oştilor sale fără de zăbava a se porni spre Rusia.Deci a0aria aungînd cu bine în cetatea oscovei, s "aînc0inat domnului său marelui cneaz Dimitrie +vanoviciaducîndu"i lui şi pe toi tătarii legai, iar marele cneaz foarte

mult s"a bucurat pentru întoarcerea lui a0aria şi pentruîneleaptă lui solie şi mai ales că cu încredinare s "aîncredinat de la a0aria pentru cea nemincinoasă sculare aneîndumnezeitului amae şi cum că degrab vine. %i se bucuramai mult şi se veselea în Dumnezeu întărind şi pe fratele său şi pe toi cneii Rusiei cei ce se găteau de război împotrivaneîndumnezeitului amae.%i a socotit marele cneaz a merge în &fînta ănăstire a

&fintei de viaă făcătoarei Creimi spre înc0inare EnuiaDumnezeu celui în &fînta Creime slăvit şi spre primirea de binecuvîntare de la făcătorul de minuni prea cuviosul părintele&erg0ie.Deci marele cneaz luînd pe fratele său şi pe toi ortodocşiicnei a mers în înăstirea &fintei Creimi către &fîntul 8gumen părintele &erg0ie şi aungînd acolo în mînăstire, s"a înc0inat,luînd binecuvîntare de la stareul şi de la tot soborul acelui

sfînt lăcaş. %i l"a rugat pe el prea"cuviosul stare ca să asculteşi &fînta #iturg0ie că era atunci ziua Duminicii şi pomenireasfinilor mucenici 6ior şi #avru şi a ascultat. +ar după &fînta#iturg0ie i"a rugat pe ei prea cuviosul stare împreună cu toifraii ca să guste din pîinea sfintei ănăstiri. Dar marele cneazavea mare împiedecare şi"l ruga pe cuviosul ca să"l ierte pe el, pentru că veniră vestitori vestindu"i lui pentru apropiereatătarilor. %i i"a zis lui &fîntul stare &erg0ie -rînzul acestaspre mare sporire îi va fi, că încă cununa ie nu i s "a gătit,dar la ceilali la muli li se împletesc muceniceşti cununi. Decimarele cneaz Dimitrie cu toi ceilali ortodocşi cnei au gustat pîine în trapeză, iar &fîntul &erg0ie întru acea vreme a poruncitca să sfinească apa cu oaştele sfinilor ucenici 6ior şi3B433G



#avru cărora în acea zi ii se făcea pomenirea. %i după masăcuviosul &erg0ie a stropit cu apă sfîntă pe marele cneaz şi petoi ortodocşii cnei şi pe toată oastea iubitoare de (ristos. %iînsemnîndu"l pe marele cneaz pe frunte cu semnul !rucii lui

(ristos i"a zis lui Du"te, domnule, că Dumnezeu ie îi va fiautor asupra vrămaşilor. După aceea c0emîndu"l în taină i"azis lui ei birui pe potrivnicii tăi. +ar marele cneaz auzind alăcrimat şi a cerut de la dînsul un dar. %i i"a răspuns sfîntulstare !e dar poate să"i fie spre îndestularea domnului meu; +azis lui marele cneaz Dă"mi, părinte, pe doi ostaşi din pîlcultău cel călugăresc, pe -eresviat şi pe fratele lui 7sleb şi însuşitu cu rugăciune să ne aui nouă.

Deci prea cuviosul stare îndată le"a poruncit lor ca unor ştiutori de război şi vitei =vardioi a face gătire, iar în loc de pavăza cea stricăcioasă şi coif, să"şi pună pe cap sc0ima ceacu cruci, şi i"a dat pe ei în mînă marelui cneaz zicînd lată şi peai mei ostaşi şi ai tăi robi5 %i le"a zis lor &fîntul stare -acevouă, frailor mei, pătimii ca nişte vitei ai lui (ristos5 %i dînd pace şi blagoslovenie cneazului şi tuturor ortodocşilor ostaşi,i"a slobozit pe ei. +ar marele cneaz s"a bucurat cu inima şi s"au

pornit spre cetatea oscova, pe binecuvîntarea stareului ca pe o vistierie neefuită avînd"o. %i aungînd în cetateaoscovei, a mers către prea sfinitul itropolit şi i"a spus luiceea ce i"a zis &fîntul stare şi cum i"a dat lui binecuvîntare&fîntul şi la toată oastea. +ar itropolitul i"a poruncit lui ca petoate acestea să le păzească şi nimănui să nu povestească pentru această tainică proorocie a lui &erg0ie şi pentruîmplinirea biruinei asupra barbarilor pînă cînd va veni vremeaşi cea slăvită biruină.în luna lui august în 2B de zile, la pomenirea prea cuviosului părintelui nostru -imen cel are, marele cneaz Dimitrie vrîndsă pornească asupra ne îndumnezeitului amae, a mers maiîntîi în >iserica -rea &fintei 'ăscătoare de Dumnezeu şi stîndînaintea +coanei întuitorului (ristos şi"a strîns mîiniie la piept şi a început a se ruga cu lacrimi zicînd Rogu"mă, ie,



Dumnezeule cel minunat5 &tăpîne înfricoşate şi prea înalte, căCu cu adevărat eşti împăratul &lavei, miiuieşfe "mă pe mine păcătosul, că fiind întru întristare alerg ca şi către &tăpînulmeu şi făcător de bine /*udecă, Doamne, pe cei ce "mi fac mie

strîmbătate şi dă război celor ce se luptă cu mine, apucă armaşi pavăza şi te scoală în autorul meu $-salm 3@), şi dă "mi biruină asupra potrivnicilor ca şi aceia să cunoască &lava Ca.După aceea stînd înaintea +coanei făcătoare de minuni a -rea&fintei 'ăscătoare de Dumnezeu, celei zugrăvite de &fîntul8vang0elist #uca a început cu umilină a grăi, zicînd 7,3B1Doamnă împărăteasă 'ăscătoare de Dumnezeu, a tot neamul

creştinesc Apărătoare, să nu dai întru stricăciune cetateaaceasta păgînului amae, ci te roagă 6iului tău şi Dumnezeuluinostru, 6ăcătorului şi iditorului să ne dea nouă mînă de autorşi să smerească inima cea mîndră a vrămaşilor noştri, că poi&tăpînă cîte le voieştil !a noi nădăduind spre autorul tău nesîrguim împotriva neîndumnezeiilor tătari5#a fel a mers şi la mormîntul fericitului şi făcătorului deminuni -etru al Wievului şi căzînd îl ruga pe el să se roage

către Ar0iereul (ristos Domnul, pentru oile păşunii sale celecuvîntătoare, ca să le păzească pe ele nevătămate şi să "ialunge şi să"i piardă pe lupii şi neîndumnezeiii de barbari carevoiesc a"i îng0ii oile lui.%i terminînd rugăciunea s"a înc0inat itropolitului, iar itropolitul l"a binecuvîntat pe el şi dîndu"i lui semnul biruinei &fînta !ruce l"a slobozit pe el %i a trimis itropolitul prea sfinitul sobor cu preoii la porile 6lorovului şi a lui!onstantin şi a lui 'icolae cu sfintele !ruci şi cu făcătoarelede minuni +coane, ca pe toi 7staşii să"i binecuvinteze sprerăzboi. +ar marele cneaz Dimitrie a mers în >iserica !eresculuioievod la &fîntul Ar0ang0el i0asl grabnicul autor alostaşilor şi i s"a înc0inat sfintei lui +coane. După aceea a mersla mormîntul ortodocşilor cnei strămoşilor săi şi a zisAdevărai păzitori ai sfintei credine, autători ai 7rtodoHiei, de



avei îndrăznire către Domnul, pe Acela rugai"# pentru noimoştenitorii voştri ca să ne dea nouă Domnul biruină asupra paginilor. %i după rugăciune a ieşit din >iserică şi iată mareacneag0ină 8udoc0ia şi cu alte multe cneag0ine ale cneilor şi

voievozilor şi mulime multă de popor bărbai şi femei au ieşitspre petrecerea marelui cneaz şi toi de lacrimi şi de înălareaglasurilor celor din inimă de"abia puteau scoate un cuvînt,dînd unul altuia prietenilor săi cea mai de pe urmă sărutare, iar marele cneaz puin stăpînindu"se dinspre lacrimi, nedîndu"şilui a plînge pentru poporul ce era de faă însă întru inima sa cuamar lăcrimînd zicea către a sa cneag0ină şi mîngîind"o pe ea6emeie, nu plînge, că de va fi Dumnezeu cu noi, cine va fi

împotriva noastră;%i aşa făcînd sărutarea cea mai de pe urmă, a încălecat pecalul său cel de război şi împreună cu el toi cneii ca nişteşoimi albi zburînd de la oscova spre locul cel orînduit alostăşeştilor pilcuri. !nei ai >eloiezărului osebit au pornit cuale lor cete foarte aranate. arele cneaz Dimitrie l"a slobozit pe fratele său ladimir spre drumul către >raşau fiindcă nuîncăpea toată oastea pe un drum. +ar cneii >eloezărului pe

drumul Dercsc0ii şi însuşi marele cneaz a mers spre drumul3B2cel spre Wotel. +ar marea cneag0ină 8udoc0ia cu nora sa şi cucelelalte cneag0ine s"au suit în foişorul cel cu acoperămîntulde aur, care era la marginea oscovei ca să prive ască sprecneaz şi strîngîndu"şi mîinile sale ia piept a început a se rugacătre Dumnezeu, cerînd autor asupra paginilor tătari şi pentruacei doi fii ai marelui cneaz Dîmitrie, asile şi lurie ca să nurămînă sărmani.33?arele cneaz Dimitrie a sosit &îmbătă în Wolomna întru pomenirea &fîntului oisi Arapul, august 2? de zile. Ende l"auîntîmpinat muli voievozi cu oastea lor. +ar ar0iereul 8ftimie cutot sfîntul sobor şi cu !ruci l"au întîmpinat pe el #a porilecetăii şi l"a binecuvîntat pe marele cneaz şi pe toi cei



împreună cu dînsul. +ar a doua zi a poruncit marele cneaztuturor voievozilor ca împreună cu toată oastea lor să iasă lacîmpul Davici şi atîta de mare mulime de oaste era în cîmpulWoiomonului încît nu era cu putină pe toată oastea a o

cuprinde cu oc0ii. %i a pus marele cneaz voievozi asupracetelor, iar singur luişi a primit ceata cneilor >eloiezerului. înmîna cea dreaptă a sa l"a pus pe fratele său ladimir dîndu"i lui pe cneii laroslavului, iar în mîna stingă a sa l"a rînduit pecneazul =leb al >rianscăi, iar în ceata ce mergea înainte pevoievodul Dimitrie sevolo, în ceata Woiomonului pe miculasilievici, în a Wostromului pe voievodul loan Rodionovici, îna -erieslavului pe voievodul Andrei &ircozovisc0ii. +ar

cneazului ladimir i"a rînduit pe voievozii Daniil elevu pecneazul Ceodor &lec0ii, pe cneazul luiie iccisterc0ii, cneazulAndrei uromsc0ii.Deci marele cneaz Dimitrie rînduindu"şi şi împărindu"şioastea, a poruncit a trece peste apa 7Xei şi le"a poruncittuturor cu străşnicie ca trecînd prin pămîntul Rezanului,nimănui nici de un păr să nu se atingă şi însuşi luînd binecuvîntare de la episcopul Woiomonului a trecut peste apa

7Xei. %i de acolo a slobozit în trei pări străi împotrivastrăilor tătărăşti, pe &imeon eleX, pe +gnatie Wreanul, peComa Iinui, pe -etru Curului, pe !arp #aeHievici, pe -etru!iriXov şi pe alii muli ştiutori ai pări lor acelora, şi însuşi elurma în urma lor se grăbea cu fratele sau şi cu toi ostaşii săi.Deci auzind de aceasta 7leg cneazul Rezanului, cum cămarele cneaz Dimitrie merge cu mare putere împotrivanecuratului amae a început a se teme şi gîndea a trimite cătrecneazul 7lgerd al #itvei, însă nu era cu putină pentru că toatedrumurile erau cuprinse de ostaşi şi se mira de unde esteautorul acesta şi îndrăznire a cneazului Dimitrie asupra luiamae. %i l"au înştiinat pe el boierii lui, cum că un călugăr cunumele &erg0ie cel ce se află în pămîntul lui fiind înainte3B3văzător l"a într"armat pe ei şi i"a dat lui spre autor doi călugări



ai săi. Atunci 7leg s"a căit că s"a sculat asupra marelui cneazDimitrie şi a zis Amar mie că mi"am pierdut mintea mea,neînelegînd vremea cea viitoare şi Dumnezeu va să ceară de lamine vinovăia mea. %i a mă uni cu marele cneaz mă tem, iar

către amae a mă duce voi fi prigonitor frailor mei şi asupraortodoHei credine precum a fost &viatopolc şi precum pămîntul l"a îng0iit de viu pe &viatopolc aşa şi pe mine.-entru că rugăciunile lui &erg0ie cel înainte văzător îi vor autacneazului Dimitrie. însă eu aşa voi face, cui Dumnezeu îi vaauta cu acela mă voi uni.+ar 7lgerd adunînd mulime de #itveni şi areai şi *modi se pornise spre autor iui amae. %i venind pînă la 7duev, cînd a

auzit cum că marele cneaz Dimitrie cu mari puteri a pornitasupra lui amae şi cum că 7leg ai Rezanului s"a înfricoşat, astat de a mai păşi mai departe decît la 7dueb şi a zis "amînşelat ascultînd minte străină, că niciodată #itva nu era povăuită de cneii Rezanului şi acum cneazul Rezanului şi pemine m"a scos din minte şi însuşi a pierit, deci vom sta aicilocului pînă cînd vom auzi biruina cneazului moscovit.în acea vreme fiii lui 7lgerd, Andrei cneazul -oluc0ii şi

Dimitrie cneazul >reanscăi fiind botezai în ortodoHa credină prin maşte0a sa cneag0ina Anna $pentru care tatăl for păgînuf 7lgerd îi ura, dar Dumnezeu îi iubea pe ei). Deci auzind ei cumcă în mare supărare este marele cneaz al oscovei pentrunăvălirea neîndumnezeitului amae îi durea inima şi pe dînşii pentru aceasta. +ar cel mai bătrîn frate Andrei, a trimisscrisoare în taină către fratele său Dimitrie în care aşa scria%tii, frate, cum că pe noi ne"a lepădat de fa sine tatăl nostru7lgerd, pentru aceasta că am primit credina ortodoHă şiDumnezeu ne"a primit pe noi, deci dar să ne nevoim pentrusfînta credină şi pînă la moarte să mergem spre autor mareluicneaz Dimitrie şi la tot poporul creştinesc, împotriva păgînuluiîmpărat amae5!itind scrisoarea aceea Dimitrie de la fratele său, s "a umilitşi cu lacrimi a zis întru sineşi Dă"ne nouă, Doamne, cea bună



şi plăcută oina Ca a o săvîrşi şi a trimis către fratele săuacest fel de răspuns =ata sînt, frate, împreună cu tine a mergecu ostaşii mei pe care"i am adunai pentru tătarii cei de iîngăDunăre, şi calea, frate, ne zace nouă înainte lesnicioasă de la

miazănoapte spre Don, ca şi de tatăl nostru să ne tăinuim, canu cumva să ne facă piedică scopului nostru şi în bună vremeîmplinindu"ne înşine, vom merge împreună către marele cneazDimitrie. %i după puine zile s"au unit cu mare dorină aceştidoi frai şi precum oarecînd losif şi eniamin aşa ei cu3B@dragoste se sărutau şi s"au sîrguit cu toate ostile lor a mergecătre marele cneaz Dimitrie, cu care unindu"se nu departe de

Don la locul ce se c0eamă >irizuie.Deci marele cneaz Dimitrie văzînd neaşteptatul autor s"a bucurat mulumind lui Dumnezeu pentru minunata #ui purtarede griă, pentru că copiii lăsîndu"l pe tatăl lor i"au venit lui înautor. %i primindu"i pe ei cu cinste, cu multe daruri i"aîndestulat pe ei şi le"a zis lor 'u pentru mine ai venit voicătre noi, ci Domnul Dumnezeu v"a trimis pe voi întru autor nouă creştinilor împotriva paginilor, precum oarecînd Avraam

lui #ot, căruia voi îi sîntei adevărai rîvnitori acum. Dupăaceea marele cneaz a trimis vestitori către prea sfinitulitropolit !iprian $spunîndu"i) cum că cneii feciori ai lui7lgerd, lăsînd pe tatăl lor, au venit spre autor cu multe puteri.+ar itropolitul auzind aceasta, a lăcrimat dînd mulumită lui3@4Dumnezeu şi zicînd &tăpîne, Doamne, lubitorule de oameni,mulumim Iie pentru atîta a Ca milostivire, că prin a Ca purtarede griă şi -utere vînturile cele potrivnice nouă spre linişte sausc0imbat. %i a poruncit în Dumnezeieştile >iserici să se facărugăciuni ziua şi noaptea pentru marele cneaz şi pentru toatăoastea ortodoHă, iar mai ales în lăcaşul &fintei începătoarei deviaă Creimi a lui &erg0ie, nădăduind că acolo cel mai alesfolos au rugăciunile spre autor. +ar marea cneag0ină 8udoc0iaauzind de această mare ilostivire a lui Dumnezeu, le "a făcut



milostenie multor săraci şi ea însăşi mergea spre rugăciunitotdeauna în >iserica lui Dumnezeu.Deci marele cneaz Dimitrie sosind la locul cel zis >eruzuiuca de 24"stadii de la Don în luna lui septembrie în : zile la

pomenirea &fîntului -rooroc a0aria şi la pomenirea ucideriirudeniei sale =leb ladimirovici cneazul Rusiei. Atunci auvenit şi de la străile lui -etru =orcoi şi !arp AleHei şi auadus un tătar de la cei mai de frunte de la amae. Acel tătar a povestit cum că amae este la Wuzmineia =ati şi nu se gră" beşte pentru aceasta că"i aşteaptă pe 7lgerd şi pe 7leg, iar dea ta adunare nici nu ştie şi de întîlnirea cea cu tine nici nunădăduieşte. +ar marele cneaz i"a întrebat pe ei de puterile lui

amae. %i i"a răspuns tătarul zicînd 'u"i este cu putinănimănui puterile lui a le număra. Atunci marele cneaz a începuta se sfătui cu sfetnicii săi, zicînd 7are aici să stăm sau sătrecem apa Donului; %i i"au zis lui feciorii lui 7lgerd Devoieşti, cnee, spre întărirea oştii porunceşte a trece peste apaDonului, pentru că atunci nimeni nu va gîndi înapoi. +ar pentru puterea cea mare a lui amae n"avem ce ne spăimînta, căDumnezeu nu întru puterea omului, ci întru dreptate

binevoieşte, pentru că şi laroslav trecînd apa l"a biruit pe3B:&viatopolX. &trămoşul tău marele cneaz 'evsc0ii AleHandru,trecînd apa 'eviei l"a biruit pe craiul nemesc. Asemenea secuvine şi ie să faci, c0emînd spre autor pe Domnul Dumnezeuşi de vom şi muri pentru sfînta credină şi moştenirea luiDumnezeu, atunci plată veşnică de ia Dumnezeu vom primi.Aşa şi pe oastea ta o întăreşte şi însui te îmbărbătează pentrucă muli vitei şi voinici ai. Atunci marele cneaz a poruncit oştiisale să treacă peste apa Donului şi în acea vreme au început aalerga vestitorii, spunînd că iată nu departe aleargă tătarii, iar fiii Rusiei auzind muli se îmbărbătau şi se întăreau aşteptîndcu bucurie împlinirea dorinei lor. %i iată că de năprasnă auînceput a se arăta turme de lupi urlînd neîncetat şi mulime decorbi fără de nădede s"au adunat, la fel şi ciori şi vulturi de la



=ura Domnului în mare mulime veniră acolo. %i ca nişte muni ucau ipînd prin văzdu0 şi vulpi şi alte fiare se adunau ipîndşi aşteptînd înfricoşata zi, cea dată de Dumnezeu lor spremîncarea stîrvuriior. Atunci bătrînii ostaşi se bucurau auzind

că se apropie neprietenii, avînd nădede spre făgăduina ceadesăvîrşită şi prea frumoasele cununi cele mai înainte zise, dela prea cuviosul &erg0ie, iar unii din cei mai tineri seîmpuinau văzînd moartea înaintea oc0ilor lor, pe care cei mai bătrîni îi întăreau, ca fără de temere să îndrăznească, punîndu "le lor înainte pentru moartea cea vremelnică, viaa veşnică, şi pentru cinstea cea stricăcioasă cununile cele neveşteite a!ereştii &lave. %i aşa unul pe altui întărindu"se şi cu toată

inima spre război îndreptîndu"se, cu îndrăznire prin autorulcel Dumnezeiesc se într"armau împotriva necurailor.în al şaselea ceas din zi a venit cu fuga &imeon eleX cutovarăşii săi pe care l"au alungat tătarii pînă la cetele ruseşti şivăzînd pe cea mare oaste a marelui cneaz Dimitrie s "au întorsşi au povestit împăratului lor amae că cneii Rusiei s "auîntrarmatlîngă Don întru mulime multă de oaste. +ar împotrivnicul

de Dumnezeu aprinzîndu"se de diavolul cu mare mînie spre asa pierzare, a răcnit cu glas înfricoşat zicînd Acest fel de putere este a mea ca să nu"i pot birui pe aceştia, deci cum măvoi putea întoarce întru ale mele; şi i"a poruncit ia toatăoastea păgînească ca să se într"armeze. +ar elec degrabalergînd i"a povestit marelui cneaz cum că vadul =uşin i"autrecut păgînii şi numai o noapte mai avem între noi, iar dimineaa au a trece peste 'epriadva, iar ie i se cuvine, marecneaz, astăzi să ie înarmezi ca să nu apuce mai înainte tătarii.%i îndată marele cneaz Dimitrie cu fratele său şi cu cneii #itveifeciorii iui 7lgerd au început a"şi rîndui cetele iar mai ales din partea #itvei. oievodul Dimitrie >obroc cu neamul oline s "aorînduit cu foarte bună rînduială. %i fiind rînduite toate cetele3BGfiecare unde se cuvenea a sta, s"a dus marele cneaz cu ceilali



cnei la loc înalt şi au văzut toate steagurile oştii creştineşti şicum că toate cetele lor erau la rînd.în zale şi în coifuri de aur luminat strălucind, bine gătii şi întocmii şi toi ostaşii şiviteii Rusiei erau bine voioşi şi cu toată inima gata spre

război, rugîndu"se Domnului Dumnezeu pentru biruina ceaasupra vrămaşului. -entru aceasta s"a minunat şi s"a bucuratcneazul întărit fiind de Dumnezeu. #a fel şi cneii #itveiminunîndu"se grăiau Asemenea este oastea aceasta ca şioastea împăratului acedoniei că atîta de multă este, care maiînainte de noi n"a fost. %i îndată marele cneaz coborîndu"se de pe cal a căzut în genunc0i înaintea +coanei lui (ristos, care erazugrăvită pe steagul cel negru al cetei celei mari şi a început

din adîncul inimii a se ruga strigînd cu glas 7, &tăpîneDoamne Atotiitorule, vezi smerenia noastră şi caută cu oc0imilostivi asupra poporului tău, care prin Dreapta Ca sînt zidiişi cu &îngele Cău sînt răscumpărai din robia diavolului, iaaminte, Doamne, spre glasul rugăciunii mele şi întoarce faaasupra necurailor barbari şi dăruieşte"ne nouă biruină asupralor, pentru Rugăciunile -rea !uratei aicii Cale şi ale tuturor sfinilor, care din veac Ii"au bineplăcut Iie.

După rugăciune încălecînd marele cneaz pe calul său, aînceput cu ceilali cnei a umbla pe la toate cetele, fiecărei cete3@2cu gura însuşi grăindu"i, 6raii mei cei iubii, fii creştineşti dela mic şi pînă la mare, astăzi noaptea soseşte, iar ziua ceaînfricoşată se apropie, deci întru această noapte priveg0eai,îmbărbătai"vă şi vă întării întru Domnul lisus (ristos !el cevă întăreşte pe voi, că iată a venit ceasul nevoinei voastre,stai dar tari împotriva neprietenuluiF care iată că aproape denoi este, lîngă apa 'epriatva, Domnul ne este stăpînitorulnostru, Dumnezeul lui +acob, nădăduii spre Dumnezeul celiu. !a pace vouă să vă fie, frailor, căutai la neamurile celede demult şi vedei că cine a nădăduit spre Domnul şi s "aruşinat; &au cine c0emîndu"# pe 85 a fost trecut cu vederea;-entru că îndurat şi ilostiv este Domnul şi mîntuieşte în



vremea scîrbei, iar eu încă şi mîine doresc a mă vedea cu voi şiaceasta zicînd l"a slobozit pe fratele său cneazul ladimir încapul Donului într"o dumbravă verde ca să se ascundă acoloîndosindu"se cu cetele sale dîndu"i lui şi muli voinici din

curtea sa şi a slobozit cu ei şi pe ginerele său voievodulDimitrie al oliniului cel vestit, fiind a doua zi cinstitul praznical 'aşterii -rea &fintei 'ăscătoare de Dumnezeu.%i se întîmplase atuncea de era toamna lungă şi erau zileleca de vară şi nopile luminau cu căldura văzdu0ului. Dupăducerea marelui cneaz toi ostaşii se îmbărbătau într"un suflet3BBcu îndrăznire, făgăduindu"se ca unul pentru altul să moară şi

toi oc0ii inimilor sus ridicîndu"i ca şi cu un glas strigauDumnezeule cei &fînt, caută spre noi şi dăruieşte"i ortodoHuluinostru cneaz biruină precum marelui împărat !onstantin şi"isupune sub picioarele lui pe vrămaşul iui, amae, precumoarecînd lui David celui blînd pe =oliat, şi învaă mîinilenoastre spre oştire şi degetele noastre spre război, binecuvîntate Doamne, în veci.Arătare pentru semăluirile +ui Dimitrie olinc0i ezi aici

citind pentru semăluiri, să nu socoteşti, iubite cititorule, să nusocoteşti că acele semăluiri ostăşeşti vor fi oarecare vrăi şifarmece, cele ce sînt potrivnice legii credinei, fiindcă alta estesemJluirea şi alta farmecul. !ă farmecele şi vrăile sînt de ladiavol, pururea părtinitoare răului, iar semăluirile din iscusinaomului se fac. întru nişte întîmplări ca acestea, de multe ori şide la însuşi Dumnezeu spre folosul sau pedeapsa ceea ce va săfie oamenilor, se arată mai înainte multe feluri de semne, nunumai pe pămînt, ci şi în văzdu0 precum cometele şi altele. !elce citeşte multe istorii, va afla unele ca acestea multe dupăcum şi aici. -entru aceea şi Dimitrie cel mai sus zis, nu sprealtul, ci spre însuşi Dumnezeu şi spre plăcuii #ui, a nădădui pe împăratul şi a se ruga îi sfătuieşte, după cum se vede os.%i venind Dimitrie oline i"a zis marelui cneaz oiesc să"micerc semăluirile mele, fără numai ieşi împreună cu mine la



cîmpul WoliXov, şi l"a ascultat pe el marele cneaz. Deci Dimitrieoline a stat în acea noapte prin milocul amînduror oş tilor,între ai săi şi între cele tătărăşti. %i întorcîndu"se în parteatătarilor, a auzit zgomot mare ca o adunare mare de oareşcare

tîrg, sau ca vreo zidire de cetate, iar înapoia lor foarte urlîndlupii şi în partea cea dreaptă ipau vulturii şi era ca un cutremur foarte mare pentru felurimea şi mulimea păsărilor, iar împotriva lor corbii ca nişte muni săltau. +ar peste apa 'epriadsca gîştele şi lebedele bătînd cu aripile lor neobişnuităfrică făceau. %i i"a zis olîne marelui cneaz 7are auzi ceva,cnee; %i i"a răspuns lui Aud, frate, că mare spaimă este. %i iazis oline marelui cneaz !e ai auzit, cnee; %i i"a răspuns

cneazul 'imic, fără numai am văzut mulime de raze de foc pogorîndu"se apoi spre oastea sa proprie şi era linişte mareacolo. %i a zis oline 6ocul bun semn este, c0eamă dar peDumnezeu cu neîndoită credină. %i a zis iarăşi oline încămai am semăluire, cnee, şi descălecînd de pe cai s "a tupilat os la pămînt cu urec0ea dreaptă, zăcînd la mult ceas şisculîndu"se îndată şi"a plecat capul în os. %l i"a zis marelecneaz !e este, frate; +ar el nu voia să "i spună lui, ci silit fiind

i"a spus zicînd Ena este spre folos, iar cealaltă spre scîrbă.-entru că am auzit, domnule cnee, pămîntul în două pări plîngînd, o parte în limba păgînească, amar plîngînd pe fiii săi,ca o văduvă oarecare, iar cealaltă parte ca o fecioară, alnicglas de plîngere ca dintr"o trîmbiă slobozea. +ar eu, marecnee, pe mulimea acestor semăiuiri le"am cercetat, pentruaceasta mă nădăduiesc spre Dumnezeul cel iu ca cu -uterea#ui şi cu autorul &finilor ucenici >oris şi =ieb, rudeniilor tale, a ta biruină va fi asupra paginilor, ci şi oastei creştineştimultă cădere îi va fi.Deci auzind aceasta marele cneaz foarte a lăcrimat şi a zis6ie biruina Domnului5 +ar oline a zis Domnule cnee, nu secuvine aceasta în cete a povesti, ci numai lui însuşi Dumnezeua te ruga şi pe sfinii #ui spre autor a"i c0ema. +ar mîinedimineaă porunceşte tuturor ca încăiecînd pe caii lor şi



fiecare ostaş a se înarma şi a se nevoi cu semnul !rucii iui(ristos, că aceasta este armă nebiruită asupra văzuilor şinevăzuilor vrămaşi.în noaptea aceea cînd se auzeau acele semăiuiri, un bărbat

oarecare cu numele Coma (alibiaev pentru cea vestită viteie alui a fost pus de marele cneaz la cea mare straă împotriva paginilor şi i"a descoperit lui Dumnezeu o vedenie ca aceasta!ă vedea un 'or ales întru înălime şi iată ca nişte cete foartemari, care de la răsărit ieşeau şi au venit din partea de lamiazăzi doi Cineri luminai, avînd în mîinile lor luminări şi săbiiascuite, şi aceştia erau sfinii ucenici >oris şi =ieb şi le "auzis mai marilor tătarilor !ine v"a poruncit vouă ca pe patria

noastră, cea dată nouă de Domnul, a o pustii; %i au început a "ităia pe ei, încît niciunul n"a scăpat întreg.Dimineaa i"a povestit acea straă marelui cneaz vedenia cevăzuse peste noapte, iar marele cneaz i"a poruncit lui canimănui să nu spună aceasta. %i ridicîndu"şi marele cneazmîinile şi oc0ii spre !er a început cu lacrimi a se ruga zicîndDoamne, lubitorule de oameni, pentru rugăciunile sfinilor ucenici >oris şi =ieb, aută"mi precum lui oisi asupra lui

Amalic şi lui David asupra iui =oliat şi lui laroslav asupra +ui&viatopolc şi strămoşului meu marelui cneaz AleHandru asupra!raiului nemesc celui ce se lăuda a pustii patria noastră.Aută"ne nouă, Doamne, robilor Căi creştini, care c0eamă 'umele Cău cel &fînt, asupra paginilor, cei ce Ce ocărăsc şi Ce0ulesc pe Cine şi se împotrivesc nebiruitei -uteri a !rucii Caie5în ziua şi -raznicul cel mare al mîntuirii creştineşti, al 'aşterii -rea &fintei 'ăscătoare de Dumnezeu, în ceasul al3B9treilea tocmindu"se ostile au început din amîndouă pările atrîmbia spre război, iar din partea ruşilor cu mult mai mult seîntăreau din glasurile lor, iar cele tătăreşti se păreau asurzite.%i încă nu s"au amestecat unii cu alii pentru că era negură.Atunci marele cneaz Dimitrie călare pe calul său cel de război aînceput a umbla prin cete întărindu"i pe ostaşii săi şi cu lacrimi



grăia /-ărini ai mei şi frai5 -entru Domnul şi pentru sfintele>iserici şi credina cea creştinească şi pentru patria voastrănevoii"vă, că această moarte nu este moarte, ci viaa veşnică. 'imic pămîntesc întru sinevă să nu gîndii, ci la nevoina ce vă

zace înainte să căutai, sîrguii"vă întru toată îndrăznirea şinădedea a birui pe păgîni, ca să ne încununăm cu cununile biruinei de la (ristos Domnul şi întuitorul sufletelor noastre.%i aşa întărindu"şi cetele sale, a venit iarăşi sub steagul săucel roşu şi descălecînd de pe cai şi"a dezbrăcat de pe sineşi porfira cea împărătească şi 0ainele şi s"a îmbrăcat cu altele şi pe alt cal a încălecat. +ar pe calul său l"a dat lui i0ailAndrievici iubitul său la fel şi pe porfira sa a pus"o asupra lui

şi a poruncit să ducă după i0ail şi semnul cel împărătesc, subcare semn şi ucis a fost i0ail pentru domnul său. %i însuşicneazul a stat la locul său şi scoînd din sînul său cinstita!ruce în care era o părticică din 6ăcătorul de viaă #emn şi"aînălat mîinile sale împreună cu !rucea spre !er şi a zis culacrimi lată că spre tine sfîntă !ruce este sfîrşitul nădediimele, şi precum i"ai autat marelui !onstantin a birui pevrămaşii creştinilor aşa şi nouă aută"ne să"l biruim pe păgînul

amae şi toată puterea lui.Acestea grăindu"le el, iată că i s"a adus lui o scrisoare de la preacuviosul &erg0ie 8gumenul întru care aşa era scrisarelui cneaz Dimitrie +vanovici şi tuturor cneilor Rusiei şi latoată ortodoHa oaste, pace şi binecuvîntare, încă trimisul i"adat cneazului şi pîinea ce se c0eamă -anag0ia care era trimisăde la egumenul &erg0ie. +ar marele cneaz şi cu toii s "au bucurat pentru acea scrisoare şi prin aceea ca nişte taricornuri de război s"au înarmat şi pe trimis cu dragoste l"ausărutat, iar pîinea cea sfîntă luînd"o şi"a înălat spre cer mîinilesale şi cu glas mare a strigat 7, mare 'ume al -reasfintei3@:Creimi5 -rea &fîntă 'ăscătoare de Dumnezeu aută "ne nouăasupra potrivnicilor, cu rugăciunile prea cuviosului &erg0ie şine mîntuieşte pe noi.



După aceea încălecînd pe calul său, a luat paloşul său cel defier şi s"a pornit să iasă din ceată afară vrînd el întîi a începerăzboiul din cea mare rîvnă a sa pentru credina creştineascăşi pentru >iserică şi pămîntul său şi pentru cea mare

strîmbătate ce pătimea de la tătari, dar cneii Rusiei şi soldaii3?4l"au inut pe el, zicînd 'u se cuvine ie, mare cneze, ca însuimergînd înainte să te bai, ci să stai deosebi şi să priveşti sprerăzboiul nostru rînduindu"i cetele tale şi socotind foarte undesă te arăi. !ă, de vei pieri tu atunci ce va fi pentru noi; &au devom birui înaintea cui ne vom arăta; !ă noi cu toii sîntem gata pentru tine, mare cneze, şi pentru ara noastră capetele a ni le

pune, iar tu să faci pomenire pentru noi şi să ne scri i însoborniceştile cări spre pomenirea neamului ce va să fie. +ar marele cneaz a lăcrimat şi a zis 6raii mei bune sînt cuvintelevoastre, dar fiindcă pe pămînt sînt cinstit cu mai mare cinsteînaintea voastră mai mult decît voi toi, pentru aceea mi secuvine ca pentru voi toi mai întîi deci capul meu a mi"l pune şimai înainte decît voi a primi cununa de la (ristos, că cele bunede la Domnul am primit, apoi cele rele să nu le rabd; !ă pentru

mine unul s"au ridicat aceşti vrămaşi şi cum voi putea suferi avă vedea pe voi ucişi; -a0arul cel de obşte acum mai ales mise cuvine cu voi împreună a"l bea, ori de moarte, ori de viaă.în acea vreme au început cetele cele dinainte a se apropia detătari, ceata cea dintîi mergea cu Dimitrie sevolod şi culadimir fratele lui. Din mîna dreaptă mergea ceata asilievicidin Wolomna aranai gătii de război. +ar păgînii tătari mergeaugrămadă, pentru că nu le era lor loc să se lărgească. +ar neîndumnezeitul amae cu trei -aşi ai săi s"au suit la un locînalt ca să privească pre vărsarea sîngelui omenesc. %i cînd sauapropiat ostile din amîndouă pările între sineşi, atunciîndată a ieşit un tătar din ceata tătărească cu numele !elubeiu,arătîndu"se decît toi mai viteaz, precum oarecum cel de demult=oliat. -e acesta văzîndu"l -eresviat călugărul lui &erg0ieîndată slobozindu"se din ceata lui ladimir selov, a zis Acest



tătar îşi caută asemenea lui viteaz, iar eu voiesc să mă lovesccu dînsui întru 'umele Domnului &avaot şi să iau cununaîmpărăiei !erului. %i avea asupra sa coiful c0ipului îngerescînarmat prin sc0ima cea cu cruci. %i iarăşi a zis către toi ai

săi -ărinilor mei şi frai, iertai"mă pe mine păcătosul5 %i i"aurăspuns toi Dumnezeu să te ierte şi să te binecuvinteze şi să "i aute ie pentru rugăciunile &fîntuiui &erg0ie. %i s"a repezitasupra tătarului acela, slobozindu"se şi tătarul asupra lui, toicreştinii au strigat Doamne, aută robului Cău5 %i atîta decumplit s"au lovit cu suliele aceşti doi vitei călugărul cu tăta "rul, încît părea că s"a prăbuşit pămîntul şi îndată amîndoi aucăzut la pămînt, unde s"au şi sfîrşit.

După sfîrşitul alergării lui -eresviat, îndată fiecare dînd pinteni calului său au strigat ca şi cu un glas toi ostaşiicreştini !u noi este Dumnezeu5 %i iarăşi Dumnezeule alcreştinilor, aută"ne nouă asupra vrămaşilor5 +ar tătarii strigau3?1 pe 7g a0met şi pe dumnezeii lor. %i amestecîndu"seamîndouă pările au început cumplit a se bate. $7, frică şispaimă). !ă se vărsa sîngele viteilor de sub şeiele cailor

curgînd ca nişte pîraie, se călcau coifurile cele de aur sub picioarele cailor, iar împreună cu coifurile şi capetele viteilor.+ar tătarii îndoit cădeau pe acel cîmp WoliXov, văzdu0ul s "aîntunecat de colbul ce se înăla în sus de sub copitele cailor,se părea că ofta pămîntul de greutatea ostăşeştilor puteri, că<tîta mulime fără de număr era încît poate să zică cineva cănici mai înainte n"a fost, nici mai pe urmă nu va mai fi. !ăcicîtă lărgime avea acel loc între Don şi ecii, însă tot le erastrîmt la atîta mulime de oaste, şi nu numai de arme cădeau cişi unii de alii lovindu"se se ucideau şi din cea multăstrîmtoare, unii se năduşeau, alii sub picioarele cailor mureauşi rîuri de sînge curgeau. &ăbiile ca nişte fulgere străluceau,suliele zdrobindu"se ca tunetele trăzneau, acolo glasurile pînăla cer se înălau din cea mare strigare a nenumărailor ostaşi şide ia ceasul al şaselea foarte tare şi din toată puterea s "au



bătut.7, zi groaznică5 7, ce ceas amar5 !a în trei ceasuri mulimenenumărată zidire a lui Dumnezeu s"a ucisF şi în ceasul al patrulea şi al cincilea bătîndu"se tot nu slăbeau creştinii, dar

nici tătarii. +ar sosind al şaselea ceas prin slobozirea luiDumnezeu pentru păcatele noastre au început păgînii a birui,iar creştinii a slăbi. !ă acum muli din cnei erau ucişi, mulivoinici şi vitei şi tineri aleşi ai Rusiei ca nişte lemne dedumbravă tăiate căzură la pămînt, muli fii ai Rusiei de copitelecailor tătăreşti au fost ucişi şi pe însuşi marele cneaz foarte +aurănit, întrucît cu mare nevoie a putut a se da os de pe cal şiieşind afară din război $s"a abătut într"o parte) fiindcă acum

nu"i era lui cu putină a se mai bate. -e steagurile mareluicneaz de multe ori le"au tăiat tătarii, ci prin dumnezeiasca putere n"au putut pînă în sfîrşit să le piardă pe ele.En bărbat credincios din ceata cneazului ladimir, însuşivăzător de o vedenie ca aceasta a fost, precum singur a spus!ă în ceasul al şaselea deasupra marelui cneaz era ceruldesc0is dintru carele a ieşit un nor ca o rază mo0orîtă şispînzura os, acel nor era plin de mîini omeneşti, unele din

mîini ineau arme, altele cununi, iar altele flori multe şifrumoase. +ar sosind al şaptelea ceas, atunci îndată pentruacele mîini a cetei !elei din nor, mulime de cununi s"auslobozit asupra cetei creştineşti, pentru că acum păgînii din3@Btoate pările îi cuprinsese, iar cetele creştineşti ca nişte spicede grîu ce sînt de spini înecate. Deci binecredinciosu5 cneazladimir Andrievici văzînd din dumbrava în care era ascuns, cămulime de creştini se ucid iar tătarii sporesc, neputînd răbda3?2această primedie a zis către Dimitrie oline ginerelecneazului 6rate Dimitrie, ce ne foloseşte a noastră şedere şice fel de spor ne va fi, cui dar avem a da autor de vor pieri ainoştri pînă la sfîrşit; Deci să le dăm lor autor, măcar deşicapetele noastre împreună cu dînşii le vom pune. A răspuns



oline ăd cneze, că mare este biruina, dar încă n"a sositvremea noastră. !ă orişicare începe fără de vreme, lui şivătămare îşi pricinuieşte. &a răbdăm încă puin, pînă la vremeacea cu bună priină, iar în acest ceas tu c0eamă în autor pe

Dumnezeu şi cu toii Aceluia unui Domn -uternic întru războaiesă ne rugăm, că în ceasul al ?"lea va fi darul lui Dumnezeu şiautorul creştinilor, întrucît îi vor alunga pe vrămaşii lor şi"ivor aunge, ucigîndu"i pînă se vor sfîrşi /şi nu vor putea săstea.!neazul ladimir ridicîndu"şi mîinite la cer a început a seruga, zicînd /Dumnezeul părinilor noştri, !el ce ai făcut !erulşi pămîntul nu lăsa pe vrămaşul nostru diavolul ca pînă în

sfîrşit a se bucura, ci ne mîntuieşte pe noi după mare mila Ca.+ar fiii Rusiei din cetele lor plîngeau văzînd pe tovarăşii lor pierind de tătari şi neîncetat se ispiteau a porni spre autorullor, ca şi cum ar fi c0emai la nuntă spre băutura vinului celuidulce. +ar oline tot îi mai oprea pe ei, zicînd îngăduii puin,că va veni şi vremea noastră.&osind ceasul al şaselea de la începerea războiului îndată asuflat vînt dinspre miazăzi din dosul cetelor creştineşti ce erau

ascunşi în dumbravă. Atunci oline cu mare glas a strigatzicînd !nee ladimire, ceasul a venit şi vremea s "a apropiat.%i iarăşi a zis 6rai şi prieteni, acum îndrăznii că puterea luiDumnezeu ne aută nouă5+ar viteii şi toi voinicii Rusiei într"un gînd ieşind dindumbravă s"au slobozit întru 'umele Domnului asupra tătarilor ca nişte iscusii şoimi asupra ciorilor şi aşa de cumplit i"aulovit, încît tătarii au stat uimii văzînd fără de veste atîtamulime de cete creştineşti ieşind şi atîta de mare îndrăznealăspre război arătînd, s"au tulburat şi răcneau zicînd ai nouă5ai5 !ă ruşii s"au înelepit, punînd pe cei mişei a se bate cunoi, iar înşişi viteii ascunzîndu"se în dumbravă acum aunăvălit asupra noastră. %i întorcîndu"se au început a se trageînapoi dînd spatele lor şi fugind. +ar cetele ruseşti cu puterealui Dumnezeu şi cu autorul sfinilor ucenici >oris şi =leb i"a



luat la goană pe păgîni, care de săbiile creştineşti ca nişte pădure tăiată cădeau la pămînt şi ca nişte iarbă din faa coaseaşa se aşterneau os. +ar păgînii cei ce fugeau cu amar strigauai,, vai ie necuratule amae şi împreună cu tine ne "a auns şi

pe noi cea desăvîrşită pieire. Dar ostaşii creştini c0emînd pe3?3Domnul Dumnezeu în autor, fără de cruare îi t ăiau pe tătariîncît de abia a putut scăpa cineva întreg din mîinile creştineşti.ai vîrtos că şi înşişi păgînii din cumplitul război obosiseră, şicaii lor erau acum de tot căzui. Atunci amae văzînd pierzareasa, a început a"şi c0ema pe deşerii săi dumnezei, pe -erun,&abatie, 8raclie, =urXa şi pe mincinosul său prooroc a0omed

în autor. Deci văzînd că nici un autor nu are de la ei a începuta"şi bate capul său, că acum cu puterea lui Dumnezeu cu totulera biruit, şi s"a apucat să fugă împreună cu @ -aşi ai săi. Dinostaşii Rusiei muli s"au pornit a"i urmări pe ei şi n"au putut a"iaunge căci caii lui amae erau odi0nii. %i aşa putereaAtotputernicului Dumnezeu cu totul i"a biruit şi cu autorulsfinilor mucenici >oris şi =leb, după cum în vedenie văzusecel mai sus zis Coma (alibiev, că nenumărată mulime de

tătari ucişi zăceau pe amîndouă pările apei 'epriadva. $Aşa cuînsuşi lucrul mulime nenumărată de tătari zăceau întru marigrămezi, ca la 13 zile şi G4 verste de ioc). Deci biruind oasteaRusiei pe tătari, s"a întors fiecare sub al său steag. +ar cneazulladimir a stat sub steagul cel negru şi nu l"a aflat în ceată pemarele cneaz fratele său Dimitrie, fără numai pe cneii #itvei.Atunci a poruncit să trîmbieze în trîmbia cea mare, ca toi săse adune. %i aşteptînd ca la un ceas după ce a văzut că nu vinefratele iui, a început cu lacrimi a grăi 6raii mei iubii, cine avăzut sau cine a auzit pe păstorul său marele cneaz; %ineîncetat umbla călare printre cete, tînguindu"se şi bocindu"seşi zicea De va fi pierit acum păstorul, deci cui va fi aceastăcinste şi cine se va arăta biruitor al acestei biruine; %i i"auzis lui cneii #itvei feciorii lui 7lgerd 'oi nădăduim că viueste el, fără numai va fi rănit foarte şi nu cumva între trupurile



cele moarte se va afla. 7arecare a zis 8u în ceasul al : "lea lamvăzut pe el foarte tare bătîndu"se cu tătarii cu paloşul său.+ar altul a zis 8u l"am văzut pe el mai tîrziu bătîndu"se cu @ pecenegi care tăbărîseră asupra lui foarte. După aceea un tînăr

al cneazului lurie, cu numele %tefan 'ovosilsc0ii a zis 8u l"amvăzut pe el c0iar atuncea, cneze, cînd din dumbravă ieşise,mergînd pe os afară de război foarte rănit, ci a "i auta lui n"am putut fiindcă şi însumi eram urmărit de trei tătari şi de "abia amscăpat de dînşii. +ar cneazul ladimir a zis %tiut să vă fie vouătuturor, frailor, şi prietenilor, că cine va afla viu pe fratelemeu marele cneaz, acela cu adevărat cel mai întîi iubit îi va filui.

%i s"a împrăştiat mulime de tineri prin cetele războiuluicăutînd pe biruitorul şi l"au găsit pe i0ail =renic ucis în porfira marelui cneaz, după aceea au aflat şi pe Ceodor &imconovici al >eloezerului socotind că este marele cneazfiindcă"i semăna lui. +ar doi ostaşi Ceodor &afoor şi =rigore3@93?@(lopişev de neam fiind amîndoi Wospromîci aceştia ieşind p

afară din locui bătăliei, au nimerit peste marele cneaz Dimitrmfiind foarte rănit, zăcînd sub umbra unui copac de mesteacănsL descălecînd de pe cai i s"au înc0inat lui, şi îndată &abor aalergat la cete şi i"a vestit cneazului zicînd arele cneazDimitrie +vanovici este viu şi împărăteşte.Auzind aceasta toi cneii şi voievozii foarte s"au bucurat şidegrab au alergat către dînsul şi grăbindu"se au căzut +a picioarele lui, zicînd >ucură"te cneze al nostru5 >ucură"telaroslave cel de demult5 >ucură"te noule AleHandre5 >ucură"tedomnul pămîntului Rusiei5 >ucură"te mîngîierea noastră5>ucură"te biruitoruie al vrămaşilor5+ar marele cneaz de"abia a putut grăi, zicînd &punei"mi.frailor, ce se lucrează; %i a răspuns cneazul ladimir !u milalui Dumnezeu împărate şi cu a -rea !uratei aicii iuiDumnezeu şi cu îndoitele rugăciuni a rudeniilor noastre



sfinilor ucenici >oris şi =leb şi cu apărarea ar0iereuluiRusiei -etru şi cu a celorlali făcători de minuni şi cu autorulîntr"armatorului nostru preacuviosul &erg0ie egumenul şi prin pătimirea tuturor sfinilor, s"au biruit vrămaşii noştri, iar noi

ne"am mîntuit.Atunci marele cneaz umplîndu"se de bucurie a zis Aceastaeste ziua pe care a făcut"o Domnul, să ne bucurăm şi să neveselim în ea. %i iarăşi a zis are eşti Doamne şi minunatesînt lucrurile Cale, că seara se va sălăşlui plîngere iar dimineaa bucurie5 Ce laud pe Cine, Doamne Dumnezeule, şicinstesc 'umele Cău cel &fînt, pentru care nu ne "ai dat pe noivrămaşilor noştri şi n"ai lăsat a se lăuda asupra noastră limba

cea păgînă, pentru aceasta în veci voi nădădui spre Cine5După aceea aducînd calul marelui cneaz s"au pornit cu toicnezii +a locul cel de război şi văzînd mulime multă de m ori aiubiilor săi vitei, au început cu amar a plînge. Dar văzîndu "leşi pe stîrvurile tătarilor împătrit căzute, puin s "a mîngîiat şiîntorcîndu"se a zis către oline !u adevărat nemincinoasăeste semăluirea ta şi vrednic eşti tu ca pururea voievod să fiişi iarăşi a început marele cneaz împreună cu toi cneii şi

voievozii a umbla prin tot războiul şi văzînd înspăim<ntată privelişte a celor omorîi se sfărîma cu inima şi cu lacrimi seuda. %i aungînd la locul unde zăceau amîndoi cneii>eloiezerului la un loc ucişi, care foarte tare se bătuseră încîtunul pentru altul au murit. Acolo zăcea şi micul asilievici.asupra cărora stînd marele cneaz a început a plînge şt a grăi.6raii mei iubii, cei ce ai pus pentru sfînta credină capetelevoastre, de avei îndrăznire către Dumnezeu, ruga "vă pentrunoi.%i mergînd lă alt loc, iată că a aflat pe înlocuitorul său i0ailAndrievici >renic şi aproape de ei zăcînd ucişi &imeon eliX şi3:4Cimotei oiucvici şi stînd deasupra lor marele cneaz.. . $&întlipsă din cartea în c0irilică mai multe file, de la pagina @? pînăla pagina :1, de la pagina ' pînă la pagina 'A).



... A zis către toi cneii, boierii şi voievozii săi şi către toataoastea 6raii mei, iubii, iată că cu ila lui Dumnezeu ne "amcăpătat nouă nume slăvit, iar acum a sosit ceasul a ne întoarceîn pămîntul nostru că şi în vremea cîntării şi ceasul rugăciunii

-raznicului înălării !institei şi de iaă 6ăcătoarei !ruci este.deci să trecem peste Don. %i aşa trecînd Donul marele cneazîmpreună cu toi spre oscova scaunul său, şi cînd s"aapropiat de oscova în vremea -raznicului Acoperămîntului-rea &fintei 'ăscătoare de Dumnezeu, prea sfinitul itropolit!iprian împreună cu sfinitul sobor f"a întîmpinat pe marelecneaz cu cinstitele !ruci şi &fintele +coane la înăstirea luiAndronic. %i îngrădindu"l pe el cu !rucea a zis >ucură"te mare

cneaz al nostru Dimitrie +vanovici, prea slăvite biruitor5 %i i"astropit pe ei cu apă sfinită. %i acolo în mînăstire a voit marelecneaz a asculta sfînta #iturg0ie. +ntrînd în >iserică şi căutîndspre c0ipul cel nefăcut de mînă al întuitorului (ristos, aînceput cu lacrimi a se ruga, zicînd &tăpîne, DoamneDumnezeul meu5 ulumită Iie îi dau că nu ne"ai dat pe noirobii Căi spre supunerea vrămaşilor noştri şi nu i"ai lăsat pe eia se bucura de noi, deci nu uita pe săracii Căi pînă în sfîrşit.

+ar după pravila >isericii a pornit cu dănuire marele cneazîmpreună cu fratele său şi cu cnezii #itvei şi cu toi spreoscova înfrumuseîndu"se cu biruina. +ar mitropolitul a poruncit ca întru acea mergere să cînte sti0uri ale 'ăscătoareide Dumnezeu şi uceniceşti. #a porile 6lorovsc0ii a ieşitmarea cneag0ină 8udoc0ina împreună cu doi fii ai săi şi cumulte femei cneag0ine spre întîmpinarea împăratului lăcrimîndde bucurie. +ar marele cneaz văzînd pe a sa cneag0ină şi pecele două odrasle ale sale, pe cneazul asilie şi cneazul luries"a bucurat, şi mergînd în >iserica cerescului voievod i0ailAr0ang0elul şi înc0inîndu"se sfintei lui +coane a zis Cu eştiapărător al nostru în veac5 După aceasta a mers lamormînturile rudeniilor sale şi a zis cu lacrimi oi sînteiautătorii noştri, că prin rugăciunile voastre ne"am mîntuit devrămaşii noştri. %i ieşind din >iserica aceea a mers iarăşi în



>iserica -rea !uratei aicii iui Dumnezeu şi a stat înainteafăcătoarei de minuni +coane celei zugrăvite de &fîntul8vang0elist #uca şi căutînd spre ea a căzut la pămînt dîndmulumită şi zicînd Doamnă împărăteasă, Cu eşti Apărătoarea

creştinilor, prin Cine izbăvindu"ne din nevoi cîntare demulumită aducem Iie, noi3?Grobii Căi, 'ăscătoare de Dumnezeu5 După aceea au mers cătremormîntul fericitului -etru itropolitul şi a celorlali făcătoride minuni şi înc0inîndu"se lor zicea !u rugăciunile voastre bine ne"am nevoit şi biruină am dobîndit asupra vrămaşilor noştri. %i ieşind din >iserică a mers ia locul său în palatele

cele frumoase şi bucurîndu"se şi dănuind întru Domnul aşezut pe scaunul său cel împărătesc.arele cneaz Dimitrie odi0nindu"se @ zile în oscova, a mersspre sfînta ănăstire a începătoarei de iaă Creimi către preacuviosul părinte &erg0ie împreună cu fratele său şi cu cneii#itvei. +ar cuviosul părinte &erg0ie i"a întîmpinat pe ei cu&fintele !ruci aproape de mînăstire şi însemnîndu"i pe ei cu!rucea i"a zis >ucură"te, mare cneaz, şi te veseleşte împreună

cu iubitoarea ta de (ristos oaste5 #"a întrebat pe el cuviosul pentru ai săi ostaşi, şi i"a zis lui -rin aceia, sfinte părinte, şicu rugăciunile tale i"am biruit pe vrămaşii noştri. !ă acestales al tău ce se numea -eresviat +"a biruit pe un viteaz din partea barbarilor ce era asemenea lui. !ă de n"ar fi fost, sfinte părinte, acest al tău înarmat viteaz -eresviat, atunci multoradin creştini din tătarul cel biruit de dînsui era să le vie pa0arulcel amar al morii. %i intrînd marele cneaz în mînăstire aascultat &fînta #iturg0ie rugîndu"se lui Dumnezeu cu lacrimi.+ar după &fînta #iturg0ie a şezut la masă în trapeza acelui sfîntlăcaş împărtăşindu"se din bucatele călugăreşti după cererea preacuviosului părintelui &erg0ie. %i după masă dîndmulumită a pornit spre oscova. %i acolo au cerut cnezii#itvei să"i lase întru ale lor. +ar marel cneaz a început cudaruri multe a"i dărui pe ei "i le zicea R, mînei la noi aici şi vă



voi da vouă mai mult decît moşiile voastre. Dar n"a putut a"iine pe ei, şi slobozindu"i pe ei a mers cu dînşii fratele său de ia petrecut pînă la oaisca. +ar întru despărirea cea împreunăcu dînşii, le"a zis lor cu lacrimi 6raii mei iubii şi autătorii

noştri, Domnul să păzească intrarea voastră şi ieşirea voastrăde acum şi pînă în veac. %i slobozindu"i pe ei. s"a întors însuşiîn a sa patrie în cetatea oscovei şi şezînd în cneia sa aîmpărăit întru toată bunăstarea %i auzind de aceasta 7lgerdcneazul #itvei, cum că marele neaz Dimitrie i"a biruit pe amaes"a întors cu mare ruşine înapoi, iar 7leg ai Rezanuluiasemenea a căzut în mare scîrbă şi după cîtăva vreme s"a lipsitşi de viaa sa.

-entm pierzarea +ui amae >iruită fiind oasteatătărască cu totul, care era la număr un milion şi două sute demii $1 244 444) $după cum mai pe urmă din cei mai aleşi ştiutoritătari s"a povestit de aceasta). +ar însuşi păgînul împărat şi cucei patru -aşi ai săi şi cu puin număr de oaste, atîta au fugitde marea frică, încît au auns pînă la cetatea Wafa, care stă pemalul mării. %i acolo intrînd şi"a tăinuit numele său, dar degraba fost cunoscut de vrămaşii săi, de care s"a şi ucis. %i cel rău,

rău a pierit, iăsînd după sineşi moştenitorilor săi, paginilor turci, veşnică ruşine şi ocară. +ar poporului creştin i"a rămasveşnică pomenire neamului lor, pentru prea slăvită biruinăasupra pastei barbare, ce li s"a dăruit lor de la AtotiitorulDomnul Dumnezeul nostru lisus (ristos.3:2+ar marele cneaz Dimitrie după aceea a împărăit cu pace,fiind plin de toată bunătatea, asemenea lui AleHandru 'evsc0i,iubitor de patrie, iubitor de boieri şi de supuşii săi, iar maiales de dreptate, înelept întru toate ale safe urmări, dorindfericirea tuturor, vrednic de dragostea omenirii, părinteîndurător, plin de umilină şi de evlavie către supuşii săi. !iacest erou al Domnului, spre nenorocirea poporului său i s"acurmat viaa în vîrstă de @4 de ani ai tinereeior lui, mutîndu"sedin această viaă spre cea veşnică ca să se bucure împreună



cu cei ce şi"au vărsat sîngele lor pentru credină în cîmpulWuliXov. +ar aici pe pămînt şi"a lăsat nume veşnic spre pomenire la toată Rusia din neam în neam.După Dimitrie ai Donului, au venit unul după altul pînă la

domnia lui Ceodor AleHievici, şi în anul de la (ri stos 1GBB s"aridicat neîndumnezeitul &ultan al turcilor cu mulime de putereasupra Wievului voind a"l risipi pînă în pămînt. %i mai înaintede Wiev a înconurat cetatea !ig0irului nădăduindu"se lamulimea puterii sale celei multe, adică la turci, la t ătari, la+bra0im -aşa şi la neamul tătăresc. %i deşi multe săptămîni a bătut cetatea cu fel de fel de unelte, precum cu neîncetateleapropieri de ziduri, cu berbecii, cu cumbăralele şi cu

necurmate împuşcături ziua şi noaptea dar a fost biruit, una deostaşii cei din cetate, alta de făcăîoarea de minuni +coană,căreia fiind în Wiev i se ruga împăratul cu lacrimi şi în ceasulacela al rugăciunii împărăteşti a căzut o spaimă peste turci şiau fugit de nimeni fiind alungai căicîndu"se unul pe altul. #afel şi la al doilea an au venit şi au înconurat !ig0irul, însă de puterile marelui cneaz Ceodor s"au sfărîmat de tot, dar n"auîncetat şi de a treia oară a veni cu mai multe puteri iuindu"se

asupra ortodocşilor. !i şi aici după cele şapte zile alerăzboiului l"au biruit pe sultan întorcîndu"se ruşinat la!onstantinopol cu puini ostaşi. +ar Rusia a scăpat de atunci şi pînă acum cu totul de năvălirea agarenilor $turcilor) cu puterealui Dumnezeu. &fîrşit al +storiei Rusiei şi al războiului.Qi0 s >! >oundaries of a Region and t0e qear of it anneHationAm pus 0arta cu Cracia şi &ciia, cum arăta din anul B4, de la>urebista, regele Dacilor, pînă în anul @: înainte de (ristos,deoarece acest (ronograf apare în rom<neşte.3:@&ciia-rin aceste 3 0ări vedem cum a mers istoria de la anul 1la anul 3G44, după zidirea lumii, de la Adam ia Avraam, apoi dela Avraam pînă astăzi, anul 244:, după lisus (ristos, adică laanul B:13 după zidirea lumii. De la Adam la lisus (ristos sunt



::4? ani, iar de la lisus (ristos la noi sunt 244: ani. +storia atăiat din Rom<nia, a adăugat înapoi ce a tăiat şi apoi iar a tăiatdin Rom<nia. &pune -saltirea la -salmul 23 /Al Domnului este pămîntul şi plinirea lui, lumea şi toi cei ce locuiesc în ea. 'u

are importană unde trăieşte rom<nul în lume, important estesă trăiască în lisus (ristos, ca să poată fi luat acolo în cer, laAvraam, unde este patria creştinilor. 'e iubim ara, Rom<nia, pentru că în ea ne naştem, ea ne 0răneşte, în ea lăsămtrupurile noastre, din acest pămînt rom<nes c ne vom scula laînvierea cea de obşte şi mai ales pentru că Dumnezeu a pus(otarele neamurilor, după numărul îngerilor luiDumnezeu$Deut. 32,11), prin urmare, Rom<nia este ara lui

Dumnezeu, urmează ca noi cei ce o locuim să fim oamenii luiDumnezeu, să fim urmaşi ai"""""" i m r n UL ........... MM "N(arta Rom<niei ortodoHe din anul 193G, cuprindea Daciaşi3::UesîAvraam, să trăim în credina ortodoHă rom<nească,singura

mîntuitoare.(ARCA 3ienna1V(ACracia şi &ciia în anul 244: 'u are importană în ce perioadă istorică trăim, sau undelocuim pe pămîntul lui Dumnezeu, trebuie să lucrăm pentru ane întoarce din nou în Raiul cel ceresc, căci cel pămîntesc numai este. !înd se va înc0eia istoria lumii, cerul se va strînge caun sul, pămîntul se va face un şes şi va veni lisus (ristos, nuvor mai fi 0otare, nu vor mai fi neamuri, toată suflarea va fiuna, o parte va merge în Rai, iar o parte va merge în +ad./6iecare după faptele sale, sau se va osîndi sau se va slăvi.!ititori ai (ronografului, vă rog să nu facei nici un rău în viaa



aceasta, ci numai binele, de suntei ortodocşi vei vedea Raiul,iar de nu suntei ortodocşi facei"vă, căci numai aşa vomaunge în Rai. în sînul lui Avraam, în Rai, în locul unde esteAvraam, numai cei ortodocşi vor aunge.

Q8ffA> = " ' A (R f = Z+fO A>elF, & t ."r& O"Mq E Tc&XoCsrans. r" . q . W . or A # > A ' + A

3:GR7'+A _' A'E# 244:în (ronograf şi după el, +&C7R+A lumii se împarte în trei perioade1. De la Adam la Avraam sunt 3G44 ani.2. De la Avraam la lisus (ristos sunt 194? ani.Cotal" Adam"lisus (ristos::4? ani.3. De la lisus (ristos la noi sunt 244: ani.

Cotal general B:13 ani. De la Adam la noi cei de azi.CA+'A &-78DA'+8+&povedania se face scrisă, numai după : zile de post, iar cei bolnavi după 3 zile de post. lată (ristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta.1. &înt ortodoH.2. Am autat la rău pe alii.3. Avortul"uciderea pruncilor în pîntece" 24 de ani oprire dela &fînta împărtăşanie.@. >ătaia"pentru bătaie se dau metanii şi rugăciuni multe. &ănu mai bată.:. >eia" >eivul nu se !uminecă 2 ani.G. >iserica" 6emeia să nu vorbească în >iserică.B. !el ce s"a lepădat de >iserică"nu se !uminecă 14 ani.?. >lestemul" !el ce blestemă nu se !uminecă 1 an.



9. >otezul" De moare copilul nebotezat, nu te !umineci 3 ani.14. !ăsătoria" &e face numai între ortodocşi. !ine îşi însoarăcopiii în altă credină, nu se cuminecă : ani.11. !levetitorul" 1 an nu se !uminecă.

12. !urvarul" cel neînsurat"nu se !uminecă B ani, &fîntulasile cel are $!an. :9). -reacurvarul" cel însurat"nu se!uminecă 1: ani. &fîntul asile cel are $!an. :?).13. Darurile >isericii, aduci" prescuri, vin, tămîie, ulei,luminări.1@. !opiii ce nu"şi cinstesc părinii" anatema"iadul.1:. Dobînda" 'u se !uminecă cei ce iau dobîndă.1G. Dumineca" !ine lipseşte trei Duminici de la >iserică se

afuriseşte.1B. Divorul este păcat. &e face numai cînd unui este preacurvar, sau unul mare, sau cade în erezie, trece lasectari. ,1?. 8reticii" sînt sectarii $baptiştii, penticostalii, ie0oviştii,adventiştii, sîmbătarii, evreii, ma0omedanii, budiştii,iog0inii) tot ce nu este ortodoH. !ine nu părăseşte secta, deeste preot se cateriseşte, iar de este mirean se afuriseşte "

!an. G: Apostolic.19. 6ăarnicul"pentru cîştig mîrşav, nu se !uminecă :"G ani.24. 6umătorul este oprit de la !uminecare 1 "3 ani.21. 6urtul"înapoiezi ce ai furat" furul de case" 3 ani nu se!uminecă"cine ia pe nedrept" : ani nu se !uminecă"cine arăcu plugul de la altul, @ ani nu se !uminecă"primitorul 0ouluieste şi el 0o.22. =luma" =lumeul se afuriseşte" &in. G 8cumenic.23. =omoria" &odoma şi =omora" 24 de ani nu se !uminecă.2@. (ipnotismul"răitorie, B ani nu se !uminecă.

Documents

Документ 25.rtf