CEFALEEA

Generalitati

Cefaleea este unul din cele mai frecvente motive de solicitare a examenului neurologic.

Practic, nu există nici o persoană care să nu fi avut vreodată cefalee.

Cauzele sunt extrem de variate. Un mare număr de afecţiuni cerebrale şi generale

pot determina cefalee, cu aspecte variate ca modalitate de debut, evoluţie, ca şi caractere (aspect, întindere, intensitate)

Caractere clinice ale cefaleei

cefaleea acută, la prima apariţie: în boli febrile, sinuzite, după traumatism cranian, în cazul unei hemoragii subarahnoidiene, a unei meningite sau primul atac de migrenă.

atacuri recurente de cefalee: migrena, cefaleea în ciorchine.

cefalee apărută ca urmare a unor factori declanşatori: tuse, strănut, după traumatism cranian, după anumite mâncăruri sau băuturi.

cefaleea cronică progresivă: tumori cerebrale, dependenţa la antalgice, suferinţe cervicale, arterita temporală.

cefaleea cronică constantă: cefaleea de tensiune.

Date esentiale de anamneza timpul scurs de la apariţie, cât mai precis posibil caracterul ( importantă schimbarea caracterului în cazul durerilor

recidivante) modalitatea de instalare: brutal, rapid progresiv, lent progresiv,

trepte de instalare evoluţie: stabilă, progresiv agravată, în crize, fluctuaţii diurne localizare: unilateral, bilateral, frontal, occipital caracter: pulsatil, presiune, arsură factori declanşatori: traumatisme craniene, situaţii conflictuale,

efort, mirosuri, oboseală intensitate implicaţii în desfăşurarea activităţilor zilnice

Fenomene insotitoare ale cefaleei

greţuri, vărsături dureri cervicale febră, alterarea stării generale tulburări psihice, de memorie semne de suferinţă focală neurologică dureri oculare, tulburări de vedere

Alte elemente importante

vârsta pacientului antecedente migrenoase familiale traumatisme craniene administrarea de medicamente contextul psihologic şi social

Examenul obiectiv

măsurarea TA, temperaturii aprecierea stării generale, stării de

conştienţă, orientare temporo - spaţială căutarea semnelor neurologice căutarea unor semne de suferinţă focală

neurologică examinarea acuităţii vizuale palparea arterelor temporale ( la peste 50 ani

obligatoriu!)

Recomandari pentru examinarea imagistica

cefalee intensă brusc apărută cefalee cu apariţie recentă mai ales la subiecţi

vârstnici cefalee frecventă cu vărsături cefalee declanşată de strănut, tuse sau de

schimbări de poziţie ale capului cefalee care însoţeşte semne neurologice cefalee însoţită de meningism, confuzie, alterarea

stării de conştienţă sau crize convulsive

Alte examinari

Alte examinări sunt decise de la caz la caz: PL în suspiciunea de meningită analize de laborator Ex ORL, stomatologic

Clasificarea internationala a cefaleei (IHS 2004)

Cefalee primara

1. Migrena

2. Cefaleea de tensiune

3. Cefaleea in ciorchine (algia vasculara a fetei)

4. Alte tipuri de cefalee primara

Cefalee secundara

5. Traumatisme craniene si /sau cervicale

6. Afectiuni vasculare craniene si/sau cervicale

7. Afectiuni intracraniene nevasculare

8. Consumul sau intreruperea consumului unor substante (dependenta la antialgice)

9. Infectii

10. Tulburari ale homeostaziei

11. Suferinte craniene, cervicale, oculare, nazale, sinusale, dentare, ale gurii sau altor structuri faciale sau craniene

12. Afectiuni psihiatrice

13. Nevralgii faciale si cauze centarele ale durerilor faciale

14. Alte tipuri de cefalee, nevralgii faciale centrale

Cefalee simptomatică în afecţiuni intracraniene Procese expansive intracraniene. Determină hipertensiune

intracraniană. Cefaleea este continuă, se agravează progresiv, este rezistentă la antalgice, însoţită de vărsături, edem papilar, semne neurologice şi/sau psihice. Când există această suspiciune se impune realizarea unor examinări imagistice.

Malformaţii arterio-venoase determină cefalee cu caracter migrenos, dar cu localizare constantă

Sindromul meningeal determină cefalee intensă cu fotofobie, semne menigeale

Accidentele vasculare cerebrale determină frecvent cefalee. În hemoragiile intracerebrale cefaleea se instalează brutal. În accidentele ischemice cefaleea are caractere variate: la debut, intensă, în timpul evoluţiei sub formă de presiune. Tromboflebitele cerebrale determină cefalee cu caractere de HIC. În toate cazurile există semne neurologice de suferinţă focală.

Cefaleea posttraumatică are aspecte variabile, pacienţii sunt iritabili, au tulburări de memorie, de concentrare, tulburări de somn. Examinările paraclinice sunt în limite normale.

Cefalee în afecţiuni loco-regionale Disecţiile vasculare ( carotidă, vertebrală) determină durere

cervicală adeseori legată de un traumatism cervical, apoi semne de suferinţă focală neurologică cu distribuţie arterială.

Nevralgia Arnorld : cefalee declanşată de mişcările gâtului, care porneşte din regiunea cervicală şi iradiază spre frontal uni sau bilateral.

Afecţiuni cronice ale regiunii cervicale: artroze, PAR, spondilita, sechelele unor luxaţii, fracturi, etc determină contractura musculaturii paravetebrale cervicale şi cefalee posterioară secundară

Glaucomull determină în criză cefalee periorbitară, dar poate afecta şi un hemicraniu sau poate fi cefalee generalizată, alături de tulburări vizuale unilateral, midriază şi aspectul roşu al conjunctivei.

Sinuzita determină cefalee frontală care se agravează la aplecare

Cefalee în afecţiuni generale

Boala Horton determină cefalee constantă, prelungită la o persoană de peste 50 ani. Durerea este percepută ca o presiune temporală, continuă, cu exacerbări determinate de atingerea regiunii temporale şi scalpului. Arterele temporale sunt dureroase, dure, fără puls. Starea generală este alterată, pacienţii prezintă episoade de cecitate monoculară tranzitorie, VSH este foarte ridicată, diagnosticul de certitudine se pune pe baza biopsiei de arteră temporală: arterită cu celule gigante. Tratamentul este corticoterapia pe parcursul a mai multe luni.

Cefaleea este prezentă în boli inflamatorii, febrile. Starea generală alterată, febra sugerează că focusarea examenului clinic şi investigaţiilor trebuie să se facă pe elucidarea etiologiei

şi nu pe examinări cerebrale specifice.

Migrena

Migrena

Constă în apariţia unor crize repetate de cefalee severă cu durata intre 4-72 ore, intre care pacientul nu are nicio suferinta

Afectează 12% din populaţie. Femeile sunt afectate într-o măsură mai mare decât

bărbaţii (raport femei/bărbaţi 3/2). Majoritatea pacienţilor cu crize rare de migrenă nici

nu solicită consult medical. La o mare parte a pacienţilor, crizele sunt, însă,

foarte frecvente, cel puţin una pe săptămână, astfel încât impactul social este foarte mare

Clasificarea migrenei (HIS 2004) Migrena fara aura Migrena cu aura

Migrena cu aura tipica Cefalee nonmigrenoasa cu aura tipica Migrena hemiplegica familiala Migrena hemiplegica sporadica Migrena bazilara

Sindromul periodic al copilariei Varsaturile ciclice Migrena abdominala Vertijul paroxistic benign al copilariei

Migrena complicata Migrena cronica Starea de rau migrenos Aura persistenta fara migrena Infarctul migrenos Epilepsia declansata de migrena

Migrena posibila Migrena probabila fara aura Migrena probabila fara aura Migrena cronica probabila

Criterii de diagnosticA. Cel putin 5 crize care corespund criteriilor B-D.B. Crize de cafelee care dureaza 4-72 ore C. Cefalee care are cel putin doua din urmatoarele caracteristici:

1 – hemicranie 2 - pulsatila3 – moderata sau severa4 – agravata de activitatea fizica obisnuita (de exemplu urcarea sau coborarea scarilor)

D. Pe parcursul episodului de cefalee exista cel putin unua din manifestarile:1 – greturi sau varsaturi2 – fotofobie, fonofobie

E. Cefaleea nu poate fi atribuita altor cauze

Prodrom

Inconstant si nespecific, crizele migrenoase pot fi precedate de o stare prodromala, care consta cel mai adeseori in tulburari de dispozitie sau tulburari ale apetitului

Factori declansatori Psihologici: emotii, stres, anxietate, surmenaj, conflicte

profesionale, familiale Alimentari: ciocolata, grasimi, branzeturi fermentate,

oua, alcool Neurosenzoriali: mirosuri, luminozitate, caldura Endocrini: anumite tratamente hormonale, anumite

estroprogestative, ciclul menstrual Climaterici Alti factori:

Tabagismul Somnul insuficient Somnul in exces – migrena de weekend Medicamente vasodilatatoare

EVOLUTIE

Poate sa dispara spontan, mai ales la menopauza, dar pot persista toata viata

Atacurile scad in frecventa si intensitate cu inaintarea in varsta

Evolutie capricioasa cu perioade de exacerbare alternand cu perioade de calm

Uneori persista aura, nu mai apare cefaleea Debut de obicei la pubertate, mai rar in prima

copilarie si exceptional peste 40 ani

Migrena fără aură Localizare: hemicranie cu alternanţa părţii afectate.

Rareori poate fi difuză sau posterioară. mod de apariţie: rapid progresiv, nu exploziv. Durerea

poate trezi pacientul din somn mai ales în partea a doua a nopţii.

Caracterul: tipic, durerea este pulsatilă, se accentuează rapid progresiv. Este agravată de efort fizic şi psihic.

Durata: cel mai frecvent 12-24 ore, cu extreme de 4-72 ore.

Semne însoţitoare: fotofobie, fonofobie (pacientul caută o cameră întunecată şi liniştită), greţuri, vărsături

Recuperare completă după criză

Alte elemente caracteristice

debut înainte de 30 ani, cel mai frecvent în adolescenţă, dar posibil şi în copilărie

antecedentele familiale

existenţa unor condiţii declanşatoare

Migrena cu aură

Aura este reprezentată de manifestări neurologice focalizate care preced cefaleea apar controlateral acesteia se instalează rapid progresiv regresează complet înaintea cefaleei sau concomitent cu

aceasta. Tipurile de aură se pot combina la un pacient Cele mai frecvente tipuri de aură sunt vizuală şi

oftalmică. Manifestări de tipul afaziei sunt mai rare, iar cele de tipul oftalmoplegiei sau hemiparezei sunt excepţionale.

Există cazuri în care aura nu este urmată de migrenă, fapt care pune mari probleme de diagnostic.

Aura vizuală Scotoame scintilante: puncte luminoase într-o

parte a câmpul vizual la ambii globi oculari, care persistă la închiderea ochilor. Uneori se lărgesc, sub forma unor linii. În evoluţie lasă un scotom care regresează progresiv. Este modalitatea cea mai frecventă de apariţie a aurei vizuale.

Hemianopsie omonimă precedată de pete luminoase sau colorate

Fosfene sau scotoame unilateral Metamorfopsii (deformarea formei obiectelor),

halucinaţii vizuale

Aura senzitiva Parestezii care afectează în mod tipic

degetele mâinii şi regiunea periorală pe partea opusă migrenei.

Rareori este cuprins întregul hemicorp controlateral.

Evoluţia este rapid progresivă şi remisiunea tot rapid regresivă înaintea cefaleei sau odată cu aceasta

Simptome mai complexe: senzatie de deformare a corpului

Alte tipuri de aura

Tulburari de limbaj: afazie motorie, jargonofazie, parafazie, paragrafie

Tulburari psihice: Minore: incetinirea ideatiei Majore: stare confuzionala, agitatie,

Altele: auditive, olfactive, gustative

Migrena hemiplegica Debut pana la 50 ani Determinata genetic:

50% din cazuri cromozomul 19, CACNL 1A4 transmitere autozomal dominanta

Defect pe cromozomul 1: FHM2 Canalopatie: gena codifica subunitatea 1 a canalelor de

calciu voltaj dependente de tip P/Q de la nivelul neuronilor

Determina Cresterea excitabilitatii neuronale Eliberarea crescuta de serotonina

Migrena hemiplegicadiagnostic

Prezenta unor episoade de cefalee de tip migrenos asociate cu hemiplegie care dureaza cateva ore- cateva zile

Caracter familial ereditar Absenta unei alte etiologii care sa poata explica

deficitul neurologic

Starea de rău migrenos

Definitie: Apariţia de crize succesive O singura criza care durează peste 72 ore.

Apare o alterare a stării generale Apariţia acestei situaţii este favorizată

abuzuri medicamentoase sau de existenţa unei stări depresiv-anxioase subiacente.

Fiziopatologie teoria vasculara: modificarea importantă a lumenului vaselor

cerebrale pe parcursul crizei migrenoase (vasoconstricţie în timpul aurei, vasodilataţie în timpul cefaleei), caracterul pulsatil al cefaleei şi efectul benefic al medicamentelor vasoconstrictoare

teoria neurogena: examinări neuroimagistice performante, funcţionale (PET, SPECT) arată anomalii de funcţionare în activitatea neuronală pe parcursul crizei migrenoase şi care arată ca modificările vasculare sunt secundare.

activarea sistemului trigeminal, care determinǎ eliberarea de neuropeptide vasoactive responsabile de vasodilataţia meningee şi de o hiperexcitabilitate neurogenă a trunchiului cerebral.

Prezenţa migrenelor poate determina apariţia infarctelor cerebrale migrenoase!!!

Teoria vasculoplachetara: Hanington E 1978

Activarea sistemului trigeminal: (Moskowitz 1989)

Teoria neurogena: (Ollat.H, Bousser MG 1992)

Teoria neurovasculara

Analize

Se impun la prima criza daca se schimba caracterul durerii

Examinari imagistice Analize de laborator Examen oftalmologic

Tratament

Tratamentul migrenei are trei obiective: Eradicarea factorilor declanşatori ai crizelor, element

obligatoriu întotdeauna Tratamentul medicamentos al crizei Tratamentul de fond, profilactic, care este abordat în

funcţie de frecvenţa şi intensitatea crizelor dureroase, de complianţa pacienţilor.

Este foarte important ca pacienţii să cunoască deosebirea între cele două tipuri de tratament pentru a evita riscul de ineficienţă: Pe de-o parte ineficienţa unui tratament de fond care

este subdozat şi luat doar la apariţia crizelor pe cealaltă parte riscul de supradozaj al unui

medicament util în criză, dar care este luat în doze zilnice profilactice.

Reguli prealabile instituirii oricarui tratament antimigrenos

Certitudinea

diagnosticului

Increderea

pacientului

Cautarea factorilor declansatori

Estimarea frecventei si duratei crizelor

Cand se prescrie ?

Tratamentul crizei Tratamentul de fond

Tratamentul crizei migrenoase Medicamentele utilizate în acest scop trebuie

administrate doar în momentul apariţiei crizei Ele sunt eficiente doar asupra cefaleei şi fenomenelor

însoţitoare nu şi asupra aurei. Asocierea unor antiemetice scade frecvenţa vărsăturilor. Mai rar se ajunge la introducerea unor medicamente cu

altă cale de administrare înafara celei bucale, datorită vărsăturilor.

Dozele prescrise nu trebuie depăşite pentru a nu se intra în marja dozelor toxice.

Administrarea medicaţiei nu înlătură necesitatea repausului într-o cameră întunecoasă şi liniştită.

Medicamente utilizate in criza migrenoasa Antialgice şi antiinflamatoare nesteroidiene –

Aspirina 500 mg – 2 g, Paracetamolul (1–2 g), Naproxene, Ibuprofen, Ketoprofen, etc. ele au o modalitate nespecifică de acţiune şi sunt eficiente de regulă în crizele moderate şi uşoare.

În mod particular, în cazul migrenei catameniale se recomandă administrarea de estradiol cu 8 zile înaintea menstruaţiei. Se mai poate administra cu bune rezultate şi Ederen cu 2-3 zile înaintea menstruaţiei.

Antimigrenoase specifice Derivaţii de ergot (Cofedol, Quarelin): erau până cu câţiva ani în urmă

singurele preparate specifice antimigrenoase. Riscul lor cel mai mare este reprezentat de supradozarea care determină vasoconstricţie generalizată şi severă care poate duce la gangrenă

Triptanii: aportul lor este considerabil în ultimele decenii Este o clasă de medicamente caracterizată printr-un efect specific pe

receptorii 5HT cu acţiune vasoconstrictoare şi probabil şi cu efecte neurogene

Sumatriptanul a fost primul preparat comercializat Triptanii de nouă generaţie (Zolmitriptan, Naratriptan, Leritriptan,

Almotriptan) au o mai bună disponibilitate şi o farmacocinetică mult mai rapidă.

Este recomandată administrarea cât mai precoce după apariţia simptomatologiei

Administrarea unei noi doze de medicament pentru acelaşi acces în cazul unui eşec terapeutic, rămâne de regulă tot fără rezultat

Dacă însă este vorba de reinstalarea simptomatologiei după remisiunea iniţială a acestora, administrarea unei noi doze de medicament este justificată şi de obicei cu rezultat terapeutic

În cazul stării de rău migrenos se administrează tratament injectabil.

Triptanii

Agonisti specifici ai receptorilor serotoninici 5HT

Inhiba inflamatia neurogena Inhiba productia de substanta P, neurokinina A, CGRP Vasoconstrictie

Eficacitate in :

Cefaleea migrenosa Simptomele asociate: greturi, varsaturi, fotofobie Redobandirea capacitatilor functionale: capacitatea

de a continua sau relua rapid activitatea

Prudenta!!

Triptanii nu trebuie luati frecvent pentru ca exista un dublu risc:Toxicitatea medicamentuluiAparitia cefaleei cronice zilnice prin

abuz de medicamente

EFECTE SECUNDARE

Greturi Cresterea moderata a TA Presiune toracica ce poate fi rezultatul unei

ischemii miocardice prin vasospasm coronarian

Senzatie de rau: caldura, arsura, furnicaturi, amorteli

Deces uneori

CONTRAINDICATII

Antecedente cardiovasculare Administrarea concomitenta de triptani si

dervati de ergot Daca s-a facut anterior tratament cu derivati de

ergot este necesar un interval de minimum 24 ore pana la administratrea unui triptan

Asocierea triptanilor intre ei Asocierea triptanilor cu IMAO,

Tratamentul profilactic al crizelor migrenoaseRecomandari

Se impune în urmatoarele situatii: pacientul prezintă mai mult de două atacuri pe lună Crize care nu răspund la tratament uzual medicamentele de criză au efecte toxice sau adverse

inacceptabile s-a ajuns la supradoze medicamentoase există o tendinţa de progresie dacă pacientul solicită acest gen de tratament.

Tratamentul profilactic al crizelor migrenoasePosibilitati

Au fost propuse numeroase variante ale tratamentului de fond cu eficacitate mai mult sau mai puţin dovedită. Printre cele cu eficacitate deosebită, care pot scădea rata apariţiei crizelor migrenoase cu peste 50% sunt: betablocantele (Metoprolol 10–20 mg/zi Propranolol 100–200 mg/zi) Flunarizina (5–10 mg seara şi nu mai mult de 6 luni) Amitriptilina (20–50 mg seara) antiinflamatoarele nesteroidiene (Naproxen, Ketoprofen 50–100

mg/zi) Valproatul de sodiu (500–1000 mg/zi).

Alte medicamente au efecte discutabile: inhibitorii canalelor de calciu (mai ales Verapamilul), antidepresivele triciclice, inhibitorii recaptării serotoninei, diferite antiepileptice (Topiramat, Gabapentin).

Principii de tratament in profilaxia migrenei se începe cu medicamente de fond cu acţiune majoră,

dovedită se aleg medicamente care nu au mai fost încercate de

către pacient se ţine seama de afecţiunile asociate ale pacientului şi

de efectele adverse ale medicamentelor se prescriu treptat doze crescătoare şi apoi se adaugă

mai multe medicamente. se face tratament cel puţin două luni pentru a trage

concluzia efectului tratamentului. se cere pacientului să facă un calendar al dozelor de

medicamente administrate şi al crizelor dureroase pe care acesta le-a prezentat.

Cum se prescriu tratamentele antimigrenoase ?

Tratamentul crizei

De prima intentie : Antalgice AINS

Daca sunt ineficiente: Derivati de ergot Triptani, pentru

Crize severe Esec anterior cu alte

tratamenteNu trebuie inceput cu

tratamente foarte scumpe cand un tratament mai putin scump poate fi eficient

Tratamentul de fond

Monoterapie in doze eficiente Eficacitatea se apreciaza dupa

un timp suficient de lung (minim3 luni)

Daca un tratament este eficient va fi urmat 6 luni cu aceleasi doze, apoi se reduce tratamentul progresiv in 3 luni

Daca un tratament este ineficient, se incearca altul

Daca esecul se repeta mereu Diagnostic inadecvat Tratament inconstant Abuz de medicamente de

criza

TRATAMENTE NON MEDICAMENTOASE

Psihoterapie Relaxare Yoga Acupunctura Homeopatie

Cefaleea de tensiune

Cefaleea de tensiune

Pacienţii prezintă o cefalee cvasipermanentă cu predominanţă posterioară, au personalităţi anxioase, au o permanentă stare de “tensiune” nervoasă.

Se poate evidenţia aproape întotdeauna o contractură intensă la nivelul musculaturii paravertebrale cervicale.

Tratamentul constă în administrarea de decontracturante, antidepresive, psihoterapie.

Cefaleea prin dependenta la antialgice

Dependenta la antialgice

Consumul sistematic de antalgice, antimigrenoase duce la creşterea dozei necesare, se intră în cerc vicios şi pacientul prezintă dureri în ciuda faptului că ia doze tot mai mari de medicamente.

Uneori sevrajul este foarte greu de făcut şi posibil doar cu spitalizare

Cefaleea vasculara a fetei cluster headachecefaleea in ciorchine

Cefaleea vasculara a fetei

Este mult mai rară decât migrena, apare la bărbaţi tineri

Diagnosticul este exclusiv clinic, ca al migrenei Debut la 20-30 ani in 2/3 din cazuri Factori de risc: consumul de alcool, tabagismul

Cefaleea vasculara a fetei Durerile:

intensitate mare, maxime în câteva minute, au caracterul unor descărcări bruşte, a unor arsuri localizate strict unilateral, întotdeauna pe aceeaşi parte, periorbitar

durează 15 minute până la 3 ore şi pot să apară la oră fixă. semne asociate, respectiv manifestǎri neurovegetative care apar

pe aceeaşi parte: Lăcrimare, hiperemie conjunctivala congestie nazală, rinoree transpiraţie la nivelul hemifeţei uneori sindrom Claude- Bernard –Horner

Apariţia durerilor are loc 2–3 luni, uneori cu revenire sezonieră. Posibil- cronicizarea durerilor

Gonflement et pulsation de l’artère temporale

Céphalée sévère, douleur rétro-orbitaire

Ptosis unilatéral, rougeuret gonflement de la paupière

Myosis, injection conjonctivale

Larmoiement

Rougeur diffuse unilatérale, sudation

Congestion nasale, rhinorrhée

CLUSTER HEADACHE

Criterii de diagnosticA. Cel putin 3 crize care corespund criteriilor B-DB. Dureri severe unilaterale orbitar, supraorbitar si/sau

temporal care dureaza 15-180 minute fara tratamentC. Durerea este asociata cu cel putin unul din semnele

• Hiperemie conjunctivala sau hiperlacrimare• Congestie nazala sau rinoree• Edem palpebral• Transpiratia fetei si fruntii• Mioza, ptoza palpebrala• Agitatie motorie

D. Frecventa crizelor: 1 pana la 8 crize pe zi, cu periodicitate circardiana

E. Eliminarea altor cauze

EPISODIC

80 - 90%

periodicitate 7-365 zile(in medie: 2 saptamani-3 luni)

interval liber > 1 luna(periodicitate circanuala)

10 - 20%

crize > 1 an interval liber < 1 lunaFara nicio ameliorare

CRONIC

Goadsby PJ et al. IHS classification of trigeminal autonomic cephalalgias (TACs). Cluster headache and related conditions. Edited by J.Olesen and PJ goadsby. Oxford university press, 1999.

Cluster headache: generator hipotalamic Cluster headache: generator hipotalamic Cluster headache: generator hipotalamic Cluster headache: generator hipotalamic

Posterior hypothalamic gray matter activationon positron emission tomography (PET) in a patient with acute cluster headache. Posterior hypothalamic gray matter activation on positron emission tomography (PET) in a patient with acute cluster headache (From A May et al: Lancet 352:275, 1998.)

High-resolution T1 weighted MRI obtained using voxel-based morphometry demonstrates increased gray matter activity, lateralized to the side of pain in a patient with cluster headache (From A May et al: Nat Med 5:836, 1999.)

Tratamentul crizei

Oxigen hiperbar 7-12l/min timp de 5 min Sumatriptan injectabil 6mg SC

Studii clinice 88% eficacitate (60% din pacienti nu mai au dureri ) in 10-15 min

Practic: in 5 min aproape toti pacientii nu mai au dureri

Tratament de fond Indicat sistematic in formele cronice In formele episodice

Indicat in functie de durata perioadei dureroase Reduce durata si sevritatea perioadei dureroase Nu are efect preventiv real

Medicamente cu rezultate bune Verapamil Preparate de litiu corticoizi

Medicamente cu rezultate modeste Metisergid Propranolol

Tratamentul formelor refractare

Stimulare talamica postero-inferioara Aproximativ 50 pacienti tratati 60% rezultate bune

Stimularea nervului occipital mare Mai putin invaziv 25 pacienti tratati 60% raspuns pozitiv