Embed Size (px)
Citation preview
BIOSYS GROUP --------------------------------------------------------------------------
MONITORIZAREA BIODIVERSITĂȚII DIN ZONA
CENTRALELOR EOLIENE DE LA CASIMCEA
(JUDEŢUL TULCEA)
ÎN OCTOMBRIE, NOIEMBRIE ŞI DECEMBRIE 2011
Biolog drd. Gabriel BĂNICĂ
1. INTRODUCERE
De mai bine de un deceniu, comunitatea internationala aprofundeaza conceptul de dezvoltare
durabila, lansat in raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare, intitulat „Viitorul
nostru comun”, cunoscut si sub denumirea de Raportul Brundtland din 1972.
In cadrul Conferintei de la Rio de Janeiro, din iunie 1972, a fost statutat faptul ca mediul si
dezvoltarea economica sunt compatibile, avand obiective complementare. Prin acordul
international exprimat in Declaratia de la Rio de Janeiro si adoptarea Agendei 21, dezvoltarea
durabila s-a constituit in optiune strategica globala pentru secolul XXI.
Problema cheie a dezvoltarii durabile o constituie reconcilierea intre doua aspiratii umane,
sustinand necesitatea continuarii dezvoltarii economice si sociale, dar si a conservarii starii
mediului, ca singura cale pentru cresterea calitatii vietii.
In acceptiunea larga a conceptului de dezvoltare durabila, ca fiind „capacitatea de a satisface
cerintele generatiei prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si
satisface propriile nevoi”, prosperitatea economica si conservarea mediului trebuie sa se
sustina reciproc.
Pentru Romania, acceptarea doctrinei dezvoltarii durabile nu este o optiune benevola, posibila
printre multe altele, ci reprezinta singura cale responsabila de proiectare a dezvoltarii pe
termen mediu si lung, in concordanta cu interesul national si cu cerintele colaborarrii
internationale.
Efortul de a ingloba filosofia dezvoltarii durabile ca element conceptual fundamental, in orice
program national de ansamblu sau sectorial tine de insasi esenta racordarii Romaniei la
cerintele lumii reale in care traim.
Integrarea economica si politica a Romaniei in structurile Uniunii Europene inseamna si
respectarea conditiilor impuse de doua importante documente din domeniul energiei: Tratatul
Cartei Energiei si Protocolul pentru Eficienta Energetica, care stabilesc conditii de cooperare
in domeniul energiei si contin urmatoarele prevederi importante:
- promovarea stabilirii preturilor energiei pe baza pietei;
- reflectarea costurilor si beneficiilor referitoare la mediul ambiant pe intregul ciclu
energetic;
- promovarea eficientei energetice, utilizarea combustibililor curati si a resurselor
regenerabile de energie (Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila, 1999).
- In prezent, sistemul energetic din Romania prezinta un nivel ridicat de poluare a
mediului ambiant. Astfel, in prezent, industria energetica genereaza anual 4 000 000
tone de deseuri.
- Tot industria energetica ramane principala sursa de emisii de gaze cu efect de sera
(GHG), in conditiile in care Romania a ratificat Protocolul de la Kyoto al Conventiei
Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice (UMFCCC), angajandu-se sa
reduca emisiile de gaze cu efecte de sera (GHG) cu 8% in prima perioada a
angajamentului (2008-2012), fata de anul de baza (1989).
Una din principalele solutii la aceasta problema o constituie promovarea si stimularea
producerii de energie din surse regenerabile si utilizarea combustibililor curati (Programul
Operational Sectorial de Mediu, 2006).
Toate analizele si estimarile privind producerea si utilizarea energiei pentru variatele nevoi ale
umanitatii arata ca actualul sistem de producere a energiei – asa numita energie conventionala
– se va epuiza sau nu va mai putea face fata nevoilor in cea mai mare masura in urmatoarele
decenii. Prin energie conventionala seintelege utilizarea carburantilor fosili (carbune, titei,
gaze naturale), biomasa (lemn) sau energie nucleara. Majoritatea acestor resurse se bazeaza pe
producerea de energie termica sau mecanica, care sunt apoi convertite in alte forme de
energie, indeosebi in cea electrica, devenita, mai ales in ultimii ani, forma predominanta de
care are nevoie omenirea.
Recunoscand caracterul limitat al acestei resurse, oamenii de stiinta au cautat sa gaseasca noi
surse de energie, pe cat posibil nelimitate sau regenerabile. Unele dintre ele se cunosc de
multa vreme, specialistii preocupandu-se de gasirea de tehnoilogii capabile de a realiza
conversia energiei termice sau mecanice in cea electrica cu randamente cat mai ridicate si la
un pret de cost cat mai scazut.
In ultimele 5 – 6 decenii preocuparea pentru gasirea unor noi resurse energetice s-a amplificat,
astfel incat realizarea dezvoltarii durabile in viitor sa se bazeze predominant pe dezvoltarea
altor forme de energie, asa numitele forme de energie neconventionala.
Formele de energie neconventionala sunt urmatoarele:
Energia eoliana.
Energia solara.
Sisteme de conversie fotovoltaica a energiei solare in energie electrica.
Energia geotermala.
Energia mareica.
Energia hidroelectrica (a apelor dulci curgatoare).
Energia valurilor.
Energia din biomasa.
Producerea de hidrogen.
Energia eoliana este considerata una din formele de energie neconventionala cele mai
promitatoare. In zone in care curentii de aer au o frecventa mai ridicata si sunt de intensitate
mai mare din unele tari europene (Danemarca, Germania, Franta, Spania, etc.) sau nord-
americane (S.U.A., Canada), tarmul marilor sau dealurile din vecinatate sunt acoperite de
stalpii pe care palele instalatiilor eoliene se misca necontenit. In aceste mori moderne de vant
energia acestuia, transformata in energie mecanica, este apoi convertita in energie electrica.
Costurile pentru obtinerea acestui tip de energie sunt tot mai scazute, randamentele de
conversie sunt tot mai ridicate. Specialistii estimeaza ca daca aceste sisteme se extind in
ritmul in care se dezvolta acum, in urmatorul deceniu cea mai mare parte a energiei necesare
acestor tari va fi oferita de energia eoliana (Godeanu, S., Paraschiv Gabriela, 2005).
Vântul este o sursa energetică uriasă, care poate satisface tot necesarul de electricitate al
lumii. Folosirea fortei vantului este in crestere rapida, deoarece exista din abundenta, este cea
mai ieftina, este inepuizabila, este curata si nepoluanta pentru mediu – o serie intreaga de
avantaje pe care nu le intruneste nici o alta sursa de energie (Brown, L., R. 2005).
Una din turbinele din locație în octombrie 2011
2. CENTRALELE EOLIENE DE LA CASIMCEA
Perimetrul studiat se afla situat pe teritoriul extravilan al comunei Casimcea, judetul Tulcea, pe un teren cu o suprafata de 9,5 ha, cu o suprafata afectata (inclusiv carosabil) de 3.705 mp.
Folosinta actuala si destinatia propusa a ternului este de teren arabil.Zona studiata este situata in extravilanul cumunei Casimcea, intre localitatileCorugea, Haidar si Cismeaua Noua. Este o zona de terenuri arabile, folosite de localitatile invecinate pentru agricultura.Asezata in sudul judetului Tulcea, comuna Casimcea este compusa din sase localitati: Casimcea, care este si resedinta comunei, Razboieni, Corugea, Haidar, Rahman, Cismeaua Noua.Comuna Casimcea este situata la 44 grade 44 minute N si 28 grade 22 minute E, la limita sudica a judetului Tulcea pe DJ -222 E, la o distanta de 85 km de municipiul Tulcea, 45 km de orasul Harsova si 27 km de Topolog.Zona studiata se invecineaza:la nord: satele Cismeaua Noua si Rahmanula est: DJ 222Ela sud: satul Corugea, la vest: satul Haidar.
Terenul pe care sunt amplasate turbinele eoliene este incadrat de terenuriagricole iar in partea de est de Drumul Judetean DJ 222E.
De la zona studiata pana la cele mai apropiate localitati distantele aproximative masurate sunt
de:2,5 km fata de Cismeaua Noua4 km fata de Corugea2,5 km fata de Haidar3,3 km fata de RahmanuDistantele au fost considerate de la punctele cele mai apropiate ale parceleifata de localitatile invecinate.Accesul la obiectiv se realizeaza din drumul judetean DJ 222 E Rahmanu- Corugea, la estul amplasamentului.
3. ARII PROTEJATE DIN ZONĂ
Parcul eolian analizat, alcatuit din 3 turbine, este situat in interiorul SPA –
Stepa Casimcea, arie protejata prin programul Natura 2000. De asemenea, obiectivul
analizat este amplasat in afara SCI -Podisul Nord-Dobrogea.
Distanta aproximativa masurata in linie dreapta pana la cele mai importante arii protejate sunt:52 km pana la Marea Neagra32 km pana la Complexul Razelm Sinoe10,3 km pana la Padurea Babadag33 km pana la Muntii Macin17 km pana la bratul Dunarea Veche3,5 km pana la Valea Mahomence
4. DOBROGEA – CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ
Având în vedere că parcul eolian este situate în Dobrogea (Podișul Casimcei) am considerat
utilă și pezentarea geografică a acestei provincii istorice.
4.1 Aşezare geografică
Dobrogea reprezintă cea mai estică regiune a României, fiind situată într-o
poziţie geografică deosebită. Localizată între Dunăre la vest şi nord-vest şi nord, Delta
Dunării la nord-est şi Marea Neagră la est – cel mai estic punct al uscatului corespunde
meridianului de 29041’24’’ longitudine estică, ce corespunde zonei oraşului Sulina – iar
la sud de frontiera cu Bulgaria. Teritoriul uscatului dobrogean însumează 15 485 km2,
reprezentînd 6,52% din suprafaţa totală a ţării, cuprinzînd o serie de unităţi de relief între
care se remarcă cel mai vechi masiv montan – Munţii Măcinului – ca şi cel mai nou
teritoriu al Europei – Delta Dunării. La acest teritoriu se adaugă platforma continentală
marină.
Poziţia sa geografică deosebită, prezenţa Dunării şi a Deltei, ca şi a Mării Negre
a permis dezvoltarea pe teritoriul Dobrogei a unei flore şi faune cu totul particulare
raportată la restul României. Condiţionată în egală măsură de relief, sol, trăsăturile climei
ca şi de evoluţia acestora, atît flora cît şi fauna Dobrogei reprezintă un veritabil amestec
de elemente de origini diverse.
Structura actuală, cu totul particulară, a biodiversităţii Dobrogei este în fapt rezultatul
evoluţiei teritoriului Dobrogei pornind de la sfîrşitul terţiarului cînd se conturează de fapt
majoritatea componentelor actuale.
4.2. Geonomie, structură fizico-geografică
Dobrogea, unitatea teritorială din sud-estul României este alcătuită din două
subunităţi, cu particularităţi fizico-geografice, pedologice şi climatice: Dobrogea
continentală, cu o suprafaţă de cca 12 300 km2 şi Dobrogea maritimă, cu suprafaţa de cca
3 200 km2.
Dobrogea continentală (Podişul Dobrogei) este un podiş cu altitudini între 100 şi
476 m, situat între Dunăre, malul lacului Razelm, Marea Neagră şi graniţa cu Bulgaria,
între Ostrov şi Vama Veche. Relieful are în general caracter colinar. Podişul Dobrogei
are trei mari subdiviziuni: Dobrogea de nord, mai înaltă (cca 200 m altitudine medie) şi
cuprinde unităţi distincte ca munţii Măcin, podişul Niculiţel, dealurile Tulcei, podişul
Babadag, Dobrogea centrală, mai joasă (cca 100 m altitudine medie), alcătuită din
Podişul Casimcei şi Dobrogea de sud, de asemenea joasă (cca 100 m altitudine medie),
formată din podişul Cobadin.
Varietatea cea mai mare de relief şi substrat se înregistrează în Dobrogea de nord,
unde se întâlneşte atât relief colinar tipic, format pe calcare triasice şi jurasice, acoperite
de loess cât şi relief montan (munţii Măcin şi parţial podişul Niculiţel) cu piscuri ascuţite
(cu altitudine maximă de 467 m) şi pante abrupte, formate din granite, diorite, porfire sau
şisturi. Podişul Babadag are forma unui patrulater, orientat pe direcţia NV-SE, cu
altitudine maximă de 401 m. Are aspectul unui podiş deluros, puternic fragmentat de văi
scurte şi puţion adânci (Coteţ, Popovici, 1972). Podişul Casimcei prezintă un relief
colinar destul de fragmentat, sculptat în şisturi verzi, acoperite în mare parte cu loess. Se
caracterizează prin înălţimi reduse, de 200-300 m altitudine, cu înălţime maximă de 394
m. Podişul Cobadin este un podiş tabular, format din roci calcaroase, acoperite de un
strat gros de loess. Acest podiş este slab fragmentat de câteva văi de tip canara, tăiate în
calcare.
Dobrogea maritimă este formată din Delta Dunării, Complexul lagunar Razelm-
Sinoe şi zona supralitorală a Mării Negre dintre Vama Veche şi Gura Musura a braţului
Chilia. Delta Dunării este o câmpie fluvio-marină în curs de formare, cu relieful aproape
plan, cu o mică înclinare de la vest spre est. Acest teritoriu rezultat în urma interacţiunii
dintre Dunăre şi Marea Neagră, se împarte în două sectoare: delta fluvială în vest şi delta
fluvio-marină în est, ele fiind separate prin aliniamentul de grinduri Letea-Caraorman-
Crasnicol. Din suprafaţa totală de 4 152 km2 a deltei (3446 km2 pe teritoriul României),
16,65% reprezintă forme de relief pozitive, adică grinduri iar 83,35% reprezintă zone
inundate şi înmlăştinite. Delta Dunării se prezintă ca o imensă întindere acoperită de
mlaştini (cca 70% din suprafaţă), lacuri, gârle, canale, braţe ale Dunării (13% din
suprafaţă) şi porţiuni de uscat (cca 17% din suprafaţă). Mlaştinile ocupă relieful negativ,
de mică adâncime (0,5-1 m) iar lacurile ocupă depresiunile mai adânci. Uscatul este
reprezentat prin grindurile fluviale, ce mărginesc canalele şi braţele Dunării, prin
grindurile maritime (cordoanele litorale) ce despart delta fluvială şi maritimă şi prin
câmpurile Chiliei şi Stipoc, de origine continentală. Grindurile fluviale sunt fâşii înguste
şi plane de aluviuni lutoase, cu înălţimi de până la 2-3 m deasupra nivelului Dunării.
Cordoanele litorale sunt insule de nisip maritim şi aluviuni fluviale, modelate de vânturi
sub forma unor dune, cu înălţimi de până la 13 m. Câmpurile Chiliei şi Stipoc sunt
fragmentele unei câmpii plane de loess, cu altitudini de 2-6 m.
Zona supralitorală (ţărmul maritim), reprezintă o zonă de plaje înguste (între 5-
300 m), formate în urma proceselor de abraziune şi acumulare marină, care se lăţesc în
dreptul lacurilor paramarine, foste lagune separate de mare prin depunerea unor cordoane
succesivede nisip de către curenţii marini. Pe suprafaţa grindului Chituc, cel mai mare
grind maritim din sudul Deltei Dunării (cca 7700 ha), situat între mare şi apele lacului
Sinoe, plajele nisipoase ajung până la o lăţime de 4,3 km. Ele sunt formate dintr-o
succesiune de cordoane litorale cu dune de nisip, ce alternează cu suprafeţe depresionare,
înmlăştinite sau inundate şi transformate în bălţi cu caracter permanent. Din punct de
vedere geomorfologic, zonei litorale îi aparţine şi grindul Saele (Istria), formă de
acumulare apărută înaintea grindului Chituc, în perioada în care suprafaţa actuală a
lacului Sinoe era acoperită de mare (secolul IV î.Chr.). Grindul Saele prezintă o suprafaţă
de cca 2 400 ha şi este format dintr-un complex de cordoane litorale printre care se
interpun zone depresionare, înmlăştinite. Ca urmare a specificului floristic şi faunistic (în
special ornitologic), grindurile Chituc şi Saele au statut de rezervaţii ştiinţifice de tip
mixt şi reprezintă zone protejate, afiliate Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
4.3. Clima Dobrogei
Clima actuală a Dobrogei este de tip temperat-continental, valorile extreme ale
temperaturilor fiind atenuate de influenţa Mării Negre, a deltei şi luncii Dunării. Radiaţia
solară este cea mai ridicată comparativ cu alte zone geografice ale ţării, atingînd valori de
125 kcal/cm2/an. Valoarea maximă se înregistrează pe litoralul maritim, 127 kcal/cm2/an,
zonă unde şi sumele anuale ale bilanţului radiativ depăşesc 45 kcal/cm2. Radiaţia solară
cea mai intensă se înregistrează în cursul lunii iulie, cînd cerul este predominant senin,
ajungînd la circa 18 – 20 kcal/cm2 iar cele mai scăzute în decursul lunii decembrie – 3 –
4 kcal/cm2.
Particularităţile reliefului şi ale vegetaţiei influenţează puternic caracteristicile
temperaturii. In nordul Dobrogei, în zona Munţilor Măcin şi la vest de Babadag există
două zone caracterizarte prin relief accidentat unde temperatura medie anuală este de 100
C. Restul Dobrogei se înscrie în zona temperaturilor medii de 110 C anual. Valorile
minime ale temperaturilor medii anuale se ânregistrează în luna ianuarie –2 - 00 C, iar
cele maxime se înregistrează în luna iulie, fiind de 21 - 220 C în nordul Dobrogei şi de
peste 230 C în Dobrogea Centrală şi de Sud. Pe litoral, datorită influenţei brizelor marine,
temperaturile sunt mai moderate comparativ cu cele înregistrate în zonele de câmpie de
la vest de Dunăre.
Primăverile sunt reci, iar verile foarte călduroase. Toamnele sunt de asemenea
călduroase, chiar dacă apar unele zile de iarnă în cursul lunii noiembrie. Iernile sunt mai
puţin aspre comparativ cu cele din zona Cîmpiei Romîne. Numărul de zile cu temperaturi
sub limita de îngheţ este de circa 70 – 90 iar durata intervalului fără îngheţ atinge circa
240 de zile pe litoral şi valori de 200 – 230 în zonele continentale ale Dobrogei. Zilele de
vară cu temperaturi de peste 250 C se înscriu între 70 la Constanţa şi 95 la Tulcea, iar
numărul de zile tropicale este de 20 – 30 în Dobrogea de Nord şi 40 de zile în restul
Dobrogei.
Umiditatea relativă a aerului ia valori cuprinse între 78 şi 85%, valorile extreme
înregistrîndu-se în lunile ianuarie – 84-88% şi respectiv august – 50%. Uneori, valorile
umidităţii pot coborâ sub 30% în timpul lunilor de vară, în special pe litoral.
Nebulozitaea Dobrogei este cea mai redusă comparativ cu restul ţării. Numărul
de zile senine este cuprins între 87 în zona Mangalia şi 65 în zona Tulcea. Numărul
maxim de zile însorite se înregistrează pe litoral – circa 150 - 160 zile/an pentru ca spre
interiorul uscatului numărul acestora să scadă la circa 110 zile/an. Numărul cel mai mare
de zile senine este cuprins în intervalul aprilie – noiembrie, iar numărul mediu anual al
zilelor noroase descreşte de la nord (207 zile la Tulcea) spre sud (189 zile la Mangalia).
Similar se prezintă şi situaţia zilelor cu cer acoperit, înregistrîndu-se astfel în medie 91 de
zile cu cer acoperit la Tulcea şi doar 88 zile la Mangalia.
Durata de strălucire a Soarelui este în medie de 2200 ore/an, în unele zone ale
Dobrogei aceste valori fiind depăşite – 2502 la Sfântu Gheorghe, 2260 la Tulcea, 2425 la
Mangalia, 2337 la Medgidia. Valorile maxime ale strălucirii Soarelui se înregistrează în
luna iulie – 318 – 358 ore.
Din punct de vedere al precipitaţiilor, Dobrogea reprezintă cea mai uscată a ţării,
limitele medii ale precipitaţiilor înscriindu-se între 350 şi 510 mm anual. Zona litorală –
cuprinsă între ţărmul mării şi o linie aproximativ paralelă cu acesta situată la circa 30 –
40 km în interior - se caracterizează prin cele mai scăzute cantităţi de precipitaţii – sub
400 mm anual. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad în zona de sud-vest a Dobrogei
– peste 450 mm anual – ca şi în vestul Podişului Babadag – unde se înregistrează peste
600 mm anual şi în zona Munţilor Măcin.
Precipitaţiile sunt mai abundente în perioada caldă a anului – lunile aprilie –
octombrie – când se înregistrează circa 60% din totalul acestora. Ploile cele mai
abundente cad la sfârşitul primăverii şi începutul verii, o a doua perioadă ploioasă
înregistrându-se în luna noiembrie. Uneori aceste ploi au caracter torenţial.
In ceea ce priveşte precipitaţiile sub formă de ninsoare, acestea sunt de asemenea
reduse cantitativ. Numărul mediu anual de zile cu ninsoare este de 8 – 15 în zona litoral.
Numărul zilelor cu strat continuu de zăpadă este de circa 14 pe litoral până spre 20 – 40
spre interiorul Dobrogei, iar grosimea stratului de zăpadă atinge valorile maxime în nord
şi nord-vest – 20 – 40 cm, faţă de doar 5 – 7 cm în zona de sud a litoralului şi în Delta
Dunării.
In zona Dobrogei, circulaţia maselor de aer se realizează diferenţiat în funcţie de
anotimp şi de regiune. Astfel, în zona litorală a Dobrogei, domină vânturile din direcţia
nord, nord-est şi nord-vest în vreme ce în zona luncii Dunării dominante sunt vânturile
din nord-est şi nord-vest.
In perioada caldă a anului, pe litoral sunt mai frecvente vânturile din sud-est şi
din nord iar în partea de vest a Dobrogei cele din sud-est şi nord-est. In zona deltei, iarna
vbat predominant din nord-est iar vara din vest. In anotimpul rece, pe litoral domină
vânturile din nord şi vest în timp ce n vestul Dobrogei direcţia vânturilor dominante este
nord-est şi respectiv sud-vest. Zona litoralului este caracterizată printr-un număr mare de
zile cu vânt puternic: circa 6000 de ore pe an vântul atinge viteze între 3 şi 8 m/sec.
Viteza vântului scade de pe litoral spre interiorul uscatului; valorile medii ating 8
– 15 m/sec în zona Constanţa şi 4 m/sec la Unirea. Vântul suflă cu cea mai mare putere la
orele de prânz. Perioadele de calm atmosferic sunt mai frecvente în interiorul uscatului
comparativ cu litoralul, unde se face simţită acţiunea brizelor. Pe timpul zilei, brizele bat
dinspre mare spre uscat, antrenând mase de aer mai reci, în general pe direcţia nord-sud.
Seara şi pe timpul nopţii brizele acţionează în sens contrar, masele de aer mai reci de
deasupra uscatului deplasându-se spre mare de regulă din direcţia sud. Această situaţie se
întâlneşte pe timpul anotimpului cald; iarna când apele mării au temperaturi mai ridicate
comparativ cu uscatul direcţia brizelor este constantă, de la uscat spre mare.
Viscolul apare în perioade mai scurte comparativ cu alte zone ale ţării. Mai
frecvent şi mai intens spre interiorul Dobrogei, viscolul apare în medie în 3 – 5 zile pe
an, vânturile din această perioadă putând depăşi 20 – 25 m/sec şi spulberând zăpada.
Poleiul, bruma şi chiciura sunt fenomene care apar rar în Dobrogea. Ceaţa în schimb este
destul de frecventă atât în lunca şi Delta Dunării cât şi pe litoral sau în interiorul
uscatului dobrogean. Numărul de zile cu ceaţă se cifrează la 40 – 42 zile anual.
Topoclimate. Din punct de vedere al topoclimatelor, în Dobrogea se pot distinge
mai multe tipuri, în funcţie de particularităţile reliefului şi de influenţa Dunării, a Mării
Negre sau a vegetaţiei.
Zona centrală a Dobrogei reprezintă zona în care apare un climat de tip
continental tipic, subdivizate la rândul lor în funcţie de tipul de relief.
In zona de nord, apar o serie de topoclimate de dealuri şi de podiş, condiţionate
de existenţa reliefului cu înălţimi mai mari de 350 m. Astfel, se întâlnesc topoclimate cu
nuanţe umede – pe culmile Munţilor Măcin şi pe dealurile împădurite cu înălţimi de
peste 250 m şi precipitaţii de peste 500 mm anual; topoclimate de dealuri cu altitudini
sub 250 m şi cu precipitaţii sub 500 mm anual; topoclimatele de creste şi abrupturi,
caracteristice suprafeţelor împădurite cu precipitaţii relativ mari; topoclimatele culuarelor
râurilor şi depresiunilor periferice, la nivelul cărora, datorită orientării, apar direcţionări
ale maselor de aer şi acumulări de zăpadă; topoclimatele zonelor carstice din zona sudestică,
cu precipitaţii de sub 500 mm anual şi cu un deficit accentuat al apei din sol
datorită particularităţilor acestuia.
In zona de sud şi de mijloc a Dobrogei Centrale, domină topoclimate de tip
uscat, caracterizate prin precipitaţii de sub 400 mm anual. Astfel, se pot diferenţia:
topoclimatul pădurilor din zonele mai înalte de 200 m, unde se fac simţite influenţe de tip
mediteranean; topoclimatul văilor şi depresiunilor interioare şi respectiv topoclimatul
pădurilor de pe suprafeţe joase.
In zona Dunării, climatul are trăsăturile specifice celui de câmpie şi de luncă. In
această zonă se pot diferenţia topoclimatul depresiunilor periferice, deschise larg spre
Dunăre şi topoclimatul versanţilor orientaţi spre lunca Dunării, la nivelul căruia se
înregistrează brize dinspre fluviu.
Litoralul maritim se caracterizează prin topoclimate particulare, din care cele mai
importante sunt: topoclimatul depresiunilor larg deschise spre mare, expuse brizelor şi cu
cele mai reduse precipitaţii din ţară; topoclimatul lagunelor şi a limanelor, caracterizate
printr-un regim mai ridicat al precipitaţiilor; topoclimatul zonelor de faleză, influenţat
puternic de brize ca şi de vânturile de nord-est şi est.
Delta Dunării, datorită particularităţilor sale deosebite prezintă un număr relativ
ridicat de categorii elementare de topoclimat: de dune maritime şi fluviale, de grinduri,
de luncă, de văi, de păduri etc.
4.4. Reţeaua hidrografică
Dobrogea este săracă în ape curgătoare. Incă odată particularităţile de relief,
climă şi vegetaţie îşi spun cuvântul iar apele de suprafaţă sunt aproape nesemnificative în
vreme ce lunca şi Delta Dunării ca şi zona litorală cuprind suprafeţe importante de ape
stătătoare. Toate apele de suprafaţă au de regulă cursuri scurte şi debite scăzute; amintim
dintre acestea Teliţa – cu o lungime de 42 km şi un bazin hidrografic de 290 km2, Taiţa –
cu o lungime de 52 km şi un bazin hidrografic de 580 km2, Casimcea – cu lungimea
totală a cursului de 60 km şi un bazin hidrografic de 737 km2. Importantă era în trecut şi
fosta vale Carasu – în lungul căreia a fost construit canalul Dunăre – Marea Neagră – şi
care avea o lungime de 46 km şi un bazin hidrografic de 800 km2. Atât cursurile de apă
care se varsă în marea Neagră cât şi cele care se varsă în Dunăre au la gurile de vărsare
limane maritime sau fluviale. Regimul hidric este relativ scăzut, pe timpul verii multe din
aceste cursuri de apă secând în vreme ce iarna îngheaţă în întregime.
O altă caracteristică a reţelei hidrografice dobrogene o reprezintă văile fără apă – aşa
numitele „derele” – urme ale unei reţele hidrografice mai bogate din trecutul geologic.
Spre deosebire de apele de suprafaţă, subsolul Dobrogei adăposteşte o reţea de
ape subterane relativ bogate, asociate rocilor calcaroase. Apa din aceste acumulări
subterane provine din infiltrări de la suprafaţă. In Dobrogea de Nord, astfel de ape
subterane sunt situate la nord de Taiţa, în roci calcaroase de vârstă jurasică şi în podişul
Babadag, în calcare cretacice. In Dobrogea Centrală există trei acumulări mari de ape
subterane: una în zona Dorobanţu – Caragea Dermen, a doua în zona Crucea –
Ghindăreşti – Topalu – Băltăgeşti şi a treia în zona Târguşor – Casimcea – Taşaul. In
Dobrogea de Sud, sistemul carstic permite existenţa unei reţele de ape subterane care are
o răspândire pe toată lăţimea Dobrogei. O categorie aparte o reprezintă apele termale
sulfuroase care apar în sud-estul litoralului, la Mangalia, sau în vest, la Hârşova.
Apele stagnante ale Dobrogei sunt reprezentate de limane fluviale, limane fluviomaritime
şi lagune marine. Limanurile fluviale se află situate la gurile de vărsare ale
cursurilor de apă tributare Dunării, iar formarea lor este o consecinţă a transgresiunii
neolitice sau histriene, când nivelul Mării Negre a scăzut cu 4 m, urmată de creşterea
ulterioară, rezultatul fiind transformarea cursurilor inferioare în cuvete lacustre. Astfel de
limane sunt cele de la Bugeac, Oltina, Mîrleanu, Seimeni, Peceneaga, Cerna, Saon etc.
Limanurile fluvio-maritime se află pe litoralul marin, la gurile de vărsare ale
unor râuri afectate de asemenea de transgresiunile marine – neoeuxină, valahă etc, ca şi
de direcţia curenţilor litorali care transportau spre sud aluviunile deversate de Dunăre şi
care au determinat bararea acestor guri de vărsare. In acest mod au luat naştere o serie de
lacuri paramarine ca Taşaul – format la gura de vărsare a Casimcei, Gargalâc,
Techirghiol, Tatlageac, Mangalia.
Lagunele sunt situate pe platforma continentală şi reprezintă foste golfuri de
mare barate de cordoane nisipoase. Complexul lagunar situat la sud de Deltă este compus
din lacurile Razelm, Goloviţa, Zmeica, Sinoe. Apa acestor lagune are caracteristici
deosebite, salmastre, cu salinitate mai scăzută spre nord şi mai accentuată spre sud şi în
zonele unde se deschid gurile Portiţa şi Periboina.
Zonele umede – bălţi şi mlaştini – apar în zona luncii şi în Delta Dunării, în zona
complexului lagunar Razelm – Sinoe sau în sudul litoralului – zona Comorova şi
Mangalia (mlaştina Hergheliei), unde apar zone mlăştinoase care se întindeau odinioară
pe mai mult de 100 ha.
5. EFECTELE PRODUSE DE CENTRALELE EOLIENE ASUPRA
PASARILOR
In general, centralele eoliene pot prezenta urmatoarele pericole potentiale pentru pasari:
Deranjarea si modificarea ruteloe de zbor
Pierderea habitatelor
Mortalitati datorate coliziunii cu turbinele eoliene
5.1. Deranjarea si modificarea rutelor de zbor
Efectele provocate de centralele eoliene asupra avifaunei sunt diverse, in functie de specie, de
anotimp si de locul amplasarii acestora. Unele studii indica efecte negative asupra pasarilor
pana la 600 m distanta de turbinele eoliene si o reducere a folosirii terenului adiacent sau
chiar a absentei din zona. In cazul unor mari ferme (baterii) de centrale eoliene, zonele
cumulate din jurul fiecarei turbine eoliene pot ajunge la suprafete considerabile. De asemenea,
unele parcuri ce contin un mare numar de centrale eoliene pot ajunge sa constituie bariere in
calea drumurilor de migratie ale pasarilor. Se va lua in considerare si existenta unor zone unde
pasarile deranjate de prezenta turbinelor eoliene vor putea sa isi gaseasca refugiul
Cu toate acestea, s-a constatat ca unele specii de pasari se pot obisnui si chiar coabita pasnic
cu aceste instalatii antropice. Un alt factor de stres ar fi circulatia oamenilor, autovehiculelor
si a altor utilaje in zona centralelor eoliene. Acest lucru se poate reduce mult datorita
automatizarii si computerizarii din ce in ce mai mari pe care o prezinta turbinele, in acest fel
necesitand o supraveghere si o intretinere minima. Pentru a exclude efectul de bariera in calea
deplasarilor pasrilor, se pot lasa coridoare largi de trecere printre turbine, pe directiile
principale de zbor (Drewit, A., L. et all. 2006)
5.2. Pierderea habitatului
Pierderea de habitat datorata construirii centralelor eoliene, in general, nu este perceputa ca un
impact major asupra populatiilor de pasari. Pierderile de habitat pot fi insa importante in cazul
amplasarii a zeci sau sute de turbine eoliene, asezate la mica distanta una de alta. Mai exista
drumurile de acces spre turbine, care pot provoca pierderi de teren din habitatele naturale, dar,
daca aceste cai de acces sunt folosite numai in caz de urgente, au un impact minor asupra
ornitofaunei
5.3. Mortalitati datorate coliziunilor pasarilor cu centralele eoliene
Majoritatea studiilor au indicat mortalitati reduse in randul pasarilor, ca urmare a coliziunilor
cu turbinele eoliene. Cu toate acestea, daca numarul de turbine este mare, chiar daca media de
decese de fiecare turbina este mic, mortalitatile cumulate pot avea un efect destul de mare
asupra avifaunei. In cazul pasarilor de mari dimensiuni, cu o rata redusa a reproducerii, acest
lucu poate avea o deosebita importanta. De aceea, amplasarea centralelor eoliene trebuie
facuta numai in zone cu o slaba concentrare a efectivelor speciilor de pasari, cu o diversitate
specifica redusa si neesentiale pentru supravietuirea unor specii vulnerabile sau de interes
conservativ deosebit.
Pasarile care ocolesc turbinele eoliene in timpul migratiei sau zboara pe deasupra lor
evitandu-le, vor fi nevoite sa recurga la un consum de energie mai ridicat, care poate influenta
rata lor de supravietuire. Riscurile de coliziune sunt mai mari pe vant puternic, pe ploaie, pe
ceata sau in nopti fara luna. In aceste conditii, inaltimea la care zboara pasarile este mult
redusa, iar luminile turbinelor pot atrage pasarile, in acest fel sporind riscul de coliziune
(Desholm, M., Kahlert, J. 2005).
Pe de alta parte insa, introducerea in folosinta a unor centrale eoliene cu dimensiuni mari ale
rotorului si cu viteze mici de deplasare a palelor a facut ca numarul pasarilor sau liliecilor
loviti sa scda considerabil. Daca se urmareste statistica intocmita de Consiliul National de
Cercetare al SUA in mai 2007 cu privire la impactul turbinelor eoliene asupra avifaunei arata
un fapt interesant. Astfel, analizand impactul parcurilor eoliene amplasate in patru state din
zona de est a SUA asupra avifaunei, s-a constatat ca fata de totalul pierderilor inregistrate in
populatiile de pasari ca urmare a multiplelor fatete ale impactului antropic, cele cauzate de
lovirea de palele turbinelor eoliene s-au cifrat la 0,003% (trei pasari din 100 000 au murit ca
urmare a coliziunii directe cu turbinele eoliene) (Erickson, W., P. et all. 2001).
Toate aceste aspecte trebuie avute in vedere in momentul in care se instaleaza un parc eolian,
deoarece studiile efectuate pana in momentul de fata nu sunt total concludente. Oamenii de
stiinta sunt constienti de efectul cumulativ al turbinelor eoliene asupra avifaunei in cazul
amplasamentelor pe largi suprafete, mai ales daca astfel de parcuri eoliene sunt situate pe
principalele cai de migratie. Si, din pacate, realitatea aceasta este, pasarile folosesc de regula
aceleasi zone cu potential eolian ridicat tocmai pentru ca geografia si topografia zonelor le
faciliteaza migratia.
6. METODE DE CERCETARE
Pentru a afla care este efectul pe care turbinele eoliene de la Casimcea il au asupa pasarilor,
au fost folosite doua metode de baza.
In primul rand au fost efectuate cercetari sistematice, la primele ore ale dimenetii, in zona
unde se afla amplasate centralele eoliene, pentru a depista evntualele pasari moarte, ca urmare
a coliziunii cu pilonii sau palele turbinelor.
In al doilea rand, a fost supravegheata zona cu turbine eoliene, cu ajutorul binoclului si
lunetei, inregistrand pasarile care trec in zbor prin aceasta arie si observand daca se lovesc sau
sunt lovite de aceste centrale.
Pentru studiul vegetației și a faunei, au fost efctuate transecte între turbinele eoliene și la nord
și la sud de acestea.
Studiul a fost realizat în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2011.
7. FLORA ȘI VEGETAȚIA
Amplasamentul Parcului eolian este reprezentat de terenuri agricole din apropierea drumului
judetean 222E Casimcea – Rahman, fiind situat în perimetrul siturilui Natura 2000
ROSPA0100 Stepa Casimcea şi în vecinătatea sitului ROSCI0201 Podişul Nord Dobrogean,
cea mai apropiată turbină (T1) aflâdu-se la o distanţă de aproximativ 100 m de limita sitului.
Flora este reprezentata de speciile culturilor agricole (porumb, floarea soarelui, rapita,
etc.) din zona amplasamentului, dar şi de o serie de plante segetale care s-au dezvoltat odata
cu acestea, in special de-a lungul drumurilor de acces pentru utilajele agricole si a DJ 222E.
Pe amplasament nu sunt prezente specii lemnoase.
Pe parcursul deplasarilor pe teren, nu s-au identificat specii sau habitate protejate,
amplasamentul monitorizat fiind situat in afara SCI Podisul Nord Dobrogean.
În perioada monitorizată, octombrie-decembrie 2011, terenurile agricole au fost arate,
iar pe amplasament a fost observat un număr mic de exemplare de specii ruderale şi segetale,
ce aparţin următoarelor grupe taxonomice:
Nr. crt. Familia Denumire ştiinţifică – denumire populară
1. Fam. Fabaceae Melilotus officinalis - sulfină galbenă
Medicago sativa – lucernă
3. Fam. Polygonaceae Polygonum aviculare - troscot
Rumex crispus - stevie
5. Fam. Amaranthaceae Amaranthus retroflexus - ştir
6. Fam. Brassicaceae Capsella bursa-pastoris - traista ciobanului
7. Fam. Malvaceae Malva silvestris - nalbă
8. Fam. Ranunculaceae Consolida regalis - nemţişor de câmp
9. Fam. Asteraceae Carduus nutans - ciulin
Cirsium arvensis - pălămidă
Arctium lappa - brusture
Taraxacum officinalis - păpădie
Artemisia absinthium - pelin
Xanthium spinosum - ghimpe
Conyza canadensis – bătrâniş
Cichorium intybus – cicoare
Achillea millefolium - coada şoricelului
18. Fam. Solanaceae Solanum nigrum - zârna
19. Fam. Poaceae Cynodon dacyilon – pir gros
În concluzie, în perimetrul amplasamentului Parcului eolian nu au fost observate specii
de plante de interes conservativ naţional sau comunitar, specificate în Directiva Habitate sau
OUG nr. 57/2007 sau menţionate în Cartea roşie a plantelor vasculare din România.
8. FAUNA
Zona analizata se încadreaza din punct de vedere faunistic în cadrul categoriei
agroecosistemelor. Impactul antropic major din zona reprezentat de folosirea intensiva a
terenului în scopuri agricole face ca fauna de vertebrate si nevertebrate sa fie puternic
influentata, rezistand în zona doar acele specii adaptate la viaţa în ecosisteme puternic
modificate de om.
Speciile de faună identificate în zona analizata sunt comune ecosistemelor agricole
(agroecosistemelor). Datele prezentate sunt colectate din lunile septembrie și octombrie
pentru nevertebrate, luni mai calde, când acestea mai erau încă în activitate. Odată cu răcirea
vremii, în lunile noiembrie și decembrie, numărul de specii și efectivele acestora s-au
diminuat simțitor, până la dispariția majorității acestora.
Dintre nevertebrate, în zonă se întâlnesc specii de crustacee isopode, miriapode, aranee,
gasteropode şi insecte.
Isopodele sunt reprezentate de specii detritivore – Porcellio sp. Armadillidium sp., iar dintre
miriapode apar chilopode din genurile Lithobius şi Scolopendra (Scolopendra cingulata),
Geophilus, ş.a..
Dintre aranee, In zonă apar o serie de specii caracteristice habitatelor acoperite cu vegetaţie
ierboasă - Lycosa vultuosa, Alopecosa cuneata, etc. In vegetatia de pe marginea culturilor
apare Araneus diadematus, Clubiona terrestris,Argiope bruennichi, in exemplare izolate.
Toate aceste specii se hrănesc pe seama faunei de insecte din zonă.
Dintre gasteropode (melci), condiţiile particulare nu permit decât existenţa unor specii
rezistente la impactul antropic, ca Helicopsis striata, Cernuela virgata, Monacha carthusiana
sau Helix lucorum.
Cele mai multe specii de nevertebrate sunt insecte, apartinand la mai multe ordine, care
formează entomofauna zonei.
Entomofauna
In zonă, entomofauna este săracă în specii, fiind dominată de specii rezistente la impactul
antropic.
Dintre orthoptere (lacuste, cosasi, greieri), în zonă apar specii din genurile Omocestus si
Sthenobothrus, comune pentru suprafeţele acoperite cu vegetatie ierboasa, Calliptamus
italicus (lacusta calatoare italiana), Oedipoda germanica, Tettigonia viridissima (specie
prădătoare comună), Decticus verrucivorus (specie de talie mare daunătoare pentru culturile
agricole, întalnita în exemplare foarte numeroase), Gryllus campestre (greiere de câmp).
Dintre lepidoptere, au fost identificate în zonele unde mai există vegetatie stepică unele specii
care sunt comune: Colias croceus, Colias erate, Pieris rapae, Pontia edusa, Lycaena phlaeas,
Polyommatus icarus, Aricia agestis, Vanessa cardui, Autographa gamma, Macroglossum
stellatarum, Herse convolvuli. In culturile agricole au fost observate exemplare de Tyta
luctuosa, Dysgona algira, Autographa gamma (buha gama), Carcharodus alceae, Lythria
purpuraria.
Dintre coleoptere (gandaci), datorită vecinătăţii unor culturi agricole apar în zonă specii ca
Anisoplia austriaca, Rhizothrogus aequinoctialis, Amphimalon solstitialis (carabuşei ali
cerealelor) ca si exemplare de Agriotes (gândaci pocnitori), Coccinella septempunctata,
Adalia bipunctata (buburuze) sau Mylabris sp. pe vegetaţia segetală.
Dintre heteroptere (ploşnite), apar Eurydema oleracea (ploşnita verzei), Eurygaster maura,
Eurygaster integriceps, Aelia rostrata, Aelia acuminata (ploşnite de cereale), Lygeus
equestris (în zonele cu vegetatie stepică), Pyrrhocoris apterus.
Dintre himenoptere (viespi, albine, bondari) în zonă apar Vespa vulgaris, Dolichovespula
germanica, Polystes sp. Bombus agrorum şi alte specii caracteristice habitatelor cu vegetaţie
ierboasă.
Amfibieni
In zona analizată, datorita caracteristicilor mediului, nu au fost identificate specii de
amfibieni. Pentru dezvoltarea acestor specii prezenţa apei permanente este o necesitate
stringentă, iar ca urnare a lipsei unor zone umede speciile de amfibieni nu se pot dezvolta in
zona analizată.
Reptile
In zonă au fost observate doar exemplare de Podarcis taurica (şopârla de stepă). Habitatele
puternic antropizate si lipsa unor zone cu arbusti face imposibilă prezenţa altor specii de
reptile, prezente în alte zone ale Dobrogei centrale.
Mamifere
Dintre mamifere, in perimetrul analizat este prezenta cartita (Talpa europaea) dupa cum
indica prezenta musuroaielor în anumite zone. Efectivele sunt relativ reduse datorita tipului de
culturi agricole din zonă. În apropierea zonei au fost observați și iepuri (Lepus europaeus).
Concluzii
Impactul antropic în zona analizată este ridicat.
Fauna terestra este reprezentată de specii comune de nevertebrate si vertebrate prezente în
acest tip de habitate.
Analizând entomofauna zonei, s-a putut constata că în zona luata in studiu biodiversitatea
este scăzută.
In această zonă nu apar decât specii antropofile, iar fauna este constituită numai din acele
specii extrem de rezistente la impact antropic ce apar de regulă şi în localităţi.
Fauna de nevertebrate din zona analizată este caracterizată printr-o abundenţă semnificativă a
speciilor fără importanţă conservativă, rezistente la impact antropic, oportuniste si ubicviste.
Nu s-au identificat in zona specii incluse pe anexele Directivei Habitate.
Impactul estimat asupra entomofeunei. Privită în ansamblu, entomofauna nu va fi influenţată
în nici un fel de amplasarea parcului eolian. Pastrarea actualului sistem de folosinta a
terenului, chiar dupa amplasarea parcului eolian, nu va produce modificari in entomofauna
zonei.
9. MORTALITAŢI ÎN RÂNDUL PĂSĂRILOR CARE TRANZITEAZĂ
ZONA PROIECTULUI DE LA CASIMCEA
În perioada de studiu nu au fost gasite în zona parcului eolian de la Casimcea păsări moarte sau urme ale acestora (pene, fulgi, parţi ale scheletului, etc.).
Nu au fost vazute păsări lovindu-se de turbinele eoliene şi nici păsări lovite de palele în miscare ale acestora.
8. PĂSĂRI OBSERVATE ÎN ZBOR ÎN ZONA CENTRALELOR EOLIENE
DE LA CASIMCEA
În zona şi în perioada de studiu, au fost observate urmatoarele specii de păsări trecând în zbor, in preajma si printre centralele eoliene de la Casimcea:
Ordinul FalconiformesFamilia Accipitridae
Circus cyaneus (Linnaeus) – Herete vânăt Circus pygargus ( Linnaeus) – Herete sur Buteo buteo (Linnaeus) – Şorecar comun Buteo rufinus (Cretzschmar) - Şorecar mare Buteo lagopus (Pontoppidan) - Şorecar încălţat
Aquila pomarina (Linnaeus) – Acvilă țipătoare mică Hieraaetus pennatus (Gmelin ) - Acvilă mică
Familia FalconidaeFalco tinnunculus Linnaeus – Vânturel roşu Falco columbarius Linnaeus - Şoim de iarnă Falco subbuteo Linnaeus - Șoimul rândunelelor
Ordinul CharadriiformesFamilia Laridae
Larus cachinnans Pallas – Pescăruş argintiu
Ordinul ColumbiformesFamilia Columbidae
Streptopelia decaocto (Frivaldszky) – Guguştiuc
Ordinul PasseriformesFamilia Alaudidae
Melanocorypha calandra (Linnaeus) – Ciocârlie de bărăgan Galerida cristata (Linnaeus) – Ciocârlan Alauda arvensis (Linnaeus) – Ciocîrlie de câmp
Familia MotacillidaeMotacilla alba Linnaeus – Codobatură albă
Familia Turdidae Turdus pilaris (Linnaeus) – Cocoşar
Turdus merula (Linnaeus) – Mierlă Phoenichuros ochruros (Linnaeus) – Codroș de stâncă
Familia CorvidaePica pica (Linnaeus) – Coţofană Corvus monedula Linnaeus – Stăncuţă Corvus frugilegus Linnaeus – Cioară de semănătură Corvus corone cornix Linnaeus – Cioară grivă
Familia SturnidaeSturnus vulgaris Linnaeus – Graur
Familia PasseridaePasser domesticus (Linnaeus) – Vrabie de casă Passer montanus (Linnaeus) – Vrabie de câmp
Familia FringillidaeCarduelis chloris (Linnaeus) – Florinte Carduelis carduelis (Linnaeus) – Sticlete Fringilla coelebs ( Linnaeus ) - Cinteza
Familia EmberizidaeEmberiza hortulana Linnaeus – Presură de grădină Miliaria calandra (Linnaeus) – Presură sură
În perioada de studiu au fost identificate 31 specii de păsări, în zona amplasamentelor centralelor eoliene.
Remarcam ca majoritatea păsărilor pot fi gasite în zona terenurilor agricole, în copacii ce marginesc drumurile şi în tufărişurile şi haturile dintre diferite parcele cultivate. În timpul iernii, toată zona este extrem de săracă în specii de păsări.
În mod obişnuit se pot observa în zbor păsări de pradă (şorecari, ereţi, vânturei) care în căutare de hrană survolează şi zona de interes, specii de ciori (coţofene, ciori de semănătură, ciori grive, stăncuţe) şi păsărele (florinţi, sticleţi, presuri), care iernează în mod obişnuit pe câmpiile şi dealurile dobrogene.
Nici una din aceste pasari nu a fost observata lovindu-se sau fiind lovita de turbinele eoliene.
Prezentăm in continuare datele obtinute, sub forma de fise de observatii.
Fişa de observaţie nr. 1
Data: 02.10.2011Ora: 07.50-12.00 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 08.00 Corvus frugilegus 12 - -2 08.05 Corvus frugilegus 5 - -3 08.25 Corvus monedula 11 - -4 08.38 Streptopelia decaocto 2 - -5 09.10 Motacilla alba 5 - x6 09.20 Phoenicurus ochruros 1 - -7 09.33 Aquila pomarina 1 - x8 10.20 Corvus frugilegus 15 - -9 10.30 Alauda arvensis 3 - x10 10.55 Turdus merula 2 - -11 10.57 Sturnus vulgaris 200 - -12 11.15 Falco tinnunculus 1 - -13 11.16 Alauda arvensis 1 - x14 11.18 Corvus frugilegus 20 - -15 11.20 Corvus monedula 33 - -16 11.42 Sturnus vulgaris 25 - -
17 11.44 Miliaria calandra 1 - -18 11.50 Buteo buteo 1 - ?
Fişa de observaţie nr. 2
Data: 05.10.2011 Ora: 07.45-13.40 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 08.00 Galerida cristata 2 - -2 08.25 Melanocorypha calandra 10 - -3 08.30 Corvus frugilegus 25 - -4 08.35 Corvus frugilegus 21 - -5 09.00 Sturnus vulgaris 250 - -6 09.12 Corvus frugilegus 100 - -7 09.20 Corvus monedula 50 - -8 10.05 Falco tinnunculus 1 - -9 10.15 Passer montanus 100 - -10 10.35 Corvus frugilegus 15 - -11 10.50 Motacilla alba 4 - x12 11.20 Melanocorypha calandra 20 - -13 11.35 Falco subbuteo 1 - x14 11.40 Corvus monedula 30 - -15 12.14 Melanocorypha calandra 5 - -16 12.20 Hieraeetus pennatus 1 - x17 13.10 Corvus frugilegus 5 - -18 13.25 Corvus frugilegus 7 - -19 13.35 Sturnus vulgaris 120 - -20 13.40 Emberiza hortulana 20 - -
Fişa de observaţie nr. 3
Data: 08.10.2011 Ora: 08.00-13.30 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 08.10 Corvus frugilegus 2 - -2 08.15 Corvus corone cornix 4 - -3 08.20 Sturnus vulgaris 130 - -4 08.40 Corvus frugilegus 8 - -5 09.05 Carduelis chloris 5 - -6 09.10 Carduelis carduelis 1 - -7 09.25 Corvus frugilegus 6 - -8 10.00 Carduelis carduelis 1 - -9 10.20 Carduelis chloris 5 - -
10 10.30 Corvus frugilegus 11 - -11 11.00 Buteo buteo 1 - ?12 11.30 Sturnus vulgaris 120 - -13 11.45 Circus cyaneus 1 - -14 11.50 Corvus frugilegus 5 - -15 12.00 Melanocorypha calandra 2 - -16 12.30 Buteo rufinus 1 - x17 13.00 Miliaria calandra 1 - -
Fişa de observaţie nr. 4
Data:15.10.2011 Ora: 08.40-13.40 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 09.00 Corvus frugilegus 4 -2 09.50 Falco tinnunculus 1 -3 09.55 Corvus monedula 11 -4 10.00 Corvus frugilegus 12 -5 10.20 Sturnus vulgaris 200 -6 10.25 Corvus frugilegus 7 -7 10.30 Circus cyaneus 1 -8 11.00 Corvus frugilegus 15 -9 11.15 Emberiza hortulana 14 -10 11.20 Streptopelia decaocto 3 -11 11.25 Corvus corone cornix 4 -12 11.30 Corvus monedula 9 -13 12.00 Carduelis carduelis 14 -14 12.30 Miliaria calandra 2 -15 12.30 Buteo buteo 1 -16 12.40 Pica pica 4 -17 12.50 Corvus frugilegus 80 -18 13.00 Pica pica 1 -19 13.30 Falco columbarius 1 -
Fişa de observaţie nr. 5
Data: 27.10.2011 Ora: 08.00-13.10 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 08.10 Corvus frugilegus 4 - -2 09.00 Falco columbarius 1 - -3 09.10 Corvus frugilegus 5 - -4 09.15 Larus cachinnans 1 - -5 09.25 Corvus frugilegus 2 - -6 09.45 Buteo lagopus 1 - -7 10.00 Corvus corone cornix 1 - -
8 10.10 Corvus frugilegus 2 - -9 10.15 Corvus frugilegus 1 - -10 10.20 Corvus frugilegus 4 - -11 10.25 Corvus frugilegus 5 - -12 11.00 Corvus monedula 2 - -13 11.15 Corvus frugilegus 16 - -14 11.30 Corvus frugilegus 1 - -15 12.00 Corvus monedula 15 - -16 12.10 Buteo buteo 1 - -17 12.20 Corvus frugilegus 1 - -18 12.30 Corvus frugilegus 1 - -19 12.35 Buteo lagopus 1 - -20 12.40 Corvus frugilegus 2 - -21 12.45 Pica pica 2 - -22 12.50 Buteo lagopus 1 - -23 13.30 Corvus corone cornix 2 - -24 13.50 Larus cachinnans 1 - -25 14.20 Larus cachinnans 1 - -26 15.00 Corvus frugilegus 1 - -
Fişa de observaţie nr. 6
Data: 04.11.2011 Ora: 08.00-14.00 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 08.00 Corvus frugilegus 2 - -2 08.25 Melanocorypha calandra 2 - -3 08.30 Sturnus vulgaris 50 - -4 08.35 Carduelis carduelis 5 - -5 09.00 Corvus frugilegus 6 - -6 09.10 Carduelis chloris 2 - -7 10.05 Miliaria calandra 1 - -8 10.35 Corvus frugilegus 6 - -9 10.50 Circus cyaneus 1 - -10 11.20 Fringilla coelebs 2 - -11 11.40 Sturnus vulgaris 20 - -12 12.20 Corvus frugilegus 12 - -13 13.10 Circus pygargus 1 - -14 13.25 Carduelis carduelis 2 - -15 13.40 Corvus frugilegus 9 - -16 13.45 Buteo buteo 1 - -17 14.00 Pica pica 2 - -
Fişa de observaţie nr. 7
Data: 12.11.2011 Ora: 07.45-13.40 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 08.10 Corvus frugilegus 6 - -2 08.40 Pica pica 1 - -3 09.00 Corvus monedula 12 - -4 09.30 Corvus frugilegus 15 - -5 10.00 Sturnus vulgaris 120 - -6 10.25 Corvus frugilegus 15 - -7 10.40 Falco tinnunculus 1 - -8 11.00 Corvus frugilegus 1 - -9 11.10 Emberiza hortulana 5 - -10 11.15 Streptopelia decaocto 10 - -11 11.30 Corvus corone cornix 4 - -12 12.05 Corvus monedula 6 - -13 12.20 Falco columbarius 8 - -14 12.25 Carduelis carduelis 1 - -15 13.30 Galerida cristata 2 - -
Fişa de observaţie nr. 8
Data: 18.11.2011 Ora: 07.30-14.30 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 07.30 Corvus frugilegus 7 - -2 08.00 Corvus monedula 2 - -3 08.15 Corvus frugilegus 1 - -4 08.45 Melanocorypha calandra 8 - -5 09.00 Corvus frugilegus 7 - -6 09.10 Circus cyaneus 1 - -7 09.20 Corvus corone cornix 3 - -8 09.30 Corvus frugilegus 6 - -9 09.40 Buteo lagopus 1 - -10 09.55 Corvus frugilegus 3 - -11 10.30 Corvus frugilegus 6 - -12 10.35 Pica pica 3 - -13 10.40 Corvus frugilegus 4 - -14 11.05 Corvus monedula 1 - -15 11.20 Falco columbarius 1 - -16 11.35 Corvus frugilegus 1 - -17 11.55 Corvus frugilegus 3 - -18 12.10 Buteo buteo 2 - -19 12.25 Corvus corone cornix 1 - -20 13.00 Larus cachinnans 1 - -21 13.55 Corvus frugilegus 1 - -22 14.25 Corvus monedula 2 - -
Fişa de observaţie nr. 9
Data: 30.11.2011 Ora: 08.00-14.00 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 08.00 Corvus monedula 8 - -2 08.15 Corvus frugilegus 6 - -3 08.20 Larus cachinnans 2 - -4 08.45 Corvus frugilegus 7 - -5 09.00 Circus cyaneus 1 - -6 09.10 Corvus corone cornix 3 - -7 09.15 Corvus frugilegus 2 - -8 09.30 Buteo lagopus 1 - -9 09.35 Corvus frugilegus 3 - -10 09.40 Corvus frugilegus 6 - -11 09.55 Pica pica 3 - -12 10.00 Corvus frugilegus 6 - -13 10.30 Galerida cristata 2 - -14 10.40 Corvus monedula 10 - -15 11.30 Pica pica 1 - -16 11.40 Corvus frugilegus 4 - -17 12.00 Circus cyaneus 1 - -18 12.30 Melanocorypha calandra 3 - -19 12.40 Larus cachinnans 4 - -20 12.50 Corvus frugilegus 1 - -21 13.00 Buteo buteo 1 - -22 13.30 Sturnus vulgaris 20 - -23 13.45 Corvus frugilegus 2 - -
Fişa de observaţie nr. 10
Data: 06.12.2011 Ora: 07.30-13.30 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 07.30 Corvus frugilegus 22 - -2 07.40 Anser albifrons 60 - -3 07.55 Corvus frugilegus 14 - -4 08.00 Pica pica 2 - -5 08.15 Corvus frugilegus 7 - -6 08.40 Emberiza hortulana 20 - -7 09.00 Corvus frugilegus 20 - -8 09.10 Corvus monedula 30 - -9 09.15 Carduelis carduelis 15 - -10 10.00 Buteo buteo 1 - -11 10.10 Corvus frugilegus 10 - -12 10.20 Corvus monedula 18 - -13 11.00 Buteo lagopus 1 - -14 11.20 Corvus frugilegus 25 - -15 11.25 Carduelis carduelis 12 - -16 12.00 Corvus frugilegus 8 - -17 13.00 Corvus frugilegus 12 - -
Fişa de observaţie nr. 11
Data: 15.12.2011 Ora: 07.45-13.30 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 08.00 Buteo buteo 1 - -2 08.15 Corvus frugilegus 8 - -3 08.45 Corvus frugilegus 12 - -4 09.00 Carduelis carduelis 10 - -5 09.20 Corvus frugilegus 8 - -6 09.30 Corvus frugilegus 14 - -7 09.35 Corvus monedula 9 - -8 10.05 Emberiza hortulana 15 - -9 10.20 Corvus corone cornix 2 - -10 11.00 Miliaria calandra 1 - -11 11.05 Circus cyaneus 1 - -12 11.15 Corvus frugilegus 10 - -13 12.00 Pica pica 1 - -14 12.35 Buteo rufinus 1 - -15 12.40 Corvus frugilegus 2 - -16 13.10 Falco tinnunculus 1 - -17 13.20 Corvus frugilegus 2 - -
Fişa de observaţie nr. 12Data: 22.12.2011 Ora: 08.00-15.00 Locul: Casimcea
Nr.Crt. Ora Specia Nr.Ex. Cuibărit Pasaj Observații1 09.00 Corvus monedula 6 - -2 09.15 Buteo buteo 1 - -3 09.20 Corvus corone cornix 2 - -4 09.30 Circus cyaneus 1 - -5 10.12 Fringilla coelebs 4 - -6 10.45 Larus cachinnans 2 - -7 10.50 Miliaria calandra 1 - -8 11.00 Corvus frugilegus 12 - -9 11.30 Galerida cristata 1 - -10 11.50 Streptopelia decaocto 2 - -11 12.55 Sturnus vulgaris 20 - -12 13.20 Turdus pilaris 4 - -13 14.00 Buteo buteo 1 - -14 14.05 Pica pica 3 - -15 14.20 Carduelis carduelis 2 - -16 14.20 Corvus corone cornix 2 - -17 14.45 Pica pica 2 - -18 14.50 Galerida cristata 2 - -
Stol de grauri (Sturnus vulgaris)
Una din turbinele eoliene
