A N U L VH. - No. 9 1 Martie 1931

„Hristos, Regele, Naţiunea' „România a Românilor"

• Y ' •

Î N F R Ă Ţ I R E A

• V ; ,

Organ al „Ligii Apărării Naţionale Creştine' 7 Apare la 1 şi 15 a fiecărei luni

C U P R I N S U L :

I . C. Cătuneariu: Comunismul, un aspect al pri­mejdiei jidoveşti. t.

Gh. Sion: Două măsuri "în-aplicarea legii. Gh. Cârlftn: In legătură cui impozanta adunare a

L. A' N. C. la Rădăuţi. G, Chielnaşitt: Ifr ţara noastră.

"•Şi BattdtrurCüm e sprijinit un Jidan străin . . . L. A. N. C. —Bucureşti, N. Mneicnescu-Tunari: Congresul dela Rădăuţi,şi.

întrunirea CeferiştiLor din Bucureşti. s

O indicaţie neeesară. V Lăzărescu: Un specimen al corupţiei — Akiba

Glasner.i , ^ : ••••> ;. ;->••• V. L.: Cine trage sabia, de sabie va pieri. i Francmasonerie şi demnitate. I. Berinde: Maramureşul şi minorităţile. S. Playle: Nihae. 1. A . N . C. — Bihor T. Botezat: Excrocherie Jidovească. 0 Jidancă din Ungaria despre Jidanii din Ardeal Sub firma buneii Jidanului Blank. Asociaţia studenţilor români din Paris (?) Dr. I. Livezan : Scrisoare deschisă dlui Ministru'

de Interne. ' • Congresul L. A. Jf. C. — Storojineţ. 9

8

Un număr 12 Lei

Abonamentul In interiorul ţării 1 an 300 Lei, 6 luni 150 Lei ,/ „ în străinătate . . 1 an 400 „ 6 „ 200 „

Bed actor responsabil: Dr. Lazar Isaieu.

flSDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, STRADA B O B N-rul 7

TIPOGRAFIA . A R D E A L U L * STR. MEMORANDULUI Nr. 22.

A M L VIL - Nr. 1 Cluj, O í a r t í e 1931

ÎNFRĂŢIREA ROMÂNEASCĂ Organ al „Ligii Apărării Naţionale Creştine"

Comunismul, un aspect al primejdiei jidoveşti. (iomuuismul nu este o doctrină

politică, pornită dintr'o concepţie, cinstit, deci dezinteresat făurită. Comunismul aşa cum îl cunoaşte lumea din experienţa sovietică, este operă de distrugere continuă săvâr­şită de Jidani, pentru ca după ce vor fi zdroib.it ultima rezistenţă, să ia ei frânele puterii.

Rezistenţa vine din partea oame­nilor şi mai ales a instituţiilor ve­chiului regim. Aşadar, aceşti oa­meni trebue ..suprimaţi; zis şi făcut: au asasinat.. Jidanii, toată clasa intelectuală a Rusiei, 'pentru ca mulţimea dela sate şi oraşe să ră­mână fără conducători de baştină.

Ceea ce au făcut în ,Rus ia prin violenţă, fac în celelalte ţări prin mijlocul perfid al presei ce le stă ia dispoziţie; şi anume, răstoarnă sistematic ierarhia valorilor, spre a ajunge la putere, nu cei capabili, im cei corecţi, nu cei cu simţ au­tohton, ci ticăloşii, netrebnicii şi demagogii, aşa. cum au isbutit să aducă la putere în România parti­dul naiţional-ţărăn.isi în Noemvrie 1928.

Al doilea i.svor de rezistenţă, con­tra, valului, comunist, sunt institu­ţiile pe care se întemeiază şi s'a desvoltat societatea omenească de când, prin sforţări milenare, a ie­şit din stadiul barbariei..

Aceste instituţii sunt trei: fami­lia, proprietatea şi religio.

IV fiecare din aceste aşezăminte străvechi, comunismul jidovesc le-a distrus în Rusia:

Familie nu mai există; femeia nu mai are stabilitatea de soţie, nici îndeletnicirea de mamă. Este co­mun iz.: tă ciiliii bărbaţi şi despăr­ţită de proprii ei copii, cari dela vârsta ele un an sunt luaţi dela sâ­nul mamei şi crescuţi colectiv în stabilimente publice.

Proprietate 'imobiliară nu mai există, sub formă -individuală: s'a comunizat în sensul, că fostul pro­prietar a devenit un simplu lucră­tor, plătit cu un salariu, ce repre­zintă minimum de mizerabilă exis­

tenţă, şi obligat, ou sancţiunea de a fi împuşcat, să muncească pen­tru comunitate. .Proprietarul liber a devenit un rob sovietic. Comu­nismul în agricultura rusească a introdus regimul sclaviei de jos, în­tregită cu tirania sângeroasă de sus. in telul aceasta, toată lumea muncitoare s'a proletarizat, deve­nind o turmă flămândă şi demora­lizată sub puterea, necontrolată a conducătorilor. Cine sunt. aceşti conducă tori? îi ştim cu toţii: ori Ji­dani de baştină, ori slugi jidoveşti.

Religia nu mai există. Acest su­port moral, isvor de mângâiere, de speranţă şi credinţa în mai bine, l-au suprimat Jidanii.

Crezi, iubite cititor, că aceste trei instituţii sunt considerate, de re­formatorii comunişti, adică de Ji­dani:, ca adevărate piedici stând în calea fericirii colective? Crezi că domneşte buna credinţă a reforma­torului 'fanatic, ce luptă nâpraznic cu o indestructibilă şj inalterabilă sinceritate pentru idealul său? Nu amice, te înşeli umăr, căzând în ispita unor asemene:! presupuneri !

Jidanul a desfiinţat Familia creş­tină, de peste Nistru, cum de altfel se strădueşto să. o distrugă şi aiu­rea ; dar în neamul -său- o păzeşte, o susţine şi o întăreşte, pe măsură ce o distruge la goimi.

Jidanul a desfiinţat Proprietatea individuală peste Nistru, cum de altfel încearcă, să-i distrugă bazele şi aiurea; dar în neamul său o pă­zeşte, o susţine şi o sporeşte depo­sedării p n goimi, în profitul rassei lor. E i su.nt comunişti spre a dis­truge acest isvor de .putere, pentru ca pe -cale revoluţionară să-I i i în stăpânire. Comunişti pentru alţii. Jidanii sunt stăpânii aurului din bănci, sunt proprietari de imobile preţioase, şi de acţiuni rentabile în toate întreprinderile, unde creştinii lucrează ca robii, spre a le spori averea.

Jidanii au desfiinţat Religia .peste Nistru, cum -de altfel încearcă şi aiurea, prin secte religioase şi bat­jocorirea infamă a slujitorilor alta­

rului; dar în neamul lor o păstrea­ză intactă, o susţin şi o întăresc pregătiridu-se, prin .Sinagogă, la a-cea 'disciplină severă, pe oare o so­cotesc necesară î n ziua când vor f i distrus orice putere de rezistenţă, în societatea creştină.

Iată, iubite cititor, întinderea şi adâncimea hipocriziei jidoveşti: J i­danul este comunist pentru altul şi individualist pentru el şi raissa lui; este ateu pentru creştini, şi habot­nic credincios pentru el şi ras sa lui; este internaţional pentru alţii şi naţionalist intransigent pentru el şi ai lui; este revoluţionar pen­tru alţii, dar conservator nesguduit pentru el şi. iwssa lui; este moder­nist pentru alţii, dar supus orbeşte tradiţiei din rassa lui.

Cere altora toleranţă şi este cea mai intolerantă fiinţă din câte a cunoscut istoria: dovadă purtarea dictaturii jidoveşti în Rusia. Cere libertatea presei, spre a rătăci opi­nia publică, spre a calomnia, spre a. distruge coheziunea sufletească şi energia morală, a poporului, unde s'a încuibat; dar exercită cea mai sălbatică cenzură, eu sancţiunea pe­depsei capitale, în Rusia sovietică, pentru ca lumea isă nu afle toate crimele, toate jafurile, toate nele­giuirile de cari s'a făcut vinovat neaniul lui Iuda, 'dela instalarea triumviratului jidovesc (Trozki.—

Zinov iev—Kamenov) Braunstein—•• Apfelbaum—Rosenberg, până în zi­lele noastre.

in aeeaistă privinţă domneşte conspiraţia infamă a tăcerii, — şi cloci existenţa c o m p l i c i t ă ţ i i — a în­tregii prese jidoveşti din lume, care află imediat şi trâmbiţează, Urbi et -orbi, că un Jidan ar fi fost maltra­tat în România, dar nu află, nu ştie. nu descoperă, nu denunţă n i ­mic din ce se petrece în Rusia, deşi toată '-presa, mondială, stăpânită de Jidani, dispune de toate agenţiile de informaţie depe g lob!

fată. infama ticăloşie, a condu­cătorilor jidani din presă de pretu­tindeni, cari nu găsesc nici un cu­vânt de -protestare contra faptelor

68

săvârşite de Consângenii lor. . De ce? Pentrucă Jidanii le comit;

şi pentrucă neamului jidovesc pro­fită.

Şi atunci, orice consideraţie de umanitate, de moralitate, de drep­tate, dispare în conştiinţa neamului hipocrit şi crud, care astăzi impune lumii creştine tăcere asupra crimei comuniste, dupăce a încătuşat-o prin stăpânirea aurului, stors prin fraudă şi sânge, din patrimoniul popoarelor creştine. /

$i totuşi mai sunt naivi, cari cred în dezmteresarea şi înalta me­nire socială a comunismului!

Deşteptati-'vă, rătăciţilor: sunteţi pradă amăgirii jidoveşti!

Comunismul este arma specifică, cea mai distrugătoare, a coexisten­tei Jidanilor printre noi!

Concluzia: Trebue scoşi din mij­locul societăţii europene; şi atunci, ca prin farmec acţiunea comunistă va înceta.

I. C. CĂTUNEANU.

Două măsuri în aplicarea legii. Am văzut cu durere cum cei 2

preoţi din Borşa au fost aruncaţi în închisoare şi-au stat astfel ue-judecaţi Ö luni. Am văzut cum au fost pe nedrept acuzaţi, am văzut cum Jidanii şi jidovitii fără con­ştiinţă şi fără nici un cuget i-<au batjocorit.

A Unea luni întregi pe un acuzat şi în urmă să se vadă că nu au nici o vină, aceasta e cea mai mare nedreptate. '

Ia viata mea am văzut pe ma­rele tribun al poporului N. Eleva închis la Văcăreşti; pe marele patriot Nicolae Filipescu, închis şi condamnat; pe un fost magistrat E. Mavrocordat, condamnat la o lună închisoare..., fiindcă pălmui-se pe ministrul de justiţie depe a-tunci pe N. Voinov; pe jurnalistul G. Panu, .condamnat la un an în­chisoare .".. etc. Şi nimărui nu i-a trecut prin gând, că aceste pedepse sunt infamante....

Când însă, aci în Clujul româ­nesc, 'tronează puterea minoritară şi mai ales puterea jidovească şi străinii comit fapte infamante, cari sunt pedepsite nu numai de codul penal, dar şi de cele mai elementa­re principii de morală, — fapte condamnate de opinia publică — şi cari revoltă pe toţi acei ce au un pic din sentimentul onoarei, aici aceste fapte, sunt chiar păsuite; se iau măsuri blajine.... măsuri în­găduitoare....

Primul rabin Akiba Glasner, ca­re este capul religiei jidoveşti din Cluj e prins în flagrant delict de mituire. Se ştie că mituirea e cel inai greu delict în ceea ce priveşte dovedirea..... Trebuie să ai pe lân­gă cinste, şi multă dibăcie, pentru ca să-1 poţi descoperi.

Şeful moralităţii jidoveşti se du­ce fără ruşine şi cu o mare îndrăz­neală, încearcă să corupă, prin mi­tuire; Politia din Cluj. Este sur­prins asupra faptului, pe când nu­

măra 22 de mii de Lei unui înalt funcţionar dela poliţie. Fapt dove­dit prin mai mulţi martori...

Rabinul este trimis la parchet, apoi judecătorului de instrucţie.

Luimea a rămas înmărmurită de cutezanţa acestui Jidan.

Imediat s'au adunat Jidovii îna­intea tribunalului — ca 'lăcusta cea

In legătură cu im L. A. N . C.

Puteam prezice cu un an înainte, ce va scrie presa jidovească şi jido-vită, din întreagă ţara, asupra unei mari adunări de a Ligii Apărării Nationale Creştine. Indiferent cine ar fi provocatorul, indiferent dacă ar fi stâlciţi în bătaie sute de să­teni români nevinovaţi, de agenţii forţei publice, tot L. A. N. C. este de Vină în fata acestei prese în­străinate.

Singur ziarul „Universul" a avut, cu ocazia adunării dela Rădăuţi, o atitudine obiectivă şi curat româ­nească.

Ne-a mirat şi nu prea declaraţia d-lui prof. Iorga, în Parlament, ca­re susţine că la Rădăuţi a fost o întrunire ou caracter revoluţionar şi că ofiţerii au fost loviţi în cap cu ciomegele, de ţărani; că s'a dat voie să se tină întrunirea de către nişte agitatori fără conştiinţă, îne-b unind ţăranii ca să-işi bată joc de armată, supremul argument pentru păstrarea ondinei.

Cu părere de rău trebue să-i spunem d-lui Iorga, că stă sub in­fluenţa anumitei prese, mai ales când e vorba să se răzbune pe dl. "prof. Cuza. Ca să falsifice însă în aşa hal un fapt cunoscut de zeci de mii de oameni, nu ne-am fi a-şteptat. '

Dar pentru acei Români, cari do-

flămândă — â—4 sute, şi voiau sa terorizeze Justiţia,. Nu ştiu ce îm­prejurări au intervenit, dar faptul real este că primul rabin corupă­tor, peste o zii, este pus în libertate.

MĂ ÎNTREB, CÂND EŞTI A-CUZAT DE CORUPERE PENTRU FAPT DOVEDIT, PENTRU CE TU JUSTIŢIE AI DOUĂ MĂSURI: preoţii din Borşa 6 luni de închi­soare în prevenţie; primul rabin numai o si. ACEASTA E DREPTA­TE? PENTRU CE ACESTE DOUĂ MĂSURI? E BINE? E MORAL?

Dacă primul raMn comite fapte infamante, mă întreb, oe este în su­fletul celorlalţi coreligionari ai lui... Fapte de genul acesta demorali­zează lumea.

Rabdă, raMă poporul, căci e bun şi blajin. Dar ferească Dumnezeu să-1 ajungă cuţitul la os.

G. SION . ' Cetăţean de onoare al Clujului

şi fost procuror kt Curtea de Apel din Iaşi.

pozanta adunare a la Rădăuţi. resc să afle adevărul asupra întru­nirii L. A. N. C. dela Rădăuti, mă simt dator să fac o dare de seamă asupra celor petrecute, înainte de deschidere, precum şi asupra mo­dului cum a decurs această mare adunare.

Pornind, în dimineaţa zilei de 1 Februarie subsemnatul, din gara Domeşti, spre Rădăuţi, cu D-nii Dr. Trifu, prof. Huţan şi avocat Tcaciuc, a fost anunţată siguranţa din Rădăuţi, să ne întâmpine. Am fost opriţi şi conduşi la poliţie, un­de între altele ni s'a comunicat că congresul este oprit de ministerul. de interne.

Prin oraş era pustiu, par'că era ; în timpul răsboiului. Cu deosebirea • că acum nu se vedeau nici Jidani pe străzi, cari în vremea răsboiu--lui rămân pe acasă. Să se ştie că Rădăuţii gem de Jidani.

Dela poliţie am plecat la d. Robu preş. L. A. N. C, — Rădăuţi, unde începuseră să sosească informatori de ai Ligii, că la intrările în oraş s'a concentrat oştire călări, care calcă în picioare fără nici o cru­ţare pe sătenii paşnici — în număr de zece până la douăsprezece mii — ce voiesc să vină la adunare,; dar să ştim noi că ei tot vor stră­bate în oraş,, căci nu înţeleg dece ar putea fi opriţi, când toate par-

-tidele şi Jidanii îşi ţin adunări fără ,să-i împiedice nimeni.

Pela orele 10 au rupt cordoanele de armată, sătenii ce veniau pe şo­seaua Volovăţului, în număr de peste una mie. Aceştia sunând din goarne adunarea, au trecut prin o-raş şi le-au ajutat comunelor dela celelalte bariere, să poată răzbate până ia locul de adunare. Armata a devenit imai furioasă, iar câţiva soldaţi cu pistrui pe fată, dădeau a-nume caii unde era mulţimea mai deasă si apoi îi învârtiau oa să loviască cu copitele. Aşi mai spune ceva aici, dar nu pot, deoarece am prea mult respect fată de oştire. Poate vor înţelege D-nii comandanţi superiori, că-i timpul suprem > să nu mai scadă prestigiul armatei, de gustul unor politiciani, cari le văd toate prin prizma partidului lor, desconsiderând interesele su­preme ale ţării. Gu această ocazie a fost lovit şi studentul Pope seu de un cal, îm frunte, în centrul oraşu­lui, nemai vorbind de -sutele de să­teni cu lovituri mai uşoare.

Nu au lipsit aici — deşi în luna Februarie — nici pompele cu ană sistem Bucureşti, cu cari şi-au bă­tut joc ide săteni, udându-i până la piele.

iEste de admirat populaţia româ­nească a 'satelor,' oare a dat dovadă, 'de atâta răbdare, lovită şi stâloită fiind din ordinul unei administra­ţii fără cap, care stă la discreţia Jidanilor, şi irită pe cel mai paşi-nic Român. Bar populaţia a mai arătat că nu înţelege să fie împie­decată de a lua parte la o adunare românească curată, când toate par­tidele îşi moţ tine adunările lor he-sunărate de nimeni.

La ceasurile 12. erau adunaţi Ro-^ mânii. în aşa număr cum nu se măi vazu.se nicicând Ia vr'o întru­nire politică în Rădăuţi. Citind a-vocatul Toaciiuc telegrama de oro-test către M. S. Regele, contra bar­bariei nemaipomenite, ce s'a comis di/n ordinul prefecturii, soseşte co­mandantul militar şi procurorul, însoţit de deoutatul Percec. Când l̂ a văzut mulţimea pe acest depu­tat, a început să strige oa la co­mandă: hoţule! hotule! încât se auzia la chilometri. Mulţimea întin­dea manile dună el să-1 sfâşie. Pre­şedintele adunării d. Robu, s'a a-runcat în mulţime, >şi ajutat numai de forţa sa şi respectul ce i-1 poar­tă inorraliaţiîi. l-a condus la oarecare depărtare de adunare ipe deputatul Percec eare-si pierdu-se conştiinţa. Numai în felul acesta s'a outut evi­ta sfăşierea„unui om neghiob, oare a crezut că, după ce a făgăduit lu­

cruri din stele, în opoziţie, iar d« doi ani trăieşte în îmbuibare, poate să apară într'o adunare sub scutul parchetului isi al oştirii.

A început apoi discuţia între fruntaşii Ligii A. N. C, parchet şi comandamentul militar, dupăce se adunaseră atâtea imii de Români la un loc, cari, dacă s'ar fi încercat să fie împrăştiaţi, nu se ştie unde se opriau. De acest fapt îşi dădea seama şi parchetul şi armata, cari în definitiv nu purtau nici o vină la cele întâmplate. Ii citiam în faţă d-lui Colonel Stavrescu. fostul meu comandant în şcoala militară, amă­răciunea de oare era cuorins. din cauza situaţiei penibile depe urma unor politiciani fără scrupule.

S'a permis ţinerea adunării pe răspunderea noastră, luând cuvân­tul, d. Robu, Drf Trifu, subsemna­tul, prof. Huţan, aiv. Tcaeiuc şi Bogdan. După aceasta întreaga a-dunare a cerut depunerea jură­mântului pe steag, plecând apoi fie­care comună în coloană de marş, cu goarne şi câtând cântece naţio­nale şi dând prin aceasta exemplu celor nevrednici, cari s'au cocoţat prin politica în fruntea jud. Ră­dăuţi, că sunt mai cuminţi si că membrii Ligii A. N. C, chiar hăr-

Eri eram subjugaţii străinilor, cari ne persecutau în modul cel mai barbar! Azi: suntem uşoarele instrumente date în mâinile poli-tioianilor şi menite ruginea. Azi pe pământul românesc, cu ochi pier­duţi în zare, cauţi zadarnic sufle­tele de oţel ale Românului,,cu şapte vieţi în pieptu-i de aramă"

Pretutindeni stăpâneşte imperiul fricei si al întunericului. Este întu­nericul beznă ce stăpâneşte capetele plebei muncitoare, ameţită de vraja satanică a alcoolului ucigător şi lipsită de conştiinţa naţională. Pâ­nă când oare este ursit neamului no­stru, auzind să nu audă şi văzând să nm radă? In văzul tuturor oame-" nilor de bine, ni se răpeşte tot ce avem mai scunup în această sfântă fară, având partea suspinului îne­cat şi murind cu dreptul în mână. -Ce soartă amară este hărăzită Ro­mânului în ţara lui.

Ne năpădesc revistele şi cotidia-nele străine, precum năpădeşte bu­ruiana, în primăvară, firicelul mi­titel al grâului de aur. Ne'sfidează strălucirile aurului, smuls din co­moara pământului românesic şi în­căput pe mâini străine. Trist, cu

99

ochi în lacrimi, priveşti oum pleacă dela noi, codrii martori ai vremu­rilor de bejenie ^i de vitejie, pre­cum pleacă toamna paserile călă­toare şi cu ei pleacă pentru totdea­una îşi freamătul lor fermecător.

Iar Guvernele stau nepăsătoare în ifaţa acestor lucruri. Nici un gu­vern nu s'a gândit, până în pre­zent, ca el să organizeze o jadminis-traţie capabilă, să înfăptuiască uni­rea sufletească a tuturor Români­lor.

Pentru aceasta trebue, ca func­ţionarii administrativi să fie Ro­mâni şi adevăraţi slujitori ai drep­tăţii. Nu ca până în prezent! dând toţi penciumaţii şi toate lichelele străine, sau înfipt în serviciile sta­tului până în gradul cel mai înalt, având intrarea liberă.

Iar studenţimea creştină, (partea cea mai mare, fără de nici un aju­tor material, va privi întinderea al­băstrie, căci de geaba bate la por­ţiile diferitelor administraţii, cu spe­ranţa că doar', doar' va găsi un mic serviciu, pe urma căruia să-şi maii îndulcească traiul vieţii; totul de geaba. Studenţii sunt lăsaţi să pribegească pe pieţele diferitelor o-

In ţara noastră

ţuiţi, după cum am spus, ştiu să păstreze ordine.

Cu toate protestele partidelor şi ale Jidanilor, L. A. N. C. va con­tinua să ţină întruniri în întreagă ţara, între cari următoarea va fi Ia Suceava, şi în scurt vom schim­ba gândurile jidoviţilor şi Jidane­lor, cari zâmbesc când aud de un guvern al Ligii A. N. C.

Le vom da dovadă Românilor de bună credinţă, că suntem oameni serioşi şi că nu dorim conflicte cu organele însărcinate cu paza '.pu­blică, amestecându-ne în fleacuri. Ga Români ţinem să nu fie ştirbit prestigiul autorităţilor româneşti, întrucât scopul Jidanilor este ca noi să ne încăieram între ol'altă, să ne schinguim, iar ei să râdă cum se bat goii, pentru dânşii. Sperăm că autorităţile nu le vor da ocazie Jidovilor să râdă.

Repet că prin aceasta am ţinut să le dau Românilor cu dragoste de această ţară socoteală, ca m a T -tor ocular, de cele ce s'au petrecut la Rădăuţi, având tot dispreţul pentru anumita presă si acei cari se inspiră din ea.

Prof. GEORGE CÂRLAN — fost deputat —

Preş. L. A. N. C. — Suceava.

100

naişe, fără de nici un ajutor, sbă-tându-se în mizeria cea mai mare posibilă. Ga dovadă ne sunt multele sanatorii, cari azi gem, fiind căptu­şite de corpurile bieţilor studenţi români; cari din cauza mizeriei au ajuns tuberouloşi, şi cari poate pen­tru ultima dată au alergat în ace­ste locuri pentru ansi mai alinia durerile, şi apoi a^şi da în linişte sufletul, în mâinile 'Atotputernicu­lui.

lată la ce-a,r trebui să se mai gândească guvernul! Pentru ajuto­rarea acestor fii a acestei ţări, căci în modul acesta ţara n'ar mai pierde, atâtea vieţi tinere, pe uaunia cărora atr putea să retragă reale foloase. Guvernele mici nu se gân­desc la aceste lucruri, ba, mai mult cât le stă în putinţă, împiedică.

Iată un caz! Mai în zilele trecu­te, un student, fiu al Munţilor Apu­seni, a candidat la un mic post în orăşelul Tara, din jud. Turda, unde fiind ales cu ananimitatea voturi­lor,, şina ocupat postul. După trei săptămâni de serviciu, primeşte re­zultatul Prefecturii Turda: anula­rea procesului-verbal, fără -nici un motiv, iînlocuindu-1 imediat cu o hâdoasă de Jidancă.

Toată suflarea românească, ce-a auzit acest lucru, se miră, ce fel de sentimente va fi nutrind ilustrul Preşedinte al consiliului judeţean Turda", caire poate să săvârşească atsitfel de lucruri. Oare în vinele a-icestui înalt funcţionar al statului, mai poate să clocotească vr'un picur de sânge românesc? . Grad că nü ! Faptele cari vorbesc ne trezesc bănueli, cari confirmate se transformăân acţiuni regretabile, pentru ori ce fiu al ţarii româneşti. Fiindcă trebue să se ştie că noi studenţimea şi tineretul acestei ţări suntem un factor distins cetăţenesc, în promovarea conştiinţei naţio­nale.

Lăsăm la aprecierea opiniei pu­blice, gestul săvârşit de acest înalt funcţionar al statului.

Student GABRIEL CHICIN ASIU — Bucureşti.

Societatea Studenţilo" dela Căminul „Casa învăţătorilor" din Cluj

nmnifestăndu-şi din nou dragostea deosebită, fată de mişcarea na,ţio-nalislă-creştină, a acordat şi in a-cest am, revistei noastre, un frumos ajutor, din fondurile ce-i stau la dispoziţie.

Mulţămim călduros, numitei so­cietăţi, pentru nobilul şi lăudabilul g'ést.

Cum e sprijinit un Jidan străin, în Ţara Romaneasca, pe când Românul nu are

nici un sprij in în ţara lui. Consiliul de Administraţie al 'Oa­

se! Autonome a Monopolurilor Re­glatului României, pe baza proce­sului-verbal, dresat ou ocazia per-cheziţionării făcută de agenţii sus­ai urnitei Gase, a amendat la 21 De­cemvrie 1930, eu două decizii, pri­ma cu o amendă'de Lei\ 19.700 şi a doua cu Lei 4.000, pe locuitorul jidan, supus Statului englez (îna­inte de rasboiu, bulgar,fiind născut din părinţi jidani bulgari, originari din Rusciuc), Mauriţiu Arditti, din, str. Romană No. 57, pentru contra.-, bandă de Monopol.

Ambele decizii de amendă, au fost tot în aceeaiş zi, trimise, Admi­nistraţiei financiare a sectorului I . Galben, în debit spre încasare, con­form legii în decurs de 30 zale.

Adminiistriaiţia financiară a dat imediat ambele amende circum­scripţiei I . fiscale, pentru urgenţă încasare. Gu ambele ordine de debi­tare s'a prezentat un funcţionar al Casei Autonome, rugând pe Per­ceptorul şef, să facă de îndată for­mele legale, la ce Perceptorul a. ră­spuns că nu poale face, de oarece individul Arditti este foarte bogat şi este bun prieten cu Bl. Ministru de finanţe şi cu faimosul Secretar General de finanţe, Teianu. — Du-păce a văzut Perceptorul că func­ţionarul nu se 'lasă, a chemat pe un agent, dându-i ordin, ca să facă 'formalităţile; la ieşire însăj, dela Perceptor, aigentul a zis- că este greu de încasat dela Arditti bani şi că Arditti deşi are o aveire con­siderabilă, datorează fiscului de vreo câţiva ani, şi că nimenea nu-i . poate face nimic, cu o vorbă că Perceptorul este în bune legături cu Jidanul, şi de aceea vorbeşte aşa.

Probabil din ordinul Perceptoru­lui şef, .agentul fiscului nu a făcut nici măcar un pas, pentru a în­casa ori a aplica Jidanului Arditti, sechestru, ci la data de 8 Ianuarie 1931, de abia, Dl. Perceptor şef şi^a adus aminte că Jidanul Arditti nu mai cade în raiza Percepţiei I. fis­cale, şi a, trimis ambele ordine la Circ. 8-a, fiscală.

Aflând funcţionarul 'Clasei Auto­nome, de această schimbare, s'a prezentat pentru a urmări debitele lia Circ. 8-a fiscală, unde ambele debite, deşi urgente, au fost lăsate înitr'un dosar, fără să i se dea curs şi abia după ce funcţionarul a stă­ruit; Dl. 'Perceptor" şef, dela Circ. 8-a fiscală, a,predat ambele ordine agentului ApostoJeseu, pentru a

proceda conform legii. Agentul A -postolescu, din care motive nu se -ştie, nu a prea executat ordinele, ci idin contră, de câteori funcţionarul 'Caisei Autonome s'a prezentat pen­tru a urmări încasarea amemdei, ina tot zis, fel de fel de minciuni, până când şi funcţionarului i s'a părut lucrul suspect şi a reclamat cazul Perceptorului şef, care foarte ,'callm a chemat agentul, dându-i or­din de executare (dar numai în faţa funcţionarului), după oare, pe hârtie, i s'a aplicat publicaţia de vânzare pentru 2 Februarie 1931. La 2 Februarie, fiind sărbătoare, agentul s'a dus la 3 Februarie 1931. de dimineaţa,, la Jidanul Arditti, pentru vânzare, dar după 3 minute a şi plecat, neexecutând nici atunci vânzarea. , A doua zi funcţionarul s'a dus din nou la Circ. 8na , fiscală, 'de unde Dl. Apoistoleseu ina zis că Ji­danul á primit dela Dl. Perceptor şef o păsuire de o zii, la caire func­ţionarul 'Oasei Autonome a răspuns că Perceptorul nu are drept de a da păsuire.

La 7 Februarie 1931 s'a prezen-C tat funcţionairuil din nou la Percep­

ţie, întrebând pe Perceptorul, ce s'a făcut;, dânsul i-ia airătat uh ordin al Ministerului de finanţe cu No. 36253 din 6/lf. 1931, prin care i se dă o păsuire Jidanului Arditti. de a plăti amenda,^ în două rate, în­cepând dela data de 10 Martie 1931. Rezoluţia de aprobare a fost pusă

t*pe pirocesui-verbal de sechestru a-lui Arditti, de faimosul Secretar Ge­neral de finanţe Ţeianu; deci Jida­nul nu are nevoie de o cerere tim­brată ca oricare Român, ci a fost destul, ca bun prieten, numai pro-cesul-verbal.

Pun aeunii, cititorilor, o între­bare : -pentru ce Jidanului i se fac favoruri, din partea Percepţiei, ce zilnic apunea minciunii funcţiona­rului Gasei Autonome', ba chiar de vaza ochilor, agentul Apostolescu, a făcut (emis) publicaţia de vân­zare, pe qare Jidanul nici nu a vă-zut-o; pentru ce aceste minciuni? DJ. Ministru de finanţe nu le vede? Pentru oe faimosul Ţeianu Secre­tarul General de finanţe a dat Ji­danului păsuire, şi conform cărei legi, căci conformi legii Casei Auto­nome numai Parchetul poate da păsuire pe 30 zile. dăir numai a-tunci când amendatul a făcut apel? Pentru ce a făcut acestea?

, , ,. ST. DÚMITRIU — Bucureşti. —

101

Congresul dela Rădăuţi şi întrunirea Ceferiştilor din Bucnreşti

In ultimul timp am înregistrat două fapte, ou consecinţe foarte grave: '

1, Muncitorii ceferişti, nemulţu­miţi de stairea de mizerie pe care le-a creat-o curba de sacrificiu, s'au întrunit să protesteze împo­triva situaţiunii create de guvern, şi să-şi apere dreptul la viaţă. Muncitorii socoteau că dreptul de a spune adevărul este garantat de legi. Sau înşelat. Cavalerii cau­ciuc ului — mercenarii d-lui Gabriel Mardnescu — s'au năpustit sălba­tec asupra bieţilor muncitori, mal-•tratându-i, iar pentruoa „eroismul" să fie desăvârşit., organele poliţie­neşti au tras şi focuri de armă.

Pe câmpul de luptă au căzut doi morţi, peste ale căror cadavre a căl­cat triumfător, viteazul prefect.

2. La Rădăuţi, mü de ţărani scârbiţi de minciuna ^politicianilor, care le-au speculat naivitatea, a-mncându-i în ghiarele cametei j i­doveşti, încearcă să se adune în-tr'un congres cuzist, spre a-şi spu­ne păsurile.

Congresul este autorizat, dar or­ganele administrative din exces de zel — îşi desigur dintr'ö criminală complicitate cu Jidanii — se nă­pustesc asupra ţăranilor. Armata, din ordinul prefectului Vişan, şar-jeaKă " călare, mulţimea. Ţăranii sunt umpluţi de sânge şi udaţi — pe vreme de iarnă, ou pompele automate. Studentul Gh. Popescu cade rănit mortal, .sub copitele cai­lor. Regimentul de artilerie călă-reaţă îşi depune toată osteneala pentru a câştiga o bătălie, împotri-va unor oameni ce n'au voit să se

'apere dintr'un spirit de înaltă eon-•saderaţiune pentru armată, ca in­stituţie. Totuşi, armata de ofensivă ridicolă, neputâhd rezista masselor compacte de ţărani ce suportaseră :cu O resemnare de martiri lovitu­rile nesocotinţei, este nevoită să ca-

• pituleze. 'Convoiul cuzist înaintează. oraşul este cucerit şi congresul se

iţdne.

Şi acum comentariile. Ce zice presa? Mărturisesc că dacă mi s'ar fi pus această temă, înainte de în­tâmplarea celor doua evenimente, aşi fi .putut prevede atitudinea pre-

; sei. în adevăr, ziarele cé şi-au fă­cut un titlu de glorie dom apărarea

• celor ;Năpăstuiţi şi-aii. demascat, şi ,dţ d̂at£u'v̂ ţiţ)̂ 9ţa.,!•îfn*a"rcpaaórpl̂ UÍ. de

• Sinceritate ş i ; cavalerismul ipocrit.

Ceferiştii, susţine această presă, au fost martirii excesului de zel ai organelor administrative. Guvernul să ia măsuri pentru pedepsirea ce­lor ce au lovit pe ceferişti.

De perfect acord: şi ca o dovadă a sincerităţii noastre stă scrisoa­rea tineretului L. A. N . C, către muncitorii ceferişti, precum şi co­municatul C. S. B., prin care stu­denţimea îşi exprimă regretul de cele întâmplate.

In chestia Rădăuţului > însă, — . vă rog isă nu fiţi surprinşi — pre­sa democratică găseşte, că organele poliţieneşti n'au fost destul de dras­tice, pentru a împiedeca pe ţărani să vină la un congres autorizat. Nu ne găsim în faţa primului pa­radox cuşer. Este firesc şi de a-şteptat, ca presa înstrăinată, să nu se solidarizeze cu urmaşii plăeşi-lor lui Ştefan cel Mare, mai ales, când aceştia treziţi la o viaţă nouă, tradiţională şi impresionant de ro­mânească, îşi scutura jugul robiei şi cer dreptul de a trăi liberi, în­tr'o ţară liberă de drept, dar încă­tuşată de fapt, în ghiarele parti­delor po-Mtice, oe nu sunt altceva decât întreprinderi ide exploatare a ţării, cu capital jidănesc.

Ceeace ne-a surprins însă şi vroim să relevăm în acest comen­tariu, este atitudinea unui om po­litie, oare pe vremuri a răscolit a-oeleaşi masse ţărăneşti, pentru a-celeaşi principii.

Că acest personagiu funest a tră­dat mişcarea antisemită, printr'o pretinsă „evoluţie";

Că acelaş personagiu a blaonat o întreagă studenţime, pentru care şi-a primit huiduielile de rigoare; • Că acelaş om cu consecvenţa nu­mai în barbă, a primit drept semn de recunoştinţă din partea»Jidani­lor din America un toc de aur, pen­tru a. scrie împotriva celor mai buni Români;

Acestea, le ştim cu toţii. Studenţimea a voit să uite rolul

nefast pe care l-a jucat în politica ţării acest „copil sentimental", in­timidată fiind de capacitatea ştiin­ţifică şi liter iră a acestui om, în­cercând totdeodată îndreptarea pă­cătosului. S'a înşelat.

• Iu parlamentul ţării, spre uimirea celor mai înverşunaţi adversari ai noştri, si spre satisfacţiunea deli­rantă a presei din Sărindar, PRO­FESORUL N.10RGA, rectorul Uni­versităţii, vorbind de incidentele

dela Rădăuţi,. reproşează guvemur-. Im că na fost destul de drastic pentru împiedecarea congreisului cuzist. ARMATA TREBUIA SĂ TRAGĂ IN ŢĂRANI, a «pue în

- aplauzele Jidanilor, fostul specu­lant al maisselor ţărăneşti, profeso­rul N . lorga.

Cu alte cuvinte, nu-ţi ajunge domnule lorga cei o sută de ţăranii bucovineni călcaţi în picioarele cai­lor şi umpluţi de sânge; nu-ţi a- . junge mutilarea studentului Gh. Popescu ce^şi trăeşte ultimele clipe în chinuri grozave şi nu "te im­presionează sgomotul surd al patu­rilor de airmă, repezite cu jsălbăta-cie în piepturile bravilor ţărani, ce nu încetează totuşi a striga „tră-iască armata".

Te-ai aventurat, ca de obiceiu, şi prin deolaraţiunea îacută în parla­mentul ţării te-ai. cerut a •'&:.. CĂLĂUL ŢĂRĂNIMII.

Noi, nu vom înceta o clipă de á striga în toate unghiurile ţării: ' Profesorul lorga în aplauzele pre­sei jidoveşti a ordonat împuşcarea • ţăranilor, cari cer pâine.' -î •

Profesorul lorga vrea sânge ro-. , mănesc.

Arhitect N. Mucichescu-Tunari — Bucureşti. —

O indicaţie necesară In revista Vestitorul, „organ al

eparhiei române unite de Oradea şi revistă de cultură religioasă", No. • 24 clin 15 Decemvrie 1930, a apă­rut un articol întitulat „Atítiseini-tismul", semnal de Canonicul Dr. Gri gor io Pop. • ' "

Autorul ajunge la concluzia:' „Să nu le închideau (adică Jidanilor), prin u a i a noastră, prin maltratările noastre, prin prigoniriiie noastre, ealea spre ieslea din Viflaim. ; f "

Răspundem cu o rectificare şi o ' indicaţie.

Nu este vorba de „ură, maltra­tări, prigoniri", Sfinţia Voastră, ci , -de apărare contra neamului, despre a cărui „colaborare" cu elementul autohton' puteţi constata rezultatele în Maramureş, Bucovina, Basara­bia, târgurile Moldovei şi Norăul' Ardeahdui. Este vorba de acea apărare pe cale legală, kt care s'a gândit cel mai profund spirit filo- ' sofic al României mici, Vasile .Con­ta, când a spus în plină Cameră, la 1879: „Noi dacă nu vom lupta contra elementului Jidovesc, vom pieri ca naţiune". ' • Indicaţia: Autorul menţionatului articol este rugat să citească în In- s

102

•irăţiirea Românească No. din 1 Februarie 1931, articolul întitulai:, „Episcopul Prohaszka Ottokair de­spre Morala creştină şi antisemi­tism", tradus din ungureşte de preotul unit A. 0. Mărcuşiu, profe­sor la şcoala normală din Cluj; să cugete în linişte, cu deplină since­ritate şi adâncă reculegere creşti­nă, aşa cum făcea Episcopul Pro­

haszka, asupra a cărui personali­tate culturală, este, cred, inutil să-d mai atrag atenţia; şi în urmă, com­parând ce a scris Sfinţia Sa Cano­nicul, cu articolul indicat, să bine-voiască a supune la o corectă şi se­veră revizuire conştiinţa sa de bun creştin şi adevărat Român, ce tre­bue să fie.

I. C. CĂTUNEANU.

Akiba Glasner Un specimen al corupţiei

Pericolul evreesc e. mare. Şi e nespus de mare îndeosebi pentru noi Românii

E mare [fiindcă poporul român nefiind în faza de desvoltare eco­nomică şi comercială a popoarelor occidentale Jidanul a ajuns să do­mine viata economică a oraşelor noastre. Prin legăturile internatio­nale ei pot da lovitura de moarte comerciantului român pe oare îl distrug prin concurenţă, vân­zând sub cost, oa apoi să se des­păgubească înzecit....

E mare, fiindcă prin procentele exagerate ce le iau după banii în-prumutaţi, duc la ruină pe Români ajungând în scurt timp proprieta­rul bunurilor sale...

E mare, Jidanul fiind un element disolvant în mijlocul poporului care îl adăposteşte lucrând din umbră la, răsturnarea actualei ordine sociale şd la întronarea comunismului.

Pericolul evreesc e mare... fiind­că Jidanii având în mâinile lor pre­sa zilnic scuipă otravă peste sufle­tele poporului băştinaş, căutând prin cele mai mari minciuni a-1 discredita în faiţa celorlalte popoa­re

Şi în fine e mare, fiindcă prin bani,., prin mită caută să facă derizoriu ef ioacitatea legilor...

Jidanul dispune de mult aur... Şi Jidanul e conştient de puterea aurului... Iar Akiba Glasner şef-rabinul din Cluj o ştie aceasta în cel mai înalt grad...

Se ştie că între aşa zişii ,,sefar-dişti" (rit spaniol) şi „ortodoxi" există un conflict destul de acut pe chestiunea dreptului de-a tăia şi vinde carnea „cuşer". „Sefardiştii" şi-̂ au deschis şi| ei măcelărie; „Orto­docşii" intervin pe lângă ministerul cultelor şi reuşesc să obţie închide­rea acestei măcelării... Akiba Glas­ner obţine acest fapt în baza unei ordonanţe maghiare, prin care mu se poate deschide vre'o măcelărie „cuşer", decât cu aprobarea prim-rabinului... Urmează pioces. Cur­tea dé Apel şi Casaţia dechiairă de

ilegală ordonanţa ungurească , fiind contrară legii... Iar sefar­diştii rămân cu măcelăria deschi­să •

Akiba Glasner, şeful moralităţii iudaice, nu disperează. Aurul e ispititor... Şi chestorul poliţiei, împreună eu secretarul general al chesturei au multă putere

Să-i mituim In acest scop, după o prealabilă

înţelegere cu cele două personali­tăţi, . prim-rabinul împreună ou se­cretarul comunităţii Lofler se pre­zintă în ziua de 19 Febr. la locuinţa secretarului general al chesturei, la Dl. Clonţa îşi îi numără 23 de mii de Le i . . . Chestorul împreună cu secretarul chesturei anunţaseră îna­inte parchetul, aşa că Akiba Glas­ner i— tipicul clasic al conrupăţo-rului —- se vede prins în cursă.... 0 surpriză destul de neplăcută....

Akiba Glasner e şef jrabin Deţine locul cel mai înalt în ierar­hia rabinilor ardelenii.... Şi el a săvârşit delictul de mituire faţă de doi înalţi funcţionari dela poliţie, oare au respins cu • indignare ar­gintii lui Iuda — adecă mituirea comisă şi descoperită „in flagranţi". . . . Akiba Glasner reprezintă în cel mai înalt grad moralitatea Evrei­lor . . . Aşa încât ori ce muritor îşi poate da seama despre ce va să zică „moralitate iudaică"... de i-mensul pericol aii acestei morali­tăţi . . .

Talmudul prevede că rabinii au autoritate divină şi ceia ce spun ei aceea este „cuvântul lui Dumne­zeu".. . J ) .

„ ... Cuvintele rabinului sunt cu­vintele Dumnezeului viu..." (Be-chai ila Pent 4. 44. f. 101. c. 41). Iar o carte jidovească apărută la a. 1590 scrie „trebue să ştiţi, că cu­vintele rabinilor sunt mai plăcute decât acele a profeţilor..." (trat. Kapht. uph. 1 121). Ba chiar şi „.. .convorbirile comune o rabini-

l) Praf. Dr. August Rohling: „Jidanul Tataüifiát", pag; 8*-30.

lor, trebuesc preţuite asemenea legi­lor" ... (Mid. imischle, £. 1 — d* Veneţia 1546).

Şi dacă simplele conivorbári ale rabiniilor au putere de lege, mă gândesc ce i-ax putea răspunde 'Akiba Glasner, devenit tipul coru­pătorului unui Jidan când acesta l-ax întreba dacă Iehova permite mita... „Fără îndoială că da decât să fi precaut să nu te prindă autorităţile aşa după cum m'au prins pe mine" Şi Akiba GJas-ner va fi cu conştiinţa împăcată...

* La parchet şef-rabinul a fost in­

terogat până noaptea târziu, apoi eliberat până mâne zi la ora 9 Rabinul însă tot rabin . . . Mâne zii dimineaţa anunţă parchetul că e bolnav şi nu se poate prezenta . . ; Procurorul, care îl ştia bine . . . să­nătos . . . a ordonat aducerea lui. . . A fost audiat, apoi, toată ziua şi declarat arestat... In ziua de 22 Februarie la orele 12 a. m. a fost predat judecătorului de instrucţie, care, după ce 1-a ascultat, a dat or­donanţă de punere în libertate. Parchetul, care are dreptul să facă apel contra ordonanţei judecătoru­lui de instrucţie în termen de 3 zile, a făcut acest apel imediat, Tribii-nalul s'a întrunit încă în după-masa acelei zile, la orele 4, în mod special — în afară de orele oficioa­se — ca să judece acest apel. Ape^ Iul a fost respins şi rabinul cu complicii lui, iată-i puşi în liberta­te

Ne miră mult această urgenţă, atât din partea procurorului, cât şi din partea tribunalului... Ne miră fiindcă în nici o ocazie simi­lară nu s'a văzut atât exces de zel, din partea autorităţilor...

Adecă aşa ide mare atenţie me­rită un rabin, atunci când a fost prins în flagrant delict de mituire, încât orice alte cauze să fie puse la o parte ?

Preoţii români dela Borşa au stat luni de zile în prevenţie pentru ca la urmă să se dovedească nevi­novăţia lor...

Şi totuşi pentru rabin s'a făcut tot posibilul să nu stea nici măcar câteva zile în celula delicvenţilor de drept comun...

Codul penal transilvănean în art. 470 prevede 1 an închisoare pentru cei ce îndrăznesc să corapa vr'un funcţionar. aşa cum a făouţ-o Akiba Glasner Rămâne să Ve­dem dacă justiţia — suprema drep­tate pimen$a#că — va spânzura de limbă pe aßest cap tipic al morali­tăţii iudaice aşa după cum merită.... Şi asa după cum prevede legea,.,..

Cine trage sabia, de sabie va pieri Limlba ungurească în consiliile comunale

Cine răsfoeşte colecţia revistei „Luceafărul" din anul 1912, va afla la pag. 161 un articol întitulat: ^tentatul dela Oradea-Mare", scris1

de un bun Român, oare din anu­mite motive a crezut de bine să se ascundă îndărătul pseudonimului de Ulysse. E vorba în acel articol de unul din cele mai odioase aten­tate la fiinţa noastră românească. La Oradea şaisprezece clerici, de confesiune gr. cat., ajunşi cine ştie cum între zidurile teologiei rom. cat., an fost eliminaţi pentru sim­plul motiv că în conversaţia lor particulară au întrebuinţat limba românească, pe când în regulamen­tul seminarial, limba ungurească era indicată ca limbă oficioasă a institutului. Şi atentatul acesta bru­tal venia tocmai din pairtea acelora ce erau depozitarii principiilor nlo-iraie creştine, întemeiate pe iubi­re. Textele evangheMce însă erau subordonate regulamentului semi-nanial, ce nu admitea nici în con­versaţia particulară folosirea altei limbi decât acelei maghiare

Şi aşa cei şaisprezece clerici ro­mânii; aruncând reveranda, s'au reîntors 'la ai lor -Asta era în anul 1912... Timpul a trecut. Gar-paipa din zid, ce despărţea pe fraţi de fraţi, a ajuns şira spinării Ro­mâniei întregite.. . . .. In urma noii legi administrati­ve — lege ce dacă va rămâne în vi­goare va împiedeca pentru totdea­una românizarea oraşelor maghia­rizate de politica asupritorilor de ieri, în nici o sută de ani — străi­nii reuşesc să intre în toate consi­liile icomunale... Aşa la Oradea, la Arad, Timişoaffa... şi ajşa la Cluj şi Târgul Mureş . . . Străinii ca să dea un aspect cât mai străin ora­şelor noastre din .Ardeal, foste pe vremuri româneşti, au început să caute să vorbească în limba lor ma-teruă, fie într'o limbă străină, îm­prumutată . . . Şi guvernamentalii cari în materie de politică naiţaona-lă şi-au dat certificatul de pauper­tate pentru nişte meschine interese de partid. închid ochii . . . Şi astfel la Arad la un moment dat în sala primăriei s'a auzit glasul dogit al unui Barabatş, scârţâind pe ungu­reşte în o limbă ce nu are măcar fericirea de-a fi universală şi ca atare pricepută de omenii culţi . . . Iar 'Constituţia în art. 126 spune: „Limba românească este limba ofi­cială a Statului român.. ,"

Asta se întâmplă în 1930.....

La Cluj datorită blocului româ­nesc .— de reţinut bloc românesc în 'ţară românească — pe lângă toate încercările străinilor, alt glas, decât cel românesc, nu s'a putut ri­dica în consiliul comunal Desi­gur că situaiţia aceasta nu le pu­tea conveni străinilor şi la un mo­ment dat hotărăsc ţinerea unei în­truniri, iîn oare să protesteze contra politicei româneşti duse de distin­şii bărbaţi ce formează blocul ro­mânesc. S'au rostit în acea adu­nare cuvinte aspire la adresa buni­lor Români,- cuvinte grele, cuvinte ce de altfel caracterizează admira­bil pe cei ce le-au pronunţat... Iar la sfârşit un inconştient, cerând concursul celor de faţă — a igurilor cască a strigat că ei, consilierii so­cialişti, vor căuta prân orice mij­loace să impună limba maghiară în consiliul comunal.. . .

Studenţimea română, eonştie de menirea ei, făcând aid în jurul 'dietinşiloir Români din blocul ro­mânesc, nu va permite niciodată ea în Clujul românesx; şi care va fi în veci românesc, să se pronunţe vr'un cuvânt în altă limbă, decât în cea românească. Deocamdată Situdenţiknea stă liniştită. 'Atunci când însă va fi provocată va ră­spunde aşa cum crede ea de bin©; şi va (răspunde aşa încât cei ce au provocat-o să simtă.

Ceeace s'a făcut în 1912 la Ora­dea de către profesori de teologie, Românii n'au făcut niciodată; şi poate nu vor face niciodată, după cum niciodată nu pot permite ca oraşele noastre Ardelene să poarte şi pe mai departe pecetea străinis­mului.

Deooamdată străinii să se gân­dească la cuvintele apostolului Pa­vel : Cine trage sabia, de sabie va pieri.

Student V. L. — Cluj. —

Dacă voiţi să vă luminaţi asupra primejdiei franc-masonice,

Buletinul „ANTI-JUDEO- MASONIC"

Organ al institutului de cercetări judeo-masonice.

Str. C A U O L Nr . 9.

B U C U R E Ş T I .

103 •• • y . i ;

Francmasonerie şi demnitate

Ziarul „Universul" publică ur­mătoarea scrisoare ce-a primit :•!

„Domnule Director,

In ziarul „Dimineaţa" cu data de 16 Ianuarie, sub titlul: „Cine caută diversiune" a apărut un articol in care, între altele, se spune că: „lN FRUNTEA MASONILOR SE AFLĂ OAMENII CA D-nii €. ARGETÖ-IANU, OCT. GOGA, GEN. MOSOW, LEONTIN ILIESCU, BILCIÜRBS-CU, etc."

Este adevărat că am făcut parte' din masonerie, dar de câteva luni ne-am retras din această organiza*-ţie, publicând atunci şi o informa­ţie în acest sens. Ori câtă einst* ne-ar face prezenţa noastră în so­cietatea D-lor ARGETOIANUt GO­GA şi Gen. M0Ş0IU, vă rugăm to­tuşi să rămâneţi încredinţat că hor. tărîrea noastră a fost şl rămâne definitivă.

Această hotărîre am luat-o în Wr-ma convingerii că NICIODATĂ clandestinismul, chiar dacă n'ar urmări acţiuni şi inienţiuni sub­versive, NU POATE DUCE LA RE­ZULTATE FOLOSITOARE ŢĂRII, — mai ales în împrejurările grele de azi. , .

Primiţi vă rugăm, domnule di^ rector asigurarea perfectei noastre stime,

VICTOR BILCIURESCU, LEONTIN ILIESCU1'.

Reproducem cu plăcere această scrisoare, subliniind cuvintele: „clandestinismul nu poate duce Ui re­zultate folositoare ţării'.

Lupta contra masoneriei îşi săra­tă rezultatele. Oameni cari mai tiu la demnitatea lor, se retrag din or­ganizaţia ce nu le face cinste, nici când în fruntea ei se găsesc oaméái ce se pretind a conduce- destinele acestei tări. -"

* Menţionăm cu această ooaziune

şi următoarele cuvinte ale D-lui Colonel Alex. Călătorescu, din recti­ficarea apărută în „Buletinul Anţt-Iudeo-Masonic", nrul din Dec. 1930:

Mi se aduc „o serie de gravşacy-zaţiuni, care ating demnitatea de om şi ofiţer", zice Domnia-Sa, pjria martorii D-Sale, în fata una jack-zări, că ar fi francmason. Deci aî|t& dovadă. Adevăraţii ofiţeri refpţjig, ca o infamie, acuzarea fi francmason. .. j

104 Centrul studenţesc »Petru Maior' şina alea pentru gestiunea anului 1931 următorul Comitet:

Preşedinte: Octavian Stanca; Vicepreş.: Virgil Damian; Secr. gen.: Dorin Pop; Gassier: Ion Sărbu; Controlor: Miron Ghiuriţan; Bibliotecar: Vaier Moga;

• Archivar: Liviu Micu; Econom: Emil Roşu; Secr. de şed.: GJieorghe Anghel,

Nicolas Radu, Ion Pop. Membrii: Gheorghe Sava, Petru

Borgea, Mihail Raţiu; Consilier al U. N . S. C. R.: Petru

Bruda. Horia Stanca, Liviu Buz-dug, Axente Bamciu, Ştefan Lu-

pan. In numărul de 15 Februarie 1931

al revistei noastre, in articolul Dlui prof. univ. I. C. Cătuneanu: „Din Maramureşul încătuşat", s'a făcut o mică greşală de paginare. In co­loana I a numitului articol, alinia­tul al cincilea „L. A. N. C. în I e u d - este urmarea notei 1), din aceeaş coloană.

L. A. N. C. Bucureşti Duminică 8 Februarie, a ayut

loc la Sediul său din strada Şiret No. 24, şedinfa Comitetului de con­ducere al organizaţiei „L. A. N . C." din Culoarea de Verde a capitalei, la oare, au luat parte, pe lângă memibrii din Comitet, şi foarte mulţi cetăţeni creştini din Culoare.

Şedinţa se desobide la ora 10 şi jurn., sub preşedenţiia D-lui Gh. C. Apostolescu, care face o amplă expunere a situaţiei L. A. N . C , din întreagă ţară, în ceea ce pri­veşte curentul pentru mişcarea „Cu-zistă", ce este în continuă creştere. Totodată face o dezvoltare a capi­tolului X I din 'programul L. A. N . C , care tratează ,yproblemele Mun­citoreşti".

După Dl. Gh. C. Apostolescu ia cuvântul Dl. I. Popescu, caiie ara­tă rostul muncitorului român în angrenajul economic, îndemnând pe muncitori să se înscrie în L. A. N. C, singura organizaţie politică, de,sub conducerea d4ui Cuza, care poate salva naţia româneatscă din haosul politic şi comornic, în care . oie-a,u adus Jidanii şi politioiamii.

Mai vorbeşte în aoelaiş sens - Dl. , JJngurianu, în numele mecamicdlotr dela C. F-. R. Dl. Timănaş, în nu­mele muncitorilor din fabrici, Dl, Sultan, în numele f acarilor dela C. F. R. Dl. Antoniu, în numele p e n s i o n a i r i l o T , Dl. Nicolae arată că îm cartierul Puţul lui Crăciun s*an pra*:păşiit o mulţime de Jidani. D-ma

Diamandi arată rolul femeii în via­ţa creştinească, Dl. Bârsanescu vor­beşte în acelaş sens.

După terminarea cuvântărilor se procedează la constituirea urmă­toarelor Secţiuni: Dl. I . Popescu, este numit de către Dl. Gh. Aposto­lescu la conducerea Secţiei Filan­tropiei, Dl. Căpitan Roşea la con­ducerea Secţiei Grand, Dl. Antoniu la conducerea Secţiei Puţul lui

Istoricii obiectivi, cari ar dori să vorbească ori să scrie despre trecu­tul şi genealogia poporului Român, înifăţişându^l ca descendent al Da-co-Romainilor, mu trebue să uiite un singur moment, că Maramureşul re­prezintă în această direcţie o notă de o importantă covârşitoare. Cele mai puternice argumente pentru a susţine teza — incontestabilă de alt­fel — a romanităţii poporului no-•stru se găsesc în însăşi viaţa, în­făţişarea şi obiceiurile păturei ru­rale. Iar Maramureşenii sunt cei dintâiu, cari pot răspunde la între­bările istoricilor dornici de-a re­constitui fapte şi evenimente din trecutul îndepărtat. Poate în nici o parte a ţării, elementul românesc nu e mai curat, mai omogen, decât aici. Fără a se amesteca cu străi­nii, Maramurăşenii cu plete lungi, vechii urmaşi ai Daco-Roimanilor, şi-au continuat dealungul veacuri­lor primitivul şi sobrul traiu stră­moşesc, creindu-şi o istorie şi o tra­diţie proprie.

Minorităţile pripăşite pe aceste plaiuri, au fost bine primite de Români. Au fost şi sunt găzdu­ite de o largă şi mare bunăvoin­ţă. Cu toate că nu posedă nici un fel de drepturi istorice, se bucu­ră de avantagii pe care înşişi gaz­dele — Românii — nu le au. Atât Evreii, cât şi cele câteva mii de maghiari, s'au aşezat pe moşiile autochtonilor, fără a fi poftiţi de cineva.

Maramurăşenii sunt proverbiali, pentru toleranţa lor. Şi poate nu este chiar bine să fie aşa, mai ales când minorităţile îşi iau nasul la purtare. Vorba aceea: „dacă-i dai nas lui Ivan, se cocoţează pe di­van". Acest lucru se potriveşte de minune aci în Maramureş. Atât fiii lui Iacob — fii şi fice degene­rate — cât şi pintenaţii din hordele Arpâdene, sunt adeseaori de-o o-

.'brăznicie provocatoare. Instituţiile româneşti primire cari cităm

Din „Gazeta Maramureşană", No. dto 19 Febr. 1931.

Crăciun. Totdeodată se deleagă DL Ungurdamu şi Dl. Sultan cu inten­sificarea propagandei printre cefe­rişti.

Tuturora le mulţumeşte Dl. Gh. C. Apostolescu pentru că au ră­spuns într'un număr aşa de mare, la chemarea Dnsale, anunţând ur­mătoarea şedinţă pe Duminica vii­toare, în cartierul Filantropiei.

Şedinţa se ridică la ora 1 şi jum.

„Astra", sunt boicotate de minori­tari.

Limba oficială a statului'român e deasemeni pângărită. Intelectua­lii, cari nu vor s'audă de transac-ţii în chestia naţionalismului, sunt insultaţi în mod cinic; E' bine, pâ­nă când vor fi îngăduiţi să ne jignească? Şi încă în. chip atât de neruşinat. Căci închipuiţi-vă o cea­tă de venetici, venind ia easa-ţi pro­prie şi ordonându-ţi, după ce i-ai ospătat, să le fii slugă şi sa le faci clacă şi robot! Nu-i aşa că ie-ar scoate din pepeni ori-^cât de îngăduitor ai fi?

Ln epoca pajurei habsburgice, elementul românesc din Maramu­reş a îndurat cele mai crunte sa­mavolnicii. L-au apăsat deopotrivă, Maghiarii ţâfnoşi ea şi Evreii aca­paratori.

Pronia cerească însă a făcut dreptate. Utopia Valaehilor — aşa numea miustăcioşir din Budapesta, ideea de unire — s'a realizat. Azi suntem 'liberi şi independenţi. Nu suntem însă respectaţi. Minorită­ţile de aici se obrăznicesc din zi în zi. Profită de animozităţile efeme­re dintre Români şi-apoi se apucă să stigmatizeze tot ce e străin de naţia lor. Gândiţi-vă de pildă la vechea noastră instituţie de cultu­ră „Astra". Deşi este românească, da românească, »pur sânge şi deşi acţionează în mod democratic tot în Ţara Românească, totuşi minord-itarii îşi 'permit s'o boicoteze pria viu graiu şi scris. Nu înzadar a acţionat în judecată dl. Dr. Ilea pe un redactor maghiar. N'a mai putut răbda atâtea insulte şi ocări gratuite. Despire Români mu se poa­te afirma că sunt răi sau intolera­bili. Nu. Că nu var trăi bine cu. străinii din mijlocul lor, asta nu va fi vina decât tot a minoritairi-lor. Dânşii pe lângă faptul că ade­sea ori nu VOT să se identifice cu interesele statului român-, mai sunt încă şi provocatori. Nu vor să uite că timpurile azurii, când o imfimă minoa-itate stăpânea o mare majo­ritate, au trecut, pentruca să nu se-

Maramureşul şi minorităţile

mai întoarcă. Mai cred şi azi în . chimera unor manopere de ieri, ca-ri nu se mai pot arăta astăzi. Si fiindcă vorbim de minorităţi re­calcitrante din Maramureş,' cred că e bine să precizăm, care sunt anume. Căci aici a vein: Evrei. Un­guri, Ţipţeri, Ruteni şi iar: Ruteni,

.Ţipţeri, Unguri şi Evrei. Cei mai cumsecade din toţii sunt desigur .Rutenii şi Ţipţerii. Iar cei cari in­sultă şi secătuesc vlaga atât a Ro­mânilor cât şina Rutenilor şi Ţip-ţerilor, sunt Jidanii şi Maghiarii.

A fost un ger de crăpau pietrile. In dimineaţa aceea Aiicuţa nu putea potoli pe Nicolae, care începuse să sehinceaseă de asprimea gerului ce-i îngheţase mădularele.

Când au ajuns în gura târgului, au aflat că 'n curtea unui han a fost găsit îngheţat un om şi toată lumea spunea că era alb ca nova.

Imaginea mortului s'a-conturat re­pede în mintea: Ancuţei, alternând peste pielea ei rece broboane de spai­mă, fiori ce (t cutremurau. Se gân­dea femea la sărăcia din coliba lor; de câte cri nu s'a năpustit viscolul năprasnic în ochiuleţul de geam de i se păra că se prăbuşesc zidurile, d-a câiteori n'a lîuflat într'o scântee să-şi descleşteze degetele ca să poată mul­ge vaoa, să ducă laptele' jupanilor la târg; şi gândurile acestea o înfrico­şau.

Pe uliţele târgului par'că ei;a mai cald şi nici Nicolae nu mai schincea. Ocoliră două-trei străzi şi iată-i în uşa prăvăliei jupanului Solomon Lei-bovici.

„.Astăzi ai venit târziu, târziu fe-mee...." o întâmiPină jupanul arătân-du-şi de după tejghea, dintre malidă-rile de opinci, capul cu cârlionţi şi barbă roşie, împachetat întrun guler ce-i trecea de creótet. . Feme ea abia putu deschide gura:

—• „Bine c'am scăpat boerule, că era <i& 'ngheţăm!"

Şi în vreme ce An cuta măsura lap­tele, Ovreiul îşi propti ochii pe faţa lui. Nicolae,^Copilul roşu de palmele' frigului, trăgea aer cald pe nările îngheţate, răscolind cu privirea lui ageră, bocancii atârnaţi d.e grinzile prăvăliei. E vioiu şi deştept Nicolae. A prins el o păreehe de ghete roşi cu titluri înfloriţi pe talpă şi când se gândeşte că o să le 'noalţ.e în picioa­rele lui, se simte, voinic, puternic şi biruitor în luptă cu gerul. Ovreiul l-a privit mult; şi după ce un zâmbet i-a mişcat buzele, oare i-a tălmăcit

Jidanii acaparează bogăţiile, iar Maghiarii năpustesc din guri nu­mai invective şi accente de ură la adresa celor pe pământul cărora

' se găsesc. Politica lor este o politică de continuă duplicitate. Noi am dori să-şi precizeze odată atitudi­ne:). Dar în mod sincer. Asta pen­trucă să ştim cu cine trăim la un •loc. Şi mai ales pentrucă să ne pu­tem impune şi noi o atitudine re­clamată de circumstanţele creiate de dânşii.

ION BERINDE.

socoteala din inimă, zise cu tact: — „Ăla i-al tău Anouiţa?" —• „Al meu boerule; e Nicolae. Ştiţi

că vă spuneam eu. Atâta am!" — „Şi ce faci tu cu el acasă ?" — „Păi, vara paşte vaca, dar acum

e. vai de el, că ne omoară sărăcia, boerule; uite d'aia l-am luat la târg *ca din banii pe care U m strâns pe lapte să-i cuippar şi lui o pereche de ghete -dela D-ta."

Ovreul se scarpină la barbă. — „Hm, paşte vaca un aşa coşco­

geamite flăcău! Ancuţo, dacă are să fie băiat cu minte.... Ascultă, du-te la bucătărie cu el şi-1 încălzeşte, c'o să mai vorbim noi!"

In căldura dintre zidurile bucătă­riei căptuşite cu pete de mirosuri în continuă descompunere, Nicolae des­

coperi faţa roşcată cu ochi urduroşi a:i lui Simonică, feciorul jupanului, al cărui sufleţel năcăjit de gândul că trebue să plece la şcoală, î-1 alinta

cu 'vorbe blânde Raşela, soţia cu în-făţioare de cârtiţă borţoasă.

Ancuţa ştie că nu el este unica odnaslă a jupanului, că mai are unul care-şi face armată —• la manutan­ţă —• şi pe domnişoara Eva, o- fată care ar fi frumuşică dacă n'ar avea buzele prea răsfrânte, pete de sânge decolorat pe obrajii albi ca albuşul de ou şi dacă nu i-ar mirosi gura a carne stricată. E grozav; şi Ancuţa n'a putut pricepe niciodată de ce co­piii jupanului Leibovici isamănă cu pisici blonzi, proaspăt născuţi.

După ce Raşela porni pe Simonică ou ghiozdanul iîn spinare, către aşe-•zământu'l de învăţătură, rămase în prăvălie să înlocuiască pe Leibovici, care avea ceva de aranjat cu. lăptă-reasa.

—; „Ascultă Ancuţo; e caid aici la noi, ai?"

— „Mai stai să vorbeşti, boerule !" —"„Dar tu re zici, măi?" Nicolae luându-şi mâna dela nas

propti ochii în tavan şj tăcând rt>3"

punse cu un zâmbet; ascuţit, vioiu şi intoligent. ; »• ;>^i

— „Uite Ancuţo, mi-e miilă de, tine şi de ăla", începu jupanul, „o să în-gheţaţi amândoi, iarna, e lungă şi geroasă itare; ast' noapte a murit în târg unul, la noapte or să moară zece. M á m gândit să-1 scap barim, pe el, pe ăla", şi arată cu degetul către Nicolae. „Eu sunt om cu inimă aşa de bună, că mă înduioşez după. copii. O să-i dau ghete, ciorapi;, ş'p lîă-jţi

_dau şi ţie o haină, haina mea, Poftim, ,şi n'am să-ţi cer, parale, — că.n^ai, am să v'ajut să scăpaţi de iarna aceasta".... 11

Ancuţa se cutremură de bucurie: Credea ea de multă vreme că, jupa­nul Solomon Leibovici e om.de multă ispravă; că deşi e de altă: lege;.are inimă mare. In chipul lui flocos l#tu simbolul omului ăe protecţiune, jar din zugrăveala-i roşcată i se păru că valuri de căldură ne desprind şpi^eja se aşterne peste .sufletele lór,, Qţaul ăsta/ cu perciumni Ie dăduţte iJ^dej-de, pusese mâna pe inimile lor sfida­se, de aceea Ancuţa privi spre. el, cu încrederea pe care n'a .s imţiţ i ţpici odată în firea ei. I ise păru atât de apropiat de păsurile lor, încât s§ jţjţo-tărî să nu mai iese cu, nimic iflto sfaturile lui. .- .

— „Mi-e tare milă de pruncul ăsta, mai ales că eşti văduvă." ., . • « , • ; • /

Dup un răstimp de tăcere, Leibo­vici se ridică drept cu umerii curbaţi, morfolind între dinţi o buoaţa de carne .şi se adresă i scurt:

— „Uite ce m'am gâtndit Ancuţo: să-mi laşi pe Nicolae aioi la pis&vă-lie".

Apoi observând privirea fuigw&ipa-fe a Ancuţei, oare învălui chipul\od-piluilui, adaogă: ^ ,

— „Tu îi zici Nicolae; - noi o să^i zioem Nihae ş'o să ifie « a copijijj po-stru. De nu vreai să cadă păcatul pe tine, femtee". ..

Ancuţei Ha început i se păru ."prea grea propunerea, dar arsă de focul mizeriei, sfredelită de gândul că co­pilul n'ar avea nici uairoit, treptat-treptat se amăgi cu sfatul jupanului, îndărătnic şi rezistent s'a arătat,'.Ni­colae; el spunea hotărât: „nu răiţţân, nu vreau", dair în cele din urmă şi-a păcălit intransigenţa, momit de alui-ţa cu care succesiv îl trata cocoana Raşela. Dar tot nu-i venea să se deş­ii poască de rosturile lui cu calde, ascunzişuri sufleteşti din casa-şi bă­tătura lor. , • : i ; ,

Jupanul a aranjat lucrurile asa.de bine, încât Ancuţa e convinsă. .<$.,,ţ-a înşelat. El dă o pereche de ghete şi

una de ciorapi pentru. Nihjáei, mr pentru Ancuţa o haină cu care- va1

birui hotărât îngheţul. In schimb

Nihae

1 0 8

Nihae ii va sluji până la Faste, a-dkă trei luni şi dacă de aci înainte o vrea să se mai angajeze, or face alt zapis.

* Nicolae, răsfăţat de familia Leibo-

vici cu numele de Nihae, a ieşit din iarnă cudbărindu-se noaptea într'un to\\, din bucătărie; ş'ar ti dus-o el bine. Dar revărsarea blagoslovită a

i'primăverii şi gândul că se pângăreşte cu mâncări ovreieşti ito Păresimi, i-.au născut dorinţa de a se 'ntoarce acasă. Abia răauiflă. Mai sunt câteva zile până la Paşte şi se gândeşte ha­latul numai la colţul ierbii, care va fi 'mbrăcând cu veride bătătura şi câmpul din spatele casei.

Jupanii n'au simţit nimica; dar Leifootvici care ştie >că s'apropie soro­cul şi cum el s'a. gândit că Nihae să-i slujească măcar câţiva ani pentru da­rurile de antă iarnă, plănueşte ceva în mintea lui.- Nihae e goim > şiret; ţine grozav de mult la legea lui. Când a încercat Simonică să-i dea pască a refuzat-o instinctiv şi 'n ur­mă a rezistat cu atâta încăpăţinare, încât, când ovreiaşul a încercat să i-o vâre cu de-a sila pe guiră, a pre­ferat să-i sgârie buzele decât eă pri­mească. Apoi când a intrat în Săptă-

' mânia Mare, i-a cerut maică-sii, care venea regulat cu liaipte, doi lei şi a cumpărat Prohodul, Se trezeau în el accente din poezia vieţii dela ţară, impulsluni retigdoaße; ş'aduceta amin-

' te de chipul Mântuitorului răstignit, pe sub care s'a strecurat în anii tre­cuţi; şi fără să-şi dea seama, i se prelungiau pe buze crâmpee din Pro­hod. In sufletul lui Leibovici se născuse .dorinţa de a stăpâni a-pucăturiie astea de goim ale Iui Nihae. Dar lucrul nu e tatát dé uşor. — Jupâmul a băbat de sea­mă «.că ou un mojic nu poţi să te porţi delicat, că dacă la început 1-a mustrat blând, el n'a luat în seamă vorba stăpânului. Şi nu ştie de ce, jupanului i s'a aşezat pe suflet, ca o povară mare, isteţimea copilului şi simţământul lui religios, dar totuşi stărue să-l angajeze încă. E i băiat harnic şi priceput în negustorie. Ah, dacă n'ar fi creştin şi încă dela ţară, cxi credinţă oarbă, ce frumos s'ar în­stări în târgul jupanului.

In Vtnerea-Mare a fost ceva ciudat; nimeni nu se mai putea înţelege cu Nihae. Era trist, ca un pribeag şi diaică stăpânii îl trimiteau undeva, apoi acolo rămânea. Către seară a început plângerea clopotelor; bătăile se înfigeau în inima lui Leibovici, brusc şi înfundat, ca gloanţele în pământ. In mintea Iui reflexii înverşunate răspundeau năprasnic tânguirilor de clopot. I se părea că prima oară a-

I murgul din Vinerea-TVlare însângerea­ză pe geamurile casei lui şi convin­geri deplasate îi mistuiau inima. De­sigur că nu-i lucru bun şi de vină e Nihae, care a ncepuţ să cânte biseri-ceşite. Dar Nihae nu e ; jupanul toc-, mai acum îşi aduse aminte că 1-a trimis d'un ceas cale de cinci minute şi el, el n'a venit. Mânios îşi înfige degetele 'n barbă, buzele uscate îi ie« înainte, se 'ntind, se desfac descope­rind dinţii negrii şi roşi; iese 'n curte, strigă: „Nihae, Nihae", dar se 'ntoar­ce vânăt fără răspuns. Eva şi Raşela tac, le-e teamă de spaima lui Solo­mon. Omul ăsta când se necăjeşte tre­mură şi bâlbăe de nu poţi să-l pri­veşti.

Raşela şi-a adus aminte şi murmu­ră încet:

— „Las' c'o să iese bine !" Târziu când jupanul se pregătea să

tragă obloanele, băiatul se strecură pe uşa prăvăliei oa o nălucă şi după el Simoniică; amândoi (Lipsiseră die-acasă. Ovreiul a simţit • că un fior rece 1-a săgetat. A stat şi 'n urmă a strigat hotărât:

— „Nihae, da vino, măi !" Când s'a 'nfăţişat copilul, rjcăpăra

de mânie. — „Să-ţi plesnească rărunchii, ti-

călosule !" Tremurând l'a apucat de ureche, i-a

plesnit peste faţă şi cum: mânia se revărsa în el tot mlai mult, l^a trân­tit jos şi l*a frământat eu picioarele. O pornire lăuntrică îl îndemna i 3 ă nu mai înceteze. Par'că se angajase lupta între două instincte ce nu se mai puteau suferi

— „Unde-ad fost, unde-ai fost ne­mernic, ticălos ?"

— „La Biserică", răupunse copilul ou demnitate.

— „Şi-ai luat cu tine şi pe Simo­nică ? r -

— ,E1 a mers !" Pe buzele Ovreiului vâjăia romflo-

rea ured. Găsi nimerit miomentul să-şi pună planul pregătit, în aplicare.

— „Nihae, tu eşti hoţ, ticălosule, tu m(i-ai spurcat copilul şi ai furat ine­lul r

Leibovici în grabă ieşi în stradă, chemă sergentul şi în faţa acestuia îl căuta prin buzunare. In dos într'o

tăetură făcută în haină de Raşela, astă noapte, când erau deştepţi nu­mai ea şi Leibovici, găsi inelul aşa cum îl aşezase el, cu mâinile lui, îm­pachetat în hârtie şi pus ca copilul să nu-1 poată descoperi.

— '„Vezi , D-le sergent! Hoţul, ban­ditul! ".

Copilul înspăimântat începu să plângă. Era într'adevăr o acuzare a-tât de bine chibzuită, că el nu avea nici un mijloc să o îndepărteze. A

doua zi Ancuţa fu primită cu amenin­ţări.

— „Domnul sergent a văzut; el era de faţă, mergem la poliţie, întră'n puşcărie".

Disparată femeia căşună asupra co­pilului şi totuşi el cu o . adâncă se­

ninătate, strivindu-şi lacrima nevino­văţiei în .coltul pleoapelor fierbinţi, ţipă cu o putere neobişnuită:

— „N'am furat eu inelul!" .Şi maică^a l-a înţeles. Diaa-' amenin­

ţarea este tiranică; jupanul a chibzuit lucrurile bine, are martori.

Şi în Sâmbăta Pastelor, Ancuţa primi ziapisuil nou, angajându-şi co­pilul încă pe un an la jupanul Leibo­vici. De acum înţeleseră cât de scump vor plăti „bunătatea" Ovreului.

Târziu de tot, în noapteta învierii, când Leibovici, frământat de visuri urîte, dormea vărsând din trupu4 stropi de lîudoare, Nicolae din culcu­şul lui din bucătărie văzuse învierea şi glasul lud primise în note Dumne-zeeşti minunea şi liniştit, copilul sim­ţea cum peste sufletul lui se sloboade pacea şi fericirea.

SANDU PLAVIE Lic. în litere.

— Bucureşti. —

L. A. N. C. - Bihor In ziua de 18 Ianuarie 1931 S'a

constituit organizaţia L. A. N. C, în comuna Cărpineţ, plasa Vaşcău, jud. Bihor, alegăndu-se următorul comitet:

Yicepreş.: Gh. Hoza Guiţa; secre­tar: Alex. Micula, Gh. Boleac Ghiu-rca; membrii: M. F. Ivanovici, M. Ienciu, N . Ieneiu lui Ghiurü, T. Pă-durean, I , Ieneiu a Piţului, N . Pat, Gh. Rengle, T. Ivancea şi A. Ienciu, preşedntele urmând să fie ales mai târziu, cel care va fi găsit mai vrednic şi mod iubit, de oamenii din partea locului.

Cu ocazia constituirii, dl Miron Ivănescu, student, a adus la cu­noştinţă celor prezenţi, scrisoarea dlui prof. I. 0. Cătuneanu, de în­demn la acţiune; a arătat apoi ne-cesitalea organizării L. A. N'. C, explicând programa L. A. N. C. Cu toţii şi-au manifestat dorinţa fer­mă de-a se înscrie în L. A. N.C., "înaintând procesul verbal de con­stituire şi tabloul celor înscrişi, şi dlui prof. I. C. Cătuneanu.

Propaganda de organizare a în­ceput şi'n judeţul Bihor, unde oamenii de asemenea sunt sătui de partidéle politice înstrăinate şi fă­ră nici o dragoste faţă de pămân­tul strămoşesc şi faţă de poporul românesc.

ExcrocherBe jidäneascä Încă prin anul 1925—26 sau

lüz-är—aö, Jidanul S. Ausländer, mare bogătaş diu satul Cireş, jud. otorojineţ, a vândut vreo 100—14U ue fălci, hectare de .pământ mai multor Homâni din Cireş şi împre­jurime, iîn niodui următor:

După ce i-a încântat, Jidanul, pe sărmanii oameni, cu iei de iei de vorbe măgulitoare şi viclene, de vulpe bătrână, le-a dat pământul, luându-le banii, nenorocind astfel pe mulţi cari au cumpărat pământ dela el şi cari azi sufăr şi îşi muşcă pumnii de necaz, că nu şi-au dat seama de ceeace au făcut, de s'au lăsat înşelaţi de acest Jidan infam şi păcătos.

Jidanul a vândut pământul şi a primit banii dela oameni, însă nu le-a dat contractele de vânzare, fapt care să-i facă pe bieţii oameni, ca la eventuale ocazii şi momente prielnice, să-i împiedice de a po­seda în drept, ca proprietate a lor, acest pământ.

Şi aşa, de azi pe mâine amâ­nând Jidanul (facerea contractelor şi nimeni dintre creştini neîntere-sându-se de ele, au trecut cinci ani de zile şi ele tot nu-s gata.

Deabia mai dăunăzi, în una din ultimele luni ale anului 1930, adu-eându-i-se caizul, la cunoştinţă, bra­vului şi neâniricatuiui luptător al .L A. N. C, confratelui nostru su­fletesc şi iubit, D-lui Theodor Tca-ciuc advocat, — chestiunea a fost pusă ân (mişcare, făcându-^e cer­cetările cuvenite de către Parchetul Tribunalului Storojineţ.

Am uitat să amintesc, că acest Jidan, S. (Ausländer, care mi se pare că nu ştie că trăieşte în Ţara Românească, se purta într'un mod cu totul bestial şi canibalic cu oa­menii cari veniau sănşi ceară con­tractele.

Astfel, pe mulţi oameni, când veniau după contracte, îi huiduia şi le arăta uşa, scoţându-i, chiar de spate, afară din palatul lui.

De neuitat este faptul că bietul creştin Dumitru Zlotair, mergând cu soţia sa la susnumitul harhar, ca să vadă şi să întrebe ce-i cu contractul lui, ca drept răspuns Ji­danul a scos-o pe soţia acestuia^ de spate, afară, iar bietului creştin că n'a sărit pe fereasră poate de frica Jidanului, i-a dat două palme adravene, în loc de contract.

Domnilor miniştri şi domnilor

parlamentari, ce ziceţi la asta? Se poate ca Românii noştri, ou drept, să m'aibă drept în propria lor iţară, nici a deschide gura măcar?

înv. V. BOTEZAT — Storojineţ. —

0 Jidancă din Ungaria, despre Jidanii din Ardeal

— Destăinuiri senzaţionale — „Acum câtva timp — când se fă­

cea operaţiunea recensământului în Ardeal —• o misionară din Bu­dapesta, văduva lui Vilii Vâzsonyi, a vizitat toate centrele minoritare.

După această călătorie de propa­gandă, iată ce interesante declara­ţii a făcut d-na Vâzsonyi corespon­dentului .ziarului „Egyenlőség" din Budapesta (Nr. din 31 Ian. a. c ) :

„La Oradea a constatat că Evrei-mea sprijină şi este în nota politi­cii minoritare maghiare. Intre E-vreii şi Ungurii din localitate dom­neşte cea mai perfectă comunitate.

Pe drumul pe care l-am făcut în Ardeal — spune conferenţiara, — cred că am îndeplinit şi o misiune. Le-am dus coreligionarilor mei Evrei ceva din splendoarea Unga­riei de odinioară şi amintirea li­bertăţii ei. Am constatat din ochii aprinşi, din suflete, din aplauze, că drumul meu n'a fost zadarnic.

Călătoria mea prin Ardeal a fost făcută în timpul operaţiunii recen­sământului. Guvernul român a o-ferit Evreilor posibilitatea de a se declara de naţionalitate maghia­ră; aceasta înseamnă că peste tot, Evreii cu multă mândrie s'au de­clarat pentru menţinerea naţionali­tăţii maghiare.

Ba mai mult, am fost ohiar mar­tora unor întâmplări fericite şi a-nume, am văzut cum, — când la postul de radio-emisiune din Bu­dapesta se cântă „imnul maghiar", coreligionarii mei din Ardeal cu ochii plini de laorămi, se ridică de W scaune şi4 amuUă stând în pi­cioare".

Şi — totuşi — populaţia evre­iască din acea regiune pretinde că ar fi dovedit dela unire încoace sentimente de loialitate faţă de Ro­mâni.

Iată că o misionară din Buda^ pesta prezintă pe Evreii din Ardeal, oa pe cei mai înfocaţi ageniti ma­ghiari iredentista, care ascultă cu evlavie la radio, — atât de răspân­dit în provinciile alipite, — „imnul maghiar" !

CJJniverstil").

m Din oglinda patflctaritw.

Sub firma băncii Jidanului Blank, stau în anul 1931, următorii :

C. Argetoianu, trecut prin toate partidele, fost ministru, cel cu „ritmul nou";

Or. Innian fost ministru naponal-ţărânist;

Alex. Vaida Voevod, fost ministru naţional-ţărănist;

Tabacovici; V. Bâmniceanu; S. Bosenthal-Jidan; B. Sehöpkez-Jidan, parla­

mentar naţional-ţarănist G. Cantacnzino; Gr. G. Duca; fratele şefului

partidului liberal; I. Pillát, fost deputat liberai: G. Kapri şi Gr. Staicovicl.

Asociaţia studenţilor români din Paris

Reproducem din „Universul":' „Asociaţia studenţilor români din

Paris, şi-a ţinut la 25 Ianuarie a-dunarea anuală.

înfiinţată în Aprilie trecut, a-ceastă asociaţie îşi propune să în­trunească pe toţi studenţii xómmi din Paris, fără deosebire. ÂcUvi-u

tatea ei e cu desăvârşire consacrată chestiunilor corporative, nare pri- , vesc tinerimea universitară: ea tît-ţelege să activeze pe terenul naţio-nal, stăruindu-se prin conferenţe publice, festivaluri, etc., să contri- ' bue, prin propagandă mai ales în cercurile studenţeşti, la cunoaşte­rea României sub adevărul ei as­pect. • ' • • > .

Adunarea generală a aprobat descărcarea fostului comitet, şi a ales un nou comitet compus din: d-ra Nanu, d-nii H. Askenazy, A . Costieni, A. Doncesou, R. Filder-man, A. Fischer, G. Hagi-Tneodo-ratky, I. Levy, A. NaftaMsohn şi N. Taincoviceanu, sub preşedinţia d M Constantin Amgelescu".

?

Citiţi şi răspândiţi

V-J

Scrisoare dese ă Dlui Ministru de Interne

Deia tribuna acestei reviste am semnalat .totdeauna abuzurile cari se fac în administraţia tării. Nici odată nu s'au reparat greşelile să­vârşite şi nu s'a căutat măcar să

• se,.satisfacă, prin măsuri energice, simţul lezat al demnităţii nationale.

Domnule Ministru, Sunteţi purtătorul decoraţiei Mi-

hai Viteazul, şi dacă nu ca Mi­nistru, aveţi datoria de Cavaler al Ordinului să păziţi cu sfinţenie principiul pentru care 800.000 au dat suprema jertfă de jsânge.

Suntem la it ani după unire şi trăim în continuă umilinţă. Imagi­naţia nu poate întrece trista reali­tate. _ Ni- se spune a fiece pas, că ce zice „apusul" luminat şi civili­zat? întreb ce ar zice apusul dacă în părţile lor s'ar săvârşi faptul care îl relatăm mai jos.

U.Ui juotax de origine jidovească, cu iîn trecut foarte dubios, eiste, a-totpirtérnie în comuna Feleac, la 7 km. de metropola Ardealului (Cluj) şi tot la atâţia km. de Di-rectoiratul Ministerial.

In corespondenţa oficială a no­tariatului comunei D-sa se foloseş­te de limba ungurească. Dacă do­riţi documente, căutaţi-1 de ex. pe cel ou Nr. 955/1. I X . .1930, adresat Primarului comunei:

Domnule Ministru, nu aveţi ni­mic de zis?

Am ajuns ea în ţara aceasta să nu ni se mai respecte nici dreptul de; stat naţional. Un Jidan, care răspunde la numele de Török, lu­crează cum vrea, în sovietul lui, într'o comună pur românească Fe­lea cui.

Acesta este un document al vre­mii. De altfel în judeţul Cluj sunt 58 notariate :

27 ocupate de Români; 15 ocupate de Jidani; 1/2 ocupate de Unguri; 4 vacante.

Cele vacante 2 sunt conduse de Jidani. 1 de Unguri şi 1 de Ro­mânii, Judeţul în majoritate sdro-foitoar© e format din Români, cari au suferit atât, pentru cauza na­ţională. Notarii Jidani ocupă pos­turi în notariate aproape pur ro­mâneşti. Atâta timp cât notarii ro­mâni «unt şomeri, străinii se lăfă­iesc, ne sfidează şi lucrează temei­nic la dărâmarea .temeliei statului român. Lucrează încet şi sigur să destrame sufletul românesc, care a fost şi trebue să fie baza Ţării Ro­mâneşti.

Domnule Mihalacbe, purtător al

Ordinului Minai Viteazul, e mo­mentul să judecaţi aşa cum vă

dicta umezeala tranşeelor şi cum dictează glia îngrăşată eu sângele acelora cârd şi-au' făcut datoria pe câmpurile de luptă.

Dr. ION LIVEZAN — Cluj. —

In ziua de 26 Februarie a avut . loc la Storoj'ineţ, Congresul judeţean Guzist, pentru oare s'a făcut urmă­toarea chemare.: „Liga Apărării Naţionale Creştine.

Fraţi Creştini, In ziua de Joi 26 Februarie 1931,

ora 12 dini. va avea loc în Storoji-neţ în curtea restaurantului creştin „Bidneac- CONGRESUL JUDE­ŢEAN' CU ZI ST. La acest congres va lua parte Marele Apostol al Creştinătăţii, prof. univ. A. C. CUZA, înconjurat de toţi fruntaşii cuzişii din Bucovina şi din alte părţi ale Tării.

Veniţi toţi creştinii fără deqse-bire la acest congres, să-l auziţi pe acela care vă va- desrobi!

Veniţi toţi cei înşelaţi şi sărăciţi de partidele politice jidovite.

Veniţi toţi. cei storşi de cămătari şi de băncile Jidanilor şi ede par­tidelor.

Veniţi toţi cei ce voiţi să nu vă ajungă copiii pe drumuri şi să vă blasteme!

Veniţi toţi creştinii uniţi pentru apărarea devizei noastre: ..Hristos, Regele, Naţiunea".

Veniţi toţi cei ce credeţi în Hris­tos, să cereţi dreptate.

Veniţi în ordine şi linişte, dar cu curaj şi demnitate.

LIGA APĂRĂRII NAŢIONALE CREŞTINE .

Judeţul Storojineţ". *

In numărul de 15 Martie, vom da amănunte.

Kaiman Blumenfeld 13. Ka Iman Blumenfeld a .cerut

ministerului justiţiei să-i încuviin­ţeze schimbarea numelui.

Şi anume, — pretextând că i şe spune de foarte multă vreme, Cle­ment în loc de Kaiman şi Blum (ca şi bărbatul'de stat al Franţei, d. Leon Blum), în loc de Blumen­feld. — a propus să i se admită ca pe viitor să semneze Clement Blum.

Această semnătură urmează de­sigur să o utilizeze în cazurile când nu preferă să păstreze sortul de camuflaj adoptat în redacţia „Ade­vărului" şi „Dimineţei",. unde scrie sub numele de botez ad hoc „Scru­tător".

Cererea petiţionarului şina pri­mit Miercuri avizul conform.

I s'a refuzat anume, principial, schimbarea numelui propriu zis din Kaiman în Clement —• deoare­ce legea română interzice formal schimbarea numelor de „botez", dar i s'a aprobat, iarăşi principial (şi sub rezerva opoziţiilor ce s'ar face la această prescurtare ide nu­me) schimbarea numelui de Blu­menfeld în Blum.

Astfel că „Scrutătorul" ziarelor din Sărindar se va putea numi în viitor — dacă va stărui în cerere şi dacă nu va întâmpina vreo opo­ziţie — d. Kalnian Blum.

Dl. Amancei ne roagă să publi­căm .că lucrarea D-sale: „Ce TRE­BUE SĂ ŞTIE ORICE CREŞTIN", despre care am scris şi noi în a-ceastă revistă, de abia acum s'a pus în lucru şi nu va putea fi gata până prin Iunie. Cei cari au tri­mis bani, vor primi-o, iar cei cari nu au trimes până acuma, NICI SĂ NU MAI TRIMITĂ, căci .s'au pus în lucru numai atâtea exem­plare câte comenzi, cu banii în mână, s'au primit.

Doctrina si programul L. A . IM. C-

s e află la redacţia revistei înfrăţirea »Romaneascä« - Cluj, str. B o b N r . 7, — tipărite tn broşură, ce costa lei 2

Fiecare conducător de organi­zaţie L. A . N . C , este dator să-şi procure numărul trebuincios, spre a»l răspândi printre aderenţii noştri.