1 Epoca Interbelica

11

A. Epoca interbelică

Isarlâkde Ion Barbu

Pentru mai dreapta cinstirea lumii lui Anton Pann

La vreo Dunăre turcească,Pe şes veşted, cu tutun,La mijloc de Rău şi Bun,Pân' la cer frângându-şi treapta,Trebuie să înflorească:Alba,Dreapta,Isarlâk!

Ruptă din coastă de soare!Cu glas galeş, de unsoare,Ce te-ajunge-aşa de lin,Când un sfânt de muezinFâlfâie, înalt, o rugăPe fuişor, la ziua-în fugă...

*— Isarlâk, inima mea,Dată în alb, ca o raiaÎntr-o zi cu var şi ciumă,Cuib de piatră şi legumă,— Raiul meu, rămâi aşa!

Fii un târg temut, hilarŞi balcan – peninsular...

La fundul mării de aerToarce gâtul, ca un caer,În patrusprezece furci,La raiele;rar, la turci!Bată, într-un singur vin:Hazul Hogii Nastratin.

*Colo, cu doniţi în spate,Asinii de la cetate,Gâzii, printre fete mari,Simigii şi gogoşari,Guri cască când NastratinLa jar alb topeşte in,

Literatură

ION BARBU (19.03.1895-11.08.1961), pe numele său real DanBarbilian, este fiul unui magistrat şi s-a născut la Câmpulung-Muscel. Face liceul şi Facultatea de Matematică la Bucureşti. Întimpul studenţiei debutează ca poet (1918), în revista Literatorul.Apoi îşi începe colaborarea la revista Sburătorul, îndrumat de E. Lovinescu, acesta alegându-i şi pseudonimul Ion Barbu. Operalui poetică nu este prea întinsă şi cuprinde poeme ermetice oriample alegorii în care imaginea suprarealistă ocupă un locimportant. Dintre acestea, amintim volumele: Joc secund,Uvedenrode, Isarlâk.

Barbu s-a dedicat carierei de matematician, fiind profesor laUniversitatea Bucureşti şi autorul unor studii valoroase în domeniu.

Epoca interbelică

Epocă de referinţă pentru istoria naţională, perioada cuprinsăîntre cele două războaie mondiale, numită interbelică tocmaidin acest motiv, a constituit un timp al dezvoltării generale, întoate domeniile existenţei.

După întregirea teritorială din 1919, economia sereorganizează, structurile sociale se definesc mai bine, iar în planspiritual se statorniceşte un echilibru între tradiţie şi modernitate.Desigur că se manifestă în mod global nevoia de înnoire, chiardacă uneori mijloacele sunt conservatoare. Preocupareasămănătorismului şi a poporanismului (la finele secolului al XIX-lea)pentru crearea unei literaturi care să ilustreze trăsăturile spiritualităţiiromâneşti este continuată de revista Gândirea, a cărei activitatea generat apariţia unei adevărate mişcări tradiţionaliste.Colaboratorii şi adepţii revistei aşază în centrul preocupărilorortodoxismul, pe care îl consideră fermentul spiritual al naţiei.Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Pillat adoptăîn operele lor teme şi simboluri de sorginte biblică, încercândsă transfigureze cu precădere sentimentul religios al fiinţei.

12

prezentare generală

Vinde-în leasă de copoiCăţei iuţi de usturoi,

Joacă şi-în cazane sunăCând cadâna curge-în Lună.

*Deschideţi-vă, porţi mari!Marfă-aduc, pe doi măgari,Ca să vând acelor casePulberi, de pe lună rase,Şi-alte poleieli frumoase;Pietre ca apa de grele,Ce fireturi, ce inele,Opinci pentru hagealâk— Deschide-te, Isarlâk!

Să-ţi fiu printre foi un mugur.S-aud multe, să mă bucurLa răstimpuri, când Kemal,Pe Bosfor, la celalt mal,Din zecime în zecime,Taie-în Asia grecime;

Când noi, a Turciei floare,Într-o slavă stătătoare

Dăm cu sâcDin Isarlâk!

Balada Isarlâk face parte din ciclul cu acelaşi titlu,cuprins în volumul Joc secund (1930).

Cultura interbelică este dominată, de asemenea, de revistaSburătorul, condusă de Eugen Lovinescu (1881-1943), al căreiprim număr apare în anul 1919. Cenaclul şi revista adună scriitoriinteresaţi de modernizarea literaturii, precum Liviu Rebreanu,Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, VirgilMoscovici, Ilarie Voronca, Victor Eftimiu ş.a.

Între aceste două tendinţe pendulează majoritatea grupărilorliterare. Cele mai multe trăiesc fascinaţia spiritului tradiţionalistgenerat în primul rând de dorinţa intelectualilor de a-şi afirmaidentitatea naţională. Această atitudine, cu rădăcini istorice(consecinţă a întregirii naţionale de după Primul Război Mondial),se materializează într-o serie de studii şi eseuri dedicate definiriispecificului românesc. Chiar şi grupările de cărturari tineri suntpreocupate de această problemă. De pildă, generaţia lui MirceaEliade, în special prin gruparea Crinul alb, pornind de la suferinţade a face parte dintr-o cultură mică (după cum declarase Cioran)pledează pentru integrare europeană prin adaptarea formeloruniversale la fondul românesc şi printr-un efort general depopularizare a culturii române. Mulţi dintre scriitorii acesteigeneraţii vor constitui elita intelectuală adunată în grupareaCriterion sau în jurul Revistei Fundaţiilor.

Există însă şi manifestări de ostentativă înnoire şi europenizare.După primul război, în Europa se declanşează mişcarea deavangardă, cristalizată în mai multe curente literare, între carecel mai însemnat este suprarealismul. La noi apar în perioadainterbelică numeroase reviste avangardiste, care vor contribuiprin spiritul negator la instituirea unor forme noi în cultură. Existăo predispoziţie generală spre schimbare, indiferent dacămijloacele invocate sunt tradiţionaliste sau moderniste, iaraceasta face ca literatura interbelică să se caracterizeze prinnonconformism şi uneori prin spirit de frondă.

Însă ceea ce constituie marca fundamentală a acesteiperioade este diversitatea formelor culturale, existenţa a numeroasegrupuri şi manifestări literare, a numeroase reviste etc., ceea cea creat un spirit emulativ, hrănit de polemici, dezbateri culturaleşi o poftă enormă de exprimare publică.

Poezia perioadei interbelice poartă încă amprentasimbolismului, iar predispoziţia spre boemă, cultivată, deexemplu, în versurile lui Minulescu, ori viziunea nevrotică,întemeiată pe filozofia existenţialistă din poezia bacoviană auconstituit două dintre premisele unei atitudini lirice angoasant-manieriste şi uşor de convertit în neliniştea tragică din lirica luiArghezi ori în balcanismul barbian.

Diversitatea temelor şi a formulelor artistice, raportarea lavalorile europene, reactualizarea simbolului autohton suntdoar câteva dintre trăsăturile unei literaturi solide.

Dicţionar explicativ

Isarlâk – cetate imaginară.

Anton Pann (aprox.1794-1797 – 1854) – poet, muzician,culegător de folclor. A prelucrat zicători, anecdote, povestioarede circulaţie balcanică.

cadână – turcoaică; femeie din haremurile turceşti.

muezin – preot musulman, care anunţă ora rugăciunii.

fuişor – foişor; pridvor; balcon ridicat pe patru stâlpi, deregulă lângă poarta locuinţei ori a cetăţii, din care erausupravegheate împrejurimile.

hagealâk – pelerinaj religios; călătorie a musulmanilor sprelocuri sacre.

raiele (raia-raiale) – teritorii aflate sub ocupaţie turcească;teritorii care plătesc tribut turcilor, aşa cum erau Ţările Române.

Isarlâk. Pagină de manuscris

epoca interbelică

13

După lectură

1. Citiţi balada Isarlâkşi, folosind impresiile de lectură, faceţi o descriere în proză a cetăţii (un paragraf). Citiţi compoziţiileşi notaţi detaliile care revin în mai multe dintre descrieri, apoi elementele insolite, viziunile interesante etc.

Discutaţi câteva minute despre aceste observaţii. Care vi se pare a fi imaginea etalon a cetăţii Isarlâk? Aduceţiun argument din textul poeziei.

2. Nastratin Hogea, personaj din folclorul balcanic, hâtru, inteligent, capabil să iasă din orice încurcătură, estenumit în două contexte din poezie. Găsiţi secvenţele şi interpretaţi-le. Cum analizaţi imaginea cetăţii îmbătate deumorul lui Nastratin Hogea? Este reprezentativă această euforie pentru spiritualitatea românească? Care suntîndeletnicirile prin care Nastratin uimeşte cetatea Isarlâk?

3. Comparaţi fragmentele care îl înfăţişează pe Nastratin ca vânzător magic cu portretul următor, dintr-un textarghezian: „Din metal face cocă, aluat,/ Borşuri, scrum şi rântaş./ Le scade după ce le-a adunat,/Le face gogeamite caş.//Le împănează cu safire,/ Scurge, tescuieşte şi frige –/ Şi scoate pentru chimire/ Icre de aur, în linguri şi pe cârlige“ (TudorArghezi – Lache). Care dintre portrete vi se pare mai convingător? Aduceţi un argument. Pe ce se întemeiază emoţiaartistică a portretului în poezia lui Barbu? Pe ritm? Pe imaginea poetică? Argumentaţi.

4. Extrageţi imaginile care compun viziunea lirică asupra cetăţii. Ce exprimă ele? Langoarea? Tihna? Senzualitatea?Fragilitatea? Altceva? Explicaţi.

De exemplu, ce sugestii dezvoltă imaginea: Pân' la cer frângându-şi treapta? Rescrieţi în proză acest vers, dezvoltândîntr-o descriere imaginea poetică.

5. Urmăriţi mecanismul metaforic al poeziei lui Barbu, pornind de la două-trei metafore din text. Sunt create peo simplă substituţie de imagini? Presupun asociaţii complexe? Sunt plasticizante? Revelatorii? Explicaţi.

Metafora

Metafora asociază două sfere semantice ale căror trăsături sunt cuprinse într-o imagine hibridă şi concentrată; prin urmare, arecapacitatea de a sintetiza realitatea, prin transfigurare.

După Lucian Blaga, metaforele sunt de două feluri: plasticizante – create pe asociaţia obiectului poetic cu o imagine artisticădetaliată – şi revelatorii – care dezvoltă numeroase sugestii, adeseori fixate în sfera misticului; de pildă, Trăind în cercul vostru strâmt...presupune o conotaţie amplă, legată de viziunea asupra vieţii, de sensul efemerităţii, de limitarea cunoaşterii etc.

Noţiuni recapitulative

6. Interpretaţi metafora slavă stătătoare care sintetizează sensul trăirii balcanice în poezia lui Barbu. Explicaţimecanismul substituţiei.

7. Urmăriţi lexicul poeziei şi spuneţi ce sugestii creează el.

8. Analizaţi lexical secvenţa: La fundul mării de aer/ Toarce gâtul, ca un caer, /În patrusprezece furci. Faceţi observaţiiîn legătură cu sensul cuvintelor: din ce registru lingvistic fac parte, dacă semnificaţia lor este simplă ori puneprobleme. Apoi explicaţi înţelesul versurilor. Cum aţi descrie în proză această imagine (oral)? Ce anume v-a sugeratacest sens? Discutaţi despre ermetismul poeziei lui Barbu. Ce face dificilă interpretarea? Vocabularul folosit?Combinaţiile lingvistice? Jocurile de cuvinte? Mecanismul metaforic? Argumentaţi.

9. Faceţi oral o analiză comparată a cetăţii Isarlâk, urmărind textul baladei de mai sus şi fragmentul extras dinbalada Nastratin Hogea la Isarlâk (vezi Exerciţii de compoziţie). Ritmul diferit al celui de-al doilea text schimbăsemnificaţia peisajului? Argumentaţi ideea.

14


Exerciţiu de declamaţieRostiţi pe tonul înalt şi persuasiv al unei declamaţii

discursul alăturat, pus pe seama lui Nastratin Hogea.Interpretaţi versurile în faţa clasei. Faceţi un clasamental interpretărilor, definind calităţile rostirii pe care oconsideraţi cea mai convingătoare.

„Deschideţi-vă, porţi mari!Marfă-aduc, pe doi măgari,Ca să vând acelor casePulberi, de pe lună rase,Şi-alte poleieli frumoase;Pietre ca apa de grele,Ce fireturi, ce inele,Opinci pentru hagealâk”

Exerciţii de receptare1. Balada Isarlâk a lui Ion Barbu exprimă o predispoziţie

pe care poetul o consideră reprezentativă pentruspiritualitatea balcanică. Citiţi poeziile următoare şi descrieţilumea pe care o transfigurează fiecare dintre ele (oral). Ceputeţi spune, comparativ, despre starea de spirit a celor treilumi zugrăvite?

Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,Streşine vechi casele-n lună ridică,Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinareVin de la câmp; toaca răsună mai tare...(Mihai Eminescu – Sara pe deal)

Amurg de toamnă violet…Doi plopi, în fund, apar în siluete- Apostoli în odăjdii violete -Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet…Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;Mulţimea toată pare violetă,Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet…Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;Străbunii trec în pâlcuri violete,Oraşul tot e violet.(G. Bacovia – Amurg violet)

2. Comparaţi limbajul textelor de mai sus cu cel al poezieilui Ion Barbu. Ce diferenţe majore sesizaţi? Scrieţi un scurteseu despre sentimentul pe care vi-l conferă cele trei texteextrase din poeziile lui Barbu, Eminescu şi Bacovia. Citiţicompoziţiile şi discutaţi despre viziunea şi unghiulinterpretărilor voastre.

3. Două dintre textele analizate se încadrează în perioadainterbelică. Există diferenţe între textul eminescian şi celelaltedouă? Argumentaţi.

Dicţionar de scriitori

ION BARBU (1895-1961) – poet modern, iniţiatorulpoeziei ermetice, prin volumul Joc secund.

TUDOR ARGHEZI (1880-1967) – poet modern caredeschide drumul poeziei contemporane prin volumeleCuvinte potrivite şi Flori de mucigai.

MIHAI EMINESCU (1850-1889) – poetul naţional, creatorullimbii literare moderne şi cel mai reprezentativ poet romantic.A scris versuri, proză, teatru, articole publicistice etc.

GEORGE BACOVIA (1881-1957) – poet simbolist prinmulte dintre trăsăturile operei sale, anticipând totodatăpoezia modernă. Dintre volumele de poezii: Plumb, Scânteigalbene, Cu voi.

PANAIT ISTRATI (1884-1935) – scriitor de limbă românăşi franceză, autorul romanelor Chira Chiralina, Moş Anghel,Ciulinii Bărăganului ş.a.

Şoseaua Kiseleff în perioada interbelică

„Şoseaua înaintează cu eleganţă, încadrată de tei. Înpunctul de pornire se înconjoară cu muzee; aleile ei lăturalnicetrec prin grădini; restaurantele în aer liber, lăptăriile (în careeşti servit cu lapte proaspăt muls, cald încă, groasele felii depâine neagră gustoasă, untul galben, curat), chioşcurile cu

muzică, casele boiereşti în nenumărate stiluri, de la castelulBurgrav la castelul Rothschild, o însoţesc, bete de spaţiu şide libertate. Şoseaua se înmulţeşte: hinterlandul ei împăduritse abandonează împărţirii în loturi, betonului armat, şi dănaştere unui cartier de vile fermecătoare, înconjurate degrădini sau pierdute în maidane: Parcul Filipescu.”

(Paul Morand – Bucureşti, Ed. Echinox, 2000, pp. 166-167)

epoca interbelică

15

Informaţii suplimentare

EPOCA VĂZUTĂ DE TUDOR ARGHEZI

De pe la începutul veacului al XX-lea şi până la moartea sa, survenită în 1967, Arghezi observă lumea şi adoptă faţă de ea celmai adesea o atitudine violentă, de alertă permanentă, de nemulţumire sau de ironie binevoitoare. Pamfletul devine adeseoriformula în care îşi exprimă sentimentele, tocmai pentru că se potriveşte cu această ipostază de spectator implicat.

În 1914, Senatul îi apare ca o casă de clovni, deoarece parlamentarii nu fac decât să-şi arate muşchii, să gesticuleze atletic şisă înjure direct şi simplu, în timp ce literatura română i se pare stagnată, ca o gară de marfă, în care vagoanele s-au oprit. Străzileoraşului sunt paşnice, dar reci: „Tăcuse şi flaşneta uliţii reci, cu trotuarele de catran şi ulei. Singur bombănitul ursuz al unui beţivsprijinit de zăbrelele porţii mai putea fi auzit, rupt din gura lui greoaie de mâzgă, ca o voce de tobă.”

După război, prin 1922, viaţa literară îi pare dominată de figura lui Nicolae Iorga: „Diverşii purici ai grădinii literare actuale serefugiază în frumoasa domnului Iorga barbă, ori de câte ori n-au nimic de spus şi aceşti purici lătrători şi scriitori n-au de spusniciodată nimic.” În 1925 apără cu insistenţă imaginea cafenelei Capşa, loc de întâlnire al scriitorilor: „Confrate bolnav de dictaturăşi usurzlâc: fii om cumsecade. Pune pălăria cea mare, ce-o ai la Iaşi, în cuier şi vino la Capşa. Aici sălăşluieşte fericirea: crema gălbuie,ştrudelul, cataiful şi frişca. Şi fiecare capşist are de la un milion în sus venit net anual...”

În 1928 semnalează moda conferinţelor culturale: „La orice oră din zi şi din noapte, în orice sat, târg şi oraş din România, seţin azi conferinţe. Femeile care au izbutit să scape din gineceu ţin conferinţe. Ţin conferinţe bărbaţii care n-au izbutit să intre îngineceu. Miniştrii ţin conferinţe. Conferinţe ţin şi cei care vor să fie miniştri. În conferinţe cofetarii, fetele de măritat, docenţii, eleviişi vardiştii.” Surprinde mentalităţi ale lumii sale în imagini pitoreşti: „Domnul Nichifor Crainic, redactor la un ziar de opinii curente,găsindu-se într-o stare care nu-i este anormală şi dedându-se, în grădina unui restaurant, pasiunii masculine de a bombardacucoanele de la mesele vecine cu zgârciturile rămase din fripturi, a mâncat, după cârnaţi şi cotlete, un pui de bătaie, cum semănâncă vara la grădină muşchiul, în sânge.”

În 1931 pare preocupat de arivism şi impostură, dar ţinta atacurilor sale rămân tot ziarele cu pronunţat caracter naţional. În1937 ironizează gazeta Neamul Românesc şi pe Iorga: „Domnul Iorga insultă şi se împacă. Geniul D-Sale rezidă în mahala. Oricheamă la judecată pe un gazetar, care s-a îndoit de lumina D-Sale orbitoare, niţel mucegăită, şi cere să i se facă scuze şi să fierecunoscut în instanţă.”

După 1940, mai ales în timpul războiului, Arghezi vede lumea în imagini caricatural-groteşti, realizează portrete şi atacă stareade lucruri prezentă aducând în atenţia opiniei publice figuri unanim cunoscute, deformate, urâţite, precum cea a ambasadoruluigerman antipatizat unanim pe la 1943: „Botul nu-ţi mai e aşa de gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şisurâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare.”

După instalarea guvernului comunist, Arghezi continuă să noteze imaginile lumii cu o discretă nostalgie a timpurilor stinse.Echivalează starea de spirit a capitalei cu aerul mânăstiresc şi de contemplare; remarcă peisajul variat, generator de sentimenteîn perpetuă schimbare, emoţia triumfală din Cişmigiu, calmul medieval al Grădinii Botanice, senzaţia de libertate din Calea Moşilor,sentimentul reînnoirii în Herăstrău.

Exerciţii de compoziţie1. Citiţi textele din Antologia de mai jos şi alcătuiţi un eseu de o pagină despre atitudinea eului creator, structurat

pe următoarele idei:w Toate cele patru texte aparţin literaturii interbelice şi reconstituie atmosfera acelei epoci sau o stare de spirit

aflată în legătură cu ea.w Discursul artistic, situat la persoana I singular, exprimă în mod direct o viziune subiectivă.w Se remarcă prezenţa elementelor specifice stilului confesiv. w Se poate creiona portretul naratorului şi, respectiv, al eului liric, plecând de la stilul confesiunii.2. Citiţi câteva compoziţii şi discutaţi stilul eseurilor.3. Pornind de la observaţiile făcute, alcătuiţi un portret al unuia dintre cei patru autori ai textelor analizate. Păstraţi

portretele pentru un viitor jurnal de lectură, pe care îl veţi completa de-a lungul capitolului dedicat tradiţionalismuluişi modernismului.

Antologie de texte interbelicew „Trebuie, oare, să vă mai spun ce prilej de înfrigurate bucurii erau pentru mine aceste schimbări de cartier?

Nici chiar Paştele sau Crăciunul nu mi se păreau împrejurări atât de însemnate. Am cunoscut astfel mahalalele şiuliţele cele mai caracteristice ale oraşului nostru: pe cea rusească, pe cea evreiască, grecească şi ţigănească. Pestetot am făcut cunoştinţă cu moravuri şi cu obiceiuri noi. Mama, care păţise atâtea în viaţa ei, de câte ori îmi vesteasărbătoarea unei mutări – nou prilej de necazuri pentru ea – îmi spunea:

— Fiecare naţie se roagă lui Dumnezeu în felul ei, dar toate îl batjocoresc la fel.” (Panait Istrati – Codin)

w„Am luat-o în jos, spre dreapta, cu toată căldura, să văd cum se dărâmă casele pentru deschiderea bulevarduluiBrătianu. Eram nerăbdător, căci nu fusesem pe acolo din ajun. Casei din dreptul străzii Regale îi ridicaseră acoperişulşi rămăsese acum aşa, cu pereţii tapetaţi, între care fusese viaţă de familie, de s-ar fi putut uita cineva de la etajul


16


casei Visante să vadă înăuntru, ca într-un corp omenesc, deschis pe masa de operaţie. Negreşit, mobilier nu mai era,dar albastrul tapetului închisese scene de viaţă: iubire, necazuri, naşteri, vizite; era întreagă soba, la gura căreiastătuse desigur vreo femeie gânditoare; alăturea era soneria mică în perete. Şi acum era un gol de nămiază până înadâncurile luminoase, arzătoare ale cerului.” (Camil Petrescu – Patul lui Procust)

w „Ce noapte groasă, ce noapte grea!A bătut în fundul lumii cineva.E cineva sau, poate, mi se pare.Cine umblă fără lumină,Fără lună, fără lumânareŞi s-a lovit de plopii din grădină?”(T. Arghezi – Duhovnicească)

w „Ţara veghea turcită. Pierea o dup-amiază,Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nviază,Când, greu şi drept, pe sceptrul de pai mărunt la fir,Gândacul serii urcă ghiocul de porfir.Cer plin de rodul toamnei îmi flutura – tartane –,Tot vioriul umed al prunelor gâtlane:Grădină îmi sta cerul; iar munţii, parmalâc.

Un drum băteam, aproape de alba Isarlâk,Cu ziduri forfecate, sucite minareteŞi slujitori cu ochii rotunzi ca de ereteŞi, azmuţit câmpiei, un fluviu leşios;”(I. Barbu – Nastratin Hogea la Isarlâk)

4. Scrieţi un jurnal de călătorie (structurat pe 3-5 consemnări), ca şi cum aţi fi turist în cetatea Isarlâk. Citiţi şicomentaţi jurnalele. Faceţi observaţii asupra informaţiei şi a autenticităţii ei.

Scrieţi un eseu cu titlul Isarlâk, emblemă a spiritualităţii româneşti, pornind de la textele critice din final.Temă pentru acasă:

TEME DE EVALUARE

NIVEL MINIM

1. Scrieţi un eseu despre epoca interbelică, selectând informaţia din lecţie.

2. Folosind informaţia din tabelul Poezia interbelică, faceţi o expunere orală a principalelor tendinţe, ilustrându-le cu nume depoeţi şi reviste.

NIVEL MEDIU

3. Expuneţi tema baladei Isarlâk de Ion Barbu şi încadraţi poezia în epoca istorică.

4. Explicaţi semnificaţia spaţiului imaginat de Ion Barbu în această poezie.

5. Critica literară a asociat cetatea imaginară Isarlâk cu oraşul Giurgiu, în care Barbu a funcţionat un an ca profesor (în 1925).Folosind ca model poezia lui Barbu, scrieţi un text despre oraşul vostru, privit ca un spaţiu metaforic.

NIVEL PERFORMANT

6. Redactaţi un plan de discuţie despre imaginea cetăţii Isarlâk, ca simbol levantin, pornind de la citatele critice de mai jos.

7. Realizaţi în scris o paralelă literară între cele două poezii ale lui Ion Barbu (Isarlâk şi Nastratin Hogea la Isarlâk), subliniindimaginea lumii balcanice. Folosiţi şi noţiunile recapitulative de mai jos!

PARALELA LITERARĂ. ETAPELE REDACTĂRII:

l Stabilirea unui plan al compunerii

l Expunerea motivelor comparaţiei la începutul lucrării

lUrmărirea elementelor asemănătoare şi a celor diferite, caracteristice pentru două teme, procedee artistice, personaje etc.Textele se comentează în paralel (în niciun caz nu sunt tratate pe rând!).

lCompararea ideilor. Analogiile, comentariile sunt însoţite de argumente (exemple din operele analizate, din critica literară etc.).

epoca interbelică

17

Grupări şi reviste literare Poeţi reprezentativiGruparea tradiţionalistă (întreţinută în special de revistaGândirea)

Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Vasile Voiculescu,Radu Gyr, Adrian Maniu, Mateiu Caragiale, Panait Cerna

Curentul simbolistRevista Literatorul

George Bacovia, Ştefan Petică, Dimitrie Anghel, IonMinulescu

Gruparea modernistă de la revista Sburătorul Ion Barbu, Ilarie Voronca, Victor Eftimiu

Mişcarea de avangardă (manifestată prin reviste precum:Contimporanul, Urmuz, Punct)

Tristan Tzara, Stephan Roll, Gherasim Luca

Curentul suprarealist Tudor Arghezi, B. Fundoianu, Ion Vinea

SINTEZĂ. POEZIA INTERBELICĂ

l MUTHU, Mircea – Balcanism literar românesc, vol. I-III, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002

l SCARLAT, Mircea – Istoria poeziei româneşti, vol. III, Ed. Minerva, 1985

l VIANU, Tudor – Scriitori din secolul XX, Ed. Minerva, 1986

Bibliografie

Texte critice

„Daca din punct de vedere estetic balcanismul se constituie prin Pann, Filimon si Ghica, el apartine si veacului XX, fiind [...]produsul unei detasari - prin timp si conditii social-istorice deosebite - de cântecul de lume si, evident, de balcanitatea epocii luiNeagoe si Cantemir. Convietuirea spirituala si politica a popoarelor din peninsula si a românilor s-a cladit pe sentimentul istorieitragice, iar detasarea, într-un fel obiectivarea, trebuie înteleasa ca rafinare si prelungire estetica a acestui saeculum. De aceea, întremelanholia Inorogului cantemirian - preluata mai târziu de catre Lucian Blaga - si aceea a Princepelui exista, oricât de paradoxalar parea, o continuitate de esenta. Semnificând permanenta valorica si echilibru moral, balcanismul se identifica, pâna la unpunct, cu balcanitatea tocmai prin sentimentul hipertrofiat al istoriei vitrege, al carui reflex se dovedeste a fi chiar si în dimensiuneasa parodica si, uneori, de gratuitate stilistica. Reiteram, de aceea, adevarul ca, privit prin lentila istoriei, balcanismul nu înseamnadoar artificiu, decorativism sau mahalagism, ci o drama cu reversul sau parodic si care a primit nu o data accentul tragic." (MirceaMuthu - Balcanismul literar românesc, vol. I, Ed. Dacia, 2002, p. 18)

„Nastratin Hogea la Isarlâk fixează un alt moment al aceluiOrient apropiat, restituit în farmecul şi valorile lui. Dacă în Isarlâkşi în Selim ni se vrăjesc raporturi umane încântătoare prin libertateaşi cordialitatea lor, noua poemă ne aduce înaintea ochilor viziuneaOrientului tragic şi ascetic, a acelui colţ de pământ care a datlumii galeria cea mai numeroasă de sfinţi şi martiri. Legenda, aşacum a fost răspândită printre noi de Anton Pann, nu îngăduiaevocarea unui Nastratin Hogea tragic, fantomă sângerândă aconştiinţei umane, care găseşte în propria ei sfâşiere alimentulsău moral.” (Tudor Vianu – Ion Barbu, în vol. Scriitori din secolul XX,Ed. Minerva, 1986, p. 82)

„Nu se poate intra în spiritualitatea poeziei lui Ion Barbu decâtprin muzica ei fascinantă, halucinatorie, ce nu are egal în puterea-ide incantaţie decât poezia lui Eminescu, cu care de altminterinu seamănă deloc. Ca şi la Eminescu, muzica însăşi a versurilorlui Barbu este vizionară. Cosmic genuină, precum în cele douăcatrene din Timbru, care o zugrăvesc. Această muzică o obţineBarbu prin hermetismul său mallarméan (suprarealist câteodată),care obscurizează ideea – totdeauna însă prezentă –, spre apermite cuvintelor să-şi exercite cu exclusivitate capacitatea lorsonoră. Sonoritate mai rafinată ca la Coşbuc (la care face uneoriapel), tocmai din cauza autonomiei perverse a cuvintelor şi avoinţei lor singulare de a se alia între ele ignorând logica, facultatesesizabilă şi în folclor, în descântece şi cimilituri." (Ion Negoiţescu– Istoria literaturii române, Ed. Minerva, 1991, p. 284) Calea Victoriei, 1931, de Paşte (foto: Fundaţia ARTEXPO)

18

Limbă şi comunicare

Într-un bazarsentimentalde Ion MinulescuStrofe vechi, o mandolină,Un Cézanne şi doi Gauguin,Patru măşti de bronz:Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa plineCu mimoze, tamburine spaniole, lampioaneJaponeze, trei foteluri cu inscripţii musulmane,Fleurs du mal legate-n piele de Cordova,Şi pe pian:Charles Baudelaire şi-alături Villiers de L'Isle-Adam...

Toate sunt ca şi-altădată...O, bazar sentimental!...Toate sunt ca la plecarea mea – dantelă şi cristal...

Şi cu toate-acestea, câte tocuri nu-şi lăsară formaPe covoarele-ţi bogate de Buhara?Şi-n enormaTa colecţie de patimi, câte buze nu-ncercarăSă-ţi transcrie madrigaluriPe obrajii tăi de ceară?...Câte tragice-nceputuri nu sfârşiră-n simfoniaMută-a lacrimilor?...Câte nu pieriră-n veşniciaInutilului?...

Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă,Iar dorinţa ta... nimicul – şi nimicul nu se curmă!...Ştiu că m-aşteptai pe mine...Iată-mă, sosesc şi zic:Te-ntâlnesc întâia oară... Tot ce-a fost n-a fost nimic,Minte-mă. Din nou... Aprinde lampioanele... CoboarăTransparentele... Dă-mi calmul şi colorile de seară...Dă-mi şi buzele, şi ochii, şi...Les fleurs du mal la filaTrei sute treizeci şi nouă: La mort des amants...Dar milaDe amanţii tăi ce-aşteaptă pe trotuar plecarea meaMă-ntrupează-n cel de-alt'dată şi...Pe-araba ta sofa:Cântece-n surdină,Gesturi,Umbre,FloriEt caetera!...

ION MINULESCU (6.01.1881-11.04.1944) este unpoet simbolist, înrudit ca manieră cu poeţii francezi aicurentului mai ales prin gustul pentru artificii şi bravadă.Ca noutate, poezia sa aduce în peisajul românesc boemacitadină, transfigurată în imagini frapante, ostentativsimbolice. Dintre volumele sale de versuri amintim:Romanţe pentru mai târziu (1908) şi De vorbă cu mineînsumi (1913).

Poezia Într-un bazar sentimental este o romanţă şiface parte din volumul De vorbă cu mine însumi (1913).

Exerciţii de limbă şi compoziţie

1. Textul debutează cu o amplă enumeraţie dincare fac parte şi nume proprii. Cézanne şi Gauguin suntnumele unor cunoscuţi pictori, dar aici este vorba,desigur, despre tablouri ale lor, numite printr-o metonimiespecifică limbajului colocvial. Găsiţi şi alte situaţii similareîn textul de faţă.

2. Obiectele care alcătuiesc decorul în aceastăromanţă sunt ostentativ rare, de calitate sau scumpe.Respectiv, sunt „căutate”, artificial aşezate împreună.Pornind de la aceste informaţii, explicaţi titlul poeziei.Stabiliţi apoi raportul dintre titlu şi incipit.


bazar, bazaruri – târg; loc în care se vând mărfurifoarte variate; metaforic, are şi sensul de adunătură deobiecte diverse.

Les fleurs du mal – Florile răului. Titlul volumului deversuri scris de Ch. Baudelaire, considerat maestrulspiritual al simboliştilor.

La mort des amants – Moartea amanţilor. Titlu depoezie baudelairiană.

et caetera – şi celelalte (lb. latină).

Tipuri de compoziţii şi tehnici de documentare

epoca interbelică

19

Dicţionar de nume proprii

Paul Cézanne (1839-1906) – pictorimpresionist francez.

Paul Gauguin (1848-1903) – pictorimpresionist francez.

Ludwig van Beethoven (1770-1827)– compozitor german, ilustru muzician altuturor timpurilor.

Hector Berlioz (1803-1869) –compozitor romantic francez.

Richard Wagner (1813-1883) –compozitor german.

Frédéric Chopin (1810-1849) –compozitor romantic polonez.

Villiers de L'Isle-Adam (1838-1889)– scriitor francez.


Tudor Vianu (1897-1964), autorul unuiinteresant studiu de estetică literară şi almai multor studii de critică şi filozofiaculturii, identifică (în Dubla intenţie alimbajului şi problema stilului) douăcaracteristici esenţiale pentru orice textliterar: tranzitivitatea şi reflexivitatea. Dinpunctul său de vedere, discursul tranzitiveste unul de obiectivare a mesajuluitransmis, vehiculează idei neutre, fărăimplicarea autorului, în timp ce textulcaracterizat prin subiectivitate, care poartăamprenta personalităţii scriitorului, esteunul reflexiv. Textul literar, cu precăderecel liric, propune o viziune personală, unsentiment particularizator şi prin aceastael este preponderent reflexiv.

TIPURI DE COMPOZIŢII ŞCOLAREANALIZA TEXTULUI LITERAR. ETAPELE ANALIZEI DE TEXT

1. Lectura şi înţelegerea textului literar

Pentru stabilirea unghiului de receptare şi de descifrare a suportului caresusţine emoţia estetică, orice cititor de poezie îşi notează la sfârşitul lecturiiimpresia emoţională, sentimentul poetic pe care i-l conferă textul. Dar aceastanu este suficient. Înţelegerea profundă a textului liric presupune interpretareadetaliilor şi stabilirea unui unghi interpretativ, ceea ce poate fi realizat prinexerciţii de receptare de genul:

a. Poezia Într-un bazar sentimental, fiind o romanţă, exprimă o atitudinetipic omenească, situată în spaţiul unei regăsiri nostalgice. Ce credeţi, bazarulsentimental evocat este camera fiinţei iubite sau este un loc simbolic, ometaforă a sentimentalismului, în general? Argumentaţi.

b. Enumeraţia amplă cu care debutează poezia adună la un loc obiectediverse şi de un gust ostentativ rafinat. Alcătuiţi în scris o descriere în prozăa încăperii, folosind informaţia din text. Citiţi compoziţiile şi comentaţi oraldiferenţele de viziune.

c. Încercaţi să vă imaginaţi cum arată persoana care locuieşte în acestspaţiu şi faceţi-i o descriere orală.

2. Încadrarea textului în opera scriitorului şi a scriitorului în epocă,perioadă, tendinţă, curent literar

Ion Minulescu se încadrează în curentul simbolist, iar poezia Într-un bazarsentimental este o romanţă din volumul De vorbă cu mine însumi (1913).

3. Stabilirea temei şi argumentarea ei

Poezia transpune regăsirea unui sentiment trecut, prin evocarea uneiatmosfere seducătoare. Pentru a argumenta această teză, selectaţi imaginilecare sugerează recuperarea emoţiei de altădată.

4. Analiza compoziţiei; observaţii asupra relaţiei dintre expresie şiconţinut

În cazul textului liric trebuie urmărit discursul, pornindu-se de la atitudinealirică (reflexivă ori tranzitivă). De asemenea, tonul rostirii, sentimentul liricdominant, imaginea poetică şi mijloacele stilistice de realizare a ei se află înstrânsă legătură cu tema poeziei şi cu mesajul artistic:

a. În spiritul romanţei, discursul liric este construit ca o adresare, o tiradăchiar, către un interlocutor vag. Amănuntele existenţiale ale acestei fiinţesunt exprimate în imagini bombastice şi abstracte de genul „colecţie depatimi”. Găsiţi încă două exemple de sintagme care ilustrează abstracţiuni;ce sugestie conţin ele? Vi se par convingătoare sau nu? Care ar fi rostul folosiriilor abuzive? Conferă ele o notă ambiguă discursului? Exprimă doar emfazaeului liric? Explicaţi.

b. Folosirea cuvintelor cu sonoritate stranie, a denumirilor străine sau chiara numelor proprii preluate din mai multe limbi constituie un mijloc derealizare a muzicalităţii în poezia simbolistă. Ce vă sugerează cuvintele străinedin textul lui Minulescu? Ce sentiment vă conferă? De misterioasă întâmplare?De poveste învechită? Vă intimidează? Vă stârnesc curiozitatea? Explicaţi.

Paul Cézanne (1839-1906), Autoportret

20

tipuri de compoziţii

5. Stabilirea relaţiei dintre temă şi mesajul operei

Pentru a hotărî sensul mesajului, porniţi de la următoarele exerciţii:a. Scrieţi un eseu de o pagină despre obiectele la care ţineţi, pe care le

consideraţi valoroase datorită încărcăturii sentimentale, care fac parte din„bazarul vostru sentimental”.

b. Citiţi şi comentaţi următorul fragment critic:„Ipostaze polare ale simbolismului românesc au întruchipat George

Bacovia şi Ion Minulescu. Apropierea lor poate părea curioasă, deşi un lucruîi uneşte vizibil: ilustrarea deformatoare a convenţiei poetice simboliste.Amândoi se abat de la această convenţie, Bacovia în sensul hieratismului,Minulescu în cel al grandilocvenţei arborescenţei.” (Mircea Scarlat – Istoriapoeziei româneşti, vol. II, Ed. Minerva, 1984, p. 303)

c. Realizaţi oral o comparaţie fondată pe două deosebiri şi două asemănăriîntre poezia lui Bacovia şi cea a lui Minulescu.


Curentul literar numit SIMBOLISM nuîşi trage numele doar de la faptul că puneaccentul pe obiectul simbolic. Numelelui trimite la etimologia grecească averbului symballein, care însemna a dansaîmpreună, sugerând prin aceasta caracterulsinestezic al textului simbolist. Dar, numelecurentului a fost ales (de către Jean Moreas)şi pentru a sublinia tendinţa generală aliteraturii încadrată în acest curent de asurprinde relaţiile simbolice care susţinesenţa lumii.

În mod curent, cuvântul simbolismeste folosit pentru a defini semnificaţiileunui obiect.

ALTE TIPURI DE COMPOZIŢII ŞCOLARE

Să ne amintim:Citiţi definiţiile şi exemplele următoare şi realizaţi o expunere orală de cinci minute despre una dintre compoziţiile

de mai jos; folosiţi propriul vostru mod de exprimare:

TIPURI DE COMPOZIŢII ŞCOLARE:

Comentariul literar este o interpretare care presupune:

l Lectura atentă a textului literar;l Încadrarea textului în opera scriitorului şi a scriitorului în epocă, perioadă,

tendinţă, curent literar; l Selectarea ideilor;l Stabilirea temei; l Argumentarea temei şi în general prezentarea pe larg a argumentelor;l Descrierea compoziţiei;l Caracterizarea personajelor (pentru textul epic, dramatic); l Reliefarea mesajului artistic; l Stabilirea relaţiei dintre temă şi mesajul operei;l Observaţii asupra relaţiei dintre expresie şi conţinut. Pot fi urmărite mai multe probleme, ceea ce generează mai multe tipuri de

analiză: prezentarea, interpretarea, argumentarea sau respingerea unei opinii critice;interpretarea ideilor estetice; urmărirea figurilor de stil etc.

Paralela literară implică un comentariu sau o analiză comparată, caracterizărialcătuite prin analogii, prin urmărirea elementelor asemănătoare şi diferite,caracteristice pentru două sau mai multe personaje, teme, procedee artistice etc.

EXEMPLIFICĂRI:

În poezia lui Bacovia apare deseori temadescompunerii lumii ilustrată prin simboluriprecum ploaia interminabilă, putrefacţia, peisajuldevastat, toamna. Încadrându-se în aceeaşiviziune, Lacustră transmite un sentiment deteamă şi singurătate, prin evocarea unei ploinesfârşite care erodează lumea întreagă: De-atâtea nopţi aud plouând,/ Tot tresărind, totaşteptând.../ Sunt singur, şi mă duce-un gând/Spre locuinţele lacustre.

Bacovia a transpus în poezia sa o staregenerală, resimţită în lumea contemporană,într-o manieră poetică uşor şi, parcă voit, desuetă.Repetiţia insistentă, deşi obositoare, atenueazăînsă sensul tragic al acestei situări existenţiale,iar afirmaţia ...mă duce-un gând/ Spre locuinţelelacustre sugerează un sentiment de nostalgiefaţă de o eră apusă, înăbuşit sau conştientizatdoar în momente de criză existenţială, ca aici.

„Boema bacoviană e tragică; faţă deminulescianism care e migratoriu, eul bacovianeste înfipt pe loc, ca un pom, ca o piatră. Zărilelui morale se cuprind între cazarmă, cârciumă,cafeneaua sordidă, parcul oraşului provincial,bâlciuri, iar peisagiul familiar sunt ploaia,ninsoarea, noroiul; o gangrenă a universului îiotrăveşte şi îi roade fiinţa, o solitudine maniacalăîl împinge la un solilocviu pe muche de cuţit,între luciditate şi demenţă; ca şi pe mariiromantici, amorul şi moartea îl obsedează, darfără patetism retoric, fără elanuri zgomotoasespre fericire şi fără filozofare grandilocventă.”(Pompiliu Constantinescu – Studii şi croniciliterare)

Edgar Degas (1834-1917),

Băutorii de absint

epoca interbelică

21

Eseul

lEseul este o specie de proză literară, fixată la graniţa cu literatura,care îmbină elemente ale tuturor stilurilor funcţionale.

l Compoziţia eseistică se construieşte pe asociaţii de idei venitedin diferite domenii culturale.

l Stilul eseistic este, de regulă, erudit.

l Conţinutul eseului se bazează pe o viziune complexă asupravieţii.

l Eseul este şi un tip de compunere şcolară. În acest sens, existăun eseu liber şi un eseu structurat.

l Eseul liber se clădeşte pe un plan de idei alcătuit de către elev.El este o expunere a unui punct de vedere într-un stil elegant.

l Eseul structurat este o compoziţie alcătuită după un plan dat decătre profesor, pe care elevul are misiunea să-l dezvolte în viziunea sa.

„Nu ne putem salva de amăgiri fără să ne dezamăgim.Dar ne putem salva de valorile eterne, fără să ne doarăacest univers de amăgiri. Ce-i mai rămâne omului? Săaccepte pe veci amăgirile. Este aceasta resemnare?Dimpotrivă, curaj suprem. Nu este resemnare, pentru căamăgirile sunt un ireparabil ce l-am putea evita retrăgândtulburele asentiment dat vieţii. Şi apoi te resemnezi la cenu iubeşti. Dar nu cred că nu iubesc amăgirile.” (EmilCioran – Cartea amăgirilor)

„Atunci când are loc o întâlnire autentică, o aşa-numită reîntâlnire, nu este vorba despre o simplăintersecţie, ci de trecerea de la rătăcire la fixare, de la posibilşi virtual spre real. Ceea ce este posibil se actualizează,prinde corp, dragostea îşi instaurează toate prerogativelesale pe cât de fermecătoare, pe atât de exclusiviste. Acestexclusivism provoacă, de altfel, şi egoismul în doi alîndrăgostiţilor, un egoism manifestat paradoxal şi printr-oaproape la fel de excesivă generozitate.” (Liviu Antonesei– Despre dragoste. Anatomia unui sentiment)

Exerciţii de consolidare

1. Citiţi textele de mai jos şi stabiliţi tipul lor compoziţional.2. Urmăriţi sursa citatelor. Fiecare titlu poate face parte din bibliografia critică a unei teme de studiu. Propuneţi

câte o temă la care v-ar putea fi de folos!

w „În poezie, graiul nu este numai echivalentul unor semnificaţii; în poezie graiul revelează şi prin corpul săusonor, stând în slujba unui orizont mai profund al vieţii noastre. Primenirile structurale ce le îndură graiul poetic înexerciţiul unei superioare funcţii sunt comandate de mutaţia noastră existenţială într-un alt orizont – în orizontulmisterului şi al revelării.” (Lucian Blaga – Artă şi valoare, Ed. Humanitas, 1996, p. 147)

w„Melancolia generală eminesciană, gândirea dureroasă a nopţii, care învăluie şi pătrunde romantismul poetului,care dizolvă simţirea în dulcele-amar al luminii de lună, acel cosmos voluptuos îndurerat sub stigma lunii, creştedintr-o voluptate mai restrânsă, mai intimă, din suavitatea ostenirii din crepuscul, singurătatea de seară, toropindcelelalte antene ale vieţii, lasă auzului o acuitate ce apoi îşi creează fantasma metafizică, timpul interior îmbrăcândvisul nefiinţei.” (Ion Negoiţescu – Poezia lui Eminescu, în Scriitori moderni, Ed. Eminescu, 1996, p. 254)

w„Dezamăgirea este înşelarea încrederii sau speranţei. În contextul dezamăgirii, încrederea şi speranţa pe caream investit-o în cineva sau în ceva se dovedesc amăgiri, iluzii, păreri şi aşteptări deşarte. Iar în locul lor rămâne nudoar regretul că ceva nu s-a împlinit, ci şi că ne-am putut amăgi sau lăsa amăgiţi.” (Petru Creţia – Dezamăgirea, înEseuri morale, Ed. MLR, 2001)

3. Redactaţi un scurt eseu pe tema recuperării unor trăiri trecute, pornind de la textul poeziei lui Minulescu.Citiţi 2-3 compuneri şi definiţi oral nostalgia, consultând şi etimologia termenului.

4. Comentaţi oral versurile următoare:

„Doamne, mergi înaintea meaca un înger cu sabia de lumină. Voi sparge prin beznă cărarea grea pas cu pas: ca un viteaz, ca un drumeţ, ca un tâlhar, după legile acestui negru hotar de dibuiri, de încleştări, de viclenie, până la capăt. De un cântec noaptea va fi plină. Căile tale toate duc la lumină” (Ion Vinea – Rugă)

22

tehnici de documentare

TEHNICI DE DOCUMENTARE ASUPRA TEXTULUI LITERAR

Citiţi informaţiile de mai jos şi alcătuiţi un tabel cu două coloane: în prima treceţi numele metodei de lucru saual tehnicii de documentare, iar în cea de-a doua descrierea succintă a fiecăreia dintre ele.

1. DOSARUL DE AUTOR sau fişa biobibliografică presupune investigarea datelor principale din viaţa unui scriitor(anul naşterii, al publicării primului text, al confirmării critice, informaţii despre natura studiilor, despre prieteni şilegături intelectuale de interes pentru descifrarea operei etc.). Realizarea unor fişe cuprinzătoare poate constituibaza unei biografii sau a unui studiu monografic cuprinzător, cu referiri la opera şi activitatea unui scriitor. Oprezentare biobibliografică poate fi redactată astfel:

GEORGE BACOVIA s-a născut la Bacău, într-o familie de mici negustori, iar numele lui adevărat era George Vasiliu. Sănătateafragilă îl împiedică să ducă o viaţă activă. Deşi licenţiat în Drept (la Universitatea din Iaşi), ocupă numeroase slujbe de funcţionarori de profesor suplinitor. Îşi petrece bună parte din viaţă la Bacău, dar are mai multe tentative de a se stabili la Bucureşti, undese şi mută în 1933 şi unde trăieşte până la finele vieţii. Considerat poet simbolist prin multe dintre trăsăturile operei sale, este unprecursor al poeziei moderne, înnoind fundamental literatura atât în ceea ce priveşte temele abordate, cât şi în realizarea expresieiartistice. Dintre volumele de poezii: Plumb (1916), Scântei galbene (1926), Cu voi (1930).

2. Întocmirea unei BIBLIOGRAFII eficiente are, de asemenea, importanţă în înţelegerea unei opere. În primulrând trebuie întocmită o listă cu scrieri ale autorului cercetat şi o alta cu studii critice şi exegeze despre opera lui.În lista bibliografică se trec autorii în ordine alfabetică, apoi titlul operei, editura la care a apărut scrierea respectivă,localitatea, anul apariţiei. O bibliografie utilă asupra operei lui Tudor Arghezi ar putea să arate astfel:

BibliografieI. OperaTudor Arghezi – Versuri, vol. I-II, Ed. Cartea Românească, 1980, antologiedin volumele: l Cuvinte potrivite, 1927l Flori de mucigai, 1931l Cărticica de seară, 1935l Hore (versuri), 1939l Alte cuvinte potrivite, 1940l Stihuri noi, 1956l Noaptea, 1967 ş.a.II. Bibliografie criticăl ALEXANDRESCU, Sorin – Simbol şi simbolizare. Observaţii asupra unorprocedee poetice argheziene, în Studii de poetică şi stilistică, EPL, Buc., 1966. l BALOTĂ, Nicolae – Arte poetice ale secolului XX, Ed. Minerva, Buc., 1997.l BALOTĂ, Nicolae – Opera lui Tudor Arghezi, Eminescu, Buc., 1979.l BARBU, Ion – Poetica d-lui Arghezi, în rev. Ideea europeană, IX, 1927. l RALEA, Mihai – Scrieri din trecut, E.S.P.L.A., Buc., 1958. lSCARLAT, Mircea – Istoria poeziei româneşti, vol. III, Ed. Minerva, Buc., 1985. l VIANU, Tudor – Scriitori din secolul XX, Ed. Minerva, Buc., 1986.

3. DOSARUL CRITIC se întocmeşte pornind de la bibliografia critică, dar folosind şi propriile interpretări saunote de lectură. Fişele de citat din exegeze şi studii asupra operei literare constituie însă baza unui astfel de dosar.Citatele trebuie să fie selectate aşa încât să cuprindă opinii diverse asupra aceleiaşi chestiuni, dar şi informaţii asupraoperei (temă, motive, caracterizări de personaje, precizarea mesajului). De asemenea, fişa trebuie să cuprindănumele autorului, titlul studiului fişat, volumul din care face parte, editura la care a apărut ediţia cercetată, anulapariţiei, pagina de la care a fost extras citatul. Un portofoliu critic asupra poemului Luceafărul de Mihai Eminescutrebuie să cuprindă citate din studii de referinţă, din epoci diferite şi care surprind viziuni diverse:

w„Luceafărul – temă comună romantismului – e mintea contemplativă, apolinică, cu o scurtă criză dionisiacă, aspirând fericireaedenică a topirii în natură care îi este însă refuzată prin faptul dilatării acelui epifenomen ce dă cunoaşterea mecanicii lumii, şianume conştiinţa, în vreme ce Cătălina simbolizează obscuritatea instinctului înfrăţitor cu natura, spre care alergase goală Cezara.Prin chiar mitul său de altfel, Hyperion e cel de sus, Titanul zonei siderale, părinte al soarelui, şi, prin opoziţie cu Pământul, divinitateasubstanţei foto-eterice.” (G. Călinescu – Opera lui Mihai Eminescu, Ed. Minerva, B.P.T., 1985, vol. II, p. 338)

Biblioteca Naţională a Franţei, (foto: Mikki Ansin)

epoca interbelică

23

w„În cele două apariţii ale sale, Luceafărul realizează sinteza geniului eminescian, adică ipostaza angelică şi cea demonică. Elegrupează, astfel, atât luminozitatea senin-voievodală, glacială a îngerului, cât şi văpaia pătimaş-întunecată a demonului, ambelefiind practicate şi receptate prin intermediul zonei astrale a visului, energie care potenţează în mod egal cele două virtuţi. DacăEminescu ar fi optat numai pentru una dintre aceste două ipostazieri, oricare ar fi fost aceea, rotundul viziunii ar fi fost esenţialmentevăduvit, nemaiaflându-ne în faţa unei experienţe unice şi totalizatoare.” (Dan C. Mihăilescu – Perspective eminesciene, Ed. Humanitas,2006, pp. 142-143)

4. NOTELE DE LECTURĂ ŞI REZUMATUL OPEREI constituie o metodă nu doar eficientă, ci şi, în mod sigur,formativă. Orice lectură se şterge din memorie şi îşi pierde rolul dacă nu este înregistrată şi situată într-un sistemde lecturi. Cartea trebuie, în general, citită cu creionul în mână, notând ideile mai însemnate, dar mai ales realizândun rezumat, o prezentare succintă a conţinutului. Notele de lectură pot cuprinde:

a. un rezumat (în cazul operelor epice ori dramatice);b. idei mai însemnate;c. citate de interes.

5. PROIECTUL constituie nu doar punctul de pornire al unei expuneri orale, ci şi planul unei acţiuni ample. Depildă, poate să stea la baza unei dezbateri ori poate să constituie planul amănunţit de pregătire a unui studiu de caz.

Proiectul cuprinde nu doar un plan de redactare a unei lucrări, ci şi detaliile pe care se întemeiază structuralucrării şi mai cu seamă motivaţia ei. El poate să arate astfel:

PROIECTl TEMA: Aspecte ale poeziei interbelice de orientare tradiţionalistălDURATA: 3 săptămânilSCOPUL: Alcătuirea unui portofoliu critic în vederea pregătirii studiului de caz Modernism versus tradiţionalism. lARIA DE INVESTIGAŢIE: Opere (titluri) şi poeţi interbelici – Poeme cu îngeri de Vasile Voiculescu, Poemele luminii de Lucian

Blaga, Poezii alese de Nichifor Crainic etc.lBibliografie critică despre tradiţionalism: CRAINIC, Nichifor – Nostalgia paradisului, Ed. Moldova, 1994. MICU, Dumitru –

Gândirea şi gândirismul, Ed. Minerva, 1975.lMETODE: lectură, selecţie, fişarea temelor şi a motivelor tradiţionaliste, catalogarea tipurilor de discurs, evidenţierea prin

extracte a modernităţii expresiei artistice, colectarea unor fotografii de epocă ale unor coperte de reviste şi cărţi etc.lREZULTATELE SCONTATE: Găsirea argumentelor pentru a susţine ideea că poezia grupării tradiţionaliste a înnoit fundamental

literatura. Atât temele de reafirmare a spiritului naţional, cât mai ales expresia artistică au constituit, de fapt, un progres literar şiun act de modernizare a creaţiei lirice.

Compunerile şcolare presupunanumite tehnici de documentare şi deabordare a textului literar.

Redactate în stilul ştiinţific, compo-ziţiile şcolare presupun analiza şi sintezacunoştinţelor.

Principalele tipuri de compunerisunt: eseul, analiza literară, caracterizareade personaj, paralela literară, comen-tariul, lucrarea de sinteză.

Dintre operaţiile pregătitoareinterpretării amintim ca tehnici dedocumentare: proiectul, dosarul delectură, notele biobibliografice, fişelecritice, rezumatul operei, portofoliul,prezentarea unor grupaje de imaginidigitale, comentate (slideshow-uri) ş.a.

SINTEZĂ Exerciţii de consolidare1. Selectaţi teme şi simboluri din fragmentele următoare, apoi alcătuiţi

fişe de lectură, formulând pentru fiecare poezie tema şi ilustrând-o cu versurilecare o cuprind.

2. Alcătuiţi un miniproiect care să stea la baza unei discuţii despre temăşi simbol în textul liric.

• „Dându-şi trestia-ntr-o parte,Stă copila lin plecată,Trandafiri aruncă roşiiPeste unda fermecată.”(M. Eminescu – Crăiasa din poveşti)

• „Mă-închin la soarele-înţelept,Că sufletu-i fântână-în pieptŞi roata albă mi-e stăpânăCe zace-în sufletul-fântână.”(Ion Barbu – Riga Crypto şi lapona Enigel)

• „Spre ţara lui Lerui-LerNu e zbor nici drum de fier, –

Numai lamură de gând,Numai suflet tremurândŞi vâslaş un înger.”(Nichifor Crainic – Ţara de peste veac)

• „El a întins spre mine o frunză ca omână cu degete.Eu am întins spre el o mână ca o frunzăcu dinţi.El a întins spre mine o ramură ca un braţ.Eu am întins spre el braţul ca o ramură.El şi-a înclinat spre mine trunchiulca un măr.” (Nichita Stănescu – Necuvintele)

24

tehnici de documentare

Exerciţii de receptare şi compoziţie a textului critic

1. Descrieţi în proză ce spun versurile de mai jos:

2. Selectaţi două imagini din versurile eminesciene, ilustrative pentru trăirea eului liric, şi spuneţi ce sentimentestau la baza lor. Care sunt modalităţile de sublimare a realităţii în descrierile voastre?

3. Explicaţi oral şi comentaţi în scris afirmaţia următoare; recurgeţi la dicţionarul de la finele manualului.

„În sfârşit, venia reprezintă speranţa secretă a invocaţiei care alcătuieştemicul poem, anagramată în sintagma venin şi farmec şi sugerată în mod încă şimai criptic în topica ei, în virtutea căreia maleficul actual (venin) regresează şirămâne suspendat în simpla lui probabilitate (farmec). Anagrama confirmăsensul soteriologic secret al succesiunii termenilor sintagmei. Textul poemuluiconstituie formula de invocaţie a lui Venus, prin care logosul, ca pharmakon,tinde să neutralizeze eficienţa în act a veninului şi să menţină farmecul însuspensia precară determinată de concomitenţa indecidabilă a componentelorlui. Poemul nu poate spune măsura iubirii, dar poate rosti indicibilitatea ei.”(Cornel Mihai Ionescu – Cercul lui Hermes, Ed. Univers Enciclopedic, 1998, p. 163)

4. Interpretaţi în scris poezia Venin şi farmec de Mihai Eminescu, recurgând la metoda analizei hermeneutice.Folosiţi ca model comentariul lui Cornel Mihai Ionescu. Eventual porniţi de la anafora din ultimele două versuri şifaceţi conexiuni cu trăirea echivocă a eului liric; puteţi face referiri la idei filozofice, la filme ori picturi care trateazăteme ori simboluri înrudite etc. (10-15 rânduri).

anafora – figură de stil care constă în repetarea aceluiaşi cuvânt la începutul mai multor enunţuri, versuri, fraze cu scopul dea fixa o imagine ori o atitudine estetică.

5. Citiţi comentariile şi spuneţi care dintre analogii vi s-au părut interesante şi care nu. Argumentaţi!

6. Împărţiţi în propoziţii versurile următoare şi faceţi observaţii legate de topica frazei. Explicaţi rolul inversiunii literare:Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.(M. Eminescu – Departe sunt de tine)

„Venin şi farmec port în suflet,Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţiŞi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu sufletDureri de moarte tu ai pus Cât de frumoasă eşti pot spune,Cât te iubesc nu e de spus!”(Mihai Eminescu – Venin şi farmec...)

Temă pentru acasăScrieţi o scurtă prezentare (gen prefaţă) a unei opere preferate, a unui volum de versuri, de exemplu, pornind de

la note de lectură mai vechi, ori alcătuiţi o prezentare a unui scriitor pe baza unui dosar de autor. Puteţi să alegeţi caformulă de prezentare imaginea digitală. În cazul acesta, aveţi nevoie de un computer, un proiector şi un ecran.

Noţiuni recapitulativeSublimul este o categorie estetica. Sentimentul de reverie, specific artistului, se converteste subiectiv în imagini care

transfigureaza realitati unanim cunoscute. Orice opera artistica metaforizeaza lumea sub imperiul unor trairi, experimente siîntelegeri care sunt numai ale creatorului de arta. Încercarea de a crea o lume desavârsita, într-o stare de emotie speciala,presupune un act de sublimare, adica de traducere într-un cod particular a unei realitati obisnuite. Categoria sublimului seîntemeiaza pe un sentiment înalt, de exaz artistic, de cutremurare în fata lumii re-create, asa cum este tensiunea artistica înfragmentul care imagineaza drumul fabulos al Luceafarului, în poemul eminescian.

Textul alăturat face parte dintr-unstudiu care abordează ca metodă deinterpretare hermeneutica, o metodăde investigare totală a textului scris, careimplică analogii, conexiuni între domeniişi idei diferite, o interpretare exhaustivă,sintetică şi realizată din variate unghiuride vedere.

venia,-ae (latină) – favoare, graţie.

pharmakon (gr.) – leac, alifie, medi-cament; mai târziu, remediu magic.

Studiu de caz

25

PSALMde Tudor ArgheziTe drămuiesc în zgomot şi-n tăcereŞi te pândesc în timp, ca pe vânat,Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tăgadă,Te caut dârz şi fără de folos.Eşti visul meu din toate cel frumosŞi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;Te-ntrezării în stele printre peşti,Ca taurul sălbatec când se-adapă.

Singuri, acum, în marea ta poveste,Rămân cu tine să mă mai măsor,Fără să vreau să ies biruitor.Vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!”

Text de exemplificare a temei

Exerciţii

1. Citiţi poezia lui Tudor Arghezi şi notaţi secvenţele careexprimă un act de revoltă. Explicaţi atitudinea nonconformistăa poetului pornind de la întrebările următoare:

l Ce este un psalm? Este acest text arghezian un imnreligios?

l Mesajul poeziei se întemeiază cumva pe o blasfemie?

lCare este motivul revoltei argheziene? Este îndreptăţităaceastă atitudine de frondă?

2. Scrieţi un eseu de o pagină despre sensul atitudinii defrondă. Folosiţi şi informaţiile de mai jos.

Fronda este o atitudine de revoltă venită dintr-onemulţumire individuală şi care se manifestă prin atac, violenţă,persiflare, ironie etc. Cuvântul frondă îşi are originea într-omişcare a nobilimii franceze, îndreptată împotriva absolutismuluiregal (sec. al XVII-lea).

În literatură, atitudinea de frondă se referă lanonconformismul unor scriitori, al unor generaţii care anunţăschimbări fundamentale ori numai modalitatea unor artiştide a-şi impune punctul de vedere într-un mod agresiv. Frondanu trebuie confundată cu avangarda.

ÎndrumăriPentru pregătirea acestui studiu de caz porniţi de la textul arghezian de mai sus. Încercaţi să ilustraţi atitudinea

de frondă prin texte diverse din literatura interbelică (de la cele ficţionale la cele nonficţionale). De asemenea, nuvă concentraţi doar asupra literaturii de avangardă, având în vedere că urmează un capitol distinct dedicat acesteiorientări.

Elaboraţi un proiect care să cuprindă probleme legate de atitudinea de frondă şi ilustrarea ei. Apoi hotărâţimodalitatea de prezentare. Fiecare membru al grupului de studiu poate să adopte un mod particular de prezentare,cum ar fi: eseul, prezentarea orală a unor texte, idei, teme, a unui site dedicat frondei ori unui scriitor reprezentativ(exemplu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gherasim_Luca), comentariul unor imagini proiectate, redactarea unor tabelesinoptice, a unor planşe. De asemenea, grupul se poate împărţi în două tabere care să susţină şi, respectiv, să respingăspiritul de frondă, pornind de la investigaţia făcută pe această temă. După ce a fost elaborat proiectul studiului decaz, stabiliţi împreună cu profesorul bibliografia şi sarcinile de lucru pentru fiecare membru al echipei.

Bibliografie1. Scrieri interbelice care exprimă spiritul de frondă: Tudor Arghezi – Versuri. Tudor Arghezi – Pamflete. Tristan Tzara – Primele poeme. Ilarie Voronca – Act de prezenţă. Ilarie Voronca

– Cicatrizări. Eugen Ionescu – Nu. Eugen Ionescu – Teatru. Ion Vinea – Ora fântânilor. Emil Cioran – Schimbarea la faţă a României.2. Antologii:Marin Mincu – Avangarda literară românească, Ed. Minerva, 1983Gabriela Duda – Literatura românească de avangardă, Ed. Humanitas, 19973. Bibliografie critică: BALOTĂ, Nicolae – Arte poetice ale secolului XX (cap. Arte poetice europene: curente şi personalităţi). MARINO, Adrian – Dicţionar

de idei literare, Ed. Eminescu, 1973 (articolele Antiliteratura, Avangarda). MICHELLI, Mario de – Avangarda artistică a secolului XX.POP, Ion – Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, 1990.

Pornind de la sensul militar al cuvântului (trupă restrânsă care deschide drumul armatei prin acţiuni rapide, curajoase, decomando), în literatură avangarda defineşte creaţiile nonconformiste, şocante, adeseori doar agresive prin care este anunţatăo schimbare fundamentală sau numai dorinţa de schimbare. Scriitorii avangardişti au o atitudine de frondă.

Literatura de avangardă

*Fronda în literatura interbelică

* Numai pentru elevii de la filologie.

26

studiu de caz

Plan de lucru (orientativ)1. Definiţi fronda şi atitudinea literară nonconformistă. Ilustraţi-o cu texte argheziene şi cu reproduceri după

pictura cubistă (Picasso, Kandinsky). 2. Afirmaţia de mai jos îi aparţine lui Eugen Ionescu. Acesta, nonconformist şi hotărât să distrugă ierarhiile intrate

în uz, scrie un studiu negator, care este şi cartea lui de debut. Citiţi şi comentaţi citatul extras din acest studiu. Vi separe îndreptăţită opinia lui Ionescu? Avea nevoie Camil Petrescu să-şi mobilizeze lăudători?

„Aşa încât, de la d-nii Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, trecând prin d-nii Petru Comarnescu, OctavŞuluţiu, Ion I. Cantacuzino, Emil Gulian, Cicerone Theodorescu, V. Damaschin şi Lucian Boz şi sfârşind cu d-nii Al. Robot şi cei doiMihaili-Ilovici şi Sebastian – toată «critica» românească militantă este mobilizată de d. Camil Petrescu şi-i laudă romanele. Apoimai sunt amicii personali care îl ajută, îl admiră din dragoste (d. Camil Baltazar, d. Adrian Maniu), dintr-un sentiment de protecţiunematernă (d. Liviu Rebreanu), din prietenie, îmi închipui pură, pentru d. Al Rosetti sau d. Ciornei, din obicei şi filantropie literară (d.Perpessicius), din gratuitate, din ambiţie, din plictiseală ş.a.m.d.” (Eugen Ionescu – Nu)

3. Ilustraţi spiritul de frondă ionescian, referindu-vă şi la alte scrieri ale sale.

4. Citiţi finalul operei Cântăreaţa cheală, considerată un manifest literar, şi comentaţi-l. Eventual, răspundeţi laurmătoarele întrebări: De ce sunt ucişi spectatorii? Care este semnificaţia metaforică a acestui măcel? În ce constăaici spiritul de frondă?

„(Pleacă. Orchestra încetează. Scena rămâne goală. Nu se mai întâmplă nimic. Minutele se scurg. Trebuie aşteptat până cepublicul începe să dea semne de enervare: fluierături, proteste, huiduieli, insulte, morcovi aruncaţi, bastoane, ouă clocite etc.Trebuie aşteptat până ce publicul se înfurie de tot şi până ce vreo douăzeci de spectatori năvălesc pe scenă, ţipând, înarmaţi cuciomege. Furioşii se îndreaptă spre fundul decorului, dar în momentul acela din cele patru colţuri ale scenei răpăiesc mitraliere.Spectatorii furioşi cad morţi. Directorul teatrului, cu autorul, cu un comisar de poliţie şi jandarmiîn uniformă intră pe scenă foarte calmi. Directorul teatrului numără cadavrele. Sunt douăzeci.)

DIRECTORUL TEATRULUI: Felicitările mele, domnule comisar. AUTORUL (către directorul teatrului): Mulţumesc că mi-aţi luat apărarea faţă de măgarii ăştia! (Arată

sala.)DIRECTORUL TEATRULUI (către spectatorii îngroziţi): Scoală-te! Ce meserie ai dumneata?SPECTATORUL: Sunt cizmar.DIRECTORUL TEATRULUI: Du-te la cizmărie şi fă ghete, ce cauţi la teatru? (către alt spectator): Dar

dumneata ce eşti?AL DOILEA SPECTATOR: Sunt medic, să trăiţi!DIRECTORUL TEATRULUI: Poftim, în loc să îngrijească de bolnavi, vine aici să ne încurce pe noi. (Către

o spectatoare:) Dar dumneata ce faci?SPECTATOAREA: Eu sunt spălătoreasă, să trăiţi!DIRECTORUL TEATRULUI: Nu ţi-e ruşine? Ai să vezi ce spălătură am să-ţi trag eu!AUTORUL: De ce veniţi aici şi ne-ncurcaţi? Eu mă duc să fac ghete în locul cizmarului, să spăl

rufe în locul spălătoresei, să-ncurc pe doctor la spital? Nu. Eu aici sunt doctor şi-mi văd de treaba mea.Cizmarii la cizmărie, actorii la teatru, fiecare să-şi vadă de treaba lui şi lumea o să meargă mai bine.

UN ALT SPECTATOR (din fundul sălii, se ridică): Dar spectatorii, la spectacol.COMISARUL (roşu de furie): Cum îndrăzneşti să vorbeşti, când eu tac, obraznicule? (Către toată sala:) Derbedeilor, să vă astâmpăraţi, să

vă băgaţi minţile în cap, să vă fie învăţătură de minte! (Arată cadavrele de pe scenă.) Voi şti să apăr cea mai nobilă instituţie de cultură naţională,teatrul, acest templu de actriţe. Drepţi! Ieşiţi afară! Să nu vă mai prind aici!

(Autorul, comisarul de poliţie, directorul teatrului şi actorii se felicită, se îmbrăţişează, glumesc cu voie bună... Jandarmii gonesc lumeadin sală.)”

(Eugen Ionescu – Englezeşte fără profesor sau Cântăreaţa cheală)

5. Cum explică Adrian Marino fronda artistică? Citiţi fragmentul de mai jos şi explicaţi-l. Găsiţi exemple deliteratură care să conţină defulări ale revoltei artistului.

„Ceea ce determină şi alimentează din interior atitudinea de ruptură, sub aspectele cele mai sfidătoare şi exaltate cu putinţă esteo stare de adâncă, permanentă şi violentă revoltă împotriva tuturor cadrelor rigide ale vieţii, o formă de insurecţie totală, cultivată cucea mai mare frenezie posibilă. Ţine de fiinţa intimă a avangardei actul de revoltă neconţinută şi universală, baricadarea înăuntrulatitudinii de «nonconformism absolut» (André Breton), eternizarea într-o negare continuă, generatoare de permanente şi inevitabileconfuzii. Căci orice rebeliune de tip integral nu poate fi decât solidară şi maximalistă, proiectată simultan pe toate planurile, în toatedirecţiile, dusă la ultimele consecinţe. Despre conţinutul autarhic, iremediabil, individualist al acestei revolte s-au scris studii întregi, plinede adevăruri de prim ordin, dintre care fundamental ni se pare în primul rând acesta: refuzul sistematic al ordinii existente, transpusnu în planul acţiunii practice, organizate, ci în violente defulări imaginare, deviate.” (Adrian Marino – Dicţionar de idei literare)

Marc Chagall (1887-1985), Jonglerul

epoca interbelică

27

6. Textele care exprimă cel mai bine spiritul de frondă sunt manifestele literare. Fragmentul următor este extrasdintr-un astfel de manifest. Explicaţi viziunea despre artă a lui Ilarie Voronca.

„Poezia încetează de a mai fi subiect; în locul fotografiei sau povestirii-reproducere, elementele considerate în spaţiu capătăo existenţă acută. Poezia devine tren spărgând pupila în dilatare, munte cu schelet de lumină, mare cu dantelă în lanţuri, câmp,acţiune pură transpusă pe un plan de viaţă în creştere. Problema poeziei deci nu se mai pune pe catalogări diferite (erotic, naţional,istoric), ci poezia devine dintr-odată universal umană, poezie-poezie, poezie-ciment, poezie-planşă, inginer de creier, organismviu, integrat simplu între fenomenele naturale.” (Ilarie Voronca – Cicatrizări. Poezia nouă)

7. Se încadrează în canoanele lui Voronca versurile de mai jos ale lui Gherasim Luca?

CUVÂNT DE DESCHIDERE LA O EXPOZIŢIE DE PICTURĂde Gherasim Luca

domnilor şi doamnelorastăzi vi-l vom aduce în faţa dumneavoastră pe cel mai tare om din lumeintraţi domnilor, intraţi doamneloromul ăsta-i mai tare ca piatraomul ăsta-i mai tare ca săgeataomul ăsta-i mai tare ca macistedomnilorîntr-o singură mână duce patruzeci şi patru de femei una şi unaîntr-un singur cap duce ochi unu şi unuşi ochii sunt plini cu păcură şi cu pumnale, domnilornu vă uitaţi la el că e mic şi pipernicit ca o râieel scoate oamenii din pământşi rupe cerulşi se luptă cu morţiicine nu l-a văzut noaptea urlând cu câiniiîl va vedea aici, domnilorîn capul lui s-au strâns toţi draciiîn deget are sânge şi o pisică care plângenoaptea el se mai joacă în beţe cu stafiileşi cu muierile,hei tu de colo cu cuşma pe-o ureche [...]şi tu hei gunoierulehei negustorulehei cerşetorulenu vă mai căutaţi prin buzunarecă spectacolul cel mare e pe gratismai gratis decât iarba cuculuimai gratis decât frunza nuculuimai gratis decât fesul turculuiha ha ha ce se vor mai veseli nebunii.

8. Scriitorii şi cărturarii din perioada interbelică îşi exprimă în diverse forme fronda. Un eseu care exprimă binespiritul răzvrătit al generaţiei afirmate în jurul anului 1928, şi care s-a numit generaţia Eliade, este şi Schimbarea lafaţă a României de Emil Cioran. Citiţi fragmentul următor şi explicaţi sensul frondei. Eventual organizaţi o scurtădezbatere pe marginea acestui text.

„Oricât am vrea să ne mângâiem de condiţia existenţei noastre prin împrejurările vitrege ale vremurilor — năvălirea barbarilor,ocupaţia turcească, maghiară, dominaţia fanariotă… nu vom reuşi totuşi. Istoria este o explicaţie, dar nu o scuză. Înaintaşii noştrinu ne-au iubit destul, de au vărsat aşa de puţin sânge pentru libertate. Suntem o ţară de răzmeriţe. Un popor cu instinctul libertăţiitrebuie să prefere sinuciderea sclaviei. Pentru ca un neam să-şi deschidă drum în lume, toate mijloacele sunt justificate. Teroare,crimă, bestialitate, perfidie — sunt meschine şi imorale numai în decadenţă, când se apără prin ele un vid de conţinuturi; dacăajută însă ascensiunea, ele sunt virtuţi. Toate triumfurile sunt morale. Salvarea României — sunt virtualităţile şi posibilităţile eiascunse. Ceea ce am fost nu este decât un sprijin iluzoriu. Nu trebuie să fim atât de laşi încât să ne inventăm un trecut. Iubescistoria României cu o ură grea.” (Emil Cioran – Schimbarea la faţă a României)

Dicţionar de scriitoriE.M. CIORAN (1911-1996) – filozof român

stabilit în Franţa, autor al mai multor eseuriredactate într-un limbaj liric şi construite pe oatitudine de răzvrătire împotriva condiţieiomeneşti. A scris: Tratat de descompunere, Ispitade a exista, Căderea în timp, Demiurgul cel rău,Exerciţii de admiraţie ş.a.

EUGÈNE IONESCO (1912-1994) – scriitorromân de limbă franceză, poate cel maiînsemnat dramaturg al veacului, prin faptul căîntemeiază un nou curent dramaturgic,cunoscut sub numele de teatru absurd. Dintrecreaţiile sale: Cântăreaţa cheală, Rinocerii, Lecţia,Ucigaş fără simbrie.

GHERASIM LUCA (sau Gherashim Luca,1913-1994) – poet evreu român, care a scris înromână şi în franceză, reprezentant al avangardeişi al suprarealismului. A publicat în româneşte:Un lup privit printr-o lupă.

ILARIE VORONCA (1903-1946) – poetavangardist, format la revista Sburătorul. Dintrevolumele sale: Restrişti, Ulise, Zodiac. Patmos şialte şase poeme etc.

Temă pentru acasăSintetizaţi informaţia prezentată de grupul

de lucru şi redactaţi un articol de critică literarădespre rolul spiritului de frondă în literatură.Comentaţi cu argumente critice punctele deinteres ale literaturii de frondă sau respingeţifenomenul, de asemenea argumentând.

28


Aci sosi pe vremuride Ion PillatLa casa amintirii cu-obloane şi pridvor,Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubucDe când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.

În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii,Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerăbdător bunicul pândise de la scarăBerlina legănată prin lanuri de secară.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlinăSări, subţire, -o fată în largă crinolină.

Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.

Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.

Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat,De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână...De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...

Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe pereteTe vezi aievea numai în ştersele portrete.

Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...

Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.

Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.

Subţire, calci nisipul pe care ea sări.Cu berzele într-însul amurgul se opri...

Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eramCând ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins de lunăŞi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.

Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat– Acelaşi clopot poate – în vechiul turn din sat...

De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Poemul Aci sosi pe vremuri face parte din volumulPe Argeş în sus, 1923.

distih – strofă din două versuri.

Paralelism – procedeu retoric, preluat de poezie,care constă în sublinierea unei idei, a unei imagini, aunui simbol prin reluarea identică, aproximativă oriantitetică a unei secvenţe şi sublinierea reluării prin ritmşi prin simetria armonioasă a imaginilor. De pildă, înpoemul lui Pillat există mai multe paralelisme: între celedouă timpuri, între gestualitatea trecută şi cea prezentă,dar apare şi un paralelism sinonimic, prin reluarea imaginiiauditive a clopotului.

Aparatul critic al unei ediţii este constituit din note,comentarii, explicaţii, tabele sinoptice, biografii, bibliografii,selecţie de texte critice ş.a. care întregesc şi clarificălectura. O carte fără prefaţă, note, referinţe critice etc.nu constituie o ediţie profesionistă, ci doar un produscomercial. Astfel de cărţi ar trebui evitate.

Abordarea texului artistic cere cunoştinţe solideşi imaginaţie în interpretare. Dintre operaţiile principaleamintim: lectura atentă, selectarea figurilor de stil,stabilirea temei, a sentimentului dominant, urmărireamodalităţilor de transfigurare a acestora etc. În funcţiede rolul semantic, fiecare tip de figură de stil îşi aremodul ei de analiză.

Analiza textului liric

Berlină

epoca interbelică

29

ETAPELE RECEPTĂRII ARTISTICE

1. O interpretare serioasă a textului liric începe cu o lectură atentă. Iar pentru o lectură filologică se alege o ediţiebună, cu aparat critic atent lucrat, cum ar fi: Ion Pillat, Opere, vol. 1, ediţie îngrijită, notă asupra ediţiei, bibliografie,note, referinţe critice, indice de nume şi postfaţă de Cornelia Pillat, Ed. Du Style, 2000.

Citiţi textul poeziei şi notaţi două-trei impresii de lectură.

2. Parcurgeţi bibliografia critică şi extrageţi pe fişe idei şi citate de interes. Apoi alcătuiţi un dosar critic al textului.Documentarea critică vă introduce într-un sistem interpretativ în care puteţi să vă evaluaţi propria receptare. Deasemenea, investigaţia critică dezvoltă simţul interpretării, aptitudinile comunicaţionale, capacitatea de a întreţineun dialog şi, nu în ultimul rând, vă dă posibilitatea să vorbiţi în cunoştinţă de cauză, fără a face gafe ca acel om care,pentru că nu a auzit că există tabla înmulţirii, crede că a inventat-o el.

Bibliografie critică

l BALOTĂ, Nicolae – Ion Pillat, în Arte poetice ale secolului XX, Ed. Minerva, Buc., 1997

l CISTELECAN, Alexandru – Celălalt Pillat, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000

l LIVESCU, Cristian – Introducere în opera lui Ion Pillat, Ed. Minerva, 1980

l PAPADIMA, Ovidiu – Ion Pillat, Ed. Albatros, 1974

l VIANU, Tudor – Poezia lui Ion Pillat, în vol. Scriitori români din secolul XX, Ed. Minerva, 1986

3. Analizaţi opiniile critice, comentaţi-le, găsiţi argumente pentru a le susţine sau pentru a le respinge.

Exerciţii de receptare şi de interpretare a textului critic

1. Citiţi textul a, extras din studiul lui Tudor Vianu, şi explicaţi ce se înţelege prin paralelism (vezi şi mai sus).

2. Verificaţi dacă în poemul Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat există paralelism.

3. Extrageţi exemplele de paralelism din poezie şi comentaţi-le.

4. Tudor Vianu vorbeşte despre motivul paralelismului. Analizaţi afirmaţia, pornind de la explicarea celor doitermeni: motiv şi procedeu retoric. Poate fi considerat acest procedeu retoric un motiv în poezia lui Pillat? Argumentaţi.

5. Rezumaţi textul b, extras dintr-un studiu al lui Nicolae Balotă.COLOCVIU

Discutaţi pe larg despre citatul extras din studiul lui Balotă.

1. Citiţi mai întâi textul critic şi conspectaţi 3-4 idei.

2. Justificaţi alegerea ideilor şi explicaţi-le.

3. Găsiţi o formulă sinonimă pentru sintagmele: osificare senilă şi excrescenţă infantilă.

4. Selectaţi din poezia lui Ion Pillat imagini artistice pe care le socotiţi moderne.

5. Justificaţi alegerea.

6. Exprimaţi-vă opinia în legătură cu modul în care îl caracterizează Balotă pe Pillat, drept „unul dintre puţinii scriitori care aumeditat cu adevărat asupra tradiţiei şi modernităţii” şi comentaţi aprecierea, judecând argumentele critice ale lui Nicolae Balotă.

6. Vi se pare îndreptăţită afirmaţia lui Pillat că toate spiritele moderniste refac legătura cu tradiţia? Pentru arăspunde la întrebare citiţi fragmentul extras din Cimitirul marin de Paul Valéry şi spuneţi dacă evocă prin imaginileartistice ori prin prozodie poezia anterioară lui, de pildă poezia lui Baudelaire ori pe cea romantică.

7. Notaţi-vă ideile pe care credeţi că le puteţi valorifica în analiza de text.

a. „Motivul paralelismului domină această perioadă a lui Pillat, după cum cel al antichităţii greceşti, al stepei, al mării dominaserăepoca anterioară. Dezvoltând şi variind acest motiv, după obiceiul lui dintotdeauna, scrie într-o zi una dintre cele mai frumoase poeziiale sale: Aci sosi pe vremuri.” (Tudor Vianu – Poezia lui Ion Pillat, în vol. Scriitori români din secolul XX, Ed. Minerva, 1986, p. 43)

30

analiza textului liric

b. „Imaginea unui Pillat tradiţionalist a fost adeseori propusă în opoziţie cu modernismul altor poeţi ori al altor tendinţe poeticeale timpului. Această bipolaritate, tradiţionalism-modernism, ar trebui discutată mai de aproape. S-ar vedea că opoziţia se întemeiază,îndeobşte, pe false concepte literare, lipsite de validitate categorială. E suficient să ne gândim la lărgimea, la elasticitatea acestornoţiuni în perspectiva lui Pillat, unul dintre puţinii scriitori care au meditat cu adevărat asupra tradiţiei şi modernităţii. După cumsepară o tradiţie autentică de una falsă, tot astfel Pillat distinge spiritul modern şi modernismul. Spiritul modern comunică cu tradiţiavie, pe când tipicul poate fi identificat cu modernismul, ca structură ambele fiind fenomene morbide, unul de osificare senilă, altulde excrescenţă infantilă (Ion Pillat – Tradiţie şi literatură). Tipicul şi moda sunt deopotrivă reprobabile. Cu adevărat revoluţionariiartelor sunt vivificatorii tradiţiei. De câte ori un scriitor autentic [spune Pillat] încearcă să revoluţioneze literatura epocii sale, ajunsăprin cristalizarea epigonilor la un punct mort al vieţii şi al creaţiei artistice – acest novator nu face, de fapt, decât să revină de la o tradiţiemoartă la o tradiţie vie... Un Baudelaire, un Claudel sau un Valéry, consideraţi de contemporanii lor imitatori drept revoluţionari,sunt adevăraţii păstrători ai tradiţiei.” (Nicolae Balotă – Ion Pillat, în Arte poetice ale secolului XX, Ed. Minerva, 1997, p. 107)

c. „Aici pe culme, viitoru-i leneinsecta roade seceta-n antene;Şi totu-i ars, surpat, primit din plinÎn aer, dintr-o aprigă esenţă...Iar viaţa-i vastă, beată de absenţă,Amaru-i dulce, spiritul senin.” (Paul Valéry – Cimitirul marin)

d. „Şi iat-amurgul molcom, amic cu ucigaşii; Ca un complice vine înăbuşindu-şi paşii; Ca un alcov se-nchide înaltul cer de seară;Şi omul, de nelinişti împins, se face fiară.” (Ch. Baudelaire – Amurgul)

Dicţionar de scriitori

8. Citiţi alte texte lirice din volumul Pe Argeş în sus şi încercaţi să găsiţi teme similare, atitudini lirice înrudite,amprenta stilistică a poeziei lui Pillat.

ATELIER

A. Lucrul pe textul de studiuReluaţi lectura poemului Aci sosi pe vremuri şi efectuaţi următoarele operaţii:l Încadraţi textul în opera scriitorului, în curentul şi perioada literară respectivă.l Selectaţi figurile de stil; apelaţi şi la tabelul recapitulativ al figurilor de stil.l Stabiliţi funcţiile lor.l Analizaţi registrul lexical (extrageţi cuvintele ori formele arhaice, neologice, populare etc.) şi explicaţi sensul

cuvintelor şi al sintagmelor: crinolină, berlină, „Le lac”, „Sburătorul”, Horia Furtună.l Formulaţi tema şi fixaţi locul ei în cadrul creaţiei autorului respectiv.l Numiţi formula compoziţională.l Definiţi structura poeziei.l Evidenţiaţi sentimentul dominant.l Stabiliţi simbolurile specifice scriitorului sau curentului în care se încadrează opera.l Motivaţi tema prin analiza amănunţită a ideilor, personajelor, imaginilor, simbolurilor, punându-le sensul în

legătură cu figurile de stil.l Consemnaţi semnificaţia globală a textului (conotaţia) şi mesajul artistic.


crinolină – fustă din pânză subţire, susţinută de arcuri, ca o pălărie mişcătoare.

berlină – aici, trăsură mare, de patru locuri, închisă şi capitonată.

Le lac – cea mai cunoscută poezie a lui Alphonse De Lamartine (1790-1869), poet romantic francez, autorul volumului Meditaţiipoetice.

Sburătorul – balada Zburătorul de Ion Heliade-Rădulescu.

Horia Furtună (1888-1952) – poet, dramaturg şi prozator, prieten cu Ion Pillat.

Pablo Picasso (1881 - 1973) - Las Meninas (după Velazquez), 1957

PAUL VALÉRY (1871-1945) – poet francez, creator al unei tendinţe de ermetizare a mesajului poetic (Tânăra ursitoare, Cimitirulmarin, Farmece).

CHARLES BAUDELAIRE (1821-1867) – poet francez, considerat întemeietorul simbolismului. Volumul principal – Florile răului.

epoca interbelică

31

Tema – idee, sentiment, noţiune, ilustrate de-a lunguloperei; poate fi considerată şi ideea principală a textului. Temaunei creaţii artistice se stabileşte în funcţie de modul subiectivîn care este receptată opera şi de aceea poate fi formulată înmulte feluri; astfel, poemul Luceafărul de M. Eminescu are catemă destinul geniului, dar şi pe cel al fiinţei contingente,abordează tema inadvertenţei dintre lumi diferite, dar şi pecea a iubirii care spiritualizează. Într-o operă pot exista mai multeteme şi doar cititorul stabileşte care este cea principală.

Compoziţia reprezintă modul de alcătuire a operei literare.În textul liric, este conferită de îmbinarea registrelor lingvistice,de combinaţia imaginilor, de ţesătura stilistică, în general. Deexemplu, Lasă-ţi lumea... adoptă un discurs invocativ alcătuit dinperspectiva exclusivă a eului liric. Compoziţia determină structuraoperei şi contribuie decisiv la particularizarea stilistică a creaţiei.Poezia Floare albastră de Mihai Eminescu este alcătuită din douădiscursuri lirice (al fiinţei cerebrale şi al celei instinctuale), precumşi dintr-o scurtă meditaţie concluzivă, aparţinând eului liric.

Structura este dată de ansamblul elementelor unei opereşi compartimentarea lor din punct de vedere compoziţional.Poeziile sunt în general structurate în strofe ori în secvenţe.

Motivul literar - un simbol, o idee, o imagine, care staula baza temei, reluate uneori sau subliniate cu insistenţă în cadruloperei literare. Motivul are structură epică şi contribuie la

definirea mesajului unei opere. Dintre motivele literare frecventeamintim: motivul stelei căzătoare, al recuperării tinereţii pierdute,motivul călătoriei iniţiatice etc.

Simbolul literar, este o structură care închide în sine unmesaj primordial, colectiv şi secret. Aglomerarea metaforică,mecanismul conotativ legat de o poveste initiaţică sau de unsecret magic, dupa cum şi capacitatea de a reuni sensuridesprinse din aceeaşi arie semantica iniţială se situează întrecriteriile principale de stabilire a identităţii unui simbol. Existăimagini lirice, precum luna, lacul, izvorul, care sunt şi simboluridatorită semnificaţiilor generale pe care le au în estetica poezieiromantice, dar funcţionează şi ca motive, dacă sunt urmăritedoar în relaţie strictă cu tema poeziei, de exemplu în cazul încare apar reluate cu insistenţă, în scopul clar de a sublinia oidee artistică.

Mesajul unei opere literare reprezintă sensul profund,sugerat la toate nivelurile creaţiei şi care este formulat în funcţiede modul de receptare, specific fiecărui cititor. De pildă, pentruunii lectori, poezia Zburătorul de Ion Heliade-Rădulescutransfigurează mitul iubirii, pe când pentru alţi receptoritranspune o povestire particulară despre zburător. Poezia Isarlâkde Ion Barbu transfigurează imaginea unei cetăţi balcanice,dar şi o stare de spirit distinctă în spiritualitatea românească.Totodată, poate fi şi o simplă zugrăvire subiectivă a oraşuluiGiurgiu.

Noţiuni teoretice recapitulative

FIGURA DE STIL CE ESTE CE FACEEpitetul exprim calitatea obiectului poetic; el poate fi:

• simplu, de calificare a imaginii (luna argintie) • ornant sau complex (dulce minune). Spre deosebire de primul, care exprim o singur tr s tur a imaginii, cel de-al doilea dezvolt mai multe sugestii.

Epitetul completeaz , fixeaz , deslu e te, nuan eaz , ilustreaz , detaliaz , amplific , stilizeaz (împodobe te), modific sensul obiectului artistic.

Compara ia deslu e te sensul unei imagini poetice: „Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi ”; „ În zadar striga-mp ratul ca i leul în turbare .”

Compara ia creeaz un sistem de referin la îndemâna oricui, adic u or de imaginat, g p , g ,particularizeaz , concretizeaz , obiectivizeaz , detaliaz , limiteaz obiectul liric.

Metafora conoteaz o impresie subiectiv în formule de substitu ie, cel mai simplu mod de construc ie metaforic fiind înlocuirea unui termen cu altul – m garul de Ionescu în loc de: Ionescu este înd r tnic, obraznic, urecheat, nonconformist ca un m gar .

Metafora asociaz dou sfere semantice ale c ror tr s turi sunt cuprinse într-o imagine hibrid i concentrat ; sintetizeaz , transfigureaz , sublimeaz , conoteaz . g , ,

Dup Lucian Blaga, metaforele sunt:

I. plasticizante – care stilizeaz imaginea poetic : ...noaptea î i aprinde farul tainic de lumin în loc de: „luna pare un far aprins în întunericul nop ii, adic o lumin misterioas , a c rei surs r mâne necunoscut ”; sau esând cu recile-i scântei o mreaj de v paie , în loc de: „lumina luceaf rului se reflect în oglind creând o misterioas imagine a luminii astrale, comparabil cu un foc înv luitor i hipnotic”;

Not : Exist numeroase opinii despre variet ile de metafor ; Tudor Vianu introduce no iunea de metafor infinit pentru acea metafor care ofer posibilit i multiple de interpretare; Dumitru Irimia consider c exist metafore implicite, explicite, de calificare de identificare libere condi ionatede calificare, de identificare, libere, condi ionate etc.

II. revelatorii – care dezvolt mai multe sugestii, au r d cini mitico-religioase i dezv luie un mod fundamental de gândire: Revars lini te de veci\ Pe noaptea mea de patemi sau Tr ind în cercul vostru strâmt, sau ...corola de minuni a lumii . Într-un context precum Sufletu-mi nemângâiet / Îndulcind cu dor de moarte , sintagma dor de moarte define te starea de reverie poetic declan at de sunetul cornului, într-un moment de lini te stimulatoare i într-un decor unic, în care peste vârfuri trece

Clasificarea lui Blaga ni se pare cea mai clar i de aceea am adoptat-o.

sunetul cornului, într un moment de lini te stimulatoare i într un decor unic, în care peste vârfuri trece lun ; melancolia binef c toare a cornului confer sentimentul particip rii la un mister deopotriv seduc tor i tragic; r d cinile metaforei dor de moarte se fixeaz astfel în sfera tr irii mioritice (C linescu), dar i a reveriei romantice, ca suferin sublimat . Metafora sugereaz totodat i tr irea dilematic a fiin ei care intuie te sensul neantului (Peste vârfuri de Mihai Eminescu).

Personificarea aduce natura neînsufle it în sfera tr irilor omene ti: Adormind de armonia / Codrului b tut de gânduri. Personificarea umanizeaz , anim , individualizeaz recl de te în ordine umanindividualizeaz , recl de te în ordine uman .

Alitera ia Subliniaz fonic sentimentul liric prin repetarea unui sunet: P r int r e r amu r i de a r in / Melanc o lic c o rnul s u n ; V â j âind ca v i j elia...

Alitera ia creeaz sugestii auditive, completeaz fonic imaginea poetic .

Tabel recapitulativ - Funcţiile figurilor de stil

32


B. Etapele analizei de textUrmăriţi etapele analizei şi notaţi pe fişe de lucru rezultatele muncii voastre.

1. Prima operaţie în abordarea unui text literar presupune o foarte bună cunoaştere a figurilor stilistice. Analizaţifigurile de stil din poemul lui Pillat, notând în dreptul fiecăreia verbul corespunzător. Folosiţi tabelul figurilor de stil!

2. Identificarea figurilor stilistice nu face parte din comentariul propriu-zis, ci este o operaţie care lămureştecititorul; de regulă, sensul unui text este subliniat într-o imagine centrală, de cele mai multe ori o metaforă, iarexplicarea ei conduce nemijlocit la esenţa operei; de asemenea, frecvenţa unei figuri de stil în cadrul textului poateda direcţia interpretării. Explicaţi funcţiile figurilor de stil, ghidându-vă după însemnările de mai jos. Adăugaţi şialte idei, personale.

Metonimia (varietate de metafor )

redenume te obiectul, transfigureaz doar numele, conservându-i identitatea. Pentru a ilustra masivitatea lui Lovinescu, G. C linescu spune: gura sa de Polifem ; pentru cuvântul sicriu , Eminescu creeaz o metonimie, intrat în uz: „Mâna care-au dorit sceptrul universului i gânduri / Ce-au cuprins tot universul

Î

Metonimia deplaseaz sensul, accentueaz fragmentul de interes al unei imagini, subliniaz raportul dintre obiect i eul artistic.

încap bine-n patru scânduri ” . În limbajul comun apar adeseori metonimii de genul: tr ie te din munca sa în loc de: tr ie te din ceea ce câ tig muncind sau pe mas era un Eminescu i alte dou c r i.

Sinecdoca (varietate de metafor )

cuprinde sugestii prin intermediul unor imagini fragmentare sau prin numirea sferei semantice de referin pentru obiect. Cuvântul muritorii , de i are un câmp larg de desf urare, c ci tot ceea ce este viu este destinat mor ii, este folosit doar cu în elesul de oameni . Cuvântul und din contextul: O secund , o

Sinecdoca redefine te, reunind mai multe sensuri, sintetizeaz sugestii, creeaz imagini comprehensive, scoate detaliul din cadrul s u,

secund / eu l-am fost z rit în und , sugereaz imaginea unei ape care oglinde te soarele. Tot astfel, cuvântul Poart spus în loc de Imperiul Otoman reprezint tot o sinecdoc .

amplificându-i importan a.

Anafora presupune prelungirea unui sens prin repeti ie marcat : Anafora absolutizeaz , consfin e te leg tura dintre enun uri.

În veci îl voi iubi i-n veci / Va r mânea departe...

Chiasmul (sau conversia) Este un joc de cuvinte creat pe inversiune: E st pânul f r margini peste marginile lumii ; mândra Conversia absolutizeaz , îngroa , închide Chiasmul (sau conversia) Este un joc de cuvinte creat pe inversiune: E st pânul f r margini peste marginile lumii ; mândra nebunie i nebuna mândrie .

Conversia absolutizeaz , îngroa , închide sensul, confer enun ului caracter senten ios.

Oximoronul (varietate de metafor )

combina ie lingvistic paradoxal care are, de regul , func ie persiflant ; în Istoria ieroglific a lui Cantemir, Corbul prime te un denotativ protocolar precum lumina negrimei , prin care autorul ironizeaz impostura personajului; de asemenea, despre Crocodil se spune c în ap de sete s frige . În ambele cazuri sintagmele sunt oximoronice. Tot astfel, sintagma eminescian evlavie de vulpe exprim printr-un paradox ostentativ imaginea ipocriziei

Oximoronul ambiguizeaz universul artistic, ocheaz , alarmeaz cititorul, îl oblig la

reflec ie.

paradox ostentativ imaginea ipocriziei.

Antiteza propune doi termeni contradictorii cu scopul de a-l eviden ia doar pe unul dintre ei, prin compara ie: Eminescu evoc literatura înainta ilor pentru a sublinia dec derea artei în epoca sa: Voi credea i în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Antiteza eviden iaz prin raportare la un sistem de referin , clarific i fixeaz locul i rolul obiectului artistic.

Alegoria reprezint o viziune simbolic realizat descriptiv (printr-o aglomerare de simboluri) sau narativ (printr-o Alegoria transfigureaz , accesibilizeaz idei i gpoveste pilduitoare); în cadrul unei construc ii alegorice apar mai multe figuri de stil, enun uri i secven e cu sens figurat, dar toate se îndreapt spre o singur semnifica ie; de pild , în Miori a , fragmentul nun ii cosmice construie te contextual metafora nunt -moarte, în iganiada toate episoadele subliniaz alegoric destinul unei colectivit i f r ar , povestea din Luceaf rul reia la nivelul fiec rui tablou sugestia inadverten ei dintre dou lumi.

viziuni profunde, estompeaz sensurile, prelunge te sugestia simbolic . Du Marsais define te alegoria ca pe o metafor continu .

Repeti ia reia cuvinte sau secven e cu scopul de a impune o imagine, dar mai ales pentru a crea o sugestie auditiv : Bagdadul! Bagdadul ! i el e emirul Uneori devine refrenul unei poezii

Evoc , subliniaz fonic, impune un ritm etc.Bagdadul! Bagdadul ! i el e emirul ... Uneori devine refrenul unei poezii.

Enumera ia este un procedeu care amplific impresia artistic prin aglomerarea imaginilor: Pocit, chiop i searb d , abia se târ te .

Enumera ia sintetizeaz , amplific , întrege te.

Epifora este, de fapt, o repeti ie specific oralit ii, folosit ca mijloc direct de impunere a unei imagini, prin plasarea ei la finele mai multor versuri: De-a fi de-aice din sat , / De-a fi dintr-al treilea sat / Sau dintr-al noulea sat , / Nu-i da stare/ i-alinare…

Epifora motiveaz , simplific , eludând am nuntele; de cele mai multe ori localizeaz sau stabile te locul unui personaj. al noulea sat , / Nu i da stare/ i alinare… p j

Invoca ia retoric procedeu care deschide oda, epopeea, în general crea iile grave este o adresare direct c tre un personaj, un apel c tre o instan credibil , admirat , idolatrizat : Cânt , zei , mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleanul ; sau Când deodat tu r s ri i în cale-mi, / Suferin , tu, dureros de dulce...

Introduce o instan credibil , motiveaz indirect, accentueaz formula confesiv .

Interoga ia i exclama ia retoric

sunt figuri de stil care accentueaz un aspect printr-o întrebare la care nu se a teapt r spuns sau printr-o afirma ie pronun at afectiv ; de pild în Scrisoarea I poetul ironizeaz speran ele b trânului dasc l de a

Implic receptorul, îl dirijeaz subtil; confer oralitate textuluiretoric afirma ie pronun at afectiv ; de pild , în Scrisoarea I , poetul ironizeaz speran ele b trânului dasc l de a

r mâne în memoria general printr-o întrebare retoric : ...când propria ta via singur n-o tii pe de rost, / O s - i bat al ii capul s-o p trunz cum a fost?

oralitate textului.

epoca interbelică

33

Epitetele: (berlina) legănată, (fata) subţire, largă (crinolină), (asculta) tăcută etc.Observaţii: majoritatea epitetelor sunt simple şi descriptive, ceea ce indică tonul relatării.Comparaţii: (câmpia) ca un lac, ca umbre (berze cad) etc.Observaţii: existenţa comparaţiilor dovedeşte intenţia creatorului de a crea impresia unei permanente confruntări

între cele două timpuri şi poveşti, impresie impusă, de asemenea, prin paralelismul sintactic. Totodată, ca umbreberze cad este o comparaţie complexă, care nu doar vizualizează sensul trecerii, ci şi nuanţează imaginea mişcării.

Paralelismul sintactic: Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.Observaţii: extrem de frecvente în acest text, paralelismele sintactice accentuează aici tema poeziei,

subliniată şi de refrenul liric. Cele mai multe secvenţe sintetizează sensul poveştii de dragoste în atitudini, gesturişi detalii, iar unele reluări au sens antitetic. Faceţi o clasificare a fragmentelor care compun acest procedeu de sintaxăretorică şi subliniaţi semnificaţia lui.

Metafore: cu ochi de peruzea...Observaţii: metaforele sunt simple, de substituţie, şi indică detalii portretistice. Dar există o metaforă a

timpului, diseminată de-a lungul textului şi care se compune din detalii sugestive: păianjenii, hornul care nu maitrage, plopii îmbătrâniţi, ca imagini ale timpului consumat, se completează cu prezentul aflat sub ameninţarea aceluiaşitimp, căci peste el bate clopotul nunţii şi al morţii.

3. Analizaţi simbolurile dominante în textul poeziei şi stabiliţi imaginea centrală a acestui text (nucleul semantic).

4. Citiţi următoarea analiză a textului şi observaţi dacă respectă toate etapele parcurse până aici:

ACI SOSI PE VREMURIde Ion Pillat

Poezia face parte dintr-un volum care ilustrează tematic tradiţionalismulcultivat la revista Gândirea şi care se intitulează Pe Argeş în sus (1918-1923). Aci sosi pe vremuri dezvoltă tema devenirii insesizabile a materiei,temă obsesivă pentru Pillat, cu rădăcini heraclitiene, după cum odovedeşte şi poezia La zăvoi, în care contemplarea apei Argeşului îirevelează poetului bine-cunoscuta aporie a gânditorului grec: De douăori acelaşi nu m-oi scălda în ape.

Structurată în două imagini evocative, legate de meditaţia asupratrecerii, poezia Aci sosi pe vremuri propune o viziune despre devenireauniversală, convertită într-o imagine laitmotiv: ...un clopot a sunat / Denuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat. Simbol grav, cu sensuri legatede vestirea unor evenimente nenăscute, clopotul este şi semnul uneilegături sacre şi este învestit cu atribute ritualice; poetul îl plasează încontextul nunţii posibile. Cele două secvenţe ale textului prezintăaceleaşi imagini cu valenţe alegorice întruchipând fiinţa în momentulei de maximă aspiraţie şi dorinţă, adică îndrăgostită.

Prima parte este o evocare a altor vremuri, iar cea de-a doua transpuneexperienţa eului liric şi atât confesiunea, cât şi evocarea sunt susţinuteprin ritmul monoton şi prin distihul limitativ.

Înscrisă în tematica volumului, poezia debutează cu un peisaj vetust,sublimat prin metafore antropomorfe, ca în toate pastelurile din acest volum; năpădită de păianjeni, casa amintiriipare intrată în inerţie: hornul nu mai trage din ciubuc, iar plopii au îmbătrânit. Ex abrupto, Pillat recreează viaţa unuiillud tempus, prin evocarea unui moment de dulce armonie – o întâlnire dintre două fiinţe îndrăgostite, fixată, printrimiterea subtilă la poezia lui Heliade - Rădulescu, pe la începutul secolului al XIX-lea, într-o seară capabilă să declanşezesentimentul eternităţii, căci, sub vraja versurilor lamartiniene, cei doi îndrăgostiţi au sentimentul c-o să rămânăde-a pururi în această ipostază de excepţie. Secvenţa capătă dimensiuni romantice prin tonul evocării subiective(căci poetul vorbeşte despre tinereţea bunicilor săi) şi prin imaginile subliniat vetuste: Calyopi coboară din berlină,înveşmântată într-o rochie emblematică pentru veacul al XIX-lea – crinolina. Chiar şi registrul denotativ păstreazămaniera romantică: Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea... Acest amănunt portretistic evocă lexical poeziapreeminesciană şi justifică versul următor: Şi totul ce romantic, ca-n basme se urzea.

În partea a doua a textului, eul liric retrăieşte cu veritabilă emoţie povestea de iubire din trecut, el însuşi aflat înipostaza de îndrăgostit. Peisajul pare neschimbat, trăsura aşteptată vine prin acelaşi lan de secară, la ceasul amurgului,iar clopotul sună providenţial. Momentul aşteptării, situat între zi şi noapte, declanşează reverii şi meditaţii profunde,

Ştefan Luchian (1868-1916), Fântână la Brebu

34


subliniate la nivelul sintactic prin paralelism, după cum a remarcat Tudor Vianu într-un studiu dedicat poeziei luiPillat (Tudor Vianu, Poezia lui Ion Pillat, în vol. Scriitori români din secolul XX, Ed. Minerva, 1986, p. 43) . În viziuneaesteticianului, paralelismul are mai curând valoare ideatică şi rol de motiv literar, specific pentru întreaga perioadăde creaţie în care se încadrează poemul de faţă. Şi, într-adevăr, întregul volum, prin chiar titlu, în replică la baladaMeşterului Manole (Pe Argeş în sus), subliniază sensul iluminării într-un univers exorcizat prin creaţie (mânăstirea);de aceea, poetul cultivă simboluri ascensionale, iar nostalgia faţă de timpuri apuse îi vine dintr-un sentiment deevlavie faţă de slava lumii. Istoria glorioasă, boierul cu caftan, odaia bunicii sau miraculosul rod al toamnei suntsecvenţe ilustrative pentru sentimentul de nostalgie specific poeziei tradiţionaliste. Toate aceste imagini se convertescîn simboluri ale înălţării, cu apăsătoarea conştiinţă a devenirii. Acelaşi sentiment de veneraţie şi de dor nedefinit îlîncearcă (în alte texte) şi în faţa casei boierilor Goleşti, şi în faţa cămării pline de rodul toamnei. De fapt, preferinţelepoetului se îndreaptă spre simboluri ale apogeului, pe care îl aşteaptă coborârea; luxuria toamnei şi strălucirea uneiepoci închise în mit se regăsesc pe acelaşi tărâm de semnificaţie, al slavei spulberate de măcinarea timpului, dareternizate prin gând. În textul de faţă, sugestia aceasta este cuprinsă în două imagini descriptive, care conoteazăsensul trecerii. În prima parte a poeziei, momentul înserării este transfigurat prin comparaţia berzele cad ca umbredeasupra casei. Pasărea, simbol al înălţării, dar şi al trecerii, sugerează aici începutul şi sfârşitul, adică nunta şi moarteaca feţe ale devenirii fiinţei. Subliniind clipa intermediară dintre zi şi noapte, imaginea revelează sensul meditaţieipoetului. În cea de-a doua parte a poeziei, Pillat reia aceeaşi imagine în alţi termeni: Cu berzele într-însul amurgul seopri. Această împietrire a peisajului într-un moment de evidentă transformare ilustrează sentimentul eului liric deeternizare prin iubire, revelaţie care şterge barierele temporale dintre el şi strămoşul său (care a avut acelaşi gând).Metafora amurgului se leagă semantic de secvenţa finală: „Şi cum şedeam... departe un clopot a sunat / Acelaşiclopot poate – în turnul vechi din sat.../ De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.”

Rapida transformare a materiei face de nediferenţiat înălţarea şi coborârea, lumina şi întunericul, nunta şimoartea. Singură iubirea sustrage fiinţa de la gândul morţii.

Exerciţii de consolidare1. Completaţi comentariul de mai sus cu alte idei (de pildă despre tradiţionalismul lui Pillat).2. Citiţi completările şi faceţi observaţii asupra argumentului critic.3. Scrieţi o scurtă impresie de lectură despre textul următor, care aparţine unui poet contemporan, şi faceţi observaţiiîn ceea ce priveşte aşezarea versurilor şi ritmul conferit de sintaxă:

Nu existăde Cassian Maria Spiridon

„nu există fiinţă mai mincinoasă decât poetul el când spune/ te iubesc/ să nu-l crezi deja în mintea lui urmează alt versmai important/ fii sigură/ decât această declaraţie solemnă [cam stranie/ e drept/ îngura unui poet care/ cât de cât se respectă] el nu trebuie niciodată crezutnu-i în stare nici pe sine a se iubin-are încredere şi nădejde în visele salele măcelăreşte/ le trişează

le izgoneşte-n poeme pentru a-i fi lui viaţamai comodă şi adormită el se vrea şi deseori este un trezitor/pentru alţii/ pentru cei gata să-l creadă el când urlă: mă doare/sufletul întreg e o rană nu-l credeţi/ vă rog/ minte de stinge/ cu probe sufletul l-a părăsit demult/ eul său e pulverizate totuna cu iarba câmpului dar nu uitaţi/el nu-şi ascunde niciodată demenţa/ el înţelege şi minte”

4. Citiţi câteva compoziţii şi evidenţiaţi diferenţele de receptare.5. Citiţi strofele următoare şi faceţi analiza temei lor: enunţaţi-o şi argumentaţi ideea!

„Ne-om aminti cândva târziude-această întâmplare simplă,de-această bancă unde stămtâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,din plopii albi, se cerne jarul.Orice-nceput se vrea fecund,risipei se dedă Florarul.” (Lucian Blaga – Risipei se dedă florarul)

Scrieţi comentariul literar al unui text liric interbelic tradiţionalist (din creaţiile unor poeţi precum: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu,Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Radu Gyr etc.). Alegeţi o ediţie profesionistă şi folosiţi aparatul critic.

Temă pentru acasă

Sintaxa este parteagramaticii care urmăreştelegăturile dintre părţile depropoziţie şi dintrepropoziţii, stabilindmodalităţile de organizarearmonică a enunţurilor,propoziţiilor şi frazelor,după criterii stabilite şiimpuse prin normele limbiiliterare. Discursul poetic nurespectă aceste canoane, ciadoptă legături originaleîntre părţile de propoziţie,dezorganizează locurileprestabilite ale acestora,propunând un mod deasamblare insolit şi capabilde efecte emoţionale. Deexemplu, regulile sintaxeiromâneşti impun caatributul să fie aşezat dupăsubstantivul pe care îldetermină. În versul Princare trece albă regina nopţiimoartă, atributul albă esteantepus, evidenţiind astfelimaginea abulică a lunii.

Literatură

35

B. Modernism versus TradiţionalismTradiţionalismul

Spaţiul mioriticde Lucian Blaga (fragmente)

Solidaritatea sufletului românesc cu spaţiul mioritic are un fel mulcum,inconştient, de foc îngropat, nu de efervescenţă sentimentală sau de fascinaţieconştientă. Se probează încă o dată că aici ne mişcăm prin zonele „celuilalttărâm” al sufletului, sau într-un domeniu de investigaţie a adâncimilor.Aderenţele acestea spaţiale aparţin etajelor subterane ale existenţei noastrepsihospirituale, dar ele ies la iveală în cântec şi în vis. Ploile pânzişe şisingurătatea stelară a plaiului fac pe ciobanul nostru nu o dată să-şi blestemezilele pe care le trăieşte în tovărăşia înălţimilor. Sentimentele ciobanului,descărcate în floarea unei înjurături, iau adesea un caracter de adversitatefaţă de plai, totuşi inconştient ciobanul rămâne solidar cu acest plai, în careel nu va schiţa niciodată un gest de evadare. „Spaţiul mioritic” face parteintegrantă din fiinţa lui. El e solidar cu acest spaţiu, cum e cu sine însuşi,cu sângele său şi cu morţii săi. […]

Sigur e că sufletul acesta, călător sub zodii dulci-amare, nu se lasă copleşitnici de un fatalism feroce, dar nici nu se afirmă cu feroce încredere faţă deputerile naturii sau ale sorţii, în care el nu vede vrăşmaşi definitivi. De unfatalism pus sub surdină de-o parte, de-o încredere niciodată excesivă,sufletul acesta este ceea ce trebuie să fie un suflet care-şi simte drumul suindşi coborând, şi iarăşi suind şi iarăşi coborând, ca sub îndemnul şi în ritmulunei eterne şi cosmice doine, de care i se pare că ascultă orice mers. […]

Metrica poeziei noastre populare ar putea să ne servească un argument,nu singurul, dar alături de celelalte, în favoarea tezei despre orizontulspecific. Poezia noastră se consumă în orice caz într-o simpatie masivă faţăde versul construit din silabe accentuate şi neaccentuate, una câte una,adică faţă de ritmul alcătuit din deal şi vale sau din vale şi deal. Metricaaceasta manifestă în acelaşi timp o vădită fobie faţă de săltăreţul dactil. Găsim,ce-i drept, şi intercalări dactilice sau anapestice, dar acestea nu se dezvoltă,ci dispar înghiţite de ondulaţia ritmică, deal-vale, care străbate puternic, cao legănare lăuntrică, toată poezia. Se va răspunde că metrica generată dedactil sau anapest nu zace în firea limbii noastre. Sau că această metrică arfi prea savantă pentru poezia populară. Ultimul argument nu e decisiv deoarecevechea poezie populară grecească cunoaşte foarte bine metrica aceasta. Iarîntâiul argument întemeiat pe firea limbii noastre nu constituie o explicaţie.Problema tocmai aici începe. Limba românească şi-a creat, probabilconcomitent cu construirea ritmică a spaţiului nostru, un ritm interior, carea făcut-o mai aptă pentru metrica întemeiată pe troheu şi iamb decât pentrumetrica dezvoltată din celelalte unităţi ritmice. Ritmul acesta interior a dat

LUCIAN BLAGA (9.05.1895-6.05.1961)s-a născut în satul Lancrăm (Alba). Facestudiile liceale la Braşov, apoi urmeazăTeologia. De asemenea, studiază filozofiala Viena, între 1917 şi 1920. După o perioadăde intensă activitate în presă, intră îndiplomaţie (1926), lucrând la ambasadeleromâneşti din mai multe ţări. În 1937 esteprimit în Academia Română, iar doi animai târziu îşi începe cariera didactică, fiindprofesor de filozofia culturii la Universitateadin Cluj. După ce se instalează regimulcomunist, Blaga este dat afară dinînvăţământ şi un timp primeşte un postla Institutul de Istorie al Academiei.

Blaga face parte din gruparea poeţilortradiţionalişti, adunaţi în jurul revisteiGândirea. Dintre volumele sale de versuriamintim: Poemele luminii (1919), Paşiiprofetului, În marea trecere, La curţile doruluiş.a. De asemenea, a scris teatru (Zamolxe,Meşterul Manole), dar mai ales studii defilozofia culturii, de pildă cele trei trilogii:Trilogia culturii, Trilogia cunoaşterii şi Trilogiavalorilor.

36

tradiţionalism

limbii noastre pecetea ce şi-o va păstra pentru totdeauna, o pecete subpresiunea căreia versificaţia trebuia în chip inevitabil să adopte anumeforme şi să refuze altele. S-ar putea să ni se reproşeze că metrica deal-valenu se explică printr-un orizont specific, deoarece ea se găseşte în toatăEuropa. E foarte adevărat. Dar optarea masivă pentru această metricărămâne totuşi un fenomen explicabil printr-un orizont specific. În cântecelenoastre se mai cultivă apoi, graţie ritmicei legănări ce trece de-a lungul poezieica un vânt care dă într-o holdă, versuri relativ scurte. Faptul acesta nu seexplică deloc printr-un aşa-zis primitivism al poeziei populare în genere.Trimitem în privinţa aceasta la poezia populară neogreacă, cu versuri derespiraţie largă ca marea.

Studiul lui Blaga, intitulat Spaţiul mioritic(1936), propune o teză a specificităţii,pornind de la mitul mioritic. Face partedin Trilogia culturii.

După lectură

1. În studiul de istoria culturii intitulat Spaţiul mioritic, Blaga porneşte de la ideea că spiritul românului se traduceprin solidaritatea cu plaiul, chiar şi atunci când spaţiul existenţial este unul de bărăgane. Ce credeţi, există o relaţiespirituală între geografie şi colectivitatea care o locuieşte? Cunoaşteţi alte teorii care generalizează trăsăturile uneipopulaţii, în funcţie de spaţiul locuibil (de pildă muntenii, oamenii de la câmpie, insularii etc.)?

2. Blaga crede că existenţa transhumantică s-a răsfrânt asupra modului de gândire şi de aceea sufletul românuluipendulează între peisajul de munte şi cel de câmpie. Vi se pare îndreptăţită această opinie? Justificaţi-vă părerea.Care este argumentul lui Blaga?

Situarea între fatalism şi încredere este comparată aici cu înălţarea şi coborârea în ritmul unei doine. Care esteargumentul acestei imagini poetice? Pendularea deal-vale vi se pare a fi cu adevărat emblema spiritualităţii noastre?

3. Blaga asociază spaţiul mioritic cu ritmul poeziei populare. În ce metru prozodic se desfăşoară, de regulă, versulpopular (vezi dicţionarul de la sfârşitul manualului)? Vi se pare justificată ideea lui Blaga sau reprezintă doar o speculaţiefără suport? Argumentaţi.

4. În concepţia lui Blaga, nunta-moarte, din Mioriţa, transmite tot atâta fatalism cât şi încredere în destin. Aceastăîmpletire dintre tragicul sentiment al sfârşitului şi extazul nunţii se numeşte simbolic spaţiu mioritic şi se oglindeşteîn cultura şi în istoria românilor. Din ce motiv asociază Blaga spiritualitatea naţională cu balada Mioriţa? Pentruesenţa tragică a mitului? Pentru că nu există în folclor o altă creaţie la fel de valoroasă?

5. Ce credeţi, mai există un specific naţional sau tendinţa de globalizare a şters graniţele dintre naţiuni? Aduceţiun argument în sprijinul ideii voastre. Mai este de actualitate problema specificităţii naţionale? Pe voi vă interesează?Dezvoltaţi.

6. Tradiţionalismul lui Blaga se sprijină pe valorile mitice, în special, pe care le consideră fundamentale îndevenirea unei colectivităţi. Pentru alţi reprezentanţi ai orientării tradiţionaliste, ortodoxismul constituie adevăratulpunct de sprijin. Citiţi următoarea afirmaţie a lui Nichifor Crainic şi comentaţi-o:

„Toată alunecarea modernă în trivialitate, în lubricitate şi în pornografie se datoreşte lipsei de orientare spirituală din cultură.O concepţie integrală de viaţă absoarbe inspiraţia artistică în zenitul unde frumuseţea nu e decât strălucirea binelui veşnic. Lipsaunui ideal îl face pe artist să cadă în infernul perversităţii, fiindcă nu are măsură supremă la care să-şi raporteze creaţiile pentru ale da sensul nobleţei spirituale. […]

Această concepţie de artă stă la temelia mişcării gândiriste, care, împotriva nefastei invazii a anarhiei europene, a încercat săreintegreze pe artist în sufletul patriei şi în cerul spiritual al ortodoxiei.” (Nichifor Crainic – Arta în public)

tradiţionalism vs. modernism

37

Exerciţii de consolidare

1. Citiţi informaţiile despre revista Gândirea şi extrageţi 5 idei care vi se pare că ilustrează orientarea acesteigrupări literare.

2. Faceţi un plan de discuţie, pornind de la trăsăturile de mai jos, şi spuneţi ce credeţi despre rolul pe care l-aavut revista în literatura interbelică şi dacă în ziua de astăzi o revistă similară ar mai avea acelaşi impact. Argumentaţi-văideile.

Gruparea literară creată în jurul revistei Gândirea

Revista Gândirea (1921) instituie o adevărată mişcare de renovare a literaturii prin întoarcerea la valorile tradiţionale.În continuarea unei tradiţii create în secolul al XIX-lea de curentul naţional al Daciei literare, apoi de revisteleSămănătorul şi Viaţa Românească, revista Gândirea, prin colaboratorii şi adepţii ei, aşază în centrul preocupărilorortodoxismul, pe care îl consideră fermentul spiritual al naţiei. Nu este vorba despre o publicaţie religioasă orfundamentalistă, ci, dimpotrivă, Gândirea contribuie la înnoirea formulelor artistice şi la elaborarea viziunii artistice,fiind, de fapt, cea mai însemnată revistă a perioadei interbelice. Răsfoită astăzi, prin comparaţie cu Sburătorul,Gândirea arată ca o revistă solidă, vie, cu numeroşi cititori care au o asiduă şi constructivă corespondenţă cu redacţia,iar în paginile ei se regăsesc semnături ale celor mai de seamă scriitori ai timpului: Cezar Petrescu (fondatorulrevistei), Nichifor Crainic (multă vreme ideologul şi directorul publicaţiei), Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Radu Gyr,Dan Botta, Mateiu I. Caragiale, Ion Pillat, G.M. Zamfirescu, Gib Mihăescu, Adrian Maniu, Ionel Teodoreanu, SanduTudor, Mircea Eliade, Tudor Vianu, Emil Cioran, Tudor Arghezi, George Călinescu. Unii nu fac parte dintre colaboratoriipermanenţi ai revistei, de pildă Călinescu, iar alţii sunt cunoscuţi prin asociere cualte orientări, dar publică şi aici pentru prestigiul revistei (Arghezi), căci Gândireadevenise pe la sfârşitul anilor ’20 un etalon al culturii naţionale.

Nevoia de înnoire este generală în literatura dintre cele două războaie şi nu semanifestă doar în spaţiul grupării moderniste de la revista Sburătorul, ci şi în cel altradiţiei. Scriitorii care fac parte din gruparea Gândirii se reîntorc la mituriletradiţionale în a căror prelucrare urmăresc revelarea sacralităţii în forma ei genuină.Tema versurilor se îndreaptă spre experienţele fixate în zona seninătăţii; nu atâtimaginea ortodoxă îi interesează, cât sentimentul religios, caracterizat princontemplaţie, nădejdea în mântuire şi acceptarea senină a mersului lumii, ca înversurile următoare:

„Îngenunchez în vânt. Mâne oaseleau să-mi cadă de pe cruce.Înapoi niciun drum nu mai duce.Îngenunchez în vânt:lângă steaua cea mai tristă.”

(Lucian Blaga – Epilog)

Imaginea poetică, chiar şi cea a deznădejdii sau a decăderii, îşi păstrează solemnitatea, aparenţa de imaginecare surprinde slava lumii sau trăirea desăvârşită (ca în lirica lui Voiculescu). Profund legaţi de esenţele lumii,tradiţionaliştii au încredere în forţa temeliilor unei naţii şi de aceea pun accentul pe teme care se leagă de sensulevoluţiei, de marile întrebări ale individului care îşi păstrează tonusul şi vitalitatea stimulat de conştiinţa solidarităţiispirituale şi religioase cu ceilalţi, ca în următoarele versuri ale lui Nichifor Crainic: „Întrebat-am luminata ciocârlie,/Candela ce legăna-n tărie/ Untdelemnul cântecului sfânt:/ Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Unde sunt cei care numai sunt?” (Unde sunt cei care nu mai sunt?)

Pentru Nichifor Crainic (1889-1972), principalul susţinător al ortodoxismului, resursele literaturii se află în stratulmoral al creştinismului, conservat în mentalităţi şi în folclor, în primul rând. Această idee a generat o poetizare asimbolului religios, cum observă G. Călinescu; astfel, aproape în toate textele poeţilor gândirişti amănuntulconcretizator este plasat în contexte magice, de unde impresia de firească „întâmplare” în preajma sacralităţii.Discursul liric abordează o formulă înrudită cu cea a rugăciunii, punctată de imagini descriptive care se reţinprintr-un amănunt ilustrativ, niciodată şocant. Chiar expresionismul liricii lui Blaga nu uzează de impactul iconic,

Atanasie Demian (1899-1978), Înger culegând flori

38

tradiţionalism

ci recurge la peisajul solar şi învăluitor, adică la un act de seducţie. Dincolo de tematică, ancorată în valorile autohtone, revista a dus o politică de promovare a scriitorilor tineri şi

de înnoire a formelor, în special a viziunii lirice. Lucian Blaga, fixând experienţa artistică în zona revelaţiilor, scrie oartă poetică (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii) în care pledează pentru o atitudine lirică de risipire printre minunileuniversului cotidian.

Gândirea nu este singura grupare literară care militează pentru conservarea valorilor tradiţionale, ci doar ceamai însemnată, în sensul că aici se reunesc mulţi dintre scriitorii importanţi ai momentului. Fiecare dintre ei estepreocupat în primul rând de căutarea unei noi forme artistice, dar sursa este identificată în fondul autohton şi nuîn valorile universale. În acest sens, trebuie spus că tot în paginile Gândirii se publică şi manifestul grupării Crinulalb, generaţia de la 1927 al cărei patron nedeclarat era Mircea Eliade, care năzuia, de asemenea, la o schimbarefundamentală.

Totodată, preocuparea pentru tradiţie dă naştere mai multor teorii despre specificul naţional, ceea ce va contribuila crearea unei efervescenţe polemice, intelectualii perioadei fiind preocupaţi în egală măsură de fundamentarealiteraturii naţionale şi de europenizarea ei. Iar acest spirit polemic a stimulat creaţia şi a condus la o diversificare aformelor artistice fără precedent în istoria literaturii române.

Exerciţii de compoziţie şi redactare

1. Comentaţi în scris aceeaşi afirmaţie a lui Nichifor Crainic, stabilind, cuargumente, dacă este sau nu o judecată de valoare:

„Toată alunecarea modernă în trivialitate, în lubricitate şi în pornografie se datoreştelipsei de orientare spirituală din cultură. O concepţie integrală de viaţă absoarbeinspiraţia artistică în zenitul unde frumuseţea nu e decât strălucirea binelui veşnic.Lipsa unui ideal îl face pe artist să cadă în infernul perversităţii, fiindcă nu are măsurăsupremă la care să-şi raporteze creaţiile pentru a le da sensul nobleţei spirituale. […]

Această concepţie de artă stă la temelia mişcării gândiriste, care, împotriva nefasteiinvazii a anarhiei europene, a încercat să reintegreze pe artist în sufletul patriei şi încerul spiritual al ortodoxiei.” (Arta în public, în vol. Nostalgia paradisului, Ed. Moldova,1994, pp. 160-161)

grupare literară – scriitorii adunaţiîn jurul unei reviste sau într-un cerc,care împărtăşesc aceleaşi idei esteticecu intenţia declarată de a se deosebisau de a se opune altor tendinţe, opiniisau curente de idei.

judecata de valoare este o noţiuneconvenţională, uşor perimată, prin carese defineşte, de regulă, o observaţiecritică unanim admisă, de a cărei justeţese îndoiesc puţini dintre specialiştii înrespectiva problemă şi care sedovedeşte rezistentă în timp.

2. Citiţi textele următoare, care aparţin unor poeţi din gruparea revistei Gândirea, apoi identificaţi şi consemnaţiteme şi simboluri autohtone:

RUSALIIde Ion Pillat

Târg de munte risipit printre livezi,Cu cerdacuri văruite de-unde verziPiatra Craiului albastră de departe:Iată tot Ierusalimul tău din carte…

Şi, călare pe-o asină cu mers lin,Iisus vine şi apostolii lui vinPe drumeagul care duce spre muscelePe sub bolta unui schit cu rândunele.

Ţăranii albi, sosiţi de ziuă pentru hram,Rup din sălcii înverzite câte-un ram,Domnul nostru să-l sfinţească. - Pe asină,Pe când el blagosloveşte în lumină,

Şi stă-n umbră un egumen rău la gând -O ţărancă îi aşterne la pământ,Cu smerenie, marama-nzăpezită,Sufletul să-i calce firul, sub copită.

ŢARA DE PESTE VEACde Nichifor Crainic

Spre ţara lui Lerui-LerNu e zbor nici drum de fier, -Numai lamură de gând,Numai suflet tremurândşi vâslaş un înger.

Spre ţara de peste veacnesfârşire fără leac,Vămile văzduhului,Săbiile DuhuluiPururea de strajă.

Sus! pe sparte frunţi de zei,Şovăielnici paşi ai mei!Piscuri de-ntrebări - momâiSă-mi rămână sub călcâiuŞi genuni de zare!

În ţara lui Lerui-LerNăzuiesc un colţ de cer.De-oiu găsi, de n-oiu găsiNimenea nu poate şti -Singur Lerui-Ler.


39

LUMINA de Lucian Blaga

Lumina ce-o simtNăvălindu-mi în piept când te vădoare nu e un strop din luminacreată în ziua dintâi,din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?Nimicul zăcea-n agonie,Când singură plutea-n întuneric şi dat-aUn semn Nepătrunsul:„Să fie lumină!”O mare şi-un vifor nebun de luminăfăcutu-s-a-n clipă:o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,o sete de lume şi soare.Dar unde-a pierit orbitoarealumina] de-atunci – cine ştie?Lumina ce-o simt năvălindu-miîn piept când te văd - minunato,e poate că ultimul stropdin lumina creată în ziua dintâi.

RONDELUL UNUI ICONARde Radu Gyr

Era-n Bizanţ un biet zugrav,monah robit de-o curtezană,şi-a zugrăvit-o lângă strană,cu ochi adânci şi chip suav.Îl despuiară de sutanăşi-l biciuiră pe mârşav...Era-n Bizanţ un biet zugrav,monah robit de-o curtezană.

Dar anii-au stins orice prihanăşi-au pus modelului scârnav,pe zid lumină de icoană...Monah robit de-o curtezană,era-n Bizanţ un biet zugrav.

SIMPLITATEde Radu Gyr

Seara, pândeam să-mi intre în cocioabădoi sfinţi trudiţi cu părul alb sub glugă. Din orice fir de iarbă smuls în fugăîmi răsuceam pe deget o podoabă.

Cu ochi adânci şi simpli ca o rugă, vedeam cum zboară-n stele orice gloabă. Credeam în câte vântul le înjgheabăşi-n toate câte frunzele îndrugă...

Cumătră viaţă, timpule cumetre, multe-aţi schimbat în viermi şi-n aguride, dar eu, din colţul bietei mele vetre,

tot mai tresar când uşa se deschide:aştept pe Dumnezeu şi Sfântul Petre şi pun la cină încă două blide.

3. Citiţi fişele şi discutaţi selecţiile voastre. Pornind de la această discuţie, redactaţi un comentariu despre temapoeziilor citite.

4. Citiţi compoziţiile şi comentaţi tipurile de argumente critice aduse.

Exerciţii de comunicare

1. Pornind de la textele citite şi de la exerciţiile anterioare, discutaţi 10 minute despre lirica tradiţionalistă.

tradiţionalism – termen care desemnează tendinţa de a conserva valorile autohtone şi de a le institui în sistem de referinţă;tradiţionalismul defineşte preocuparea constantă a cărturarilor români faţă de teza specificului naţional.

Icoană ortodoxă

40

tradiţionalism

2. Citiţi şi comentaţi următorul fragment, extras dintr-un studiu critic:

„Dacă Maniu şi Pillat sunt estetizanţi, primul în linia graţiosului, cel de-al doilea în a pitorescului, dacă Blaga transformă gestulcomun în mister, proiectându-l în mitic, apelând toţi în feluri diferite la «localizări» prin intermediul fie al motivului narativ, fie alcelui plastic, Voiculescu are conştiinţa unui veritabil religios, lucru pe care l-a şi mărturisit frecvent. Adept al lui Bremond, pentrucare poezia era rugăciune, el se disociază de poezia religioasă a vremii, pe care o acuză, ca Blaga, tocmai de premeditare şi deexces, de grandilocvenţă zgomotoasă. Dacă «credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinteoricât de măiestre», în schimb, «poeziile noastre religioase, aceste gesturi verbale, sunt tot atât de departe de adâncul credinţei,cum sunt departe de înotul adevărat bălăcirile copiilor într-o băltoacă până la glezne» – mărturisea el. Voiculescu acuzăexperimentele fie novatoare, cum erau cele ale lui Sandu Tudor, fie – ceea ce este mult mai plauzibil – imitative ale poeţilor carelocalizau motivele biblice, pe urmele lui Pillat sau chiar ale lui Voiculescu, nefăcând mai mult decât să-şi exerseze o expresie carenu va ajunge niciodată la maturitate.” (Mircea A. Diaconu – Poezia de la Gândirea, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997, p. 105)

3. Citiţi poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga şi urmăriţi ideile în care este expusăconcepţia despre artă:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiide Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiişi nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntâlnescîn calea meaîn flori, în ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrumă vraja nepătrunsului ascunsîn adâncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –şi-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu micşorează, ci tremurătoaremăreşte şi mai tare taina nopţii,aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zarecu largi fiori de sfânt misterşi tot ce-i ne-nţelesse schimbă-n ne-nţelesuri şi mai marisub ochii mei –căci eu iubescşi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Incipitul este partea de început a unei opere artistice.Incipitul poeziei lirice, spre deosebire de cel al textului epic,nu se leagă de necesitatea unei puneri explicite în temă(prin expoziţiune), ci porneşte de la o teză, de la un gând,de la constatarea unei stări emoţionale etc., codificate înimagini care exprimă o experienţă individuală şi viziuneaartistului. Genul dramatic aduce, adeseori, intriga în spaţiulincipitului.

Artă poetică se numeşte orice scriere în care un creatorîşi expune părerea despre ce crede că înseamnă arta şi despredestinul artistului.

Registrul verbal al textului liric

Discursul liric este cu precădere subiectiv şi de aceeaverbele care definesc emoţia lirică sunt preluate din sferaafectivităţii (a iubi, a urî, a plăcea), din cea a imaginarului (a visa,a plăsmui), din cea a percepţiei (a simţi, a auzi, a pipăi) etc.


4. Discutaţi despre concepţia estetică a lui Lucian Blaga, orientându-vă după cerinţele următoare:

a. Volumul de debut al lui Lucian Blaga se intitulează Poemele luminii (1919) şi se deschide cu poezia Eu nu strivesccorola de minuni a lumii, considerată arta lui poetică. Concepţia estetică a poetului este clădită pe temeiuri filozofice,deoarece Blaga este şi filozof al culturii. Scrierile sale ştiinţifice aduc lămuriri însemnate asupra textelor poetice;viziunea lui despre artă se află în prelungirea viziunii despre lume. Întreg volumul din care face parte poezia Eu nustrivesc... vorbeşte despre cunoaşterea lumii prin intermediul creaţiei, idee conotată în simbolul luminii. Citiţi afirmaţiaurmătoare şi comentaţi-o în contextul poeziei lui Blaga:

„Oricare ar fi integrarea ideologică ulterioară, întâlnirea cu Lumina produce o ruptură în existenţa subiectului, fie că îi revelează,fie că îi arată doar mai clar decât înainte lumea Spiritului, a sacrului, a libertăţii, într-un cuvânt: existenţa ca operă divină sau lumeasanctificată prin prezenţa lui Dumnezeu.” (Mircea Eliade – Mefistofel şi androginul, Ed. Humanitas, 1995, p. 70)

b. Aşa după cum anunţă titlul, universul lumesc, deşi un spaţiu limitat, oferă posibilităţi infinite pentru fiinţa careevoluează odată cu el, acceptând cunoaşterea lui dinăuntru, prin participare la misterul vieţii. Ce semnificaţieacordaţi sintagmei corola de minuni? Ce părere aveţi, este o metaforă revelatoare sau plasticizantă? Explicaţi.


41

c. În studiile filozofice din Trilogia cunoaşterii, Blaga afirmă că în acestunivers al marii treceri omului i s-a dat doar calea cunoaşterii înţelegătoare,duale (luciferică şi paradiziacă) şi limitate de cenzura transcendentă, dincolode care se află Marele Anonim. În aceste condiţii, arta reprezintă un mod decunoaştere pe care Blaga îl defineşte poetic printr-o antiteză, aşezând actulcreativ deasupra simplei căutări spirituale. Găsiţi şi comentaţi această antiteză.Ce semnificaţie acordaţi termenului de opoziţie lumina altora? La cine seraportează poetul? La ceilalţi oameni? La ceilalţi poeţi? Selectaţi verbele caredefinesc evoluţia celorlalţi şi sintetizaţi-le sensurile într-o singură frază. Careeste după Blaga rostul celorlalţi, în legăturile lor cu lumina?

d. În sistemul filozofic al lui Lucian Blaga, cunoaşterea paradiziacă presupunetoate investigaţiile spiritului care vrea să afle, inclusiv investigaţia asupraimaginarului, iar cunoaşterea luciferică înseamnă revelaţie prin participare lanu ştiu ce mare tragedie a vieţii. Aşadar, paradiziacul şi lucifericul nu se află în opoziţie. Având aceste amănunte, cumvi se pare o atare interpretare? Naivă? Exagerată? Nedocumentată? Profundă? Explicaţi.

e. Toate artele poetice de până la Blaga definesc, mărturisesc, fac un legământ de credinţă, adică dirijeazăinterpretarea, îl obligă pe cititor să-şi modeleze receptarea conform unor indicaţii şi prin aceasta distrug taina lumiirecreate. Blaga se bucură de trăirea poetică şi săvârşeşte un act esenţial mistic: iubirea atotcuprinzătoare. Găsiţisecvenţa care cuprinde această sugestie şi explicaţi-o. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii nu oferă nicioreţetă de alcătuire a textului poetic, nu indică nici sursele de inspiraţie, nu arată care este misiunea artistului; poetulse destăinuie în legătură cu trăirea sa de creator. Descrieţi această experienţă, urmărind textul poeziei şi faceţi aprecieriasupra veridicităţii trăirilor estetice.

f. Metafora corola de minuni este completată denotativ de o enumeraţie. Găsiţi secvenţa şi explicaţi rolul figuriide stil. Vi se par simbolice obiectele poetice enumerate? Sau particularizarea lumii în amănunte banale sugereazădoar o imagine globală a marelui mister, care este viaţa? Argumentaţi.

g. Poezia este, aşadar, un act de comunicare mistică, prin iubire, nelinişte şi aventură, participare la taina lumiişi clădirea tainei, adică atitudine de blestemată măreţie, cum numeşte Blaga sentimentul cunoaşterii luciferice.Comentaţi viziunea lui Blaga şi comparaţi-o cu alte concepţii despre artă.

Exerciţii de limbă şi stil

1. Ce sens acordaţi sintagmei sfânt mister din secvenţa: aşa îmbogăţescşi eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister. Trimite la sensul de experienţăsecretă pe care îl are poezia? Sugerează că orice artist are o aspiraţie divină?Actul creator presupune un ritual de transcendere? Motivaţi oral printr-oexpunere de 5 minute.

2. În versurile căci eu iubesc/ şi flori şi ochi şi buze şi morminte este reluatlexemul şi. Ce este din punct de vedere morfologic? O conjuncţie? Un adverb?Respectiv, subliniază aici natura legăturilor dintre lucruri sau accentueazăimpresia de aglomerare?

3. Urmăriţi verbele din textul poeziei şi spuneţi dacă subliniază nivelulsubiectiv al textului sau dacă sunt în majoritate verbe de obiectivare.

4. Împărţiţi textul poeziei în propoziţii şi definiţi tipurile de relaţii sintacticeale frazei. Conjuncţia coordonatoare adversativă dar are, de obicei, rolul dea evidenţia o opoziţie de acelaşi nivel. Aici are şi o funcţie stilistică? Explicaţi!Dar conjuncţia căci ce funcţie semantică are? Găsiţi trei sinonime (lexematicesau frazeologice) pentru ea.

q În perioada dintre cele douărăzboaie mondiale, în literatura noastrăse manifestă atât tendinţe înnoitoare(moderniste), cât şi orientări tradiţio-naliste, adepte ale tezei specificuluinaţional.

q Revista Gândirea determinăapariţia unei adevărate mişcăritradiţionaliste.

qDintre scriitorii care fac parte dingruparea Gândirii îi amintim pe: CezarPetrescu, Nichifor Crainic, VasileVoiculescu, Lucian Blaga.

qLucian Blaga susţine teza spaţiuluimioritic, studiază şi valorifică literar miturişi legende româneşti, dar introduce, deasemenea, şi o formulă lirică modernistă.

q Spaţiul mioritic de Lucian Blagaeste doar unul dintre studiile care auîncercat o definire a specificităţii.

SINTEZĂ

Rembrandt (1606-1669), Filozoful

42

tradiţionalism

Temă pentru acasă

Scrieţi un eseu despre rolul tradiţiei pornind de la întrebările următoare:l Ce înseamnă pentru voi tradiţia?l Ce structuri tradiţionale cunoaşteţi şi preţuiţi?l Ce înseamnă tradiţionalismul în literatură?l Citiţi câteva texte tradiţionaliste (din lecţie) şi spuneţi care sunt principalele teme abordate.lLiteratura studiată până aici, indiferent de curentul literar în care se încadrează, reflectă sau nu specificul naţional?l Care dintre scrierile literaturii noastre exprimă, în opinia voastră, cel mai bine sufletul românesc? Aduceţi treiargumente în sprijinul afirmaţiei voastre.l Voi sunteţi un spirit tradiţionalist sau modernist?l Poezia tradiţionalistă exclude înnoirile? Care este diferenţa dintre tradiţionalist şi învechit?l În ce constă modernitatea poeziei lui Blaga?

NIVEL MINIM:

1. Explicaţi ce se înţelege prin artă poetică şi de ce poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este o artă poetică. (oral)

2. Prezentaţi oral două trăsături tradiţionaliste ale poeziei lui Blaga.

3. Expuneţi viziunea lui Lucian Blaga despre spiritualitatea românească, aşa cum apare ea în studiul Spaţiul mioritic.

4. Enumeraţi şi ilustraţi teme tradiţionaliste din poeziile reproduse în această lecţie.

NIVEL MEDIU:

5. Citiţi şi alte poezii de Lucian Blaga şi scrieţi un eseu despre semnificaţia luminii în viziunea lui Blaga. Interpretaţi şi citatuldin Eliade, transcris mai sus.

6. Explicaţi comparaţia între rostul poetului şi cel al lunii, din poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.

NIVEL PERFORMANT:

7. Explicaţi ce înţelege Blaga prin cunoaştere paradiziacă.

TEME DE EVALUARE

Texte critice

„Încercarea de a construi un panteon dac cu şase zei, dintre care unul cu cap de bour aminteşte mitologiile dacice ale luiBolintineanu şi Eminescu. Intrat în câmpul noţiunii de tradiţie, era firesc ca Lucian Blaga, în înţelegere sau nu cu alţii, să se deplasezepe un punct mai apropiat de existenţa noastră reală, românească. Tracismul e o abstracţie, iar panteismul curat o filozofie fărămitologie constituită. Poporul român este creştin ortodox şi Dumnezeul creştin este exterior lumii. Dar cum sufletul popular nuatinge niciodată absolutul, caracteristic spiritualismului, poetul se va opri la mijloc între cer şi pământ (atitudine eretică, dar singuracu putinţă în poezie şi în orice legendă, dovadă franciscanismul) şi va continua să pipăie concretul, lăsându-se nostalgizat deSpirit. Acum poeziile sunt străbătute de o temere de taina pământească a morţii, de toamnă şi de uitare. Spiritualizări şi stilizăriminore, aureolări ale fiinţelor câmpeneşti, fenomene de lumină şi angelic, izbucnind în pacea agrestă în care murise Pan, ne dauo derivaţie bizantină a vechiului panism, încă sălbatică şi rurală, pe care am numit-o bucolic creştin.” (G. Călinescu – Istoria literaturiiromâne de la origini până în prezent, Ed. Minerva, 1984, p. 877)

„Poezia lui Blaga s-a ivit nu ca o reacţiune împotriva mersului firesc al literaturii noastre, ci ca o reacţiune reclamată denăzuinţele ei ascunse: se aspira spre o redresare. Dacă primul volum de poezii al lui Blaga a avut un succes peste aşteptări, cumde la Eminescu nu se mai pomenise, aceasta arată cât se poate de clar că spiritualitatea românească era însetată după aceastăredresare.” (Liviu Rusu – De la Eminescu la Blaga, Ed. Cartea Românească, 1981, p. 170)

„Lucrul cel mai subtil şi, totodată, cel mai atrăgător îmi pare sugerarea liniştii prin senzaţii vizuale. La Blaga situaţia perceptivădominantă este privirea, nu auzul. Dese în lirica lui sunt cuvinte ca „privim”, „veghez”, „vedem” etc. Vizual, există pentru poetnenumărate elemente ce-i sugerează pacea: întunericul, lumina, amurgul, mormântul, cimitirul, marmura ş.a.m.d. Acustic însă,elementele sunt mai rare. De aceea artistul e obsedat de impunerea tăcerii, ca latură a păcii, a seninătăţii depline. Lirica blagianăoferă un rar fenomen de sinestezie între senzaţiile vizuale şi cele auditive.” (Mircea Scarlat – Istoria poeziei româneşti, vol. III, Ed. Minerva, 1985, p. 263)

Bibliografie

CRAINIC, Nichifor - Nostalgia paradisului, Ed. Moldova, 1994. DIACONU, Mircea A. – Poezia de la Gândirea, Editura Didactică şiPedagogică, 1997. INDRIEŞ, Alexandra – Sporind a lumii taină, CR, 1986. MICU, Dumitru – Gândirea şi gândirismul, Ed. Minerva, 1975.RUSU, Liviu – De la Eminescu la Blaga, Ed. Cartea Românească, 1981. SCARLAT, Mircea – Istoria poeziei româneşti, vol. III, Ed. Minerva,1985.


43

Tipuri de discurs

Căluşariide Ion PillatPotop se revarsă pe luncă seninul.Să frigem iar mielul hoţeşte, pelinulSă-l bem sub umbrare de frunze prin careLumină de soare se cerne-n pahare.

Iubito, îmi adă urciorul cu vin -Din vremuri bătrâne ca basmul sabin,Să-mi chemi în poiană la umbră de-arţari,Cu regele mut, cei cinci căluşari.

Se-nşiră cu steagul; cu toţi deodatăPornesc, stând pe loc, o fugă ciudată.Piciorul lor, iute cum e căprioara,Nu-l prinde nici naiul, nici dibla, nici vioara.

În alb, cinci mesteacăni se leagănă-n vânt.Stă mortul lor rege întins pe pământ,Şi-n juru-i se strâng şi iar se desfacCinci aripe albe de lebezi pe lac.

Acuma, spre seară, e jocul mai lesne.Cu pene de soare din creştet la glezne,Cinci flăcări lumina o scad şi o suie,În umbră stingând-o pe vreo cărăruie.

E goală poiana, e gol şi paharul.Azvârle iar noaptea cu stelele zarul.M-oi duce, m-oi pierde, ca jocul latin -Iubito, îmi adă urciorul cu vin.

ION PILLAT (31.03.1891-17.04.1945),poet tradiţionalist, figură marcantă a culturiiinterbelice, şi-a desăvârşit educaţia în spiritliberal, căci bunicul său, a cărui figură oevocă în volumul Pe Argeş în sus, a fost IonBrătianu, multă vreme şeful PartiduluiNaţional Liberal şi politician de prim rangal perioadei interbelice. De asemenea,Pillat şi-a făcut studiile la Sorbona, iar culturasa solidă l-a propulsat printre membriiAcademiei Române. Editor, antologatorde texte, autor de studii şi poet, Pillatrămâne în literatura română în special prinurmătoarele volume de versuri: Visăripăgâne (1912), Eternităţi de-o clipă (1914),Grădina între ziduri (1919), Pe Argeş în sus(1923), Biserica de altădată (1926), Limpezimi(1928), Poeme într-un vers (1936) ş.a.

Poezia Căluşarii face parte din volumulLimpezimi.

După lectură

1. Poemul Căluşarii surprinde o imagine receptată din perspectiva unei fiinţe plenar implicate într-un banchetcâmpenesc. Explicaţi starea eului liric, pornind de la amănuntele care definesc spaţiul liric.

2. Discursul liric este construit pe formula unei comunicări cu ceilalţi. Identificaţi elementele care indică posibiliiparteneri de dialog şi analizaţi modalităţile stilistice de exprimare a relaţiei dintre eul liric şi receptorii săi imediaţi.

Deixis este un termen preluat din pragmatică care defineşte elementele prin care vorbitorul se leagă de situaţia concretăde comunicare, cum ar fi definirea celui care vorbeşte în raport cu ceilalţi (eu, tu), precizarea locului şi a timpului vorbirii în raportcu timpul despre care se vorbeşte (aici, astăzi); de asemenea, relaţiile dintre limbaj şi context sunt definite de o serie de cuvinte,expresii, structuri care alcătuiesc deixisul.

44

tradiţionalism

3. Identificaţi în textul poeziei şi alte elemente de deixis.

4. Titlul poeziei sugerează un dans iniţiatic. Expuneţi secvenţele care subliniază elemente ale acestui dans.Pornind de la ele, prezentaţi scenariul Căluşarilor într-o frază.

5. Citiţi fragmentele următoare, unul extras dintr-un roman şi celălalt dintr-un studiu cultural, şi comparaţi tipulde discurs din aceste texte cu cel din poezia lui Pillat, desemnând cel puţin două deosebiri fundamentale între textulficţional şi cel nonficţional:

Moromeţiide Marin Preda

(fragmente)Partea întâi

XXVIII

Tocmai se începea vestitul joc şi căluşarii se strigau unul pe altul să se adune: hăp! hăp! hăp! Se aliniară în mijlocul bătăturiicu faţa spre pridvorul lui Bălosu şi îl aşteptară pe mut să dea semnalul.

Tudor Bălosu cu muierea şi cu Victor ieşiseră în pridvor. Victor stătea în picioare, îmbrăcat într-un costum gri cu cravată îndungi roşii la cămaşă galbenă de mătase, cu capul gol şi pieptănat lins. Arăta cam spălăcit la faţă, dar era distins îmbrăcat şi ţeapăn.Tudor Bălosu şi muierea, gătiţi şi ei de sărbătoare – Tudor Bălosu purta vestă neagră peste cămaşă albă cu mâneci bogate, Aristiţarochie de catifea albastră –, stăteau pe scaun avându-l pe Victor între ei. Nu oricine putea primi căluşul, care ţinea mai bine deun ceas, şi felul în care stătea Victor în picioare şi se uita în jos la mulţime dădea de înţeles tocmai acest lucru.

– Mă, şeful ăla al căluşarilor! strigă el şi când acesta se apropie de Victor, Victor îi spuse: Jucaţi căluşul întreg! lucru care plăcula toată lumea, fiindcă numai la Aristide şi la câţiva din sat se juca în întregime acest joc rar. Aristiţa Bălosu părea mai retrasă şimai puţin mândră, şi se uita din când în când spre tindă aşteptând-o pesemne pe Polina, care întârzia.

– Mutul! strigă şeful căluşarilor spre mut. Mă, Abreau, treci încoace!

Mormăind, Abreau se apropie cu oala în mână şi se opri în faţa căluşarilor aliniaţi.

Nu era mut şi nu-l chema Abreau, îl chema Costică Giugudel şi rostul lui ca „mut” în jocul căluşarilor părea să fie al unui regizorsau director de scenă. În timpul jocului lovea groaznic cu sabia căluşarii care oboseau sau jucau prost, iar căluşarii erau legaţi prinjurământ să nu se supere şi să nu întoarcă loviturile, ci doar să se apere cu frumoasele lor ciomege la care aveau legaţi clopoţei.Căluşul ţinea trei zile, de Rusalii, şi istovea cumplit pe căluşari, căci era un joc cu atât mai frumos cu cât ritmul său ajungea maiîncordat şi mai intens.

Când speria şi stropea cu ouă clocite femeile şi copiii,mutul mormăia ca un urs sau urla ca un taur: aabreau! Purtao fustă murdară şi zdrenţuită sub care ţinea ascuns falusul delemn. Era boroşcoit pe mâini şi pe faţă cu roşu şi arătaînspăimântător.

– Abreau se grăbi să facă aşa-numita numărătoare, trecândde la un căluşar la altul şi mormăind nu se ştie ce în dreptulvreunuia pe care îl ştia mai slab. Se trase înapoi şi se stropşi laei poruncitor:

– Hăp-şa!

– Hăp-şa! răspunse şeful căluşarilor care apoi îşi întoarsefaţa de la mut şi porni la pas, în tactul muzicii, ocolind în cerccu jucătorii în urma lui. Toţi aveau clopoţei la picioare, laciomege şi la fes, betelii şi caftane roşii. Erau oameni din sat,dar erau de nerecunoscut, arătau deosebit de frumoşi în această îmbrăcăminte a lor. Jocul lor stârnea în sat o încântare aproapefără margini; era singurul joc care avea rigoarea lui veche: nu se putea juca decât în formaţie, în costume, cu mut şi cu încă cevacare era greu de găsit şi de păstrat şi anume un conducător neobosit şi mai bun decât toţi ceilalţi, care să ştie căluşul, adică săţină minte numărul şi ordinea figurilor de joc. La a patra măsură şeful întorcea faţa spre jucători şi striga chemarea hăp-şa! la careceilalţi, la măsura următoare, răspundeau în acelaşi fel. Din ce în ce chemarea şefului se lungea ca o rugăminte şi în acelaşi timpca o poruncă, până ce, deodată, el se întoarse cu totul spre jucători, ridică ciomagul deasupra capului şi strigă aspru:

– Hăp-şa!

– Hăp-şa! i se răspunse şi intră în plin căluş, şeful jucând în faţa lor, mergând de-a-ndăratelea şi strigând mereu în tactultrepidant al muzicii aceeaşi chemare.


45

Simboluri şi ritualuri ale unui dans catharticde Mircea Eliade

(din Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. III)

Instrucţia iniţiatică a colindătorilor e completată de iniţierea în grupul închis al dansatorilor cathartici, care se cheamă căluşari.De astă dată, flăcăii nu învaţă tradiţiile şi cântecele legate de Crăciun, ci o suită de dansuri specifice şi o metodologie anumită.Numele dansului, căluş, e derivat de la românescul cal (lat. caballus). Grupul se alcătuieşte din şapte, nouă sau unsprezece tinerialeşi şi instruiţi de un vătaf mai vârstnic. Ei poartă toiege şi săbii şi mai au, în plus, un cap de cal cioplit din lemn şi un steag, ierburide leac atârnate în vârful unei prăjini. După cum vom vedea, unul dintre căluşari, numit Mutul sau Mascatul, are un rol deosebitde al celorlalţi membri ai cetei.

Instruirea căluşarilor se face timp de două sau trei săptămâni, în pădure sau într un loc izolat. După ce au fost acceptaţi devătaful cetei, căluşarii se adună, într-un loc tainic, în jurul Rusaliilor; cu mâinile pe steag, ei jură să păzească rânduielile şi obiceiurilegrupului, să se aibă ca fraţii, să fie caşti în următoarele nouă (sau douăsprezece sau paisprezece) zile, să nu vorbească nimănuidespre ceea ce văd sau aud, să se supună vătafului. Când jură, căluşarii cer ocrotirea Împărătesei Zânelor, Irodiada, îşi ridică ciomegeleîn aer, apoi le lovesc unul de altul. Ei jură să păstreze tăcerea de teamă ca nu cumva ielele să abată boala asupra lor. După jurământşi până la împrăştierea rituală a grupului, căluşarii rămân tot timpul împreună.

Există aici mai multe elemente care par să ne amintească de iniţierile asociaţiilor de bărbaţi (Männerbund); izolarea în pădure,jurământul tăcerii, ciomagul şi sabia, simbolismul capetelor de cai. Atributul central şi specific al căluşarilor este îndemânarea lorde dansatori-acrobaţi, în special aptitudinea lor de a da iluzia că zboară prin aer. Este evident că salturile, săriturile, avânturile şigambadele căluşarilor evocă galopul calului şi în acelaşi timp zborul şi dansul zânelor. Cei despre care se crede că au fost luaţide zâne încep să sară şi să scoată strigăte ascuţite, asemeni căluşarilor, de parcă n-ar atinge pământul. Legăturile dintre căluşari şizâne sunt ambivalente şi stranii: dansatorii cer şi se bucură de ocrotirea Irodiadei, neocolind însă pericolul de a deveni victimeale cortegiului ei de zâne. Ei imită zborul zânelor, dar există totodată şi solidaritatea lor cu calul, simbol masculin şi, prin excelenţă,eroic. Aceste raporturi ambigue se manifestă, de asemenea, în ceea ce fac şi în modul de a fi al căluşarilor. Timp de vreo cincisprezecezile, însoţiţi de vreo doi-trei lăutari cântând la vioară, ei merg prin sate şi cătune, jucând, cântând şi căutând să-i vindece pe ceiloviţi de iele. Se crede că în aceeaşi perioadă, adică din a treia săptămână după Paşti până la duminica Rusaliilor, zânele zboară,cântă şi joacă, mai ales noaptea.

Vindecarea constă într-o serie de dansuri, completate de anumite acte rituale. În unele regiuni, bolnavul este scos afară dinsat, sub un copac, şi în jurul lui se încinge hora de căluşari. În timpul dansului, vătaful atinge cu steagul un dansator şi acesta cadela pământ. Sincopa, reală sau simulată, durează de la trei până la cinci minute. În clipa prăbuşirii căluşarului la pământ, bolnavultrebuie să se ridice şi să o ia la fugă; în orice caz, doi căluşari îl iau de mâini şi fug cu el cât mai repede cu putinţă. Intenţia terapeuticăa sincopei căluşarului e evidentă: boala părăseşte bolnavul şi pătrunde în căluşar, care moare pe loc, dar revine după aceea laviaţă, căci el este iniţiat.

Între dansuri, precum şi la sfârşitul ceremoniei, au loc o serie de scene burleşti. Rolul cel mai important în acestea îi revineMutului. De pildă, căluşarii îl ridică în văzduh şi apoi îl lasă să cadă brusc la pământ. Considerat mort, Mutul este bocit de întreagaceată şi toţi se pregătesc să-l îngroape, nu însă mai înainte de a-l jupui etc. Episoadele cele mai comice şi cele mai elaborate suntjucate în ultima zi, când grupul se reîntoarce în sat. Patru căluşari personifică, la modul grotesc, anumite personaje cunoscute:Popa, Turcul (sau Cazacul), Doctorul şi Femeia. Fiecare încearcă să facă dragoste cu Femeia, şi pantomima e de multe ori destulde licenţioasă. Mutul, înzestrat cu un falus de lemn, provoacă râsul tuturor cu gesturile sale groteşti şi excentrice. În cele din urmă,unul dintre actori e omorât şi înviat, iar Femeia rămâne însărcinată.

Oricare ar fi originea lui, căluşul, în formele sale atestate în ultimele secole, e cunoscut numai în România şi poate fi considerato creaţie a culturii populare româneşti. Ceea ce îl caracterizează este atât arhaismul, cât şi structura sa deschisă (dovadă, asimilareade elemente aparţinând altor scenarii, de pildă episoadele groteşti). Eventualele influenţe ale unei societăţi feudale (steagul, sabia,mai rar pintenii) s-au suprapus unei culturi rurale destul de arhaice; ca dovadă, rolul ritual al ciomagului, apoi prăjina de brad (arborespecific ceremoniilor precreştine), ca să nu mai amintim de dansurile înseşi. Deşi jurământul se face în numele lui Dumnezeu,scenariul nu are nimic de-a face cu creştinismul. Autorităţile ecleziastice au reacţionat cu vehemenţă şi cu oarecare succes, deoarecemulte trăsături arhaice, atestate în secolul al XVII-lea, au dispărut. La sfârşitul secolului al XIX-lea încă, în unele regiuni, căluşarilor leera interzis să se împărtăşească trei ani la rând. În cele din urmă, Biserica a hotărât să tolereze practicile căluşereşti.

MIRCEA ELIADE (9.03.1907- 22.04.1986),scriitor, eseist, dar mai cu seamă prestigiosistoric şi filozof al religiilor, este cunoscut înlume mai ales pentru studiile sale ştiinţifice,dar şi pentru cariera strălucită de profesoral Universităţii din Chicago. A scris nenu-mărate tratate şi studii de referinţă, precumTratat de istorie a religiilor, Istoria credinţelor şia ideilor religioase, Imagini şi simboluri.

În literatura noastră, Eliade se distingeprin proza fantastică (Domnişoara Christina,La ţigănci), prin romanele realiste (Huliganii),dar şi prin eseuri de factură literară.

Dicţionar explicativbătătură – (reg.) curte, spaţiu din jurul casei.

falus – denumirea livrescă a organului sexual masculin; aici defineştebastonul din lemn, obiect emblematic al căluşarilor şi simbol al virilităţii şial renaşterii lumii.

caftan – haină lungă de gală, expresie a modei orientale; în perioadamedievală sultanul dăruia voievozilor români caftane prin care le consfinţeadreptul de a urca pe tronul ţării.

cathartic – purificator; cu funcţie de catharsis – de eliberare spiritualăprin intermediul unei emoţii estetice sau religioase.

ecleziastic – referitor la biserică.

licenţios – necuviincios.

46

tipuri de discurs

6. Ce informaţii transmite studiul lui Eliade, pe care Preda şi Pillat nu le-au avut în vedere în scrierile lor?

7. Prin ce elemente se caracterizează atitudinea auctorială în textul lui Eliade?

8. Citiţi afirmaţia următoare şi spuneţi dacă este vorba despre o judecată de valoare, despre o caracterizare aromanului lui Preda sau despre o descriere a temei:

„Excelentă monografie a satului din Câmpia Dunării în etapa imediat premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial,Moromeţii e în acelaşi timp un roman-dramă şi implicit un roman-problemă.” (D. Micu, N. Manolescu – Literatura română de azi,Ed. Tineretului, 1965, p. 182)

9. Interpretaţi acum semnificaţia sintagmei regele mut din versurile următoare, având în vedere toate texteledespre căluşari din lecţie:

„Să-mi chemi în poiană la umbră de-arţari,Cu regele mut, cei cinci căluşari.”

NOŢIUNI RECAPITULATIVESintetizaţi informaţia din tabelul următor într-o compoziţie redactată în stil ştiinţific şi stabiliţi apoi cel mai

frecvent tip de discurs folosit de fiecare dintre voi:

Tipuri de discursDiscursul este o modalitate de exprimare a unui mesaj.

După locul în care este rostit După modalitatea compoziţională După temă şi destinaţie

s discurs public (alocuţiune,disertaţie, proclamaţie);

s discurs privat (intim, familial,confidenţial).

s discurs ficţional (liric, epic, dramatic);s discurs nonficţional (ştiinţific, jurnalis-

tic, administrativ etc.).

s discurs religios;s discurs administrativ;s discurs electoral;

s discurs didactic etc.

Exerciţii de comunicare

1. Discursul liric uzează adeseori de mijloacele oralităţii şi de formule retorice diverse. Poezia lui Pillat, Căluşarii,este construită ca un monolog ce reconstituie fragmentar şi liric o acţiune amplă: spectacolul căluşarilor la opetrecere câmpenească. Rostiţi un discurs de câteva minute în care să prezentaţi experienţa lui Pillat ca pe un faptreal, trăit de voi.

2. Comentaţi discursurile audiate şi remarcaţi procedeele stilistice care delimitează lumea vorbitorului de ceaa căluşarilor. Urmăriţi deixisul discursului.

3. Identificaţi conectorii sintactici din poezia lui Pillat.

Compoziţia lirică organizată în forma unui discurs recurge adeseori la modalităţile specifice vorbirii, dintre care amintim aici:

- predilecţia pentru construcţii locuţionale, a căror funcţie plasticizantă stimulează imaginaţia ascultătorului, folosirea limbajuluipopular, cum este în Căluşarii forma de viitor popular ori forma de imperativ a verbului a aduce;

- combinarea stilului direct cu cel indirect;

- exprimarea pronunţat emoţională, marcată de interogaţii şi exclamaţii numeroase;

- folosirea conjuncţiei şi cu funcţia de clişeu al continuităţii narative;

- schimbarea locului sintactic al cuvintelor;

- implicarea interlocutorului prin formule specifice, precum imperativul ori folosirea persoanei a II-a, sing., ca ilustrare generală etc.

Oralitatea discursului liric


47

Exerciţiu aplicativ

Identificaţi formule şi clişee ale oralităţii în textele următoare:

a. „Trăieşte-ţi, doamnă, viaţa ta!Şi-a morţii lege n-o căta!Sunt crai ce schimbă-a lumii sorţi,Dar dacă mor, ce grijă porţi?Mai simte-n urmă cinevaCă ei sunt morţi?”(G. Coşbuc – Moartea lui Fulger)

b. „Mi-e limba aspră ca de cenuşă.Nu mă mai pot duce.Mi-e sete. Deschide, vecine, Uite sânge, uite slavă.Uite mană, uită otravă.Am fugit de pe CruceIa-mă-n braţe şi ascunde-mă bine.”(Tudor Arghezi – Duhovnicească)

c. „Poetul merge pe strada cea mare./ Du-te dracului, îi suflă şoimul de pe umăr, / du-te dracului de prost, îi suflă şoimul depe umăr,/ Poetul se face că n-aude nimica./ / Am văzut cu ochii mei un poet intrând în cetate./ El ţinea în mâna dreaptă, în pumnullui drept,/ un şoim sugrumat.” (Nichita Stănescu – Orfeu în vechea cetate)

4. Citiţi poezia Trei îngeri şi comentaţi tipul de discurs, făcând distincţia dintre intervenţia eului liric şi intervenţiacelorlaltor voci narative imaginate de poet:

Trei îngeri zboară-n asfinţit.Doi tac şi unul a grăit:

„- E liniştea atât de mare...Aud cum se deschide-o floare.”

Trei îngeri zboară-n asfinţit.Doi tac şi unul a şoptit:

„- E liniştea atât de sfântă...Aud cum stelele îşi cântă.”

Trei îngeri zboară-n asfinţit.Toţi tac şi unul s-a gândit:

„Ce zgomote înfricoşate...Aud o inimă cum bate.”

Trei îngeri de Ion Pillat

5. Rescrieţi în stil nonficţional textul poeziei Trei îngeri.

6. Citiţi textul de mai jos şi urmăriţi argumentele autorului. Care este ideea lui şi cum şi-o argumentează?

Nostalgia paradisuluide Nichifor Crainic

(fragment)

Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradiziac. A face parteintegrantă din acest cosmos înseamnă a iubi după modul dumnezeiesc. Căci a trăi etotuna cu a iubi. „Odată, în nesfârşitul spaţiului şi al timpului, zice stareţul Zosima, ofiinţă duhovnicească, prin apariţia ei pe pământ, a avut putinţa să spună: Eu sunt şiiubesc!” Pentru aceasta s-a dat viaţa pământească, pe care omul n-a înţeles-o fiindcăa voit s-o cugete cu propria inteligenţă în loc s-o iubească din toată inima şi din totcugetul. Orgoliul de a cugeta viaţa, opus umilinţei de a trăi în iubire, e după Dostoievskiizvorul iadului din această lume şi din lumea cealaltă. Eu sunt şi iubesc e lozinca pecare el o ridică în faţa formulei lui Descartes: Cogito, ergo sum! Dacă afirm că existfiindcă eu gândesc, atunci cugetarea primează, iar viaţa nu apare decât ca cevasecundar şi condiţionat de cugetarea mea. Şi cum eu sunt fiinţă mărginită, voi cugetaviaţa în felul meu şi fatal mă voi izola de cosmos în orgoliul minţii mele. Astfel vor faceşi ceilalţi, fiindcă fiecare îşi are capacitatea lui, care se deosebeşte de aceea a semenilor.Fărâmiţând astfel prin cugetarea individuală sensul unic primordial al vieţii am distrusarmonia cosmosului spiritual şi l-am prăbuşit în haosul care e lumea păcatului. Căciorgoliul izolează pe oameni şi distruge iubirea. Ce este iadul? – se întreabă Dostoievskiprin gura stareţului Zosima. „Iadul e durerea de a nu mai putea iubi”. Această definiţiegenială nu se referă la viaţa de aici, unde cine urăşte nu simte suferinţa de a nu iubi.Durerea de a nu mai putea iubi e tortura sufletului în veşnicie, când orice putinţă dereparaţie este exclusă. Dacă iadul ar fi loc fizic, pedeapsa n-ar fi atât de mare faţă defocul spiritual al chinului fără leac din mustrarea eternă.

NICHIFOR CRAINIC (24.12.1889-20.08.1972), poet, eseist şi gânditorprofund, a abordat în scrierile sale temereligioase, încercând să explice destinulfiinţei ortodoxe. Dintre volumele de versuri:Dorurile pământului, Ţara de peste veac,Şoim peste prăpastie. Textul alăturat faceparte din eseul filozofic Nostalgiaparadisului (1940).

48

tipuri de discurs

În contrast cu flăcările acestui chin se desemnează armonia iubirii cosmice. Cândspun: Eu sunt şi iubesc totdeauna aceasta înseamnă că fiinţa şi iubirea sunt unul şiacelaşi lucru, identitate care exclude spărtura dintre cugetare şi viaţă, subordonând-ope cea din urmă capriciului şi imperfecţiunii celei dintâi. Identitatea dintre fiinţă şiiubire exclude izolarea eului care iubeşte, obiectul acestei iubiri rămânând întreagaexistenţă cosmică. A iubi totul după modul lui Dumnezeu înseamnă raiul pe pământ.

7. Care dintre cele două precepte invocate de NichiforCrainic vi se pare mai aproape de modul vostru de gândire– cel creştin (Eu sunt şi iubesc) sau cel cartezian (Cuget, deciexist)? Aduceţi două argumente, recurgând la structurilelingvistice argumentative expuse alăturat.

8. Nichifor Crainic preia un citat pus de Dostoievski peseama personajului său, Zosima. Urmăriţi modul în careCrainic prelucrează ideea, revenind la cuvintele lui Zosimaşi reargumentându-le. În ce context reia preceptul lui Zosima,Eu sunt şi iubesc?

9. Construiţi şi voi o anaforă de acest tip, pornind de la oafirmaţie care aparţine cuiva al cărui discurs vreţi să-l prelungiţi.


Zosima – personaj din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski, un călugăr care crede în puterea iubirii. Modelul acestuipersonaj este Sf. Ambrozie de la Optina.

FIODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI (1821-1881) este considerat în mod unanim cel mai interesant romancier rus şi poatecă cel mai însemnat din acest veac. El sondează impulsurile secrete ale omului, subconştientul sau ceea ce el însuşi a numit„subterana fiinţei”. Dintre romanele sale: Crimă şi pedeapsă, Fraţii Karamazov, Demonii.

RENÉ DESCARTES (1596-1650), pe numele său latinizat Renatus Cartesius, este un filozof şi savant francez, care a încercato sinteză a ştiinţelor în intenţia de a găsi calea cunoaşterii perfecte. Pornind de la ideea că doar Dumnezeu reprezintăînţelepciunea desăvârşită, el este de părere că omului nu-i rămâne decât calea raţiunii; în acest sens, Descartes a emis o tezădefinitorie pentru sistemul său filozofic: cuget, aşadar exist (cogito, ergo sum). Scrierea cea mai cunoscută – Recurs la metodă.

- Verbe evaluative: credem că, suntem de părere că, ni se pare că, eu consider că, aş aprecia că...- Adverbe sau locuţiuni adverbiale de mod: aşadar, prin urmare, la urma urmelor, în concluzie...- Structuri sintactice de argumentare: condiţionala şi prezumtiva oratorică, de genul aş aduce trei argumente

în favoarea acestei idei; dacă ar fi să luăm în considerare această temă, atunci am spune că...

Anafora, în retorica discursului, se alcătuieşte prin preluarea informaţiei anterioare, cu scopul de a prelungimesajul şi de a crea coeziunea unei discuţii ori a unui comentariu.

Structuri lingvistice argumentative:

10. Urmăriţi relaţia verbală trecut-viitor în discursul de mai jos şi spuneţi care este rolul evocării celor două timpuri.

„Domnilor, când Dumnezeu voieşte bine cu o naţie, îi trimite entuziasm; să unim dar la entuziasmul poporului energia şiprudenţa bărbaţilor de stat şi însuşi noi vom culege ceea ce au semănat strămoşii noştri, vom vedea pământul făgăduinţei, vomvedea Unirea. Strămoşii au apărat patria în timpuri mult mai grele; să nu fim dar mai jos de ceea ce naţia aşteaptă de la noi.” (MihailKogălniceanu – Discursul ţinut din partea deputaţilor moldoveni la Adunarea de la Bucureşti, în 17 feb. 1859)


49

11. Rostiţi un discurs în faţa clasei (10 minute), alegând una dintre temelede mai jos. Folosiţi informaţia alăturată despre regulile discursului.

- Discurs religios: Este posibil să-i iubeşti pe toţi oamenii?- Discurs administrativ: De ce trebuie să păstrăm curăţenia în clase? - Discurs electoral: De ce avem nevoie de un lider?- Discurs didactic: Pledoarie în favoarea noii ediţii a Gramaticii Academiei

sau explicarea noutăţilor acestei ediţii.

Discursul trebuie să fie scurt, să fie rostit în faţa clasei şi să convingăpublicul de ceva, cum ar fi: să-l voteze pe un elev propus pentru o anumemisiune, să accepte o idee, să asculte o anume muzică, să se îmbrace într-unanume fel, să citească o carte, o revistă etc.

Puteţi să alegeţi orice altă temă, iar în acest caz este nevoie să specificaţisfera în care se încadrează discursul (religie, politică, estetică, viaţă socială etc.).Alegeţi cu grijă conectorii transfrastici!

1. Discursul trebuie să respecteurmătoarea structură:

- captatio benevolentiae (un momentde „îmblânzire” a auditorului, de captarea atenţiei);

- argumentul (cuprinde o motivaresubtilă a temei discursului);

- emiterea obiectivului;

- adresarea directă, îndemnulascultătorilor de a-l sprijini pe vorbitor.

2. Discursul trebuie să exprime ocredinţă, o convingere autentică avorbitorului. Dacă pledoaria nu esteadevărată, discursul nu va fi convingător.

Regulile discursului

12. Faceţi un clasament al discursurilor audiate şi stabiliţi primele 5 cele mai convingătoare discursuri. Comentaţistructura şi mijloacele de persuasiune ale fiecăruia dintre ele.

Noutăţi în Gramatica Academiei

Ediţia a II-a a Gramaticii limbii române (2006), apărută sub egida Academiei, aduce în încheierea volumului al II-lea capitolecare interesează construcţia discursului. Astfel, aici apar prezentări despre limba română vorbită, şi despre elementele de legăturăla nivel sintactic, numite conectori. Există conectori frastici, care stabilesc relaţiile dintre părţile de propoziţie şi dintre propoziţii,şi conectori transfrastici; în această categorie intră formulele curente de introducere, de genul: de fapt, de altfel, aşadar, care daugreutate argumentaţiei. Tot aici sunt descrise elementele care realizează ancorarea în situaţia de comunicare (eu, tu, aici, acum),care susţin deixisul, precum şi elementele care preiau informaţia deja enunţată, asigurând astfel continuitatea tematică adiscursului (anafora). Se insistă, de asemenea, pe rolul intonaţiei şi al topicii în construcţia mesajului.


monologul – expunerea verbală a unui individ; aceasta se poate manifesta prin discurs, prin intervenţia în cadrul unui dialog,prin povestire etc.

dialogul – schimb de cuvinte şi idei între două sau mai multe persoane.

discuţia – spre deosebire de conversaţie, are un caracter mai sobru pentru că adeseori are ca obiectiv lămurirea unei chestiuni,clarificarea unei idei, prin intermediul dialogului verbal.

masa rotundă – defineşte discuţia nemijlocită, la care participă mai mulţi vorbitori şi care implică dezbatere pe o temă dată;în cadrul mesei rotunde intervin toate formele comunicării orale: discursul, interviul, interpretarea, polemica etc. Totodată,imaginea mesei rotunde sugerează un grup legat prin idei sau interese comune, dar şi o comunicare civilizată, în care se păstreazădistanţa decentă şi care presupune o oarecare intimitate.

dezbaterea polemică – presupune un dialog între două sau mai multe persoane cu opinii diferite şi care îşi expun punctulde vedere, în intenţia de a stabili o ierarhie, de a ajunge la un adevăr sau pur şi simplu pentru că ştiu că orice confruntare spiritualăeste stimulativă. Cuvântul polemic chiar are sensul de confruntare războinică. Într-o dezbatere de idei, vorbitorii îşi emit părerileînsoţite de argumente, nu ridică tonul, îşi păstrează calmul şi nu intervin în timp ce vorbeşte altcineva.

alocuţiunea – scurt discurs de mulţumire, de felicitare, alcătuit într-un limbaj elevat şi având un ton de subliniată reverenţă.

dizertaţia – expunere asupra unei idei, doctrine, teme cu intenţii vag persuasive şi cu analogii culturale erudite.

Temă pentru acasăPregătiţi o disertaţie orală despre poezia tradiţionalistă (7 minute).

50

tipuri de discurs

Exerciţii de compoziţie

1. Citiţi fragmentele din Pamfletele lui Tudor Arghezi, publicate în perioada interbelică. Urmăriţi duritateadiscursului şi spuneţi dacă în presa actuală se pot publica astfel de pamflete.

a. „Domnul Lovinescu, la care ne oprim ca la un exemplu caracteristic, dorea, pentru a şaptezecea oară, să ne micşoreze, într-unarticol din ziarul Rampa, în coloanele căruia depune cu solemnitate grăsimea muşiţii sale cerebrale. Ca să ne scurteze elîntrebuinţează toate uneltele ce-i stau la îndemână, pieptene, briceag, furculiţă, şi când niciuna nu taie, păcălit încă o dată deiluzie, se apleacă şi se încrede ca un nerod în ascuţişul gingiei.

Luăm pe acest impotent din mai mulţi, pentru că veleităţile lui sunt mai multe. Nemulţumit să fabrice o literatură ca oricarealta, el râvneşte universităţi şi academii, se întinde la… personagiu.

Am observat cândva că şi ăst imberb bătrân, îmbrăcat în ifose şi fumuri e o vastă nulitate literară, şi nu-i, desigur, vina noastrăşi nici a lui. Îi este greu morcovului să facă fragi.” (Tudor Arghezi – Pamfletul)

b. „Domnul Nichifor Crainic, redactor la un ziar de opinii curente, găsindu-se într-o stare care nu-i este anormală şi dedându-se,în grădina unui restaurant, pasiunii masculine de a bombarda cucoanele de la mesele vecine cu zgârciturile rămase din fripturi,a mâncat, după cârnaţi şi cotlete, un pui de bătaie, cum se mănâncă vara la grădină muşchiul, în sânge”. (Tudor Arghezi – Ortodoxieşi ţuică)

2. Scrieţi un scurt articol publicistic (un comentariu, un eseu, un articol polemic etc.) al cărui discurs să fie creatpe respingerea unei idei, criticarea unei atitudini, a unei teze ori a unei mode. Folosiţi ca model ironia de tip arghezian.

3. Citiţi compoziţiile şi comentaţi limbajul argumentaţiei.

4. Redactaţi o alocuţiune cu ocazia faptului că un politician a obţinut un succes de notorietate publică.

5. Citiţi compoziţiile şi comentaţi limbajul.

TEME DE EVALUARE

NIVEL MINIM

1. Citiţi textul lui Eliade şi conspectaţi 5-6 idei despre simbolismul căluşului, în viziunea acestui autor.

2. Expuneţi oral o idee din studiul lui Eliade pe care o consideraţi interesantă şi argumentaţi-vă interesul faţă de ea.

3. Alcătuiţi o prezentare sintetică a tradiţionalismului în poezia lirică (7-8 idei).

NIVEL MEDIU

4. Redactaţi un reportaj de o pagină, din perspectiva unui spectator aflat în curtea lui Tudor Bălosu, în momentul în care sedesfăşoară dansul căluşarilor.

5. Descrieţi cu mijloacele literaturii atmosfera din timpul spectacolului – 15 rânduri.

6. Redactaţi o compunere despre diferenţele dintre textul ficţional şi nonficţional, pornind de la cele trei texte din lecţie(Căluşarii de Ion Pillat, Moromeţii de Marin Preda şi Istoria… lui Mircea Eliade). Porniţi de la stabilirea a cel puţin trei diferenţeesenţiale. Explicaţi deosebirile dintre cei trei autori, pornind de la tipul de discurs utilizat.

NIVEL PERFORMANT

7. Pregătiţi un discurs (pe care să-l rostiţi în faţa clasei), în care să pledaţi pentru o cauză (cum ar fi: renunţarea la fumat, poeziamodernă, întoarcerea la literatura clasică, actualitatea poeziei lui Blaga etc.). Faceţi o introducere alcătuită din propoziţii scurte,într-un stil clar. Apoi o frază prolixă, marcată de paranteze şi de o topică poetică, reliefată prin antepunerea atributelor adjectivale.Încheiaţi printr-o frază mobilizatoare, subiectivă şi directă. Argumentaţia să fie convingătoare. Respectaţi regulile discursului!

Documents

1 Epoca Interbelica