Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicata

Catedra de Psihologie și științe socio-umaniste

Referat

Tema:,,Tehnici specific privind psihoconsilierea’’

Disciplina:,,Psihoconsilierea’’

Elaborat:Schimbator Stefan

Anul II,Grupa 14P23

Verificat: Ciobanu Rodica

1. ACTIVITĂŢI LUDICEJocul este mai ales pentru copii una dintre cele mai specifice modalităţi

de exprimare, antrenare şi dezvoltare a personalităţii. Spre deosebire de învăţare sau muncă care au scopuri şi obiective bine determinate, jocul oferă un grad mare de libertate persoanei, de antrenament funcţional şi dezvoltare a personalităţii.

Pentru procesul de consiliere jocul îndeplineşte funcţii specifice:- de creare a unei atmosfere plăcute, relaxate, deschise; - de dezinhibare a clienţilor introverţi, cu probleme de comunicare; - de facilitare a relaţiilor inter-umane; - de manifestare a unor dificultăţi inter-relaţionale în mod indirect; - de rezolvare a unor probleme educaţionale.

A. Băban6 în lucrarea despre consiliere, prezintă următoarele exerciţii de „încălzire” care ar putea fi utilizate la începutul oricărei ore de consiliere:

- Jocul cu portocala; - Simbolul; - Ionel a spus să…; - Ghicirea unui cuvânt; - Picasso;

Încrederea; - Cutremurul; - Oglinda; - Bomboane; - Surpriză; - Zodiile; - Desenul;

Pentru exemplificare prezentăm exerciţiile:Picasso : un voluntar desenează o figură abstract ă pe tablă. Fiecare

elev trebuie să spună care este semnificaţia figurii pentru el.Acesta este un exerciţiu de proiectare a propriei personalităţi (asupra

unui produs exterior) prin intermediul căruia elevul îşi exteriorizează anumite preocupări dominante în acel moment, anumite probleme.

Bomboane : fiecare elev este rugat să ia bomboane dintr-un bol; după ce elevii s-au servit cu bomboane fiecare trebuie să spună atâtea lucruri pozitive despre sine câte bomboane a luat.

2. COMPLETAREA DE FIŞE DE LUCRU ŞI SCĂRI DEAUTOEVALUARE

Adriana Băban prezintă un model de fişa de lucru pentru rezolvarea de probleme

CINE?PROBLEMA CE?

UNDE?

SOLUŢIILESOLUŢII POSIBILE CONSECINŢE

1. 1.

REZULTATUL CONCLUZIILE

3. VIZIONAREA DE FILME ŞI COMENTAREA LORTeme ca noile tendinţe în economia şi educaţia românească şi

mondială, transformarea meseriilor ş i profesiunilor actuale, revoluţia învăţământului în ţara noastră pot fi mai atractiv prezentate în filme didactice sau educaţionale. Chiar şi filmele artistice cu subiecte semnificative pentru educaţie (de exemplu filmul „Domnului profesor cu dragoste”) sau pur şi simplu marile capodopere cinematografice pot constitui una dintre cele mai profitabile modalităţi de consiliere a subiecţilor educaţionali.

Dar filmul rămâne mijlocul şi nu scopul în sine al consilierii. Pentru ca procesul de consiliere să fie eficient este necesar managementul vizionării de filme: pregătirea subiecţilor educaţionali pentru această activitate, stabilirea obiectivelor urmărite, organizarea activităţii, dezbaterea propriu-zisă şi elaborarea şi valorificarea concluziilor. Alegerea filmului potrivit vârstei ş i preocupărilor subiecţilor educaţionali, antrenarea acestora în vizionarea de filme, personalizarea activităţii în aşa fel încât elevii să se simtă vizaţi sunt câteva condiţii ale eficienţei vizionării de filme.

4. COMPLETARE UNOR TESTE ŞI IMAGINIRolul consilierului nu se confundă cu cel al psihologului care

stabileşte un diagnostic pe baza unei metodologii psihologice ci este unul specific de orientare-învăţare. Dar pentru ca el să poată orienta subiecţii educaţionali cărora li se adresează, dacă nu au în şcoală un psiholog, îşi poate elabora un portofoliu de teste, chestionare, fişe de lucru pe baza cărora să cunoască personalitatea clienţilor săi sau să-i ajute să se cunoască mai bine. Testele de temperament, caracter, aptitudini, interese, valori, personalitate alese în funcţie de vârsta subiecţilor educaţionali dintre cele de circulaţie mai largă, etalonate şi validate sunt instrumente utile pentru procesul consilierii7.

De asemenea consilierul educaţional poate să elaboreze fişe de lucru, liste cu probleme, liste cu soluţii care reflectă problematica educaţională din şcoala unde lucrează. Aceasta nu înseamnă că în procesul consilierii, consilierul va prelua mecanic problema x şi soluţia y din listele elaborate anterior.

Procesul consilierii rămâne unul euristic de descoperire a „problemei educaţionale” şi de elaborare a strategiei specifice de rezolvare a acesteia împreună cu clientul.

7 Neculau, A., 2001, 29 trepte pentru a-i cunoaşte pe ceilalţi, Ed. Polirom, Iaşi

5. REALIZAREA DE COLAJE ŞI POSTEREReprezintă o tehnică de antrenare a subiecţilor educaţionali în activitatea de căutare de

informaţii, sinteza acestora, prezentarea lor într-o formă plăcută şi atractivă pentru diferite teme cum ar fi:

- meseria sau profesia mea! - cum să fii eficient în alegerea celei mai potrivite şcoli? - adolescenţa: calităţi şi defecte.

Fiecărui elev i se poate solicita să elaboreze un colaj sau un poster - după ce învaţă cum se realizează - pentru o temă care îl preocupă în mod deosebit. În felul acesta este stimulat să devină personajul principal al procesului de consiliere, accentul deplasându-se de pe consilier pe subiectul educaţional.

C. Rogers propune urmatoarele tehnici de consiliere/ terapie (cf. Iolanda Mitrofan, 2000) :

• reflectia, meditatia, afirmatii cu accent pe sentimentele prezente;

• reformularea continutului relatat de client;

• acceptarea neconditionata (atitudine empatica autentica): acceptarea pozitiva

verbala şi nonverbala.

In prezent se folosesc urmatoarele tehnici de consiliere nondirectiva:

A. Tehnici de ascultare. Ascultarea activa

Pe parcursul relatarilor clientului, consilierul trebuie sa fie preocupat in permanenta de

intrebari precum. Ce spune de fapt clientul ? ; Care sunt mesajele reale ale acestuia ?. Aceasta

preocupare poate fi verbalizata prin afirmatii de tipul: Se pare ca suferiti mult din cauza faptului

ca... .

In felul acesta, consilierul arata ca manifestă un interes sporit faţă de ceea exprima

clientul, printr-o atitudine plina de atenţie şi solicitudine.

Tehnica ascultării include, cu deosebire, atentia acordata unor semne nonverbale: folosite

nu pentru a exprima sentimente, ci pentru a le ascunde.

B. Tehnici de reflectare:

a. Repetitia ecou

Consilierul reia o secventa din relatarea clientului, accentuand cuvintele şi expresiile -

cheie. Astfel, clientul este încurajat sa comunice şi, mai mult, acesta simte ca este inteles,

acceptat, simte ca nu este singur.

Exemplu: Clientul: ...Eram atât de nefericit... . Consilierul: .. .Erati atât de nefericit...

etc.

De aceea, reformularea mesajului clientului, utilizand alti termeni, considerati ca

echivalenti, este superioara in masura in care evidentiaza un efort real de intelegere.

Exemplu: Clientul: ...Emm atât de nefericit... . Consilierul : ... Vreti să spuneti ca

intâmplarea respectivă v-a intristat foarte mult... etc.

b. Repetitia pe alt ton. Consilierul reia o parte din relatarea clientului dar pe alt ton si cu

o nuanta de umor, tocmai pentru a schimba viziunea sa asupra unor evenimente

considerate negative.

C. Tehnici de reformulare

A reformula inseamnă a spune cu alti termeni intr-o maniera mai concisa sau mai

explicita ceea ce clientul tocmai a exprimat. O reformulare este corect efectuata si devine

eficienta doar in masura in care intruneste acordul celui caruia ii este destinată (I. Dafinoiu,

2000, p. 125).

Pentru Rogers, acordul clientului reprezinta criteriul principal al validitatii reformularii;

clientul este considerat expert in problema sa, cea mai informata persoana in legatura cu situatia

pe care o traieste.

trei procedee principale ale reformularii:

Exemplele care insotesc descrierea acestor procedee sunt preluate din lucrarea Elemente

de psihoterapie integrativă, semnată de I. Dafinoiu (op. cit., pp. 126-127):

1. Reformularea-reflectare - consilierul subliniaza

aspectele esentiale din relatarea clientului, pastrand însă

cadrul de referinta propus de client.

Exemplu: Clientul: ...Problema cu acest gen de sentimente placute este ca ma simt

nefericit pentru ca stiu ca, dupa aceste extraordinare momente de improspatare a forte lor, voi

recădea in starea de depresie. Consilierul: Daca inteleg bine, va spuneţi ca aceste reactii tonice

sunt pasagere si acest fapt vă interzice orice satisfactie.

2. Reformularea ca inversare a raportului figură-fond

este un procedeu care se foloseste, cu deosebire, atunci cand clientul este nemultumit de modul

in care a reactionat intr-o anumita situatie ; ea permite sa se obţină o nouă viziune asupra

ansamblului, fără a se adăuga sau omite ceva din relatarea clientului. Acest procedeu îşi are

originea în teoria gestaltistă şi exprimă foarte bine concepţia rogersiană privind restructurarea

câmpului.

Exemplu : Clientul: ...Sunt singurul din clasă care nu face nimic niciodată bine!

Consilierul: ...După părerea dumneavoastră toţi ceilalţi reuşesc mai bine decât dumneavoastră ?

3. Reformularea-clarificare este un procedeu complex prin care consilierul formulează

ceea ce clientul a simţit, dar nu poate exprima.

Exemplu : Clientul: Cumnatul meu este un tip literalmente plin de pretenţii. După el,

numai persoana lui contează. Numai el are ceva de spus. Imediat ce apare, conversaţia este

monopolizată de el. Pot să urez bună seara la toata lumea şi să plec. Consilierul: Nodul

problemei nu este dat atât de aceste maniere, cât faptul că ele, într-un fel sau altul, vă

deranjează, ajung să vă elimine.