Cerebelul

Tuvene Alexandra si

Tolea MihaelaCls a XI-a D

Colegiul National “Al.I.Cuza”

Cuprins

Definitie Alcatuire Configuratie externa Configuratie interna Aferentele/Eferentele cerebelului

Functiile cerebelului Arhicerebelul Paleocerebelul Neocerebelul

Cerebelul sau creierul mic este o porţiune a sistemului nervos central. Se află în cutia craniană în partea posterioară a acesteia. Este poziţionat în spatele trunchiului cerebral ,inapoia bulbului si a puntii,cu care delimiteaza cavitatea ventriculului IV.

Se compune din emisferele cerebeloase care se prezintă ca două părţi laterale dispuse de o parte şi de alta a unei porţiuni mediane care le leagă şi care se numeşte vermis.

Cele două părţi laterale numite emisfere cerebeloase sunt alcătuite din doi lobi: lobul anterior (paleocerebel) şi lobul posterior (neocerebel).

Vermisul este unit de asemenea cu o porţiune alungită numită lob floculonodular (arhicerebel). Din punctul de vedere al ordinei cronologice de apariţie în specia umană cea mai veche formaţiune este arhicerebelul, apoi urmează paleocerebelul şi neocerebelul. 

Cerebelul este legat de trunchiul cerebral prin pedunculi cerebeloşi, la trei nivele anatomice ale acestuia.

Astfel pedunculii inferiori leagă bulbul de cerebel, pedunculii mijlocii leagă puntea de cerebel, iar pedunculii superiori fac legătura între mezencefal şi cerebel.

Aferentele cerebelului:

Maduva spinarii

-tracturile spinocerebeloase directe

-tracturile spinocerebeloase incrucisate

-PCI

-PCS

Nucleii olivari, Burdach-bulb

-tracturile bulbocerebeloase

-PCI

Caile vizuale si auditive

-tracturile tectocerebeloase

-PCS

Segm. Periferice-analizator vestibular

-tractul vestibulo-cerebelos

-PCI

Cortexul cerebral motor

-tracturile cortico-ponto-cerebeloase

-PCM

Eferentele cerebelului:

Origine Statii intra-cerebeloase

Pedunculii cerebelosi prin care parasesc cerebelul

Structura in care sfarsesc

Rol

Paleocerebel Nucleii globosi si emboliformi

PCS Nucleul rosu

Motilitate automata,stereotipica

Arhicerebel Nucleii vestibulari

PCI Nucleii vestibulari,SR

Control postura

Neocerebel Nucleii dintati

PCS Talamus

Nucleul rosu

Control motilitate voluntara

Control cale extrapiramidala

Aspectul exterior este definit de o suprafaţă tăiata de adâncituri paralele de mărimi diferite. Adânciturile mici creează lamele, adânciturile mijlocii delimitează lobuli iar cele mai mari separă lobi ai cerebelului. Şanţurile cele mai adânci sunt şanţul primar şi şanţul postero-lateral. Şanţul primar lasă în faţă lobul anterior al cerebelului. Între şanţul primar şi şanţul postero-lateral se situează lobul posterior.

Cerebelul reprezinta 10 % din volumul encefalului, este situat inapoia protuberantei inelare .

Cerebelul este alcatuit din substanta cenusie si alba.

Substanta cenusie constituie la suprafata cerebelului,scoarta cerebeloasa, iar in interiorul sau mai multi nuclei nervosi.

Scoarta cerebeloasa este formata de la suprafata catre profunzime din trei straturi: un strat molecular, stratul celulelor Purkinje si un strat granular.

Stratul intermediar are rol efector si este format din celule Purkinje. Celulele Purkinje se afla in numar de aproximativ 15 milioane, asezate pe un singur rand, cu baza spre stratul glanular.Dendritele celulelor ajung in stratul molecular unde fac sinapsa cu fibre paralele cu fibre agatatoare, cu axonii celulelor stelate si cu axonii celulelor cu cosulete.

Stratul granular contine neuroni mici rotunzi, dendritele lor facand sinapsa cu axonii tracturilor cailor nervoase aferente, iar axonii cu dendritele numeroase ale neuronilor sub forma de cosulet din stratul superficial, catre care se indreapta.  Axonii lor merg spre stratul molecular unde se ramifica in T, formand fibrele paralele care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu cosulete, celulele Purkinje si celulele Golgi.Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor Golgi, cu fibrele agatatoare si cu cele muschioase.

Stratul molecular este constituit din neuroni mici numiti neuroni in cosulet datorita pozitiei ramurilor colaterale ale axonilor, care inconjoara neuronii Purkinje.

Prin fibrele nervoase aferente scoarta cerebrala este situata in derivatie pe toate caile

importante senzitive si motorii. Nucleii intracerebelosi sunt

in numar de 4 perechi: fastigiali in vermis,apartinand arhicerebelului; globosi si emboliformi apartinand paleocerebelului si dintati apartinand neocerebelului.

Substanta alba a cerebelului este alcatuita din fibre de proiectie aferente si eferente; fibre comisurale ,care leaga cele 2 emisfere cerebeloase si fibre de asociatie ce conecteaza scoarta cerebeloasa de nucleii cerebelosi.

Fibrele de proiectie aferente ale tractusurilor cailor sensitive si motoare fac sinapsa cu dendritele neuronului

stratului granular. Fibrele intrinseci sunt

numite si fibre comisurale, pentru ca leaga diferite parti ale cerebelului, constituind caile intracerebeloase. Ele sunt de 3 feluri: scurte, care leaga regiuni corticale ale aceluiasi lob, lungi, interemisferice ( trec prin pedunculii cerebrali mijlocii si prin protuberanta inelara ) si fibre corticonucleare, care leaga scoarta cerebeloasa de nuclei centrali. Aceste ultime fibre sunt reprezentate prin axonii neuronilor lui Purkinje.

Fibrele extrinseci sunt fibrele care intra in alcatuirea tractusurilor cailor nervoase ascendente si descendente. Se mai numesc fibre de proiectie si realizeaza conexiuni aferente si eferente intre cerebel si alte organe nervoase.

Prin cerebel trec caile sensibilitatii inconstiente proprioceptive , prin paleocerebel si una dintre caile motilitatii involuntare extrapiramidale, prin neocerebel, iar arhicerebelul primeste fibre de la

nuclei vestibulari ( tractul vestibulocerebelos ). Influxul nervos este condus in

continuare la neuronii straului molecular, mai departe la neuronii lui Purkinje si prin axonii acestora la nuclei cerebelului.

De la nuclei pleaca fibrele de proiectie eferente, care participa in continuare la alcatuirea tractusurilor cailor ascendente ( senzitive ) si descendente ( motorii ).

Arhicerebelul prin situarea sa in derivatie pe calea vestibulara, inhiba tonusul muscular prin tractusul cerebelovestibular ( fastigiovestibular ) continuat de cel vestibulospinal.

Astfel contribuie la coordonarea reflexelor de postura a capului si a celor de redresare, deci la mentinearea posturii capului si a echilibrului corporal .

Paleocerebelul, prin situarea sa pe calea sensibilitatii proprioceptive inconstiente, dozeaza stimuli care ajung la scoarta cerebrala si inhiba tonusul muscular,ca si nucleul rosu.Contribuie astfel la coordonarea reflexelor musculare inclusiv a reflexelor posturale si a celor de redresare, realizand astfel echilibrul corporal.

Neocerebelul prin situarea sa pe una din caile motilitatii involuntare extrapiramidale, intervine in coordonarea miscarilor prin intensificarea influxului motor, care coboara pe aceasta cale din aria premotoare si motoare a scoartei cerebrale la nucleii motori medulari.

Astfel asigura finetea, precizia miscarilor, inclusiv a miscarilor reflexelor posturale si de redresare, contribuind la pozitia de echilibru a corpului.

Functiile cerebelului:

 Coordoneaza reflexele musculare somatice si vegetative in sensul stabilirii unei proportionalitati a intensitatii contractiilor musculare fata de intensitatea excitatiilor si a unei concomitente sau a unei anumite succesiuni a reflexelor musculare.

In mod secundar , asigura postura, echilibrul corporal si locomotia, prin coordonarea reflexelor somatice,acestea incluzand si reflexele posturale,cele de redresare si cele locomotorii.

Lezarea sau extirparea cerebelului duce la scaderea tonusul muscular, adica la atonie, sau astenie musculara si la lipsa de coordonare a miscarilor numita astazie.

Dupa cateva luni tulburarile se atenueaza prin compensare corticala.

Bibliografie

I.Haulica-Fiziologie umana Manualele alternative de biologie cls a XI.a www.google.ro