Al treilea lungmetraj alAnei Lungu aduce un aerrelaxat și elegant într-ocinematografiepreocupată de tememari.

ANUL XIV w NR. 615 w 15 – 21 SEPTEMBRIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 10

PAGINA 8

Corina Șuteu, membră în boardul fundației, ne spune mai multe.

AMINTIRIPENTRU VIITOR.FUNDAȚIA9 ȘI FONDUL DECINEMA „LUCIANPINTILIE“

PAGINA 9

POVEȘTI ÎMPOTRIVA UITĂRII ȘI A PROPAGANDEI

UN PRINȚ ȘIJUMĂTATE, UNFILM PENTRUPRIETENI

FILIT VI –un festival ajuns la maturitate

PAGINILE 2-3

© D

aria

Tuc

ă

© L

ucie

n Sa

mah

a

2ANUL XIV NR. 615

15 – 21 SEPTEMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

FILIT, EDIȚIA A VI-A:INVITAȚI ȘI NOUTĂȚI

l La FILIT vor fi prezenţi mariautori, cu milioane de exem-plare vândute în întreagalume, laureaţi sau nominalizaţiai National Book Award, ManBooker Prize, ai PremiuluiGoncourt, Premiului UniuniiEuropene pentru Literatură,Premiului Consiliului Nordicpentru Literatură etc.Publicul îi va cunoaște, printrealţii, pe Jonathan Franzen

(SUA), Jón Kalman Stefánsson(Islanda), Kamila Shamsie(Marea Britanie), Sylvie Ger-main (Franţa), Iuri Andruhovici(Ucraina), Eduardo Caballero(Spania), Evald Flisar (Slove-nia), Catherine Lovey (Elveţia),Lluis-Anton Baulenas (Spania),Goce Smilevski (Macedonia),Roland Orcsik (Ungaria), SvetaDorosheva (Ucraina/ Israel),Lorenzo Silva (Spania), Yan-nick Haenel (Franţa), TomasZmeskal (Cehia), Carl FrodeTiller (Norvegia), CatherineGucher (Franţa), Marc Axelrod(SUA). Lor li se alăturăimportanţi autori români, pre-cum Gabriela Adameșteanu,Irina Teodorescu, LilianaLazăr, Carmen Firan, AugustinCupșa, Dorina Rusu, AnaMaria Caia, Andrei Crăciun,Florina Ilis, Mihai Buzea, IulianCiocan, Tudor Ganea, CristianFulaș, Alex Tocilescu, BogdanRăileanu, Adela Greceanu,Adelin Petrișor, Viorel Ilișoi,Eugen Istodor.

l Pe lângă structura cunos -cută a evenimentelor (SerileFILIT, Scriitori în Centru – CasaFILIT, Casa Poeziei, întâlniri înlicee etc.), vor fi continuate șiproiectele Casa Copilăriei șiCasa Fantasy, în urma succe-sului înregistrat anul trecut,când au fost lansate. Astfel,publicul se va întâlni la CasaCopilăriei cu autoarele MoniStănilă, Adina Rosetti, DeliaCalancia, Simona Antonescu,Alexandra Rusu. La Casa Fan-tasy vor avea evenimentescriitorii Oana Arion, CristinaNemerovschi, Oliviu Crâznic,Florin Corneliu Pîtea, DanielTimariu.l Casa Poeziei îi va avea caoaspeţi pe Andrei Dosa, FlorinPartene, Nicoleta Nap, RaduNiţescu, Nichita Danilov, Ioan Es.Pop, Alex Văsieș, Theodor Dună,Andra Rotaru, Benji Horvath, Di-ana Geacăr, Domnica Drumea,Robert Șerban, Nicolae Coande.l În avanpremiera FILIT, înziua de 1 octombrie, va avea

loc o întâlnire cu Éric Vuillard,laureat al Premiului Goncourt,eveniment organizat în parte -neriat cu Institutul Francez.l Traducătorii prezenţi la FILITvor fi Ingrid Baltag (Germania),Mauro Barindi (Italia), Olga Bar-tosiewicz (Polonia), Elena Bor-ras (Spania), Florica Courriol(Franţa), Jean-Louis Courriol(Franţa), Inger Johansson(Suedia), Bruno Mazzoni (Italia),Steinar Lone (Norvegia),Philippe Loubiere (Franţa), EvaRuth Wemme (Germania).l Invitaţilor li se alătură jurna -liști, manageri culturali, editoridin ţară și străinătate, care vorparticipa la mese rotunde, ate-liere, dezbateri și întâlniri cuautorii prezenţi la festival.l Și anul acesta organizatoriipropun o serie de concursuri,cu premii în cărţi, pentrumembrii audienţei festivalului.l Tot la FILIT 2018 va fi lan -sată colecţia de cărţi „Scriitoride poveste“, care va readuceîn centrul atenţiei scriitorii

cărora le sunt dedicate mu -zeele din reţeaua MuzeuluiNaţional al Literaturii RomâneIași: Ion Creangă, Mihai Emi-nescu, Mihail Sadoveanu,George Topîrceanu, Otilia Caz-imir, Vasile Pogor, NicolaeGane, Constantin Negruzzi,Vasile Alecsandri, Mihai Co-dreanu și Mitropolitul Dosoftei.Astfel, 11 scriitori contempo-rani au acceptat provocareade a scrie câte o biografieromanţată, reprezentândpovestea fiecăruia dintre cei11 scriitori menţionaţi mai sus.l Programul detaliat și bio -grafiile autorilor, traducăto -rilor și a invitaţilor speciali vorfi pu blicate pe site-ul www.filit-iasi.ro în scurt timp.l Festivalul Internaţional deLiteratură și Traducere Iași –FILIT este un proiect finanţatde Consiliul Judeţean Iași prinMuzeul Naţional al LiteraturiiRomâne Iași. Ediţia de anulacesta beneficiază de patro -najul Comisiei Europene. SDC

În scurt timp vadebuta cea de-a VI-aediție a FestivaluluiInternațional deLiteratură și Tradu -cere Iași – FILIT.Organizatorii auanunțat noutățile șinumele invitațilorcare vor sosi la Iași în perioada 3-7octombrie 2018.

3ANUL XIV NR. 61515 – 21 SEPTEMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

În avanpremiera FestivaluluiInternaţional de Literatură șiTraducere Iași – FILIT, la Iașiva avea loc o întâlnire cuscriitorul și cineastul francezÉric Vuillard, organizată încolaborare cu InstitutulFrancez din România și Edi-tura Litera.

Recompensat cu nenumăratepremii literare, în 2017 a primitpremiul Goncourt pentru cea

mai recentă carte a sa, Or-dinea de zi, „o carte de oforţă uluitoare în simplitateaei“ („Le Monde“), apărută înRomânia la Editura Litera.Evenimentul va avea loc îndata de 1 octombrie, în Sala„Ferdinand“ a Universităţii„Alexandru Ioan Cuza“ din Iașicu începere de la ora 18:30 și va fi moderat de LuizaVasiliu, jurnalist Scena9. Tra-ducerea va fi realizată de

Dana Monah. Intrarea esteliberă, în limita locurilordisponibile. Cei care dorescsă participe trebuie să trimităun e-mail la adresa avan-premieraFILIT@gmail.compentru a-și rezerva un loc. Întâlnirea cu Éric Vuillard dinIași este posibilă datorităparteneriatului cu InstitutulFrancez Iași, Universitatea„Alexandru Ioan Cuza“ din Iașiși Clubul Logos. SDC

Avanpremieră FILIT 2018: Éric Vuillard, laureatul Premiului Goncourt, vine la Iași

Atelierele FILIT pentru traducătoriPână pe data de 7 septembrie 2018, la Ipotești s�au desfășurat Atelierele FILIT pentru traducă�tori, program cultural aflat la cea de�a IV�aediție. Dezvoltat de Muzeul Național al Literatu�rii Române Iași și sprijinit de MemorialulIpotești – Centrul Național de Studii „MihaiEminescu“, programul facilitează un cadru deîntâlnire și comunicare profesională pentru tra�ducători din limba română într�o limbă străină.

La Ateliere au luat parte traducătorii Vanina Boz�hikova (Bulgaria), Angela Bratsou (Grecia), JanCornelius (Germania), Anna Heinz (Germania),Rik Kiessling (Germania), Fernando Klabin (Bra�zilia), Joanna Kornas�Warwas, (Polonia), GabriellaKoszta (Ungaria), Alexey Kubanov (Kazahstan),Monica Manolachi (România, limba engleză), Mo�nica Moroșanu (România, limba engleză), EdithNegulici (România, limba engleză), Bartosz Ra�domski (Polonia), Magdalena Suwara (Polonia).Lor li s�au alăturat și traducători aflați în Româ�nia, în rezidență FILIT: Carla Baricz (SUA) și An�tonia Escandell Tur (Spania).

Participanții au fost cazați la popasul turistic„Floare Albastră“, construit în apropierea caseimemoriale „Mihai Eminescu“ și a bisericuței fa�miliei Eminovici, având ca obligație să traducă unnumăr de zece pagini din lucrările unui autorromân și poemul Floare de tei de Mihai Emines�cu. Traducătorii vor participa la mese rotunde,

conferințe și vor lucra în grupe sau individual,contribuind cu propuneri de strategii pentru pro�movarea literaturii române pe piețe interna �ționale. Vineri, 31 august, va avea loc și o masărotundă consacrată traducerii literare, de ZiuaLimbii Române.

Programul Atelierele FILIT pentru traducă�tori se aliniază celorlalte două inițiative ale MNLRIași și ale Festivalului Internațional de Literaturăși Traducere Iași care susțin creația contempo�rană și promovarea internațională a patrimoniu�lui: Rezidențele FILIT pentru autori români șiRezidențele FILIT pentru traducători străini.

Partenerii ediției a treia a programului „Ate�lierele FILIT pentru traducători“ sunt InstitutulFrancez Iași, Europe Direct Botoșani și EdituraPolirom. SDC

4ANUL XIV NR. 615

15 – 21 SEPTEMBRIE 2018opinii www.suplimentuldecultura.ro

Cartea Nocturne. Cinci povestiridespre muzică și amurg (tradu�cere din limba engleză și note deVali Florescu) a fost publicată laEditura Polirom, în 2017.

Scumpe domnule Kazuo Ishiguro,vă scriu de la Moscova, între douăavioane. Intenționez să zbor pânăla Astana, la un congres mondialdedicat literaturii, unde, înțeleg,urmează să fiți prezent și poate sățineți și o prelegere. Cel puțin așaam fost ademenit de organizatorica să mă încumet până în Kazah�stan – adevărul e că, de fapt, nucontează. Viața nu e doar ceea cese întâmplă, ci și ceea ce ar puteasă se întâmple.

Așa că visez de o lună întâlni�rea de la Astana. Nu am harul fa�natizării. Nu posed idoli și chipuricioplite. Vă port însă un respectmai vechi și nevindecat. PoleialaNobelului de anul trecut nu avenit să�mi ia mințile de cititor,nu am dat iama în librării să vă ci�tesc, în regim de urgență, cărțile lacare încă nu ajunsesem. Nici nu

am început, precum marii noștrichitroși (ăștia�s aspri la critică!),să aștept să ajungeți din nou la re�duceri pentru a vă achiziționa vo�lume. Nu mă încântă gloria altora,cu atât mai puțin mărunta gloriepersonală. Dar dacă va trebui să văspun, totuși, ceva, ce o să vă spun?Doar n�o să tac pasiv�agresiv...

Vedeți bine, omul de rând (eu)își face tot felul de griji, dacă nuchiar de planuri, gândindu�se la

posibilitatea întâlnirii omului ex �cepțional (dumneavoastră). Elesunt ridicole, ele sunt înduioșă �toare, ele sunt, pesemne, inevitabile.

Așa se face că am ales totuși ocarte din librărie și am început săo citesc. Am ales Nocturne. Cincipovești despre muzică și amurg.Nu știam nimic despre acestvolum, iar poveștile din el mi�aufăcut bine. Iubesc muzica, îndeo�sebi jazzul, mi�ar fi plăcut să amdestinul unui jucător profesionistde șah sau, de nu va fi fost posibil,măcar pe cel al unui violoncelistpuțin mai bun decât unul medio�cru. M�au bucurat violonceliștii dincartea dumneavoastră. Vă spunsincer: am citit�o ca pe o capodo�peră nerecunoscută ca atare – darasta se întâmplă pentru că aceiacare lipesc etichete peste literaturăoricum nu înțeleg nimic din ea.

Domnule Isihguro, mi�a plăcutacel baladist de altădată supu�nându�se regulilor penibile ale fai�mei, mi�a plăcut și acel violoncelistungur, mi�au plăcut și acei turișticoborâți din Alpii elvețieni, mi�a

plăcut noaptea saxofonistului preaurât care a acceptat o operație es�tetică plătită de noul iubit al soțieisale, pentru a atinge, și el, măcar ostea. Sunt multe momente extraor�dinare în poveștile dumneavoastră,dar nu e în intenția mea de a vi lereaminti (de ce aș face așa ceva?).

Altceva voiam să vă spun,poate că este lipsit de orice im �portanță și probabil că amănuntulvă este cunoscut de zeci de ani. M�am tot întrebat în timpul dinurmă care este, totuși, fru musețealiteraturii. De ce nu pu tem trăi fărăaceste povești (chiar dacă, precumde asemenea trebuie că știți, lite�ratura a fost declarată o specie pecale de dispariție de un consiliu alartelor din Regatul dumneavoas�tră Unit)?

Mai departe, m�am întrebat:de ce îmi plac poveștile dumnea�voastră? Ce găsesc totuși aici maimult decât la atâția alți scriitoricontemporani (dacă nu mai multdecât la toți)?

Nu am fost în stare să daudecât acest răspuns: dincolo de

formă, dincolo de construcțiiledumneavoastră complicate, din�colo de excepționalele dumnea�voastră fotograme, dincolo decunoașterea naturii umane, din�colo de toate și dincolo de orice,literatura este despre timpul carea trecut.

Timpul trecut. Melancolia.Nostalgia. Asta e toată literaturalumii – cine nu are timpul care atrecut nu are nimic (e valabil șipentru autorii de cărți care se pe�trec în viitor). Iar dumneavoastră,dumneavoastră domnule Ishi�guro, excelați tocmai în aceastămelancolie care îți umple inimaca o noapte de jazz pe care nu omai poți uita vreodată.

Cred că totuși, dacă vă voi în�tâlni, am să vă spun un cuvânt laAstana. Iar cuvântul acela este:mulțumesc. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Kazuo Ishiguro

1.

Mi�a povestit un prieten că avea orudă îndepărtată care a fost de�portată de Stalin din Basarabia înSiberia. După Revoluție, a începutsă�și viziteze din când în când niș �te neamuri ajunse prin Bucu rești.Și a luat�o lumea la întrebări:

— Păi, mamaie, acum că s�aterminat cu comunismul, ce maicauți matale în Siberia, de ce temai întorci, de ce nu stai în Româ�nia cu noi?

— Dragii mei, zice ea, în Sibe�ria știu limpede de�o viață cinesunt ăia răi, care mi�e prieten șicare mi�e dușman, cu cine potface treabă și cu cine nu. Și mădescurc. În România e o așa ame �țeală de oameni și situații, că nu

mai pot pricepe care sunt ăia cuadevărat buni sau răi.

2.

Am oprit mașina la zebră, aș �teptând să treacă, șontâc�șontâc,o doamnă cu piciorul drept înghips. Avea o rochie albă, lungă,elegantă, ca de epocă, o pălărie totalbă, iar – ca să nu se murdă�rească, ca să păstreze albul ima �culat, bănuiesc – piciorul în ghipsera băgat într�o pungă Lidl, legatăcu sfoară de gleznă.

3.

Îmi amintesc împreună cu mama:Tata s�a învoit de la serviciu,

ca să ne ajute să terminăm de de �pănușat un hectar de porumb

pentru CAP (Cooperativa Agri�colă de Producție, cred că mulțideja habar nu au despre ce vor�besc). Căzuse prima zăpadă la în�ceput octombrie. Aveam mâinileaproape degerate de frig, se întu�necase, am luat traista cu oala demâncare, să plecăm naibii acasă.Când a apărut paznicul tarlalei,cumva iritat:

— Pavele, ce faceți?— Păi, ce să facem? Plecăm,

că am înghețat.— Cum așa? întreabă el nervos.

Cu mâna goală?

— Cum altfel? — Păi, nu luați și voi un sac de

porumb? Toată lumea ia. — Lasă�mă, nene! De furat

îmi arde mie acum? Nu vezi că ecopilul înghețat de frig?

— Pavele, nu�ți permit! zice paz�nicul. Nu e furt. E munculița voastrăpentru care nu primiți nimic. Ia și tumăcar un sac de porumb.

— Mă tem, zice tata.— Pavele, ești nebun? De cine

te temi? Eu îs paznicul, afară enoapte. E munculița ta. 

— Nici n�am sac, zice tata.Paznicul îl trage pe tata spre

coliba lui și scoate un sac.— Uite sac. Mi�l dai tu când o

fi. Acum ia un sac de porumb! Tata umple un sac de po�

rumb, îl aburcă la spinare șipleacă. După ce ajunge la vreodouă�trei sute de metri, pazniculîncepe să urle după el:

— Băă, lasă sacul! Bă, hoțule,băă! De ce furi? Lasă sacul jos,băă, hoțule, că te prind și te omor.

Tata fuge cu sacul de porumbîn spate, nici nu putem ține pasulcu el, abia îl mai vedem. Dar îlauzim din întuneric:

—’Tu�ți munculița și dumne�zeii mă�tii de nenorocit!

4.

Îmi cumpăr struguri mari, negri,made in Romania, de la magazi�nul din colțul străzii mele. Sper săfie și dulci. Fur o boabă și verific.Sunt. Apoi, cât umplu punga din �tr�o ladă plasată afară în ploaie,aud trei bărbați care stau și dis�cută cu o bere în mână, înghesuițisub o singură umbrelă:

— Îi urât tare la pușcărie! Euam fost numa’ oleacă și nu�mi maitrebuie cât oi fi!

— Phaiii, păi eu am fost într�ozi într�o celulă și, când o trântitunu’ ușa, m�am căcat pe mine!

— Ferească Dumnezeu săajungi să scrii o carte pe�acolo!concluzionează al treilea. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

Povești recente

5ANUL XIV NR. 61515 – 21 SEPTEMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Îmi permit să reiau aici titlulunui film minunat al lui LucianPintilie, și nu de dragul joculuide cuvinte, ci fiindcă asta e reali�tatea: vara asta românească afost una de neuitat. Sau cel puținn�ar trebui s�o uităm prea ușor.

După cum evoluează lucrurile, s�ar putea dovedi extrem de im�portantă pentru ceea ce vom trăide�acum înainte. Nu știu care vorfi urmările ei și nici nu vreau să fiucatastrofist, dar semnalele carevin dinspre așa�zisa lume politicăautohtonă n�au nimic încurajator.

De�aia aș fi preferat ca varaasta să nu se fi întâmplat: să nedăm un pas în spate și să resetămtotul, pornind de undeva dinain�tea ei. Sau măcar dinainte de 10august, ziua așa�numitului mitingal diasporei, care a fost de faptunul al românilor de toate catego�riile. Și a mai fost și unul al jan�darmeriei ațâțate, îmboldită laviolență – și răzbunare –, iar apoi

scăpată de sub control. Oricâteexplicații s�ar găsi, mai mult saumai puțin justificate, e clar că ac�tuala conducere a țării e dispusă,la o adică, să încalce zdravăn limi�tele acțiunilor democratice pen�tru a�și păstra intactă puterea.

S�ar zice că textul de față epolitic. Nu e. Ceea ce s�a întâmplatîn 10 august nu are nimic de�a facecu politica. Actualul guvern, Par�lamentul României, institu țiilecentrale ale statului nu mai aunici ele prea multe de�a face cupoliticul – cel puțin în sensultradițional, occidental, democra�tic, asumat în colțul ăsta de Europa

doar la nivelul discursului. Mieîmi amintesc mai degrabă dedouă manifestații – altfel foartediferite – din istoria contempo�rană a României: una uitată demai toată lumea, iar cealaltă încăproaspătă în memoria colectivă.Cea de�a doua e de fapt un final demanifestație prelungită, finalulPieței Univer sității, acel Occupy!românesc avant la lettre, încheiatîn iunie 1990 cu năvala minerilorasupra Bucureștiului și cu ciomă�girea sistematică a tuturor sus �pecților de intelectualism. Faptulcă Piața Universității și mineriadan�au fost uitate de tot e un semn cât

de cât bun pentru sănătatea socie �tății românești și îmi place să credcă reacția de atunci a societății ci�vile și a mediilor interna ționale aîmpiedicat puterea politică post�comunistă să sugrume de tot mă �runta democrație de la noi.

A doua manifestație la caremă gândesc, dar care, în ordinecronologică, este cea dintâi s�adesfășurat în 8 noiembrie 1945 înBucurești. Ea e în general uitată,iar cei care au auzit despre ea știucă a fost ultima mare mani �festație pro�monarhistă din Ro�mânia, organizată de partideleistorice de ziua onomastică a re�gelui Mihai I.

Atunci manifestanții strânșiîn Piața Palatului s�au con �fruntat cu un grup de con tra �manifestanți ai „clasei munci� toare“ aduși de comuniști de ladiverse întreprinderi – mani �festanți nu mult diferiți de mine�rii din iunie 1990 –, care aupătruns cu camioanele în mul �țime și la un moment dat s�au în�căierat cu partizanii regelui.Într�un final a intervenit și ar�mata, au fost arestați o serie de„agitatori“, au murit peste zece oa�meni, iar câteva sute au fost răniți.

În acel moment comuniștiinu au putut interveni așa cum și�ar fi dorit, adică – așa cum separe că ar fi declarat un reprezen�tat al social�democraților (alții,dar aceiași, aliații vremelnici aico muniștilor) – să omoare fie și omie de oameni, dar să se facă or�dine. Puterea totalitară încă nuera foarte sigură pe ea, țara era încontinuare o monarhie, iar MarilePuteri nu păreau să fi căzut la unacord definitiv în privința sorțiiRomâniei. Așadar, un moment in�cert, de cumpănă, al cărui rezultata fost însă, pas cu pas, cel știut: in�staurarea unei dictaturi ce păreaveșnice și a unei terori ce a schi�lodit țara.

8 noiembrie 1945 a fost unuldintre primele semne clare ale in�staurării unei realități încă necris�talizate. Umbrită de evenimen�tele mult mai șocante ce au urmat,manifestația de atunci a fost ui�tată. Iar după cum evoluează lu�crurile în România prezentă, mi�eteamă ca nu cumva manifestațiadin 10 august 2018 să�și câștigeaceeași faimă tristă. Și, mai grav,să fie uitată, ca toate lucruriledemne și admirabile care la noiajung să nu mai conteze. SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

O vară de neuitat

Cu cât timpul trece, cu atât LiviuDragnea devine mai imprevizibil.Și mai agresiv. Puțin îi pasă de gu�vernare, de situația în care a ajunsPSD, de Uniunea Europeană etc.În câteva săptămâni începe recur�sul în dosarul în care a fost con�damnat la trei ani și jumătate deînchisoare, așa că nu�l intereseazădecât propria libertate.

Din acest motiv au crescut presiu�nile la adresa ministrului Justi �ției. Tudorel Toader a spus căordonanța de amnistie și grațierenu se află în lucru la MinisterulJustiției, arătând însă și calea deurmat: lege în Parlament.

Pare că nici Viorica Dăncilănu e dispusă să meargă pe dru�mul indicat de șeful cel mare. Bamai mult, Dăncilă nici n�are forțasă�i impună lui Toader să inițiezedocumentul. Foarte posibil caParlamentul să reintre în scenăcât de curând.

Un proiect buclucaș a trecuttacit la Senat și a ajuns la CameraDeputaților. Adică în curtea luiDragnea. E complicat de explicat

în termeni juridici cum ar putea fianulată condamnarea lui Drag�nea. Dar este limpede că armatade avocați din jurul liderului PSDțese un plan prin care șeful su�prem să iasă basma curată. Însănici varianta cu ordonanța deurgență n�a fost abandonată.

Liviu Dragnea nu va așteptala infinit, ci va acționa. Și încă re�pede. Cu o asemenea oportunitatenu se va mai întâlni, de aici și dis�perarea sa de a rezolva imediatproblema, indiferent de conse �cințe. Nu�i pasă că oamenii vor ieșiîn stradă. E ultima lui preocupare.Dacă tensiunile ar escalada, estedispus să lase și puterea din mână,dar numai după ce va fi salvat.

Întrebarea e cine îl mai poateopri pe Dragnea? Opoziția? Nici oșansă. În Parlament, PSD facelegea, ajutat de ALDE, UDMR șIminorități. Tăriceanu dă semnecă s�ar distanța de camaradulroșu, dar declarațiile sale se batcap în cap și trădează mai de�grabă interese electorale ime�diate decât o schimbare de macaz.De aceea s�a și grăbit Dragnea cu

anunțul candidatului comun lapreședinție. Pentru a potoli ela�nul revoluționar al șefului ALDE.Dragnea doar a enunțat aceastăvariantă, fără însă a fi luată deci�zia fermă că Tăriceanu va fi alesul.Ba mai mult, Liviu Dragnea segândește că ar putea fi chiar elcandidatul comun PSD�ALDE,dacă va scăpa de problemele cuJustiția. În momentul de față,ideea cu Dragnea candidat pare oglumă bună, dar imaginați�vă înce direcție o va lua România șicam care va fi atmosfera în țarădacă liderul social�democrat sca �pă de condamnare.

O altă piedică în calea PSDeste Cotroceniul. PreședinteleKlaus Iohannis se află în război cuPSD, dar prerogativele sale suntlimitate. Plus că Iohannis nu esteomul politic care să se ia la trântă,24 de ore din 24, cu adversarii.

Singura șansă pentru stopa�rea lui Dragnea vine din interio�rul PSD. Deocamdată, valulsea mănă cu o furtună într�unpahar cu apă, la fel cum s�a întâm�plat cu Grindeanu, Tudose sau

mai recent Andronescu. E adevă�rat că Gabi Firea are altă greutateîn PSD, pentru că e primarul Ca�pitalei, dar cu ieșiri la televizor șiconferințe de presă nu�l clinteștipe Dragnea.

Dacă într�adevăr există o gru�pare în PSD care vrea altceva,atunci ar trebui ca oamenii să�șiasume deschis bătălia cu Dragnea.Cu nume, prenume și listă de re�vendicări. L�ați auzit în ultimelezile cu vreo declarație pe Paul Stă�nescu, omul despre care se spunecă ar fi în tabăra Firea? Nu, pentrucă ăsta e modul de lucru în PSD.Social�democrații și�au mazilit li�derii doar în congres, nu în bătăliideschise purtate la televizor.

Probabil că există un grup înPSD dornic să�l dea jos pe Drag�nea, dar nu e clar dacă oameniiăștia au o viziune europeană des�pre social�democrație. Păi nuPaul de la Olt îi cerea lui Dragnea,potrivit unor relatări din presă, sărezolve mai repede cu OUG?

Am văzut în unele analize va�rianta unei posibile negocierisubterane între Cotroceni și aripa

anti�Dragnea, prin care pesediștiisă primească garanția că în cazuldebarcării lui Dragnea și plecareaVioricăi Dăncilă de la Palatul Vic�toria, tot coaliția PSD�ALDE să fiecea care dă următorul prim�mi�nistru.

Nu cred că președintele maiare spațiu de manevră (se apropieprezidențialele!) pentru a negociaun prim�ministru PSD, după ce aacceptat deja trei premieri social�democrați. Pe de altă parte, ce in�teres ar avea PNL sau USR sătrântească în Parlament guver�nul, știind că la scurt timp va fi în�scăunat un alt guvern PSD?

Este greu de estimat ce se vaîntâmpla în următoarele zile. N�arfi exclus să�l vedem pe Dragneadat jos de pe soclu, cum ne putemtrezi ca la următoarea ședință deguvern să fie aprobată ordonanțasalvatoare pentru Dragnea. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Cum poate fi oprit Dragnea

6ANUL XIV NR. 615

15 – 21 SEPTEMBRIE 2018muzică www.suplimentuldecultura.ro

Nu l-am cunoscut pe Noël Bernard, celebrulziarist, redactor și apoi director al postuluiRadio Europa Liberă în anii ’50-’70, dar dupăce am ajuns în redacția postului de radio spresfârșitul anilor 1980 am aflat și de spre marea

lui pasiune pentru muzică. Ba chiar, grațieprieteniei Ioanei Măgură-Bernard, am văzut oparte a colecției lui de dis curi, între careînregistrarea preferată era opus-ul luiMonteverdi, Vespro della Beate Vergine.

OAMENI ȘI MUZICĂ LA RADIO EUROPA LIBERĂ

Noël Bernard discută despre Opera Română cuIleana Cotrubaș în 1978 (I)

Asemenea altor posturi de radiodin epocă, din rațiuni în principalde ordin economic, la Radio Eu�ropa Liberă au fost șterse pentrua fi reutilizate sute și sute debenzi cu înregistrări, nu odatăprețioase din punct de vedere

documentar și cultural, iar astăzi,din perspectiva timpului, și isto�ric. Emisiunile cu subiecte muzi�cale au fost astfel, în marea lormajoritatea, sacrificate și estepractic imposibil de reconstituito imagine a transmisiunilor din

epocă. Păstrate, din ce am descope�rit până la ora aceasta, au fost doardouă interviuri realizate, aș spunedin mers, de Noël Bernard, unul cuYehudi Menuhin, întâlnit într�unavion ce venea din Statele Unite, celde�al doilea cu soprana IleanaCotrubaș, și ea între două avioane,aflată la Opera din Köln pentru oserie de spectacole Mozart.

La ora actuală, Opera ro�mână, începând cu cea bucureș �teană, parcurge în mod vădit ocriză majoră – urmărită și anali�zată cu pertinență pe blogul cul�tural Despre Operă – și care este,în multe privințe, o bună ilustrarea ceea ce se petrece pe planurimultiple în România de astăzi,trasă la fund de conservatorism,incompetență, corupție, tempori�zare și naționalismul celor ce oconduc. Anularea de două ori aconcursului pentru desemnareadirectorului Operei Naționale dinBucurești și menținerea în func �ție, temporar se spune, dar parcăfără sfârșit, a contestatului ȘtefanIgnat, este unul dintr�o mulțimede exemple posibile.

Când spui „România de as�tăzi“, nu poți să nu te gândești la„România de ieri“, cu întrebareaîn consecință: a fost aceasta dinurmă diferită? Cum era perce�pută lumea Operei române încontext internațional din per�spectiva unui celebru reprezen�tant al ei, format la București?Discuția lui Noël Bernard, laRadio Europa Liberă, cu sopranaIleana Cotrubaș, în mai 1978, înplină glorie pe scenele lumii, me�rită cunoscută și vă propun să ocitiți aici (iar, dacă aveți curiozi�

tatea, să o ascultați chiar pe pa�gina Arhivei istorice a REL lahttps://www.europalibera.org/a/29422046.html).

Noël Bernard:Ai cântat aseară,la Opera din Köln, Nunta lui Fi-garo. Ai venit la Köln de la Ma-drid și la Madrid de la Viena, deaici pleci la Monte Carlo și deacolo înapoi la Salzburg. Ești unfel de fenomen modern al inter-pretului – cel care călătoreștemult cu avionul cu reacție întrediferite opere. Este un lucru fe-ricit și un lucru, în același timp,nefericit. Fără îndoială, ești in-terpreta română cu cea maimare carieră după război și așvrea să te întreb, IleanaCotrubaș, dacă acum zece ani,când ai venit în Occident pentruprima oară, erai produsul finitde astăzi sau dacă acest produs

s-a format în Occident?

Ileana Cotrubaș: Eram. În mo�mentul în care am ieșit din țară,eu deja făcusem Conservatorul deMuzică din București. Eram șisunt ceea ce sunt astăzi. Sunt pro�dusul educa ției pe care am pri�mit�o în România și sunt foarterecunoscătoare școlii pe care amurmat�o și profesorilor cu caream studiat.

NB:Care profesori?

IC: Profesorii mei de la școala demuzică și de la Conservator. Nupot să nu îl menționez pe maes�trul Constantin Stroescu, căruia îidatorez, de fapt, formația mea artistică. Nu pot s�o uit pe doam �na Eugenia Iliescu, de la Școala deMuzică, cu care am început studiul.

Maestrul Aureliu Alexandrescu,maestrul Nicolae Secăreanu –toți profesorii care m�au ajutat,profesorii de la clasele de teorie,de solfegiu, istoria muzicii… Nupot să�i numesc pe toți, pentru căar fi o listă nesfârșită, însă toțiprofesorii pe care i�am avut lașcoala de muzică și mai departe,la Conservator, au folosit la ceeace sunt eu astăzi de fapt, adică„produsul Ileana Cotrubaș“, să�ispunem așa.

Bineînțeles că expe riența pecare am căpătat�o în acești zeceani de zile de în teatrele la caream fost angajată a contat foartemult. Dirijorii cu care am lucrat,regizorii și chiar partenerii decare am fost înconjurată au aju�tat foarte mult la atingerea nive�lului artistic la care am ajunsastăzi. SDC

(VA URMA)

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

7ANUL XIV NR. 61515 – 21 SEPTEMBRIE 2018 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

Carnavalizarea României

Ideea lumii ca spectacol nu e toc�mai nouă, au conceptualizat�o dela Guy Debord încoace filosofi șiantropologi ce au sesizat că, pemăsură ce mijloacele electroniceau câștigat teren, frontierele din�tre realitate și arta scenică în �țeleasă ca iluzie s�au volatilizat, cătot mai mult emoția a invadat rea�litatea colectivă, fabricând o rea�litate ce se îndepărtează deobiec tivitate. Mii de ani, arta afost mimesis, reflectând creativlumea, dar de câteva decenii în�coace, în special de când mediileelectronice au devenit principalasursă de comunicare și informare,realitatea pare fascinată de tea�tralitate căreia îi face loc în multeperimetre ale spațiului social, al�tele decât cele proprii exprimăriide tip artistic.

AMĂGIREA, CA LA TEATRU, E CEA CARE MIȘCĂ ACUM LUCRURILE

Civilizația spectacolului, infotain�ment�ul, junk food news, post�truth age au atins și societateanoastră, conducând la o carnava�lizare a României și asta tocmaiîntr�o perioadă în care este mare,mare nevoie de măsuri raționale.„Adevărul“ este acum, asemeneateatrului, un enunț în care nucontează conținutul, ci gestiona�rea balansului între ceea ce sevede, înțelege și ceea ce se as�cunde. Post�adevărul ca stăpânire

a artei camuflajului e, de fapt, tea�trul și specificul său dintotdea �una. Spațiul public a devenit oscenă globală în care știința ilu�ziei ocupă prim�planul. Adevărulnu mai e la modă, s�a erodat în fa�voarea post�adevărului, acest celmai influent cuvânt al anului2016. Amăgirea, ca la teatru, e ceacare mișcă acum lucrurile.

Deloc întâmplător, o seriecompletă de termeni specifici tea�trului au mare circulație în voca�bularul actual: actori politici,teatru de operațiuni, scenă poli�tică. Deși utilizați în sensul lormetaforic, ei reprezintă transpu�nerea în coduri lingvistice a me�tamorfozelor de la nivel social.Comunicarea publică nu mai faceapel la rațiune și obiectivitate,preferă filtrele emoționale, su�biectivitatea și își rafinează meca�nismele manipulatorii.

Am avut senzația, în acesteluni estivale, că urmăresc repre �zentații de autentic teatru bur�lesc, în care personajele – po� liticieni de cel mai înalt rang, careau în mână prezentul și viitorulnostru apropiat – se țin de scena�rii fanteziste cu ajutorul căroradeturnează atenția de la adevăra�tele chestiuni problematice și oconcentrează pe scorneli de ador�mit copiii și mințile necritice. Ne�adevăruri propagate în cascadă,povești cu amenințări și asasinatela comandă, ca în filmele cu gang �steri, au ținut deliberat agenda

zilei și plasează politica româ�nească într�o zonă de hașură: unmix de teatru cu tușe grosiere șiteatru al absurdului. Cabotinis�mul și manipularea au devenit ca�racteristicile unui spațiu publiccarnavalizat, în care cotele deemoționalitate sunt mai ridicatedecât ar fi cazul.

Absența responsabilității,lip sa dialogului și eludarea ade�vărurilor, măcar relative, darsusținute de argumente inataca�bile, domină de ceva vreme viațapolitică a României. E un „specta�col“ prost, în care partenerii de re�plică nu se mai ascultă, fiecareducându�și în paralel monologul,fără relaționare și posibilitateade�a comunica, fără limite detoleranță. Politicienii aspiră cuperseverență la rolul de perso�naje principale, cu orice preț, lan�sând în conversația publică totsoiul de invenții, fabulând cumdoar pe scenele teatrelor se în�tâmplă.

QUI PRO QUO-URI, LOVITURI DE TEATRU, FARSE

Statisticile spun că peste 67 lasută din populația României numerge la teatru. La ce�i mai tre�buie, când ecranul livrează (să zicdeversează?) non�stop show�uriplănuite de redefinire a realității?Acești 67 la sută înghit fără discernământ povești ambalate în scenografii teatrale, „jucate“

convingător de politicieni versațiși lipsiți de scrupule.

Aflăm, consternați, că repre �zentanții autorităților își culeginformațiile de pe rețelele de so�cializare, deși au la dispozițieinstituții specializate, că iau deci�zii bazate pe acest tip de infor �mații neverificate. Constat con �sternată că Facebook a devenit osursă de documentare mai impor�tantă decât e cazul în aflareanoutăților politice. Mai noi sepostează și documente secrete!Apreciez aportul de viteză al me�diilor sociale, dar când vine vorbadespre decizii de stat, mi�ar plă�cea să știu că acestea se iau pebaze mai verificabile și mai puținvolatile decât mediul online.

E înțelept să lăsăm emoțiileîn sarcina artei teatrale. Să anga�jăm raționalitatea atunci cândvine vorba de factualitate și de

decizii ce afectează milioane deoameni. Echipe special create pelângă politicieni se ocupă cvasi�exclusiv cu scenete și dramatizăricare inundă mediul public. Lecondimentează cu tehnici ce ținde esența teatralității – qui proquo�uri, lovituri de teatru, farse,într�un foileton în care azi X îi dăreplica lui Y, care mâine îi răs�punde, Z intervine și el ș.a.m.d.

Problema este că, dacă lateatru toți cei din sală știu că pri�vesc o ficțiune care se va încheiaodată cu lăsarea cortinei și stin�gerea reflectoarelor, politicile detip post�adevăr omit că orice„spectacol“ are un început, dar șiun epilog. Desconsiderând di �ferențele structurale dintre exis �tența obiectivă și realitateaconfec ționată, nu fac decât sădesconsidere un final care inevi�tabil survine ciclic. SDC

O vară care se anunța relativ liniștită – concedii,vreme bună, fără temperaturi hiper caniculare, doarcu un exces pluvial în iulie – a devenit completaltfel decât am portretizat-o aprioric. Transformarea

n-a fost cauzată de vreme, ci de vremuri, deevenimente civice și mai ales politice care mi-aureamintit cât de mult teatru există în viața publică în această epocă post-adevăr pe care o trăim.

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

IULIA BLAGA

Cum a luat naștere acest film foarte frumos?

Dintr�un puternic sentiment deiubire față de prietenii noștri. Aimei și ai lui Iris, cu care am făcutfilmul. Am vrut să transmitem șialtora, publicului, un sentimentcare, credem noi, poate fi la fel deintens ca iubirea senzuală.

Cât de solid era scenariul scrisîmpreună cu Iris și cum a cursproducția? De ce ai dorit să ai și improvizație? (Naturalețeainterpreților e formidabilă.)

Am lucrat cu Iris aproape doi anila scenariul acesta care în film seregăsește doar în proporție de 60�70%, din motive de buget. Deexemplu, existau două�trei scenecare se petreceau la Budapesta –regret și acum că nu am avut po�sibilitatea să le turnăm. Am apli�cat de două ori la concursul CNC,dar nu am obținut finanțare. Cuajutorul prietenilor și al colabo�ratorilor ne�am apucat să filmăm.A durat cam doi ani cu totul, pen�tru că am filmat pe bucăți, cândputeau actorii, când ne făcea rostAnca Puiu (n.red. producătoarea)de cameră și așa mai departe. Ul�tima parte s�a filmat în Covasna șiaici am avut sprijinul local și aju�torul foarte generos al lui RăzvanRădulescu. El a venit din Germa�nia împreună cu câțiva studențide la Universitatea din Karlsruhe,unde este profesor, și ne�a ajutat,toți au lucrat alături de noi înechipă. Tot ei au adus și camera,precum și o parte din echipa�mente.

Ne�am propus de la început cascenariul să ne servească dreptghid și să improvizăm o parte dintext. Metoda de lucru era așa: por�neam de la o situație fixă, stabilitădeja din scenariu. Actorii improvi�zau replicile, urmărind să atingăniște teme sau să ducă scena într�un

anume punct. Apoi vizionamrepetițiile și păstram ce ni se pă reamai bun. La filmarea propriu�zisăîncercam să refacem acele bucăți.În general, scenele cu scriitorul ma�ghiar interpretat de László Mátraysunt mai aproape de textul inițial,iar scenele cu Marius și István, pecare îi cunoșteam mai bine, suntmai improvizate. Cred că impro �vizația i�a ajutat pe actori să fie na�turali în film. Totodată, le permiteași să�și exprime propriile păreri, săvorbească cu cuvintele lor, ceea cesper că îm bunătățește filmul. E cași cum în loc de o singură minte, ceaa regizorului, am câștigat maimulte. Pentru mine acest aspect ecel mai valoros în improvizație.

Care e cea mai improvizată scenă?

Scena de zi cu ei trei și câinele în pat.În scenariu nu exista nici măcar casituație, dar Iris a insistat de la înce�putul filmărilor că e nevoie de unmoment de genul ăsta, care să arateintimitatea dintre cei trei prieteni.

A fost greu să o faci să joace atâtde bine pe Iris Spiridon?

Am hotărât de la început, de cândne�am apucat să scriem scenariul,că Iris va interpreta rolul principalși am încercat să scriem o ficțiunepornind de la evenimente din

viața ei. Nu cred că am meritul dea o face pe Iris să joace, mai de�grabă ea a avut curajul de a se ex�pune în fața camerei. Sinceritateacu care a făcut�o este, cred, moti�vul pentru care joacă atât de bine.

Mi-a plăcut că majoritatea sce-nelor cu actori, deci cu mult dia-log, sunt prefațate de un cadrustatic, foarte pe liniște. Cum aicolaborat cu directorul de ima -gine Luchian Ciobanu? Ai im-provizat la fel de mult și pe par-tea de imagine?

Aici lucrurile au stat exact invers.Cred că scenele cele mai reușitesunt cele care au fost pregătite celmai mult – în general, cadrele înmișcare: travelling�urile de la ci�mitir, scenele cu cai, cele din pă�dure. Am avut o colaborare bunăcu Luchian Ciobanu. Avem refe �rințe cinematografice comune.Amândoi am lucrat în trecut cuCristi Puiu, care a avut un rol for�mator pentru noi. Am gândit îm�preună scenariul ca pe o suită demomente din viața personajelor,surprinse vizual într�un fel de „ta�blouri cinematografice“.  

Filmul continuă Autoportretulunei fete cuminți, dar e înacelași timp și foarte nostalgic.La un moment dat se apropie deLe rayon vert – și nu doar prinpersonajul feminin sedus deideea prințului. Ai avut acestfilm – sau toate filmele lui Roh-mer – în minte?

Sunt îndrăgostită de toate filmelelui Rohmer, dar în mod special deseria Comédies et proverbes, din

care face parte și Le Rayon vert.Mă simt atașată de protagoniștiiacestei serii care „se pun în scenă“.Am găsit inspirație la Rohmer șiîn modul lui de lucru, în felul încare a gestionat aceste filme cubuget relativ redus. Condițiile delucru „studențești“ (fără asistentde regie sau secretară de platou,cu echipa și toate cheltuielile re�duse la minimum) îi permiteau săfie „le plus libre des cinéastesfrançais: ça, c’est un titre que jerevendique, car je ne vois per�sonne qui soit plus à l’abri descontingences. Toutes mes deci�sions, je peux les prendre moi�même“, după cum spunea.

De ce îți place să faci filme?

În momentul de față e destul degreu să fac filme, deoarece nu preaobțin finanțare. Și filmul de debut,și Prințul au fost reali zate în regimindependent, fără finanțare pu�blică. Prin urmare, a fost de fie�care dată un proces lung șicomplicat. Au fost niște experiențegrele, care m�au învă țat mult șicare m�au ajutat să evoluez. Credcă asta îmi place cel mai mult.

Iar cel mai puțin îmi placemomentul de acum, de la pre�mieră, când filmul este gata și mădespart de el. Săptămâna trecută,când mă întorceam la Bucureștidupă avanpremiera de la SfântuGheorghe, am devenit sentimen�tală. Am simțit că las în spate Co�vasna, unde am petrecut anultrecut împreună cu Iris „o vară deneuitat“. Și mi�am închipuit că osă mă mai întorc doar la bătrâ nețeși o să�l găsesc acolo pe László,

care va fi la fel de tânăr și de fru�mos. Și caii, și câinele, și pisica Pa�nika vor fi tot acolo.

Ce film făcut de altcineva ți-ar fiplăcut să-l fi regizat?

Multe, așa că o să�l pomenescdoar pe ultimul văzut: Diaman�tino, de Gabriel Abrantes și Da�niel Schmidt.

Unde ai găsit casa aia superbă încare stau cei trei prieteni? De cea fost important să filmezi în ea?

Casa aparține prietenei mele dincopilărie, Ilinca Nanoveanu. S�animerit ca ea să plece din casa pă�rintească în perioada în care noiam început filmările. Mă bucur căam reușit să o imortalizez în filmînainte să fie înstrăinată. MamaIlincăi, Sanda Aronescu, a fost jur�nalistă și traducătoare, printrealții, și a lui Vladimir Nabokov –unul dintre scriitorii mei preferați(și ai lui Iris). În scenariu exista olungă scenă în care Iris vorbea cuscriitorul maghiar despre Ada sauardoarea. Nimic nu e întâmplător. 

N�am avut scenograf, dinlipsă de buget, așa că de scenogra�fie m�am ocupat eu împreună cuechipa. Pentru interioarele dinBucurești m�a ajutat tata, iar oparte din obiectele din casa Ilin�căi au fost împrumutate cu gene�rozitate de Anticariatul Unu. 

O să citez din chestionarul dinmanualul de regie pe care îlpomenești discret-ironic în film:Crezi că Dumnezeu îi iubeștenumai pe anumiți oameni sau pe toți oamenii?

O să�ți răspund cu o replică dinscenariu care nu a mai intrat înfilm: „Cred că Împărăția Ceruriloreste cea mai frumoasă idee care aapărut vreodată. Cine a spus vreo�dată ceva mai frumos de atât? Căe în noi? Nimeni. Doar că nureușim s�o găsim din cauză căsuntem prea proști și prea lipsițide imaginație“. SDC

8ANUL XIV NR. 615

15 – 21 SEPTEMBRIE 2018interviu www.suplimentuldecultura.ro

UN FILM PENTRU PRIETENI

Ana Lungu: „E ca și cum în loc de o singurăminte, cea a regizorului, am câștigat mai multe“Al treilea lungmetraj, Un prinț și jumătate, al Anei Lungu după Burtabalenei (coregizat cu Ana Szel) și Autoportretul unei fete cuminți epovestea a trei prieteni – o actriță (regizoarea de teatru Iris Spiridon),un actor (István Téglás) și un agent imobiliar (Marius Manole) carelocuiesc împreună. Accentul e pus pe actriță, care trece printr-un

doliu după un fost iubit, deși visează la un scriitor maghiar care pareîncarnarea bărbatului perfect. Printr-un reglaj fin între realitate șificțiune, obținut prin colaborarea întregii echipe, acest mic film cumajuscule aduce un aer relaxat și elegant într-o cinematografiepreocupată de teme mari. Ana Lungu ne spune mai multe.

Un prinț și jumătate (pe ecrane din 7 septembrie 2018)

Regia: Ana LunguScenariul: Ana Lungu și Iris Spiridon

Imaginea: Luchian CiobanuMontajul: Dana Bunescu

Cu: Iris Spiridon, Marius Manole, István Téglás, László Mátray, Emilian Oprea,George Gâdei, Răzvan Krem Alexe, Radu Afrim, Răzvan Mazilu

© D

aria

Tuc

ă

9ANUL XIV NR. 61515 – 21 SEPTEMBRIE 2018 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

AMINTIRI PENTRU VIITOR. S-AU LANSAT FUNDAȚIA9 ȘI FONDUL DE CINEMA „LUCIAN PINTILIE“

Corina Șuteu: „LucianPintilie era un extraordinarprofesor de libertate“În această vară s�a lansatFundația9, inițiativă nonprofitcare are printre parteneriifondatori BRD Groupe SociétéGénérale și care își propune săsusțină liderii și proiectele noiigenerații de creatori și educatori.Primul proiect al fundației e Fon �dul de Cinema „Lucian Pintilie“,gândit să onoreze memoria ma �relui cineast și să sprijine filmelede autor, semnate de regizoriromâni aflați la debut. Primiibeneficiari sunt Cristi Iftime,Anghel Damian și Bogdan Mu �reșanu, care au primit câte 20.000de euro pentru noile lor proiecte.Corina Șuteu, membră în board�ul fundației, ne spune mai multe.

IULIA BLAGA

Cum a apărut acest fond de cinema?

Fondul de Cinema „Lucian Pinti�lie“ e un program de susținere fi�nanciară care s�a născut la scurttimp după dispariția marelui re�gizor, la propunerea mea, în cali�tatea de membră a boarduluiFundația9. Mi s�a părut că e oca�zia ideală de a păstra și onora me�moria artistului, prin lansareaunui fond alternativ de cinemadedicat în mod special autorilor�regizori . În același timp, sper, ală�turi de echipa Fundației9 și deceilalți colegi din board, că vomreuși să participăm și la conserva�rea, distribuirea și perenizareaoperei cinematografice a lui Lu�cian Pintilie. Facem asta atât derar și de ineficient, din păcate.

Care va fi regularitatea acordăriiacestor ajutoare bănești și cum

se face selecția proiectelor?

Deocamdată, împreună cu mem�brii board�ului, cu BRD și cuechipa fundației, lucrăm la clari�ficarea metodologiei pentru anulviitor. Intenționăm să acordămaceste granturi și să organizămevenimente anual, dar va depindefoarte mult de cum anume se vadesena, în timp, profilul fondului,la ce concluzii vom ajunge dupăacordarea primelor trei granturipentru filme scurte, ce tip de an�vergură financiară va avea pro�gramul în 2019. Toate acesteasunt, deocamdată, în discuție.

În ce stadiu trebuie să fie unproiect ca să devină eligibil –dezvoltare, producție saupostproducție?

Problema eligibilității se va puneîn momentul în care vom ști de cesume beneficiem. Sperăm ca șialți parteneri privați să se ni ală�ture și să creștem în timp acestfond dedicat cinematografiei deautor.  Intenția inițială a fost săsprijinim, generic, debuturi sauautori pe al căror talent pariem. 

Arta nu e o știință exactă și ,din păcate, constat că suntem dince în ce mai supuși unor „rețete“creative, în loc să întreținemspațiul de laborator critic de careorice căutare în artă are cu adevă�rat nevoie. Intenția fondului e dea reda autorilor o formă de liber�tate materială pe care adminis �trația publică, prin regulile ei, nuo poate da. Până la urmă, orice ar�tist e condiționat de resurse, mai

ales în lumea de azi, unde ierarhiilese decid în mare parte în funcțiede apartenența la grupuri de inte�rese (profesionale, economice,politice etc.) sau de piață. Ce li�bertate de creație mai poate existaîn aceste condiții?! Iată miza Fon�dului Pintilie. Până la urmă, ori�cât de modest va fi, fondul va oferio șansă de a experimenta, în liber�tate, creatorilor talentați.

Nu am stabilit pentru viitor,încă, dacă vom susține scurt saulungmetraje – din nou, va fi vorbadespre ce buget total vom avea ladispoziție și asta va fi mult mai clarîn luna noiembrie a acestui an, pen�tru 2019. Grantul se adresează au�torilor, așa încât ei vor decide cumîl vor aloca. Nu cred că vom face un„open call“, după modelul concur�surilor de scenarii al instituțiilorpublice, dar va exista un proces deselecție comunicat transparent.

Sunt și alte activități legate decinema pe care fondul le are învedere pentru perioada urmă-toare?

Da, intenționăm să realizăm celpuțin un eveniment care să îl ce�lebreze pe Lucian Pintilie.

Ce șanse sunt să apară și altefonduri private de finanțare încondițiile în care toată lumeastă după concursul organizat de Centrul Național al Cinema-tografiei?

Mici, deoarece sistemul românescnu încurajează inițiativa și e ostilunor demersuri care nu servescinterese individuale imediate – eo concluzie tristă la care am ajunsdupă mandatul de ministru alCulturii, în 2016. Dar, în timp, credcă alte fonduri private vor apărea,sperăm și Fondul „Lucian Pintilie“să fie un model în acest sens.

Ca fost ministru al Culturii carea încercat să provoace o refor-mă în cinematografie, cumapreciați actuala stare de lu-cruri?

Ca fost ministru al Culturii, aș spuneurmătoarele: oricât de mult m�ammobilizat în timpul mandatului, în

opt luni nu se poate face o reformăcare să reziste, și din acest punctde vedere am fost idealistă. Inerțiagrupurilor de interese din cinema�tografie e foarte mare și, din nou,atunci când e vorba despre resursafinanciară, orice demers vizionar,durabil, care cere schimbări de ati�tudine și abordări mai generoase,devine irelevant pentru grupulcare are acces la aceste resurse.Asta nu are legătură cu ge �nerațiile, cu stilul artistic sau cuaparte nența sau nu la „Noul Val“.În fine, ca peste tot în sistemulcultural din România, abordareaetică, principială, e fie foarteslabă, fie inexistentă. Și traficulde influență domnește. Așadar,actuala stare de lucruri esteoglinda reală, neprefăcută, a va�lorilor și practicilor co munitățiicinematografice.

V-a surprins că un guvern fărăpreocupări culturale decide săacorde facilități fiscale pentruproducțiile internaționale carese filmează în România? Areacest sistem șanse săfuncționeze?

Facilitatea fiscală acordată printax incentives are legătură cufinanțele și cu economia în primulrând. Cinematografia profită, da!Guvernul actual a răspuns unorsolicitări și lobby�uri interne și ex�terne, și a făcut foarte bine. În fine,avem și noi tax incentives. Sper săfuncționeze, fiindcă și asta de�pinde de cum vor fi făcute până lacapăt lucrurile. Și eu am încercatsă trec această hotărâre de guvern,dar nu am reușit.

În fotografia pe care o publicămși noi sunteți alături de Lucian

Pintilie. Mai țineți minte mo-mentul respectiv?

Era imediat după Revoluție, abiaîncepusem să lucrez la UNITER șieram acasă la Atașatul Cultural alFranței, doamna Chantal ColleuDumond, iar fostul meu soț, SorinLupșa, a imortalizat momentul încare Sanda Manu mi�l prezentape Pintilie. Foarte inspirat! Apoiam avut întâlniri legate de diverseproiecte la care eu lucram, dar decunoscut cu adevărat l�am cunos�cut pe Lucian Pintilie în 2012, cuprilejul retrospectivei de la NewYork, de la MoMa, organizată îm�preună cu Larry Kardish și MihaiChirilov, apoi am fost în con�stantă legătură cu el și cu Marie�France Ionesco. Îi vizitam, mer� geam împreună la spectacole,ieșeam la masă – am fost cât amputut apropiată în perioada finală,o perioadă foarte, foarte grea șifoarte delicată. Personalitatea luiera intactă – un spirit lucid, plin deumor necruțător și, în același timp,plin de înțelegere pentru om. Darorice aș spune este banal. Ce îmiplăcea la el era prezența, pur șisimplu prezența. Atenția, intensi�tatea cu care era acolo.

Care e cea mai pregnantă amin-tire cu Lucian Pintilie?

Am câteva amintiri extrem de preg�nante, dar ceea ce aș spune e că, la16 ani, când am văzut Reconstitui�rea, în comunism, am înțeles ceva cenimeni nu putea să îmi explice încuvinte:ce brutal și ce închis era sis�temul în care trăiam și cât de ucigașera – ca toate sistemele în care nuexistă libertate, ci doar control și do�minare. Pintilie era un extraordinarprofesor de libertate, iar asta efoarte rar și extrem de prețios. SDC

© L

ucie

n Sa

mah

a

De la stînga la dreapta: Corina Șuteu, Sanda Manu, Lucian Pintilie (arhiva personală a Corinei Șuteu)

© S

ori

n Lu

pșa

10ANUL XIV NR. 615

15 – 21 SEPTEMBRIE 2018carte www.suplimentuldecultura.ro

Premiul acordat de Societatea„Franz Kafka“ se acordă, potrivitmotivației oficiale, pentrucalitatea și exclusivitatea opereiartistice, pentru caracterul eiumanist și pentru contribuția latoleranța religioasă, naționalăsau culturală și, de asemenea,pentru caracterul ei atemporal,existențial și relevanțatransistorică.

CĂTĂLIN CONSTANTINESCU

Într�adevăr, scrierile lui YanLianke funcționează ca mărturiiale unei conștiințe critice foarteprezente care semnalează lumii oserie de evoluții și momenteexcepționale ale Chinei postbe�lice. De pildă, prin intermediulalegoriei istorice, Yan denunțăfără milă în Săruturile lui Lenin(2004) corupția și febra financiar�capitalistă de după Deng Xiao�ping și din anii ’90. În Bucurați�văde viață (2004, ediția româneascăîn 2013) straniul și absurdul com�pletează o poveste despre naturaumană și provocările comunis�mului în zona muntoasă Balou,unde pentru a supraviețui unuiviscol în plină vară sătenii aleg săcumpere trupul îmbălsămat al luiLenin pentru a�l transforma înobiectiv turistic, iar ca să adunebanii necesari pornesc într�oaventură grotescă. Ding visează(2006, ediția românească în 2015)conține istoria plină de umornegru a satului Ding, din provin�cia Henan, marcat de epidemia deSIDA din anii ’90. În fine, În slujbapoporului (2005, tradusă la Edi�tura Polirom, 2010) este titlul carea atras interzicerea autorului decătre cenzura comunistă, pentru„atingeri aduse memoriei“ lui MaoZedung și Armatei de Eliberare aPoporului, fiind o satiră sub man�taua unei povești de dragoste laadresa cultului personalității șirevoluției culturale, parodiind ce�lebra lozincă a lui Mao. Desigur,

așteptăm și traducerea Celorpatru cărți, un roman complexscris în doi ani și gândit timp de20 ani, care de asemenea a fost in�terzis în China, deoarece este ocronică acidă și lucidă, sub formaa patru povești întrețesute, a pe�rioadei 1958�1962. Motivația per�manentă a lui Yan a constituit�olupta împotriva uitării instru�mentate de regimul comunistprin manipulare, rescrierea isto�riei și literaturii și, desigur, lagărede reeducare.

CHINA CONTEMPORANĂ –DEZVOLTATĂ, DAR MUTILATĂ

Scriitor format la școala de partid,urmând până în 1991 cursurile In�stitutului de Artă al Armatei Eli�berării (după ce absolvise în 1978științele politice și pedagogia laUniversitatea din Henan), YanLianke este un scriitor�modelpentru credința în puterea trans�formatoare și revelatoare a litera�turii: a ales să scrie pentru a facelumină în întunericul originalu�lui comunism chinez. Experiențapersonală bine rememorată a ani�lor ’50 și ’60, când instaurarea co�munismului a fost dublată defoametea căreia i�au căzut victime30 milioane de suflete, a fun c ți o �nat în mod sigur ca un catalizator.Realismul promovat de ideolo�giile culturale și politice și�augăsit în Yan un adept activ și pro�lific, iar în centrul acestuia a pla�sat țăranul chinez și toate istoriilesale posibile în anii postbelici.

Întunericul ca metaforă esteomniprezent în narațiunile auto�rului chinez. Lumea lui Xianyedin nuvela Zile, luni, ani esteamenințată și ea de „întunericulcare acoperă totul“, pe fundalulunei secete. Întunericul, la Yan,înseamnă mai mult decât absențaluminii, reprezintă destinul popo�rului chinez, după cum mărtu �risește el însuși în câteva dintrearticolele sale. China de astăzi numai e China copilăriei sale, căci

acum problema alimentației esteuna rezolvată, ca și cea a hainelorsau a banilor. În termenii lui Yan,aceasta rezolvare echivalează cu„o rază de lumină“ în istoria Chi�nei, însă toată țara e traversată de„o umbră lungă“. Corupția, absur�ditatea, chiar dezordinea și hao�sul caracterizează China contem� porană, dezvoltată, dar mutilată,deoarece a renunțat gradual lamorală și la respectul pentru ceeace este mai uman. Yan este obse�dat de imaginea unei țări cuprin �se de tristețe, care parcă așteaptăsă se întâmple ceva îngrozitor. Deaceea apelează în ficțiunile sale lasupratema secetei sau la cea aepidemiei – imagini ale apocalip�sei, ale sfârșitului. Molima decare suferă societatea chineză oreprezintă banii, care au luatlocul atât socialismului, cât și ca�pitalismului, ducând la abando�narea oricărei idei de demnitateumană. Prin textele sale, el își în�treabă contemporanii care esteprețul pe care�l vor plăti pentrurenunțarea la democrație, liber�tate, lege și morală.

Misiunea scriitorului, potrivitlui Yan Lianke, este aceea de aaduce lumină într�o lume a întu�nericului. Dezicându�se de propa�ganda pentru care fusese educat,el simte că i�a fost hărăzit să per�ceapă întunericul. A declarat cuhotărâre, sub propria�i semnă�tură, în „The New York Times“(Finding Light in China’s Dar�kness, 23 octombrie 2014): „Isearch for love, goodness and aperpetually beating heart“. IarZile, luni, ani este o ilustrare pil�duitoare a crezului său, vorbinddespre iubire, bunătate, viață.

ESTE UN PERSONAJEXEMPLAR, MITIC

Zile, luni, ani reprezintă (încă) unprilej potrivit pentru a descopericaracterul atemporal și umanistal scrierilor lui Yan Lianke. Zile,luni, ani poate fi considerată o

nuvelă „beckettiană“ – căci are unnumăr minimal de personaje(Xianye, zis „Strămoșul“, și câinelesău, pe nume „Orbul“) –, invi�tându�ne să fim martorii înțelepțiai poveștii singurului lujer de po�rumb care a supraviețuit unei se�cete nemaiîntâlnite în zona mun� toasă Balou. Caracterul neobiș �nuit, excepțional, al secetei esteanunțat încă din prima propozițiecu care își începe Yan Liankenarațiunea: „În anul acela, arșițace dura de o veșnicie părea să mis�tuie timpul însuși [subl.n.], prefă�când ani și luni întregi în cenușă,iar dacă încercai să strângi ziua înmână, simțeai cum îți pârjoleștepodul palmei cu jarul aprins“.

Mai importante decât puți �nele aventuri narate (confrunta�rea cu haita de lupi sau cuin vaziile șobolanilor, care devinmai apoi sursă de hrană) suntmeditațiile individului forțat însingurătate să�și asume responsa�bilitatea față de propria soartă:„Oricum ar fi, tot mă paște moar�tea, prefer s�o aștept în sat. Și auplecat atunci sătenii. [...] Cândorizontul privirii i s�a golit, a auzitscrâșnetul singurătății dezolantezgâriindu�i inima. În clipa aceea aînceput a tremura din tot trupul,dându�și seama că în întregul sat,pe întregul munte, nu mai rămă�sese decât el, un moșneag în vâr�stă de șaptezeci și doi de ani. Și�asimțit deodată sufletul cuprins cutotul de o vastă pustietate. Singu�rătatea și dezolarea au prins rădă�cini în întreaga sa făptură ase� meni toamnei târzii ce se pogoarăca din senin“. Xianye dovedește oextraordinară tărie de caracter șiluptă zilnic pentru ca într�o bunăzi să rodească unicul lujer de po�rumb. Sigur că este un personajexemplar, mitic, întâlnit în toatetradițiile populare: „La bătrânețenu mai trăiești decât pentru unpom, pentru o plantă sau pentruo grămadă de nepoți. La urmaurmei însă tot e mai bine sătrăiești decât să fii mort“.

În final povestea își dezvăluiesemnificația profundă. Săteniiîntorși în sat i�au găsit morți peXianye și pe Orb și i�au înmor�mântat. Din lujerul de porumbcare se copsese au rupt știuletelemare și gras, dar au găsit numaișapte boabe sănătoase. După ce aurisipit proviziile aduse cu ei, fărăsă mai poată semăna porumb, să�tenii au decis să ia din nou caleapribegiei. Cu niște excepții: „Numai rămăseseră decât șaptebărbați din șapte gospodării alecomunei. Erau cu toții tineri șivânjoși. Pe pământul brun de peșapte culmi, pe șapte ogoare ce nuse învecinau, au încropit șapte co�libe. Sub razele ascuțite și aprigeale soarelui ce luminau neobositdeasupra capetelor, au semănatșapte lujeri de porumb verzi șigingași și catifelați“.

Așadar, efortul unui singurindivid, confruntat cu provocărilecataclismelor naturale, dar nunumai, poate da sens unui loc,unei întregi comunități. Ca într�opoveste exemplară împotriva ui�tării. SDC

Yan Lianke, Zile, luni, ani, traduceredin limba chineză și note de IrinaIvașcu, Editura Polirom, 2018

Povești împotriva uitării și a propagandeiYan Lianke este laureat în 2014 al Premiului „Franz Kafka“, un premiu câștigat, printre alții,

de Haruki Murakami, Vàclav Havel, Philip Roth, Peter Handke, Amos Oz, Elfriede Jelinek,

Péter Nádas, Claudio Magris sau Margaret Atwood.

11ANUL XIV NR. 61515 – 21 SEPTEMBRIE 2018 călătorii

www.suplimentuldecultura.ro

PLAJA NICOLINA. UN FENOMEN SOCIAL PE CALE DE DISPARIȚIE

Universalitatea nuditățiiDESIRÉE HALASEH

Am petrecut vara la Iași. Toatăvara, să fiu mai exactă. Deși o ast�fel de perspectivă mi�ar fi dat fioriîn prealabil, retrospectiva nu echiar așa de sumbră. Dimpotrivă.

În urmă cu câteva zile, între o pauzăde curățat copacii și tăiat trandafiriidin grădină mi�am dat seama căexistă un loc în Iași unde nu am maifost de ani de zile. La plaja Purcica.Știu, știu care vor fi reacțiile, darrăbdare încă vreo câteva rânduri.Am fost și eu de cealaltă parte a ba�ricadei pudibonzilor care refuză cuobstinație să se expună, să se perpe�lească pe o parte și pe alta până cenu mai există mare diferență întrepropria piele și cea a unei tobe afri�cane bine încinse de mâinile unuipercuționist vivace.

Mi�am făcut rapid bagajul, cuun cearșaf, o sticlă cu apă, o carte,și cam atât și am descins în forță,grăbită să prind măcar un pic dinultravioletele de amiază. Pentru10 lei am primit două bilete, unulpentru plajă și altul pentru nămol.

CONCENTRAȚIE DE SULF MAI MARE DECÂTIZVOARELE DE LA BĂILEHERCULANE

Un pic de istorie. Băile Nicolinaau apărut în jurul anului 1950,după ce Comitetul Geologic dinBucurești a făcut un foraj ce a scosla suprafață apă clorosodică ter�mală care forma un nămol negru.Cu timpul s�au descoperit pro �

prietățile puternic sulfuroase aleizvorului din Nicolina și în jurulsău s�a construit o bază balnearăde tratament ambulatoriu.

Baza de tratament a Spitalu�lui de Recuperare Nicolina oferă ogamă largă de proceduri, avândsaună proprie de apă mineralăsulfuroasă, cu concentrație de sulfmai mare decât izvoarele de laBăile Herculane.

Dispune de piscine cu apă sul�furoasă, piscină pentru înot tera�peutic (cea mai mare din Iași pânăîn prezent), sectorul de hidroter�moterapie cu băi de plante, băigalvanice, du șuri sub acvale, ja�cuzzi, saună, sectorul de fiziotera�pie, electrote rapie, aerosoli șima saj, săli de kinetoterapie. Secto�rul de tratament a fost încadrat latoate nivelurile de personal despecialitate: profesori de culturăfizică medicală, asistenți kineto �terapeuți, maseuri, dar și specialiști

în electrofizioterapie și explorărifunc ționale.

Pășesc în altă lume. O marede femei, de toate vârstele. Toateroiesc în jurul plajei cu nisipauriu, a dușurilor cu sulf și a ma�gazinului cu de toate din colț. Mu�zica nu mai sună în boxe și în aerplutește un miros metalic, ascuțitși foarte distinct. Înaintez cătreceea ce odată fusese bazinul cunămol. La fiecare pas e un alt corpîntins la soare, cameleonic, mas�cat de stratul argilos ce îl acoperăîn totalitate. Cu ochii închiși, seconfundă cu pământul pătat, cră�pat de lut.

O SUTĂ DE CORPURI LĂSATE LA USCAT, CUȘOLDURI LATE ȘI SÂNICONSUMAȚI

Fac un slalom grațios, îmi așezcearșaful strategic, mă strecor din

rochie și rămân în costum de baie.Deja simt o pereche de ochicircumspecți – e nouă aici. Astanu mă intimidează câtuși de puținși parcurg calea spre cele douăgăleți de vis pline ochi de nămolbinefăcător. Câteva femei se ajută,aici în spate puțin, eu am uitat săprezint biletul, încă o tură printrestatuile vii și înapoi.

O pată, încă una, senzația efantastică, mâna îmi alunecărapid pe un picior și apoi pe altul,pe mâini, între degete, pe gât și,bang!, sunt în ghițită de marea defemei. O sută de corpuri lăsate lauscat, cu șolduri late și sâniconsumați, spinări aplecate și va�luri de riduri și falduri, un șir dar�winian al fe minității românești.

Ochii mi se învârt într�un ca�leidoscop de forme, îmi râd în si �ne – credeai oare în tinerețe fărăbătrânețe și viață fără de moarte?Aici e trecutul, prezentul și viitorul

propriului meu corp, îi văd evo �luția de la primii muguri, prin treavalanșe hormonale și cataclismeemoționale, de la slab la puțincam mult, de la prima urmă deportocală pe coapsa stângă la adoua vergetură de pe dreapta. Darfemeile mă primesc între ele și nuîmi judecă privirea curioasă, unelerâd cu toată gura, altele fumeazătacticos, unele se spală în grabă, al�tele schimbă numere de telefon șifac trafic cu infor mații privind ma�seuze experte care cer puțin șistau mult, nu uită de glezne și sedeplasează la domiciliul clientu�lui. Se vor bește despre nămolul dela Herculane, prețul la o ședință dekineto, cum să te apuci de fumat –îmi place să pufăi, ce să fac, ter�min treaba, pufăi, mă reapuc detreabă și tot așa.

FĂRĂ HAINE NIMENI NU E NIMENI ȘI TOATĂ LUMEA E TOATĂ LUMEA

Diferențele se estompează și ba�rierele sociale cad în favoareanoastră. A comunității de femeidin Iași. Asist la un tip de camara�derie a unui grup divers, cu vârstecuprinse între 20 și 85+, adunatîntr�un spațiu public pentru a so�cializa liber. E reconfortant să știică mai există un astfel de loc într�ocultură puternic individualizatăprecum a noastră, un loc unde tepoți simți inclus fără să fii judecatdupă aparențe, un loc în carechiar și cele mai conservatoaredintre noi pot uita de ierarhii șistandarde sociale.

Spațiile exclusiv segregate înfuncție de gen sunt rare, dar valo�roase în cultura română. Ele re�prezintă definiția principiilor denediscriminare despre care vor�bim atât de mult, dar în legăturăcu care facem atât de puțin. Înceea ce mă privește, ca individprofund introvertit, îmi dă șansasă ies din zona de confort, dar pemăsură ce o fac îmi dau seama căspațiul privat e ceea ce alieneazădin ce în ce mai mult, iar spațiilepublice, corect folosite, sunt tera�pie și alean tuturor durerilorfemeiești mai mici sau mai mari.

Așa că du�te la plajă, stai devorbă, ascultă și dă mai de�parte. SDC

12ANUL XIV NR. 615

15 – 21 SEPTEMBRIE 2018avanpremieră www.suplimentuldecultura.ro

Kocsis Francisko – Unroman într-o gară mică

– FRAGMENT –

Peter Halmer a devenit pacientullui Freud la puțină vreme după cea avut loc accidentul. Din relata�rea de nici nu mai știa câte ori re�luată a profesorului, pentru aașeza toate amănuntele la locullor, știa pe dinafară cum s�au în�tâmplat evenimentele, deși el nuavea în minte o reprezentare a lordobândită personal în momentulderulării, ci filmul cu secvențe înordinea pe care a stabilit�o profe�sorul, nu singur însă, ci cu ajuto�rul martorilor care au văzut totulde aproape.

Concret, în urmă cu cele șaseluni scurse de atunci, lucrurile s�au petrecut în succesiunea ur�mătoare: Halmer se afla în trenulcare venea de la Budapesta laViena și intra în gară la ora șapteseara. Fiind abia la începutul luimartie, la capătul unei ierni foarteaspre, încă era destul de rece, iarînserarea și vântul accentuau șimai mult senzația de frig. Locomo�tivele suflau aburi groși și�i acope�reau cu totul pe oamenii careașteptau pe peroane sosirea călă�torilor ori erau ei înșiși călători în

așteptarea trenului care să�i ducăla treburile lor. Când trenul de laBudapesta a intrat în gară și înce�tinea ca să tragă vagoanele îndreptul peroanelor largi, un călă�tor mai nerăbdător stătea cu o va�liză în mână pe scara vagonului,gata să pună piciorul pe betonulcu marginea vopsită cu var de în�dată ce alunecarea se apropia deoprire. N�a luat însă în seamă cănorii imenși de aburi care au scăl�dat peroanele s�au condensat pebetonul rece și s�a produs o poj �ghiță, o pieliță subțire de gheață.Când a sărit pe alu necușul perfid,călătorul a alunecat instantaneu,și�a aruncat amândouă brațeleîna inte, a scăpat valiza, care s�aoprit în mijlocul liniei libere dealături, și s�a izbit puternic cucapul de peron. Lovitura a fostatât de răsunătoare, încât s�aauzit terifiant de distinct în scâr �țâitul strident al saboților ce seîncleștau pe roți în momentul frâ�nării finale. Mușchii i s�au destinsbrusc și corpul s�a lungit pe josfără vlagă. Când trenul s�a oprit,conductorul și un impiegat demișcare au fugit înspre el; din va�gonul cu care a călătorit și celcăzut au început să coboare cu

prudență oamenii, peronul înce�pea să se umple, în timp ce impie�gatul striga spre clădirea gării săfie chemat sanitarul și mai chemape cineva să�i ajute să�l ridice deacolo și să�l scoată de pe peron. Înîmbulzeala care s�a produs, mulțicălători neștiind ce s�a întâmplat,l�au ridicat și l�au evacuat încetspre băncile de sub copertina dinfața clădirii, câțiva călători, careau înțeles ce s�a petrecut, gră�bindu�se să le dea ajutor. Pentruînceput l�au întins pe o bancă,apoi prin mulțime și�a făcut loc șisanitarul căilor ferate și l�a apu�cat de braț, ca să�i ia pulsul. Oclipă, de o imprecizabilă lungime,părea că se lasă o tăcere de dințistrânși, deși călătorii continuausă se îndrepte spre ieșire; numaiîn preajma lor s�a suspendatparcă timpul, numai între ei s�aașternut tăcerea deplină, s�au în�trerupt respirațiile și s�au tensio�nat nervii până la limita dincolode care ar fi putut să plesnească.

— N�are puls... Nu�l simt... Cedracu’ a făcut? spuse, în sfârșit,sanitarul.

— A sărit înainte de oprire, s�a lovit cu capul de beton... A sunatca un pietroi, spuse conductorul.

— Ce�o fi avut în minte? Undese grăbea?

— A ajuns repede, se pare,dacă va fi cine să�l întâmpine,spuse impiegatul cu glas hârâit șiton răutăcios.

— Totdeauna e cineva acolo...Și sus, și jos..., spuse și sanitarulîncercând să se elibereze de ten�siunea momentului.

— Ar trebui să�i aducem valiza,a căzut între linii. Poate îl așteaptăcineva... Numai să se scur gă lumea,poate se interesează cineva... Măduc după valiză.

Conductorul a ieșit din cerculde oameni care s�au strâns curioșiîn jurul lor și s�a îndreptat sprelocul accidentului. Văzuse bineunde a căzut valiza călătorului, seîndreptă hotărât spre locul știut.Dar valiza nu se afla acolo, oa�meni nu mai erau decât vreo

câțiva dintre ultimii care coborâ�seră din vagoane și înaintau încet,precauți, pe peronul cu pojghițaalunecoasă. Se uită în dreapta, înstânga, se uită și de�a lungul pe�ronului, crezând că vreunul din�tre călători a ridicat�o dintre șineși a pus�o undeva la vedere, darnu o zărea nicăieri. Surprins șiplin de năduf, se întoarse la bancape care se afla întins tânărul, ve�gheat acum numai de sanitar, im�piegat și două perechi de oamenide vârstă mijlocie care încă întâr�ziau, nevrând să plece parcă în�ainte de a afla ce se va alege debietul tânăr.

— Nu�i... N�o mai găsesc, o filuat�o cineva... Sper c�a dus�o labagaje pierdute...

— Așa de repede ? s�a miratimpiegatul. N�aș crede...

— Nu cumva crezi că a furat�ocineva ?

— Mai degrabă. Poate ar tre�bui să�i spunem jandarmului săarunce repede o privire prinpreajmă. Poate o găsim. Du�te să�i spui. Întreabă și la bagaje...

— Ăsta nu mai suflă... N�arepuls... Dar nici nu se răcește încă,spuse sanitarul. Uită�te ce roșu�i

în obraji, zici că de�abia a ieșit laplimbare și l�a pișcat vântul. Teaștepți să se ridice�n fund și să�țipovestească ce�a visat. Și degeteleîi sunt calde. Tare ciudat... SDC

„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment

din volumul Un roman într-o gară mică, de Kocsis Francisko,

care va apărea în curând în colecția „Ego. Proză“ a Editurii Polirom.

CARTEA

Un pilot zboară opt sute de kilometri, pe timp de noapte,riscându-și viaţa, pentru a-l „răpi“ pe fratele său din Româniaajunsă în mâinile comuniștilor. Mama lor, fostă baroneasă,imobilizată în scaun cu rotile în urma unui accident, rămâne să-și sfârșească zilele în singurătate după plecarea celor doi fii șidupă ce averea îi este confiscată. Galaga, fostul paznic de noapteal satului, nu-și poate șterge din minte o întâmplare de demult,când un dulău uriaș, ca o nălucă albă, l-a atacat și i-a sfâșiat pulpa.A reușit să se salveze după ce l-a rănit la gură cu cosorul, dar aremereu în faţa ochilor chipul lui Ilie, care după noaptea aceea aapărut cu obrazul parcă tăiat. După ce cade pe peronul gării dinViena, Peter Halmer pare să-și fi pierdut memoria. Ajuns la spital,îi trezește interesul lui Freud, pentru că, deși nu știe cum îlcheamă și de unde vine, vorbește perfect mai multe limbi. Peterdispare însă după ce bea cu doi bărbaţi care susţin că îi sunt fraţi,lăsându-i medicului său o scrisoare care îl va zgudui. Rurale, ur-bane sau supranaturale, aceste povestiri, alături de altele,formează un mozaic ce readuce la viaţă personaje și întâmplăridin alte vremuri și din alte lumi. SDC

AUTORUL

KOCSIS FRANCISKO (n. 18 ia -nuarie 1955) este poet, proza-tor și traducător. A fost redac-tor-șef adjunct la revista„Vatra“. A colaborat cu diversepublicaţii, printre care „Româ-nia literară“, „Luceafărul“, „Va-tra“, „Observator cultural“,„Orizont“, „Convorbiri literare“,„Poesis“, „Familia“, „Transilva-nia“, „Viaţa românească“. Apublicat mai multe volume depoezii – Umbrela profetului(1998), Oceanul interior (2000),Codul de bare (2002), Alteritatede duminică (2004), Ceva trecepe-aproape (2009), Melancoliiîn formă continuată (2012),Teste de identitate (2015), Oţetde furnici (2016) – și un volumde proză – Plimbări cu Freud(2006). Este prezent în maimulte antologii. SDC

Votul în Senat privind organiza�rea „referendumului pentru re�definirea familiei“, previzibil dealtfel, a adus ceva în plus: reafir�marea neîncrederii în știință șiproferarea unui discurs tipic bigotismului.

Consilierii senatorilor s�au între�cut în a se folosi de credință și religie în compunerea unor dis� cursuri pe care nici măcar Bise�rica Ortodoxă Română nu le mai

folosește în anul de grație 2018.Regele neîncoronat al zilei a fostnimeni altul decât Șerban Nico�lae, senator PSD, jurist cu diplo�mele dobândite la fără frecvență,care a bolborosit ceva despre reg�nurile animal și vegetal, precumși despre „o explozie“ în care el nucrede, căci „o explozie nu a dus ni�ciodată la ceva bun în lumea asta“.

S�a râs mult pe seama negăriiBig Bangului de către Nicolae, iarmeme�le tot circulă de atunci peFacebook, iar cea mai reușită din�tre ele reclamă, în glumă, faptulcă „în România vor ăștia să legali�zeze fizica cuantică!“. Unde�o săajungă țărișoara noastră în ritmulacesta? Nicolae a uitat să ceară ar�derea pe rug a cercetărilor de laCERN, de la Geneva, care au des�coperit „particula lui Dumnezeu“,poate cea mai mare descoperireștiințifică a vremurilor noastre și

care explică de ce există lumeamaterială. Fără „bosonul Higgs“,Șerban Nicolae n�ar fi existat, debună seamă.

În SUA, încălzirea globală,un fapt științific unanim recu�noscut în comunitățile cercetăto�rilor în domeniul climatic, estede ani buni instrumentalizatădin punct de vedere politic. Ad �ministrația Trump a șters cu to �tul de pe site�urile guvernamen� tale toate referirile la fenomen.În Camera Re prezentanților, înCongresul american, parlamen�tarii republicani aduc iarna ză�padă în plen pentru a demonstracă afară încă este foarte frig șiapa încă îngheață. Pe logica luiȘerban Nicolae: „dacă încălzireaglobală ar exista, atunci nu ammai avea iarnă“.

Însă nu știința se află în seco�lul nostru într�o criză, ci mai cu

seamă lumea politică. Nu trebuiesă fii specialist ca să realizezi căniciodată în istoria omenirii nu s�au cheltuit mai multe resurse îndomeniul cercetării și nu s�aufăcut mai multe descoperiri.Transformările la nivel social de�terminate de această a patra re �voluție tehnologică, cea digitală,sunt palpabile și produc efecte,chiar crize.

Una dintre crizele profundela care asistăm este destructura�rea acțiunii politice clasice, aicărei reprezentanți se confruntăcu o criză de legitimitate tot maiprofundă în ochii electoratului,să�i zicem, emancipat și conectatla tot ce se întâmplă în lume. Me�diul politic are o inerție uriașă, oputere relativ redusă la a seadapta. Faptul că la noi și PNL,nu numai PSD, se agață cu putereîn continuare de orice vot ar

putea veni pe linia clasică a cola�borării cu Biserica Ortodoxă Ro�mână are originea tot în crizadescrisă, din incapacitatea de acolecta „eno riași politici“ și dinalte zări decât cele captive și, deregulă, disciplinate.

Privind la tabloul general, așspune că mai degrabă marile cul �te (nu grupurile ultra�radicale)fac eforturi în a se adapta și acapta credincioși și din zone maiemancipate. Negarea principale�lor descoperiri științifice nu semai află în programul clericilor,mai preocupați de a rămâne re �levanți în lumea tehnologizată.Faptul că Șerban Nicolae se ocupăcu negarea Big Bangului nu aratădecât deruta clasei politice. Destulde trist să te trezești într�o lumedin care nu mai înțelegi nimic, așacum s�a trezit domnul senator dela tribuna Parlamentului. SDC

Când politica își bagă coada în știință

13ANUL XIV NR. 61515 – 21 SEPTEMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Asociez toamna cu a�mi revedeacolegii de școală. Colegii erausimpatici, dar nu ne prea inter�sectam în timpul verii, eucreșteam la bloc, ei la bunici, așacă începutul toamnei însemnareînceputul prieteniilor. Cu tim�pul, când vacanța a devenit nu �măr fix de zile de concediu șicolegii o prezență aproape conti�nuă în viață, toamna a căpătat onouă însemnătate, dar nu foartediferită de prima: este momentulcând îmi revăd personajele pre�ferate din seriale și faccunoștință cu altele, noi.

Întotdeauna m�a intrigat organi�zarea serialelor pe sezoane și mo�mentul universal în care încep. Dece toamna? De ce de la finalul luiseptembrie? De ce nu la început?Mult timp am crezut că explicațiaavea legătură cu școala, în mareparte și pentru că o bună bucatădin viață se învârte în jurul aces�tui moment. Explicația este unamai degrabă istorică. La începu�turile televiziunii, primele con�tracte de producție au fost oferitevedetelor radio. Pentru că nu su�portau căldura New Yorkului,acestea își petreceau vara depar te,iar emisiunile radio se închideau.

Când au făcut tranziția spre TV,oamenii de radio și�au păstrataceleași obiceiuri, astfel încât in�trau în pauză de producție dupăluna mai și reîncepeau treaba înseptembrie. Formatul a funcțio natși din cauză că cifrele de audiențăscad dramatic în timpul verii, iar întimpul toamnei, când toată lumease întoarce spre viața obișnuită,atenția este mai crescută. 

Serialele noi încep cu un epi�sod pilot pe care am învățat, întimp, să nu îl folosesc drept riglăde măsură pentru ceea ce va

urma. În episoadele pilot se in �vestește mult, lucrează uneorialtă echipă decât cea care va lucrape parcursul serialului, iar scopullor nu este atât să convingă au �diența, cât să convingă compa�niile de televiziune să investeascăîntr�un întreg sezon. Dintre toateserialele care se lansează, doar35% se vor întinde pe mai mulțiani. Multe sunt anulate chiar îna �inte să își termine povestea dintr�unprim sezon. Gradul ridicat deaban don TV arată cât de dificileste publicul de ghicit, cât de

norocos trebuie să fii pentru a fiexcepția și cum eșecul este o re�gulă inclusiv la case foarte mari. 

În principal, serialele suntanulate din cauză că au cifre deaudiență foarte mici, dar nu acestaeste singurul motiv. Une ori, casade producție refuză să își scadăcosturile de licențiere chiar șidupă ce este evident insuccesul; al�teori, serialul nu are potențial de afi valorificat mai târziu, prin drep�turi de difuzare, ceea ce înseamnăcă nu va mai aduce bani în pluscorporației care îl produce. Cu o

serie de algoritmi, „The Guardian“a calculat și care ar fi durata per�fectă a unui serial:4,36 de sezoane.

De multe ori, moartea unuiserial este bruscă. Televiziuneaanunță, cu vreo câteva episoadeînainte de încheiere, că nu vareînnoi contractul pentru încă unan. De multe ori însă, serialeletrec printr�o moarte anun țată cucel puțin jumătate de an în avans.Este cazul, în acest an, a serialuluimeu preferat – Crazy Ex�Girl�friend, o comedie care foloseșteumorul pentru empatie, niciodatăpentru răutate. Vor mai fi doar 13episoade, nu foarte diferite de ul�timele pagini ale unei cărți ce nuse dorește terminată. Toamnaeste momentul în care încep mul �te lucruri interesante, dar încep șisfârșiturile. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Cum să îți iei la revedere de la un serial

GEORGE ONOFREIDOI-ZECE, PROBĂ!

ANUL XIV NR. 61515 – 21 SEPTEMBRIE 201814

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

organizarea și publicarea celor�lalte texte care alcătuiesc mi�to �logia inventată de scriitorul bri�tanic. Au apărut, astfel, Silmaril�lion, The Book of Unfinished Tales,The History of Middle Earth (în 12volume) și, în ultimii ani, Copii luiHurin și Beren și Luthien, acesteadin urmă fiind două romane baza �te pe cele mai importante legende

inventate de Tolkien. „Pentru co�munitatea fanilor lui Tolkien,The Fall of Gondolin este un soide Sfânt Graal. N�am visat nicio�dată să îl vedem publicat“, spuneShaun Gunner, pre ședintele Tol�kien Society.

Publicarea cărții a venit, într�a �devăr, ca o surpriză după ceChristopher Tolkien, care are 93de ani, anunțase în 2017, că „pro�babil, Beren and Luthien este ul�tima carte din lunga serie de edițiidedicată operei tatălui meu“.

The Fall of Gondolin, a treiamare legendă, este de fapt primultext scris de Tolkien în uriașa luisagă a elfilor și oamenilor. A fost

redactat cel mai probabil în 1916�1917, când autorul era încă înconvalescență după ce s�a îmbol�năvit în tranșeele Primului RăzboiMondial. De�a lungul anilor, el arescris de câteva ori acest text, unadintre versiuni fiind publicată defiul său, Christopher, abia în 1984în Cartea poveștilor neterminatedupă o repovestire a legendei cevamai devreme, în Silmarillion.

În Fall of Gondolin, ChristopherTolkien adună laolaltă toate versiu�nile acestei povești, rămasă nefini�sată, la fel ca multe alte legendescrise de Tolkien, punând punct,probabil definitiv, tuturor poveștilordin Pământul�de�Mijloc. SDC

Amintind de un termen japonez,„tsundoku“ (care se referă la obi�ceiul de a cumpăra cărți ce suntapoi abandonate necitite), „TheIndependent“ publică topurilevolumelor pe care cititorii, de obi�cei, nu mai au răbdare să le par�curgă până la capăt.

Aceste to puri, atrage atențiaautorul articolului, sunt în conti�nuă schimbare, în funcție de mulțifactori. Dar, de exemplu, în 2013,așa cum s�a văzut din analizamembrilor site�ului Goodreads,cele mai mai abandonate cărți dinsecțiunea „Clasici“ au fost:1. Catch�22 de Joseph Heller;

2. Stăpânul inelelor de J.R.R. Tol�kien;3. Ulysses de James Joyce;4. Moby�Dick de Herman Melville;5. Atlas Shrugged de Ayn Rand.

În acest timp, clasamentul ge�neral al celor mai abandonate lec�turi arăta așa:1. The Casual Vacancy de J.K.Rowling;2. 50 de umbre ale lui Grey de E.L.James;3. Mănâncă, roagă�te, iubește deElizabeth Gilbert;4. Fata cu un dragon tatuat deStieg Larsson;5. Wicked de Gregory Maguire.

Pe de altă parte, un profesorde matematică, Jordan Ellenberg,a pus la punct un mod pe jumă�tate serios de a calcula „rata deabandon“, luând în considerarenumărul de pasaje subliniate dela finalul cărților citite pe Kindle.Topul astfel rezultat arăta astfelîn iulie 2014, în Marea Britanie:1. Hard Choices de Hilary Clinton;2. Capital de Thomas Piketty;3. Infinite Jest de David FosterWallace;4. Scurtă istorie a timpului deStephen Hawking;5. Thinking, Fast and Slow de Da�niel Kahneman. SDC

Anul trecut, pe 21 septembrie, s�au împlinit 80 de ani de când apă�rea Hobbitul, prima carte prin carecititorii făceau cunoştinţă cu imen�sul univers imaginat de profesorulJ.R.R. Tolkien. Anul acesta, cercul deînchide odată cu publicarea ultimeicărți scrise de celebrul autor britanic.

Intitulată The Fall of Gondo�lin, cartea prezintă un episod anterior istoriilor din foarte cu �nos � cutele Hobbit și Stăpânulinelelor, căderea și distrugereaunei cetăți mitice a elfilor de cătreMorgoth, stăpânul întunecat că�ruia Sauron de Mordor îi era doarun umil servitor.

Este, de fapt, prima povestedin Pământul�de�Mijloc scrisăvreodată de Tolkien, cu deceniiînainte ca acesta să își imaginezehobbiții sau inelul lui Sauron.

De�a lungul vieții, Tolkien apublicat doar două cărți deficțiune, Hobbitul și Stăpânul ine�lelor. În același timp el a lucrat la

imensa tapiserie a Pământului deMijloc, însă nu a trăit suficientpentru a vedea publicate celelaltelegende. După ce prima carte s�adovedit un mare succes, Tolkien i�a propus editorului său Silmaril�lion, enorma mitologie elfă la carelucra, dar editorul a cerut ferm ocontinuare a Hobbitului. În Fall ofGondolin, este citat schimbulepistolar dintre Tolkien și editor:

„Munca mea la manuscris“,scrie Tolkien despre Stăpânul ine�lelor, „mi�a scăpat de sub controlși a produs un monstru: o povestelungă, complexă, destul de amarăși cam terifiantă pentru copii, carenu este o continuare a Hobbitului,ci a Silmarillionului“. În cele dinurmă, Tolkien a trebuit să se su�pună dorințelor editorului și săabandoneze, temporar, restul le�gendelor Pământului�de�Mijloc.

După moartea sa însă, Chris�topher, fiul și „cel mai dur critic“ allui Tolkien, și�a asumat revizuirea,

Ultima poveste dinPământul-de-Mijloc

Cărțile pe care nimeni nu le termină de citit

ANUL XIV NR. 61515 – 21 SEPTEMBRIE 2018 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Cătălin Constantinescu, Marius Miheț,Cristian Teodo rescu, Bogdan�AlexandruStănescu, Alina Purcaru

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Orașul Nashville, Tennessee, este(re)cunoscut de mulți ani dreptcapitala muzicii country din SUA.Muzicienii care activează acolo nudoar că au abilități lesne de recu�noscut în orice piesă, înregistratăpe disc ori numai cântată în vreunconcert, dar au și o mândrie puter�nică de a fi părtași ai scenei localeși o proclamă în acel stil tipic ame�rican, de�o naivitate impertinentă,sinceră sau jucată.

Așa ceva etalează și muzi can �ții de pe plaiurile noastre, fie eima neliști de fițe ori lăutari auten�tici, cum sunt cei de la Pătroaia,bună oară. Americanilor poți să nule înghiți felul de a fi, mai ales că dela mândrie la aroganță distanțanu�i chiar atât de lungă, nici impo�sibil de parcurs. Nu le poți negaînsă voința de a fi ceea ce și�aupro pus, de a�și depăși condiția, dea scoate din ei chestii aparent im�posibile. Profesionalismul muzi�cienilor originari din/ sau stabi lițiîn Nashville plutește deasupraoricărei îndoieli. Dar asta gene�rează o nivelare calitativ supe�rioară, ce nu de puține ori trezeșteîn sufletul ascultătorului doar unsentiment de ghiftuire, de indige�stie, care dispare lent după au �diție. Sub avalanșa de lucruri binefăcute, ai tendința să te dai de�oparte, nu fiindcă te�ar lovi și răni,ci spre a evita o intoxicație. Ce emult, dăunează. Mie nu prea îmifuncțio nea ză cutia de rezo nanță la

pres tația instrumentiș tilor carecântă orice partitură cu aceeași înde�mânare și acuratețe. Și cu atât maipuțin în genul blues, unde mulți facperfor man ță, deși „nu sunt de acolo“.

Shemekia Copeland a înregis�trat în Nashville cel mai nou discpropriu, al optulea. Născută în NewYork, a fost predestinată, incontes�tabil, cântecului.

Moș te ni rea genetică, alcătui�rea fizică dolofană, vo cea pregnan �tă, edu cația și toată viața dina intesă fie ce este acum au pregătit�opentru co roana simbolică de Regi �nă (și de Mamă) a bluesului. A venitrân dul ei să o poarte, după ce po�doaba fusese la Ida Cox, BessieSmith, Billie Holliday, Koko Taylorsau Aretha Franklin. E o plăcere săasculți cum cântă Shemekia, indi�ferent ce cântă!

Indiferent ce cântă? Ei, mă temcă asta e o exagerare din parteamea. Dar și o dovadă de maximăapreciere pentru vocalista Sheme�kia, căreia nu i�am găsit vreo gre �șeală pe discurile precedente.

America’s Child (2018, Alliga�tor Records) se numește perfec țiu �nea intrată – la startul dat pe 8august – pe locul 3 în clasamentulde specialitate și de referință al re�vistei „Billboard“.

Conține 11 piese, nici unacompusă de Shemekia, care face oreverență memoriei tatălui, chita�ristul Johnny Copeland, creditatca autor al impresionantei și căl�duroasei Promised Myself. Nu�isingura datorie pe care Shemekiao achită față de părinte: fiul ei, năs�cut acum doi ani, poartă numelebunicului. Calitatea de ma mă i�adat Shemekiei o viziune nouă șiproaspătă asupra lumii contem�porane, cu focalizare pe stareaAmericii, evident. Nimic de zis, nicide comentat asupra op țiu nii pen�tru o atitudine ce aduce mai de�grabă a political correctness decâta normalitate liberă. Chiar copertadă senzația de contaminare cu ne�plăcutul sentiment de superiori�tate, pe care dețină torul oricăreiidei fixe îl exhibă fără teamă de ri�dicol. Deoarece, dacă în primelepiese, Ain’t Got Time For Hate șiAmericans, e vorba despre toțiamericanii, a�l pune doar pe unuldintre ei pe copertă este, să zic așa,o inabilitate de comunicare. Păcat,pentru că mesajul întreg e sănătos șidemn de programele politico�socialepro gresiste. Și, complet în descen �den ța „părinților fondatori“ ai SUA,este valabil pentru toate națiile.

Lăsând la o parte aceste che�stiuni, trecătoare ca orice futili�tate umană, să notăm încă o datăla superlativ interpretarea She�mekiei. Care, incredibil, a concer�tat pe 9 septembrie la Focșani,Vrancea! SDC

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

n După ce l�a jucat pe Supermande trei ori în ultimii ani, se pare căactorul Henry Cavill va renunța lacolaborarea cu studiourile War�ner după eșecul negocierii uneiscurte apariții în viitorul filmShazam!. La fel, ultimul interpretal lui Batman, Ben Affleck, pare șiel a renunța la rol.

nPrima înregistrare de studio a luiDavid Bowie (foto sus), de pe vre�mea când artistul avea 16 ani șicânta cu trupa The Konrads, a fostvândută la licitație, în Marea Brita�nie, pentru suma de 39.360 de lire.n Grecia profită de Brexit pentrua cere din nou Angliei restituireamarmurelor Parthenonului dinAtena. Grecia cere inistent retur�narea acestor sculpturi de maibine de trei decenii. „Marmurelelordului Elgin“ au fost aduse înMarea Britanie în 1801 de cătresus�menționatul lord după ceacesta le�a găsit abandonate, ne�glijate și, ocazional, vandalizate deautoritățile otomane care stăpâ�neau Grecia în acea perioadă. „Unfurt“, spun unii, „o salvare“ spunalții, în vreme ce British Museumsusține că „sculpturile sunt pro�prietatea legală a muzeului“.

n Un câștigător al prestigiosulpremiu literar britanic a fost o da �tă decis într�un mod bizar – purși simplu dând cu banul! Asta s�aaflat după ce Booker Prize Foun�dation a dat publicității maimulte interviuri din arhive. Totuls�a întâmplat în 1986, când doidintre cei trei membri ai juriuluinu au putut cădea de acord.Câștigătorul a fost romanul Sa�ville de David Storey.n Membrii Academiei de Filmamericane au anunțat că încă nuvor înființa controversatul „Oscarpentru cel mai popular film“, celpuțin nu pentru ediția din 2019.n „Nu m�am distrat deloc în tur�neul final cu Black Sabbath“,spune Ozzy Osbourne“ (foto jos).Motivul, recunoscut de Ozzy, estecă e prea obișnuit să fie „un artistsolo“. „Am stat cu Sabbath 10 ani,apoi departe de ei 30 de ani. Cu ei,sunt doar vocalistul. Eu, singur, facdoar ce vreau“, explică el. În acelașitimp, Osbourne se declară deran�jat de faptul că oamenii nu înțelegcă pune doar capăt turneelor, nucă se retrage complet din activita�tea muzicală. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Bijuteria bluesului„de la mama lui”

Deci, Filip, fii atent aici. Eu îțispun Filip, fiindcă te respect, eștiditamai comisarul european, ți�airos coatele pe băncile școlii ca săajungi aici, așa că lasă�mă cu Phil.

Plus că țăranii agricultori, ale că �ror interese economice le reprezint,

nu pot avea încredere în cineva cunume prescurtat. Uite, eu m�amgândit, fiindcă ești un băiat simpa�tic, să îți fac niște cadouri. Observcă tu nu mi�ai adus nimic, dar nusunt supărăcios. Îți fac o listă pen�tru data viitoare.

Dă capul încoace. Hai, dă�l în�coace, bre! Așa. Pfii, ce frumușelești, ptiu! Ești bun de parada juni�lor, zău așa. Este o căciulă tra �dițională românească, cu pene depăun. Ia, cântă după mine: tatălmeu în priiiiiiiiimărie avea dreptulca să intre cu căciula�n cap, obiceivechi peeeee moșie! Tatăl tău aveamoșie? Nu contează. Îți stă cadracu’ căciula cu costumul. Nu, nuo dai jos! Am auzit că te doare spa�tele. Ai ridicat saci cu grăunțe?

Îți spun eu ce�ai făcut, ai ieșitîn frig cu spatele gol. Dă jos sa�coul. Dă�l jos acum! Tadaaam!Asta este o bundiță tradiționalăde la noi. Din piele de miel, cu�sută de mână. Cum s�ar spune, ți�am dat miel, tu dă�mi pielea…mă rog, nu știți voi din astea. Iabagă nasul în ea. Bagă acolo, apă�sat! Ei, simți mirosul? E oaianoastră ancestrală, cea care ahrănit poporul român cu multtimp înainte de a se inventa vaca.Uită�te în oglindă. Pfii, ginericăte�am făcut! Cântă după mine:

sunt fetiță cu bun dițăăăăă. Saunu, stai așa: sunt comisar cupieptaaaaaar, Filip Ho gan cel ba�rosan. Hai să facem hora în doi.Dă�mi mânuța.

Mai am un cadou pentru tine,Filip. Tu știi cu ce se apără ciobaniinoștri când dă lupul sau ursul? Știipe naiba. Păi ce, tu crezi că au apa�rat din ăla care electrocutează? Căstă ursul să�i faci tu părul perma�nent? Nu numai că nu stă, dar nicinu fuge. Îți dă brâncă, asta face. Mai

ales dacă te vede cu căciula asta ca�raghioasă. Ciobanii noștri își apărăbruma de avuție cu bota, motivpentru care îți facem cadou una.Tadaaam! Vezi, seamănă cu un bas�ton, dar nu îl folosești fiind că eștiolog, ci ca să ologești ursul saulupul. Lemn tare, fii atent. Hai, nu temai schimonosi, că ți�am dat pestebundiță. Era mai bine dacă veneaursul cu brânca? Ține bățul bine.Acum fă mișcări din alea, ca deninja. Învârte, dom’le, bastonul, eursul la gardul stânei. Ia, toatălumea să strige „ursul, băi“, la două,trei și! Bravo, comisare, ne�ai apăratpe toți! Asta mă duce cu gândul la o poezie. Atenție, Filip, repetă du�pă mine: n�am venit să�ți tulbursomnul… SDC

Daruri

16ANUL XIV NR. 615

15 – 21 SEPTEMBRIE 2018fast food www.suplimentuldecultura.ro

Mărturisesc că nu mi�au plăcut cutotul precedentele ei lungmetrajeBurta balenei (2010, coregizat cuAna Szel) și Autoportretul uneifete cuminți (2015), deși aprecia�sem modul cum împletea realita�tea și ficțiunea. Ce surpriză e, însă,Un prinț și jumătate! Regizoareaa reușit să obțină tonul natural pecare îl căuta și care îi permite sătrateze cu ușurință teme grave.Asta se datorează maturizării ar�tistice, dar și colaborării cu regi�zoarea de teatru Iris Spiridon,care e coscenaristă și interpretăprincipală și care dă protagonis�tei (numită tot Iris) o prospețimecu totul deosebită.

Un prinț și jumătate amin �tește de cinemaul lui Eric Rohmer(în interviul pe care ni l�a dat AnaLungu recunoaște că îl iubește pe

cineastul francez), mai ales de Lerayon vert, unde printre elemen�tele de viață cotidiană eroina eraîn căutarea unui ideal masculinmai degrabă inexistent. EroinaAnei Lungu, care e actriță de tea�tru, poate părea la fel de livrescăși de lipsită de contact cu realita�tea. Citează din cărți, e sedusă deimaginea unui prinț pe care încănu l�a cunoscut, în timp ce ținedoliu după un fost iubit care amurit nu cu mult timp în urmă.

Scenariul o urmărește în diver�sele momente ale existenței ei ba�nale și exemplare, mai ales încompania celor doi prieteni cu careîmparte o casă foarte ospitalieră –István (interpretat de István Te�glas), care e și el actor, și Marius (in�terpretat de Marius Manole), carenu e actor (!), ci agent imobiliar. Nue important cum se termină filmul,dacă prințul e gol sau nu, deși existăun catharsis, o dezlegare în dificilultravaliu de doliu al lui Iris. Mai important e că filmul reușește săredea naturalețea vieții de zi cu zi șisă construiască personaje de care teatașezi și pe care ai vrea să leurmărești în continuare.

Nu am ce reproșa filmului.Toate scenele au respirația ideală,

interpretările sunt fără cusur, iarcombinația dintre realitate și fic �țiune mi s�a părut rafinată.

Mi�a plăcut în mod deosebitinteligența cu care scenele sunt im�pregnate de epoca lor. E, de pildă, oscenă foarte bună în care István,Marius și fetița lui Marius comple�tează într�un plan strâns un che�stionar din manualul de religie, cuîntrebări unele rizibile, altele preaprofunde pentru un copil. Cum în

acel moment nu știi dacă Marius și Is�tván au o relație, scena trimite ironicși la dezbaterea despre familiatradițională, însă totul e foarte discret.

Sunt curioasă cum va prindefilmul peste câțiva ani, normal ar fica atunci să ni se pară și mai preg�nant felul în care a surprins aerulvremii.

E APROAPE IMPOSIBIL SĂRĂMÂI CU TOTUL INTEGRUCÂND TE CONFRUNȚI CU UNSISTEM CORUPT

Și Un om integru, care e acum peecrane, trebuie văzut. Filmul luiMohammad Rasoulof (cineast ira�nian persecutat politic în țara lui)e o critică dură a societății ira�niene minate de corupție spusăîntr�un eficient stil minimalist. Neregăsim atât de ușor în povestealui Reza, un intelectual integrucare a preferat să plece la țarădecât să facă compromisuri poli�tice în Teheran, dar care se vede

pus în fața unei construcții mon�struoase care începe cu pazniculunei companii de electricitate,continuând pe orizontală cu săte�nii lași și pe verticală cu șefii totmai mari ai acestui paznic agresivcare vor, de fapt, să�i ia erouluipământul.

Filmul lui Rasoulof nu e unrevenge story, deși are elemente,dar nici nu e povestea unei în�frângeri, deși eroul nu prea areșanse în această luptă inegală. Fil�mul arată că oamenii pot cedacompromisului în moduri foartesubtile și că e aproape imposibilsă rămâi cu totul integru atuncicând te confrunți cu un sistem co�rupt până la moleculă.

Filmul a luat anul trecut laCannes premiul secțiunii Un Cer�tain Regard și sunt aproape si�gură că a fost achiziționat deCristian Mungiu și firma lui dedistribuție Voodoo Films mai alespentru felul în care face oglindăRomâniei contemporane. SDC

Un prinț integru

IULIA BLAGAFILM

615

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Cu genul pe cinema pe care îl practică, Ana Lungu riscă să rămână

un cineast independent aflat cumva mereu la început de drum și care

trebuie să se lupte cu morile de vânt pentru proiectele ei la fel de

volatile ca vântul (noul său lungmetraj a fost respins de două ori de la

finanțare de Centrul Național al Cinematografiei).