NORMATIV DE PROIECTARE A CLADIRILOR SPITALICESTI

Indicativ NP 015-97

Cuprins

* I. GENERALITATI* II. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROIECTAREA, REALIZAREA SI EXPLOATAREA CONSTRUCTIILOR SPITALICESTI* III. CONDITII FUNCTIONALE SI DE TEHNOLOGIE MEDICALA PENTRU PROIECTAREA CONSTRUCTIILOR SI INSTALATIILOR* IV. CRITERII FUNCŢIONAL - URBANISTICE PENTRU AMPLASAREA CLĂDIRILOR SPITALICEŞTI* V. REZISTENTA SI STABILITATE

I. GENERALITATII.1.OBIECT

I.1.1. Prezentul normativ stabileste principii de conceptie pentru proiectarea cladirilor spitalicesti inclusiv a incintelor si terenurilor aferente (cap. II si IV), precum si valorile parametrilor ce definesc exigentele utilizatorilor, în conformitate cu prevederile Legii 10/1995. (cap.V).

I.1.2. Prezentul normativ reprezinta în principal un ghid pentru uzul proiectantilor de spitale, având în vedere complexitatea deosebita a acestor programe datorata în principal:

-echipamentelor si tehnologiilor ce se utilizeaza în diagnosticul si tratamentul medical, acestea impunând performante superioare cladirilor în care se amplaseaza;

-vulnerabilitatii deosebite a principalilor utilizatori ai cladirii, bolnavii, cu capacitati fizice si psihice diminuate, mai expusi diferitelor riscuri ce survin în exploatarea cladirilor si instalatiilor;

- cerintei specifice unitatilor sanitare de a se mentine în functiune; la parametri adecvati asigurarii asistentei medicale înalt calificate si eficiente, inclusiv în caz de calamitate sau dezastru.

I.1.3. Prezenta reglementare stabileste conditiile minime de calitate, corespunzatoare cladirilor spitalicesti (indiferent de profilul si capacitatea acestora), ce trebuie realizate si mentinute, la aceiasi parametri, pe întreaga durata de existenta a constructiei.

I.2. DOMENIU DE APLICARE SI CONDlTll DE UTILlZARE

I.2.1. Prevederile prezentei reglementari se vor aplica la proiectarea cladirilor spitalicestisi dupa caz la modernizarea, reamenajarea, consolidarea sau repararea cladirilor existente.

I.2.2. Prevederile prezentului normativ se vor utiliza de catre:

-organismele de administratie teritoriala precum si alte persoane fizice sau juridice care initiaza investitii în domeniul sanatatii (cap.II si cap.IV);

- verificatorii de proiecte si experti autorizati în conformitate cu Legea 10/1995 (cap.V);

-elaboratorii studiilor de fundamentare ale planurilor de amenajare a teritoriului, ale Planurilor Urbanistice Generale si Zonale (PUG, PUZ) ale regulamentelor de urbanism generale si locale, referitor la specificul functional si conditiile de amplasare a constructiilor spitalicesti (cap.IV) si cap.V);

-persoane fizice si juridice angajate prin contracte de consultanta tehnica de catre investitori sau antreprenorii executanti ai lucrarilor (cap.III si cap.IV).

I.2.3. Prin prezentul normativ sunt reglementate conditii de calitate admisibile (niveluri de performanta - conf.cap.V) corespunzatoare categoriei de importanta "C". Proiectantul, la solicitarea beneficiarului, poate

adopta alte valori ale parametrilor corespunzatori cerintelor utilizatorilor, dar în nici un caz inferioare celor prevazute prin prezentul normativ.

I.2.4. La proiectarea unei cladiri spitalicesti se vor respecta, pe lânga prevederile prezentului normativ, toate reglementarile tehnice specifice domeniului, în vigoare la acea data.

[top]

II. CADRUL LEGISLATIV PRIVIND PROIECTAREA, REALIZAREA SI EXPLOATAREA CONSTRUCTIILOR SPITALICESTI

II.1. CADRUL GENERAL

II.1.1. Constructiile spitalicesti sunt lucrari de utilitate publica si în conformitate cu Iegislatia privind asigurarea sanatatii populatiei, sunt unitati componente ale retelei nationale si teritoriale de asistenta medicala.

II.1.2. Organizarea spitalelor (capacitate. profil medical. structura serviciilor componente), indiferent de natura fondurilor de finantare a investitiei sau forma de proprietate. se face în conformitate cu prevederile Iegale privind organizarea retelei teritoriale a serviciilor medicale sau cu Ordine ale Ministerului Sanatatii, emise în temeiul prerogativelor sale.

II.1.3.Realizarea spitalelor se poate face prin finantare din:

a. -fonduri publice (de la bugetul de stat, bugetele locale, fonduri special constituite prin lege în afara acestor bugete),

b. -credite garantate sau contractate de stat,

c. -fonduri private (de la persoane fizice sau juridice),

d. -fonduri mixte (publice + private).

Constructiile spitalicesti realizate, integral sau partial, din fonduri publice si/sau credite garantate de stat, în cauza regimul investitiilor publice conform cu Ordonanta Guvemului nr.12/1993 si se supun reglementarilor din Legea Finantelor Publice 72/1996 privind aprobarea investitiilor.

II.1.4.Executarea constructiilor spitalicesti se autorizeaza de catre administratia locala în temeiul Legii 10/1995, indiferent de natura fondurilor din care se finanteaza acestia.

II.1.5. Realizarea constructiilor spitalicesti si exploatarea lor se vor face în conformitate cu prevederile Legii 10/1995 privind calitatea în constructii.

II.1.6. Amplasarea spitalelor se poate face pe terenuri apartinând domeniului public, domeniu privat al statului sau a unitatior administrativ-teritoriale, sau pe terenuri proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Iegale ce reglementeaza utilizarea, concesionarea sau exproprierea acestora (Legea 801/1994, Legea 33/1994, Legea 18/1990 etc.).

II.1.7. Proiectarea constructiilor spitalicesti finantate, integral sau în completare, de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din fonduri special construite prin lege în afara acestor bugete, din credite externe garantate sau contractate de stat se adjudeca prin licitatie publica în conditiile stabilite de Ord. Guv. nr.12/1993, de Ordinul comun al Ministerului Finantelor (M.F.) si al Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului (MLPAT) nr.1743/69/N/1996

II.1.8. Proiectarea constructiilor spitalicesti (cladiri + instalatii), indiferent daca acestea se finanteaza din fonduri publice sau private, se va face de catre proiectanti specialisti (arhitecti si ingineri) cu competenta tehnica si experienta în domeniul proiectarii de spitale si în domeniul tehnologiilor complexe implicate de asistenta medicala moderna.

MENTIUNE

Pentru conditii privind derularea procesului de proiectare, realizarea, precum si exploatarea constructiilor spitalicesti, se va consulta Anexa generala AII.

ANEXA II-a

DOCUMENTE CONEXE

Legea 10/1995 -privind calitatea în constructii

Legea 3/1978 -privind asigurarea sanatatii populatiei

Legea 72 1996 -privind finantele publice

Legea 50/1991 -privind autorizarea executarii constructiilor

Legea 18/1991 -privind fondul funciar

Legea 33/1992 -privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica

Legea 83/1994 -pentru aprobarea unor ordonante ale Guvernului emise în baza Legii 58/1993

Legea 137/1995 -privind protectia mediului

HG 592/1993 -pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de organizare a licitatiilor, prezentarea ofertelor si adjudecarea investitiilor publice

HG 727/1993 -pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de organizare a licitatiilor, prezentarea ofertelor si adjudecarea investitiilor publice

HG 112/1993 -privind componenta, organizarea si functionarea Consiliului Interministerial de avizare a lucrarilor publice de interes national si locuintelor sociale

HG 376/1994 -privind metodologia de elaborare a devizului general pentru obiectivele de investitii

HG 925/1995 -pentru aprobarea Regulamentului de verificare si expertizare tehnica de calitate a proiectelor, a executiei lucrarilor si a constructiilor

HG 525/1996 -pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism

Ordonanta Guv.12/1993 -privind achizitiile de bunuri si investitii publice

Ordin 91/1991 MLPAT -pentru aprobarea formularelor, a procedurilor de autorizare si a continutului documentatiilor prevazute de Legea 50/1991

Ordin MAPPM 125/1996 -pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului înconjurator

Ordin comun MF-MLPAT -pentru aprobarea Normelor metodologice

1743/69/N/1996 privind continutul cadru al proiectelor - pe faze de

proiectare - al documentelor de licitatie, al ofertelor si al contractelor pentru executia investitiilor

Legea 125/1996 -pentru modificarea si completarea Legii nr.5011991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor

Legea 90/1996 -Legea protectiei muncii

[top]

III. CONDITII FUNCTIONALE SI DE TEHNOLOGIE MEDICALA PENTRU PROIECTAREA CONSTRUCTIILOR SI INSTALATIILOR

III.1.DATE GENERALE, TIPURI DE SPITALE, DATE TEMATICE DE BAZA

III.1.1. În organizarea sistemului de ocrotire a sanatatii, SPITALUL este unitatea de baza, care asigura asistenta medicala completa sau de specialitate. preventiva, curativa si de recuperare pentru bolnavii internati si ambulatori de pe teritoriul arondat.

III.1.2. Unitatile spitalicesti care constituie baza retelei teritoriale sunt:

-spitale generale - ce cuprind cel putin cele 4 specialitati medicale de boli principale: boli interne, chirurgie, pediatrie, obstetrica-ginecologie.

În functie de teritoriul arondat spitalele generale pot fi: comunale, orasenesti, municipale, judetene.

OBSERVATIE: Spitalele comunale mici pot avea numai 3 specialitati medicale (trei chirurgie), cazurile chirurgicale urmând a fi rezolvate în localitatea urbana cea mai apropiata.

-spitale de specialitate - ce asigura asistenta medicala într-una din specialitatile medicale principale sau într-unul ori doua profiluri medicale înrudite, derivate din acestea. De ex.: spitale de chirurgie cardio-vasculara, de traumatologie si chirurgie reparatorie, de neurochirurgie (derivate din specialitatea chirurgie) sau spitale de endocrinologie, de oncologie, de boli infectioase (derivate din specialitatea boli interne) s.a.m.d.

OBSERVATIE: Spitalele diversificate pe specialitati sau profiluri medicale apar ca necesare în orasele mari. Pentru unele specialitati sau profiluri se recomanda instituirea de spitale de specialitate si în spitalele mici sau mijlocii. De ex.: spitale de pediatrie sau maternitati (datorita vulnerabilitatii mai mari a pacientilor si/sau specificitatii actului medical), spitale de boli infectioase (datorita riscului de contaminare), spitale de psihiatrie sau alte boli cronice (datorita duratei mari de specializare.

III.1.3. Specialitatile medicale principale sau profilurile medicale derivate constituie sectii medicale în cadrul spitalului; acestea împreuna cu serviciile specializate de diagnostic si tratament alcatuiesc structura medicala a unui spital. Sunt peste 20 de profiluri medicale relativ autonome (cu tendinta de diversificare si specializare continua), care pot intra distinct. ca sectii, în structura unui spital general, sau pot defini profilul si structura unui spital de specialitate..

În functie de structura medicala stabilita (rezultata ca urmare a necesitatilor din teritoriu) si de dezvoltarea preconizata pentru serviciile de diagnostic-tratament (ca amploare, diversitate si nivel de echipare cu aparatura medicaIa), spitalele teritoriale (atât cele generale cât mai ales cele de specialitate) vor prezenta diferente notabile între ele.

III.1.4. Spitalele de retea care cuprind si functiuni de învatamânt medical sunt denumite spitale clinice si sunt diferentiate la rândul lor în:

-spitale clinice generale (spitale universitare).

-spitale clinice de specialitate.

OBSERVATIE: Spitalele clinice se amplaseaza de regula în orasele în care exista institutii de învatamânt superior medical.

III.1.5. Unitatile medicale complexe organizate la nivel regional sau national care, pe lânga asistenta medicala propriu-zisa si învatamântul de specialitate. integreaza si functiuni de cercetare stiintifica sau primesc atributii de for metodologic pentru anumitc profiluri medicale sunt

- institutele medicale,

- centrele medicale

Desi aceste unitati nu sunt încadrate în categoria spitalelor propriu-zise, ele au în componenta lor sectii medicale si servicii de diagnostic-tratament organizate dupa sistemul unitatilor spitalicesti.

III.1.6. O categorie aparte de unitati de asistenta medicala, ce prezinta asemanari de structura medicala cu spitalele (fara a intra însa în categoria acestora din punct de vedere al organizarii retelei sanitare), o constituie preventoriile si sanatoriile. Preventoriile sunt unitati medicale ce acorda asistenta specializata pentru prevenirea îmbolnavirii persoanelor care prezinta acest risc. Sanatoriile sunt unitatile ce asigura asistenta medicala complementara (în faza de convalescenta si recuperare) pacientilor care au incheiat ciclul principal de tratament. Preventoriile si sanatoriile se organizeaza pe profiIuri medicale, separat pentru adulti si copii.

Amplasarea preventoriilor si sanatoriilor se face în afara aglomerarilor urbane, în zone geoclimatice, cu proprietati curative sau în statiuni balneare.

III.1.7. În functie de capacitatea de spitalizare (numar de paturi), spitalele sunt clasificate dupa cum urmeaza:

a.-spitale mici (150-350 paturi pentru spitale generale

100-200 paturi pentru spitale de specialitate)

b.-spitale mijlocii (400-600 paturi pentru spitale generale,

250-400 paturi pentru spitale de specialitate)

c.-spitale mari (700-1000 paturi pentm spitale generale,

500-700 paturi pentru spitale de specialitate

d.-spitale foarte mari (peste 1100 paturi - de regula sunt spitale generale)

OBSERVATIE: În ceea ce priveste capacitatea optima a spitalelor, specilaistii în domeniu apreciaza ca;

- spitalele de capacitate mijlocie sunt cele mai eficiente din punct de vedere al gestiunii, mai usor de administrat, mai apte sa ofere servicii medicale de calitate, mai putin stresante pentru pacienti;

- spitalele foarte mari se justifica numai în cazul marilor aglomerari urbane sau în cazul clinicilor universitare, unde apare necesitatea concentrarii unei game cât mai largi de profiluri medicale;

- spitalele mici sunt cele mai potrivite pentru a realiza o distributie echilibrata în teritoriu a serviciilor medicale de baza.

III.1.8. În functie de rangul detinut în reteaua sanitara teritoriala, spitalul poate avea în subordine o scrie de unitati de servicii si prestatii medicale, cum ar fi: dispensar si policlinica teritoriala, de întreprindere sau scolara, centru stomatologic, centru de recoltare si conservare sânge, statie de salvare, centrul teritorial de service si reparatii pentru aparatura medicala, locuinte de serviciu pentru personalul medical etc . Atunci când aceste unitati se amplaseaza în incinta spitalului se impune o tratare diferentiata a circuitelor si acceselor.

Unitatile de servicii si prestatii medicale, altele decât spitalul propriu-zis, dar amplasate în aceiasi incinta, vor fi denumite în text "functiuni asociate"

III.1.9. Tipul de organizare functionala a unui spital, aria desfasurata si costul de finantare vor depinde direct de urmatoarele date tematice de baza:

- capacitate (numar de paturi)

- structura paturilor (numar de sectii si profilul medical al acestora),

- structura paturilor (numar de sectii si profilul medical al acestora)

- structura serviciilor de diagnostic si tratament (nominalizare, capacitate, nivel de echipare tehnico-medicaIa)

- structura functiunilor asociate (dupa caz),

- natura atributiilor în sistemul de învatamânt medical (dupa caz),

- tipul de servicii oferite pacientilor ambulatorii si amploarea acestora,

- sistemul de asigurare al asistentei medicale la domiciliu (dupa caz),

- conditiile de amplasare (caracteristicile terenului, reglementarile urbanistice, modul de organizare al utilitatilor)

Principalele elemente fixate prin acest pachet de informatii initiale alcatuiesc tema-cadru pentru stabilirea conceptului general de organizare a ansamblului de functiuni, pentru definirea, structurarea si dimensionarea

fiecaruia din sectoarele si compartimentele componente ale spitalului (tema de proiectare propriu-zisa), pentru estimarea globala a necesarului de echipamente si utilitati.

III.2. ORGANIZAREA FUNCTIONALA GENERALA

III.2.1. Factori care determina alcatuirea compartimentelor si sectoarelor functionale si interrelationarea lor reciproca

Organizarea spatial-functionala a spitalelor în ansamblu, ca si cea a fiecaruia din sectoarele si compartimentele componente, se face tinând seama de:

-categoriile de utilizatori,

-specificul activitatilor,

-conditionari tehnologice impuse de aparatura medicala si echipamentele (instalatiile) utilizate,

-criterii de igiena si asepsie

III.2.1.1. Principalele categorii de utilizatori sunt:

a.- pacientii - spitalizati

- ambulatori

(pacientii se mai diferentiaza si dupa: grupa de vârsta, sex, tipul si gravitatea afectiunii, risc de contaminare pentru restul utilizatorilor)

b.- personalul medical (se diferentiaza dupa atributiuni în cadrul procesului medical)

c.- personalul paramedical (desfasoara activitati complementare procesului medical si se diferentiaza dupa natura activitatilor: tehnice, gospodaresti, administrative etc.)

d.- însotitori (persoane din familia bolnavului care se întemeiaza odata cu acesta)

e.- apartinatori si vizitatori (membrii ai familiei bolnavului sau alte categorii de persoane care intra în relatie cu bolnavii sau cu personalul medical si paramedical)

f.- studenti, cursanti - la spitale clinice si institute medicale

g. - persoana de cercetare - la institute si centre medicale

Pentru fiecare categorie de utilizatori trebuie asigurate: - spatiile necesare, - conditiile adecvate de microclimat si igiena, - protectia corespunzatoare fata de diverse riscuri la care sunt expusi pe timpul stationarii sau desfasurarii de activitati în incinta si cladirile spitalului.

III.2.1.2. Principalele tipuri de activitati sunt:

-medicale (consultatii, investigatii, tratamente, acestea diferentiate la rândul lor dupa natura procedurilor aplicate, dupa criterii tehnologice si/sau de asepsie);

-complementare procesului medical propriu-zis (supravegherea si asistarea bolnavului, studiu si documentare, elaborarea si înregistrarea documentelor medicale, pregatirea materialului si instrumentarului, sterilizare etc.);

-gospodaresti (curatenie, spalare rufe, igienizare, preparare hrana etc.);

-de conducere si organizare;

-administrative si de gestiune;

-tehnice (de exploatare si întretinere a instalatiilor si echipamentelor);

-de învatamânt si cercetare (dupa caz).

D între activitatile care se desfasoara în spital trebuie stabilite si ierarhizate cele care impun:

-izolarea spatiilor sau separarea circuitelor (fie din considerente de igiena si asepsie, fie din considerente de protectie fata de riscuri tehnologice sau pericol de poluare),

-instituirea de relatii de vecinatate obligate a spatiilor (compartimentelor) pentru optimizarea fluxurilor si proceselor medicale.

Spatiile, instalatiile, echipamentele si dotarile vor fi concepute adecvat pentru fiecare gen de activitate, asigurând conditiile optime de lucru în cadrul prevazut de normele specifice de securitate a muncii în sectorul sanitar.

III.2.1.3. Aparatura medicala si echipamentele utilizate în procedurile medicale, regimul de folosire pentru unele materiale si produse de uz medical, ca si o parte din utilajele functionale impun conditionari tehnologice severe privind:

-conformarea si dimensionarea spatiilor,

-organizarea fluxurilor,

-alegerea solutiilor constructive si de finisare,

-deservirea cu instalatii

III.2.1.4. Criteriile de igiena si asepsie, specifice unitatilor spitalicesti, sunt determinante în alegerea solutiilor functionale si tehnologice, atât pentru întregul spital cât si pentru fiecare din sectoarele si compartimentele medicale. În practica de proiectare de specialitate sunt studiate si recomandate (uneori impuse de organismele cu responsabilitati în administrarea retelei sanitare) modalitati de solutionare spatio-functionala precisa a diverselor compartimente, care sa reduca la minim riscurile de contaminare pe care le comporta, pe de o parte specificul unor proceduri medicale, iar pe de alta parte utilizarea acelorasi spatii de catre persoane cu diverse maladii.

Principiile utilizate în alcatuirea spatiilor si structurarea compartimentelor functionale pe baza criteriilor de igiena si asepsie sunt:

- segregarea spatiilor medicale dupa riscul de contaminare acceptat (septice, aseptice, sterile);

-diferentierea circuitelor (medicale/nemedicale, septice/aseptice, deschise/inchise etc.);

-interpunerea de bariere - filtre de control si igienizare - la trecerile între zone cu potential diferit de contaminare;

-utilizarea de echipamente si instalatii speciale pentru tratarea, curatirea, dezinfectarea, sterilizarea tuturor componentelor mediului ambiental spitalicesc care pot constitui suport de transmitere a infectiilor (aer, apa, efluenti, persoane, alimente, produse farmaceutice, instrumente, lenjerie etc.)

III.2.2. Principalele grupe functionale ce intra în alcatuirea spitalelor

III.2.2.1. Schema de grupare a unitatilor functionale curente în spitale. Prezentata în continuare, au la baza sistematizarea acestora dupa categoriile de utilizatori si tipurile de activitati si este folosita la structurarea temelor de proiectare. Ea nu se suprapune decât partial peste modul de organizare medicala si administrativa a spitalului si nu poate fi utilizata ca atare la elaborarea conceptului de organizare spatial-functionala a cladirilor spitalicesti.

III.2.2.2 Pentru spitalele generale neclinice, lista principalelor grupe de functiuni (sectoare) si a unitatilor functionale componente (compartimente) este:

A. Sector spitalizare

A1. Sectiile medicale cu paturi compuse din unitati de îngrijire

A2. Unitate de spitalizare de o zi (dupa caz)

A3. Serviciul de primire si externare a bolnavilor

B. Sector ambulator (pentru pacientii neinternati)

B1. Cabinete de consultatii si tratamente

B2. Compartiment de evidenta medicala, programare, informare

C. Servicii tehnico-medicale de diagnostic si tratament

C1. Sector de interventii - tratamente aferent bolnavilor spitalizati

C1a. -bloc operator

C1b. -serviciu anestezie si terapie intensiva (ATI)

C1c. -bloc de nasteri

C2. Sector de investigatii - explorari functionale (comun pentru bolnavii ambulator si spitalizati)

C2a. -laborator de analize medicale

C2b. -laborator de radiodiagnostic

C2c. -laboratoare de explorari functionale

C2d. -laborator de anatomie patologica

C2e. -laborator de medicina nucleara (dupa caz)

C3. Sector de terapie (pentru bolnavii ambulatori si spitalizati)

C3a. -serviciu de urgente

C3b. -serviciu de recuperare medicala si fizioterapie

C3c. -compartiment de epurare renala (dupa caz)

C3d. -compartiment de radioterapie (dupa caz)

C3e. -compartiment de psihoterapie si ergoterapic (dupa caz)

C3f. -alte compartimente de terapie speciala în functie de structura medicala a spitalului

C4. Servicii tehnico-medicale auxiliare (nu se adreseaza direct pacientilor)

C4a. -serviciu de sterilizare centrala

C4b. –farmacie

C4c. -banca (punct) de sânge, banci de tesuturi (dupa caz)

C4d. -prosectura (morga)

D. Servicii gospodaresti

D1. Bucatarie si depozite alimente

D2. Spalatorie si depozite lenjerie

D3. Statie de dezinfectie (centrala de paturi)

E. Conducere medicala si administratie

E1. Conducere medicala

E2. Birouri administrative

E3. Serviciu evidenta medicala si arhive

E4. Compartiment prelucrare informatii si documente

E5. Sala de intruniri

F. Servicii anexe pentru personal

F1. Vestiare pentru personalul medical si tehnic

F2. Punct de documentare medicala (biblioteca)

F3. Cantina

G. Spatii sociale si anexe pentru pacienti. apartinatori. vizitatori

G1 . Garderoba

G2. Serviciu de informatii si relatii

G3. Bufet si puncte de vânzare (florarie, cadouri, ziare

G4. Diverse prestatii -frizerie, coafura, posta (dupa caz)

G5. Capela (dupa caz)

H. Servicii tehnico-utilitare

H 1. Centrale si statii tehnice

H1a. -centrala termica

H1b. -gospodarie de apa si statie hidrofor

H1c. -post de transformare si grup electrogen

H1d. -centrale de ventilatie si de tratare a aerului

H1e. -centrala frigorifica (dupa caz)

H1f. -statii pentru oxigen, aer comprimat, alte fluide medicale

H1g. -centrala telefonica

H1h. -statii pentru comunicare interne (TV cu circuit inchis, ceasoficare, cautare de persoane, radioficare)

H1i. -statii de pompare si tratare efluenti

H1j. -spatii tehnice pentru masini ascensoare

H1k. -spatii tehnice aferente unor echipamente medicale

H1l. -alte spatii tehnice aferente instalatiilor (puncte de distributie, camere tablouri electrice, galerii de vizitare etc.)

H2.Dispecerate pentru supraveghere, control si avertizare asupra functionarii echipamentelor si instalatiilor (dupa caz)

H3. Serviciu de întretinere si service aparatura (ateliere)

H4. Depozite diverse

H5. Statie colectare si tratare deseuri solide

H6. Garaje

H7. Control poarta

OBSERVATIE: În functie de structura medicala a spitalului si de capacitatea acestuia, unele din unitatile functionale mentionate pot fi absente sau pot fi comasate, daca sunt compatibile (de ex. laboratorul de anatomie patologica poate forma cu serviciul de prosectura un singur compartiment, serviciul de urgenta poate intra în componenta serviciului de primire a bolnavilor spitalizati etc.)

III.2.2.3. Pentru spitalele generale clinice lista sectoarelor si unitatilor functionale se completeaza cu compartimentele aferente activitatilor de învatamânt (aule, sali de cursuri si demonstratii, cabinete de studiu individual si în grup, secretariat, anexe pentru studenti si personalul didactic etc.)

Pentru spitalele de specialitate, clinice sau neclinice, schema generala a functiunilor ", va prezenta diferente notabile de la spital la spital, în functie de profilul acestora, mai ales în ce priveste componenta serviciilor tehnico-medicale de diagnostic si tratament (grupa C de functiuni).

Pentru institutele medicale schema generala a functiunilor spitalicesti va fi particularizata în raport cu profilul medical (Ia grupele de functiuni A, B, C). Schema se va amplifica cu un sector de învatamânt specializat pe profilul unitatii, precum si cu grupele functionale specifice activitatilor de cercetare medicala clinica si preclinica, de metodologie etc. În raport de specificul acestor noi functiuni se modifica corespunzator si structura serviciilor tehnico-utilitare, gospodaresti, de conducere si de administratie.

III.2.3. Principii de solutionare arhitecturala si tehnologica a compartimentelor functionale

III.2.3.1. Pentru fiecare din compartimentele medicale si gospodaresti (din grupele de functiuni A, B, C, D) solutionarea arhitecturala este dependenta de respectarea unor reguli de organizare si conformare a spatiilor si circuitelor precis determinate de: specificul tehnicilor si procedurilor medicale, aplicarea criteriilor de igiena si asepsie, conditionarile tehnologice impuse de aparatura si echipamentele medicale utilizate. Practica de proiectare de spitale (nationala si europeana), studiile de optimizare elaborate de institutii si colective de cercetare interdisciplinara specializate în probleme de tehnologie medicala, precum si reglementarile normative ale autoritatilor responsabile cu organizarea asistentei medicale au consacrat seturi de modele tipologice de alcatuire spatio-functionala si tehnologica a acestor compartimente, care trebuie cunoscute si aplicate de proiectantii de spitale.

OBSERVATII: - experimentarea în exploatare a modelelor tipologice, evolutia tehnicilor medicale si perfectionarea aparaturii conduc la revizuirea periodica a modelelor de solutionare spatio-functionaIa.

- echipele medicale ale beneficiarului de folosinta pot avea optiuni (preferinte) privind alegerea unora sau a altora din modelele tipologice si este necesar sa fie consultate înainte de fixarea solutiilor arhitecturale si tehnologice.

III.2.3.2. Alegerea modelului tipologic adecvat fiecarui compartiment functional în raport cu datele concrete ale temei de proiectare si optiunile beneficiarului de folosinta, stabilirea modului de echipare cu aparatura, mobilier si dotare medicala, precizarea cerintelor privind conformarea structurii de rezistenta si a modului de solutionare a instalatiilor fac obiectul temei (respectiv proiectului) de tehnologie medicala. În absenta temei de tehnologie medicala pentru fiecare din compartimentele cu specific medical (cu deosebire a celor din grupele C si D) nu se poate începe elaborarea solutiilor pentru arhitectura si instalatii.

OBSERVATIE: Elaborarea proiectului de tehnologie medicala trebuie facuta dupa definitivarea (sau avizarea) de catre investitor sau beneficiarul ae folosinta a listei principalelor echipamente si aparate medicale si precizarea potentialelor furnizori (pentru a putea fi previzionate conditiile de instalare si montaj). Pentru definitivarea proiectului tehnic este necesara elaborarea prealabila a proiectului de tehnologie pentru toate compartimentele care au astfel de implicatii.

III.2.3.3. La stabilirea solutiilor spatio-functionale, constructive si de deservire cu instalatii a diferitelor compartimente se va avea în vedere asigurarea unui potential de flexibilitate a spatiilor si a modalitatilor de racordare la instalatii, date fiind cerintele, specifice spitalelor, de reechipare cu aparatura si reconfigurare a organizarii circuitelor interne în pas cu evolutia tehnicilor medicale. Astfel de modernizari sunt necesare la cca. 12 - 15 ani pentru unele compartimente, respectiv la cca. 18 - 20 ani pentru altele si trebuie efectuate fara a se afecta functionarea spitalului si fara a perturba activitatile din compartimentele învecinate.

III.2.3.4. Atât pentru a asigura potentialul de stabilitate mentionat, cât si pentru a permite armonizarea reciproca a diferitelor cerinte dimensionale (gabarite ale echipamentelor si elementelor de mobilier, Iatimi de fluxuri, compuneri de fronturi de lucru etc.) în cadrul compartimentelor, dar si pe ansamblul cladirilor, în proiectarea de spitale se vor utiliza sistemele de dimensionare modulara a spatiilor, având la baza scrii modulare specifice functiunilor spitalicesti, elaborate pe baza de studii de specialitate.

OBSERVATIE:- Cele mai utilizate sisteme modulare pentru spitale sunt cele bazate pe modulul de 0,90 m si pe modulul de 1,20 m.

III.2.4. Criterii de amplasare a compartimentelor functionale în cadrul spitalului, organizarea circuitelor

III.2.4.1.Modul de amplasare a compartimentelor functionale în cadrul cladirilor spitalicesti va fi dependent de:

-conditionarile specifice fiecarui compartiment;

-cerintele de grupare pe zone (cladiri) a compartimentelor functionale, adecvat structurii medicale date;

-sistemul general de organizare a circulatiilor principale (orizontale, verticale) la interiorul cladirilor, în relatie eu accesele si cu circulatiile din incinta; -conditionarile amplasamentului (orientari, regim de înaltime) - prezentate la cap. IV

-optiunea pentru un anumit tip de solutie spatial-volumetrica

III.2.4.2. La stabilirea amplasamentului adecvat pentru fiecare compartiment se vor lua în consideratie conditionarile specifice acestuia: gradul de accesibilitate fata de categoriile de utilizatori (respectiv deschis sau închis pentru unii d între utilizatori), sistemul de relatii cu celelalte compartimente si sectoare (respectiv vecinatati obligatorii, recomandate sau contraindicate), pozitia optima în raport cu accesele si circulatiile comune ale cladirii, alte restrictii sanitare speciale (izolare cu filtre, accese duble, protectie la radiatii nucleare, agenti poluanti etc.) sau tehnologice (distanta fata de nivelul solului, protectia fata de trepidatii, câmpuri electromagnetice etc.).

III.2.4.3.Ansamblul cladirilor spitalului se va structura pe zone, în cadrul carora se vor grupa compartimentele functionale cu activitati similare si compatibile, cu cerinte de igiena si asepsie similare, cu regim de adresare similar fata de categoriile de utilizatori. cu cerinte tehnologice similare. Gruparea pe zone trebuie sa urmareasca separarea unitatilor functionale ce prezinta incompatibilitati de desfasurare în aceleasi spatii si sa conduca la diferentierea naturala a circuitelor ce trebuie protejate.

Aplicarea simultana a acestor criterii conduce la un sistem de zonare utilizat la spitalele generale, precum si la unele spitale specializate, dupa cum urmeaza:

a. zona blocului operator, a serviciului ATI, a blocului de nasteri (si a compartimentului de sterilizare centrala - dupa caz)

b.zona de spitalizare (sectiile medicale cu paturi)

c.zona laboratoarelor

d.zona unitatilor de explorari functionale si roentgendiagnostic

e.zona sectorului de urgente si a sectiei de spitalizare de o zi

f.zona ambulatoriului si a serviciului de internari

g.zona accesului principal, a serviciilor pentru vizitatori si a conducerii medicale

h.zona administratiei si a serviciilor anexe pentru personal

i.zona serviciilor de recuperare medicala si alte terapii

j.zona celorlalte servicii tehnico-medicale auxiliare (farmacie, prosectura)

k. zona gospodareasca

l.zona serviciilor tehnice.

OBSERVATIE:- Sistemele de grupare a compartimentelor pe zone pot fi diferite la unele tipuri de spitale de specialitate (spitale de arsi, maternitati), diferita fiind ponderea criteriilor în functie de care se face zonarea.

- În cadrul unora din zone apar necesare diferentieri de subzone, în functie de gradarea unor criterii (subzone septice/aseptice, subzone pentru personal/pentru pacienti).

- Asocierea altor functiuni sau servicii, conduce la aparitia unor noi zone si subzone precum si la regrupari ale acestora.

- Gruparea pe zone nu se suprapune peste schema grupelor de functiuni prezentata la pct.III.2.2.2. criterii de zonare fiind mai complexe decât cele utilizate la elaborarea temelor de proiectare.

Ordinea de listare a zonelor pune în evidenta criteriul succesiunii gradate a spatiilor dinspre "curat" spre "murdar", dinspre intim spre public, dinspre activitati medicale spre activitati auxiliare, criteriu dupa care se ordoneaza amplasarea zonelor pe verticala cladirilor sau pe orizontala, în raport cu circulatiile majore interioare. astfel:

-compartimentele din zonele a) si b), adresate numai pacientilor spitalizati, cu cerinte severe privind igiena si asepsia, se vor amplasa la nivelurile superioare ale cladirii, la distanta de circulatiile comune;

-zonele e ) f ) si g) , relativ "neutre" din punct de vedere al conditionarilor igienico-sanitare, sunt zone de interfata a spitalului, pe componenta medicala a acestuia, în relatia cu pacientii, apartinatorii si vizitatorii; ele trebuie deschise direct spre caile de circulatie auto si pietonale din zona publica a incintei spitalicesti; în functie de solutia arhitecturala adoptata, aceste zone se amplaseaza la parter sau mezanin;

-zonele j ) k) si l) , "murdare" (sau cu subzone murdare), sunt închise accesului pacientilor si altor categorii de personal în afara celui propriu si sunt strict separate de zonele cu cerinte de asepsie; ele constituie zone de interfata a spitalului în relatia cu serviciile tehnice si de prestatii ale localitatii, cu unitatile furnizoare de materiale si produse, cu diversele retele edilitare; compartimentele componente vor avea accese directe dinspre zona de serviciu a incintei spitalicesti. Amplasarea uzuala a acestora este la demisolul (parterul) cladirilor spitalicesti, precum si în constructii anexe izolate;

-zonele c) si d) respectiv h) si i), pot ocupa pozitii intermediare, cu precizarea ca zona laboratoarelor (c), ca si zona administratiei, sunt închise pentru pacienti si apartinatori, cu exceptia spatiului de relatii (punctul de recoltare sau secretariatul), si se vor amplasa periferic fata de circulatiile principale ale acestor utilizatori.

III.2.4.4. Sistemul de organizare a circulatiilor la interiorul cladirilor spitalicesti va trebui sa raspunda urmatoarelor deziderate:

-circulatia bolnavului (spitalizat sau ambulator) de la primul contact cu spitalul si pâna la parasirea acestuia, parcurgând toate compartimentele medicale, de diagnostic si tratament, trebuie sa se desfasoare în flux continuu, pe trasee clare, accesibile în conditii de egala siguranta atât pentru deplasarile pedestre, cât si pentru deplasari cu caruciorul rulant, targa sau patul. Traseele pe care este necesara deplasarea în viteza, în cazuri de urgenta medicala vor fi scurte si directe;

-circulatia personalului medical între toate punctele de lucru pe care le are de parcurs în timpul îndeplinirii serviciului, trebuie sa se poata desfasura în timp cât mai redus, pe distante cu atât mai scurte cu cât este mai mare frecventa deplasarilor;

-circulatia personalului tehnic si de întretinere la diversele statii tehnice, puncte de control si interventie diseminate în spital, trebuie asigurata fara a se întrerupe sau perturba activitatile medicale vitale si fara a impieta asupra cerintelor de asepsie specifice unor compartimente medicale;

-circulatia si manipularea materialelor si echipamentelor care pot prezenta riscuri pentru pacienti si alti utilizatori neavizati (chimicale si reactivi, materiale inflamabile si explozibile, butelii pentru gaze sub presiune, surse nucleare, produse radio farmaceutice, deseuri medicale contaminate) se vor desfasura pe trasee distincte, scurte, localizate si protejate corespunzator.

III.2.4.5. Traseele principale de circulatie, care asigura legatura pe verticala si pe orizontala între toate zonele spitalului, respectiv între acestea si accesele principale în cladire, sunt deschise tuturor categoriilor de utilizatori, jucând rolul unor "strazi". Transportul materialelor si diferitelor produse, pe traseele comune ale spitalului, se va face numai în mijloace de transport adecvate, închise corespunzator daca exista riscul de a deranja celelalte categorii de utilizatori.

Circulatiile principale se dimensioneaza în raport cu intensitatea traficului si cu natura mijloacelor de transport. Eventualele zone de asteptare necesare pe aceste trasee se solutioneaza în supralargiri, protejate fata de traficul de pe traseu.

OBSERVATIE: La spitalele foarte mari, la spitalele mari cu functiuni asociate, la institutele medicale, dimensionarea în functie de trafic a traseelor principale poate conduce la Iargimi de peste 3.5 m. nerecomandate în unitatile sanitare; în aceste situatii se vor alege acele solutii arhitecturale care permit realizarea de trasee dedublate, care sa descongestioneze traficul de pe circulatia principala.

III.2.4.6. Sistemul general de circulatii ale spitalului va fi astfel solutionat încât sa permita amplasarea de puncte de control si filtrare la trecerea spre diversele zone sau compartimente care au restrictii de circulatie. Se va avea în vedere ca amplasarea acestora sa nu blocheze fluxurile principale care, prin natura lor, trebuie sa ramâna deschise

III.2.4.7. În functie de categoriile de utilizatori, accesele din exterior în cladirile spitalului pot fi: comune (accesul principal, accesul pentru sectorul ambulator), restrictionate pentru unele categorii de utilizatori (accesul de serviciu, accesul la sectorul de urgente, accesul fortelor de interventie), sau specializate numai pentru o anumita grupa de personal sau de materiale (accesele de aprovizionare la farmacie, la bucatarie, la laboratorul de medicina nucleara).

Solutionarea generala a sistemului de circulatii va asigura amplasarea acceselor, în functie de natura lor, în relatia functionala optima atât cu zonele deservite din cladire, cât si cu zonele corespunzatoare din incinta. Toate accesele în cladirile spitalului vor fi solutionate în asa fel încât sa poata fi controlate.

III.2.5. Schema de ansamblu a relatiilor functionale între compartimentele si sectoarele spitalului (fig. 1 )

O imagine globala a modului de asamblare a compartimentelor si sectoarelor unui spital general, ordonate pe zone, precum si a circuitelor ce trebuie stabilite între ele, este prezentata în schema alaturata.

NOTǍ: - Zona sectiilor medicale cu paturi este indicata numai prin punctele de conexiune la sistemul general de circuite, pentru a sublinia necesitatea plasarii ei în afara conglomeratului de fluxuri ce leaga celelalte compartimente si sectoare functionale, dar si pentru a evidentia mai usor (în cele doua dimensiuni la care obliga schema) relatiile de vecinatate si/sau interconexiune d între acestea. Punctele de conexiune

ale sectiilor medicale cu paturi care trebuie sa asigure legaturi specializate atât cu zona tehnico-gospodareasca, cât si cu celelalte servicii medicale pot fi noduri de circulatie verticala, în solutiile arhitecturale de tip “monobloc” sau “articuklat” , sau pot fi legaturi orizontale, în rezolvarile de tip tentacular”.

III.2.6. Tipuri de solutionare spatial-volumetrica a cladirilor spitalicesti

III.2.6.1. Regulile stricte la care este supusa interrelationarea unitatilor functionale spitalicesti (compartimente, sectoare, zone) determina anumite modalitati de configurare spatial-volumetrica (arhitecturaIa) a ansamblului spitalului.

Tipurile de solutionare utilizate sunt:

a. - sistem pavilionar - sectoarele si zonele functionale, medicale si paramedicale, între care exista incompatibilitati se amplaseaza în cladiri distincte, legate între ele prin trasee de circulatie Iimitate (coridor subteran, galerie la parter sau pasarele locale); avantajos din punctul de vedere al criteriilor de igiena si asepsie, sistemul are dezavantajul lungirii traseelor de parcurs pentru personalul medical si/sau tehnic. Solutiile pavilionare se recomanda îndeosebi la spitalele foarte mari si la institutele medicale. Se pot aplica si la spitalele generale mari, pentru a separa sectiile de pediatrie, boli infectioase, obstetrica, blocul tehnico-gospodaresc si, dupa caz, functiunile asociate (statie de salvare, dispensar etc.).

b. - sistem monobloc - toate functiunile medicale, gospodaresti si majoritatea celor tehnice se amplaseaza comasat într-un ansamblu volumetric compact; sistemul este mai economic din punctul de vedere al solutionarii instalatiilor, scurteaza la maxim traseele de parcurs pentru personal, dar ridica probleme greu de solutionat în ce priveste separarea zonelor si circuitelor. Solutiile monobloc sunt recomandate la spitalele generale mici si mijlocii.

c. - sistem articulat - derivat din sistemul monobloc: configuratia spatiala cuprinde un ansamblu de volume, articulate în zona nodurilor de circulatie verticala, pentru a facilita separarile pe zone si sectoare. O varianta clasica a acestui tip este configuratia în care se separa sectorul de spitalizare, dezvoltat pe verticala ca un bloc omogen, de serviciile tehnico-medicale si tehnico-gospodaresti, distribuite predominant pe orizontala. Sistemul permite o mare varietate de solutii arhitecturale. adaptate conditionarilor specifice fiecarui tip de spital, indiferent de capacitate.

d. - sistem tentacular - derivat din sistemul pavilionar; principalele zone functionale ce necesita conditionari specifice se amplaseaza în volume construite relativ autonome, conectate la un volum central în care se amplaseaza circulatiile si functiunile comune, "neutre" din punctul de vedere al criteriilor de igiena si asepsie. Se recomanda a fi utilizat la spitalele foarte mari, mai ales la clinicile universitare. Acest gen de solutionare permite la rândul lui o mare varietate de modalitati de configurare volumetrica.

III.2.6.2. La alegerea tipului de configuratie spatial-volumetrica se va tine seama de faptul ca spitalele sunt de regula unitati sanitare în expansiune, pentru care se pune periodic problema maririi capacitatii, extinderii unora din serviciile tehnico-medicale existente sau completarii cu compartimente pentru noi proceduri medicale. Se impune ca, înca din faza initiala de proiectare, sa se stabileasca zonele functionale pentru care sunt probabile viitoare extinderi ale suprafetelor construite (de regula în sectorul compartimentelor de diagnostic si tratament) si sa se opteze pentru solutia arhitecturala care va permite conectarea coerenta a extinderilor la ansamblul de circuite functionale.

III.2.7. Alegerea solutiilor constructive pentru cladirile spitalicesti, în corelare cu conditionarile functionale si tehnologice specifice; cerinte privind conformarea structurii de rezistenta.

III.2.7.1. Sistemele structurale si constructive adoptate pentru cladirile spitalicesti trebuie sa asigure:

-posibilitati de configurare variabila (flexibila) a spatiilor interioare, de la un nivel la altul, corespunzator cu cerintele functionale si tehnologice specifice ale compartimentelor medicale, concomitent cu o suficienta rigiditate a ansamblului structural la solicitari seismice, pentru a nu se produce avarieri ale elementelor de constructie nestructurale, ale instalatii lor si echipamentelor;

-posibilitati de reorganizare (modernizare) în timp a functiunilor medicale, care sa implice minime interventii asupra elementelor structurale verticale sau orizontale;

-conditii optime de montaj pentru aparatura medicala (preluarea unor sarcini utile relativ mari: 800-1000 daN/mp, distribuite neuniform în raport cu ansamblul cladirii):

-libertate de amplasare a sistemelor de instalatii pe traseele cele mai adecvate din punct de vedere tehnologic si optime din punct de vedere al cerintelor medicale de igiena si asepsie;

-planeitatea peretilor si tavanelor, ce vor avea minimum de decrosuri si reliefuri, pentru a nu retine praf si murdarie si a nu îngreuna activitatile de curatenie si dezinfectie.

III.2.7.2. Satisfacerea cerintelor enumerate mai sus impune anumite particularitati specifice ale modului de alcatuire a structurilor de rezistenta pentru cladirile spitalicesti, dupa cum urmeaza:

a. -utilizarea de trame structurale cu deschidere mare pe ambele directii (6.00 m - 8.10 m);

b. -preferinta pentru sistemele structurale pe cadre pentru cladirile joase (cu limitare la 1-2 niveluri în zonele seismice de calcul A, B, C, D) si utilizarea sistemelor structurale mixte compuse din cadre spatiale seismorezistente în combinatie cu pereti structurali rari (cu dispunere I 3-5 travei, la nodurile cu circulatie verticala si pe conturul cladirii, pentru a prezerva suficiente spatii flexibile), la cladirile cu mai mult de 3 niveluri;

c. -utilizarea de plansee de tip dala groasa, fara grinzi în câmp (eventual cu goluri si nervuri înglobate) si cu grinzi numai pe conturul cladirii si la peretii spre coridoarele de circulatie;

d. -folosirea subsolului tehnic, destinat distributiei si vizitarii magistralelor de instalatii, pentru crearea unei "cutii rigide", cu pereti structurali mai desi, care sa asigure rigiditatea necesara si conlucrarea ansamblului structurii la solicitarile seismice.

OBSERVATIE: - La spitalele generale comunale sau la unele spitale de specialitate mici, la care prevederea unui subsol tehnic general nu se justifica, utilizarea demisolului functional pentru rigidizarea ansamblului structurii se va face cu precautiile necesare pentru a nu obstructiona organizarea functionala si solutionarea sistemelor de instalatii

III.2.7.3. Conditionarile descrise la III.2.7.1., valabile în principiu pentru întregul ansamblu de cladiri, au ponderi diferite la solutionarea structurii de rezistenta pentru unele sau altele din sectoarele spitalului. Astfel:

în cadrul sectorului de spitalizare, repetitivitatea majoritatii configuratiilor spatio-functionale (saloanele de bolnavi, anexele sectiei, unitatea de îngrijire); precum si relativa lor stabilitate în timp, permite utilizarea unor sisteme structurale cu pereti mai desi, situatie ce poate fi speculata în cazul individualizarii de pavilioane sau corpuri de cladire destinate spitalizarii. Chiar si în acest caz se va urmari prezervarea unor grade de flexibilitate specifica a spatiilor, necesare pentru viitoare modernizari.

III.2.7.4. Pentru zonele seismice de calcul A, B, C si D este necesar ca la stabilirea solutiei spatial-volumetrice a cladirilor spitalicesti sa se aiba în vedere realizarea unor volume echilibrate care sa permita conformari structurale cu potential de stabilitate si de adecvare optima la solicitarile induse de cutremure (volume compacte, relativ simetrice, cu contur regulat în plan orizontal, a caror înaltime sa nu depaseasca 10 niveluri decât în cazuri justificate). Se va urmari realizarea continuitatii elementelor structurale atât pe orizontala cât si pe verticala cladirii, precum si o buna conlucrare a structurii de rezistenta cu celelalte elemente si subansambluri nestructurale ale constructiei.

III.3. CERINTE FUNCTIONALE SI TEHNOLOGICE ALE COMPARTIMENTELOR SI SERVICIILOR DIN SPITALE

III.3.1. Sectiile medicale de specializare

III.3.1.1. Date generale

Sectiile medicale de spitalizare asigura cazarea si îngrijirea curenta a bolnavilor pe perioada internarii. În functie de structura medicala a spitalului, sectiile medicale cu paturi ocupa între 30% si 50% din suprafata totala a acestuia. Prin datele initiale ale temei-cadru se stabilesc: numarul de sectii din spital, profilul medical si capacitatea fiecareia (numar de paturi afectat)

Marimea sectiilor poate varia între 50 si 100 de paturi (în functie de morbiditatea specifica profilului medical), cu tendinta de coborâre a cifrei superioare la 70-80 de paturi.

În functie de capacitatea decisa pentru sectii, raportata la capacitatea spitalului, rezulta ca numarul curent de sectii din spitalele generale poate varia dupa cum urmeaza:

-spitale mici - (3)4-5 sectii;

-spitale mijlocii - 5-10 sectii;

-spitale mari - 10-18 sectii;

-spitale foarte mari - peste 18 sectii.

Profilul sectiei poate fi definit de:

-una din specialitatile medicale de baza:

-boli interne

-chirurgie generala

-pediatrie

-obstetrica -ginecologie

-alte specialitati:

-O.R.L.

-oftalmologie

-ortopedie

-neurologie

-boli dermato-venerice

-boli contagioase etc.

-profiluri derivate din specialitatile medicale de baza:

-grupa boli interne:

-cardiologie

-reumatologie

-endocrinologie

-boli de sânge si sistem

-oncologie

-boli profesionale etc.

-grupa chirurgie:

-chirurgie toracica si pulmonara

-chirurgie buco-maxilo-faciaIa

-traumatologie si chirurgie reparatorie

-neurochirurgie etc.

-grupa pediatrie:

-neuropsihiatrie infantila

-chirurgie infantila

-prematuri etc

II.3.1.2. Organizarea sectiilor medicale curente

Indiferent de profilul medical. sectiile de spitalizare au o structurare functionala asemanatoare, cu exceptia celei de pediatrie (compartimentele pentru prematuri. sugari si copii mici) si acelei de obstretica-ginecologie (compartimentul obstetrica fiziologica si nou-nascuti)

La solutionarea arhitecturala a corpurilor de cladiri destinate spitalizarii, se va avea în vedere ca amplasarea sectiei medicale sa se faca pe un singur nivel. Se accepta amplasarea pe doua niveluri a sectiilor mari, care au în componenta compartimente relativ autonome.

În componenta unei sectii medicale intra urmatoarele categorii de spatii:

a.-saloanele bolnavilor si dotarile sanitare aferente

b.-încaperi pentru asistenta medicala

c.-încaperi pentru deservirea pacientilor

d.-diverse spatii pentru activitatile gospodaresti ale sectiei

e.-circulatii

f.-în spitalele clinice sunt necesare o serie de spatii suplimentare. destinate studentilor si cursantilor ce îsi desfasoara practica medicala sau specializarea la patul bolnavului.

III.3.1.2.1. Salonul "pentru bolnavi adulti se va conforma urmatoarelor cerinte:

-capacitatea -pentru saloanele curente:

-optim: 2.3 sau 4 paturi

-acceptabil: 5 paturi

-maxim admisibil: 6 paturi

-pentru cazuri speciale:

-rezerve cu: 1 pat sau 2 paturi

(din care unul pentru însotitor)

-arie utila minima/paI:

-7 m pipat în saloanele curente

-8-10 mp/pal în rezerve

-cubaj de aer în caz de ventilare naturala:

-20 mc/pat

-dotare sanitara aferenta:

-minim: -un grup sanitar cu lavoar si closet la maxim 8 paturi (cu dusurile amplasate în comun la mai multe saloane)

-recomandat: -un grup sanitar propriu complet la saloanele de 5(6) paturi sau la doua saloane de 2 (3) paturi

-optim: -grup sanitar propriu la salon

-rezervele vor avea în toate cazurile grup sanitar propriu

-saloanele de 2-4 paturi care nu au grup sanitar propriu. precum si cele de 5si 6 paturi (în toate cazurile) vor fi prevazute cu lavoar în camera, pentru personalul medical.

-dotare medicala:

-minim: - 1 priza de oxigen pe salon

-optim: -priza de oxigen la fiecare pat

-dotare minima cu instalatii electrice:

-corp de iluminat. priza si sonerie la fiecare pat

-dotare minima cu mobilier:

-pat + noptiera cu dulap / bolnav,

-1 masa cu scaune / salon

-orientare a ferestrelor:

-favorabila: -sud-est. sud

-acceptabiIa: -nord-vest

-se va evita orientarea ferestrelor spre nord si nord-est (vânturi dominante reci).

se poate accepta orientarea spre vest si sud-vest, numai cu conditia asigurarii unei protectii corepunzatoare a ferestrelor fata de excesul de însotire.

OBSERVATIE: Conditionarile privind orientarea ferestrelor nu mai sunt imperative la sectiile de spitalizare de bolnavi acuti (durata mica de spitalizare: 10-12 zile) si la saloanele în care se face tratarea aerului (climatizare).

-alte prescriptii:

-paturile se vor aseza paralel cu frontul ferestrei si vor fi accesibile pe ambele laturi lungi.

-distanta între doua paturi va fi de 0.80-1.00 m. dar nu mai mica de 0.70 m,

-distanta între pat si peretele exterior va fi de cel putin 0.80 m recomandat 1.00 m,

-distanta între pat si peretele paralel pe care se afla lavoarul va fi de minim 1.30 m

-pentru cel putin un pat din salon, circulatia libera aferenta va permite stationarea si deplasarea în carucior de handicapat.

Prin datele de tema se vor preciza, pentru fiecare sectie, tipul de saloane ce se va prevedea, repartitia paturilor pe saloane, eventualele specializari pentru unele d între ele, necesarele compartimentari pe mp de saloane (în functie de sex. tip de afectiuni, nivel de asepsie).

III.3.1.2.2.Spatiile pentru activitatile medicale din sectie pot prezenta diferente în ce priveste numarul, dimensiunile si organizarea în functie de profilul, capacitatea sectiei si tipul de spital. Aceste date se vor preciza prin tema de proiectare, în mod curent, se prevad urmatoarele spatii:

-camere pentru tratamente -pansamente (1 camera de 16-18 mp la 20-30 bolnavi);

-cabinete pentru medici (cel putin 1 cab. de 12-14 mp la 25 paturi, cu sau fara grup sanitar propriu);

-spatii de lucru pentru asistente (oficiu medical), cu posturi de supraveghere a bolnavilor (monitorizare daca este cazul), cu anexe pentru depozitare instrumentar si medicamente;

-încaperi pentru conducerea medicala a sectiei (medic-sef, asistenta-sefa, raport de garda, secretariat);

Pentru unele din profilurile medicale, în cadrul sectiei se mai prevad si alte spatii pentru activitati medicale: -camere pentru investigatii, tratamente speciale, sali de interventie chirurgicala cu anexele respective

III.3.1.2.3. În categoria încaperilor necesare pentru deservirea internatilor intra:

-oficiul alimentar cu anexele sale si sala de mese;

-camera pentru activitati de zi si primire vizitatori;

-cabine telefonice;

-camera de baie (dupa caz si grupul de dusuri, daca sunt solutionate centralizat).

În unele tipuri de solutionare a circuitului de primire-internare a pacientilor, vestiarul si filtrul de igienizare se amplaseaza direct în sectie, în zona accesului; în acest caz se prevede suita de spatii necesare: grup sanitar, boxa de dezbracare, depozite pentru efecte ale pacientilor etc.

III.3.1.2.4. Spatiile pentru activitatile gospodaresti ale sectiei sunt:

-camere de spalare-sterilizare plosti si alte recipiente - "ploscar" - (se recomanda una la 25-30 paturi)

-spatiu de colectare rufe murdare si boxa de curatenie;

-depozit de lenjerie curata;

-camera pentru îngrijitoare.

Circulatiile interioare ale sectiei asigura legaturile necesare între diversele încaperi; ele se diferentiaza sau se segmenteaza prin filtre daca apar în cadrul sectiei compartimente cu cerinte diferite de asepsie. La spitalele clinice se recomanda diferentierea pe circulatie separata a zonei spatii lor destinate învatamântului si conducerii medicale a sectiei, de zona saloane lor pentru bolnavi.

Accesul în sectie si coridoarele se recomanda a fi supravegheate de la un post de conltrol aflat în legatura cu secretariatul si/sau cu spatiiIe de lucru ale asistentelor.

III.3.1.3. Organizarea sectiilor medicale în sistemul “ unitatilor de îngrijire"

Unitatea de îngrijire cuprinde o grupare de camere de bolnavi, cu un numar constant de paturi, pentru care asistenta medicala este acordata de o echipa compusa din 5-6 asistente medicale, 2-3 îngrijitoare, repartizate pe ture, coordonata de un medic. Capacitatea unei unitati de îngrijire variaza, în functie de profilul medical, între 20 si 35 de paturi, cele mai frecvente fiind cele de 25-30 paturi.

În sistemul de organizare a sectiilor pe unitati de îngrijire, anexele medicale si gospodaresti ale sectiei se repartizeaza pe unitatile de îngrijire (câte un cabinet medic, o sala de tratamente, un post asistente, un spatiu de igienizare, o camera de zi s.a.m.d.), ramânând comune spatiile conducerii sectiei, oficiul alimentar, una-doua încaperi destinate investigatiilor sau tratamentelor speciale. Acest sistem faciliteaza realizarea unor conditii mai bune de igiena si asepsie; aplicat flexibil, asigura separarea interioara a sectiilor atunci când sunt necesare segregari functionale pe subzone (diferentieri pe profiluri medicale, izolarea pacientilor cu risc septic).

Unitatea de îngrijire constituie un modul functional repetabil, caruia îi corespunde un modul de configurare spatial-arhitecturaIa, ce devine o baza pentru modularea celei mai mari parti a sectorului de spitalizare. În acest sistem de organizare, capacitatea sectiei se va corela cu numarul de unitati de îngrijire si cu marimea acestora. În functie de marime si de profil medical, o sectie poate cuprinde 2-4 unitati de ingrijire.

IlI.3.1.4. Organizarea sectiei de pediatrie

Îngrijirea pacientilor copii se face obligatoriu în compartimente distincte în functie de vârsta: -grupa sugari si grupa copii 1-3 ani, grupa copii prescolari (3-6 ani) si grupa copii scolari (6-14 ani). Structura paturilor pe grupe de vârsta se precizeaza prin tema-cadru, iar nominalizarea spatiilor si organizarea circuitelor prin tema de proiectare.

Compartimentul destinat unei grupe de vârsta constituie o unitate de îngrijire relativ autonoma, în cadrul caruia pe lânga spatiile de spitalizare conformate dupa specificul vârstei, se mai prevad:

-o parte din spatiile de asistenta medicala (cele de supraveghere si tratament specific),

-o parte din spatiile de deservire ale bolnavilor (individualizate dupa vârsta pacientilor),

-un spatiu de curatenie.

IlI.3.1.4.a. Compartimentul pentru copii scolari este asemanator ca organizare cu unitatea de îngrijire pentru bolnavii adulti. Saloanele, cu grupurile sanitare aferente, sunt identic conformate, dimensionate si mobilate. Se prevad aceleasi anexe medicale si gospodaresti. Oficiul alimentar se aprovizioneaza de la bucataria

spitalului. În cadrul compartimentului se vor crea subunitatile necesare pentru cazurile septice/aseptice. Camera de zi se va amenaja si pentru activitati scolare.

IlI.3.1.4.b. Pentru compartimentul de copii prescolari ( 3-6 ani) trebuie aplicat un sistem de cazare adaptat vârstei, respectiv în grupari de 3-4 saloane de 2-4 copii, prevazute cu grup sanitar comun sau separat pe scxe, carora li se afecteaza un post de supraveghere (Iucnr) asistente. În cadrul compartimentului, unul-doua saloane se vor specializa pentru cazurile septice (cu grupuri sanitare distincte)

-suprafata utila/pat în salon va fi de minim 6 mp

-peretele salonului orientat spre postul asistentei va fi partial vitrat.

-gabaritele mobilierului si obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei.

În cadrul compartimentului se vor mai prevedea o camera de tratamente-pansamente proprie, un spatiu de lucru pentru personalul mediu (oficiu medical) si un numar de rezerve (stabilit prin tema) pentru copii care se interneaza cu mamele. Daca marimea compartimentului o justifica, se recomanda prevederea unui spatiu de joaca pentru copii necontagiosi.

III.3.1.4.c. Spitalizarea pentru sugari si grupa de copii de 1-3 ani se organizeaza în sistemul nucleelor cu 2-3 camere (boxate) de 4-6 paturi, prevazute cu un grup sanitar de igienizare si grupate la un post de supraveghere al asistentelor. Unul din nuclee va fi destinat cazurilor septice.

-suprafata utila/pat în camcra va fi de 4-5 mp

-toti peretii vor fi vitrati la partea superioara pentru control vizual.

-în camera se va prevedea o cada speciala pentru îmbaiere

Pentru copiii care se interneaza cu mame se prevad rezerve prevazute cu dotari sanitare specializate pentru mama si pentru copil. Uneori se recomanda amplasarea în afara compartimentului a unor saloane pentru mamele care îsi alapteaza copiii.

Compartimentul pentru sugari si copii mici (0-3 ani) va fi izolat pe un circuit distinct de restul grupelor de vârsta, va avea anexe medicale si gospodaresti proprii, iar accesul se va solutiona în sistem filtru.

III.3.1.4.d. În cadrul sectiei de pediatrie se mai amplaseaza urmatoarele categorii de spatii pentru asistenta medicala, pentru care se vor face precizari anume prin tema de proiectare:

-unitate specializata (nucleu) de terapie intensiva,

-unitate specializata pentru îngrijire prematuri (dupa caz)

-încaperi pentru consultatii, investigatii si tratamente speciale,

-cabinete pentru medici si anexe pentru personalul medical auxiliar,

-spatii pentru conducerea sectiei.

III.3.1.4.e. Pentru hranirea sugarilor si a copiilor de 1-3 ani, în sectiile de pediatrie se amenajeaza o bucatarie specializata, denumita "biberonerie" sau "bucatarie de lapte", organizata si conformata adecvat capacitatii sectiei. Spatiile componente se dimensioneaza tinând seama de echipare; alcatuirea lor urmareste fluxul tehnologic:

-primirea, spalarea si sterilizarea biberoanelor, canitelor, linguritelor;

-prepararea alimentelor: paste, piureuri, lichide dietetiee, lapte;

-umplerea biberoanelor, racirea, distributia;

-anexe pentru depozitare;

-camera asistenta dieteticiana.

Sectiile sau subsectiile de obstetrica fiziololgica si nou-nascuti (maternitate) au o organizare spatio-functionala mai complexa, întrucât activitatile medicale se adreseaza distinct mamelor si nou-nascutilor, desi cele doua categorii de pacienti se spitalizeaza împreuna.

OBSERVATIE: Sectiile de obstetrica-ginecologie din spitalele generale mici si mijlocii, se organizeaza pe subsectii complet separate, de ginecologie si obstetrica, pentru care se prevad anexe medicale, de deservire pacienti si gospodaresti distincte. În spitalele mari, sau în cele de specialitate, pentru cele doua profiluri se constituie sectii diferite.

Se pot aplica trei moduri de organizare functionala a sectiei:

a. -compartimente medicale distincte pentru mame si nou-nascuti, în care asistenta pentru mame se face similar cu cea pentru celelalte categorii de bolnavi adulti, iar pentru nou-nascuti se solutioneaza în sistemul aplicat în sectiile de pediatrie la compartimentul sugari. Cele doua compartimente au propriile anexe medicale, de deservire si gospodaresti specializate. Între cele doua compartimente se amplaseaza spatiile pentru alaptare, utilizate în comun.

b. -sistemul nucleelor (respectiv al unitatilor de îngrijire) mixte pentru mame si nou-nascutiilor, compuse din doua saloane (de 3-5 paturi) pentru mame cu dotarile sanitare aferente, care flancheaza doua saloane pentru nou-nascuti (dotate corespunzator) si un spatiu de lucru pentru asistente (care, dimensionat ca atare, este utilizat în unele variante de organizare ca spatiu de aIaptare).

c. -sistemul de cazare al mamei si nou-nascutului în acelasi salon, (fie în rezerve individuale, fie în saloane pentru doua mame cu copiii lor), cu spatii corespunzator dimensionate si dotari sanitare specializate.

În sistemele b.) si c.), anexele medicale si de deservire, specializate pentru cele doua categorii de pacienti, se amplaseaza grupat în cadrul unitatii de îngrijire.

Indiferent de sistemul de cazare adoptat, pentru cazurile septice se vor diferentia compartimente (nuclee) distincte atât pentru mame cât si pentru nou-nascuti. Pentru cazurile de obstetrica patologica se amenajeaza saloane distincte, grupate, atât în compartimentul septic, cât si în cel aseptic. (Uneori cazurile de obstetrica patologica se amplaseaza în sectia /subsectia de ginecologie).

Sectia de obstetrica va fi în legatura directa cu blocul de nasteri, si sala de operatii pentru cezariene, la acelasi nivel, recomandat fiind ca circuitul respectiv sa fie distinct de circulatiile comune ale spitalului. La spitalele generale mici si mijlocii, blocul de nasteri se poate amplasa chiar în sectia (subsectia) de obstetrica.

Prin tema de proiectare se vor face precizari asupra sistemului de cazare adoptat si asupra modului general de organizare al asistentei la nasteri.

III.3.2. Serviciul de primire - internare a bolnavilor

III.3.2.1. Acest serviciu se organizeaza în general ca serviciu unic pe spital si are rolul de a asigura efectuarea formelor de internare, examinarea medicala si trierea epidemologica a bolnavilor pentru internare, prelucrarea sanitara a acestora în functie de starea lor fizica si echiparea în imbracamintea de spital. Serviciul se dimensioneaza în functie de numarul mediu de internari zilnice rezultat din capacitatea si profilul spitalului.

Amplasarea serviciului de primire - internare se face în legatura directa cu accesul principal în spital si cu serviciul de urgenta, corespunzator celor doua categorii de pacienti: -pacientii care vin pregatiti la spital (programati dupa consulturi si examinari medicale anterioare, unele efectuate în ambulatorul sau în serviciile de diagnostic ale spitalului) si pacientii care ajung la spital nepregatiti (accidente, îmbolnaviri subite, stare de criza) fiind preluati de serviciul de urgenta. La spitalele mici si mijlocii, în functie de profilul medical, serviciul de primire - internare se poate cupla cu serviciul de urgenta sau cu ambulatorul.

III.3.2.2. Componentele functionale ale serviciului de primire - internare sunt:

a)-unitatea de întocmire a documentelor medicale,

b)- compartimentul de examinari medicale,

c)- unitatea de igienizare sanitara,

d)- unitatea de gestiune haine si efecte de spital,

e)-unitatea de externare.

OBSERVATIE: În functie de optiunile beneficiarului de folosinta, se poate adopta o organizare a internarii în care componentele a.) si b.) se solutioneaza centralizat si se amplaseaza la intrarea în spital, iar componentele c.). d.) si e.) se repartizeaza la sectiile medicale si respectiv la serviciul de urgenta

III.3.2.3. Unitatea de întocmire a documentelor de internare cuprinde:

-spatiul de asteptare prevazut cu grupuri sanitare, cu zone separate pentru pacienti adulti si pacienti copii;

-doua-trei birouri conexate între ele si prevazute cu amenajari pentru relatia cu publicul (ghisee sau tejghea cu boxe).

Unitatea coopereaza cu conducerea sectiilor medicale si cu compartimentul evidenta medicala (din serviciul administrativ).

III.3.2.4. Compartimentul examinari medicale cuprinde cabinetele de consultatie, specializate dupa profilurile sectiilor medicale, cu spatiile de asteptare si grupurile sanitare aferente, în spitalele generale sunt obligatorii cel putin trei cabinete: unul pentru pediatrie, unul pentru obstetrica-ginecologie si al treilea pentru restul de adulti.

Necesarul de cabinete pentru spitalele generale mari si spitalele de specialitate din retea se determina în functie de capacitatea sectiilor carora li se adreseaza si nu va fi mai mic decât:

-pediatrie: -pâna la 150 paturi: -1 cabinet

-peste 150 paturi: -2 cabinete

-peste 300 paturi: -3 cabinete

-obstetrica –ginecologie:

- pâna la 50 paturi: 1 cabinet cu 2 boxe

- pâna la 200 paturi: - 1 cabinet

- peste 200 paturi: - 3 cabinete

-sectii de adulti -pâna la 200 paturi:-2 cabinete

-pâna la 400 paturi: - 2 cabinete

-peste 400 paturi: - 3 cabinete

Asteptarea pentru pediatrie va fi separata, iar adiacent ei se va prevedea o camera de izolare cu grup sanitar propriu, pentru stationarea temporara a copilului identificat a fi contagios; la spitalele mari de pediatrie se prevad doua-trei boxe de izolare si suplimentar se amenajeaza la intrare un filtru de triaj epidemiologic, de asemenea boxat.

III.3.2.5. Unitatea de igienizare sanitara cuprinde filtrele de prelucrare sanitara si grupurile sanitare aferente (prevazute cu dus sau baie - dupa caz -), separate pe sexe si pe cele trei categorii de pacienti, ce trebuie departajate igienico-sanitar (copii, parturiente, adulti). La pediatrie spatiul de igienizare se compartimenteaza: pentru grupa 0-2 ani si pentru grupa 2-14 ani, accesul facându-se direct din cabinetele de examinare. În filtrele de igienizare se prevad boxe pentru lenjerie si efecte curate de spital.

III.3.2.6. Pastrarea hainelor bolnavilor pe perioada internarii se face într-un depozit de efecte compartimentat, bine ventilat, legat direct de spatiile de igienizare, dar si de unitatea de externare. Dimensionarea se face dupa numarul de paturi (0.16 - 0.18 mp/pat si 0.08 - 0.10 mp/pat copil).

III.3.2.7. Unitatea de externare se compune dintr-un spatiu prevazut cu boxe de imbracare, separate pe sexe si distincte pentru copii si nou-nascuti. Daca externarea se face centralizat, unitatea se amplaseaza cât mai aproape de nodul de circulatie verticala care face legatutra cu sectiile de spitalizare, în afara circuitului de internare, dar în legatura cu depozitul de haine si cu biroul de întocmire a documentelor de spitalizare.

III.3.3. Serviciul de urgenta

III.3.3.1. Pentru activitatile medicale de acordare a primului ajutor bolnavilor accidentati sau aflati în stare grava (adusi cu ambulanta sau cu autovehiculele apartinatorilor) ca si pentru alte urgente medicale din teritoriu, în-spitale se organizeaza un serviciu sau un compartiment special (în functie de marimea spitalului).

În varianta minima, curenta la spitalele mici si mijlocii. compartimentul trebuie sa cuprinda urmatoarele spatii:

-acces acoperit si inchis lateral pentru autosalvari;

-1 (2) cabinete de consultatie si tratament cu 2 (4) posturi de lucru;

-sala de interventii chirurgicale, cu anexe pentru spalare medici si instrumente;

-sala cu anexe pentru proteze ghipsate, echipata cu aparat roentgen;

-camera de spitalizare provizorie, compartimentata pe sexe, de 2-6 paturi (1 % din capacitatea spitalului);

-filtre igienizare cu boxe pentru depozitarea hainelor pacientilor, a efectelor si lenjeriei de spital;

-post de lucru pentru asistente si anexe personal mediu;

-sala de asteptare cu anexe pentru apartinatori;

-cabinet medici de garda, cu grup sanitar;

-depozit targi, brancarde, carucioare.

III.3.3.3. La spitalele generale mari sau la spitalele cu specific de urgenta, serviciul se amplifica ca numar de sali de interventie, se diversifica pe profiluri medicale (chirurgie, cardiologIe, pediatrie) si poate capata si alte functiuni medicale:

-sala de reanimare,

-cabinete de investigatii si explorari,

-laborator teste de urgenta etc.

III.3.3.4. Amplasarea serviciului în cadrul spitalului va permite colaborarea directa cu serviciul de internari, precum si legaturi rapide cu blocul operator, serviciul de terapie intensiva, serviciile de roentgendiagnostic si explorari functionale, laboratorul de analize medicale.

III. 3.4. Compartiment de spitalizare de o zi

III.3.4.1. Pentru unele tipuri de investigatii, interventii si tratamente, pentru care este necesara tinerea sub observatie a pacientului pe durata unei zile, se organizeaza în spitale un compartiment distinct de spitalizare, care permite degrevarea sectiilor medicale de perturbarile de activitate produse de astfel de cazuri.

III.3.4.2. Compartimentul se organizeaza în spitalele mijlocii si mari, pentru o capacitate de 2-3% din numarul de paturi al spitalului, dar minim pentru 12 paturi. În cadrul compartimentului, dupa caz si în functie de precizarile temei de proiectare, se pot amplasa distinct si unitatile: de epurare renala, de întreruperi de sarcina.

Cazarea pacientilor se face în saloane de 2-3 paturi si rezerve; aferent acestora se prevad: cabinet de consultatii si tratamente (eventual sala de mici interventii), post de lucru pentru asistente, mic oficiu alimentar, grupuri sanitare, boxe de lenjerie si de curatenie etc.

Compartimentul se amplaseaza în apropierea accesului principal, în legatura cu sectorul ambulator, cu serviciul de urgenta (pentru utilizarea elastica a unor componente) si cu circulatiile principale care fac legatura cu serviciile tehnico-medicale.

III.3.5. Sectorul ambulator

III.3.5.1. Spitalul acorda servicii medicale, în specialitatile pe care este profilat, si pentru bolnavii a caror stare fizica nu impune internarea. Sectorul ambulator propriu spitalului organizeaza si gestioneaza aceste servicii, asigura asistenta premergatoare internarii (consultari, explorari) si/sau pe cea posterioara internarii (post-control, tratamente prelungite ambulator), reducând numarul de zile de spitalizare la strictul necesar.

III.3.5.2.Spatiile necesare se amenajeaza pentru:

-cabinete de consultatii (în specialitati din profilul spitalului si în specialitati conexe cu acestea);

-camere pentru pansamente si tratamente curente;

-spatii de asteptare aferente cabinetelor;

-birou de programare si evidenta a pacientilor;

-punct farmaceutic pentru medicamente specifice (dupa caz);

-anexe pentru personalul medical;

-grupuri sanitare si boxa pentru curatenie.

Dimensiunea minima pentru cabinetele de consultatie si camerele de tratamente curente, cuprinsa între 16 mp si 24 mp, este diferentiata dupa activitatile specifice. Numarul de cabinete si anexele acestora sunt determinate de numarul de consultatii ce se preconizeaza a se acorda pentru fiecare specialitate; datele se vor preciza prin tema de proiectare. Pentru dimensionarea spatiilor de asteptare se ia în calcul încarcarea la orele de vârf, considerând o arie utila de 1.00-1.50 mp/pacient adult si respectiv 1.50-2.00 mp/pacient copil cu însotitor. Spatiile de asteptare si grupurile sanitare pentru copii se izoleaza de cele ale adultilor.

III.3.5.3. Sectorul ambulator poate fi accesibil:

a.-direct din exterior, situatie în care va fi dotat cu anexele specifice (garderoba, punct de informatii si control acces, cabine telefonice),

b.-din holul intrarii principale, caz în care pacientii pot beneficia de toate serviciile si anexele prevazute pentru vizitatori si însotitori.

Amplasarea sectorului ambulator în cadrul spitalului va permite legaturi usor accesibile cu serviciile de investigatii-explorari si tratamente, precum si cu compartimentul de spitalizare de o zi.

III.3.6. Blocul operator

III.3.6.1. Prezent în spitalele care au sectii sau compartimente chirurgicale (toate spitalele generale si cea mai mare parte a spitalelor de specialitate), blocul operator este unul din sectoarele cu cea mai complexa structurare si mai stricta conditionare a spatiilor si circuitelor interne.

În principiu, blocul operator grupeaza toate salile de operatii necesare diverselor specialitati (profiluri) medicale. În spitalele generale, profilurile care utilizeaza blocul operator sunt: chirurgia generala, ortopedia, traumatologia si arsii, cardiologia, gastro-enterologia, urologia, obstetrica, ginecologia, neurologia, oftalmologia, ORL, pediatria, oncologia si serviciul de urgenta.

În functie de numarul de paturi chirurgicale si tinând seama de specificul activitatilor medicale, pentru unele sectii (compartimente) se pot prevedea sali de operatii proprii, în afara blocului operator centralizat, cum este cazul pentru:

-sectia obstetrica-ginecologie;.

-sectia de oftalmologie;

-sectia ORL;

-compartimentul de arsi;

-serviciul de urgenta.

III.3.6.2. Dimensionarea blocului operator, respectiv determinarea numarului necesar de sali de operatie, se face prin raportare la numarul de paturi din sectiile si compartimentele cu profil chirurgical care îl utilizeaza.

Indicele mediu de raportare este:

-o sala de operatie - pentru 30-35 paturi chirurgicale (indicele este în scadere datorita perfectionarii tehnicilor operatorii si scaderii duratei de spitalizare post-operator).

OBSERVATII: -Pentru unele specialitati chirurgicale (arsi grav, transplanturi) se prevede o sala de operatii la. 25 de paturi.

Într-o sala de operatie au loc, în medie pe zi, 2, 5 interventii chirurgicale, considerând un timp mediu necesar de cca 3 ore pentru pregatirea salii si desfasurarea operatiei

În functie de marimea si structura medicala a spitalului, blocul operator centralizat poate grupa de la 2 pâna la 8-10 sali de operatie.

III.3.6.3. Pentru spitalele mici si mijlocii gruparea salilor de operatie într-un singur bloc operator comun prezinta o serie de avantaje certe:

-asigurarea controlului conditiilor de asepsie,

-utilizarea mai eficienta a spatiilor, aparaturii, instrumentarului, personalului auxiliar,

-organizarea coerenta a activitatilor de anestezie si a supravegherii bolnavului la trezire,

-gruparea economica a instalatiilor speciale pentru tratare aer, pentru producere si distributie apa sterila, gaz de narcoza, curent electric în caz de avarii etc.

În spitalele mari si foarte mari, mai ales în cele multiprofilate, centralizarea prea multor sali intr-un singur bloc operator pune în evidenta serioase dezavantaje:

-dificultati în controlul aplicarii masurilor de igiena si asepsie,

-scaderea gradului de confort pentru echipa medicala (agitatie, aglomeratie, instrumentar comun, dificultati în programare si în coordonarea personalului auxiliar utilizat în comun),

-cresterea departarii fata de sectia medicala de spitalizare.

Reducerea dezavantajelor pe care le prezinta blocurile operatorii mari se obtine prin:

a.- realizarea de doua-trei blocuri operatorii distincte si specializate, amplasate mai aproape de sectiile respective de spitalizare;

b.- sectorizarea blocului operator pe tipuri de interventii, fiecarui sector revenindu-i un grup de anexe proprii;

c.- dublarea (eventual triplarea) circuitelor prin diferentierea circuitelor interioare în sistem “curat/murdar” si/sau specializarea circuitelor pe categorii de personal si grupe de echipe medicale.

OBSERVATIE: Un mod uzual de sectorizare a blocului operator, aplicat adesea chiar si în : spitalele de marime mijlocie, este cel de separare în bloc septic si bloc aseptic, cu tratare diferentiata a salilor de operatie si a anexelor medicale, în ce priveste masurile de asepsie. Acest principiu de separare este din ce în ce mai contestat, pe plan international, de speciaIistii în igiena, întrucât se dovedeste prin masuratori o scadere a nivelului de igiena sub minimul admisibil în sectorul septic (dupa parerea acestora, toate salile de operatie - inclusiv anexele lor medicale - trebuie considerate si tratate ca aseptice).

III.3.6.4. Solutionarea spatial-functionala pentru blocurile operatorii difera dupa marimea acestora. Sunt considerate blocuri operatorii mici cele cu 2-4 sali de operatie, iar blocuri operatorii mari cele cu mai mult de 6 sali de operatie. Pentru blocurile operatorii mici tipologiile de conformare optima sunt bine conturate si se aplica ca atare. Pentru solutionarea unui bloc operator mare este necesar un studiu prealabil privind organizarea medicala si tehnologica cea mai adecvata datelor de tema si structurii medicale a spitalului.

III.3.6.5. Un bloc operator mic se compune din urmatoarele categorii de spatii:

-spatii medicale;

-2-4 sali de operatie cu anexele aferente:

-spalator-filtru pentru chirurgi,

-spalator pentru instrumente,

-spatiu de pregatire a bolnavului,

-spatiu pregatire materiale – dupa caz -, (se recomanda ca anexele sa fie individualizate pentru fiecare sala în parte; se accepta si anexe comune la doua sali, daca cel putin o sala de operatie a blocului are anexe individualizate)

-spatiu pentru trezirea pacientilor (comun sau boxat),

-camera de odihna pentru medici,

-camera de lucru pentru asistente,

-laborator pentru determinari de urgenta,

-sala aplicare proteze gipsate cu anexe pentru pregatirea feselor(dupa caz),

-camera protocol operator,

-camera medici anestezisti.

-spatii gospodaresti:

-boxa pentru depozitare materiale sterile si farmaceutice,

-depozit aparate,

-spatiu depozitare targi, carucioare,

-boxa pentru curatenie si colectare – evacuare obiecte murdare (rufe,deseuri).

-spatii de control si filtrare accese:

-filtru bolnavi (eventual cu sistem de trasbordare targa),

-filtru personal medical (separat pe sexe) cuprinzând vestiar si grup sanitar cu dus,

-dispecerat-programare (dupa caz).

-spatii tehnice pentru instalatiile special aferente blocului operator (amplasate în afara blocului, dar în imediata vecinatate a acestuia)

-statie preparare apa sterila,

-statie preparare gaz de narcoza,

-statie de acumulatori si camera tablou electric,

-centrala de ventilatie si tratare a aerului.

III.3.6.6. Dispunerea spatiilor si organizarea circuitelor la interiorul blocului operator se face pe principiul zonarii dupa cerintele de asepsie, trecerea facându-se gradat dinspre statiile neutre (conditii igienico-sanitare obisnuite pentru sectorul sanitar), prin cele “curate” (cu conditionari igienice speciale), la cele aseptice:

-zona filtre de acces – neutra-

-zona functiuni anexe - neutra - cuprinzând: -protocol operator, secretariat, laborator, determinari de urgenta, laborator, etc.

-zona curata - camere de pregatire preoperatorie a bolnavilor, camera de trezire a bolnavilor, spatiul de lucru al asistentelor, camera odihna medici, camera de gipsare, etc.

-zona aseptica - sala de operatie si spatiul de spalare si îmbracare sterila a echipei operatorii.

Problema principala în solutionarea circuitelor blocului operator o reprezinta activitatile si spatiile "murdare": -spaIatoare pentru instrumentele utilizate, spatii sanitare si de curatenie, evacuarea deseurilor si rufelor postoperator. masurile ce se întreprind sunt:

-izolarea completa a activitatilor în spatii închise, pâna la "ambalarea" produselor în anvelope sterile cu care se transporta apoi pe circulatia comuna a blocului operator;

-decalarea prelucrarilor "murdare" pâna dupa încheierea programului operator;

-crearea unui circuit "murdar", separat de circuitul zonei curate, prin dublarea coridoarelor blocului operator (solutie recomandata în special la blocurile operatorii mari), ceea ce presupune sali de operatii capsulate.

În toate cazurile, transferul instrumentelor murdare de la sala de operatie la spalator se face numai prin ghiseu; în cazul solutiei cu dublu circuit, transferul deseurilor si rufelor murdare spre coridorul de serviciu se face printr-o ecluza speciala.

III.3.6.7. În blocurile operatorii mari se recomanda cuprinderea unei statii de sterilizare, proprii (pentru prelucrarea instrumentarului si a cauciucariei din salile de operatie), distincta de statia centrala de sterilizare pentru restul serviciilor din spital. Descrierea modului de conformare si organizare a unei statii de sterilizare se face la cap. III.3.15.

În blocurile operatorii mari se mai prevad si alte spatii:

-camera dezinfectie aparatura medicala mobila.

-punct farmaceutic,

-banci de tesaturi

-post de lucru pentru medici si personal mediu anestezie.

-mic oficiu pentru ceai, cafea , legat de zona de odihna a personalului medical etc.

III.3.6.8. Dimensionarea diverselor spatii specifice este determinata de tipul de interventii chirurgicale. marimea echipelor operatorii. marimea blocului operator. nivelul de echipare cu aparatura. solutia generala de conformare a blocului operator.

-pentru sala de operatie dimensiunile minime variaza de la 30 mp la 40 mp arie utila.

-pentru celelalte spatii medicale. aria utila nu va fi mai mica decât:

-12 mp - spalare si îmbracare chirurgi pentru o sala

-18 mp - spalare si îmbracare chirurgi comuna la 2 sali

-10 mp - spalare instrumente

-12 mp - un post de pregatire preoperatorie

-10 mp - un post de trezire postoperatorie

-25 mp - sala de gipsare

III.3.6.9. Blocul operator va avea Iegatura directa cu serviciul anestezie - terapie intensiva si cu sterilizare centrala (daca nu are sterilizare proprie): legaturi usoare se vor asigura cu: blocul de nasteri (când acesta nu are sala proprie pentru operatii cezariene), serviciul de roentgendiagnostic, serviciul de urgenta, laboratorul de anatomie patologic (pentru examene extemporanee) si nodul central de circulatie verticala care conduce la sectiile medicale de spitalizare.

III.3.7. Serviciul de anestezic - terapie intensiva (ATI)

III.3.7.1. O creatie relativ recenta în structura spitalelor, serviciul ATI centralizeaza toate cazurile medicale grave, care necesita supraveghere continua si îngrijire intensiva 24 de ore din 24. Asistenta medicala se asigura de un personal înalt calificat, cu ajutorul unei aparaturi medicale specializate (pentru compensarea functiilor vitale ale organismului si monitorizarea bolnavilor).

III.3.7.2.Marimea serviciului (numar de paturi) este o variabila în functie de capacitatea si profilul spitalului. Prin tcm,1 se precizeaza atât numarul de paturi necesar cât si structura de organizare a acestora pe unitati componente. Serviciile ATI mici (suh 15 paturi) precum si cele din spitalele de specialitate. se subîmpart în doua sectoare -septic si aseptic -. Serviciile mari, în spitalele multiprofilate, se organizeaza pe sectoare (unitati) distincte, dupa profilul medical sau dupa gravitatea cazurilor, prevazându-se si un compartiment corespunzator cazurilor septice.

Pentru unele profiluri medicale, daca particularitatile procedurilor medicale si sau numarul de paturi aferent o justifica, se pot organiza compartimente de terapie intensiva specializate, distincte de unitatea centrala, amplasate în sectiile medicale respective. Este cazul mai ales pentru specialitatile:

-cardiologie si boli vasculare,

-pediatrie,

-arsi si traumatologie,

-transplant de organe.

III.3.7.3. Spatiile componente ale serviciului ATI sunt:

-unitatile de îngrijire - saloane sau nuclee cu spatiile aferente postului de supraveghere (directa si/sau monitorizata), grupului de igienizare, depozitarilor diverse,

-camera de lucru pentru asistente, cuplata cu statia centrala de monitorizare si semnalizare,

-cabinete medici anestezisti cu grup sanitar

-sala de mici interventii si tratamente speciale, cu anexele ei (Ia serviciile mari),

-depozite pentru aparatura, instrumentar, produse farmaceutice,

-mic laborator pentru determinari de urgenta (se poate utiliza în comun cu blocul operator),

-boxa pentru lenjerie curata,

-spatiu sanitar pentru prelucrare si igienizare obiecte de inventar, cu boxa pentru colectare obiecte murdare (rufe, deseuri),

-vestiar-filtru de acces pentru personalul medical, prevazut cu grup sanitar si dus,

-filtru de acces pentru pacienti ;si materiale, cuplat cu un spatiu (vestiar) pentru îmbracarea în vestimentatie de protectie a persoanelor straine serviciului (apartinatori sau alt personal medical decât cel al sectiei).

Circuitul interior este de tip închis pe considerente de asepsie, dar si pentru izolare fata de perturbari exteme (agitatie, zgomot, vizite inoportune).

III.3.7.4. Unitatea (nucleul) de îngrijire intensiva se conformeaza si dimensioneaza în raport de cauzistica proprie spitalului, respectiv de numarul de paturi afectat unei echipe de îngrijire.

-capacitate optima:

-5 - 6 paturi aferente unui post de supraveghere;

-capacitate maxima:

-8 paturi (Ia mai multe paturi aferente unui post de supraveghere, îngrijirea nu se mai considera intensiva).

-arie utila minima/pat:

-12mp,

-arie utila minima/post supraveghere:

-12 mp (recomandat 15 mp)

-dotare sanitara aferenta:

-grup sanitar cu closet, lavoar si spalator de plosti).

Modul optim de alcatuire a unei unitati de îngrijire este cel de tip nucleu cu camere (compartimente) de 1-2 paturi, grupate în jurul postului de supraveghere (si lucru) al echipei de îngrijire, cu pereti vitrati si goluri de trecere spre acesta. Sistemul de spitalizare în saloane mari de 5-7 paturi, cu paturile izolabile prin perdele sau panouri usoare este nerecomandat, fiind mai putin igienic. Indiferent de solutia tipologica aplicata, fiecare unitate de îngrijire va avea cel putin o rezerva (boxa) de un pat pentru cazurile speciale.

III.3.7.5. În mod curent, serviciul ATI se amplaseaza în imediata vecinatate a blocului operator, pe acelasi nivel cu acesta (mai ales la spitalele mici si mijlocii), din urmatoarele ratiuni:

-medicii anestezisti afectati serviciului lucreaza si în blocul operator;

-mare parte a cazurilor sunt pacienti care necesita postoperator îngrijiri speciale;

-conditiile de asepsie sunt asemanatoare celor din zona curata a blocului;

-o parte din aparatura se poate utiliza în comun.

Serviciul ATI se poate amplasa si la un nivel superior sau inferior fata de blocul operator (la spitale mari si foarte mari), cu conditia realizarii unei legaturi directe, prin scara si ascensor special afectat.

III.3.8. Blocul de nasteri

III.3.8.1. În blocul de nasteri se efectueaza centralizat activitatile de asistenta medicala calificata a parturientelor pe parcursul nasterii. Centralizarea acestor activitati este de data relativ recenta, iar solutionarile functional-tehnologice ale spatiilor sunt înca în curs de optimizare, optiunile pentru un tip de solutie sau altul urmând a fi stabilite de beneticiaml de folosinta.

Modul de conformare al blocului de nasteri si locul cel mai potrivit de amplasare în cadrul spitalului este dependent de:

-felul cum se organizeaza în cadrul spitalului, respectiv al sectiei de profil, asistenta parturientelor de la primirea în spital si pâna la terminarea nasterii;

-capacitatea acestuia (numar de nasteri/zi, rezultata din capacitatea sectiei de obstetrica prevazuta în structura spitalului):

-sistemul adoptat pentru asistarea panurientei în timpul celor trei faze ale nasterii (travaliu - expulsie - postpanum).

III.3.8.2. În principiu un bloc de nasteri este constituit din urmatoarele componente spatio-functionale:

-compartimentul de primire si preluare sanitara specifica (daca activitatile nu au fost preluate de serviciul de primire - intemare descris la cap. III.2.)

-unitati pentru nastere (o suita de spatii pentru triada de activitati specifice: travaliu -expulsie - postpartum):

-sala de operatie cu activitatile specifice (dupa caz);

-camera resuscitare nou-nascut:

-spatii de lucru pentru personal (cabinet medici, camera de lucru moase, boxe depozitare instrumentar si materiale sterile):

-spatii gospodaresti (mic oficiu alimentar. boxe depozitare lenjerie si efecte, spatiu colectare - evacuare rufe murdare si deseuri);

-filtru de acces si dotari sanitare aferente (vestiar personal cu grup sanitar si dus. compartimentat pe sexe, grup sanitar paciente).

În blocurile de nasteri mici (2-3 unitati de nastere), nu este economica prevederea unei sali de operatie - pentru cezariene si alte urgente -,acestea urmând a se efectua în blocul operator centralizat sau în sala de operatii a sectiei de obstetrica-ginecologie. La blocurile de nasteri mari (peste 10 nasteri/zi) este indicata prevederea salii de operatie în cadrul blocului. precum si a spatiului de pregatire-trezire aferent.

III.3.8.3. Blocul de nasteri are un circuit închis, controlat prin filtre de acces. EI se va compartimenta în sector aseptic si septic. Pentru spitalele mici si mijlocii cu mai mult de 50 paturi de obstetrica una din unitatile de nastere se va individualiza ca septica. va primi anexe sanitare proprii si se va izola din circuitul general al blocului de nasteri. În cadrul spitalelor de specialitate, cu sectii de obstetrica care însumeaza mai mult de 150 paturi, se recomanda crearea a doua blocuri de nasteri separate.

III.3.8.4. Unitatea de nastere se poate alcatui în mai multe moduri:

a. -camera de travaliu cu 2-3 paturi tip salon (14-20 mp), conectata la o sala de nasteri, prevazuta cu o nisa (boxa) pentru prelucrarea primara a nou-nascutului (minim 25 mp), urmata de o camera cu 2-3 paturi pentru terapia postpartum, cele trei încaperi având usi între ele. O astfel de unitate se prevede pentru cca.20 paturi de obstetrica.

b. -sala unica pentru travaliu si expulsie, destinata unei singure parturiente, dotata cu pat, masa ginecologica si punct pentru toaleta nou-nascutului (arie utila 22-25 mp): paturile pentru terapia postpanum se grupeaza la un loc pentru mai multe astfel de sali. În saloane de 2-3 paturi. Solutionata în acest fel, unitatea corespunde la cca 15 paturi de obstetrica fiziologica pentru o sala de travaliu-expulsie.

III.3.8.5.În ce priveste amplasarea blocului de nasteri. sunt în disputa doua modele: -amplasarea direct în cadrul sectiei sau compartimentului de obstetrica (justificata la spitalele mici, dar si la spitalele generale mari cu putine paturi de obstetrica): -amplasarea în apropierea blocului operator si a celorlalte servicii tehnico-medicale, avantajoasa pentru cooperarea cu acestea, necesara daca spitalul are mai mult de doua sectii de obstetrica, este contestata din punct de vedere al confortului pacientei. Aceasta, solutie se aplica în mod curent la spitalele de specialitate (matemitati sau blocuri matemo-infantile).

III.3.9. Laborator de analize medicale

III.3.9.1. În acest compartiment se centralizeaza activitatile de laborator necesare examinarii produselor biologice umane pentru o cât mai corecta apreciere a starii de sanatate sau a stadiului de îmbolnavire a pacientilor. Laboratorul deserveste atât pacientii internati cât si pe cei ambulatori.

III.3.9.2. Laboratorul se dimensioneaza si se structureaza functional în concordanta cu marimea si profilul spitalului, respectiv cu capacitatea sectorului ambulator, dar si cu rangul spitalului în ierarhia unitatilor de asistenta medicala (laboratorul unui spital judetean sau al unui spital clinic de specialitate va efectua analize medicale pentru pacienti ambulatori dintr-un teritoriu mai larg decât cel arondat direct).

Necesarul de spatii, structura pe compartimente si nivelul de echipare cu aparatura se vor preciza prin tema de proiectare.

OBSERVATIE: Perfectionarea tehnicilor de analiza. utilizarea sistemelor de teste standard. echiparea cu aparatura compacta, automatizata si computerizata determina cresterea eficientei concomitent cu reducerea suprafetelor utile necesare.

III.3.9.3. Laboratorul de analize medicale cuprinde urmatoarele compartimente:

1. -compartimentul de recoltare directa a produselor biologice (pentru pacientii ambulatori), amplasat fie în cadrul laboratorului (în zona sa externa), fie în cadrul sectorului ambulator propriu-zis (respectiv în cadrul dispensarului policlinic, daca spitalul are asociata aceasta unitate sanitara);

2. -compartimentul de primire a produselor biologice recoltate în sectiile spitalului sau de la pacientii ambulatori, în care se efectueaza distribuirea probelor la punctele de lucru, se asigura centralizarea, înregistrarea si eliberarea rezultatelor;

3. -sectorul de examinari de laborator, cu compartimentele sale specializate:

-biochimie,

-hematologie,

-citologie,

-imunologie,

-bacteriologie,

-inframicrobiologie etc.

4. -spatii anexe activitatilor de laborator (vestiare pentru personal, grupuri sanitare, depozite reactivi si sticlarie, camere aparate, spatii pentru spalare vesela si sterilizare etc.

5. -microsector de întretinere animale mici de laborator (dupa caz).

La spitalele clinice universitare, la unele din spitale de specialitate cu programe asociate de cercetare - institute medicale -, pe lânga laboratorul pentru analizele curente se dezvolta si un sector mai mic sau mai

mare de laboratoare specializate de cercetare clinica si/sau preclinica, în care caz apare si un sector mare de crestere si întretinere de animale, numit biobaza. Acesta din urma trebuie amplasat izolat, în afara cladirilor spitalului.

III.3.9.4 Întrucât tehnicile de laborator evalueaza rapid, spatiile laboratorului de analize medicale trebuie solutionate în sistem flexibil, pentru a permite periodice reorganizari functionale si reechipari cu aparatura si instalatii. Solutia recomandata este proiectarea de spatii de lucru tipizate, cu distributii de instalatii si puncte de racord amplasate modulat în spatiu. Încaperile sectorului de examinari se vor alcatui prin înscrierea unor astfel de "module" spatio-functionale (1-3 module în functie de necesitate).

-aria unui modul tipizat va fi de:

-18-20 mp (Ia spitale mici)

-22-25 mp (Ia spitale mari)

III.3.9.5.Activitatile de laborator urmeaza un regim strict de securitate a muncii si protectie a personalului fata de lucru cu substante nocive si periculoase. Principiul aplicat este separarea încaperilor cu activitati periculoase si delimitarea locurilor de munca în care operatiunile presupun degajari de noxe, prin crearea de boxe speciale sau nise de laborator. Asemanator se protejeaza si activitatile sau operatiunile care necesita conditii speciale de desfasurare în ce priveste mediul aseptic sau steril, ecranarea luminii, protectia fata de vibratii etc

III.3.9.6. În cadrul laboratorului de analize medicale este necesara izolarea unui compartiment în care sa se efectueze operatiunile cu potential de contaminare (bacteriologie, virusologie, micologie, parazitologie). Acesta va avea un circuit strict delimitat de al celorlalte compartimente si va fi prevazut cu anexe proprii pentru spalare, dezinfectare, sterilizare vesela si instrumentar, precum si pentru colectare - tratare deseuri infectate.

III.3.9.7.Încaperile laboratorului de analize vor fi ferite de insolare si vor avea conditii de iluminare uniforma a zonelor de lucru. Orientarea favorabila pentru fronturile cu ferestre este nord, nord-est si nord-vest. În cazul în care nu se pot evita orientarile nefavorabile, se vor lua masuri speciale de protectie si ecranare a suprafetelor vitrate (geamuri termoabsorbante, "brise-soleil").

III.3.9.8. Pentru determinarea globala a necesarului de suprafete utile desfasurate aferente laboratorului de analize medicale al spitalelor generale (fara dispensar policlinic) se poate utiliza urmatorul indice mediu:

-1.5 mp A.u./pat, respectiv 2.1 mp A.d./pat la spitalele teritoriale mici;

-1.0-1.2 mp A.u./pat, respectiv 1.5-1.7 mp A.d./pat la spitalele mijlocii si mari.

III.3.9.9. Întregul laborator de analize medicale va fi solutionat în circuit închis pentru alti utilizatori decât personalul propriu. Accesul pacientilor sau al personalului medical din spital este permis numai în spatiile amenajate ca atare din compartimentul a.) -cabine de recoltare si b.) -camera sau ghiseul pentru primire probe, ghiseul pentru eliberare rezultate.

III.3.9.10.Amplasarea laboratorului va permite legaturi directe cu serviciul de explorari functionale si legaturi usoare cu sectiile de spitalizare, sectorul ambulator, serviciul de urgenta si compartimentul de spitalizare de o zi.

III.3.10.Serviciul (laboratorul) de roentgendiagnostic

III.3.10.1. Serviciul grupeaza centralizat toate investigatiile bazate pe utilizarea radiatiei Roentgen pentru aducerea în domeniul vizibilului a structurilor anatomice interne. Tehnicile de roentgendiagnostic fac parte dintr-un sistem mai amplu de investigatii. aflat în prezent într-o evolutie exploziva, cel al clinicilor de examinare imagistica.

III.3.10.2.Serviciul de roelligendiagnostic este una din unitatile nucleare ce se pot constitui în cadrul spitalelor, pentru care este obligatorie solicitarea si obtinerea de avize speciale, de amplasare si functionare, din partea autoritatilor responsabile cu controlul activitatilor ce folosesc radiatii nucleare. Modul de utilizare a radiatiei Roentgen pentru diagnosticul medical, conditiile ce trebuie sa Ie indeplineasca aparatura, precum si

modul de alcatuire, dimensionare si ecranare la radiatii a incaperilor, sunt strict conditionate de "Normele Republicane dc Securitate Nucleara - Regimul de lucru cu surse de radiatii nucleare".

III.3.10.3.Dimensionarea si structurarea serviciului este dependenta de numarul si tipul de aparate radiologice ce urmeaza a se instala, de cerintele fluxului medical specific. de considerente de optimizare a masurilor de radioprotectie. Pentru fiecare tip de aparat sunt precis determinate necesarul de încaperi si conditii tehnologice de montaj.

Tipurile de aparate radiologice utilizate în mod curent în serviciul de roentgendiagnostic sunt:

-aparate de Rx-scopie si Rx-grafie, independente sau cuplate la un post comun de comanda.

-aparate de Rx-grafic specializate (angiografie, mamografic, limfografic. radiografic dentara).

-aparate pentru microradiografie (MRF),

-aparate pentru tomografie computerizata (CT).

Pentru fiecare dintre ele sau pentru un cuplaj de aparate se constituie în unitate functionala dc examinare.

III.3.10.4. În structura serviciului dc roentgendiagnostic intra urmatoarele categorii de spatii:

1. -unitatile functionale de examinare (compuse din camera de investigatie. posturile de comanda si control, boxele de dezbracare, spatiile sanitare si tehnicile aferente);

2. spatii de asteptare pentru pacienti cu grupuri sanitare aferente;

3. spatii medicale pentru relatia cu pacientul (secretariat. cabinete de consultatii);

4. spatii pentru personal în afara relatiei cu pacientul (cabinete de lucru ale medicilor, camera de odihna personal, vestiare cu dus si grupuri sanitare);

5. -spatii pentru prelucrare si stocare filme radiologice (developare, triere, uscare, citire, depozitare);

6. spatii pentru întretinere si activitati gospodaresti (camera pentru tehnician de întretinere, depozit piese de schimb, boxe pentru lenjerie si curatenie etc.)

III.3.10.5. Unitatea Rx-scopie si Rx-grafie clasica, întâlnita la toate spitalele, este constituita din urmatoarele încaperi:

-cele doua camere de investigare, fiecare de minim 20 mp (cu raportul laturilor de minim 2/3), ecranate corespunzator la radiatii în functie de puterea aparatului,

-camera de comanda (comuna pentru cele doua aparate) de minim 8 mp, prevazuta cu vizoare de sticla plumbata spre camerele de investigare,

-boxe de îmbracare dezbracare pentru pacienti, pe fluxul de intrare în camerele de investigare,

-spatiul de lucru pentru asistente (preparare bariu, preparare seringi si substante de control injectabile) de minim 6 mp, în relatie directa cu camerele de investigare,

-grup sanitar pentru pacient, în relatia cu camera pentru Rx-scopie.

III.3.10.6.Pentru unitatea de angiografie, în care se efectueaza cateterism vascular, nu sunt necesare boxele de dezbracare, dar este necesar un spatiu de pregatire a pacientului, un spatiu de spalare a medicilor (ca pentru operatii) si o boxa pentru spalarea instrumentarului utilizat. Camera de investigatie va avea minim 25 mp.

III.3.10.7.Unitatea de tomografie computerizata se compune din;

-camera de investigatie (30-35 mp), camera de comanda (minim 15 mp) prevazuta cu vizor mare de, vizionare radioprotejat, camera pentru computere (10-12 mp), camera pentru pregatirea bolnavului, boxe de dezbracare, camera pentru evaluare, spatiile tehnice indicate de furnizorul aparatului.

III.3.10.8. Unitatea de microradiografie cuprinde camera de investigare (18-20 mp), camera de comanda care este si spatiul de lucru al persoanei care manipuleaza aparatul si boxele de dezbracare.

III.3.10.9. Spatiile destinate prelucrarii filmelor radiologice se dimensioneaza dupa numarul de filme ce trebuie prelucrate si dupa tehnica utilizata (manuala sau automata); ele vor cuprinde: camera obscura, camera luminoasa, depozit pentru filmele neexpuse. Spatiile de prelucrare a filmelor (camera obscura) trebuie sa fie în legatura directa cu camerele de investigare prin ghisee speciale de transmitere a filmului (radioprotejate si duble, de tip "passe-cassettes"). Depozitul pentru filmele neexpuse va fi protejat fata de radiatii calorice sau roentgen.

III.3.10.10. Calculele necesare, pentru stabilirea masurilor de ecranare pentru radioprotectie a incintelor în care se afla aparatele radiologice, se fac de catre persoane autorizate, pentru fiecare incinta în parte si pentru fiecare element constructiv ce va avea rol în ecranare.

III.3.10.11. .Amplasarea serviciului de roentgendiagnostie se recomanda a se tine la nivelurile inferioare ale cladirii (demisol, parter, etaj 1) datorita încarcarilor structurale mari date de greutatea aparaturii si a elementelor constructive de ecranare (plumb, tencuieli baritate),

Nu exista contraindicatii de amplasare a altor servicii sau compartimente ale spitalului în vecinatatea unitatilor radiologice (lateral. Ia nivelul superior sau la nivelul inferior), daca se aplica masurile normate de radioprotectie la elementele constructive de separare fata de alte spatii (respectiv dimensionare corespunzatoare în functie de diferitele categorii de utilizatori).

III.3.10.12.Serviciul de roentgendiagnostic va avea legaturi cât mai directe cu blocul operator, serviciul de urgenta, sectiile medicale si serviciul de explorari functionale la spitalele mari si foarte mari, apare necesitatea amplasarii unor unitati radiologice, distincte în serviciul central, în sectorul de urgente, în blocul operator, în sectia de ortopedie, Aceste unitati se vor trata ca unitati nucleare distincte si se vor supune, ca si serviciul central, reglementarilor normativ privind utilizarea radiatiilor Roentgen .

III.3.11. Serviciul (laboratorul) de explorari functionale si alte investigatii anatomo-fiziologice complexe

III.3.11.1. În cadrul acestui serviciu se grupeaza, centralizat pe spital o relativ mare varietate de tehnici de investigare, bazate pe utilizarea unor aparaturi specializate de înalta tehnologie, si care permit obtinerea de date referitoare la potentialul functional al diferitelor organe si sisteme ale corpului uman.

Prin tema de proiectare investitorul (beneficiarul de folosinta) va preciza tipul si numarul de laboratoare de explorari functionale necesare - în functie de marimea si profilul spitalului - va stabili împreuna cu proiectantul modul de organizare generala a serviciului (schema de grupare a unitatilor pe compartimente) si va indica aparatura medicala) cu care intentioneaza sa echipeze fiecare laborator în parte (întrucât conformarea si dimensionarea spatiilor este dependenta de prescriptiile si conditionarile furnizorului de echipamente si aparate medicale),

OBSERVATIE:- Recent intrate în uzul diagnosticarii bolnavilor, explorarile functionale sunt într-o evolutie si diversificare a procedeelor de investigare, însotita de înnoirea si perfectionarea rapida a echipamentelor si aparaturii.Din acest motiv nu s-a ajuns la un punct de vedere unanim recunoscut privind organizarea optima a acestui serviciu.

III.3.11.2. În mod uzual, în spitalele generale mijlocii si mari, unitatile de explorari functionale se grupeaza pe compartimente, în functie de organele si sistemele anatomo-fiziologice investigate:

1. explorari, cardio-respiratorii si cardio-vasculare (electrocardiografie – EKG, diagnostic ultrasonic, probe de effort, ventilatie pulmonara, bronhoscopie, etc.)

2. explorari ale functiilor digestive (tubaje gastrice si duodenale, colonoscopie, rectoscopie etc.)

3. explorari ale sistemului nervos (electroencefalografie-EEG, excitabilitate neuro-musculara etc.)

4. explorari ale functiilor metabolice:

5. explorari ale functiilor renale (citoscopie, cateterism uretral etc.):

6. explorari ORL (probe auditive. laringo-bronhoscopie etc.):

7. explorari oftalmologice;

8. explorari imagistice generale (ecografie, tomografie cu rezonanta magnetica -RMN).

OBSERVATII: - Costul ridicat al aparaturii medicale pentru unele din sistemele de explorari si investigatii, le face înca inaccesibile pentru spitalele geberale mici din reteaua medicala teritoriala; în cazul acesta laboratoarele de explorari nu mai necesita organizarea pe compartimente dupa criteriul de mai sus.

- Pentru unele explorari functionale specializate, unii beneficiari prefera o amplasare în cadrul sectiei medicale de profil (explorari ORL, explorari oftalmologice, internati în alte sectii sau celor diagnosticati ambulator si produce o perturbare a sistemului general de circuite al spitalului.

III.3.11.3. Laboratoarele apartinând aceluiasi compartiment se grupeaza pe un circuit intern care, pe lânga cabinetele destinate examinarii propriu-zise, mai cuprinde: încaperi de lucru penlru medici si personalul sanitar mediu, camere pentru pregatirea pacientului în vederea examinarii (dupa caz), anexe sanitare si gospodaresti, precum si eventualele spatii tehnice aferente echipamentului medical. Pentru fiecare compartiment, sau în comun pentru doua-trei compartimentc (în functie de amploarea acestora si de schema generala de organizare a serviciului) se prevad spatiile de asteptare pentru pacienti cu grupurile sanitare respective, ghiseul de relatii cu pacientul (informare, programare, eliberare rezultate).

III.3.11.4. Evolutia de ultima ora a tehnicilor de explorare endoscopica si laparoscopica combinate cu proceduri terapeutice de tip chirurgical (cauterizari, extirpari, suturari), pune problema scoaterii laboratoarelor de endoscopie din cadrul compartimentelor specializate si a gruparii lor într-un serviciu (compartiment) autonom de endoscopie, prevazut cu toate anexele medicale tehnice si gospodaresti necesare: în acest caz modelul tipologic de organizare a compartimentului de endoscopie va fi mai apropiat de cel utilizat pentru blocul operator.

III.3.11.5. La spitalele mari si foarte mari, unele unitati de explorari functionale se pot regasi si în componenta sectiilor medicale cu paturi, distinct de amplasarea lor în serviciul central (de ex.:cabinet de ecografie în sectia de obstetrica-ginecologie. cabinct EKG în sectia de cardiologie).

III.3.11.6. Amplasarea serviciului de explorari functionale se va face în apropierea serviciului dr roentgendiagnostic a Iaboratorului de analize medicale. Se va asigura o legatura directa cu serviciul de urgenta, cu sectorul ambulator si cu compartimentul de spitalizare de o zi.

III.3.12. Laboratoarele de medicina nucleara

III.3.12.1. Procedurile medicale care utilizeaza pentru diagnostic si/sau terapie substante radiofarmaceutice (izotopi) se izoleaza de restul activitatilor medicale, constituind un serviciu distinct în cadrul spitalului: laboratorul de medicina nucleara. Acest serviciu se organizeaza în spitalele generale mari si foarte mari, precum si în unele spitale de specialitate, cum ar fi cele de oncologie, endocrinologie, reumatologie etc

III.3.12.1. În componenta serviciului pot intra (dupa caz) urmatoarele compartimente:

a.-izotopodiagnostic (unitate de explorari cu aparatura tip scaner sau tip scintigraf);

b.-izotopoterapie (microunitate de spitalizare pentru pacientii tratati cu produse radiofarmateutice);

c. -laborator de analize medicale (pentru analiza produselor biologice ale pacientilor tratati sau investigati cu izotopi);

d.-laborator de preparare si dozare (dilutie) a substantelor radiofarmaceutice;

e.-anexe functionale si tehnice comune pentru: depozitarea surselor radioactive, decontaminarea lenjeriei si obiectelor de inventar, decontaminarea personalului, dezactivarea deseurilor radioactive lichide si solide, tratarea si filtrarea aerului.

III.3.12.2. Laboratorul de medicina nucleara se organizeaza ca o "unitate nucleara de lucru cu surse deschise" în sensuI definit de Normativul Republican de Securitate Nucleara si se spune prescriptiilor si reglementarilor acestuia, atât în ce priveste proiectarea si executia constructiei si instalatiilor pentru spatiile respective.

III.3.12.3. Laboratorul se solutioneza în circuit închis, protejat prin filtre si ecluze cu control dozimetric, la intrarea în laborator si la trecerea dintr-un compartiment în celalalt. Operatiunile de transvazare a surselor cu concentratie mare se fac în nise, boxe special amenajate.Efluientii si deseurile solide radioactive se colecteaza si se stocheaza pe durata de timp necesara dezactivarii. Aerul viciat din nise, boxe sau alte zone cu posibile concentrari de particule radioactive, se filtreaza si se controleaza înainte de evacuarea în exterior.

III.3.12.4. Laboratorul de medicina nucleara se amplaseaza la parterul sau demisolul constructiei, sub acesta urmând a fi solutionat un spatiu tehnic propriu, delimitat fata de alte spatii comune sau de alte functiuni ale cladirii. În afara accesului dinspre circulatiile interioare ale spitalului, laboratorul de medicina nucleara va beneficia de un acces propriu direct din exterior, pentru aprovizionarea cu produse radiofarmaceutice si pentru expedierea deseurilor nedezactivate.Nu sunt contraindicatii în ce priveste amplasarea altor functiuni spitalicesti în spatiile aflate alaturi sau deasupra încaperilor laboratorului.

III.3.13. Serviciul fizioterapie si recuperare medicala

III.3.13.1. Procedurile de fizioterapie si recuperare medicala, mai amplu sau mai putin dezvoltate, sunt nelipsite în structura spitalelor modeme, fie ca tratament asociat, fie ca tratament principal în cazul spitalelor de specialitate. Amploarea si structura serviciului sunt în functie de capacitatea spitalului, de profilul acestuia si, dupa caz, de asocierea dispensarului policlinic.

III.3.13.2. Serviciul de fizioterapie si recuperare medicala poate cuprinde în structura sa umlatoarele compartimente:

1. -cultura fizica medicala (kinototerapie)

2. -electro-fototerapie

3. -hidro-teml0terapie

4. -masoterapie

5. -pneumoterapie

f.-psihoterapie si terapie ocupationala

Nominalizarea compartimentelor, a tipului si numarului de proceduri pentru fiecare din unitatile componente ale acestora, precum si indicarea aparaturii sau a instalatiilor speciale cu care urmeaza a fi echipate, se vor cuprinde în tema de proiectare a spitalului si în tema de tehnologie medicala.

OBSERVATII: -La spitalele generale mici si la spitalele de specialitate care nu au ca profil recuperarea medicala, serviciul de fizioterapie va cuprinde cu precadere compartimentele de kinetoterapie, electroterapie si pneumoterapie (uneori si psihoterapie).

-La spitalele de neuropsihiatrie compartimentul de psihoterapie si terapie ocupationala se dezvolta ca un serviciu autonom.

III.3.13.3. Compartimentul de electro-fototerapie se subîmparte pe unitati dupa tipurile de proceduri utilizate:

-terapie cu curenti de joasa frecventa sau ultrasunete (curent galvanic, curenti diadinamici, curenti cu impulsuri, curenti exponentiali, electrostimulatoare, sonodynatori etc.);

-terapie cu curenti de frecventa medie (mediaflux, curenti interferentiali)

-terapie cu curenti de înalta frecventa (diatermice, ultrascurte, radar, microunde, etc.);

-terapie cu câmpuri electromagnetice (magnetodiaflux, diapuls);

-fototerapie (ultraviolete, Solux, bai de lumina genera le sau partiale).

În general aplicarea procedurilor de electroterapie se face în boxe de un pat cuplate mai multe în cadrul unui cabinet, care va avea prevazut si un spatiu de lucru pentru personalul medical. Procedurile cu curenti de înalta tensiune se izoleaza în încaperi distincte de celelalte proceduri; deasemeni procedurile bazate pe câmpuri electromagnetice vor avea aparatele instalate în camere individualizate protejate corespunzator. Încaperea pentru ultraviolete va fi închisa si controlata în ce priveste ozonarea aerului.

Compartimentul va mai cuprinde camera de odihna pentru personal, boxe de dezbracare pentru pacienti. grupuri sanitare.

III.3.13.4. În compartimentul de hidroterapie se grupeaza urmatoarele unitati:

-hidrotermoterapie (bai medicinale generale, bai partiale, dusuri terapeutice);

-hidroelectroterapie (bai galvanice);

-hidrokinetoterapie (bazine mari, bazine trefla, bazine de elongatii etc.).

Unitatile de hidrokinetoterapie se amplaseaza împreuna într-o sala mare, încalzita si ventilata corespunzator, prevazuta la intrare cu filtre-vestiar, closete si dusuri pentru pacienti precum si o camera cu grup sanitar pentru instructori. Bazinele mari vor avea scari si rampe comode pentru acces, balustrade de protectie la exterior, balustrade de sustinere la interior. Celelalte unitati de hidroterapie se amplaseaza în spatii boxate si înseriate, aceesibile pe o parte pentru pacienti (prin intermediul boxelor de dezbracare) si deservite pe cealalta parte de personalul specializat.

În cadrul compartimentului se mai prevad camera de lucru si odihna pentru personal, depozit pentru lenjerie umedii dotat cu aparate de uscare, depozit pentru lenjerie curatil, boxa curatenie.

III.3.13.5. Compartimentul de masoterapie se subîmparte în unitate pentru proceduri uscate si unitate pentru proceduri umede (dus-masaj, masaj subaqual). Unitatea pentru proceduri umede se poate cupla cu celelalte unitati de hidroterapie. unitatea pentru masaj uscat amplasându-se de regula între compartimentul de hidroterapie si cel de cultura fizica medicala, Masajul uscat se executa în boxe individuale inseriate, pe lânga care se prevede o camera de odihna pentru maseori cu grup sanitar si dus.

III.3.13.6. Compartimentul de pneumoterapie poate avea în componenta o unitate de aerosoli, o unitate de inhalatii, camera pneumatica, o unitate de gimnastica respiratorie la aparate. Unitatea de aerosoli se organizeaza fie într-o încapere boxata pentru proceduri individuale, fie într-o sala comuna pentru mai multi pacienti daca se fac tratamente cu ultrasonoaerosoli. Unitatea de inhalatii este asemanatoare celei pentru aerosoli. Camera pneumatica (barocamera) se dimensioneaza pentru un grup de 18-20 pacienti, asezati pe scaune. În cadrul compartimentului se mai prevad statii de lucru si de odihna pentru personalul medical, grupuri sanitare, boxe pentru lenjerie curata si murdara, eventuale anexe tehnice pentru echipamente.

III.3.13.7. Pentru compartimentul de kinetoterapie (cultura fizica medicala) sunt necesare umatoarele spatii:

-sala de gimnastica în grup (dimensionata pentru 10-12 persoane).

-sala de gimnastica analitica (pentru 2-3 persoane),

-sala de elongatii,

-sala de terapie pe aparate.

-anexe (camere instructori, depozit materiale. vestiare pentru pacienti ,cparate pe sexe, grupuri sanitare).

III.3.13.8. Gruparea diferitelor compartimente si unitati de fizioterapie în cadrul serviciului trebuie sa aiba în vedere:

-apropierea celor ce utilizeaza acelasi tip de agenti fizici (ape, gaze, namol, electricitate)

-asocierea unnr proceduri pe carc pacientul le efectueaza în flux continuu (de ex.: electroterapie - kinetoterapie - masaj sau tennoterapie - namol - masaj - cultura fizica medicala).

III.3.13.9. Compartimentul de psihoterapie si ergoterapie (terapie operationala) se adreseaza special pacientilor ce efectueaza tratamente difieile si/sau de lunga durata fiind prezent la spitale de boli cronice, spitale pentru handicapati sau la spitale generale mari si foarte mari care au sectii de acest fel, unitatea de psihoterapie are în componenta cabinete pentru tratament individual, sala pentru psihoterapie de grup si anexele respective pentru personal si pacienti: unitatea de terapie ocupationala cuprindeun numar de sali-atelier specializate pentru diferite activitati (lucru manual, desen-pictura, tâmplarie), camere pentru personal, depozite de materiale. grupuri sanitare.

III.3.13.10. În zona accesului în serviciul de fizioterapie si recuperare medicala se amplaseaza secretariatul de programare si luare în evidenta, cabinetele pentru medicii de specialitate si pentru asistenta sefa, garderoba pentru medicii ambulatori, vestiarele pentru personalul medical, depozitele de lenjerie si cele pentru diferite produse farmaceutice necesare procedurilor. Spatiile de odihnii post tratament pentru clienti se pot amplasa centralizat (în zona intrarii), pentru serviciile mici, sau pe grupe de compartimente, în cazul serviciilor amplu dezvoltate.

III.3.13.11. Amplasarea servciului în cadrul spitalului va asigura legaturile directe cu sectiile medicale de spitalizare (prin intermediul nodului de circulatie verticala) si cu zona de acces în sectorul ambulator. Nu se permite ca serviciul sa fie traversat de circulatia generala a spitalului. Daca serviciul are în componenta un compartiment de hidroterapie este recomandabila amplasarea lui la nivelul inferior (demisol sau parter) respectiv peste subsolul tehnic prin care se trece distribuirea instalatiilor si vizitarea lor. Se poate adopta si amplasarea serviciului pe doua niveluri, caz în care la nivelul superior se amplaseaza compartimentele "uscate" (electroterapie, pneumoterapie, cultura fizica medicala, psihoterapie), asigurându-se o circulatie verticala proprie (scara) între cele doua niveluri.

III.3.14. Laboratorul de anatomie patologica si prosectura

III.3.14.1. Serviciul este destinat efectuarii de examene anatomo-patologice ale pacientilor decedati (autopsie. analize de organe, tesuturi si produse biologice), dar si pentru examinari ale unor tesuturi prelevate de la pacienti vii (biopsii, punctii, extirpari chirurgicale).

III.3.14.2. Cele doua componente ce intra în structura serviciului, urmând a avea circuite interne relativ autonome sunt:

a.-prosectura (prelucrare cadavre si autopsie),

b.-laboratoare (histopatologie, histochimie, citologie).

Structura serviciului si modul de organizare depinde de marimea si profilul spitalului, dar si de rangul detinut de acesta în reteaua medicala teritoriala.

OBSERVATII: -Compartimentul de prosectura se prevede la toate tipurile de spitale. Laboratorul de anatomie patologica nu se organizeaza distinct la spitaele mici; în cazul acestora salii de autopsie i se alatura o încapere anexa pentru lucrari de laborator.

-La spitalele teritoriale judetene, laboratorului de anatomie patologica i se asociaza de regula "Laboratorul judetean de medicina legala" (pentru utilizarea mai eficienta a personalului si a aparaturii dotare).

-La spitalele clinice acest serviciu se poate amplifica cu spatiile necesare pentru învatamântul medical de specialitate.

III.3.14.3. Compartimentul de prosectura cuprinde urmatoarele spatii:

-camera frigorifica boxata pentru depozitarea cadavrelor;

-sala de autopsie (cu unul sau doua posturi de autopsie, în functie de marimea spitalului);

-spatiu pentru predarea cadavrelor catre apartinatori;

-hol asteptare apartinatori cu grup sanitar;

-birou întocmire documente decese;

-spatiu de odihna si grup sanitar cu dus pentru personal;

-laborator aferent autopsie (dupa caz).

III.3.14.5. Compartimentul laboratoare de anatomie patologica cuprinde:

-spatii pentru prepararea probelor si pieselor anatomice;

-spatii pentru diverse determinari histochimice, citologice etc.

-camera microscopie si histoteca;

-depozit sau spatiu de expunere piese anatomice;

-boxe de depozitare reactivi, chimicale;

-camera medicului sef;

-anexe pentru personal.

Operatiunile de autopsiere si cele de determinari de laborator sunt generatoare de noxe (mirosuri, degajari de vapori toxici) si de pericol de infectare.

Prevederea de nise de laborator pentru localizarea acestora si ventilarea mecanica a încaperilor sunt obligatorii.

III.3.14.6. Amplasarea serviciului se face în asa fel încât sa se asigure un acces direct din exterior pentru apartinatori si preluarea cadavrelor.

În zona acestui acces se va prevedea un spatiu pentru stationarea masinii mortuare, ferit vederii dinspre saloanele bolnavilor.

Accesul dinspre spital va fi dotat cu un filtru igienico-sanitar, care sa asigure izolarea circuitului intern al serviciului fata de restul circulatiilor din spital. Dinspre acest acces se vor asigura legaturi directe cu blocul operator si cu nodul de circulatie verticala al sectorului de spitalizare.

La spitalele clinice mari si la cele cu profil oncologic, unde sectiunea de laboratoare pcntru determinari de tesuturi la bolnavi este suficient dc amplu, aceasta poate fi amplasata separat de restul serviciului în apropierea celorlalte laboratoare de analize medicale, a compartimentului de recoltari si nu departe de blocul operator: în acest caz se va avea în vedere mentinerea unei bune comunicari cu prosectura si restul laboratoarelor de anatomie patologica (eventual printr-o scara interioara daca separarea s-a facut pe verticala).

OBSERVATIE: - Amplasarea serviciului de prosectura si anatomie patologica într-o cladire distincta nu este recomandata la spitalele moderne întrucât se rup legaturi functionale necesare mai ales pentru unele determinari de urgenta ce trebuie facute pe parcursul interventiilor chirurgicale.

III.3.15. Serviciul de sterilizare centrala

III.3.15.1. În spitale activitatile de sterilizare se centralizeaza cu precadere în cadrul serviciului de sterilizare centrala, cu urmatoarele exceptii obligatorii:

-sticlaria si matcrialele de laborator se sterilizeaza în interiorul laboratorului:

-produsele farmaceutice injectabile, se sterilizeaza în cadrul farmaciei:

-biberoanele si alt inventar marunt legat de alimentatia sugarului se sterilizeaza în compartimentul "biberonerie" al sectiei pediatrie.

Daca spitalul este cuplat cu dispensarul policlinic teritorial statia de sterilizare îl va deservi si pe acesta.

III.3.15.2. Serviciul central de sterilizare va avea circuit închis, cu acces unic dinspre circulatiile generale ale spitalului. În cazul în care se alipeste blocului operator, mai poate avea o comunicare interioara cu circulatiile acestuia (prin usa în zona murdara si prin ghiseu în zona curata a blocului).

În cadrul serviciului spatiile se sectorizeaza pe zone si se aseaza în flux:

1. -zona de activitate cu materiale nasterile, cuprinzând spatiile pentru primire, depozitare temporara, sortare, prelucrare primara, introducere în aparatele de sterilizare sau în camera de sterilizare;

2. -zona de sterilizare propriu-zisa sau "zona fierbinte";

3. -zona de activitate cu materiale sterile, cuprinzând spatiile pentru scoatere din zona fierbinte si racire, sortare, depozitare, predare;

4. -sector anexe comune: birou evidenta, depozit detergenti si talc, vestiar si grup sanitar cu dus pentru personal.

Între zona nesterila si zona sterila se impune o separatie cât mai sigura a fluxului de persoane si materiale.

III.15.4. Prelucrarea primara a materialelor nesterile este diferentiata ca proceduri pentru diferitele categorii de materiale - instrumentar metalic, cauciucarile, material moale - si se desfasoara în spatii distincte (boxe, alveole, nise).

Spatiile vor fi echipate cu fronturi de lucru adecvate pentru spalare, pregatire (confectionare) material moale, pudrare cu talc, asezare pe rastele sau în casolete, conform cu tehnologia impusa de tipul de aparatura de sterilizare utilizat.

III.3.15.5. "Zona fierbinte" poate fi alcatuita în doua moduri:

-fie dintr-o camera de sterilizare (eventual doua, separând sterilizarea umeda de cea uscata), asezata pe linia fluxului între zona nesterila si cea sterila, în care se amplaseaza aparatele de sterilizare si mesele pentru descarcarea casoletelor,

-fie din chiar frontul alcatuit din aparatura de sterilizare înseriata, daca se utilizeaza autoclave si echipamente cu dublu servici, sistem recomandat la spitalele mijlocii si mari, pentru ca asigura separarea completa a circuitului nesteril de cel steril.

III.3.15.6. Sterilizarea materialelor se poate face prin mai multe metode: cu caldura umeda (în autoclave), cu caldura uscata (în pupinele), la rece cu oxid de etilena sau alt gaz bactericid, prin radiatie, aparatura fiind diferentiata în functie de agentul respectiv.

III.3.15.7. Dimensionarea si organizarea statiei de sterilizare se va face functie de:

-numarul de paturi (capacitatea spitalului),

- cantitatea materialului de sterilizat, pe categorii, determinata în dmc/pat/zi, corespunzator profilului spitalului,

-tipul si capacitatea aparatelor de sterilizare,

-durata unui ciclu de sterilizare pe fiecare tip de aparat.

Se prevede pentru fiecare categorie de aparate câte unul suplimentar care sa preia efectuarea operatiunilor în caz de avariere a altora.

III.3.15.8. Serviciul de sterilizarea centrala se amplaseaza cât mai aproape de blocul operator (60-70% din capacitatea statiei deservindu-i pe acestia) si trebuie sa aiba legaturi cât mai directe cu serviciul ATI, blocul de nasteri, serviciul de urgente, laboratoarele de explorari functionale, sectiile medicale cu paturi. La spitalele cu profil chirurgical sau la cele generale cu procent mare de paturi de chirurgie, se recomanda alipirea statiei de sterilizare la blocul operator, cu crearea unui circuit specializat pentru relatia cu acesta. La spitalele generale mari si foarte mari, daca marimea blocului operator o justifica, se recomanda prevederea unei statii de sterilizare proprii blocului operator, separând activitatile de sterilizare pentru restul spitalului.

III.3.16. Farmacie

III.3.16.1. Serviciul asigura pmmrea, depozitarea si controlul produselor farmaceutice fabricate industrial, prepararea unor medicamente, portionarea si reambalarea medicamentelor conform prescriptiilor medicale din spital. În functie de marimea si profilul spitalului, farmacia poate avea si laborator de preparare a solutiilor sterile injectabile. Ia spitalele cuplate cu dispensar policlinic sau la unele spitale de specialitate, farmacia asigura si distribuirea medicamentelor ce se acorda gratuit.

III.3.16.2. Farmacia cuprinde urmatoarele compartimente:

a.-primire si depozitare medicamente,

b.-preparare si prelucrare medicamente,

c.-laborator de produse sterile injectabile (dupa caz),

d.-eliberare medicamente,

e.-anexe comune pentru personal.

III.3.16.3. Primirea produselor farmaceutice se face în camera de receptie, unde se face si depozitarea lor provizorie în vederea trierii si controlului. Accesul se asigura direct din exterior si se prevede cu rampa de descarcare. Camerele de depozitare se separa pe tipuri de produse farmaceutice:

-specialitati (medicamente, plante ceaiuri),

-chimicale grele (produse Iivrate în ambalaje mari, bidoane, damigene),

-chimicale usoare (produse livrate în flacoane, sticle, pachete),

-produse inflamabile (alcool, eter, acetona),

-materiale aseptice (pansamente, vata).

Medicamentele si produsele farmaceutice termobile se pastreza în frigidere. Într-o încapere distincta se va asigura depozitarea ambalajelor returnabile si a altor materiale necesare prelucrarilor din farmacie (flaconase, pungute, dopuri, etichete), prevazuta cu spatiu de spalare a acestora. În functie de marimea spitalului, respectiva farmaciei, unele din depozite se pot cupla (cele pentru chimicale grele si usoare si cele pentru specialitati si materiale aseptice).

Daca farmacia are laborator de produse sterile injectabile, se va prevedea un depozit distinct pentru substantele si materialele necesare acestuia.

Pentru depozite se va preciza prin proiect categoria de incendiu pentru fiecare, luându-se masurile de protectie indicate în normativul P118. Suprafetele de depozitare pentru farmacie se calculeaza la numarul de paturi al spitalului (0.15-0.23 mp/pat).

III.3.16.4. Prepararea si prelucrarea medicamentelor confoml retetelor, respectiv prepararea formulelor magistrale, divizarea si reambalarea medicamentelor conditionate, precum si controlul produselor farmaceutice receptionate se face în camera denumita receptura-oficina si în laboratorul anexat acesteia.

Pentru spalarea, uscarea si depozitarea veselei si a ustensilelor se prevede o boxa (încapere) specializata, accesibila din oficina si laborator.

III.3.16.5. Laboratorul pentru produsele sterile injectabile se proiecteaza confom Ord. Min. Sanatatii nr. 120/1980. EI se compune dintr-o suita de camere, ordonate tehnologic, ce alcatuiesc un circuit închis fata de restul farmaciei. Spatiile componente sunt: camera de spalare flacoane si ustensile, boxa de spalare cu apa distilata, boxa de preparare a apei distilate, camera de preparare a solutiilor sterile si umplere a flacoanelor, camera de sterilizare, camera de control si etichetare, depozitul frigorific pentru solutiile injectabile (asigura rezerva spitalului pentru 30 zile). Accesul personalului în camera de preparare a solutiilor sterile se face numai prin filtru, iar comunicarea dintre aceasta camera) si celelalte spatii din fluxul de productie se asigura prin ghisee.

III.3.16.6. Spatiul pentru eliberare medicamente este interfata farmaciei cu spitalul, locul unde accede personalul din spital pentru a prezenta condicile cu retetele medicale prescrise si de unde se elibereaza medicamentele si celelalte produse farmaceutice. Restul farmaciei este accesibil numai personalului propriu (circuit închis):

III.3.16.7. În cadrul farmaciei se mai prevad câteva spatii anexe:

-biroul dirigintelui (amplasat în apropierea zonei de eliberare a medicamentelor).

-camera de odihna si vestiarul personalului cu grup sanitar si dus.

-boxa pentru arhivarea documentelor,

-boxa pentru curatenie si dezinfectie.

III.3.16.8. Farmacia trebuie sa aiba o buna legatura cu toate serviciile medicale ale spitalului. de accea va fi cât mai usor accesibila dinspre nodul de circulatie verlicala. Pentru a permite accesul direct din exterior, amplasarea favorabiIa este la parter sau la demisol (cu asigurarea luminarii convenabile a spatiilor de lucru). În cazul amplasarii farmaciei la etajul 1, între spatiul de receptie accesibil din exterior si restul farmaciei se va asigura o legatura direct.), proprie, prin ascensor de materiale si scara.

III.3.17. Blocul alimentar (bucatarie)

III.3.17.1. Prepararea alimentelor se face centralizat pentru pacientii si însotitorii internati, precum si pentru personalul care serveste masa la spital, bucataria dimensionându-se în functie de numarul de portii rezultat.

III.3.17.2. În cadrul blocului alimentar se diferentiaza sectoarele:

a.- receptie si depozitare produse alimentare neprelucrate:

2. - spatii pentru prelucrari primare;

3. - spatii pentru prelucrari finale:

4. - oficiu de distributie;

5. -control dietetic;

f. - anexe pentru personal

Bucataria se solutioneaza în circuit închis, cu acces direct din exterior pentru aprovizionare (rampa) si evacuare deseuri menajere; interfata spre spital o constituie oficiul de distributie în care are acces personalul de îngrijire din sectiile medicale, precum si cel de deservire al cantinei (restaurantului cu autoservire).

III.3.17.3. Conditiile de receptie si depozitare, prelucrare si preparare a alimentelor. modul de organizare a circuitelor bucatariei si masurile de protectie igienico-sanitare sunt cele prevazute în normele si prescpriptiile referitoare la unitatile de alimentatie publica, Ia care se adauga prescriptiile specifice din ordinul Min. Sanat. nr. 190/1982.

III.3.17.4. Spatiile pentru depozitare produse alimentare nepreluate se vor dimensiona în functie de stocul necesar pentru fiecare categorie (la unele produse de baza se face aprovizionarea pentru durate de timp mai lungi, cu scopul de a avea asigurat stocul de rezerva pentru cazuri de dificultati de aprovizionare sau calamitati).

OBSERVATIE: - Pentru doua sau mai multe spitale amplasate în aceeasi localitate se poate solutiona un grup gospodaresc comun, în cadrul caruia sa se asigure depozitarea alimentelor (stocurile mari), eventual si unele prelucrari primare (transare carne, spalare curatare legume).

III.3.17.5. Camerele pentru prelucrari primare vor fi minim doua recomandabil trei (separat pentru Iegume, carne peste, pasari). Ele se vor conecta direct cu spatiile bucatariei propriu-zise sau prin intermediul unui coridor intern "curat", neinterferat de circuitele de aprovizionare "murdare".

În bucataria propriu-zisa se vor organiza distinct urmatoarele zone de preparare (eventual separate prin pereti de compartimentare partiala, la blocurile alimentare de mare capacitate):

-prelucrari termice pentru mesele principale (bucataria calda),

-preparari dietetice.

-preparari pentru micul dejun (bucatarie lapte-ceai).

-bucatarie rece.

Preparatele de patiserie-cotetarie se vor prelucra într-o încapere distincta, anexat direct bucatariei se amplaseaza camera pentru spalat vase.

III.3.17.6. Modul de solutionare a oficiului de distributie a mâncarii depinde de sistemul adoptat pentru livrarea acestora la sectiile de spitalizare, astfel:

a.-livrarea alimentelor preparate se face pe partide si pe diete, pentru întreaga cantitate necesara unei sectii (în recipiente mari);

În acest caz. încalzirea si portionarea mancairii se face în oficiile alimentare ale sectiilor si tot aici se spala si se pastreaza vesela pentru pacienti si carucioarele de transport: oficiile alimentare ale sectiilor se vor dimensiona si echipa corespunzator acestor activitati;

b.-din blocul alimentar. alimentele preparate se livreaza gata portionate pentru fiecare pacient. siltuatie în care oficiul de distributie (sau bucataria) se doteaza cu o linie speciala de portionare tip catering;

În acest caz. adiacent oficiului de distributie se prevad spatii. echipate cu linii mecanizate. pentru spalarea veselei întregului spital si igienizarea carucioarelor; carucioarele pentru transportul mâncarii portionate vor fi izolate termic; oficiile alimentare din sectii se vor dimensiona si echipa minimal.

OBSERVATIE: - Daca se adopta sistemul de livrare pe partide (a), transportul alimentelor preparate de la oficiul blocului alimentar la oficiile alimentare ale sectiilor se poate face fie în carucioare închise prin intermediul ascensoarelor comune,fie direct cu ascensoare de alimente (tip montt-carge), daca oficiile sectiilor se afla pe aceeasi verticala cu oficiul central de distributie.

III.3.17.7. Pentru stabilirea menu-urilor si controlul dietelor, în apropierea bucatariei si a oficiului de distributie se vor plasa laboratorul de dietetica, prevazut cu un frigider pentru probe alimentare, si biroul dieteticianului

III.3.17.8. Anexele pentru personalul blocului alimentar vor cuprinde: vestiare cu grup sanitar si dus, separate pe sexe, amplasate lânga accesul personalului, si o sala de mese, amplasata în relatie cu oficiul de distributie.

III.3.17.9. Colectarea deseurilor menajere din blocul alimentar se va face în recipiente închise care se vor transporta la platforma de deseuri din incinta. Se recomanda ca fie în apropierea bucatariei, fie la platforma deseuri, sa se amenajeze un spatiu frigorific pentru pastrarea temporara a deseurilor alimentare în conditii igienice.

III.3.17.10. Blocul alimentar se va amplasa în asa fel încât legaturile acestuia cu sectiile de spitalizare sau cu cantina personalului sa nu traverseze alte zone gospodaresti pentru care cerintele de igiena sunt mai putin severe. Blocul alimentar se poate amplasa atât în cladirea principala a spitalului (Ia parter sau demisol), cu luarea masurilor corespunzatoare privind protectia spatiilor spitalicesti fata de degajarile de abur si mirosuri (ventilatie, sas-ecluza la accesul spre spital), fie într-o cladire separata, în care caz legatura cu spitalul se va asigura printr-un coridor închis.

III.3.18. Spalatoria

III.3.18.1. De regula, spaIatoria se organizeaza ca un serviciu unic pe spital pentru urmatoarele activitati: primire, dezinfectie, spalare, calcare, reparare, depozitare rufe. Pentru evitarea infectiilor intraspitalicesti, la organizarea spaIatoriei se vor respecta urmatoarele:

-separarea obligatorie a circqitelor de rufe murdare si rufe curate;

-separarea sarjelor de rufe pe categorii de provenienta;

-diferentierea liniilor de utilaje pentru rufele copiilor fata de cele pentru rufele adultilor, pe întregul flux tehnologic.

Pentru sectiile de boli transmisibile în spalatorie se va organiza, obligatoriu, un circuit complet distinct de al celorlalte sectii ale spitalului, cu compartimentarea corespunzatoare a spatii lor pe întregul traseu al rufelor; în cazul când sectia de boli transimisibile este plasata în pavilion separat, se va organiza o spalatorie proprie în cadrul pavilionului.

III.3.18.2. Dimensionarea spatiilor si echiparea cu utilaje a spaIatoriei se face în functie de capacitatea sectiilor de spitalizare, tinându-se seama si de amploarea celorlalte servicii tehnico-medicale. Pentru spitalele generale se considera un minim de 2.5 kg rufe pe zi si pe pal. La spitalele cu profil chirurgical sau de obstetrica -ginecologie se va lua în calcul o cantitate mai mare de rufe pe zi si pat (respectiv între 3 si 4 kg).

III.3.18.3. Organizarea spatiilor se face în flux continuu, dupa cum urmeaza:

a. -camera pentru primirea si trierea rufelor murdare (în care rufele murdare, ambalate în saci, sunt aduse de personalul sectiilor si predate spaIatoriei);

b. -spatiu pentru dezinfectia rufelor, amenajat cu cazi de baie pentru înmuiere în dezinfectat, în numar suficient pentru a putea separa rufele provenind de la diversele sectii; dezinfectia se poate face si direct în utilajul mecanizat de spalare, daca acesta are un program special de dezinfectie corespunzator cerintelor de igiena pentru spitale;

c. -spaIatoria propriu-zisa, în care se amplaseaza utilajele mecanizate pentru spalare si stoarcere prin centrifugare;

d. -spatii pentru uscatorie si calcatorie (sala comuna sau compartimentata pentru cele doua operatii, separata însa de sala spaIatoriei pentru a asigura mentinerea conditiilor de igiena); uscarea si calcarea rufelor se va face mecanizat;

e. -încapere pentru repararea rufelor, amplasata între calcatorie si depozitul de rufe curate;

f. -depozit de rufe curate, în care se face si sortarea, respectiv ambalarea rufelor pentru sectiile si serviciile de destinatie;

g. -camera de eliberare mfe curate, în care are acces personalul din sectiile medicale;

h. -anexe pentru personalul propriu; vestiar cu grup sanitar si dus, camera de odihna, biroul responsabilului, cu controlul vizual asigurat spre camerele de primire si eliberare rufe.

III.3.18.4. Circuitul interior al spaIatoriei nu va fi traversat de alte circuite ale spitalului.

Modul de amplasare a utilajelor si instalatiilor aferente va avea în vedere asigurarea conditiilor pentru întretinere usoara si rapida (reparatii, curatire).

III.3.18.5. SpaIatoria se poate amplasa fie la parterul sau demisolul cladirii principale a spitalului (Ia primul nivel peste subsolul tehnic), în care caz se vor asigura toate masurile pentru a nu permite patrunderea în spatiile medicale a aburului si mirosurilor, fie în pavilion separat (eventual cu alte functiuni gospodaresti), în care caz comunicarea cu cladirea spitalizarii se va face printr-un coridor de legatura.

III.3.19. Centrala pentru dezinfectie paturi si material sanitar

III.3.19.1. Serviciul asigura dczinfectia periodica a mobilierului din saloanele bolnavilor (paturi), a inventarului moale al acestora (paturi, perne, saltele), dar si a altor obiecte în caz de necesitate (haine bolnavi, halate groase, perdele de compartimentare, etc.).

III.3.19.2. Calculul capacitatii de dezinfectie se face în functie de profilul spitalului. capacitatea acestuia si durata medie de spitalizare. Pentru spitalele generale se va lua în calcul un necesar zilnic de dezinfectie de minim 5 % din numarul total de paturi.

OBSERVATIE: - Pentru sectiile chirurgicale, terapie intensiva, ostetrica, nou-nascuti si pediatrie (grupele mici de vârsta) este necesara dezinfectia la fiecare noua internare, pentru celelalte sectii medicale poate fi si lunara.

III.3.19.3. Dezinfectia se recomanda a se face în utilaje specializate (incinte etanse) în care patul intra cu tot inventarul, iar formolizarea se realizeaza mecanizat si programat, în absenta acestor utilaje, dezinfectia se va face cu aparatul de formolizare, în camere de vaporizare pentru paturi si în camere de stropire pentru inventarul moale, Camerele vor avea o capacitate de maxim 15 paturi sau 15 seturi de inventar moale si vor permite închiderea etansa pe timpul formolizarii.

III.3.19.4. Schema de organizare a spatiilor va urmari fluxul tehnologic si va separa complet circuitul murdar de cel curat, prin solutionarea incintelor în sistem dublu serviciu. Se vor prevedea urmatoarele spatii:

-camera primire-triere obiecte si materiale murdare;

-incinte de formolizare. cu spatiu tehnic aferent instalatiei de formolizare;

-camera eliberare obiecte si materiale dezinfectate cu spatiu pentru depozitare temporara;

-birou responsabil (dupa caz):

-camera de odihna pentru personal. cu grup sanitar si dus.

III.3.19.5. Centrala de dezinfectie se amplaseaza la nivelurile inferioare ale cladirii (parter sau demisol) în cazul solutiilor tip "monobloc", pe o circulatie secundara, conectata cât mai direct la nodul principal de circulatie verticala, luându-se masurile corespunzatore pentru corecta ventilare si izolare a spatiilor în raport cu restul spitalului (încaperi tampon la usile de acces în centrala). Nu se recomanda amplasarea centralei de dezinfectie în pavilion (anexa) separat daca nu se asigura o legatura închisa cu cladirea sectiilor de spitalizare.

În cazul în care se adopta sistemul prin care pacientului i se afecteaza patul de la internare (ceea ce presupune asigurarea gabaritelor pentru circulatia cu patul pe rotile pe tot traseul pâna la salonul de bolnavi din sectia medicala), sunt necesare urmatoarele prevederi suplimentare:-se va asigura o legatura comoda a centralei de dezinfectie cu serviciul de internari,-în cadrul serviciului de internari se va amenaja un spatiu tampon de depozitare a paturilor în asteptare,-centrala de dezinfectie se va conexa cu spalatoria, în zona spatiilor curate ale amândurora (camerele de eliberare obiecte, inventar moale si respectiv lenjerie), si se va prevedea o încapere suplimentara, pentru echiparea paturilor cu lenjerie.III.3.20. Anexe comune pentru personalul spitaluluiIII.3.20.1. Pentru o parte a personalului medical mediu si ajutator, în apropierea zonei de acces a acestuia, se organizeaza grupuri de vestiare, separate pe sexe, prevazute cu dusuri si grupuri sanitare. Vestiarele se pot amplasa centralizat, pe corpuri de cladire sau pavilioane sau pe sectii si servicii, în functie de optiunea beneficiarului de folosinta. Dimensionarea vestiarelor se va face în raport de capacitatea spitalului, de cifra

personalului si de modul de organizare medicala a spitalului; aceste date se vor preciza prin tema de proiectare.OBSERVATII: Pentru unele servicii medicale, vestiarele personalului se amplaseaza obligatoriu în cadrul acestora, cum este cazul cu farmacia, prosectura, laboratorul de medicina nucleara.-Pentru unele compartimente si sectoare medicale sistemul de vestiare este dublu: un vestiar la intrarea în spital, pentru schimbarea hainelor de strada cu vestimentatia de lucru în spital, si un vestiar tip “filtru”, la locurile de munca care necesita masuri speciale de asepsie, în care se înlocuieste vestimentatia de lucru în spital, cu echipamentul specific compartimentului (cazul blocului operator, al comportamentului pentru arsi sau al celui pentru prematuri).

În cazul organizarii centralizate a vestiarelor, se recomanda segmentarea acestora pe unitati modulare deservind max. 40-50 de persoane, diferentiate pentru diferitele categorii de personal medical (dupa functia în spital si/sau dupa specificul serviciului). Daca spitalul este cuplat cu dispensarul policlinic teritorial, vestiarele personalului vor fi separate pentru cele doua unitati.

Vestiarele pentru personalul tehnic si de întretinere, ca si cele pentru personalul din serviciile gospodaresti, se recomanda a se amplasa în zona în care acesta îsi desfasoara activitatea.

La spitalele clinice, în relatie cu accesul spre zona de învatamânt, se vor prevedea vestiare pentru studenti si cursanti, separate de cele ale personalului medical.

III.3.20.2. Pentru personalul care ia masa în spital se va amenaja o cantina sau un restaurant cu autoservire. Amplasarea acestuia se va face în vecinatatea oficiului de distributie al blocului alimentar, fie la acelasi nivel, fie la un nivel superior, legat prin ascensor pentru alimente si/sau scara interioara. Capacitatea cantinei sau a restaurantului se va preciza în tema de proiectare. în absenta cantinei, în spital se va amenaja cel putin un bufet (snack-bar), eventual accesibil si pentru vizitatori.

III.3.20.3. Pentru nevoile de studiu si documentare medicala, în cadrul spitalelor se prevad spatii pentru biblioteca de specialitate cu sala de lectura, videoteca, iar la spitalele mari o sala pentru întruniri si conferinte, un studio de foto-film pentru înregistrarea pe pelicula a cazurilor medicale înainte si dupa aplicarea tratamentelor,sisteme de vizionare a activitatii medicale prin televiziune cu circuit închis. Prin tema de proiectare se vor face precizari privind necesarul de spatii si capacitatea acestora.

MENTIUNE: -Prezentarea cerintelor functionale si tehnologice s-a limitat numai la compartimentele si serviciile cu specific medical, întâlnite curent în organizarea spitalelor.

- Pentru serviciile paramedicale (administrative,sociale, tehnice) cerintele functionale generale sau cele tehnologice nu prezinta deosebiri esentiale fata de compartimente similare din cadrul altor programe de constructii civile.

-În cazul unor spitale de specialitate, ale institutelor si centrelor de cercetare se pot întâlni si alte compartimente sau servicii medicale specializate, pentru care se vor studia de la caz la caz si preciza prin tema modul de organizare functionala si tehnologica cel mai adecvat.

III.4. INSTALATII ELECTRICE

III.4.1. INSTALATII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT NORMAL SI PRIZE

III.4.1.1. Generalitati

III.4.1.1.1. La realizarea iluminatului artificial în spitale, trebuie sa se tina seama de mediul special din acestea acordându-se iluminatului si repartizarii cromatice din încaperi o atentie deosebita.

III.4.1.1.2. Se va avea în vedere ca în încaperile cu bolnavi atât iluminatul cât si culorile pentru finisarea principalelor suprafete trebuie:

-sa asigure efectuarea activitatilor vizuale în cele mai bune conditii atât celor ce lucreaza în spitale cât si bolnavilor;

-sa aiba un rol terapeutic, contribuind la influentarea psihicului bolnavilor, linistindu-i si stimulând încrederea si speranta.

III.4.1.1.3. lIuminatul trebuie sa respecte cât mai riguros conditiile de calitate impuse si sa fie adaptat destinatiei încaperii.

III.4.1.1.4. În încaperile în care exista solicitari vizuale diferite (de ex. în saloane - dormitor), se prevad mai multe sisteme de iluminat, luându-se masuri pentru utilizarea lor eficienta si acordându-se o atentie deosebita modului de realizare a iluminatului.

III.4.1.1.5. Iluminatui general din încaperi cu diverse destinatii si activitati, trebuie sa asigure cel putin iluminarile nominale prezentate în tabelul E1. În tabelul E1 sunt prezentate si culorile recomandate pentru sursele de iluminat fluorescente.

III.4.1.1.6. În toate categoriile de încaperi se prevad prize bipolare cu contact de protectie pentru uz general.

III.4.1.1.7. La proiectarea instalatiilor electrice de iluminat, se vor respecta prevederile normativului I 7 "Normativ pentru proiectarea si executia instalatiilor electrice la consumatori cu tensiuni pâna la 1000 V C.a. si 1500 V c.c.", cu exceptia circuitelor electrice, care se vor prevedea numai din cupru.

III.4.1.2. lIuminatul în încaperi pentru bolnavi (saloane cu paturi, rezerve)

-În încaperile pentru bolnavi se prevad urmatoarele sisteme de iluminat normal:

iluminat general;

iluminat local la pat pentru lectura;

iluminat local la pat pentru examinarea si îngrijirea bolnavilor;

iluminat pentru supraveghere în timpul noptii.

Sursele de lumina vor avea culori calde, cu temperatura de culori situata între 3000-5000K si indicele de redare a culorilor 80-90.

III.4.1.2.1. IIuminatul general

-Iluminatul general trebuie sa îndeplinesca conditiile prevazute în tabelul E1.

III.4.1.2.2. Iluminatul local

III.4.1.2.2.1. lIuminatul local pentru lectura si iluminatul local pentru examinarea si îngrijirea bolnavilor, se poate realiza cu corpuri de iluminat mobile (cu brate articulate) sau semimobile sau cu corpuri de iluminat fixe multifunctionale.

III.4.1.2.2.2. La fiecare pat pentru bolnavi se prevede un iluminat de lectura. Iluminarea nominala necesara de 200 Ix, trebuie realizata pe fiecare suprafata de lectura de 0.3 x 0.3 m, aflata în planul de lectura.

OBSERVATIE:

Se considera plan de lectura, planul înclinat la 75 fata de orizontala, având 0.9 m lungime si 0.3 m latime si distanta la centru fata de pardoseala de 1.1 m si fata de capatâiul de 0.8 m.

III.4.1.2.2.3. Luminanta corpurilor de iluminat pentru iluminatul local amplasat deasupra paturilor pe perete si luminanta acestui perete trebuie sa fie de cel mult 350 cd/m2.

III.4.1.2.2.4. Conditiile vizuale pentru efectuarea unor examinari si îngrijiri simple, se realizeaza asigurând în planul de consultanta iluminatul general si iluminatul local.

în nici un punct din acest plan iluminarea nu trebuie sa fie sub 150 Ix (Emin/Emed=0.5).

OBSERVATIE:

Se considera plan de consultatie, planul orizontal situat la 0.15 m deasupra suprafetei patului.

III.4.1.2.2.5. Amplasarea corpurilor de iluminat se face astfel încât sa se evite orbirea persoanelor ce efectueaza examinarile si îngrijirile bolnavilor.

III.4.1.2.3. lIuminatul pentru supraveghere în timpul noptii.

III.4.1.2.3.1. lIuminatul pentru supraveghere, trebuie sa asigure în zona patului o iluminare de 5 Ix, astfel încât personalul sanitar sa poata supraveghea bolnavul.

III.4.1.2.3.2. Corpurile de iluminat pentru supraveghere, trebuie amplasate astfel încât sa nu deranjeze bolnavii.

III.4.1.2.3.3. În încaperi pentru sugari si nou-nascuti iluminarea nominala trebuie sa fie de 20 lx.

III.4.1.2.3.4. Luminanta corpurilor de iluminat pentru supraveghere trebuie sa fie de cel mult 350 cd/m2.

III.4.1.3. lIuminatul în cabinete pentru consultatii si tratamente

- În cabinetele pentru consultatii si tratamente, iluminatul general trebuie sa îndeplinesca conditiile prevazute în tabelul E1.

-Valoarea indicelui de redare a culorilor a surselor de lumina trebuie sa fie 90-100.

III.4.1.3.1. Cabinete pentru consultanta si tratamente obisnuite

-Iluminarea minima de 1000 lx se asigura în spatiul de consultatii,prin combinarea iluminatului general cu iluminatul local.

III.4.1.3.2. Cabinete pentru consultatii si tratamente speciale

III.4.1.3.2.1. lIuminatul în cabinetele speciale, se realizeaza tinându-se seama de tipul investigatiei ce trebuie efectuata.

III.4.1.3.2.2. lIuminatul trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute în tabelul E1.

III.4.1.3.2.3. În cabinetele pentru investigatii Rontgen, în care radiodiagnosticul se face cu fixarea pe monitor a imaginii, iluminatul general pentru perioadele de investigatie trebuie sa asigure o lumina de culoare rosie.

III.4.1.3.2.4. Pentru toate cazurile în care investigatiile se efectueaza la iluminari foarte mici, se iau masuri pentru asigurarea conditiilor de adaptare a bolnavului si personalului medical, care nu trebuie sa treaca brusc de la lumina de zi sau iluminari mari la iluminari foarte scazute, în încaperea sau zona de adaptare iluminarea trebuie sa fie numai de 3 pâna la 10 ori mai mare decât iluminarea din încapere sau zona întunecata.

III.4.1.3.2.5. În cabinetele pentru investigatii Rontgen, unde se fac radiografii, se prevad negatoscoape (ecrane luminoase pentru vizualizarea radiografiilor).

III.4.1.4. lIuminatul în sali de terapie

în salile de terapie (de ex. tratamentele radiologice, fizice, electromedicale, bai terapeutice) iluminatul trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute în tabelul E1, iar sursele de lumina sa aiba indicele de redare a culorilor de 90-100.

III.4.1.5. lIuminatul în sali de dializa

În salile de dializa, trebuiesc respectate conditiile de la saloanele pentru bolnavi, asigurându-se în plus si o a doua treapta pentru iluminatul general în zona paturilor de 500 Ix (necesara pentru pregatirea dializelor si a eventualelor interventii în timpul tratamentului).

III.4.1.6. Iluminatul în laboratoare

III.4.1.6.1. În laboratoare,iluminatul trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute în tabelul E1.

III.4.1.6.2. În cadrul laboratoarelor cu mobilier fix, iluminatul local se realizeaza prin amplasarea corpurilor de iluminat general deasupra meselor de lucru.

III.4.1.6.3. În cazul laboratoarelor cu mobilier mobil, iluminatul local se realizeaza cu corpuri de iluminat fluorescente fixate chiar de mesele de lucru. iluminarea de 1000 lx se obtine prin combinarea iluminatului general cu iluminatul local.

III.4.1.6.4. Lampile pentru iluminatul local, trebuie sa aiba indicele de redare a culorilor de 90-100.

III.4.1.7. lIuminatul pe coridoare si scari

III.4.1.7.1. lIuminatul coridoarelor si scarilor trebuie sa asigure atât ziua cât si noaptea, realizarea unor diferente minime de lumina la trecerea între încaperi cu iluminari diferite.

III.4.1.7.2. lIuminatul trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute în tabelul E1.

III.4.1.7.3. Pentru realizarea iluminarilor de zi si de noapte, se prevad sisteme de iluminat în trepte cu posibilitati de comutare.

III.4.1.7.4. Pentru iluminatul coridoarelor se recomanda utilizarea corpurilor de iluminat cu dispersoare din material plastic mat, pentru a se proteja bolnavii care sunt transportati în pozitie culcata, împotriva orbirii.

III.4.1.8. Iluminatul în alte încaperi

-Pentru celelalte incaperi, care nu au specific de spital. dar care deservesc spitalul, se vor respecta prevederile normativului PE 136, valorile nivelelor de iluminare luându-se ca valori minime.

III.4.2. INSTALATII ELECTRICE PENTRU ILUMINAT DE SIGURANTA

III.4.2.1. Generalitati

III.4.2.1.1. Instalatiile electrice pentru iluminatul de siguranta din cadrul unui spital, trebuie sa asigure functionarea acestuia, atunci când dispare tensiunea de pe sursa de baza (SEN).

III.4.2.1.2. Receptoarele electrice ale iluminatului de siguranta se încadreaza în categoria 0 si categoria a I-a conform pct.III.4.14.1.

III.4.2.1.3. Conform normativ I 7 functie de destinatie, iluminatul de siguranta este de mai multe feluri:

.Iluminat de siguranta pentru categoria lucrului (categoria 0)

.Iluminat de siguranta pentru evacuare (categoria a I-a)

.Iluminat de siguranta pentru veghe (categoria a I-a)

.Iluminat de siguranta de interventie (categoria a I-a)

.Iluminat pentru marcarea hidrantilor interiori de incendiu.

III.4.2.2. Iluminatul de siguranta pentru continuarea lucrului se asigura în:

Încaperi pentru aplicarea tratamentelor intensive

III.4.2.2.1.1. În încaperile pentru tratamentele intensive iluminatul trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute în tabelul E1, pentru a se asigura buna desfasurare a activitatilor de îngrijire si supraveghere a bolnavilor.

III.4.2.2.1.2. Iluminarea trebuie sa poata fi variata, în functie de solicitarile foarte diferite ce apar în aplicarea tratamentelor intensive.

III.4.2.2.1.3. Pentru situatia speciala a bolnavilor tiunuti sub supraveghere în încaperi pentru tratament intensiv (de exemplu bolnavi cu risc de infarct), trebuie create si conditii similare acelora din saloanele pentru bolnavi, prevazându-se si iluminat la pat pentru lectura.

III.4.2.2.1.4. În încaperile de terapie trebuie sa se acorde o atentie deosebita evitarii fenomenului de orbire prin reflexie în suprafetele vitrate, atât pentru bolnavi cât si pentru personalul de supraveghere din încaperile alaturate.

III.4.2.2.2. Sali de operatie

III.4.2.2.2.1. În salile de operatie se prevede:

.iluminatul câmpului înconjurator al mesei de operatie (zona cu dimensiunile 3x3m centrata fata de masa de operatie)

.iluminatul local al câmpului operator.

III.4.2.2.2.2. În salile de operatie sistemul de iluminat general trebuie realizat în corelatie cu iluminarea prevazuta pentru câmpul operator si trebuie sa asigure conditiile prevazute în tabelul E1.

III.4.2.2.2.3. Corpurile de iluminat pentru iluminatul câmpului înconjurator al mesei de operatie, se dispun pe cât posibil în apropierea mesei de operatie, pentru a se reduce orbirea si umbrele.

III.4.2.2.2.4. În câmpul operator, iluminatul trebuie sa fie de 20000+ 1 00000 Ix, acesta asigurându-se cu corpuri de iluminat scialitice produse de firme specializate în domeniul tehnicii medicale.

III.4.2.2.2.5. În sala de operatie, factorii de reflexie ai principalelor suprafete trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

.minim 0.7 pentru plafon;

.minim 0.5 pentru pereti;

.minim 0.2 pentru pardoseala;

.maxim 0.3 pentru pânza cu care se acopera bolnavii pe masa de operatie, îmbracamintea si manusile echipei de interventie.

III.4.2.2.2.6. Culoarea iluminatului câmpului înconjurator al mesei de operatie si iluminatul general, trebuie sa fie adaptata culorii date de lumina corpului de iluminat scialitic. Se recomanda ca lampile (cu exceptia celei scialitice) sa aiba culoarea alb neutru si indicele de redare a culorilor de 90-100.

III.4.2.2.2.7. Se recomanda folosirea corpurilor de iluminat înglobate în plafon.

III.4.2.2.2.8. Iluminatul locului de operatie trebuie sa se realizeze astfel încât în conditiile ilumimarilor foarte mari impuse de reflexia foarte redusa a tesuturilor umane, echivalentul fotometric de radiatie sa se situeze sub 170 lm/W, corpurile de iluminat scialitice cu o iradiere sub 600 W /mp fiind corespunzatoare (pentru a nu se încalzi tesuturile).

III.4.2.2.2.9. În salile de operatie, pe lânga sistemele de iluminat, se prevad si negatoscoape (ecrane luminoase pentru vizualizarea radiografiilor).

III.4.2.2.3. Încaperi anexa salii de operatie

III.4.2.2.3.1. Iluminatul din încaperile anexa salii de operatie trebuie sa fie corelat cu iluminatul din sala.

III.4.2.2.3.2. Iluminarea nominala din încaperile anexe trebuie sa fie de 500 Ix, pentru a se evita perturbatiile de adaptare la iluminarea de 1000 Ix din sala.

III.4.2.2.3.3. Lampile trebuie sa aiba aceeasi culoare si indice de redare a culorilor ca si lampile pentru iluminatul general din sala de operatie.

III.4.2.2.3.4. În salile de reanimare se recomanda prevederea unui sistem de iluminat general care sa poata realiza doua trepte de iluminare:

.o treapta de 100 Ix, pentru perioada postoperatorie a bolnavului pâna la trezirea din narcoza (bolnavul nu trebuie sa fie orbit de acest iluminat);

.o treapta de 1000 Ix la patul bolnavului, pentru supraveghere si interventie.

III.4.2.3. Iluminatul de siguranta pentru evacuare

III.4.2.3.1. lIuminatul de siguranta de evacuare se prevede pe culoarele de circulatie, casele scarilor si în zonele usilor de acces în cladire.

III.4.2.3.2. lIuminalul de siguranta pentru evacuare trebuie sa poata fi actionat independent de orice alt sistem de iluminat.

III.4.2.4. lIuminatul de siguranta pentru veghe

III.4.2.4.1. Iluminatul de siguranta) de veghe se prevede în încaperile pentru bolnavi si trebuie sa asigure la nivelul pardoselii o iluminare nominala de 2 Ix, pentru a da posibilitatea unui bolnav sa se orienteze fara) a deranja pe ceilalti bolnavi.

III.4.2.4.2. Corpurile de iluminat se amplaseaza sub paturi si în zona usilor de acces si se recomanda ca lumina sa fie distribuita în fascicole late.

III.4.2.4.3. Iluminatul de veghe trebuie sa poata fi actionat independent de orice alt sistem de iluminat.

III.4.2.5 Instalatii electrice pentru lampi bactericide

III.4.2.5.1. În salile de operatie si salile de nasteri pe lânga sistemele de iluminat, se prevad si lampi cu raze ultraviolete pentru sterilizare aer si dezinfectie.

III.4.2.5.2. Se prevad de asemenea lampi cu raze ultraviolete si în încaperile pentru terapie intensiva si laboratoarele pentru care se solicita prin tema.

III.4.3. INSTALATII ELECTRICE DE FORTA SI AUTOMATIZARE

III.4.3.1. Instalatiile electrice de forta cuprind alimentarea cu energie electrica a tuturor receptoarelor de forta atât fixe cât si mobile.

III.4.3.2. Pentru întocmirea proiectului de instalatii electrice, proiectantul trebuie sa primeasca planurile tehnologice cu amplasarea tuturor ulilajelor în care sa se specifice:

.felul utilajelor; fixe sau mobile

.felul alimentarii; monofazata sau trifazata

.punctele de racord

.daca sunt necesare întrerupatoare generale în afara tablourilor utilajelor sau alte conditii

.utilajele cu regim de socuri

.sectiunile conductoarelor de alimentare sau parametrii circuitelor

III.4.3.3. La proiectarea instalatiilor electrice de forta se respecta prevederile normativului I7, cu exceptia circuitelor, care se vor prevedea numai din cupru.

III.4.3.4. Pentru alimentarca receptoarelor mobile, se prevad prize bipolare sau trilpolare cu contact de protectie sau tablouri speciale, functie de tipul receptoarelor.

III.4.3.5. În salile de operatie se prevad brate mobile cu prize bipolare si tripolare cu contact de protectie în constructie etansa, acestea facând parte din furnitura tehnologica.

III.4.3.6. Pentru alimentarea receptoarelor de forta din blocul operator (sala de operatii si încaperile anexa ale acesteia) se prevede un tablou propriu, alimentat direct din tabloul de siguranta principal.

III.4.3.7. Acolo unde este cazul, pentru utilajele cu regim special, în tema tehnologica trebuie specificat timpul maxim de întrerupere în alimentarea cu energie electrica.

III.4.3.8. În spatiile în care se solicita încadrarea receptoarelor electrice la categoria 0 sau categoria I-a conform pct. III.4.14.1, se prevad si prize pentru uz general, alimentate din reteaua de distributie obisnuita, acestea fiind utilzate pentru curatenie sau alte activitati, care nu implica regimuri speciale în alimentarea cu energie electrica.

III.4.3.9. În salile de operatie tot aparatajul electric se monteaza la înaltimea de cel putin 1,1 m de la pardoseala finita.

III.4.4. INSTALATII DE TELEFONIE SI TERMINALE CALCULATOR

III.4.4.1. Spitalele se prevad cu centrale telefonice automate proprii.

III.4.4.2. În saloanele pentru bolnavi, unde bolnavii pot raspunde la telefon, se prevede câte o priza telefonica, lânga fiecare pat.

III.4.4.3. În celelalte încaperi, posturile telefonice se prevad conform temelor tehnologice.

III.4.4.4. Pentru încaperile în care se solicita posturi telefonice si terminale calculator sau în viitor pot fi solicitate terminale calculator, se recomanda utilizarea prizelor duble, pentru post telefonic si terminale calculator.

III.4.4.5. Aceste prize se racordeaza prin cabluri speciale, conform cererii furnizorului de echipamente.

III.4.4.6. Circuitele de prize se concentreaza pe fiecare nivel în dulapuri cu repartitoare (repartitoare pentru racordare la centrala telefonica si repartitoare pentru racordarea la calculatorul central) .

III.4.5. INSTALATII DE RECEPTIE COLECTIVA Rtv

III.4.5.1. Pentru receptionarea emisiunilor Rtv, se prevede o instalatie de receptie colectiva.

III.4.5.2. Antenele se monteaza pe cladirea cea mai înalta, iar tabloul cu grupurile amplificatoare la ultimul etaj al acesteia.

III.4.5.3. Se prevad prize pentru receptionarea emisiunilor Rtv în salile de mese, în camerele de odihna pentru personalul medical si în orice alta încapere în care se solicita prin tema.

III.4.5.4. Se recomanda ca instalati a de receptie colectiva sa fie prevazuta în asa fel încât sa poata fi racordata daca este cazul si la sistemele de televiziune prin cablu.

III.4.6. INSTALATII DE TELEVIZIUNE ÎN CIRCUIT ÎNCHIS

III.4.6.1. În spitale se recomanda prevederea instalatiilor de televiziune în circuit închis, pentru a se putea asista la efectuarea operatiilor sau înregistra efectuarea operatiilor fara a deranja cu nimic activitatea din blocul operator.

III.4.6.2. Pentru aceasta, corpul de iluminat scialitic este prevazut cu camere de luat vederi, monitoarele pentru asistarea operatiilor amplasându-se în salile de curs sau salile de studiu, acolo unde exista în cadrul spitalului asemenea sali.

III.4.6.3. Se prevad camere de luat vederi si în încaperile pentru terapie intensiva, monitorizarea realizându-se centralizat în încaperi special amenajate, în care sa existe în permanenta personal pentru supraveghere.

III.4.6.4. Se prevad de asemenea camere de luat vederi în orice alta încapere în care se solicita prin tema.

III.4.7. INSTALATII DE SEMNALIZARE SORA – BOLNAV

III.4.7.1. Pentru instalatia de semnalizare sora - bolnav se prevad la patul bolnavului, elemente pentru comanda semnalizare (recomandabil pe o placa, ce cuprinde butonul de apel, butonul de anulare, lampa de linistire si întrerupatorul cumpana pentru aprinderea iluminatorului la pat).

III.4.7.2. Tablourile de semnalizare se monteaza în încaperi în care exista personal permanent, surori sau asistente medicale.

III.4.7.3. Deasupra usii de intrare în fiecare salon se prevad lampi pentru identificarea salonului din care s-a facut apelul si pe culoare la schimbarile de directie.

III.4.8. INSTALATII INTERIOARE PENTRU CEASURI ELECTRICE

III.4.8.1. Pentru buna desfasurare a activitatilor din cadrul spitalului, se recomanda prevederea instalatiilor de ceasuri electrice.

III.4.8.2. Instalatiile de ceasuri se realizeaza dupa scheme radiale sau arborescente, ceasurile putând fi legate în serie sau în paralel, în functie de tipul centralelor de ceasuri folosite.

III.4.8.3. Pentru ceasurile electrice amplasate în locuri importante se prevad circuite individuale.

III.4.8.4. Stabilirea numarului de ceasuri racordate la un circuit, se face astfel încât sa se asigure la ultimul ceas o tensiune de alimentare de minim 80% din tensiunea nominala a instalatiei.

III.4.9. INSTALA TIE PENTRU EMISIE - RECEPTIE AUTOSALVARE

III.4.9.1. Spitalele care dispun de autosalvari, vor fi prevazute în mod obligatoriu cu statii de emisie-receptie.

III.4.9.2. Statia emisie-receptie se amplaseaza într-o camera dispecer.

III.4.9.3. Se recomanda cuplarea statiei de emisie-receptie la un sistem de achizitie.

III.4.10. INSTALATII PENTRU SEMNALIZARE ÎN CAZ DE INCENDIU

III.4.10.1. Pentru semnalizarea incendiilor în faza incipienta (degajari de fum), în spatiile în care exista aparatura electronica de valoare (aparate pentru radiologie, computere, aparate pentru iradiere cu energii înalte etc.), în spatiile în care exista bunuri de valoare si în orice alta încapere, pentru care se solicita prin tema, se prevad instalatii de semnalizare incendiu cu detectoare de fum.

III.4.10.2. Centrala de semnalizare incendiu se amplaseaza în camera de garda-urgenta.

III.4.10.3. Pentru celelalte spatii ale unitatilor spitalicesti, instalatiile de semnalizare incendiu cu detectoare de fum, se prevad si se proiecteaza conform normativ I18.

III.4.10.4. Pe caile de acces, lânga scari, la fiecare nivel al constructiilor, se prevad butoane de semnalizare manuala a incendiilor, racordate tot la centrala de semnalizare incendiu.

III.4.10.5. Pentru anuntarea echipelor de pompieri voluntari în caz de incendiu, camera de garda-urgenta se doteaza pe lânga centrala de semnalizare incendiu si cu o statie de amplificare, prin care se poate transmite codul cuvenit pentru interventie. În toate corpurile de cladiri, se prevad difuzoare, astfel amplasate, încât semnalele transmise sa poata fi receptionate în orice încapere.

Statia de amplificare poate servi si la transmiterea altor informatii.

III.4.10.6. Se recomanda ca în saloanele pentru bolnavi cu mai multe paturi sa nu se prevada difuzoare, în aceste saloane,utilizându-se receptionarea informatiilor la casca.

III.4.11.INSTALATII DE MONITORIZARE BOLNAVI

III.4.11.1. Se prevad instalatii de monitorizare bolnavi (transmiterea la distanta a functiilor), la terapie intensiva,reanimare etc.

III.4.11.2. Transmiterea functiilor se realizeaza în trepte: de la posturile individuale amplasate la capul bolnavilor, la posturile centralizate la nivelul personalului de supraveghere de salon, respectiv de sectie.

III.4.12. CENTRALA INFORMATICA GESTIONARE DATE, RAPORTURI ÎNTRE SPITALE, RAPORTURI ÎNTRE SPITAL SI MEDICII LOCALI.

III.4.12.1. Având în vedere ca în toate tarile dezvoltate se utilizeaza astfel de sisteme pentru gestionarea centralizata a datelor medicale, pentru raporturi între spitale (informatii medicale) si pentru raporturi între spital si medicii locali, se recomanda aplicarea unui astfel de sistem si în România.

III.4.12.2. Pentru aceasta se contacteaza firme specializate din strainatate, care au mai elaborat, executat si pus în functiune astfel de sisteme si se studiaza posibilitatile de aplicare, atât tehnice cât si materiale.

III.4.13. INSTALATII DE PROTECTIE

III.4.13.1. Generalitati

-Se prevad urmatoarele masuri de protectie:

-protectia oamenilor împotriva tensiunilor accidentale de atingere:

-protectia constructiilor împotriva trasnetelor:

-protectie pentru buna functionare a aparaturii tehnico-medicale sensibile la câmpuri electromagnetice.

III.4.13.2. Protectia împotriva tensiunilor accidentale de atingere

III.4.13.2.1. Protectia împotriva tensiunilor accidentale de atingere se realizeaza conform normativ I 7 si STAS-urilor 2612, 8275, 12608, 2604/4, 2605/5.

III.4.13.2.2. Aceasta se realizeaza prin legarea la nulul de protectie ca mijloc principal de protectie si suplimentar la o centura interioara de împamântare a tuturor partilor metalice care în mod normal nu sunt sub tensiune,dar care accidental pot fi puse ca urmare a unor defecte de izolatie.

III.4.13.2.3. În salile de operatie, pentru protectia împotriva tensiunilor electrostatice, se recomanda studierea necesitatii prevederii retelelor de legare la pamânt în pardoseala si pereti (custi Faraday) în functie de gazele de narcoza utilizate si de sistemele de ventilare si tratare a aerului.

III.4.13.3. Protectia împotriva trasnetului

III.4.13.3.1. Instalatia de paratraznet se prevede si se proiecteaza conform indicatiilor normativului I 20.

III.4.13.3.2. Se pot uiliza ca elemente de coborâre, armaturile metalice ale stâlpilor din b.a. atunci când se utilizeaza ca prize de pamânt naturale armaturile fundatiilor. Pentru acesta se prevad placute metalice de legare la pamânt la partea superioara si inferioara a stâlpilor de contur, asigurându-se continuitatea electrica între placutele de la partea superioara si cea inferioara,prin armatura stâlpilor (prin sudare).

III.4.13.4. Priza de pamânt

III.4.13.4.1. Se recomanda sa se utilizeze ca priza de pamânt naturala armaturile metalice ale tuturor fundatiilor stâlpilor legate între ele sau prin armaturile fundatiilor continui sau prin centurile interioare de împamântare (continuitatea electrica se asigura prin sudura).

III.4.13.4.2. Daca priza de pamânt naturala nu satisface valoarea rezistentei de dispersie sub 0,4 ohmi se completeaza cu o priza de pamânt artificiala, ce se proiecteaza conform prevederilor normativului I 20.

III.4.13.5. Protectia pentru buna functionare a aparaturii tehnico-medicale sensibile la câmpuri electromagnetice

III.4.13.5.1. În cabinetele în care se fac investigatii cu aparatura tehnico-medicala sensibila la câmpuri electromagnetice, se prevede ecranarea peretilor cu retele metalice.

III.4.13.5.2. Retelele metalice se racordeaza la centura interioara de împamântare.

III.4.14 ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICA

III.4.14.1. Categorii de receptoare

-Receptoarele electrice din cadrul unui spital, functie de natura efectelor produse la întreruperea în alimentarea cu energie electrica sunt de urmatoarele categorii:

.categoria 0 – discontinuitatea în alimentare cu energie electrica sub 0,15 secunde.

.categoria a I-a – discontinuitatea în alimentare cu energie electrica sub 1 minut.

.categoria a II-a – durata maxima de întrerupere în alimentarea cu energie electrica este de patru ore când spitalul se alimenteza prin post de transformare propriu si de 8 ore când spitalul se alimenteaza prin firida de bransament din reteaua de 0,4 KV a furnizorului.

III.4.14.2. Alimentarea cu energie electrica din SEN

III.4.14.2.1. Spitalele se alimenteaza cu energie electrica din posturi de transformare proprii cu cel putin doua unitati.

III.4.14.2.2. Daca pentru alimentarea cu energie electrica sunt necesare doua transformatoare, se recomanda ca sectiile de bare ale tabloului general sa fie cuplate între ele prin AAR.

Sectiile de bare ale tabloului general pot fi cuplate între ele si prin separator, dar în acest caz spitalul trebuie sa dispuna de personal de întretinere permanent.

III.4.14.2.3. În cazul unitatilor spitalicesti cu peste 400 de paturi si activitati multiple (policlinica, baze de tratament, radiologii, radioscopii, computer tomograf) se recomanda ca alimentarea cu energie electrica sa se faca prin posturi de transformare cu trei unitati. La sectiile de bare centrale ale tabloului general se racordeaza numai receptoarele cu regim de socuri (radiologie, radioscopie, computer tomograf etc.), transformatorul care alimenteaza aceste sectii de bare, putând fi oricând rezerva a celorlalte doua transformatoare.

Se recomanda ca sectiile de bare ale tabloului general sa fie cuplate între ele prin AAR-uri.

Daca sectiile de bare se cupleaza între ele prin separatoare se pastreaza indicatiile de la punctul anterior.

III.4.14.2.4. Unitatile spitalicesti pentru care nu se justifica prevederea unui post de transformare propriu (puterea absorbita este mica), se alimenteaza cu energie electrica din reteaua de 0.4 KV a furnizorului, printr-o firida de bransament. Firida de bransament se echipeaza cu doua sectii de bare, alimentate fiecare prin câte un racord.

În tabloul general, receptoarele se grupeaza la sectii de bare separate, pentru lumina si pentru forta, alimentate independent din firida de bransament. Sectiile de bare ale tabloului general se cupleaza între ele prin AAR sau separator.

III.4.14.2.5. Postul de transformare sau reteaua de 0.4KV a furnizorului, constituie sursa de alimentare cu energie electrica a receptoarelor de categoria a II-a si sursa de baza pentru receptoare de categoria o si categoria a l-a.

III.4.14.3. Alimentarea cu energie electrica din surse proprii

III.4.14.3.1. Sursa de rezerva pentru receptoarele de categoria 0 si categoria a l-a, o constituie un grup electrogen cu pornire automata (tabloul de comanda al grupului electrogen sesizeaza întreruperea alimentarii din SEN si pune automat în functiune grupul electrogen) si intrare în sarcina (adica sa nu se decupleze daca receptoarele alimentate din tabloul de siguranta principal sunt în stare de functionare).

III.4.14.3.2. Pentru alimentarea receptoarelor de categorie 0 si categoria a l-a se prevede un tablou de siguranta principal, care se alimenteaza de la tabloul general, prin intennediul tabloului de comanda al grupului electrogen (în cazul alimentarii din reteaua de 0.4 KY a fumizorului, de la sectia de bare pentru iluminat a tabloului general).

III.4.14.3.3. Receptoarele de categoria a l-a, se alimenteaza de la tabloul de siguranta principal, direct sau prin intermediul tablourilor de siguranta secundare.

III.4.14.3.4. Alimentarea receptoarelor de categoria 0 (receptori vitali) se face din tablouri de siguranta secundare, prin intermediul unor redresoare sau invertoare, care functioneaza în tampon cu baterii de acumulare.

Alegerea aparatajului si echipamentelor electrice se face functie de tensiunile de lucru si puterea nominala a receptoarelor.

Capacitatea bateriilor de acumulatoare trebuie sa asigure functionarea receptoarelor timp de cel putin 3 ore.

Instalatiile electrice pentru alimentarea receptoarelor de categoria O, se concep în asa fel încât sa se poata verifica functionarea bateriilor de acumulatoare.

III.4.14.4. Îmbunatatirea factorului de putere

III.4.14.4.1. Factorul de putere al consumatorului (spital), conform reglementarilor MEE, trebuie sa fie min.0.92.

III.4.14.4.2. Daca în faza de proiectare, se constata ca factorul de putere al consumatorului ce urmeaza a se realiza este sub 0.92, se vor prevedea pentru îmbunatatirea acestuia, baterii de condensatoare cu conectare automata.

III.4.15. GESTIUNE TEHNICA CENTRALIZATA

Pentru buna desfasurare a activitatii în cadrul spitalului, se recomanda prevederea unei camere dispecer în care sa se transmita datele tehnice privind functionarea tuturor instalatiilor aferente constructiei sau anumitor instalatii tehnologice: date privind functionarea instalatiilor electrice, instalatiilor de climatizare, instalatiilor de oxigen etc.

III.5. INSTALATII DE ALIMENTARE CU APA. CANALIZARE. TEHNICO-SANITARE

III.5.1. INSTALATII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APA SI CANALIZARE

III.5.1.1. Conditiile generale pe care trebuie sa le îndeplineasca sunt:

-Instalatiile trebuie sa mentina potabilitatea apei în limitele parametrilor prevazuti în standarde.

-Modul de solutionare generala a instaltiilor va avea în vedere amplasarea grupata a consumatorilor si modularea pozitionarii ghenelor pentru coloane pentru a restrânge zonele traversate de conducte si a oferi o flexibilitate pentru reamenajari ulterioare ale spatiilor.

-Instalatiile se vor concepe în asa fel încât sa elimine riscul transmiterii prin intermediul lor a contaminarii cu agenti infectiosi sau poluanti, de la o categorie de spatii la alta categorie.

-Toate trecerile conductelor prin pereti si plansee se vor etansa pentru a nu permite trecerea insectelor si rozatoarelor.

III.5.1.2. Instalatii de apa rece

III.5.1.2.1. Instalatiile de apa rece trebuie sa asigure alimentarea tuturor punctelor de consum din spital obiecte sanitare curente, obiecte sau dotari speciale, ulilaje, aparate medicale, hidranti. robinete port furtun, recipienti etc.

Retelele de distributie a apei din spital sunt, în mod obisnuit, comune pentru consumul menajer si pentru combaterea incendiilor, însa cu coloane separate.

III.5.1.2.2. Instalatiile vor fi astfel alcatuite încât sa nu permita stagnarea apei si impurificarea ei cu rugina sau microorganisme. Recircularea apei din coloanele de incendiu, se va asigura prin legarea la un obiect sanitar de folosinta curenta (vas de closet sau lavoar).

III.5.1.2.3. Conductele de distributie principale se monteaza de regula, în subsoluri tehnice, cu înaltimea libera de minim 2.10 m.

În cazul constructiilor înalte, pentru care se adopta solutia cu doua, sau mai multe zone de presiune, conductele de distributie principale se pot monta si în etajul (etajele) tehnic (tehnice).

III.5.1.2.4. În spitale, coloanele de alimentare si conductele de legatura între acestea si obiectele sanitare se monteaza în ghene, închise etans pe traseu dar prevazute cu posibilitati de acces pentru cazuri de interventie, în asa fel încât sa perturbe cât mai putin activitatile medicale.

III.5.1.2.5. Conductele principale de distributie, si conductele de Iegatura se vor executa din tevi de otel zincat; ele se pot executa si din alte materiale care au agrement tehnic în România, numai daca acestea îndeplinesc conditiile de calitate si siguranta în exploatare similare sau superioare celor din otel zincat.

Conductele de apa rece se vor izola daca pozitionarea lor se face în vecinatatea unor surse de caldura sau în spatii încalzite.

III.5.1.3. Instalatii de apa calda si recirculare

III.5.1.3.1. Apa calda menajera se furnizeaza în spital la toate obiectele sanitare si utilajele care trebuie sa functioneze cu apa calda pentru cerintele tehnologice, medicale sau pentru asigurarea unui grad sporit de confort si igiena.

Temperatura de furnizare a apei calde menajere va fi de max. 60 C.

Se va prevedea recircularea apei calde atât pe traseele orizontale cât si pe coloane.

III.5.1.3.2.Conductele de alimentare cu apa calda menajera precum si cele de recirculare se vor monta pe trasee paralele si de obicei împreuna cu cele de apa rece, în ghene închise etans.

Pentru conductele de apa calda menajera sunt valabile toate prevederile referitoare la conductele de apa rece (mod de alcatuire, materiale de executie, izolatii).

III.5.1.4. Instalatii de apa pentru combaterea incendiilor

III.5.1.4.1. Spitalele se vor dota obligatoriu cu hidranti interiori de incendiu. Hidrantii la toate cladirile cu mai mult de 2 niveluri functionale vor fi dotati cu materiale si accesoriile prevazute în Anexa VII a Normelor de prevenire si stingere a incendiilor ale Ministerului Sanatatii si vor fi amplasati astfel încât sa asigure debitele si numarul de jeturi în functiune simultan cerute de STAS 1478, Normativul I 9 si Normativul P118.

OBSERVATIE: Pe lânga instalatiile de apa, pentru combaterea si stingerea incendiilor, unitatile spitalicesti se vor dota cu mijloace de prima interventie, alte echipamente si utilaje, conform prevederilor normelor Ministerului Sanatatii, mentionate mai sus.

III.5.1.5. Instalatii de canalizare menajera

III.5.1.5.1. Instalatia interioara de canalizare menajeri preia apele uzate provenite de la toate punctele de consum de apa rece si calda din spital, precum si cele deversate accidental pe pardoseala, din spatiile în care aceasta se poate întâmpla prin natura activitatilor desfasurate.

III.5.1.5.2. Este obligatoriu ca evacuarea apelor uzate de la spalatorii si bucatarii sa se faca prin retele interioare separate de restul retelei de canalizare menajera, pâna la statiile de tratare a acestor ape (separatoare de spume, nisip, namoluri) premergatoare deversarii în canalele colectoare din incinta.

III.5.1.5.3. Colectoarele principale se monteaza în subsolul tehnic, cu pante corespunzatoare diametrelor sau în cazuri speciale, îngropate în canale sub pardoseala, amplasate pe trasee în afara spatiilor în care se desfasoara activitati medicale: la montarea în canale se vor prevedea capace pentru vizitare si piese de curatire în dreptul zonelor de schimbare a directiei si a celor de racord cu coloanele principale; în cladirile spitalicesti nu se vor monta colectoare de canalizare direct în pamânt.

III.5.1.5.4. Coloanele se vor monta mascate, în ghene, dar cu posibilitati de acces la piesele de curatire, conductele de legatura de la obiectele sanitare sau utilaje la coloane se vor monta îngropat în zidarie sau planseu, cele ce se vor amplasa la plafonul încaperilor se vor masca prin platforme sau grinzi de rabit.

III.5.1.5.5. Colectoarele principale si coloanele vor fi executate din tuburi si piese de legatura din fonta pentru canalizare, etansate cu plumb si frânghie gudronata.

Conductele de legatura la coloane vor fi din fonta sau plumb; nu se vor utiliza conducte din PVC sau alte materiale decât daca au agrement tehnic si corespund sau sunt superioare tehnic si calitativ cu cele din fonta sau plumb.

III.5.1.5.6. Aerisirea coloanelor se face prin prelungirea peste nivelul terasei sau acoperisului a coloanelor de scurgere, cu max. 0.50 m cu conducte de fonta de scurgere si cu caciuli de ventilatie.

III.5.1.6. Instalatii de canalizare pluviala

III.5.1.6.1. Instalatia interioara de canalizare pluviala se va separa complet de celelalte sisteme de canalizare interioara; ea va asigura preluarea apelor meteorice de pe traseele circulabile sau necirculabile ale cladirilor spitalicesti în conditii de deplina siguranta pentru spatiile pe care le traverseaza. Alegerea tipului de receptor de terasa se face în functie de felul terasei (circulabila sau necirculabila) si de alcatuirea ei (structura si dimensiunile straturilor componente, tipul de hidroizolatie).

III.5.1.6.2. Pozitionarea coloanelor se va face în asa fel încât sa nu traverseze spatii cu functiuni medicale pentru care se cer conditii severe de igiena si asezare sau spatii a caror functionare nu poate fi întrerupta sau perturbata de eventuale lucrari de reparatii sau întretinere.

III.5.1.6.3. Restul de prevederi privind alcatuirea, amplasarea, întretinerea coloanelor si colectoarelor pentru ape pluviale sunt asemanatoare celor prescrise la instalatia de canalizare pentru ape menajere.

III.5.1.7. Canalizarea apelor uzate acide

III.5.1.7.1. Apele uzate acide provin de la laboratoarele spitalului.

Laboratoarele curente din structura spitalelor de retea nu deverseaza ape a caror concentratie în produse chimice sa necesite o tratare speciala înainte de deversarea în canalizarea publica, întrucât este suficienta dilutia ce se realizeaza în canalizarea incintei prin amestecul cu canalizarile menajere din spital. Pentru laboratoarele speciale sau cele aferente sectorului de cercetare se va analiza necesitatea prevederii unor statii de neutralizare în functie de produsii utilizati.

Colectarea lor în interior se va face printr-o retea separata de restul retelelor de canalizare.

Tuburile si piesele de legatura folosite pentru colectarea acestui tip de ape uzate vor fi confectionate din materiale rezistente la actiunea acizilor (ex: gresie ceramica antiacida).

III.5.1.8. Canalizarea apelor uzate radioactive (efluenti radioactivi)

III.5.1.8.1. Apele uzate radioactive provin de la laboratoarele de medicina nucleara. Gradul de contaminare radioactiva este diferit dupa tipul de procedura medicala utilizat:

a. ape uzate slab radio active care provin de la obiectele sanitare utilizate de pacientii care au fost investigati scintigrafic (scaner) în cadrul compartimentului de izotopodiagnostic sau de la vestiarele personalului ce lucreaza în unitatea nucleara. De regula pentru acesti efluenti este suficienta dilutia realizata prin deversarea canalizarii locale în canalizarea generala a spitalului.

b.ape uzate care provin de la laboratoarele de dilutie a produselor radiofarmaceutice ca si cele ce provin de la laboratoarele de analize medicale ale produselor biologice ale pacientilor aflati în terapie cu izotopi radioactivi pot fi mai puternic contaminate, motiv pentru care sunt colectate separat în bazine de retentie, controlate permanent si în functie de gradul de contaminare constatat se deverseaza în canalizare direct sau dupa o dilutie prealabila.

c.efluentii radioactivi care provin de la grupurile sanitare utilizate de bolnavii internati în compartimentul de izotopoterapie si/sau de la laboratoarele de dilutie. Acestia se colecteaza într-o instalatie speciala cu recipienti de dezactivare, conceputa în functie de tipul de izotopi utilizati (respectiv de perioada de înjumatatire a acestora) si de debitul efluentilor.

III.5.1.8.2. Retelele de canalizare pentru apele uzate radioactive se vor separa în functie de categoriile enumerate mai sus si vor fi distincte de cele ale spitalului pentru apele mentionate la pct. b si c. Traseele retelelor de canalizare pentru apele de la pct. b si c nu vor strabate spatii utilizate pentru alte activitati (medicale sau paramedicale ).

Traseul retelei de canalizare pentru efluentii radioactivi de la grupa c va fi ecranat corespunzator si controlat permanent pentru a nu se produce defectiuni care sa genereze contaminarea spatiilor în care este amplasat (subsol tehnic, canale sub pardoseala, etc.).

III.5.1.8.3. Pentru instalatiile de efluenti radioactive se vor respecta prescriptiile Normativului Republican de Securitate Nucleara, cap. "Surse deschise"

III.5.1.9. Instalatii de apa tratata

III.5.1.9.1. În unitatile spitalicesti se folosesc diverse categorii de apa tratata:

-apa dedurizata

-apa demineralizata

-apa distilata

-apa steriIa

-apa deionizata

III.5.1.9.2. Apa dedurizata se foloseste în primul rând în instalatia de încalzire, pentru a reduce depunerile minerale pe conducte si în corpurile de încalzire. Ea se prepara cu ajutorul instalatiilor de dedurizare a apei, amplasate de obicei în centrala termica.

III.5.1.9.3. Apa demineralizata se foloseste în laboratoare si farmacie, acolo unde este nevoie neaparat de apa distilata. Prepararea se face în panouri pentru demineralizare sau în aparate locale, întrucât în acestea se rupe presiunea apei de la retea, functionarea facându-se prin cadere libera, prepararea apei demineralizate se face în apropierea punctelor de consum.

III.5.1.9.4. Apa distilata se foloseste în farmacie, în laboratoare si pentru spalari impecabile. Prepararea se face cu aparate specializate amplasate în apropierea consumatorului, apa distilata circulând prin conducte de sticla sau din alte materiale care permit pastrarea calitatii apei.

III.5.1.9.5. Apa sterilizata se foloseste la lavoarele medicale din blocurile operatoare, blocul de nasteri, sectia prematuri, sectia de arsi.

Sterilizatoare se amplaseaza întotdeauna lânga punctele de consum. Ia max. 20m distanta de acestea pentru a nu se pierde sterilitatea apei pe traseu: presiunea de utilitare se asigura prin cadere libera.

Circulatia apei sterilizate se face prin conducte de cupru cositorite în interior sau argintate, montate aparent cu trasee rectilinii care sa evite stagnarea apei în conducte, panta recomandata este de 1%.

Agregatele de preparare a apei sterilizate vor fi racordate la instalatia de apa si canalizare precum si la cea de abur de medie presiune si condens (când nu au generalor propriu de abur

III.5.1.9.6. Apa deionizata se foloseste la unele din aparatele si echipamentele medicale si se prepara în agregate Iivrate odata cu acestea.

III.5.1.10. Dotarea cu obiecte sanitare,armaturi si accesorii

III.5.1.10.1. Se va asigura pentru fiecare salon de bolnavi cel putin un lavoar. iar în salile de tratamente câte un lavoar sau spalator pentru spalarea instrumentarului.

De asemenea. se va prevedea câte un Iavoar în fiecare cabinet de consultatie, precum si în toate încaperile în care acestea este necesar pentru desfasurarea activitatilor medicale sau paramedicale. (Majoritatea încaperilor din spitale sunt dotate cu lavoare sau cu spatii sanitare anexe pentru a asigura conditiile necesare pentru mentinerea igienei.)

III.5.1.10.2. În spitale se amenajeaza diverse tipuri de grupuri sanitare:

-grupuri sanitare obisnuite (pentru personal, pacienti, vizitatori)

-grupuri aferente saloanelor de bolnavi

-grupuri sanitare cu dusuri pentru diverse categorii de vestiare, filtre personal etc.

-grupuri sanitare pentru igienizarea (ploscare)

-boxe pentru curatenie

-bai medicale

-spalatoare medici

Pentru echiparea grupurilor sanitare obisnuite se vor folosi obiecte sanitare curente closete,lavoare,pisoare.

III.5.1.10.3. Grupurile sanitare aferente saloanelor de bolnavi pot fi: grupuri sanitare proprii fiecarui salon sau unui grup de doua saloane în care caz se echipeaza fie cu closet si lavoare fie cu closet, lavoar si dus, sau pot fi grupuri sanitare comune mai multor saloane (solutie mai putin recomandata din punct de vedere igienico-sanitar) în care caz se echipeaza cu closete si lavoare (câte 1 la 8-10 paturi) si cu cabine de dus (câte 1 pentru ) 10·-12 paturi).

În cazul prevederii unui grup sanitar pentru doua camere, se recomanda, amplasarea closetului în încapere separata.

III.5.1.10.4. Dotarea sanitara pentru saloanele de nou-nascuti si cele de sugari 0·- 1 ani este constituita din lavoare sau cadite de baie prevazute cu dus de mâna amplasale direct în salon.

III.5.1.10.5. Pentru personalul medical din diferite compartimente si sectiile spitalului se prevad fie grupuri sanitare simple cuprinzând closet si dus, dupa caz, fie grupuri sanitare cuplate cu cabine de dusuri aferente vestiarelor sau filtrelor de acces (pentru personalul din farmacie, blocul alimentar, sterilizare, prosectura, laboratoare, blocul operator, blocul de nasteri, radiologie, spalatorii etc.).

Grupuri sanitare proprii, dotate cu lavoar, closet si dus, se prevad si pe lânga camerele de garda, camerele medicilor sefi de sectie, etc.

III.5.1.10.6. O dotare aparte o constituie spatiul sanitar pentru spalare plosti si olite. Se va prevedea un asemenea spatiu pentru fiecare unitate de îngrijire. Acesta se echipeaza cu: closet sau vidoar, cada mica sau spalator pentru dezinfectie, lavoar, rastel pentru uscare; cada pentru dezinfectie poate fi înlocuita cu un aparat special de sterilizare-dezinfectie alimentat cu abur de medie presiune. În sectiile de spitalizare ploscarul se cupleaza cu boxa pentru curatenie, utilizând aceleasi obiecte sanitare. Pentru alte sectoare din spital boxa de curatenie se echipeaza în functie de necesitatile serviciilor respective: numai cu chiuveta, sau cu lavoar si cada.

III.5.1.10.7. În sectiile de spitalizare exista si o baie pentru nevoi medicale sau igienico-sanitare. Aceasta se echipeaza cu o cada mare amplasata astfel încât sa fie libera pe trei laturi (din care cele doua lungi), cu un lavoar si dupa caz cu un closet.

III.5.1.10.8. În cadrul blocurilor operatorii, de nasteri si alte spatii de interventii de tip chirurgical se prevad camere de spalare pe mâini a medicilor, echipate cu lavoare obisnuite si cu lavoare speciale pentru apa sterila.

III.5.1.10.9. Obiectele sanitare utilizate sunt în cea mai mare parte cele obisnuite pentru constructii civile. Pentru sectiile de pediatrie se vor utiliza obiecte sanitare cu dimensiuni adecvate si montate la cote corespunzatoare grupei de vârsta. Alegerea obiectelor sanitare va avea în vedere asigurarea unor conditii de exploatare sigura si curatire usoara.

Pentru sectiile de bolnavi infectiosi se recomanda vase de closet montate pe perete cu spatiu liber între acestea si pardoseala pentru a facilita curatenia si dezinfectia.

III.5.1.10.10. Armaturile vor fi de constructie sigura, inoxidabile, cu baterii amestecatoare. Pentru lavoarele din cabinetele medicale si salile de tratamente unde se fac dese spaIari pe mâini se recomanda montarea de armaturi spciale care sa asigure livrarea apei gata amestecate, la temperatura ceruta (termostat) printr-o singura manevra.

Pentru lavoarele din spaIatoarele de medici ale spatiilor de investitie cu cerinte de asepsie se prevad arnlaturi ce pot fi actionate cu cotul, cu piciorul, sau prin celula fotoelectrica.

III.5.1.11. Dotari speciale pentru laboratoare si tratamente

III.5.1.11.1. Laboratoarele vor fi prevazute obligatoriu cu urmatoarele dotari minimale, care necesita racordarea la instalatiile de apa rece, calda si de canalizare.

-cuve speciale din mesele si nisele de laborator din gresie antiacida sau alte materiale rezistente la actiuni chimice

-Iavoare obisnuite pentru spalarea mâinilor

III.5.1.11.2. Dotarea serviciilor de balneokinetofizio-terapie se va face în functie de natura tratamentelor ce urmeaza a se aplica în unitatea respectiva astfel:

1. hidrotermoterapie -cazi de baie îngropate sau deasupra pardoselii, alimentate cu apa, mineralizata sau apa cu solutii medicinale, infuzii de plante, etc.

2. b. pneumoterapie -Iavoare racordate la apa rece si calda la o sursa de aer comprimat, pe care se monteaza aparatura pentru aerosoli si inhalatii.

c. hidroterapie -dusuri terapeutice (masaj scotian, sul, gigant, afuziuni simple sau alternante, manta), bai partiale (membre, sezut), bai generale (cu apa simpla sau minerala), bai cu proceduri complexe (cu infuzii de plante). Echipamentele se vor racorda la instalatiile de apa rece, calda si scurgeri, iar presiunea minima de utilizare va fi de 3 bar.

OBSERVATIE: -Pentru procedurile complexe, pe lânga racordurile de apa si canalizare, echipamentele vor mai fi racordate la: oxigen, bioxid de carbon, abur, aer comprimat, dupa caz.

-Infuziile de plante se vor prepara centralizat într-o bucatarie de plante, de unde se vor transporta prin conducte la fiecare post.

Toate conductele de transport a fluidelor necesare la baile cu proceduri complexe vor fi din tevi de cupru.

III.5.1.12. Dotari pentru spalatorii

III.5.1.12.1. Spalarea rufelor murdare dintr-o unitate spitaIiceasca se face într-o spalatorie mecanica proprie. Echiparea cu instalatii specifice se face tinând seama de fluxul tehnologic general: predare rufe murdare, inmuiere, spalare, centrifugare (stoarcere) uscare, calcare, predare rufe curate, reparatii, la care se adauga, dupa caz, operatii suplimentare impuse de specificul spitalului, cum ar fi dezinfectii, sterilizare, etc.

III.5.1.12.2. Dotarile si utilajele principale din spalatorie sunt:

-cazi de înmuiat si dezinfectie racordate la apa rece, calda si canalizare

-masini de spalat, racordate la apa rece, calda si canalizare

-centrifuge pentru stors rufe, cu posibilitatea de evacuare a apei la un sifon de pardoseala

-uscatoare pentru rufe si calandre racordate la abur de medie presiune si la conducte de exhaustare

-grupuri de prese pentru calcat, racordate la abur de medie presiune

III.5.1.12.3. Numarul utilajelor de acelasi fel va fi determinat tinându-se seama de productivitatea utilajului, numarul de schimburi în care se lucreaza, cantitatea de rufe murdare ce urmeaza a fi spalate.

Alegerea tipurilor de utilaje ce vor fi folosite, se va face având în vedere si energia disponibila (abur, energie electrica, etc.).

III.5.1.13 Dotari pentru bucatarii

III.5.1.13.1. Prepararea hranei pentru bolnavi se va face într-un bloc alimentar propriu echipat cu instalatii, obiecte sanitare si utilaje adecvate cerintelor fluxului tehnologic, amplasate corespunzator modului de organizare a sectoarelor componente.

1. Zona de depozitare va fi prevazuta cu camere frigorifice distincte pentru: legume si fiucte proaspete, carne în stare cruda, sau semipreparate din carne, oua, lapte, brânzeturi, peste, etc.

2. Zona “p repararilor" , unde se face prelucrarea primara a materialelor prime: curatire, spalare, tocare, etc. va fi echipata cu spaIatoare, mese, roboti de prelucrare, frigidere, butuc de carne, etc.

3. Zona de servicii auxiliare - spaIari vase de bucatarie - echipata cu evier, spalator, spaIator-degresor si rasteluri pentru uscare alimente cu apa rece, calda, abur.

4. Bucatarie calda, echipata cu :

-masini de gatit, friteuze, gratare, cuptoare, etc. alimentate cu gaze sau electric;

-marmite sau/si baterii de cazanele pentru fierberea alimentelor (ciorbe, supe, lapte, ceai), alimentate cu abur de joasa presiune sau electric si racordate la instalatii de apa si canalizare;

-roboti universali de bucatarie (alimentare electrica);

-mese pentru prelucrari de alimente de diferite tipuri si marimi (cu blat de marmura sau inox);

-spaIatoare racordate la inst. de apa calda, rece si canalizare

5. Patiseria se va echipa cu cuptoare de patiserie, dumane, spalator, frigider, resouri, roboti, mese speciale etc.

6. Oficiul de distributie va fi prevazut cu tejghele, mese dulapuri pentru tavi si recipienti.

7. Anexat oficiului se prevede un spatiu amenajat pentru curatirea si spalarea carucioarelor de transport alimente, prevazut cu cuva îngropata, robinet port furtun, baterie amestecatoare cu dus.

III.5.1.13.2 Toate spatiile (camerele) de prelucrare si manipulare alimente vor fi dotatecu lavoare de spalat pe mâini amplasate în zona intrarii.

III.5.1.13.3. Colectarea deseurilor menajere se va face în recipienti speciali amplasati lânga punctele de lucru, prevazuti cu saci de plastic si capace de închidere. Lânga intrarea în bucatarie se recomanda prevederea unei cnmere frigorifice de depozitare temporara a recipientilor cu deseuri pâna la evacunrea lor la platforma de gunoaie a incintei.

III.5.1.13.4. La alegerea tipului de utilaje se vor avea în vedere:

-agentii disponibili (abur, energie electrica, gaze naturale)

-diversificarea pe diete a hranei preparate

-capacitatea ulilajelor

III.5.1.13.5. Hrana preparata în blocul alimentar se va transporta în oficiile alimentare ale sectiilor medicale unde va fi portionata, încalzita, pastrata în rece. În oficii se asigura si gestionarea si spalarea veselei. Oficiile alimentare se echipeaza cu: aragaz (resou), frigider, spalator de vesela, masa calda (dupa caz), mese de lucru. dulapuri de depozitare.

III.5.1.14. Dotari pentru biberonarii (bucatarii de lapte)

Pregatirea hranei pentru sugari si copii mici (grupa 1-3 ani) se face într-o bucatarie specializata ("biberonerie") amplasata în sectia de pediatrie.

Principalele utilaje si dotari cu care se echipen) biberoneriile (determinate în functie de numarul paturilor din compartimentele deservite) sunt:

-frigidere tip casnic de diferite capacitati

-masini de gatit tip aragaz

-baterie de cazanele

-sterilizatoare de tip "pupinel" cu dublu serviciu

-spaIatoare de inox cu 1-2 cuve si picurator

-mese cu blat inox

III.5.1.15. Dotari pentru statii de sterilizare si dezinfectie

III.5.1.15.1 În statiile de sterilizare centrale sau locale se prevad aparate de sterilizare umeda (tip autoclav), de sterilizare uscata (tip pupinel) sau de sterilizare chimica, Ia rece (aparate cu oxid de etilenil). Acestea pot fi cu serviciul pe o parte sau pe doua parti opuse, alegerea unuia sau altuia din tipuri fiind dependenta de solutia tehnologic-arhitecturala adoptata. Aparatele de sterilizare tip autoclav se alimenteaza cu abur de medie presiune distribuit centralizat sau cu abur produs de generatorul propriu actionat electric.

Pupinelele se alimenteaza cu curent electric. Aparatele de sterilizare la rece nu se produc în tara. Amplasarea si alimentarea cu utilitati se fac în concordanta cu instructiunile tehnice ale fumizorului.

Daca statia de sterilizare se afla în apropierea spaIatoarelor medicale ce utilizeaza apa sterila, atunci aparatele de sterilizare a apei se amplaseaza chiar în statia de sterilizare, utilizând aceleasi coloane de alimentare cu abur. Spatiile pentru spalare si preluare primara a materialelor de sterilizat se doteaza cu spaIatoare tehnologice din tabla de inox si mobilier tehnologic (mese de inox. rastele, etc.).

III.5.1.15.2. Statia de dezinfectie centrala de paturi va fi prevazuta cu un utilaj specializat de tip incinta etansa, în care se va face vaporizarea sau stropirea cu formol sau alti compusi chimici cu actiune dezinfectanta, Amplasarea si alimentarea cu utilitati a utilajului se vor face dupa instructiunile tehnice ale furnizorului.

În absenta acestui utilaj, se poate executa o incinta cu închidere etansa din elemente de constructie, dezinfectia urmând a se face cu un aparat de formolizare.

III.5.2. INSTALATII ALIMENTARE CU APA SI CANALIZARE EXTERIOARE

III.5.2.1. Alimentarea cu apa se face de regula de la reteaua publica din zona. Calitatea apei va trebui sa corespunda prescriptiilor STAS 1342-91.

Se interzice folosirea apei industriale în unitatile spitalicesti.

III.5.2.1.2. Se recomanda, din motive de siguranta în consum, ca racordarea la reteaua publica sa se faca prin doua conducte de racord (bransamente). Pe aceste bransamente, în caminele de apometru, se vor monta ventile de retinere pentru a permite circulatia apei într-un singur sens (de la reteaua publica catre spital).

III.5.2.1.3 Pentru asigurarea continua a necesarului de apa, unitatile sanitare vor fi dotate cu rezervoare de acumulare.

Se recomanda sa se asigure o rezerva de consum de 1-3 zile.

Rezervoarele vor fi amplasate în circuitul general al apei, astfel încât aceasta sa fie în permanenta proaspata.

În afara rezervei de consum se va asigura o rezerva de apa de incendiu care sa permita functionarea hidrantilor interiori timp de 10 minute si a celor exteriori timp de 3 ore.

III.5.2.1.4. Se recomanda ca pentru spitalele cu 400 paturi si mai mult, sa se prevada si o sursa proprie de apa (put), calitatea apei urmând a corespunde prescriptiilor STAS 1342-91.

Pentru a se asigura în permanenta debitele si presiunile necesare functionarii optime a instalatiilor de alimentare cu apa si de combaterea incendiilor se vor prevedea statii de ridicare a presiunii (de pompare), racordate la rezervoarele de acumulare.

Acestea vor alimenta reteaua de conducte de alimentare cu apa din incinta spitalului care deserveste hidrantii exteriori de incendiu, hidrantii de stropit si eventual, bazine ornamentale precum si instalatiile interioare de alimentare cu apa si de hidranti interiori.

III.5.2.1.6. Reteaua de incinta se va prevedea inelara si se va executa din conducte de otel zincat.

În mod obisnuit conductele se îngroapa direct în pamânt, sub adâncimea de înghet si se protejeaza corespunzator contra coroziunii provocate de apele din sol. În terenurile macroporice sau cu ape agresive se vor prevedea masurile de executie si protectie indicate de normele respective în vigoare.

III.5.2.1.7. Alimentarea cu apa calda menajera se face centralizat de la centrala termica sau punctul termic propriu. Pentru mentinerea unei temperaturi constante a apei calde menajere, precum si pentru evitarea risipei de apa, în punctul ternlic se vor prevedea pompe pentru recircularea apei calde menajere.

Conducta de alimentare cu apa calda menajera si conducta de recirculare se vor executa din teava de otel zincata. În cazul în care punctul termic nu se afla amplasat în interiorul spitalului, conductele se vor monta într-un canal termic, de regula împreuna cu cele de încalzire si se vor izola împotriva pierderilor de caldura.

III.5.2.2. Canalizari exterioare si instalatii de preepurare a apelor uzate

III.5.2.2.1.Apele uzate evacuate din spitale sunt: menajere obisnuite (de la grupurile sanitare), menajere cu nisip, pamânt si grasimi (de la bucatarie si spalatorie), acide (de la laboratoare), radioactive (laboratoarele de medicina nucleara), contaminate cu agenti patogeni (sectii de boli infectioase si laboratoare de bacteriologie), pluviale. Acestea, colectate prin retele interioare separate, se evacueaza în reteaua de canalizare a incintei dupa tratarea prealabila a celor care nu corespund prevederilor normativului C 90/1983.

III.5.2.2.2. Absenta în zona a unor sisteme publice de canalizare se accepta numai pentru spitale mici rurale si unele asezaminte de post-cura, caz în care unitatile sanitare respective vor fi prevazute cu instalatii proprii pentru colectarea, tratarea si evacuarea apelor uzate, care se executa si se exploateaza astfel încât sa nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.

III.5.2.2.3. Retelele de canalizare din incinta vor fi solutionate în sistem unitar sau divizor în functie de sistemul de canalizare publica din zona. Retelele de canalizare din incinta vor prelua si apele pluviale din curtile de lumina si de pe platformele si aleile carosabile din incinta. Gurile de evacuare vor fi sifonate pentru a împiedica iesirea mirosurilor neplacute din canalizare.

III.5.2.2.4. Sistemele de tratare ale diverselor categorii de ape uzate, prealabil deversarii lor în canalizarea generala a incintei, sunt:

a). apele uzate cu nisip, pamânt si grasimi vor fi trecute mai întâi prin separatoare

b). apele uzate de la sectiile de ghipsare vor fi decantate în decantoare locale

c. apele uzate radioactive vor fi decontaminate în instalatii de tratare si rezervoare de stocare, alcatuite conform prescriptiilor din normele republicane de securitate nucleara

d. apele uzate suspect radioactive vor fi dirijate spre rezervoare de retentie si dupa un control al radioactivitatii, evacuate la canalizarea publica sau tratate

e. apele uzate de la sectiile de boli infectioase si/sau laboratoarele care lucreaza cu produse patologice sau care prin specificul lor contamineaza apele reziduale cu agenti patogeni, se vor dirija spre o statie de dezinfectie locala, în care se vor neutraliza agentii nocivi.

Retelele de canalizare si rezervoarele statiilor de tratare se vor proteja anticoroziv, iar în cazul apelor uzate radioactive se recomanda stocarea în rezervoare de otel inoxidabil. Amplasarea acestora se va face în bunkere din beton armat, cu grosimi ale peretilor determinate prin calcule specifice de radioprotectie.

III.6. INSTALATII DE VENTILARE SI DE TRATARE A AERULUI

Unitatile spitalicesti reprezinta ansambluri complexe de functiuni: gradele de complexitate sunt foarte diferite si sunt determinate de tipul, categoria si marimea unitatilor spitalicesti (vezi cap.III.1. - III.3.).

Dotarea cu instalatii de ventilare si de tratare a aerului se stabileste în conformitate cu necesitatile specifice în materie, ale functiunilor componente, în cadrul sarcinilor generale pe care astfel de instalatii le au de îndeplinit în domeniul spitalicesc. Sarcinile generale si specifice ale instalatiilor se precizeaza prin norme tehnice în relatie cu solutii de rezolvare avute în vedere.

III.6.1. Sarcinile instalatiilor de ventilare si de tratare a aerului în cadrul unitatilor spitalicesti sunt:

realizarea unei circulatii controlate si restrictive a aerului în cladiri sau în zone de cladiri, numai de la spatii cu niveluri mai ridicate de puritate a aerului si'sau cu potential mai scazut de poluare-contaminare, spre spatii cu niveluri mai scazute de puritate a aerului si/sau cu potential mai ridicat de poluare-contaminare si spre exteriorul spatiilor avute în vedere; controlul circulatiei aerului se realizeaza prin stapânirea debitelor de aer instalate si a regimurilor de presiuni diferentiale între spatii adiacente, sub o stricta monitorizare în zonele critice;

realizarea în încaperile servite a unor concentratii de germeni (patogeni) si/sau ale altor tipuri de poluanti - mirosuri, noxe chimice sau radioactive ele. sub nivelurile admisibile specifice

destinatiilor functionale ale respectivelor încaperi, prin niveluri corespunzator de circulatie a aerului în interior, de împrospatare a aerului si de filtrare a aerului introdus.

controlul conditiilor de microclimat interior pentru satisfacerea cerintelor specifice de ordin medical sau tehnologic al încaperilor servite prin tratarea corespunzatoare a aerului de introducere.

- controlul poluarii exterioare datorate evacuarilor de aer viciat, prin masuri de protectie ce se stabilesc în functie de caracteristicile emanatiilor poluante si de parametrii elementelor ce trebuiesc protejate, în relatie cu tipul de protectie ce poate fi asigurat, în conditiile specifice ale zonei, inclusiv meteorologice - prin dilutie, cu amplasarea gurilor de evacuare aer la distanta fata de elementele de protejat, prin filtrare de tip adecvat emanatiilor poluante etc. -asigurarea unei functionari cât mai economice în conditiile impuse.

Sarcinile instalaţiilor sunt evident dependente atât de nivelurile exigenţelor interioare cât şi de condiţiile exterioare - regim de înălţime al clădirii spitaliceşti, regim al curenţilor de aer (direcţie, intensitate, dinamică a vânturilor), amplasament faţă de clădiri vecine, nivel de poluare al zonei, nivel de zgomot al zonei, etc.

III.6.2. Natura activităţilor prevăzute a se desfăşura în unităţi spitaliceşti, împarte spaţiile construite, care le sunt destinate, în:

1. Spatii cu specific clar si strict spitalicesc care sunt destinate activităţilor medicale, complementare procesului medical şi tehnice aferente strict.

2. Spaţii fără specific strict spitalicesc care sunt destinate restului de activităţi - administrative de conducere - organizare, gospodăreşti, de învăţământ, de cercetare, tehnico - utilitare, etc.

III.6.2.1. SPAŢII CU SPECIFIC SPITALICESC

Pentru principalele tipuri de încăperi este prezentat în anexă la cap.V.4. tabelul 1 în care clasificarea de bază a încăperilor are drept criteriu puritatea aerului exprimată prin cerinţa esenţială în domeniul spitalicesc - lipsa de germeni (patogeni) - asepsia.

a. Clasele de încăperi I şi II grupează încăperile cu pretenţii deosebit de ridicate şi respectiv ridicate privind lipsa de germeni - concentraţii de 110germ/mc şi respectiv sub 200germ/mc, încăperi care constituie nucleele de spaţii cu funcţiuni medicale critice în cadrul unităţilor spitaliceşti:

- clasa l-a - blocurile operatorii în domenii foarte pretenţioase d.p.d.v. al asepsiei - transplanturi, arsuri grave, operaţii pe cord deschis, imunosupresaţi etc.

- clasa a Il-a - blocurile operatorii din restul categoriilor, unităţile de terapie intensivă şi unităţile de prematuri.

a.1. Pentru încăperile din aceste două clase instalaţiile de tratare specială a aerului sunt indispensabile: instalaţiile vor funcţiona fără recirculare de aer - aer introdus 100% aer exterior, cu debite de aer peste nivelurile minime recomandate, vor fi echipate pentru realizarea în încăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate şi pentru filtrarea aerului în 3 trepte, din care ultima treaptă. a IlI-a. prin filtru tip HEPA sau superior; amplasarea filtrelor:

§ tr.l-a în amonte de unitatea de tratare primară a aerului

§ tr. a ll-a după ventilatorul de introducere a aerului

§ tr. a lll-a cât mai aproape de gurile de introducere a aerului în încăperea senilă

Echipamentul instalaţiilor va cuprinde obligatoriu aparatura destinată recuperării de căldură din aerul evacuat la exterior pentru tratarea (primară) a aerului proaspăt introdus, aparatura de reglare pentru menţinerea unor regimuri de debite constante de aer de introducere indiferent de stările, monitorizate de altfel în cadrul unor domenii prescrise, de colmatare ale filtrelor din cele 3 trepte de filtrare şi aparatura de reglare pentru menţinerea unor niveluri de suprapresiune în încăperile cu pretenţii mai ridicate de puritate a aerului faţă de spaţii cu pretenţii mai scăzute din cadrul zonei controlate sau din exteriorul ei.

a.2. Se recomandă realizarea, pe grupe de funcţiuni pentru încăperi compatibile d.p.d.v. al condiţiilor necesare în exploatare şi pentru evitarea riscurilor de contaminare, de sisteme centralizate pentru vehicularea şi tratarea „primară" a aerului de introducere - filtrare tr. l-a, recuperare de căldură, preîncălzire, umidificare cu abur, răcire – dezumidificare, eventual reîncălzire, reglare debit, atenuare zgomot şi filtrare tr. a Il-a; sistemele cuprind distribuţii secundare de tubulatură la/de la încăperi sau grupe de încăperi cu tratări „secundare" ale aerului de introducere - reglare debit, atenuarea acustică, eventual reîncălzire şi filtrare tr. a Ill-a.

a.3. Se recomandă ca în încăperi să se realizeze introducerea de aer prin guri în/sau la tavan, iar evacuările de aer prin guri la pardoseală (10-15 cm de la pardoseală).

a.4. Pentru încăperile destinate pacienţilor cu cerinţe speciale de asepsie - (unităţi pentru arşi grav, imunosupresaţi, pacienţi sub chimio- sau radioterapie, pacienţi cu transplanturi de organe, etc.) s-au dezvoltat echipamente modulate specializate pentru introducerea, prin tehnica „curent laminar" în special vertical - de la tavane, a aerului tratat „final"; condiţiile de microclimat şi de viteză a aerului în zona de şedere a pacienţilor se adaptează condiţiilor admisibile de confort specifice.

a.5. Pentru sălile de operaţii se pot utiliza de la caz la caz, echipamente specializate de introducere a aerului tratat „final" pentru obţinerea unor condiţii de asepsie adecvate tipurilor de intervenţii chirurgicale; în sensul crescător al condiţiilor de asepsie pe care le pot asigura, aceste sisteme de introducere sunt:

- guri plasate la partea superioară a peretelui de la picioarele pacientului, cu direcţionarea aerului introdus spre câmpul operator (soluţie la care se apelează în prezent la amenajări în încăperi cu înălţimi reduse),

- tavan perforat modular deasupra câmpului operator, simplu sau cu „perdea" pe conturul zonei de introducere a aerului, sau cu „perete" la capul pacientului.

- tavan perforat modular deasupra câmpului operator cu perdea de aer verticală pe conturul zonei de introducere a aerului, -

- tavan perforat modular deasupra câmpului operator cu 2 jeturi de aer oblice „stabilizatoare" spre câmpul operator.

- tavan filtrant (filtre HEPA) deasupra câmpului operator cu „sort panotat" pe conturul zonei de introducere a aerului, cu recirculare masivă de aer la nivelul camerei, prin ventilatoare amplasate în tavan şi cu prefiltrare fină în gurile de aspiraţie (de tavan).

Evacuările de aer din sălile de operaţii se realizează prin guri plasate la pardoseală pentru 75% din debitele de aer şi prin guri plasate la tavan sau în tavan pentru restul de 25% din debitele de aer.

În afara perioadelor de utilizare a blocurilor de operaţii se recomandă ţinerea în funcţiune a sistemelor respective de ventilare cu reducerea debitelor de aer de introducere şi de evacuare la 50% din debitele de aer nominale, iar d.p.d.v. tratare aer fără răcire şi umidificare, numai cu eventuala încălzire la nivel mai redus; se consideră necesară asigurarea acestui regim redus de funcţionare şi în caz de cădere a alimentării electrice de bază, prin alimentarea electrică de avarie.

a.6. La executarea instalaţiilor se vor avea în vedere următoarele:

- tubulatura şi echipamentul de tratare aer vor avea rezistenţă la solicitări mecanice şi la uzură, vor avea pereţi interiori netezi şi o bună accesibilitate pentru întreţinere şi pentru eventualele curăţiri şi dezinfectări interioare,

- tubulatura va fi realizată în aşa fel (forme aerodinamice, etc.) încât să nu permită la interior formarea de depozite de particule la vitezele de aer avute în vedere; la executarea şi montarea tubulaturii se va acorda o atenţie deosebită nemurdăririi pereţilor interiori într-un mod care să compromită aprioric operaţiile (ulterioare) de curăţire, necesare la punerea în funcţiune,

- în cadrul sistemelor de ventilare centralizate pe racordurile la încăperi sau grupuri de încăperi se prevăd atât pe tubulatura de introducere aer, în amonte de filtrele tr. a III-a, cât şi pe tubulatura corespunzătoare de evacuare aer -clapete automate de închidere etanşă.

- tubulatura de introducere aer în aval de filtrele tr. a Ill-a nu va cuprinde racorduri flexibile, amorlizoare de zgomot, clapete de reglare sau de închidere, etc; nu se admit în tronsoanele din aval de filtrele tr. a Ill-a condiţii de umiditate ridicată cu posibile condensări şi nici legături la alte instalaţii -canalizare, etc.

- tubulatura de introducere a aerului în amonte de filtrele tr. a II-a şi a Ill-a va avea rezistenţa mecanică şi etanşeitatea necesare regimurilor de presiuni interioare ridicate (până la 1700 Pa) la care este supusă,

- în încăperile de clasa I şi II, aparente sau mascate în ghene sau tavane duble, sunt interzise trasee de instalaţii, proprii sau străine, care pentru întreţinere sau reparaţii necesită accese prin încăperile respective - accesele sunt acceptate numai în anexe tehnice ale acestor încăperi.

b. Clasa de încăperi III cuprinde încăperi destinate unor activităţi specific spitaliceşti de o mare diversitate, dar cu pretenţii considerate normale d.p.d.v. al igienei de spital, cu referire la lipsa de germeni - concentraţii sub 500 germ/mc; în această clasă sunt cuprinse marea majoritate a încăperilor din unităţile spitaliceşti.

b.1. Secţiile de spitalizare inclusiv obstetrica-ginecologie şi pediatrie, cuprind saloane, camere de zi şi de luat masa, camere de examinare şi de tratament, băi şi grupuri sanitare etc.; nu se cuprind încăperile incluse în clasele I si II şi nici cele incluse în clasa IV-a (boli infecţioase şi medicină nucleară).

Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în cazurile luării în considerare a unei singure exigenţe - împrospătarea aerului şi dacă este apreciată ca acceptabilă satisfacerea ei pe cale naturală prin deschideri de ferestre (zonă fără vânturi puternice, nepoluată, nezgomotoasă, etc).

În cazul unor exigenţe complexe se prevăd sisteme de tratare a aerului pe grupe de încăperi compatibile d.p.d.v. al condiţiilor de exploa-tare şi cu evitarea riscurilor de contaminare; este necesară satisfacerea cerinţelor de împrospătare a aerului, cu evacuarea completă la exterior a aerului viciat din încăperile cu potenţial ridicat de poluare (grupuri sani-tare, băi, cabine de dezbrăcare, dar şi rezerve septice, eventuale camere pentru fumători, etc); debitele de aer proaspăt vor compensa evacuările de aer viciat şi vor satisface cel puţin nivelurile minime recomandate; în rest. recircularea de aer este posibilă fie în cadrul încăperilor prin eventuale aparate locale (de climatizare) combinate cu un sistem central de introducere aer proaspăt tratat şi de evacuare aer viciat, fie în cadrul unui sistem central cu grup de tratare - introducere de aer amestecat exterior/recirculat şi cu două grupuri de evacuare de aer din încăperi; un grup este destinat evacuării la exterior a aerului provenit din încăperile cu poluare puternică, iar celălalt grup este destinat recirculării şi/sau evacuării la exterior a aerului provenit din încăperile cu niveluri reduse de poluare.

Sistemelor de tratare a aerului, destinate încăperilor pentru pacienţi, le revine şi sarcina asigurării unor niveluri controlate de temperatură şi de umiditate relativă a aerului în încăperi, în concordanţă cu nevoile specifice ale actului medical. Bine utilizată climatizarea spitalicească în încăperile cu pacienţi constituie un factor de tratament. Se recomandă în spitalele clinico generale umidităţi relative ale aerului, între 30% şi 60% pentru temperaturi între 22°C şi 26°C: condiţii excesive de umezeală dar mai ales de uscăciune reprezintă factori majori de risc pentru persoanele bolnave.

OBSERVAŢII:

- Pacienţii cu boli pulmonare cronice.sau cu probleme respiratorii (sub terapie cu oxigen sau cu traheotomie) nu suportă bine temperaturi şi umidităţi scăzute.

- Pacienţii cu afecţiuni cardiace - în special după infarcturi, cei cu traumatisme craniene şi/sau cu operaţii pe creier, cei cu toxicoze sau după otrăviri cu barbiturice nu suportă bine temperaturi şi umidităţi ridicate - valuri de căldură de vară; în general trebuie evitate extremele şi variaţiile mari ale condiţiilor de temperatură şi de umiditate ale aerului.

- Pacienţii cu artrite reumatismale sunt avantajaţi în tratamente de condiţii foarte calde şi uscate - temperaturi de 32°C cu umidităţi relative de 35% au fost utilizate cu succes.

Notă:

Considerentele de mai sus sunt valabile şi pentru încăperile din clasa I şi II; în completare se menţionează că pacienţii cu arsuri grave necesită condiţii foarte calde şi umede - (temperaturi de 32°C cu umidităţi relative de până la 95% avantajează cazurile critice).

Sistemele centrale de tratare a aerului vor fi echipate pentru realizarea în încăperi a unor temperaturi şi umidităţi relative ale aerului între valorile limită recomandate, pentru recuperarea de căldură din aerul evacuat la exterior, pentru filtrarea aerului în 2 trepte (filtrul tr.I-a în amonte de procesele de tratare a aerului după eventualul amestec aer proaspăt/aer recirculat, iar filtrul tr. a II-a după ventilatorul de introducere a aerului - filtru de tip fin - EU 7 sau superior) pentru menţinerea unor regimuri de debite constante şi pentru monitorizarea stărilor de colmatare ale filtrelor. Se va urmări menţinerea regimurilor prescrise de presiune diferenţială între diversele spaţii. Faţă de spaţiile comune (coridoare, holuri) încăperile cu potenţial poluant scăzut (saloane bolnavi, camere de zi, camere medici şi personal, camere de examinare şi tratament, etc.) trebuie să fie menţinute într-un regim scăzut de suprapresiune, iar încăperile cu potenţial poluant mai ridicat (oficii şi camere de luat masa, rezerve septice, camere fumători, grupuri sanitare, băi. etc.) trebuie să fie menţinute într-un regim scăzut de depresiune. Se recomandă să existe posibilităţi de reglare a temperaturii în fiecare încăpere (de staţionare îndelungată) de spitalizare sau pe ansambluri funcţionale reduse (module).

Se recomandă următoarele tipuri de sisteme de tratare a aerului:

1. Sisteme centrale integrale cu recirculare de aer la nivel central:

- cu reîncălziri de aer zonale

- cu două canale - cu unităţi locale de amestec

2. Sisteme centrale de aer proaspăt şi unităţi locale cu recirculare aer. Tratarea centrală a aerului proaspăt va asigura controlul umidităţii în încăperi.

- cu ventiloconvectoare cu 2 sau 4 conducte

- cu unităţi cu inducţie (condiţional de respectarea nivelurilor de zgomot în timpul nopţii).

b.2. Sectorul ambulator

Încăperile au potenţial redus de poluare în condiţii obişnuite. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile. În cazul unor exigente complexe care determină dotarea cu astfel de instalaţii se preferă sistem centralizat de tratare - introducere a aerului proaspăt cu unităţi locale (de climatizare) în încăperi, funcţionând cu recirculare de aer: sistemul asigură evacuarea la exterior a aerului viciat preluat de la cabina de dezbrăcare, grupuri sanitare, etc. Sunt valabile cele indicate la pct. b.1. cu simplificările aduse de nivelurile mai reduse de poluare şi de necesităţile mai reduse de aer proaspăt. Controlul circulaţiei aerului între încăperi, este mai puţin strict: este necesară menţinerea unui regim de suprapresiune în încăperile de consultaţii şi tratament faţă de spaţiile învecinate.

b.3. Serviciul de explorări funcţionale şi camere de recoltări pentru laboratoarele de analize medicale.

Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile cu excepţia spatiilor de endoscopie şi de tomografie computerizată cu rezonanţă magnetică (RMN) care pun unele probleme specifice: restul spaţiilor deşi destinate unor explorări şi tehnici foarte variate pentru care sunt dotate cu aparatură specială eventual foarte sofisticată, pot fi asemănate cu încăperile de la pct. b.2. şi pot primi rezolvări similare pentru dotarea cu instalaţii de ventilare şi de tratare a aerului; se atrage atenţia asupra necesităţilor de constanţă a temperaturii şi de lipsă de curenţi de aer care sunt specifice tehnicilor de tomografie.

În cazul unor exigenţe complexe care determină dotarea cu instalaţii de tratare aer se preferă sistemul centralizat de tratare - introducere aer proaspăt cu unităţi locale (de climatizare) cu recirculare de aer, deoarece acest sistem poate rezolva şi necesităţile de alimentare cu aer proaspăt şi de control al umidităţii pentru spaţiile speciale:

- spaţiile de endoscopie sunt destinate unor tehnici care cuprind intervenţii chirurgicale; funcţie de organizarea spaţiilor, ca semn al asigurării unor condiţii de asepsie mai ridicate, se rezolvă şi dotarea cu instalaţii de specialitate; în cazul unor cerinţe de asepsie mai ridicată, echiparea va cuprinde o unitate locală specială funcţionând cu niveluri ridicate de debite de aer prin utilizarea de aer de recirculare amestecat cu aer proaspăt preluat din sistemul central la care se racordează; unitatea locală introduce aerul tratat conform necesităţilor, în spaţiile servite, prin filtre de eficienţă ridicată.

- spaţiile RMN cuprind camera de investigaţii, camera de comandă, camera tehnică şi alte încăperi anexe sau pentru pacienţi; funcţie de nivelul intensităţii câmpului magnetic utilizat - condiţiile de amplasa-re, lucrările de amenajare şi dotarea cu echipament tehnologic, dar şi cu instalaţii utilitare, sunt diferite; în general furnitura de echipament tehnologic cuprinde şi echipamentul de răcire a magnetului şi a spaţiului tehnic dar nu şi generatorul de agent de răcire, care este bine să fie independent de instalaţiile de apă răcită ale clădirii spitalului. Climatizarea camerelor de investigaţii şi de comandă se realizează printr-o unitate de tratare - introducere a aerului; unitatea funcţionează cu aer recirculat amestecat cu aer proaspăt preluat prin racordare de la sistemul centralizat. Utilizarea instalaţiilor criogenice de răcire la intensităţi ridicate ale câmpului magnetic face necesară asigurarea unei ventilări mecanice de avarie a camerei tehnice.

b.4. Serviciul de Röntgen diagnostic

Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabile cu excepţia spaţiilor de angiografie şi de computer - tomograf Röntgen (CT-Rx) care pun unele probleme specifice:

Spaţiile pentru Rx-scopie şi Rx-grafie, cu camera de comandă şi restul încăperilor anexe tehnice pentru personal şi pentru pacienţi au potenţial redus de poluare.

În cazul unor exigenţe care determină dotarea cu instalaţii de de ventilare-tratare aer se preferă un sistem centralizat de introducere aer proaspăt tratat şi unităţi locale (de climatizare) cu recirculaţie de aer în încăperi; evacuarea aerului viciat se realizează din grupuri sanitare, cabine de dezbrăcare, etc.

- Spaţiile de angiografie pun probleme similare spaţiilor destinate endoscopiei şi pot fi dotate cu instalaţii în aceiaşi manieră (vezi pct.b.3.)

- Spaţiile de CT-Rx cuprind camera de investigaţii, camera de comandă, camera tehnică şi alte încăperi anexe sau pentru pacienţi; în general furnitura tehnologică cuprinde şi echipamentul de răcire a "gantry"-ului şi a spaţiului tehnic, dar nu totdeauna şi generatorul de agent de răcire, care este bine să fie independent de instalaţiile de răcire ale clădirii spitalului.

Climatizarea camerelor se poate rezolva cu unităţi locale cu recirculare de aer; necesarul de aer proaspăt se poate asigura prin utilizarea sistemului centralizat.

b.5. Compartimentul de epurare renală (Hemodializă)

Instalaţiile de ventilare şi de tratare aer nu sunt indispensabile, dar în condiţiile unor exigenţe sporite, camerele de pacienţi supuşi procedurilor de hemodializă necesită păstrarea parametrilor de microclimat între limite convenabile - temperaturi între 22°C şi 26°C cu umidităţi relative între 30% şi 60%; aceasta presupune realizarea unor instalaţii cu unităţi locale funcţionând cu recirculaţie de aer, necesarul de aer proaspăt fiind preluat dintr-un sistem centralizat ce asigură şi evacuarea aerului viciat din grupuri sanitare, duşuri, spaţiu tehnic, etc. Acelaşi tip de instalaţii poate servi şi restul încăperilor cu "ocupanta" - pentru personal, pentru pacienţi, etc.

b.6: Compartimentul de radioterapie (iradiere cu energii înalte)

Datorită modului specific de amplasare şi de amenajare, dar şi datorită cerinţelor echipamentului tehnologic, instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile. Instalaţiile se pot rezolva prin sisteme centralizate cu control zonal al temperaturii, funcţionând cu aer proaspăt în amestec cu aer recirculat; nivelurile minime de aer proaspăt se stabilesc funcţie de specificul tehnicii de iradiere. Traversările pereţilor camerelor de tratament de către tubulatură trebuie amplasate şi amenajate în aşa fel încât să nu afecteze rolul de radioprotecţie al pereţilor.

b.7. Sectorul de analize medicale

Laboratoarele de analize medicale formează un ansamblu aparte, izolat de circuitele comune ale unităţilor spitaliceşti şi accesibil numai personalului propriu; această izolare avantajează rezolvarea problemelor specifice de ventilare. Activităţile sunt organizate pe unităţi şi module funcţie de natura lor, în care operaţiile cu potenţial ridicat de poluare-contaminare se localizează precis şi se tratează specific în cadrul conceptului acceptat de continuă evoluţie a tehnicilor medicale de diagnostic.

- în laboratoarele cu specific biochimic - biologic operaţiile cu degajări notabile de noxe chimice, inclusiv mirosuri dezagreabile se desfăşoară în nişe de tip spitalicesc al căror număr, amplasare şi substanţe de lucru (excluse substanţe explozive) sunt precizate în tema de tehnologie medicală; evacuarea debitelor necesare de aer viciat se realizează prin ventilatoare amplasate la gurile de exhaustare la exterior pentru a păstra tubulatura de racordare la nişe în depresiune; materialele din care se realizează instalaţiile trebuie să aibă rezistenţa mecanică şi protecţia anticorozivă necesare; camerele de lucru cu nişe trebuie menţinute în depresiune faţă de spaţiile adiacente.

- în laboratoarele cu specific bacteriologic tehnicile de lucru prevăd spaţii sterile cu eventuală presurizare pozitivă, faţă de spaţii imediat vecine, prin introducere de aer filtrat tratat absolut (HEPA) şi cu mişcări de aer cât mai reduse; boxele sterile sunt completate funcţional cu un spaţiu de preparare medii gen bucătărie de la care aerul viciat trebuie eventual evacuat mecanic.

- în laboratoarele cu specific virusologie pot exista, în situaţii foarte speciale spaţii în care se lucrează cu contaminaţi periculoşi şi care trebuie menţinute în depresiune faţă de spaţii vecine; atât introducerea de aer tratat, cât şi evacuarea aerului în exterior, printr-un ventilator propriu, se realizează prin filtre absolute (HEPA) plasate în gurile din încăperi - de introducere şi respectiv de evacuare a aerului.

Instalaţiile de ventilare indicate mai sus sunt indispensabile pentru laboratoarele de analize medicale; instalaţiile de evacuare a aerului viciat sunt însoţite de instalaţii de introducere, în compensare, de aer tratat. În situaţiile în care există exigenţe sporite se prevăd sisteme de tratare a aerului care pe lângă sarcinile de ventilare indicate mai sus. sunt destinate şi controlului unor condiţii mai pretenţioase de microclimat şi a unor bilanţuri de aer la scara întregului sector. Se vor folosi posibilităţile de recirculare a aerului la nivelul încăperilor, cu posibilităţi de recuperare de căldură din aer de evacuare pentru tratare „primară" a aerului de introducere.

b.8. Sectorul de anatomie patologică

Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate evacuărilor de aer viciat de la nişele de laborator utilizate, evacuării de aer de tip general din camerele fără nişe, dar cu degajări de mirosuri neplăcute şi introduceri, în compensare, de aer proaspăt tratat; ventilatoarele de evacuare aer de la nişe sunt amplasate la gurile de refulare la exterior pentru ca tubulatura de racordare la nişe să fie menţinută în depresiune; tubulatura va avea rezistenţa anticorozivă necesară. Instalaţiile de introducere aer vor funcţiona fără recirculare de aer.

b.9. Serviciul de prosectură

Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt similare, la altă scară a structurii spaţiilor servite, instalaţiilor aferente laboratoarelor de patologie, evacuări de aer de la nişele laboratoarelor, evacuare de aer de tip general din sala de autopsie şi restul camerelor cu degajări de mirosuri supărătoare şi introducere, în compensare, de aer proaspăt tratat.

b.10. Staţia de dezinfectie paturi

Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate evacuării aerului viciat încărcat cu noxe, inclusiv mirosuri neplăcute şi introducerii, în compensare, de aer proaspăt tratat.

Încăperile pentru paturi murdare şi pentru instalaţii tehnice trebuie menţinute în depresiune faţă de camera de paturi curate, iar întregul ansamblu în depresiune faţă de spaţiile adiacente cu potenţial de poluare mai redus: nu este admisă recirculare de aer.

b.11. Serviciul de sterilizare centrală

Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile şi sunt destinate exhaustării nocivităţilor - căldură şi abur din zona sterilizatoarelor termice (pupinele şi autoclave) şi emanaţii nocive (etilenglicol, etc.) din zona sterilizatoarelor chimice, dar şi introducerii în compensare de aer proaspăt tratat; sterilizatoarele chimice se racordează la exterior prin tubulatura pentru exhaustarea emanaţiilor de noxe. Instalaţiile realizează regimuri de suprapresiune relativă prin introduceri preferenţiale de aer în zonele curate, faţă de evacuările de aer în special din zonele cu degajări de nocivităţi. În ansamblu, serviciul de sterilizare este menţinut în regim neutru d.p.d.v. al presiunii comparativ cu spaţiile adiacente. Spaţiile locale de spălare-sterilizare sunt destinate blocului operator (eventual), secţiilor obstetrică şi pediatrie - biberonerie şi altor secţii de spitalizare, laboratoarelor de analize medicale (în special bacteriologic) şi farmaciei; se prevăd instalaţii de evacuare a aerului funcţie de tipul de echipament.

b.12. Serviciul de fizioterapie si recuperare medicală

Instalaţiile de ventilare sunt indispensabile dar trebuie să răspundă unor nevoi de natură distinctă pentru diversele spaţii componente cu dotări specifice.

- Compartimentul de hidroterapie cuprinde săli cu bazine, duşuri, etc. pentru care instalţiile de ventilare-climatizare au sarcina controlului condiţiilor de microclimat - nivel ridicat al temperaturii necesare şi umiditate în exces, cu satisfacerea nevoilor de aer proaspăt, trebuie avută în vedere recuperarea de căldură din aerul de evacuare.

- Încăperile destinate tehnicilor uscate care necesită efort (kinetoterapie, masoterapie, etc.) pot fi dotate cu instalaţii de ventilare-climatizare pentru împrospătarea aerului cu îndepărtarea mirosurilor neplăcute şi, la exigenţe speciale, pentru controlul condiţiilor de microclimat şi în sezonul cald.

- Pentru celelalte proceduri terapeutice potenţialul de poluare este scăzut, deci nevoile de împrospătare a aerului sunt normale; în cazul unor cerinţe speciale se realizează instalaţii de climatizare cu rezolvări ale unor exigenţe locale, ca de exemplu calitatea aerului la pneumoterapie, etc.

În cadrul unor sisteme de ventilare-climatizare destinate unor încăperi compatibile d.p.d.v. al nevoilor funcţionale, recircularea de aer este posibilă.

b.13. Serviciul farmacie

Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului nu sunt indispensabile în condiţii funcţionale obişnuite: se realizează instalaţii de climatizare în cazul unor exigenţe speciale privind controlul condiţiilor de microclimat şi în sezonul cald. În cazurile singulare în care se prepară soluţii injectabile operaţiile specifice se realizează în „spaţiile curate" de clasa 102 (conf.Fed.Std.209 D) ale unor echipamente tehnologice - nişe sau baldachine având „curent laminar" nu se pune problema realizării unor spaţii curate de mari dimensiuni, nici măcar la nivelul claselor 104 sau 105 (conf.Fed.Std.209 D) ca loc de amplasare a echipamentelor mai sus menţionate în cazul laboratoarelor farmaceutice spitaliceşti.

c. Clasa de încăperi IV cuprind încăperi destinate unor acuităţi cu potenţial ridicat şi permanent de contaminare, deşi cu necesităţi de puritate a aerului normale.

c.1. Secţiile de boli infecţioase

Secţiile de spitalizare destinate bolilor infecţioase au structurile modulate ca şi secţiile normale de spitalizare, completate uneori cu laboratoare de analize medicale specifice, dar sunt distincte şi izolate în cadrul unităţilor spitaliceşti. Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile pentru menţinerea unor regimuri de depresiune controlată a secţiilor de ansamblu faţă de vecinătăţi şi a încăperilor cu potenţial mai ridicat de poluare faţă de restul încăperilor din secţii prin evacuări preferenţiale de aer din încăperile din prima categorie - băi şi grupuri sanitare, laboratoare (eventual) etc; introducerea de aer proaspăt tratat asigură debitele de aer minime necesare cu respectarea condiţionărilor enunţate. În cadrul unor exigenţe sporite instalaţiile de tratare a aerului pot asigura şi controlul condiţiilor de microclimat în sezonul cald în încăperile servite.

Instalaţiile aferente eventualelor laboratoare respectă natura activităţilor şi a dotărilor tehnico-medicale (vezi pct.III.6.2.1.b7.).

Instalaţiile secţiilor de boli contagioase sunt complet separate de instalaţiile altor spaţii din unităţile spitaliceşti.

Evacuările de aer viciat la exterior se poziţionează în aşa fel încât să nu reprezinte un pericol de contaminare pentru vecinătăţi.

c.2. Serviciul de medicină nucleară

Serviciul funcţionează ca o unitate nucleară şi trebuie să corespundă normelor specifice de securitate, inclusiv prin instalaţiile de ventilare cu care este dotat.

Instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului sunt indispensabile. Întregul serviciu este menţinut în regim de depresiune faţă de vecinătăţi, iar în cadrul serviciului încăperile cu potenţial mai ridicat de contaminare şi/sau poluare sunt menţinute în regimuri de depresiune faţă de celelalte încăperi prin evacuări de aer viciat mai intenseŞ

- băi şi grupuri sanitare

- nişe de radiochimie în laboratoare

- depozite de materiale radioactive

- staţie afluenţi radioactivi

Toate instalaţiile de evacuare aer sunt echipate cu filtre tip absolut (HEPA) pe partea de aspiraţie a ventilatoarelor de exhaustare la exterior; în cazul nişelor de radiochimie dotarea cu filtru tip absolut (HEPA) se poate realiza în chesoane individuale prevăzute la ieşirea aerului.

Evacuările de aer la exterior se poziţionează în aşa fel încât să nu reprezinte pericol de contaminare pentru vecinătăţi - tot aerul viciat preluat din spaţiile interioare se evacuează la exterior.

Filtrele de tip absolut pentru evacuări se montează în chesoane special prevăzute cu manometre diferenţiale pentru urmărirea stării funcţionale a filtrelor, cu clapete de închidere etanşă şi cu dispozitive care fac posibilă îndepărtarea însăcuită a filtrelor colmatate.

Instalaţiile de introducere a aerului funcţionează cu aer proaspăt, recircularea aerului nefiind admisă; tratarea aerului se realizează în funcţie de cerinţele de confort interior - controlul parametrilor de microclimat numai în sezonul rece sau şi în sezonul cald; se prevede recuperarea de căldură din aerul de evacuare pentru tratarea primară a aerului de introducere.

d. Măsuri specifice instalaţiilor aferente spaţiilor spitaliceşti

- Prizele de aer proaspăt se plasează în locuri cât mai curate, la minim 3 m, înălţime peste nivelul solului sau al unei terase şi în afara zonelor de influenţă a unor eventuale surse de poluare sau de contaminare: nu trebuie să fie accesibile persoanelor neautorizate; tubulatura de aer proaspăt până la filtrul tr. I-a trebuie să fie cât mai scurtă şi accesibilă în vederea curăţirii periodice.

- Gurile de evacuare la exterior a aerului viciat se realizează de preferinţă peste nivelul acoperişului pentru a micşora la minim riscul de poluare - contaminare al mediului ambiant; cu cât nivelul de contaminare al aerului viciat este mai ridicat cu atât mai mult tubulatura de evacuare a aerului trebuie să fie în depresiune faţă de spaţiile pe care le traversează - ventilatoarele de evacuare trebuie plasate la capătul tubulaturii de exhaustare la exterior.

- Echipamentul de tratare şi vehiculare a aerului trebuie să fie accesibil şi eventual demontabil în vederea curăţirii.

- Umidificarea se realizează cu „abur curat" de joasă presiune utilizându-se fie umidificatoare electrice autogeneratoare, fie umidificatoare alimentate prin reţele de distribuţie de la surse centrale de preparare a aburului în schimbătoare de căldură având ca agent primar abur de medie presiune şi fiind alimentate cu apă demineralizată.

- Filtrarea aerului de introducere pentru clasele de încăperi I şi II se realizează în 3 trepte, iar pentru clasele de încăperi III şi IV în 2 trepte - prefiltru şi filtru fin.

- Vehicularea aerului viciat cu încărcătură de substanţe agresive chimic se realizează prin instalaţii cu rezistenţa corespunzătoare anticorosivă şi accesibile pentru verificări periodice şi reparaţii sau înlocuiri.

III.6.2.2. SPAŢII FĂRĂ SPECIFIC SPITALICESC

a. Spaţii gospodăreşti - din această categorie, inclusiv instalaţiile care le servesc, sunt lipsite în principiu de specific spitalicesc, dar sunt prevăzute cu măsuri tipice suplimentare de igienă.

a.1. Bucătăria se dotează cu sistem de ventilare specific prin care aerul viciat este aspirat de la utilajele bucătăriei calde, patiseriei etc. prin hote sau dispozitive de aspiraţie având filtre de grăsimi, de la spălătoarele de vase şi de veselă prin hote fără filtrare şi din restul spaţiilor de preparare prin grile - în sistem general; aerul este exhaustat la exterior de preferinţă peste nivelul acoperişului iar tubulatura de evacuare pe al cărui traseu sunt montate ventilatoare, este de dorit să aibă un traseu continuu ascendent pentru a asigura pe cale naturală un nivel de ventilare mai slabă, dar suficientă în anumite perioade; aerul de evacuare nu se recirculă.

Introducerile de aer proaspăt, tratat - filtrat şi încălzit în sezonul rece, se realizează în aşa fel - ca debite de aer şi ca localizări, faţă de evacuările de aer, încât să se menţină bucătăria în ansamblu în regim de depresiune faţă de spaţiile învecinate şi zonele mai poluate ale bucătăriei în depresiune faţă de zonele mai curate.

a.2. Spălătoria cu uscătorie si călcătorie se dotează cu un sistem de ventilare în care evacuările de aer specific locale - de la echipamente tehnologice cu degajări mari de căldură umedă, se completează cu evacuări de aer tip general - de la încăperi cu potenţial de poluare - ridicat - camere pentru rufe murdare, camere de înmuiere, etc. Modul în care se realizează exhaustările de aer la exterior mai centralizat sau mai local, depinde de utilizarea sau nu a recuperării de căldură; evacuările de aer de la unele echipamente tehnologice se realizează cu ventilatoare proprii, iar de la celelalte, indiferent că au racorduri speciale de aspiraţie sau le trebuie amenajate guri sau chiar hote de aspiraţie deasupra, aerul este evacuat prin ventilatoare, cu filtre de scame în amonte, montate pe sisteme individuale sau comune de tubulatură: evacuările de aer de la încăperile murdare se realizează similar - prin ventilatoare pe sisteme comune de tubulatură.

Recuperarea de căldură din aerul de evacuare necesită concentrarea evacuărilor de aer şi măsuri de protecţie contra îngheţării condensatului produs; asigură preîncălzirea aerului de introducere; este de dorit amplasarea centralei de ventilare deasupra acoperişului.

Introducerile de aer tratat sunt diferite ca debite şi localizare - de preferinţă în zonele „curate" - de evacuările de aer, dar împreună cu acestea realizează regimuri locale de depresiuni ale zonelor poluate ale spălătoriei faţă de zonele „curate" şi un regim general de depresiune a spălătoriei faţă de restul spaţiilor spitaliceşti.

b. Spatiile tehnico-utilitare în funcţie de specificul funcţional şi de nivelul tehnic de echipare, au nevoi şi dotări foarte variate d.p.d.v. al instalaţiilor de ventilare şi de tratare a aerului:

- post trafo, grup electrogen, staţie încărcare acumulatori, ateliere şi eventual centrala frigorifică, garaj cu spaţii de întreţinere, parcaj subteran, etc.

c. Spaţiile de conducere - organizare şi de administraţie pot fi dotate cu instalaţii de ventilare-climatizare, la care criteriul este nivelul de confort dorit.

d. Spaţiile anexe pentru personal, pacienţi, etc. sunt dotate cu instalaţii de ventilare mecanică în cazurile în care ventilarea naturală nu este suficientă sau pot fi dotate cu instalaţii de climatizare pentru condiţii de confort.

- vestiare, cantina, bufet şi diverse prestaţii inclusiv comerciale, punct de documentare medicală, capela, etc.

c. Spaţiile de funcţiuni asociate de învăţământ, de cercetare, etc, cuprind atât spaţiile pentru care instalaţiile de ventilare şi de tratare a aerului pot fi strict necesare având un specific funcţional deosebit - laboratoare cu niveluri de exigenţă chiar sporită faţă de cele spitaliceşti, biobaza cu cerinţe speciale de asepsie („germfree") etc, cât şi spaţii ce se pot dota cu instalaţii de ventilare-climatizare pentru asigurarea unui nivel ridicat de confort - săli de cursuri, puncte de documentare, aula pentru întruniri, etc

III.7. INSTALAŢII TERMICE

Dotarea cu instalaţii termice se stabileşte în conformitate cu necesităţile funcţionale ale unităţilor spitaliceşti.

Formele şi modurile de utilizare a energiei termice şi deci tipurile şi parametrii caracteristici ai agenţilor termici utilizaţi determină tipurile şi performanţele funcţionale necesare ale instalaţiilor aferente - de utilizare (consum), de transport şi de preparare ale agenţilor termici.

În unităţile spitaliceşti instalaţiile termice trebuie să corespundă unor niveluri superioare de performanţă având în vedere rolul lor important în funcţii igienice, dar şi curative de bază - pentru condiţii de microclimat adecvate, pentru spălări şi sterilizări termice, dar şi pentru prepararea hranei, etc. Cerinţele de siguranţă în explotare se impun având în vedere accentuata vulnerabilitatea fizică şi psihică a persoanelor bolnave. Se are în vedere, în special pentru activităţi vitale, asigurarea funcţionării instalaţiilor fără întrerupere la nivelurile de satisfacere a cerinţelor de consum - în principal prin capacităţi de rezervă în dotarea surselor termice. În cadrul spaţiilor destinate activităţilor medicale şi complementare (conform III.6.2.1.) cerinţa generală de asigurare a condiţiilor de igienă capătă un criteriu foarte strict de clasificare a încăperilor prin pretenţiile de asepsie - lipsa de germeni, care trebuie satisfăcute. Instalaţiilor termice aferente acestor încăperi li se impun caracteristici constructive şi funcţionale cu atât mai stricte cu cât şi pretenţiile de asepsie sunt mai ridicate (vezi tabel 1 în anexa la cap. V.4(A).2).

III.7.1. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ

Instalaţiile de încălzire au sarcina asigurării în încăperile unităţilor spitaliceşti a nivelurilor de temperatură recomandate pentru destinaţiile funcţionale ale respectivelor spaţii.

Modul de rezolvare a instalaţiilor se va intercondiţiona cu soluţia dotării spaţiilor respective cu instalaţii de ventilare - tratare aer.

III.7.1.1. Pentru spaţiile cu specific spitalicesc (conform III.6.2.1.) având condiţii cel puţin normale de asepsie sau în spaţii cu potenţial ridicat de contaminare, încălzirea se poate realiza atât prin instalaţii dotate cu elemente statice de încălzire funcţionând cu apă caldă de temp. max. 85° C şi cu buna accesibilitate pentru eventuale curăţiri şi decontaminări, cât şi prin instalaţii de încălzire cu aer cald. Pe măsura creşterii pretenţiilor de asepsie ale spaţiilor se impun restricţii în ceea ce priveşte utilizarea convecţiei forţate cu recircuiarea aerului, dar şi a tipului constructiv de elemente încălzitoare; pentru încăperile cu pretenţii deosebite de asepsie din clasele I şi II (tabel l/anexa cap. 4(A).2 şi pct. III.6.2.1.a.) instalaţiile de încălzire centrală pot fi dotate cu corpuri convectoare de încălzire, dar se recomandă sisteme radiante de tavan care reduc la minim curenţii convectivi ce pot ridica şi circula praful.

a. Sistemele de suprafeţe statice de încălzire, pot acoperi nevoile de încălzire integral sau funcţionează în combinaţie cu sisteme centralizate de ventilare -tratare aer:

- Sistemele având corpuri de încălzire natural convective - radiatoare, serpentine, registre, etc. se utilizează în spaţii cu pretenţii scăzute, dar şi normale sau chiar ridicate de asepsie - cu restricţii ca amplasare şi ca tip constructiv (accesibile şi uşor de curăţat - decontaminat); se va evita mascarea; se recomandă utilizarea apei calde la temp. max. 85 °C.

Pentru spaţii fără specific medical în cadrul unităţilor spitaliceşti, funcţie de pretenţiile de confort se pot utiliza agenţi cu temperaturi mai ridicate, apa caldă, apa supraîncălzită sau abur.

- Sistemele având suprafeţe radiante de tavan se utilizează în spaţii cu pretenţii ridicate de asepsie şi de confort; suprafeţele radiante realizate modular cu serpentine în tavan, funcţionează cu apă caldă de temp. max. 60°C sau mai redusă funcţie de temp. max. admisibile a tavanului din considerente de confort (la capetele oamenilor) dar şi a materialelor utilizate (conducte şi elemente ale tavanului); se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic.

- Sistemele având suprafeţe radiante de pardoseală se pot utiliza în compartimentul de hidroterapie etc, unde existenţa unor pardoseli calde, dar de temperatura max. 28¸30°C poate crea condiţii superioare de confort; de obicei este nevoie să fie completate pe contur cu alte sisteme de încălzire; se aplică numai soluţii cu tehnologii puse la punct şi agrementate tehnic.

b. Sistemele de încălzire cu aer cald reprezintă în fapt instalaţiile de ventilare -tratare aer ce dotează respectivele spaţii (pct. III.6.).

- Sisteme centralizate integral cu aer tratat central şi eventual zonal (reîncălziri sau amestecuri) cu recirculare generală de aer sau fără.

- Sisteme locale cu echipamente de cameră funcţionând cu recirculare de aer la nivelul încăperilor (ventiloconvectoare sau aparate inducţie) dar şi aeroterme pentru spaţii mari şi fără pretenţii deosebite de confort.

- Sisteme mixte - centralizat, pentru aer proaspăt tratat şi local pentru încălzire/răcire.

Instalaţiile de încălzire, în special în camerele de spitalizare bolnavi se prevăd cu posibilităţi de reglare a temperaturilor interioare pentru a face faţă în aceleaşi încăperi unor cerinţe diferite de încălzire în cadrul unor limite rezonabile (20°¸25°C pentru cazuri curente).

Distribuţia agentului termic - apa caldă pentru încălzire, se realizează prin instalaţii adaptate tipurilor de elemente de încălzire folosite pe grupuri de încăperi servite, compatibile d.p.d.v. al regimurilor de exploatare.

Instalaţiile de distribuţie a apei calde cuprinde racordurile de la sursa termică la puncte termice de preparare - distribuire şi de la acestea pe grupuri de distribuţie la echipamentele locale de încălzire posibil dotate cu armături de închidere, de reglare, de dezaerisire şi de golire.

Punctele termice de preparare - distribuire secundară sunt dotate pe grupurile distincte de distribuţie cu armături de închidere, de dezaerisire şi de golire şi eventual cu armături de reglare, cu pompe de circulaţie (posibile diafragme) cu armături de reţinere şi cu aparatura de măsură şi de control. Echiparea indicată

trebuie să asigure, eventual automat, regimurile de debite şi de presiuni cu nivelurile de temperatură necesare la echipamentele locale de încălzire în condiţiile unei bune stabilităţi hidraulice, dar şi în condiţii normale şi sigure de supraveghere a funcţionării. Reglarea automată a grupurilor de distribuţie-pompare se realizează fie de tip calitativ prin control al temperaturii de plecare funcţie de temperaturile exterioare cu eventualele ajustări programate, fie de tip cantitativ prin control al regimului de debite de diferenţe de presiune de plecare (distribuitor-colector) menţinute constante; reglarea de tip calitativ asigură condiţiile bune de reglare pentru consumatori dotaţi cu ventile automate de reglare cu 3 racorduri, iar reglarea de tip cantitativ asigură condiţii bune de reglare, pentru consumatori dotaţi cu ventile automate de reglare cu 2 racorduri.

III.7.2. INSTALAŢII TERMICE AFERENTE BATERIILOR DE ÎNCĂLZIRE AER

Instalaţiile au sarcina alimentării cu agent termic a bateriilor de încălzire a aerului din cadrul sistemelor de ventilare-tratare aer. Agentul termic utilizat este în general apa caldă cu temperaturi până la 115°C; apa supraîncălzită, când este disponibilă de la o sursă termică primară, este limitată ca utilizare la instalaţii aferente spaţiilor nemedicale - fără pacienţi, etc; aburul nu se utilizează deoarece este greu reglabil şi de asemeni este limitat ca utilizare la instalaţii aferente spaţiilor gospodăreşti etc.

III.7.2.1. Instalaţiile de distribuţie a apei calde pentru ventilare sunt distincte de cele pentru încălzire centrală din punctul din care fiecare capătă prin tratare distinctă caracteristici funcţionale - regimuri de temperatură sau de debit - presiune, incompatibile cu necesităţile celorlalte instalaţii, acest lucru se poate întâmpla la sursa termică sau în puncte de preparare - distribuire secundare menţionate la III.7.1.3.

Racordurile la fiecare baterie sunt dotate cu armături de închidere, de reglare automată, de dezaerisire şi de golire, cu aparatura de măsură şi control; funcţie de regimurile de presiune, de modurile de reglare şi de necesităţile funcţionale se prevăd sau nu pompe de circulaţie cu armături de reţinere pentru fiecare baterie; în general se echipează cu pompe proprii bateriile de preîncălzire cu pericol de îngheţ, iar pentru restul bateriilor (de reîncălzire, etc) se pot revedea pompe în comun pe grupuri de distribuţie-dotate cu armături de închidere, de dezaerisire şi de golire şi cu aparatură de măsură şi control.

III.7.2.2. În cazul utilizării aparatelor locale de climatizare (ventiloconvectoare, etc.) cu alimentare în sistem cu 2 conducte pentru răcire - încălzire cu comutare sezonieră se prevăd în punctele de preparare - distribuţie grupuri distincte cu pompe proprii de circulaţie, cu racordare la instalaţiile de distribuţie de apă răcită şi eventual cu preparare (prin amestec) calitativă a apei calde pentru încălzire; instalaţiile de distribuţie se dimensionează pentru funcţionare cu apă răcită.

III.7.2.3. O categorie specială de instalaţii, este constituită de cele aferente grupurilor de recuperare de căldură cu agent intermediar; instalaţiile asigură racordarea bateriilor de recuperarea căldurii din aerul de evacuare la bateriile de preîncălzire primară a aerului de introducere; agentul termic utilizat în general este soluţie glicolată. Instalaţiile în sine sunt echipate cu pompe de circulaţie, armături de închidere, de reglare automată, de golire şi dezaerisire, cu aparatură de măsură şi control, dar şi cu dispozitive de expansiune şi de siguranţă în sistem deschis sau închis (recipiente închise cu perna gazoasă şi supape de siguranţă) pentru mai multe sisteme în comun sau individual, se realizează staţii de preparare în rezervor - cu colectare - recuperarea eventualelor goliri din instalaţii, şi de umplere prin pompare a sistemelor cu soluţie glicolată.

III.7.3. INSTALAŢII DE ABUR/CONDENSAT DE MEDIE PRESIUNE

Instalaţiile au sarcina alimentării cu abur de medie presiune a echipamentelor de sterilizare umedă şi uscată (autoclave şi pupinele) şi de preparare a apei sterile, dar şi a echipamentelor de spălătorie-uscătorie-călcătorie, cu asigurarea recuperării şi întoarcerii condensatului la centrala termică.

Instalaţiile cuprind sistemele de conducte dotate cu armături de închidere şi de reglare automată de debite sau presiuni, cu separatoare de impurităţi şi separatoare de condensat, cu armături de golire şi dispozitive de dezaerisire şi cu manometre; eventualele puncte de reglare a presiunii sunt dotate cu supape de siguranţă pe partea reglată.

În general returnarea condensatului la centrala termică se realizează direct, dar funcţie de condiţiile locale, pot apărea ca necesare staţii de pompare cu rezervoare de colectare; pompele funcţionează automat funcţie de nivelul condensatului în rezervoare: rezervoarele sunt prevăzute cu racorduri de aerisire.

Se pot realiza recuperări de căldură locale din condensatul colectat – prin detendoare, schimbătoare de căldură, etc.

III.7.4. INSTALAŢII DE ABUR/CONDENSAT DE JOASĂ PRESIUNE

Instalaţiile au sarcina alimentării cu abur a echipamentelor preparare-încălzire a hranei în bucătării, oficii biberonerii sau bufete şi cu asigurarea recuperării şi întoarcerii condensatului la sursa termică.

Funcţie de consumul de abur de joasă presiune faţă de consumul de abur de medie presiune centrala termică este echipată cu cazane de abur de joasă presiune sau aburul de joasă presiune este produs prin reducere din abur de medie presiune în centrala termică sau într-un punct termic din clădire, mai apropiat de consumatori.

III.7.4.1. Instalaţiile cuprind sistemele de conducte dotate cu armături de închidere şi eventual de reglare automată debite, cu separatoare de impurităţi şi separatoare de condensat, cu armături de golire şi

dispozitive de dezaerisire şi cu manometrie: punctele de reglare a presiunii sunt dotate cu dispozitive sau supapa de siguranţă.

Condensatul rezultat este practic lipsit de presiune şi numai în cazuri speciale (instalaţii mici cu consumatorul la înălţime, etc.) poate fi returnat natural (gravitaţional) la centrala termică. În general fiind nece-sare staţii de colectare -pompare; în situaţiile când este posibil, staţiile de colectare - pompare sunt comune cu cele de condensat provenit din abur de medie presiune.

III.7.4.2. Pentru umiditatea în sistemele de ventilare-tratare aer se utilizează, în special pentru spaţiile cu pretenţii de puritate a aerului şi de confort, „abur curat" de joasă presiune; utilizarea sistemului de umidificare prin stropire de apă este evitat datorită pericolului formării şi răspândirii unor colonii de germeni patogeni specifici condiţiilor în cauză de umiditate şi de temperatură, cu masa de apă stagnantă, etc; de asemeni sărurile şi suspensiile din apă pot colmata filtrele fine şi absolute; aburul de medie sau joasă presiune, utilizat în echipamente de spălare-uscare-călcare rufe sau de preparare-încălzire hrană, se consideră în general impropriu umidificării aerului, fiind mai mult sau mai puţin murdar - grăsimi, impurităţi, mirosuri, etc.

Umidificarea cu „abur curat" se realizează fie prin aparate locale, fie prin sisteme centralizate de preparare-distribuire.

a. Aparatele locale sunt generatoare, în general electrice, de abur de foarte joasă presiune din apa potabilă sau parţial tratată pentru utilizarea directă în echipamente (tubulatura) de tratare aer, cu reglarea prin generator.

b. Sistemele centralizate de preparare-distribuţie a „aburului curat" de joasă presiune au în general ca sursă în centrala termică sau într-un punct termic local, un preparator-schimbător de căldură utilizând ca agent primar abur de medie presiune sau apa supraîncălzită, alimentată cu apă tratată-demineralizată şi cu dotarea necesară de aparatura de reglare automată şi de siguranţă, de armături de închidere, etc., cu aparatura de măsură şi control, în sistemele centralizate umidificarea se realizează în umidificatoare tipice având ventil de reglare şi dispozitiv de distribuţie a aburului „uscat" în echipamentul (tubulatura) de tratare aer, pe care este montat: condensatul provenit din „abur curat" ori nu este recuperat, ori este recuperat prin sistemul aferent aburului ordinar de joasă presiune.

III.7.5. INSTALAŢII DE TRATAMENT PREPARARE APĂ PENTRU BAZINE DE TRATAMENT

Prepararea apei, nu numai din punct de vedere termic se reali-zează în staţii locale echipate în consecinţă; pentru încălzire se utilizează în schimbătoare de căldură unul dintre agenţii termici disponibili con-siderat mai avantajos de folosit - apa caldă, apa supraîncălzită, abur de medie sau joasă presiune; dotarea cu armături: de închidere şi de regla-re automată, cu dispozitive de siguranţă, de separare impurităţi, etc. co-respunde agentului termic utilizat, iar instalaţiile de agent termic au structură adecvată.

III.7.6. CONDIŢII GENERALE DE EXECUŢIE

Instalaţiile termice au în compunerea lor conducte, armături, recipiente, schimbătoare de căldură, echipamente de încălzire, etc. care trebuie să corespundă din punct de vedere funcţional - presiune nominală, temperatură maximă, caracteristici şi performanţe funcţionale agenţilor termici utilizaţi; de materialele din care sunt fabricate elementele componente ale instalaţiilor rezultă măsuri specifice care trebuie avute în vedere; elementele componente ale instalaţiilor se protejează anticoroziv după necesităţi, se izolează specific condiţiilor de exploatare şi se finisează corespunzător caracterului aparent sau mascat al locului de montare. Se subliniază interdicţia realizării de trasee de instalaţii cu accese necesare pentru montare, întreţinere-reparaţii, etc. din spaţii cu pretenţii mai ridicate de igienă, nemaivorbind de asepsie.

Punctele tehnice necesare se amplasează în aşa fel încât să fie cât mai apropiate de spaţiile servite, fără să incomodeze activităţile de bază - medicale sau de altă natură.

III.7.7. SURSE DE ENERGIE TERMICĂ

La proiectarea şi execuţia surselor de energie termică se va ţine cont de toate cerinţele şi exigenţele specifice pentru clădirile spitaliceşti amintite în normativul de faţă, precum şi de normativele, prescripţiile şi legislaţia în vigoare ce au ca obiect condiţiile tehnice şi administrative specifice privind realizarea acestor obiective.

III.7.7.2. Funcţie de structura funcţională a obiectivului spitalicesc şi în consecinţă, de structura consumatorilor de energie termică este necesară producerea următorilor agenţi termici:

- apa caldă cu temperaturi până la 115°C pentru instalaţiile de încălzire centrală cu preparări ulterioare pentru realizarea apei calde corespunzătoare tipurilor de instalaţie de încălzire (prin corpuri statice convective, radiante, etc.) şi pentru încălzirea aerului în cadrul sistemelor de ventilare - climatizare etc.

- abur de joasă presiune (max. 0,7 bar), pentru echipamente de preparare a hranei - în bucătării, oficii de servire, biberonerii, etc.

- abur de medie presiune (0,7¸7 bar) pentru sterilizări - staţii de sterilizare, preparare apă sterilă etc, pentru echipamentele de spălătorie-uscătorie-călcătorie, etc.

- apa caldă de consum menajer preparată centralizat în centrala termică sau local cu utilizarea ca agent termic a numai unuia dintre agenţii prezentaţi mai sus.

- consumuri termice speciale - încălziri de apă pentru bazine de înot - recuperare, tratamente termale, etc. - utilizează în puncte termice locale proprii unul din agenţii termici menţionaţi mai sus.

- în instalaţiile de tratare a aerului în spitale se utilizează cu preponderenţă abur curat de joasă presiune care se produce în generatoare electrice, locale - umidificatoare autogene sau în sisteme centralizate având ca sursă schimbătoare de căldură cu abur de medie presiune sau apă supraîncălzită ca agent primar.

Datorită exigenţelor în ceea ce priveşte furnizarea energiei termice, se recomandă pentru spitale adoptarea surselor de căldură independente, respectiv centrale şi/sau puncte termice proprii. Se acceptă utilizarea unor surse termice primare cu administrare străină - de tip termoficare urbană sau de zonă, etc, chiar numai pentru satisfacerea unor anumite categorii de consumatori termici numai dacă există certitudinea asigurării continuităţii livrării agentului termic primar (apa fierbinte, abur, etc.) la parametrii contractaţi.

De asemeni Ia lucrări complexe, de amploare, se va lua în considerare şi posibilitatea realizării unor sisteme energetice integrate cu sursa comună pentru energie termică şi electrică.

Amplasarea şi realizarea surselor termice trebuie să ţină cont de normativele specifice în vigoare, iar prin funcţionalitatea lor să nu afecteze îndeplinirea cerinţelor prezentate în normativ în privinţa desfăşurării normale a activităţilor medicale şi de tratament din cadrul spitalului.

În situaţii clar definite, care impun amplasarea în clădiri independente, acestea se vor grupa cu alte spaţii tehnico-gospodăreşti (staţie hidrofor, centrala frigorifică, grup electrogen, post trafo, ateliere, etc).

Dimensionarea centralelor şi punctelor termice va respecta condiţiile de montare, exploatare şi întreţinere ca cerinţe ale producătorilor de echipamente şi prescripţiilor actelor normative în vigoare (I 13 - 94, norme ISCIR, etc.)

În vederea asigurării continuităţii în livrarea de energie termică se vor lua măsurile corespunzătoare, astfel încât să existe încă o sursă suplimentară pentru fiecare agent termic.

Consumurile de energie termică indicate, specifice obiectivelor spitaliceşti (niveluri de temperatură mai ridicate, sterilizări, utilizarea unor cote ridicate de aer proaspăt, consumuri ridicate de apă caldă menajeră, etc), impun utilizarea unor soluţii energetice cât mai eficiente asociate cu soluţii diverse de recuperare a căldurii V.5.3.3. (Obs. al. 2).

Asigurarea unui regim optimizat de funcţionare al surselor impune corelarea producţiei de energie termică cu nivelul de consum. Pentru aceasta se va asigura echiparea cu aparatură necesară şi control a parametrilor funcţionali şi dotarea cu aparatură de automatizare adecvată.

III.7.7.9. În sistemele de distribuţie ale apei se va urmări realizarea unor regimuri hidraulice şi termice adaptate necesităţilor de consum. Aceasta implică realizarea unor circuite separate pe consumatori individualizaţi ca regim funcţional, program, localizare în cadrul clădirii, etc. echipate cu aparatură de măsură control şi automatizare corespunzătoare.

III.7.7.10. Producerea agenţilor termici impune apei de alimentare respectarea unor condiţii de calitate privind regimul chimic în special pentru nivelurile ridicate de temperatură şi presiune al generatoarelor termice şi lipsa de impurităţi în special în vederea protejării armăturilor fine de reglare. în acest sens sursele termice vor fi dotate cu staţii de tratare (dedurizare, degazare etc.), în conformitate cu normativul C 18 - 85 şi armături de separare a impurităţilor, centrale şi/sau locale. Funcţionarea acestor echipamente va fi supravegheată în vederea unei exploatări de calitate.

III.8. INSTALAŢII FRIGORIFICE

Dotarea cu instalaţii frigorifice este determinată de complexitatea funcţională şi gradul de echipare ale unităţilor spitaliceşti.

III.8.1. INSTALAŢIILE FRIGORIFICE PENTRU DEPOZITĂRI RECI

- constituie o categorie foarte diversă ca destinaţii de utilizare, capacităţi de depozitare, niveluri de răcire, tipuri de echipamente, etc. În general in unităţile spitaliceşti depozitările reci necesită capacităţi foarte mici şi mici - până la nivel de cameră frigorifică de max. 15 m3 pentru răciri şi congelări fără niveluri de frig profund legat în aplicaţii reduse şi complet izolate, şi cu utilizarea unor echipamente locale individuale de tip general - frigidere, congelatoare, dulapuri frigorifice şi camere frigorifice, dotate cu agregate de frig proprii cu condensatoare răcite cu aer; echipamente frigorifice speciale de uz medical sau echipamente medicale cu instalaţii frigorifice proprii înglobate sunt foarte rare dacă există. Agenţii frigorifici utilizaţi, amoniacul fiind în general exclus datorită toxicităţii ridicate, cuprind încă pe scară mare produse C.F.C (R 12) pe cale de eliminare şi produşi HCFC (R 22) cu termen de eliminare mai îndelungat. Noile echipamente moderne utilizează agenţi frigorifici ecologici cu ODP nul (R 134a, etc). Agregatele frigorifice răcite cu aer, aferente echipamentelor de răcire se amplasează în spaţii adiacente încăperilor servite, bine ventilate (natural) şi izolate de spaţii pretenţioase d.p.d.v. al zgomotului şi vibraţiilor.

a. Pentru scopuri medicale, frigiderele sunt o dotare curentă a sălilor de tratamente, laboratoarelor şi farmaciei; pentru stoc de produse sterile la farmacii eventual se prevăd spaţii frigorifice majorate:

- dulap sau cameră frigorifică; băncile de sânge sau de ţesuturi se dotează cu frigidere, dulapuri frigorifice sau echipamente specializate: laboratoarele de analiză patologică pot fi dotate cu echipamente speciale; prosectura este dotată cu 1 - 3 camere frigorifice specializate pentru păstrarea cadavrelor max. 5 zile (Ia cca. -5°C).

b. Pentru scopuri alimentare - depozitarea materiilor prime, dar şi a unor produse finite, băuturi, etc. la bucătării se realizează în frigidere, congelatoare, dulapuri şi camere frigorifice; oficiile alimentare, biberoneriile, bufetele dar şi saloanele bolnavilor se dotează în mod curent cu frigidere; în unităţile spitaliceşti cu o dotare modernă depozitarea deşeurilor menajere (bloc alimentar) se realizează în camere frigorifice.

8.2.INSTALAŢII FRIGORIFICE PENTRU TRATAREA AERULUI

- cuprind instalaţii locale sau centrale de capacităţi şi tipuri diferite utilizate la răcire şi/sau dezumidificarea aerului în aparate locale sau în procese mai complexe de preparare a aerului în cadrul sistemelor de ventilare-tratare aer; utilizarea instalaţiilor frigorifice pentru scopuri de încălzire a aerului - în regim de pompă termică, are diverse aplicaţii locale - în echipamente locale de climatizare şi se pot utiliza la scară mai mare, de exemplu în recuperări de căldură în secvenţe de tratare a aerului dezumidificarea - reîncălzire.

Instalaţii locale de climatizare echipate cu aparate (pentru răcire cu detentă directă) de tip comercial monobloc („de fereastră") sau mono/multi „split" (unitate exterioară compresor - condensator la care se racordează una sau mai multe unităţi interioare de tavan sau perete - sus sau jos) având condensatoare răcite cu aer, sunt curente dar nu pot fi utilizate decât pentru spaţii ale căror destinaţii funcţionale nu necesită ni-veluri de asepsie ridicate - aparatele operează în principal în regim de re-circulare a aerului interior şi nu prezintă posibilităţi de filtrare de calitate.

- aparatele monobloc („de fereastră") constituie o comunicare nepermisa cu exteriorul şi nu se recomandă deloc spaţiilor cu specific spitalicesc; pot fi utilizate la spaţii fără acest specific.

- aparatele locale în sistem „split" pot avea o utilizare izolată, în situaţii în care sunt admise şi ventiloconvectoarele, limitarea utilizării pe scară largă este determinată de inconvenientele de cost şi întreţinere.

Utilizarea dulapurilor de climatizare (pentru răcire cu detentă directă) în sistem „split" sau similar, sau a altor aparate de tip comercial, în care nu se poate realiza o tratare corectă a aerului sau sunt lipsite de caracteristici funcţionale corespunzătoare (lipsa de etanşeitate, fără posibilităţi de racordare pe aspiraţie, presiuni disponibile scăzute care nu permit filtrări de calitate etc.) nu este recomandată pentru spaţii cu specific spitalicesc, dar se pot utiliza la spaţii cu alte activităţi.

Tratarea aerului în unităţi corespunzătoare domeniului spitalicesc atât ca echipare cât şi d.p.d.v. al caracteristicilor constructive şi al performanţelor funcţionale, poate utiliza pentru răcire - dezumidificare baterii cu detentă directă cu circuite frigorifice individuale având condensatoare răcite cu aer sau cu apă (mai puţin în ultimul timp) pentru capacităţi mici şi pentru instalaţii izolate; au dezavantajul general al unor reglări rigide ale capacităţilor de răcire - puţine trepte de reglare.

Unităţi specializate compacte pot îndeplini tratări complexe ale aerului de introducere, cu satisfacerea cerinţelor cele mai pretenţioase în domeniu (pentru săli de operaţii etc.) inclusiv recuperări de căldură din aerul de evacuare. Instalaţii locale independente frigotehnic de tratare a aerului se pot utiliza la săli de hidroterapie pentru controlul umidităţii aerului prin răcire cu dezumidificare şi reîncălzire cu utilizarea unei părţi din căldura de condensare, dar este necesar un echipament frigorific special cu reglarea repartizării sarcinii de condensare la două condensatoare complementare.

Agenţii frigorifici utilizaţi in instalaţiile locale sunt freoni - R 22, R 134a etc. Circuitele frigorifice de legătură a evaporatoarelor cu unităţile exterioare compresor - condensator vor cuprinde în cazul sistemelor „split" - conducte de gaz aspirat şi conducte de lichid - cu echiparea specifică de armături,, funcţie de capacitate şi de modul de reglare a capacităţii la evaporator şi compresor; conductele se izolează corespunzător temperaturilor agenţilor transportaţi - cele de lichid pe traseu exterior nu se izolează.

III.8.2.2 Unităţile spitaliceşti dotate cu mai multe sisteme de tratare, cu răcire -dezumidificare a aerului se preferă a fi prevăzute cu echipamente frigorifice centralizate, pentru preparare de apă răcită în vederea utilizării ca agent de răcire a aerului. Avantajele sistemului centralizat sunt de natură ecologică - cantitate mai redusă de agent frigorific şi centralizare a problemelor de amplasare a unor eventuale unităţi exterioare, de întreţinere - mai concentrată, de reducere a puterii electrice instalate şi de cost - peste o anumită capacitate frigorifică instalată. Funcţie de modul de răcire al condensatoarelor, echipamentele de răcire a apei pot fi:

- cu răcire cu apă - echipamente în general monobloc montate în centrala frigorifică şi având circuite cu apă de răcire echipate cu pompe şi turnuri de răcire;

- cu răcire cu aer - condensatoare răcite cu aer montate la exterior racordate prin circuite de agent frigorific cu echipamentele de răcire a apei montate în centrala frigorifică;

- cu răcire cu aer - echipamente monobloc montate la exterior; se golesc de apă în sezonul rece sau se utilizează în locul apei soluţie glicolată cu o serie întreagă de inconveniente.

Temperaturile nominale ale apei răcite utilizate ca agent de răcire în sistemele de ventilare - tratare aer în unităţile spitaliceşti sunt în general de min. 6°C/11 °C; Ia agregatul de răcire se consideră temperaturi de min. 11ºC/5,5°C.

a. centrala frigorifică se amenajează în general într-un corp tehnico - gospodăresc împreună cu centrala termică.

Centrala frigorifică este echipată pe partea de apă răcită cu pom-pe, distribuitoare-colectoare, armături de închidere, de reţinere şi de re-glare automată, separatoare de impurităţi, armături de dezaerisire şi de golire, dispozitive de expansiune şi de siguranţă, aparatură de măsură şi control etc; pentru umplere se utilizează apă dedurizată prin folosirea staţiei de dedurizare din dotarea centralei termice.

Pentru capacităţi frigorifice mari sistemul de pompare cuprinde pompe individuale pe fiecare agregat de răcire (active şi rezervă) şi pom-pe pentru consum (active şi rezervă) în sistem de reglare cantitativă dacă armăturile de control automat aferente bateriilor de răcire a aerului sunt de tip cu 2 racorduri; numai la instalaţii mici se păstrează debite de apă răcită constante la consumatori - armături de control automat cu 3 racorduri.

b. Instalaţiile de distribuire a apei răcite la bateriile de răcire din cadrul sistemelor de ventilare - tratare aer cuprind conducte de racord la centrale de ventilare, în care de obicei se amplasează şi punctele termice de preparare - distribuire secundară (vezi III.7.2.1.); racordurile la fiecare baterie de răcire sunt dotate cu armături de închidere, de reglare automată, de dezaerisire şi de golire şi cu aparatură de măsură şi control.

Elementele componente ale instalaţiilor de apă răcită:

- conducte, armături, aparate etc. trebuie să răspundă d.p.d.v. funcţional - presiune nominală, temperatură minimă - maximă, caracteristici şi performanţe funcţionale condiţiilor de exploatare; se protejează anticoroziv şi se izolează specific - fără contact direct cu elemente de susţinere metalice etc.

c. în varianta echipamentelor de răcire a apei având condensatoare răcite cu apă, temperaturile nominale ale apei răcite se stabilesc funcţie de temperaturile de calcul - bulb umed ale aerului exterior în general t2 -t1

= 5°C; tl - tc (b.u.) = 5º C: pentru tc (b.u.) = 23 °C rezultă t1/t2 = 28°C/33ºC. Instalaţiile de apă racită sunt echipate în centrala frigorifică cu pompe active şi de rezervă, armături de închidere şi de reţinere, eventuale armături de reglare debit la turnuri, separatoare de impurităţi, dispozitive de dezaerisire şi armături de golire, aparatură de măsură şi control.

Turnurile de răcire se montează la exterior, sau în cazuri foarte speciale Ia interior, cu racordare la circuitul de aer la exterior - numai pentru instalaţii de capacităţi reduse este posibilă datorită debitelor mari de aer; în orice caz amplasarea turnurilor de răcire se face cu luarea unor măsuri speciale de protecţie la zgomot a vecinătăţilor. Staţia de turnuri de răcire se racordează la canalizare pentru golire şi pentru purjare continuă şi se alimentează cu apă potabilă eventual tratată pentru acoperirea consumurilor de apă (evaporare, antrenare picături şi purja continuă): conductele de apă de răcire se protejează de insolare şi pe trasee exterioare lungi aparente se izolează.

d. Funcţie de capacitatea de răcire instalată, condiţiile de amplasare şi de realizare a centralei frigorifice, sunt necesare instalaţii de ventilare pentru avarie şi pentru evacuarea căldurii degajate. Pentru amenajarea centralei frigorifice se va respecta STAS 6987-82 - Instalaţii frigorifice - prescripţii de siguranţă.

III.9. INSTALAŢII DE GAZE NATURALE SI FLUIDE MEDICINALE

III.9.1. INSTALAŢII DE GAZE NATURALE

III.9.1.1. În cadrul unui spital, gazele naturale sunt folosite pentru:

- consumatori cu flacără liberă (tehnologici);

- prepararea hranei;

- arderea deşeurilor;

- centrala termică.

III.9.1.2. În scopuri tehnologice (cu flacără liberă) gazele naturale sunt folosite în:

- laboratoare de analize medicale;

- farmacie;

- prosectură şi lab. de anatomie patologică;

- laboratoare de cercetare.

Consumatorii sunt în principal cei specifici laboratoarelor: becuri Bunsen sau Teclu, fierbătoare, reşouri.

Numărul punctelor de consum şi poziţionarea lor în încăperi vor fi stabilite prin tema de proiectare.

III.9.1.3. Pentru prepararea hranei se vor prevedea instalaţii de gaze naturale Ia bucătărie şi la oficiile alimentare din fiecare secţie.

III.9.1.4. Pentru arderea deşeurilor organice de provenienţă medicală, spitalele vor fi dotate cu instalaţii proprii specifice (crematorii), ale căror arzătoare se alimentează cu gaze. Nu se vor elimina la crematoriu materiale inflamabile.

III.9.1.5. În centrala termică, gazele naturale alimentează arzătoarele cazanelor de abur şi de apă caldă.

III.9.1.6. În cazul imposibilităţii alimentării cu gaze naturale a unităţilor spitaliceşti se poate folosi gazul petrolier lichefiat, pentru punctele de consum tehnologic din laboratoarele şi spaţiile medicale, debitat de la butelii.

Dacă pentru asigurarea debitului necesar calculat trebuie mai mult de 7 butelii se va prevedea o staţie centrală de distribuţie, conf. normativului I - 31.

III.9.1.7. În absenţa instalaţiilor edilitare cu gaze naturale, centrala termică se va alimenta cu combustibil lichid (păcură).

III.9.1.8. Proiectarea şi executarea instalaţiilor de gaze naturale se va face conform normativului I - 6.

III.9.2. INSTALAŢII DE FLUIDE MEDICINALE

Alimentarea cu fluide medicinale a unui spital este o necesitate absolută. Fluidele medicinale utilizate sunt: oxigenul, aerul comprimat, protoxidul de azot (gaz narcotic), vidul medicinal.

III.9.2.1. Instalaţii de oxigen

III.9.2.1.1. Instalaţiile de oxigen în unităţile sanitare alimentează punctele fixe de consum şi se compun din:

- staţie centrală de butelii pentru distribuţie de oxigen;

- reţele exterioare de distribuţie a oxigenului;

- instalaţii interioare de distribuţie a oxigenului formate din ţevi, puncte de consum şi instalaţii de semnalizare.

III.9.2.1.2. Staţia centrală de butelii pentru distribuţia de oxigen se compune din trei încăperi dispuse în serie: camera de distribuţie cuprinzând 1/3 din numărul total de butelii, camera în care se află buteliile pline aflate în rezervă şi camera pentru buteliile golite. Cele trei încăperi se execută din materiale incombustibile, cu pereţi rezistenţi la explozie şi cu panouri de decompresare, în conformitate cu prescripţiile tehnice ISCIR.

Amplasarea staţiei se face în afara clădirilor spitalului, la distanţă suficientă pentru a nu provoca accidente şi daune materiale, conform cu Prevederile normativului P 118-1983.

III.9.2.1.3. Echipamentele şi instalaţiile din staţia de oxigen sunt:

a. butelii de oxigen, de regulă de capacitate de 40 l.

b. reductoare de presiune individuale, montate direct pe butelii, care reduc presiunea la max. 5 Kgf/cmp;

c. conducte fixe sau tuburi de cauciuc armate, cu brăţări de fixare între butelii şi ţeava colectoare;

d. ţeava colectoare cu ştuţuri, funcţie de numărul buteliilor din staţie;

e.manometre de măsură a presiunii, înainte şi după reducere;

f. robinete speciale de închidere şi manevră;

g. ţevi de legătură cu aparatele de măsură şi semnalizare;

h.instalaţia de semnalizare optică şi acustică (în staţiile de supraveghere permanentă), tablou de alarmă pentru lipsă de O2, care va avea un racord pneumatic la instalaţia de O, şi un racord electric de 220V.

III.9.2.1.4. Reţelele exterioare de distribuţie se vor amplasa în canale de distanţă special prevăzute. Este interzisă amplasarea conductelor de oxigen în acelaşi canal cu conductele de distribuţie de gaze inflamabile sau care transportă fluide cu temperaturi peste 40ºC.

Se acceptă pozarea reţelelor de oxigen în coridoare subterane sau tuneluri bine aerisite împreună cu alte instalaţii ţinând seama de măsurile de siguranţă epidemiologică şi de restricţiile descrise la punctul anterior.

Traseele reţelelor exterioare vor fi cât mai drepte, montate sub limita de îngheţ şi cu o pantă de 3% spre robinetul de purjare.

La intersecţiile subterane cu alte reţele, se vor respecta distanţe minime de 40 cm între conductele de oxigen şi cabluri.

III.9.2.1.5. Instalaţiile exterioare de distribuţie a oxigenului se vor monta aparent, paralel cu tavanul. Traseele conductelor instalaţiilor interioare vor urmări drumul cel mai scurt spre punctele de alimentare şi vor fi în linie dreaptă sau în curbe suficient de largi pentru a nu produce gâtuiri.

III.9.2.1.6. Tronsoanele care alimentează zona cu consumatori vitali (săli de operaţie, terapie intensivă) se vor separa de restul instalaţiei prin robinete de separare, pentru a mări siguranţa în exploatare.

III.9.2.1.7. Conductele de oxigen, exterioare şi interioare se vor executa din ţevi de cupru degresate, îmbinate prin sudură cu aliaj de lipit alcătuit din 95% cositor şi 5% antimoniu, şi prin sudură cu aliaj de argint în locurile înguste.

Trecerile conductelor prin pereţi sau planşee se vor proteja prin manşoane de protecţie din ţeava de oţel.

III.9.2.1.8. Conductele de oxigen se probează la presiunea de 10 bar, timp de 24 ore. Pe conductele de oxigen se vor monta separatoare apă - aer (de linie şi de capăt).

III.9.2.19. Punctele de consuni vor fi stabilite prin tema de tehnologie medicală. Se va preciza amplasarea şi numărul acestora în diferite încăperi, gruparea lor pe secţii şi se va stabili sistemul de semnalizare în caz de absenţă a oxigenului.

Este obligatorie alimentarea cu oxigen a blocului operator, a blocului de naşteri, a serviciului de anestezie, terapie intensivă, a sectorului de urgenţă, a compartimentelor pentru sugari şi prematuri, a compartimentului de arşi grav.

Pentru secţiile medicale de spitalizare se va asigura cel puţin o priză de oxigen în fiecare salon al secţiilor de chirurgie, cardiologie, traumatologie, obstetrică, iar pentru celelalte secţii în toate rezervele sau saloanele destinate cazurilor grave.

III.9.2.1.10. Prizele de oxigen se vor monta pe perete, la capul patului, acolo unde se deserveşte un singur pat, sau între paturi, acolo unde se deservesc două paturi. Înălţimea de montare a prizei de oxigen va fi de 160 cm de la pardoseală Ia axul prizei.

III.9.2.1.11. Instalaţiile la punctele de distribuţie vor fi prevăzute cu sisteme de alarmare vizuale, sau vizuale şi sonore, care semnalizează personalului tehnic şi medical că alimentarea cu oxigen este în afara limitelor normale de lucru.

III.9.2.1.12. La spitalele mari, cu consumuri de oxigen mai mari de 3000 mc/zi, devine rentabilă soluţia de alimentare cu oxigen lichid, furnizat de o staţie ale cărei instalaţii constau din:

- rezervoare de stocare oxigen lichid;

- pompe de expansiune;

- recipienţi de oxigen gazos presurizat;

- instalaţii de conducte pentru transportul oxigenului gazos;

- cisterna de aprovizionare cu oxigen lichid.

111.9.2.1.13. La proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor de oxigen în unităţile sanitare se va ţine obligatoriu seama de instrucţiunile ISCIR, Normativele PSI şi ale Ministerului Industriei chimice, amplasarea staţiilor de oxigen cu butelii sau pentru platforma necesară amplasării echipamentelor de stocare a oxigenului lichid precum şi de „Prescripţiile tehnice privind siguranţa în funcţionare a instalaţiilor de oxigen în unităţile sanitare" aprobate prin Ordinul M.S. nr. 67/13.02.1979.

III.9.2.2. Instalaţii de aer comprimat

III.9.2.2.1. Aerul comprimat medical se foloseşte, de regulă, pentru: punerea în funcţiune a echipamentelor din sala de operaţie, pentru personalul chirurgical la costumele izolante. pentru aparatura de respiraţie artificială sau cea de aerosoli, pentru probe şi dezinfecţie instrumente medicale, pentru activităţi din laboratoare, precum şi pentru flacoanele de producere a vidului necesar în secţiile medicale (aspiraţie).

III.9.2.2.2. Nu este permisă folosirea aerului comprimat medical pentru alte scopuri; pentru ceilalţi consumatori (ateliere mecanice, hidrofoare, climatizare, spălătorie şi sterilizare centrală, comenzi pneumatice) aerul comprimat se prepară distinct şi se distribuie pe alte reţele de instalaţii.

III.9.2.2.3. Instalaţiile de aer comprimat medical se compun din: staţia (centrală) de aer comprimat, conducte de distribuţie şi instalaţia la consumator.

III.9.2.2.4. Staţia (centrala) de aer comprimat medical se va echipa astfel:

- compresoare;

- rezervor tampon;

- rampa de reducere a presiunii (reductoare de presiune, manometre, armături de închidere).

Se vor monta cel puţin două compresoare de aceeaşi mărime (o unitate activă + una de rezervă), fixată pe fundaţii de beton cu izolaţie de plută pentru amortizarea zgomotelor.

III.9.2.2.5. Se recomandă utilizarea de compresoare speciale pentru uz spitalicesc, cu funcţionare în două trepte, cu randament ridicat, evitându-se utilizarea compresoarelor de tip industrial care au randament scăzut, un nivel ridicat al zgomotului şi pericol de antrenare a uleiului pe reţea.

Tipul compresorului se va determina funcţie de necesarul de consum, capacitatea utilajului, durata şi condiţiile de funcţionare.

III.9.2.2.6. Conductele de distribuţie de aer comprimat se vor monta aparent şi pe cât posibil paralel cu conductele de oxigen.

Schimbarile de direcţie se vor realiza prin curbe executate manual cu raza de cel puţin 10 ori diametrul conductei.

Conductele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru, ca şi cele de oxigen.

III.9.2.2.7. Instalaţia la consumator constă din prize de perete, montate pereche cu prizele de oxigen, pentru nevoile de vid pentru aspiraţie în spaţiile pentru bolnavi şi de prize şi/sau racorduri cu tuburi flexibile sau rigide pentru aparatura medicală fixă sau mobilă.

Presiunea de utilizare va fi de 5 at în toate cazurile, cu excepţia aerosolilor pentru care va fi de 1,5 at.

III.9.2.2.8. Soluţionarea instalaţiilor de aer comprimat medical va respecta prescripţiile tehnice pentru proiectarea, execuţia, repararea, utilizarea şi verificarea recipientelor - butelii pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate, C 5-84, şi Normele de protecţie a muncii în sectorul sanitar (aprobate cu Ordinul MS. nr. 425/7.11.1983).

III.9.2.3. Instalaţia de vid

III.9.2.3.1. În spitale vidul este necesar pentru: absorbţii din câmpul operator, din căile respiratorii superioare şi pentru absorbţii de durată (în domeniul vidului redus).

III.9.2.3.2. Instalaţia de vid constă din pompe de vid, reţea de distribuţie şi instalaţia la consumator.

III.9.2.3.3. Pompele de vid vor fi de preferinţă de tipul cu inel de apă, având avantajul unei spălări continui cu apă.

Se vor monta cel puţin două agregate (unul activ + unul de rezervă), ele putând funcţiona şi simultan în cazul vârfului de consum.

III.9.2.3.4. Reţelele de distribuţie se vor executa din ţevi de cupru ca şi cele pentru oxigen şi aer comprimat.

III.9.2.3.5. Instalaţia la consumator constă din prize de aspiraţie montate pereche cu prizele de oxigen, pentru secţiile de spitalizare sau din racorduri pentru aparatura medicală de aspiraţie.

III.9.2.3.6. Ca şi pentru instalaţiile de oxigen, pentru instalalaţiile de vid se vor prevedea sisteme de control şi semnalizare a parametrilor de funcţionare.

III.9.2.4. Instalaţia pentru gaz de narcoză

III.9.2.4.1. Pentru distribuirea centralizată a gazului de narcoză în blocul operator şi eventual în blocul de naşteri se prevăd instalaţii specializate, care constau dintr-o staţie de producere, reţele de distribuţie şi echipamente la punctul de consum.

III.9.2.4.2. În staţia de producere a gazului de narcoză se amplasează buteliile sau recipientele de gaz sub presiune (de regulă de mică capacitate - 35 Kg), organele de distribuţie şi control a presiunii.

Staţiile pentru gaz de narcoză se amplasează în vecinătatea consumatorilor (chiar în blocul operator sau în imediata lui apropiere).

III.9.2.4.3. Reţeaua de conducte de distribuţie se va executa din ţevi din cupru.

III.9.2.4.4. Echipamentul de la punctul de consum este utilajul medical (aparatul de narcoză), racordul acestuia la reţeaua de distribuţie a gazului de narcoză urmând a se executa conform instrucţiunilor tehnice ale furnizorului.

III.10. COLECTAREA DEŞEURILOR SOLIDE ŞI INSTALAŢII DE TRATARE A ACESTORA

III.10.1. COLECTAREA DEŞEURILOR SOLIDE

III.10.1.1. Deşeurile solide din spitale sunt de mai multe feluri:

a) deşeuri reciclabile (neinfectate):

- hârtie, ambalaje din carton;

- ambalaje de sticlă;

- metal;

b) deşeuri nereciclabile:

- gunoaie menajere (de la bucătărie, biberonerie, oficiile alimentare din secţiile medicale);

- deşeuri medicale (vată, tifon, şervete, produse biologice, deşeuri laborator);

- deşeuri medicale contaminate radioactiv.

III.10.1.2. Deşeurile reciclabile se colectează şi se depozitează distinct după natura materialelor, asigurându-se la locul lor de provenienţă condiţiile necesare pentru intrarea pe circuitul de reciclare (spălare, preambalare). Depozitarea se face pe platforma de deşeuri, într-un spaţiu separat.

III.10.1.3. Gunoaiele menajere se colectează la sursă, se transportă şi se depozitează în recipiente închise (pubele) sau în saci de polietilenă închişi etanş, într-o încăpere specializată amplasată pe platforma de deşeuri, prevăzută cu instalaţie de apă şi canalizare pentru menţinerea igienei spaţiului de depozitare a recipientelor. La spitalele mari, se recomandă ca încăperea de depozitare a gunoaielor menajere să fie răcită printr-o instalaţie frigorifică locală.

III.10.2. INSTALAŢII DE TRATARE A DEŞEURILOR SOLIDE MEDICALE

III.10.2.1. Deşeurile provenite din activităţile medicale prezintă un potenţial infecţios şi trebuie colectate în ambalaje etanşe, transportate şi depozitate în condiţii de deplină securitate pentru a împiedica contaminarea directă sau indirectă (prin intermediul insectelor şi rozătoarelor) a personalului şi populaţiei. Se recomandă tratarea şi distrugerea acestor deşeuri cât mai aproape de sursa de producere, prin tratare cu substanţe dezinfectante şi/sau ardere în crematoriu.

III.10.2.2. Instalaţia de cremaloriu se amplasează într-un spaţiu distinct în zona funcţiunilor tehnico - edilitare, la distanţă de serviciile şi compartimentele medicale. Este obligatorie prevederea unor măsuri constructive şi a unor instalaţii care să minimizeze riscul de poluare a mediului, astfel:

- combustibilul utilizat va fi gazul metan sau păcura;

- coşul de evacuare a gazelor arse va fi dotat cu filtre de reţinere a produselor de ardere;

- în funcţie de amplasare şi regimul de funcţionare (cu asistenţă umană sau nu) se va prevedea o instalaţie de ventilaţie mecanică pentru evacuarea aerului din încăperea crematoriului, prevăzută dacă este cazul cu filtre de reţinere a impurităţilor.

- instalaţia de crematoriu va fi prevăzută cu organe de control şi semnalizare a modului de funcţionare.

III.10.3. Sistemul de tratare a deşeurilor solide contaminate radioactiv

III.10.3.1. Deşeurile medicale solide provenind de la laboratorul de medicină nucleară se colectează şi se depozitează distinct de celelalte deşeuri din spital; depozitul de deşeuri radioactive se amplasează în cadrul laboratorului, în funcţie de natura substanţelor radioactive utilizate deşeurile radioactive urmează un tratament distinct:

a) deşeurile puternic radioactive se colectează în recipiente speciale închise etanş şi ecranate şi se depozitează temporar până la preluarea lor de unitatea teritorială specializată în tratarea deşeurilor;

b) deşeurile slab radioactive se colectează în recipiente port-deşeu şi se dezactivează în cadrul laboratorului într-un depozit ecranat şi ventilat corespunzător prin staţionare pe durata de timp calculată în funcţie de perioada de înjumătâţire a surselor radioactive utilizate.

III.10.3.2. Depozitul pentru dezactivare a deşeurilor slab radioactive se organizează calendaristic pe compartimente sau se dozează cu un conveier calculat în funcţie de cantitatea de deşeuri şi timpul necesar pentru dezactivare, în aşa fel încât după parcurgerea unui ciclu şi după efectuarea controlului dozimetric, rezidurile devenite neradioactive să poată fi depozitate şi tratate ca şi celelalte deşeuri ale spitalului.

III.10.3.3. Depozitele pentru deşeuri solide radioactive sunt parte integrantă a unităţii nucleare şi se conformează prescripţiilor tehnice şi de autorizare prevăzute de Normativul Republican de Securitate Nucleară.

[top]

IV. CRITERII FUNCŢIONAL - URBANISTICE PENTRU AMPLASAREA CLĂDIRILOR SPITALICEŞTI

IV.1. DIMENSIONAREA Şl FORMA TERENULUI DE AMPLASAMENT

IV.1.1. Suprafaţa de teren necesară unui spital este o variabilă în funcţie de următoarele considerente:

a. capacitatea spitalului (numărul de paturi);

b. profilul medical (bolile tratate şi durata medie de spitalizare specifică cazuisticii respective);

c. rangul ce-l va deţine spitalul în reţeaua de ocrotire a sănătăţii, respectiv numărul şi natura funcţiunilor medicale asociate funcţiunii de bază;

d. perspectivele de dezvoltare (extindere) ale acestuia, previzionate pe termen mediu şi lung;

e. rezolvarea spaţial - funcţională preconizată (cu distribuţia funcţiunilor preponderent pe orizontală sau pe verticală, în sistem monobloc, pavilionar sau mixt);

f. condiţiile geo-fizice şi de microclimat proprii terenului de amplasament;

g. poziţia amplasamentului în cadrul localităţii.

IV.1.2. Măsurătorul (indicele) folosit curent pentru determinarea suprafeţei de teren necesare unui spital este suprafaţa de teren aferentă unui pat de spitalizare, exprimată în mp/pat. Acest indice este utilizat mai ales în operaţiunile preliminare de alegere şi prezervare a terenurilor destinate spitalelor, la elaborarea planurilor urbanistice generale (PUG) sau zonale (PUZ) ale localităţilor.

Valoarea indicelui este cuprinsă între 75 mp/pat şi 150 mp/pat, în funcţie de considerentele prezentate Ia punctul IV. 1.1., astfel:

- 75 - 90 mp/pat fiind considerat un indice acoperitor pentru necesarul de teren al unor spitale generale curente din reţeaua teritorială, soluţionate multietajat;

- 120 - 150 mp/pat fiind considerat un indice acoperitor pentru spitale soluţionate preponderent pe orizontală sau în sistem articular-pavilionar; utilizându-l se asigură şi o marjă de rezervă pentru extinderi, dezvoltări ulterioare sau pentru asociere de alte funcţiuni cu caracter medical (dispensar policlinic, staţie de salvare, eventual locuinţe pentru personal medical).

IV. 1.3. Un măsurător (indice) care cuantifică cu mare precizie necesarul de teren pentru spitale este cel care stabileşte un raport direct între suprafaţa totală a terenului şi aria desfăşurată a viitoarei unităţi spitaliceşti (exprimat în mp teren/mp A.d.). Utilizarea acestui indice este posibilă atunci când s-a elaborat în prealabil un studiu de temă care să cuantifice în arii desfăşurate funcţiunile preliminate ale viitoarei investiţii.

Valoarea acestui indice se cuprinde între 1,4 - 1,5 pentru unităţi spitaliceşti soluţionate compact şi multietajat şi respectiv 1,7 - 1,8 pentru cele soluţionate preponderent pe orizontală sau în sistem articular/pavilionar. Atunci când se utilizează acest măsurător, necesarul de teren de rezervă pentru extinderi viitoare se calculează (estimează) separat.

IV. 1.4. În cazuri bine definite se pot utiliza pentru amplasarea spitalelor şi terenuri cu suprafeţe unitare mai mici decât cele precizate mai sus, după cum urmează:

- pentru un spital general sau de specialitate, profilat pentru bolnavi acuţi, soluţionat în sistem mixt (clădire principală + clădiri anexe tehnico-gospodăreşti), amplasat într-o localitate (zonă) ce beneficiază de toate dotările edilitare necesare, pe un teren cu condiţiile favorabile (definite la IV.2. şi IV.3.) şi pentru care nu se previzioneazâ o viitoare mărire a capacităţii sau o asociere cu alte funcţiuni medicale, se poate utiliza şi un indice de 60 - 70 mp/pat.

În localităţile urbane care pot oferi condiţii favorizante (cum ar fi existenţa în imediata vecinătate a unor parcaje publice suficient dimensionate pentru a prelua nevoile utilizatorilor spitalului) sau în cele care există organizată o reţea de servicii gospodăreşti (publice sau private) care deservesc centralizat mai multe spitale preluând funcţiunile de spălătorie, ateliere de întreţinere, depozite sau chiar prelucrarea primară a alimentelor, indicele de calcul pentru terenul aferent unui spital obişnuit de reţea poate cobora şi sub 60 mp/pat.

IV.1.5. Nu se vor utiliza valorile minime ale indicilor pentru stabilirea necesarului de teren, dacă:

a. - în imediata vecinătate a terenului de amplasament se află o sursă de relativă poluare (arteră de trafic intens, dotări comerciale mari şi aglomerate, unităţi de mică producţie etc.) faţă de care este necesar a se lua măsuri de protecţie (distanţare, spaţii plantate);

b. - terenul disponibil prezintă denivelări pronunţate, are o formă neregulată sau un raport al laturilor nefavorabil;

c. - utilităţile edilitare din zonă nu asigură necesarul pentru un spital şi trebuie completate cu surse sau staţii proprii;

d. - reglementările urbanistice ale zonei limitează regimul de înălţime al construcţiilor;

e. - în incintă se va amplasa un heliport;

f. - profilul medical, sistemul de tratament (sau durata mare de spitalizare proprie acestora) impun dezvoltarea unor spaţii mai ample de plimbare a bolnavilor în aer liber (cazul spitalelor de recuperare, de bolnavi cronici, de neuropsihiatrie etc).

IV. 1.6. Pentru a se obţine o utilizare cât mai eficientă şi economică a terenurilor, este recomandabil ca forma în plan a terenului destinat unui spital să fie regulată, cât mai apropiată de un dreptunghi, cu raportul laturilor cuprins între 1/2 şi 1/1,5, aşezat cu latura mică spre artera de circulaţie la care este adosat.

IV.2. CARACTERISTICILE GEOFIZICE ALE TERENULUI

IV.2.1. Pentru amplasarea de spitale sunt recomandate terenurile plate sau cu pantă mică (până la 10%).

Terenurile impermeabile la suprafaţă, cele care prezintă pericol de alunecare sau de inundare nu se vor folosi pentru amplsarea de construcţii spitaliceşti.

IV.2.2. Date fiind cerinţele de segregare a grupelor de funcţiuni specifice spitalelor, examinate la capitolul precedent (cap. III), care impun in cele mai multe cazuri adoptarea soluţiilor cu demisol (subsol) funcţional, la care se adaugă şi cerinţa prevederii unui subsol tehnic destinat distribuţiei instalaţiilor, este necesar ca terenul ales pentru amplasarea construcţiilor spitaliceşti să aibă o stratificaţie convenabilă fundării la cea 5 - 6 m sub nivelul solului, cât mai omogenă pe întreaga suprafaţă a acestuia.

IV.2.3. Aceleaşi raţiuni impun recomandarea ca, pe terenurile prezervate pentru spitale, pânza de apă freatică să se afle la adâncime mai mare de 6 - 7 m.

IV.3. CONDIŢII DE MICROCLIMAT ÎN ZONA AMPLASAMENTULUI

IV.3.1. Amplasarea construcţiilor spitaliceşti se va face în zone nepoluate, protejate faţă de concentrările de curenţi de aer, rezultate din conformarea naturală sau urbanistică a sitului în raport cu direcţia vânturilor dominante.

IV.3.2. Se vor prefera zonele mai înălţate, însorite şi aerisite, aflate în apropierea parcurilor sau spaţiilor verzi orăşeneşti.

IV.3.3. Sunt contraindicate amplasamentele peste care vânturile dominante ar putea aduce emisii poluante din zone industriale, cele care au vecinătăţi neconvenabile, cu surse de zgomot, vibraţii sau mirosuri dezagreabile (cum ar fi: arterele de trafic intens, terenuri de sport, cazărmi, autogări, cinematografe, şcoli, pieţe alimentare, depozite de mărfuri etc.) sau vecinătăţi stressante psihic (cimitire, crematorii, servicii de pompe funebre).

IV.3.4. Pentru a prezerva calitatea microclimatului pe toată durata de funcţionare a unităţii spitaliceşti, amplasarea acesteia se va face în zone gata structurate din punct de vedere al amenajărilor edilitare şi al fondului construit.

IV.4. CONDIŢII DE AMPLASARE A SPITALELOR ÎN CADRUL LOCALITĂŢILOR

IV.4.1. Terenurile care intrunesc condiţiile favorabile amplasării de unităţi spitaliceşti trebuie avute în vedere şi prezervate ca destinaţie încă din faza întocmirii planului urbanistic general (PUG) al localităţii, corelat cu perspectivele de dezvoltare demografică şi urbanistică a acesteia pe termen mediu şi lung, precum şi cu repartiţia teritorială şi structura serviciilor medicale existente, respectiv previzionate ca necesar pentru viitor.

IV.4.2. Pentru oraşele mari şi foarte mari (peste 150.000 de locuitori), amplasamentele prezervate pentru construcţii spitaliceşti vor fi mai multe, distribuite echilibrat în teritoriu în funcţie de capacităţile preconizate pentru spitalele respective, de populaţia arondată, de distanţele convenabile de parcurs până la spital.

- De exemplu: - se recomandă ca un spital general de mărime mijlocie (500 - 600 de paturi) să se adreseze unei populaţii de cca. 70.000 - 80.000 de locuitori, distribuită pe o rază de maxim 1 km faţă de spital (respectiv pe un teritoriu de cea 200 ha, presupunând o densitate de cca. 400 locuitori/ha).

IV.4.3. Pentru oraşele mijlocii şi mici se recomandă gruparea construcţiilor spitaliceşti (chiar şi atunci când formează unităţi sanitare distincte) pe platforme special destinate sau pe terenuri situate în zone apropiate, pentru a asigura o bună cooperare între ele la nivelul serviciilor tehnico-medicale.

IV.4.4. Amplasarea spitalelor se va face în zone preponderent rezidenţiale, cât mai aproape de „zonele verzi" ale localităţii.

La amplasarea spitalelor se va lua în considerare existenţa unei legături facile cu principalele artere ale localităţii şi existenţa unor mijloace de transport în comun, cu staţii în apropierea intrării în incinta spitalului.

IV.4.5. În cazul amplasării spitalelor în afara localităţilor sau în zone periferice ale acestora se va asigura o bună legătură cu oraşul prin cel puţin două artere de circulaţie distincte, prevăzute cu mijloace de transport în comun.

IV.4.6. În vecinătatea terenului destinat amplasării construcţiilor spitaliceşti vor fi asigurate toate reţelele edilitare de distribuţie a utilităţilor necesare spitalului, dimensionate corespunzător cel puţin la nivelul capacităţii preconizate pentru etapa iniţială, preliminând soluţiile tehnice de extindere a acestora, corelat cu etapele de dezvoltare viitoare a spitalului avute în vedere la stabilirea dimensiunilor terenului de amplasament.

IV.4.7. Se recomandă ca prin PUZ şi PUD, să se asigure spaţii de parcare publice amplasate în vecinătatea spitalelor, care să permită descongestionarea incintei spitalului de circulaţia şi staţionarea autoturismelor vizitatorilor, aparţinătorilor şi pacienţilor ambulatori.

IV.4.8. Amplasamentele destinate construcţiilor spitaliceşti vor evita zonele presupuse a fi afectate în caz de calamităţi naturale, fiind necesară menţinerea integrală a funcţionalităţii spitalelor tocmai în aceste cazuri.

IV.4.9. Nu se vor utiliza pentru spitale terenuri ocupate în subteran de galerii edilitare sau trasee pentru metrou, chiar dacă acestea sunt la adâncimi relativ mari.

OBSERVATIE: Se recomandă evitarea acelor amplasamente care, prin regulamentul urbanistic loca, au conditionări severe privind regimul de înălţime, aliniamentele sau modalităţile de încadrare plastic – arhitecturală în cadrul construit existent (situri istorice, protejate), întrucât clădirile şi ansamblurile spitaliceşti trebuie să răspundă cu prioritate (de cele mai multe ori chiar cu stricteţe) propriilor cerinţe funcţionale si tehnologice complexe, ceea ce le face mai greu adaptabile la condiţionări de ordin extern. La cele de mai sus se adaugă şi considerente de ordin economic, ştiut fiind că spitalele sunt de regulă servicii sociale, finanţate din fonduri publice, subvenţii şi donaţii caritabile, problema reducerii costurilor de investiţie şi exploatare Ia strictul necesar destinaţiei obiectivului fiind esenţială la acest gen de programe.

IV.5. CRITERII DE ORGANIZARE FUNCŢIONAL URBANISTICĂ A INCINTEI SAU PLATFORMEI SPITALICEŞTI

IV.5.1. Considerente generale

IV.5.1.1. Incinta spitalicească este o prelungire în exterior a funcţiunilor proprii spitalului, organizarea ei fiind riguros determinată de modul de organizare spaţial - funcţională preconizat pentru clădirile principale şi anexele acestora.

IV.5.1.2. Pentru considerente de siguranţă în funcţionare, protecţie igienico - sanitară, intimitate a pacienţilor, incintele spitaliceşti se închid perimetral cu gard, accesele rezolvându-se astfel încât să poată fi controlate.

IV.5.1.3. Organizarea funcţional - urbanistică a incintelor spitaliceşti, ridică o serie de probleme specifice:

- sectorizarea terenului în zone funcţionale şi organizarea relaţiilor dintre acestea în funcţie de natura activităţilor şi categoriilor de utilizatori;

- delimitarea şi tratarea adecvată a sectoarelor ce necesită a fi protejate: cele în care se deplasează sau sunt cazaţi bolnavii şi cele în care se desfăşoară activităţi medicale sensibile faţă de factori externi perturbatori;

- stabilirea şi diferenţierea traseelor de circulaţie pentru pietoni şi diverse categorii de vehicule, amplasarea spaţiilor de parcare, a platformelor de staţionare şi manipulare a materialelor, soluţionarea modului de deservire a diferitelor accese în clădiri, în funcţie de specificul acestora;

- amplasarea construcţiilor în raport de realţiile funcţionale dintre ele, dar şi condiţionat de caracterisiticile silului;

- stabilirea soluţiilor de echipare cu utilităţi a incintei (staţii şi centrale proprii, reţele de distribuţie a diverşilor agenţi) în funcţie de cerinţele funcţionale şi modul de amplasare a clădirilor ce compun ansamblul, corelat cu rezolvările tehnice ale reţelelor edilitare existente în zona amplasamentului (racorduri, branşamente);

- prezervarea (dacă terenul a fost astfel dimensionat) zonelor destinate dezvoltării (extinderii) ulterioare a funcţiunilor spitaliceşti, cu asigurarea modalităţilor de extindere a serviciilor gospodăreşti, circulaţiilor şi reţelelor de utilităţi;

- asigurarea condiţiilor igienico - sanitare, a celor de protecţie a mediului, izolarea şi neutralizarea surselor de poluare pro-prii, organizarea stocării, prelucrării şi evacuării deşeurilor.

IV.5.2. Zonificarea terenului de amplasament al spitalelor

IV.5.2.1. Zonificarea incintei va ţine seama de următoarele criterii:

a. - concordanţa cu zonificările operate la interiorul clădirilor;

b. - separarea spaţiilor (sectoarelor) în care se desfăşoară funcţiuni incompatibile (cele cu specific medical faţă de cele tehnico - utilitare şi gospodăreşti);

c. protejarea sectoarelor în care se deplasează şi recrează bolnavii (categoria cea mai vulnerabilă faţă de riscuri) faţă de cele destinate altor activităţi;

d. gruparea acceselor în clădiri şi a circulaţiilor pentru vehicule în funcţie de activităţile deservite şi delimitarea zonelor afectate de trafic şi manipulări de materiale, faţă de restul spaţiilor;

e. amplasarea periferică şi grupată a sectoarelor din incintă în care au acces utilizatori externi (pacienţi ambulatori, vizitatori, studenţi, furnizori).

IV.5.2.2. Principalele zone ce se delimitează în cadrul incintelor spitaliceşti sunt:

- zona publică - partea incintei cuprinsă între accesul principal în incintă şi accesele principale în spital; in această zonă au acces cea mai mare parte a utilizatorilor (interni şi externi) şi a vehiculelor.

OBSERVAŢIE: La spitalele de capacitate mare ca si la cele cu funcţiuni asociate pot apărea două - trei zone publice, separate total sau parţial între ele (zone de acces distincte pentru sectorul de urgente, cel de învăţământ - cercetare, pentru staţia de salvare etc). La spitalele cu secţie de boli infecţioase se va separa zona publică destinată acesteia de zona publică pentru restul spitalului.

- zona de serviciu - creată prin gruparea acceselor, circulaţiilor şi platformelor aferente clădirilor ce adăpostesc funcţiuni gospodăreşti sau tehnico - utilitare;

- zona de recrecre pentru bolnavi (parcul spitalului) - cuprinzând spaţiile verzi şi aleile de promenadă în aer liber rezervate pacienţilor; se va avea în vedere o relaţie cât mai directă între aceasta şi modul de circulaţie verticală care deserveşte secţiile de spitalizare;

- zone de protecţie - cuprinzând spaţiile plantate de protecţie a microclimatului şi alte zone restricţionate pentru protecţia unor funcţiuni (gospodăria de apă potabilă, vecinătăţi ale unităţilor nucleare etc.).

În funcţie de amplasarea spitalelor şi/sau de asocierea altor funcţiuni poate apărea necesară delimitarea şi a altor zone, cum ar fi: zonă pentru creşterea şi întreţinerea animalelor de cercetare, zonă pentru heliport, zonă de locuinţe pentru personalul medical etc.

IV.5.3. Orientarea clădirilor pe teren

IV.5.3.1. Aşezarea clădirilor pe teren va asigura ca faţadele ce corespund saloanelor de bolnavi să fie orientate preferenţial spre sud-est, sud sau nord-vest; se va evita expunerea lor spre nord, nord-est sau vest.

Faţadele pe care se află ferestrele laboratoarelor, sălilor de operaţie sau ale altor încăperi dotate cu aparatură medicală sensibilă la însorire directă, se vor orienta spre nord-vest, nord şi nord-est.

IV.5.3.2. Se va avea grijă ca prin poziţionarea reciprocă a clădirilor sau volumelor construite să nu se favorizeze crearea unor curenţi locali de aer care să afecteze zonele de circulaţie şi cazare a bolnavilor.

Se va evita practicarea acceselor importante (cu flux mare de persoane) pe faţadele expuse vânturilor dominante.

IV.5.3.3. Se interzice amplasarea coşurilor de fum (de la centrala termică, crematoriu, grup electrogen) sau a exhaustărilor de la centralele de ventilaţie în astfel de poziţii în care emisiile poluante ar putea fi direcţionale de vânturile dominante sau curenţii locali de aer spre faţadele spre care au ferestre încăperile sensibile ale sectoarelor medicale.

IV.5.3.4. Fronturile de clădire cuprinzând saloane de bolnavi, săli de operaţie sau săli de naşteri se vor orienta spre vecinătăţile imediate cele mai favorabile (parcul bolnavilor, alte spaţii verzi, zone liniştite şi fără risc de poluare); acestea nu se vor orienta spre spaţii intens circulate, parcaje, curţi de serviciu, fără o distanţiere suficientă şi o protecţie prin spaţii intermediare plantate.

IV.5.4. Distanţe între fronturi de clădiri şi cerinţe Ia compunerea ansamblurilor volumetrice

IV.5.4.1. Distanţele între fronturile paralele, atunci când cel puţin unul are ferestre ale încăperilor în care sunt cazaţi bolnavi sau se desfăşoară activităţi medicale ce necesită iluminare directă, vor fi cel puţin 50 % din înălţimea până la cornişă a frontului care umbreşte ferestrele spaţiilor menţionate.

IV.5.4.2. Nu se vor aşeza faţă în faţă, chiar dacă distanţele între fronturi sunt respectate, ferestre ale spaţiilor sau funcţiunilor care prezintă incompatibilităţi (saloane de bolnavi cu cabinete de explorări şi investigaţii, cu săli de operaţie, săli de naşteri, saloane de terapie intensivă, săli de autopsie şi zone de eliberare cadavre).

IV.5.4.3. Se va evita ca imediat sub ferestrele saloanelor de bolnavi sau a spaţiilor cu funcţiuni medicale sensibile să se amplaseze terase, acoperişuri ori alte suprafeţe care pot acumula praf sau degaja radiaţii termice datorită insolării

IV.5.5. Distanţe faţă de limita incintei

IV.5.5.1. Între fronturile cu ferestre ale spaţiilor de cazare şi ale funcţiunilor medicale sensibile din punctul de vedere al condiţiilor igienico-sanitare şi străzile limitrofe cu trafic intens sau vecinătăţi cu surse de zgomot, trepidaţii, mirosuri dezagreabile, praf etc. se vor păstra distanţe convenabile (20 - 25 m) şi se vor prevedea ecrane de protecţie (plantaţii dese cu arbori şi arbuşti, ziduri sau garduri pline la limita incintei).

IV.5.5.2. Distanţa între fronturile de mai sus şi marginile laterale ale incintei, dacă vecinătăţile sunt favorabile, nu va fi mai mică de 10 m, spre a asigura gradul de intimitate necesar persoanelor în suferinţă şi specificul activităţilor medicale. Această distanţă se poate reduce până la 3 m pentru faţadele cu ferestre ale clădirilor anexă tehnico-gospodăreşti sau administrative.

IV.5.6. Regim de înălţime

IV.5.6.1. Clădirile spitaliceşti curente nu au condiţionări proprii care să impună un anumit regim de înălţime; excepţie fac unele funcţiuni tehnico-medicale speciale (bunkere de iradiere cu energii înalte, vivarium) sau unele staţii şi centrale tehnice (staţia de oxigen, centrala termică) ce trebuie amplasate în clădiri izolate pe considerente tehnologice; într-o incintă spitalicească se vor întâlni volume construite cu înălţimi diferite rezultate din conceptul general de soluţionare spaţio-funcţională, din particularităţile specifice tipului de spital şi datelor de temă, din adoptarea unor decizii privind segregările de funcţiuni, zonificările, măsurile de protecţie etc.

IV.5.6.2. Se recomandă evitarea dezvoltării pe înălţime a clădirilor spitaliceşti (chiar şi în cazul spitalelor de capacitate mare) datorită disfuncţionalităţilor induse de dependenţa excesivă faţă de mijloacele de transport pe verticală.

IV.5.7. Circulaţiile interioare în incintă

IV.5.7.1. Sistemul de circulaţii interioare ale incintei spitaliceşti se compune din:

- alei exclusiv carosabile,

- alei exclusiv pietonale şi trotuare,

- alei mixte carosabile şi pietonale.

IV.5.7.2. Dimensionarea aleilor carosabile se face în funcţie de trafic (fluxuri), de nevoile de staţionare, de gabaritele mijloacelor de transport utilizate.

Lăţimea acestora nu va mai fi mai mică de:

a. 2,5 m pentru aleile carosabile utilizate ocazional, în care caz la lungimi mai mari de 25 m se vor prevedea supralărgiri pentru depăşire, iar la capete zone de întoarcere;

b. 4 m pentru aleile carosabile de trafic mic sau cele care presupun staţionări, prevăzute la capete cu zone de întoarcere;

c. 6 m şi peste 6 m pentru aleile carosabile mai intens circulate (accese principale la spitalele mici şi mijlocii, accese Ia zona de serviciu pentru spitalele mari, accese la sectorul de urgenţe când acesta este dezvoltat etc).

IV.5.7.3. Se prevăd obligatoriu trotuare pietonale, pe o parte sau pe ambele părţi, la aleile carosabile de 6 m lăţime şi peste 6 m; se recomandă prevederea unui trotuar la aleile de 4 m lăţime dacă conduc la intrarea de urgenţă sau la platforma pentru serviciile tehnico - gospodăreşti; se admite circulaţia pietonilor pe aleile carosabile de 2,5 m.

IV.5.7.4. Pentru spitalele cu capacitate mai mare de 500 paturi, precum şi pentru spitalele mijlocii (mici) dacă sunt asociate cu dispensare policlinice sau alte funcţiuni complementare, se recomandă separarea completă a aleilor pietonale de cele carosabile, cu deosebire în zona accesului pentru bolnavi, separare ce se va realiza fie prin stabilirea unui traseu distinct, fie prin prevederea unui spaţiu verde între trotuar şi carosabil.

IV.5.7.5. Aleile pietonale destinate pentru plimbarea bolnavilor spitalizaţi, se vor soluţiona distinct de celelalte circulaţii, la distanţă de aleile sau platformele carosabile, precum şi de zonele în care se manipulează materiale şi echipamente, substanţe cu potenţial toxic, inflamabil sau exploziv.

IV.5.7.6. Parcajele se vor amplasa cât mai grupat şi cât mai aproape de accesul în incintă.

Se recomandă amplasarea în afara incintei spitalului a parcajelor pentru vizitatori, studenţi, cercetători, a altor categorii de persoane care nu sunt nemijlocit implicate în activităţile spitalului.

OBSERVAŢIE: La spitalele mari sau la cele amplasate pe terenuri insuficiente se preferă soluţiile care asigură parcarea în subteran a autoturismelor personalului, cu luarea măsurilor de protecţie cuvenite la evacuarea gazelor de eşapament.

IV.5.8. Amplasarea reţelelor de utilităţi în incintă

IV.5.8.1. Clădirile spitaliceşti sunt alimentate şi legate între ele printr-o serie de reţele, în majoritate subterane, ce transportă utilităţi:

- conducte de alimentare cu apă potabilă şi apă de incendiu;

- conducte de canalizare cu cămine şi staţii de tratare a afluenţilor pe traseu;

- reţele termice diversificate după temperatura şi presiunea agenţilor;

- conducte de apă răcită;

- reţele pentru gaze naturale;

- reţele pentru oxigen şi aer comprimat;

- reţele electrice de medie (înaltă) tensiune pentru alimentarea posturilor de transformare şi reţele de distribuţie pentru curenţi de joasă tensiune;

- reţele de telecomunicaţii.

IV.5.8.2. La amplasarea acestor reţele se vor avea în vedere: gruparea reţelelor asemenea şi sistematizarea traseelor pentru a afecta cât mai puţin din teren, respectarea condiţiilor specifice de alcătuire şi pozare, respectarea reglementărilor tehnice privind vecinătatea traseelor şi rezolvarea intersecţiilor.

IV.5.8.3. În cazul spitalelor mari, sau a platformelor spitaliceşti comune mai multor unităţi sanitare, se vor prevedea, pe traseele principale, galerii vizibile în care se vor monta toate reţelele care nu prezintă incompatibilităţi de amplasare în acest sistem.

IV.5.8.4. Reţelele pentru utilităţi nu se vor amplasa sub aleile carosabile pentru a nu bloca circulaţia în incintă pe perioada intervenţiilor pentru reparaţii.

[top]

ANEXE GENERALE

A.I. SCHEME FUNCŢIONALE PRIVIND PRINCIPALELE COMPARTIMENTE ŞI SECTOARE

A.II. CONDIŢII PRIVIND DERULAREA PROCESULUI DE PROIECTARE, REALIZAREA ŞI EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI

AII. CONDITII PRIVIND DERULAREA PROCESULUI DE PROIECTARE, REALIZAREA SI EXPLOATAREA CONSTRUCTIILOR SPITALICESTI

A.II.1. CONSIDERENTE GENERALE

Derularea procesului de proiectare, realizarea şi execuţia construcţiilor spitaliceşti se va face în conformitate cu indicaţiile menţionate în prezenta anexa, cu precizarea că, în acelaşi timp, se va respecta întreaga legislaţie în vigoare la data proiectării şi realizării investiţiei.

A.II.2. DERULAREA PROCESULUI DE PROIECTARE PE FAZE Şl ETAPE CONFORM CU REGLEMENTĂRILE LEGALE ÎN VIGOARE

A.II.2.1. Operaţiuni şi studii preliminare iniţierii investiţiilor

A.II.2.1.1 Fundamentarea necesităţii realizării de spitale noi, de extindere şi completare a serviciilor medicale în raport cu dezvoltarea localităţilor, se va face de către organele administraţiei locale, împreună cu Direcţiile Sanitare Judeţene, pe bază de studii şi analize multicriteriale ale situaţiei existente în teritoriu, ale disfuncţionalităţilor evidenţiate şi ale cerinţelor de perspectivă pe termen mediu şi lung.

A.II.2.1.2. În planurile urbanistice generale şi zonale (PUG şi PUZ), elaborate pentru localităţile urbane şi rurale, se vor cuprinde noile obiective spitaliceşti, rezervându-se amplasamente care să asigure condiţii corespunzătoare acestui tip de unităţi sanitare (conform Regulamentului general de urbanism aprobat prin HG 525/1996 şi cerinţelor de Ia Cap. IV din prezentul Normativ). Verificarea caracteristicilor terenurilor propuse pentru amplasarea de spitale se va face anterior cuprinderii în PUG şi PUZ, prin studii topometrice, geotehnice, de încadrare în mediul natural şi construit existent.

Pentru amplasamentele destinate spitalelor, precum şi pentru zonele de influenţă adiacente, se vor face precizări speciale în Regulamentele urbanistice locale privind vecinătăţile admise şi regimul construit al acestora, arterele de circulaţie şi mijloacele de transport în comun, dotările tehnico - edilitare obligatorii, etc.

A.II.2.1.3. Determinarea capacităţii, profilului şi structurii medicale a viitoarelor obiective spitaliceşti se va face de către organismele şi specialiştii cu responsabilităţi în managementul reţelei de asistenţă medicală prin analize şi studii prealabile privind starea de sănătate şi stnictura populaţiei din teritoriu, recurenţa şi morbiditatea unor patologii generale sau specifice zonei, tendinţa de evoluţie pe temien mediu şi lung a necesităţilor de asistenţă sanitară, oportunitatea dezvoltării în cadrul noilor unităţi a unor funcţiuni medicale asociate (dispensar, sector de învăţământ şi/sau cercetare de specialitate).

Datele din aceste studii vor fi analizate de investitor pentru întocmirea temei cadru a viitoarei investiţii.

AII.2.2. Iniţierea investiţiei

A.II.2.2.1. Iniţierea investiţiilor ce se vor finanţa din fonduri publice, definite ca la II.1.3. alin. 2, se face pe baza „Studiului de prefezabilitate”, care determina, pe baza datelor din tema cadru şi a condiţiilor specifice unor amplasamente date, parametrii noii unităţi spitaliceşti:

- tema de proiectare propriu-zisă cuprinzând caracteristicile spaţio-funcţionale şi tehnico-medicale;

- volumul cheltuielilor estimate a fi necesare pentru realizarea obiectivului (costuri pentru proiectare, execuţie, dotare medicală, lucrări conexe de interes public etc).

„Studiul de prefezabilitate" se întocmeşte, în conformitate cu Normele metodologice privind conţinutul - cadru precizate de Ordinul comun MF - MLPAT nr. 1743/69/N/1996, prin grija ordonatorului de credite (investitor), de către persoana juridică achizitoare, prin forţe proprii sau cu sprijinul unor consultanţi specializaţi în proiectarea construcţiilor spitaliceşti.

„Studiul de prefezabilitate" se aprobă de către ordonatorul de credite.

A.II.2.2.2. Pentru investiţii realizate integral din fonduri private nu este impusă elaborarea unui Studiu de prefezabilitate. Investitorul va obţine însă avizul Ministerului Sănătăţii sau al organismelor competente din subordinea acestuia referitor Ia principalele date de temă ale spitalului pe care intenţionează să-l realizeze (capacitate, profil medical, structura şi organizarea serviciilor medicale).

A.II.2.2.3. Concomitent investitorul întreprinde demersurile şi operaţiunile necesare stabilirii terenurilor de amplasare şi clarificării statutului juridic al deţinerii şi utilizării acestuia (concesionare, transfer, cumpărare, eventual expropriere) dacă acestea nu sunt proprietatea investitorului.

A.II.2.2.4. Pentru alte terenuri decât cele prevăzute cu destinaţia spitale prin PUG şi PUZ se vor întocmi, la iniţiativa investitorului sau a administraţiei locale, planuri urbanistice de detaliu (PUD) prin care se vor evidenţia:

- capabilitatea terenului şi a zonelor învecinate de a satisface condiţiile necesare pentru amplasarea unui spital;

- modul de integrare al noii construcţii spitaliceşti în cadrul urbanistic existent sau preconizat, impactul acestuia asupra zonei etc.

A.II.2.2.5. Pentru terenurile de amplasare prezervate prin PUG sau PUZ, cât şi pentru cele studiate prin PUD, se va obţine „Certificatul de urbanism", document emis de autoritatea administraţiei publice locale. Prin „Certificatul de urbanism" se specifică, pe lângă regimul juridic şi economic al terenului, condiţiile tehnice de

utilizare a acestuia, precum şi avizele tehnice ce trebuie obţinute de la organismele locale responsabile cu gospodărirea resurselor din teritoriu, a infrastructurilor şi reţelelor edilitare, cu protecţia mediului etc.

A.II.2.2.6. În cazul în care este posibilă alegerea între mai multe amplasamente în cadrul localităţii, aceasta se va face pe baza unor studii de amplasament cu analize comparative privind avantajele şi dezavantajele fiecărui teren în raport de adecvarea la cerinţele temei program propuse. în această situaţie se vor obţine certificate de urbanism pentru toate terenurile supuse analizei.

A.II.2.3. Proiectarea construcţiilor spitaliceşti

A.II.2.3.1. Cadrul pentru alegerea corectă a proiectantului cu competenţa tehnică şi experienţa necesară proiectării complexe a unităţilor spitaliceşti este. pentru investiţiile publice, licitaţia de adjudecare a proiectării, organizată conform reglementărilor legale în vigoare, stipulate în HG 727/1993. Pentru obiective spitaliceşti de mare amploare şi importanţă naţională, investitorii sau administraţia publică pot iniţia, în prealabil, organizarea unui concurs de arhitectură.

A.II.2.3.2. Pe baza temei de proiectare aprobată odată cu Studiul de prefezabilitate, a stipulaţiilor şi recomandărilor din Certificatul de urbanism şi din avizele tehnice, proiectantul desemnat întocmeşte „Studiul de fezabilitate", în cadrul căruia elaborează Tema de tehnologie medicală, definitivează concepţia spaţio - funcţională şi plastic - arhitecturală a viitorului spital şi planul general de organizare a incintei, stabileşte soluţiile tehnice pentru lucrările de construcţii şi instalaţii în funcţie de principalele echipamente şi dotări medicale prevăzute, estimează costurile de investiţie pe obiecte şi categorii de lucrări şi întocmeşte devizul general al obiectivului.

A.II.2.3.3. Pentru investiţiile publice „Studiul de fezabilitate" se aprobă, potrivit prevederilor din Legea 72/1996 a finanţelor publice, de către guvern sau ordonatorii principali de credite, în funcţie de mărimea investiţiei şi competenţelor valorice de aprobare, fără un Studiu de fezabilitate aprobat conform prevederilor legale nu este permisă finanţarea următoarelor faze de proiectare.

A.II.2.3.4. „Proiectul tehnic" este următoarea fază de proiectare ce se elaborează de acelaşi proiectant care a întocmit Studiul de fezabilitate.

Pentru investiţiile realizate parţial sau integral din fonduri publice, reglementările legale prevăd cuprinderea în cadrul Proiectului tehnic a documentaţiilor necesare pentru licitaţia de adjudecare a execuţiei lucrărilor, respectiv „caiete de sarcini" şi „liste cu cantităţi de lucrări" (conform precizărilor din Ord. comun MF - MLPAT nr. 1743/69/N/1996).

În cazul investiţiilor de la alineatul precedent, Proiectul tehnic se aprobă de către ordonatoail de credite, pentru încadrarea în indicatorii tehnico-economici aprobaţi la Studiul de fezabilitate. Depăşirea acestor indicatori conduce la remiterea proiectului spre aprobare la forurile abilitate prin Legea 72/1996.

A.II.2.3.5. Proiectul tehnic se supune verificării în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor de calitate a construcţiilor, conform prevederilor Legii 10/1995, în integralitatea lui (inclusiv documentaţia tehnică ce se înaintează autorităţii administraţiei locale pentru autorizarea construcţiei). Verificarea Proiectelor tehnice se face numai de către verificatori atestaţi, conform Hotărârii Guvernului nr. 925/1995, în baza regulamentului de procedură aprobat.

A.II.2.3.6. O parte a proiectului tehnic verificat, „proiectul pentru autorizaţia de construire", însoţit de avizele tehnice (solicitate prin Certificatul de urbanism şi de dovada titlului de proprietate sau concesionare a terenului, constituie documentaţia în baza căreia autoritatea administraţiei publice emite Autorizaţia de construire, fără de care nu se poate începe execuţia obiectivului.

A.II.2.3.7. „Detaliile de execuţie", ultima fază de proiectare, se întocmesc de la caz la caz de către proiectant sau de către antreprenorul lucrării, cu respectarea prevederilor din Proiectul tehnic şi Caietele de sarcini.

Elaborarea detaliilor de execuţie se poate face înainte de înce-perea lucrărilor în şantier sau pe parcursul execuţiei acestora. Punerea lor în aplicare se va face după verificarea de către un verificator atestat.

A.II.3. REALIZAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII

A.II.3.1. Execuţia investiţiilor publice se adjudecă pe bază de licitaţie publică, în condiţiile stabilite de Ord. guv. nr. 12/1993 şi 15/1993, potrivit Regulamentului aprobat prin Hot.Guv.nr. 592/1993.

Proiectul tehnic, verificat şi aprobat, împreună cu anexele sale (Caiete de sarcini şi Liste cu cantităţi de lucrări) sunt parte componentă a documentaţiei de licitaţie şi servesc la întocmirea ofertelor de către contractanţi, iar după adjudecarea executantului, la întocmirea contractelor de execuţie ale obiectivului de investiţie.

A.II.3.2. Execuţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii se va face în termenul impus prin Autorizaţia de construire, cu respectarea condiţiilor puse de emitentul Autorizaţiei privind organizarea şantierului.

A.II.3.3. Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor şi instalaţiilor pe faze şi categorii de lucrări este obligatorie. Ea se efectuează de către:

- investitor, prin agenţi de consultanţă şi diriginţi de specialitate atestaţi conform HG 925/1995;

- proiectant, prin specialiştii săi, obligaţi să participe la verificarea în şantier a modului cum se execută lucrările cuprinse în proiecte;

- executant, prin personalul propriu şi responsabilii tehnici cu execuţia atestaţi conform HG 925/1995;

- organele Inspecţiei de stat în construcţii.

A.II.3.4. Echiparea cu aparatură tehnico-medicală şi utilajele funcţionale necesare este o componentă de bază a funcţionalităţii unităţilor spitaliceşti în raport cu cerinţele de calitate pe care trebuie să le asigure construcţia. Condiţiile de montaj, racordurile şi alimentarea cu instalaţii a aparaturii şi utilajelor se stabilesc, după caz, prin proiectul de tehnologie şi/sau detalii de montaj, elaborate de proiectant, împreună cu furnizorul adjudecat prin licitaţie şi se execută, în funcţie de stipulaţiile din contractele de livrare, sau de către furnizor, sau de către executantul general al lucrării. Aceste lucrări trebuie să concorde cu prevederile generale ale proiectului şi să nu diminueze calitatea cerută pentru construcţie.

A.II.3.5. „Recepţia construcţiilor" constituie procedura de certificare a realizării lucrărilor şi cu celelalte documente cuprinse în cartea tehnică a construcţiei întocmită de investitor. Recepţia construcţiilor se efectuează de către investitor (proprietar), în prezenţa proiectantului şi executantului, în doua faze: la terminarea lucrărilor de execuţie şi la expirarea perioadei de garanţie.

După punerea în funcţiune a construcţiilor se derulează perioada de garantie legală, interval în care se evidenţiază şi remediază defectele calitative ale lucrărilor de construcţii şi instalaţii, constatate pe parcursul exploatării.

A.II.4. EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SPITALICEŞTI

A.ll.4.1. Urmărirea în exploatare a construcţiilor se efectuează pe toată durata lor de existenţă. Proiectantul stabileşte prin documentaţia tehnică elaborată (caiete de sarcini, instrucţiuni tehnice de exploatare, proiecte de urmărire în timp a comportării construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor) modul adecvat de explotare a clădirilor spitaliceşti, pentru menţinerea cerinţelor de calitate a acestora.

A.II.4.2. Proprietarul, utilizatorul (beneficiarul de folosinţă) şi/sau administratorii spitalului au obligaţia de a efectua la timp lucrările de întreţinere şi reparaţiile necesare, pentru a nu se produce degradări ale construcţiilor şi instalaţiilor care să afecteze paramentrii de funcţionalitate stabiliţi prin proiect.

A.II.4.3. Intervenţiile la construcţii şi instalaţii, pe durata de existenţă a clădirilor spitaliceşti, pentru reamenajări cu aparatură medicală, extinderi, se vor face pe baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al obiectivului sau a unui proiect fundamentat pe concluziile unei expertize tehnice, întocmită de un expert tehnic atestat (conform HG 925/1995).

A.II.4.4. Cartea tehnică a construcţiei va fi păstrată pe toată durata de existentă a acesteia, proprietarul (beneficiarul de folosinţă) având obligaţia de a o completa cu toate documentele şi documentaţiile tehnice referitoare la diferitele constatări de defecţiuni, expertizări, lucrări de reparaţii si intervenţii, modernizări etc, executate pe parcurs.

La înstrăinarea construcţiei, proprietarul (beneficiarul de folosinţă) va preda cartea tehnică noului proprietar (beneficiar).

A.II.4.5. Orice reamenajări, modernizări, refuncţionalizări şi extinderi ale clădirilor spitaliceşti existente, efectuate din fonduri publice, vor urma aceleaşi demersuri legale de iniţiere, avizare - aprobare, proiectare, execuţie ca şi pentru o construcţie nouă.

A.II.4.6. Pentru orice intervenţii la clădirile spitaliceşti existente, cu excepţiile menţionate în Legea 50/1991, se va solicita şi obţine autorizaţia de construire, urmând aceeaşi procedură ca pentru o construcţie nouă.

A.II.4.7. La dezafectarea, demontarea sau demolarea construcţiilor spitaliceşti se vor respecta prevederile Legii 10/1995 privind „postulilizarea construcţiilor".

Demolarea construcţiilor se autorizează de administraţia publică locală conform prevederilor Legii 50/1991 (Autorizaţia de desfiinţare).

ANEXA A.II.2.a

LISTA AVIZELOR ŞI ACORDURILOR CE TREBUIE OBŢINUTE DE INVESTITOR (BENEFICIAR DE FOLOSINŢĂ) PE PARCURSUL ELABORĂRII PROIECTULUI

A. - În faza de studiu a planului urbanistic de detaliu (PUD):

- avize de principiu din partea administratorilor reţelelor publice, privind asigurarea cu utilităţile necesare noului obiectiv (alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu energie termică, electrică, telefonie, gaze naturale etc.) precum şi modul de racordare (branşare) la reţelele existente în zonă;

- avize de principiu din partea administratorilor domeniului publice, drumurilor publice, reţelelor de transport public etc. - după caz ;

- avizul comisiilor de specialitate şi responsabililor legali pentru amplasamente situate în zone protejate (istorice, arhitectural - urbanistice ete.) - după caz ;

- alte avize solicitate de autoritatea care aprobă PUD.B. - În faza de Studiu de prefezabilitate şi Studiu de fezabilitate (pentru investiţiile publice) sau faza de studii preliminare (pentru investiţiile private):

- Certificat de Urbanism;

- avizul Direcţiei Sanitare locale sau al Ministerului Sănătăţii;- avizele tehnice privind asigurarea utilităţilor (daca terenul era prevăzut ca destinaţie prin PUZ şi nu s-a mai

elaborat PUD);- avizul Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă (IPSMP);- avizul autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului;- avizul autorităţii locale privind protecţia la incendiu;- alte avize solicitate prin Certificatul de urbanism sau de către organele de avizare aprobare ale investiţiilor

publice.

C. - În faza de Proiect tehnic:

- avizul comisiei teritoriale privind protecţia la radiaţii;- avizul autorităţii locale pentru apărarea civila privind amenajarea de adăposturi subterane (conf. HG

531/1992).[top]

V.1. REZISTENTA SI STABILITATE

V.1.1. Considerente generale

V.1.1.1. Construcţiile destinate spitalelor trebuie să asigure satisfacerea exigenţelor utilizatorilor pe întreaga durată de serviciu în condiţiile unei exploatări normale. De asemenea, spitalele fiind construcţii de importanţă vitală pentru societate, ele trebuie să se menţină în stare de funcţionare integrală în timpul cutremurelor sau ale altor calamităţi naturale. Pentru realizarea acestor deziderate este necesar ca încărcările susceptibile de a acţiona asupra clădirii în timpul execuţiei şi pe întreaga durată de exploatare să nu se producă nici unul din următoarele evenimente:

a. prăbuşirea totală sau parţială a clădirii;

b. deformări de mărime inadmisibilă ale elementelor structurale care să provoace avarierea elementelor nestructurale ale clădirii, a instalaţiilor sau a aparaturii medicale;

c. avarii ale construcţiei rezultând din accidente tehnice.

V.1.1.2. Asigurarea unei comportări adecvate a clădirilor spitaliceşti în raport cu cerinţa de rezistenţă şi stabilitate se va urmări în toate etapele de realizare a investiţiei (iniţiere, proiectare, execuţie), precum şi pe parcursul exploatării acestora (analiza comportării timp).

V.1.1.3. Spitalele vor fi proiectate şi realizate astfel încât să fie satisfăcută cerinţa de rezistenţă şi stabilitate atât pentru terenul de amplasament şi pentru ansamblul clădirii, cât şi pentru fiecare din părţile componente ale acesteia:

- infrastructura de rezistenţă (fundaţii directe, fundaţii indirecte, ziduri de sprijin, pereţii şi planşeele subsolurilor, etc);

- suprastructura de rezistenţă (elemente şi subansambluri structurale verticale şi orizontale);

- elemente nestructurale (de închidere, compartimentare, învelitori pe şarpantă, tavane suspendate etc);

- instalaţii aferente clădirii şi elemente de susţinere ale acestora;

- elemente de pozare fundaţii, susţinere şi fixare ale echipamentelor electromecanice şi ale aparaturii tehnico - medicale.

V.1.1.4. Cerinţa de „rezistenţă şi stabilitate" va fi satisfăcută, cu o probabilitate acceptabilă, pe timpul unei durate de exploatare raţională a clădirii din punct de vedere economic, respectiv tehnico - funcţional.

V.1.1.5. Satisfacerea cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" se va asigura în toate cazurile de solicitare a clădirii, în afară de situaţiile unor solicitări cu probabilitate de producere deosebit de mică şi care, din acest motiv, nu au fost avute în vedere la proiectare, precum şi de cazurile în care se produc erori umane grave în fazele de concepţie, execuţie şi utilizare ale clădirii.

V.1.1.6. Semnificaţia termenilor utilizaţi în definirea cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" este:

a. Prin „încărcări susceptibile de a acţiona asupra clădirii" se înţeleg acţiunile şi efectele unor solicitări care, pe durata de existenţă a clădirii, supun elementele de construcţie la eforturi unitare care pot provoca deformaţii, degradări în timp sau avarii ale acestora.

Acţiunile pot fi:

- cu caracter permanent: încărcări gravitaţionale, sarcini utile, vibraţii etc;

- cu caracter temporar, dar periodic: încărcări în zăpadă, presiunea vântului, seisme;

- cu caracter excepţional: inundaţii, explozii, incendii.

b. Prin „prăbuşire" se înţelege una din diferitele forme de cedare a construcţiei pentru care se definesc stările limită ultime.

c. Prin „deformaţii de mărime inadmisibilă" se înţelege deformarea sau fisurarea clădirii sau a unei părţi a acesteia sau care atrage anularea ipotezelor făcute pentru a determina stabilitatea, rezistenţa mecanică sau

aptitudinea de exploatare a clădirii sau a unor părţi ale acesteia sau acelea care antrenează o reducere importantă a durabilităţii clădirii.

d. Prin „avarii rezultând din accidente tehnice" se înţeleg distrugeri parţiale ale elementelor sau subansamblelor construcţiei, provocate de elemente accidentale: o explozie, o încărcare excepţională, sau o consecinţă a unei erori umane şi care ar fi putut fi evitate sau limitate.

V.1. 2. EXIGENŢE DE PERFORMANŢĂ CORESPUNZĂTOARE CERINŢEI DE REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE

Cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" îi corespund următoarele exigenţe de performanţă pentru clădirea în ansamblu şi pentru părţile sale componente:

V.1.2.1. Rezistenţa

Rezistenţa unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din eforturile interioare într-o secţiune sau într-un element de construcţie, aşa cum acestea rezultă din proprietăţile geometrice şi mecanice ale materialului şi terenului de fundare, inclusiv din efectul degradării în timp a acestor proprietăţi.

V.1.2.2. Stabilitate

Stabilitatea unei clădiri presupune excluderea oricăror avarii provenite din:

- deplasarea de ansamblu (de corp rigid),

- efectele de ordinul II datorate deformabilităţii structurii în ansamblu,

- flambajul sau valoarea unor elemente componente.

V.1.2.3. Ductilitate

Ductilitatea unei clădiri presupune aptitudinea de deformare postelastică a elementelor şi subansamblelor structurale, deformaţii specifice, rotiri fără reducerea capacităţii de rezistenţă în cazul acţiunilor statice şi fără pierderea capacităţii de absorbţie a energiei (în cazul acţiunilor dinamice inclusiv cele seismice).

V.1.2.4. Rigiditate

Rigiditatea unei clădiri presupune:

• limitarea deplasărilor şi deformaţiilor produse de acţiuni statice, dinamice, seismice;

• limitarea fisurării, în cazul elementelor de beton, beton armat şi beton precomprimat.

V.1.2.5. Durabilitate

Durabilitatea unei clădiri se referă la:

• satisfacerea exigenţelor de performanţă de la V.1.2.1. - V.1.2.4. pe toată durata de exploatare a clădirii;

• limitarea deteriorării premature a materialelor şi părţilor de construcţie datorită proceselor fizice, chimice şi biologice.

V.1.3. PRINCIPII ŞI METODE PENTRU VERIFICAREA SATISFACERII CERINŢEI DE „REZISTENŢĂ ŞI STABILITATE"

V.1.3.1. Verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" se face, în general, în raport cu stările limită, care se definesc în conformitate cu STAS 10100/0-75 şi se împart în două categorii:

a. stări limită ultime (care se referă la exigenţele de performanţă şi stabilitate, rezistenţă şi ductilitate);

b. stări limită ale exploatării normale (care se referă la exigenţa de performanţă de rigiditate).

V.1.3.2. Verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" pe baza conceptului de stări limită presupune stabilirea unor modele de calcul corespunzătoare care includ toţi factorii susceptibili de a interveni. Modelele de calcul vor fi suficient de precise pentru a estima comportarea clădirii în ansamblu şi a părţilor sale componente.

V.1.3.3 În raport cu stările limită ultime, structurile de rezistenţă ale clădirilor se proiectează şi se execută cu un grad de asigurare corespunzător, diferenţiat după natura cerinţelor şi cu acceptarea producerii unor eventuale avarii locale.

Aceste cerinţe sunt:

a. Structura în ansamblu precum şi părţile ei componente nu trebuie să se prăbuşească sau să sufere avarii importante în timpul execuţiei şi pe toată durata exploatării normate.

b. Accidentele în exploatare (explozii, etc) pot produce avarii locale, dar în nici un caz nu trebuie să provoace degradări în lanţ, care să conducă la consecinţe disproporţionate faţă de cauza iniţială.

c. În timpul exploatării trebuie efectuate inspecţiile periodice care să indice lucrările de întreţinere şi reparaţii pentru a se evita degradarea elementelor structurale produse de acţiuni directe defavorabile sau funcţionarea defectuoasă a instalaţiilor şi echipamentelor (protecţia împotriva coroziunii, a infiltraţiilor de lichide, etc).

În general, avariile grave pot fi evitate cu menţinerea probabilităţii la un nivel acceptabil, prin respectarea nivelelor de performanţă prevăzute pentru proiectare cap. V.1.5.5.

V.1.3.4. În cazul în care metodele de calcul prevăzute în prescripţii se dovedesc a fi insuficiente sau nu sunt aplicabile într-o anumită situaţie concretă, verificarea satisfacerii cerinţei de „rezistenţă şi stabilitate" se poate face şi prin încercări. Desfăşurarea încercărilor şi interpretarea rezultatelor se va face pe baza reglementărilor tehnice specifice.

V.1.3.5. Pentru clădirile spitaliceşti, respectarea cerinţei se asigură şi prin măsuri specifice referitoare la:

- concepţia generală şi de detaliu a clădirii, calitatea execuţiei si executarea lucrărilor de întreţinere necesare;

- proprietăţile, performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de construcţie.

V.1.3.6. Asigurarea durabilităţii implică măsuri de protecţie corespunzătoare la acţiunile agenţilor fizici, chimici şi biologici din mediul înconjurător natural şi de exploatare.

V.1.4. FACTORI CARE INTERVIN LA VERIFICAREA SATISFACERII CERINŢEI ESENŢIALE PE BAZA CONCEPTULUI DE STĂRI LIMITĂ

Factorii care intervin la verificarea satisfacerii cerinţei pe baza conceptului de stări limită sunt:

1. acţiunile agenţilor mecanici,

2. influenţele mediului natural,

3. proprietăţile materialelor.

4. proprietăţile terenului de fundare.

5. geometria structurii în ansamblu şi geometria elementelor de construcţii.

6. metodele de calcul.

V.1.4.1. Acţiunile agenţilor mecanici

Pentru calculul spitalelor se consideră acţiunile încărcărilor permanente şi de exploatare (utile).

Clasificarea şi gruparea acţiunilor, intensitatea acestora precum şi ale coeficienţilor de siguranţă asociaţi sunt normate (STAS 10101/OA/1/2/2A1).

Încărcările date de echipamente şi instalaţii speciale se vor evalua ţinând cont de cerinţele furnizorilor acestora.

V.1.4.2. Influenţa mediului natural

Încărcările din vânt, zăpadă şi temperatura exterioară precum şi coeficienţii de siguranţă asociaţi sunt normaţi (10101/20/21/23/23A).

Încărcările seismice convenţionale se vor considera conform prevederilor normativului P 100 şi ale precizărilor de la V. 1.6.2.

V.1.4.3. Proprietăţile materialelor

V.1.4.3.1. Proprietăţile de rezistenţă şi de deformaţie ale materialelor se definesc conform principiilor prevăzute în standardul de verificare a siguranţei construcţiilor (STAS 10101/0).

V.1.4.3.2. Valorile caracteristice, coeficienţii de siguranţă pentru principalele materiale de construcţii şi valorile de calcul ale rezistenţei acestora sunt prevăzute în prescripţiile referitoare la proiectarea elementelor de construcţii (beton, oţel, zidărie, lemn).

Pentru alte materiale de construcţii tradiţionale (sticlă, piatră, ipsos etc) valorile caracteristice sunt prevăzute în standardele produselor respective: STAS 10107/0, STAS 10108/0/1/2, STAS 10104, STAS 856.

Pentru materiale de construcţii care nu sunt standardizate, valorile caracteristice se vor stabili prin agrementele tehnice eliberate de laboratoarele abilitate.

V.1.4.4. Proprietăţile terenurilor de fundare

V.1.4.4.1. Proprietăţile terenului de fundare se vor stabili prin cercetare geologică - tehnică şi geotehnică în conformitate şi cu celelalte reglementări tehnice specifice.

V.1.4.4.2. Caracteristicile fizico-mecanice ale pământurilor se stabilesc conform prevederilor standardizate.

V.1.4.4.3. Valorile normate şi valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice ale terenurilor de fundare se stabilesc conform reglementărilor tehnice prevăzute pentru diferite tipuri de pământuri.

V.1.4.5. Geometria structurii în ansamblu

V.1.4.5.1. Parametrii geometrici ai structurii în ansamblul ei şi cei ai clementelor de structura se vor încadra în sistemul de toleranţe standardizat (clasele de precizie şi valorile toleranţelor) în funcţie de dimensiunile respective.

V.1.4.5.2. Elementele structurale de construcţie care trebuie să satisfacă cerinţa de „rezistentă şi stabilitate" se vor încadra în sistemele de toleranţe prevăzute prin reglementările specifice.

V.1.4.5.3. Elementele care nu sunt standardizate se vor încadra în sistemul de toleranţe prevăzut în agrementele tehnice respective.

V.1.4.6. Metodele de calcul

V.1.4.6.1. Pentru spitale se folosesc, de regulă, aceleaşi metode de calcul ca şi pentru toate celelalte construcţii civile şi industriale.

V.1.4.6.2. Pentru calculul structurilor din beton armat se va ţine seama de prevederile reglementărilor tehnice specifice acestora.

V.1.4.6.3. Pentru elementele de structură din beton armat, beton precomprimat, beton cu armătura rigidă, oţel şi zidărie precum şi pentru terenul de fundare, metodele de calcul sunt bazate pe conceptul de stare limită.

Pentru elementele de structură din lemn, metoda de calcul este bazată pe conceptul de rezistenţe admisibile. Pentru acestea se pot folosi şi metode bazate pe conceptul de stare limită, în măsura în care sunt acceptate de standardele internaţionale. Pentru elementele din aceste materiale, principiile de bază ale metodelor de calcul sunt standardizate.

V.1.5. CRITERII, PARAMETRII Şl NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

V.1.5.1. Pentru spitale verificarea satisfacerii cerinţei de rezistenţă şi stabilitate se face cu criteriile sau parametrii de performanţă folosiţi pentru toate clădirile civile şi industriale precum şi cu criteriile specifice din prezenta reglementare.

V.1.5.2. Nivelurile de performanţă asociate satisfacerii cerinţei de rezistentă şi stabilitate sunt cele corespunzătoare construcţiilor din clasa de importanţa I conform STAS 10100/0.

V.1.5.3. Protecţia antiseismică globală a spitalelor trebuie să limiteze avariile elementelor structurale şi nestructurale astfel ca să se asigure activitatea normala în timpul şi după producerea unui cutremur de intensitate corespunzătoare celui avut în vedere la proiectare.

Spitalele, din punct de vedere al protecţiei antiseismice, sunt considerate construcţii de importanţă vitală pentru societate - clasa I de importanţă conform normativ P 100 însă alcătuite şi dimensionate pentru intensitatea unui seism cu o perioada de revenire de 200 ani.

V.1.5.4. Pentru pereţii interiori neportanţi se stabilesc următoarele criterii şi niveluri de performanţă:

a. deformaţiile normale ale planului peretelui sub încărcările de exploatare nu trebuie să depăşească valoarea de 5 mm:

b. deformarea instantanee normală a planului peretelui. într-un punct situat în centrul unui element de perete, datorită rezemării unei persoane - max. 5 mm:

c. deformaţia remanentă provocată de încărcările de exploatare nu trebuie să fie mai mare de 10% din deformaţia instantanee normală pe planul pereţilor.

V.1.5.5. Acceleraţia vibraţiilor clădirii sau a uneia din părţile sale componenţe sub acţiunea încărcărilor seismice se limitează, în funcţie de frecventă, după cum urmează:

a) acceleraţia verticală (a) în m/s2 în funcţie de frecvenţa (f)

f = 1 -4 Hz a = 10-0,5

f = 4 -8 Hz a = 5 x 10-3 – 10-2

f = 8-10 Hz a = 6.25 x f x 104

b) acceleraţia verticală (a) în funcţie de frecvenţa (f), cu condiţia ca viteza unghiulară de torsiune a clădirii să fie mai mare de 0.012 rad/s.

f < 1 Hz a = 0,1

f = 1-2 Hz a = 3,6 x 10-3

f = 2-100 Hz a = 1,8 x f x 10-3

V.1.5.6. Variaţia vitezei de mişcare a ascensorului nu va depăşi valorile:

- acceleraţia 1.2 m/s2

- deceleraţia 9,81 m/s2

V.1.6. REGULI DE PROIECTARE

Prezentele instrucţiuni stabilesc prevederi de proiectare specifice construcţiilor de spitale, completate fală de cele cuprinse în prescripţiile cu caracter general valabile pentru construcţiile civile şi industriale.

La proiectarea antiseismică a spitalelor se vor aplica prevederile prescripţiei „Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social culturale, agrozootehnice şi industriale" - indicativ P 100, completate şi sau modificate, după caz, cu prevederile cuprinse în prezentul normativ. Prezentele prescripţii au caracter minimal şi nu sunt limitative.

V.1.6.1. Principii pentru proiectarea structurilor

V.1.6.1.1. În proiectarea antiseismică bazată pe aplicarea prevederilor din prezentul normativ se admite că, sub acţiunea cutremurelor avute în vedere la proiectare (definite prin acceleraţiile maxime ale terenului aşa cum rezulta din harta de macrozonare din normativul P 100) construcţia poate suferi:

a. La elementele structurii de rezistenţă: degradări locale, limitate ca amploare, în zone cu deformaţii postelastice asociate mecanismului de plastificare urmărit a se realiza prin proiectare, în care

accesul pentru reparaţii este facil, care nu pun în pericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante şi care nu pot genera întreruperi de funcţionare;

b. La elementele nestructurale pe care sunt fixale instalaţii şi echipamente scumpe şi cu rol esenţial în funcţiunea spitalului: degradări locale, limitate ca amplasare, accesibile reparaţiilor, care nu pun în pericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante şi care nu pot genera întreruperi în funcţionare;

c. La celelalte elemente nestructurale: degradări mai extinse, dar care nu pun în pericol vieţi omeneşti sau valori materiale importante şi care nu pot genera întreruperi de funcţionare.

V.1.6.1.2. Legăturile dintre structura clădirii şi elementele nestructurale sau instalaţiile şi echipamentele esenţiale pentru funcţionarea spitalului, trebuie să fie capabile să preia fără degradări eforturile generate de deformaţiile clădirii induse de acţiunea seismică.

V.1.6.1.3. Infrastructura şi fundaţiile spitalelor se vor asigura fără avarii semnificative pentru capacitatea maximă a suprastructurii.

V.1.6.1.4. Pentru orice tip de structură şi pentru zona de amplasament deformaţiile maxime relative de nivel - „rmax", provocate de acţiunea seismică, vor fi cel mult:

conform normativului P 100.

V.1.6.2. Calculul de ansamblu al structurilor la acţiunea seismică

V.1.6.2.1. Calculul antiseismic se va face în conformitate cu normativul P 100 cu precizarea că la stabilirea încărcărilor seismice pentru calculul de ansamblu al structurii spitalelor, coeficientul de importanţă se va considera α = 1,75.

V.1.6.2.2. Se recomandă ca structurile de rezistenţă ale construcţiilor de spital cu mai mult de 2 niveluri şi amplasate în zona seismelor de calcul A-B să fie calculate prin cel puţin una dintre metodele de calcul de complexitate superioară prezentate în Normativul P 100.

V.1.6.3. Alcătuirea de detaliu a structurilor de rezistenţă

V.6.3.1. Infrastructura

V.1.6.3.1.1. Infrastructura construcţiilor pentru spitale, care include fundaţiile şi subsolul, va constitui un sistem spaţial capabil să transmită la teren încărcările verticale şi orizontale de calcul, în limitele eforturilor unitare de calcul ale terenului şi ale deformaţiilor compatibile cu condiţiile de exploatare normală a clădirilor.

Infrastructura se va concepe ca o cutie rigidă alcătuită din fundaţii, pereţii subsolului, placa pardoselii subsolului şi planşeului peste subsol. Infrastructura rigidă se recomandă şi la clădirile cu subsol cu regim mic şi mediu de înălţime, în general pentru toate tipurile de clădiri cu subsol. Se prevede obligatoriu în cazul terenurilor slabe, sensibile la umezire sau contractile şi în zonele seismice A-C.

V.1.6.3.1.2. Proiectarea infrastructurilor pentru spitale se va face numai pe baza unui studiu geotehnic întocmit de o unitate de specialitate atestată. Se va evita amplasarea spitalelor în zone cu teren instabil (maluri, râpe, teren mlăştinos, nisipuri lichefiabile, teren inundabil, teren cu tasări mari).

V.1.6.3.1.3. În cazul terenurilor dificile, în faza de proiectare, se vor lua măsuri necesare, după caz, pentru:

- stabilizare, consolidare, epuismente, terasamente;

- aducerea caracteristicilor de rezistenţă şi deformabilitate ale terenului la nivelul cerinţelor (compactare, vibrare, silicatizare, etc);

- drenare, colectare şi evacuare a apelor de suprafaţă sau pluviale.

V.1.6.3.1.4. Fundaţiile vor trebui proiectate şi executate astfel încât să respecte următoarele exigenţe:

- Fundarea se va face pe straturi de teren compacte şi omogene; de regulă caracteristicile terenului Ia nivelul de fundare vor fi uniforme pe toată suprafaţa clădirii. În cazul în care amplasamentul prezintă discontinuităţi de structură a solului, construcţia va fi plasată integral pe una din părţile omogene.

- Se va asigura trasmiterea cât mai uniformă a încărcărilor la teren.

- Nu se va depăşi capacitatea portantă a terenului în nici o zonă a fundaţiei.

- Adâncimea de fundare să fie cel puţin adâncimea limită de îngheţ.

- Se va asigura protecţia armăturii şi betonului contra factorilor agresivi din sol.

V.1.6.3.1.5. Pentru infrastructură se recomandă următoarele materiale şi soluţii constructive;

- Fundaţiile vor fi prevăzute din beton simplu şi/sau beton armat sau alte materiale atunci când sunt impuse prin cerinţe deosebite.

- Pentru construcţiile etajate, dimensionarea elementelor infrastructurii la acţiunea seismică de calcul va fi făcută astfel încât starea limită de rezistenţă a acestora şi a terenului să nu poată fi atinsă înainte de atingerea stării limită de rezistenţă a structurii.

- Pentru clădirile cu structura în cadre şi cu subsol se vor prevedea fundaţii continue sub pereţii subsolului, stâlpii fiind plasaţi la intersecţia pereţilor cel puţin în 50 % din rigiditatea şi rezistenţa pereţilor de subsol).

- Pentru structurile în cadre fără subsol, toate fundaţiile stâlpilor vor fi legate printr-o reţea bidirecţională de grinzi de fundaţie. Reţeaua de grinzi de fundaţie poate fi redusă la 50 % din numărul stâlpilor în cazul construcţiilor amplasate în zonele de intensitate seismică D-F sau în cazul construcţiilor fundate pe teren foarte bun (teren stâncos, pietrişuri compacte, etc.): în aceste cazuri este obligatorie prevederea grinzilor de fundaţie (socluri armate) pe conturul clădirii şi realizarea la nivelul pardoselii parterului a unei placi din beton armat legată cu stâlpii.

- Subsolul rigid va fi alcătuit din pereţi de beton armat pe contur şi în interior, pentru rigidizare şi compartimentare. Pereţii subsolului se vor dispune obligatoriu în prelungirea diafragmelor suprastructurii.

- Infrastructura rigidă va rezema obligatoriu pe fundaţii continue sau pe radier.

- Pentru clădiri până la 3 niveluri (P+2) cu structura în cadre, amplasate în zone seismice D-F, şi care au teren de fundare foarte bun, se admit subsoluri cu pereţi numai pe contur şi în interior cu stâlpi.

- În cazul în care construcţiile sunt amplasate pe terenuri dificile de fundare se vor respecta, după caz, prevederile de alcătuire generală şi detaliere constructivă din normativele P7, P70 sau C 160 (piloţi – în cazul fundaţiilor indirecte).

- Pentru situaţiile în care sunt necesare lucrări de îmbunătăţire a terenului, acestea vor fi realizate numai pe baza unui proiect verificat conform prevederilor HGR 731/1991. Prin proiect se va justifica alegerea soluţiei de fundare (consolidare a terenului sau fundare indirectă).

V.1.6.3.2. Stâlpi

V.1.6.3.2.1. Stâlpii trebuie proiectaţi astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi speciale:

- să fie înzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistentă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate:

- să fie capabil să preia eforturi suplimentare care apar ca urmare a cedării unui element structural (altor elemente structurale) situat în vecinătate:

- să fie astfel concepuţi încât în cazul depăşirii accidentale a caracteristicilor de rezistenţă ale unuia din ei, sa transmită elementelor structurale învecinate eforturi suplimentare care apar:

- să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi a acesteia în cazul cedării accidentale a unui stâlp:

- deformaţiile lor să fie limitate pentru a nu se produce distrugerea sau avarierea semnificativa a elementelor nestructurale şi/sau a echipamentelor si instalaţiilor adiacente.

V.1.6.3.2.2. La dimensionare se vor avea în vedere şi următoarele condiţii:

- asigurarea unei rigidităţi suficiente pentru satisfacerea prevederilor care limitează deformaţiile provocate de seisme:

- limitarea la valori corespunzătoare a eforturilor axiale de compresiune, pentru asigurarea unui răspuns ductil al stâlpului solicitat de încărcări seismice:

- protecţia stâlpilor împotriva inducerii în ei de către acţiuni seismice de intensitate ridicată a unor deformaţii mari în domeniul postelastic, prin dirijarea producerii articulaţiilor plastice cu prioritate în grinzi şi în secţiunile de la baza pereţilor structurali.

V.1.6.3.3.3. Grinzi

Grinzile trebuie proiectate astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi speciale:

- sa fie înzestrate cu caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi duclibilitate.

- să fie apte să preia eforturile suplimentare generale de o eventuală cedare a altor elemente structurale (grinzi, zone de placă, etc.) situate în vecinătate.

- să fie capabile să transmită elementelor structurale învecinate eforturile suplimentare care apar în caz de depăşire accidentală a caracteristicilor de rezistenţă pentru una din ele.

- să constituie elemente structurale în care se produc cu prioritate plastificări, înainte ca acestea să ia naştere în elemente verticale pe care reazemă, în cazul apariţiei unor eforturi mari din cutremur şi să se plastifice înaintea elementelor verticale adiacente pe măsură ce eforturile se măresc.

- să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi importante din ea în cazul cedării accidentale a unei grinzi.

Deformaţiile grinzilor vor fi limitate la valori acceptabile pentru a nu se produce distrugerea sau avarierea semnificativă a elementelor nestructurale şi sau a echipamentelor şi instalaţiilor adiacente. Grinzile vor fi înzestrate cu capacităţi corespunzătoare de ductilitate.

V.1.6.3.4. Pereţi structurali

V.1.6.3.4.1. Pereţii structurali trebuie proiectaţi astfel încât sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale şi speciale:

- să fie înzestraţi cu caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate.

- să fie apţi să preia în condiţii favorabile, întreaga încărcare seismică orizontală care acţionează asupra structurii sau a unei părţi semnificative din ea, inclusiv eforturile suplimentare generate de torsiunea de ansamblu a clădirii.

- să asigure întregului ansamblu structural caracteristici de rigiditate suficiente pentru satisfacerea condiţiilor de deformabilitale impuse.

- să poată prelua eforturile suplimentare care apar ca urmare a cedării altor elemente structurale situate în vecinătatea lor.

- să nu se producă avarierea gravă sau prăbuşirea clădirii, respectiv a unei părţi importante din ea, în cazul cedării accidentale a unui perete structural.

V.1.6.3.4.2. La dimensionarea pereţilor structurali se va ţine seama de următoarele condiţii:

- numărul pereţilor, forma şi dimensiunile secţiunilor transversale ale acestora, precum si poziţiile lor in plan vor asigura:

- caracteristici de rigiditate cu valori apropiate pe cele două direcţii principale ale ansamblului structural:

- limitarea imensităţii eforturilor unitare axiale, normale şi de lunecare, pentru a obţine un răspuns seismic ductil al peretelui in cauza şi. respectiv, pentru a micşora probabilitatea cedărilor casante provocate de acţiunea forţei tăietoare; realizarea unei rigidităţi corespunzătoare a ansamblului structural la torsiunea generală, prin dispunerea de pereţi structurali pe contur sau în colţuri;

- evitarea producerii fenomenului de pierdere a stabilităţii laterale; (voalare)

- producerile de deformaţii plastice sub acţiunea încărcărilor seismice de mare intensitate va fi dirijată în zone ale pereţilor prestabilite prin proiect, în acord cu mecanismele structurale de plastificare dorite (de regulă, în grinzile de cuplare a montanţilor diafragmelor cu goluri şi în secţiunile de Ia baza pereţilor la primul nivel deformabil al structurii);

- în cazul pereţilor de zidărie, va fi evitată producerea de striviri locale ale acestora din interacţiunea lor cu stâlpii şi grinzile adiacente.

V.1.6.3.5. Plăci

Plăcile trebuie proiectate astfel încât, sub acţiunea încărcărilor din grupările fundamentale specifice:

- să posede caracteristici suficiente de rezistenţă, stabilitate, rigiditate şi ductibilitate, atât faţă de încărcările orizontale; în legătură cu încărcările orizontale, şi în primul rând cu cele seismice, se face precizarea că plăcile, împreună cu grinzile şi centurile, trebuie să constituie elemente de mare rigiditate în planul lor, cu rol determinant în mobilizarea celorlalte elemente structurale (pereţi şi stâlpi) la preluarea acestor încărcări şi la redistribuirea eforturilor între elementele verticale suprasolicitate şi cele mai puţin încărcate;

- să transmită în condiţii avantajoase, încărcările verticale şi orizontale la elementele structurale pe care reazemă (grinzi, stâlpi şi pereţi structurali);

- să poată prelua eforturile suplimentare generate de cedarea unui element structural adiacent;

- să nu producă prăbuşirea clădirii sau a unei părţi importante din ea, în cazul cedării accidentale a unei zone de placă;

Dimensionarea şi modul de alcătuire al plăcilor structurale vor avea în vedere asigurarea nivelelor normate de protecţie fonică şi, după caz, protecţia termică a spaţiilor pe care le delimitează.

ANEXA V.1.(A)

DOCUMENTE CONEXE

STAS 10101/0A Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale.

STAS 10101/2 Acţiuni în construcţii, încărcări datorate procesului de exploatare.

STAS 10101/2A1 Acţiuni în construcţii, încărcări tehnologice din exploatare pentru construcţii civile, industriale şi agrozootehnice.

STAS 10101/20 Acţiuni în construcţii, încărcări date de vânt.

STAS 10101/21 Acţiuni în construcţii. Acţiuni date de zăpadă

STAS 10101/23 Acţiuni în construcţii, încărcări date de temperatura exterioară.

STAS 10101/23A Acţiuni în construcţii, încărcări date de temperaturi exterioare în construcţii civile şi industriale.

STAS 10101/0 Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor.

STAS 10107/0 Construcţii civile şi industriale, alcătuirea elementelor structurale de beton, beton armat şi beton precomprimat.

STAS 10108/0,1,2 Construcţii civile, industriale si agricole.Construcţii din otel.

STAS 10109/1 Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor.

STAS 10104 Construcţii din zidărie. Prevederi fundamentale pentru calculul elementelor structurale.

STAS 856 Construcţii de lemn. Prescripţii pentru proiectare.

STAS 1242/1 Teren de fundare. Principii generale de cercetare.

STAS 1243 Teren de fundare. Clasificarea si identificarea pământurilor.

STAS 3300/1 Teren de fundare. Principii generale de calcul.

STAS 3300/2 Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe.

STAS 8600 Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice Sistem de toleranţe.

P 100 Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social - culturale, agrozootehnice şi industriale.

P 2 Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie.

P 85 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilor cu structură din diafragme de beton.

V.2. SIGURANŢA ÎN EXPLOATARE

Cerinţa de siguranţă în exploatare implică la protecţia utilizatorilor clădirilor spitaliceşti împotriva riscului de accidentare în timpul exploatării clădirii precum şi în timpul utilizării spaţiului imediat înconjurător, respectiv:

A. Siguranţa cu privire la circulaţia pedestră.

B. Siguranţa cu privire la circulaţia cu mijloace de transport mecanizate

C. Siguranţa cu privire la riscuri provenite din instalaţii.

D. Siguranţa cu privire la lucrările de întreţinere

E. Securitate cu privire la intruziuni şi efracţii

Zonele avute în vedere:

- spaţiul public din imediata vecinătate a incintei, inclusiv accesele în incintă (pentru cerinţa A;C;E).

- incinta clădirii, inclusiv zonele de acces în clădire (pentru cerinţa A;C;E).

- spaţiul interior al clădirii (pentru cerinţa A;B;C;D;E).

OBSERVAŢIE:

La proiectarea spitalelor din punct de vedere al cerinţei de ,,siguranţa în exploatare " se va ţine cont .şi de prevederile cuprinse în ,Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare ".

V.2.(A). SIGURANŢA CU PRIVIRE LA CIRCULAŢIA PEDESTRĂ

- implică Ia protecţia utilizatorilor împotriva riscului de accidentare în timpul desfăşurării activităţii, sau deplasării pedestre atât în interiorul clădirii (pe orizontală şi verticală) cât şi în exteriorul clădirii (spaţiul public din imediata vecinătate şi incinta clădirii).

CRITERII, PARAMETRI ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

V.2.(A).1. Siguranţa cu privire la circulaţia exterioară clădirii

V.2.(A).1.1. Circulaţia în cadrul incintei

a. circulaţia carosabilă se va rezolva separat de cea pietonală.

b. în cazul incintelor spitaliceşti mari, sau a celor cu organizarea pavilionară, carosabilele de acces la intrarea principală, la parcaje şi la intrarea serviciului de urgenţă, vor fi prevăzute cu trotuare (pavate, înălţate faţa de carosabil, având bordura teşită).

c. pentru accesul de urgenţă (cazul spitalelor cu sector de urgenţă important) se va prevedea alee carosabilă distinctă (inclusiv pietonală) cât mai scurtă şi liberă de orice obstacol.

d. denivelările de pe traseele de circulaţii (carosabilă şi pietonală) mai mari de 2.5 cm, vor fi preluate prin pante de max.8%.

e. locurile periculoase din punct de vedere al circulaţiei, vor fi asigurate împotriva accidentării şi vor fi semnalizate vizibil.

f. pe traseele de circulaţie din jurul clădirilor, la ieşirea din clădire, în zonele cu potenţial de accidentare, precum şi la punctele de alimentare cu apă vor fi prevăzute instalaţii de iluminate.

V.2.(A).1.2. Condiţii de parcare

a. parcajele pentru personalul spitalului se vor rezolva fie suprateran (amplasate grupat în zona de intrare în incintă), fie subteran (în cazul în care spitalul nu permite altă rezolvare) astfel amenajate încât să nu afecteze circulaţia pietonală.

OBSERVAŢIE:

Se recomandă ca zona de parcare pentru autoturismele vizitatorilor, studenţilor, aparţinătorilor,etc., să fie organizată în afara incintei.

V.2.(A).2. Siguranţa cu privire la accese

V.2.(A).2.1. Criterii de rezolvare şi diferenţiere

V.2.(A).2.1.1. Accesele în incintă vor fi strict limitate ca număr şi cu posibilitate de control, în vederea asigurării condiţiilor speciale de igienă, intimitate şi linişte, corespunzătoare specificului spitalicesc.

OBSERVAŢIE:

1. Se recomandă închiderea perimetrală a incintei şi practicarea unui acces unic controlat.

2. În cazul incintelor spitaliceşti mari .sau a celor care găzduiesc mai multe unităţi sanitare, administrate distinct (2-3 .spitale autonome, sau spital + policlinica, sau spitale cu importante activităţi de învăţământ si/sau cercetare), se pot practica unul sau două accese suplimentare, funcţie de situaţia concretă.

3. În cazul spitalelor cu sector important de urgenţe medicale, se va asigura un acces distinct pentru autosalvări, cât mai aproape de accesul corespunzător din clădire.

Dacă se utilizează transportul cu helicopterul se va prevedea o pistă de aterizare nu departe de accesul respectiv în clădire, legată de acesta prin alee carosabilă + pietonală.

V.2.(A).2.1.2 Accesele în clădire se vor diferenţia în funcţie de următoarele criterii de:

a. igienă şi asepsie

• accese curate (internare bolnavi, sector urgenţă)

• accese neutre (personal medical, pacienţi ambulatori, vizitatori, aparţinători, studenţi, cercetători, aprovizionare farmacie, aparatură medicală)

• accese murdare (aprovizionare cu alimente, prosectură, staţii şi centrale termice, ateliere şi depozite gospodăreşti, platformă deşeuri)

b. tipul de intervenţie medicală

• acces consultaţii

• acces internări

• acces urgenţe (asigurat cu spaţiu de intrare acoperit şi închis lateral parţial - pentru descărcare ambulante)

c. categoriile de utilizatori

• accese persoane - bolnavi

- personal medical şi paramedical

- studenţi, cercetări

- vizitatori, aparţinători

• accese produse - produse farmaceutice şi de uz medical

- alimente

- echipamente şi materiale de întreţinere

- combustibili

- deşeuri

• accese speciale - cadavre

- animale pentru cercetare

- substanţe radioactive

- butelii de oxigen şi fluide medicinale

d. profilul medical

• acces secţii pentru adulţi

• acces pediatrie

• acces maternitate

• acces bolnavi contagioşi

Este obligatoriu ca accesele diferenţiate funcţie de profilul medical să fie distincte între ele.

OBSERVAŢIE:

1. Numărul de accese în clădire si modul de cuplare a acestora este dependent de mărimea şi profilul spitalului, de structura medicală şi organizarea pe sectoare a acestuia, de compatibilitatea dintre fluxuri, de soluţia arhitectural-funcţională adoptată (monobloc, pavilionar, ansamblu de clădiri articulate, dezvoltare pe mai multe sau mai puţine niveluri etc.) precum si particularităţile amplasamentului.

2. Este necesar a se analiza şi a se stabili echilibrul just între necesitatea diferenţierii funcţionale a acceselor si necesitatea evitării intrărilor necontrolate în spital.

V.2.(A).2.2. Condiţii de conformare

a. accesul unic în incintă va avea porţi distincte pentru pietoni şi autovehicule.

b. dimensionarea acceselor în clădiri se va face ţinându-se cont atât de necesităţile procesului medical cât şi de cele privind evacuarea în caz de incendiu, alegându-se ca soluţie cea mai severă.

c. accesele în clădire pentru bolnavii ce nu se pot deplasa singuri se vor rezolva cu uşi în două canate, fără praguri având lăţimea liberă:

l = min. 1,10 m (targa, cărucior)

l = min. 1,40 m (brancardă cu aparatură ataşată)

d. podestele de intrare în clădiri vor avea dimensiunea:

- min. 1,50 x 1,50 m (pentru relaţii complete cărucior handicapat)

e. accesul pe podestul de intrare se va asigura inclusiv prin intermediul unei rampe cu:

l = min. 1,20 m liber

- panta - max. 8 %

f. accesul la urgenţă, carosabilul pentru autosalvări va fi rezolvat încât să fie adus la cota pardoselii interioare (denivelările vor fi preluate prin pante de max. 8 %).

g. accesele în holuri şi săli de aşteptare vor fi prevăzute cu Windfanguri.

h. accesele pentru servicii tehnice şi aprovizionare se vor dimensiona de la caz la caz, funcţie de cerinţele tehnologice.

V.2.(A).3. Siguranţa în timpul deplasării si activităţilor curente la interiorul clădirilor

V.2.(A).3.1. Măsuri de siguranţă generală

Pentru siguranţa pacienţilor spitalului, persoane cu capacităţile fizice diminuate de boală se vor asigura, prin conceptul de organizare funcţională generală, următoarele cerinţe:

a. se va evita interferarea principalelor trasee de circulaţie (inclusiv a holurilor de aşteptare) utilizate de bolnavii spitalizaţi cu acele fluxuri de persoane şi materiale care prin specificul lor funcţional pot crea situaţii de risc, cum ar fi:

- fluxurile de mare viteză proprii serviciului de urgenţă sau legăturii acestuia cu blocul operator central (în cazurile când serviciul de urgenţă nu are săli de operaţie proprii)

- fluxurile relativ aglomerate proprii sectorului de învăţământ (amfiteatre, săli de cursuri) sau sectorului de consultaţii pentru pacienţi (ambulatori)

- fluxurile de aprovizionare, cele cu manipulări importante de materiale sau cu densitate mare de mijloace de transport pe roţi (cărucioare, tărgi)

OBSERVAŢIE:

Cerinţele de mut sus devin cu atât mai stricte cu cât categoria de pacienţi este mai sensibilă privind expunerea la factori de risc (din categoria celor de mai sus), cum ar fi: copii bolnavi, adulţi grav bolnavi din sediile de terapie intensivă, gravide, arşi sau mari traumatizaţi în accidente. Pentru aceştia se va asigura, pe cât posibil, comasarea funcţiunilor de diagnostic - tratament adresate lor, în imediata apropiere a secţiei de paturi, pentru a nu mai fi necesară deplasarea pe circulaţiile comune ale spitalului.

b. se interzice ca circulaţiile comune, pe care se deplasează în mod curent pacienţii, să traverseze servicii sau compartimente în care activităţile specifice presupun degajări de noxe, manipulări de substanţe nocive, risc de infectare sau iradiere. Astfel de servicii sunt laboratoarele clinice, prosectura şi laboratorul de anatomie patologică, unităţile nucleare cu surse închise sau deschise, secţiile de bolnavi infecţioşi, compartimentele în care este necesară menţinerea unor condiţii stricte de igienă, asepsie, sterilitate, cum ar fi: blocul operator, blocul de naşteri, farmacie, secţiile de terapie intensivă, arşi, nou-născuţi, pediatrie.

c. sistemul general de circulaţii orizontale (coridoare, holuri) trebuie să fie cât mai compact pentru scurtarea distanţelor de parcurs ale bolnavilor şi personalului de îngrijire, trebuie să faciliteze o orientare uşoară la interiorul clădirii şi trebuie să asigure condiţii de deplasare favorabile şi sigure atât pentru persoane pe picioare cât şi pentru cele ce se deplasează cu diferite mijloace de transport pe roţi -cărucioare, tărgi, paturi

- traseele trebuie să fie drepte, fără accidente volumetrice pe parcurs (îngustări, decroşuri, cotituri bruşte si intersecţii fără vizibilitate, praguri sau denivelări)

- traseele de circulaţie vor fi marcate cu semnale grafice vizibile indicând direcţiile de parcurs spre diferitele compartimente şi localizarea acestora.

d. sistemul de organizare a circulaţiilor la interiorul clădirilor spitaliceşti va asigura accesul operativ al forţelor de intervenţie în caz de incendiu, precum şi evacuarea utilizatorilor în condiţii de siguranţă.

V.2.(A).3.2. Dimensionarea căilor de circulaţie

Căile de circulaţie în încăperile în care se desfăşoară diverse activităţi se dimensionează în funcţie de necesităţile funcţionale, de prescripţii tehnologice privind aparatura şi echipamentele, de tipul şi gabaritele mijloacelor de transport, de modul de mobilare, de numărul şi categoriile de utilizatori.

V.2.(A).3.2.1. Lăţimea liberă a spatiilor de circulaţie în salonul de bolnavi va asigura: accesul cu targa până la patul bolnavului (paralel cu acesta) deplasarea cu scaunul pe rotile (pentru minim unul din paturi), manevrarea şi scoaterea din salon a patului (cu roţi şi fără roţi).

a. paturile se vor dispune perpedincular pe peretele la care se adosează şi vor fi libere pe ambele laturi pentru a permite manevrarea bolnavului de către personalul de îngrijire.

b. distanţa liberă între două paturi paralele va fi:

• min. 0,70 m - în saloane obişnuite pentru adulţi (acces cu targa).

• min. 0,90 m - în saloane pentru bolnavii ce se deplasează cu scaunul rulant.

• min. 1,20 m - în saloane de terapie intensivă (acces la aparatura medicală).

c. distanţa liberă între capul patului şi perete (aşezarea paturilor pe un front) va fi:

• min. 1,20 m - paturi obişnuite

• min. 1,35 m - paturi rulante

distanţa liberă între capetele paturilor (aşezarea paturilor pe două fronturi) va fi:

• min. 1,40 m - paturi obişnuite

• min. 1,50 m - paturi rulante

V.2.(A).3.2.2. Lăţimea liberă a spaţiilor de circulaţie în toate încăperile în care au acces pacienţii va fi asigurată corespunzător situaţiei concrete, astfel:

a. pentru pacienţi în scaun rulant

• min. 0,90 m - deplasare în linie dreaptă

• min. 1,00 m - întoarcere în unghi drept

• min. 1,50 m - spaţiu pentru manevră

b. pentru pacienţi pe târnă

• min. 0,70 m - deplasare în linie dreaptă

• min. 1,80 m - întoarcere în unghi drept

• min. 2,20 m - spaţiu pentru manevră

V.2.(A).3.2.3. Lăţimea coridoarelor se va stabili în funcţie de destinaţia acestora, respectiv funcţie de categoria utilizatorilor, fluxurile de persoane şi materiale, mijloace de transport, modul de soluţionare a zonelor de staţionare şi aşteptare, determinant fiind criteriul cel mai sever.

a. lăţimea liberă a coridoarelor principale în unităţile de îngrijire diagnostic şi tratament va fi:

• min. 2,20 m - transport targa

• min. 2,40 m - transport pat cu rotile

b. lăţimea liberă a coridoarelor cu zone de aşteptare de-a lungul pereţilor va fi:

• min. 2,40 m - aşteptare pe o latură

• min. 3,50 m - aşteptare pe două laturi

- lăţimea liberă a coridoarelor ce constituie şi căi de evacuare va fi stabilită şi funcţie de prevederile normativului de protecţie contra incendiilor.

OBSERVAŢIE:

1. Se recomandă ca zonele de aşteptare pentru pacienţi să fie soluţionate în buzunare laterale traseului de circulaţie propriu-zisă, pe cât posibil luminate natural, asigurându-se astfel şi iluminarea coridorului.

2. Zonele de aşteptare pentru bolnavii grav se vor amplasa în spatii închise faţă de coridor şi faţă de celelalte zone de aşteptare.

V.2.(A).3.2.4. Înălţimea liberă a încăperilor va fi stabilită funcţie de cubajul de aer necesar, condiţionările tehnologice (gabarite, aparatură, trasee, instalaţii) precum şi asigurarea iluminatului natural în profunzimea încăperilor, dar:

- min. 2,40 m - pe căile de circulaţie principale;

- min. 2,80 m - în saloanele de bolnavi şi toate celelalte spaţii în care se desfăşoară activităţi medicale.

V.2.(A).3.2.5. Gabaritele uşilor se stabilesc în funcţie de destinaţia încăperii respectiv funcţie de categoriile de utilizatori, gabaritele aparaturii, utilajelor şi mobilierului, tipul mijloacelor de transport, precum şi funcţie de poziţia uşii în sistemul căilor de evacuare.

a. înălţimea liberă a uşilor curente va fi:

• min. 2,04 m

b. lăţimea liberă a uşilor va fi:

• min. 1,05 m - la saloane bolnavi;

• min. 1,40 m - la săli operaţii şi trasee pe care se deplasează bolnavi pe targa;

• min. 0,90 m - la spaţiile de diagnostic - tratament;

• min. 0,70 m - la grupuri sanitare pentru pacienţi valizi;

• min. 0,80 m - la grupuri sanitare pentru persoane handicapate.

c. pe căile de evacuare, dimensiunile uşilor se vor stabili conform normativului de protecţie contra incendiilor.

V.2.(A).3.3. Modul de soluţionare a elementelor de construcţie şi dotare fixă pe căile de circulaţie

V.2.(A).3.3.1. Condiţii de rezolvare a uşilor

a. pe traseele de circulaţie ale pacienţilor uşile vor fi vizibile, având înscrisuri privind destinaţia încăperilor, vor avea sisteme de acţionare simple, fără risc de blocare şi nu vor avea praguri;

b. prin modul de amplasare sau sensul de deschidere, uşile nu vor limita sau împiedica circulaţia, nu vor lovi persoanele care circulă sau îşi desfăşoară activitatea, nu se vor ciocni între ele la deschiderea consecutivă.

c. uşile batante precum şi uşile amplasate transversal pe traseele de circulaţie vor avea geam la înălţimea corespunzătoare ochilor.

OBSERVAŢIE

Nu se recomandă uşi cu geam pe toată înălţimea pe traseele de circulaţie a pacienţilor pe targă sau în scaun rulant. În cazul în care se utilizează astfel de uşi, partea inferioară a acestora se va proteja cu bare sau grile.

d. uşile amplasate pe căile de evacuare şi adiacent acestora sau cele care închid spaţii cu pericol de incendiu sau explozie vor respecta prevederile din normativul de protecţie contra incendiului.

e. uşile care închid încăperi în care se utilizează surse de radiaţii se vor ecrana corespunzător şi vor purta marcaje sau semnalizări de atenţionare (conform cu prevederile „Normativului republican de lucru cu radiaţii nucleare").

f. uşile care închid spaţii în care se lucrează cu substanţe ce degajă noxe, vor avea prevăzute sisteme de etanşare şi vor purta marcaje de atenţionare sau de interzicere a accesului, după caz;

g. uşile culisante sau componentele culisante ale ghişeelor de relaţii cu publicul (pacienţii) vor fi asigurate împotriva ieşirii din ghidaje.

V.2.(A).3.3.2. Condiţii de rezolvare a pardoselilor

a. să aibă suprafaţa plană, netedă dar antiderapantă;

b. să fie la acelaşi nivel pe tot etajul; eventualele denivelări survenite din cerinţe tehnologice proprii unor servicii se vor prelua prin pante de maxim 8%;

c. să fie realizate din materiale rezistente la uzură, care nu produc: praf şi scame prin erodare, care nu se deformează sub acţiunea greutăţilor sau şocurilor mecanice şi ale căror îmbinări sau rosturi de montaj nu crează pericol de agăţare sau împiedicare;

d. să fie lavabile (hidrofuge) uşor de întreţinut, să permită realizarea de reparaţii în mod rapid, simplu, comod;

e. să fie aseptice şi să nu reţină praful în încăperile în care se cer condiţii de igienă şi asepsie mai severe.

f. să nu producă scântei la lovire şi să nu aibă potenţial de încărcare electrostatică în încăperi în care se pot produce amestecuri explozibile în aer;

g. să fie rezistente la acţiuni chimice ale substanţelor utilizate în spital (dezinfectanţi, reactivi, medicamente, chimicale de laborator);

h. să fie incombustibile în încăperile în care se lucrează cu flacără liberă, materiale incandescente sau cu temperatură ridicată;

i. să fie prevăzute cu pante de scurgere şi sifoane în încăperile unde tipul de activitate presupune acumulări de apă pe pardoseală;

j. să aibă coeficient de conductibilitate termică şi electrică scăzut.

V.2.(A).3.3.3. Condiţii de rezolvare a pereţilor

a. pereţii laterali căilor de circulaţie vor fi plani, netezi (fără asperităţi şi profile ornamentale); nu se vor prezenta bavuri, muchii tăioase sau alte surse de rănire;

b. se vor evita soluţiile constructive care induc deplanări (grinzi secundare, stâlpi şi sâmburi ieşiţi din planul pereţilor);

c. se vor evita ghene de instalaţii ieşite din planul pereţilor;

d. suprafeţele vitrate vor fi rezolvate prin pană la înălţimea de cca. 1.00 m (din materiale rezistente la lovire).

V.2.(A).4. Siguranţa cu privire la schimbare de nivel (galerii, balcoane, şarpante, ferestre, uşi - ferestre)

V.2.(A).4.1. Condiţii de rezolvare

a. diferenţele de nivel sub 3 treple vor fi rezolvate prin plan înclinat, cu pante de max. 8%.

V.2.(A).4.2. .Măsuri de protecţie

a. la denivelări mai mari de 0,30 m se prevăd balustrade (parapete) de protecţie, alcătuite conform STAS 6131.

• înălţimea curentă h = 0,90 m;

b. ferestrele fără parapet sau cu parapet sub 0,90 m şi uşile - ferestre aflate la mai mult de 0,50 m faţă de sol, vor fi asigurate cu balustrade de protecţie conform prevederilor STAS 6131 („h" recomandat = 1,00 m);

c. ferestrele de la pediatrie şi neuropsihiatrie vor fi prevăzute cu grile sau alte sisteme de protecţie.

V.2.(A).5. Siguranţa cu privire la deplasarea pe scări si rampe

V.2.(A).5.1. Condiţii de rezolvare

a. dimensiuni trepte şi contratrepte:

• h = max. 16,5 cm;

• l = min. 28 cm, cu condiţia:

• 2h + 1 = 62 - 64 cm;

b. lăţime rampă scară şi podeşte (pe traseele bolnavilor):

• în general l = min 1,20 m (impus de necesităţi persoane handicapate cu dificultăţi de mers);

• pentru transportul persoanelor cu targa:

- scări 1 = min. 1,40 cm;

- podeste 1 = min. 2,20 m;

c. treptele vor fi astfel conformate încât să nu existe pericol de accidentare prin agăţare cu vârful piciorului;

d. finisajul scărilor va fi realizat din materiale antiderapante

e. toate treptele unei scări vor avea aceleaşi dimensiuni;

f. înălţimea liberă de trecere, de la nasul treptei pe linia de flux şi înălţimea liberă de trecere pe sub scară:

• h = min. 2.40 m;

g. nu se vor utiliza scări cu trepte balansate pe căile de evacuare.

V.2.(A).5.2. Măsuri de protecţie

a. scările vor avea mâna curentă (fixată pe parapet sau pe perete) pe o singură parte, în cazul rampelor cu 1 - 3 fluxuri şi pe ambele părţi în cazul celor mai late.

b. spre partea liberă a rampei sau podestului, scările vor fi prevăzute cu balustradă având h curent - 0,90 m (şi conform prevederi STAS 6131);

c. balustrada trebuie astfel alcătuită încât să nu permită căderea sau trecerea copiilor dintr-o parte în alta (cazul secţiei de pediatrie).

• fără elemente orizontale sau elemente decorative cu potenţial de căţărare (între 0,12 şi 0,60 m de la partea inferioară);

• cu distanţa între montanţi max. 10 cm;

d. mâna curentă va fi astfel conformată încât să fie uşor cuprinsă cu mâna (Ømax 4-5 cm) şi să nu prezinte nici un risc de agăţare sau rănire;

e. scările vor fi corespunzător luminate, fără a produce fenomenul de orbire.

V.2.(A).6. Siguranţa cu privire la iluminarea artificială

V.2.(A).6.1. Iluminare medie pentru iluminatul de siguranţă

a. pentru continuarea lucrului

- în general - 10% din iluminatul normal;

- în încăperile blocului operator - 80% din iluminatul normal;

- la câmpul de operaţie - egal cu iluminatul normal.

b. pentru evacuare

- min. 2 lx;

c. pentru zona supraveghere în timpul nopţii (în zona patului)

- min. 5 lx - încăperi adulţi;

- min. 20 lx - salon sugari, nou născuţi;

d. pentru veghe (orientare)

- cabinet consultaţii, tratamente intensive

• min. 2 lx.

V.2.(A).6.2. Iluminarea medie pentru iluminatul normal pe căile de circulaţie orizontală şi verticală

a. holuri, coridoare, scări:• 200 lx - ziua;• 50 lx - noaptea;b. holurile şi coridoarele din blocul operator:• 300 lx - ziua;

• 100 lx - noaptea;

MENŢIUNE:

Raportul între nivelurile de iluminare medie dintre două încăperi alăturate trebuie să fie min 0.1 (Emed.1/ Emed.2

1/ 10).

V.2.(A).6.3. Factorul de uniformitate (E min/E max) pentru iluminatul de siguranţă

a. pentru evacuare şi circulaţie 1/40 (la nivelul suprafeţei de circulaţie - în axul acesteia);

b. pentru continuarea lucrului 1/2 - 1/4 (la nivelul suprafeţei de lucru).

V.2.(A).6.4. Iluminarea medie pentru iluminatul normal al spaţiilor exterioare -min. 10 lx

V.2.(A).6.5. Continuitatea serviciului

a. duratele maxime de întrerupere în alimentare (conform cap. III.4.14.1) trebuie să fie:

• pentru receptoare de categoria 0 (bloc operator, bloc naşteri, terapie intensivă) - sub 0,15 secunde

• pentru receptoare de categoria I (iluminatul de siguranţă, centrala termică, staţia de hidrofor, staţia de oxigen, staţia de frig prosectură, unul dintre ascensoare).

- sub 1 minut

• pentru receptoare categoria II (restul încăperilor ce nu au fost menţionate la categoria 0 şi I).

- sub 4 ore (dacă alimentarea se face din post de transformare propriu)

- sub 8 ore (dacă alimentarea se face din reţeaua de 0,4 kV a furnizorului)

b. alimentarea cu energie electrică se asigură din SEN (sistemul energetic naţional) pentru receptoarele de categoria II-a, prin grup electrogen cu pornire automată (conform cal. III.2.4.3) pentru receptoarele de categoia I-a şi prin baterii de acumulatoare pentru receptoarele de categoria 0.

V.2.(B). SIGURANŢA CIRCULAŢIEI CU MIJLOACE DE TRANSPORT MECANIZATE

Siguranţa circulaţiei cu mijloace de transport mecanizate implică protecţia utilizatorilor împotriva riscului de accidentare în timpul deplasării cu ascensorul.

Transportul pe verticală a categoriilor de utilizatori luaţi în considerare se face cu ascensoare diversificate ca mărime, capacitate de transport, viteza.

Spitalele se vor dota, începând cu două nivele, cu ascensoare de spital (alcătuite conform prevederi STAS 2455) şi cu ascensoare obişnuite (alcătuite conform prevederi STAS 2453).

Determinarea numărului şi tipului de ascensoare se va face astfel încât să se asigure fluenţa circulaţiei, timpul de aşteptare şi de parcurs trebuie să corespundă specificului spitalului, fără a perturba desfăşurare activităţilor medicale sau a celor paramedicale.

În afara ascensoarelor pentru persoane, spitalele se dotează cu ascensoare pentru materiale destinate unor transporturi specializate, după caz (transportul alimentelor, aprovizionarea farmaciei etc.).

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

V.2.(B).1. Siguranţa cu privire la deplasarea ascensoarelor pentru spitale

V.2.(B).I.l. Condiţii de conformare şi funcţionare

a. dimensiunile cabinei vor fi:

- min. 2,20 m lăţime

- min. 2,70 m adâncime

b. dimensiunile uşilor vor fi:

- min. 1,40 m lăţime liberă

- min. 2,05 înălţime liberă .

c. uşile vor fi glisate cu deschidere - închidere automată

d. dimensiunile platformei de acces în faţa ascensorului vor fi:

- min. 2,50 x 3,30 - grupare pe un front

- min. 2,50 x 540 - grupare pe două fronturi

e. viteza de deplasare va fi:

• max. 0,5 m/sec

f. diferenţa de nivel între cabină şi palier va fi:

• max. 2,5 cm

g. finisajul cabinei va fi rezistent la şocuri, uşor de spălat şi dezinfectat şi nu va prezenta muchii tăioase, proeminente sau profile ce pot constitui o potenţială sursă de rănire.

OBSERVAŢIE:

Numărul de ascensoare se va calcula funcţie de structura medicală a paturilor, considerându-se un indice minim necesar de 1 ascensor/120 paturi cu condiţia ca orice spital, indiferent de capacitate, să fie dotat cu minim 2 ascensoare.

V.2.(B).1.2. Măsuri de protecţie

a. la interiorul cabinei se va prevedea o mână curentă de protecţie la h = 0.90 m

b. pentru caz de emergenţă va fi prevăzut buton de alarmare şi iluminat de siguranţă.

V.2.(B).2. Siguranţa cu privire la deplasarea cu ascensoarele de persoane (inclusiv persoane handicapate)

Se vor respecta prevederile normativului CE I - 95 cu următoarele precizări suplimentare pentru persoane handicapate:

a. platforma de acces din faţa ascensorului va fi de:

- min. 1,50 x 2,40 m - ascensoare grupate pe un front

- min. 1.50 x 3,30 m - ascensoare grupate pe două fronturi

b. butoanele de acţionare vor fi prevăzute la h max. = 1,20 m

V.2.(C). SIGURANŢA CU PRIVIRE LA RISCURI PROVENITE DIN INSTALAŢII

Siguranţa cu privire la instalaţii implică asigurarea protecţiei utilizatorilor împotriva riscului de accidentare provocat de posibila funcţionare defectuoasă a instalaţiilor sau de eventualul contact cu diverse elemente ale acestora.

Toate instalaţiile din clădirile spitaliceşti vor trebui concepute şi executate în aşa fel încât toţi utilizatorii şi în special bolnavii să fie protejaţi faţă de riscuri pentru sănătatea şi viaţa lor, ţinând seama şi de faptul că bolnavii, bătrânii şi copiii pot face gesturi necontrolate şi manevrări greşite în utilizarea instalaţiilor. O cerinţă obligatorie este respectarea întocmai a prevederilor normativelor specifice diferitelor tipuri de instalaţii.

Se vor respecta şi prevederile cuprinse în „Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în utilizare" CE 1-95 (cap. 2.3.) cu condiţionările specifice clădirilor spitaliceşti, precizate mai jos.

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

V.2.(C).1. Protecţia împotriva riscului de electrocutare

a. alimentarea cu energie electrică a diferitelor echipamente şi aparate medicale se va face cu respectarea condiţiilor de montaj indicate de furnizor (eventual cu adaptarea acestora pentru a se conforma reglementărilor în vigoare, dacă normele româneşti sunt mai severe).

b. tablourile electrice cu aparatele de comutare, siguranţă şi control, vor fi astfel amplasate şi asigurate încât să nu permită accesul la ele,decât pentru personalul instruit în utilizarea lor.

c. pentru fiecare echipament şi utilaj care poate prezenta riscuri la manevrarea greşită se vor afişa instrucţiuni de utilizare.

d. cablajele care leagă componente ale aparaturii medicale, aflate la distanţă între ele, se vor amplasa în canale sau ghene de cable protejate cu capace şi măşti, evitându-se desfăşurarea lor liberă pe pardoseală sau pe pereţi, până la h = 2,20 m.

V.2.(C).2. Protecţie împotriva riscului de arsură sau opărire

a. agenţii termici utilizaţi in spitale pentru încălzire, ventilaţie, climatizare vor fi de natura să nu producă panică sau accidente în caz de defecţiune sau avariere (nu se va utiliza apa fierbinte).

b. instalaţiile de apă fierbinte sau abur pentru uz tehnologic - medical vor avea elementele componente (conducte şi echipamente) amplasate în spaţii şi pe trasee protejate (ghene închise) inaccesibile pentru persoanele neinstruite

- materialele de închidere a ghenelor vor asigura o etanşare şi o rezistenţă termică corespunzătoare; - conductele vor fi izolate termic.

c. în spaţiile tehnice (staţii, centrale, subsoluri sau canale vizitabile) conductele termice se vor semnaliza prin simboluri şi culori distincte.

d. pentru instalaţiile şi aparatele din laboratoare şi spaţiile tehnico-medicale care pot provoca arsuri sau opărire, se vor respecta prevederile normelor de protecţia muncii în sectorul sanitar.

V.2.(C).3. Protecţia împotriva riscului de explozie

a. toate instalaţiile, recipienţii şi echipamentele pentru agenţi termici sub presiune vor fi prevăzute cu dispozitive de siguranţă pentru cazul când presiunea se ridică peste parametrii nominali (supape de siguranţă, elemente de automatizare, etc.)

b. toate instalaţiile şi echipamentele care utilizează apa cu temperaturi peste 114 ºC vor respecta prescripţiile tehnice ISCIR şi vor fi autorizate de acesta la punerea în funcţiune.

c. dimensionarea şi amplasarea rezervoarelor de carburanţi şi combustibili pentru centralele termice vor fi conforme cu prevederile normativului P 118 şi I - 13 privind protecţia la explozie.

d. proiectarea instalaţiilor de gaze naturale (gaz metan) se va face cu respectarea normativului specific atât în ce priveşte componentele instalaţiei propriu-zise cât şi în ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile în care acestea sunt amplasate (panouri de explozie dirijată, rezistenţa pereţilor şi planşeelor. guri de aerisire, cubaj de aer, etc).

e. pentru instalaţiile de oxigen şi fluide medicinale, ce utilizează butelii şi recipienţi sub presiune, se vor respecta normele ISCIR, prevederile din P 118 şi prevederile din normativele Ministerului Sănătăţii referitoare la modul de utilizare şi măsurile necesare pentru asigurarea protecţiei muncii.

f. instalaţiile electrice în blocul operator şi spaţiile pentru anestezic se vor plasa la înălţimea de peste 1,00 m de la pardoseală, iar masa de operaţie şi restul de mobilier şi aparatura medicală se vor conecta la reţeaua de împământare pentru a preveni riscul producerii de scântei în zona de deasupra pardoselii unde se pot acumula gaze de narcoză care ar putea exploda.

În acelaşi scop se prevede şi ventilarea - climatizarea corespunzătoare a spaţiilor cu exhaustoare şi de la partea inferioară a încăperilor.

g. la bateriile de acumulatori şi redresori pentru alimentarea electrică de siguranţă se vor lua măsuri corespunzătoare de conformare geometrică a spaţiilor şi aerisire naturală permanentă pentru a preveni riscul acumulatorilor de hidrogen.

V.2.(C).4. Protecţia împotriva riscului de intoxicare

a. instalaţiile de ventilare (canalele) ce asigură evacuarea degajărilor de substanţe nocive de la hotele de exhaustare, nişe şi boxe vor fi individuale, vor evita străbaterea de încăperi în care se pot afla bolnavi (la etajele superioare), vor avea ventilatoarele de evacuare amplasate la capătul dinspre exterior al instalaţiei pentru a menţine canalele de evacuare în subpresiune.

b. materialele din care se execută componentele instalaţiilor de evacuare a aerului vor fi protejate la acţiunea degradantă a substanţelor chimice evacuate pentru ca eventualele defecţiuni produse instalaţiei să nu o transforme în sursa de noxe pentru spaţiile prin care trece.

c. instalaţiile de evacuare a aerului viciat cu substanţe toxice vor fi monitorizate pentru supravegherea permanentă a stării lor de funcţionare.

V.2.(C).5. Protecţia împotriva riscului de contaminare sau otrăvire

a. aparatura medicală de investigare şi tratament ce foloseşte radiaţii penetrante trebuie să fie izolată din punct de vedere al iradierii faţă de încăperile din jur, în funcţie de caracteristicile sursei de radiaţie, natura radiaţiei şi puterea fascicolului.

b. pentru protecţia împotriva riscului de contaminare se vor respecta şi prevederile cuprinse în „Norme republicane la radioprotecţie" şi „Norme republicane de securitate nucleară".

V.2.(C).6. Protecţia împotriva descărcărilor atmosferice

- se va asigura la clădiri spitaliceşti cu minim 75 paturi, în conformitate cu prevederi Normativ I-20.

V.2.(C).7. Protecţia cu privire la exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor

- va fi asigurată conform prevederi „Norme de protecţia muncii în sectorul sanitar" -cap. III.

V.2.(D). SIGURANŢA CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE

Se vor respecta prevederi cuprinse în „Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în utilizare" - cod CE 1/95 (cap. 2.4) şi prevederi specifice lucrărilor de întreţinere din clădiri spitaliceşti, cuprinse în „Norme de protecţie a muncii în sectorul sanitar".

V.2.(E). SECURITATEA LA INTRUZIUNI ŞI EFRACŢII

V.2.(E).1. Pe lângă prevederile cuprinse în „Normativul privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare" cod CE 1/95 (cap. 2.5) pentru clădirile spitaliceşti este necesară asigurarea unor măsuri suplimentare de securitate împotriva efracţiei pentru unele sectoare, compartimente şi încăperi, după cum urmează:

a. spaţii de lucru şi depozite în care se afla materiale sau substanţe periculoase (otrăvitoare, inflamabile, explozibile, narcotice, surse radioactive, culturi de bacterii şi viruşi).

b. spaţii cu aparatura medicală de înaltă performanţă (majoritatea cabinetelor din sectoarele de investigaţii şi tratamente speciale).

c. compartimente în care trebuie menţinute condiţii deosebite de sterilitate sau asepsie (bănci de sânge sau ţesuturi, laborator de produse sterile, bloc operator, biberonerie. sterilizare).

d. spaţii tehnice şi staţii a căror avariere poate pune în pericol bolnavii sau alte categorii de utilizatori ai spitalului (staţia de oxigen, tablourile electrice, staţia de apă sterilă, sistemele de control automat ale funcţionării instalaţiilor).

Măsurile de protecţie la efracţie a spaţiilor enumerate mai sus vor fi:

- prevederea de uşi solide şi sisteme de încuiere fiabile

- protejarea ferestrelor cu grile sau obloane

- prevederea de sisteme de alarmare

În incintele şi clădirile spitaliceşti sunt necesare măsuri speciale împotriva intruziunii insectelor şi rozătoarelor care pot deveni un vehicul pentru transmiterea infecţiilor între diferitele sectoare ale spitalului, dar şi intre spital şi populaţia din zonă. Printre măsurile ce trebuie avute în vedere la proiectare şi execuţie, cele mai importante sunt:

- etanşarea conductelor şi cablelor la trecerea prin pereţi şi planşee.

- prevederea de materiale de construcţie şi de finisare care să permită incuibarea insectelor.

- ghenele pentru trasee de conducte şi cable să fie închise etanş, dar în caz de necesitate să fie accesibile acţiunilor de salubrizare.

- tunelurile şi galeriile de instalaţii, subsolurile tehnice să fie finisate corespunzător menţinerii curăţeniei, să aibă instalaţii de evacuare a apelor accidentale, să permită inspecţia şi întreprinderea acţiunilor de dezinsecţie şi deratizare.

ANEXA V.2.

DOCUMENTE CONEXE

STAS 12400-1,2 Performanţe în constructii. (Mod de exprimare al performantelor) CE – 1/95 Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în

exploatare

C 239 Normativ pentru adaptarea constructiilor de locuit, a constructiilor si locurilor publice la cerintele persoanelor handicapate Normativ departamental Proiectarea spitalelor generale

N-425 Norme de protectia muncii în sectorul sanitar Norme Prevenirea si stingerea incendiilor pentru ramura Ministerului Sanatatii.

P – 118 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului.

N – 133 Norme republicane de securitate nucleară.

I - 7 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V.

ID 17 Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea instalatiilor electrice in zone cu pericol de explozie

I – 20 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de protecţie contra trăsnetului.

I - 5 Normativ pentru proiectarea si executarea instalatiilor de incalzire

I - 6 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.

I – 13 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire.

I - 9 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare.

C – 31 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, montarea, instalarea, exploatarea şi verificarea cazanelor de abur de joasă presiune şi a cazanelor de apă caldă

C - 37 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, şi incercarea in vederea amenajarii suparelor de siguranta destinata echiparii cazanelor si recipientelor sub presiune

C - 4 Prescripţii tehnice pentru proiectarea, execuţia, instalarea şi verificarea recipientelor metalice stabile sub presiune.

PE - 204 Instructiuni privind exploatarea si intretinerea punctelor termice

PE - 216 Regulament de exploatare tehnică a instalaţiilor de cazane.

I - 25 Instructiuni tehnice pentru efectuarea incercarilor hidraulice si pneumatice la recipiente

STAS 2965 Scări- prescripţii generale de proiectare.

STAS 6131 Înălţimi de siguranţă şi alcătuirea parapetelor.

STAS 2453 Ascensoare pentru persoane

STAS 2455 Ascensoare pentru spitale

P 92 Normativ privind dotarea cu ascensoare a clădirilor de locuit, social-culturale şi administrative.

V.3. SIGURANŢA LA FOC

Cerinţa de calitate a construcţiilor, privind siguranţa la foc, în cazul unităţilor spitaliceşti, impune ca soluţiile adoptate prin proiectare şi menţinute in exploatare, să asigure. în caz de incendiu, următoarele:

- proiecţia utilizatorilor (bolnavi, personal medical, vizitatori, aparţinători) ţinând seama de starea lor de sănătate precum şi riscul de incendiu;

- limitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale:

- împiedicarea extinderii incendiului la vecinătăţi:

- prevenirea avariilor la construcţii şi instalaţii învecinate, în cazul prăbuşirii clădirii incendiate;

- protecţia echipelor de intervenţie şi a serviciilor mobile de pompieri care acţionează pentru stingerea incendiilor, evacuarea ocupanţilor şi a bunurilor materiale.

Concretizarea cerinţelor utilizatorilor în ceea ce priveşte siguranţa la foc se va face funcţie de situaţia concretă determinata de condiţiile specifice existente, corelată cu performanţele clădirii referitoare la siguranţa la foc.

Condiţiile specifice existente, vizează atât evacuarea dificilă a persoanelor din clădirea spitalului (bolnavi greu deplasabili sau care nu se pot deplasa singuri) cât şi menţinerea fără întrerupere a activităţii blocului operator.

Condiţiile performante specifice şi cuantificarea acestora, pentru fiecare caz concret, va fi stabilit de către proiectantul de investiţie pe baza scenariilor de siguranţă la foc elaborate conform reglementărilor de specialitate (conform Anexa V.3.).

CRITERII, PARAMETRII SI NIVELURI DE PERFORMANTA privind:

V.3.1. Riscuri de izbucnire a incendiilor

V.3.1.1. Riscurile de izbucnire a incendiilor în clădirile spitaliceşti trebuie reduse. în condiţiile asigurării funcţionalităţii, prin limitarea surselor potenţiale de aprindere, a materialelor şi substanţelor combustibile. încadrarea încăperilor şi a spaţiilor din construcţiile spitaliceşti în nivelurile de risc, are în vedere activitatea desfăşurată, densitatea sarcinii termice şi alcătuirea constructivă.

V.3.1.2. Încăperile şi spaţiile clădirilor spitaliceşti se încadrează în următoarele niveluri de risc:

- risc obişnui! (densitatea sarcinii termice mai mică de 420 Mj/mp) cuprinzând majoritatea spaţiilor destinate bolnavilor, respectiv: saloane, cabinete consultaţii, spaţii destinate tratamentelor, săli operaţie etc.

- risc mediu (densitatea sarcinii termice cuprinsă intre 420 şi 840 Mj/mp) cuprinzând. în principal. încăperi şi spatii tehnice, cum ar fi: centrale de ventilaţie, laboratoare, bucătării etc.

- risc mare în care sunt cuprinse încăperi şi spaţii cu densitatea sarcinii termice peste 840 Mj/mp (depozite, arhive ele).

OBSERVAŢIE:

Densitatea sarcinii termice va fi calculată, de la caz la caz. funcţie de situaţia concreta conform prevederilor STAS 10903/2.

V.3.1.3. Este interzisă folosirea sau depozitarea lichidelor şi gazelor combustibile în alte locuri decât cele special amenajate şi fără respectarea măsurilor de prevenire şi stingere specifice pentru cantităţi limitate.

V.3.2. Asigurarea protecţiei utilizatorilor prin stabilirea intervalelor de timp

- care să permită corelarea acţiunilor de intervenţie şi salvare, cu dezvoltarea incendiului.

V.3.2.1. Timpul de alarmare a utilizatorilor

Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi semnalizarea acestuia diferă în funcţie de sistemele utilizate (automate sau comandate de om)

- în cazul echipării cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor:

• max. 30 secunde

- in cazul neechipării cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor:

• max. 60 secunde.

V.3.2.2. Timpul de alertare a serviciilor de pompieri

Intervalul de timp dintre momentul semnalizării incendiului (alarmare) şi cel al alertării serviciilor de pompieri depinde de sistemul utilizat:

- sisteme automate de alertare:

• max. 30 secunde

- sisteme manuale de alertare:

• max. 2 minute.

V.3.2.3. Timpul de supravieţuire a utilizatorilor

Intervalul de timp dintre izbucnirea incendiului şi limita menţinerii în viaţă in spaţiile destinate activităţilor medicale se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, dar:

- min. 20 minute - în construcţiile ce au grad 1 - II rezistenţă Ia foc

V.3.2.4. Timpul de evacuare a utilizatorilor

Intervalul de timp dintre alarmarea utilizatorilor şi evacuarea acestora în exterior sau în spaţii special amenajate, se asigură în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii şi lungimea maximă a căii de evacuare, considerând că deplasarea pe orizontală a persoanelor bolnave se face în cca. 0,05 m/sec.

Grad de rezist. la foc al constr.

Lungime maximă a căii de evacuare (metrii)

Timp de evac. maxim (secunde)

în două dir. (2)

într-o singură dir. (1)

(-2) (-1)

I -II 30 20 600 400

V.3.2.5. Timpul de localizare şi stingere a incendiilor

Intervalul de timp dintre alarmare şi momentul punerii sub control şi stingerii incendiului este funcţie de echiparea şi dotarea cu mijloace de stingere, precum şi de timpul de alertare al forţelor de intervenţie

- max. 60 minute

V.3.2.6. Timpul de propagare la clădirile învecinate

Se ia în considerare in cazul spitalelor pavilionare (în cazul spitalelor monobloc, distanţele cerute de condiţiile urbanistice asigură o protecţie suficientă Ia propagarea focului)

- min. 30 minute

V.3.3. Asigurarea performantelor construcţiei si a principalelor ei părţi componente

(comportarea la foc a construcţiilor)

V.3.3.1. Timpul de incendiere totală (flash - over)

Intervalul de timp dintre momentul alarmării şi momentul generalizării combustiei la toate elementele şi materialele din clădire trebuie să fie de cel puţin două ori timpul de supravieţuire

- min. 40 minute Ia construcţii de grad I - II rezistenţă la foc

V.3.3.2. Etanşeitatea la aer a construcţiei

Volumul de aer ce intră în interiorul clădirii, când tâmplăria exterioară (uşi, ferestre) este în poziţie închisă, precum şi cel care iese din clădire, datorită diferenţei de presiune, trebuie controlat şi redus cât mai mult posibil

- max. 1 schimb aer/oră.

V.3.3.3. Compartimentarea antifoc a construcţiei

Aria compartimentelor antifoc trebuie să fie realizată în limitele admise, în corelare cu gradul de rezistenţă Ia foc şi numărul de niveluri, conform reglementărilor specifice.

V.3.3.4. Limita de rezistenţă la foc a elementelor de construcţie ce delimitează sau separă spaţii ale clădirii

a. elemente ce delimitează compartimentele antifoc

- pereţi antifoc realizaţi din materiale incombustibile (clasa Co) cu limita de rezistenţă Ia foc 3 ore - 7 ore, în funcţie de densitatea sarcinii termice din compartimente;

b. elemente de separare din cadrul compartimentelor de incendiu sunt:

- pereţii despărţitori ai diferitelor spaţii funcţionale au limite de rezistenţă la foc şi clase de combustibilitate normate, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, destinaţia spaţiului respectiv şi rolul elementelor de separare, potrivit reglementărilor.

V.3.3.5. Limita de rezistenţă la foc a faţadelor şi acoperişului (elemente neportante)

În funcţie de gradul de rezistenţă la foc asigurat, limita de rezistenţă la foc a pereţilor exetriori neportanţi este:

- min. 15 minute (Co) - grad I rezistenţă la foc;

- min. 15 minute (C2) - grad II rezistenţă la foc

Acoperişurile se alcătuiesc şi se realizează conform condiţiilor corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc al construcţiei.

V.3.3.6. Rezistenţa Ia foc a structurii portante

Structura portantă a construcţiei, funcţie de gradul de rezistenţă la foc trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc:

Tip elementGrad de rezistenţă la foc

I II

stâlpi, coloane, pereţi portanţi

nivel curent Co 2h30' Co2h

ultim nivel Co 1h30' Co 1h

grinzi, planşee-niv. curent acoperiş terasă Co 1h Co 45'

grinzi planşee peste subsol Co 1h30' Co 1h

V.3.3.7. Durata de siguranţă a refugiilor

Intervalul de timp în care este asigurată supravieţuirea in spaţiile special amenajate, indiferent de modul în care evoluează incendiul, trebuie să fie cel puţin egal cu timpul de supravieţuire:

- min. 20 minute - grad I - II rezistenţă la foc.

V.3.3.8. Existenţa şi condiţiile performante ale dispozitivelor de detectare şi alarmare

Echiparea şi dotarea cu dispozitive de detectare şi alarmare se face conform reglementărilor de specialitate astfel încât să se poată asigura timpul de alarmare stabilit (cap. V.3.2.1.).

V.3.3.9. Existenţa şi condiţiile performante ale sistemului de alertare în caz de incendiu

Pentru anunţarea serviciilor mobile de pompieri, în caz de incendiu, se asigură mijloacele corespunzătoare funcţie de fiecare situaţie concretă, astfel încât să se asigure timpul de alertare stabilit (cap. V.3.2.2.).

V.3.3.10. Condiţiile performante ale dispozitivelor de evacuare a fumului

Limitarea propagării fumului în încăperi, coridoare, scări trebuie asigurată prin realizarea unor elemente despărţitoare corespunzătoare (pereţi, planşee) şi prevederea dispozitivelor de evacuare a fumului, corespunzător reglementărilor specifice.

V.3.3.11. Existenţa şi condiţiile performante ale sistemelor automate de stingere a incendiilor

Necesitatea sistemelor automate de stingere se stabileşte în funcţie de riscurile de incendiu, combustibilitatea materialelor şi valoarea aparaturii utilizate respectându-se prevederile normelor tehnice in vigoare.

Se va asigura declanşarea şi funcţionarea corespunzătoare, a sistemelor cu debitele, intensităţile, presiunile şi timpul de funcţionare normate funcţie de necesităţile concrete.

V.3.3.12. Asigurarea duratei de siguranţă şi capacitatea căilor de evacuare

Asigurarea intervalului de timp în care căile de evacuare pot fi utilizate in condiţii de siguranţă, se realizează, potrivit reglementărilor, in funcţie de capacitatea maximă simultană, tipul de construcţie şi modul de rezolvare a căii de evacuare (în două direcţii, respectiv intr-o singură direcţie).

- min. 900 respectiv 600 sec. - gr. I - II.

Capacitatea căilor de evacuare "C" (50 persoane flux) va asigura trecerea numărului de fluxuri determinate prin calcul (Număr fluxuri "F" = Număr persoane ."N" / Capacitate evac. "C").

În orice condiţii căile de evacuare (coridoare) nu vor avea lăţimea mai mică de 2,20 m pentru transportul persoanelor cu targa, sau 1,40 m pentru transportul in braţe al copiilor preşcolari, uşile de pe căile de evacuare având lăţimea minimă de 1.00 m.

V.3.3.13. Timpul de siguranţă privind funcţionarea ascensoarelor de intervenţie

In clădirile înalte, cel puţin unul din ascensoarele prevăzute, se vor amenaja corespunzător asigurării operaţiunilor de stingere, având o capacitate de transport de 3 - 5 servanţi cu echipamentul respectiv.

Timpul de funcţionare în siguranţă, al ascensoarelor de intervenţie, trebuie să fie cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului.

V.3.3.14. Asigurarea condiţiilor pentru accesul autovehiculelor de intervenţie

Construcţiile pentru spitale vor avea asigurate accese carosabile, corespunzător dimensionate şi alcătuite, care să permită accesul uşor al autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor, cel puţin la două faţade ale clădirii.

V.3.3.15. Echiparea şi dotarea construcţiei cu mijloace fixe şi mobile de intervenţie

Construcţiile se vor echipa şi dota cu mijloace de intervenţie conform reglementărilor specifice, în funcţie de tipul construcţiei şi densitatea sarcinii termice.

Se vor prevedea, după caz, stingătoare, hidranţi interiori şi exteriori de incendiu, coloane uscate, instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor etc., potrivit necesităţilor.

V.3.3.16. Asigurarea traseelor pentru accesul personalului serviciilor mobile de pompieri

Traseele de intervenţie trebuie să fie marcate corespunzător pentru a fi uşor de recunoscut, cât mai scurte şi amenajate astfel încât să se asigure protecţia forţelor care acţionează pentru stingere şi salvare.

V.3.4. Performantele elementelor si materialelor de construcţie

V.3.4.1. Combustibilitatea elementelor, respectiv a materialelor componente

In clădirile spitaliceşti se vor utiliza materiale având clasa de combustibilitate admisă de normele specifice, în corelare cu gradul de rezistenţă la foc, respectiv clasa Co - pentru principalele elemente constructive.

V.3.4.2. Contribuţia la evoluţia incendiului

- este apreciată prin densitatea sarcinii termice corespunzătoare spaţiului respectiv şi se evaluează funcţie de situaţia concretă (totalitatea materialelor şi substanţelor combustibile, fixe şi mobile existente pe suprafaţa considerată) conform prevederilor STAS 10903/2.

Se vor asigura măsuri de protecţie corespunzătoare, stabilite prin reglementările tehnice.

Se recomandă ca densitatea sarcinii termice în încăperile destinate bolnavilor să nu depăşească 420 Mj/mp.

V.3.4.3. Propagarea flăcărilor pe suprafaţa elementelor de construcţie combustibile

Alcătuirea elementelor va fi astfel rezolvată încât incendiul să nu se propage cu uşurinţă. Propagarea flăcărilor pe suprafaţa elementelor de construcţie trebuie să fie de maximul 45 cm în 10 minute.

V.3.4.4. Nivelul admisibil de degajare a fumului şi gazelor toxice

Se vor utiliza elemente şi materiale combustibile astfel încât prin inflamarea acestora să nu se degaje cantităţi mari de fum şi gaze toxice care să pericliteze sanătatea utilizatorilor. Se vor lua masuri corespunzătoare de evacuare a fumului şi gazelor toxice.

V.3.4.5. Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei

- va fi stabilit în funcţie de combustibilitatea şi limita de rezistenţă la foc a principalelor elemente de construcţie folosite, potrivit reglementărilor. Pentru spitale (respectiv clădirile în care se află bolnavi şi se desfăşoară activităţi medicale) se vor utiliza construcţii de gradul I sau II rezistenţă la foc.

V.3.4.6. Etanşeitatea la propagarea fumului şi a flăcărilor

Intervalul de timp în care un element de separare împiedică trecerea fumului şi a flăcărilor, dintr-o încăpere în alta se stabileşte corespunzător destinaţiei acestuia, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc stabilit, conform normelor specifice (vezi cap.V.3.3.3.-3.3.6.).

V.3.4.7. Durata de stingere a incendiilor

Intervalul de timp până când focul este stins complet trebuie să se înscrie în limitele rezistenţei la foc a elementelor structurale (maxim performanţa elementului cel mai puţin rezistent - planşeul în situaţia cea mai defavorabilă). - max. 1 oră - grad I-II rezistenţă la foc.

V.3.5. Intervenţia pentru stingere

V.3.5.1. Timpul de începere a intervenţiei

Intervalul de timp dintre momentul alertării şi cel al începerii acţiunii de intervenţie la locul incendiului, depinde de echiparea cu instalaţii de semnalizare şi alertare, de distanta la care se află unitatea de intervenţie de dotarea acestora, precum şi de operativitatea echipelor respective.

Se va stabili, pentru fiecare situaţie concretă, prin elaborarea de scenarii de siguranţă.

V.3.5.2. Durata intervenţiei

Timpul în care incendiul este oprit depinde de suma tuturor intervalelor de timp necesare începerii şi desfăşurării procesului de stingere.

ANEXA V.3

DOCUMENTE CONEXE

Decret 290-1977 Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectare şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor

P 118 Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului

Ordin 381/1219 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor- HG - 1994 completare la NC - 1977

HG 51 - 1992 Privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor

Norme C 58 Norme tehnice privind ignifugarea materialelor combustibile din lemn şi textile utilizate în construcţii

Normativ I - 5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare

Normativ I - 6 Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale

Normativ I - 7 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice la consumatori cu tensiunea până la 1000 V.c.a şi 1500 V.c.c

Normativ I - 9 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare

Normativ I - 13 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire

Normativ I - 18 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de telecomunicaţii

Normativ I - 20 Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de protecţie contra trăsnetului în construcţii

STAS 1478 Construcţii civile şi industriale. Alimentarea interioară cu apă. Prescripţii fundamentale

STAS 6168 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Scări de intervenţie şi salvare

STAS 6647 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Elemente pentru protecţia golurilor

STAS 6793 Lucrări de zidărie. Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii civile. Prescripţii generale.

STAS 8844 Măsuri de siguranţă contra incendiilor. Uşi batante pe scările de evacuare. Prescripţii constructive împotriva trecerii fumului

STAS 297/1.2 Indicatoare de securitate. Culori şi forme. Condiţii generale

STAS 10903 Calculul sarcinii termice în construcţii

STAS 2965 Scări interioare în construcţii

STAS 3081 Utilaje de stins incendii. Cutii metalice pentru hidranţi interiori

STAS 4918 Utilaje de stins incendii. Stingător portativ cu praf şi CO2

STAS 9752 Utilaje de stins incendii. Stingator cu dioxid de carbon

V.4. IGIENA, SĂNĂTATEA OAMENILOR, REFACEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Cerinţa de igienă, sănătate şi protecţie a mediului implică conceperea şi realizarea spaţiilor precum şi a părţilor componente astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor, urmărindu-se în acelaşi timp şi protecţia mediului înconjurător.

În cazul clădirilor spitaliceşti, această cerinţă este de importanţă vitală şi se asigură atât din faza de proiectare cât şi din faza de exploatare a clădirii. Necesităţile utilizatorilor, în cazul acestei grupe de cerinţe, se referă la:

A. Igiena mediului interior

B. Igiena apei

C. Igiena evacuării rezidurilor lichide

D. Igiena evacuării rezidurilor solide

E. Protecţia mediului

V.4.(A). IGIENA MEDIULUI INTERIOR

Se referă la:

1. Mediul higrotermic

2. Igiena aerului

3. Igiena finisajelor

4. Igiena vizuală

5. Igiena auditivă

V.4.(A).1. Mediul higrotermic

Crearea unui mediu higrotermic minim admisibil, implică asigurarea unei ambianţe termice corespunzătoare atât în regim de iama cât şi in regim de vară.

Se admite ca aceste condiţii să nu fie satisfăcute o zi pe an iama şi 3 zile pe an vara.

Asigurarea mediului higrotermic trebuie corelată cu asigurarea calităţii aerului şi optimizarea consumurilor energetice.

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTĂ privind

V.4.(A). 1.1. Asigurarea ambianţei higrotermice

V.4.(A).1.1.1. Temperatura ambianţei „ta"

(măsurată în centrul încăperii la 1,5 m de la pardoseală, cu termometru cu glob), funcţie de destinaţia încăperii, trebuie să fie:

- în perioada rece

conform STAS 1907/2 şi conform tabel 1 (anexa la cap. V.4.(A).2)

- în perioada caldă

• max. 26°C - pentru o viteză relativă a aerului de 0,275 m/s

OBSERVAŢIE:

1. Temperatura, în perioada de vară, poate fi mai mare de 26º C (dar max. 28ºC cu condiţia creşterii vitezei aerului cu 0.275 m/s pentru 1ºC (dar max. 0.45 m/s).

2. Temperatura ambiantă se consideră stabilă şi uniformă dacă valorile măsurate corespund valorilor necesare spaţiului respectiv {conform V.4.(A).1.1.1. cu o abatere de max. 1C. Se admite în mod excepţional o abatere de max: 2C, dacă ponderea abaterilor nu depăşeşte 10% din totalul măsurătorilor.

V.4.(A).1.1.2. Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior (conform N.P.200)

- în regim de iarnă Ah<1.0

- în regim de vară Afl<3.0

V.4.(A).1.1.3. Viteza relativă medie a aerului

- în perioada de iarnă

• max. 0.15 m/s

- în perioada de vară (ta=26C)

• max. 0.275 m/s

OBSERVAŢIE:

Se admit viteze ale aerului mai mari de 0.275 m/s dacă se impun tehnologic (sala de operaţie -curent laminar) dar max. 0.45 m/s.

V.4.(A).1.1.4. Umiditatea relativă a aerului (UR) va fi corelată cu temperatura ambianţei („ta")

- conform V.4.(A). 1.1.1.) şi funcţie de destinaţia încăperilor va avea valorile corespunzătoare necesităţilor, conform Tabel 1 (anexa la cap. V.4.(A).2.)

- în general, pentru unităţile funcţionale cu regim normal de umiditate (saloane, cabinete de consultaţii, etc).

• UR-30-60%

- pentru afecţiuni speciale reumatism poliarticular

• UR-30-35% (ta=3O-32C) arşi grav

• UR=60-85% (ta=30-32C)

OBSERVAŢIE:

Pentru afecţiunile speciale, condiţiile de microclimat trebuie precizate prin tema de proiectare.

V.4.(A).1.1.5. Asimetria temperaturii radiante

(conform STAS 13.149) calculată în raport cu un plan vertical situat în zona ocupată, la 0.6 m de pardoseală.

- datorită ferestrelor sau altor suprafeţe reci

• max.10C- datorită unui planşeu încălzit

• max.5C

V.4.(A).1.1.6. Diferenţa de temperatură pe verticală între nivelul capului şi al gleznelor (pentru o persoană în picioare sau pentru o persoană şezând) - conform STAS 13.149.

• max.3=C

V.4.(A).1.1.7. Cantitatea de căldură transmisă de picior la pardoseală (senzaţia de rece cald) conform STAS 6472/10.

- în timp de un minut Q 1 ≤ 4.103J/m2

- în timp de 10 minute Q 10 ≤ 200. 103J/m2

- temperatura minimă pe suprafaţa pardoselii trebuie să fie conform prevederii STAS 6472/3 şi nu trebuie să depăşească 26C.

V.4.(A).1.1.8. Numărul schimburilor de aer

- se stabileşte în funcţie de bilanţurile termoenergetice ale degajărilor de umiditate şi al necesităţilor privind existenţa agenţilor patogeni (vezi cap. V.4.(A).2. Igiena aerului).

V.4.(A).1.1.9. Indicele global de confort „PMV"

- (conform STAS 13.149) reprezintă opţiunea medie previzibilă a unui grup numeros de persoane asupra senzaţiei termice produse de un anumit mediu. Rezultă din bilanţul termic al corpului uman şi trebuie să se încadreze între valorile:

-0.5<PMV<0.5

ANEXA V.4.(A).1.

DOCUMENTE CONEXE

STAS 1907/1,2 Calculul necesarului de căldură.

STAS 6472/3 Calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirii.

I - 5 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare.

Norme Protecţia muncii în sectorul sanitar

NP 200 Instrucţiuni tehnice rovizorii pentru proiectarea la stabilitate termică a elementelor de închidere a clădirilor.

STAS 13149 Fizica construcţiilor. Ambiente termice moderate. Determinarea indicilor PMV şi PPD şi niveluri de performanţă pentru ambiante.

CEE - nov. 93 Documente interpretative - Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător

V.4.(A).2. IGIENA AERULUI

- Cerinţa privind igiena aerului implică asigurarea în spatiile spitaliceşti ai acelor parametri de calitate ai aerului care favorizează vindecarea oamenilor bolnavi şi împiedică periclitarea stării de sănătate a utilizatorilor unităţilor spitaliceşti de către eventualii agenţi poluanţi şi contaminaţi purtaţi de aer, specifică activităţilor desfăşurate (germeni patogeni, particule de suspensie, mirosuri dezagreabile, emanaţii nocive, contaminanţi radioactivi, etc).

- În unităţile spitaliceşti natura activităţilor în anumite spaţii impune utilizarea de instalaţii de ventilare şi respectiv climatizare, ca unică soluţie de asigurare a parametrilor de calitate ai aerului consideraţi necesari.

- Prin alcătuire, caracteristici constructive, calitate a materialelor utilizate, dotare cu echipamente de tratare a aerului şi cu aparatură de automatizare, prin performanţele funcţionale atribuite, sistemele de ventilare climatizare vor corespunde cerinţelor de realizare în spaţiile servite a nivelurilor impuse pentru parametrii de microclimat şi pentru lipsa germenilor patogeni şi/sau a altor tipuri de nocivităţi, cu asigurarea unor circulaţii de aer controlate între spaţii, fără afectarea în mod negativ peste limitele normate a calităţii aerului din mediul exterior şi in condiţii de funcţionare-exploatare cât mai economică.

- Încăperile cu specific strict spitalicesc se cuprind în 4 clase de încăperi determinate de pretenţiile de asepsie care corespund naturii activităţilor cărora le sunt destinate: sunt stabilite pentru fiecare clasă niveluri limită pentru concentraţia volumetrică de germeni (N) care indică numărul de unităţi specifice de germeni la unitatea de volum (germ/m1).

- conform tabel 1 (anexat la prezentul capitol V.4.(A).2.)• clasa I-a N ≤ 10 germ/m3

• clasa ll-a N ≤ 200 germ/m3

• clasa 111-a N ≤ 500 germ/m3

• clasa IV-a N > 500 germ/m3

MENŢIUNE:

- În tabel sunt specificate clasele de asepsie in care se încadrează principalele compartimente funcţionale ale unei unităţi spitaliceşti. - Pentru funcţiuni ce nu sunt menţionate în tabel, apartenenţa la una dintre cele 4 clase va fi specificată de beneficiar prin tema de proiectare.

- In spaţiile cu pretenţii ridicate de asepsie - clasa I şi II, se utilizează instalaţii de tratare a aerului care funcţionează numai cu aer exterior, ca măsură considerată necesară împotriva răspândirii şi dezvoltării infecţiilor intraspilaliceşti cu germeni aeropurtaţi: se consideră posibilă utilizarea recirculării aerului la nivelul unei încăperi în cadrul unui sistem tip ,, curent laminar" cu viteze de min.0.35 m/s cu filtrare fină la aspiraţia din încăpere şi cu filtrare absolută în suprafaţa de introducere a aerului.

- In spaţiile cu pretenţii mai scăzute de asepsie - clasa III-a, care utilizează sisteme de ventilare- climatizare, este permisă recircularea aerului fie la nivelul fiecărei încăperi prin unităţi locale de climatizare, fie în comun pe grupe de încăperi, compatibile d.p.d.v. al funcţiunilor şi exigenţelor, servite fiind de câte un singur sistem centralizat; se vor asigura debitele minime necesare de aer proaspăt şi celelalte cerinţe privitoare la condiţiile de igienă.

- Igiena aerului interior depinde în mod esenţial de controlarea circulaţiei aerului între spaţiile unităţilor spitaliceşti; circulaţia aerului trebuie să aibă loc numai de la spaţii cu cerinţe mai ridicate de asepsie spre cele cu cerinţe mai scăzute şi/sau cu pericol de poluare-contaminare mai ridicat. În cazul utilizării de sisteme de ventilare-climatizare circulaţia aerului este dirijată prin bilanţuri de debite de aer - de introducere şi de evacuare - reglate corespunzător şi prin presiuni diferenţiale controlate între spaţii adiacente.

- Sistemele de ventilare-climatizare se dotează cu filtre de aer având sarcini precise în ceea ce priveşte asigurarea nivelurilor de curăţenie a spaţiilor servite, dar şi a interiorului instalaţiilor

(tubulatura, echipamente de tratare aer, etc) sarcinile atribuite filtrelor le deta performanţele funcţionale necesare si locurile de amplasare în cadrul instalaţiilor.

CRITERII, PARAMETRII SI NIVELURI DE PERFORMANTA privind:

V.4.(A).2.1. Asigurarea calităţii aerului prin utilizarea instalaţiilor de ventilare-climatizare:

V.4.(A).2.1.1 Debit de aer proaspăt

(se exprimă în schimburi volumetrice orare sau în debit orar pe persoană).

Nivelul minim de debit de aer proaspăt (de introducere) reprezintă nivelul considerat insuficient, în funcţie de destinaţia funcţională a încăperii, diminuării concentraţiei de germeni şi/sau de alte nocivităţi aeropurtate sub limitele maxime admisibile.

• în tabelul 1 (anexat la prezentul cap. V.4.(A).2.)

V.4.(A).2.1.2. Debit de aer (se exprimă în schimburi volumetrice orare sau în debit orar de evacuare pe obiect sanitar)

Nivelul minim de debit de aer - indicat, fie de introducere (încăperi de suprapresiune), fie de evacuare (încăperi în depresiune), reprezintă nivelul considerat suficient (în funcţie de destinaţia funcţională a încăperii) asigurării unei intensităţi a circulaţiei aerului şi deci unei spălări cu aer tratat, care să permită obţinerea şi uniformizarea condiţiilor impuse pentru microclimat şi pentru puritatea aerului.

Conform tabel 1 (anexat la prez. cap. V.4.(A).2.)

- pentru încăperi clase I şi II (climatizare fără recirculare) debit aer-debit aer proaspăt > deb.min.aer proaspăt

- pentru încăperi clasa III şi IV

• ventilare (fără recirculare) debit aer-debit aer proaspăt deb.min.aer proaspăt

• climatizare (cu recirculare) debit aer deb.min.aer proaspăt

V.4.(A).2.1.3. Nivel de filtrare

(se exprimă ca reţinere procentuală a particulelor în suspensie în aer – cu indicarea metodei de testare folosite).

Condiţiile de puritate a aerului în încăperile unităţilor spitaliceşti implică un nivel de filtrare adecvat, ceea ce determină numărul de trepte de filtrare, performanţele funcţionale ale filtrelor şi locul de amplasare al fiecărei trepte de filtrare în cadrul instalaţiilor.

Se utilizează 3 tipuri de filtre:

- filtre brute (prefiltre) - filtre clasa EU 3 şi EU 4

(grad reţinere 80-95% conform test gravimetric ASHRAE)

• se utilizează pentru filtrare treapta l-a

- filtre fine - filtre clasa EU 7 şi EU 8

(grad reţinere 80-95% conform test opacimetric ASHRAE)

• se utilizează pentru filtrare treapta Il-a

- filtre absolute - filtre clasa EU 10 - EU 12

(grad reţinere 98-99.97% conform test DOP Mil. Std. 282)

• se utilizează pentru filtrare treapta III-a

MENTIUNE:

Utilizarea într-un sistem de tratare a aerului a unui filtru de clasă superioară implică, pentru a-l proteja de colmatări grosiere, echiparea sistemului în amonte cu filtre de clasă inferioară. Filtrele treapta l-a se montează în amonte de echipamentele de tratarea centralei aerului pentru a le proteja de colmatare; filtrele treapta II-a se montează imediat în avalul ventilatoarelor de introducere a aerului pentru a menţine curate tronsoanele de distribuţie a aerului; filtrele treapta III-a se montează cât mai aproape sau chiar în gurile de introducere a aerului în încăperile servite pentru a evita riscul apariţiei de focare de contaminare în aval. Supravegherea stării funcţionale a filtrelor şi semnalarea colmatării în vederea înlocuirii celulelor filtrante se realizează prin controlul presiunilor diferenţiale amonte-aval şi au un loc important în cadrul lucrărilor de întreţinere-exploatare.

În tabelul I (anexat la prez. cap. VA. (A). 2.) este indicat numărul necesar de trepte de filtrare: pentru 3 trepte de filtrare se înţeleg treptele I, II şi III, pentru 2 trepte de filtrare se înţeleg treptele I şi II, pentru 1 treapta de filtrare se înţelege treapta I.

V.4.(A).2.1.4. Nivel de presiune diferenţială între spaţii adiacente

Valoarea presiunii diferenţiale dintre încăperi alăturate astfel încât să se realizeze o circulaţie controlată a aerului (de la încăperi cu cerinţe mai ridicate la încăperi cu cerinţe mai scăzute d.p.d.v. al absenţei agenţilor patogeni).

Nivelul de presiune diferenţială determină debitele de scurgere de aer între respectivele încăperi, prin deschiderile existente între ele. Spaţiile mai curate vor fi în suprapresiune faţă de cele mai puţin curate.

Nivelul presiunii diferenţiale între spaţiile adiacente, în cadrul încăperilor din clasa I şi II va fi de max. 10-20 Pa.

MENŢIUNE:

Menţinerea în permanenţă, în mod controlat, a condiţiilor de presiune diferenţială, pe ansamblul spaţiilor servite de instalaţiile de ventilare, necesită monitorizarea stărilor de colmatare a filtrelor şi reglarea automată a caracteristicilor funcţionale (debit, presiune) ale unităţilor de vehiculare a aerului, pentru menţinerea unor regimuri constante de debite de aer.

V.4.(A).2.2. Asigurarea unor concentraţii maxim admisibile de substanţe poluante

- provenite din materiale de construcţii, instalaţii tehnice, inclusiv aparate de ardere, surse exterioare, sol. etc.

- pentru valori maxim admisibile de concentraţii ale substanţelor poluante din încăperile unităţilor spitaliceşti, se vor respecta prevederi „Normativ de protecţia muncii în sectorul sanitar” şi „Normativ privind puritatea aerului în încăperi cu diverse destinaţii" (în curs de editare - INCERC).

- în vederea evitării contaminării aerului peste limitele admise (ca rezultat al manipulării unor surse radioactive deschise, în scopuri medicale – ionizare, suspensii de pulberi, substanţe volatile radioactive) se vor respecta prevederi „Norme republicane de securitate nucleară - Regim de lucru cu surse de radiaţii nucleare" - tab. 2.

ANEXA V.4.(A).2.

DOCUMENTE CONEXE

STAS 10813 Puritatea aerului. Determinarea pulberilor în suspensie.

STAS 11322 Puritatea aerului. Determinarea pulberilor în suspensie.

STAS 12051 Aer. Determinarea conţinutului de radon 222.

STAS 9081 Poluarea aerului.

STAS 12574 Aer din zone protejate. Condiţii de calitate.

STAS 1238/1 Ventilare mecanica. Debitul de aer proaspăt. Normativ în curs de editare (INCERC)

Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spatii cu diverse destinaţii în functie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vară.

Norme -84 Protecţia muncii în sectorul sanitar.

DIN 1946 - fila 4 Ventilaţii în instituţii spitaliceşti.Documente interpretative

CEE - nov. 93 Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător.

V.4.(A).3. IGIENA FINISAJELOR

Cerinţa privind igiena finisajelor implică asigurarea calităţii suprafeţelor interioare ale elementelor delimitatoare astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena ocupanţilor.

CRITERII. PARAMETRI SI NIVELURI DE PERFORMANTÂ privind

V.4.(A).3.1. Asigurarea calităţii finisajelor

Finisajele încăperilor în care staţionează şi se deplasează bolnavi sau în care se desfăşoară activităţi medicale vor fi:

• lavabile

• rezistente la dezinfectanţi

• rezistente la decontaminări radioactive (după caz)

• fără asperităţi care să reţină praful

• bactericide (în spaţiile aseptice)

• negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne în suspensie în aer

• rezistente la acţiunea acizilor (în laboratoare şi camere de tratament)

• se admit materiale de finisaj care prin alcătuirea lor, sau modul de punere în operă, pot favoriza dezvoltarea de organisme parazite (gândaci, acarieni, mucegaiuri) sau substanţe nocive ce pot periclita sănătatea oamenilor.

V.4.(A).3.2. Asigurarea calităţii finisajelor

Finisajele pentru elementele de instalaţii vor fi rezistente la acţiunile fizico-mecanice ale agenţilor externi (şocuri, frecare, etc.) şi la acţiunile chimice provocate de solvenţi, detergenţi, dezinfectante, lichide sau vapori ai acestora. La finisarea spaţiilor cu cerinţe severe de asepsie se va evita utilizarea materialelor care, prin punerea în afară prezintă rosturi, adâncituri sau colţuri dificil de curăţat.

Finisarea spaţiilor din laboratoarele de medicină nucleară în care se lucrează cu surse deschise (izotopi) vor respecta prevederile Normativului Republican de Securitate Nucleară.

V.4.(A).4. IGIENA VIZUALǍ

Cerinţa privind igiena vizuală implică asigurarea cantităţii şi calităţii luminii (naturale şi artificiale) astfel încât utilizatorii spaţiilor respective să-şi poată desfăşura activităţilespecifice în condiţii de igienă şi sănătate.

Menţiune:

Aspecte legate de iluminatul de siguranţă al încăperilor sunt prezentate la cap. v.2 (a). (siguranţa circulaţiei pedestre).

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ cu privire la:

V.4.(A).4.1. Asigurarea iluminatului natural

V.4.(A).4.1.1. Raport arie ferestre –arie pardoseli

- săli operaţie, naştere, laboratoare tratamente,

pansamente 1/3 – 1/4

- saloane alăptare, farmacii, saloane sugari,

nou-născuţi 1/4 – 1/5

- cabinete consulaţii, saloane bolnavi 1/4 – 1/6

- spaţii de lucru, pregătire sterilizare, bucătării,

spălătorii 1/5 – 1/8

- camere şi săli de aşteptare, cameră gardă personal,

tratament Röentgen, fizioterapie 1/6 – 1/7

OBSERVAŢIE:

- În cazul construcţiiilor spitaliceşti se recomandă ca toate încăperile în care au acces bolnavii să beneficieze de lumina naturală.

- Laboratoarele trebuie protejate împotriva razelor solare printr-o orientare corespunzătoare şi prin elemente de umbrire, dar fără utilizarea sticlei colorate.

- Coridoarele vor beneficia de lumină naturală directă (prin buzunare laterale) sau indirectă (prin uşile încăperilor ce le mărginesc).

V.4.(A).4.2. Asigurarea iluminatului artificial

V.4.(A).4.2.1. Nivel de iluminare pentru iluminatul normal al încăperilor (valori minime)

- conform tab.E1 anexat

V.4.(A).4.2.2. Evitarea sau limitarea orbirii

- orbire directă

se vor lua măsuri de ecranare a lămpilor şi de dispunere corespunzătoare a acestora

- orbire prin contact sau reflexie

se vor alege finisaje cu factori de reflexie corespunzători

corpurile de iluminat se vor dispune corspunzător cerinţelor specifice încăperilor

Se vor respecta prevederile STAS 6646/1,3.

Nr.crt Tipul încăperii1)Iluminarea nominală

lx

Culoarea luminii

Observaţii

1 2 3 4 5 6

1.Încăperibolnavi

-iluminat

-iluminat pentru

lectură

-iluminat pentru

consultaţii

-iluminat pentru

supraveghere

-iluminat de veghe

(orientare)

100

200

300

5

2

alb Măsuri pentru

evitarea orbirii

pacienţilor

2.

Salon pentru -iluminat general 300 alb Iluminat general în

sugari sau -iluminat pentru 20 locurile de

nou-născuţi supraveghere îngrijire-iluminat pentru 300 sugari,minl601x

consultaţie

3.

Cabinete -iluminat general 500 alb de -

pentru lux

consultaţiitratamenteobişnuite

4.

Cabinete -iluminat general alb de După caz,

pentru pentru pregătire 500 lux comutabil sauconsultaţii şi -iluminat general reglabil pentrutratamente pentru perioada

deobţinerea

speciale: investigaţie iluminării mai-pentru .urologie 50 reduseinvestigaţii .rectoscopie 50endoscopice .ginecologie 550

-iluminat generalpentru pregătire-iluminat general

-pentru pentru perioada de

500 alb,alb După caz.

investigaţii investigaţie de lux comutabil sauoftalmologice .refractometrie 50 reglabil pentru

.schiascopie 50 obţinerea

.oftalmologie 50 iluminării mai

.oftalmometrie 50 reduse

.perimetrie 5

.adaptometrie 5

-pentru

investigaţii

Rontgen

-iluminat general 500 alb, alb

După caz,

comutabil sau

reglabil pentru

obţinerea

iluminării mai

reduse

-lucru cu monitoare

20

-pentruconsultaţii -iluminat 500 alb Lampa

scialiticăstomatologice .iluminat cavitate cu posibilităţi

debucală reglare a

iluminării.iluminatul câmpului

şi direcţionării

înconjurător 8000 alb luminii-pentruconsultaţii -iluminat general 500 albdermatologice alb de Ra90

lux

5.

Cabinete -iluminatul general

100 Măsuri pentru

pentru -iluminat general în

evitarea orbirii

consultaţii şi zona paturilor 300 pacienţilortratamente -iluminat pentru albintensive consult în zona 1000

paturilor

-iluminat de 20supraveghere

6.

Săli de -iluminat general 1000 alb

operaţie -iluminat pentrucâmpul de operaţie

-

-iluminat pentru vezi pct.lll. 4.2.2.2.câmpul

înconjurător al-

mesei de operaţie

7.

Anexe ale -iluminat general

sălii de pentru:

operaţie .vestiare 500.spălătorii 500.încăperi precedândintrarea în sala de

500

operaţii

.incăperi la ieşirea din

sala de operaţii

Măsuri pentru

evitarea orbirii

pacienţilor

500 alb sau

500 alb de

.depozit de instrumente.depozit pentru lux

elemente sterile 500

depozit cu dispozitivede sterilizare 506

.săli de reanimare,iluminat pentru trezire

100 alb

8.

Sala de

terapie. Băi

medicinale,

gimnastica

medicală,

masaje

-iluminat general 300 alb

9.Săli de dializă

-iluminat general în

sală

-iluminat general în

zona paturilor

100500

Măsuri pentru

evitarea orbirii

pacienţilor

10.

Laboratoare -iluminat general 500 alb

Farmacii -iluminat pentru alb de

verificarea culorii 1000 lux

11.

Camere de

serviciu pentru

medici,

asistente

medicale

-iluminat general 300 După caz. iluminat

-iluminat pentru local, pentru zona

solicitări vizuale umplerea seringe-

intense 500 alb cald

lor sortarea medi-

alb camentelor, etc

12.

Săli de -iluminat general 1000

disecţie -iluminat local pentru

5000 alb

masa de lucru -

13.

Coridoare, -zona de saloanescări bolnavi 200 alb sau Clasa de

calitate 2.ziua 50 alb

cald.noaptea-zona cu săli deoperaţii.ziua 300 alb Clasa de

calitate 2

.noaptea 100

14.

Toalete. -toalete 200 alb. alb

Clasa de calitate 2Clasa de calitate 2

încăperi cu -băi orientare spre

cald

activităţi saloane 100 albmurdare -încăperi cu

activităţi300 alb.

albmurdare cald

NOTA: x) încăperile sunt încadrate în clasa de calitate 1, cu excepţia celor pentru care la coloana „Observaţii" clasa de calitate este 2.

ANEXA V.(A).4.

DOCUMENTE CONEXE

STAS 8313 Iluminatul în clădiri şi în spatii exterioare, la clădiri civile şi industriale

STAS 6621 Iluminatul natural al încăperilor Ia clădiri civile şi industriale.

STAS 6646/1 Iluminatul artificial. Condiţii generale pentru iluminat în clădiri civile.

STAS 6646-3 Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminat în clădiri civile.

PE - 136 Normativ pentru folosirea energiei electrice la iluminatul artificial în utilizări casnice.

Documente interpretative

CEE - nov 93 Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător.

Norme Protecţia muncii în sectorul sanitar.

V.4.(A).5. IGIENA AUDITIVĂ

Cerinţa privind igiena auditivă se referă la conceperea şi realizarea spaţiilor interioare ale spitalelor astfel încât zgomotul perturbator perceput de utilizatori să fie menţinut la un nivel ce nu le poate afecta sănătatea.

Igiena auditivă se referă la condiţiile interioare de zgomot, respectiv la ambianţa acustică interioară.

Performanţele corespunzătoare asigurării ambianţei acustice interioare, sunt tratate la cap.V.6. „Protecţia împotriva zgomotului".

V.4.(B). IGIENA APEI

Cerinţa privind igiena apei se referă la condiţiile privind distribuţia apei într-un debit suficient şi la satisfacerea criteriilor de puritate necesare apei potabile. Apa necesară alimentării instalaţiilor din clădiri trebuie să aibă o anumită calitate exprimată prin ansamblul proprietăţilor sale fizice, chimice, bacteriologice, organoleptice, etc.

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANTĂ cu privire la:

V.4.(B).1. Asigurarea calităţii apei (potabilitatea)

-se va realiza conform prevederii STAS 1342

OBSERVAŢIE:

Verificarea îndeplinirii condiţiilor de calitate a potabilităţii apei se face de către centrele de medicină preventivă.

V.4.(B).2. Asigurarea debitului de apă la punctul de consum

- se va realiza conform prevederii STAS 1478 (punctele de consum tehnologic vor fi stabilite conform cerinţelor de funcţionare a echipamentelor).

V.4.(B).3. Asigurarea cantităţii de apă potabilă necesară (|/pat/zi)

V.4.(B).3.1. Necesar curent pentru:

- igiena bolnavilor 240

- igiena personalului 40

- igiena lenjeriei 110

- preparare hrană igienă bloc alimentar 100

- igiena spaţiilor, mobilierului, obiectelor sanitare 40

- preparare apa sterila pentru spalare chirurgicală, apă distilată, spălare şi dezinfecţie instrumentare 25

- utilizări tehnologice 20

- igienizare platformă, gunoi, recipiente colectare reziduri, crematoriu şi anexe 10-15

- întreţinere căi acces, spaţii exterioare, zone de protecţie sanitară 10

- necesităţi grup gospodăresc (bucătării, spălătorii) 25-30

- pierderi de apă în reţeaua de distribuţie -cea 10%

T O T A L cca.700 l/pat/zi

V.4.(B).3.2. Necesar în perioadele de deficit sau întrerupere a alimentării cu apă -min. 500 l/pat/zi timp de 12 ore

V.4.(B).3.3. Necesar pentru sectoarele de recuperare medicală balneo-fizico-terapeutică -130 l/procedură (om afara consumului precizat mai sus)

ATENŢIE!

Nu se admite utilizarea apei nepotabile în spitale.

ANEXA V.4.2.

DOCUMENTE CONEXE

STAS 6322 Apă potabilă. Determinarea culorii

STAS 6323 Apă potabilă. Determinarea turbidităţii.

STAS 6324 Apă potabilă. Determinarea temperaturii, mirosului şi gustului.

STAS 6325 Apă potabilă. Determinarea PH-ului.

STAS 6329 Apă potabilă. Analiza biologică.

STAS 3001 Apă. Analiza bacteriologică.

STAS 1342 Apă potabilă.

STAS 3026 Apă potabilă. Determinarea durităţii.

STAS 3002 Apă potabilă. Determinarea substanţelor organice.

STAS 12650 Apă potabilă. Determinarea conţinutului de pesticide

Documente interpretative

CEE - nov.93 Igiena, sănătate şi mediul înconjurător.

Norme Protecţia muncii în sectorul sanitar.

V.4.(C). IGIENA EVACUĂRII REZIDUURILOR

LICHIDE

Cerinţa privind igiena evacuării rezidurilor lichide, implică asigurarea unui sistem corespunzător de eliminare a acestora astfel încât să nu prezinte surse potenţiale de contaminare a mediului, să nu emită mirosuri dezagreabile, să nu prezinte posibilitatea scurgerilor exterioare şi să nu prezinte riscul de contact cu sistemul de alimentare cu apă.

Rezidurile lichide din spitale sunt:

- apele uzate menajere obişnuite (de la grupurile sanitare) -cap.III.5.1.5.1.

- apele uzate menajere cu nisip, pământ şi grăsimi (de la spălătorii şj bucătării) - cap. III.5.1.5.2.

- apele uzate radioactive (de la laboratoarele de medicină nucleară) - cap.III.5.1.8.

- apele contaminate cu agenţi patogeni (din secţii de boli infecţioase şi laboratoare de bacteriologic).

- apele pluviale cap.111.5.1.6.

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ cu privire la:

V.4.(C).1. Asigurarea evitării poluării solului, apelor subterane, sau a aerului

V.4.(C).1.1. Condiţii de rezolvare a evacuărilor

- apele uzate din unităţile spitaliceşti se evacuează exclusiv prin reţeaua de canalizare.

- lipsa unor sisteme publice de canalizare se acceptă numai în cazul staţionarelor rurale sau unele aşezăminte de post-cură, situaţie în care unităţile sanitare respective vor fi prevăzute cu instalaţii proprii de colectare, tratare şi evacuare a apei uzate, astfel executate încât să nu provoace poluarea solului, apelor sau a aerului.

- apele uzate vor fi colectate prin reţele interioare separate şi evacuate în reţeaua de canalizare a incintei, după tratarea prealabilă a celor cu conţinut de grăsimi, nisip, pământ, sau substanţe nocive (chimice, biologice, radioactive) - vezi cap.111.5.1.7.

V.4.(C).1.2. Condiţiile de calitate a apelor uzate

- apele uzate evacuate în reţelele de canalizare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute in Normativ C 90.

V-.4.(C).1.3. Condiţiile de calitate a conductelor de canalizare

- să reziste la sarcinile mecanice sau de altă natură la care sunt supuse.

- să fie impermeabile.

- să fie rezistente la agresivitatea apelor uzate transportate.

- să aibă o rugozitate cât mai redusă.

- să respecte cotele de montaj pentru a se evita colmatarea.

V.4.(C).2. Asigurarea evitării emisiei de mirosuri dezagreabile

V.4.(C).2.1. Condiţii de rezolvare

- se vor lua măsuri de etanşeitate a căminelor de racord şi de vizitare din imediata vecinătate a clădirilor spitaliceşti

- se va asigura o diluţie corespunzătoare a apelor uzate -racordurile dintre reţeaua de canalizare pluvială din incinta spitalului şi gurile de scurgere ale reţelei vor fi sifonate pentru a se evita ieşirea mirosurilor din canalizare.

V.4.(C).3. Evitarea interconexiunii dintre apele uzate şi apa potabilă

- se asigură prin rezolvarea corectă a sistemelor de canalizare şi alimentare cu apă, conform prevederii STAS 8591/1

ANEXA V.4.(C)

DOCUMENTE CONEXE

STAS 1795 Canalizare interioară.

STAS 1846 Canalizări exterioare. Debite. Prescripţii de proiectare.

STAS 3051 Sisteme de canalizări. Canale ale reţelelor exterioare. Prescripţii de proiectare.

STAS 2448 Canalizări. Cămine de vizitare. Prescripţii de proiectare.

STAS 6701 Canalizări. Guri de scurgere cu sifon şi depozit

STAS 10859 Canalizări. Staţii de epurare a apelor uzate provenite din centrele populate.

STAS 12278 Canalizări. Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare a centrelor populate.

STAS 12594 Canalizări. Staţii de pompare.

Documente interpretative

CEE - nov 93 Igiena, sănătatea şi mediul înconjurător.

V.4.(D). IGIENA EVACUĂRII REZIDUURILOR SOLIDE

Cerinţa privind igiena evacuării rezidurilor solide din spitale, implică asigurarea unităţilor spitaliceşti cu sisteme corespunzătoare de colectare, depozitare şi evacuare a acestora astfel încât să nu fie periclitată sănătatea şi igiena oamenilor, eliminând totodată riscul de poluare a aerului, apei şi solului.

Deşeurile solide din spitale sunt:

1.deşeuri reciclabile (neinfectate)

- hârtie, ambalaje din carton

- ambalaje din sticlă

- metal

2.deşeuri nereciclabile

- gunoaie menajere (de la bucătărie, biberonerie, oficiile alimentare din secţiile medicale)

- deşeuri medicale curente (vată, tifon, şervete, produse biologice, deşeuri laborator)

- deşeuri medicale contaminate radioactiv

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

V.4.(D).1. Asigurarea colectării, depozitării si evacuării deşeurilor solide în condiţii de igienă

Se colectează şi se depozitează distinct, după natura materialelor, după ce au fost asigurate condiţiile de reciclare (spălare, preambalare) la locul lor de provenienţa.

- se depozitează pe platforme speciale, într-un spaţiu izolat.

V.4.(D).1.1. Deşeurile reciclabile

- se colectează şi se depozitează distinct după natura materialelor, după ce au fost asigurate condiţiile de reciclare (spălare, preambalare) la locul lor de provenienţă.

- se depozitează pe platforme speciale. într-un spaţiu izolat.

V.4.(D).1.2. Deşeurile nereciclabile

V.4.(D).1.2.1. Gunoaiele menajere

- se colectează la sursă şi se transportă în recipiente închise (pubele) sau în saci de polietilenă închişi etanş

- se depozitează într-o încăpere specializată, amplasată pe platforma de deşeuri, prevăzută cu instalaţii de apă şi canalizare pentru menţinerea igienei atât a spaţiului cât şi a recipienţilor.

V.4.(D).1.2.2. Deşeurile medicale curente

(provin din activităţile medicale, prezintă potenţial infecţios)

- trebuie colectate în ambalaje etanşe, transportate şi depozitate în condiţii de maximă siguranţă d.p.d.v. al igienei pentru a împiedica contaminarea directă sau indirectă (prin intermediul insectelor sau rozătoarelor) a personalului sau a populaţiei.

- se tratează cu substanţe dezinfectante şi/sau se ard în crematorii (vezi cap.III.10.2.2.).

V.4.(D).1.2.3. Deşeurile solide contaminate radioactiv

(provin de la laboratorul de medicină nucleară)

- se colectează şi se depozitează separat de celelalte deşeuri din spital, într-un depozit amplasat în cadrul laboratorului, ecranai şi ventilat corespunzător.

a.deşeurile puternic radioactive

- se colectează în recipiente speciale închise ermetic şi ecranate.

- se depozitează temporar în depozitul spitalului, până la preluarea lor de către unitatea teritorială specializată în tratarea deşeurilor.

b.deşeurile slab radioactive

- se colectează în recipiente port-deşeu.

- se depozitează în depozitul laboratorului şi se dezactivează prin staţionare pe durata de timp calculată, în funcţie de perioada de înjumătăţire a surselor radioactive utilizate.

Depozitele pentru deşeurile solide radioactive sunt parte integrantă a unităţii nucleare şi se conformează prescripţiilor tehnice şi de autorizare prevăzute de „Normativul republican de securitate nucleară".

OBSERVAŢIE:

Având în vedere că până la ora actuală nu există reglementări specifice cu privire la evacuarea rezidurilor solide din unităţile spitaliceşti, se recomandă ca în etapa de proiectare a unui spital, proiectantul să consulte Ministerul Sănătăţii, prin experţii acreditaţi, asupra recomandărilor existente pe plan mondial la data proiectării.

V.4.(E). REFACEREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Cerinţa privind refacerea şi protecţia mediului implică conceperea şi realizarea unităţilor spitaliceşti astfel încât pe toată durata de viaţă (execuţie, exploatare, postutilizare) să nu afecteze în nici un fel, echilibrul ecologic şi să nu dăuneze sănătăţii, liniştii sau stării de confort a oamenilor prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţi umane.

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ V.4.(E).1. Asigurarea evitării poluării aerului exterior

V.4.(E).1.1. Concentraţiile maxim admisibile pentru potenţialii poluanţi emişi în atmosferă ca urmare a activităţilor spitaliceşti vor avea valori corespunzătoare conform prevederii STAS 10574.

V.4.(E).1.2. Măsuri preventive- limitarea emisiilor de poluanţi conţinute în gazele de ardere provenite din centrala termică şi

crematoriu (dacă este cazul) prin controlul arderii sau dimensionarea coşului de fum, în vederea realizării dispersiei acestora în atmosferă.

- filtrarea aerului evacuat şi contaminat cu germeni patogeni prin utilizarea sistemelor specifice de purificare.

- evacuarea cu diluţie în atmosferă a aerului purtător de noxe, sau provenit din instalaţiile de ventilare climatizare, ţinând cont de zonele populate şi de direcţia vântului dominant.

- se vor respecta cu stricteţe regulile de amplasare privitoare la poziţiile relative dintre prizele de aer proaspăt şi gurile de evacuare.

V.4.(E).2. Asigurarea evitării poluării solului si apei

V.4.(E).2.1. Măsuri de prevenire

- apele uzate provenite de la unităţile spitaliceşti se vor evacua numai prin sisteme (reţete) proprii de canalizare, ce trebuie să respecte condiţiile prevăzute la cap.V.4.(C).1.3.

- înainte de deversarea în sistemele publice de canalizare, apele uzate evacuate din unităţile spitaliceşti vor suferi operaţiuni de neutralizare şi tratare în funcţie de natura poluanţilor continui (vezi cap.III.5.2.2.2.).

- apele uzate evacuate în sistemele publice de canalizare vor trebui să îndeplinească obligatoriu prevederile Normativ C 90.

ANEXA V.4.(E).

DOCUMENTE CONEXE

Legea 137/95 Legea protecţiei mediului.

Legea 5/1989 Legea privind protecţia şi asigurarea calităţii apelor.

Legea 3/1978 Legea privind asigurarea sănătăţii populaţiei.

Decret 466-1979 Decret privind regimul produselor şi substanţe toxice.

Decret 414/1979 Decret privind stabilirea valorilor limită admisibile principalelor substanţe poluante din apele uzate.

Ordinul 462/1993 Condiţii tehnice privind protecţia atmosferei.

STAS 10574 Aer din zonele protejate. Condiţii de calitate.

STAS 10331 Puritatea aerului. Principii şi reguli generale de supraveghere a calităţii aerului.

STAS 10194 Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de bioxid de sulf.

STAS 10329 Puritatea aerului. Determinarea bioxidului de azot.

V.5. IZOLAREA TERMICĂ, HIDROFUGĂ ŞI ECONOMIA DE ENERGIE

Cerinţa privind izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie se referă la asigurarea unei conformări generale şi de detaliu a clădirii astfel încât pierderile energetice să fie minime iar consumurile de energie în vederea obţinerii unui confort minim admisibil să fie cât mai limitate.

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ

V.5.1. Asigurarea performanţelor higrotermice ale elementelor perimetrale astfel încât pierderile de căldură să fie cât mai reduse, respectiv:

V.5.1.1. Rezistenţa termică specifică necesară (Ros) a elementelor de inchidere trebuie sa fie mai mare sau egala cu rezistenta minima necesara la transfer termic (Ronec.) calculate conform STAS 6472/3.

V.5.1.2. Diferenţa de temperatură (DTi) dintre faţa interioară a elementelor de închidere şi aerul interior (conf. STAS 6472/3) să fie de maxim.

Temperatura interioară

Umiditatea relativă

Diferenţa de temperatură DTi (K)

pereţi acoperiş pardoseli

18° C 60% 4 3 2

22° C 50% 6 4,5 3

V.5.2. Evitarea apariţiei condensului se obţine prin:

V.5.2.1. Temperatura pe suprafata interioară (Tsi) să aibă în orice punct, o valoare peste temperatura punctului de rouă stabilită conform STAS 6472/3 în funcţie de umiditatea relativă a aerului interior.

V.5.2.2. Umiditatea materialelor componente ca urmare a condensării vaporilor de apă în perioadele reci, să nu depăşească valorile normate conf. STAS 6472/4 (în vederea eliminării riscului de apariţie a coloniilor de agenţi patogeni).

V.5.2.3. Cantitatea de apă provenită din condensarea vaporilor, din masa elementului de închidere, în perioada rece să fie mai mică decât cantitatea de apă evaporată în perioada caldă (conform STAS 6472-4), (ma < mv).

V.5.3. Asigurarea economiei de energie într-o clădire spitalicească priveşte principalele modalităţi de utilizare a energiei în condiţii determinate de amplasare (condiţii exterioare), de utilizare funcţională (cerinţe interioare) şi de dotare tehnică (posibilităţi de realizare) şi anume: încălzire, ventilare şi tratare a aerului cu sau fără răcire sau controlul umidităţii şi preparare a apei calde de consum. Economia obţinută din energia consumată în special pentru încălzire în sezonul rece, dar şi pentru răcire în sezonul cald, implică conceperea şi realizarea construcţiilor spitaliceşti şi în special a elementelor de închidere cu o bună izolare termică, cu o corectă orientare, dimensionare şi dotare a elementelor vitrate şi cu o scăzută permeabilitate la aer.

Consumurile de energie pentru ventilare şi tratare specială a aerului depind de tipul, structura şi gradul de dotare al spitalului, în special intervenind dimensionarea dar şi echiparea cu instalaţii specifice a sectoarelor chirurugical, ATI, etc., factori importanţi sunt debitele de aer proaspăt vehiculate, condiţiile de stare a aerului dorite la interior faţă de condiţiile de stare a aerului exterior, duratele de funcţionare, etc. consumurile de energie pentru prepararea apei calde menajere depind de tipul, structura şi gradul de dotare al spitalului.

V.5.3.1. Coeficientul global de izolare termică al clădirii „G1" trebuie să fie inferior valorii corespunzătoare la referinţa „G1 ref" [W/m3h], determinaţi conform „Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică, la clădiri cu alte destinaţii decât cea de locuit".

Valorile coeficienţilor de control „a¸e" (rezistenţe termice normate) necesare pentru calculul coeficientului global de referinţă (G1 ref.) sunt următoarele:

zona climatică I II III

a 1.30 1.40 1.50

b 2.75 3.00 3.25

c 1.50 1.60 1.70

d 1.30 1.30 1.30

c 0.40 0.50 0.50

în care:

a = pereţi exteriori

b = planşeu de la ultimul nivel

c = planşeu de peste subsol

d = soclu

e = elemente vitrate

V.5.3.2. Necesarul specific global de căldură pentru încălzire al clădirii „G" trebuie să fie inferior valorii corespunzătoare de referinţă „G1 ref." [W/m3K].

V.5.3.3. Consumul anual global de căldură pentru încălzirea clădirii

în care:

G = are semnificaţia de mai sus

Ntimitoi = numărul de grade zile; se determină funcţie de temperatura exterioară de începere/sfârşire a

perioadei de încălzire (toi) şi de temperatura interioară medie pentru încălzire (timi)

V = volumul construit la care se referă G şi Qi.an

V.5.3.4. Consumul anual global de căldură pentru ventilare (mecanică).

- constituie o sumă de consumuri specifice (timv, tov, nv, ηrv) diverselor aplicaţii, în care:

- debit de aer proaspăt pentru tipul de aplicaţie [m3/h]

- număr de grade zile pentru temperaturi exterioare de începere/sfârşire a consumului (tov) şi temperatura interioară medie în respectiva aplicaţie (timv).

- durata zilnică de funcţionare în respectiva aplicaţie [h/zi]

- durata de funcţionare în perioada de încălzire [%]

- eficienţa recuperării de căldură utilizate.

V.5.3.5. Consumul anual global de energie pentru umidificare

- constituie o sumă de consumuri specifice (timv, tov, nv, ηrv) diverselor aplicaţii cu umiditate controlată, în care semnificaţiile sunt cele anterioare pentru aplicaţiile în cauză: ηrl - randamentul recuperării căldurii latente (dacă este cazul).

V.5.3.6.Consumul anual global de energie pentru răcire – dezumidificare

- formula dă un nivel aproximativ al consumurilor de energie electrică pentru aplicaţiile cu aer proaspăt 100% (Lp1) şi pentru aplicaţiile cu aer proaspăt parţial (Lp2) în care:

Lp1, Lp2 - debite de aer proaspăt [m3/h]

Dr1, Dr2 - durate de răcire [zile/an] cu procente de funcţionare - dr1, dr2

ηr1, ηr2 - durate zilnice de funcţionare [h/zi]

ηr.rl, ηr.r2 - eficiente de recuperare de căldură totală

C= 1,6¸2 în funcţie de zona climatică

V.5.3.7. Consumul anual global de căldură pentru preparare apă caldă menajeră

Qacm.an = 35OOP până la 7000P [KWh/an] funcţie de tipul, structura şi dotarea spitalului, valorile mari corespund spitalelor ce au consumuri specifice ridicate de a.c.m. - (secţii de chirurgie, obstetrică, boli nervoase, etc).în care

P = număr de paturi de spitalizare.

OBSERVAŢII:

- Consumurile de căldură sunt calculate la instalaţiile de utilizare.

- Spitalele fiind mari consumatoare de energie, prin proiectarea şi exploatarea instalaţiilor termice se impun măsuri de limitare a consumurilor energetice care în principal se referă la:

o eficienţa sistemelor adoptate şi performanţele energetice ale elementelor utilizate (randamente, consumuri specifice etc).

o măsuri de recuperare a energiei şi utilizarea acesteia ca sursă secundară de căldură cum ar fi recuperarea de energie termică din gazele arse provenite de la centrala termică, recuperarea unei părţi din căldura aerului de evacuare din instalaţiile de ventilare, producerea aburului de joasă presiune din condensul de medie presiune, utilizarea condensului provenit din instalaţia de abur pentru preîncălzirea apei de adaos sau prepararea apei calde de consum.

o introducerea circuitelor separate de încălzire pe zone ce beneficiază de acelaşi regim termic, sistem de cedare a căldurii şi programe de funcţionare.

o sporirea gradului de automatizare al instalaţiilor atunci când acestea contribuie efectiv la realizarea economiei de energie în exploatare, corelat cu aplicarea unor regimuri economice de exploatare funcţie de condiţiile climatice, categoria clădirii spitaliceşti, felul ocupării, programe de lucru etc.

o izolarea termică a conductelor pentru diverşi agenţi termici şi a canalelor de aer cald şi rece.

o utilizarea în măsura posibilităţilor a surselor neconvenţionale de căldură.

o contorizarea energiei termice.

ANEXA V.5.

DOCUMENTE CONEXE

STAS 6472/2 Fizica construcţiilor. Higrotermia. Parametrii climatici exteriori.

STAS 6472/3 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirii.

STAS 6472/4 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Comportarea elementelor de construcţie la difuzia vaporilor de apă. Prescripţii de calcul

STAS 6472/6 Fizica construcţiilor. Higrotermia elementelor de construcţii cu punţi termice.

STAS 6472/7 Fizica construcţiilor Termotehnica. Calculul permeabilităţii la aer a elementelor şi materialelor de construcţii.

STAS 4389 Instalaţii de încălzire. Numărul anual grade-zile.

STAS 9791 Rosturi Ia faţadele clădirilor executate cu panouri mari prefabricate. Clasificare, terminologie şi principii generale de proiectare.

NP 200 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea la stabilitate termică, a elementelor de închidere a clădirilor.

Prescripţii tehnice în curs de editare (INCERC) – Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică la clădiri cu altă destinaţie decât cea de locuit.

C - 107 Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice

C – 112 Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolatiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii.

STAS 6472/10 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Transferul termic la contactul cu pardoseala. Clasificarea şi metoda de determinare.

STAS 13149 Fizica construcţiilor. Ambianţe termice moderate. Determinarea indicilor PMV, PPD şi nivele de performanţă pentru ambianţe.

STAS 1907/1 Instalaţii de încălzire. Calculul necesarului de căldură. Prescripţii de calcul.

Reglementări în curs Normativ privind igiena compoziţiei aerului la

de editare (INCERC) clădiri cu diverse destinaţii în regim de iarnă-vară.

P 68 Normativ privind gradul de protecţie termică a clădirilor şi de reducere a consumului de energie pentru încălzire.

Documente interpretative CEE - nov. 1993 - Economia de energie şi izolare termică.

V.6. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI

Cerinţa privind protecţia împotriva zgomotului implică conformarea spaţiilor, respectiv a elementelor lor delimitatoare astfel încât zgomotul provenit din exteriorul clădirii sau din camerele alăturate perceput de către ocupanţii clădirii, să se păstreze la un nivel corespunzător condiţiilor în care sănătatea acestora să nu fie periclitată, asigurându-se totodată în interiorul spaţiilor o ambianţă acustică minim acceptabilă.

CRITERII, PARAMETRII ŞI NIVELURI DE PERFORMANŢĂ cu privire la:

V.6.1. Asigurarea ambianţei acustice în interiorul încăperilor cu specific medical

V.6.1.1. Nivel de zgomot echivalent interior (limite admisibile) datorat unor surse de zgomot exterioare unităţilor funcţionale:

• 30 dB(A)±5 dB(A) - în plus ziua

- în minus noaptea

MENŢIUNE:

În cazul spaţiilor ce necesită instalaţii de ventilare şi/sau climatizare (tratarea aerului) se admite ca nivelul de zgomot interior să fie depăşit cu încă max. 5 unităţi faţă de cel menţionat mai sus (a se vedea Tab. 1 cap. V.4.(A).1.

V.6.1.2. Măsuri de asigurare a ambianţei acustice

- amplasarea unităţilor spitaliceşti în zone fără vecinătăţi producătoare de zgomot sau vibraţii.

- gruparea în cadrul unităţilor spitaliceşti a compartimentelor cu activităţi similare.

- separarea spaţiilor cu cerinţe deosebite d.p.d.v. al confortului acustic, de spaţiile producătoare de zgomot (spaţii gospodăreşti şi spaţii tehnico-utilitare).

- evitarea alăturării bateriei de ascensoare de încăperile destinate bolnavilor spitalizaţi.

- pentru cazul în care nu este posibilă îndepărtarea încăperilor cu activităţi producătoare de zgomot, se vor lua măsuri corespunzătoare de prevenire sau atenuare a zgomotului prin:

• prevederea de echipamente dinamice (pompe ventilatoare, compresoare) cu nivel de zgomot scăzut, în funcţionare.

• măsuri constructive de atenuare a zgomotelor sau vibraţiilor produse de unele surse locale (aparate sau utilaje) conform prevederilor STAS 8048/1.

• izolarea corespunzătoare a elementelor despărţitoare, conform prevederi „Instrucţiuni tehnice C 125".

• limitarea vitezelor de vehiculare a fluidelor în elementele instalaţiilor utilitare, termice, de ventilaţie, sanitare etc.

V.6.2. Asigurarea izolării acustice a spaţiilor la zgomot aerian - pe orizontală (valori maxim admisibile)

V.6.2.1. Indicele de izolare al peretelui exterior la:

- saloane (inclusiv de terapie intensivă), cabinete de consultaţii, săli de operaţii şi anexe ale acestora.

= 26 (-26) dB

V.6.2.2. Indicele de izolare a peretelui interior la:

- saloane 1-2 paturi

• faţă de saloanele adiacente

= 56 (+4) dB

- faţă de coridoare

= 59 (+7) dB

- saloane cu peste trei paturi şi saloane de terapie intensivă

• faţă de saloane adiacente şi cabinete de consultaţii

= 51 (-1) dB

• faţă de coridoare

= 56(+4) dB

- săli de operaţii (în sectorul urgenţe)

• faţă de saloane adiacente, cabinete consultaţii, terapie intensivă

= 46 (-6) dB

• faţă de coridoare

= 51 (-1) dB

- cabinete consultaţii

• faţă de saloane adiacente

= 46 (-4) dB

• faţă de coridoare

= 51 (-1) dB

V.6.3. Asigurarea izolării acustice a spatiilor la zgomot aerian şi de impact pe verticală (valori maxim admisibile conform STAS 6156).

V.6.3.1. Indicele de izolare al planşeului la:

- saloane 1-2 paturi

• faţă de saloane adiacente, cabinete consultaţii

Ia (Ea) = 56 (+4) dB

li (Ei) = 60 (0) dB

• faţă de coridoare, birouri (după caz)

Ia (Ea) = 59(+7) dB

li (Ei) = 53(+7) dB

• faţă de exteriorul clădirii

Ia (Ea) = 51(-1)dB

li (Ei) = 57(+3)dB

- saloane cu peste 3 paturi şi saloane terapie intensivă

• faţă de saloane adiacente

Ia (Ea) = 51(-1)dB

li (Ei) = 60(0)dB

• faţă de cabinete de consultaţii Ia (Ea) = 51(-1)dBli (Ei) = 57(+3)dB

• faţă de săli de operaţii şi anexe ale acestora Ia (Ea) = 56(+4)dBli (Ei) = 57(+3)dB

• faţă de coridoare, birouri (după caz) Ia (Ea) = 56(+4)dBli (Ei) = 53(+7)dB- săli de operaţii inclusiv anexe

• faţă de saloane adiacente şi cabinete de consultaţii Ia (Ea) = 46(-6)dBli (Ei) = 57(+3)dB

• faţă de exteriorul clădirii Ia (Ea) = 51(-1)dBli (Ei) = 57(+3)dB

• faţă de coridoare, birouri Ia (Ea) = 51(-1)dBli (Ei) = 57(+3)dB

- cabinete de consultaţii• faţă de saloane adiacente Ia (Ea) = 46(-6)dBli (Ei) = 60(0)dB• faţă de exteriorul clădirii Ia (Ea) = 51(-1)dBli (Ei) = 57(+3)dB

• faţă de coridoare, birouri (după caz) Ia (Ea) = 51(-1)dB

li (Ei) = 57(+3)dB

ANEXA V.6.

DOCUMENTE CONEXE

STAS 10009 Acustica în construcţii. Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot.

STAS 6156 Acustica în construcţii. Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limite admisibile şi parametrii de izolare acustică.

P 122 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică la clădiri social-culturale.

C 125 Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonică a clădirilor

Documente interpretative CEE - nov. 93 - Protecţia la zgomot.