Anul X X X I I . — No. 34. Б BANI IN TOATA TARA S g Duminica 2i\_ А% Щ

UNIVERSUL LITERAR ABONAMENTUL

LEI 2 , « 0 A N U A L

IMAMENTELE SE FAC ICMAI PE UM AN

C O L A B O R A T O R I I ACESTUI NUMÂR I« Foti, £>• Anastasiu, V» M., etc.

A N U N G I Ü R I

LINIA PE PAG. 7 şl 8

B A M 3 «

2 . — No. 3 1 . UNIVERSUL LITERAR D u m i n i c ă 2 5 s e p t e m b r i e 1 0 1 0

ZILE DE GLORIE Armatele noastre MERG

di ii glorie in glorie. Dupa ce ao trecut Carpa-

|ii ca nişte şoimi, ele au o-cupat o buna parle a Ar­dealului păşind tot mai mult spre desăvârşirea marelui ideal naţional.

Pe frontul dc sud, bravele noastre armate au avut de a face eu horde imense com­puse din germani, bulgari şi turci, comandate de feld-mare.şaluî Mackensen.

Pc acest front, inamicul prin superioritatea-i nume­rica a isbutit. la început, sa câştige ceva teren.

Primul moment de sur­prindere insă a trecui : ai noştri, puşi sul) conducerea generalului A veresen, nu nu­mai că au zădărnicit planu­rile de înaintare ale duşma­nului, dar l-au respins pri-cinuindu-i cele mai grave pierderi.

Şi în luptele acestea a-prige, atât pe frontul dc sus cai şi pc cel delà sud, vi­tejii noştri soldaţi au dat dovezi de calităţi eroice cari au atras admiraţia lumei în­tregi. Întreaga presă aliată aduce

elogii armatei româno-ru-seşti, pentru marea isbândă repurtată in Dobrogea şi care va rămâne ca una din cele mai glorioase fapte de armă în istoria războaelor.

Sub aceste fericite auspi­cii îşi reia apariţia «Uni­versul Literar», care îşi va face o sfântă datorie din a întreţine pe numeroşii săi cititori despre marile eve­nimente ce se desfăşoară şi cari vor fămn România Mare.

V. M.

T ă c e r e a e d e a a r N'am cuvinte de ajuns spre

a recomanda tuturor citito­rilor noştri cea mai desă­vârşită tăcere, în ee priveşte chestiunile referitoare fa a-părarea ţărei.

Fie-care să se gândească că s'ar putea găsi spioni cari sà se folosească de cea mai mică indicaţiune, şi să tragă concluzii foarte vătă­mătoare apărărei noastre.

î. mai mult ca ori când timpul de a apuca dictonul „Tăcerea e de aur*'.

S tuci ii 1іѣеа»аж»@

Literatura indică „Gpădina iubirvii"

— Urmare şl siîrşif — d e I. FOTI

II Această introducere ne va rervi

la explicarea poeziei ce ne propunem să o analizăm. In epopeea indică sînt luuî imi inutile; virtuţile personale ale individului foarte reduse (partea epică); dar poejii sunt în schimb neîntrecute acolo unde descriu pa­siunile omului şi mai ales inbirea şi adorarea natursi exuberante şi mi­sterioase pe cari îi înconjoară-

In limba noastră avem câteva tra­duceri in versuri reuşite ale poetului Coşbuc (Mitologia sanscrită) din lim­ba sanscrită. Traducerile acestea fru­moase, sunt probabil, diu texte nem-

•ţeşti; ceeace le strică. în parte, far-meenl-

Mai avem în traducere româneas­că şi drama Sakantala sau Inelul fa­tal, tradusă de aeelaş poet. Această operă a lui Ealidasa este din cele mai apreciate ale întregei literaturi indiene. Kalidasa a mai scris o dra­mă Uivaci pe la începutul erei інгііа creştine.

La aeesle traduceri s'a mai adău­gat tiua nonă a d-lui Stratulai: Gră­dina iubiiei.

Am mai spus că starea socială a Indiei nu permitea dezvoltarea dra­melor sociale, şi a epopeci, îa gene­re. Dar în această ţară, unde clima tropicelor bieiueşte epiderma arsă de

soare şi o îndeamnă spre patimi, era natural ca să precumpănească, prin­tre toate poeziile, cea erotică. Iubi­rea răscumpără toate celelalte mi­zerii ale vieiei. Aşa sunt oamenii Sudului, in vinele cărora sângele fier­be şi mintea o turbure de arşija pu-timcîor uepofolite- In tinereţe drago­ste sălbatică, neastâmpărată şi pu­ternică; la bătrâneţe bigotismul şi drumul spre biserică- Indivizii, cari din cauza climei nesuferite şi a pre­judecăţilor dăunătoare şi autocratice nu ştiu unde le c capul, nn pot trăi de cât din plăcerea şi vanitatea dra­gostei şi din părăsirea târzie apu­când drumul bisericei sau a templu­lui — a păcatelor săvârşite în vâr­sta paterei şi a iresponsabilitate!.

Minţi dezechilibrate, fantazii bsl-nave, firi nestatornice şi pătimaşe, temperamente de adevăraţi artişti: nevroze trăimîe . . .

Ce patimă profundă nu fierbe in rânduri ie:

,-Ch sâaii învineţit:, cn părul în ri­sipă, cu ochii închişi, cu picioarele şi braţele tremurânde, încă, de vo­luptate- zice. cu glasul inuăbuşii: , . \ ib i milă! sfârşeşte. Mi e de ajuns". Şi se adânci în tăcere. Să fie moartă sau numai adormită? S'o fi adâncind in gânduri plăcute sau se gândeşte Ia altul!" (l)iruinţa)-

Peste tt>t izbucueşte patima oarbă,

O O O O O

S o o o o o s c o O 0

s I ! o s o t s o

I o O O O O O O O $ s O o o o o o O O O O o O O o o

lin vuet năbuşit străbate zarea Şi fulgerile ţes prin nori furtuna; Destinul îşi urmează fix cărarea, Precum a făcut prin veacuri Iotă'áimít..

A fosi ursit cu sfânta Românie Să-ţi întregească neamul în Ardeal; , Be-óm trece chiar prin putreda Sofie Vom împlini al ţărei ideal !

O, ai nădejde 'n noi, iubită ţară Că lupta noastră nu va fi d'a mrda: Că doar, treziţi în noi acuma 's iară Vitejii ce'n trecut s'au războit la Turda !

In luptă dar intrat-AM. si duşmanii Cuprinşi de spaimă tremură şi CAD. Şi încă de-or mai trece 'n şiruri anii Voi1 tremura nepoţii lui Ar pud.

Noi toţi, ai Europei santinele, Popor de şuiei, ia tiara cea turbată Prin miile de gloanţe şi srapnelé E.reeulăm sentinţa meritată.

Victorioşi, când ne-om întoarce iară Mult mai măreaţă îţi vom da cununa, Şi slvăluci-vei, cea mai w>md.ră iară Vum străluceşte n nopţi .-v/Wnt?, TUNA.

S'o lumina ALUNEI ALBASTRA -arc. Şi imnuri vom cânta bumm-Z-JREI...

... Destinul va URMA A IU' CURARE

Ce nu s abate delà legea fîrei. P. Anastasii!

Siibofiţtr adm-je re<j. 2 ce/ale

o s i t s o o o s o o o O O o o o o o o o O O O O s O O O o O O Л O O O o o o o O o <> O O O O z O O

00000000000<X>04>^0<><><XX>SX'<X>OÔO<><KX>OOOÔOOC>00

muşearea CU dinţii , răenctele si băr» «ăitarile apropiate cn moarte, AFE a-măriţilor nebnni anul de ALTEI:

, , C B turbanal stropii EN mae, cu gâ­tul păstrând Întipărită nrma brăţă­rilor amantei lui — CAEI L'A strâns Într 'o aprindere sălbatică! CN bezele pătate DC mărgean, CN obrajii În­roşiţi DC betel, iată CAM nefericitul se va înfăţişa nevestei Ini. odată en răsăritul soarelui"- (Floarea de lo­tus).

Alta: Noapte de placer!, noapte de ne­

bunie; departe de orice privire, Na li­ra se lasă cn totul în voia plăcerilor iubitului. Ce màngâeri! Ce zbueucte pătimaşe!

,.Dar ce zăreşte, Nauru, în lumina zorilor? Papagalul, care a văzut şi auzit totul. Doamne! iat-O şi pe m a ­ma Naurci! Blestemata paiăre ii po­vesti purtarea fetei.

Dar ce face vicleana? îşi desprin­de câteva гг.Ъіяе din cercei şi cu inulfă dibăcie Ie strecoară printre boabele de rodie ale mâncării g;:sa-Iivului, — şi astfel găseşte fericitul mijloc s ă i astupe gura pe vecie".

La ce mijloace nu recurge o fcr.u-p, ai cărei nervi dorese potolirea i:J,i-rei neînîrânate. care o arde cu uu vânt ferbiiîte de ecuator! Copila iu­beşte . Iu faja acestui sentiment care mistuie, nu mai vede nimie, nici o prejudecată, nici a datorie, logica mo­ralei iezuiţi ce creştine n u e cunoscu­tă în acele ţări fericite, unde soare in firbinte, răscoleşte toate poftele, !.-preface în jeraiee, transformând iu­birea noastră calculată îu satiirua!» şi în priapec date în on»n>va Ast ar­tei neindurate şi dezmăţate a feni­cienilor.

Ce frumos, ce adânc omenesc ră­sună aceste cuvinte, aproape neînţe­lese de noi:

,,Dar va şti să-mi spună, cum aş putea uita pc aceea, care m'a аііяіі o noapte întreagă plângându-i Ia uş--i"

Ce tulburătoare, ee pasionată, e bucata de mai jos. Numai ciite a sfat îndelungat ln arşiţa ferbinte a Sadului, ENDE pasiaaile amoroase cu­ceresc, cuprind in flăcări şi ARD în­treaga BOASFRFT fiinţă, întreaga noa­STRĂ VIATA, PESTE să-fi dea seama de FRAZELE, a sa .DE simple fa conţinutul 1er. etimolefie: .

«lăfă i mea; E deparie: s'a dos pen-ţ r a frebite fai- De azi dimineaţă, ma-

.= а ^ :Ilpseste:' s'a ёщ să- VADĂ pc sera ;• щШещтн Iseţaavft. Se înnoptează...

Cern e> a» pot rămaac singură? Tracataralev abate-ie ceată la mine ÍM indian saa indiană) pasiunea

dragostei a totnl. Patimă saa viciu ESTE acclaş larru; euer aceste două noţiuni se EAAFAWDĂ si n'AU Ііиіій Amaut»! ca Ţ£ iabifa na-.ţi pat închi pai via|a fără inbirea 1er. Toate In­trări le dimprejur ian parte, împărtă­şesc, se afunda cu iubirea, en bucuria sa» durerea amanţilor-- Imagine le e-vocate pentru manifestarea sentimeu-íhIuí de dragoste sunt splendide:

„Şi amantul aeesfa. care EN fot po­topul de ploaie era gaia să plece, !a lacrimile amantei Ini, se sim;e oprii, ca de revărsarea unui fluviu".

— „Scrin stihuri rachiu colice. Mă mistui ca u n tnli.ş de măsură, ce ai­de îu liniştea serii, îmbălsămând i u minzinc câmpia".

— „Do atunci, fâlfâir i le iuimei ME­le, îmi flutură bluî.a şi el se încre­dinţează că-1 iubesc".

CE duioase, l ine şi adânci curg vinie le . fibrele cele mai adânc i aKi

ini mei SE pun in mişcare şi VIBREUZÂ: -,i(i scriu îu lumina Iur-ei. T», : i .

ri'ÓF'E mele m'au chemat, dai- e:i a,-n vfii -;V răiitân <u odaia in < are Iu. LE :iiîi iniotih a a a a . -Şi i.ită tot n\ .m îoeeiat sá ріЛпг- • • Ca să mi uit mâhnirea, ani p r iv i t g r a d i n a a l in ia t ă -d- adieri. Frunza ban.binilni prin umbra ci, înscrie pe nisipul albas­tru, un cuvâut necunoscut, fără iu-dnia!ă, numele tău" (Scrisoare).

A l t a : «Ploaie, î'li niulţumcsi'i Ve.slui''"-

D u m i n i c ă 2 5 S e p t e m b r i e 1 9 1 6 UNIVERSUL LITERAR No. 3 4 . — 3 .

C ă z u ţ i p e e â i i i p u l d e o n o a r e

Locot.-col. Gh. Posnaru Bordea Sub-loc. I . Ghirculesca din marină Locot. Gh.Bălaceanu, din reg. Gorj Căpitan N. Vuloyici

Cap. Ion G. Cristea reg. 35 inf. Locot. Sever Rădulfiscu-Niger Cäp. G. Dumitrescu din marină locot. Niţu Ştefan, bat. 9 vînăîori

toi i se lipea de corp, iar ţesătura, sclipitoare de apă, îi desemna nein-< iiipi<ilcîc-i forrac . . . Sanabavi. erai, ca şi când ai îi fost poală- Iar micii tăi sâni ínfiorafi, de cine au fost în­călziţi, atunci când înflorise curen­tul"? (Ploaia).

Dar iubirile neesfea aşa de păti­maşe nu-s eterne; schimbătoare ca toate cxlromele fit viată; jurămin­tele se sfârşesc cu satisfacerea do­rinţei arzătoare. Ce subtil şi delicat se exprimă poetul:

. în t r 'o zi, Sita, o copilă din Ra't-яаѵаі, înscrise pe petala unui tran­dafir jiu amantul acesta:

„Pe cel mai frumos voinic din lu­me, nu! nn-1 voi iubi nici odată căci iubirea c prea neîndurătoare".

„Abia sfârşise de scris, şi un zefir zmulse şi Ină cu el petala şi jură­mânt ui". (Jurământul).

Ce frumoase îiitruchiperi ale vietei şi ale fericirei patriarhale sunt poe­mele miei. scurte, fără cuvânt de prisos — aşa de pregnante şi de cla­sice:

.,— Au cântat, cocoşii? — Dormi? Noaptea este încă al­

bastră. — -Vani dormit. Ochii inii erau în­

chişi: dar mintea îmi vcybea şi lu­cruri frumoaso se pie/inlau pe sub ploe.pe.

— Ce vedeai- iubito? Printre palmierii din l 'ami, o

căsuţa, mică, albită de insoaiie; iar acolo, iu şi cu mine. ferieii(- IVcde-eia).

t) comparaţie: Linia o lumina (pe fecioara"!, o pri­

vighetoare cânta, iar „Iubiiea se da-sc'n vorbă" cn copila-

In aceste iubiri împărtăşite se i-veşte şi ..ireparabilul" şi cruzimea:

•it'iira, după cc (i-a făcut ochii din-

CANTECE OIN ARDEAL

Iloria bea la crâşmă 'n deal, Domnii fug toii din Ardeal. El aprinde-un mare foc Şi cântă voios în joc :

— Haideţi feciori după mine Să'nvâţa/i cei drept şi bine.

Pe cel câmp pustiu si'nlins, Ardc-un foc de noi aprins. Las'să arză şi să crească Văl c ţara românească!

Trageţi hora să o joc La lumina celui foc l

l'ngurc, mustaţă lungă, Xis-am morţii să te-ajungă, Zis-am parai să te ardă, Zis-am crucii să le piardă!

— Trageţi hora ca să joc La lumina celui foc !

l'ngurc, câine turbat, Multe ţi-am mai tot răbdat, Dar vènit-a ceasul meu Ca să mă răzbun si eu!

— Trageţi hora să o joc La lumina celui foc !

Cum răcnesc jivinile. Cum s" aprind slăninile, Cum ard toate satele, PlângândiCşi păcatele !

— Trageţi hora ca să foc La lumina celui foc!

M'am suit pe raunten zori Şi-am prins fulgerul din nori Şi, de sus, din înălţime. L-am izbit în ungarime -'

— Trageţi hora să o joc La lumina celui foc !

tr 'un lotus albastru, obrazul dinfr'un minunat nelumbo (1). diutii dintr 'un fraget boboc dc trandafiri, sânii din petalele unei şanipaka, cum de-a pu­tut creatorul, prietenă. să-fi croias­că o inimă de piatră". (Cruzimea).

Iar sfânta admirabilă! ..Dacă mi-aş încredinţa mântuirea

puhoiului, puhoiul s'ar opri: dc шіп-ş încredinţa-o palmierului, palmierul s'ar apleca spre mine. Dar. tu, care ştii câte iuilur, treci înainte, fără л mă pri \ i măcar".

.Sunt lucruri triste, romantice ca la poeţii Nordului; descrieri dupo natură apropiate de sufletele noas­tre, îndepărtate tic primitivitate, prin falsitatea vieţei pe care o durem.

(1) Lo tusu l sac ru .

Cităm: " ' „Raule, te am văzut la izvorul tău.

l 'n copil te-ar, îi trei ut dinti'o să­ritură, un mănunchiii de flori ţi-ar fi schimbat albia- Aici eşti uu flu­viu nemărginit şi ai puica iughiti corabia ce porţi!

..Mă gândesc la iubire ce-o port D;,;. mat ei!"

Iubirea fa inai duce şi la moarte, ochii se sting ca două biete lumini:-' roe.se de umbrela marţii: înaintea iubitei sunt ca peiale veştede de trandafir; vocea se aseamănă si te Întristează- ca aceea a Karaguului nocurn şi celelalte.

Terminăm citaţiile prea multe cn tristul Amurg al iubirei:

„La căderea nopfii păunii cari îşi resfiră cozile şi-au strâns penele $i

s'au depărtat. Mi s'a părut c'ait luat cu ei cele din urmă flăcări ale soa­relui şi cele din urmă licăriri a'e iubirei noastre".

Ш

Traducerea d-lui Stratulat — diu franţuzeşte, bine înţeles — este în­grijită şi literară. Unele scăpări din vedere şi unele neglijente de stil se pot corija la o ediţie nepopulură a poemelor.

In linii generale, regretăm că atât d. C'osbuc cât şi d. Stratulat nu cu nosc limba sanscrită ca să ne dea întreaga savoare originală a minu­natelor poeme pe cari le traduc- Pen-tru cititorii români, în româneşte-ne mulţumim şi cu atât-

Făcând citaţii mai dese, am dorit să dăm o icoană mai exacfă a poe­ziei indiene. Duioşia şi delicateţa sentimentelor de iubire — iubire de jertfă şi de natură — sunt o caracte­ristică nobilă şi unică, în literatura lumci. Acest sentiment ne provoacă admiraţie şi lacrimi la citirea epi­zodului Ini Nala, ca şi la urmărirea peripeţiile lui Rama; de aci frumoa-seţea şi adâncul omenesc al Sakuuta-lei, ca şi farmecul religios al i n i u u r b lor lui Tagore. Splendoarea imagi­lor din Vede ca şi din celelalte poe­me — cu toa t ă lungimea lor şi lipsa lor iofală de concepţie şi de a r m o ­n i e : d a t u r i a le clasicilăjei greco-r-i-mane ne în t r ecu t e — p r e c u m şi nte.t-s tă melancolică şi a d â n c ă vedere a l i r i zmulu i erot ic şi individual este nnia esenţ ia lă adusă de cultura in-d i a u ă în lucrătura universaală. R e ­stul este chestie, de curiozitate ştiio; ţ if ieă, de znobizm l i t e r a r sau simplu spirit de aventură in tot ce se po­vesteşte asupra miraculoasei Indii şi asupra trilcnarii sale civilizaţii.

4 . \ o . 3 1. f J rVIVT.RSlL L I T R H A K •>nniiiiică ÎÎ5 S c p l e m b r i c 1 9 1 6 .

Evadarea sergentului Letor

Pământul rece mă cu «roii inii pot reţine fiorii. To­varăşii mei trebuia să-mi arun­ce pe ci ap ramuri mici şi rădă­cini subţiri pentru ca să nu mă înăbuş. Şi in această situaţie trebuia să rămân până când se vor depărta sentinelele cu c o n ­voiul prizonierilor.

Dar, pentru D-zeu!, ce se în-râmplase ? In loc de ramuri, mă pomenesc cu o massă enormă de pământ pe capul meu şi aşa de repede mi-a căzut că abia avui Í tunul să duc mâna la gură şi la ochi ca să-i apăr. întunericul

- U R M A R E — îngheaţă şi talonii de postav prost, pe care

abia respiram. Cu eram îngropat de

era complect ; H 'mranţă că viu.

Ain aflat mai târziu că senti­nela se apropiase, din întâmp­lare sau din neîncredere, tio as­cunzătoarea mea şi că tovarăşii mei nu găsiseră alt mijloc de a mă salva pe mine şi pe ei în­seşi.

.Situaţia mea nu i n ta rz ia să de­vie foarte critică. îngropat acolo îa orele 9 fără un sfert, trebuia să rămân aşa până la 11 şi ju­mătate ! Pământul mă strivea sub greutatea sa si mă îngheţa. Mă gândeam dacă nu era samă înăbuş şi să mor în această groapă.

Tovarăşii mei veniră de mat multe ori să-mi spue cât era ceasul. Astfol am aflat că e r a ora 10, apoi 10 şt jumătate şi apoi 11 .şi un sfert. Peste câteva m i ­nute deci puteam să m ă consi­der scăpat. O s a n t i n e l ă g e r m a n ă e t r e c u t -peste g çeapa în oare e -r a m îngropat, Tstrlvindu-mi* sub ' g r e u t a t e a lúi :-rA*vtr pe râHd ' p i ­cioarele, trupul ş i ^umer i i . . S p r e ЙОГОСІ) I тіц ; nV-mi ; : a ; u m b l a t p e s t e cap , aftfel m i o m o r a : O a u z e a m (Äseutand cu u n á l t g e r -şhan, ' apoi s 'a d e p ă r t a t . "

D e oda tă sânge le începu s ă -trii c u r g ă din n a s , "nu mai p u ­t e a m Să r e s p i r de »àf in m o ă eaeadat , apoi to tu l î ncepu să se î n v â r t e a s c ă în j i i rű l nieti . D e ce in i -a f o s f f r i e ă i f ' a ' m "scăpat ' : îmi p i e r d u s e m cu,n Quin ta , ,

Mi -am. r e v e n u i n t r ' u a m o d cu to tu l cur ios . S i m ţ i i . ' d eoda t ă o a r s u r ă , p u t e r n i c ă l a m â n ă . Ce se î n t â m p l a s e ? F ă r ă să s t iu c u m , îmi s cosesem o m â n ă rafar-ă d in g roapă . Soare le îmi dogorea m â ­n a şi cmn co rpu l m i - e r a î n g h e ­ţ a t , a cea s t ă r ază de soa re îmi t ă e e a efectul une i l imbi de foc.

A m scos b in i şo r capu l afară d i n g roapă , da r m i - a fost i m p o ­sibi l să suport l u m i n a soare lu i şi a trebuit să-mi v i r d in n o u capu l in groapă. Nu ş t iu ce se pe t r ecu atunci în mine, că a m început să plâng oa un copil.

I n jurul m e u domnea l in i ş te complectă. î m i revenisem şi eşii pe jumătate din groapă! La vre -o 50 metri depărtare zăr i i pe tovarăşii mei cari se îndreptau spre cazarmă, cu sapa şi lope-ţile pe spate.

Puţin mai departe un german se plimba in lung şi in lat con­statând munca ce o făcuseră prizonierii. In fine se d e p ă r t a r ă şi el.

Cu mare g r e u t a t e p u t u i s ă es d in groapă. î m i scosei t u n i c a şi pantalonii mei roş i i şi a m r ă ­m a s numai î n v e s t ă şi în p a n -

mi-i duseră germanii ca .şi ori cărui prizonier.

Mâinele şi picioarele îmi erau amorţite. Fui nevoit să mă ţârii pe genunchi câţiva metri. Când putui in line să stau în picioare umblam ca u n om bea t .

L a 300 m e t r i de m i n e , p e dru­mul delà Marie, şeful detaşa­mentului număra prizonierii. In câteva minute era să se afle dis­pariţia mea, era să se dea alar­ma, nu trebuia deci să pierd nici o secundă. Gândul acesta m'a umplut de energie.

îndrăzneală şi iară?iîndrăzneală,

De cealaltă parte a drumului se aflau nişte mlaştini. Am dat fuga spre acolo. Apoi, ca să de­rutez primele cercetări, m'am în­dreptat către o mină, într'o direc­ţie apusă de acea pe care trebuia s'o apuc.

Am ţinut să fiu văzut de ţă­ranii cari lucrau la o mină şi imediat intorcându-mă înapoi, prin pădure, am luat direcţia Olandei, ne având âlt ghid de cât o busolă mică.

In chestie de evadare cred că una din condiţiunile de reuşită este îndrăzneala liniştită. T recu i aproape de ferma unde erau t o ­varăşii mei. I-am văzut.

Şi, după agitaţia care d o m n e a la fermă, am înţeles că se dase alarma. De s i g u r că se p u s e s e r ă în u r m ă r i r e a mea. Dar în ce pa r t e? L a m a i p u ţ i n de u n k i l o m e t r u cu rge r îu l Lippe. Am a l e rga t î n ­t r ' u n suflet , p â n ă acolo. Neş.ti ind să î n o t , a t r e b u i t s ă t r e c pes t e p o d u l ôare e ra în f a ţ a mea . D i n p a r t e a cea la l tă a podu lu i v e n e a u t rei g e r m a n i . O să m ă r e c u n o a s c ă oare ? I a t ă - m ă în fa ţa l o r . - S e u i t ă l u n g la m i n e . T r e c . î na in t e . Mai îneolo o femeie î n t i n d e гнІе, a v i n d l îngă e a . u n copil . -Merg d r e p t spr-e r e a : „ g u t e n m o r g e n ( b u n ă z i u a ) " îi zic, ea şi cum o cunoşteam 1 . Mă aprop ia i de copil , îl m a n g â i a i -pe ob raz p e aces t s câ rbos v l ă s t a r g e r m a n c á r é m i - a su r i s . T recu i na in t e . N i m e n i д и m ă î n t r e b a s e ceva. A m m a i m e r s a p r o a p e ' o j u m ă t a t e de o ră şi a m a j u n s î n faţa o r a şu lu i A l t e r n , pe cace n u p u t u i să-1 ocolesc, n e -v r à n d să p i e r d t i m p .

E r a ceasu l u n u d u p ă amiaz i , şi m i i r eàm de foame.

M ă ho t ă r â i să i n t ru în o r a ş . Ce o fi să fie. T r e b u e să fii fa ­ta l i s t . Cu toate aces tea , ca să n u fiu s u s p e c t a t şi î n t r e b a t , m i - a m scos d i n b u z u n a r o batistă roş ie şi î ncepu i să mă ş t e r g î n t r ' u n a l a nas. Cât a d u r a t t r ece rea m e a prin acest b l e s t e m a t oraş n u mi-am luat batista de la n a s . N i ­meni nu se uita l a mine, în afară de o fetiţă care, d u p ă ce se u i t ă l u n g la mine, d i s p ă r u într'o p o a r t ă mare.

Am ajuns în fineam plin câmp. O pădure era în aţjfcopiere ; mă ascunsei în colo ca să mă mai odihnesc.

Foamea mă chinuia. Am căutat prin buzunare să găsesc bucata de c iocolată şi de zahăr pe car i le l u a s e m cu mine. T o t u l se t o ­p i se formând u n fel de p a s t ă scârboasă. Am m â n c a t ' o cu o poftă n e b u n ă şi î n c e p u i să 'mi c o n ­t i n u i d r u m u l . P r e o c u p a r e a m e a de

căpetenie era 1) să merg repede şi 2) să nu fac sgomot, ca să nu atrag atenţia vre-unui trecător. Mi-am scos ghetele şi am făcut, aşa desculţ, 45 kilometri prin pădure. Picioarele îmi erau pline de sânae d-in cauza buruenilor şi a spinilor. Cu toate acestea merg nainte. In faţa mea se vede o linie ferată şi o trec tărându-mă pe burtă. Noaptea neagră m'a surprins pe un teren deschis sub o ploaie din cele mai torenţiale.

Ca să nu rătăcesc, am fost si­lit să aştept zorii zilei. La orele 5 dimineaţa o luai înainte şi în curând fui aproape de Borken, staţiune de cale ferată foarte nu-ţin departe de graniţa Olandei. O luai de-alungul şinelor şi abia avui timpul să mă ascund într'o groapă ca să nu fiu zărit de un tren care venea pe linie.

Apropiindu-mă de Ii o r k e n, m'am încălţat şi începui să merg pe şoseaua imperială. Sufla un vânt tare şi o puternică furtună s'a deslănţuit diatr'odată, O fe­meie care mă văzuse s'a oferit să mă adăpostească la ea. E de prisos să spui că am refuzat.

înaintai prin mahalalele din Borkei unde prima figură pe care o întâlnim fu aeeea a unui jan­darm.

Văzând că se uita lung la mine l'am salutat şi am trecut înainte" Ce să fi crezut oare ? Nu ştiu. In tot cazul a neglijat să-şi facă datoria de jandarm. Norocul a-cestr insă nu fu de lungă durată.

(Va urma)

EXPOZIŢIUNE A R T I S T I C A IN T R A N Ş E E

•Armata III-a a' republice! franceze, aşteptând pe""înarhic să-i dea ' de lu­cru mat serios, au şi-a -pierdut titopul

Jn .deşert. Până una-alta, artiştii a-_flaţi *in"rânuuii îşi atârnară puştile

de uihar şi luând pensulele, daltele ~şi celelalte micite ...artistice puse In

•Tranit« pe lângă efectele militare, tar c e p u r i să-şi continue, in timp, de răsboiu, o,perile de, pace : Şi,-combi­nară, şi compunerii, .şi 'executară'a-tâtea lucruri artistice Iu iVanşeeleţjin care. pândesc.pe.. 'mămici; că ziarele tranceze se pomeniră cu urmăiorul afiş, ca să nu-i zicem* ordin de zi, Înaintat, pe cale ierarhică, cu învila-rea d'à se publica . , '

«Ö sxpozitie artistica (de pictură, sculptura, desen, gravură, cizelare pe metale, obiecte, bibelouri de artă, lucrări artistice pe metale şi lemn) se va deschide la Cartierul General al armatei a Ill-a de la 15 până la 23 Septembrie anul curent». . •<

Se va deschide dar un salon artis­tic, insă şi militar.

Se vor da ca premii medalii de vermeliu şi de argint, precum şi mici recompense băneşti. Juriul e compus din «maeştrii şi artiştii mobilizaţi». In salonul acesta, salon de artă şi de razbjiif, se primesc «numai opere o-riginalé, de tot telul, serioase ori u-moristiee, executate, in timpul de la descinderea ostilităţilor şi in zoana armatei».

Concurenţii, toţi fără pletele tradi­ţionale, tunşi ca pe tobă, vor atârna de lucrările lor o ţidulă pe care vor arata <• numele şi pronumele autoru­lui, gradul lui militar, contingentul din cure (ace parte, formaţiunea că­rei aparţine şi titlul operei.

Mai suni şi câte .'a măsuri restric­tive : picturile im vor 1rece peste di­mensiunea de un metru, iar operele sculpturale, să nu cântărească mai mult de 2 kilograme.

E liber totuşi expozantul să adao­ge în ţidulă preţul cu care ar fi dis­pus să-şi dea opera «dacă se vor găsi cumpărători».

Salonul acesta, deschis inIre, Ver­dun şi Meiua, este organizat în toată regula. Artiştii francezi, şi in locul luptei ca şi în liniştea piicei, poarta în suflete, şi dragostea patriei, vite­jeşte apărată, şi setea nestinsă a fru­mosului pe care mereu îl visează.

ŢIGARA GENERALULUI Generalului X... este unul din marii

şefi lraucezi care nu se cruţă de loc şi care se arată in locurile cele mai periculoase de pe front. Cunoscând foarte bine artileria, se apropie de tunuri şi ii place adesea ori să re­guleze el însuşi tirul. Instalat la te­lefon, primeşte indicaţiunile te'efo-nistilor şi le transmite ţintaşilor. E una din bucuriile sale a răsboiului.

Într'o zi, pe când se dădea la plă­cerea lui favorită şi primea indicaţi-uni e telefonistului, tunnl fiind bine reguhit, el auzi de o dată : «Bravo, buni lovitură, a lovit în plan. Prie­tene, vei avea o ţigară de foi!»

Un ceas după aceia, trecând pe lângă postul telefonie el intră şi în­treabă cine i-a telefonat pe când era la baterii... o oră mai înainte.

— Eu sint, generale, răspunse un sublocotenent.

— Dar nu ştiam cmc era la ca­pătul fiirului.

— Nu face nimic, prietene, nu e nimic, şi dacii vrei o ţigară, am câ-te-va foarte bune, ia te rog...

Sub locotenentul L... va păstra ci' sfiinţenie ţigara şefului său.

SACUL CU GLUME Un om bogat, căzut in mizerie,

este nevoit sa intre să mănânce în­tr'un restaurant din cel din urmă ordin.

Chelnerul, care şi el servise mai înainte într'un local luxos, il recu-noaşle şi îi zice :

— Cum, d-ta domnule, vii s i mă­nânci aici ?

Bogatul sărăcit Ii răspunse urzicat: . " _ Precum vad, ei tu serveşti aici !

—' E adevărat, replică chelnerul cu demnitate, d»r" eu nu mănânc aici.

• Unui provincial venit in Bucureşti i-se tăeu poftă să Iaci o bac. Intră tn stabilimentul doctorului Erdreich şi eern 'un bilet. t _ t Ce fel de bae poftiţi, l 'inlrebă vânzătorul de bilete : rece, caldă, tur-oească, rusească, feruginoasâ, medi-enlă, cu, duşi ?...

Bietul provincial ameţit de atâtea felűri.de băi de care hafiar n'aveá, ca tă nu se arate neştiutor, ceru, la întâmplare, o bac cu duşi.

E dus In cabină, unde яе desbracâ numaidecât. Spre marea lui mirare însă nu vede nici o cadă cu apă in сате să se cufunde Dar iată un mâ­ner pe care'l înhaţă fú trage de el. Deodată se pomeneşte căzând peste el ua potop de apă rece şi repede care-i tae răsuflarea şi'l paralizează de frică. Dar ăsta fu numai un mo­ment. Făcându-şi iute curaj, dă fuga la uşa cabinii, o deschide, scoate capul afară şi strigă pe băiaş :

— Dă-mi, te rog, mai iute o um­brelă, că aici plouă cu găleata.

Căsătoria definită de persoane cu autoritate :

Un medic: Este un acces de fri­guri intermitente, care începe cu căl­dură şi se isprăveşte totdeauna cu răceală.

Un comerciant : — E o speculaţi-une care te duce, mai totdeauna, la faliment.

Un scriitor : — E un roman, care nu rar, are mai multe ediţii.

Un filosof : — E un lanţ aşa de greu că uneori e nevoe de trei să-1 poată duce.