1. Prezentare generală - files.vladac-uvab.webnode.rofiles.vladac-uvab.webnode.ro/200000137-235b624568/curs 4 CTeh.pdf · Definim imaginea ca fiind reprezentarea senzoriala in mintea

C.Teh. note de curs 4 2014-2015 semestrul 1

1

vladac-uvab.webnode.ro

FACTORII CREATIVITA T II

Prezentare generală Factorii psihologici

Factorii intelectuali Aptitudini speciale Factorii de personalitate Factorii abisali

1. Prezentare generală

Orice studiu sistematic privind creativitatea porneste, inevitabil, de la analiza factorilor

care favorizeaza dezvoltarea creativitatii. S-a incercat, astfel, stabilirea unui manunchi

de variabile prin care sa identificam indivizii ce ar putea avea performante creative.

Se considera ca prin cooperarea multipla a trei mari categorii de factori, creativitatea

este mult favorizata. Aceste categorii sunt:

Factori psihologici – factori intelectuali, aptitudini speciale, factori

nonintelectuali si nonaptitudinali, factori abisali;

Factori biologici – ereditate, varsta, sex, sanatate;

Factori sociali si culturali – conditii socio-economice, culturale, educative

2. Factorii psihologici

Studiul factorilor psihologici ai creativitatii a cunoscut pe parcursul timpului trei

orientari principale: 1. Reducerea creativitatii la un singur factor – inteligenta

(L.M.Terman). In aceasta faza, determinarea creativitatii se realiza doar pe baza testelor

de inteligenta; 2. Creativitatea era influentata de mai multi factori intelectuali

(J.P.Guilford); 3. Se realizeaza o conexiune complexa intre factorii intelectuali si cei

nonintelectuali (in special atitudine si motivatie), aptitudini speciale si factorii abisali.

2.1. Factorii intelectuali

De-a lungul timpului, numerosi psihologi si oameni de stiinta au gasit urmatorii factori

intelectuali: imaginatia creatoare, gandirea, sensibilitatea la probleme, inteligenta,

intuitia, memoria, alte operatii intelectuale (redefinirea, gandirea ludica, gandirea

analogica).

2.1.1. Imaginaţia creatoare

Materia prima pentru imaginatie este constituita din imagini. Definim imaginea ca fiind

reprezentarea senzoriala in mintea individului, a realitatii inconjuratoare, realizata prin


2


reprezentare directa. La randul ei, imaginatia se defineste ca fiind un proces intelectual

(cognitiv) de a crea imagini noi, fara corespondent in activitatea anterioara, pe baza

selectarii si combinarii imaginilor acumulate anterior.

Imaginatia poate fi deferentiata in:

- imaginatie reproductiva – realizarea de imagini noi pentru individ pe baza

informatiilor verbale sau vizuale primite anterior (ex: procesul invatarii);

- imaginatia creatoare – realizarea de imagini noi si neasteptate, susceptibile a da

nastere la produse creative originale, cu valoare sociala (ex:planuri complexa

care duc la inovatii, inventii, opere de arta).

Imaginile pot fi accesate din stacul memoriei, aflate in zona constientului. Imaginile

memorate sunt supuse unui proces de combinatorica imaginativa in vederea elaborarii

de imagini noi. De asemenea, imaginatia isi extrage continutul si din zone profunde ale

inconstientului, accesat in timpul visului sau prin

activitati de relaxare profunda. Constientul este zona

mintii responsabila cu gandirea logica, cu stabilirea de

relatii, este zona energiilor sub control. Inconstientul

este zona proceselor primare, a gandirii prelogice, este

zona energiilor lobere. Inconstientul este inacesibil

mintii constiente. Intre constient si inconstient se

desfasoara un strat tampon, prin care unele elemente

merg catre constient altele catre inconstient. Acest strat

subtire este subconstientul. Numarul de imagini din inconstient este imens, iar acest

numar s-a format pe parcursul dezvoltarii filogenetice (pe parcursul evolutiei omului) si

ontogenetice (de la nastere pana la moarte) a omului.

Sunt mai clare si se mentin mai mult inconstient imaginile inregistrate in urma unor

stari psihice puternice sau in urma unor actiuni indeling repetate. Cercetatori

specializati pe psihologia sportiva au aratat prin studii diverse ca prin 50-65 de repetari

pe poate initia implementarea in inconsteint a informatiei.

- In general, cenzura eului inhiba formarea de imagini noi sau tinde sa faca acele imagini sa se combine in moduri

stereotipe. Subconstientul este un strat mai permeabil prin care imaginile se pot ridica din inconstient spre constient (in

procesul creator) sau invers (in urma unor impresii puternice sau a repetarii indelungate). Acest strat este foarte subtire

la varsta copilariei, devenind tot mai greu penetrat pe masura inaintarii in varsta sau pe masura ce individul devine tot

mai conformist, cu actiuni slab variate.

Creatiile care sunt produse ca urmare a consumului de alcool sau droguri, exces de

cafeina sau nicotina nu pot fi transpuse in practica, neavand, asadar, valoare sociala.

Este adevarat ca au existat creatori deosebiti care au avut experiante diverse in

consumul de alcool sau droguri, insa exista acestia au apelat la diverse substante nu

pentru a crea, ci pentru a trece prin momente dificile (depresii) ale vietii lor. O remarca

suplimentara legata ce acestia este ca majoritatea fac parte din domeniul artelor


3


(scriitori, pictori sau muzicieni), adica sunt persoane cu un nivel peste limita de

sensibilitate sociala.

- Baudelaire - consumator de hasis, Flaubert, A.E.Poe - consumatori de opiu, Nietzsche - dependent de cloral, E.Piaf -

consumator de morfina, E.Presley, J.Lenon – consumatori de cocaina.

Drogurile sau alcoolul NU CONDITIONEAZA si NU STIMULEAZA creativitatea sau vreun

alt proces corelat cu gandirea divergenta. Procesul de creatie este un act deliberat, care

presupune un efort remarcabil la un inalt nivel de functionare mintala.

Stim, deja, ca ideile creative se formeaza in inconstient si ca exista o perioada de

incubatie. Ideile apar in minte intr-un moment de iluminare, care se produce intr-o stare

speciala a constiintei, numita uneori stare de reverie. Aceasta stare poate fi indusa voit

de catre individ prin vizualizare. Momentul de inspiratie este o experienta intensa de

vizualizare.

S-a observat ca imaginile care se ridica din inconstient au cel mai adesea o forma

simbolica (metaforica). Odata ce o imagine a aparut in constient, creatorul o prelucreaza

pentru a o adapta la problema. Pentru a fi creator, individul trebuie, intr-o prima faza,

sa-si inhibe gandirea logica si sa se lase purtat de imaginatie.

Cum se poate dezvolta imaginatia? Sa nu uitam nici o secunda ca un creier gol nu

imagineaza nimic. Asigurand materia prima a imaginatiei prin cunoasterea de lucruri

noi, locuri si obiceiuri noi, acceptarea de noi provocari, participarea activa in cat mai

multe activitati, efectuarea lecturilor beletristice, stiintifice si science-fiction se poate

pava calea catre o gandire divergenta.

Exersarea formarii de noi imagini se poate realiza prin atitudinea ludica in timpul

activitatilor de tip imaginativ, exersarea continua in desen, audierea si compunerea de

povesti, incercarea de a construi diferite dispozitive tehnice.

2.1.2. Gândirea

La fel ca si imaginatia, gandirea este deosebit de importanta in actul creatiei. Diferenta

intre ele este ca imaginatia se manifesta prin imagini intuitive concrete, pe cand

gandirea se exprima in idei corelate logic dar de natura abstracta.

Desi functioneaza ca un proces unitar, gandirea comporta doua componente distincte,

dar care sunt strans corelate: gandirea divergenta, denumita si gandire laterala sau

gandire creativa; gandirea convergenta, denumita uneori si gandire verticala sau

gandire logica.

Gandirea convergenta este logica si conduce la un raspuns unic. De asemenea, este un

procedeu de analiza profund si concentrat, menit sa identifice aspectele implicate

Gandirea divergenta necesita imaginatie si conduce la o multitudine de idei sau

raspunsuri posibile. Pe de alta parte, rezolvarea imaginativa presupune enuntarea


4


extinsa a mai multor solutii, incluzandu-le pe acele aparent neverosimile, exagerate sau

fara legatura cu problema in discutie.

Gandirea divergenta se manifesta prin cautarea de solutii intr-un larg palier de directii,

majoritatea fiind altele decat cele obisnuite. Gandirea creativa are patru atribute extrem

de importante: fluenţa – numarul total (cat mai mare) de raspunsuri adecvate gasite la

o problema (exeptand ideile absurde sau fara sens), flexibilitatea – capacitatea de a

trece cu usurinta de la o directie a gandirii la alta (raspunsuri care se incadreaza in

categorii diferite), originalitatea – aptitudinea individului de a da raspunsuri neuzuale,

fiind factorul cel mai important al gandirii creative, gradul de elaborare – calitatea

gandirii creative de a realiza produsul creativ cu cat mai multe detalii, amanunte,

elemente concrete.

- Ex.1: Care ar fi consecintele faptului ca toti oamenii vor fi clone? - Ex.2: Raspundeti rapid: Cate degete sunt la o mana? Cate degete sunt la doua maini? Cate degete sunt la zece maini? - Ex.3: Tatal are 35 de ani, mama are 30 de ani, iar copilul are 5 ani. Raspundeti rapid: Cati ani au impreuna? Cati ani au

impreuna peste 10 ani? - Ex.4: Scrieti operatii cu ajutorul a patru cifre de noua incat sa obtineti numarul 100. - Ex.5: Cu sase creioane realizati patru triunghiuri echilaterale elage.

O conditie a obtinere a calitatii ideilor este producerea unei cantitati confortabile. Altfel

spus, o cale de a gasi raspunsuri cat mai originale este producerea unui numar cat mai

mare de idei. Acest lucru se aplica cu precadere in brainstorming. L.Pauling (chimist

laureat al premiului Nobel) scria: „cel mai bun mijloc de a putea avea o idee buna este sa

ai nenumarate idei proaste”.

Persoanele cu o fexibilitate scazuta recurg adeseori la sereotipii mentale. Testarea lor se

face prin exercitii care induc un algoritm, dupa care cerintele problemei cer renuntarea

la acel algoritm si abordarea diferita. Aceste persoane sesizeaza mai greu sau deloc

aceasta situatie.

In testele de creativitate, originalitatea se recunoaste prin raritatea sau chiar unicitatea

raspunsurilor intr-o populatie statistica. Astfel, originalitatea este recunoscuta daca

produsul indeplineste simultan cele patru calitati: noutate, unicitate, imprevizibilitate si

efect de surpriza.

Aprecierea gradului de elaborare in testele de creativitate se face prin simpla numarare

a detaliilor unor desene realizate. Gradul de elaborare nu trebuie confundata cu

elaborarea ca faza a procesului creativ.

Trebuie mentionat faptul ca gandirea convergenta nu este negativul gandirii creatoare,

ci o gandire care potenteaza gandirea creatoare, o conduce spre o finalizare.

Dezvoltarea gandirii convergente se face prin exersarea matematicii, fizicii, chimiei,

lecturii stiintifice, practicarea de jocuri logice si de perspicatitate, dezvoltarea

limbajului.


5


Orice om are anumite abilitati creative. Din pacate insa, el este supus unor „blocaje”, fapt

care tinde sa distruga rapid creativitatea. Expresii de genul: Asata-i o prostie! Nu este

posibil! Asta-i banal, n-am timp de asa ceva! – impiedica individul sa se implice in

rezolvarea problemei dand curs creativitatii, eliminand orice urma de gandire laterala.

- Ex.:Sa consideram o placa in care se afla trei orificii: unul de forma circulara, unul de forma patrata si unul de forma

triunghiulara. Latura bazei si inaltimea triunghiului sunt egale intre ele si egale cu latura patratului, dar si cu diametrul

cercului. Problema: Exista un obiect rigid care sa poata trece prin toate orificiile, potrivindu-se perfect? (adica sa atinga

suprafata interioara a fiecarui orificiu).

2.1.3. Sensibilitatea la probleme

Capacitatea individului de a sesiza in jurul sau probleme, de a identifica dificultati care

trebuie inlaturate, imperfectiuni care trebuie remediate, inadecvente intre fapte si idei,

etc. aceasta capacitate contravine cu felul de a fi al unui individ comod si conformist. Ea

vine din nevoia individului creativ de a perfectiona lucrurile din jurul sau. Importanta ei

in creativitate este deosebit de mare, intrucat o problema identificata are multe sanse sa

fie rezolvata.

Acest factor influenteaza in mod categoric indivizii care-si aleg meserii tehnice

(inginerii din orice domeniu) sau din domeniul cercetarii stiintifice. Sensibilitatea fata

de probleme presupune sa stii sa alege o tema pe care sa incerci sa o rezolvi intr-un mod

original. H.Selye (cel care a introdus conceptul de stres) spunea ca „alegerea temei de

cercetare este sarcina cea mai grea pentru un cercetator. Un scriitor trebuie sa-si aleaga

o tema pentru viitoarea lui creatie literara, un pictor is alege ce va picta, iar un inginer

trebuie sa aleaga care produs sau tehnologie va fi dezvoltata.”

- Sensibilitatea la probleme este un atribut rar intalnit, fapt sesizat de T.Arghezii in poezia Cuiul. Inventarea cuiului este

contestata de un spectator invidios care spune: „Asa cui faceam si eu / Poate chiar mai dichisit / ... / Insa, vezi, nu m-am

gandit”.

2.1.4. Inteligenţa

Termenul de inteligenta caracterizeaza capacitatea creierului uman de a intelege usor si

repede probleme noi si nefamiliare, concrete sau abstracte. Astfel, acest termen arata

nivelul calitativ al gandirii.

Inteligenta a exercitat o adevarata vraja asupra oamenilor, iar psihologia a abordat

intens aceasta problema. Inca din 1905 s-a elaborat o scara metrica a inteligentei,

permitand estimarea acestei caracteristici cu ajutorul coeficientului de inteligenta (IQ).

Relatia dintre inteligenta si creativitate a constituit obiect de studiu pentru psihologi

inca din primele decenii ale secolului XX. S-au conturat cateva puncte de vedere in acest

sens, dintre care unele complet diferite:

Creativitatea este un subansamblu al inteligentei;


6


Inca din 1921 se considera ca persoanele inteligente sunt implicit si creative, deci

pentru depistarea creativitatii sunt necesare doar testele de nteligenta. Insa, s-a realizat

un studiu pe 2500 de subiecti cu un coeficient de inteligenta remarcabil, dar s-a

constatat ca exista o slaba corelatie intre inteligenta si creativitate.

In 1926 s-a determinat coeficientii de inteligenta pentru 300 de genii creative din

domenii diverse (tab.1) care au trait intre anii 1450 si 1850. Acesti coeficient au fost

stabiliti in urma unei largi documentari pe baza biografiilor, scrisorilor, documente de

studii, primele creatii, activitati precoce, succese scolare, tipul lecturlor, aplicarea

cunostintelor.

- F.Galton (polimat englez) cunostea literele de tipar la varsta de un an; doua alfabete la un si jumatate; citea la doi ani; stia

sa se semneze la trei ani; la varsta de patru ani stia toate substantivele si adjectivele limbii engleze; la cinci ani dadea

citate din W.Scott; stia deja Iliada si Odiseea la varsta de sase ani; la sapte ani citea de placere Shakespeare si putea

memora o pagina intreaga citind-o de doua ori.

Din tabelul de mai sus se poate concluziona ca geniile creatoare erau capabile de un

efort fara egal in realizarea operelor lor, insa coeficientii de inteligenta oscileaza intre

limite foarte largi.

Creativitate si inteligenta nu au nici o

legatura in nici o privinta;

Descoperindu-se ca testele de inteligenta nu reusesc sa evalueze si potentialul creativ, s-

a crezut, in prima faza, ca inteligenta si creativitatea n-au nimic in comun. Concluzia a

fost formulata in 1962, dupa un studiu foarte amanuntit realizat doar pe copii


7


supradotati cu un IQ de peste 120. Tarziu s-a realizat insa ca de la un IQ>120,

creativitatea si inteligenta merg pe cai diferite si de cele mai multe ori independente.

Inteligenta este complet inclusa in creativitate;

Dupa un studiu din 1990, reiese faptul ca sunt sase componente ale creativitatii:

cunoasterea, modurile de gandire, inteligenta, personalitatea, motivatia si mediul. Deci

inteligenta ar fi un subansamblu al creativitatii.

Creativitatea si inteligenta reprezinta acelasi lucru;

Teoria conform careia inteligenta si creativitatea reprezinta acelasi lucru considera ca

cele doua fenomene reprezinta de fapt un „fenomen unitar”, adica un ansamblu comun.

Cu alte cuvinte, daca se doreste intelegerea creativitatii sunt suficiente studiile privind

rezolvarea normala a problemelor. O consecinta a acestei teorii ar fi faptul ca o

inteligenta ridicata implica o creativitatea inalta, ceea ce nu se confirma de fiecare data.

Inteligenta si creativitatea sunt ansambluri care se

suprapun doar partial.

Varianta acceptata astazi ca fiind cea mai cuprinzatoare afirma ca inteligenta si

creativitatea sunt ansambluri care au diferente dar si elemente comune.

Diferente intre creativitate si inteligenta:

- Procesele imaginative si cele emotionale sunt esentiale in creativitate si foarte

putin importante in inteligenta (se lucreaza pe doua zone diferite ale creierului);

- Indivizii creativi se deosebesc destul de mult de cei inteligenti, astfel:

Subiectii inteligenti realizeaza produse caracterizate prin coerenta si

exactitate, dar nu exceleaza prin originalitate;

Subiectii creativi realizeaza desene care se departeaza de stimuli, bogate

in idei si teme neobisnuite, ilustrand nonconformismul fata de parerile

conventionale;

Subiectii inteligenti sunt preocupati de cautarea raspunsului „just”, bine

verificat si aprobat de verificari;

Subiectii creativi se disting prin capacitatea de a produce forme noi

imbinand elemente discordante fara teama de nou si de incert;

Daca indivizii inteligenti prefera comunicarea cu ceilalti, creativii prefera

sa se exprime pe ei insisi, sa se joace cu ideile, nu considera important sa

obtina aprobarea altora, ci se orienteaza dupa criterii interne de

apreciere.

- Inteligenta asigura rezolvarea de probleme prin respectarea regulilor logice, pe

cand creativitatea face acest lucru folosind gandirea laterala. Gandirea logica

implica realizarea unor atitudini cognitive conformiste, de acceptare

neconditionata a conostintelor certe si definitive care guverneaza realitatea. Din


8


acest motiv, subiectii inteligenti, au nesansa de a deveni destul de repede

conformisti intelectuali, ceea ce inhiba total creativitatea.

Asemanarile intre creativitate si inteligenta:

- Actul creator implica la un moment dat gandirea logica ceea ce este un atribut al

inteligentei;

- Creativitatea se realizeaza prin mijlocirea memoriei, depinzand de calitatea

informatiilor stocate anterior, de cantitatea acestora si de rapiditatea accesarii

acestor informatii;

- Actul inteligent este un act creator pentru ca rezolva o problema;

- S-a constatat ca lipsa de inteligenta atrage, dupa sine, lipsa de creativitate. Exista

un consens deplin in admiterea faptului ca nivelul creativitatii creste

proportional cu nivelul inteligentei pana la IQ-120. La valori mai mari, inteligenta

si creativitatea nu se mai coreleaza.

2.1.5. Intuiţia

Reprezinta aptitudinea constiintei de a descoperii in mod spontan esenta, sensul unei

probleme. Se face referire la posibilitatea gandirii de a descoperii nimijlocit si imediat

adevarul pe baza experientei si cunostintelor dobandite anterior, fara rationamente

logice preliminare.

O personalitate intuitiva observa relatiile, implicatiile, are o sensibilitate sporita la

detalii si la aspecte tipice, gasind eventuale tipare. Intuitia este mai dezvoltata la copii,

ea diminuandu-se pe masura consolidarii deprinderii de a gandi logic.

Intuitia este prezenta in mai multe momente ale actului creator: in etapa de identificare

a problemei, in faza de iluminare a procesului creativ si in momentele de elaborare a

produsului creativ.

2.1.6. Memoria

Reprezinta facultatea creierului care permite conservarea, recunoasterea si

reproducerea in constiinta a experientei din trecut (fapte, cunostinte, evenimente,

impresii, senzatii).

Memoria este necesara pentru acumularea si apoi accesarea informatiilor care vor fi

procesate in fazele de preparare si elaborare ale procesului creator. Este foarte

important, atat pentru pastrarea de lunga durata a informatiilor cat si pentru

combinarea lor in forme variate, ca intre informatiile din memorie sa existe cat mai

multe legaturi.

Bagajul de informatii din memorie este important, dar prea multe informatii dintr-un

domeniu pot devenii o frana pentru imaginatie.


9


2.1.7. Alte operaţii intelectuale

Redefinirea este o operatie intelectuala importanta, intrucat ea asigura flexibilitatea

gandirii. Aceasta constituie abilitatea creatorului de a realiza reformulari ulterioare ale

problemei, pentru a o face deschisa ideilor divergente.

A.Osborn a elaborat in anul 1953, lista interogativa, ce constituie un instrument util

pentru stimularea gandirii creatoare, inclusiv prin aportul redefinirii. Aceasta lista

cuprinde 60 de intrebari, grupate in noua categorii. Lista se utilizeaza incercand sa se

raspunda la toate intrebarile. Este un instrument foarte puternic de stimulare a gandirii

creative.

Gândirea ludică este abilitatea de a gandi in joaca, adica fara prejudecati, copilareste.

Este cunoscut ca gandirea adultului este incorsetata de prejudecati, tabuuri, restrictii,

sabloane ale gandirii. O trasatura importanta a creatorului este capacitatea de a gandi

copilareste, fantezist, jucaus si „cu umor” de multe ori.

- W.A.Mozart a gasit tema unei arii din opera Nunta lui Figaro pornind in joaca,

parodiind o lucrare a lui A.Salieri;

- G.Moisil spunea: „Orice om are dreptul sa bea un pahar de vin. Dar band un pahar

de vin, el devine alt om ...” sau „Ce este un pesimist? Un optimist bine informat”.

Gândirea analogică (metaforica) este abilitatea de a prelua o idee dintr-un context si a

o modifica pentru a fi aplicata intr-un alt context. Creatorii de geniu au revolutionat un

intreg domeniu de creatie prin folosirea de analigii.

- N.Bohr a descris structura unui atom prin analogia cu sistemul solar.

- J.Watt a inventat motorul cu abur observand capacul de la ibricul cu ceai care fierbea.

- F.Liszt a scris Rapsodiile ungare inspirandu-se din cantecele si dansurile tiganilor unguri.

- G.Enescu compune Poema Română dupa participarea la o sarbatoare taraneasca unde aude cateva cantece din folclorul

romanesc.

Conexiunea analigica involuntara se realizeaza brusc in faza de iluminare a procesului

creator.mai multe metode de creativitate recurg voluntar la gandirea analogica pentru

obtinerea de idei originale.

- Ex.: Descrieti cum incearca un dealer sa vanda clientului un autoturism scump prin analogie cu comportamentul pisicii si

al soarecelui; - Ex.: Descrieti o camera video care sa functioneze prin analogie cu ochiul uman.

2.2. Aptitudini speciale

Sunt insusiri care permit obtinerea de performante deosebite in domenii concrete ca:

stiinta, tehnica, arta, literatura, matematica, relatii interumane. Orice proces creativ

reclama un nivel minim de aptitudini speciale. Lista lor este foarte cuprinzatoare, insa

este specifica pentru fiecare domeniu al creatiei.

Aptitudinile speciale pentru stiinta sunt:


10


Aptitudinea matematica;

Aptitudinea verbala;

Aptitudinea spatiala.

Aptitudinile speciale pentru tehnica sunt:

Abilitati senzo-motrice (acuitate vizuala, auditiva, tactila, forta, viteza de reactie,

dexteritate, memorie chinestezica, etc.);

Abilitati perceptiv-spatiale (spirit de observatie, spatialitate, reprezentare

spatiala, etc.);

Vizualizare mentala (nivel ridicat de manipulare de imagini mentale).

Insuficienta dezvoltare a aptitudinilor speciale face imposibila atingerea nivelelor

ridicate de creativitate.

Orice aptitudine speciala este un amestec din mai multe elemente cu pondere variabila

pentru fiecare activitate. Aceste elemente se pot grupa in patru categorii:

Senzoriale (acuitate fizica);

Psihomotrice (dexteritate, coordonare vizualo-tactila);

Intelectuale (inteligenta, imaginatie, memorie);

Fizice (forta, rezistenta, memorie chinestezica).

Trebuie stiut ca fara conclucrarea factorilor intelectuali si de personalitate, aptitudinile

speciale vor ramane nevalorificate. Mari creatori (Enescu, Edison, Balzac) au apreciat ca

meritul talentului in cadrul actului creator este destul de mic (30% in muzica, 1% in

tehnica si literatura), restul fiind munca si iar munca, dusa cu tenacitate. Zestrea nativa

nu poate inlocui munca. Munca, in schimb, poate suplini unele lipsuri ale aptitudinilor

sau poate forma acele aptitudini simple si generale.

2.3. Factori de personalitate

Este indreptatita parerea unanima ca dupa un prag mediu al inteligentei, rolul decisiv in

creativitate revine factorilor de personalitate.

Deoarece personalitatea reprezinta insusirile sintetice, stabile, ce caracterizeaza un om,

aici se va face referire la factorii de personalitate care favorizeaza creativitatea, adica:

Deschiderea la experienţă – preferinta individului pentru varietate, dorinta de

a vedea si invata lucruri noi, interese largi, curiozitate. Atentie la vibratia

interioara;

- H.Coanda a urmat lectii de sculptura, fiind chiar elevul lui Rodin. De asemenea, canta atat de bine la violoncel incat o data

l-a inlocuit pe instrumentistul din orchestra imperiala din Berlin; - Th.Edison avea o gradina botanica impresionanta, avand in special flori, iubea muzica lui Beethoven si canta la vioara; - I.Newton scria poezii cu un real talent, cateva dintre acestea fiind publicate de o editura a vremii (anul 1700); - L.daVinci avea preocupari in domenii foarte diferite: pictura, sculptura, arhitectura, anatomie, botanica, tehnica.


11


Deschiderea intelectuală – reprezinta o atitidine creativa importanta ce include

receptarea ideilor noi, abilitatea de „a se juca cu ideile”, lipsa de prejudecati in

abordarea problemelor, lipsa temerilor de nou, curiozitatea fata de nou;

Umorul şi spiritul copilăresc – caracterizeaza individul creativ cu o prospetime

copilareasca in gandire, ce are o nevoie organica de a descoperi si de a intelege

universul inconjurator. Se spune ca „adevaratul creativ este un copil perpetuu,

nenorocirea este ca oamenii cresc”;

Toleranţa la ambiguitate – capacitatea persoanei creative de a utiliza mental o

serie de concepte incomplet definite sau conturate sau de a stapani un material

abundent si difuz, neordonat. Un inginer, de ex., trebuie sa opereze cu idei care

vor suporta pe parcurs modificari, fapt ce impune adaptarea la ambiguitate;

Rezistenţa la închidere – capacitatea de a rezista tentatiei de a alege solutia

aflata la indemana sau prima solutie care apare, socotind problema rezolvata. De

regula, prima solutie este banala, comuna. Abia dupa ce se emit mai multe idei se

ajunge in atmosfera rarefiata a ideilor originale, cu adevarat creative. ;

Structura caracterului – poate fi inteles ca un sistem complex si stabil de

atitudini fata de munca si valori, fata de altii si fata de sine insusi. Principalele

trasaturi de caracter cu importanta pentru creativitate sunt:

Trasaturi care exprima atitudinea fata de munca:

Constiinciozitatea

Dorinta de a introduce o ordine intr-o priblema

Perseverenta si tenacitatea

Trasaturi care exprima atitudinea fata de altii:

Sinceritatea

Respectul

Cinstea

Democratia

Spiritul de echipa

Fermitatea

Trasaturi care exprima atitudinea fata de sine:

Initiativa

Curajul

Increderea in sine

Capacitatea de risc

Rabdarea

Exigenta cu sine insusi

Nonconformismul

Independenta

Trasaturi voluntare de caracter:

Consecventa in atingerea scopurilor

Hotararea

Trasaturi negative specifice individului creativ:

Indiferenta fata de convenientele sociale


12


Respinge subordonarea

Pune la indoiala autoritatea

Rebeliune

Sarcastic, cinic

Insistent, revendicativ, fara tact

Reproseaza colegilor ca nu tine pasul

Concentrat asupra lui insusi

Distrat cu ganduri la alte proiecte caruia i se par lui importante

Tendinta de a fi dezordonat;

Sensibilitatea estetică – caracterizeaza individul cu un fond emotional bogat. In

domeniul artistic nu se poate concepe creatia fara acea vibratie interioara care

pune in miscare mintea creatorului si aduce caldura necesara in opera sa. Si in

tehnica, indivizii bine inzeastrati au dovedit ca au suflete de mare sensibilitate;

Temperamentul – nu influenteaza in mod direct creativitatea. Este posibil ca, in

functie de natura domeniului de creatie, un tip de temperament sa fie mai

nimerit decat altul. Particularitatile temperamentului sunt cele care influenteaza

ritmul activitatii creatoare, ceea ce se rasfrange, inevitabil, asupra randamentului

si eficientei.

2.4. Factori abisali

Acesti factori au fost introdusi dupa studiile facute in domeniul psihanalizei. S.Freud

spunea: „esenta psihicului trebuie cautata in beciurile fiintei”, adica in inconstient. Prin

aceasta se sugereaza ca actul creatiei se desfasoara sub „regia” inconstientului. Cea mai

apropiata legatura cu inconstientul se face prin intermediul subconstientului. Acesta

este plasat intre constient si inconstient si comunica cu ambele zone. Aici este „sediul

alternativelor care dorm” si se desfasoara analiza prin imagine – un mecanism utilizat

foarte mult in creativitate.

Starile de constiinta sunt identificate pe baza undelor cerebrale si sunt urmatoarele:

starea de veghe, starea de vis, starea de somn profund, starea de extaz.

Concret, intre somnul profund si starea de veghe se desfasoara o etapa (REM) care

cuprinde cel putin doua etape de relaxare: una lejera (undele α) si una profunda (undele

θ). Ambele sunt favorabile creatiei. La aparitia undelor θ se realizeaza un acces masiv la

„baza de date” a inconstientului.

Este bine de stiut ca daca individul realizeaza zilnic operatii de rutina, avand o viata

saraca in activitati cerebrale, in inconstient se vor stoca imagini-cliseu, de slaba calitate.

Prin activitati variate, experiente personale „de varf”, combinarea imaginilor in

inconstient se va face diversificat asigurand fondul pentru o creativitate dezvoltata.

Fenomenul creator nu este rezultataul exclusiv al constientului, ci „opera” comuna la

care participa energiile psihice de la suprafata pana la energiile abisale, ca un tot unitar.

Documents

1. Prezentare generală - files.vladac-uvab.webnode.rofiles.vladac-uvab.webnode.ro/200000137-235b624568/curs 4 CTeh.pdf · Definim imaginea ca fiind reprezentarea senzoriala in mintea