MIRCEA ALEXAN © OVIDIU BOJOR 9 FLORENTiN CRĂCIUNDoctor în bio lo gie Doctor farm acist Inginer agronom

FLORA . MEDICINALA A ROMÂNIEI

VOL. I

EDITURA CERES Bucureşti, 1983

V olum ul al I I - le a cu p rinde , în con tin u a re , d escrierea speciilo r m ed ic ina le în cep în d cu F am . P hy to laccaceae , d a te p riv in d com poziţia ch im ică, ac ţiu n ea fa rm aco -d in am ică , p rin c ip a le le ap lică ri în fito te rap ie şi m odu l de p re p a ra re şi ad m in is tra re .

CUPRINS

C u v în t î n a i n t e .............................................................................................................................. 5PA R T E A G EN ER A LA ................................................................................................................. 9Is to ricu l u ti liz ă r i i p la n te lo r m e d i c i n a l e ........................................................................... 9S trăv ech i t r a d iţ i i în d o m en iu l u ti liz ă r i i p la n te lo r m ed ic in a le pe te r ito r iu lR o m â n i e i ...........................................................................................................................................13C lasifica rea p la n te lo r m e d i c i n a l e ...........................................................................................21

C las ifica rea şi id e n tif ic a re a p la n te lo r d u p ă ca ra c te re b o tan ice . . . . 22C las ifica rea p r in c ip a le lo r p la n te m ed ic in a le d u p ă m ed iu l lo r v ia ţă . . 56

C lasifica rea p la n te lo r d u p ă c r i te r ii f i t o c h i m i c e .................................................... 63C lasificarea p la n te lo r d u p ă u tiliz a re a lo r pe baza a c ţiu n ii te rap eu tic e . . 80

P rin c ip a lii fac to ri ca re d e te rm in ă ca lita tea p la n te lo r m ed ic ina le . . . . 86M etodologia c a r tă r i i econom ice a p lan te lo r m ed ic ina le d in f lo ra sp o n tan ă . 91

D efin iţie şi s c o p ..................................................................................................................... 94T ehn ica de l u c r u .................................................................................................................94

F aza de l a b o r a t o r .....................................................................................................................106Im p o rta n ţa p rac tic ă şi teo re tică a c a r t ă r i i .................................................................111

P ro tec ţia flo re i m ed ic inale spon tane . P reo cu p ări p e n tru m en ţin e rea şi c reş te ­rea p o ten ţia lu lu i e c o n o m i c ........................................................................................................ 112

PA RT EA SPECIA LA

în c re n g ă tu ra M ycophyta ( C i u p e r c i ) .....................................................................................116F am . H y p o c r e a c e a e ............................................................................................................ 116

în c re n g ă tu ra L ichenes ( L i c h e n i ) .........................................................................................131Fam . P a r m e l i a c e a e ..................................................................................................................133Fam . U s n e a c e a e ...................................................................................................................... 134

în c re n g ă tu ra E ry o p h y ta ( M u ş c h i ) ....................................................................................136în c re n g ă tu ra P te r id o p h y ta ( P t e r i d o f i t e ) ...........................................................................137

F am . L y c o p o d ia c e a e ................................................................................................................ 137Fam . S e l a g i n e l l a c e a e ............................................................................................................ 141F am . E q u i s e t a c e a e .................................................................................................................. 141Fam . A spid iaceae (Fam . P o ly p o d i a c e a e ) ......................................................................145

în c re n g ă tu ra P in o p h ita (G y m n o s p e r m a to p h y ta ) ........................................................... 151O rd in u l C o n i f e r a l e s .............................................................................................................. 151

F am . P i n a c e a e ..........................................................................................................................F am . C u p r e s s a c e a e ............................................................................................................... 159

C lasa G netales, O rd in u l E p h e d r a l e s .................................................................................... 165Fam . E p h e d r a c e a e ...................................................................................................................165

3

în c re n g ă tu ra M agno liophv ta (A n g iosperm atophy ta)...................................................... 1 6 7

F am . B e t u l a c e a e .......................................................................................................................1 G7

F am . F a g a c e a e ..........................................................................................................................1 7 2

F am . J u g l a n d a c e a e ............................................................................................................... 1 7 5

F am . S a l i c a c e a e ..................................................................................................................... 1 7 8

F am . M o r a c e a e ...................................................................................................................... ig iFam . C a n n a b i n a c e a e ............................................................................................................ 182F am . U l m a c e a e ..................................................................................................................... 185

Fam . U r t i c a c e a e ............................................................................................... ....... 185F am . L o r a n t h a c e a e ...............................................................................................................188

F am . A r i s to lo c h i a c e a e ...........................................................................................................190F am . P o ly g o n a c e a e ................................................................................................................. 194F am . C h e n o p o d ia c e a e ..............................................................................................................205F am . A m a r a n t h a c e a e .............................................................................................................207

D ic ţio n ar de te rm en i b o t a n i c i ...............................................................................................208D ic ţio n a r de te rm en i m e d i c a l i ............................................................................................. 212In d e x de d en u m iri ş t i i n ţ i f i c e ............................................................................ ....... 217In d e x de d en u m iri p o p u l a r e ...................................................................................................219B ib liog ra fie s e l e c t i v ă .................................................................................................................. 221

CUVINT ÎNAINTE

P rin instinct, prin intuiţie şi din ce în ce mai m ult p rin raţiuneastăzi acceptăm cu mai m ult discernăm înt decît în prim a jum ătate a secolului nostru un alim ent sau un medicam ent natu ral faţă de unul a rti­ficial. Dacă în prim a jum ătate a acestui secol industria farm aceutică punea la dispoziţia terapiei alopate din ce în ce mai m ulte produse fa r­maceutice rezultat al sintezei chimice, în ultim ele decenii — din păcate după unele accidente medicamentoase, incom patibilităţi biologice sau reacţii adverse — un curent nou, revitalizant al m ijloacelor terapiei tra ­diţionale şi-a făcut apariţia în m ajoritatea ţărilor lumii.

Plecând de la faptul incontestabil că facem parte in tegrantă din natu ră şi că ceea ce ne oferă sau ceea ce natu ra ne-ar putea oferi este mai compatibil organismului um an, am ajuns la concluzia că încă nu dispunem de o tehnologie adecvată pentru a reproduce unita tea de bază a vieţii, de a reproduce celula vie şi substanţele naturale elaborate de ea decît parţial, sim ilar sau incomplet. Fenom enele moleculare specifice prim ului semnal al vieţii celulare, prim a sinteză vie care a determ inat m işcarea biologică, prim a verigă în lanţul reacţiilor urm ătoare specifice vieţii s-a născut în celula vegetală. Din apă, substanţe m inerale, aer, energie solară şi cosmică acest m icrolaborator m inunat, celula, ne pune în perm anenţă la dispoziţie tot ceea ce avem nevoie pen tru a vieţui şi a supravieţui inclusiv „sacul cu fund“ al energiilor fosile pe care am clădit civilizaţia convenţională a celui de-al doilea mileniu.

în ultim a noastră lucrare apărută tot sub redacţia ştiinţifică şi teh ­nică a Editurii CERES în urm ă cu 10 ani sub titlu l „Farm acia N aturii" am arătat, subliniind prin titlu , că prim a „farm aeie“ a luat naştere în mijlocul naturii, vechim ea ei confundîndu-se cu însăşi preistoria şi isto­ria omenirii.

De la acest început şi pînă în zilele noastre drum ul lung al fito- terapiei a parcurs etape, a creat curente şi şcoli, sisteme terapeutice naturale specifice zonelor geografice sau vechilor culturi şi civilizaţii. Din păcate o rnare parte a tezaurului acum ulat prin tradiţie sau prin scrieri pe tăbliţe de lu t sau papirusuri s-a p ierdut irecuperabil.

în ultim ele decenii însă terap ia natu rală este acceptată de tot mai m ulte curente ale lum ii medicale moderne din num eroase ţări, în tre care

3

şi ţa ra noastră. Mai m ult, în ultim ii ani însăşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat o nouă strategie pentru in tegrarea medicinii tradiţio­nale în mijloacele globale de profilaxie şi tratam ent. Ţinînd seama de faptul că în ţările în curs de dezvoltare cca. 80% din populaţie nu bene­ficiază decît de metode şi rem edii tradiţionale, singura posibilitate pen­tru a atinge dezideratul „Sănătate pen tru toţi în anul 2000 !“ este in te ­grarea medicinii tradiţionale în sistem ele moderne de profilaxie şi tra ­tam ent.

Fitoterapia, arom aterapia, terapia naturală de astăzi capătă noi valenţe faţă de cea din trecut. In plus, metodele, sistemele terapeutice şi m edicam entele de astăzi se adresează din ce în ce mai m ult bolnavului şi nu bolilor. începe să se reactualizeze vechea concepţie traco-daeică în zona noastră sau a altor sisteme străvechi în alte zone geografice ca cea ayurvedieă, sidha, tibetană etc., a unei terapii integrale care se adresează organism ului um an în ansam blul lui şi nu organului afectat. în viitorul apropiat se va renunţa la conceptul „antibios“ în favoarea concepţiei ,,probios“ , cu alte cuvinte se va pune din ce în ce mai m ult accentul pe capacitatea de conservare, în tărire şi stim ulare a funcţiilor biologice de autoapărare ale individului. Cu cît individul va urca mai sus pe scara evoluţiei m ateriale, intelectuale şi spirituale, va deveni mai conştient că nu trebuie să fie bolnav şi că-i stă în putin ţă acest lucru. în prezent în om s-a redeştep tat dorinţa naturală, logică, de-a trăi cît mai m ult tim p sănătos, cît m ai bine şi cît mai util pentru el, pen tru familie, pentru societate. Tocmai de această transform are a omului va trebui să ţină seama terapeutica prezentului şi cea a viitorului apropiat. Sub acest aspect terapia natu rală complexă oferă o nouă şansă omului pentru a-şi m enţine sănătatea. Începînd cu fructele, legumele şi seminţele, cu p lan­tele medicinale, uleiurile volatile, num eroasele rem edii homeopatice şi apiterapeutice, fizioterapia şi balneologia, psihoterapia, reducerea seden­tarism ului, com baterea poluării organismului şi a m ediului sînt factori si posibilităţi pe care natu ra ni le pune la dispoziţie cu m ultă dărnicie. Cu a tît mai m ult cu cît ţara noastră dispune de num eroase resurse na tu ­rale şi în acest domeniu dorim să atragem atenţia medicilor şi farm a­ciştilor şi tu tu ro r celor interesaţi, prin această nouă lucrare a noastră, despre tezaurul na tu ra l fitoterapeutic de care dispunem. în tr-adevăr F lora medicinală a României consemnează în prezent cca. 800 specii din flora spontană şi din culturi utilizate în medicina clasică sau tradiţională. P rin datele noi de care dispunem sperăm să ridicăm în cele tre i volume ale Florei medicinale a României acest index la cca. 1 000 specii inclu- zînd în acest num ăr şi unele plante mai puţin cunoscute sau încă nestu­diate ştiinţific, dar care, în urm a cercetărilor, ar putea deveni medicinale.

în această lucrare vom urm a în linii m ari modul de- prezentare a plantelor în ordine sistematică, descriere, răspîndire, tehnologie de cul­tură, compoziţie chimică, acţiune farm acodinam ică şi domenii de u tili­zare. P en tru a accentua caracterul practic al lucrării în partea generală vom prezenta pe lîngă criteriile de clasificare a plantelor medicinale şi o cheie de determ inare a celor mai im portante specii, date generale: asupra structurii substanţelor active, metodologia cartării economice a plantelor medicinale şi principalii factori care influenţează calitatea m ateriei prim e

6

şi o problemă cu bătaie lungă, în viitorul pe care-1 pregătim generaţiilor viitoare, conservarea acestei inestim abile bogăţii care este flora medici­nală spontană. în partea specială a lucrării, în cadrul monografiilor de plante medicinale, pe lingă datele de ordin ştiinţific, tehnic sau teoretic, vom da-şi num eroase reţe te de utilizare a plantelor fie ca atare, fie în diferite produse fitoterapeutice, precum şi produsele farm aceutice care folosesc m aterie prim ă vegetală. Numeroase tabele cu caracter practic şio iconografie adecvată vor completa lucrarea.

înain te de a încheia acest „cuvînt înain te11 dorim să subliniem cîteva dintre ideile de bază pentru o cunoaştere şi o in terp re tare cît mai corectă a fitoterapiei m oderne în vederea integrării ei în ansam blul de m ăsuri pen tru ocrotirea sănătăţii.

A tît chimioterapicele cît şi produsele biologice în tre care şi produ­sele obţinute din plante medicinale sîn t componente im portante pentru terapeutică.

Dacă m edicam entele obţinute prin sinteză chimică sînt factori nece­sari ai m ijloacelor de tra tam en t în special în cazuri de prim ajutor, de urgenţă, produsele biologice inclusiv plantele m edicinale îndeplinesc trei funcţii im portante : profilaxie, prim ajutor şi tratam ent.

Este greşită părerea de a considera produsele farm aceutice de ori­gine vegetală num ai ca adjuvante în •tratamentul bolilor. După cum se ştie există trei tipuri bine distincte de produse farm aceutice naturale :

— cele cu acţiune puternică cum sînt, în special, glicozidele cardio­tonice şi alcaloizii ;

— cele cu acţiune medie ca, de exemplu, substanţele sau complecşii de substanţe active din speciile de Berberis, Valeriana, Leonurus, num e­roase Anacardiaceae, num eroase Compositae etc... Nici acestea nu pot fi considerate ca adjuvante, ele fiind ca atare foarte u tile în tra tam ente de lungă durată în num eroase afecţiuni cronice fără a prezenta riscuri terapeutice, ea în cazul tra tam entelor lungi eu chim ioterapice ele sinteză ;

— grupa produselor fitoterapeutice adjuvante ale tra tam entu lu i de bază. N um ărul acestora este foarte m are, începînd cu m uşeţelul, sună'toa- rea, patlagina etc. şi pînă la num eroase fructe, sem inţe şi legume.

O altă părere greşită este că produsele de origine vegetală ar fi lip­site de nocivitate. Se cunosc num eroase substanţe naturale active extrem de toxice ca, de exemplu, stricnina, digitalicele, aconitina, alcaloizii din cornul secarei sau din unele specii tropicale, care, în cantităţi de cîteva mg pînă la un gram, pot provoca m oartea. Ele devin m edicam ente abia după ce au fost precis dozate sub form ă de produse farm aceutice. Din păcate unele produse tot de origine vegetală se folosesc ca droguri — o adevărată calam itate a ţărilor dezvoltate, iar lupta anti-drog îm bracă de m ulte ori aspecte dramatice.

Mai există şi un alt tip de nocivitate a folosirii p lantelor medicinale, atunci cînd ele au in tra t pe m îna unor incom petenţi, persoane nepregă­tite în domeniul fitoterapiei şi le recom andă persoanelor credule, naive, sustrăgîndu-le atenţia de la o m edicaţie adecvată. în această direcţie ar trebui să facem o distincţie netă în tre izvoarele reale ale fitoterapiei — respectiv m edicina trad iţională — şi diletantism ul fitoterapeutic, aşa-

7

num ita „medicină populară “practicată de cei lipsiţi de elem entarele no­ţiuni de fitoterapie. Aceştia nu num ai că fac un deservici bolnavului, dar compromit ideea tra tam entu lu i cu produse naturale pe bază de plante.

Ţinînd seama de dezvoltarea m etodelor m oderne de investigaţie şi tratam ent şi în domeniul plantelor medicinale şi a fitoterapiei putem spune că această străveche ram ură a terapiei nu num ai că îşi m enţine valoarea, dar înregistrează progrese în fiecare zi. Actualizînd cercetările în acest dom eniu din ţara noastră şi de peste hotare, ne revine obligaţia de a prezenta ,,F lora medicinală a Rom âniei44 la nivelul exigenţelor ac­tuale. Sperăm să reuşim m ăcar în parte acest lucru m ulţum ind şi pe această cale celor ce ne-au sprijin it cu ideile şi lucrările lor de bază la realizarea lucrării noastre.

A U TO R II

PARTEA GENERALĂ

ISTORICUL UTILIZĂRII PLANTELOR MEDICINALE

în trebu in ţarea plantelor ca factori terapeutici a apăru t probabil d dată cu societatea omenească. Marele H i p o c r a t e, considerat părin ­tele medicinei, scria cu m ult temei : nevoia l-a învăţat pe om arta de a vindeca bolile'4.

Dovezi indirecte ou priv ire la utilizarea plantelor m edicinale constă a tît în folosirea instinctivă de către unele anim ale a acestora, cît şi de către unele com unităţi t<ribale care pînă în zilele noastre nu şi-au schim­bat prea m ult modul de existenţă faţă de omul neolitic. Numeroase dovezi' arheologice atestă în trebu in ţarea unor specii ca Macul, M ăselariţa, Cînepa ş.a. sau a unor răşini si balsam uri din perioada prim elor comu­nităţi um ane. Chiar şi cele mai vechi urm e scrise descoperite pînă în prezent din perioada civilizaţilor sum eriene, babiloniene, chineze sau egiptene datînd din mileniile IV—III. î.e.n. nu reprezintă altceVa decît consemnarea datelor m ultim ilenare transm ise p rin tradiţie cu privire la u tilizarea plantelor în scop terapeutic.

M arile civilizaţii ale antichităţii au adus contribuţii im portante şi în ce priveşte utilizarea p lantelor medicinale. Astfel, în Egiptul antic, papi­rusul Ebers, redactat probabil în ju ru l anului 1550 î.e.n., cuprinde refe-*- riri la peste 200 specii, cu reţete complexe şi indicaţii privind modul de preparare, doze şi modul de adm inistrare. Plantele se culegeau din flora spontană, dar şi din culturi. Substanţele de origine vegetală, în special răşinile şi unele uleiuri, se foloseau şi pentru îm bălsăm ări, artă în care egiptenii au răm as de neîntrecut.

Alte străvechi civilizaţii ca cele din M esopotamia de la Jarm o din nord-estul Irakului, care după cercetările moderne cu C 14 datează din ju ru l anilor 6500 î.e.n., sau ca cele ale culturii Hassuna, care au o ve­chime de 5700 î.e.n., atestă şi ele folosirea plantelor medicinale.

P înă în prezent se cunoaşte că prim ele tăbliţe cu tex te medicale redactate în sum eriană datează din m ileniul III î.e.n. Prescripţiile m edi­cale din această perioadă se pot îm părţi în tre i categorii : pulberi şi substanţe de uz in tern dizolvate în bere. comprese locale şi lichide (pro­babil antiseptice) pen tru spălatul plăgilor care apoi erau acoperite de ingrediente pen tru vindecare. M edicamentele erau de origine m inerală, anim ală şi vegetală, cu predilecţie plante medicinale.

Tot în zona geografică la care ne referim , la asiro-babilonieni, p rin tre cele 20 mii tăbliţe din biblioteca de la Ninive a regelui A surbanipal, ca

9

şi cele găsite la Nippur, m ulte conţineau date despre plante medicinale, la Ninive fiinţînd chiar o grădină de plante medicinale. Se apreciază că e rau cunoscute şi folosite peste 250 plante în scop terapeutic ponderea rem ediilor de origină vegetală fiind de cca. 90.°/o din to talul substanţelor folosite pentru tratam ent. în tre acestea era Muştaru'l, Macul, M ăselariţa, Cimbrul, Salvia etc.

Depozitară a unei tradiţii m ultim ilenare, cultura chineză s-a ilustrat şi în acest domeniu, legendarului îm părat Şen-Nung (cca. 3000 î.e.n.) atribui ndu-i-se prim ele lucrări sistematice despre plantele medicinale. Peste veacuri că rtu raru l călător rom ân N i c o l a e M i l e s c u relata în ,,Descrierea Chinei'4 : „Ei au m ulte cărţi doctoriceşti în care sînt descrise şi desenate tot felul de ierburi şi rădăcini".

Este in teresantă paralela făcută de către Dr. J. A. D u k e şi Dr. E d. A. A y e n s u (1985) în tre medicina tradiţională chineză şi cea a unor triburi de am erindieni (indieni din vechile civilizaţii precolum- biene) în. folosirea cu predilecţie a am estecurilor de plante sau a extrac­telor complexe. Această concepţie a unor civilizaţii situate la m ari dis­tanţe se bazează pe considerarea corpului omenesc ca un complex homeostatic capabil de a folosi selectiv substanţele care-i sînt necesare d in tr-un amestec sau d in tr-un complex. Cercetătorii medicinei străvechi chinezeşti m enţionează un num ăr ele cca. 6 000 specii de plante folosite în scop terapeutic.

în India veche dintre vestitele Vede în tre care şi „Ştiinţa vieţii lungi“ sau Ayurveda (cca. sec. IX î.e.n.) ca şi sistem ul medical Unani conţin m ulte elem ente despre folosirea plantelor medicinale. în tr-o lucrare a medicului S u s r u t a (sec. IV î.e.n.) s în t descrise efectele a peste 700 specii de plante, dîndu-se şi indicaţii privind ecologia, perioada optim ă de recoltare şi alte date. Este sem nificativ faptul că m ajoritatea p lantelor folosite de vechile sisteme medicale indiene provin din zona him alaiană, străvechi leagăn a unor vechi civilizaţii şi culturi.

Toţi m arii medici ai Greciei antice au scris despre proprietăţile me­dicinale ale unor plante, începînd cu H i p o c r a t în „Corpus hippocra- tieum “ şi continuînd eu T e o f r a s t şi D i o s c o r i d e . O m are parte din învăţaţii greci au influenţat şi au continuat să extindă aceste preo­cupări şi în perioada im periului rom an ca, de exemplu, A n t o n i u s M u s a, medicul îm păratului August şi C e l s u s , care în opera sa „De arte m edica“ descrie 250 de plante cu proprietăţile şi modul de folosire a lor, m ulte din indicaţii fiind valabile şi astăzi. La fel, unele d intre reco­m andările terapeutice ale lui D i o s c o r i d e (sec. I î.e.n.) d in lucrarea sa „De m ateria m edica11 îşi păstrează valabilitatea pînă în zilele noastre.

în lucrarea de sinteză „Historia N aturalis“ a lui P l i n i u c e l B ă t r î n, alcătuită d in 37 cărţi, s în t redate şi cunoştinţe despre cca.1 000 plante m edicinale. Faim a lui G a 1 e n (sec. II e.n.) s -a p ăstra t pînă în secolul a l XVII-lea, in trînd în vocabular term enul de „Farm acie igale- nică“ .

în antichitate culegători de „ierburi de leac“ erau foarte numeroşi. Ei îşi desfăceau m ateriile prim e sau produsele în pieţe sau le încredinţau celor care preparau remediile. în această perioadă funcţia de medic şi far­m acist era exercitată de aceeaşi persoană. Este in teresan t de m enţionat că încă din tim puri îndepărtate exista şi preocuparea de ocrotire a plan­

10

telor. Astfel, P l i n i u s S e c u n d u s recom anda ocrotirea unor specii rare, d înd ea exem plu d istrugerea p rin păşunat intensiv a unor specii de Laserpitium în Cyrenaica.

Cunoştinţele din antichitate s-au transm is pe trei căi pînă în epoca R enaşterii, care a constituit şi în acest dom eniu o perioadă de m are progres : 1

-— prin m arii învăţaţi arabi care au preluat o parte din cunoştinţele antichităţii greeo-rom ane, îm binîndu-le cu a lte cunoştinţe fie proprii, fie preluate din O rientul îndepărtat. în tre aceştia A 1-R a z i (R h a z e s),I b n S 'a r a b i (S e r a p i o n), B e n M a s s a w a y ( M e s s u e ) , în sec. X, A 1-B i r n ii i şi M ă i m o n i d e în sec. XII au deschis drum ul vestitu lu i X b n - S in a ( A v i c e n n a ) care a sintetizat în lucrările sale „Canonul ştiinţei m edicale“ şi „PomUl M edicinii'1 cunoştinţele din dome­niul fitoterapiei ;

— prin cultivarea unor plante m edicinale pe lîngă miînăstiri (Tours, C hartres,.M onte..Cassino, Fulda şi în special St. Gallen din Elveţia unde se cultivau Chimion, Fenioul, Mentă, Rosmatrin, Salvie ş.a.). Tot din această perioadă se m enţionează şi num ele călugăriţei H i l d e g a r d e (sec. ai X ll-lea), autoarea unei lucrări despre proprietăţile terapeutice a peste 250 specii m edicinale ;

— prin dezvoltarea, cunoştinţelor despre plante, în tre care şi cele medicinale, la prim ele universităţi ca cea d in M ontpellier {sec. X), Paris, Bologna. i'.adova, Neapple, Oambridge, Toulouse (sec. XI—XIII) precum şi în. şcoala din Salerno (sec. XI) unde se studiau peste 270 specii de plante, medicinale. ■ . ;; . .

M arii botanişti ai Renaşterii, ca H i e r o n y m u s B o c k în „Her- barul. sau Carte despre p lante" (1539), M a t t i o l i , C e s a l p i n o în ,,16 cărţi despre p lan te11, L o b e l, B a u h i n ş.a. au descris pe larg şi proprietăţile medicinale ale plantelor studiate. P a r a c e l s u s em ite teoria :,isignaturii“, după care morfologia plantelor indică proprietăţile lor vindecătoare şi „teoria sufletului vegetal (arcanum)“ care poate fi solubilizat în alcool.

Urm are ă m ărilor descoperiri geografice sînt studiate proprietăţile medicinale ale plantelor din „Lumea nouă“ de către portughezul G a r c i a d e O r t a, spaniolii J u a n F e r n a n d e z şi J u a n F r a- g o s o, italianul A l p i n o , francezul C h a r l e s d e l ’E c l u s e s.a. în 1545, la Padova se înfiinţează prim a grădină botanică medicală.

Separarea prim elor substanţe din plante de către S c h e e 1 e (sfîr- şitul sec. XVIII), izolarea prim ului alcaloid în s ta re pură — m orfina — din capsule de Mac de către S e r t u r n e r (1806) ca şi experim entele pe anim ale ale m arelui fiziolog- C l a u d e B e r n a r d pen tru fundam enta­rea proprietăţilor medicinale ale unor plante folosite empiric au dus apoi la utilizarea acestora ca m aterie prim ă în industria de medicamente.

P en tru asigurarea cantităţilor necesare de plante medicinale în ve­derea industrializării lor, s-a dezvoltat rapid tehnologia de cultivare a num eroase specii. Prim ele încercări în obţinerea de culturi celulare sau tisulare extrase d in tr-un anum it organ al plantei şi aduse în tr-un m ediu nu tritiv convenabil au fost făcute de către H e b e r l a n d t (1902).

Statisticile O.M.S. apreciază că în prezent peste 1/3 din medicamente sîn t de origine vegetală (dintre care peste 70o/0 pentru aparatul cardio­

11

vascular, procente m ari reprezentînd şi cele pentru tra tam entu l afecţiu­nilor digestive, ale aparatului respirator, ale sistem ului nervos ş.a:). P en­tru ţările în curs de dezvoltare plantele medicinale şi medicina tradiţională reprezintă aproape singura alternativă de tratam ent, peste fîjjo/o din populaţie reourgînd la .acestea. Deoarece nu se întrevede o schim bare radicală în această direcţie pînă la sfîrşitul acestui m ileniu, a tît O.M.S., cît şi d iferite organisme naţionale de asistenţă sanitară caută mijloacele cele mai potrivite pentru in tegrarea sistemelor tradiţionale în mijloacele generale de ocrotire a sănătăţii.

în prezent şi în ţările puternic industrializate se constată o rem ar­cabilă creştere a utilizării plantelor medicinale biologifc pure, nepoluate, fie ca atare în form ă eît mai norm ală, fie în d iferite produse farm a­ceutice, această preocupare înscriindu-se în puternicele curente ecolo- giste din diferite ţări.

Dinamica utilizării plantelor medicinale este deosebită. Astfel, dacă în 1958 au fost izolate şi studiate 2 669 substanţe active din plante, în 1979 au fost izolate cca. 50 000. N um ărul flavonoidclor cunoscute a cres­cu t in num ai două decenii de peste cinci ori, respectiv' de la 295 în 1958 la 1 445 în 1978.

O dată cu valorificarea intensivă a resurselor naturale de plante, u n e­ori chiar abuzivă, a rezultat în ultim ele decenii o strategie m ondială a conservării naturii, im plicit a p lantelor m edicinale din flora spontană. Problem ele pe care le ridică protecţia m ediului înconjurător trebuie in­terp re ta tă ca probleme de etică în cadrul relaţiei om -natură. Omul nefiind nici deasupra şi nici în afara natu rii face parte in tegrantă din in terioru l sistem ului de relaţii care constituie însăşi mediul său de viaţă prezent şi viitor. Problem a ocrotirii m ediului înconjurător nu este num ai de ordin naţional ea are implicaţii in ternaţionale chiar planetare. Dato­r ită acestui fapt a fost creat un organism internaţional „Uniunea In te r­naţională pentru Conservarea N aturii“ care colaborează cu organisme aleO.N.U. (Program ul Naţiunilor Unite pen tru m ediul înconjurător — P.N.U.E., Fondul M ondial pentru N atură — W.W.F., Organizaţia N aţiu­nilor Unite pen tru alim entaţie şi agricultură — F.A.O., Organizaţia Na­ţiunilor Unite pen tru Educaţie, Ş tiin ţă şi C ultură — UNESCO).

STRĂVECHI TRADIŢII IN DOMENIUL UTILIZĂRII PLANTELOR

MEDICINALE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

In vechiul spaţiu Carpato-D anubiano-Pontic adică teritoriu l obîrşiei poporului nostru, prezenţa om ului este atestată prin num eroase descope­riri arheologice şi studii antropologice ca avînd o vechime de cca. două m ilioane ani. Dacă în paleolitic m igrarea şi transhum anţa erau fenomene obişnuite, în neolitic apar pe teritoriu l patriei noastre primele com unităţi um ane organizate stabile. Stabilizarea acestor com unităţi nu a cunoscut fenomene inverse adică spre paleolitic, ci au evoluat prin com unităţi din ce în ce mai m ari şi mai bine organizate unite prin lim baj, prin structuri sociale şi politice, p rin obiceiuri comune şi p rin conştiinţa apartenenţei şi unităţii.

Deci m ultim ilenara istorie a poporului nostru, inclusiv a utilizării plantelor ca surse de existenţă, ca mijloc de producţie indiferent că este vorba de alim ent, medicament, îm brăcăm inte, colorant sau ornam ent, o putem situa ca avîndu-şi izvoarele într-o epocă de cel puţin de 20 mii ani vechime. In acea depărtată epocă preistorică s-a stabilit o populaţie autohtonă la sud şi nord de Carpaţi, la est şi vest de lanţul Carpatic, adevărat tezaur de bogate resurse naturale şi tradiţii în tre care şi p lan­tele medicinale. Ohaba-Ponor, Nandru, Cioclovina, Ionăşel, Valea D îrjo- vului, Valea lui Grăneeanu, Turdaş, Gusteriţa, Mioara, Spolomca, Dipşa (jud. Cluj) alături de Tupalău, Zagra, Cotul Miculinţi şi m ulte altele stau ca m ărturie a unei străvechi culturi şi tehnici rudim entare inclusiv a folosirii plantelor în cele mai diferite scopuri.

Cunoaşterea şi utilizarea plantelor medicinale în spaţiul Carpato- Danubiano-Pontic are vechi şi puternice tradiţii. T r a i a n S ă v u - l e s e u (1924) aprecia pe drept cuvînt că „...botanica populară la noi s-a născut o dată cu poporul, a evoluat cu el şi în tr-însa se răsfrîng tre ­cutul, istoria, îndeletnicirile, suferinţele şi bucuriile lui...“. In bogata noastră medicină populară R. V u l c ă n e s c u (1985) deosebeşte plante contingente unor figuri mitologice şi plante considerate a avea proprie­tăţi „magice“, recoltarea lor făcîndu-se conform unor ritualu ri complexe.

Mult mai recent, în perioada istorică, vom întîln i num eroase date cu privire la utilizarea plantelor în scop terapeutic de către străm oşii noştri în special la H e r o d o t , D i o s c o r i d e , P I a t o n şi alţii, în acea epocă şi în perioadele urm ătoare „vocabularul botanic" al s tră ­bunilor noştri cuprindea peste 5 000 denum iri, m ulte specii avînd două, trei sau mai m ulte denum iri diferite. H e r o d o t , părintele istoriei, m en­ţiona iscusinţa dacilor în a folosi anum ite plante pen tru calm area dure­

13

rilor şi vindecarea bolilor. Zamolxe, zeitate suprem ă a; tu tu ro r sem inţiilor tracice, era în acelaşi tim p şi zeu-vindecător, iar preoţii săi erau cei care se ocupau şi cu practici de vindecare, avînd o rem arcabilă viziune in te - gralistă despre organismul um an, dîndu-şi seam a că în tre părţile bolnave şi organism există o legătură indisolubilă. Iordanes (sec. VI e.n.) consem­nează în „Getica11 faptul că preoţii lui Zamolxe cercetează ierburile şi arbuştii medicinali din ţara lor.

Referindu-se la dezvoltarea civilizaţiei şi culturii noastre străvechi m arele istoric C. D a i c o v i c i u afirm a : „...cultura străm oşilor geto- daci, de un grad şi o calitate superioară, a tît în medicină, cît şi în astro­nomie, constituie un m otiv de legitim ă m îndrie“.

Date despre folosirea plantelor medicinale la geto-daci se întîlnesc şi în lucrările „M ateria medica*1 a lui D i o s c o r i d e şi în „H erbarius“ a unui anonim denum it ca P s e u d o-A p u 1 e i u s, autorii imenţiomnd că acestea erau utilizate ca diuretice, vomitive, sedative, cicatrizante, antihemoragice, purgative, sudorifice etc.

G a 1 e n am inteşte şi el că Geţii foloseau sucuri de plante pentru o trăvirea vîrfurilor săgeţilor lor.

Pornind de la tex tele lui D i o s c o r i d e , P s e u d o-A p u 1 e i u s, I o r d a n e s ş.a., C. V a c z y şi M. R u s u reconstituie un nu­m ăr de peste 30 denum iri dacice ale unor plante medicinale p rin tre care : M urul (Rubus fruticosus) == M antia, Rostopasca (Chelidonium ma- jus) — kroustane, Păpălăul (Physalis alkekengi) = koikodila, B rusturele (A rctium lappa) = riborasta, alte specii denum indu-se mizela, kotikta, skiare, duodela, ziodela, chodela, adilla, teudila etc.

D intre dovezile arheologice şi istorice ne referim la ştam pila găsită la Cîrbău, jud. Cluj aparţin înd lui P . u b l i u s C o r c o l o n i u s în care este trecu tă p lan ta Chelidonium (rostopasca) contra „întunecării ochilor11, iar de la T i t u s A 11 i u s D i v i x t u s a răm as o reţetă în care vale- riana era folosită în tr-un colir pentru conjunctivită. Este cunoscut şi activul comerţ cu plante medicinale prin interm ediul cetăţilor-porturi greceşti de la Pontul Euxin (Tomis, Histria) către Elada şi invers, desco- perindu-se vase conţinînd diferite mirodenii, răşini, balsam uri şi substanţe utilizate în medicina din antichitate.

In perioada ocupaţiei. rom ane ca şi în secolele care au u rm at pînă la form area voievodatelor rom âneşti practica folosirii plantelor medici­nale a avu t fără îndoială continuitate constituind principala sursă pentru produsele terapeutice. Tot în această perioadă istorică frăm întată, pe m ă­sura îm bogăţirii limbii române cu elem ente noi, num eroase plante au prim it noi, denum iri fie p rin analogie cu aspectul lor (Coada-calului^ Lim ba-şarpelui, Traista-ciobanului etc...), fie după gustul lor (Amăreală, Fierea-păm întului, Lemn-duJ.ee etc.), fie după utilizările lor în terapeu­tică (Scrîntitoare, Veninariţa, Iarbă de negi sau Negelariţa etc.).

I. B e n k o în „Monografia Transilvaniei41 (1778) sugestiv in titu lată „Transsylvania sive Magnus Transsylvaniae Principatus, olim Dacia-: Me- diterranea dictus11 (Transilvania sau M arele Principat al Transilvaniei, odinioară Dacia M editerană) : „...mai ales româncele întrebuinţează, cu m ult folos pentru vindecarea feluritelor boli buruienile neglijate de alţii11. Acelaşi autor menţionează „...românimea cunoaşte foarte bine ierburile şi întrebiainţîndu-le sp re folosul ei, întrece alte neam uri11. La rîndul său F. P a x (1900) scrie : „poporul cunoaşte. în general lum ea plantelor - mai

14

bine decit în G erm ania11, fiind im presionat de cunoştinţele despre plante ale num eroşilor ţăran i pe care i-a în tîln it în tim pul călătoriilor sale ştiin­ţifice în Carpaţi şi în alte regiuni ale ţării noastre.

M otivarea obiectivă a vechimii şi continuităţii populaţiilor stabile pe terito riu l ţării noastre constă şi în nom enclatura bogată, în cunoştin­ţele ample cu priv ire la utilizarea plantelor, în transm iterea acestor cunoştinţe de la o generaţie la alta pînă în zilele noastre. O analiză obiec­tivă a acestui fenom en trebuie să aibă în vedere în principal tre i aspecte :

—■ varietatea deosebită a florei de pe teritoriu l României, unde în tîl- nim peste 3 600 specii de plante superioare, ceea ce reprezintă m ar m ult de jum ătate din în treaga floră europeană. Această bogăţie în specii vege­tale spontane se datoreşte factorilor climaterici ai zonei în care trăim , reliefului variat, m icroclim atelor locale, influenţelor variate central- europene, pontice, m editeraneene. Com parativ cu alte ţări num ărul ele­m entelor endemice este şi el foarte mare.

— specificul vieţii geto-dacilor, avînd ca preocupare principală păs- to ritu l, creşterea animalelor, agricultura, vînătoarea şi pescuitul, îndelet­niciri strîns legate de natură. Această comuniune perm anentă cu na tu ra l-a făcut pe rom ân să fie „frate cu codrul44, să iubească na tu ra şi să-i folosească darurile oferite cu m ultă pricepere şi înţelepciune.

—- continuitatea, fără false „viduri istorice44 a populaţiei autohtone în spaţiul Carpato-D anubiano-Pontic din prim ele zile ale existenţei sale p înă în zilele noastre.

G r a z i e l a B a i c u (1974), cercctînd temeinic istoricul cunoaşterii, folosirii şi valorificării plantelor medicinale, face urm ătoarea etapizare :

1. perioada etnoiatriei ca unică form ă de valorificare în scop tera ­peutic a plantelor medicinale ;

2. perioada apariţiei şi dezvoltării preocupărilor pen tru valorificarea p lantelor medicinale pe baza unor criterii ştiinţifice cu o intensificare a activ ităţii de inventariere, cultivare şi aclim atizare a unor specii situ înd această perioadă în tre sec. al X V III-lea pînă la mijlocul secolului nostru.

3. perioada valorificării superioare a plantelor medicinale corespun- :zînd ultim elor pa tru decenii.

La fel ca şi în apusul Europei, la noi arta vindecării bolilor s-a dez­volta t m ult pe lîngă m înăstiri. Astfel, sînt atestate docum entar încă din -secolele XIV—XV aşa num itele „bolniţe44 de pe lîngă m înăstirile de la T ism ana şi B istriţa (din Oltenia), Neamţ, Prislop ş.a., unde călugării se îndeletniceau cu recoltarea de plante de leac şi cu prelucrarea lor. In paralel cu aceştia existau num eroşi vindecători populari la care avea acces m ajoritatea populaţiei, cunoştinţele de etnoiatrie ale acestora fiind atestate şi de călătorii străin i care au străbătu t Principatele rom âne : D e l C h i a r o, G r i s e l i n i , S u l z e r ş.a.

Practica populară în acea perioadă consta nu num ai în alegerea p lan­telor medicinale, dar şi în perioada optimă de recoltare, de uscare şi ş i preparare a lor sub form ă de fiertu ri apoase, extracţie p rin m acerare în m ediu acid (vin, oţet), extracţie alcoolică, în ulei sau prepararea unor unguente pe bază de untură, un t sau seu.

Dovada exploatării şi comercializării plantelor noastre medicinale în can tită ţi care depăşeau necesităţile in terne o avem în convenţiile Ma­re lu i Voevod Mir cea cel B ătrîn cu negustorii braşoveni şi ale lui Ale­

15

xandru cel Bun cu cei lioveni, convenţii în care erau nom inalizate şi plante medicinale. Convenţii sim ilare au fost sem nate şi în tim pul dom­niei lui Ştefan cel Mare. Inform aţii despre utilizarea plantelor medicinale le intîlnim şi într-o scriere religioasă Psaltirea scheiană44 (anul 1500). P relucrări din scrierile lui D i o s c o r i d e Ie găsim şi în tr-u n m anu­scris slavon din sec. XVI-lca, în care sînt prezentate 13 scurte mono­grafii despre utilizarea plantelor. Probabil sub influenţa lucrărilor, unor m agistrii din occident, la Braşov apare în această perioadă prim a carte originală (1551) a medicului P a u l K y r in titu la tă „Studiul sănătăţii, compus p rin im itarea aforism ului, precum şi v irtu ţile hranei, descrise pe scurt în ordine alfabetică11. în ordine cronologică m enţionăm lucrarea de la Cluj in titu la tă „H erbarium 44 (1578).

în această perioadă se organizează şi prim ele farm acii, prim a atentare docum entară fiind cea de la Sibiu (1494), apoi farm aciile de la Braşov, B istriţa şi Cluj, în care plantele medicinale reprezentau m ajoritatea reme­diilor. Conform unui inventar din epoca respectivă, din 493 feluri de m e­dicamente 427 erau de origine vegetală.

în secolul al XVII-lea, cărtu raru l rom ân T e o d o r C o r b e a, în tr-un dicţionar rom ân-latin, m enţionează 431 de denum iri rom âneşti de plante făcînd şi unele consideraţii cu privire la utilizarea lor medicinală.

în tr-o lucrare de popularizare (Pax corporis) publicată la Cluj în 1790 de către medicul Papai Pariz sînt indicaţii terapeutice bazate pe utilizarea a cîtorva sute de plante medicinale indigene.

Im portanţa folosirii plantelor medicinale, inclusiv recom andări cu privire la recoltarea lor, le găsim şi în docum ente oficiale cum s în t-P ra ­vila lui Matei Basarab (1652), hrisovul lui Grigore Ghica (1725) care precizează la înfiin ţarea Spitalului Pantelim on că : „spiţerul trebuie să fie un om anume, ce ştie şi cunoaşte erbile cele de treabă doftorilor, care la vrem ea lor să fie dator a le culege şi a le duce la spiţerie, toate, pe deplin şi îndestul44. Recomandări pentru recoltarea ierburilor de leac apar şi în tim pul domniei lui A lexandru Ipsilanti (1780).

Lucrări im portante despre plantele medicinale din ţara noastră apar şi în Transilvania în sec. XVIII. Astfel, farm acistul bistriţean K . a r l D a n i e l face o catalogare a plantelor medicinale din districtul B istriţa- Năsăud, iar I. B e n k o prezintă în 1773 un raport asupra plantelor me­dicinale utilizate în Transilvania. P. M o I n a r şi J 1. v o n L o n g e n - d o r f publică vocabularul „Nornina vegetabilium 44 în care sîn t enum e­rate şi 612 denum iri rom âneşti de plante medicinale, iar P. S i g e r u s (1791) publică o listă aproape completă a plantelor medicinale din T ran­silvania. La rîndul său N e u s t ă d t e r clasifică cele 220 specii de plante medicinale din lista sa în tre i grupe : p lan te din flora spontană, plante de cultură şi plante din import.

Date despre utilizarea plantelor medicinale apar şi în opera ilum i­nistului rom ân P i u a r i u -M o l n a r (1749— 1815) şi în lucrarea lui S a m u e l V u l c a n („Tractatul despre vindecarea m orburilor poporu­lui de la tie ra44).

Dezvoltarea deosebită a botanicii în sec. X lX -lea a fost m arcată si prin interesul pentru plantele medicinale. Apar noi form e organizatorice ca „Societatea m edicilor şi naturaliştilo r din Iaşi* (1834), Şcoala Naţio­nală de Medicină şi Farm acie din Bucureşti (1857) în cadrul căreia se

16

individualizează în 1869 Şcoala Naţională de Farmacie, la ctitoria cărora un rol deosebit l-a jucat C a r o l I) a v i 1 a.

P rin tre cei care s-au rem arcat prin interesul lor pentru plantele medicinale au fost C o s t a c h e V â r n a v , cu o dizertaţie privind fito­terapia în Moldova (1836) şi cu num eroase articole apărute în periodicul „Povăţuitorul Sănătăţii" (1844), I. E d e 1, care în însem nările sale din expediţia sa din Carpaţii Moldovei (1838) dă num eroase date despre plantele medicinale (Hippophcie rhamnoid.es, Digitalis ambigua, Digitalis lutea, Colchicum autumnale, V eratrum album ş.a.). S z a b o şi C z i- h ale, care publică lucrarea „Despre plantele medicinale ce se în trebu in­ţează de poporul rom ân la boalele anim alelor şi v ite lor44 (1863).

Numeroşi practicieni se preocupă de valorificarea plantelor în scop terapeutic. P rin tre aceştia m enţionăm pe C. V o r e i care este autorizat prin Hrisovul Domnesc al dom nitorului A lexandru S turza să întemeieze o farm acie la P iatra-N eam ţ (1825). Această farm acie se va dezvolta trep ­ta t şi va deveni un im portant centru de prelucrare a p lantelor m edi­cinale, cunoscut sub num ele de Laboratoarele Vorel, unitate care va func­ţiona continuu peste 120 ani. J, K a m n e r şi C. P a p p fac num eroase experienţe de cultivare a unor specii m edicinale ca Ruta graveolens, Salvia.officinalis, Ricinus comm unis ş.a.

Evenim entul cel mai im portant din această perioadă în domeniul u tilizării plantelor medicinale îl constituie apariţia prim ei ediţii a „Far- macopeei Române" (1862) sub redacţia farm acistului C. Hepites, lucrare ce cuprinde 217 m onografii de plante medicinale. A ctivitatea unor m ari botanist! ca D i m i t r i e B r â n d z ă şi D. G r e c e s c u au im­pulsionat dezvoltarea studiilor şi valorificarea florei medicinale. A devărat p rom oto r; al botanicii ştiinţifice rom âneşti, D. B r â n d z ă şi-a susţinut teza de doctorat la Paris (1869) cu o tem ă legată de plantele medicinale : „Histoire botanique et therapeutique des Gentianacees employees en m edicine“, el fiind apoi în în treaga sa activitate un prom otor al u tili­zării plantelor medicinale indigene pen tru evitarea im portului. în ace­laşi tim p el m ilitează pentru protecţia naturii în special a speciilor rare din flora ţării noastre. La rîndul său D. G r e c e s c u încheie în 1892 lucrarea „Flora medicinală a Rom âniei11.

La începutul secolului al XX -lea B e l a P a t e r înfiinţează la Cluj în 1904 „Staţiunea experim entală de plante m edicinale", transform ată u lterio r în Institu t experim ental de cercetări pen tru cultivarea plantelor medicinale, care în 1925 cuprindea 25 ha ou peste 40 specii. El propune un comitet interm inisterial perm anent, arătând că resursele ţării sînt suficiente pentru tot necesarul intern, cu m ari posibilităţi pen tru export, m ilitînd în acelaşi tim p pentru exploatarea raţională a florei spontane.

Numeroşi medici, farm acişti, naturalişti, folclorişti studiază bogata tradiţie de folosire a p lantelor medicinale. In tre aceştia m enţionăm : N. L e o n , I. A. C a n d r e a , V. G o m o i u , Z. C. P a n ţ u, E. P o p , Al . B o r z a , V. B o 1 o g a, E. Ţ o p a , Al . B u i a , S. I s z a k , V. B la­t u r ă ş.a.

Contribuţii im portante aduc studiile lui T h. S o 1 a c o 1 u, în spe­cial cele privind valorificarea în terapeutică a unor specii (Periploca

k'.----- - — . *17

graeca, specii din genul Digitalis ş.a.), ale lui T r. S ă v u l e s cu, care întocmeşte un foarte docum entat studiu privind valorificarea p lantelor m edicinale (1931), şi a lui G h. G r i n ţ e ş c u care publică în Î923 p ri­mul „T ratat de botanică farm aceutică". Ing. agr. S. S o f o n e a , pe lîngă cercetări p en tru introducerea în cultură a unor specii medicinale, desfă­şoară o activitate susţinută privind organizarea sectorului de plante m e­dicinale. Tot în dom eniul cu lturilor de plante medicinale este rem arca­bilă activitatea lui G b. M a r t i n , e s e u de la Facultatea de Farm acie din Cluj care este şi in iţiatorul cultivării speciei Pcipaver som niţerum la Sînnicolaul M are în 1921. Tot la Cluj m erită a fi evidenţiate cercetările lui T h. G o i n a cu priv ire Ia valoarea terapeutică a speciei Berberis vulgaris, care au fost finalizate şi prin teza de "doctorat susţinută cu acest subiect.

Numeroase cercetări pen tru cultivarea plantelor medicinale au fost in iţiate la Facultăţile de Agronomie sau Farm acie din ţară de către T r. S ă v u l e s c u , Al . B u i a , B. P a t e r , I. Â. F l e x o r , G h. H e r m a n n.

In tre cele două războaie mondiale se fac paşi im portanţi în domeniul cercetării şi valorificării p lantelor medicinale. Astfel, la reform a agrară din 1920— 1921 se prevedea acordarea de 5— 15 ha celor ce se obligau să cultive plante medicinale, iar M inisterul A griculturii a creat o comisie de coordonare, publicînd num eroase m ateriale de inform are în acest domeniu.

Din 1925 E l. K o p p a în fiin ţa t culturi de m entă la Rod, ajungînd în num ai 4 ani de la 5 ha la 239 ha. în aceeaşi perioadă apar prim ele nuclee cooperatiste ale cultivatorilor şi culegătorilor de plante medici­nale. D intre acestea m enţionăm : „Adonis“ la Cluj, „Cham omilla41 la Ti­mişoara, „H erba“ la Oradea, „Rom aniţa“ la Bucureşti, „Rieinus“ la Chi- şinău, „M entha44 la Braşov. O activitate deosebită se acordă culturilor de plante medicinale la Orăştie, unde unita tea „Adonis44 condusă de A. F a- r a g o începe culturile de Atropa belladonna, M entha piperita, Althaea officinalis, Malva arborea, Ruta graveolens, Angelica archangelica, Ma- jorana hortensis, Ricinus communis, Salvia officinalis, Calendula offici­nalis ş.a. Culturile de Digitalis purpurea de la Orăştie au fost m ult tim p considerate ca etalon internaţional. Toate aceste unităţi, m ajoritatea cooperatiste, erau reunite în „Sindicatul cultivatorilor, recoltatorilor şi com ercianţilor de plante m edicinale44 înfiin ţat în 1931. Acest sindicat a ţin u t mai m ulte conferinţe pe ţară. în 1941 a fost în fiin ţa t un organism de stat, „Comitetul Central pen tru organizarea colectării p lantelor m edi­cinale44.

Cu toate acestea situaţia valorificării plantelor medicinale indigene era considerată deficitară. T r. S ă v u l e s c u (1925) arăta că în acel an exportu l total de p lan te reprezenta doar 720 mii lei în tim p ce valoarea im portului era de 39,6 milioane lei. De m ulte ori se reim portau la p r e ­ţu ri ridicate plantele medicinale exportate în vrac de către ţa ra noastră la p reţu ri scăzute, bineînţeles după o pream balare comercială frum oasă făcută de comercianţii de peste hotare. Aceleaşi aspecte comerciale au fost evidenţiate şi de către I. G r i n ţ e ş c u (1932) care propunea o

18

reorganizare a întregului sector de plante, crearea unei industrii naţio­nale de prelucrare şi interzicerea im portului de plante medicinale care se putea recolta sau cultiva în ţara noastră.

în 1930 începe organizarea unei reţele de studiu pen tru p lan te m e­dicinale şi 'arom atice, cercetările fiind făcute la staţiunile experim entale de la Cîmpia Turzii, Lugoj, Nucet, Valul lui Traian, Cluj şi Bucureşti. Numai la cîm purile experim entale de la Băneasa ale Institu tu lu i de cer­cetări agronomice al României se efectuau cercetări pe un num ăr de 120 specii medicinale şi aromatice.

Cu toate acestea nici în 1945 după cum rem arca G h . G r i n ţ e s c u s itu a ţia 'h u s-a îm bunătăţit : „Recoltarea plantelor medicinale se găseşte în tr-o stare rudim entară. Astăzi recolta se face de fiecare cum se pricepe44 iar în altă parte : „recoltările constituie un jaf în flora spontană11...

O etapă mai bună pen tru organizarea sectorului de plante începe o dată cu înfiin ţarea în anul 1949 a „în treprinderii comerciale de S tat PLAFAR'4 în subordinea M inisterului Sănătăţii avînd ca obiect de acti­vitate achiziţia p lantelor din flora spontană, contractarea celor din cul­turi cu unită ţi producătoare, condiţionarea, prelucrarea prim ară a m ate­riei prim e şi începutul valorificării sub formă de produse farmaceutice, în anul 1951 ia naştere tot subordonat M inisterului Sănătăţii „Centrul de cercetări ştiinţifice pen tru plante medicinale arom atice şi sim ilare44, unde încep cercetări pen tru valorificarea m ateriilor prim e din flora spon­tană şi din culturi pînă la produsul finit. După restructu rarea acestui Centru de cercetări problem ele legate de valorificarea superioară a p lan­telor medicinale sîn t dispersate la mai m ulte institu te sau un ită ţi de cercetare : In stitu tu l pentru Controlul de S tat al M edicamentului şi C er­cetări Farm aceutice, In stitu tu l de Cercetări Chimico-Farm aceutice, S ta­ţiunea de Cercetări pentru P lan te Medicinale şi Aromatice — F.undulea (1975) şi la catedrele de profil din cadrul Facultăţilor de Farm acie şi Biologie din ţară, la Institu tele agronomice. în cadrul tu tu ro r acestor institu te sau institu ţii num eroşi cercetători şi cadre didactice au adus o im portantă contribuţie la valorificarea ştiinţifică a florei noastre m edi­cinale şi la înfiin ţarea unor secţii de prelucrare a p lantelor sau de con­diţionale a acestora pînă la form a de medicament.

Sectorul de producţie a m ateriei prim e şi de prelucrare prim ară a fost şi el reorganizat. Astfel, în treprinderea PLAFAR în perioada 1956— 1975 a fost coordonată de către U niunea Centrală a Cooperativelor de Consum, iar din anul 1975 se înfiinţează T ustrul PLAFAR în subordinea M inisterului Agriculturii, avînd în subordine 10 în treprinderi in terju- deţene la activitatea cărora au fost antrenate şi alte organisme : Minis­teru l Silviculturii, M inisterul Educaţiei şi învăţăm întului, Cooperaţia, Comitetul pen tru Problem ele Consiliilor Populare.

în prezent datorită dezvoltării industriei naţionale de medicamente activitatea de producţie, recoltare, condiţionare, prelucrare prim ară a plantelor medicinale şi aromatice este axată la fel ca şi cercetarea în acest domeniu pe satisfacerea acesteia cu m aterii prim e de bună calitate.

19

In intervalul 1950—--1955 a fost elaborată o metodologie a cercetării florei medicinale spontane din România cu scopul cunoaşterii potenţia­lului economic, calităţii p lantelor m edicinale şi ocrotirii spec iilo r 'ra re sau pe cale de dispariţie. Lucrările de cartare au fost efectuate în pe­rioada 1956—1980 de către Institu tu l pen tru Controlul de S tat al Me­dicam entului şi Cercetări Farm aceutice în colaborare cu catedrele de profil ale Facultăţilor de Farm acie din Cluj, Tg,-M ureş şi iaşi şi cu. In ­stitu tu l de Biologie din Bucureşti.

Datorită im portanţei metodologiei cartării economice a florei., m edi­cinale, metodă care a fost adoptată şi pe plan internaţional, c ît şL aspec­tele legate de ocrotirea florei medicinale spontane din ţara noastră, vom rezerva acestor probleme un capitol din partea generală a lucrării noastre.

CLASIFICAREA PLANTELOR MEDICINALE

Nici unul d intre criteriile de clasificare a plantelor medicinale u ti­lizate pînă în prezent nu le putem considera ca perfecte. în cazul în care încercăm o clasificare după criterii botanice, de sistematică sau morfologie vegetală, vom constata că plante din încrengături, ordine sau familii diferite au sustanţe active sim ilare sau că plante foarte înrudite botanic conţin substanţe active complet diferite. Un exem plu clasic în acest sens este prezenţa alcaloizilor 'lisergici în ciuperca Claviceps pur- purea, dar şi în plante din fam ilia Convolvulaceae. Din punct de ve­dere taxonomic chiar în cadrul aceleiaşi specii vom în tîln i în na tu ră chemotaxoni care au sau nu aii deloc anum ite substanţe chimice. De exemplu, după cum se ştie, în cadrul speciei Achillea m illefo lium vom întîln i chemotaxoni bogaţi în azulene, iar în alţi chemotaxoni vom con­stata lipsa completă a azulenelor chiar dacă trăiesc în aceleaşi condiţii.

Pe de altă parte în organele plantelor — rădăcini, rizomi, tulpini, frunze, flori, fructe — pot exista substanţe chimice identice sau sim i­lare sau complet diferite.

O clasificare după structu ra fitochimică a substanţelor active exis­tente în plante întîm pină aceleaşi dificultăţi deoarece plantele pot con­ţine de la una sau două structuri bine definite chimic pînă la 20—40—50 substanţe cu structuri diferite din punct de vedere fitochimic. în cazul în care planta m edicinală va conţine substanţe active în num ăr m are şi deci acţiune farm acodinam ică complexă, vom avea un cîmp m ai larg de aplicabilitate terapeutică. în acest din urm ă caz este destul de greu a stabili o linie de dem arcaţie netă în tre in terp retarea alopată sau homeo- pată a acţiunii terapeutice a produselor farm aceutice obţinute din plante.

O clasificare după acţiunea farm acodinam ică sau după utilizarea în terapeutică este din punct de vedere practic mai accesibilă unui m are num ăr de beneficiari ai fitoterapiei. în acelaşi tim p, datorită complexi­tăţii compoziţiei chimice, a num ărului m are de substanţe active care există în tr-o plantă, prin clasificarea plantelor după acest criteriu vom fi nevoiţi să repetăm de foarte m ulte ori aceeaşi specie care poate fi re ­comandată în afecţiuni diferite.

Deoarece dorim ca această lucrare să fie utilă unui num ăr cît m ai m are de cititori şi din alte specialităţi sau domenii de activitate decît fitcţţerapia, vom prezenta pe scurt cele tre i criterii principale de clasi- ficare a plantelor medicinale.

21

în prim ul rînd clasificarea după criterii botanice sau de sistem atică şi morfologie vegetală care va perm ite o mai uşoară identificare a p rin­cipalelor specii descrise in lucrare. In acest scop vom prezenta şi o „cheie de determ inare11 cît mai simplă a p lantelor medicinale accesibilă tu tu ror. De asemenea vom da unele elem ente de diferenţiere în tre specii sim i­lare pen tru a evita orice confuzie.

P en tru a cunoaşte principalele grupe de substanţe chimice din plante vom prezenta o clasificare a lor începînd cu structurile cele mai simple pînă la cele mai complexe. Aceasta va contribui şi la o mai uşoară înţelegere a acţiunii farmacodinamice, respectiv a recom andărilor în te­rapeutică a plantelor medicinale.

în fine, din considerente de ordin practic considerăm utilă şi o cla­sificare a speciilor medicinale pe grupe de afecţiuni.

CLASIFICAREA ŞI IDENTIFICAREA PLANTELOR DUPĂ CARACTERE BOTANICE

în lucrarea noastră am urm at în principal clasificarea plantelor me­dicinale conform m onum entalei lucrări „Flora Republicii Socialiste România" apărută în 13 volume în in tervalul 1952— 1976 în Editura Aca­demiei R.S.R. Deoarece această lucrare se adresează specialiştilor şi cu­prinde toate speciile din încrengăturile Pterido'fitelor şi Sperm atofitelor este destul de dificil de a identifica plantele m edicinale după Flora R.S.R.

în cheia pentru determ inarea plantelor medicinale am adoptat cele mai sim ple criterii de recunoaştere a plantelor după, urm ătoarele ca­ractere :

A. Plante fără flori.B l — Arbori, arbuşti.

B. Plante cu flori.B II — Plante erbacee.

Din grupa B I fac parte (1) Gim nospermele (cu săm înţă neînchisă în fruct) reprezentate în ţa ra noastră prin ordinul Coniferales (conifere) şi (2) Angiospermele (cu săm înţă închisă în fruct).

Grupa B II — adică a plantelor ierboase a fost subîm părţită după caracterele cele mai uşor de; identificat vizual adică după culoarea flori­lor după cum urm ează :

B II.1. P lante cu flori fără învelişuri florale colorate (flori verzi sau verzui).

B II.2. P lante cu flori albe.B II.3. P lante cu flori galbene.B 11,4. P lante cu flori roşii sau roz.B II.5; P lante cu flori violacee.B II.6. P lante cu flori albastre.Sperăm că această metodă de determ inare a speciilor medicinale, să

fie utilă a tît specialiştilor din alte domenii decît botanica, cît şi tu tu ro r celor ce, doresc să identifice singuri plantele medicinale din flora noas­tră. După această „Cheie de determ inare a plantelor medicinale" vom prezenta şi o clasificare a principalelor specii medicinale după m ediul lor de viaţă.

22

A. Plante fără flori

la . Plante cu corp vegetativ nediferen ţia t în organe, de tip tal b. Plante cu corp vegetativ avînd organe diferenţiate (rădă­

cină, tulpină, frunze), de tip c o r m .............................................2a. Ciupercă parazită pe secară (mai ra r pe grîu sau alte graminee).

recunoscîndu-se după form a de rezistenţă ( = sclerot) care se formează în ovar, înlocuind cariopsa ; scleroţii au consistenţă cornoasă, sînt curbaţi, culoare violacee închisă, proem inînd în afara sp icu lu i. . . Claviceps purpurea (Cornul secarei)

b. Tal de form ă frunzoasă sau de imici tufe (fruticolosă) —L i c h e n i ................................................................................................

3a. Tal frunzos (foliaceu), cu alveole pe suprafaţă ; asem ănîndu-se cu un plăm în ; culoare verde pe faţa superioară, galben-brună pe cea inferioară, frecvent pe trunchiuri, s tîn c i. . . Lobaria pulmonaria (Brîncă)

b. Tal tufos ( f r u t i c u l o s ) ..........................................................................4a. Licheni exclusiv tericoli (se dezvoltă pe sol, pe substrat stîncos),

mică tufă (8— 10 cm) brun-verzuie la partea superioară, ce- nuşie-albicioasă la partea inferioară, lobi neregulat ram ificaţi, cu m arginea ru la tă ; vegetează în zona alpină . . . Cetraria islandica (Lichen de piatră),

b. Licheni corticoli (se dezvoltă pe scoarţa arborilor)5a. Vegetează pe scoarţa c o n i f e r e l o r ....................................................

b. Vegetează pe foioase, îndeosebi pe ste jar (dar şi fag, m es­teacăn, anin ş.a.), precum şi pe arbori fructiferi din livezile bătrîne neîngrijite (mai ales pe p ru n i) . . . Evernia prunastri (Lichen de stejar)

45a. Tal repe ta t ram ificat dichotomic, faţa superioară cenuşiu-închis, cea inferioară neagră, m arginile îndoite spre in terior ca un jgheab . . . Parmelia furfuracea (Lichen de conifere)

b. Tal cu ram ificaţii filiforme, subţiri, cu poziţie pendulă (atîrnă pe ram uri) şi sim etrie rad iară (nu sînt diferenţiate2 feţe) . . . XJsnea barbata (M ătreaţa bradului)

7a. Plante cu frunze reduse la mici solzi, ram ificaţii în verticil, tu l­pina cu noduri şi in ternoduri evidente avînd rol asim ilator

b. Plante cu frunze d e z v o l t a t e ............................................................•8a. Ram ificaţiile din verticil evident p e n d u le .. . Equisetuin syl-

vaticum (Coada calului de pădure) — substituent

b. Ram ificaţiile din verticil rigide

9a. Tulpini înalte de peste 1 rn, grosime peste 1,5 cm ; vaginele (tecile de la noduri) cu 30—40 dinţi, ram ificaţiile cu 8 m u­chii . . . Equisetum maximum (Coada calului mare) — sub­stituent

b. Tulpini pînă la max. 50—60 cm înălţim e, grosime pînă la 0,5—0,6 cm ; vaginele (tecile) cu mai puţin de 20 dinţi, ram i­ficaţiile cu 4—5 m u c h i i .............................................

ta. Tulpini de 2 feluri, sterile-verzi (mai tardive) şi fertile-brune (timpurii), term inate cu spic sporifer ; ram ificaţii de regulă cu 4 coaste, pline la interior cu m ăduvă ; dinţii vaginelor fără m argine m em branoasă albă . . . Equisetum arvense (Coada calului)

b. Un singur fel de tulpini, cu spice sporifere la capătul unor ram ificaţii term inale ; ram ificaţii de regulă cu 5 coaste goale la interior ; dinţii vaginelor cu m argine m em branoasă albă . . . Equisetum palustre (Coada calului de bahne) — substituent •; toxic

Ha. Frunze m ărunte, liniar-lanceolate, dispuse în ju ru l tulpinii tulpinile sînt culcate sau ascendente (Lycopodiaceae)

b. Frunze lăţite, poartă sporangi (Polypodiaceae)12a. Plante cu spice sporifere term inale, tulpini tîrîtoare

b. P lante fără spice sporifere term inale, tu lpini ascendente . . Lycopodium selago (Brădişor) •— substituent

13a. Spice sporifere singuratice . . . Lycopodium annotinum (Corni- şor) — substituent

b. Spice sporifere grupate cîte 2 (rar 3). . . Lycopodium ela- vatum (Pedicuţă)

14a. Frunze întregi, sporangi l in ia r i . .. Phyllitis scolopendriuim (Năvalnic)

b. Frunze p e n a t - s e c t a t e .........................................................................15a. Frunze sim plu-penat-sectate, talie mică (10—30 cm ). . . Poly-

podium vulgare (Feriguţă dulce)

b. Frunze de 2—3 ori penat-sectate, talie mai marc16a. Frunze de 2 ori p e n a t- s e c ta te ...........................................................

b. Frunze de 3 ori penat-sectate, m arginile foliolelor re ­curbate . . . Pteridium aquilinum (Ferigă de cîmp)

17a. Sori circulari ; secţiunea în peţiol are 6— 12 puncte albicioase( D r y o p te r i s ) ........................................................................................

b. Sori semicirculari ; secţiune în peţiol cu num ai 2 fasci­cule conducătoare. . . Athyrium filix-femina (Ferigă ferne- iaseă, Spinarea lupului) — substituent

18a. Rizom foarte m are (uneori peste 30 cm), în secţiune cu 8—12 puncte ovale în cerc (a) ; secţiunea în peţioi cu 8— 12 puncte albicioase în semicerc (b) ; ultim ele term inaţii ale frunzelor sînt ro tun jite (c ) . . . D ryopteris filix-m as (Ferigă m edicinală)

b. Rizom sub 10 cm, în secţiune cu 4— 5 puncte (a) ; secţiune în peţioi cu 6 fascicule (b) ; ultim ele term inaţii ale frunzelor sînt d in ţate la v îrf (c ) . . . D ryopteris spinulosa — substi­tuen t

B I Arbori, arbuşti

la. Frunze aciculare sau solzoase ; exclusiv plante lemnoase (arbori sau arbuşti) care conţin răşină, florile în conuri, săm înţa nu este închisă în fruct (uneori cu fructe false, cărnoase sau pieloase)

(Subîncr. G y m n o s p e rm a e ) .......................................................... B I1b. Frunze de alte forme, n-au glande rezinifere, flori soli­

tare sau grupate în inflorescenţe variate ; după fecundare sămînţa închisă în fruct provenit din ovar (Subincr. Angio- s p e r m a e ) ..............................................................................................B I 2

B 1 1. Arbori, arbuşti din Gymnospermae

la. Frunze solzoase . . . . . .................................................... 2b. Frunze a c i c u l a r e ..................................... ..... . . . 3

2a. Tulpini erecte, conuri ovoide de 10—15 mm, din unirea unor solzi cărnoşi, fiecare cu o mică rid icătură (mucron) ; arbust ornam ental num ai cultivat în parcuri,.spaţii v e rz i .. . Thuja occidentalis (Tuia),

b. Tulpini culcate, fruct fals pseudobacă verde, apoi neagră-al- băstru ie din conereşterea a 4 cârpele ; spontană în zona mon­tană, însă cultivată şi o rn am en ta l. . . Juniperus sabina (Ce­tină de negi) (pseudofructul substituent pentru J. communis)

a b c

b c

26

3a. Acele grupate cîte 2 c u o teacă m em branoasă la bază (Pinus)

b. Acele dispuse s o l i t a r ..........................................................................4a. Tulpini culcate, exclusiv arbuşti din zona alpină, form înd jne-

p e n işu ri. . . Pinus m ontana (Jneapăn)b. Tulpini e r e c t e ........................................................................................

Sa. Ace de 7—14 om, verzi întunecate, înţepătoare . . . Pinus nigra (Pin negru)

b. Ace de 3—7 cm, verzi-albăstrui, răsucite... Pinus silvestris (Pin de pădure)

*8a. Frunze aciculare în verticile de 3 ; fruct fals pseudobacă verde, apoi neagră-albăstruie, din concreştere a 3 cârpele . . . Juni­perus communis (Ienupăr)

b. Acele nu sînt dispuse în verticile, n u au fructe false 7a. Ace dispuse pectinat (ca dinţii unui pieptene), cu vîrf em arginat

(ştirbit), lăţite, prin transparenţă observîndu-se canalele re- zinifere ca 2 dungi albe . . . Abies alba (Brad)

b. Ace ascuţite, cu 4 muchi, dispuse spiralat... Pi cea exceisa

B 1.2. Arbori, arbuşti din Angiospenne

la . Frunze simple .........................................................................................b. Frunze c o m p u s e ........................................................................... .......

2a. Frunze o p u s e .........................................................................................b. Frunze a l t e r n e ............................ ...........................................................

3a. P lantă căţărătoare prin peţiolii lungi, frunza penată cu 3—5 foliole... Clematis vilalba (Curpen de pădure)

b. Arbori sau arbuşti e r e c ţ i ...................................................................4a. Frunze p a lm a t-c o m p u s e ......................................... .......

b. Frunze penat c o m p u s e .........................................................................5a. Flori albe, fructe cu ţepi... Aesculus hippocastanum (Castan

sălbatic)b. Flori roşi, fructe fără ţapi (toxice, nu se recoltează) ; m ult

•mai rar... Aesculus pavia (Castan roşu)

(Molid)

6a. Lujeri tineri cu m ăduva . îngustă ; fruc t uscat aripat = samară

b. Lujeri tineri cu m ăduva foarte largă ; fruct cărnos — drupăbaeiform ă (g. S a m b u e u s ) .................................................................

7a. A rbust sau arbore mic (pînă Ia 10—12 m), scoarţă netedă, frunze cu 5—9 foliole cu peri ruginii pe dosul foii;-ici pe nervura mediană, flori cu învelişuri florale apărând după înfrunziră, samara la bază cu caliciul persistent... F raxinus ornus (Moj- drean)

b. A rbore înalt (pînă la 35 m), scoarţă cu ritidom negricios cu crăpături ondulate şi m ărunte ; frunze m ai ades ou 11 fo­liole, flori nude (uneori unisexuate) âpărînd înaintea frunze­lor, sam ara neavînd la bază restu ri de caliciu persistent... Fraxinus excelsior (Frasin)

8a. Ram urile au m ăduva albă, flori âlb-gălbui grupate într^d in­florescenţă plană, fructe negre ; vegetează în zonă de cîmpie şi deal... Sambueus nigra (Soc)

b. Ram urile au m ăduva galbenă sau brună, flori galbene- verzui grupate în tr-o inflorescenţă ovoidală, fructe r o ş i i ; vegetează în zona montană... Sambueus raeemosa (Soc roşu de munte) — substituent

9a. Frunze cu 3 f o l i o l e ..................................................................................b. Frunze cu mai m ulte f o l i o l e ............................................................

10a. Foliole pe m argini evident dinţate sau serate, tu lpini cu gm m pi(g. R u b u s ) ........................................................................... -

b. Foliole pe m argini întregi sau slab dinţate, tu lp in i ia ra g h i m p i .........................- . - - - -

(g. Fraxinus)

28

11a. Fructe m ature roşii uşor detaşabile de pe receptacul, frunze pe dos alb tomentoase (cu peri abundenţi)... Rubus idaeus(Ztrneur)

b. Fructe m ature negricioase, aderente pe receptacul... Rubus fruticosus* (Mur)

12a. Lujeri verzi, erecţi, m uchiaţi, frunze în general foliate, spre v îrfu l lu jerilor simple, flori galbene — cîte 1—2 în lungul ram urilor ; arbust pînă la 2 m, cultivat în vestul ţării... Sa­rothamnus scoparius (Măturice)

b. Lujeri nem uchiaţi, toate frunzele trifoliâte, flori galbene- aurii în ciorchini pendenţi (care atîrnă) ; arbust pînă la 8 m înălţim e, cultivat ornamental... Laburnum anagyroides (Sal- cîm galben)

13a. Frunze dublu-penat compuse, lu jeri cu spini m ari, trifurcaţi... Gleditschia triacanthos (Glădiţă)

b. Frunze simplu penat c o m p u s e ....................................................14a. Foliole dinţate, serate sau l o b a t e ....................................................

b. Foliole întiegi sau num ai la bază cu 1—3 dinţi . . . . 15a. Frunze la bază cu 2 stipele concrescute cu p e ţio lu l; fruct fals

de tip măceaşă, în interior cu Iructele adevărate de tip achenă (g. l i o s a ) .................................................................................................

b. Frunze fără stipele sau cu 2 stipele neconcrescute . . . 16a. Tulpina lipsită de ghimpi, fructul fals alungit şi sepalele în

continuarea acestuia, achene puţine (5—10)... Rosa pendu- lina (Măceş de munte)

1415 21

16

19

b. Tulpina arm ată cu ghimpi, fructul fals nu este alungit 17a. Tulpina arm ată cu ghimpi şi aciculi foarte deşi, perpendiculari

pe tulpină, fruct fals m are (pînă la 25 mm), globulos, tu rtit, sepale erecte... Rosa rugosa

17

* Sub d en u m irea co lec tivă de R u b u s fru tico sus s în t de fa p t m ai m u lte specii : R. p lica tus, R. candicans, R. su lca tus, R. tom cntosus.

29

17b. Tulpina arm ată cu ghimpi oblici, fruc t ovoid şi mai mic (1— 1,2 om lungime), cu sepale reflecte . . . . v ;

18a. Specii de cultură, de interes ornam ental şi pen tru petalele nu ­meroase utilizate pentru dulceaţă şi pentru extracţia uleiului. A u ală tu ri de ghimpii curbaţi şi aciculi m ărunţi... Rosa cenţi- folia (Trandafir de dulceaţă), Rosa damascena (Trandafir de Damasc)

b. Specie spontană, cu floarea avînd 5 petale roz, tulpina a r­m ată num ai cu ghimpi curbaţi... Rosa canina (Măceş)

19a. Peţioli cu ghimpi, port arbustiv (g. R u b u s ) ..............................b. Peţioli fără ghimpi, arbori... Sorbus aucuparia (Scoruş

de munte)20a. Fructe m ature roşii, uşor detaşabile de pe receptacul, frunze

pe dos alb tomentoase... Rubus idaeus (Zmeur) b. Fructe m ature negricioase aderente pe receptacul, frunze

pe dos verzi palide... Rubus fruticosus (Mur)21a. Foliole de regulă mai m ari de 6 om, fructul popular nucă...

Juglans regia (Nuc) b. Foliole de max. 2—3 om, fruct de tip păstaie sau lomentă

22a. Foliole ovate cu vîrful acut, flori albe-gălbui, în panicule erecte, fruct indehiscent, g îtu it — lom entă ; înflorire tardivă (VII). Arbore ornam ental fără ghimpi... Sophora japonica (Salcîm japonez)

b. Foliole eliptice, flori albe sau roz în raceme pendente (care atîrnă), fruc t păstaie dehiscentă ; înflorire mai tim purie (V—VI). Prezintă ghimpi... Robinia pseudacacia (Salcîm)

23a. A rbuşti scunzi şi foarte ram ificaţi, paraziţi pe arbori . . 24b. A rbori sau arbuşti cu rădăcinile în p ă r n î n t ..............................25

24a. Frunze sem pervirescente (răm în verzi peste iarnă), verzi- gălbui şi sesile, fructe albe dispuse în grupuri de cîte 3, tu l­p ina castaniu-cenuşie... Viscum album (Vîsc)

v jti

b. Frunze caduce, verzi-închis şi peţiolate, fructe galbene dispuse în mici ciorchini, tu lp ina m ult mai închisă la culoare (brun-negricios) ; parazitează exclusiv pe speciile de stejar... Loranthus europaeus (Vîscul de stejar) — substituent,

25a. Frunze o p u s e ........................................................................................ 26b. Frunze alterne .......................................................................................29

26a. Frunze cu m argini întregi, arbust care înfloreşte înainte de înfrunzire ; nervurile laterale ale frunzelor evident arcuite în sus... Cornus mas (Corn)

b. Frunze cu m argini dinţate, serate sau crenate . . . . 27 27a. Frunze trilobate, inflorescenţele de tip cim e uimbeliforme albe

au pe m argine un rînd de flori mai m ari, sterile ; arbust tufos din locuri umede... V iburnum opulus (Călin)

j v a m 4y i % h / r ' '

b. Frunze n e l o b a t e .................................................................................28a. Frunze ovate, pe dos puternic păroase (cu peri stelaţi), lujerii

de asemenea pîsloşi), flori în cime umbeliforme albe, plane, cu. toate florile fertile, fructe m ature roşii... V iburnum lan- tana (Dîrmoz) — substituent

31

b. Frunze pe dos glabre sau doar puţin păroase, lu jerii nu sînt pisloşi. N ervurile laterale evident arcuite către vîrful frunzei, arbust nespinos de 1—3 (7) m cu coroana rară din subarboretul cu exces de umiditate... Rhamnus frangula (Cru- şin)

29a. Frunze cu margini î n t r e g i ...........................................................b. Frunze cu m argini dinţate, serate, cramate sau lobate

30a. Frunze cu m argini răsfrînte, la vîrf rotunjite şi uşor emargi- nate (ştirbite), persistente, pieloase, pe partea inferioară ou puncte mici brune ; arbust tufos de mare altitudine (peste lim ita afinului)... Vaccinium vitis-idaea (Merişor)

b. Frunze pe dos nepunctate, ovale, cu vîrf ascuţit ; arbust din zona m ontană, formînd tufărişuri întinse — afinişuri... Vac­cinium myrtillus (Afin)

30 J 1

31a. Frunze pe dos albe sau cenuşii, niciodată'verzi . . . . b. Frunze pe dos verzi, ovate, pieloase, la bază îngustate ;

tulpini culcate sau căţărătoare pe arbori, ziduri (în afara acestor frunze, mai au lăstari sterili cu frunze lobate)... He-dera helix ( I e d e r ă ) ..........................................................................

32a. Frunze pe dos cu peri solzoşi mici, argintii ; arbust spinos ^de pe coaste rîpoase, fruct bacă falsă ovoidă, portocalie... Ilqj- pophae rhamnoides (Cătină)

b. Frunze pe dos cu peri albi ; arbore din locuri umede... Sa­lix alba (Salcie)

32

33

32

32a, Frunze l o b a t e ................................................................................b. Frunze serate, dinţate sau crenate, dar nu lobate

34a. De la baza lim bului, din punctul de inserţie al peţiolului, por­nesc 3—5 nervuri puternice, p a l m a t e ..............................

b, De la baza lim bului porneşte o singură nervură principală din care se desprind nervurile s e c u n d a r e ..............................

.x-■-r-S

35a, Lobii frunzelor întregi, nedinţaţi ; plantă căţărătoare pe arbori, ziduri sau culcată pe sol. Frunze pe dos verzi (Pe lăstarii fe r­tili au frunze întregi)... Hedera faelix (Iedera)

b. Lobii frunzelor d i n ţ a ţ i ........................................................................36a. Frunze cu baza îngustată (g. R i b e s ) ............................................

b. Frunze cu baza ro tun jită sau t r u n c h i a t ă ..............................37a. Lujeri spinoşi cu spini trifurcaţi aşezaţi la baza frunzelor ; flori

1—3 în fascicule axilare, fruct bacă de cca. 10 mm în dia­m etru, verde sau galben... Ribes grossularia (Agriş)

b. Lujeri nespinoşi ; flori numeroase, în racome . . . . 38a. Frunze pe dos cu glande punctiform e, negre ; fruct negru... R i­

bes nigrum (Coacăz negru) b. Frunze pe dos fără glande punctiform e : fruct roşu... R i­

bes rubrum (Coacăz roşu)39a. Peţioli cu suc lăptos ; arbori care au şi frunze întregi... Morus

sp. (Dud)b. Peţioli fără suc lăptos ; arbuşti cu toate frunzele lobate...

Ribes sp. (Pentru determ inarea speciei, vezi 37)40a. Lobii frunzelor separaţi prin sinusuri ro tunjite sau obtuze.

F ruct ghindă... Quercus robur (Stejar)

b. Lobii frunzelor separaţi prin sinusuri acute. A rbuşti cu lu ­jeri spinoşi. F ruct drupă falsă, roşie... Crataegus sp. (Păducel)

34 41

35

40

3637 39

38

33

41a. De la baza lim bului, din punctul de inserţie al peţiolului, por­nesc 3—5 (6) nervuri principale . . . . . . . . 42

b. De la baza lim bului porneşte o singură nervură m ediană,din care se desprind nervuri l a t e r a l e ..................................... 49

'42a. Peţioli lungi de cel pu ţin 3 c m .................................................... 43b. Peţiolii nu ating decît excepţional 3 c m ..................................... 48

43a. De la baza laminei pornesc 4—5 (6) nervuri puternice (ccam ediană şi 3—4 laterale) (g. T i - l i a ) .............................................44

b. De la baza lam inei pornesc num ai 3 nervuri puternice . . 48 44a. Frunze pe dos argintii ; flori 5— 10 în cime m ai scurte decît

lungim ea bracteei acoperită şi ea cu peri stelaţi... Tilia to- ■mentosa (Tei argintiu)

b. Frunze pe dos verzi ; flori în cime mai lungi sau cel puţinegale cu bracteea care este lipsită de p e r i ..............................45

45a. Frunze mici (3— 7 om), cordate, pe spate cu smocuri de peri ruginii la subsoara nervurilor ; flori în cime a căror lungime este egală cu bracteea... Tilia cordata (Tei pucios)

b. Frunze m ari (6—12 cm), eu bază puternic asim etrică un lob pare trunchiat) ; flori pu ţin num eroase şi mari, în cime a căror lungime depăşeşte bracteea... Tilia piatyphylios (Tei cu frunza mare)

34

46a. N ervurile laterale se continuă pînă în dinţii frunzelor. Peţiol necomprimat... Corylus avellana (Alun)

b. N ervurile laterale nu se continuă pînă în dinţii frunzei.Peţiol adesea lateral comprimat (g. Populus) . . . . 47

47a. M ugurii alungiţi, ascuţiţi, pînă la 2—3 cm... Fopulus nigra (Plop negru)

b. M uguri ovoizi şi mai mici —- 3—4 mm Ia Populus alba şi 6—7 mm Ia P. trem ula — substituenţi

48a. N ervurile laterale se continuă evident pînă în dinţii frunzei... Corylus avellana (Alun)b. N ervurile laterale, înainte de a ajunge la m arginea lam i­nei frunzei se arcuiesc şi se unesc in tre ele, iar din porţiunile arcuite pornesc ram ificaţii slabe către dinţii frunzei. Peţioli cu suc lăptos... Morus sp. (Dud)

49a. Lujeri spinoşi ; spinii rigizi aşezaţi de-a lungul lu jerului, frunze neregulat dinţate... Crataegus sp. (Pădueel)

b. Lujeri nespinoşi sau num ai v îrfu l unor lu jeri laterali poatefi term inat în s p i n .......................................................................... 50

51a. Frunze cu mai m ult de 10 perechi de nervuri laterale . . 52 b. Frunze cu cel m u lt 10 perechi de nervuri laterale . . . 53

52a. Frunze simplu dinţate ; în fiecare din dinţii frunzei ajunge cîte o nervură laterală, lungi de (8) 10—18 om şi late de 3—6 om... Castanea sativa (Castan comestibil)

b. Frunze dublu dinţate sau serate ; dinţii de ord. II sînt m ult mai numeroşi decît nervurile laterale ; frunze cu baza evident asimetrică... Ulmus foliacea (Ulm de cîmp)

D

35

/

53a. Frunze lat ovate sau subrotunde, de 6—10 om lăţim e, cu baza cordată... Corylus aveîlana (Alun)

b. Frunze rombice, lu jeri tineri cu num eroase verucozităţi albe... Betula verrucosa (Mesteacăn)

54a. Frunze lungi pînă la 2,5 cm... Vaccinium m yrtillus (Afin)b. Frunze mai l u n g i ................................................................................ 55

55a. Frunze pe dos albicioase... Salix alba (Salcie)b. Frunze pe dos verzi sau palid verzi, triunghiu lare (del­

toide). M uguri ascuţiţi, lungi de cca 2 cm... Populus rsigra (Plop negru)

B II. 1. P lante cu flori fără învelişuri florale colorate {flori verzi sau verzui)

la . Plante volubile... Hum ulus lupulus (Hamei)b. Plante erecte sau t î r î t o a r e .................................................................

2a. Frunze în rozetă b a z a l ă ...................................................................b. Frunze t u l p i n a l e ...................................................................... ....... •3a. F runze îngust lanceolate... P lantago lanceolata (Pătlagina în ­

gustă)

b. Frunze ovate sau la t e l i p t i c e ....................................................4a. Frunze brusc atenuate in tr-u n peţioi ele lungim ea laminei, ner­

vurile de gradul II evidente... Plantago m ajor (Pătlagina lată)

, /

b. Frunze uşor atenuate în peţioi, nervurile de gradul II ne- evidento... P. media

5a. P lantă cu o singură frunză tulpinală în formă de sabie (ensi- formă), la subsuoara căreia se dezvoltă ‘o inflorescenţă căr­noasă... Acorus calamus (Obligeana)

b. Plante cu m ai m ulte frunze t u l p i n a l e .....................................6a. Flori în inflorescenţe tip spic compus sau panicul (plante clin

fam. G r a m in e a e ) ................................................................................b. Flori izolate sau în inflorescenţe de alt t i p ..............................

7a. Plantă de cultură înaltă pînă la 2—2,5 m, term inal cu un pa­nicul (inflorescenţă bărbătească), inflorescenţe fem eieşti de tip ştiulete la subsuoara frunzelor... Zea mays (Porumb)

b. B uruieni de talie r e d u s ă ...................................................................

36

CJ1

CO to

8a. Inflorescenţă spic compus cu călcîie evidente... Agropyron re- pens (Pir medicinal)

b. Inflorescenţă spic digitat... Cynedon daetylon (Pir gros) — substituent

9a. Frunze opuse, plantă cu peri urticanţi... Urtica dioica (Urzică)b. Frunze a l t e r n e ........................................................................................

10a. N ervaţiune arcuată... V eratrum album (Steregoaie)

b. N ervaţiune penată sau p a l m a t ă ...................................................11a. Plante exclusiv de c u l t u r ă ............................................................

b. Plante din flora s p o n t a n ă ............................................................12a. Plantă înaltă de 1—2 m, frunze palm at-lobate, m ari (ajung

pînă la 0,80—1 m) ; inflorescenţe panicul term inal... Rheum sp. (Revent)

b. P lan tă de 30— 60 cm, frunze întregi cordate (în formă de inimă), flori în inflorescenţe mici, dispuse Ia subsuoara fru n ­zelor... Fagopyrum sagittatum (Hrişcă)

13a. Frunze trilobate, la bază cu un spin trifu rcat gălbui... Nanthiurn spinosum (Ghimpe)

b. Frunze de altă formă, fără ghimpi la b a z ă ..............................14a. Frunze cu nervaţiune p e n a t ă ............................................................

V

b. Frunze cu nervaţiune palmată

15a. Inflorescenţă terminală ; frunze m ari (pînă la 30—40 cm), plantă din locuri îngrăşate (specifică pe locul unor stîne)... Rumex alpinus (Ştevia stînelor)

b. Flori micuţe, dispuse axilar (3—5), frunze mici (pînă la2 cm)... Polygonum aviculare (Troscot)

16a. Frunze palm at l o b a t e .........................................................................17b. Frunze î n t r e g i ....................................................................................... 18

17a. Frunze adînc sectate, pînă aproape de bază, late pînă la 30 cm ; flori mari, puţine, cu 5 elemente verzi-purpurii... Heîleborus purpurascens (Spînz)

b. Frunze reniforme, sinusurile puţin adîncite ; flori m ă­runte, numeroase, în inflorescenţe term inale... Alchemilla sp. (Creţişoară)

18a. Frunze reniform e, plantă cu num ai 2—3 frunze lung peţiolate, rămîn verzi peste iarnă, vegetează în păduri de foioase... Asarum europaeum (Pochivnic)

b. Frunze cordate la bază, o val-triunghiulare, p lan tă erectă de locuri însorite... Aristolochia clematitis (Mărul lupului,Rernf)

38

B II.' 2. P lante cu flori albe

la . P lante din c u l t u r i ................................................................................. 2b. P lan te din flora s p o n t a n ă ...................................................................14

2a. Flori tip 4, 1— 10 flori la o p lan tă ; specie ierboasă anuală, p lan te de 1—1,50 m, cu partea aeriană glaucă (verde-albă- struie), frunze întregi ; flori cu 2 sepale caduce, 4 petale albe (pînă la violaceu), avînd Ia bază o p a tă neagră, fruct capsulă... -t-Papaver som niferum (Mac de grădină)

b. Flori tip 5 .................................................................................. ..........33a. Flori de tip bilabiat (cu 2 buze, una inferioară şi una superioară),

tu lpina evident cu 4 m u c h i i .................................................... ..........4b. Flori de alt tip, tulpina c i l in d r i c ă ..............................................................5

4a. P lantă perenă, -tufos ram ificată, frunzele frecate în tre degete au m iros puternic de lăm îie ; stil ele şi stigm atele nu ies evident din corolă... Melissa officinalis (Roiniţă)

b. P lan tă anuală, erectă, ram ificată de la bază, miros plăcut arom atic, specific, cele 4 stam ine şi taxai ales stigm atul ies m ult de sub petale... Oehnum basilicum (Busuioc)

ia . Flori în inflorescenţe de tip um belă compusă . . . . 6

b. Flori simple sau în inflorescenţe de alt t i p .............................. 96a. Frunzele au la bază o vagină enormă, um flată, la cele de la v îrf

depăşind chiar lungim ea limbului. P lante extrem de vigu­roase din zone montane... Angelica archangeiica (Angelica)

b. Frunze fără vagină d e z v o l t a t ă ....................................................7a. Toate frunzele tu lp inale sînt de 1—2 ori penat-sectate b. Frunzele bazale sîn t întregi, ovate, cu m argine dinţată...

P im pinella anisum (Anason)

39

8a. Frunze superioare de 3 ori penat-sectate, cu lacinii rare , în ­guste, inegale ; p lantă anuală, cu miros neplăcut de ploşniţă... Coriandrum sativum (Coriandru)

b. Frunze cu lacinii m ărunte regulate, d e s e ; plantă bienală, în prim ul an cu o rozetă ele frunze lung peţiolate, în al doi­lea an cu tulpină floriferă... Carum carvi (Chimion)

9a. Inflorescenţe de tip antodiu ; specie perenă, înaltă de 60—120 cm, tufoasă, puternic arom ată... Artemi&ia dracuncuius (Tarhon)

b. Flori simple sau în inflorescenţe de a lt t i p ..............................10a. Corola sub form ă de pîlnie ; p lan tă tufoasă, viguroasă, fruct

capsulă ghimpoasă... + D a tu ra inoxia (Laur păros)b. Corola cu petale cel puţin term inal l i b e r e ..............................

11a. Flori solitare ; p lante sudice, cu 5 petale libere, avînd vîrf albastru-verzui... Nigella sativa (Negrilică)

b. Flori grupate în i n f l o r e s c e n ţ e ....................................................12a. Frunze s i m p l e .......................................................................................

b. Frunze penat-compuse, cu 5—11 lacinii... Valeriana offici- nalis (Valeriană)

13a. Flori foarte m ărunte (4—5 mm), în inflorescenţe foarte bogate, laxe ; frunze lanceolate, lungi de 3— 5 om şi late de num ai 6—8 mm ; rizomi la exterior brun-gălbui... Gypsopfayla pa- niculata (Ipcărige)b. Flori mai m ari (pînă la 2 cm), petale uşor răsfrîn te ; frunze eliptice, lungi de 7-—10 cm ; rizomi la exterior bruni-roşietici... Saponaria ol'ficinalis (Săpunariţă)

14a. Flori de tip 3, frunze cu nervuri a r c u a t e ..............................

b. Frunze pe tip 4 sau 5, frunze cu nervaţiune palm ată sau pe­nată ......................................................................................................

15a. P lante cu num ai 2 frunze bazale lat-ovale ; foliolcle florale sînt concrescute la bază. P lantă ele pădure foarte ornam entală, plăcut mirositoare... +C onvallaria majalis (Lăcrămioare)b. P lante cu frunze t u l p i n a l e ....................................................

16a, P lan tă de locuri deschise (păşuni, fineţe m ontane), foarte vi­guroase (1— 1,20 m), frunze cu nervuri proem inente... — Ve- ratrum album (Steregoaie)

10

11

1213

15

17

16

40

b. P lantă din păduri de fag sau conifere, cu talie m ai redusă (20— 30 cm), frunzele p rin frecare au miros de usturoi... Allium ursinum (Usturoiţă)

17a. Inflorescenţă de tip c a p i t u l ............................................................18b. Flori izolate sau inflorescenţe de a lt t i p ..............................19

18a. Frunze întregi, lanceolate ; antodiile în inflorescenţă term i­nală laxă... Erigeron canadensis (Bătrîniş)

b. Frunze fin d iv iz a te ; antodii grupate în infolerscenţă te r­m inală compactă... Aehillea millefolium (Coada şoricelului)

19a. Inflorescenţă de tip u m b e l ă ........................................................... 20b. Plante fără inflorescenţă de tip u m b e l ă ..................................... 21

20a. Frunzele au la bază o vagină enormă, um flată, cele de la v îrf depăşind chiar lungim ea limbului. P lante extrem de vigu­roase din zone montane... Angelica archangeiica (Angelica)(specie ocrotită ; nu se va recolta !)

b. Frunze fără vagină dezvoltată ; frunze cu lacinii m ărunte... Ga rum carvi (Chimion)

21a. Flori tip 4 ...............................................................................................b. Flori tip 5 ...............................................................................................

22a. P lan te cu rozetă de frunze bazale şi frunze tulpinale ; fructe silicve de formă triunghiulară... Capsella bursa pastoris (Traista ciobanului)

b. Plante num ai cu frunze tulpinale dispuse în verticil ; fructe— nucule mici g l o b u l o a s e ............................................................

23a. Flori cu tubul corolei lung, fructe ţepoase cu ţepi recurbaţi, miros plăcut, aromat... Asperula odorata (Vinariţă).

b. Flori cu tubul corolei scurt, fructe netede ; întreaga plantă degajă un miros neplăcut... Galium schultesii (Cucuta de pădure) — substituent

092d

OOA .1

24a. Florile au sim etrie rad iară . . . , .. . . . . . ... .2 5 b. Florile fără sim etrie radiară . . . . . .. 35

25a. Corola sub formă de pîlnie (prin unirea tu tu ro r p e t a l e l o r ) , . 26

b. Cel p u ţin .partea term inală a petalelor este liberă . . .2 826a. P lante volubile . . . . . . . . . . . . . . .. 27

b. Plante erecte, tu f oase, fructe capsule... . + D at ura slram q- nium (Laur, Ciumăfaie)

27a. Caliciu cu sepale concrescute ; p lantă cu frunze mici (pînă.-la3—4 cm), comună în locuri necultivate şi ca buruiană de cul­turi... Convolvulus arvensis (Volbură)

b. Caliciul acoperit de 2 bractei late ; p lan tă cu frunze anari pînă la 6—7 cm) din locuri umede, lunci, m argini de păduri... Calystegia sepium (Cupa vacii) — se recoltează îm preună cu Convolvulus arvensis)

23a. Flori cu u n singur înveliş floral din 5 tepale ; p lanta robustă, înaltă de 1,5—2,5 m, ram ificată de.la bază, frunze ovate, flori în raceme term inale ; fructe bace mici, roşii întunecate... Phy- tolacca esculenta (Cîrmîz)

b. Flori cu 2 învelişuri florale distinc te (caliciu verde .şi co­rolă a l b ă ) ...............................................................................................29

29a. Frunze s i m p l e ................................................................................ ....... 30b. Frunze c o m p u s e ............................................ ....... . . . . . 32

30a. Plante viguroase, tu lp ina consistenţă ta re ; cele 5 petale sînte v i d e n t e ....................................................................................... ....... 31

b. P lan te eu tu lp ina foarte moale, cu un singur rînd de peri laterali ; petalele adînc divizate în 2, astfel încît dau im presia de 10 petale. Buruiană de locuri umede... S tellaria media (Iarbă moale, Rocoină).

Sla. Flori foarte m ărunte (4—5 mm), în inflorescenţe foarte bo­gate, laxe ; frunze lanceolate, lungi de 3—5 cm şi late de nu'mai 6—8 mm ; rizomii la exterior brun-gălbui... Gypso- phyla paniculata (Ipcărige)

b. Flori m ai mari (pînă la 2 cm), petale uşor răsfrîn te ; frunze eliptice lungi de 7-—10 cm ; rizomi la exterior bruni-roşie­tici... Saponaria officinalis (Săpunariţă)

42

32a. Toate frunzele trifoliâte... Fragaria vesca (Frag)*b. Frunzele im paripenat c o m p u s e ....................................................3 3

33a. Ultim ele foliole sînt penat sectate ; p lantă robustă de locuri umede... Filipendula ulmaria (Creţuşcă)

b. Toate foliolele s i m p l e .........................................................................3434a. Tulpină erectă, neram ificată ; p lantă de locuri umede şi um ­

broase din zona de deal şi munte... Valeriana officinalis (Va- leriană)

b. Tulpină ram ificată, form înd tufe viguroase ; plantă din locuri însorite, necultivate, gunoite... Sambucus ebulus (Boz)

35a. Flori papilionate (ca un fluture), în inflorescenţe globuloase ; frunze trifoliâte... Trifolium repens (Trifoi alb)

b. Flori de tip bilabiat (cu 2 b u z e ) ....................................................36'36a. Flori solitare ; p lantă din locuri cu exces de um iditate... +G ra-

tidlâ officinalis (Veninariţa) b. Flori în inflorescenţe compacte, ca un guleraş la s u b s u ­

oara perechilor de frunze o p u s e .................................................... 3737a. Frunzele mai m ult sau mai pu ţin cu sinusuri adînci... Lycopus

europaeus (Piciorul lupului)

b. Frunzele nu au ,sinusuri adînci pe m a r g i n i ..............................3838a. Frunze aproape rotunde, părozitate abundentă a întregii părţi

aeriene care dau p lan te i o culoare cenuşie-albicioasă ; specie de, locuri uscate, însorite, m ai m ult în sudul şi estul ţării... Marrubium vulgare (Unguraş)

b. Frunze cu forme m ai alungite ; specii păroase, dar fără peri abundenţi care să dea plantelor o culoare cenuşie-albi-

cioasă .....................................................................................................3939a. Frunze triunghiu lar ovate, corola pînă la 2 cm ; fără miros

caracteristic... Lamium album (Urzica m oartă albă)

b. Frunze ovate cu v îrf obtuz, corola mai mică, pînă la 1 cm ; p rin frecare în mînă se percepe un miros caracteristic de lă- mîie... Melissa officinalis (Roiniţă)

Se reco ltează fru n ze le şi la specia de c u ltu ră F ra g a r i^ d sT iin d (Căpşun).v tfVSAS 1

43

B II. 3. P lante cu fiori galbene

la . P lante clin c u l t u r i ................................................................................. 2b. P lante din flora s p o n t a n ă ...................................................................19

2a. Flori în inflorescenţe de tip antodiu ( c a p i t u l ) .............................. 3b. Flori solitare sau grupate în alte tipu ri de inflorescenţe . . 9

3a. Toate florile antodiului sînt g a l b e n e ............................................ 4b. Florile ligulate (marginale) albe şi num ai florile tubuloase

centrale sîn t galbene ; antodiul în secţiune gol la interior... Matricaria chamomilla (Muşeţel)

■la. Frunze cu dinţi ţepoşi pe m argine, antodiul de asemenea încon­ju ra t de bractee cu spini... Cnicus benediclus (Schinel)

b. Frunze fără s p i n i ................................................................................. 55a. Antodii mici şi num eroase, aplecate, dispuse in tr-u n racem te r­

m inal (gen A r te m is ia ) ....................................................................... 6b. Antodii m ari erecte, dispuse term inal ; plante cu aspect puternic

o r n a m e n ta l ........................................................................................... 86a. Frunze tulpinale întregi, liniar lanceolate... Artemisia dracun-

culus (Tarhon)b. Frunze tulpinale penat s e c t a t e .................................................... 7

7a. Frunze suriu sau alb tomentoase, cu peri fini şi alipiţi, foliole lat-lanceolate (2—4 mm)... Artem isia absinthium (Pelin)

b. Frunze netomentoase, foliole îngust liniare... Artem isia abrota- num (Lemnul domnului)

8a. Frunze penat-sectate... Tagetes patula (Crăiţe) b. Frunze întregi, invers-lanceolate... Cal-endula officinaiis (Găl­

benele)

9a. Fiori de tip 4 ........................................................................................b. Flori de tip 5 .........................................................................................

10a. Flori mari, s o l i t a r e ...............................................................................b. Flori mici grupate în raceme d e n s e .............................................

11a. Sepale 2, caduce ; frunzele sînt sesile, amplexicaule (baza îm ­brăţişează axul tulpinei)... Glaucium flavum (Mac cornut gal­ben)

44

b, Sepale 4, persistente, sectate, alungite, înguste şi răsfrîn te ; frunze peţiolate, cu m argine întreagă... Oenothera biennis(Luminiţă)

12a, Frunze bazale penat-com puse ; fructe silicve cilindrice, îngus­tate la capete, fără rostru, dispuse alipit faţă de ax... Brassica nigra (M uştar negru)

b. Frunze bazale penat-lobate ; fructe silicve cilindrice, gîtuite, perpendicular pe ax... Sinapis alba (Muştar alb)

13a. Inflorescenţă tip umbelă, frunza fin divizată, asem ănătoare cu a m ărarului... Foeniculum vulgare (Fenicul)

b. Fiori solitare sau inflorescenţe de alt t i p ..............................14a. Flori cu sim etrie r a d i a r ă ...................................................................

b. Flori fără sim etrie rad iară (au sim etrie bilaterală)15a, Corola sub form ă de pîlnie (petalele complet unite), nervuri

p e n a t e ...................................................................................................b, Petalele libere pînă aproape de bază, nervuri arcuate... Gen-

tiana lutea (G hinţura galbenă)16a. Plante volubile ; frunze palm at-lobate... Luffa cylindrica

(Lufe, Burete vegetal) b, Plante erecte ; frunzele nu sîn t palm at-lobate .

17a. Frunze cu m argine întreagă ; fructe bace sferice, negre la ma­turitate... + Atrapa belladonna (Mătrăgună)

b. Frunze cu m argine puternic sinuată (scobită) ; fructe cap­sule cu căpăcel (pixide)... +Hyosciamus niger (Măselariţă)

18a. Flori cu corola ca un ulcior asim etric (buza superioară scurtă, buza inferioară mai lungă şi răsfrântă) ; tu lpină cilindrică... +D igitalis lanata (Degeţel lînos)

b. Flori cu corola bilabiată, bicoloră (buza de sus violacee, cea inferioară galbenă) ; tulpini în 4 muchii.... S a lv ia , sela- rea (Şerlai)

19a. Flori în inflorescenţe antodii ( c a p i t u l ) ..................................... 20b. Flori solitare sau grupate în alte tipuri de inflorescenţe 30

20a. Frunze în rozetă bazală ; inflorescenţe pe axe tulpinale goale la in terior şi nefoliate... Taraxacum officinale (Păpădia)

b. Plante cu frunze t u l p i n a l e ........................................................... 2121a. Frunze opuse... Arnica montana (Arnică)

b. Frunze a l t e r n e ........................................................................ 2222a. Flori în antodii mici (5—6 mm), aplecate, dispuse în tr-un ra ­

cem term inal (gen Artemisia) . ..................................... 23b. Flori în antodii e r e c t e ...................................................................24

23a. Frunze în întregim e tomentoase (suriu păroase)... Artem isia ah- sinthium (Pelin)

b. Frunze bicolore, pe faţă verzi închis şi glabre, pe spate alb tomentoase... Artem isia vulgaris (Pelinariţă)

24a. Antodii num eroase în tr-un panicul term inal mare (20—30 cm), foarte ramificat... Solidago serotina (Sînziene de grădină)

b. Antodii izolate sau grupate în alt m o d ........................... .. . 2525a. Antodii dispuse în tr-un corimb terminal... Tanacetum vulgare

(Vetrice)b. Antodii izolate sau grupate în alt mod . . . . . 26

26a. Tulpina floriferă se dezvoltă foarte tim puriu (III—IV) purtînd frunze reduse la solzi ; după uscarea tulpinii florifere se dez­voltă frunze mari... Tussilago farfara (Podbal)

b. Tulpina poartă şi antodii şi frunze n o r m a l e ..............................2727a. Plantă mică (20—50 cm) din zona de cîmpie, frunze puternic

divizate, antodiul cu flori ligulate albe' la exterior şi flori tu -buloase galbene dispuse c e n t r a l ....................................................28

b. Plantă viguroasă (1— 1,5 m) din zona m ontană, frunze în ­tregi, antodiul num ai cu flori galbene . . . . . - 29

28a. Receptaculul conic, gol la interior... Matricaria chamomilla (Muşeţel)

b. Receptacul plin la interior... Matricaria inodora (Muşeţel prost) — substituent

46

29a. Baza frunzei atenuată în peţioi, flori şi fructe cu papus... Inulahelenium (Iarbă mare)

b. Baza frunzei cordată, flori şi fructe fără papus, fructe cu coronulă... Telekia spedosa (Lăptucul oii) — substituent

30a. Petale libere . ..................................................................................b. Petale unite în tre ele, cel puţin la bază . . . . .

31a. Corola cu 4 p e t a l e ...................................................................b. Corola cu 5 (sau mai multe) p e t a l e .............................................

32a. Plantă cu suc portocaliu... Chelidonium majus (Rostopasca) b. Plantă fără suc portocaliu... Potentilla erecta sin. P. tormen-

tilla (Sclipeti)33a. Corola bicoloră, cele 3 petale inferioare galbene, cele 2 supe­

rioare violacee... Viola tricolor (Trei fraţi pătaţi)b. Corola în totalitate g a l b e n ă ............................................................

34a. Flori s o l i t a r e ........................................................................................b. Flori grupate în in f lo r e s c e n ţe ..........................................................

35a. Frunze adînc divizate în 3 lobi ; petale cu o pată purpurie la bază... Hibiscus trionum (Zămoşiţă)

b. Frunze penat divizate ; petale fără pată purpurie la bază 36a. Floare cu 5 petale, tulpina culcată, frunze alburii pe dos ; în­

floreşte vara... Potentilla anserina (Coada racului) b. Flori cu petale numeroase, tulpina erectă ; frunze verzi

pe dos ; înfloreşte prim ăvara devreme... Adonis vernalis (Ruş- cuţa de prim ăvară)

37a. Frunze opuse, întregi, cu pete mici, transparente... Hypericum perforatum (Sunătoare)

b. Frunze alterne, d i v i z a t e ..................................................................38a. Frunze trifoliate, flori papilionate (în formă de fluture)... Me-

liiotus officimalis (Sulfină)b. Frunze penate, flori cu simetrie r a d i a r ă .....................................

39a. Inflorescenţă alungită (tip racem), peduncul mai scurt ca floa­rea... Agrimonia euipatoria (Turiţa mare)

b. Inflorescenţă bifurcat-ram ificată, pedicel de 2—4 ori mai lung decât floarea... Geum urbanum (Cerenţel)

31403233

343537

36

38

39

47

40a. Plantă tîrîtoare... Lysimachia nummularia (Gălbăşoară)b. Plantă e r e c t ă ........................................................................................

41a. Frunze dispuse 6—8 în tr-u n verticil... Galium vcru n (Sîn- ziene galbene)

b. Frunze alterne sau o p u s e ...................................................................42a. Frunze în rozetă b a z a l ă ...................................................................

b. Plante fără rozetă b a z a l ă ...................................................................43a. Un singur ax floral, cu o inflorescenţă tip um belă simplă... P ri-

mula officinalis (Ciuboţiea cucului)

b. Mai m ulte axe florale, fiecare ax cu cîte o singură floare... Primula acaulis (Griciorei) — substituentă

44a. N ervură arcuată... Gentiana punctata (G hinţura pătată)

b. N ervaţiune de a lt t i p .........................................................................45a. Corola sub form ă de pîlnie (petale complet unite) . .

b. Petalele nu sînt unite c o m p l e t ....................................................46a. Frunze cu margine întreagă ; fructe bace sferice, negre la ma­

turitate... + Atropa belladonna (Mătrăgună)

b. Frunze cu m argine puternic sum ată (scobită) ; fructe capsule cu căpăcel (pixide)... -j-Hyosciamus niger (Măselariţă)

47a. Flori cu corola ro tată, frunze late şi păroase, plante înalte (1,20— 1,60 m), cu o inflorescenţă alungită... Verbascum phlo- moides (Lumînărică)

b. Corola cu 2 baze, frunze înguste... Linaria vulgaris (Li- nariţă)

B II. 4. Plante cu flori roşii sau roz

la . P lante de c u l t u r ă ................................................................................. 2b. P lan te din flora s p o n t a n ă .................................................................. 8

2a. Inflorescenţe capitule m ari (4—5 cm) cu foliole ghimpoase ; p lanta în întregim e ghimpoasă, frunze pătate cu alb... Syli- bum marianum (Arm urariu)

b. Alte tipuri de in f lo r e s c e n ţe ................................................................. o3a. Flori cu sim etrie r a d i a r ă ................................................................... 4

b. Flori fără sim etrie r a d i a r ă ................................................................. 54a. Flori cu petale roz... Althaea officinalis (Nalbă mare) b. Flori cu petale de culoare neagră-purpurie ; plantă erectă,

înaltă (1,5—2 m), cultivată şi ornamental... Althaea roşea var. nigra (Nalbă de grădină)

5a. Flori purpurii, ea un ulcior asimetric (buza superioară scurtă, buza inferioară mai lungă şi răsfrîntă), tulpina cilindrică...+ Digitalis purpurea (Degeţel roşu)

b. Flori cu corola bilabiată (cu două b u z e ) ..................................... 66a. Subarbust cu tufe globuloase, la bază ram urile sînt lignificate...

Thymus vulgaris (Cimbru de cultură)b. Plante anuale, nelignificate la b a z ă ............................................. 7

7a. Frunze m ari (3—5 cm) verzi, cu peri rari pe m argine ; inflores­cenţe term inale alungite, spiciforme, din mai m ulte grupuri de 4—6 flori... Ocimum basilicum (Busuioc)

b. Frunze mai mici (1—2 cm), verzi-cenuşii datorită părozi- t ă ţ i i ; flori de inflorescenţe globuloase foarte mici (diam etru0,5 cm)... Majorana hortensis (Măghiran)

8a. Inflorescenţe c a p i t u l e .......................................................................... 9b. Flori solitare sau în inflorescenţe de alt t i p ..............................11

9a. Frunze palm at compuse din 3—5 foliole (asemănătoare cu cele de cînepă)... Eupatorium cannabinum (Cînepa codrului)

b. Frunze mari, î n t r e g i .......................................................................... 10

49

10a. Plantă cu aspect sezonier : prim ăvara apar tu lp ini florifere, ul­terior frunze mari, pornind direct din rădăcină ; frunze mari (80 cm), rotunde, din ţate pe margine, baza cordată... Petasites hybridus, P. kablikianus (Captalan)

l

b. Plantă în prim ul an num ai cu rozetă bazală, în al doilea an tulpină cu frunze şi inflorescenţe ; frunze pînă la 40—50 cm, triunghiular-ovate, m argine întreagă (fără dinţi), baza nu este cordată... Arctiu-m îappa (Brusture)

11a. Petale l i b e r e .........................................................................................12b. Petale unite (cel pu ţin la b a z ă ) .................................................... 20

12a. Frunze o p u s e ........................................................................................13b. Frunze a l t e r n e ................................................................ ....... ...................... 14

13a. Flori foarte m ărunte (4— 5 mm), în inflorescenţe foarte bogate, laxe ; frunze lanceolate, cu o singură nervură, sub 4 m m lă ­ţim e ; rizomi la exterior brun-gălbui... Gypsophyla panicuîata (Ipcărige)

b. Flori mai m ari (pînă la 2 cm), petale uşor răsfrânte ; frunze eliptice, lungi de 7— 10 am, cu 3 nervuri ; rizomi la exterior brun-roşietici... Saponaria officînalis (Săpunariţă)

14a. Frunze trifoliate (cu 3 foliole) ; flori de tip papilionat (ca unf l u t u r e ................................................................................................ 15

b. Frunze simple, întregi sau d i v i z a t e .............................................1635a, Subarbuşti, partea bazală lignificată ; ram uri cu spini rigizi ;

flori roz cu dungi mai închise, dispuse la subsuoara unor bractee spre v îrfu l tulpinii... Gnonis spinosa (Osul iepurelui) b. P lan tă ierboasă, fără spini ; flori roz pînă la purpuriu - deschis, uniforme, grupate în tr-un capitul giobulos... Trifo- lium pratense (Trifoi roşu)

18a. Flori pe tip 4 ................................................................... 17b. Flori pe tip 5 .........................................................................................19

17a. Flori solitare, roşii-purpurii... Papaver rhoeas (Mac roşu de cîmp)

b. Flori g rupate în in f lo re s c e n ţe .................................................... 1818a. Mai m ulte inflorescenţe la partea term inală a unor ram ificaţii,

cu flori m icuţe pontenate, petale roz cu vîrf purpuriu ; frunze fin divizate ; p lantă de cîmpie şi dealuri joase, adesea bu ru ­iană în porum bişte, m irişte... Fumaria officinaîis (Fumariţa)

50

b. O singură inflorescenţă term inală ; frunze întregi, a lun­gite ; p lantă de tăie turi de păduri şi m argini de ape, în zona de deal şi montană... Chamaenerion augustifolium (Răscoage)

19a. Tulpină simplă, erectă, înaltă (0,60—1,50) ; frunze verzi argin­tate, catifelate datorită perilor pîsloşi ; frunze triunghiulare cu 3—5 lobi ; flori în raceme term inale. Vegetează pe lîngă ape curgătoare... Althaea officinalis (Nalbă mare)

b. Tulpină tîrîtoare, ram ificată, scundă (0,10— 0,40 m) ; frunze verzi, cu peri mai m ult pe faţa inferioară, aproape rotunde şi din ţate ; flori 1—6 la subsuoara frunzelor. B uru­iană din locuri necultivate... Malva neglecta (Caşul popii)

20a. Frunze a l t e r n e .......................................................................................21b. Frunze o p u s e ........................................................................................22

21a. Flori cîte 1—2 ; plante glabre (nepăroase), corola brun-roşcată sau vişiniu-violetă... +Scopolia carniolica (Mutulica)

b. Flori în inflorescenţe term inale, la început roz, apoi al­bastre ; p lante aspru-păroase, pe frunze cu pete albicioase ca nişte alveole... Pulmonaria officinalis (Plămînărică)

51

22a. Flori cu 2 buze 23b. Tubul corolei term inat în 5 lobi orizontali... Centaurium. um -

bellatum (Ţintaura)

23a. Frunze palm ate cu 3—5 lobi ; p lantă viguroasă (0,80— 1,20) de buruienişuri de cîmpie şi dealuri scunde... Leonurus cardiaca (Talpa gîştii)

b. Frunze întregi, tulpina ca bază lem nificată ; locuri necul­tivate din zona de deal şi m unte ; m iros foarte aromat... Thy- mus scrpyllum* (Cimbrişor de cîmp)

B II. 5. Plante cu flori violacce

la. Plante din c u l t u r ă ................................................................................. 2b. Plante din floră s p o n t a n ă ...................................................................16

2a. Antodii mari, globuloase (4—5 cm diam etru), cu involucru din4—5 rînduri de foliole ghimpoase... Cynara scolymus (An- ghinare)

b. Alte tipuri de inflorescenţe sau flori i z o l a t e .............................. 33a. Frunze cu nervaţiune paralelă sau a r c u a t ă .............................. 4

b. Frunze lineare sau cu nervaţiune penată sau palm atâ . . 5 4a. Flori izolate, mari, la vîrful tulpinii şi ram ificaţiilor, frunz:; în

form ă de sabie, îndreptate în sus ; p lantă cultivată în prin­cipal în scop ornamental... Iris germanica (Stînjenel)

b. Flori în inflorescenţe în form ă de spic ; frunze lanceolate dispuse în rozetă bazală... Plantago Janceolata (Pătlagina în ­gustă)

5a. Frunze penat c o m p u s e ......................................................................... 6b. Frunze s i m p l e ........................................................................................ 7

6a. Subarbust înalt (cca 1,5 m), flori papilionate (în formă de flu­ture) în inflorescenţe alungite... Glycyrrhiza glabra (Lemndulce)

M /

* în fa p t s în t m a i a les a lte specii : Th. puleg io ides, T h . pannonicus ş.a.

52

1), P lan tă ierbacee, înalt de 0,3— 1 m, flori cu 5 petale unite, grupate în inflorescenţe compacte (ca nişte nişte umbele) tri- furcate... Valeriana officinalis (Valeriană)

7a, Flori cu sim etrie radiară ; frunze palm at lobate, flori solitare, tulpina cilindrică... Mal va glabra (Nalba de cultură)

b. Flori fără sim etrie radiară, cu 2 buze, tulpina cu 4 muchii8a. Frunze liniare (late de num ai 3—5 m) ; .....................................

b. Frunze mai late, de alte f o r m e ....................................................9a. Subarbuşti cu partea bazală l ig n if ic a tă .............................................

b. Plante anuale, fără porţiuni bazale lignificate... Satureja hortensis (Cimbru de grădină)

10a. Frunze glabre, lucioase, verzi... Hyssopus officinalis (Isop) h. Frunze cu p eri deşi, cenuşii... Lavandula angustifolia (Levăn-

ţică)11a. Corola bicoloră, buza de sus violacee, cea inferioară galbenă...

Salvia sclarea (Şerlai)b. Corolă cu o singură c u l o a r e ............................................................

12a. Frunze cu m argine întreagă, cenuşii argintate datorită perilor deşi... Salvia officinalis (Salvie)

b. Frunze cu m argine d i n ţ a t ă ............................................................13a. Flori în inflorescenţe alungite cu cîte 5—10 flori ; frunzele fre­

cate în tre degete au miros de l ă m î i ţ ă .....................................b. Flori în cime dispuse term inal ; frunzele frecate în tre de­

gete au miros specific m e n t o l a t ....................................................14a. Frunze alungit-lanceolate cu 5—8 perechi de dinţi fierăs-

truiţi, nervuri liniare... Dracocephalum moldavica (Mătăciune)

b. Frunze ovate cu vîrf obtuz, nervuri penate... Melissa offi­cinalis (Roiniţă)

15a. Frunze cu m argine neondulată... Mentha piperita (Mentă, Izmă bună)

b. Frunze cu m argine ondulată... M entha crispa (Mentă creaţă) 16a. Plantă cu tuber, num ai cu flori, fără frunze ; înfloreşte toamna

tîrziu... +Colchicum autumnale (Brînduşa de toamnă) b. P lantă fără tuber, cu frunze şi flori ; înfloreşte vara

17a. P lante cu frunze în rozetă bazală . ......................................18b. P lante cu frunze t u l p i n a l e ............................... . . . 20

18a. Frunze îngust lanceolate... Plantago lanceolata (Pătlagină în ­gustă)

b. Frunze ovate sau la t e l i p t i c e ........................................................... 1919a. Frunze brusc atenuate în tr-un peţioi de lungim ea laminei, ner­

vurile de gradul II evidente... Plantago m ajor (Pătlagină lată)

b. Frunze uşor atenuate în peţioi, nervuri de gradul II neevi­dente... Plantago media (Pătlagină mijlocie)

20a. Petale libere în tre ele (corolă dialipetală) . . . . 21b. Petale unite în tre e l e .......................................................................... 27"

21a. Flori pe tip 6, roşii-violacee ; tulpina cu 4 muchii ; specie din locuri cu um iditate ridicată... Lythrum saliearia (Răchitan)

b. Flori pe tip 5 ........................................................................................2222a. Frunze opuse, flori cîte 2, frunze adînc divizate ; fructe ca un

cioc de barză ; întreaga plantă are un miros neplăcut... Ge- ranium robertianum (Năpraznic)

b. Frunze alterne ....................................................................................... 2323a. Corolă bicoloră, cele 3 petale inferioare galbene, cele 2 supe­

rioare violacee... Viola tricolor (Trei fra ţi pătaţi)b. Corolă în to talitate v i o l a c e e ........................................................... 24

24a. Flori cu sim etrie radiară, frunze palm at lobate, caliciu dublu(din 5 sepale, respectiv 3 sepale)... Malva silvestris (Nalbă de pădure)

b. Flori fără sim etrie r a d i a r ă ........................................................... 2525a. Flori pintenate, frunze puternic divizate (ca de m ărar) ; buru­

iană în culturi de cereale, cartofi, etc... + Delphinium orien­tale (Nemţişori de cîmp violeţi)

b. Flori fără p i n t e n i ................................................................................ 2626a. Flori în formă de coif ; în sol au tubere ; frunze divizate.

P lante din zona montană... + Aconitu:n secţia Napellus (Omag)

b. Flori papilionate (în formă de fluture), în sol rizomi groşi ; frunze penat-compuse. Subarbuşti din zona de cîmpie (jud. Vrancea, Buzău, Brăila)... Glycyrrhiza glabra (Lemn dulce)

54

27a. Corolă tubuloasă 28b. Corolă cu 2 buze (bilabiate) ............................................. 29

28a. Plantă aspru păroasă ; flori grupate în inflorescenţe term inale întoarse în form ă de coadă de scorpion. P lantă din zone cu um iditate crescută... Sym phytum officinale (Tătăneasă)

b. Planta are num ai peri moi, relativ rari ; flori solitare g ru ­pate la subsuoara frunzelor. P lantă din tăie tu ri de păduri de fag sau la m arginea acestor păduri... +Atropa belladonna (Mătrăgună)

29a. Specie erbacee tîrîtoare, cu lăstari ascendenţi. Frunze ovate cu m argine crenată (dinţi rotunjiţi). P lantă de locuri umbrite... Glecoma hederacea (Rotungioară)

b. Plante erecte . .................................................................................. 3030a. Flori dispuse cîte 5—10 la subsuoara frunzelor superioare ;

frunzele prin frecare au miros de lămîie... IVIelissa officinalis (Roiniţă)

b. Flori dispuse în inflorescenţe term inale compacte de tip co- rimb... Origanum vulgare (Şovîrv)

B II. 6. P lante cu flori albastre

la . Plantă de cultură, frunze lanceolate ; flori într-o inflorescenţă cu puţine flori, albastre-azurii... Linum usitatissimum (In)

b. Plante din flora spontană . . . . ..................................... 22a. Plantă spinoasă, albăstruie în întregim e ; flori în um bele com­

pacte... Eryngium planum (Scai vînăt)b. Plante n e s p i n o a s e .................................................................................

3a. Inflorescenţă tip a n t o d i u ...................................................................b. Flori izolate sau în alte tipu ri de inflorescenţe . . . .

4a. P lante cu suc lăptos ; frunze în rozetă bazală, alungite, sinuate pe margine şi frunze tulpinale mai mici... Cichorium intybus (Cicoare)

b. Plante fără suc lăptos ; frunze num ai pe tulpină, liniare, înguste pînă la 4—9 mm... Centaurea cyanus (Albăstrele)

5a. Flori cu petale neunite (corolă dialipetală), p in tenate ; frunze foarte divizate, cu lacinii înguste ca de m ărar... +Delphinium consolida (Nemţişor de cîmp albastru)

b. Flori cu petale un ite (corolă g a m o p e t a l ă ) ..................................... 66a. Flori singuratice, tulpina culcată (tîrîtoare), poartă frunze şi

iarna... Vinca minor (Saschiu) b. Flori grupate Ia baza frunzelor ; tu lpina erectă, cu frunze

opuse, dispuse aparent în acelaşi plan ; nu se păstrează peste iarnă... Gentiana asclepiadea (Lumînărica păm întului)

55

CLASIFICAREA PRINCIPALELOR PLANTE MEDICINALE DUPĂ MEDIUL LOR DE VIAŢĂ

+ — toxic( + ) = toxic num ai în doze mari

I. Stîncării, pajişti alpine

Plante lemnoaseJuniperus com m unis •— Ienupăr Pinus montana ssp. m ughus —

Jneapăn Vaccinium m yrtillus — Afin Vaccinium vitis-idaea — M erişor

Plante erbacee+ Aconitum sectio Nappelus —-

OmagAlchemiUa vulgaris — C reţi- şoară

( + ) A m ica m ontana — Arnică Gentiana punctata — G hin- ţu ră pătată

( + ) Lycopodium clavatum — Pe- dicuţăPrimula officinalis — Ciubo- ţica cuculuiR um ex alpinus — Ştevia stâ­nelor

-j- V eratum album — Stere- goaie

II. Pajişti şi fineţe umede din zona de munte şi deal

Plante lemnoase

Betula verrucosa — M esteacăn -•'crylus avellana —■ Alun Juniperus comm unis — Ienupăr

Plante erbacee

Achillea m illefo lium — Coa- da-şoriceluluiAlchem illa vulgaris — Creţi- şoară

(+ ) A m ica montana — Arnică Carum carvi — Chimion Centaurium um bella tum — ŢintaurăChichorium in tybus — Ci­coare

+ Colchicum autumnale — Brânduşa de toam nă Galium verum — Sânziene galbeneH ypericum perforatum —- SunătoarePrimula officinalis — Ciubo- ţica cuculuiTaraxacum officinale — Pă­pădie

56

fh y m u s sp. —■ Cimbrişor Trifolium sp. -—■ Trifoi Tussilcigo farfara —- Podbal Veratrum album — Stere- goaieViola tricolor — T rei-fraţi-pă- taţi

III. Păduri

Plante lemnoaseBetula vsrrucosa — M esteacăn Cerc,sus avium — Cireş sălbatic Corylus avellana — Alun Crataegus sp. — Păducel Heclera helix — Iederă Primus spinosa — Porum bar Quercus sp. — Stejar Khcm nus frangula — Cruşin Rosa canina — Măceş Rubus ţruticosus — M ur Rukiis iclaeus — Zm eur Sw nbucus nigra — Soc Tilia sp. — Tei Vaccinium m yrtillus — Afin Vaccin!um vitis-idaea — M erişor Viburnum, opulus — Călin Viscum album — Vîsc

Plante erbaceeAgrimonia eupatoria — Turi- ţa m areA llium ursinum — Usturo- iţa

(+ ) Aristolochia clem atitis — Mă­rul lupului

(+ ) Asarum europcieum — Po- chivnicAsperulci oclorcita — V inariţă Chelidonium m ajus — Rosto- pască (uneori abundentă în păduri de salcîm)

+ Convallaria majalis — Lă­crăm ioare

-f- Dryopteris filix-m as — Fe­rigăFragaria vesca —■ Frag Gentiana cisclepiadea — Lu- m înărica păm întului Geranium robertianum (mai ales în molidişuri) — Năpraz- nicGlecoma hederacea — Rotun­joară

+ Helleborclus purpurasceus —SpînzH ypcricum perforatum — SunătoareInula helenium — Iarbă m are Lycopodium clavatum — Pe­dicuţă (molidişuri)Melissci officinalis — Roiniţă Origanum vulgare — Şovîrf Pulmonaria officinale — Plă- m înărică

-f Scopolia ccirniolica — M utu- licăVinca minor — Saschiu Viola tricolor — T rei-fraţi-pă-tati

57

IV. Tăieturi de pădure

Plante lemnoaseBetula verrucosa •—- Mesteacăn Corylus avellana — Alun Rubus jruticosus — M ur Rubus idaeus — Zmeur Salix capraea — Salcie căprească Sam bucus nigra — Soc

Plante erbaceeAgrimonia eupatoria — Turi- ţa m are

+ Atropa bellaclonna —- M ătră­gunăChamaenerion angustijolium— RăscoageEupatorium cannăbinum — Cînepa codrului Fragaria vesca — Frag H ypericum perforatum — SunătoareOriganum vulgare — Şovîrf

+ Scopolia carniolica — M utu- iicăSolidago serotina -— Spîinuţă Tanacetum vulgare — Vetrice Urtica dioica — Urzică

V. Coaste, rupturi de pantăPlante lemnoase

Hippophae rhamnoides — Rubus jruticosus —- Mur Rubus idaeus —• Zmeur

CătinăPlante erbacee

vulgare — Coada

perforatum —

Sul-

Equisetum calului H ypericum SunătoareM elilotus officinalis finăSarotham nus scoparius — M ăturiceTussilcigo farfara — Podbal

VI. Pajişti uscate, însoritePlante erbacee

Achillea m illefo lium — Coa­da şoriceluluiAclcnis vernalis — Ruşcuţa de prim ăvarăEryngium planum — Scai vî- nătGlycyrrhiza glabra ■— Lemn dulce (în jud. Vrancea, B ră­ila, Buzău)G ypsophyla paniculata — Ip- cărigeH ypericum perforatum -— Sunătoare

58

M arrubium vulgare — Ungu- raşOnonis hircina — Osul iepu­reluiSaponaria officinalis — Să- punariţăThym us sp. — Cimbrişor decîmpVerbascum sp. — Lumînărică

VII. Margini de drumuri şi căi ferate, terenuri neîngrijite, buruienisuri

Plante lemnoase .Prunus spinosa — Porum bar Rosa canina — Măceş Rubus fruticosus — M ur Sambuccus nigra — Soc

Plante erbaceeAchillea m illefo lium — Coa­da şoriceluluiAgropyron repens — P ir me­dicinalA rctium lappa — B rusture Aristolochia clem atitis — Mă­ru l lupuluiArtem isia absinthium — Pe­linArtem isia vulgaris — Pelina- riţăCapsella bursa-pastoris — Traista ciobanului Cheliclonium m ajus —- Rosto-pascăCichorium in tybus — Cicoare

+ Datura stram onium — Laur E quisetum vulgare — Coada caluluiErigeron canadensis — B ătrî- niş

-f- Hyosciamus niger — M ăsela- riţăLo.mium album — Urzică m oartă albăLeonurus cardiaca — TalpagîştiiLinaria vulgaris — Linariţă Malva neglecta — Nalbă mică M arrubium vulgare — Ungu- raşMatricaria chamomilla — MuşeţelMelilotus officinalis — Sul- fină CPhytolaccti ş$âu\entă — Cîr- mîz

Plcintago sp. — Pătlagină Polygonum aviculare — Tros­cotScimbucus nigra — Boz Solidago serotina — Splinuţă Tanacetum vulgare — Vetrice Taraxacum officinale — P ă­pădieUrtica dioica — Urzică Verbascum sp. •—- Lum înărică X anth ium sp inom m — Ghim­pe, Holeră

VIII. Buruieni în cultură, răzoare

P lante erbaceeAchillea m illefo lium ■— Coa­da şoriceluluiAgropyron repens — P ir me­dicinalArtem isia dbsinthium — Pe­linArtem isia vulgaris — Fel in a- riţăCapseîla bursa-pastoris — Traista ciobanului Centaur ea cyanus —- Ţ intaură Cichorium intybus — Cicoare

4- D elphinium consolida — Nemţişori de cîmp albaştri

+ D elphinium orientale —- Nemţişori de cîmp violeţi Equisetum arvense — Coada c aiuluiFumărie officinalis — Fum a- riţăHihiscus trionurn — Zămoşiţă Linaria vulgaris — Linariţă Matricaria chamomilla — MuşeţelPapaver rhoeai — Mac roşu de cîmpPlantago sp. — Pătlagină Tanacetum vulgare — Vetrice Viola tricolor — T rci-fraţi-pă- taţiX anth ium spinosum — Ghim­pe, Holeră

60

Plante erbaceeMctlva neglectci — Nalbă mică Matricciria chamomilla —M uşeţelPlantago sp. — Pătlagină Polygonum aviculare — Tros­cot.Potentilla anserina — Coada racului

X. Locuri îngrăşate, gunoişti, stîne

Plante erbacee4- Datura stram onium -— Laur -f- Hyosciamus niger — M ăsela-

riţăPhytolacca esculenta — Cîr-mîzR um ex alpinus — Ştevia stî­nelorUrtica dioica — Urzica

XI. Terenuri sărăturate

Plante erbaceeAgropyron repens — P ir me­dicinalAlthaea officinalis — Nalbă m areMatricaria chamomilla — M uşeţelOnonis hircina. — Osul iepu­relui

XII. Lunci, zăvoaie, în lungul apelor

P lante lemnoase P lan te erbaceeHippophae rhamnoicles — Cătină Althaea officinalis —- NalbăPopulus nigrci — Plop m arehibes; nigrum Coacăz negru Angelica archangelica — An-

(pîraie de m unte) gelică (zona montană)

IX. Locuri bătătorite

Salix sp. — Salcie V ibunnun opuhis — Călin Calystegici sepium — Cupa

vacii+ Dryopteris filix-m as — Fe­

rigă (zona montană) Equisetum arvense — Coada calului

61

Eupatorium cannabinum — Cînepa codrului (zona de deal şi m unte)Gentiana asclepiadea — Lu- m înărica păm întului (zona m ontanăH um ulus lupulus — Hamei Inula helenium — Iarbă m a­re (zona ele deal şi m unte) Lysim achia num m idaria — GălbăşoarăM elilotus officinalis — Sul- finăPetasites hybridus — Capta- lan (zona de deal şi m unte) S ym p h y tu m officinale — Tă- tăneasăTussilago farfara — Podbal (zona de deal şi m unte)Vaieriana officinalis —• Vale- riană (zona de deal şi m unte)

XIII. Locuri cu exces de um iditate (mlaştini, bălţi, m arginea şan ţurilor um plute cu apă)

P lan te lemnoasePopulus nigra — Plop negru Rham nus frangula — Cruşin Salix sp. — Salcie

P lan te erbaceeAcorus calamus — Obligcană Althaea officinalis — Nalbă m areFilipendula ulrnaria — Cre- ţuşcăGratiola officinalis — Veni- nariţăHibiscus trionum — Zămoşiţă Lycopus europaeus — Picio­ru l lupuluiLysimachia num m ularia — GălbăşoarăL yth ru m salicaria —• Răchi- tanM enyanthes trifoliata — Tri- foişte de baltăPotentilla anserina — Coada racului (caracteristică pen tru şanţuri)S ym p h y tu m officinalis — Tă- tăneasăValeriana officinalis — Vale- riană (în zona de deal şi munte).

62

CLASIFICAREA PLANTELOR DUPĂ CRITERII FÎTOCHIMICE

O clasificare după accst criteriu este foarte u tilă din punct de vedere didactic. In acelaşi tim p ea a ju tă la in terp retarea dialectică a rela­ţiei d in tre structu ră şi acţiune în special cînd este vorba de substanţe pure, unitare, existente în cantităţi mai m ari în diferite organe ale p lan­tei. Lucrurile se complică atunci cînd avem de-a face cu complecşi de substanţe chimice în aceeaşi plantă ca rezultat al biosintezei vegetale. In acest caz in terp retarea relaţiei structu ră chim ică-acţiune farm acodina­mică este mai dificilă, iar in terpretarea sau explicarea efectelor terapeu­tice depăşeşte posibilităţile farm acodinam icei clasice. Această dificultate a fost învinsă în ultim ele două decenii prin elaborarea unor metode far- macodinamice sau farm acocinetice foarte sensibile, teste „in v itro“ sau „in vivo“ care pot aprofunda acţiunea unor substanţe active în concentra­ţie mică pînă la nivel celular sau molecular.

F ără a in tra în am ănunte, vom prezenta principalele grupe de substanţe pe care le în tîlnim în regnul vegetal.

Se numesc şi zaharuri sau zaharide sau h idraţi de carbon datorită form ulei generale Cn (H20)m pe care o au m ajoritatea reprezentanţilor din această grupă, deşi unele substanţe, cum sînt aminoglucidele, conţin şi azot. Nici una dintre aceste denum iri nu este total reprezentativă. Deşi o bună parte dintre glucide au gustul dulce, există totuşi glucide sau zaharuri m ult răspîndite în regnul vegetal care nu au gust dulce ca, de exemplu, celuloza şi amidonul. In schimb, se întîlnesc m ulte substanţe în natură , ca glicerolul, inozitolul, zaharina etc., care deşi au gust dulce nu sînt glucide.

Nefiind altă denum ire care să definească această grupă în to talita­tea reprezentanţilor ei, vom adopta denum irea de glucide. Ele sînt substanţe ternare form ate din carbon, hidrogen şi oxigen şi după cum am văzut uneori şi din azot. în regnul vegetal glucidele sîn t în cantitate mare, în medie 50o/0 din substanţa uscată a plantelor, ajungînd chiar la 85—90%. Rezultînd în urm a procesului de fotosinteză glucidele repre­zintă adevăraţi acum ulatori ai energiei solare. în plante glucidele se în ­tîlnesc în toate organele, dar cantitatea cea mai m are se acumulează în organele subterane şi în fructe.

După structu ra chimică şi după reacţia de hidroliză zaharurile sînt clasificate în glucide simple sau monoglucide sau oze şi în glucide com­plexe form ate din unirea mai m ultor molecule de oze prin elim inare de apă şi sîn t anum ite ozide.

Ca exem plificare a celei mai simple oze vom prezenta form ula chi­mică a aldehidei glicerice cu cele două configuraţii stereochimice D (+ ) Şi L(—) :

G LU C ID ELE

H— C = 0 H C = 0

H—C—OH OH—C—H

CH2OH( + )

CHaOH( - )

63

Cu alte cuvinte toate ozele care au gruparea OH la dreapta catenei adică a celui de al doilea carbon din form ulă se notează prescurtat cu D, iar cele care au gruparea OH la stingă catenei se notează cu L.

Din punctul de vedere al izomeriei optice însă apartenenţa unei oze la seria D sau L nu implică sensul de ro tire a lum inii polarizate. Ozele care rotesc lum ina polarizată spre dreapta se numesc dextrogire şi se notează cu ( + ), iar cele care rotesc lum ina polarizată spre stînga se numesc levogire şi se notează cu (—). Alte notări folosesc literele din a l­fabetul grecesc x şi i{3 pen tru {+) şi (—).

Vom prezenta cîteva form ule de oze :11 C O CH2OH H

II—C—OH C O HO—C—II! !

HO—C—H HO—C—H II—C—OII! ! !

I I—c —-OH I-I—C— OH 11—C— OII! ! I

II— C—OH H —C—OH CH,OH! I

CHaOH CH2OHD ( + ) Glucoza D (—) Fructoza D (—) A rabinoza

Ozele sau monoglucidele în cazul în care conţin gruparea aldehidică (ex. glucoza) se num esc aldoze, iar cînd conţin în moleculă o grupare cetonică (ex. fructoza) se num esc cetozc.

După num ărul atom ilor de carbon în moleculă ozele se numesc dioze, trioze, pentoze, hexoze etc.

Izom eria ozelor se datorează grupării carbonilice sau a poziţiei g ru­părilor hidroxilice, activităţii optice sau structurii m oleculare sau este în funcţie de poziţia hidroxilului simiacetalic.

în general, ozele sînt substanţe solide, incolore, inodore, cristaline, de cele m ai m ulte ori cu gust dulce. Sînt solubile in apă, insolubile sau foarte puţin solubile în alcool şi în solvenţi organici.

în na tu ră se găsesc fie sub form ă liberă, fie combinate cu alte substanţe. în plante cele mai răspîndite oze, fie în stare liberă, dar mai ales sub form ă de poliglucicle, sînt pentozele şi hexozele. D intre pentoze am intim arabinoza şi arabanii care se află în cantitate m are în hem i- celuloze, în pectine, mucilagii etc. P en tru rolul lor biologic im portant menţionăm D (—) riboza şi dezoxiriboza care in tră în constituţia acizilor nucleici din celule, în coenzime şi vitam ine. Tot cu structu ră pentozanieâ sîn t xiloza şi xilanii, poliglucide din m em branele celulare din cojile se­m inţelor, paie etc.

Dar cel mai m ult răspîndite în natu ră sîn t hexozele care se găsesc a tît sub form ă liberă, cît şi sub form ă de poliglucide, glicozide, esteri etc... D intre hexozele mai im portante m enţionăm : glucoza, fructoza, manoza, sorboza, galactoza (poliglucidică în guma arabică), ram noza etc.

în regnul vegetal există num eroase substanţe secundare dintre care foarte m ulte au un rol terapeutic im portant. File se numesc secundare datorită originii lor şi provin din substanţele plastice din plante sau din procesele de biosinteză sau de degradare ale acestora.

64

Din două pînă la şapte restu ri de oze unite prin legături glicozidice se formează oligoglucidele care se găsesc în plante fie sub form ă liberă, fie sub form ă de glicozide sau heterozide. Din punct de vedere terapeutic glicozidele au o im portanţa deosebită. Ele se formează prin combinarea unei fracţiuni glucidice cu o fracţiune neglucidică num ită oglieon.

în această grupă in tră heterozidele sau glicozidele* cardiotonice care au fost num ite astfel datorită acţiunii pe care o au asupra inim ii (ex : digitalieele). Alte heterozide au fost denum ite după ogliconul lor, ca de exem plu glicozidele antracenice d intre care unele au agliconul de natură oxim etil antrachinonică şi au efecte purgative (Rham nus frangula).

Alte glicozide au agliconul de natu ră steroidică sau triterpenică num indu-se şi saponozide sau saponine. P lantele care conţin astfel de substanţe au proprietăţi exppctorante (ex : sporii din genul Primula, Saponaria, Gypsophyla etc.). , . : .

Tot prin unirea prin legături glicozidice a mai m ultor resturi de o'ze rezultă substanţe macromoleculare num ite şi poliglucide. Ele âu un rol im portant a tît pentru plantă cît şi pen tru industrie. Astfel amidonul şi inulina sînt substanţe de rezervă, iar celuloza şi hemiceluloza sînt substanţe de susţinere. . ..

Poliglucidele sînt substanţe solide m icrocristaline sau amorfe, de obicei pulberi albe insolubile sau greu solubile în apă form înd- soluţii coioidale.

în grupa poliglucidelor in tră pentozanii şi hexozanii, cum sînt arabanii, xilanii, mananii, fructanii, galactanele, glucanii etc. în unii licheni,. se găsesc poliglucide cum este lichenina, iar în drojdii, ciuperci ş i.a lg e .se găseşte glicogenul care este o poliglucidă specifică regnului animal... ■■■•;..... ..............- .

După această-prezentare cu caracter general a im portantei clase a glucidelor iii cele ce urm ează vom prezenta în special glicozidele sau heterozidele cu im portanţă terapeutică.

IIETEK O ZID E C A R D IO TO N IC E

Au structură chimică asem ănătoare, iar denum irea lor este dată ast­fel după acţiunea specifică pe care o exercită asupra inimii. Se găsesc în specii de plante din fam iliile Scrophulăriaceae, Apocynaceae, Ranun- culaceae, Liliacecie, Asclepiadaceae, Cruciferae ş.a. Ele sînt prezente fie in organele subterane ale plantelor (Helleborus sp.), fie în scoarţă (Peri- pioea graeca), tulpini şi frunze (Adonis vernalis, Convallaria majalis, Ery- sim um sp., Digitalis sp. etc.), fie în fructe sau seminţe.

Heterozidele cardiotonice au agliconul form at d in tr-un nucleu ciclo- pentanperhidrofenantrenic de natu ră steroidică cu 23 sau 24 atomi de C, iar partea glucidieă (11. mol. oze) este diferită de la caz la caz. La unele partea glueidică este D-glucoza sau L-ramnoza, iar altele au oze specifice cum sînt digîtaloza, digitoxoza, oleandroza (din N erium oleander). în general, partea glucidieă form ată din mai m ulte oze conţine întotdeauna

* S-a p ro p u s de c ă tre u n ii a u to r i ca h e te ro z id e le care con ţin în m o lecu la lo r g lucoză să se num ească g lucozide, ia r cele ca re con ţin a lte oze să fie d en u m ite glicozide. Noi le vom n u m i heterozide.

65

şi o beta-glucoză. în m ateria prim ă vegetală proaspătă sînt prezente beta-glucozidaze care acţionează asupra părţii glucidice după m oartea celulelor plantei.

Heterozidele cardiotonice sîn t optic active, solide, cristalizate, amorfe, cu gust amar. Sînt solubile în apă sau în unii solvenţi organici (alcool m etilic şi etilic, cloroform etc.). Solubilitatea în apă este direct propor­ţională cu lungim ea catenei glucidice şi cu num ărul de OH grefaţi pe nucleul sterolic. A ctivitatea terapeutică depinde de lactona nesaturată şi de num ărul de grupări OH de la C-14. A ctivitatea terapeutică depinde însă şi de configuraţia sterică. Cei 9 C asim etrici dau peste 500 izorneri d in tre care unii sînt inactivi.

Heterozidele cardiotonice se obţin num ai din plante. Sînt clasificate în două grupe : cardenolidice avînd lactona pentaatom ică nesaturată (Adonis vernalis, Convallaria majalis, N erium oleander, Periploca graeca, Digitalis sp., Erysim um sp., etc.) şi bufanoliaice cu lactona hexaatom ică nesaturată (Helleborus sp., Scilla m aritim a ş.a.).

Heterozidele cardiotonice datorită acţiunii specifice asupra inimii, vaselor sanguine şi presiunii arteriale au o im portanţă deosebită pentru terapeutică. Pînă în prezent sîn t aproape de neînlocuit în insuficienţă cardiacă, în tahicardie, fibrilaţie atrială, în edem ul pulm onar şi în ast­m ul cardiac.

H ETER O ZID E A RO M A TICE

în num eroase specii de plante sînt prezente şi glicozide sau hetero- zide cu agliconi form aţi din nuclee aromatice simple. în această subgrupă in tră heterozidele cumarinice, furanocrom onele, unii d intre pigmenţii vegetali. M enţionăm că unele clasificări încadrează heterozidele cu agli­coni de natu ră fenolică în subclase speciale.

D intre substanţele cu im portanţă terapeutică vom m enţiona pe cele care se găsesc în frunzele de S trugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi) şi în cele de M erişor (Vaccinium vitis-idaea), precum şi în frunzele de P ăr sălbatic. Speciile de Salcie şi de Plop din ţara noastră conţin sali- cozidă care p rin hidroliză se transform ă în saligenină care la rîndul ei se transform ă în organism în acid salicilic.

HO H j€ \ - 0 - C - H !

*— / H - C - OH i I p

HO - C - H!

H - C -OH i

H - C --------iCH20H

Arbutozidci Sa l icoz ida

în cele două specii de Ericaceae m enţionate, în S trugurii-ursu lu i şi în Merişor, hidrochinona şi derivaţii ei se găsesc sub form ă heterozidică, care în organism se transform ă în hidrochinonă im prim înd produselor farm aceutice din aceste specii proprietăţi antimicrobiene, în special, în

H - C - OH I

H - C ----

66

afecţiunile aparatului urinar. La rîndul ei, salicozida din scoarţa de Sal­cie şi populozida din m ugurii de Plop sînt derivaţi ai acidului salicilic şi benzoic care se transform ă în medicam ent, în substanţă activă, tot în organism. Tot din sub-grupa heterozideîor aromatice răspîndite în natură Sînt compuşii fenil-propanici d intre care acidul cumaric, acidul ferulic, acidul cafeic etc.

C U M A R IN ELE, FU R A N O C U M A R IN E ŞI FU RA N O CRO M O N E

în unele specii din familiile de Umbelifere, Leguminoase, Labiate, Rubiacee, Compozite ş.a. se găsesc şi substanţe cu nucleu benzo-te-pironic rezultate din oxidarea acidului cinamic şi izom erizarea lui în acid cuma- rinie care prin lactonizare se transform ă în cumarină, substanţă cu miros plăcut, dar şi cu activitate terapeutică.

Cum arinele propriu-zise se găsesc în plante de obicei sub form ă de combinaţii glicozidice, dar şi sub form ă de cum arină. Denum irea lor sugerează fie fam ilia botanică la care aparţin speciile ce le conţin (umbe- liferona), fie specia (herniarina, esculetina, fraxetina etc.) în care se află.

Derivaţii cum arinici ce conţin un ciclu furanic sudat de nucleul ben- ze:iic se num esc furano-cum arine (bergaptenul, xantotoxina, im perato- rina etc.), iar cei care conţin un ciclu piranic se numesc pirano-cum arine (samidina, visnagina etc.).

Cum arinele sînt substanţe cristalizate, cu miros caracteristic, solu­bil::- în alcool, benzen şi eter, iar heterozidele lor în apă, alcool şi acetonă.

Cum arinele şi derivaţii lor, ca de exem plu dicum arolul, au acţiune anticoagulantă de tipu l heparinei, de prevenire a trom bozelor şi a in ­farctului miocardic.

Unele cum arine au acţiune antim icrobiană, unele d intre ele fiind toxice sau citotoxice, iar altele au proprietatea de-a absorbi razele u ltra ­violete. Furanocum arinele au acţiune fotosensibilizatoare stim ulînd for­m area pigm enţilor pielii fiind utile în vitiligo şi au proprietatea de a d ilata vasele coronare.

Furanocrom onele sînt derivaţi ai benzo-pironei care au grefate pe nucleul benzenic un ciclu furanic. în natură se găsesc în plante din fam i­lia Um-beliferelor (A m m i visnaga) sau în unele Ranunculacee ca de exem plu în planta de cultură Ercmthis hiemalis.

Furanocrom onele sînt substanţe cristalizabilc incolore sau gălbui, solubile în alcool, acetonă şi în tr-un m are num ăr de solvenţi organici şi foarte puţin solubile în apă.

Pentru terapeutică prezintă im portanţă kelina, visnagina, kelolul, keloglucozidul din fructele plantei de cultură A m m i visnaga. Aceste furanocrom one, în special kelina, au acţiune spasm olitică asupra fibrelor m usculare netede şi vasodilatatoare, avînd aplicabilitate în tra tam entu l anginei pectorale, în astm ul bronşic, în infarctu l miocardic etc.

P IG M E N Ţ II V EG E TA L I

Alături de pigm enţii clorofilieni cu rol esenţial în procesul de foto- sinteză, în toate organele plantelor există pigm enţi vegetali care deter­mină culoarea organelor subterane, a florilor, fructelor, polenului şi chiar a tulpinilor şi a frunzelor plantelor superioare. Pe lîngă rolul biochimic şi fiziologic pentru plantă, pigm enţii vegetali dau gustul şi arom a (alături de uleiurile volatile) şi, în special, culoarea produselor de origine vege­

67

tală. Sub aspect terapeutic în unele specii de plante superioare există pigm enţi cu un rol im portant pen tru organismul um an. ...

Din punct de vedere chimic pigmenţii vegetali sînt clasificaţi în. pig­m enţi neazotaţi flavonoidici, carotenoidici, chinonici şi pigm enţi azotaţi (indolici).

FL A V O N O ID E

în funcţie de felul heterociclului piranic sau furanic condensat cu un nucleu benzenic şi prin num ărul şi poziţia grupărilor hidroxilice şi m etoxilice se cunosc urm ătoarele tipuri de flavonoide : flavani, flavone, antocianidine, flavonone, calcone şi aurone. Aceste flavonoide prin reacţii biochimice se pot transform a în plante în funcţie de necesităţi unele în altele sau, p rin polimerizare, în alte substanţe. Astfel, flavanii, prin polim erizare, formează catechine care in tră în constituţia tan inurilor catechinice din plantele medicinale.

F I q v q o

Flavonele şi izoflavonele sînt pigmenţii galbeni din frunze, flori şi fructe, derivaţi ai 2-fenil şi 3-fenil-benzopironei, găsindu-se în natură, în special, sub form ă de glicozide. Flavonele au proprietatea de a absorbi radiaţiile ultraviolete protejînd citoplasma şi clorofila. Acest rol fiziologic pen tru plante explică prezenţa lor în cantităţi mai m ari în speciile tro ­picale, ecuatoriale şi în speciile din zona alpină.

Flavonele sînt substanţe cristaline, de culoare galbenă şi sînt solu­bile în apă fierbinte, în alcool, acetonă, acetat de etil şi insolubile în clo­roform şi benzen.

în trecut s-a a tribu it flavonelor rolul de protecţie a vaselor capilare ceea ce a determ inat pe unii autori să le atribuie rol vitam inic (vita­m inele P, Co). Rolul de protecţie a vaselor capilare este atribu it astăzi leucoantocianilor şi epicatechinei, care sînt mai stabili sub form ă de dim eri — consideraţi ca precursori ai vitam inei C.

Flavonoidele au o uşoară acţiune hipotcnsivă şi diuretică.P rin tre speciile mai bogate în flavone de la noi sînt Sophorci japo-

nica (Salcîmul galben japonez), Fagopyrum sp. (Hrişcă), speciile de Poly­gonum, Carduus marianus, speciile de Crcitaegus ş.a.

Flavonele sînt însoţite de flavanone — pigmenţi incolori care p r in oxidare se transform ă în aurone de culoare galbenă-aurie. Auronele şi calconele sînt prezente de obicei în flori, iar flavanoneie. atît în flori,- cît şi în frunze, scoarţă şi lemn.

C A R O TEN O ID E

Carotenoidele sînt pigmenţii vegetali cei mai răspîndiţi în regnul vege­tal. Ele im prim ă ţesu turilor vegetale culoarea galbenă, portocalie, roşie sau chiar albastră şi se găsesc atît în plantele superioare, cît şi în cele inferioare.

Carotenoidele sînt prezente aproape în toate legumele şi fructele şi în m ulte specii de plante medicinale.

68

Din punct de vedere chimic carotenoidele fac parte din clasa terpe- noidelor, fiind înrudite cu fitosterolii, cu vitam inele K şi E. U nitatea de bază structurală cea mai im portantă este izopentenil-pirofosfatul :

CH? C—CHo—CH->—O

CH3Clasificarea caroten oi delor se poate face după mai m ulte criterii :

compoziţie chimică, num ărul atomilor de carbon din moleculă, modul de a ran jare a dublelor legături sau tipul legăturilor din moleculă. După num ărul atom ilor de carbon din moleculă sîn t tre i tipuri de carotenoide : cu 40 atomi de C, cu mai puţin de 40 atomi de C şi cu mai m ult de 40 atomi de C în moleculă.

Cele mai răspîndite în na tu ră sînt carotenoidele cu 40 atomi în mole­culă. Form ula lor structurală este :

a - Carotîna |3 - Carotina

f - C aro tin a tico p in c

Carotenoidele cu mai puţin de 40 atom i de C în moleculă se găsesc» în special, în citrice iar cele cu mai m ult de 40 atomi de carbon în mole­culă în bactcrii.

P en tru plante pigmenţii carotenoidici au un rol im portant în pro­cesul de fotosinteză ca factori de protecţie îm potriva autofotodistrugerii clorofilei sau a altor substanţe biologice active în tre care flavonele, v ita­minele. peroxidazole, catalazele etc.

P en tru organismul um an şi animal carotenoidele au im portantul rol de provitam ină A care, la nivelul intestinului subţire, se transform ă în vitam ina A sub acţiunea unei enzime, carotenaza.

P IG M E N Ţ II C H IN O N IC I

■ ' ■ I ■ ■ .... .........

în organele plantelor pigmenţii chinonici apar mai în tîi sub form ă de hidroehinone incolore, care trep tat, p rin oxidare, se transform ă în chi- none colorate. Reacţia este reversibilă :

OH 0I !!

Hidrechinona p-Benzcchircna( inco lo ră ! (colorată)

Pigm enţii chinonici sub form ă oxidată sîn t coloraţi în galben, por­tocaliu, roşu. Sînt substanţe solubile, în special, în soluţii alcaline apoase.

în unele plante medicinale, cum este Adonis vernalis, există pig­m enţi benzochinonici, în coaja nucilor verzi (Juglans regia), pigm enţi naftochinonici, care au fost în trecut confundaţi cu iodul, iar în num e­roase plante din fam iliile Polygonaceae, Rhamnaceae, Rubiaceae etc. p re­domină pigm enţii antrachinonici. D intre aceştia pen tru fitoterapie sîn t im portanţi derivaţii antrachinonici din Cruşin, speciile de Ştevie, Revent etc.

P I G M E N Ţ I ! I N D O L I G I

Această grupă de pigm enţi azotaţi are im portanţă redusă pen tru terapeutică. în trecut Drobuşorul (Isatis tinctoria), specie care se găseşte şi în flora ţării noastre, era m ult apreciată ca plantă m edicinală şi colo­ran tă deoarece conţine indicanul, form a glicozidată a indigoului, .rezultat p rin hidroliză enzimatică şi oxidare. în prezent indigoul se prepară prin sinteză.

Tot din grupa pigm enţilor indolici fac parte crom o-proteidele, p re­cum şi m elaninele care se form ează din fenilalanină şi tirozină.

A lături de substanţele chimice de origine vegetală secundare, cum sîn t glicozidele şi heterozidele aromatice, despre care am prezentat unele date generale, insistînd asupra heterozidelor cardiotonice şi glicozidelor antracenice, în regnul vegetal în tîln im şi alte substanţe active im por­tan te pen tru terapeutică. D intre acestea mai im portante sub aspect te ra ­peutic sînt urm ătoarele :

T A N IN U R IL E

Sînt substanţe neazotate de origine vegetală, heterogene, care derivă de la acizi fenolici sau de la polifenoli. Se găsesc în aproape toate orga- neie p lantelor superioare de m ulte ori în proporţii de pînă la 48Vo din totalul de substanţe din plantă. M ulte specii de plante din O rientul în ­depărtat, ca Dalbergia latifolia, Acacia catechu, Bom bax malabarica, Ter­minaţia belerica şi chebula, Caesalpinea brevifolia, conţin în diferite or­

70

gane peste 50% tan in raporta t la m ateria prim ă uscată. în trecu t speciile bogate în tanin erau m ult utilizate la tăbăcitul pieilor.

Sub aspect terapeutic taninurile prezintă interes datorită proprie­tăţii de a precipita protidele form înd macromolecule, deci pentru efectul lor coagulant, inclusiv a protidelor m icroorganism elor patogene. Datorită acestor proprietăţi sînt utilizate ca hemostatice sau în infecţiile patogene intestinale, în diaree sau chiar în dizenterie. Au proprietatea de a form a complecşi insolubili cu alcaloizii şi cu ionii metalici.

D intre speciile cele mai bogate în tan inuri din ţara noastră m enţio­năm pe cele aparţinînd fam iliilor : Pinaceae, Betulaceae, Fagaceae, Poly- gonaceae, Ranunculaceae, Tamciricciceae, Rosaceae, Leguminosae, Lythra- ceae, Cornaceae, Ericaceae ş.a.

După structura chimică taninurile au fost îm părţite în două grupe m ari : tan inuri galice sau hidrolizabile şi tan inuri catehice, nehidroli- zabile.

Din prim a grupă fac parte esterii natu rali ai glucozei cu acidul galic sau cu produşii de condensare ai acestuia, cum sîn t acidul m-digalic, aci­dul hexa-hidroxidifenic, acidul elagic, acidul di-hidro-digalic etc. D intre m ateriile prim e cu conţinut ridicat în tan inuri galice (17-—40»/0) sîn t şi gogoşile (galele) de pe frunzele sau fructele tinere de S tejar rezultate în urm a în ţepăturilor unor viespi din genul Cynips.

OHAcid g i i i c Acid m -d ig a l îc

A doua grupă, aceea a taninurilor caitehice sau condensate rezultă în urm a condensării mai m ultor molecule de catechină sau a unor deri­vaţi ai acesteia. Tot în urm a condensării catechinelor rezultă maeromo- leculele nehidrolizabile care se numesc flobafene. Ele au culoare b run- roşiatică şi însoţesc de m ulte ori galotaninurile.

O hi

C o t e c n i n q

A L C A L O IZ II

Sînt substanţe de origine vegetală, heterociclice cu azot, cu reacţie alcalină, cu acţiune farm acodinam ică pronunţată, în general, toxici.

Alcaloizii au fost descoperiţi abia la începutul secolului al X lX -lea p rin cercetările lui D e r o s n e (1803), S e r t u r n e r (1806), care izo­

71

lează m orfina din opiu, şi M e i s s n e r (1818). Apoi au fost. izolaţi nu ­meroşi alţi alcaloizi, ca stricnina, veratrina, chinina, colchicina, tebaina etc., care au servit nu num ai ca modele experim entale pen tru dem onstra­rea corelaţiei existente în tre struc tu ra chimică şi acţiunea farm acodina­mică, dar şi ca modele pen tru semisinteza sau sinteza unor substanţe active fiziologic. In prezent se cunosc peste 3 000 alcaloizi aproape în exclusivitate de origine vegetală.

Din punct de vedere chimic astăzi sîn t consideraţi ca alcaloizi num ai substanţele heterociclice cu azot avînd caracter bazic şi dînd, reacţii caracteristice cu reactivi specifici nucleului de bază.

în natu ră alcaloizii sînt răspîndiţi în ciuperci, în unele specii de Lycopodium şi Equisetum, mai pu ţin în monocotiledonate, foarte m ult în dicotiledonate. Sînt prezenţi în toate organele plantelor, în special, în seminţe, în organele subterane şi în frunze. în plantă se găsesc sub formă de săruri ale acizilor : tartric, malic, succinic, citric, oxalic, tanic sau ca săruri ale unor acizi specifici din plante ca : acidul aeonitic, meconic, chi- nic etc. Alcaloizii se găsesc şi sub form a unor esteri şi sub form ă de gli— coalcaloizi (în speciile de Solanum, în V eratrum album etc.).

Alcaloizii sînt substanţe organice cu pondere moleculară- m are for­m ate din C, Hj O şi N (unii nu conţin O), iar după prezenţa sau absenţa oxigenului din moleculă au fost îm părţiţi în alcaloizi oxigenaţi (cei mai frecvenţi) şi alcaloizi neoxigenaţi.

Alcaloizii oxigenaţi sînt, în general, solizi, cristalizaţi sau amorfi, pu ţin solubili în apă, uşor solubili în solvenţi organici. In tre aceştia sînt atropina, morfina, narcotina, papaverina, veratrina, aconitina, ergotam ina etc. Unii alcaloizi oxigenaţi pot fi în tîln iţi în stare lichidă (peletierina, pilocarpina, mezocalina etc.).

Alcaloizii neoxigenaţi sînt, în general, lichizi, volatili, antrenabili cu vapori de apă, cu miros specific (nicotină, coniina, sparteina etc.).

Indiferent grupei cărora le aparţin , alcaloizii au proprietăţi comune im prim ate de prezenţa constantă a azotului in moleculă, care îi apropie de amine şi le im prim ă caracterul bazic.

în stare pură m ajoritatea sînt cristalizaţi şi incolori, dar pot fi şi coloraţi (berberina).

Clasificarea alcaloizilor în funcţie de structu ra chimică se face, de obicei, în funcţie de poziţia azotului din afara sau în in teriorul ciclului. A stfel avem ca exem plificare :

= Alcaloizi cu N în afara ciclului num iţi şi amine alcaloidice :

HOH-C -CH

H-C-NH-CH3 ICH3

Efedrina C a p s a ’ c ’na Cotch îcm a

72

= Alcaloizi cu N în ciclu care la rîndul lor au fost clasificaţi 'după nucleul lor de bază :— derivaţi ai nucleului pirolic şi pirolidinic :

(of-metil-piril-cetona din Radix Valeriana, rezultată din descom­punerea alcaloizilor, higrina din frunzele de Coca) ;

derivaţi ai nucleului p iridinir şi ai nucleului

rpiperidinic (lobelina) ;

NH

— derivaţi ai nucleu lui tronanic - N (atropina, hiosciamina,° V ___/

scopolamina ş.a.) ;•— derivaţi cu nucleu nor-lupinanic (chinolizidinic)

derivaţi cu nucleu chinolinic

x A

(chinina, chinidina, cinconina etc.),

derivaţi cu nucleu izochinolinic si benzil-izochinolinic

73

derivaţi cu nucleu indolic

(alcaloizi din Peganum harmala, Claviceps purpurea etc.) ;

derivaţi cu nucleu imidazolic

H q C - N

k .N

derivaţi cu nucleu purinic

'C H 3(p ilocarp ina)

• n - - c h 3(cafeina)

o ' S . ^CH3

derivaţi cu nucleu di- şi triterpenoidic

A lături ele alcaloizii aparţin înd grupelor prezentata, în na tu ră există şi alte tipuri de alcaloizi, a căror structu ră încă nu a fost stabilită.

Din punct de vedere terapeutic alcaloizii prezintă o im portanţă mare, ei se ex trag din plante p rin diferite procedec şi se utilizează în industria farm aceutică în foarte numeroase produse pen tru cele mai diferite afec­ţiuni ale sistem ului central nervos şi periferie, ale aparatului cardio­vascular sau chiar ca citostatice.

SA PO N IN E L E

Saponinele sau saponozidele sîn t substanţe active de origine vege­tală, cu structu ră sterolică sau triterpenică, amorfe, solubile în apă, pro- ducînd prin agitare o spumă persistentă, de unde şi denum irea lor.

M ajoritatea d intre ele hemolizează eritrocitele. Sînt toxice pentru anim alele eu sînge rece.

Saponinele prin hidroliză enzim atică sau acidă trec în oze (se elibe­rează în tîi hexozele, apoi pentozele, apoi acizii uronici) şi în genine sau sapog'enoli care, spre deosebire de saponozide, sîn t insolubili în apă şi solubili în solvenţi organici.

După nucleul de bază saponozidele au fost clasificate în sterolice sau steroidice (cu 27 atomi de C) si saponozide triterpenice (cu 30 atomi de C).

Saponozidele steroidice prezintă im portanţă terapeutică m are deoa­rece prin acetilare, oxidare cu CrOs şi hidrogenare în prezenţă de Pd pot trece în hormoni (progesteronă, cortizon etc.). Acest grup de saponine predom ină în unele specii tropicale (Dioscorea, AgaveJ, precum şi în unele specii din fam ilia solanac-eelor spontane sau cultivate din ţara noastră.

în na tu ră cele mai răspîndite sînt saponinele triterpenice, în tre care hederagenolul (din Hedera helix), gipsogenolul (din Gypsophila panicu- lata), acidul glicirizic (din Glycyrrhiza glabra), acidul quilaic etc.

în ceea ce priveşte acţiunea fiziologică şi farmacodinamică, în gene­ral, saponinele sîn t toxice şi iritan te pen tru celule datorită tensioactivi- tăţii superficiale reduse, ducînd la procese de hemoliză. Acţiunea iritan tă sternutatorie , de m icşorare a coagulabilităţii sînigelui, de creştere a secre­ţiilor bronşice, stomacale şi intestinale le conferă proprietăţi terapeutice emetice sau expectorante. în tractu l gastrointestinal, datorită faptului că dau soluţii coloidale, se resorb foarte greu, ceea ce reprezintă un avantaj terapeutic.

P rin acţiunea iritan tă locală uşurează resorbţia m edicam entelor în organism pe cale gastro-intestinală. Acţiunea iritan tă locală asupra celu­lelor epitelialc renale le conferă proprietăţi diuretice.

în industrie se utilizează la prepararea emulsiilor şi suspensiilor, în industria alim entară, în industria cosmetică şi textilă.

Saponozidele sterolice au o im portanţă m are în industria farm aceu­tică pen tru obţinerea hormonilor steroizi.

U L E IU R IL E V O L A T IL E

Denum ite şi u leiuri eterice sau uleiuri esenţiale, alături de răşini, balsam uri, copaii şi lignani, form ează o grupă de substanţe secundare bine definite din punct de vedere chimic. Specifice regnului vegetal, în special în plantele fanerogam e din fam iliile : Labiatae, Rosacecie, Umbe- liferae, Rutaceae şi Compositae, u leiurile volatile sîn t localizate fie în ţesu tu ri nediferenţiate de tipul glandelor m onocelulare, fie în aparatul secretor ex tern (papile, peri glandulari) sau in tern (spaţii intercelulare, pungi şi canale schizogene sau schizolisigene).

Din punct de vedere chimic nu sînt compuşi un itari, în componenţa lor in trînd, alături de compuşi aromatici şi inodori, h idrocarburi terpe- nice şi derivaţi oxigenaţi ai acestora : alcooli, aldehide, cetone, oxi-acizi, substanţe heterociclice. compuşi cu azot şi sulf, terpene, eteri şi esteri etc.

Dintre componenţii cei mai num eroşi ai uleiurilor volatile sînt te r- penoidele care în plantele din flora ţării noastre sînt reprezentate prin urm ătoarele exem plificări :

— m onoterpenoide aciclice : Levănţica, Melisa, Coriandrui ;

75

— terpenoide monociclice : M enta, Chimionul ; -— m onoterpenoide biciclice : Rosm arinui, Valeriana, Salvia,. .Pinul

etc. ; . ;— sescuiterpenoide : M uşeţelul, Coada-şoricelului, Iarba-m are ;— compuşi din seria arom atică : Cimbrul, Cimbrişorul, Anasonul,

Şovîrvul, Fonicului etc. ;D intre m onoterpenoidele aciclice mai reprezentative sînt urm ătoa­

rele structuri :

OH

Mircenul

CH2OHiCH20H

Linalo iui C itra n a lo lu l C itra lu l

Principalii reprezentanţi ai tcrpenoidelor monociclice sîn t :

I= 0

OH;=o

Limonsnul Mentolul Mentona Carvona

Dintre m onoterpenoidele biciclice mai im portante m enţionăm :

OH

oC-pi nenul Cannfenul Sorneolui

Spre exem plificare d intre sescuiterpenoidele aciclice m enţionăm far- nesolul, iar d intre cele biciclice camazulena :

CH20H js ^ X —

Farnesolul Camazulena

76

In încheiere prezentăm cîteva exem plificări de struc tu ri ai compuşi­lor din seria arom atică : - — - ...

. aniS'Co

Uleiurile volatile sînt substanţe lichide la tem peratura obişnuită, in ­colore, galbene pînă la brun-roşeat, mai ra r de culoare verde sau albas- ţru -in tens. Au miros arom atic şi gust arzător. Pe h îrtia de filtru Iasă o pată trecătoare care se evaporă repede, fap t care le diferenţiază de u le­iurile grase. M ajoritatea uleiurilor volatile sînt mai uşoare decît apa, densitatea lor fiind cuprinsă în tre 0,800 şi 1,070. Se obţin p rin an trenare cu vapori de apă, prin presare, p rin extracţie cu solvenţi lichizi sau cu grăsimi. .

Spre deosebire de uleiurile volatile, răşinile sînt substanţe solide sau semisolide în compoziţia cărora se află acizi reziniei (de exemplu acidul abietic). Balsam urile de origine vegetală sînt răşini lichide sau vîscoase, care conţin pînă la 40<y0 uleiuri volatile. Copalii sînt răşini solide fosile, iar lignanii sînt răşini care conţin monomeri, dim eri sau polimeri în ru ­diţi cu ligninele.

Uleiurile volatile sînt m ult în trebu in ţate în industria farm aceutică, în industria alim entară şi a parfum urilor.

Sub aspect fitoterapeutic num eroase specii de plante îşi datorează acţiunea terapeutică tocmai datorită prezenţei u leiurilor volatile. Dato­rită acţiunii lor bacteriostatice şi bactericide în m ulte cazuri uleiurile vo­latile pot nu num ai înlocui cu succes antibioticele, dar prezintă faţă de acestea num eroase avantaje. Altele au proprietăţi carm inative, sedative sau antispastice. Datorită num eroaselor aplicaţii în terapeutică utilizarea uleiurilor volatile în cele mai diferite afecţiuni a dezvoltat o nouă subra- m ură a fitoterapiei : arom aterapia. în prezent, arom aterapia se aplică cu succes în afecţiunile aparatului cardio-vascular, în afecţiunile aparatului digestiv, genito-urinar, ale căilor respiratorii şi pulm onare, în afecţiunile sistem ului nervos central şi în afecţiuni dermatologice.

SU BSTA N ŢE A N T IB IO T IC E

Pe lîngă uleiurile volatile în plantele inferioare sau superioare se găsesc num eroase substanţe cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă. P en tru diferenţierea de antibioticele produse de către microorganisme, antibioticele vegetale se mai numesc şi fitoncide. Ele au rolul de a apăra p lantele de num eroase boli criptogamice sau chiar de unii viruşi. Acţiu­nea substanţelor antibiotice vegetale este, în general, mai slabă decît a celor p reparate din microorganisme, dar, în unele cazuri, reprezintă un avantaj faţă de acestea, fiind active asupra unor tulpini rezistente la an­

77

tibioticele clasice. Ele mai prezintă avantaju l unei toxicităţi mai reduse şi pot fi aplicate cu succes la persoanele cu sensibilitate sau reactiv itate adversă la antibiotice.

Antibioticele vegetale sau fitoncidele din punct de vedere chimic aparţin unor clase foarte diferite de substanţe. In general, aparţin com­puşilor de tip fenolic sau aromatic, unor alcaloizi, taninuri, glicozide, pig­m enţi vegetali şi bineînţeles num eroaselor componente din uleiurile vo­latile.

Din plantele din flora ţării noastre s-au izolat substanţe cu carac­ter antibacterian asupra microorganism elor gram -pozitive, cum este aci­dul usinic din Usnea barbata, d in Cetraria islandica şi d in alţi licheni. Substanţe de tipu l alicinei şi dihidroaliinei care au proprietăţi antim icro- biene justifică încadrarea Cepei şi Usturoiului în rîndul plantelor m edi­cinale oare după cum vom vedea în cuprinsul lucrării, au şi alte proprie­tăţi terapeutice. în seminţele de Hrean, M uştar, Ridichi şi în num eroase specii de Cruciferae se găseşte alil-senevolul şi sulfone care au proprietăţi antimicrobiene. Unele fitoncide izolate din plantele superioare sau infe­rioare acţionează şi asupra paraziţilor intestinali sau a parazitului care produce m alaria. în acest din urm ă caz m erită atenţie cercetările efec­tuate în R. P. Chineză şi India asupra unei specii care este prezentă şi în flora ţării noastre, Artem isia annua, d in care s-au izolat substanţe active asupra tulpinilor de Plasmodium rezistente la chinină sau la alte an ti- m alarice de sinteză. Alte fitoncide au proprietăţi insecticide sau sînt to­xice pen tru animale inferioare şi peşti. P înă în prezent s-au izolat din plante aproape 100 substanţe active cu proprietăţi antibiotice.

e n z i m e ş i f î t o h o k m o n i

Enzimele sînt substanţe proteice specifice a tît regnului animal, cît şi vegetal, avînd un dublu rol esenţial în procesele metabolice : biosinteza şi degradarea substanţelor din m ateria vie. Fiind dizolvate în sucul ce­lular, în protoplasmă, plastide, mitocondrii etc. vin în contact cu o su­prafaţă m are de substanţă vie şi determ ină reacţii biochimice de m are viteză avînd un rol fundam ental în reglarea proceselor metabolice fără de care viaţa ar fi imposibilă. Sub acţiunea căldurii, a acizilor şi bazelor tari şi a solvenţilor organici îşi pierd acţiunea catalitică. Sînt prezente în toate plantele medicinale, în cantităţi mai m ari aflîndu-se în sem in­ţele germ inate şi în plantele tinere.

în trecut pu rtau şi denum irea de diastaze. în ultim ele decenii s-au izolat un num ăr foarte m are de enzime fapt care a determ inat adoptarea pe plan internaţional a unei noi clasificări zecimale. Nom enclatura lor se bazează pe substratu l asupra căruia reacţionează specific. Cele şase clase principale de enzime sînt : oxidoreductazele, transferaze, hidrolaze, liaze, izomeraze sau racemaze şi ligaze. La rîndul lor, reprezentanţii celor şase clase sînt clasificaţi fiecare în subclase, iar fiecare enzimă este co­dificată.

Im portanţa teoretică şi practică a enzim elor a determ inat dezvolta­rea unei, ram uri speciale a biochimici, enzimologia.

Din punctul de vedere al fitoterapiei desigur că enzimele din plante au la rîndul lor o anum ită im portanţă. în acelaşi tim p cunoaşterea pro­ceselor biochimice în raportu l e.nzimă-substanţă activă prezintă o m are

78

im portanţă deoarece prin uscarea defectuoasă a m ateriei prim e vegetale o serie de substanţe active se pot degrada sau suferi modificări irever­sibile care schimbă spectrul farmacodinamic al plantei respective. Există diferite procedee de uscare, de stabilizare a m ateriei prim e vegetale sau de extracţie a principiilor active din planta proaspătă. Aceste aspecte vor fi descrise în tr-un alt subcapitol al acestei lucrări.

Pe lingă saponozidele sterolice, aceşti precursori ai horm onilor ste- roizi, în plante există un alt grup de substanţe active num it fitohormoni.

Deşi descoperirea şi elucidarea structurii chimice a acestei clase de substanţe organice datează de la începutul secolului nostru studiile asu­pra fitohorm onilor au înregistrat progrese rem arcabile în tre anii 1930— 1940. In această perioadă s-a dem onstrat experim ental că acidul 3-indo- lilacetic sau hetero-auxinele pot provoca o alungire a v lăstarilor p lan te­lor superioare, întîrzie dezvoltarea m ugurilor laterali, stim ulează divi­ziunea celulelor din regiunea cambiului, provoacă form area de căluşuri, stim ulează form area radiculelor întîrziind în acelaşi tim p alungirea lor.

T rep tat s-au descoperit şi alte substanţe considerate ca fitohorm oni : acidul tt-naftalen-acetic, indolilpropionic, indolilpiruvic, indolil butiric, fenilacetic etc.

în prezent, în clasa fitohorm onilor sînt incluse şi unele substanţe de sinteză cu acţiune sim ilară horm onilor vegetali. Fitohorm onii au fost cla­sificaţi în urm ătoarele grupe : auxine, citokinetine, gibereline, acizi abscisici, e tilena şi fitocromul.

Dacă pentru plante fitohorm onii au un rol foarte im portant în sti­m ularea sau inhibarea m ecanism elor de creştere, pentru aplicarea în te ­rapeutică acest grup de substanţe necesită încă laborioase cercetări.

SU B STA N ŢE M IN ER A LE

în întreg regnul vegetal substanţele m inerale se găsesc sub formă de săru ri fie disociate în ioni, fie în diferite combinaţii chimice organice.

M agneziul face parte din struc tu ra chimică a clorofilei a şi b, iar fieru l in tră în compoziţia porfirinelor.

în plantele medicinale substanţele m inerale cum sîn t potasiul, sodiul, siliciul, magneziul, fierul se află în cantităţi apreciabile, dar care nu de­păşesc 0,5 go/n, iar altele ca litiul, iodul, fluorul şi altele în cantită ţi mici sau chiar ca oligoelemente.

V IT A M IN E L E

Deşi în cantităţi relativ mici, aceste „amine ale v ieţii11 se găsesc şi în num eroase specii de plante medicinale.

în prezent se cunoaşte că nu toate vitam inele au caracter aminic, deci nu conţin azot în moleculă. P rin tradiţie însă denum irea de vitam ine s-a păstra t pînă în zilele noastre.

Există pa tru criterii de clasificare a vitam inelor :— după nom enclatura veche utilizînd ca indice literele m ari ale al­

fabetului latin şi un indice-num ăr arab în cazul în care există mai m ulte tip u ri pentru aceeaşi vitam ină (Blţ B2 . . . B j2, Dlt D2, D3, D4 etc.) ;

— după structu ra chimică : tiam ină (vit. B}), riboflavină (vit. B2), acid ascorbic (vit. C) etc. ;

79

— după rolul fiziologic asupra organism ului um an sau anim al : anti- scorbutică (vit. C), anţihem oragică (vit. K), antirahitică (vit. D) etc. ;

— după solubilitatea în apă sau grăsimi, vitam inele se îm part în două grupe m ari : hidrosolubile şi liposolubile.

Conform acestei ultim e clasificări, din prim a grupă adică a v itam i­nelor hidrosolubile fac p a r te : vitam inele din complexul B, vitam ina C care în unele specii de plante medicinale se găseşte în cele mai m ari can­tită ţi cunoscute în regnul vegetal (în Măceşe, în frunzele de Ciuboţica-eu- eului ş.a.). Tot din prim a grupă fac parte vitam ina PP sau amida acidului nicotinic, v itam ina P sau citrina sau rutozidul, biotina, acidul :para- amino-benzoic, acidul folie şi folinic, precum şi acidul pantotenie.

Din grupa vitam inelor liposolubile fac parte vitam ina A care în p lan­tele medicinale, în legume şi fructe se găseşte sub formă de caroten sau provitam ina A, vitam inele F sau antidcnmatitice, vitam inele D sau anti- rahitice care se găsesc în ciuperci şi cereale, vitam ina E sau tocoferolul (în achenele de Măceş) şi vitam ina K (în Urzică, Varză, Spanac etc.).

P en tru organism vitam inele au un rol foarte im portant. Unele înde­plinesc rolul de coenzime, altele de activatori enzimatici, adevărate bio- catalizatoare. Numeroase vitam ine joacă un rol im portant în fenomenele de oxidoreducere din celule şi din organism contribuind Ta m etabolizarea glucidelor, protidelor şi grăsimilor.

Deşi în cantităţi mici, de m ulte ori în. „doze hom eopate", vitamine"? joacă un rol prim ordial în viaţa regnului uman, anim al şi-vegetal. .-Fără de ele viaţa nu ar fi posibilă în stadiul actual al evoluţiei.

CLASIFICAREA PLANTELOR DUPĂ UTILIZAREA LOR PE BAZ.1 ACŢIUNII TERAPEUTICE

Farm acodinam ia şi farmacologia clasică se bazează pe relaţia dialec­tică substanţă activă-acţiune fiziologică, respectiv acţiune terapeutică. în trecut experim entul farm acodinam ic pen tru o substanţă activă era efec­tu a t pe anim ale de laborator servind ca modele pentru organismul uman. în general cînd era vorba de substanţe active pure testele pe anim ale erau reproductibile şi la om deşi se cunosc unele cazuri în care diferen­ţele calitative de reacţie în tre anim al de experienţă şi om nu num ai că nu sînt identice, dar de m ulte ori contradictorii. De exemplu, substanţele active din Valericma officinalis pen tru pisică — anim al de laborator — sînt excitante în tim p ce pentru om sînt sedative sau chiar depresive.

Sparteina din Sarotham nus scoparius pen tru om în doze mici are efecte stim ulatoare ale centrului respirator, iar în doze m ari are acţiune deprim antă asupra centrului respirator, term oreglator şi glicoreglator. Aceeaşi substanţă cin Sarotham nus scoparius pen tru iepure — animal de laborator sau pen tru căprioare nu are aceeaşi acţiune farm acodina­mică ca la om, mai m ult, planta este hrana de predilecţie a rozătoarelor şi cervideelor mai ales în tim pul iernii.

Pe de altă parte m ajoritatea plantelor medicinale conţin un nu-^ăr foarte m are de substanţe active, uneori peste 50 componente, dar în di- lu ţii foarte mari, care nu pot fi testate pe anim ale de laborator. O plantă medicinală îşi bazează acţiunea terapeutică pe cum ularea acţiunilor sub­stanţelor active, pe potenţarea lor, pe sinergism.

80

îu .ultimele decenii au apăru t noi teste farm acodinam ice— mai precis teste biochimice, „in v itro“, care prin sensibilitatea lor depăşesc testele pe animale. în această direcţie m enţionăm utilizarea ca ţest a acţiunii de inhibare a fosfodiesterazei de-către unele substanţe active din plante sau acţiunea de inhibare a prostaglandinei de către alte substanţe active de origine vegetală justificînd utilizarea empirică a unor plante ca agenţi antiinflam atori.

Un laborator modern pentru studiul substanţelor active naturale pe lingă aparatu ra şi reactivii necesari testelor biochimice „in v itro‘-‘ este înzestrat astăzi cu aparatu ra necesară cercetărilor speetrofotometrice. a tehnicii?-de determ inare a structurilor prin difracţia în raze X sau pentru stabilirea dicroismului circular în lum ină polarizată etc.

.L i, ceea-ce priveşte clasificarea plantelor după acţiunea-terapeutică am adaptat ca principiu de bază criteriile de clasificare a. m edicam ente­lor elaborate-pe: grupe terapeutice după Organizaţia, M ondială a Sănă­tăţii..; Desigur că datorită compoziţiei chimice foarte complexe, ale, p lan­telor medicinale aceeaşi plantă poate fi încadrată în mai m ulte grupe terapeutice.

Conform acestui criteriu de clasificare, principalele grupe şi subgrupe fitoterapeutice în care se utilizează plante medicinale sau produse..fito- terapeutice sînt descrise în continuare.

I.. PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE ÎN BOLILE APARA­TULUI' CARDIO-VASCULAR. în această grupă in tră speciile de plante utilizate îh. afecţiunile cardiace cu substrat nervos (florile, frunzele şi fructele de Păducel, Talpa-gîştii, rădăcina de Valeriană, florile de Levăn- ţică ( te.) : afecţiuni vasculare (Sulfina, frunzele de Salvie, frunzele de V îsc,'fructele de Măceşe, rădăcina de Tătăneasă ş.a.); anghina pectorala (florile, frunzele şi fructele de Păducel) ; ateroscleroză (frunzele de Vîsc, Traista-eiobanului, frunzele de Anghinare, frunzele de Mesteacăn, Păpă­dia, Pătlagina etc.) ; edeme datorită insuficienţei circulatorii (Coada-calu- lui, Osul-iepurelui, frunzele de Mesteacăn) ; hipertensiunea arterială (frunzele de Vîsc, florile, frunzele şi fructele de Păducel, Isopul, Talpa- gîştii1. Anghinara, Sulfina, Traista-eiobanului) ; hemoragii (frunzele de Pătlagină, Coada-racului, Cerenţelul, frunzele de Urzică, Tătăneasă, Ră- chitanul, florile şi rădăcinile de Ciuboţica-cucului). Deşi este dificil a în ­cadra bolile reumatismale în oricare dintre grupele terapeutice datorită cauzelor şi form elor m ultiple de m anifestare, fitoterapia recom andă ca adjuvante urm ătoarele plante : coaja de Salcie, florile de Soc, rizomul de P ir, frunzele de Frasin, fructele de Ienupăr ş.a. pentru tra tam entu l in tern şi plante cu acţiune revulsivă sau calm antă pen tru tra tam entu l extern (Ardeiul iute, Menta, Ienupărul, m ugurii de Plop, Sulfina etc.).

II. PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE ÎN BOLILE APARA­TULUI DIGESTIV. P en tru segm entul buco-faringian în gingivite, stoma- tite, abcese dentare, afte şi amigdalite, ca dezinfectante şi antiinflam atorii fitoterapia recom andă pentru ţra tam entu l local florile de Muşeţel, f ru n ­zele de Salvie, Sunătoarea, Cerenţelul, T uriţa mare, frunzele de Mur, de Nuc şi de Pătlagină, precum şi Busuiocul, Sulfina, petalele de T randa­fir etc. P en tru segm entul gastro-intestinal în anorexie se recom andă rădă­cina de G hinţură, Ţ intaura, Unguraşul, Anghinara, Păpădia, Coad.a-şori- celului ş.a., ca antivom itive şi calmante M enta, Cerenţelul, Lichenul de

81

piatră, frunzele de Roiniţă, fructele de Chimion. In anaciditate sau hipo- aciditate ; Pelinul, Schinelul, Şovîrful şi Salvia, iar în gastrite hiperacide : rădăcina de Tătăneasă, florile de Gălbenele, rizom ul de Obligeană, Sună- toarea, rădăcina de Lemn-dulce, M uşeţelul, sucul de Varză albă. în en- terocolite s în t recom andate : florile de M uşeţel şi Coada-calului, Cim­brul şi Cimbrişorul, fructele de Ienupăr, rădăcina de Cerenţel, Răehitanul, Anghinara, frunzele de M ur etc. In balonări (meteorism) se recomandă fructele de Anason, Chimion, Coriandru, Fenicul şi florile de M uşeţel şi Coada-şoricelului şi frunzele de Roiniţă, M ăghiranul, Salvia, Talpa-gîş- tii etc.

In colici (dureri) abdominale la adulţi şi copii fito terapia recomandă Anasonul sau Feniculul, Chimionul, Coriandrul, rizomul de Obligeană, Roiniţă, Coada-racului, Menta, M ăghiranul, M uşeţelul ş.a.

în constipaţie : Cruşinul, Volbura, Cicoarea, Frasinul, Lem nul-dulce şi seminţele de In şi de M uştar-alb (întregi).

în diaree : coaja de Stejar, Răehitanul, fructele de Porum bar, Coada- racului, Cerenţelul, fructele şi frunzele de Afin, florile de Albăstrele, Menta, frunzele de Nuc, Troscotul, Turiţa-m are etc.

P en tru tra tam entu l adjuvant al hemoroizilor se recom andă plante cu acţiune laxativ-purgativă (Cruşinul), dezinfectante (Coada-şoricelului, M uşeţelul) şi uşor astringente (Cerenţelul, Nucul, Sunătoarea).

Ca antihelm intice (vermifuge) : rădăcina de Iarbă-m are, Pelinul, G hinţura, Cimbrişorul, rădăcina de Ipcărige şi Săpunariţă, sem inţele de Dovleac ş.a.

în disfuncţiile hepato-biliare num eroase specii de plante sîn t reco­m andate de fitoterapie. Astfel, în calculoza biliară (m ătasea de Porum b, T uriţa m are, Brusturele, Măceşele, Menta), în colici hepato-biliare (Ros- topasca, Coada-şoricelului), în diskinezia biliară (Anghinara, Păpădia, Rostopasca, Salvia, Sunătoarea, Unguraşul, Cicoarea, Ţ intaura, Coada-şo­ricelului, Gălbenelele, Levănţica, Turiţa-m are ş.a.), iar ca stim ulente ale funcţiei hepatice : fructele de A rm urariu, Cim brul şi Cimbrişorul, Rosto­pasca, Schinelul, Sunătoarea, Coada-şoricelului, Lichenul de p iatră şi Sulfina.

III. PLANTE RECOMANDATE ÎN BOLILE APARATULUI GENI­TAL. In dism enoree: Traista-ciobanului, Urzica, Salvia, Gălbenelele, Coada-şoricelului, Coada-racului Cerenţelul, m ătasea de Porum b şi M u­şeţelul.

în leucoree : florile de U rzică-m oartă albă, Gălbenelele, Răehitanul, Coada-racului, Traista-ciobanului ş.a., iar ca adjuvante în m etrorag ii: frunzele de Urzică, Traista-ciobanului, Răehitanul, Troscotul, Coada-şori­celului, coaja de S tejar ş.a.

în trichomonoză, în tra tam entu l extern, florile de Gălbenele şi co­nurile de Hamei. în tu lburările de menopauză : florile, frunzele şi fruc­tele de Păducel, Talpa-gîştii, m ătasea de Porum b, florile de U r­zică-m oartă albă, frunzele de Vîsc şi Coada-racului.

La bărbaţi în prostatite se recom andă florile de Urzică-m oartă albă, rădăcina de Tătăneasă, Busuiocul, Ghimpele ş.a.

IV. PLANTE RECOMANDATE ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RESPIRATOR. Ponderea speciilor m edicinale în această grupă de afec­ţiuni este foarte m are. Fiind vorba însă de o clasificare este necesar a face un grupaj după etiologia şi sim ptom atica acestor afecţiuni.

82

în tuşea de diverse etiologii, în faza iritativă se utilizează specii emo- liente (florile de Lum înărică, florile şi frunzele de Nalbă de cultură, flo­rile şi rădăcinile de N albă-m are, florile şi frunzele de Podbal, florile de Tei, frunzele de Pătlagină ş.a.), iar ca expectorante în faza de cocţiune a tusei se recom andă : florile şi rădăcinile de Ciuboţica-cucului, m ugurii de Pin, Isopul, Scaiul-vînăt, rădăcina de Iarbă-m are, rădăcina de Lemn- dulce şi fructele de Ienupăr.

în bronşită în faza incipientă se recom andă speciile em oliente m en­ţionate mai înainte, iar în continuare se recom andă fluidifiante ale se­creţiei brorişice (rădăcina de Ciuboţica-cucului, rădăcina de Săpunariţă şi de Ipcărige, rădăcina de Iarbă-m are, fructele de Anason, Fenicul, Chi­mion, Cim brul şi Cimbrişorul, Isopul, Şovîrful, Unguraşul, m ugurii de P in ş.a.). Ca ad juvant în pneum onii se recom andă florile şi rădăcinile de Ciuboţica-cucului, iar ex tern cataplasm a cu făină de M uştar negru.

în astmul bronşic pen tru efectele antispasmodice se recomandă Cim­bru l şi Cimbrişorul, Isopul, Şovîrful, Talpa-giştii, Vîscul, Feniculul, Va- leriana, Podbalul şi Iarba-m are, iar ca emoliente, Pătlagina şi Podbalul. Tot ca adjuvante în em fizem ul pulmonar şi în silicoză fitoterapia reco­m andă florile şi frunzele de Podbal.

Şi în unele afecţiuni infecto-contagioase unele specii medicinale pot fi utilizate ca adjuvante ale tra tam entu lu i de bază. în gripă şi guturai sîn t utile : florile de Soc, florile de Tei, florile şi rădăcinile de Ciubo­ţica-cucului, frunzele de Frasin, Isopul, coaja de Salcie şi fructele de Măceş. în laringite şi traheite : rădăcina de N albă-m are, florile de Lum î­nărică, petalele de Mac roşu de cîmp, Lichenul de p iatră. Isopul, C im bri­şorul şi frunzele de Plăm înărică. în tuşea convulsivă şi spastică : Cim bri­şorul, Cimbrul, Şovîrful, Unguraşul, Rostopasca, Iarba-m are, Teiul şi Scaiul vînăt.

V. PLANTE RECOMANDATE ÎN UNELE AFECŢIUNI ALE APA­RATULUI URINAR. P en tru această grupă de afecţiuni fitoterapia reco­m andă specii diuretice, dezinfectante, antiseptice şi calmante.

în cistite se recom andă : florile de Coada şoricelului, frunzele de Merişor, florile de Soc, frunzele de Frag, frunzele de Plăm înărică, rizomii de Pir, rădăcina de Osul-iepurelui, tecile de Fasole, seminţele de In, m u­gurii de Plop, m ugurii de P in şi m ătasea de Porumb.

în colica renală rizomii de P ir şi m ătasea de Porumb, iar ca dezin­fectante urinare : fructele de Ienupăr, frunzele de M erişor, frunzele de Afin, m ugurii de Plop ş.a. N um ărul speciilor medicinale, diuretice apoase este foarte m are : cozile de Cireşe, Coada-calului, frunzele de Merişor, frunzele de M esteacăn, rădăcinile de Osul-iepurelui, rizomii de P ir, m ă­tasea de Porum b, Troscotul, A lbăstrelele, Ciuboţica-cucului, florile de Porum bar, florile de Soc, Anghinara, Păpădia, Urzica, Scaiul vînăt, T rei-fraţi-pătaţi, B rusturele, Lemnul-dulce, Săpunariţa, Ipcărigea etc.

P en tru inflamaţiile rinichilor şi căilor urinare fitoterapia recom andă : m ugurii de Pin, m ugurii de Plop, florile şi frunzele de Nalbă, Măceşul, A nghinara şi frunzele de Mesteacăn.

Ca preventiv şi adjuvant în litiaza (calculoza) renală sînt recom an­date : frunzele de Merişor, frunzele de Mesteacăn, frunzele de Urzică, T uriţa m are, Coada-racului, Osul-iepurelui, Măceşul, m ugurii de P in si m ătasea de Porum b.

83

în sindrom ul azotemic şi uremie : frunzele de Mesteacăn, fructele de Porum bar, T uriţa mare, Urzica, Anghinara.- :

VI. PLANTE RECOMANDATE ÎN AFECŢIUNI DERMATOLOGICE, în acnee, in tern , se recom andă : T rei-fraţi-pătaţi, rădăcina de Brusture, florile de Gălbenele, Cicoarea, conurile de H am eietc„, în eczeme . aceleaşi specii, iar pen tru comprese : M uşeţelul, Coada-şoriceluîui, Gălbenelele, Săpunariţa şi frunzele de Nuc.

în furunculoza : T rej-fraţi-pătaţi, B rusturele, Cicoarea şi comprese cu făină de In, flori de Soc, Volbură, U rzica-m oartă albă. în arsiifi': flo­rile de M uşeţel şi Coada-şoricelului, Gălbenelele, Socul, Sunătparea, Schinelul, Tătăneasa, m ugurii de Plop. în c o n tu z ii: Arnica, Coădâ-kori- celului, Socul, Coada-calului, Talpa-gîştii, Sulfina şi Tătăneasa, iar în degeraturi: florile de Gălbenele, Schinelul şi coaja de Stejar. Extern, în fisuri anale se recom andă cataplasm e cu frunze de M ur şi m ugim de Plop. Ca antiseptice pentru r ă n i: Arnica, M uşeţelul, Levănţica, Coada- şoricelului, Isopul, Şovîrful, Cimbrul, Cimbrişorul, Cerenţelul, m ugurii de Plop şi Roiniţa. Tot pentru calm area durerilor cauzate de răni se reco­m andă extern Ciuboţica-cUcului, Coada-şoricelului şi m ugurii de Plop. Cicatrizante sînt considerate : Arnica, Gălbenelele, Levănţica, Roiniţa, Plăm înărica, Rostopasca, Sunătoarea, Isopul, Tătăneasa ş.a. - i :

VII. PLANTE UTILIZATE ÎN BOLI DE NUTRIŢIE ŞI METABO­LISM. în diabetul zaharat: frunzele de Afin, frunzele de Anghinara, frunzele de Dud şi de Nuc, frunzele de Salvie, Urzica, B rusturele şi Mo- mordica charantia (recent aclim atizată în ţa ra noastră).

în obezita te : Cruşinul, Păpădia, M esteacănul, Socul, Volbura' ş.a.în gută: Socul, M esteacănul, Frasinul, Afinul, Urzica, Turiţa m are,

Coaaa-racului, Troscotul, Pirul, Iarba-m are, Cătina, Ienupărul ş.a. :-în hidropizie : M esteacănul, Ienupărul, Socul, Urzica, Osul-iepurelui,

Isopul, m ătasea de Porum b şi tecile de Fasole.Ca tonice generale, inclusiv ca adjuvante în rahitism : Nucul, Tros­

cotul, Pirul, Cimbrul şi Cimbrişorul, Măceşul şi Cătina pen tru aportul lor în vitamine.

Ca remineralizante : Coada-calului, Troscotul, Plăm înărica, P iru l etc.în alergii se recom andă T rei-fraţi-pătaţi, Coada-şoricelului, Turiţa

mare, Iarba m are şi Menta.Ca sudorifice şi depurative : Socul, Păpădia, T rei-fraţi-pătaţi, Ţin-

taura, Anghinara, B rusturele, Cicoarea, M esteacănul, Ienupărul, Porum ­barul, Iarba-m are etc.

VIII. PLANTE RECOMANDATE ÎN RESTABILIREA UNOR FUNCŢII GLANDULARE. Speciile sudorifice şi depurative au fost p re­zentate la grupa terapeutică anterioară. P en tru efectele antisudorifice fitoterapia recom andă : frunzele de Nuc, frunzele de Salvie şi Isopul

Ca galactagoge (m ărirea secreţiei de lapte) sînt indicate : Anasonul, Feniculul, Chimionul, Coriandrul, Socul şi M ăgheranul, iar ca antigalac- tagoge (dim inuarea secreţiei de lapte) : frunzele de Nuc, Salvia, Hameiul, coaja de Salcie şi de Stejar.

IX. PLANTE RECOMANDATE ÎN UNELE AFECŢIUNI ALE SIS­TEMULUI NERVOS. P rin tre seclativele nervoase fitoterapia include spe­ciile : Hameiul, Teiul, Levănţica, Sulfina, M ăghiranul, Iarba-m are, Pădu- celul, Valeriana, Talpa-gîştii, Roiniţa, Salvia, Obligeana ş.a.

84

Ca anafroclisiace (calmante ale excitabilităţii sexuale) : Hameiul, Talpa-gîştii, V aleriana etc.

Stim ulente nervoase centrale : M enta, Genţiana, Angelica ş.a.P en tru com baterea migrenelor (nevralgiilor şi durerilor de cap) : Le-

văntica, M uşeţelul, M enta, Tătăneasa, Ienupărul, Sunătoarea.X. PLANTE UTILIZATE ÎN COSMETICA. în cosmetica feţei pen tru

tenuri uscate : florile de Gălbenele şi Muşeţel, Sunătoarea, rădăcina de Nalbă mare, Levănţica. P en tru tenuri grase seboreice : M uşeţelul, fru n ­zele de Nuc, florile de Podbal, Menta, Salvia, Cim brul şi Cimbrişorul, B rusturele, Hameiul. P en tru tenuri iritate, înroşite : M uşeţelul, Păpădia, m ugurii de Pin ş.a. P en tru tenuri palide Arnica, iar pen tru tenuri ridate M uşeţelul, florile de Podbal şi rădăcina de Nalbă-m are.

P en tru igiena oculară : M uşeţelul, Gălbenelele, A lbăstrelele, florile de Tei, petalele de Trandafir ş.a.

P en tru cosmetica m îinilor : făina de M uştar negru şi In, rizomul de St în jenei.

Ca tonice capilare se recom andă : rădăcina de B rusture, frunzele de M esteacăn, rădăcina de Urzică ş.a.

Prin această clasificare nu am urm ărit decît să subliniem domeniul larg de aplicabilitate a fitoterapiei. Modul de acţiune, prepararea şi ad­m inistrarea produselor fitoterapeutice vor fi prezentate în cadrul mono­grafiilor pen tru fiecare specie m edicinală tra ta tă în această lucrare.

Dacă în prezent în terapia clasică nu sînt utilizate decît cîteva sute de specii m edicinale şi produse farm aceutice obţinute din plante, în m e­dicina tradiţională a popoarelor lumii num ărul speciilor medicinale, după o evaluare globală, depăşeşte cifra de zece mii.

De reţinu t este faptul că în prezent peste 80% din populaţia globu­lu i beneficiază ca prim ajutor şi tra tam ent de metode tradiţionale şi de produse terapeutice obţinute din plante, anim ale şi săruri m inerale. De­oarece nici la începutul m ileniului urm ător nu se întrevede o schim bare radicală în acest domeniu, in tegrarea medicinii tradiţionale în ansam blul m ăsurilor de ocrotire a sănătăţii este singura opţiune realistă. în acelaşi tim p este necesară fundam entarea fitoterapiei pe baza metodelor m oderne de investigaţie şi sprijin irea dezvoltării ei prin tr-o tehnologie adecvată, pe baze ştiinţifice.

PRINCIPALII FACTORI CARE DETERMINĂ CALITATEA PLANTELOR MEDICINALE

Calitatea plantelor medicinale se exprim ă de obicei p rin raportul în tre greutatea totală a m ateriei prim e proaspete sau uscate şi conţinu­tu l în substanţe active. Acest lucru este perfect valabil în cazul în care m ateria prim ă este utilizată la extragerea substanţelor active pure prin diferite procedee fizico-chimice. în cazul în care însă m ateria prim ă se foloseşte la prepararea ceaiurilor medicinale, la obţinerea unor compri­m ate din pulberi de plante sau a unor extracte totale de substanţe active, pe lîngă raportu l m aterie prim ă/substan ţe active m ai in terv in şi alţi factori determ inanţi ai calităţii. In prim ul rînd, purita tea biologică a p lan­tei medicinale depinde din ce în ce mai m ult de m ediul înconjurător în care s-a dezvoltat spontan sau s-a cultivat specia respectivă. La fel ca şi alimentele, plantele medicinale pentru a avea o valoare biologică supe­rioară trebuie să provină d in tr-un m ediu na tu ra l cît mai puţin poluat. în acest sens apa, aerul şi solul sînt factori determ inanţi pen tru calitatea unei plante medicinale. P en tru plantele medicinale din flora spontană din fericire zona carpatină oferă încă cele mai bune condiţii biologice de dezvoltare exceptînd unele accidente ce pot surveni în urm a activităţii um ane (ploi acide datorită unor industrii insuficient controlate, accidente nucleare ş.a.). în ceea ce priveşte plantele de cultură acestea sînt m ult mai dependente de calitatea biologică şi de metodologia de cultură. în ­trebuin ţarea îngrăşăm intelor chimice în exces, utilizarea insecticidelor, fungicidelor şi erbicidelor pen tru com baterea dăunătorilor sau buruieni­lor influenţează negativ calitatea biologică a plantelor medicinale. T re­buie avut în vedere că plantele medicinale sîn t utilizate în prim ul rînd de omul bolnav a cărui organism pune în joc toate resursele in terne pen­tru a învinge boala. Introducerea în organism a substanţelor nocive acu­m ulate de plante nu poate avea decît efecte negative asupra organism u­lui uman.

Deci, indiferent că este vorba de o plantă m edicinală din flora spon­tană sau de culturi, prim ul factor care determ ină calitatea biologică a plantei este mediul ei de viaţă.

Sub aspect calitativ unii factori care determ ină valoarea plantelor medicinale de cu ltură faţă de cele din flora spontană sînt identici, iar alţi factori sînt specifici.

8 fi

Astfel, recoltarea plantelor medicinale influenţează calitatea prin u r­m ătoarele etape şi factori :

a. D eterm inarea şi respectarea m om entului optim de recoltare în cursul perioadei de vegetaţie. M omentul optim de recoltare este specific pen tru fiecare plantă şi pen tru fiecare organ al plantei.

Astfel, la flori recoltarea trebuie făcută la începutul perioadei de în flo rire cu excepţia florilor de Salcîrn japonez la care se face în stadiul de boboc floral. Întîrzierea recoltării florilor duce la deprecierea m ateriei prim e prin scuturarea petalelor care la m ulte specii sîn t bogate în sub­s tan ţe active.

La rădăcini, rizomi şi tuberculi recoltarea trebuie făcută num ai p ri­m ăvara tim puriu sau toam na tîrziu , adică înainte de pornirea în vegetaţie şi după in tra rea plantei' în perioada de repaus, cînd în părţile sub terane •sînt sau se acumulează m axim um de substanţe active.

b. Respectarea m om entului optim de recoltare în tim pul zilei are la num eroase specii o m are im portanţă. In general, recoltarea în tim pul di­m ineţii, pe rouă duce la deprecierea m ateriei prime. Variaţii foarte m ari -de conţinut în cursul zilei se observă la plantele cai-e conţin alcaloizi sau uleiuri volatile. Spre exem plu la Achillea m illefo lium conţinutul în azu- lene creşte spre orele de prînz.

c. La fel m etodele de recoltare condiţionează calitatea m ateriei prime. Spre exem plu recoltarea scoarţei (Cortex) prin cioplire face ca •aceasta să fie însoţită de lem n care nu conţine substanţe active, în tim p ce recoltarea prin inelare duce la o m aterie prim ă de bună calitate. Re­coltarea părţilor aeriene la dim ensiuni mai m ari decît cele indicate duce la deprecierea m ateriei prim e prin creşterea procentului de părţi ligni- ficate (de exem plu la Herba Millefolii, H erba Hyperici, Herba Absinthi, Herfca Leonurii ş.a.).

La alte sortim ente, ca spre exem plu la Fructus Coriandri şi Secale cornutum , reglarea defectuoasă a combinelor face să se obţină un procent m are de spărtu ri care u lterior necesită un num ăr m are de selectări, spăr­tu rile valorificîndu-se la un preţ sub 1/3 din preţu l produsului întreg.

Un alt grup de factori care determ ină calitatea plantelor din flora •spontană sau de culturi sînt transportul, uscarea şi depozitarea materiei prime.

La transport principala condiţie este rap id itatea şi am balajul cores­punzător. U tilizarea sacilor din m aterial plastic sau alte am balaje neco­respunzătoare face ca m ateria prim ă cu conţinut ridicat în um iditate să se încingă, să se brunifice, să se deprecieze. în această direcţie se ridică deosebite problem e la plantele la care campania de recoltare durează o perioadă scurtă de tim p în care se strîng cantităţi m ari care trebuie tr i­mise im ediat la useătorii. Este cazul M uşeţelului, fructelor de Măceş, Laurului păros ş.a. Depozitarea pe o durată mai lungă în condiţii neco­respunzătoare a m ateriei prim e recoltate duce la m ari p ierderi în sub-

-stanţe active.Un alt factor de care depinde calitatea este pregătirea pen tru uscare

care include o selectare şi curăţire a m ateriei prime. După uscare selec­tarea m ateriei prim e se face m ult mai greu. De exemplu, la rădăcini, 'rizomi şi tuberculi spălarea im ediat după recoltare şi zvîntarea acestor «organe de plantă este absolut necesară. U nul d intre param etrii de cali­

87

ta te pen tru acest fel de m aterie prim ă este şi conţinutul în corpuri s tră ­ine m inerale care nu trebuie să depăşească lim itele m axime prevăzute de Farm acopeea Română sau de alte acte norm ative.

în ceea ce priveşte uscarea este una dintre fazele cele mai im por­tan te ale procesului tehnologic de pregătire a m ateriei prime.

Tem peratura de uscare a plantelor m edicinale diferă în funcţie de na tu ra substanţelor active pe care m ateria prim ă le conţine. Astfel, ia plantele conţinînd uleiuri volatile tem peratura de uscare nu trebuie să depăşească 40°C. în schimb la alte specii un şoc term ic puternic în ju r de 100°C la începutul uscării inactivează enzimele care altfel a r descom­pune- acidul ascorbic (Măceşe). Tot la 100° se obţin unele transform ări chimice (Cruşin) care fac posibilă utilizarea scoarţei im ediat după uscare fără a mai aştepta un an ca aceste transform ări să aibă loc m ult mai lent. După şocurile term ice uscarea se poate continua la tem peraturi ■ în ju r de 40°. P relungirea tim pului de uscare la tem peraturi scăzute sau uscarea plantelor în s tra tu ri groase fără aerare corespunzătoare, nu num ai că duce la- brunificarea sau m ucegăirea m ateriei prim e, dar şi la scăderea conţinutului în substanţe active pînă la 80<>/o din valoarea iniţială. în zonele cu nebulozitate redusă se recom andă uscătorii cu energie solară.

Lum ina este un alt factor de care trebuie să se ţină seama în tim pul uscării, Astfel, lum ina directă este contraindicată pen tru uscarea frunze­lor şi florilor colorate la care se distrug pigmenţii. în schimb pen tru ră­dăcini,- rizomi, tuberculi şi flori albe se poate utiliza la uscare lum ina directă. .

Uscarea defectuoasă a m ateriei prim e are repercusiuni negative, nu numai, asupra calităţii, dar şi asupra cantităţii de substanţe active. Ast­fel, la soiul românesc Lanata 1 provenind de la specia Digitalis lanata conţinutul în lanatozidă C este de 0,18—0,20%. în cazul uscării cu întâr­ziere, în condiţii defectuoase conţinutul scade la 0,10— 0,13% deci cu 20— 24o/0. Daturci innoxia are un conţinut potenţial de 0,20— 0,22%, clar prin întîrzierea prelucrării, în cîteva zile, conţinutul scade la 0,12—0,15% deci un m inus de 25—40o/0. Acest fapt duce la randam ente scăzute la obţinerea substanţelor active, cheltuielile de transport şi prelucrare răm î- nînd aceleaşi.

Un alt factor care determ ină calitatea m ateriei prim e este depozita­rea. Um iditatea crescută în depozite, lipsa de aerisire, m anevrarea repe­tată şi incorectă a ambalajelor, insectele, rozătoarele şi durata de depo­zitare p-ot deprecia m ult calitatea p lantelor medicinale.

O m aterie prim ă de calitate superioară trebuie să îndeplinească doi param etri im portan ţi: condiţiile de purita te şi conţinutul în substanţe active.

. Condiţiile de puritate sînt stabilite în funcţie de aspectele organolep­tice ale m ateriei prime. Astfel, culoarea, m irosul, gustul şi conţinutul în im purităţi sînt prim ele criterii de apreciere a calităţii m ateriei prime. P rin im purităţi se înţeleg alte părţi de plantă decît cele folosite. Astfel, pen tru florile de M uşeţel (Flores Chamomillae) constituie im purităţi res- turile de tu lp ină care im purifică m ateria prim ă prin recoltare defectu­oasă. P rin corpuri străine organice se înţeleg porţiuni din alte plante care se găsesc Î11 m ateria prim ă. Unele d intre acestea duc la scăderea conţi­nutului în substanţe active sau în cazuri mai grave chiar la accidente grave. Astfel; în literatu ra de specialitate se citează cazuri de intoxicare

88

a bolnavilor cu Herba Equiseti (Coada-calului) în care pe lîngă specia 'Equisetum arvense se află şi specia Equisetum palustre (Coada-calului de baltă). La fel în cazul în care în „Folium Plantaginis laneeolata“ din confuzie şi neatenţie s-au strecurat frunze de Digitalis lanata care la prim a vedere se aseam ănă cu cele de Pătlagină cu frunza îngustă.

P rin corpuri străine minerale m ateria prim ă poate fi im purificată cu particule de praf, nisip, pietricele şi păm înt care, de asemenea, depreciază valoarea m ateriei prime.

Creşterea gradului ele acum ulare a substanţelor active în speciile me­dicinale cultivate se poate realiza direct de către om pe urm ătoarele căi :

a. Zonarea plantelor medicinale şi aromatice. Speciile m edicinale şi arom atice luate în cultură prezintă o m are variabilitate de cerinţe faţă de legume şi cereale. P rin zonare se înţelege stabilirea zonelor optime în câ rc sîn t în trun ite condiţiile pedo-climatice cele mai bune pentru dezvol­tarea fiecărei specii în parte. Sub acest aspect ţara noastră se bucură de condiţii ecologice şi pedo-climatice care perm it cultivarea •unui bogat sor­tim ent de plante. Pe lîngă condiţiile generale în num eroase zone din ţară există m icroclimate optime pentru cultivarea chiar a unor plante speci­fice regiunilor m editeraneene. Am plasarea fiecărei culturi în zonele cele mai favorabile, creînd astfel plantelor condiţii bune de dezvoltare şi m a­turizare, duce im plicit la obţinerea unei m aterii prim e de calitate cores­punzătoare, superioară. :

b. Respectarea tehnologiilor de cultură. Este necesară respectarea cu stricte ţe a tehnologiilor de cultură începînd cu sem ănatul, distanţele şi adîncimile în sol recom andate pen tru fiecare specie în parte, precum şi epoca de semănare. N atura solului pe care este am plasată cultura rep re­zintă, de asemenea, un factor care influenţează calitatea. De exemplu, speciile de la care se recoltează partea subterană se amplasează pe tere­nuri uşoare, nisipoase, aluvionare. Pe terenuri grele, argiloase, rădăcinile şi rizomii se dezvoltă foarte greu, avînd un aspect comercial necorespun­zător.

Lucrările de în tre ţinere a culturilor trebuie de asemenea respectate riguros. Dacă la sămînţoase nu se execută lucrări de distrugere a bu ru ­ienilor, producţia iese cu m ulte sem inţe străine care necesită u lterior nu­m eroase selectări dificile.

îngrăşăm intele chimice şi organice aplicate speciilor destinate indus­t r i i de extracţie conduc, în afara sporirii recoltei la hectar, la ridicarea substanţială şi a conţinutului în substanţe active. După experienţele efec­tuate la S taţiunea de cercetări pentru plante medicinale şi arom atice de la Fundulea, la M entă adm inistrarea de N, 30 k g /h a ; P, 45 k g /h a şi K, 45 k g /h a s-a ajuns la un spor de 30% ulei volatil, iar la Digitalis la­nata îngrăşăm intele în doză de N, 45 ; P, 45 ; K, 45 kg/ha a ridicat con­ţinu tu l de heterozide cardenolidice în frunză cu 43%.

q. Selecţia şi ameliorarea materialului biologic. La plantele din cul­turi. acestea se concretizează prin m unca de creare a noi soiuri şi linii cu un conţinut m are de substanţe active şi cu producţie m are la hectar. La alte specii am eliorarea se poate face şi prin im portul unui m aterial de înm ulţire din soiuri valoroase scutind astfel m ulţi ani de cercetare.

La plantele introduse în cu ltură provenind din flora spontană se u r ­m ăreşte obţinerea unui m aterial de înm ulţire din populaţiile locale care s-au dovedit în urm a analizelor fitochimice că au un conţinut cît m ai ri­

89

dicat în substanţe active. De exemplu, la Atropa belladonna s-au găsit: populaţii locale la care conţinutul în alcaloizi depăşeşte de aproape două ori m edia pe ţară. Speciile de Măceş spontane conţin în tre 0,60 şi 5 g%. acid ascorbic. Desigur că se vor introduce în culturi speciile cu un con­ţin u t cît mai ridicat în acid ascorbic. La Cornul secarei prin lucrări de selecţie a m aterialu lui biologic destinat producerii m iceliului s-a reuşit în cincisprezece ani de cercetări să se ajungă la un conţinut de zece ori mai m are decît al m ateriei prim e recoltate din flora spontană. Mai m ult, s-au obţinut tulpini de Claviceps purpurea specializate pe o singură sau două grupe de alcaloizi ceea ce reprezintă un avantaj pen tru industria de extracţie a alcaloizilor respectivi.

P E R SPE C T IV E IN D O M EN IU L C R E ŞT E R II C A L IT Ă Ţ II M A T E R IE I P R IM E ŞI A PR O D U SE L O R FIT O T E R A PB U T IC E

D atorită im portanţei sociale şi economice pe care o au plantele m e­dicinale, ţin înd seam a şi de aportul valu tar pe care-1 pot aduce, a fost elaborat un am plu program de îm bunătăţire a calităţii acestora.

P e lîngă m ăsurile agrotehnice şi agrobiologice de creştere a produc­ţiei la hectar se are în vedere şi sporirea continuă a conţinutului în sub­stan ţe active şi a purită ţii m ateriei prime.

Prevederile în această direcţie se referă la :— activarea cercetărilor ştiinţifice în domeniul agrotehnicii, agro-

biologiei, ingineriei genetice, fitochimiei şi farm acodinam icii ;— utilizarea m aterialu lui de înm ulţire elită produs în sectorul de

cercetare sau provenind din im p o r t;— utilizarea pe scară mai redusă a îngrăşăm intelor chimice şi a m e­

todelor chimice de combatere a dăunătorilor şi înlocuirea lor cu îngrăşă­m inte naturale şi cu metode de combatere biologică a dăunătorilor, în special la planteJe medicinale destinate ceaiurilor, com prim atelor din pulberi de plante sau a extractelor totale ;

— introducerea în cultură a unor specii medicinale valoroase din flora spontană ;

— m ecanizarea operaţiilor de cultivare şi recoltare a speciilor medi­cinale cultivate pe suprafeţe m ari ;

— îm bunătăţirea m odului de prezentare a m ateriilor prim e destinate ceaiurilor medicinale şi elaborarea unor ceaiuri medicinale sub formă de doze, comprimate, drajeuri, tablete sau granule efervescente etc. ;

—• perfecţionarea tehnologiilor de extracţie, diversificarea producţiei de produse farm aceutice de origine vegetală şi de semisinteză ;

— inform area corpului medical şi a bolnavilor care beneficiază de produse fitoterapeutice despre valoarea acestora pe baza celor mai mo­derne metodologii de cercetare şi investigaţie.

Dacă prim a jum ătate a secolului nostru s-a rem arcat prin utilizarea unui num ăr foarte m are de m edicam ente de sinteză — de m ulte ori in ­suficient justificat sau fundam entat ştiinţific — spre sfîrşitul acestui secol în toate ţările lumii, inclusiv în cele putern ic industrializate, se constată o revenire la produse fai'maceutice obţinute din natură. în tre acestea clanţele medicinale şi cele aromatice ocupă un loc im portant.

METODOLOGIA CARTĂRII ECONOMICE A PLANTELOR MEDICINALE

DIN FLORA SPONTANĂ

La ora actuală nu poate fi concepută o industrie farm aceutică pe bază de plante medicinale sau de u leiuri volatile folosind m ateria prim ă pro­venind din flora spontană fără a cunoaşte, pe baze ştiinţifice, cantitatea şi calitatea m ateriei prime.

In urm ă cu mai bine de tre i decenii în ţara noastră singurele refe­riri privind potenţialul economic în plante medicinale erau datele statis­tice întocmite anual de sectorul de exploatare la cererea beneficiarilor in terni sau externi. Nu se putea face o apreciere nici m ăcar globală a cantităţilor disponibile de m aterie prim ă vegetală şi cu a tît mai puţin asupra calităţii acesteia. Tot datorită lipsei unui inventar al acestor re ­surse pc întreg terito riu l ţării nu se putea program a o exploatare dirijată la -nivel central, pe baze ştiinţifice, ţinînd seama de legile ocrotirii naturii. Acest fap t a avut ca urm are scăderea continuă a rezervelor de m aterii prim e din flora spontană, în special, din cele mai valoroase specii m edi­cinale. Unele d intre ele au trebu it să fie ocrotite de lege (Gentiana lutea, Arctostaphylos uva-ursi, Angelica archangeiica), fiind am eninţate cu dis­pariţia din flora ţării noastre, iar altele au scăzut sim ţitor ca potenţial economic : Rham nus frangula, Atropci belladonna, Vinca minor, Acorus calamus, Matricaria chamomilla etc.

Ca o consecinţă firească, determ inată de dezvoltarea industriei fa r­m aceutice extractive bazată pe plante medicinale, a celei de u leiuri vola­tile şi a solicitărilor exportului, s-a născut ideea începerii unor studii te ­meinice privind identificarea cantitativă şi calitativă a principalelor specii m edicinale de pe teritoriu l ţării noastre. Această idee s-a m aterializat prin înscrierea în planul tem atic al In stitu tu lu i pen tru controlul de stat al m edicam entului şi cercetări farm aceutice în anul 1956 a temei cu titlu generic „Cartarea economică a plantelor medicinale din flora spontană a R.S.R.11.

în decursul anilor această tem ă s-a dezvoltat continuu, atrăgînd în această acţiune num eroşi cercetători ai institu tu lu i şi o largă colaborare a uncr centre universitare din ţară. în prim ul rînd vom m enţiona en tu ­ziasmul şi înţelegerea cu care a fost prim ită ideea cartării economice de către I.IVI.F. — Facultăţile de Farm acie din Tg. M ureş (prim ul colaborator al cercetării), Cluj şi Iaşi, iar apoi a Institu tu lu i de Biologie şi a Grădinii Botanice a U niversităţii din Bucureşti.

91

Desigur că fără efortul comun al tu tu ro r colectivelor de cartare această lucrare nu ar fi pu tu t in tra în prezent în faza de finalizare.

Este foarte greu pen tru o lucrare de asem enea amploare — cu atît mai m ult cu cît la începerea studiului nostru nici o ţară din lum e nu elaborase o astfel de lucrare — să se form uleze o concepţie un itară şi o metodologie precisă de cercetare pe teren. Aceasta s-a născut pe teren şi s-a îm bunătăţit trep ta t pe m ăsură ce un ită ti teritoriale din ce în ce mai m ari erau cartate.

Am ploarea acestei lucrări trebuie raportată la suprafaţa m are te ri­torială la care se referă studiul : cca 8 milioane hectare c ît reprezintă num ai zona carpatică din ţara noastră, la care se mai adaugă încă cca 4 m ilioane hectare form ate din pajişti, fîneţe, luncile rîurilor, te re ­nuri necultivate etc.

C artarea — adică inventarierea pe teren a elem entelor floristice, a vegetaţiei, a resurselor naturale forestiere, a plantelor m edicinale şi cu u leiuri volatile — este o lucrare foarte im portantă, nu num ai din punct de vedere teoretic, dar, în prim ul rînd, pen tru diferite sectoare ale eco­nomiei unei ţări.

C artografierea ■—- adică transpunerea pe hărţi a datelor culese do pe teren •— este principalul document ştiinţific pe baza căruia se poate va­lorifica m ateria prim ă vegetală, se poate program a această valorificare în mod raţional în aşa fel încît raportu l om -natură să nu fie dezechilibrat.

Pe baza acestor considerente num eroase ţări dezvoltate, ca U.R.S.S.,S.U.A., F ranţa, R.F.G., R.D.G., Republica Elenă, Elveţia, R. S. Cehoslo­vacă, Belgia etc., au înscris pe ordinea de zi în ultim ii ani problem a car­tării florei şi vegetaţiei ţărilor lor.

Nu mai puţin im portantă este problem a cartării economice a resu r­selor naturale de plante din ţările în curs de dezvoltare, care dispun de bogate zone de vegetaţie puţin studiate pînă în prezent. In această direc­ţie m enţionăm că ONU Dl a adoptat ca metodologie de lucru pen tru în ­fiin ţarea industriei do m edicam ente şi uleiuri volatile în ţările în curs de dezvoltare metodologia originală elaborată în acest scop de ţara noas­tră . Ea a început să fie aplicată pen tru prim a oară în Nepal în anii 1978, 1979 şi 1984— 1985 în Him alaya înaltă şi Terai şi experim ental în alte ţări.

în ţara noastră prim ele cercetări au avut caracter floristic (F 1. P o r - c i u s, D. B r â n d z ă , I. G r i n ţ e ş c u , D. G r e c e s c u, F. S c h u r ,E. I. N y ă r â d y) u rm ate de cele fitogeografice (D. G r e c e s c u,F. P a x, P. E n c u l e s c u , I. G r i n ţ e ş c u , Z. P a n ţ u etc.) iar abia în ultim ii 40—50 ani. după cum arată A l. B o r z a şi colaboratorii, se efectuează prim ele cercetări fitocenologice de către T r. S ă v u l e ş c u, C. C. G e o r g e s e u , Al . B o r z a , M. G u ş u l e a c , I. P r o d a n , A. P a u c ă , Al . B u i a , I. Ş e r b ă n e s c u , I. M o r a r i u, T r. Ş t e- f u r e a c , precum şi E. P o p , K. N i e d e r m a i e r . D. P u s c a r i u, G h. A n g h e l , Al . B e l d i e , P a ş c o v s k i şi colaboratorii, în spe­cial datorită necesităţilor cerute de sectorul forestier şi pastoral.

T reptat apar monografii locale care descriu flora şi vegetaţia unor m asive m untoase, a unor văi sau unită ţi teritoriale adm inistrative.

Pînă în 1970 din totalul de cca 70 masive m untoase din ţara noastră au fost studiate parţial doar 20—25, d intre care m enţionăm urm ătoa­rele : ,M unţii Retezatului (A l. B o r z a , 1934; Ş t . C s i i r o ş şi colab.,

92

1956 ; ■ O. B o j o r , 1957, 1962 ; E. I. N y â r â d y, 1958) ; M unţii Ţibleş (I. M o r a r i u , 1942) ; M unţii Ceahlău (I. G r i n ţ e ş c u , C. P a p p , 1933 E. I. N y â r â d y , 1924 şi a lţii); M unţii Rodnei (R. C o c i ş , 1944; A. N y â r â d y , 1960); M unţii Senienic (A l. B o r z a , 1946); M unţii Făgăraş (A l. B u i a şi colaboratorii, 1948; Ş t . C s ii r o ş, 1953; P. P o p şi colaboratorii, 1958; A. N y â r â d y, 1941 şi 1960; O. B o j o r , 1961 şi alţii) ; Valea şi M unţii Sebeşului (A l. B o r z a, 1959, M. R e t e z e a n u şi O. B o j o r , 1967); M unţii Bihariei (E. G h i ş a şi colaboratorii, 1960; Ş t . C s ii r o ş, 1962); M unţii Trascăuîui (I. G h e r g h e l y , 1957, 1962, 1964); M unţii Bucegi (A l. B e l d i e , 1956— 1967); M unţii Parîng (A 1. B u i a şi colab., 1962; O. B o j o r ,O. C o n t z, 1964) ; M unţii Cibinului (O. B o j o r . 1959, G h. A n g h e l şi colab. 1966); Depresiunea Făgăraş (I. Ş e r b ă n e s c u , 1961, 1962;O. B o j o r , 1961).

După cum subliniază A l. B o r z a şi colab. „caracterul parţial al cercetărilor în aceste masive rezultă din faptul că lucrările respective se referă fie num ai la un tip de vegetaţie (ierboasă sau lemnoasă), fie sînt de natu ră biologică şi trebuie com pletate şi reconsiderate, fie că se ocupă de cercetarea unor porţiuni rcstrînse sau cu caracterul unor re ­cunoaşteri sum are11.

. .Nici chiar m onum entala lucrare „Flora R.S.R.“ nu constituie o lu ­crare. de cartare a florei în general, cu a t î t mai puţin a florei medicinale. Unele date din această lucrare au fost luate după lucrările unor autori vechi, după ierbare, iar altele de pe teren fără a da indicaţii asupra frec­venţei sau densităţii plantelor pe localităţi.

în ceea ce priveşte cartarea florei medicinale spontane din ţara noastră, după datele bibliografice conspectate pînă în prezent, prim a în ­cercare tim idă în această direcţie a fost o lucrare de Exam en de S tat în care se descriu plantele medicinale inventariate în tre anii 1949— 1951 în bazinul superior al M ureşului, cuprinzând şi unele referiri cu priv ire la utilizarea unor specii în m edicina tradiţională locală (O. B o j o r).

O altă cercetare efectuată pe teren cu priv ire la flora medicinală din zona m unţilor V atra Dornei — G ium alău — R arău a fost efectuată în anul 1952 de către R. Z i 11 i şi O. B o j o r . în această lucrare cu caracter floristic sînt descrise plantele medicinale indicîndu-se frecvenţa lor, traseul urm at şi schiţa cu zona cercetată pe văi sau m asive m un­toase.

După cum arată G. R â c z (Sargetia 14, 1974) : „Prim a lucrare pu­blicată în cadrul preocupărilor de cartare este studiul lui O. B o j o r “ ■— referindu-se la lucrarea „Consideraţii asupra răspîndirii şi valorificării p lantelor medicinale din Masivul R etezat11 publicată în anul 1957. Dacă în această lucrare se dau pentru prim a dată în lite ra tu ra de specialitate evaluări cantitative pe specii şi pe localităţi pen tru principalele organe de plante medicinale care se pot recolta de pe un anum it terito riu ţinînd seama de legile ocrotirii naturii, abia în anul 1959 apare o lucrare me­todologică de cartare a florei medicinale propriu-zisă. Este vorba de lu ­crarea „Contribuţii la identificarea florei medicinale din ,raionul Sibiu" în care cantităţile valorificabile de plante medicinale, şîrtt figurate sub form ă de sim boluri rezultînd din iniţiala speciei $i d'N^n«îu^*r simbo-

93

lu ri înscrise în sectoare de cercuri cu diam etre diferite în funcţie de m a­teria prim ă evaluată în kg organ de plantă uscată.

Această metodologie de cartografiere a fost adoptată de m ajoritatea colectivelor de cartare pînă în prezent şi folosită pentru elaborarea h ă r­ţilor pe raioane sau pe judeţe.

DEFINIŢIE ŞI SCOP

P rin cartarea economică a florei medicinale spontane se înţelege urm ărirea pe teren şi notarea p lantelor medicinale şi oleoeterice, ia r prin cartografie transpunerea pe hărţi topografice cu aju toru l unor semne convenţionale a cantităţilor de m aterii prim e care se recom andă a fi re ­coltate d intr-o localitate de la una sau m ai m ulte specii medicinale, ţinînd seam a de legile protecţiei naturii.

în cadrul aceleiaşi acţiuni se urm ăreşte şi evaluarea valorii terapeu­tice a plantelor medicinale sub raportu l conţinutului 111 substanţe active. Acest lucru se realizează fie prin recoltarea de probe necesare analize­lor de laborator, fie prin analize directe pe teren.

Deci scopul cartării economice este de a cunoaşte sub aspect can­titativ şi calitativ resursele naturale de plante medicinale d intr-o zonă geografică în vederea valorificării raţionale a acestui potenţial econo­mic, fie prin organizarea unor centre de recoltare, uscare şi condiţionare, fie prin crearea unor un ită ţi farm aceutice industriale de extracţie a sub­stanţelor active.

în cadrul sistemelor economice planificate cartarea economică a florei medicinale spontane perm ite dirijarea valorificării alternative a unui bazin economic cu scopul de-a contribui la refacerea natu rală sau stim ulată a speciilor exploatate prin însăm înţări (spontaneizare). Astfel, de pe aceeaşi suprafaţă de teren se vor recolta parţial (cca 30%) rizomii, bulbii, rădăcinile sau părţile aeriene la in tervale de aproxim ativ, cinci ani. Excepţie fac florile, fructele şi seminţele care pot fi recoltate anual de la cca 60% din indivizi fără ca perpetuarea speciilor să fie periclitată.

TEHNICA DE LUCRU

ST U D IU L G EO G R A FIC A L T E R IT O R IU L U I ŞI D EL IM IT A R E

în cadrul consideraţiilor generale efectuate asupra terito riu lu i s tu ­diat după fixarea coordonatelor geografice se va descric relieful pe baza datelor existente în litera tu ra de specialitate. ' Datele orografice vor fi com pletate cu unele observaţii de pe teren în special privind zonele cu floră spontană mai bogată. Aceste date se referă la orientarea m asive­lor muntoase, la expoziţie în funcţie de punctele cardinale, la întinderea în km a diferitelor forme de relief şi la altitudine. O atenţie deosebită se va acorda bazinelor hidrografice, pădurilor, tăieturilor de pădure şi poienilor, datorită fap tu lu i că în aceste zone este concentrată în principal flora medicinală spontană. De asemenea, m arginea lacurilor naturale sau artificiale, coastele abrupte necultivate, plantaţiile şi livezile pot consti­tu i surse bogate de plante medicinale.

94

Referirile cu priv ire la datele geologice vor fi sum ar prezentate in- sistînd în special asupra solului care determ ină tipu l de vegetaţie carac­teristică regiunii respective. Reacţia acidă sau alcalină (pH-ul solului), salinitatea, s tructu ra solului sîn t elem ente orientative cu priv ire la ve­getaţia zonelor luate în studiu.

în cazul în care în unitatea fizico-geografică care urm ează a fi car­tată există staţiuni sau puncte meteorologice pot fi culese date asupra climei teritoriu lui studiat. Existenţa unor specii este condiţionată şi de zonele depresionare care în general au un m icroclim at diferit faţă de regiunea respectivă.

Tot în cadrul acestui capitol se va face o caracterizare generală a etajelor de vegetaţie cu specificarea altitudinilor care delimitează p rin ­cipalele etaje.

în ceea ce priveşte delim itarea terito riu lu i studiat, aceasta poate fi făcută fie după m asive m untoase sau bazine hidrografice care prin na­tu ra reliefului, culmile m unţilor, cum păna apelor se pot delim ita cu p re­cizie, fie după îm părţirea adm inistrativă a terito riu lu i respectiv (re­giune, judeţ).

în ultim ii ani, pentru cartarea economică a florei m edicinale spon­tane din România am adaptat delim itarea geografică după judeţe care la rîndul lor sînt îm părţite în comune. Deşi această delim itare nu este în toate cazurile identică cu unităţile naturale din ţară, ea perm ite, în cazul în care lucrează mai m ulte echipe de cercetare pe teren, o îm părţire mai exactă a terito riilo r luate în studiu. La descrierea judeţu lu i studiat, pe lingă hartă, se va face şi o scurtă descriere a lim itelor judeţului spe- cificînd şi judeţele cu care se învecinează.

D O C U M EN TA R EA B IB L IO G R A FIC A

Pe lîngă datele geografice ale zonei sau judeţului studiat, care sîn t conspectate după lucrările cele mai noi apăru te în acest domeniu, o aten­ţie deosebită trebuie acordată, în special, lucrărilor anterioare cu privire la flora şi vegetaţia terito riu lu i luat în studiu. Deşi în toate lucrările an­terioare cartării economice a florei m edicinale spontane nu există indi­caţii ou priv ire la cantităţile şi calitatea plantelor medicinale care pot fi valorificate de pe un anum it teritoriu , totuşi cercetările publicate pot da indicaţii preţioase cu privire la indexul speciilor existente şi cu priv ire la localitatea unde se află speciile respective.

în această direcţie o lucrare de sinteză pentru ţara noastră este Flora R.S.R. editată în XIII volume de Academia R.S.R. în cadrul ace­leiaşi edituri în „Biblioteca de biologie vegetală“ au ap ă ru t o serie de lucrări cu privire la flora şi vegetaţia unor m asive m untoase, lucrări de bază care dau num eroase indicaţii asupra răspîndirii p lantelor.

D atorită florei spontane, bogate şi variate în specii, ţa ra noastră areo veclie tradiţie în dom eniul botanicii şi sistem aticii vegetale. Practic nu există zonă geografică im portantă din ţară care să nu fi fost descrisă în trecu t de unul sau mai m ulţi autori rom âni sau de peste hotare.

Orice lucrare cu privire la flora şi vegetaţia terito riu lu i studiat p re­zintă pe lîngă in teresul ştiinţific şi o im portanţă practică furnizînd date valoroase cu privire la existenţa şi determ inarea speciilor respective.

95

PR O G R A M A R EA C ER C E TĂ R IL O R PE TER EN . D U R A TA -TR A SEE

In cazul In care terito riu l stud iat cuprinde forme de relief altitudi- nale diferite pentru zona tem perată, lucrările de cartare se vor începe din a doua jum ătate a lunii aprilie cu zonele de şes, în special cu pădurile, unde covorul vegetal este mai bogat, pînă în luna mai. în urm ătoarele două luni se va continua cu zonele colinare şi subm ontane, iar în lunile iulie, august şi septem brie vor fi cartate zonele m ontane şi subaipine. Este bine ca lucrările de cartare pe teren să fie încheiate pînă cel mai tîrziu la 15 octombrie. P en tru recoltarea probelor de analizat de pe te­ren ideal ar fi ca această operaţie să fie efectuată în cazul organelor sub­terane în luna aprilie sau în octombrie. Numai astfel se pot obţine rezul­tate concludente în ceea ce priveşte conţinutul în -principii active.

P en tru un judeţ, de exemplu, care se întinde pe o suprafaţă de 6 500 km 2 pînă la 7 500 km 2 şi are forme de relief variate, cu drum uri de acces mai greu accesibile, sînt necesare 5—fi deplasări a 15 zile fie­care efectuate de către 1-—2 echipe form ate din 3—4 persoane fiecare echipă. Acestea se vor deplasa prin rotaţie în perioadele dinainte pro­gram ate. ' '

După un calcul sumar, arată P o p e s c u Z e l e t i n (1967), uri cer­cetător ar p u tea ’ carta în 40 zile anual ‘aproxim ativ 10 000 ha. Se apre­ciază că spaţiul carpatic a r putea fi ca rta t în 20 ani de către 40 cercetă­tori lucrînd în fiecare sezon minim 40 zile efectiv pe teren.'

înain te de începerea lucrărilor de teren, după ce docum entaţia biblio­grafică cu .p riv ire la geografia, flora şi vegetaţia judeţului luaţ în lu c ru au fost term inate, se va fixa de către şeful echipei de cercetare,un „tra­seu orientativ. Acest lucru presupune cunoaşterea din lite ra tu ra cpiisul- tată şi din hărţile ru tiere a căilor principale de acces, precum şi a drum u­rilor comunale, forestiere etc. în funcţie de aceasta se poate face şi o pla­nificare a carburanţilor necesari deplasărilor cu autovehicule de la o lo­calitate la alta. _ .

CO M PO N EN ŢA E C H IPE I

Echipele sînt form ate de obicei din 3—4 persoane şi un conducător auto. ' ' ’

Cercetătorii, farm acişti sau biologi specializaţi în cunoaşterea plante­lor medicinale, vor fi selecţionaţi a tît după pregătire, cît şi după condiţia fizică. P en tru o echipă de 4 persoane sînt suficient 2—3 cadre cu studii superioare a ju ta ţi fiind de 1—2 cadre medii cu experienţă, din: care unu l se va ocupa pe toată durata deplasării cu recoltarea m aterialului de ana­liză, uscarea lui, cU recoltarea şi în tre ţinerea m aterialului de ierbar sau a plantelor conservate în alcool sau formol pentru studii anatom o-rnorfo- logice. : .

Şeful de echipă răspunde de buna desfăşurare a lucrărilor pe teren, de form alităţi, vize, asigurarea cantonam entului şi de traseul program at.

P rin acest fel de organizare a lucrărilor pe teren creşte în mod con­siderabil randam entul şi calitatea lucrării.

96

M IJL O A C E DE T R A N SPO R T , E C H IPA M E N T , C A N TO N A M EN T (CAM PAM ENT),B A ZE DE A PR O V IZIO N A R E

Ţinînd seama de dificultăţile unor trasee se recom andă ca autovehi­culele să fie dotate cu dublă tracţiune.

In acest scop rezultate bune se obţin prin am enajarea fie a unor mi­crobuze tip T.V. D-12-M cu dublă tracţiune avînd un com partim ent des­tinat. laboratorului, fie a autoturism elor de teren tip I.M.S. sau ARO 243 sau ARO 244 avînd o rem orcă pe o singură osie. Mijloacele de transport autonome reduc în mod considerabil operaţiunile de cartare crescînd as t­fel eficienţa lucrărilor pe teren cu peste 300%. Pe lîngă reducerea tim pu­lui de lucru mijloacele de transport autonome oferă posibilitatea desfă­şurării lucrărilor pe teren în circuit şi asigură deplasarea m aterialelor teh­nice şi echipam entului în im ediata vecinătate a zonei de cartare, uşurînd foarte m ult efortul depus de echipele de cercetare.

Este absolut necesară verificarea stării tehnice a autovehiculelor îna­inte de fiecare deplasare pe teren şi asigurarea unor piese de schimb ne­cesare în cazul eventualelor defecţiuni survenite pe parcurs, ţinînd seama de faptul că m ajoritatea lucrărilor de cartare se desfăşoară departe de oraşe, unde există servicii de asistenţă ru tieră. Conducătorul auto, care trebuie să fie obişnuit cu toate gradele de dificultate a drum urilor ce urm ează a fi parcurse, este necesar să posede şi cunoştinţe temeinice de mecanică şi electricitate-autc.

In ceea ce priveşte echipam entul personalului de cercetare pe teren ei trebuie să fie judicios ales, să fie adecvat tu tu ro r condiţiilor climaterice şi meteorologice.

Pentru zonele m ontane şi subalpine sîn t necesari bocanci de m unte cu talpă vibram . îm brăcăm intea va fi uşoară şi comodă, preferabil de iînă sau bumbac. Se vor evita m aterialele de fibre sintetice. Fiecare m em ­bru. al echipei de cercetare va avea şi cîte o pereche de cizme de cauciuc care vor fi utilizate dim ineaţa pe rouă sau după ploaie şi în zonele m lăş­tinoase, luncile umede ale rîurilor, în tu rbării etc. Obligatoriu se va purta în sacul de m erinde sau în ran iţă o m anta de ploaie, o lanternă, im cuţit, hrană rece şi apă pentru o zi. Fiecare echipă de lucru va avea o mică trusă sanitară. Se vor lua toate m ăsurile de protecţia muncii care se re­fera la m anipularea plantelor.

Din experienţa practică după teren a rezultat că eficienţa m aximă a lucrărilor se obţine prin cartarea în circuit. P en tru aceasta sînt necesare cei puţin 2 corturi de cîte 2 persoane sau 3 corturi în cazul în care în autovehicul nu se pot am enaja 1—2 locuri de dorm it. Baza de noapte va fi în acest caz locul de parcare a autovehiculului de la ultim a operaţie de cartare. în acest fel lucrările vor putea fi continuate pe traseul propus im ediat a doua zi dim ineaţa fără a mai fi necesar să se parcurgă distanţe m ari pînă şi de la localitatea aleasă ca bază.

In cazul în care echipele de cartare nu sînt înzestrate cu corturi şi ou echipam entul necesar cam pam entului, se va alege cu bază un oraş, co­mună, camping, m otel sau cabană. în acest caz se va lucra „în stea“ înţe-

97

legînd prin aceasta parcurgerea punctelor de cartare pe o rază de cca 50 km de la bază revenind de fiecare dată pe alt traseu decît cel de plecare. După term inarea lucrărilor baza de plecare se va m uta în a ltă localitate.

In ambele situaţii (cartare în circuit sau de la o bază la alta) se vor asigura din tim p alimentele, apa şi com bustibilul necesar. A limentele vor fi nealterabile şi suficient de consistente pen tru a asigura necesarul de ca­lorii pentru efortul fizic.

P en tru autovehicul se va avea în vedere fap tu l că autonom ia de parcurs a tipurilor de autovehicule existente este de 300—400 km. în ca­zul în care bazele de carburanţi sîn t mai îndepărtate aprovizionarea cu benzină se poate face de către conducătorul autovehiculului în tim pul de 2—3 ore c ît lucrează o echipă pe teren la identificarea florei dintr-o lo­calitate. Este, de asemenea, necesară o canistră m etalică pen tru benzină..

M A T E R IA L E T E H N IC E N EC ESA R E

P entru buna desăşurare a lucrărilor de cartare sîn t necesare u rm ă­toarele :

— hărţi topografice sau judeţene la scara 1 :100 000, 1 : 50 000 sau chiar 1 : 25 000 pen tru zonele m ontane şi subalpine mai dificile ;

— determ inator de plante ;— busolă, altim etru, binoclu, lupă şi aparat fotografic ;— ţăruşi şi sfoară pen tru cadrele de releveu ;— carnet pentru notări şi creioane (de preferin ţă cu grafit care pre­

zintă avantajul că scrisul nu se şterge la ploaie) ;— un tîrnăcop sau un deplantator, foarfecă de grădină şi un cuţit ;;— o barcă pneum atică în cazul în care se lucrează în zona deltelor,

lacurilor sau unor rîu ri greu accesibile ;— o trusă cu reactivi pentru identificarea alcaloizilor, glicozizilor,,

taninurilor, derivaţilor antrachinonici e tc . ;— o presă pen tru ierborizare, hîrtie, pungi de hîrtie, sfoară.P en tru varian ta de lucru ,,în circuit“ to t în cadrul m aterialelor teh ­

nice trebuie incluse şi corturile, sacii de dormit, saltelele pneumatice» lăm pi cu sp irt sau petrol sau aragaz de voiaj cu butelii de rezervă.

CON TACTE P E P L A N LOCA L

După îndeplinirea form elor legale de lucru în zonă şi anunţarea au­torită ţilo r locale asupra scopului m isiunii se vor cere indicaţii de ordin general privind : zonele interzise, rezervaţiile naturale, starea căilor de acces, posibilităţi de cazare şi aprovizionare.

Datorită faptului că în m ajoritatea judeţelor există centre de re ­coltare a plantelor m edicinale şi a fructelor de pădure se va lua legătura cu responsabilii acestor centre şi cu organele silvice, de la care se pot obţine inform aţii preţioase privind localităţile mai bogate în plante şi cantităţile care se recoltează anual. Unele inform aţii se pot obţine şi de la cadrele didactice din şcolile comunelor pe raza cărora se lucrează sau direct de la populaţie. în orice caz toate aceste date nu au decît caracter inform ativ şi trebuie verificate pe teren.

98

M ETO D E U T IL IZ A T E LA E V A LU A REA C A N T IT A T IV A A F L O R E I M E D IC IN A L E

Deoarece noţiunea de plantă m edicinală este relativă se va întocmi de comun acord cu beneficiarul lucrării o listă m inimă de specii m edi­cinale. In această listă vor fi cuprinse nu num ai speciile clasice sau u ti­lizate pe plan naţional, ci şi acelea care în ultim ii ani au fost solicitate de diverşi beneficiari externi. Această listă m inimă de specii se poate completa cu plantele utilizate în medicina populară locală, eu speciile în stadiu de cercetare, precum şi cu unele specii neconsiderate medicinale la data cartării, dar care se află în cantităţi foarte m ari pe terito riu l stu ­diat. In orice caz lista m inim ală va trebui respectată de toate colectivele şi echipele de cartare pentru uniform izarea lucrărilor finale. Fiecare spe­cie din lista m inimă va trebui să fie cunoscută de fiecare m em bru al echi­pei de lucru pe teren în toate stadiile de vegetaţie. In cazul unor nelă­m uriri cu privire la specia cartată se va recurge la determ inatorul de p lante sau la confruntări în tre m em bri colectivului de lucru. Speciile ne­determ inate sau care ar prezenta unele confuzii se vor presa în ierbar pen tru a fi ulterior determ inate. Acest lucru se va nota în caietul de teren cu specificaţia respectivă şi cu sem nul (?). Al doilea elem ent im por­ta n t este organul de plantă la care se referă evaluarea.

Subliniem încă odată faptul că evaluarea cantităţilor se face în m a­teria primă uscată propusă pentru valorificare din bazinul respectiv. Deci, cartarea economică a florei m edicinale spontane nu înseam nă inventa­rierea în întregim e a speciilor şi cantităţilor existente în tr-o localitate, ci num ai cantităţile de m aterii prim e de la fiecare specie medicinală pro­pusă spre valorificare în localitatea respectivă ţinînd seama de legile ocro­tirii naturii. In general, pentru organele subterane această cantitate nu reprezintă decît cca 30% din existent, p en tru părţile aeriene ale speciilor perene 30—40o/0 din existent, iar pentru frunze, flori, fructe şi seminţe 40— 60o/0 din total.

P en tru ca evaluarea să fie cît mai obiectivă şi un itară este necesar ca fiecare m em bru al echipei de cercetare pe teren să cunoască doi param e­tr i im portanţi :

— Ce cantitate de m aterie prim ă se poate obţine de ia un individ (de la o plantă). De exemplu, de la o plantă de Atropa belladonna, în sta­diul vegetativ al înfloririi, se pot obţine 4—6 g frunze uscate ; de la ace­eaşi specie se pot obţine 20—25 g rădăcini în stare uscată.

Cunoscînd acest param etru se pot efectua calcule raportate la hectar. Astfel, dacă pe o suprafaţă de 1 ha s-au identificat cca 660 plante (o p lan tă la 5 m 2) se pot obţine în tre 3—4 kg frunze uscate de M ătrăgună şi 14—26 kg rădăcini uscate de la aceeaşi specie. P resupunînd că tăietura de pădure, unde s-a identificat M ătrăguna, este de 100 ha şi densitatea este aproxim ativ aceeaşi ar rezulta că din tă ie tu ra de pădure s-ar putea recolta 300—400 kg frunze şi 1 400— 2 600 kg rădăcini uscate. Cantitatea recom andată pentru valorificare (ţinînd seama de protecţia speciei) în acest caz, la 100 ha ar fi de 466—866 kg rădăcini (cca 30% din total), iar peiitru frunze 150—200 kg m aterie prim ă uscată (cca 50% din total).

— Cît reprezintă pierderea prin uscare a organului de plantă propus pen tru valorificare. P en tru acest param etru există num eroase studii şi

99

lucrări de specialitate. P rin tre ultim ele m enţionăm „Farm acia N aturii" voi. I şi II Ed. Ceres — 1976— 1977 care dă în tabele sinoptice randam en­tele la uscare natu rală sau artificială pentru cca 200 specii sau sortim ente de plante medicinale.

Cunoscînd speciile medicinale cartabile şi aceşti doi param etri urm ează operaţia cea mai dificilă : evaluarea cantitativă a m ateriei prim e propuse pen tru valorificare dintr-o localitate oare de fap t prezintă o unitate de suprafaţă definitivă.

Este cunoscut fap tu l că la ora actuală există numeroase sisteme pentru evaluarea indicilor cantitativ i şi calitativi ai fitocenozelor. în acest scop se întocmesc pe teren liste de plante şi se fac referiri la factorii staţionali. în literatura de specialitate rom ână şi franceză pentru aceste evaluări se u ti­lizează term enul de releveu. Prin term enul de releveu se înţelege ansam ­blul de observaţii ecologice şi fitosociologice referitoare la o localitate determ inată.

Abundenţa în specii se apreciază pe baza unor scări cu mai m ulte trepte cum ar fi scara B raun-B lanquet cu urm ătoarele semnificaţii ale scării :

1. indivizi foarte rari ;2. indivizi rari ;3. indivizi puţin num eroşi ;4. indivizi numeroşi ;5. indivizi foarte numeroşi.După E m b e r g e r şi colaboratorii se indică 10 trepte ale scării de

apreciere a abundenţei după um ătorul cod :0. un singur individ în releveu ;1. 2—4 indivizi ;2. 5—9 indivizi ;3. 10— 19 indivizi ;4. 20—49 indivizi ;5. 50—99 indivizi ;6. 100— 199 indivizi ;7. 200—499 indivizi ;8. 500—999 indivizi ;9. 1 000 şi peste 1 000 indivizi în releveu.Cunoscînd num ărul indivizilor pe suprafaţa analizată densitatea se sta­

bileşte după urm ătoarea form ulă :

sîn care :

d este densitatea ; n — num ărul indivizilor ; s — suprafaţa.S tabilitatea exactă a abundenţei sau dominaţiei în specii se face cu

aju toru l unor ram e speciale cu latu ra de 50 cm sau de 100 cm, la rîndul lor îm părţite în pătra te de 1 dm2. Acestea sînt adecvate numai pentru te­renurile acoperite cu vegetaţie scundă, în special graminee şi eiperacee.

100

La lucrările de cartare s-a adoptat delim itarea suprafeţelor de cîte1 m 2 eu 4 ţăruşi de 1 m înălţim e, ascuţiţi la un capăt, legaţi în tre ei la p a rtea superioară cu frînghie. Ţăruşii înfipţi în păm înt formează un cadru care delim itează vizibil o suprafaţă de 1 m2, în care se încadrează a tît ve­getaţia joasă, cît şi plantele înalte.

Avînd cel puţin 2 cadre de cîte 1 m 2 fiecare echipă poate efectua re­levee, urm ărind şi notînd speciile medicinale din in teriorul cadrelor.

N um ărul releveelor diferă în funcţie de frecvenţa şi constanţa speciilor cartate şi faţă de form a geometrică a suprafeţelor cartate.

Să presupunem că în tre un rîu care curge aproape drept, fără m eandre şi o şosea se află o luncă de aproxim ativ 10 m lăţim e şi cca 0,5 km lun­gime. Presupunem că în această luncă cresc 6 specii ierbacee de plante m edicinale care pe toată, d istanţa se repetă cu o frecvenţă aproape simi­lară ca spre ex. : Petasites hybridus, Urtica dioica, Eupatorium ccmnabinum şi Eqiusetum arvense, iar altele ca : S ym p h y tu m officinale şi Heracleum sphondylium cresc sporadic. Sînt suficiente 10 relevee, amplasînd cadrele din 50 în 50 m urm înd o linie frîn tă (în zig zag) pentru a obţine o valoare orientativă asupra florei medicinale din lunca cercetată (tabelul 1).

Tabelul 1

D en sita te a sp ec iilo r d e te rm in a tă pe X m - p r in 10 re levee

Nr.specie Nr. releveului 1 o 3 4 5 G 7 S 9 10

1 Pclasiles hybridus 2 1 3 2 2 O 1 2 1 22 Urlica dioica 8 10 9 12 12 13 9 10 11 143 Eupatorium cannabinum 6 8 7 8 S 10 9 6 7 94 Kquiselum arvense 21! 18 19 21 20 22 24 21 19 205 Sym phytum officinale 2 0 1 1 0 1 2 0 1 06 Heracleum sphondylium 0 1 1 2 0 1 1 2 0 1

C antităţile medii de m aterie prim ă uscată de la fiecare individ clin 6 specii sînt urm ătoarele : l = 2 0 g ; 2 = 3 g ; 3 = 8 g ; 4 = 4 g ; 5 = 5 g ; 6 = 3 g (fructe).

Aplicînd indicele de protecţia plantei de la caz la caz, cantităţile pro­puse spre valorificare pe individ ar fi urm ătoarele :

Valoarea absolută în m aterie prim ă uscată pentru speciile de pe cei 10 m2 propuşi spre valorificare ar fi urm ătoarele : 1 = 125,4 g ; 2 = 324 ş ; 3 = 210,6 g 4 = 412 g ; 5 = 13,6 g ; 6 = 27 g.

Valoarea relativă propusă spre valorificare de pe jum ătatea de hectar cartată din lunca respectivă a r fi pe specii urm ătoarea :

Petasites hybridus = 62,7 kg (30% din indivizi) ;Urtica dioica = 162,0 kg (recoltare integrală) ;Eupatoria cannabinum = 105,3 kg (30% din indivizi) ;Equisetum, arvense = 206,0 kg (50% din indivizi) ;S ym p h y tu m officinale = 6,8 kg (30% din indivizi) ;Heracleum sphondylium = 13,5 kg (fructele, integral de la toţi indi­

vizii).

101

După cum am ară tat mai înainte, num ărul de releveuri şi am plasarea cadrelor de 1 m 2 folosite pen tru evaluări este în funcţie de frecvenţa şi constanţa speciilor, precum şi de form a geometrică a suprafeţei cercetate. Să presupunem că ne aflăm într-o poiană de cca un hectar 'de form ă aproape rotundă, în care se .află o singură specie medicinală : Colchicum autumnale de la care se recoltează seminţele. în acest caz, s-a constatat că cca 80% din plante au capsule care vor ajunge la m aturitate. P en tru cartarea suprafeţei respective se recom andă ca pentru a obţine rezultate cît mai concludente amplasarea cadrelor de releveu să fie făcută ţinînd seama de densităţile m inime şi maxime. De aici rezultă că 20 de rele­veuri amplasate pe cele două diagonale ale unei suprafeţe cercetate, pot da o valoare orientativă asupra num ărului de indivizi existenţi în poiana respectivă. In acest caz să presupunem că după releveu s-a obţinut o densitate medie de 5,5 plante pe m2. Fiindcă num ai 80% din plante care interesează evaluarea sîn t 4,4 plante pe m2.

Deoarece la recoltarea sem inţelor de Colchicum autumnale nu este necesară aplicarea coeficientului de protecţie a plantei ea continuînd să se înm ulţească prin bulbi, atunci, pentru poiana respectivă în suprafaţă ele cca 1 ha rezultă că se află cca 44 000 plante care pot furniza cca 66 kg Sem en Colchici calculat la 1,5 g sem inţe de capsulă.

în cazul în care în poiana cartată ar fi şi alte specii m edicinale care prezintă interes economic se vor înregistra fiecare în parte în fiecare ca­dru, iar apoi se vor efectua calculele ţinînd seama de protecţia speciilor din localitatea respectivă.

După cîteva mii de relevee efectuate de fiecare echipă în diferite zone, după cîţiva ani de m uncă efectivă pe teren, cercetătorii pot face aprecieri asupra cantităţilor de m aterie prim ă ce se recomandă a fi va lo rifica tă , de la fiecare specie din localitatea respectivă fără a mai recurge la cadre de releveu decît num ai atunci cînd există incertitudini asupra evaluării.

Un fap t im portant la evaluarea cantitativă este că pentru a obţine rezultate c ît mai exacte trebuie parcursă o suprafaţă cît mai m are de te ­ren pe jos. C artarea nu se poate face d in maşină. Cu cît suprafaţa parcursă pe jos este mai mare, cu cît notările sînt mai frecvente şi cu cît repetarea semnelor de apreciere a abundenţei este mai mare, cu a tît rezultatele se vor apropia mai m ult de valoarea reală.

In lucrările de cartare a florei medicinale spontane trebuie avut în vedere în perm anenţă scopul pentru care se face această lucrare. C artarea se face pentru cunoaşterea resurselor naturale valorificabile d in tr-o loca­litate, judeţ sau ţară. Datele rezultate d in această lucrare servesc direct sectorului de exploatare pentru întocm irea planurilor anuale de valorifi­care a florei medicinale spontane. Nu trebuie u ita t fap tu l că după preda­rea datelor beneficiarului acestei acţiuni urm ează trim iterea unor echipe de recoltare a plantelor medicinale din localitatea respectivă care verifică exactitatea aprecierilor făcute de echipe sau colectivul de lucru.

în ceea ce priveşte conservarea şi asigurarea refacerii florei spontane din localitatea care urm ează să constituie obiectivul unor exploatări, acest lucru depinde în m are m ăsură de felul în care producţia organizează o exploatare raţională a acestor bogăţii. Un prim criteriu de apreciere a cantităţilor valorificabile trebuie să fie datele rezultate în urm a cartării economice a florei medicinale spontane. Refacerea naturală a bazinelor eco-

102

•Dornice exploatate se face p rin exem plarele de plante lăsate pe teren ca m aterial la înm ulţire şi prin însăm înţări sau sădiri de puieţi, butaşi, lăs­tari etc. a terenurilor exploatate. Această ultim ă operaţie poartă şi denu­m irea de ,,spontaneizare“.

In cazul în care în terito riu l cercetat se întîlnesc specii ocrotite de lege ca : Gentiana lutea, Arctostaphylos-uva-ursi, Angelica archangelicci, acestea nu se vor carta. Prezenţa lor, frecvenţa, datele fenologice şi alte observaţii asupra acestor specii se vor nota în caietul de teren. De la spe­ciile ocrotite se va putea recolta cel m u lt m aterial de înm ulţire în vederea experim entării introducerii în cultură a unora dintre ele.

O altă categorie de plante medicinale care nu sînt ocrotite prin lege, dar care pen tru unele localităţi din România prezintă o rarita te şi prin- tr-o exploatare intensivă ar fi am eninţate cu dispariţia din localitatea res­pectivă se recomandă, de asemenea, a fi protejate. în tre acestea m enţio­năm urm ătoarele :

Speciile de A conitum din secţia Napellus pentru unele masive m un­toase unde aceste specii sînt rare (ex. Postăvarul, P ia tra Craiului, P iatra Cloşanilor, Ceahlău. Specia Aconitum romanicum elem ent endemic pentru ţara noastră nu se va recolta deloc). P en tru speciile medicinale ale genului Aconitum se recom andă să se recolteze num ai părţile aeriene care, de ase­menea, conţin alcaloizi.

Adonis vernalis (în Lunca Dunării şi jud. Suceava).A m ica montana (numai inflorescenţele cu 50% din total).Drosera rotundifolia (nu se va recolta deloc).G lycyrhiza glabra (se recom andă introducerea în cultură).Lycopodium, toate speciile — se vor recolta tulpinile de la L. clavatum

şi L. annotinum num ai 30%, iar specia L. selago nu se va recolta deloc.M enyanthes trijoliata — se recom andă recoltarea exclusivă a părţilor

aeriene în proporţie de max. 50%.Nym pheae alba ■— nu se va recolta decît din Delta Dunării.Ononis spinosa — se va recolta max. 20%.Vinca minor — în localităţile unde specia este rară nu se va recolta.Pinus m ontana — în zonele unde această specie creşte sporadic, în

pilcuri mici, pe platourile unde sîn t rezerve reduse de apă sau izvoare, precum şi pe toate pantele eu înclinaţii mai mari de 45° pentru a îm pie­dica fenomenele de eroziune se va interzice recoltarea. Recoltarea v îrfu- rilor ram urilor se va efectua pe culoare.

Specia Acorus calamus care a devenit sporadică în flora spontană din ţara noastră se recom andă a fi cultivată.

Această listă poate fi completată de la caz la caz şi pentru alte nu­meroase specii.

De asemenea, este interzisă cartarea şi recoltarea tu tu ror speciilor din rezervaţiile naturale. Aceste rezervaţii vor fi precis delim itate pe hărţile de cartare economică şi se vor face propuneri de înfiinţare a noi rezer­vaţii.

N O TA R EA D A TELO R P E TEREN

După efectuarea releveurilor sau după aprecierea făcută asupra frec­venţei şi num ărul speciilor de pe o unitate de suprafaţă determ inată se consemnează datele în caietul de teren. în acest scop se înscriu speciile

103

xntîlnite în localitatea respectivă, iar în dreptul lor, pe m ăsură ce speciile se repetă în tim pul cercetării terenului, se notează cu + sau + + sau— + + . După parcurgerea localităţii respective m em brii echipei se con­sultă şi stabilesc de comun acord cantităţile propuse spre valorificare d in localitatea cartată. Cifrele în paranteză în dreptul speciilor reprezintă can­tităţile de m aterie prim ă propusă pentru valorificare. în cazul în care cantităţile identificate şi propuse spre valorificare nu reprezintă valori mai m ari de 10—20 kg (excepţie fac : Flores Verbasci, Sem en Colchici, Fructus Cărui, Flores Rhoeaclos şi alte specii de la care nu se pot recolta frecvent decît cantităţi mici) prezenţa lor se notează după aprecierea cu (+ ), ( + + ) sau ( + + +)•

In continuare dăm o exem plificare de notare pe teren din judeţulTulcea :Com. Chilici-Veche ■— în tre T atanir şi Fudulu pe ,,G rindul lui Sabasa“ iAlthaea ofjicinalis + + (500) Radix ;Lisiniachis numularia (100) ;Ccilystegia sepium + + + (500) ;Scilix sp. -}—|— (10 000) Cortex ;EquiSjeţum arvense (100) ;Arctiiim lappa (50) ;L ythrum salicaria + (100) ;Mentha longiţolia (100) Ilerba ;Artem isia absinthium (100) ;S ym p h y tu m officinale + (100) ;Tanacetum vulgare (100) Herba ;Potentilla reptans ( + + ) ;Taraxacum officinale + (100) ; etc.

Este bine ca localităţile unde au fost sem nalate plantele medicinale să fie cît mai precis delimitate. în acest scop se va scrie comuna sau satul pe raza cărora s-au identificat speciile respective, denum irea pîrîului, dealu­lui, m untelui, poienii, pădurii respective sau localizate în dreptul sau in­tervalul kilom etrajului de pe şosea sau cale ferată, dacă există. Orice precizare sau indicaţie cît mai exactă în legătură eu localitatea cartată uşurează foarte m ult m unca de recoltare a plantelor medicinale.

în afară de localizare şi cantităţile propuse spre valorificare pe specii, date absolut obligatorii pentru cartarea economică a florei medicinale spon­tane, cercetătorii mai pot trece în caietul de teren şi alte date sau obser­vaţii ca spre exem plu :

— cantităţi m ari de specii neconsiderate ca medicinale la data car­tării ;

— date fenologice asupra plantelor : stadiul vegetativ la data res­pectivă, abundenţa inflorescenţelor sau lipsa lor, stadiul de m aturitate a fructelor, prezenţa unor boli criptogamice, viroze sau atacuri de dăună­tor ; în cazul în care de exem plu se întâlnesc num ai plante în prim ul an de vegetaţie — cum se întîm plă frecvent la specia Atropa belladonna în tă ie tu ri noi 'de pădure — se va specifica : „în curs de insta lare11 etc.

O altă serie de date se referă la denum iri populare locale. Acestea trebuie luate cu m ult discernăm înt şi verificate la cel puţin 3—4 persoane

104

diferite din zona cercetată. Sub aspect etnobotanic aceste date trebuie consem nate deoarece în tim p ele se pierd pentru totdeauna. De asemenea, orice indicaţie asupra utilizării plantelor indiferent dacă noi le conside­răm sau nu m edicinale sînt demne de reţinu t şi de notat în carneţelul de teren. La fel şi modul de preparare, adm inistrare şi indicaţiile em pi­rice sau popular-terapeutice şi în special tradiţionale specifice zonei res­pective. Se vor cere precizări şi asupra afecţiunii sau afecţiunilor pen­tru care sîn t indicate ţin înd seama de faptul că şi boala respectivă poate p u rta o denum ire populară. Nu de m ulte ori în acest sens, prin inim ă se înţelege stomac etc.

PR EL E V A R EA ŞI C O N SERV A R EA PR O B E LO R P E N T R U A N A LIZA

După cum am a ră ta t în partea introductivă a lucrării al doilea obiec­tiv im portant al cartării economice este evaluarea calităţii p lantelor m e­dicinale.

P en tru a avea o imagine cît mai fidelă asupra calităţii plantelor me­dicinale probele pentru analiză ar trebui prelevate la m om entul optim de recoltare. Cum acest lucru nu este posibil în toate cazurile fiindcă este foarte greu de revenit pe teren pentru unele specii la m om entul optim de recoltare, terito riu l parcurs fiind considerat cartat, atunci în mod obligatoriu se va nota data recoltării, iar în carnetul de teren şi stadiul vegetativ al plantelor de la care s-au prelevat probe.

Probele pentru m ajoritatea speciilor se vor preleva de la mai m ulţi indivizi din aceeaşi specie — proba reprezentînd o valoare medie a popu­laţiilor din localitatea respectivă. In cazul în care se urm ăreşte în mod special una sau mai m ulte specii se vor preleva probe de pe un singur individ care se va m arca şi localiza precis pe teren. De asemenea, dacă d in tr-o specie valoroasă sub aspect terapeutic nu există decît cîţiva indi­vizi (exemplare) în zona cercetată, se va recolta m aterial pentru analiză şi de la aceşti cîţiva indivizi luînd m ăsuri de protecţie în vederea even­tualei introduceri în cultură în cazul în care rezultatele analitice sînt deosebite.

O rientativ dăm o listă de specii cu cantităţile necesare pen tru o ana­liză, exprim ate în m aterie prim ă uscată :

Flores C h a m o m i l la e ..................................................... 50 g ;Herba O r i g a n i ................................................................50 g ;Herbci Thym i sp ................................................................ 50 g ;Folium Menthae (provenind de la diferite specii) . . 50 g ;Flores M il le fo l i i ................................................................50 g ;Herba Millefolii ...........................................................50 g ;Folium H y o s c ia m i .......................................................... 30 g ;Folium Daturae stramonis ..................................... 30 g ;Folium B e l la d o n n a e ..................................................... 30 g ;Cortex F r a n g u la e .......................................................... 20 g ;Rhizoma Rumicis alpini ...........................................20 g(sau alte specii de R um ex bine determinate) ;Fructus Rosae sp ................................................................10 g.

105

O atenţie specială trebuie acordată uscării rapide a m aterialului de analiză sau de la caz la caz conservării lui în stare proaspătă. M ajoritatea probelor se analizează după uscare. P en tru părţile subterane este recom an­dabilă fragm entarea sau despicarea. P en tru o uscare mai rapidă şi părţile aeriene, cînd se recoltează p lan ta întreagă, se pot fragm enta. în m ei un caz probele nu se vor păstra în pungi de m aterial plastic care în eîteva ore degradează eşantioanele. Cele mai bune sînt pungile de h îrtie de perga­ment. Cît mai curînd după recoltare probele se vor întinde pe coli de h îr­tie, la bază sau în autolaborator. Unele probe se pot lega în snopuri şi a tîrna în in teriorul autolaboratorului sau ia bază. Nu se vor recolta probe în zilele ploioase. Frunzele se pot usca la nevoie în ierbare. P en tru fructe in vederea determ inării conţinutului în acid asoorbic, este recom andabil să fie păstrate în frigiderul cu care poate fi dotat autolaboratorul. De cîte ori se schimbă baza de lucru prim a grijă va fi aceea de-a întinde probele la uscat.

Tot în acest dom eniu al recoltării probelor de pe teren in tră şi ier- borizarea unor specii mai rare, a celor care necesită precizarea p rin de­term inare a speciei sau varietăţii, precum şi conservarea în formol sau alcool a unor organe de plante în scop didactic sau dem onstrativ.

E FEC T U A R EA U NO R PR O B E DE A N A L IZ A P E TER E N

în cazul în care autolaboratorul este do tat ou echipam entul necesar, o serie de analize pot fi efectuate pe teren de către un cadru m ediu tehnic specializat în această direcţie.

P rin efectuarea unor analize de substanţe active d irect pe teren se pot obţine rezultate im portante în special pentru studiile de oonservabili- ia te în timp, pen tru studiul dinamicii ori variabilităţii conţinutului în sub­s tan ţe active în funcţie 'de diferiţi factori.

Reacţiile de identificare a unor grupe m ari de substanţe active se pot face folosind reactivi generali care nu necesită aparatură specială de la­borator Aceste reacţii de identificare (alcaloizi, derivaţi antracenici, <tani- nuri etc.) sînt utile pe teren, în special, atunci cînd se studiază şi speciile considerate nemedicinale.

FAZA DE LABORATOR

PR E G Ă T IR E A PR O B E LO R P E N T R U A N A L IZ A ŞI D ETER M IN A R EA C O N Ţ IN U T U L U I IN SU B STA N ŢE A C TIV E

Această fază constituie cel de-al doilea obiectiv principal al cartării economice : stabilirea conţinutului în substanţe active a plantelor cartate din zona respectivă.

In acest scop, probele recoltate de pe teren vor fi uscate în condiţii naturale sau artificiale, de la caz la caz. Dacă survin unele nelăm uriri în ceea ce priveşte determ inarea exactă a speciei, această operaţie se va face fie după exem plarele ierborizate, fie chiar după m aterialu l recoltat pen-

106

iru analiză în cazul în care acesta conţine suficiente elemente pentru de­term inare, respectiv toate organele plantei. în general, m ateria prim ă re ­coltată de pe teren, provenind de la specii comune, nu ridică probleme serioase în ceea ce priveşte determ inarea. Sînt totuşi unele excepţii ca spre exemplu : Herba M illefolii, Herba, Serpylli, Fructus Cynosbati ş.a. care pen tru o determ inare precisă a speciei de la care provin necesită con­su ltarea lucrărilor de specialitate.

în tabelul întocm it cu probele aduse de pe teren, pe lingă denum irea speciei vor fi înscrise urm ătoarele date : localitatea cu toate precizările necesare, data recoltării, stadiul vegetativ în m om entul recoltării (de la caz ia caz), um iditatea, conţinutul în principii active şi data efectuării ana­lizei.

D eterm inarea conţinutului în substanţe active se va face pentru spe­ciile care figurează în Farmacopeea Română ediţia a IX -a după metoda Indicată în această lucrare, după norme interne, standarde sau după m e­toda laboratorului unde se face determ inarea, specificînd şi aceste date.

Pe lîngă speciile medicinale clasice şi comune pot fi analizate şi alte •specii care, pe baza înrudirii filogenetice sau după alte criterii pe care cercetătorul le poate in tu i sau stabili, pot in tra în cazul în care conţin p rin ­cipii active în rîndu l speciilor medicinale. S-au sem nalat cazuri în care o specie considerată în trecut nemedicinală, după determ inarea conţinutului în substanţe active să aibă lui conţinut mai ridicat în substanţe active de- cît speciile clasice medicinale.

C EN T R A L IZ A R E A D ATELO R

După term inarea lucrărilor de cartare pe teren sau chiar în tim pul desfăşurării acestei lucrări pe echipe, se va trece la centralizarea datelor consemnate în caietul de teren. în acest scop recom andăm sistem ul de fi­şare pe specii indicînd pen tru fiecare specie localitatea cu precizie şi can ti­ta tea care poate fi valorificată din localitatea respectivă. După term inarea fişelor pe specii acestea pot fi grupate în ordine sistematică conform Flo­rei R.S.R.

P en tru exem plificare dăm o astfel de fişă :

U s n e a c e a eTJsnea barbata (L.) Hoff. ind. U. florida (L.) U. longlssima (Ach.).

Oaşa Mică spre Surianu (drum ul care urcă pe la ,,Schit“) (1 000) Oaşa Mică, pe v îrf (500) ; Oaşa Mică spre Slimoiu (500) ; Valea Dobrei, la Joagăre spre Valea Basului (5 000) ; de la M arginea lui Man spre Gun- gurezul — Serbata M are prin Groapa Lungă spre platoul Frumoasei (5 000) ; Valea Frumoasei (10 000) ; în tre Oaşa Mică şi Oaşa M are (10 000) ; de la Stîna lui Vlaicu spre Slimoiu (500) ; Izvoarele Prigoanei (20 000) ; de la pepiniera Runcu spre Valea R îului Mare (2 000). T-hal = 45 500 kg.

La speciile de la care se recoltează şi flori şi fructe (ex. Crataegus monogyna Jaq., Primus spinosa L.) sau la altele ca Althaea officvncdis L. de la care se pot recolta fie rădăcini, fie frunze sau flo ri.se va specifica in 1 tex t organul de plantă la care s-a făcut evaluarea. J

107

In cazul în care unele specii ca Papaver rhoecis L., Centciureci cyanus L., D elphinium consolida L. se întâlnesc frecvent în tot judeţul sau zona car­iată, se va face o apreciere globală eu specificaţia „în culturile de cereale1' de pe raza comunei respective. In acest caz ţinînd seama de ro taţia cu l­turilor nu se poate face o precizie exactă a localităţilor. Alte specii se intilnesc în mici cantităţi pe întreg judeţul. In acest caz se va specifica : ..sporadică pe întreg teritoriu l cercetat“. Orice am ănunte sau observaţii pe care colectivul de cercetare care a lucrat pe teren le consideră nece­sare vor fi consem nate şi prezentate în cadrul lucrării finale asupra zo­nei cartate.

Tabelul cu rezultatele analizelor cu datele m enţionate mai înainte va fi prezentat cu un scurt com entariu la sfîrşitul lucrării.

C A R T O G R A FIE R E A

Fiind vorba de cartare economică este necesar ca fiecare lucrare să cuprindă şi o hartă fitogeografieă •—• economică din care să rezulte p rin ­cipalele localităţi de plante medicinale şi cantităţile recom andate sp re valorificare. Operaţia de transpunere a datelor cartate pe teren pe o nartă se num eşte cartografie. Aceste hărţi pot fi întocm ite direct după caietul de teren. în figura 1 prezentăm ca model un sector d intr-o ast­fel ele hartă, în care speciile sînt figurate în sectoare de cerc. în funcţie de diam etrul cercului se poate afla cantitatea totală de m aterie prim ă propusă spre valorificare. In in teriorul cercului sînt prezentate propor­ţional cu cantitatea propusă speciile medicinale din localitatea respectivă. Speciile sînt figurate sub formă de un semn convenţional (simbol) care rezultă din prescurtarea denum irii genului şi speciei. în orice caz pre­scurtările vor fi înscrise într-o legendă sau tabel cu explicaţia prescurtă­rilor.

De m enţionat este faptul că este bine să se păstreze o proporţiona- litate în tre m ărim ea cercurilor respective şi suprafaţa cartată. Astfel, un cerc cu diam etrul de 4 cm figurat pe o hartă la scara 1 : 100 000 reprezintă o suprafaţă aproxim ativă egală cu cca 12,5 km 2.

Pe lîngă acest fel de reprezentare pot fi făcute şi altfel de hărţi care cuprind o vale sau un masiv muntos, unde sînt figurate speciile şi canti­tăţile tot prin semne convenţionale (cifre, litere, alte semne). Im portant este ca clin harta respectivă să rezulte cîte specii şi ce cantitate a fost propusă pentru valorificare de echipa care a efectuat lucrarea.

In ultim ii ani a tît la noi cît şi în alte ţări, unde a fost aplicată m e­todologia cartării, terito riu l carta t şi cartografiat a fost îm părţit în pă­trate de 25 km 2 p rin acest sistem putîndu-se corela densitatea sau valoa­rea economică a bazinului respectiv cu unitatea de suprafaţă (fig. 2).

Toate aceste date cu privire la cartarea economică a florei medici­nale spontane dintr-o zonă geografică sau d in tr-un judeţ în final vor servi la redactarea unei lucrări generale asui>ra terito riu lu i sau ţării ca r­tate. în lucrarea finală fiecare specie va avea o hartă economică utilizînd sistem ul in ternaţional U.T.M.*

* U n iv ersa l T ran sv e rse M ercato r.

108

Fig. 1 — Exemplificare metodologie cartare economică :L egenda : U .d. = Urtica dioica ; P .m e = Plantago m edia ; C r.m = Crataegus m onogyna ; Tu.f =»

Tussilago farfara ; O.v == Origanum vulgare e tc.

IMPORTANŢA PRACTICA ŞI TEORETICA A CARTĂRII

După cum a rezultat şi din partea introductivă a acestui studiu, principalul scop al cartării economice este de-a cunoaşte, sub aspect can­tita tiv şi calitativ, resursele naturale de plante m edicinale valorificabile dintr-o zonă geografică în vederea unei exploatări raţionale.

P rin term enul de exploatare sau valorificare raţională trebuie în ­ţeles în prim ul rînd ocrotirea naturii. în acest caz, ocrotirea natu rii se realizează prin urm ătoarele căi :

-— explorarea program atică a speciilor medicinale dintr-o localitate sau judeţ în aşa fel încît să se perm ită refacerea vegetaţiei respective în tim p. Program area exploatării nu este posibilă fără a cunoaşte to talul de m aterie prim ă valorificabilă de la fiecare specie m edicinală în parte. Este recom andabil ca în aceeaşi localitate, pentru speciile de la care se recoltează părţile subterane, scoarţa sau chiar părţile aeriene excepţînd florile, fructele sau seminţele, să nu se revină decît după un in terval de 4—5 ani ;

— reglem entarea cantităţilor care se exploatează dintr-o localitate, lăsînd suficiente exem plare de plante care să asigure perpetuarea spe­ciei ; a tît pentru program area exploatării, pen tru stabilirea planurilor anuale de valorificare a florei spontane, cît şi pentru stabilirea cantităţii totale care poate fi valorificată de la o specie este necesară o colaborare cît mai strînsă în tre sectorul de producţie şi cel de cercetare ;

—• o altă cale de protecţie a speciilor medicinale din flora spontană, obligativitate care revine sectorului de exploatare, este însăm înţarea te ­renului exploatat cu aceleaşi specii care au fost recoltate din localitatea respectivă ;

-— o atenţie deosebită se va acorda şi solului de pe care au fost re ­coltate anum ite specii care au rolul de-a fixa solul şi a-I feri de eroziuni. Nu trebuie neglijat nici rolul pe care în special arbuştii medicinali îl au ca loc favorabil pen tru înm ulţirea păsărilor folositoare sau a unor specii de animale utile în combaterea naturală a dăunătorilor.

Numai prin respectarea regulilor generale de protecţie a naturii se poate vorbi de o exploatare raţională a florei medicinale spontane, care pentru num eroase ţări reprezintă o im portantă bogăţie naturală şi com­pletează aspectul peisagistic natural.

Lucrările de cartare a florei medicinale spontane din tr-o zonă geogra­fică anum ită pot da indicaţii practice asupra am plasării uscătoriilor, cen­trelor de condiţionare sau prelucrare prim ară a plantelor sau chiar a am plasării unor m icrounităţi industriale de extracţie a to talului de p rin ­cipii active sau selectiv a anum itor substanţe active. Acest aspect este cu a tît mai valabil cu cît în zona respectivă nu există căi de acces prac­ticabile sau cînd distanţele pînă la centrele industriale sîn t foarte mari. P en tru anum ite zone geografice astfel de m icrounităţi de extracţie am ­plasate în im ediata vecinătate a surselor de m aterie prim ă prezintă im ­portante avantaje de ordin economic şi social. Din punct de vedere eco­nomic prelucrarea unei m aterii prim e proaspete sau uscate în condiţii corespunzătoare, fără depozitarea îndelungată, are ca urm are creşterea randam entelor şi reducerea cheltuielilor de transport. Din punct de ve­

111

dere social, pe lîngă crearea unor locuri de muncă, organizarea produc­ţiei într-o zonă îndepărtată de centrale industriale sau agricole oferă :o- sibilitatea calificării populaţiei respective în tr-o nouă ram ură de pro­ducţie. Resursele energetice locale (apă, energia electrică a unor mi- crohidrocentrale, combustibil local ş.a.) vor fi la rîndul lor valorificate mai raţional.

Sub aspect ştiinţific, cartarea economică a florei medicinale spon­tane pe lîngă cunoaşterea fitogeografică a zonei respective, aduce şi unele contribuţii cu privire la :

— stabilirea localităţilor favorabile introducerii în cultură a unor specii, cu alte cuvinte la zonarea culturilor de plante medicinale ;

— cunoaşterea sub aspect genetic şi conservarea unor taxoni sau populaţii locale de plante medicinale cu conţinut ridicat în substanţe ac­tive în vederea recoltării m aterialului de înm ulţire pentru cercetări de ameliorare sau selecţie fitochimică ;

■— studiul hărţilor de cartare pot da unele indicaţii şi asupra fac­torilor edafici din localităţile sau zonele studiate. M ulte specii m edici­nale sînt indicatoare de um iditate, pH -ul solului, bogăţia în azot etc.

C artarea economică a florei medicinale spontane dintr-o zonă geogra­fică implică unele investiţii în cadre de specialitate, utilaje şi echipam ent, tim p şi m uncă pasionată în condiţii de m ulte ori grele. P rin finalizarea acestei lucrări însă pe lîngă contribuţiile care se aduc în domeniul cu­noaşterii se pot organiza acţiuni de valorificare pe baze ştiinţifice a aces­to r bogăţii naturale realizîndu-se în acelaşi tim p ocrotirea naturii.

PROTECŢIA FLOREI MEDICINALE SPONTANE.PREOCUPĂRI PENTRU MENŢINEREA

ŞI CREŞTEREA POTENŢIALULUI ECONOMIC

După cum rezultă din im portanţa practică şi teoretică a cartării flo­rei medicinale spontane din România, noţiunea de valorificare raţională trebuie înţeleasă în prim ul rînd ca o acţiune de ocrotire a naturii.

In această direcţie în prim ul rînd trebuie avută în vedere o progra­m are a exploatării speciilor de plante medicinale pe zone geografice sau adm inistrative în aşa fel încît în zona respectivă să nu se revină decît după 4—5 ani. Această program are a exploatării este necesară îndeosebi pentru speciile de la care se recoltează organele subterane care asigură reproducerea speciei respective. De asemenea, este necesară stabilirea pe baze ştiinţifice a cantităţilor de m aterie prim ă care se poate exploata d in tr-un ecosistem natural în aşa fel încît specia şi ecosistemul să nu sufere.

Sînt m ulte exemple negative din care rezultă că o exploatare iraţio­nală, strict u tilitaristă , de moment, a pus în pericol însăşi existenţa unor specii. In această direcţie m enţionăm exploatarea pînă aproape de ex ter­m inare a speciilor Gentiana lutea, Arctostaphylos uva-ursi, Angelica ar- changelica, Rusdu's aculeatus, Adonis verndlis şi speciile de Aconitum din secţia Ncipellus ş.a. care trebuie ocrotite pe toată suprafaţa ţării noastre. Un exemplu de reducere drastică a speciei Vineri nrinor se poate ilustra p rin „cifrele de producţie11. Astfel, în perioada 1963— 1967 s-au recoltat din flora spontană aproape 2 000 tone de plantă proaspătă, inclusiv planta

112

cu întreg sistemul radicular. în prezent potenţialul economic pen tru această specie este de m axim um 45— 50 tone pe an.

Pe lîngă recoltarea necontrolată şi neprogram ată pe baze ştiinţifice a florei medicinale spontane mai există şi alţi factori care contribuie an de an la scăderea potenţialului economic al plantelor medicinale necultivate. Astfel menţionăm în prim ul rînd extinderea activităţii um ane şi a in te r­venţiei omului în zonele necultivate sau cultivate în care se dezvoltă şi plante medicinale (Mcitricaria chamomilla, Centaurea cycinus, D elphinium consolida, Papaver rhoeas ş.a.). Erbicidarea, lucrările de am eliorare a so­lului, lucrările de curăţire a păşunilor prin arderea sau distrugerea a num e­roşi arbuşti cu valoare medicinală deosebită (Păducelul, Măceşul, Ienupă- rul, Jneapănul ş.a.), extinderea industrială şi a exploatărilor m iniere de suprafaţă prin decopertafe, schim barea microclim atelor şi a condiţiilor pedoLogice prin lacuri de acum ulare, sisteme de drenaj sau irigaţii, te ra - sarea unor pante înclinate, extinderea livezilor în zonele de păşuni şi fineţe au contribuit în ultim ele decenii la scăderea potenţialului economic al plantelor medicinale din flora spontană.

In ultim ii ani pentru protecţia florei medicinale spontane din ţara noastră s-a început experim entarea unor procedee pen tru m enţinerea sau chiar creşterea potenţialului economic al acesteia. în această direcţie s-au obţinut rezultate încurajatoare prin reînsăm înţarea sau replantarea spe­ciilor exploatate d in tr-o anum ită zonă. Această operaţie se mai num eşte şi „spontaneizare“, concept p rio rita r românesc, comunicat de F. C r ă- c i u n şi M. A l e x a n la a l V ll-lea Congres Naţional de Farm acie (1978) fiind caracterizat prin urm ătoarele elem ente :

— reînsăm înţarea terenului exploatat se face cu m aterial de înm ul­ţire provenind din zona respectivă, aceasta pentru a nu altera genofon- dul existent ;

— la fel, în cazul în care înm ulţirea se face pe cale vegetativă, m a­terialu l de înm ulţire provine tot de la populaţiile din zonă ;

— in cazul în care se „spontaneizează“ şi alte suprafeţe decît cele naturale din im ediata vecinătate a bazinelor naturale, m aterialul de în ­m ulţire va proveni din aceeaşi zonă ;

— flora medicinală este privită în ansam blul ei. deci prin „sponta- neizare“ nu se urm ăreşte introducerea în cultură a unei specii străine bio- tipului sau asociaţiei naturale, ci respectarea cît mai riguroasă a geno- fondului n a tu ra l ;

— prin aceste operaţii se are în vedere şi conservarea solului în ca­zul in care pentru recoltarea organelor subterane s-a dislocat păm întul pe suprafeţe mari în pantă.

Aplicarea în practică a reînsăm înţării sau replantării speciilor ex­ploatate începînd din anul 1978 are caracter norm ativ pentru întreaga re ­ţea Plafar. In ultim ii 10 ani s-au efectuat astfel de lucrări pentru peste 30 specii pe suprafeţe anuale care depăşesc 1 000 ha.

Prim ele rezultate în această direcţie sînt încurajatoare. Astfel, po­tenţialul economic pentru G ypsophyln paniculata pe raza comuneiC. A. Rosetti din Delta Dunării a dus la m ărirea cantităţilor recoltate de la 0,8 tone (în 1977) la peste 14 tone (1986) fără periclitarea populaţiei respective. In urm a evaluărilor efectuate la Poiana Horei din jud. Cluj s-a constatat că în urm a reînsăm înţării terenului cu seminţe de A m ica montana densitatea plantelor a crescut de cca 3 ori.

Experim entările făcute cu plantarea de colete cu m uguri provenind de la specia Atropa belladonna în zona Slănic-Moldova după tre i ani au dus la dezvoltarea părţilor subterane ale plantei de la 0,145 kg, cît re ­prezenta m aterialul de înm ulţire iniţial, la 0,850 kg. Experienţele făcute pen tru specia Matricarici chamomilla în une'le localităţi d in Gîmpia de Vest, au avut ca rezultat o creştere a densităţii plantelor faţă de loturile m arto r cu 230% în cazul în care nu s-au efectuat alte lucrări decît în- săm îţarea şi cu 280o/0 la variantele la care după însăm înţare s-a aplicat şi o uşoară afînare a solului prin discuire.

Eieşi abia la început şi pe suprafeţe relativ mici preocupările din ţara noastră cu privire la m enţinerea şi chiar ridicarea potenţialului econo­mic al florei medicinale spontane din ţara noastră sînt încurajatoare. P rin generalizarea m ăsurilor de protecţie şi de refacere perm anentă a zonelor cu potenţial economic în plante medicinale se pot aduce im portante be­neficii economiei naţionale.

PARTEA SPECIALA

Monografiile principalelor plante medicinale descrise cuprind pen­tru fiecare specie : caractere de recunoaştere, m ateria prim ă (descriere), ecologie şi răspîndire, zonare, tehnologia de cultură (la plantele cultivate), recoltare, prelucrare prim ară, compoziţie chimică, acţiune farm acodina­mică, utilizări terapeutice, confuzii. P en tru plantele cu im portanţă fito— terapeutică mai redusă sau pentru cele utilizate în medicina tradiţională sînt m enţionate date mai sumare. P lantele medicinale prezentate în ordine sistem atică vor fi descrise de-a lungul celor trei volume. U ltim ul volum va cuprinde mai m ulte tabele sinoptice priv ind utilizarea în te ra ­peutică, form a de adm inistrare, m om entul optim de recoltare şi num e­roase alte date tehnice.

* *

Din încrengătura CHLOROPHYTA unele specii de Spirogyra — Mă­tasea broaştei (Fam. Zignemataceae) şi altele din genul Chara (Fam. Cha- raceare) au fost luate în studiu în ultim ii ani şi au şanse să devină p lan te medicinale.

* A tît o rd in ea s is tem a tică c ît şi n o m e n c la tu ra a u fost a d o p ta te d u p ă F lo ra E u ro p aea în aco rd şi cu F lo ra R.S.R. voi. I —X III.

ÎNCRENGĂTURA MYCOPHYTA (Ciuperci)

încrengătură care cuprinde talofite uni sau pluricelulare, fără clo­rofilă, care nu-şi pot sintetiza substanţele organice, pe care le iau de pe substrat m ort (saprofite) sau viu (parazite).

Corpul lor vegetativ num it m iceliu este alcătuit d in filam ente (hife), care la cele superioare pot da false ţesu turi (pseudo-parenchimuri). Ca substanţă de rezervă este glicogenul. Cele mai evoluate au corpuri de fructificare mari, eu forme diferite.

Unele dintre ele sintetizează substanţe active extrem de im portante (alcaloizi, antibiotice, vitam ine şi altele).

Fam. IIYPOCRE 1 CEAE

+ CLAV1CEPS PURPUREA (Fr.) Tul.

CORNUL SECAREI* ; Fr. Ergot de seigle ; E. : Ergot of Rye ; G. :

M utterkorn ; M. : Anyarozs ; R. : Sparînia, M atoeinîie rojki (fig. 3)

Caractere de recunoaştere : P l a n ­t a : Se disting două stadii diferite în ciclul evolutiv al ciupercii care se suc­ced în natu ră după cum urm ează :

1. Infecţia primară. Organul de re­zistenţă al parazitului denum it sclerot, dezvoltat pe spicele de secară sau pe alte graminee, cade pe sol după ma­turizare, unde răm îne în tim pul iernii. P rim ăvara, din aceşti scleroţi, se dez­voltă, în condiţii favorabile de tem pe­ratu ră şi um iditate, nişte form aţiuni sferice pornite de la extrem itatea api- cală a pedicelilor ieşiţi din sclerot. Aceste form aţiuni sferice sînt num ite şi strome ; la suprafaţă sînt verucoase,

* C onform F lo re i R.S.R. (Ed. A cadem ie i R.S.K.), d en u m irile spec iilo r în lim b a ro m â n ă v o r f i scrise cu m a juscu le .

C laviceps purpurca

118

ia r în interiorul lor se află num eroase concoptacule denum ite peritecii, in form ă de butelie. în in terioru l periteciilor se află num eroase asce avînd cîte 8 ascospori hialini, filiformi. In condiţii optime de tem peratu ră ascosporii se eliberează din asce p rin osteolele de la suprafaţa strom elor. Aceştia ajung prin interm ediul curenţilor de aer pe florile plantelor gazdă ; ascosporii în tîln ind aici, condiţii favorabile, „germ inează". P rin germ inare se dezvoltă la început un m iceliu prim ar num it şi himeniu, care invadează ovarul, -stilul, stigm atele şi stam inele florii. în evoluţia parazi­tului, accst prim stadiu poartă num ele de infecţie prim ară.

2. Injecţia secundară. M iceliul form at se ramifică, form înd conidio- fori pe care iau naştere num eroşi spori num iţi conidii şi care se află în tr-o suspensie de exsudat zaharat vizibil pe spice sub form a unor pică­tu ri translucide sau transparente ca ro-ua, de consistenţă siropoasă. Acest stad iu din ciclul evolutiv al ciupercii a fost denum it „sphacelia segetum “. Conidiile din exsudatul zaharat sîn t transportate prin interm ediul insec­telor pe alte flori nefecundate, unde, în tîlnind condiţii favorabile, ger­minează, form înd un nou miceliu, fază cunoscută sub denum irea de infecţie secundară.

M iceliul form at a tît din ascospori, cît şi din conidiile germ inate, cu tim pul se transform ă în tr-o ţesătură de hife miceliene care devine din ce în ce mai deasă. După aproxim ativ două săptăm îni de la pătrunderea agentului patogen, pe cale naturală, pe organele florale ale plantei gazdă îm pletitura de hife miceliene capătă o consistenţă spongioasă de culoare albă-gălbuie cu nuanţe violacee num ită şi faza de leucosclerot. Cu tim pul, după alte două săptăm îni, form aţiunile se pigmentează puternic în vio­let, consistenţa devine din ce în ce mai densă, cornoasă, culoarea se închide pînă la brun-negricios, scleroţii form aţi intre cînd de obicei cu m ult în lungime şi în grosime cariopsa speciei de pl-antă-gazdă.

In infecţiile pe cale artificială prim a fază din ciclul evolutiv al ciupercii, adică infecţia eu ascospori, este elim inată. P en tru aceasta coni- ■diile, faza asexuată -de înm ulţire a ciupercii, se produc în laborator pe m edii nutritive, acestea servind la infestarea plantei gazdă (secară, orz sau alte graminee).

M a t e r i a p r i m ă : Secale carnutum este forma de rezistenţă a ciupercii sau sclerotul. Cel provenit de pe scară este de obicei fusiform , uşor 3 -cost.it, d rep t sau curbat, lung de 1—3 (7) cm şi de 0,2—0,5 (1) cm în diametru, cu partea bazală uşor ro tunjită, iar cea term inală m ai ascu­ţită, purtînd resturi staminale şi hife miceliene cu conidii, un ite în exsu­dat zaharat solidificat. La in terior este de culoare gălbuie sau alb-cenu- şie, uneori cu nuanţe roz-violacee pînă la violet. Interiorul, form at dintr-o reţea foarte deasă de filamente, se num eşte prosoplectenchim, iar par­tea exterioară, mult mai densă, de culoare mai închisă, poartă num ele de paraplectenchim. Dimensiunea, forma, culoarea, structu ra şi g reu ta­tea scleroţilor diferă foarte m ult în special în funcţie de planta gazdă.

Mirosul scleroţilor proaspeţi sau conservaţi în -condiţii corespunză­to are este caracteristic de c iu p ercă ; gustul este dulceag, uşor amărui. P rin tr-o conservare defectuoasă, datorită oxidării grăsim ilor pe care le conţine, m irosul devine dezagreabil. P rin tra tare cu o soluţie de NaOH pulberea de sclerot degajă miros puternic de trim etil-am ină.

117

Ecologie, răspîndire în flora spontană şi zonare în cultură. Factorii principali care favorizează răspîndirea ciupercii în flora spontană sînt : plante le-gazdă, um iditatea şi căldura, a tît în tim pul „germ inării14 scle- roţilor, c ît şi din perioada infecţiei prim are şi secundare. Cornul secarei preferă zonele de deal şi m unte pînă la altitudini de 1 000 m, ferite de v în turi puternice, sau în culturile de secară din apropierea pădurilor sau lizierelor, puternic înierbate, cu um iditatea relativă a aerului ridicată, cu rouă bogată dim ineaţa, precum şi luncile rîurilor, terenurile cu apă freatică la suprafaţă. Prezintă o puternică adaptabilitate la factorii eco­logici. în ţara noastră se întâlneşte frecvent, practic în toate judeţele ţării, începînd de pe litoralul M ării Negre şi pînă în zona alpină, fie pe secară, fie pe gram ineele din flora spontană.

In cea ce priveşte noţiunea de zonare a culturilor de Cornul secarei p rin metoda infecţiilor artificiale, aceasta are, spre deosebire de alte cul­turi, o semnificaţie specială. A lături de zonarea plantei gazdă, ţin înd seama de factorii favorizanţi dezvoltării ciupercii, în noţiunea de zonare, trebuie să se ţină seama de tipul alcaloidie de tulpină* u tilizat pentru obţinerea m ateriei prime. P en tru m enţinerea purită ţii tu lp inilor este nece­sară asigurarea continuităţii tipului de tu lp ină utilizat în tr-o anum ită zonă geografică. Este to ta l contraindicat ca în aceeaşi zonă geografică în tr-u n an să se cultive un tip alcaloidic de tulpină, iar în anul urm ător a lt tip de tulpină.

Tehnologia de cultură. Secara, destinată producerii Cornului secarei* urmează, în general, în cultură, după aceleaşi plante ca şi în cazul culturii de secară pentru boabe. Rezultate bune se obţin cînd secara urm ează după plante leguminoase pentru boabe şi furajere. în zone nisipoase o bună prem ergătoare este lupinul, iar în zonele mai um ede şi reci se preferă să urm eze după cartofii tim purii şi porum b pentru siloz.

P en tru reuşita producţiei Cornului secarei se recom andă ca planta gazdă, secara, să provină d in tr-un soi de secară am eliorat în direcţia receptivităţii m axime la infecţia artificială, aşa cum este de exemplu soiul Danae. De asemenea, secara ca plantă gazdă, trebuie să aibă o pe­rioadă lungă de înflorire, un sistem radicular puternic, care să asigure obţinerea unor plante sănătoase, cu tu lpini viguroase cu o talie cît mai uniform ă, de 1— 1,20 m şi rezistentă la cădere, aşa cum este soiul creat recent de S taţiunea de Cercetări Agricole Suceava. Cultura trebuie să fie am plasată în zonele de silvostepă şi prem ontane, cu precipitaţii cuprinse în tre 450 şi 600 m m /an, pe terenuri plane, bogate în substanţe nutritive, adăpostite de v în tu ri — la liziera unor păduri —, aflate în apropierea unei surse de apă potabilă. Pe acelaşi teren cu ltura poate reveni după 4—5 ani. Subliniem faptul că şi după o asemenea perioadă se va reveni cu cultura de secară pentru Cornul secarei num ai din aceeaşi tu lp ină sau grupă alcaloidică, deoarece pericolul de corcire este foarte mare.

Vara, im ediat după recoltarea prem ergătoarelor tim purii, şi toamna, după plantele prem ergătoare tîrzii, se ară superficial la 15 cm, iar cu 15— 18 zile înainte de sem ănat se ară la 18—20 cm, după care se dă un disc şi o grapă.

Cu toate că secara are un consum ridicat în substanţe m inerale totuşi aplicarea îngrăşăm intelor se va face cu m are atenţie (diferenţiat de la soi

* In sens m icrobiologic.

118

la soi) pen tru a nu favoriza căderea. Se recom andă încorporarea în sol la a ră tu ra de bază a plantei prem ergătoare a 15—20 tone gunoi de grajd bine ferm entat. în lipsa acestuia se poate adm inistra direct înaintea u lti­m ei ară tu ri 60 kg/ha s.a. foşfor şi 60 kg/ha s.a. azot.

Secara pentru producerea Cornului secarei se însăm înţează toam na devrem e înaintea celorlalte cereale, deoarece are nevoie de o perioadă de vegetaţie de 45— 50 zile înainte de căderea prim ului îngheţ din regiune. Insăm înţarea se execută cu m aşina SUP-21 sau SUP-29 în benzi de 1,40 m •cu rînduri la distanţa de 12,50 cm, cu poteci de 25—50 cm în tre benzi, ob ţinu te prin suspendarea prim ului tub de sem ănat de la fiecare roată. Adîncim ea de sem ănat este de 5—6 cm cînd solul are suficientă um idi­ta te şi de 6— 7 cm cînd solul este mai uscat. Cantitatea de săm înţă nece­sară la hectar de 200—220 kg este în funcţie de m ărim ea bobului şi nece­sitatea de a asigura obligatoriu 500—550 plante la m etru pătrat.

P înă în prim ăvară la inoculare, culturile de secară se vor suprave­ghea perm anent, cunoscînd că sîn t sensibile la un stra t prea gros de zăpadă c ît şi la băltirea apei, recom andîndu-se lucrări corespunzătoare de com­baterea acestor fenomene. în prim ăvară, dacă se observă o descălţare a plantelor se va aplica un tăvălug de-a curm ezişul rîndurilor im ediat după ce păm întul s-a zvîntat puţin. Com baterea buruienilor se va realiza prin folosirea erbicidelor ICEDIN în cantitate de 3'—3,5 litri sau sare DMA în doză de 1,5—2,5 1, adm inistrate în 500—600 1 apă/ha. Ca m om ent optim de aplicare se recom andă pe tim p însorit cînd talia plantelor este de pînă la 15 cm.

Inocularea culturilor de secară astfel pregătite se execută cu conidii de Claviceps purpurea dispersate foarte omogen în apă potabilă sub form ă de suspensii.

M omentul optim de inoculare este atunci cînd secara a ajuns în fază de burduf şi încep să iasă v îrfurile prim elor ariste. Această perioadă optim ă de inoculare durează pînă la înflorire, adică 8— 12 zile în funcţie de condiţiile climatice ale anului.

Metodologia obţinerii m aterialului de inoculat secara este rezultatu l colaborării d intre T rustul P lafar şi In stitu tu l pen tru Controlul de S tat al M edicam entului şi Cercetări Farm aceutice, în treprinderea Antibiotice Iaşi şi Centrul de Cercetări Biologice din Iaşi.

M aterialul de inoculat se livrează în flacoane de 1 litru sticle tip lapte (conţinînd 2 doze pe flacon) de către în trep rinderea P lafar Boto­şani. P înă la folosirea m aterialului de inoculat în cîmp, acesta va fi păs­tra t în locuri curate, aerisite, ferit de lum ina solară directă, la o tem ­peratură cît mai constantă în ju ru l a 3CC.

Pregătirea suspensiei de conidii pentru inocularea secarei în fază de burduf se face în butoaie de lemn sau m etalice galvanizate, cu o capaci­tate de 200—400 litri fiecare.

în funcţie de metoda de inoculat, care poate fi m anuală sau meca­nică, se va asigura producerea a 1 000 1 suspensie pentru inocularea ma­nuală sau 600 1 suspensie pentru inocularea mecanică a unui hectar. La această cantitate de apă se vor adăuga 25—30 flacoane cu m aterial bio­logic de inoculat, respectiv 50—60 doze/ha.

în funcţie de suprafaţa de secară cultivată special pentru a fi inocu­lată în tr-o tarla, se transportă la m arginea culturii m aterialele necesare :

119

butoaie, site metalice galvanizate, tifon, rigle pentru omogenizat, rigle- pentru apucat (într-o linie) spicele, găleţi galvanizate şi m aterialu l biolo­gic în flacoane de sticlă tip lapte.

în cazul inoculării m anuale m aterialul biologic compus din cariopse* de secara şi miceliul a celor 25—60 flacoane se spală în tr-o cantitate ce1 000 litri de apă, iar în situaţia inoculării mecanice în 600 litri de apă potabilă. P înă la folosire flacoanele cu suspensia sus-m enţionată se vor păstra la m arginea tarlalei acoperite cu prelate sau plante de secară spre a le feri de influenţa negativă a razelor solare.

P en tru prepararea suspensiei de conidii în apă potabilă se reparti­zează trei m uncitori care vor aşeza pe gura butoiului o sită m etalică gal- vanizată acoperită cu tifon pe care un m uncitor va goli flacoanele cu m aterial biologic, a l doilea m uncitor va freca uşor în tre mii ni miceliîle, în tim p ce al treilea va tu rna cu găleata apă potabilă pînă ce se reuşeşte spălarea m iceliului de pe cariopse şi deci trecerea conidiilor sub form ă de suspensie în apa potabilă turnată.

în acelaşi mod se procedează cu fiecare butoi pînă ce se pregătesc 600 sau 700 litri suspensie pentru inoculat un hectar cu m aşina sară m anual.

în tim pul utilizării, suspensia de conidii se va agita perm anent spre a se evita sedim entarea conidiilor.

în executarea lucrărilor de inoculare m anuală se utilizează periile cu ace şi pîslă confecţionate special în acest scop, precum şi alte m ate­riale ca : găleţi galvanizate, rigle de lemn, tifon etc.

P en tru inocularea m anuală a unui hectar sîn t necesari 3 preparatori,2 purtă to ri de rigle care dirijează spicele în burduf, pe un singur rînd,2 purtă tori cu găleţi cu suspensia de inoculat, 2 operatori care execută inocularea propriu-zisă şi 3—4 alim entatori. O astfel de echipă organi­zată are un randam ent de cca. 0,10 ha pe zi ceea ce înseam nă că pentru un hectar sîn t necesari 66—68 m uncitori/zi.

La executarea inoculării cei doi m uncitori purtă tori de rigle, aşezaţi de o parte şi de alta a benzii de secară prind în tre rigle, în apropierea spicelor, o porţiune de circa 30 cm din banda de secară adunînd plantele şi spicele în burduf pe o singură linie. Această operaţie creează posibi­litatea ca cei doi operatori cu perii cu ace şi pîslă, după ce înmoaie pe­riile cu ace în găleţile cu suspensii agitate continuu de purtă to ri (cu rigle de lem n anume dirijate), Să înţepe spicele de secară strînse între rigle.

Periile fiind confecţionate cu ace pentru m aşina de cusut aşezate cu. urechile spre exterior, creează posibilitatea ca picătura de apă purtătoare de conidii să in tre în urechea acului, ia r după inţeparea spicelor acestea să răm înă în burduful plantei, determ inînd astfel o infectare artificială cu conidii de Claviceps purpurea a culturilor de secară. Subliniem faptul că după fiecare înţepare periile cu ace se înmoaie în suspensia cu conidii, ia r înţeparea se face uşor, cu grijă, pen tru a nu vătăm a planta sau a rupe spicele ori tulpina.

Inocularea mecanică se execută cu o m aşină brevetată, invenţie românească, purta tă de un tractor legumicol L-400. Maşina este prevă­zută cu 7 perechi de tam buri cilindrici înalţi de 21 cm, prevăzuţi fiecare la suprafaţă cu 22 rînduri orizontale şi 31 verticale de ace tip m aşină de cusut aşezate cu urechile în afară şi învelite în tr-u n s tra t de poliuretan.

120

In direcţia de înaintare a maşinii purtate de tractorul L-400, rîndu- rile de secară sînt dirijate de despicătoarele de lan astfel încît să treacă p rin tre cîte doi tam buri aşezaţi paralel pe verticală. Acele de pe supra­faţa acestora preiau din poliuretanul cu care sînt acoperite, p icături din suspensia ce îmbibă acest s tra t elastic pe care o introduc prin înţepare in burduful plantelor de secară, determ inînd astfel infectarea organelor florale din spicul în form are.

Tractorul L-400 care este purtă to ru l m aşinii de inoculat trebuie să se deplaseze cu viteza a doua înceată sincron, adică cu 3,72 km /oră, asigu- rind inocularea a 6—-7 hectare în 10 ore cu două forţe umane, un tracto­ris t şi un supraveghetor continuu ce merge în spatele tractorului.

înain te de instalarea m aşini de inoculat se inversează roţile din spate ale tractorului L-400, m ontîndu-se cea din dreapta în stînga şi invers, iar roţile din faţă se îndepărtează la u ltim ul nu t din afară, în aşa fel încît în tim pul deplasării, a tît roţile din faţă cît şi cele din spate să meargă pe aceeaşi urm ă, evitîndu-se astfel deteriorarea rîndurilor de secară din m ar­ginea cărărilor.

După efectuarea acestei operaţi se m ontează în partea din spate a tractorului la priza de putere, m aşina de inoculat.

De asemenea, pe tractor se montează, în partea din faţă, două rezer- voarea m etalice galvanizate a cîte 30 litri fiecare, pe un cadru m etalic special confecţionat.

Se fac apoi legăturile necesare de la rezervoare la pompa de apă şi la duzele fiecărei perechi de tam buri ai maşinii de inoculat.

Ca şi la m aşina de sem ănat înainte de a fi trecu tă în execuţie se fac probele necesare ca inocularea spicelor să fie cît mai uniform ă sub toate ?.spedtele. în vederea acestei operaţii se toarnă apă cu supensie de conidii în rezervoare, se cuplează pompa de apă spre a se urm ări dacă toate duzele pulverizează uniform poliuretanul de pe tam buri ,se controlează totodată funcţionarea duzelor destinate inoculării suplim entare. Dacă la toate aceste probe răspunde favorabil se trece la u ltim a încercare în sensul că se cuplează m aşina de inoculat la priza de putere, se verifică reglarea tam burilor spre a se evita distrugerea lor în cazul cînd sînt prea apropiaţi în tre ei.

După această probă tractoru l dotat cu m aşina de inoculat poate in tra in Ian executînd inocularea num ai cu viteza a doua sincron.

Operaţia de inoculare fiind d in tre cele mai delicate, se im pune a fi u tilizaţi cei mai buni m ecanizatori spre a se asigura o exploatare raţio­nală şi la întreaga capacitate a maşinii.

în tim pul executării lucrării, m ecanizatorul va fi a ju ta t perm anent de un alt m uncitor care se va deplasa pe jos, în urm a m aşini de inoculat, urm ărind cu atenţie modul de lucru al tam burilor şi al întregului ansam ­blu pentru a interveni la nevoie în situaţii dificile de înfundare cu spice rupte.

P en tru a se evita smulgerea plantelor şi înfundarea tam burilor cu spice se cere ca la capetele tarlalei întoarcerea tractorului să se facă pe teren liber şi nu în lanul de secară.

După inocularea unui hectar rezervoarele vor trebui realim entate cu suspensia de conidii pregătită, în tre timp, de către echipa ide m uncitori repartizată în acest scop — adică de cei 3 preparatori.

121

Reuşita lucrărilor de inoculat se poate verifica după 8—9 zile de la data inoculării culturii, tim p necesar ca pe spicele de secară să apară ia r exudat zaharat care este vizitat intens de insecte.

M aturizarea Cornului de secară se face în trei etape, prim a etapă apare la 30—35 zile de la inoculare sau la circa 3 săptămâni de la apa­riţia exudatului zaharat, a doua etapă este cu 7— 10 zile inainte de m atu­rizarea boabelor de secară şi ultim a este sim ultană cu recoltarea totală a. secarei.

Urm are acestui specific de producţie evaluarea scleroţilor se execută în patru etape. Prim a etapă este o evaluare prelim inară, inform ativă şi se execută la 2—3 zile după apariţia exudatului zaharat. Cu această oca­zie se va lua în considerare num ărul spicelor la care a apăru t exudatul zaharat şi num ărul boabelor de secară prinse de exudat pe m etru l pătrat,, precum şi de starea de vegetaţie a lanului, de cantitatea de precipitaţii* căzute după inoculare.

Evaluarea ştiinţifică se face pen tru prim a recoltă a scleroţilor cu 4—5 zile înainte de recoltarea lor, pen tru a doua cu 3—4 zile după p rim a recoltare a acestora şi pentru a treia cu 1—2 zile înainte de recoltare» totală a secarei pentru boabe şi scleroţi.

La evaluarea ştiinţifică, indiferent de etapa în care se execută (etapa I, a I l-a sau în ultima), se va avea în vedere num ărul m ediu de scleroţi în lungime de 2— 3 cm pe m etru l pă tra t luat la întîm plare p e cele două diagonale ale lanului din m inim um 5 părţi a unui m etru pă­tra t. Se va ţine seamă că un sclerot de 2—3 cm, la um iditatea de m axi­mum 8%, este de 0,20 g şi că indiferent de metoda de recoltat, m anuală sau mecanică, este inevitabilă o pierdere de 3—5o/0 clin producţia de scle­roţi de Claviceps purpurea. Randam entul de uscare este de 1,2 kg scleroţi proaspeţi pentru 1 kg scleroţi deshidrataţi la um iditatea m axim ă de con­servare de 8%.

Urmând acest raţionam ent să presupunem că în prim a etapă am găsit în medie 35 scleroţi pe m 2, în a doua 28 şi ân a treia 17 scleroţi de- 2— 3 cm lungim e pe m 2. Rezultă că per hectar producţia va fi urm ătoa-

. „ , . . . . „or» 1,60 g/m2 v 1 o 000 m3rea : 80 bucăţi scleroţi (35 + 28 + 17) înm ulţiţi cu 0,20 g ------------------------ —’ v l ooo= 160 kg din care reducem pierderea inevitabilă de cca. 5o/0, rezultă că se va obţine o recoltă probabilă de 152 kg/ha | ~"~Ţq0'X " — 8 kg ; 160 —-

— 8 kg = 152 k g j .

Recoltarea scleroţilor de Claviceps purpurea se face m anual sau m e­canic cu o m aşină de recoltat fabricată de În treprinderea pen tru m eca­nizarea agriculturii şi industriei alim entare din Botoşani.

P en tru recoltarea m anuală a unui hectar cultivat cu Cornul secarei în cele trei etape sînt necesari 60—70 lucrători.

Prim a recoltare a scleroţilor se face culegîndu-se num ai cei tari, b ine’ form aţi, care se desprind cu uşurin ţă din paleele spicelor de secară, la aproxim ativ 30—35 zile de la inoculare. A doua recoltare se face după 8— 10 zile şi ultim a recoltare cu 1— 2 zile înainte de seceriş.

Scleroţii de dim ensiuni mici acoperiţi în paleele spicelor se vor recu­pera din masa seminţelor de secară după tre ier cu aju toru l Liniei tehno­logice pentru separarea scleroţilor Cornului secarei din seminţele de se—

122

•cară (brevet nr. 88 902 din 19 ianuarie 1984). Proiectul acestei instalaţii a fost executat de I.X.I.M.U.A. filiala Timişoara, iar im plem entarea a fost executată de I.C.P.R.O.M. Iaşi.

P en tru a se evita pierderile de scleroţi prin scuturare cît şi datorită călcării rîndurilor de secară, se im pune ca recoltarea să fie executată de oameni m aturi care vor circula num ai pe cărările lăsate în acest scop încă ■de la însăm înţare. Totodată li se va atrage aten ţia să lovească cît mai puţin paiele de secară cu scleroţi pentru a evita scuturarea şi pe această •cale.

La recoltare se vor folosi săculeţi din tifon avînd o capacitate de 1—2 kg, prevăzuţi cu o ram ă circulară de sîrmă, care să m enţină tot •timpul gura săculeţului deschisă. Aceşti săculeţi vor fi prevăzuţi cu o sfoară circulară care creează posibilitatea de a fi a tîrnaţi după gît, lăsînd astfel libere ambele mîini ale culegătorului, uşurînd munca şi m ărind substanţial productivitatea.

Se recom andă ca seminţele de secară rezultate din lanurile infectate să nu fie utilizate în hrana oamenilor sau a animalelor, deoarece pot produce intoxicaţii ; ele se pot în trebuin ţa însă în scopuri industriale.

Scleroţii recoltaţi vor fi uscaţi de preferin ţă pe cale naturală, la soare sau la um bră, fiind întinşi în s tra t subţire şi lopătaţi zilnic, spre a nu mucegăi, cu lopata de lem n căptuşită cu cîrpe pentru a nu provoca spar­gerea scleroţilor.

După uscarea definitivă, ceea ce se constată p rin dozarea um idiţătii {maxim de 8%) sau prin îndoirea sclerotului care se rupe cu zgomot, se păstrează în saci egalizaţi de h îrtie, depozitaţi pe spătare în magazii cu­rate, aerisite, ferite de lum ină directă, lipsite de dăunători şi umezeală.

Cornul secarei fiind o m aterie prim ă toxică, în executarea lucrărilor de evaluare, recoltare, uscare, m anipulare nu se vor folosi femei gravide şi copii. M uncitorii folosiţi la aceste lucrări trebuie instru iţi asupra m ăsu­rilor de protecţie a muncii, ca de exem plu spălarea m îinilor şi a feţei cu •apă şi săpun după term inarea lucrului sau înainte de a m înca sau fuma.

Recoltarea mecanică cu m aşina prevăzută cu patru guri se face tot în trei etape, m omentele optime de recoltare fiind identice cu cele descrise Ia recoltarea m anuală.

Instalarea maşinii de recoltat scleroţi se face în faţa tractoru lu i L-400 şi este acţionată prin cuplare la tractor. Are capacitate de recoltare de4—5 ha în 10 ore.

P en tru a evita înfundarea ei întoarcerea la capetele tarlalei se va face în afara lanului de secară.

Producerea m aterialului de înm ulţire la planta gazdă, respectiv la secară, va urm a schema stabilită de Institu tu l de Cercetări P en tru Ce­reale şi P lante Tehnice Funduiea, procedîndu-se astfel : se vor stabili cu grijă terenurile pe care urm ează a se produce m aterialul de înm ulţire ; d in terenurile rezervate în acest scop se vor identifica pentru recunoaştere parcelele care prezintă cea mai bună dezvoltare şi uniform itate (1— 1,20 m), ■cu plantele cel mai bine înfrăţite, care au o rezistenţă m are la intem pe­riile regiunii respective, la diferite atacuri de boli şi dăunători şi provin •de la liniile cele mai receptive la infecţia Cornului secarei, precum şi fără buru ien i, pen tru a asigura încă din cîmp puritatea m aterialului.

123

Sem inţele de secară trebuie să îndeplinească urm ătoarele condiţii :-—• Să fie autentice, să aibă capacitate m are de producţie, să pre­

zinte precocitate, să corespundă soiului pe care dorim să-l însăm m ţăm şi să provină num ai de la plante neinfectate anterior cu Cornul secarei sau cu o altă ciupercă. în lipsa acestuia, m aterialul de înm ulţire trebuie sâ provină de la plante de secară care nu au fost inoculate anii anteriori cu Claviceps purpurea. P rin inoculare secara răm asă neinfestată cu ciupercă devine rezistentă la infecţii.

•—■ Să fie ajunse la m aturitatea fiziologică, adică să fie apte de repro­ducere.

— Să aibă purita te şi putere de germ inaţie, iar greutatea 1 000 boabe să corespundă cu prevederile din actele norm ative pen tru soiul şi zona respectivă de cultură.

P en tru producerea m aterialului de înm ulţire a Cornului secarei se va avea în vedere obligatoriu ca grupa alcaloidică ce urm ează a fi în ­m ulţită să fie pură şi recunoscută ca pură şi autentică, respectiv ergo- tam inică, ergocominică, ergocristinică sau ergoscriptenică.

Odată stabilite acestea se procedează la recoltare a 5— 10 scleroţi din cei mai reprezentativi sub raportu l dezvoltării scleroţilor (înălţime peste 3 cm, lăţim e 0,3—0,4 cm, fără striaţiuni sau crăpături longitudi­nale sau transversale, cu o culoare violet-negricioasă-m ată şi uşor curbaţi) şi stării fitosanitare, precum şi al reprezentării cît mai fidel al grupei alcaloidice (ergotamină sau ergotoxină) şi a tulpinii acesteia pe subgrupe cu conţinutul cel mai m are în ergocornină, ergocristină sau ergocriptină.

Din cei 5— 10 scleroţi se alege unul sau doi care răspund cel mai bine caracteristicilor de mai sus şi în laborator steril se determ ină dez­voltarea acestora pe m ediu nu tritiv de agar-agar pînă la faza de mieeliu cu conidii, form înd aşa-num ita tulpină-m am ă.

Fragm ente din scleroţii aleşi — selecţionaţi — se introduc în epru- bete cu m ediu nu tritiv de agar-agar unde în tim p de aproxim ativ două. săptăm îni se dezvoltă un m ieeliu cu conidii ce vor fi u tilizate în suspen­sia necesară inoculării unui m ediu steril compus din cariopse de secară. (125 grame), glucoză (8 grame) şi apă potabilă (175 grame) aflate întrmm flacon de sticlă tip lapte. Flacoanele cu cariopse de secară după inocularea lor cu conidii se aşază pe stelaje în camera de incubare la o tem pera­tu ră de 24—28°C, unde, în tim p de 2— 3 săptăm îni, întreaga masă de cariopse este acoperită de un mieeliu pîslos de culoare alburie încărcat cu conidii.

Flacoanele astfel p reparate se păstrează în camere curate, cu tem ­peratura reglabilă la 3—5°Ci urm înd a se transporta în cîmp cu maşini izoterm e în care tem peratura să nu depăşească valoarea sus-num itâ. în cîmp se vor duce numai flacoanele necesare operaţiei de inoculare din ziua respectivă.

Producerea Cornului secarei în condiţii de irigare. în condiţiile clima­tice din ţara noastră cerinţele faţă de apă a secarei de toam nă sînt asigu­ra te din rezerva de um iditate a solului şi din precipitaţiile căzute în tim pul vegetaţiei. Datorită acestora, intervenţiile prin irigare în vederea acoperirii deficitului de apă nu sînt necesare în fiecare an. Totuşi, în zona de stepă şi cea de silvostepă din sudul ţării sau în unele zone colinare din esmm Moldovei, apare deseori necesitatea udării secarei pentru producerea Cer- nului de secară. Aceasta se efectuează în trei perioade : în toam nele sece­

124

toase pentru asigurarea răsăritu lu i şi înfrăţirii plantelor pînă la venirea iernii cu o norm ă de 500—700 m3/ha, în prim ăverile secetoase şi vara, la 12— 15 zile după inoculare, la form area scleroţilor (500 m 3/ha).

Bolile, dăunătorii şi combaterea lor. în cîmp culturile de Cornul se­carei fiind de dată recentă nu au creat probleme sub acest raport. în de­pozite în schimb scleroţii Cornului secarei sîn t preferaţi de acarieni. A ta­cul se m anifestă prin prezenţa unui praf şi a unor mici galerii greu vizibile cu ochiul liber în peretele exterior al sclerotului. Descoperirea acarienilor se realizează cel mai bine dacă in tr-un pahar cu ra t se introduc scleroţii de Cornul secarei pînă la jum ătate şi se aşază la lum ină cîteva m inute cînd acarienii se aliniază în cerc către m arginea superioară a paharului.

Combaterea acestora se face cu preparatul denum it „Delicia“ în doze de 1—2 pastile la sac, sau cu brom ură de m etil în camere de gazare bine etanşate.

Tot în depozite scleroţii Cornului secarei mai pot fi atacaţi de diverse insecte cum sîn t : cleştarul (Tyroglyphus), molia bicoloră (Plodia inter- punctellaj, molia ham barelor (Ţinea granella) şi de gîndacul tu tunulu i (Lasioderma serricorne). Toate se pot combate cu clorură de carbon în doze de 11 ml la 100 kg scleroţi p rin stropire.

Recoltarea materiei prime din flora spontană se face cu m îna cînd scleroţii se desprind cu uşurin ţă de pe spicele de secară cît şi de pe alte graminee. Recoltarea se face eşalonat, în raport cu m aturarea scleroţilor, astfel încît aceştia să fie tari, netezi la pipăit, negri şi fără crăpături trans- versale( scleroţii bătrîni crăpaţi ca şi cei im aturi au conţinut mai redus în alcaloizi). O m aterie prim ă de calitate mai slabă, cu m ulte spărturi, se obţine şi de la batozarea secarei infectate.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. După ce se înde­părtează scleroţii bătrîni sau im aturi, Cornul secarei se pune la uscat în s tra t subţire, la um bră sau la soare. Pe vrem e um edă se usucă în cam ere încălzite, fără a depăşi 35°, deoarece tem peraturi mai ridicate duc la scă­derea conţinutului de alcaloizi. Păstrarea se face la loc uscat şi ferit de lumină.

Condiţiile tehnice de recepţie pentru Cornul secarei din cultură nu adm it scleroţi atacaţi de insecte, iar ca im purităţi se adm it : max. l°/o scle­roţi cu spărtură galbenă-brună, corpuri străine organice — max. 1,5® 0 şi m inerale •—• max. 0,5%, um iditate —• max. 8%, m ateria prim ă trebuie să- conţină m inim um 0,20o/o alcaloizi.

P en tru Cornul secarei din flora spontană nu se pun condiţii de con­ţinu t în alcaloizi ; în acest caz se adm it ca im purităţi scleroţi în spărtu ră de culoare brună — max. 5%, scleroţi sfărîm aţi — max. 7%, scleroţi a ta­caţi de insecte — max. 1%, corpuri străine organice — max. 1,5% şi m i­nerale max. 0,5%, um iditate — max. 8%.

Compoziţia chimică a acestei ciuperci este foarte complexă, fiind considerată la ora actuală cea mai bogată din regnul vegetal. O clasificare a compoziţiei chimice se poate face după cum urm ează :

a. C o m p u ş i n e a l c a l o i d i c i : aminoacizi liberi : acidul as pâr­tie, leucina, acidul glutanic, glicina, asparagina, treonina, alanina, gluta- mina, acidul a — y — butiric, prolina, valina, lizina, arginina, fenil ala­nina, tirozina etc. ; aminoacizi componenţi ai fracţiunii peptidice ; pentru grupa ergotam inei şi ergotoxinei ; oxialanină, x-oxivalină, 1-fenil-alanină,

1-prolină, 1-leucină şi 1-valină, iar pentru grupa ergom etrinei : 1-2-ami- no-l-propanol ; acizi ; mici cantităţi de acid lactic, acid ergotinic sau acid sclerotic ; amine : m etil-am ina, trim etilam ina, n-propilam ina, izopropila- mina, izobutilamina, p-fenil etilam ina, colina, acetil colina, tiram ina, pu- tresceina, cadaverina, histam ina, agm atina etc. ; betaine şi alte substanţe azotate : uracilul, guanozina şi betaina ; glucide : o trehaloză form ată din două molecule de glucoză şi una de clavicepsină care la rîndul ei se hi- drolizează în două molecule de glucoză şi o moleculă de manitol. D intre bazele organice s-a izolat ergotioneina, substanţă cu funcţie antitiroidiană existentă şi în eritrocite la om şi anim ale ; ulei gras : pînă la 40% în m a­teria primă, form at din acid ricinoleic, pal mitic, oleic, stearic, acetic, acid capronic şi urm e de acid linoleic. în scleroţii proaspeţi s-au găsit 2% acizi graşi liberi, iar în cei vechi şi pulverizaţi pînă la 38,17% ; în fracţiunea nesaponificabilă a uleiului s-au identificat cx-dihidroergosterina (cca 30% d in totalul de sterine), fungisterina sau y-ergosterolul, ergosterina şi stig- m asterolul. Ergosterolul (ergosterina) sau provitam ina D2 a fost izolat încă din anul 1908. Recent s-a izolat acid ricinoleic form at din trigliceride ; substanţe m inerale : fosfaţi acizi de Ca, K şi Na, o serie de oligoelemente ea Pb, Al, Fe, Ca, Ag, Ni, Ge, Be, Ti, Mn, Mg, Cu, Zn etc.

D intre pigmenţi sau substanţe colorante s-au găsit : sclereritrina, scle- roidina, s,cleroxantina, pieroseleratina, ergoflavina, acidul crisergonic, en- docrocina, clavoxantina, clavorubina, acizii secalonici A, B şi C, ergocri- sina A şi B etc.

b. A l c a l o i z i i d i n C o r n u l s e c a r e i fac parte din clasa alcaloizilor cu nucleu indolic avînd la bază ergolina. Prim a grupă, cu struc­tu ră mai simplă, este cea a alcaloizilor clavinici : agroclavina, elimoclavina, m oliclavina, lisergenul, setoclavina, festuclavina, piroclavina etc., unii din­tre ei sînt consideraţi ca precursori ai alcaloizilor lisergici activi farm aco- dinamic. In tre alcaloizii lisergici sîn t prezenţi cei de tip alcanol amidic, solubili în apă : ergom etrina sau ergobazina cu izomierul ergobazinina ; al­caloizi de tip peptidic insolubili în apă, foarte im portanţi pentru terapeu­tică ; ergotam ina şi ergosina, cu izomerii lor ; alcaloizii din grupa ergo- toxinei : ergocristina, ergocriptina şi ergocornina la fel fiecare cu izomeri. Din grupa ergostinei fac parte alcaloizii ergostina şi ergostinina. Ultim ul t ip de alcaloizi izolaţi pînă în prezent din Cornul secarei sînt cei de tip valinic : ergosecalina şi ergosecalinina.

0II H

-N-

CH2 0H

-C -H

CH3 OH

E rgom e tr in a

1H' ! 1 H

--- ch3 __ o = c —— N C

\ A /

CH2

Ergotamina

128

CH3 CH3

i! Hc - — N—

__ _ 0\

5-N-

>

CH3 OH

! .0 J .

CH OH0 |

N / r ; /

W

! H I■N C = 0

^ C . /C H 3

H CHoCH\XCH3

E rgosîna

0 = C --- N C=0\ C PN-CH3 / '■- /

H CH2<a

E rgocr îst ino

In ceea ce priveşte conţinutul în alcaloizi a Cornului secarei din ţara noastră în flora spontană pe secară prezintă o m are variabilitate începînd de la cantităţi nedozabile pînă la m axim um 0,23% alcaloizi totali, în tim p ce la Cornul secarei obţinut prin infecţii artificiale conţinutul în alcaloizi variază între lim itele 0,20— 0,60% alcaloizi totali pe suprafeţe m ari şi chiar peste 0,80% pe terenuri experim entale.

Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice. Cu toate că pri­mele date asupra utilizării Cornului secarei în scop terapeutic sînt încă din secolul al XVII-lea, el nu a fost introdus în terapeutica ştiinţifică de- cît la începutul secolului al X lX-lea, o dată cu izolarea prim ilor alcaloizi puri.

D intre to ţi alcaloizii Cornului secarei, grupa ergotam inei posedă spec­tru l cel mai complet al acţiunii farmacodinamice. Efectele periferice directe se m anifestă p rin contracţie vasculară şi u terină, iar pe această acţiune se bazează utilizarea clasică în obstetrică a extractelor totale din Cornul se-

127

cărei. Acţiunea u terină se caracterizează prin creşterea tonusului şi in ten­sificarea contracţiilor ritm ice ale uterului care în cazul ergotaminei se instalează mai len t şi durează mai m ult, în tim p ce la ergom etrină sînt m ult mai rapide, dar de du rată mai scurtă.

Efectele periferice indirecte, neurohum orale, simpaticolitice se ma- nifestă prin acţiunea antagonistă faţă de adrenalină şi serotonină prin in­hibarea organelor efectoare inervate adrenergic, respectiv simpatic. Pe această bază este justificată folosirea produselor farm aceutice de acest gen in medicina in ternă ca simpaticolitice specifice.

Efectele centrale se m anifestă în mod obişnuit prin acţiunea sedativă a centrului vasomotor, această acţiune fiind în legătură cu vasodilataţia, h i­pertensiunea şi bradicardia produsă de preparatele din Cornul secarei. Tot în zona bulbo-m edulară alcaloizi! din grupa ergotaminei stim ulează centrul vomei, inhibă reflexele sinusului carotidian şi încetinesc ritm ul cardiac. In mezodiencefal, mai ales în hipotalam us, se produce un sindrom excita- tiv caracterizat p rin midriază, hiperglicemie, hiperterm ie, tahicardie etc. O altă caracteristică a alcaloizilor de tipul ergotaminei este uşoara lor ac­ţiune sedativă şi îndeosebi potenţarea efectelor tranchilizantelor şi som­niferelor, fapt care justifică utilizarea produselor farm aceutice conţinînd această grupă de principii active în neurologie.

Alcaloizii din grupa ergotoxinei au spectru sim ilar de acţiune cu cei din grupa ergotam inei, dar acţionează mai slab, iar utilizarea alcaloizilor din această grupă ca atare este lim itată datorită toxicităţii mai ridicate. In fitoterapeutica m odernă alcaloizii din grupa ergotoxinei nu se mai u ti­lizează ca atare, ci sub form ă hidrogenată. P rin hidrogenare alcaloizii na­turali îşi modifică acţiunea asupra m usculaturii netede, răm înînd prin excelenţă sim paticolitici. Acţiunea specifică neurohum orală a alcaloizilor hidrogenaţi este caracterizată prin vasodilataţie şi scăderea tensiunii a r­teriale. O consecinţă favorabilă din punct de vedere terapeutic a hidroge- nării dublei legături din poziţia 9, 10 este reducerea rem arcabilă a toxici­tăţii acestor alcaloizi. Derivaţii dihidrogenaţi ai alcaloizilor din complexul ergotoxinic, datorită acţiunii lor vasodilatatoare, se folosesc din ce în ce m ai m ult în tu lburările circulatorii periferice şi cerebrale, avînd aplica­ţie şi în geriatrie.

Acţiunea specifică ergom etrinei este asupra uterului, antagonismul faţa ele serotonină este redus, efectele adrenolitice abia perceptibile, iar fenomenele centrale m ult atenuate faţă de celelate grupe alcaloidice. Me­dicam entele pe bază de ergom etrină îşi găsesc aplicabilitate în obstetrică.

Acţiunea farmacodinamică a substanţelor active din Cornul secarei este prezentată în tabelul 2.

Acţiunea aminelor biogene din Cornul secarei este secundară — cu excepţia histam inei care joacă un rol im portant în diferite procese fiziolo­gice şi patologice intervenind şi în stări alergice.

în terapeutica m odernă se utilizează în prezent o serie de medica­m ente de semisinteză obţinute tot din alcaloizii Cornului secarei.

Tabelul 2

K cţiu n ea fa rm aco d in am ică a su b s ta n ţe lo r a c tiv e d in C o rnu l secare i

Alcaloizi, substanţe active

Efecte periferice directe

(pe musculatura netedă)

Efecte periferice indirecte

(neurohumorale)Efccte asupra siste­mului nervos centrai

Contracţiiuterine

Vasocon-stricţie

Antagonis­te seroto-

nieiBlocaj

adrenergicBnlbome-

dulareMezodien-ccfalice

Grupa ergometrinei + + + + - H— — + - + -Grupa ergotaminei + + + + + + + + +Grupa ergotoxinei “T + + + + + + +Ale. liidroheuaţi din gr. ergometrinei _ + - _î_ + + - _|__Ale. hidrogenaţi din gr. ergotaminei — (+)(-) + + + + + j__ + -Ale. hidrogenaţi din gr. ergotoxinei _ _ 4--L-L J-- + -Amine biogene (Tira- mina, histamina, izo- amilamina etc.) J__ + - ,L.S.D. + + + + -T -f + + + + + + +

L eg en d a : + + - f a c ţiu n e fo a rte p u te rn ic ă + + a c ţiu n e p u te rn ic ă

-f* a c ţiu n e slab ă -i— a c ţiu n e fo a rte slab ă

— fă ră ac ţiu n e

D atorită compoziţiei chimice complexe şi acţiunii farmacologice cu spectru a tît de larg, Cornul secarei este considerat astăzi im adevărat tezaur de medicamente.

D intre produsele farm aceutice d in ţara noastră care conţin alcaloizi din Cornul secarei, pe lîngă ex tractu l fluid şi uscat, soluţiile injectabile de m aleat de ergom etrină (Ergomet) şi ta r tra tu l de ergotamină, se m ai utilizează produsele Bergofenretard indicat în distonii neiirovegetative cu m anifestări cardiovasculare sau digestive, ateroscleroză, hipertensiune ar­terială , hipertiroidie, insomnii etc., Distonocalmul şi Bergonalul cu ac­ţiune sim ilară, fiind indicate şi în spasmele gastrointestinale sau ale căi­lo r biliare, arteroscleroză, gastrită hiperacidă, constipaţie spastică, irita - bilitate, rău de m are sau altitudine etc. şi Cofedolul care dă foarte bune rezultate în tra tam entu l crizelor de m igrenă şi în cefaleea de origine vas­culară. O a ltă serie de produse farm aceutice din această m aterie prim ă sîn t în curs de introducere în terapeutică. în F.R. IX (Farmacopeea rom ână, Ediţia a IX-a) figurează urm ătoarele monografii : Secale cornu-tum, Extr. Secalis cornuţi siccum şi fluidum , Ergom etrini maleas, Ergotam ini ta r - iras.

Observaţie. Cornul secarei alcaloidic, în special cel rezu lta t în urm a infecţiilor artificiale, este o ciupercă toxică care trebuie m anipulată cu atenţie. Date asupra intoxicaţiilor şi m ăsurilor de protecţie sînt prezen­tate în tabelul cu priv ire la plantele m edicinale toxice, sim ptome şi prim a ju to r în caz de intoxicaţii (voi. III).

129

ALTE GIUPERGI CU UTILIZĂRI MEDICINALE

După ce F l e m i n g (1929) a descoperit acţiunea antibiotică a spe­ciei Penicillium notatum , d in num eroase alte specii (atît de ciuperci m i­croscopice cît şi m icroscopice) s-au obţinut substanţe care form ează grupa „antibioticelor44. Spre exemplu, o acţiune largă are şi streptom icina, ela­borată de Streptom yces griseus.

D intre Ascomycete — Saccharomyces cerevisiae (Drojdia de bere) — datorită m arii bogăţii în vitam ine (în special din grupa vitam inelor B),. enzime, zaharuri, proteine — este indicată în furunculoze, acnee, ca ad- juvan t în pneumonii, gripă, diabet, gastroenterite acute infantile, enterite m uco-membranoase, preventiv şi curativ în rahitism .

D intre Bazidiomycetes sînt citate ca medicinale Fomes fom entarius (L.) Kickx. şi Phellinus igniarius (L. ex Fr.) Quel — ambele cunoscute sub nu ­mele popular de Iască sau Văcălie — de la care se utiliza odinioară m ă­duva ca hemostatică, avînd o acţiune pur mecanică.

Pulberea de spori de la diferitele specii de Lycoperclon şi Bovista a re proprietăţi antihemoragice.

TJstilago m aydis (tăciunele porumbului), care conţine alcaloizi, a avu t o utilizare sim ilară cu Claviceps purpurea.

ÎNCRENGĂTURA LICHENES (Licheni)

Lichenii sînt talofite form ate prin asocierea simbiotică a unei ciu­perci cu o algă verde sau albastră, la care se adaugă şi o bacterie fixatoare de azot din genul Azotobacter. Această asociere perm ite lichenilor să se instaleze în condiţii extrem de grele, în care alte plante nu pot supravie­ţui, prin aceasta fiind considerate ca specii pioniere.

Lichenii sintetizează substanţe specifice, cum ar fi unii h idraţi de carbon (lichenina, izolichenina, pustulanul ş.a.), acizi lichenici alifaţici (acid protolichesterinic, usnic, acid ventosic ş.a.), triterpene, depside, dep- sidone, chinone, xantone, substanţe colorante etc.

Lichenii au im portanţă economică, fiind utilizaţi ca furaje, coloranţi vegetali în industria farm aceutică şi cea a parfum urilor.

Fam. PARMELIACEAE

C E TRARIA 1SLANDICA (L.) Ach.

LICHEN DE PIATRA ; Fr. : Lichen d’Islande ; E. : Iceland moss ! G. : Islăndisches Moos ; M. : Izlandi zuzmo ; R. : Ţetraria islandskaia, Is- landski lişainik.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal fructiculos (în form ă de m ică tufă), erect, înalt de 8— 10 (15) cm. Lobii talului, divizaţi în două, sîn t plani, răsuciţi sau aproape tubulari, pe m argine cu cili groşi, rigizi ; faţa superioară brună sau verde-cenuşie, lucioasă ; faţa inferioară m ai deschisă la culoare, la locul de inserţie pe substra t este roşcată, unde se observă şi cîteva firişoare (rizine). Organele de înm ulţire sîn t apoteciile m arginale, lucioase, discoidale cu diam etrul de 2— 8 mm.

M a t e r i a p r i m ă : tal de 8— 10 cm lungim e şi cca 0,5 mm gro­sim e, de culoare verde-m ăslinie sau brună-verzuie pe partea superioară, uneori cu pete mici albe şi de culoare cenuşiu-deschis albicioasă pe par­tea inferioară ; de consistenţă tare, elastică, aspră la pipăit. La m arginea lobilor se pot observa apotecile de form a unui mic disc proem inent, de cu loare brună. M irosul este slab, caracteristic, iar gustul puternic am ar, ■mucilaginos.

131

Ecologie şi răspîndire. Creşte pe stînci şi pe platourile din zona al­pină expuse vîn turilor puternice, p rin locuri uscate uneori în jnepenişuri. Se întâlneşte m ai frecvent pe M untele Mic în Banat, Ţarcu, Godeanu, M a­sivul Retezatului, M unţii Făgăraşului, Parîngului, Sibiului şi în judeţele M aram ureş, Bistriţa-N ăsăud, Covasna, Harghita, Mureş, Suceava.

Recoltarea. Perioada de recoltare depinde num ai de posibilităţile de acces în bazin, de obicei din aprilie pînă în octom brie-noiembrie. Se re ­coltează în tregul tal, care se desprinde uşor de pe substra t sau care se poate culege şi de pe sol, num ai pe vrem e uscată.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se în lă tu ră p lan­tele străine, acele de conifere, părţile brunificate şi înnegrite. Deoarece are un conţinut redus de apă, uscarea se face num ai pe cale naturală, în aer liber sau, în caz de ploaie, în şoproane bine aerate. Păstrarea u lte ­rioară trebuie făcută în locuri uscate, deoarece produsul este higroscopic şi mucegăieşte. Randam ent de uscare 1,2—2/1. Condiţiile tehnice de re ­cepţie prevăd : im purităţi (taluri brunificate pe ambele feţe) — max. 5% 7 corpuri străine organice — max. 3% Şi m inerale — max. 1% ; um idi­tate — max. 13%.

Compoziţie chimică. Conţine mucilagii care sînt solubile 70% în apă fierbinte, acizi lichenici dintre care : acidul cetraric şi protocetraric, aci­dul d, 1-usninic, acidul protolichensterinic şi fum ărie, ulei volatil cca 0,05%,. vitam inele A şi Blt iod, urm e de fridelină şi de grăsim i. P rin hidroliză h i- d raţii de carbon (lichenina) se transform ă în D-glucoză, iar aşa-num ita izoliehenină se dizolvă în apă la rece, iar apoi se scindează în manoză, galactoză şi glucoză. Datorită acestor proprietăţi, în unele ţări nordice unde este răspîndit, Lichenul de p iatră se foloseşte fie pentru hrana ani­m alelor, fie pentru prepararea zahărului.

Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice. D atorită celor două grupe de substanţe diferite (substanţe am are şi substanţe mucilaginoase),. L ichenul de piatră are 'două acţiuni d iferite : substanţele am are stim ulează secreţiile stomacale şi sistem ul nervos vegetativ şi vasomotor şi prin aceasta poate fi considerat în grupa m edicam entelor tonic-am are-stom ahice. In acest caz sîn t de p referat extractele alcoolice în care se extrag substanţele am are, în tim p ce mucilagiile răm în aproape complet neextrase.

In cazul cînd se urm ăreşte a doua acţiune im portantă a acestei m a­terii prim e vegetale, care se datoreşte prezenţei mucilagiilor, atunci se utilizează ex tractu l obţinut la cald. Mucilagiile îşi-găsesc aplicabilitate în catarul bronhial cronic (bronşite). în cazul în care bolnavul are hiperaci­d ita te gastrică, se în lă tu ră din produs substanţele am are prin ex tracţie alcoolică. In ultim ii ani, din Cetraria islandica s-au izolat antibiotice (aci­dul usninic şi evozina) cu acţiune inhibitoare asupra barilu lu i Koch.

Confuzii. Din cauza folosirii pen tru această specie şi a denum irilor im proprii de „muşchi de p ia tră41 sau „muşchi de m unte“, s-au recoltat uneori diferite specii de m uşchi propriu-zişi din zona alpină, de pe sol şi stînci. De aceea, opinăm ca aceste denum iri să nu mai fie uzitate.

132

Fam. PARMELIACEAE

PAR M ELÎA FURFURACEA Ach (Evernia furfuracea) (L.) Ach.Lichen de conifere ; Fr. : Mousse d ’A rbre ;G. : Fichtenmoos ; M. : Fenyozuzmo ; R. : Parm elia

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal foliaceu, lobat, în tins pe substrat, p înă la 12 cm lungim e ; lobii talu lui sîn t moi, flexibili, ram ificaţi dichotomic în mod repetat, uşor prinşi pe substrat p rin tr-unu l sau cîteva puncte, dar cu m arginile ridicate ; culoare : faţa superioară ce- nuşie-albicioasă, cea inferioară neagră, cu nuanţe spre roşiatic la părţile tinere ; organe de înm ulţire : izidii cilindrice (pe faţa superioară) cu rol de înm ulţire vegetativă, iar pen tru înm ulţirea sexuată apotecii pedun- culate cu discul brun-deschis, concave, 0 5 mm.

M a t e r i a p r i m ă : „Lichen Furfuraceae“, lichen ram ificat, de cu­loare cenuşie pînă la cenuşiu-înehis pe partea superioară şi neagră pe partea inferioară. M arginile sînt îndoite spre in terior în form ă de jgheab, avînd aspect bombat. Aspră la pipăit, cu miros slab, caracteristic, gust dulceag-acrişor, mucilaginos.

Ecologie şi răspîndire. Răspîndit îndeosebi în pădurile de conifere, devenind invadant în pădurile de molid de pe versanţii nordici, în condiţii de vegetaţie mai puţin prielnice, acoperind în m are parte trunchiu l şi ra ­m urile, precum şi pe sol. Mai poate fi în tîln it şi pe brad şi pin. Este răs­p îndit în to t lan ţu l carpatic şi M unţii Apuseni, îndeosebi în Transilvania (jud. Alba, Bihor, Bistriţa-N ăsăud, Cluj, Harghita, Hunedoara, Mureş, Satu Mare), Moldova (Neamţ, Suceava), M untenia (Argeş, Dîmboviţa, Prahova), O ltenia (Vîleea).

Recoltarea. Se poate face în to t cursul anului, num ai pe vrem e us­cată, după 2—3 zile de la ultim a ploaie (în caz contrar m ucegăieşte cu uşurinţă).

Metode de recoltare : desprinderea talurilor cu m îna ; cu aju torul cu­ţitelor ; pentru ram urile înalte se foloseşte o furcă legată de o prăjină lungă, iar în tre dinţii furcii se pune o sîrmă, dedesubtul coroanei se poate pune o prelată.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se în lă tu ră por­ţiunile de scoarţă, talurile brunificate sau înnegrite pe ambele părţi ; us­carea se face, în general, pe cale naturală, în aer liber sau şoproane bine aerate, în s tra t subţire pînă la 3 cm ; se întorc zilnic, cu grijă şi se con­trolează dacă nu au mucegăit. Pe tim pul toamnei sau iernii se recomandă uscarea artificială, la m axim um 40°C. Se păstrează în locuri uscate, fiind foarte higroscopic. Randam ent de uscare : 1,5—2/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im purităţi (resturi de ram uri şi scoarţă) -— max. 10% ; corpuri străine organice (alţi licheni, ace de co­nifere) — max. 2o/0 şi m inerale — max. 0,5% ; um iditate — max. 13%.

Compoziţie chimică : acizi alifaţici — hipogim nolul sau acidul ven- tozic, triterpene, depside, acid fisodic, atranorină, cloratranorină etc. Dep- sidele în tim pul conservării se scindează prin hidroliză, iar o bună parte d in uleiul volatil se formează în tim pul păstrării.

Utilizări. Rezinoidele şi uleiul volatil care se formează în tim pul condiţionării au aplicaţie în industria săpunurilor şi în cea a parfum u- rilor.

133

Fam. USNEACEAE

E VE RN IA P R U N ASTRI Ach.

LICHEN DE STEJAR ;Fr. : Lichen de Chene, Mousse de chene ; G. : Eichenmoos ; M. ; Tolgy-

fazuzmo ; R. : Evernia (fig. 4)Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal fructiculos (în

form ă de tufă), erect sau pendul, lung pînă la 10 cm ; lobii talului sîn t fixaţi de substrat printr^un disc adeziv ; au form a unor benzi ram ificate dichotomic, nerăsucite, cu scoarţă num ai spre fa ţa superioară, verde-cenu- şie sau gălbuie, faţa inferioară albicioasă ; sîn t moi, flexibili ; organe de înm ulţire : apotecii în form ă de scut brun-roşcat, foarte rare.

M a t e r i a p r i m ă : „Lichen Quercus“ sau „Lichen Quercinum“ este constituită din ta lu l tufos, ram ificat, cu ram urile tu rtite , de 1—5 (10) mm lăţime, de culoare cenuşie-argintie pe ambele feţe, uneori cenu- şiu-verzuie pe faţa superioară. Ram urile sîn t elastice şi moi, caracter eare-1 păstrează şi după uscare. Pe suprafaţa talu lu i se găsesc plăci albicioase, făinoase (soredii), care p rin scuturare îm prăştie o pulbere albă. Mirosul slab aromat, gustul dulceag, acrişor, mucilaginos.

Ecologie şi răspîndire. Pe stînci, pe lemn, dar cel mai adesea pe scoarţa arborilor foioşi din genurile Quercus (stejar) în mod deosebit, dar şi Fagus (fag), Alnus (anin), Betula (mesteacăn), Fraxinus (frasin), Tilia (tei) în zona de şes şi deal, precum şi pe arbori fructiferi în livezi bătrâne şi mai puţin îngrijite. Este răspîndit în toate judeţele ţării, în special în Oltenia (jud. Dolj, Gorj, M ehedinţi, Olt, Vîlcea), precum şi în Argeş, Caraş-Severin, Cluj, Vrancea, Buzău, Neam ţ etc.

Recoltarea. Se poate recolta în tot cursul anului (de preferinţă pri­m ăvara, cînd se desprinde mai uşor de pe scoarţă), pe tim p uscat, la cel puţin două zile de la ultim a ploaie (pentru a nu mucegăi).

Metode de recoltare : pen tru înălţim ea la care poate ajunge culegă­torul se desprind cu m îna sau cu cu ţitu l ; pentru ram urile m ai înalte se foloseşte o furcă în tre dinţii căreia se pune o sîrmă.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se face sortarea lichenului respectiv de alţi licheni cu care creşte îm preună, precum şi de resturi de coji şi crengi. Uscarea se face pe cale na tu ra lă în aer liber sau şoproane, poduri bine aerate, în s tra t de pînă la3 cm. Din tim p în tim p se întorc cu atenţie pen tru a nu se fărâmiţa şi se controlează pen tru a nu m u­cegăi. Uscarea artificială se face cînd tim pul rece nu mai perm ite o uscare natu rală rapidă, la 35—40°.

Randam ent de uscare : 1,5—2/1.Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut

m axim de im purită ţi de 5o/0 (resturi de scoarţă — max. 3%, licheni înnegriţi pe ambele feţe — max. 2%), corpuri străine organice (alţi licheni) — m ax. 2o/0 şi m inerale — max. 0,5%, um iditate — max. 13y0.

Fig. 4 — E vern ia pru n a str i

134

Compoziţie chimică. Conţine derivaţi ai fenolului ca acidul everni- nic, orcina, vanilina, sparasolul, acidul rizoninic, depside : acidul lecanoric, acidul evernic, cloratranorina etc.

Uleiul volatil se formează după 6 luni de la uscare. Conţine lichenol, derivat fenolic analog everniatului de m etil sau de etil, acid usnic, crizo- cetraric şi antranoic.

Acţiune farmacodinamică. D atorită depsidelor are proprietăţi an ti­biotice. In special acidul evernic inhibă dezvoltarea barilului tuberculozei şj a agentului patogen al difteriei.

Utilizări. Uleiul volatil (esenţa) se obţine cu aju toru l solvenţilor vo­latili (benzen, eter de petrol sau alcool absolut) şi este în trebu in ţat pe scară largă în industria parfum urilor.

ALTE SPECII DE LICHENI CU UTILIZĂRI MEDICINALE SAU ECONOMICE

Lobaria pulmonaria Hoffm. (Brîn'că) — Fam. Stictaceae — cu tal fo- liaceu, asem ănător cu un plămin, a fost utilizat în trecu t pe scară largă în astm bronşic, tuse, în general, în afecţiuni pulm onare, avînd proprietăţi pectorale şi emoliente. In m edicina populară era indicat şi în „brîncă“ (um flături ale mîinilor).

Peltigera canina Willd. — Fam. Peltigeraceae, conţinînd m etionină, este folosită în unele ţări în bolile de ficat ; odinioară — în reţe te popu­lare — era folosit îm potriva turbării.

Cladonia rangiferina Web. (Lichenul renului) — cu conţinut m are de acid usnic — antibiotic, cu spectru larg, care inhibă şi pe M ycobacteriam tuberculosis (barilul tuberculozei) ; este folosit pen tru o pomadă num ită „Usno“, mai eficientă decît cea cu penicilină în tra tarea arsurilor externe şi a plăgilor superficiale, comercializată în R. D. Germ ană („Usniplant") şi în U.R.S.S. (,,Binan“).

Cladonia pyxidata Fr. are proprietăţi sim ilare cu Cetraria islandica (Lichen de piatră).

Usnea barbata Mot. (M ătreaţa bradului) — Fam. Usneaceae — ca şi Cladonia conţine acid usnic.

Unii d intre aceşti licheni au fost utilizaţi în alim entaţie, ca furaje sau la prepararea băuturilor alcoolice. Astfel, Sticta pulmonaria a fost utilizată la fabricarea berii, iar Cetraria islandica şi Cladonia rangiferina , după tra tare cu acid sulfuric diluat, dă 70% substanţe capabile ferm enta­ţiei alcoolice.

ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (Muşchi)

Talofite de talie mică (1—50 cm), adaptate la viaţă în locuri ou m ultă um iditate. Ele sînt fixate de substra t p rin rizoizi, la cele mai evoluate dis- tingîndu-se tulp iniţă şi frunzuliţe. Au im portanţă m edicinală redusă.

Speciile de Sphagnum (Muşchi de turbă), în special S. magellcinicum Brid., datorită higroscopicităţii lor, au fost utilizate după sterilizare în loc de vată, avînd totodată proprietatea de a d istruge m icroflora din răni, da­to rită pH -ului acid pe care îl instalează.

Pogonatum urnigerum (Hedw.) P. Beauv. (Muşchi de piatră), muşchi mic care formează perniţe compacte, num it încă şi Muşchi de pe casă, deoarece se întinde şi pe acoperişurile vechi de paie. E ra folosit în zona Năsăiudului, sub form ă de decoct, p en tru băi locale sau generale în boala reum atism ală.

Funaria hygrometrica (L.) Sibth. (Frînghiuţă) şi Polytrichum com- m une L. (Jabghie). Ambele specii sîn t u tilizate în m edicina tradiţională pen tru proprietăţile lor diuretice, sudorifice, astringente şi expectorante.

ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (Pteridofite)

Sînt prim ele plante superior organizate, la care se deosebesc organe adevărate (rădăcină, tulpină, frunze) şi ţesu tu ri bine distincte.

Nu au flori, se înm ulţesc p rin spori care se dezvoltă în organe specia­liza te num ite sporangi care se găsesc fie la axila frunzelor, fie grupaţi în spice term inale sau g rupaţi în sori pe faţa inferioară a frunzei.

In general, sîn t adaptate la un climat m ai umed, crescînd pe locuri um broase, de obicei în pădurile din zona dealurilor şi a m unţilor pînă în golul alpin. D intre ele unele au aplicaţii în terapeutică sau în practica farm aceutică datorită prezenţei florog lucidei or (Polypodiaceae), altele da­to rită acidului silicic sau unor saponine cu acţiune diuretică (Equisetcicecie). D upă cercetările din u ltim ii ani, se pare că alcaloizii din altă fam ilie de pteridofite (Lycopodiaceae) a r avea unele perspective în fitoterapie.

Fam. LYCOPODIACEAE

LYCOPODIUM CLAVATU M L.

PEDICUŢA ; Fr. : Lycopode ; E. : Running Pine ;G. : Keuliger Bărlapp ; M. : Kapcsos korpafii ; R. : P laun bulavavidnîi

(fig. 5).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : specie perenă, tîrîtoare, cu ram uri ascendente ; rădăcina ram ificată dicotomic ; tu lp ina tîrîtoare, lungă de 0,5—1 m, cu num eroase rădăcini adventive, filiforme, cu ram uri ascen­dente, de 5— 15 cm şi frunze foarte dese, mici, întregi, liniare, ascuţite şi term inate prin tr-o aristă ; sporangii sîn t grupaţi în spice sporifere cîte 2 (3) pe un pedicel, eu scvame (bractee rărite) ; pe axul spicului sînt spo- rofile triunghiulare care poartă un sporange reniform cu num eroşi spori galbeni.

Form area sporilor (VII—IX).M a t e r i a p r i m ă : „Herba Lycopodii“, ram urile fără spice şi fără

tu lp in i tîrîtoare cu frunze tu lp inale mici, liniare, ascuţite, term inate la v îrf p rin tr-o aristă incoloră. Trebuie să-şi păstreze culoarea verde după uscare, să nu aibă miros, iar gustul este dulceag astringent. La Pedieuţă ra ­m urile fertile sîn t ram ificate dicotomic spre deosebire de L. annotinum

137

Fig. 5 — L yco p o d iu m c la va tu m

unde sînt simple. Sporae Lycopoăii, sporii de culoare sulfurie, alunecoşi la pipăit, nu au gust, iar m irosul este uşor răşinos. S înt foarte mici (30— 35 microni), avînd la suprafaţă nişte îngroşări reticulate, m arginea apă- rînd dinţată. Pe una din feţe se află trei s triu ri radiare în form ă de stea. D atorită aspectului caracteristic pot fi uşor diferenţiaţi mai ales la m i­croscop faţă de polenul de conifere, amidon sau de polenul altor plante. Sporii de Pedicuţă plutesc pe apă, iar aruncaţi în flacără se aprind cu o uşoară explozie viu lum inată. P rin ardere nu produc nici fum şi nici miros.

Ecologie şi răspîndire. Începînd de pe coastele dealurilor p rin pă­d u ri umede, m olidişuri, brădete sau păduri de amestec, pe locuri pie­troase pînă în zona m ontană şi subalpină.

Are aceeaşi răspîndire ca şi L. annotinum , dar mai frecventă decît această specie, în special în Carpaţii Orientali (judeţele Suceava, Bis- triţa-N ăsăud, Harghita, Mureş, Neamţ, Bacău, -Vrancea), în M unţii Mara­m ureşului, în Carpaţii M eridionali (judeţele Buzău, Prahova, Braşov, Ar­geş, Vîlcea, Sibiu, Hunedoara) si în M unţii Apuseni (judeţele Bihor şi Cluj).

Recoltare. Partea aeriană se recoltează în iulie-august la maturareaspicelor sporifere (se recunoaşte după culoarea galbenă) p rin tăierea cu foarfeca a ram urilor ascendente, fără să se sm ulgă tulpina tîrîtoare , pentru a proteja specia, căci creşterea se face foarte încet (20—30 ani) ; de altfel m ateria prim ă care conţine restu ri de tu lpini se respinge la recepţie. Spi­cele se taie şi se ambalează în cutii de carton.

138

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P entru Herba Ly- copodii se curăţă ram urile de resturile îngălbenite de la bază şi se pun la uscat în locuri um brite şi bine aerisite, astfel încît uscarea să se facă cît mai rapid. Uscarea artificială se face la 40— 50°. Randam entul de uscare este 2—3/1.

P en tru Sporae Lycopodii spicele sporifere se usucă la soare, pe hîrtie, în cutii sau vase curate. D atorită uscării sporangii se deschid şi sporii cad pe hîrtie. După uscarea com pletă şi scuturarea spicelor, astfel încît spo­rangii să se golească, se sitează prin tr-o sită cu ochiuri mici, apoi prin una fină de m ătase. Sporii se usucă în continuare la soare sau în alte locuri călduroase, feriţi de curenţi de aer care-i pot antrena. 1 kg de spori uscaţi se obţine din 14— 16 kg spice.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd :P en tru Herba Lycopodii, ram urile verzi fără cele bazale îngălbenite

(se adm it părţi decolorate max. 30%) ; corpuri străine organice şi m ine­rale — m ax. 1% pen tru fiecare ; um iditatea m axim ă — 13%.

P en tru Sporae Lycopodii se adm it resturi de plantă care răm în pe sită — max. 0,2% ; nu se adm it corpuri străine m inerale sau organice, iar um iditatea m axim ă admisă este de 6%.

Compoziţie chimică. Din părţile aeriene ale speciilor de Lycopodium s-au izolat pînă în prezent, în special în u ltim ul deceniu, peste 35 alcaloizi a căror structu ră şi acţiune farm acodinam ică nu a fost încă complet elu­cidată (clavatoxina, izolycopodina, annapodina ş.a.).

Speciile L. clavatum şi L. annotinum au compoziţia chimică asem ănă­toare şi conţin alcaloizi mai puţin toxici decît specia L. selago. D intre com­puşii prim elor două specii m enţionăm : clavatina, annotina, lieopodina, cla­vatoxina ş.a., iar ca alcaloid secundar nicotină. A lături de alcaloizi, în păr­ţile aeriene ale plantei mai sîn t substanţe de natu ră triterpenoidă, 2,1-epi- seratriolul, substanţe de natu ră flavonoidică, substanţe minerale.

Sporii conţin peste 50o/0 acizi graşi (acid hexadecenic), acid dioxistearic şi alţi acizi graşi esterificaţi cu glicerină, fitosterine şi peste 40% m em brană celulară.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. P entru părţile ae­riene : vezi L. selago.

Sporii, datorită proprietăţilor sicative, se întrebuinţează ex tern în derm atologie, eczeme, pudrarea pielii la copii, în cosmetică. In practica farm aceutică la conspergarea pilulelor.

HU PERZIA SELAGO (L.) B e r n h (Lycopodium selago L.)

BRÂDIŞOR ; Fr. : Lycopode Selagine ; G. : Tannen Bărlapp ; M. : F en - yokorpafii ; R. : P laun baram eţ.

Caractere de recunoaştere. M a t e r i a p r i m ă : Spre deosebire de speciile L. annotinum şi L. clavatum ale căror tu lp in i lungi, tîrîtoare , pot ajunge pînă la 2 m, tu lp inile de brădişor sîn t scunde (3—35 cm), ascen­dente, cu frunze lin iar lanceolate, acuminate, rigide, acoperind complet tulpina, fiind alipite de ea.

Sporii se form ează pe tulpinile fertile în sporangi uniform aşezaţi la baza frunzelor la mijlocul ram urilor. Deşi recoltarea lor nu este ren ta ­bilă, pot fi u tilizaţi în locul celor de L. clavatum sau L. annotinum .

139

Ecologie şi răspîndire. Preferă pădurile umbroase, m olidişurile puţin umede, turbăriile d in regiunile subm ontane, locurile înierbate, deschise sau jnepenişurile d in regiunea subalpină pînă în cea alpină. Este răspîndit sporadic, fără a form a asociaţii dese, în în tregul lanţ carpatic şi în M unţii Apuseni.

Compoziţie chimică. Din părţile aeriene ale plantei s-au izolat p rin crom atografia circulară cel puţin 7 alcaloizi, d in tre care unii identici cu cei din speciile L. clavatum şi L. annotinum . Alţi alcaloizi a căror struc tu ră nu a fost încă pe deplin elucidată s-au dovedit a fi foarte toxici.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. In mod empiric se utilizează şi în ţara noastră ex tractu l apos şi tinctura în tra tam en tu l alco­olismului şi nicotinism ului cronic, iar în alte ţă ri şi în psoriazis. T inctura se prepară cu adăugare de acid citric în funcţie de cantita tea de alcaloizi existentă în m ateria prim ă .(de 2 ori can titatea de alcaloizi).

Deoarece pînă la ora actuală nu a fost complet elucidată structura chimică a tu tu ro r alcaloizilor izolaţi din speciile de Lycopodium, datorită conţinutului şi componenţei variabile în funcţie de specie şi localitate şi datorită faptului că nici cercetările farm acodinam ice nu sîn t încă înche­iate, nu se recom andă utilizarea preparatelor obţinute din părţile aeriene ale speciilor genului Lycopodium.

LYCOPODIUM AN NO TIN U M L.

CORNIŞOR

Caractere de recunoaştere. M a t e r i a p r i m ă : Ram urile de Cor­nişor se diferenţiază de cele de Pedicuţă (L. clavatum), în special, p rin frunzele de cca 7 mm lungim e aşezate aproape orizontal şi m ult mai rare decît la Pedicuţă. Frunzele de Cornişor nu sîn t prevăzute cu aristă, iar pe dos sînt p ronunţat nervate. Sporii sînt asem ănători celor de Pedicuţă, d i- ferenţiindu-se num ai la microscop, puţind fi u tilizaţi în locul celor de L. clavatum.

Ecologie şi răspîndire. Specie frecventă în e ta ju l m ontan superior p înă la 1 800 m altitudine, .mai rară în zona subalpină, în locuri um broase şi umede, p rin muşchi, în m olidişuri şi pe locuri stîncoase, pe m arginea rîpelor umbroase. P rezentă în M unţii M aram ureşului, Transilvaniei de nord, în Carpaţii Orientali şi M eridionali şi M unţii Bihorului.

Observaţii. P en tru protecţia plantelor de Lycopodium, a căror dezvol­tare este foarte lentă (20—30 ani), este interzisă sm ulgerea tulpinilor. Se vor recolta num ai ram urile, cu foarfeca, deasupra tu lpinilor tîrîtoare. De altfel, m ateria prim ă care conţine restu ri de tu lp in i se respinge la recepţie.

Compoziţie chimică. Asem ănătoare cu cea a speciei Lycopodium cla­vatum . In plus, din părţile aeriene ale plantei s-au izolat izolico padina şi un nou alcaloid annapodina.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. P en tru spori acţi- nea şi utilizările sîn t aceleaşi ca şi la Pedicuţă. P en tru părţile aeriene : vezi L. selago. Sporii de Lycopodium figurează în „Farmacopeea Rom ână1* ed. a IX -a (F.R.IX).

Sintetic, deosebirile d intre L. clavatum şi alte specii de Lycopodium s în t urm ătoarele (fig. 6) :

140

Spre deosebire de L. clavatum, L. selago (Brădişor) nu are tu lp ini tîrîtoare ci ascen­dente, ia r sporofilele, asem ănătoare cu fru n ­zele asim ilatoare, nu sînt strînse în spic ; la L. annotinum L. (Cornişor) frunzele sîn t mai rare decît la L. clavatum, iar ram urile au un singu r spiculeţ şi nu cîte 2 ca la specia sus am in tită .

Fam. SELAGINELLACEAE

SELA G IN ELLA HELVET1CA (L.) Spring

STRUŢIŞORI. P lan tă mică din zona mon­tană, ram ificată dichotomic, cu frunzuliţe m ici dispuse pe 4 rînduri, din care 2 lateraie m ai m ari.

în zona M unţilor Apuseni se folosea pen­t ru băi contra „celor d in v în t“, noţiune vagă ce se referă probabil la diferite boli „aduse de v în t“.

Fam. EQUISETACEAE

EQUISETUM A R V E N SE L.

COADA CALULUI : Fr. : Prele, Queue-de-Cheval ; E. : H o rse ta il; G. : Ackerschaehtelhalm ; M. : Mezei zsurlo ; R. : Hvoşci palevoi.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : perenă ierboasă, erectă, cu tulpini de două feluri (în ordinea apariţiei) : fertile (15—40 cm) şi sterile (20—60 cm) partea subterană : rizom negricios, ram ificat, cu tubercule, lung pînă la 2—3 m. Tulpinile aeriene fertile apar prim ăvara devreme (III—V), sîn t brune-deschis, cu frunze brunii concrescute în vagine, se term ină p rin tr-un spic sporifer ovat, lung de cca 3 cm şi gros pînă la 0,8 cm. Cele sterile apar la începutul verii (VI—IX), sînt de culoare ver- de-deschis, cu coaste evidente (6— 19), aspre şi tari datorită silicaţilor cu care sîn t im pregnate, ram ificaţii în verticil la fiecare nod, acestea avînd4 muchii şi fiind pline la in terior cu m ăduvă. Frunzele sîn t reduse la mici solzi, deoarece tu lp ina are ro l asim ilator (fig. 7a).

M a t e r i a p r i m ă : Herba Equiseti este constituită din tulpini sterile, subţiri, brăzdate de 6— 19 coaste pronunţate, aspre, cu lacuna cen­tra lă mică. Vaginile (tecile) sîn t cilindrice, de culoare verde, cu 6— 19 dinţi mai închişi la culoare. Ram urile sîn t de obicei simple, ra r ram i­ficate, de obicei în 4 muchii adînci şi fără lacună centrală, aspre la pipăit. Fără miros, fără gust, m estecată în tre d in ţi scîrţîie. Nu se adm it părţi brunificate, resturi de rizomi sau alte specii de Equisetum. P en tru a evita confuzii şi substitu iri nu se adm it tu lp ini fertile, deşi sub aspect farm a- codinam ic şi acestea au acţiune sim ilară tulpinilor sterile.

Fig. 6 — D ife ren ţie rea sche­m atică a spec iilo r de Lycopo­d iu m : L yco p o d iu m c la va tu v i (L.cl.), L yco p o d iu m selago (L.s.), L yco p o d iu m a n n o tin u m

141

Fig. 7 — E q u ise tu m arvense (a) ; E q u ise tu m pa lu s­tre (b)

Ecologie şi răspîndire. Am plitudine ecologică mare, crescînd din zona de cîmpie pînă în cea m ontană, în locuri umede, adesea în masă, pe m arginea apelor, în lunci, ca buruiană în culturi (în special în porum - bişti), pe locuri rîpoase, fugitive, pe terasam entele căilor ferate. Este pre­zentă pe o m are varietate de soluri, de la nisipuri pînă la terenuri argi- îoase. In cantităţi mai m ari se găseşte în Transilvania (toate judeţele), Moldova (judeţele Suceava, Neamţ, Bacău), M untenia (judeţele Buzău.,, Prahova, Dîmboviţa, Argeş), Oltenia (judeţul Vîlcea).

Recoltare. Perioada optimă iulie-septem brie. Se recoltează tulpinile sterile de la 5—6 cm de sol p rin tăierea cu secera sau cuţitul (prin ru ­pere se face cu m ultă greutate).

Pregătirea m ateriei prim e în vederea prelucrării. Se curăţă planta de specii străine şi părţile recoltate prea de jos, brune. P en tru a evita Ia uscare brunificarâa plantei, care se face destul de uşor, plantele se

vor pune în locuri um brite, dar bine aerisite şi se vor întoarce zilnic. La uscător se pune la o tem peratură de 40°. Randam ent ele uscare 3—5/1.

Condiţiile tehnice de calitate pen tru „Herba Equiseti“ prevăd că se pot prelua num ai tulpini sterile cu max. 3% plante decolorate sau bruni- ficate, corpuri străine organice max. 2o/0 şi m inerale max. lo/0, um idi­ta te max. 13o/0. Orice lot în care apar alte specii de Equisetum, în special Equisetum palustre — se respinge.

Compoziţie chimică. D intre componentele principale identificate m en­ţionăm acidul silicic 5—7% în m ateria prim ă uscată, din care 10—20<>/o se află sub form ă solubilă, o saponină equisetonina (oca 5%) substa-nţă cu proprietăţi slab hemolitice care prin hidroliză dă arabinoză, fructoză şi equisetogenină. A lături de aceste componente principale, planta mai con­ţine galuteolina şi izoquercetina — substanţe de natu ră flavonoidică, al­caloizii 3-m etaxipiridina, nicotină, palustrina şi palustridina, articulati- dina şi izoarticulatidina — substanţe de natu ră glicozidică considerate ca antivitam ine B1( o fitosterină ;(3-sitosteroî, acid malic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic şi oleic, dim etil sulfone, vitam ina C şi urm e de ulei volatil. în sporii de E. arvense au fost identificaţi acizi cu lan ţ lung or, w-dicarboxilici prezenţi în fracţiunea lipidică.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Unii autori atribuie efectele diuretice prezenţei acidului silicic, iar alţii equisetoninei. S-a de­m onstrat pe cale experim entală că fracţiunile extrase în alcool au o ac­ţiune diuretică puternică faţă de extractele apoase obţinute la cald, de­oarece în tim pul fierberii substanţele organice responsabile de acţiunea diuretică s-ar distruge.

In ceea ce priveşte acţiunea hem ostatică cunoscută încă din antichi­tate, cercetările efectuate „in v itro“ au dem onstrat că sucul celular proas­păt de E. m axim um , care are, după cum s-a arătat, o compoziţie chimică foarte asem ănătoare speciei E. arvense, are acţiune anticoagulantă. în schimb, sucul celular proaspăt „in vivo“ adm inistrat la animale de labo­ra to r are acţiune coagulantă a sîngelui. După neutralizare, acest suc se separă în două fracţiuni, un precipitat şi o soluţie limpede. S-a dem onstrat, de asemenea, că precip itatu l are acţiune coagulantă, în tim p ce lichidul lim pede rezu lta t în urm a neutralizării, anticoagulantă. Cercetările recente atribuie acţiunea anticoagulantă „in v itro“ prezenţei acizilor fosfor ic şi aconitic, acizi care în organism ul anim al se inactivează repede, răm înînd num ai substanţele cu proprietăţi coagulante. Aceste experim entări de­m onstrează acţiunea coagulantă şi justifică utilizarea extractelor fluide d in E. arvense şi E. m axim um ca hemostatic în m etroragii, menoragii, epistaxis sau hemoragii de altă na tu ră şi în tra tam entu l hemoroizilor.

In prezent, preparatele din aceste două specii se utilizează în prim ul rînd pentru acţiunea diuretică şi declorurantă şi în tra tam entu l hem ora­giilor m enţionate.

Contraindicate la cei eu litiază renală, preparatele din speciile de Equi­setum m enţionate se utilizează ca rem ineralizant ad juvant în tuberculoza pulm onară. De asemenea, unii autori găsesc justificată utilizarea prepara­telor de Equisetum în tra tam entu l anem iei secundare prin m ărirea nu­m ărulu i de eritrocite în tim p ce în anemiile prim are nu se constată nici o acţiune.

143

S-au obţinut rezultate bune în anem iile secundare la bolnavii de neoplasm gastric, m etroragii, endom etrite şi ulcer gastric, în schimb nu s-au obţinut rezultate în cloroză.

Herba Equiseti in tră în compoziţia ceaiurilor antireum atic, d iuretic nr. 2 şi 3 şi în produsul fitoterapeutic Diurenob.

In „farm acia casei"4 Coada-calului se prepară sub form ă de decoct 4— 5 linguriţe la 1 rlz litru apă care se bea în tim pul zilei. M aceratul la rece în aceleaşi proporţii (4—5 linguriţe la 1 1/2 litru apă) este mai efi­cient. P en tru prepararea m aceratului la rece planta se spală bine în cu­ren t de apă.

EQUISETUM TELM ATEJA Ehrh. (Equisetum m axim um Lam.)

PÂRUL PORCULUI ; COADA CALULUI MARE

Caractere de recunoaştere ale plantei şi materiei prime. Tulpini ste­rile, viguroase, cu d iam etrul de 1— 1,5 cm, internodii pînă la 10 cm lun­gime, de culoare albă-gălbuie, cu dungi puţin proem inente, slab evidente, cu lacună centrală largă. Vaginile (tecile) sîn t cilindrice, de culoare verde, m ai palide la partea inferioară, term inîndu-se în 15—40 dinţi de culoare brună-închis. Ram urile sîn t lungi de 15—20 cm, sim ple sau ram ificate, aspre la pipăit, cu 4—9 coaste, cu vaginile uşor bombate, cu 4— 5 dinţi fin ascuţiţi la vîrf, nepersistenţi (caduci).

Ecologie şi răspîndire. Prezintă o mare variabilitate faţă de factorii climatici şi edafici (natura solului), precum şi faţă de factorii ecologici indirecţi. Această variabilitate şe m anifestă, în special, la tulpinile sterile.

Sub diferite forme, varietăţi sau m onstruozităţi se întîlneşte în aproape toate judeţele ţării, pe m arginea apelor, pe coaste rîpoase, locuri umede, păduri mocirloase, prin păduri um ede şi pe m arginea şanţurilor. Se insta­lează repede pe su rpătu ri de teren, în locuri cu apă freatică la suprafaţă. Creşte la şes, în regiunile deluroase pînă la m unte.

Compoziţie chimică, acţiune farmacodinamică. Foarte asem ănătoare cu cea a speciei E. arvense, putând fi utilizată, în locul acesteia. în frac­ţiunea lipidică extrasă din sporii de E. m axim um s-au identificat acizi cu lan ţ lung a, w -dicarboxilici la fel ca şi la E. arvense.

Observaţii. Specia E quisetum palustre (fig. 7 b) nu se recoltează ca p lan tă medicinală deoarece conţine o serie de alcaloizi toxici, in tre care palustrina şi palustridina prezenţi şi în E. arvense dar în cantităţi m ult m ai mici.

Este foarte toxică şi pentru sectorul veterinar, prezenţa în fân a tît a acestei specii, c it şi a altor specii ale genului fiind periculoasă. La cal poate produce pareza m em brelor posterioare, iar la ovine şi bovine produce avort şi hem aturie. Alcaloizii din speciile de Equisetum, în special la ca­baline, ovine şi bovine, au o acţiune paralizantă asupra centrilor cere­brali şi spinali, iar m oartea poate surveni, în funcţie de cantitatea inge- rată, după cîteva ore sau după cîteva zile. Intoxicaţiile la animale cu aceste specii se datoresc şi altor factori favorizanţi necondiţionaţi de pre­zenţa alcaloizilor.

144

Confuzii fa ţă de E.arvense. Trebuie prevenită cu m ultă atenţie recol­tarea altor specii de Equisetum, care nu toate au proprietăţi medicinale, ci chiar un grad înalt de toxicitate, cea mai periculoasă fiind Equisetum palustre care creşte în general în zone cu exces de um iditate.

E. palustre L. (Barba ursu lu i de bahne) — în general cu un singur fel de tulpini, term inate cu spic sporifer ; ram ificaţiile în secţiune cu5 m uchii şi lacuna goală ; vagine cu m argine m em branoasă albă.

E. silvaticum L. (Ruşinea ursului) — ram ificaţii foarte subţiri, p le­cate în jos, term inate în mici spini.

E. m axim um L. (Coada calului mare) — m ult mai înaltă (pînă la 1,20 m), groasă de 1— 1,5 cm, foarte ram ificată, ram ificaţiile cu 8 muchii şi cu lacuna goală. Poate fi folosită în scop medicinal.

ALTE SPECII DE EQ VISETACEAE CU UTILIZĂRI MEDICINALE

E. hiemale L. (Pipirig de m unte) — recom andat în hemoragii, m etro- ragii, leucoree, afecţiuni oculare (conjunctivite, inflam aţii ale căilor lacri­m ale etc.), disenterie, diuretic, expectorant, febrifug.

Fam. ASPIDIACEAE (Fam. Polyipodiaceae)

D RYO PTERIS F ILIX -M A S (L.) Schoitt.(Polypoclium filix-m as L., A spidium filix-m as (L.)Schw., Nephrodium filix-m as (L). Richard.)

FERIGA ; Fr. : Fougere mâle ; E. : Male Fern ; G. : Echter-W urm - farn ; M. : Erdei pajzsika ; R. : Scitovnic m ujskoi (fig. 8)

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, înaltă pînă la 1,20— 1,40 m ; partea subterană : rizom lung pînă la 30 cm (ex­cepţional pînă la 0,80— 1 m), oblic-ascendent, gros de 1— 2 cm ; prezintă la suprafaţă resturi brune-închis, dispuse im bricat, ale peţiolilor din anii precedenţi, lungi pînă la 4— 5 cm şi groase de 0,5— 1 cm, care acoperă în întregim e rizom ul propriu-zis, astfel încît diam etrul to ta l ajunge la cca 4—5 cm ; acestea sînt însoţite de solzi m em branoşi ; spre partea infe­rioară a rizomului se găsesc rădăcini adventive subţiri, negricioase, iar spre v îrf inserţia peţiolilor frunzelor tinere şi m uguri foliari ; rizom ul şi restu rile de peţiol sîn t verzi în secţiune ; tu lp ina aeriană : lipseşte ; fru n ­zele : cele tinere apar circinat (răsucite în form ă de capăt de cîrje), aco­perite de solzi, lungi pînă la 1,40 m, peţiol scurt (—30 cm) acoperit cu pa­lei m embranoase, brun-roşcate, limb dublu penat-sectat, cu 19— 30 pe­rechi de segmente prim are, cu ultim ele segmente numitie pinule, de form ă oblongovate, dinţate pe m argini, cu v îrf ro tunjit. Deoarece frunzele au dublu rol, a tît asimilator, cît şi de sporofile, pe spatele pinulelor se gă­sesc grupări de sporangi num ite sori, protejate de m em brane num ite in- duzii ; sorii se observă de-a lungul nervurilor, sub form a unor puncte frunze (5—8 la fiecare pinulă).

145

Fig. 8 — D ryop teris fi l ix -m a s

M aturarea sporilor — (VII—IX).M a t e r i a p r i m ă : bucăţi de rizomi lungi de 10— 15 (30) cm, cu

diam etrul de cca 5 cm, ou restu ri de peţioli bruni-negricioşi, lungi de 2—4 cm, cu diam etrul de cca 1 cm, acoperiţi cu solzi m embranoşi, mătăsoşi, brun-roşcaţi. Partea ex ternă a resturilor de peţioli este ro tunjită , iar par­tea in ternă plată sau uşor concavă. Pe rizom se găsesc uneori restu ri de ra- dicele. în secţiune, rizom ul proaspăt este de culoare verde-deschis, iar pro­dusul vechi de .culoare brună-roşcată la interior. M irosul slab, gustul dul­ceag, astringen t .şi iute. După um ectare cu hidroxid de sodiu 30o/0 are miros de violete.

Ecologie şi răspîndire. Specie comună în regiunea inferioară a m un­ţilor, prin păduri şi tufărişuri, prezentă şi în etaju l m ontan superior pînă în cel subalpin, în locuri um brite, p rin bur-uienişuri de depresiune, spo­radică în molidişuri. Creşte deseori în asociaţie cu A th yriu m filix-fem ina . Comună în întreg lan ţu l carpatin şi în M unţii Apuseni. Specie sensibilă la poluare atmosferică.

Este mai răspîndită în Transilvania şi Banat (judeţele Arad, Bihor, B istriţa-N ăsăud, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Covanşa, Harghita, H une­

146

doara, M aram ureş, Mureş, Sălaj şi Sibiu), în Moldova (judeţele Bacău, Neamţ, Suceava, Vrancea), în M untenia (judeţele Argeş, Dîmboviţa, P ra ­hova) şi Oltenia (Gorj şi Vîlcea).

Recoltarea. Se face prim ăvara în martie-tmai, dar mai ales toamna, începînd din septem brie pînă în noiembrie, cînd conţinutul de principii active este m ai ridicat.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Im ediat după re ­coltare se scutură de păm înt şi de resturile de frunze, ram uri de la alte plante ; se curăţă de rădăcinile adventive şi de frunze ; se îndepărtează părţile m ortificate şi se cioplesc cu cuţitu l peţiolii pînă apare culoarea verde. Nu se spală deoarece principiile active sînt foarte solubile şi nici nu se taie în lungime deoarece acestea se distrug prin oxidare şi culoarea se schimbă din verde în brună.

Uscarea se face la um bră, fie întinse în tr-u n singur s tra t pe podele curate, bine m ăturate, fie bătu te în cuie pe pereţi, pe şipci, pe garduri um brite. Dacă nu este posibilă o uscare rapidă, din cauza um idităţii atm o­sferice ridicate, se va face uscarea pe cale artificială la cel m u lt 35° (even­tual pe ram e dispuse lîngă uscătoare, în special la cele tunel). Randamen­tu l de uscare este de cca 3,5 j l .

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd drep t conţinut de im purităţi admis — max. 5% (rizomi de culoare brună la interior, cu restu ri de peţioli m ai lungi de 5 cm), corpuri străine m inerale — max. 2% (organice — nu se admit), um iditate m axim ă — 15%.

Compoziţie chimică. Compuşi de natu ră floroglucinică : filicina (mar- spidina) sau acidul filicic, acidul |oc şi (3 — flavaspidic, respectiv derivaţi de tipul floroglucinbutirofenonei, 0,04% ulei volatil form at din esteri ai acidului butiric cu alcoolul hexilic şi octilic, tanin, 5— 6% ulei gras, as- pidinol, albaspidina, paraaspidina, deaspidina, rezine, tanin etc.

Cu cît conţinutul moleculei în nuclei de tip floroglucinic este mai m are, acţiunea terapeutică este mai pronunţată. Vechiul compus cunos­cut sub denum irea de film aronă nu s-a dovedit a fi o subst'anţă unitară, avînd mai m ulte componente. Conţinutul în principii active diferă în func­ţie de epoca de recoltare, localitate şi tim pul de păstrare.

Acţiunea farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Acţiunea parali­zantă asupra m usculaturii şi sistem ului nervos şi m otor al paraziţilor in ­testinali din clasa Cestode este datorată în special derivaţilor floroglucin- butirofenonei. După desprinderea parazitului de pereţii intestinali, prin adm inistrarea unui purgativ , acesta este elim inat. In trecut Se recom anda adm inistrarea unui purgativ solid. Cercetările recente au dem onstrat că uleiul de ricin este purgativul cel mai convenabil, fără ca acesta să con­tribuie la creşterea puterii de resorbţie a principiilor active din rizomul de Ferigă. In orice caz, produsele farm aceutice pe bază de Ferigă se ad­m inistrează în unele ţări cu prudenţă la om şi num ai sub supraveghere medicală. Nu se adm inistrează la copii sub 10 ani şi la persoanele care au depăşit vîrsta de 60 ani.

Toxicitatea produselor pe bază de Ferigă se m anifestă prin simptome gastro-enterice (colici abdominale, vornă, diaree), tu lburări de natură n e r­voasă, vizuale şi auditive şi asupra sistem ului cardio-vaseular, ceea ce face ea în prezent ia noi preparatele din această plantă să nu mai fie admi­n istrate la om. Se utilizează frecvent în medicina veterinară.

147

In ţara noastră a fost p reparat un to ta l de floroglucide din rizom ul de Ferigă, avînd acţiune farm acodinam ică certă şi m are stabilitate în timp. Produsele farm aceutice din Ferigă se utilizează şi în m edicina veterinară.

Observaţii. Cu aceeaşi acţiune, chiar mai ridicată decît Dryopteris fiiix-m as, este şi rizom ul provenit de la specia Dryopteris spinulosa (Miill.) O. Ktze sinonim cu D. austriaca subsp. spinulosa sau D. austriaca (Jacq) W oynar.

Unele d in tre speciile de Ferigă m enţionate se utilizează în medicina populară în reum atism şi lumbago, fără o justificare ştiinţifică.

Rizomul de Ferigă se va reînnoi în fiecare an.Confuzii. Se produc cel mai adesea cu rizomii de la urm ătoarele

specii : A th yriu m fil ix jem ina (L.) Roth -— Ferigă femeiască şi Dryopteris spinulosa O. F. Miill. (fig. 9).

Rizomul de Ferigă m edicinală este m ult mai m are, depăşind uneori 30 cm (la celelalte nu depăşesc 10 cm), iar în secţiune are 8— 12 puncte ovale în cerc (la celelalte num ai 2—5 puncte).

Peţiolul speciei medicinale este lung de cca 30 cm, iar în secţiune are 8— 12 puncte albicioase în semicerc (la A th yriu m sîn t doar 2 puncte, iar la D. spinulosa, 6).

La lim bul frunzei ultim ele term inaţii sîn t ro tunjite (la celelalte specii aripioarele sîn t ascuţite). La A th yriu m filix -fem ina sorii sînt alungiţi în ferm ă de sem ilună, iar la D. filix-m as sorii sîn t rotunzi, acoperiţi în ti­nereţe cu o m em brană reniform ă.

Fig. 9 — D ife ren ţie ri în tre specia D ryop ter is fi l ix -m a s şi a lte specii de fe rig i :

I, se c ţiu n e în rizom . II, se c ţiu n e în peţio i ; III, a sp ec tu l fo lio le lo r D = D ryopteris filix-m as ; A = A thyrium filix -fem in a ; S = D ry­

opteris spinulosa

143

ALTE SPECII DIN CLASA FILICATAE (FILICOPSIDA)CU UTILIZĂRI MEDICINALE

Ophioglossum vulgatum L. (Limba şarpelui) — partea aeriană are pro­p rie tă ţi tonice şi astringente.

A splenium trichomcines L. (Straşnic) ■— partea aeriană în m edicina tradiţională în scleroza splinei.

Cystopteris fragilis (L.) Bernh. (Ferigă de piatră) — utilizată ra r în m edicina populară îm potriva guturaiului.

Ceterach ojficinarum (L.) Willd. (Unghia ciutei) — specie puţin răs- p înd ită pe stîncăriile d in sudul ţării, în special în M unţii Banatului. I se atribuie proprietăţi astringente şi diuretice. Aproape neutilizată.

Phyllitis scolopendrium (L.) Newm, (Năvalnic) — singura ferigă cu frunză întreagă, cu p roprie tă ţi astringente şi diuretice, indicată în infuzii pen tru siropuri calmante. în m edicina populară folosită în tuse. răni, febră.

Polypodium vulgare L. (Feriguţă dulce) — specie cu rizom mic, ori­zontal, puţin cărnos, cu frunze sim plu penat compuse, de 10—20 (30) cm lungime, persistente şi iarna. Creşte în special pe stînci um broase acope­rite de muşchi, în păduri şi pe rîp i argiloase din regiunea subm ontană şi m ontană (fig. 10).

Fig. 10 — P o lyp o d iu m vu lgare

14»

Rizomul, partea utilizată, de grosimea unui creion, este puţin turtit,., cu restu ri de radicele şi urm ele bazelor foliare din anii anteriori. U scat este de culoare roşcat-brună la exterior, verde la in terior în cazul în care nu este prea vechi. Are miros neplăcut, gustul la început zaharos, dulceag, apoi acru, neplăcut.

Conţine cca 5% zahăr, 8% ulei gras, o saponină, amidon, glicirizină. Din rizom ul de Feriguţă s-a izolat un glicozid sapogenetic, polipodina şi o răşină. Are acţiune laxativ-purgativă, puţin u tilizat pentru aceste efecte. A fost folosit pentru acţiunea colagogă, fără efecte drastice, în special la cei cu dischinezii biliare însoţite de constipaţie şi în icterul cataral. în m e­dicina tradiţională recom andat în calculi ai aparatu lu i urinar. Rizomul uscat s-a dovedit a fi mai activ decît cel proaspăt.

Woodsia ilvensis (L.) R. Br. (Ferigea). Specie care vegetează pe s tîn - cării pe versantul transilvănean al Carpaţilor. Sorii (grupările de spo­rangi uscate) se presărau pe rănile făcute prin tăieturi.

ÎNCRENGĂTURA PINOPHITA (G YMNOSPERM ATOPH YTA)

Plante lemnoase, arbori sau arbuşti, cu frunze aciculare sau solzoase. Săm înţa nu este închisă în fruct, seminţele stînd la baza carpelelor dis­puse în form ă de con. Din această grupare, cele mai im portante pentru flora României sîn t coniferele, arborii sau arbuştii cu frunze persistente (cu excepţia lui Larix decidua L. — Zadă) şi caracterizaţi p rin existenţa unor canale rezinifere (exceptând Taxus baccata L. — Tisa).

Se ântîlnesc îndeosebi în zona m ontană şi subalpină.Coniferele, pe lângă im portanţa lor m are in economâa naţâonală, dau

ş i unele produse accesorii care au aplicaţie în industria farm aceutică şi In cea cosmetică. Mai puţin utilizate ca atare, m ateriile prim e care de m ulte ori sîn t deşeuri ale exploatărilor forestiere furnizează gudroane vegetale, uleiuri volatile, oleorezine sau tanin.

Ordinul CONIFERALES (PINALES)

Fam. PINlACEAE

A B IE S A L B A M ILL.{A. excelsa L.K. ; A. pectm ata Lam. et. D.C.)

BRAD ; Fr. : Sapin ; E. : Silver fir ; G. W eisstanne ; M. : Jegenye-fenyo ; R. : P ihta belaia.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Arbore de talie mare, pînă la50 m înălţim e, cu profil cilindric, tulpina dreaptă, cilindrică, cu ram uri în verticile etajate regulat, dispuse orizontal. Scoarţa cenuşiu-verzuie, ne­tedă în tinereţe, cu ritidom cenuşiu, avînd solzii poligonali la o vîrstă mai înaintată. Frunzele, dispuse pectinat, pe două şiruri, sînt aciculare, tu r­tite, iar după cădere lasă cicatrice circulare, netede. Florile unisexuate, cele femele dispuse în conuri erecte, cilindrice de 10—20 cm lungime, brune-rosietice ; cele bărbăteşti grupate în am enti groşi gălbui, înflo­reşte — (V— VI).

M a t e r i a p r i m ă : Cetina de brad este form ată din răm urele pînă la m axim um 20 cm lungim e şi 10—15 mm grosime, avînd acele de cca. 2 cm lungime şi 2—3 mm lăţime. Ele sîn t tu rtite , la vîrf obtuze şi

151

em arginate, pe o faţă cu o brazdă în lung, verzi întunecate, iar pe dos cu două dungi albe-albăstru.' (stomate). Acele sînt dispuse pe lu jerii tin e ri laterali pe două rînduri, iar la arborii bă trîn i şi pe ram urile cu conuri îngrăm ădite către faţa superioară a lujerului. P en tru obţinerea uleiu lui volatil se pot utiliza ram urile cu ace rezultate de la exploatările forestiere, după condiţionare.

La cerere, se recoltează m ugurii de Brad (Turiones Abieti) de pe ra ­m urile copacilor tăiaţi prim ăvara în exploatările forestiere.

Ecologie şi răspîndire. Specie din etaju l montan, la lim ita d intre Fag şi Molid cu care de obicei creşte în amestec. Formează şi păduri curate (brădete). Creşte pe versanţii mai umezi, în special în tre 600 şi 1 200 m în Carpaţii Orientali şi în tre 700— 1 300 m în Carpaţii M eridionali, pe soluri brune de pădure foarte profunde, avînd pretenţii reduse faţă de lumină. Se în tîlneşte în to t lanţul carpatic, în special Carpaţii O rientali (Bucovina, Moldova în bazinul văilor Bistriţei, Sucevei, Moidovei, T ar- căului şi T rotuşului — în judeţele Suceava, Neamţ, Bacău şi Vrancea), precum şi în judeţele M aramureş, Bistriţa-N ăsăud, Covasna şi Harghita, iar în Carpaţii M eridionali în M unţii Bucegi, Sibiului, Parîng, Retezat, Ţarcu-Godeanu, Cernei, Semenicului, A lm aşului şi Poiana Ruscăi. în M un­ţii Banatului coboară pînă la 450 m altitudine. Este prezent şi în M unţii Apuseni (Bihorului şi Gilăului).

Recoltare. Cetina se recoltează în to t cursul anului, în m ăsura în care este posibil accesul în parchetele în exploatare, num ai de pe ram u­rile tăiate. Se taie de pe acestea răm urelele (,,lăbuţele“) acoperite de ace de 10— 15 cm lungim e (maximum 20 cm) şi cu o grosime de 10—-15 mm. Se transportă cît m ai repede la centrele de distilare.

P en tru produsul Turiones A bieti se recoltează m ugurii prim ăvara to t d in exploatările forestiere, înainte de începerea vegetaţiei (III, IV). Se culeg cu mîna, rupîndu-se cu răm urelele de susţinere care nu trebuie să depăşească 3 mm.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Cetina, transpor­ta tă în saci sau saltele speciale spre locul de încărcare în mijlocul auto, se păstrează a tît aici cît şi la locul de prelucrare pe un teren uscat, ferit de soare, pe o platform ă de crengi m ai groase. Se pune un s tra t de 20— 30 cm, apoi bile sau m anele la 1—2 m, a lt rînd de cetină, alte bile — pînă la 1,50—2 m, apoi se scot manelele sau bilele, în locul lor răm înînd canale de aerisire pentru a se evita încingerea cetinei. Deasupra se pun. crengi sau rogojini pen tru a se feri de razele solare. în orice caz, in tro­ducerea în procesul tehnologic trebuie să se facă cît mai repede, ştiut: fiind că — m ai ales vara -— procesul de ulei volatil scade pînă la 50o/0. P en tru încărcarea mai bună a mijloacelor de transport se poate face ba- lotarea.

La m uguri se rup răm urelele mai m ari şi se aleg de im purităţi şi corpuri străine. Uscarea se face pe ram e acoperite cu hîrtie, în camere încălzite sau în uscătoare la max. 35°. La o uscare înceată m ugurii se* desfac şi produsul pierde din calitate.

Randam entul la uscare 1,5—3,5/1.

152

Condiţiile tehnice de recepţie la cetină prevăd un conţinut m axim de frunze brunificate de lo/0 neadm iţîndu-se ram uri fără frunze ; corpuri străine organice şi m inerale — max. O,5o/0 la fiecare ; um iditatea norm ală a produsului proaspăt.

P en tru m uguri v. Turiones Pini.Compoziţie chimică. Uleiul volatil obţinut prin antrenare cu vapori

de apă conţine în principal : 1-ot-pinen, 1-limonen, 1-acetat de bornil, al- dehidă laurică şi sesquiterpene. Conurile de brad conţin ulei volatil bogat în a-pinen borneol, un alcool, sesquiterpene. Frunzele conţin în tre 360 şi 800 mgo/0 acid ascorbic (vit. C).

Scoarţa de Brad conţine 4—8% tanin. Răşina din scoarţă se poate utiliza la fabricarea terebentinei care, după purificare, dă produsul fa r­m aceutic „Aetheroleum terebinthinae“.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită componen­telor din uleiul volatil, stim ulează secreţiile mucoaselor, fiind u tilizat în special ca expectorant. Slab diuretic. Extern, în cantităţi m ai m ari, are acţiune revulsivă. Se utilizează în fitobalneologie : u leiul volatil obţinut p rin an trenare cu vapori de apă în amestec cu extractul apos obţinut din resturile de la antrenare, evaporate la presiune redusă pînă la o consis­ten ţă siropoasă se poate utiliza la băi. Băile de ex tract de conifere (Brad, Molid, Pin) se recom andă în boli ale sistem ului nervos, în reum atism şi în nevralgii de na tu ră diferită. După baie se recom andă un repaus de 1/2— 1 oră la pat.

PICEA ABIES (L.) K arsten(Picea excelsa (Lam.) Link, Pinus excelsus Lam., Piceci vulgaris Link.)

MOLID ; BRA D ROŞU ; Fr. : Epicea ; E. : Spruce ; G. : Fichte ;M. : Lucfenyo ; R. : E l’ evropeiskaia

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : arbore de talie m are pînă la50 m înălţim e şi 2 m diam etru, cu tu lp ină cilindrică, dreaptă, cu ram u­rile verticilelor întinse orizontal sau aplecate spre extrem ităţi, încovoiate în sus, form înd o coroană ascuţit-piram idală, uneori aproape colum nară. Scoarţa brun-roşcată pînă la cenuşiu se exfoliază în solzi subţiri. M ugurii sîn t nerăşinoşi. F runzele sub form ă de ace divergente îndreptate de ju r îm preju ru l lu jeru lu i sau m ai îngrăm ădite pe faţa superioară, liniare, de 1—2,5 cm lungime, în 4 muchii, la v îrf ascuţite, înţepătoare, de culoare verde-închis. F lorile mascule, de 2—3 cm lungime, cilindrice, de culoare roşie-purpurie. F lorile femele, sub form ă de conuri cilindrice de 10—15 (20) cm lungime, în tinereţe verzi sau roşietice, la m aturitate brune, în ­d rep tate în jos. Solzii sînt rom bic-ovaţi la v îrf trunchiaţi. Săm înţa este brun-negricioasă de cca 4 mm lungime. înfloreşte — (IV—VI).

M a t e r i a p r i m ă : cetina de Molid este form ată din răm urele pînă la 20 cm lungim e şi 10— 15 mm grosime avînd acele de 1—2,5 cm,

153

în 4 muchii drepte, la v îrf ascuţite de culoare verde-închis, cu dungi slabe,, albăstrui. Acele sîn t divergente şi dispuse de ju r îm prejuru l răm urelelor sau îngrăm ădite. P en tru obţinerea uleiului volatil se recom andă folosirea ram urilor cu ace rezultate de la exploatările forestiere, după o prealabilă condiţionare.

Ecologie şi răspîndire. Specie din e taju l m ontan superior pînă în; alpin care formează păduri întinse curate (molidişuri) sau îm preună cu Bradul sau cu Fagul. Creşte în to t lungul Carpaţilor şi în M unţii Apuseni pe toate versantele. Formează pădurile cele mai întinse în Carpaţii Orien­tali în tre 650 şi 600 m altitudine mai ra r la 500 m (cursul superior al M u­reşului şi în depresiunile Ciuc şi Gheorghieni). In Carpaţii M eridionali urcă pînă la 1860 m, iar în Apuseni în tre 770 şi 1860 m. Este puţin răs- p îndit în M unţii Trascăului şi lipseşte din M unţii Persani, Metalici, Za- rand, Codru şi Meseş. Este cultivat în plantaţii forestiere sau ca arbore ornam ental sau în garduri vii.

Recoltare. Cetina de Molid se poate recolta to t tiimpul anului de pe ram urile din parchetele de exploatare forestieră sau de pe doborîturi. Răm urelele acoperite de ace se taie la o lungim e de 15—20 cm im ediat după tăierea sau căderea m olizilor şi se transportă în cel mai scurt tim p la centrele de distilare. Iarna şi prim ăvara devrem e se pot recolta şi m u­guri de Molid tot de pe arborii din exploatările forestiere. De la molid se recoltează iarna, la cerere, şi conurile, întregi, sănătoase.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Cetina de Molid se condiţionează la fel ca şi cea de Brad. In cazul în care se recoltează conurile, acestea nu trebuie să fie înnegrite sau fără v îrf sau cu solzii rup ţi. Se usucă pe cale na tu ra lă sau artificială după ce se în lă tu ră seminţele.

Compoziţia chimică. Asem ănătoare cu cea de Brad, dar diferă m ult în funcţie de procesul tehnologic de obţinere a uleiului volatil. A lături de sesquiterpene în uleiul de Molid s-a identificat şi prezenţa santenei. Frunzele conţin în tre 400 şi 650 mgo/0 acid ascorbic.

La fel ca şi din răşina de Brad din răşina de Molid sau de alte conifere se poate obţine terebentina b ru tă care după purificare p rin distilare frac- ţionată dă produsul farm aceutic cunoscut sub num ele de „esenţă de tere ­bentină" (Aetheroleum terebentinae). La presiunea atm osferică obişnuită (760 mm) distilă în tre 150° şi 155° doar cîteva picături. în tre 155° şi 165°

distilă 85— 90% din uleiul volatil b ru t şi form ează esenţa de terebentină, lichid mobil, limpede, incolor, cel m ult foarte slab gălbui cu gust acru arzător, cu miros caracteristic, penetran t şi persistent. D ensitatea este cuprinsă în tre 0,865 şi 0,875, iar puterea ro tatorie specifică în tre — 29° şi —33°. Este insolubilă în apă şi se dizolvă în -alcool absolut, eter, cloro­form, benzen, e ter de petrol, u leiuri grase şi volatile.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In bună parte acţiu­nea terebentinelor era cunoscută în antichitate (Hippocrate, Dioscoride» Galenus). Extern are acţiune revulsivă, rubefiantă, pînă la vezicantă. M u­coasele sîn t m ult mai sensibile la acţiunea iritantă.

In jectat pe cale sub-cutanată (1—2 m l esenţă sterilizată) produce un aflux leucocitar, p roprietate care în medicină era utilizată pen tru produ­cerea unui abces de fixaţie aseptic. în doze m oderate, intern, excită cen­trii nervoşi, iar în doze mai m ari (peste 4 ml) are efecte paralizante. Eli—

154

m inîndu-se, în special, pe cale respiratorie dozele scăzute au proprietatea de a excita mucoasele bronşice şi traheale cu hipersecreţie. în doze m ari in h ib ă secreţiile.

A supra rinichilor are efecte sim ilare : hipersecreţie în doze mici, dimi­nuare la doze m ari cu apariţia unor violente fenomene de irita re a apa­ratu lu i genito-urinar, senzaţie de u rinare deasă, dureri puternice în tim pul m icţiunii, u rinări sanguinolente, album inurie.

In doze terapeutice esenţa de terebentină se utilizează ca m odificator al secreţiilor traheo-bronşice, ca antiseptic pulm onar şi genito-urinar, în special, cu acţiune asupra streptococului, ca hemostatic, diuretic, antispas­tic, verm ifug (tenifug) şi antidot în intoxicaţiile cu fosfor. E xtern se u tili­zează ca antialgic, anţireum atism al, revulsiv, cicatrizant, antiseptic şi paraziticid.

A rom aterapia (J. V a l n e t ) recom andă esenţa de terebentină în bronşite cronice şi fetide, în tuberculoza pulm onară, în infecţiuni u rinare şi renale, cistite, trichomonoză, hemoragii intestinale, pulm onare, u terine, •epistaxis, hemofilie, litiază biliară, oligurie, hidropisie, colite, flatulenţă, m igrene, paraziţi intestinali, epilepsie etc. E xtern este utilizată în boala reum atică, gută, mialgii, sciatică.

Iată cîte va reţe te (J. V a l n e t ) :P ilu le pentru tra tam entu l bronşitei cronice :

Rp.Esenţă de terebentină / — . , „ *Benzoat de sodiu / aa °>10 §p en tru o pilulă. D.s. intern 5—10 pilule pe ziPicături contra litiazei biliare (amestecul Durande) :

Rp.Eter o f ic in a l ................................ 20 gEsenţă de te re b e n tin ă . . . . 10 g.D.s. intern 15—30 picături pe ziEmulsie în cazurile de intoxicaţie cu fosfor.

Rp.Esenţă de te re b en tin ă ...........................5 la 10 gGălbenuş de o u ...........................................1 buc.Sirop de m e n tă ...........................................50 gA p ă ................................................ ..... 100 g

D.s. intern cîte o lingură la 2—3 ore.Tot in te rn esenţa de terebentină se poate adm inistra în capsule ge­

latinoase speciale sau în ,,perle" de 0,25 g (4— 16 capsule pe zi), iar pen­t r u copii capsule de 0,20 g pe an/vîrstă .

* aa în seam n ă p ă r ţ i egale d in f iecare com ponent.

155

PINU S M O N TAN A Mffl. ssp. MUGHUS (Scop) Wilk.(P. m ughus Scop., P. mugo Turra)

JNEAPÂN, JE P ; Fr. : P in de m ontagne ; E. : M ountain P ine ; G. :Berg-Fohre ; M. : Torpefenyo ; R. : Sosna koha (fig. 11).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust pînă la 3 m înălţim e, ram ificat de la bază, tîrîto r cu ram uri ascendente ; tu lpini culcate la pă- m înt, foarte elastice, term inate cu ram uri erecte ; scoarţa : brună-cenuşie, crăpată în solzi neregulaţi ; m ugurii : bruni, răşinoşi ; frunzele : aciculare, grupate cîte 2, cu o teacă m em branoasă la bază, de 3— 7 cm lungime, în ­grăm ădite şi încovoiate ca o seceră spre v îrfu l lu jeru lu i ; florile : un i­sexuate — cele mascule de 1-—1,5 cm, grupate în buchete spre v îrfu l ram urilor, după cădere lăsînd lu jeru l gol ; cele femele în conuri de 2—5 cm, brune-închis, de consistenţă lemnoasă.

Fig. 11 — P inus m o n ta n a

156

Înflorire : VI—VILM a t e r i a p r i m ă : M ugurii şi cetina de Jneapăn form ată din

lu jerii tineri cu ace.— M ugurii (Turiones Pini montanae) sîn t conici, ascuţiţi la vîrf,

lungi pînă la 4 cm şi laţi pînă la 2 cm, cu un ax central brun-verzui-des- chis, pe care sîn t dispuse num eroase bractee brune, lipicioase, m em bra­noase, la baza cărora se găsesc mici expansiuni. M irosul este aromatic, caracteristic răşinos, gustul amar.

— Lujerii tineri sîn t verzui, apoi brun-cenuşiu-negricioşi, pe care sîn t inserate acele cîte 2 de 3— 7 cm lungime, aşezate des, adesea îngră­m ădite spre v îrfu l lujerului. Acele, de culoare verde vie, sîn t obtuze spre vîrf, pe m argini fin serate, cu 2—6 canale rezinifere subepidermice. Pen­t ru a obţine randam ente ridicate în ulei, răm urelele cu ace nu trebuie să depăşească 25 cm lungime.

Ecologie şi răspîndire. Specie relictară din epoca glaciaţiunilor, ve- getînd în e ta ju l alpin, deasupra pădurilor de conifere, în tre 1 500 m şi2 300 m, în mase com pacte sau pâlcuri. P referă un clim at rece şi o can­tita te m are de precipitaţii. Rezistă foarte bine la v în turile puternice de creastă datorită elasticităţii tulpinilor, precum şi la soluri sărace, sche­lete, podzoluri acide, acolo unde alte specii nu pot să vegeteze. Se întâl­neşte în to t lan ţu l carpatic, mai ra r în Apuseni (Munţii G ilăului şi M unţii B ihorului) unde coboară pînă la 1 500 m altitudine. Ocupă m ari supra­feţe în M unţii Rodnei, Căîimani, Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Sebeşului, P arîn - gului, dar mai ales Retezat. în M unţii Bucegi este declarată specie ocro­tită şi deci nu poate fi exploatată, iar în celelalte m asive m untoase nu se vor exploata arbuştii de pe pante cu înclinaţie mare.

Recoltare. P en tru cetină, accesul la locurile de exploatare se poate face, în general, din mai pînă în octombrie (în ierni cu zăpadă puţină, recoltarea se poate extinde). Recoltarea se face num ai în echipe. Se taie ram urile foliate la o grosime de 10'—15 mm şi m axim um 20 cm lungime ; în zonele supuse defrişării se recoltează toate ram urile, dar pen tru cele­lalte trebuie tăia te m axim um o treim e din ram uri pen tru ca arbustul să poată regenera. Nesupravegherea culegătorilor în unele cazuri a dus Ia uscarea unor arborete întinse, lucru care trebuie evitat pe viitor.

P en tru valorificare se vor avea în vedere reguli speciale de ocrotire a acestei im portante specii pionier din zona alpină şi subalpină a m un­ţilor noştri. în trecut, suprafeţe întinse de Jneapăn au fost defrişate cu scopul de a recupera alte suprafeţe pn tru păşunat. M aterialul era adunat în grămezi m ari num ite „m artoane" şi ars (Munţii Cibinului). în m ajori­tatea m asivelor m untoase unde Jneapănul a fost defrişat s-au constatat fenomene puternice de degradare şi eroziune a solului, secarea izvoare­lor, distrugerea vegetaţiei ierbacee etc. Este total contraindicată defrişarea sau recoltarea Jneapănului de pe pante cu o înclinaţie m ai m are de 40°. Acolo unde se recoltează cetina de Jneapăn, se va face num ai pe culoare, ia r de pe un culoar se vor recolta răm urelele de 10-—20 cm în proporţie de 30% sub supravegherea organelor de resort competente.

Ram urile strînse în grămezi sîn t transporta te de culegători în saci la locul de acces al tractorului, atelajelor cu cai sau la funicular.

157

P entru m uguri, epoca optim ă este m artie-aprilie, atunci cînd ei nu sîn t desfăcuţi. Recoltarea se face cu mîna, rupîndu-se cu răm urica de sus­ţinere pînă la max. 3 mm.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Atît cetina, cît şim ugurii se pregătesc ca m ateriile prim e sim ilare de la Brad.

Condiţiile tehnice de recepţie la cetină sînt sim ilare cu cele de la cetina de Brad sau Molid.

P en tru produsul „Turiones Pini m ontănae“ (muguri de Jneapăn) se cer m uguri nedesfăcuţi, din solzi dispuşi spiralat şi alipiţi prin tr-o sub­stan ţă răşinoasă ; ca im purităţi se adm it max. lo/0 m uguri complet des­făcuţi şi 0,5o/o restu ri de frunze, corpuri străine organice şi m inerale — max. cîte 0,5% ; um iditate — max. 13%.

Compoziţia chimică. Uleiul volatil în proporţie de 0,30—0,60% în funcţie de m ateria prim ă recoltată în diferite stadii de vegetaţie şi vîrstă. Conţinutul cel mai ridicat îl au răm urelele tinere prim ăvara înainte de deschiderea m ugurilor. Conţin 560— 750 m g% vit. C.

Uleiul de Jneapăn obţinut p rin an trenare cu vapori de apă conţine cca 10% :a-pinen, 4o/0 (3-pinen, 15% /-p -felandren , 5% limonen, 25— 30o/0 A 3-caren, 5o/0 acetat de bornil, restu l fiind form at din mici cantităţi de aldehidă anisică şi caproică, alcooli secundari monociclici, aldehide şi cetone sesquiterpenice, alcooli terpeni terţia ri etc.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Extractele şi uleiul volatil în concentraţii mici au efecte antiinflam atoare, antiseptice ale căi­lor respiratorii (bronşite, traheite şi traheolaringite) şi căilor u rinare (pie­lite. cistite catarale, uretrite). Are proprietăţi diuretice şi ca adjuvant în m edicam entele utilizate în calculoza renală. La doze ridicate poate pro­duce nefrite însoţite de oligurie, album inurie şi hem aturie, fapt care de­term ină adm inistrarea num ai sub form ă de preparate farm aceutice precis dozate.

M ugurii de Jneapăn sau de P in (Turiones Pini) in tră în compoziţia ceaiului antibronşitic. Unele fracţiuni din uleiul volatil in tră în produ­sele Rowachol, Renogal şi Inhalant.

O inhalaţie u tilă în bronşitele cronice se poate obţine din ulei volatil de Jneapăn (2,5 ml), ulei volatil de Brad (2,5 ml), ulei de Fenicul (0,5 ml) şi alcool (10,0 ml).

Infuzia din ace, datorită conţinutului în vitam ina C, poate fi utilizată în avitam inoză C.

Uleiul volatil in tră în compoziţia unor m edicam ente ca arom atizant şi corectiv al gustului (Aetheroleum Pini montanae).

A rom atizant şi dezinfectant în produse cosmetice.Confuzii. Este prezentată la centrale de achiziţii uneori cetina de

pin de pădure (Pinus silvestris) care are un conţinut mai redus de uleiuri şi o compoziţie chimică diferită. Se recunoaşte după culoarea verde mai pală a frunzelor, care sîn t drepte şi mai rare (la P. montana sîn t verde viu, dese şi curbate spre v îrfu l ram urii). Cetina de Pinus silvestris va pu­tea fi recepţionată num ai cu acordul beneficiarului.

153

Fam. CUPRESSACEAE

JUNIPERUS COMMUNIS L. e t J. COMMUNIS var. INTERM ED IA (Schur) Sanio.

IENUPĂR ; Fr. : G enevrier commun ; E. : Jun iper ; G. ; Gem einer Wach.old.er ; M. : Kozonseges boroka ; R. : M ojjevelnik abîknavenîi (fig. 12).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Arbust dioic pînă la 2 (5) mînălţim e, erect, cu tu lp ina des ram ificată, cu v îrfurile îndreptate în sus. Frunzele sîn t aciculare,- lungi de 1— 1,5 cm în verticile de cîte 3, puternic îm pungătoare ; pe faţa superioară au un jgheab şi o dungă lată albă, iar pe cea inferioară o carenă ; florile : cele mascule ovoide, galbene, cu nu­meroase stam ine ; cele femele sferice, dispuse pe pedunculi scurţi la axila frunzelor, prezintă cîte 3 solzi carpelari în verticil, fiecare cu cîte un o v u l ; pseudofructele : se formează din solzii carpelari care devin cărnoşi

Fig. 12 — Ju n ip eru s com m u n is

1 5 9

şi concresc în urm a fecundării, lăsînd o cicatrice triunghiu lară ; mici, sfe­rice, de cca 0,6 cm ; în prim ul an sîn t verzi, m aturaţia se face în anul al doilea sau al treilea, devenind negre-albăstrui, brum ate. Conţin cîte 3 se­minţe.

Înfloreşte — (IV—V).în scopuri medicinale se adm ite şi specia Juniperus sibirica Lodd.,

arbust cu tu lp ini culcate, pînă la 40 cm înălţim e, răspîndit în e taju l sub- alpin al Carpaţilor şi în M unţii Apuseni.

M a t e r i a p r i m ă : Indiferent dacă pseudobacele provin de la J. com m unis L. sau de la J. sibirica Lodd., ele sîn t ovalglobuloase sau glo- buloase cu diam etrul de 5— 10 mm, netede, de culoare neagră-albăstruie sau brună-violacee, acoperite cu un s tra t ceros care le im prim ă un aspect m at. brum ăriu. F ructu l are în v îrf o adîncitură în form ă de stea cu tre i braţe, iar la bază o codiţă (care uneori lipseşte) înconjurată de 6 solzi mici, triunghiulari, bruni. Sub epicarpul subţire se află m ezocarpul cărnos, gal­ben-verzui, cu tre i seminţe tari, mai ra r una sau două, cu m uchiile ro ­tunjite.

Mirosul este arom atic, m ai pronunţat p rin zdrobire, gustul dulceag caracteristic, apoi am ărui.

Ecologie şi răspîndire. Comun, invadant în regiunile pu ţin înalte din în tregul lan ţ carpatic, în tre 700 şi 1 400 m ; în M unţii Apuseni şi Podişul Transilvaniei coboară pînă la 200 m, adesea în pilcuri sau tu fărişu ri în ra- rişti, poieni, păşuni. Rezistent la ger şi secetă, nepretenţios faţă de sol, putîndu-se instala pe solurile cele mai sărăcite. Se află în cantităţi mai m ari în toate judeţele din Transilvania (mai puţin în Satu M are şi Sălaj), Moldova (Bacău, Neamţ, Suceava, Vrancea), M untenia (Argeş, Buzău, P ra ­hova), O ltenia (Gorj, Vîlcea).

Recoltare. Perioada optim ă încape în luna octombrie, putîndu-se prelungi în funcţie de tim p şi peste iarnă ; metode de recoltare : lovirea sau scuturarea uşoară a ram urilor pen tru a nu cădea şi pseudobacele verzi ; sub ram uri se pune o prelată.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P en tru îndepăr­tarea im purităţilor care cad o dată cu pseudobacele (bucăţi de ram uri, frunze), precum şi a acarienilor, foarte răspîndiţi la ienupăr, se face v în- tu rarea şi sitarea p rin ciururi cu ochiuri de 4 mm sau trecerea prin melc sau trioare, care are avantaju l că sortează fructele şi pe mărimi.

Uscarea natu rală este uşoară, deoarece fructele au conţinut mic de apă, ţinîndu-se în s tra t de 20—30 cm ; se lopătează la 2—3 zile. Uscarea artificială se face pînă la 35° (nu se face la tem peraturi mai ridicate dato­rită u leiurilor eterice).

Randam entul la uscare cca 2/1.Condiţiile tehnice de recepţie prevăd num ai fructe m ature de culoare

neagră-albăstruie ; ca im purită ţi : fragm ente de ram uri şi alte părţi din plantă — max. 0,5% ; fructe verzi — max. 1% ; corpuri străine organice şi m inerale — max. cîte 0,5o/0 ; um iditate — max. 20o/0.

Observaţii. în afara pseudobacelor, se mai citează în litera tu ra veche proprietăţile m edicinale ale frunzelor (Folia Juniperi) ca purgativ şi diu­

180

retic, a lem nului (Lignum Juniperi) ca sudorific, recom andat în evul m e­diu ca antiluetic şi antigutos, precum şi a scoarţei ■— ca rem ediu îm potriva furunculozei. în prezent, frunzele se utilizează în am estecuri condim en- tare.

Compoziţie chimică. Pseudobacele de Ienupăr conţin 0,8—-1,5% uleivolatil, cantitate variabilă în funcţie de provenienţă şi de factorii ecologici ind irecţi (altitudine, latitudine, expoziţie, înclinaţie, configuraţia terenu­lu i etc.).

U leiul volatil este form at din d a-pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpi- neol şi mici cantităţi de alţi alcooli sesquiterpenici, d (3-pinen, dipentene, m ircene, sabinen, feruginol, xantoperol, iuniperina, care este un amestec de trigliceride şi alte substanţe, iunenul, iunenolul care este 10-m etil-l şi m etilen-7 izopropil-8 decalol şi alte componente în cantităţi foarte mici care diferă în funcţie de provenienţă.

A lături de ulei volatil, fructele de Ienupăr mai conţin cca. 30o/0 za­h ăr invertit, grăsimi, pentozane, substanţe proteice, zaharoză, acizi glice- ric, glicolic, glucuronic, 1-ascorbic (0,600— 0,800 mgo/o), acetic, malic, for- mic, răşini etc.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită conţinutului în ulei volatil şi în special 1-terpineolului şi iunenului, fructele de Ienu­păr au acţiune diuretică, antiseptică a căilor urinare, carm inativă, stoma- iiică, behică şi antispastică.

Doza de 0,5 g ulei volatil este suficientă pen tru a creşte considerabil diureza. D atorită faptului că diureza se produce prin acţiunea directă asupra epiteliului renal, această doză nu trebuie depăşită, dozele mai r i­dicate puţind da naştere la hem aturie, album inurie sau hemoragii in ­testinale.

D atorită acţiunii behice prin m odificarea stării inflam atorii a căilor respiratorii, m ăririi şi fluidificării secreţiilor bronhice, prin efectele cal­m ante, produsele farm aceutice din ienupere dau bune rezultate în bron­şitele catarale.

In scopuri terapeutice pen tru afecţiunile m enţionate, fără a se ajunge la efecte secundare nedorite datorită supradozajului, se recom andă u tili­zarea tincturii de Ienupăr preparată din 20 g pseudobace la 100 ml alcool de 70°. Din această tinctură se iau 2,5—5,0 g pe zi în m ai m ulte reprize, fie în apă, fie am estecată cu sirop.

Din pseudobacele de Ienupăr se prepară bău tura hidroalcoolică, cu­noscută sub denum irea de GIN, care de asemenea, consumată în cantităţi superioare a 100 m l poate duce la efecte nedorite.

U leiul volatil de Ienupere „Aetlieroleum Juniperi“ este m enţionat de num eroase farmacopei.

Fructus Juniperi in tră în compoziţia ceaiului antireum atic.Confuzii. In e taju l subalpin creşte destul de abundent, formând tu ­

fărişuri dese şi Juniperus sabina (Cetina de negi), ale cărei pseudobace sin t toxice şi nu trebuie recoltate.

Caractere de deosebire : Faţă de Juniperus communis, Juniperus sa­bina are frunzele solziforme, alipite de ram ură, pe 4 şiruri im bricate ; pseudobacele provin din concreşterea a 4 cârpele şi au de regulă num ai 1—2 seminţe.

161

JUNIPERUS SA B IN A L. (J. prostrata Pers., Sabina officinalis Garke)

CETINA DE NEGI

Caractere de recunoaştere. P l a n t a :A rbust pînă la 3 m, cu tu lp ini culcate foarte ram ificate (fig. 13).

M a t e r i a p r i m ă : Ram urile t i ­nere subcilindrice, m uchiate, foarte flexi­bile în stare proaspătă, cu frunze solzoase ovat-rom bice de cca. 1 mm lungim e, ob­tuze sau ascuţite, dispuse pe 4 şiruri, bine alip ite pe lujeri, de culoare verde-închis, purtând flori sau fructe. Pseudobacele, for­m ate din 4 solzi, sânt sferice sau globulos ovate, de 5— 7 m m în diam etru, de cu­loare neagră-'albăstm ie, brum ate, cu 1—3 sem inţe. F runzele zdrobite au miros neplăcut.

Ecologie şi răspîndire. Specie puţin răspîndită pe stânci şi grohotişuri calca-

roase, formând tufărişuri, în Carpaţii M eridionali şi M unţii Apuseni. Cul­tiva tă ca arbust decorativ în parcuri şi grădini.

Compoziţie chimică. Tanin, zaharuri, rezine. Componenta principală este uleiul volatil (1,5—4%) obţinut p rin an trenarea cu vapori de apă a răm urelelor cu sau fără fructe. U leiul volatil este incolor sau gălbui cu miros puternic specific, cu gust am ar camforat. Este neu tru cu d — 0,907—0,930 şi cu puterea ro tatorie specifică iaj>°=+38°, solubil în 1/2 parte alcool de 90°, complet solubil în alcool absolut.

Uleiul volatil conţine un alcool terpenic d-sabinolul, liber sau ca ester al acidului acetic, a-terpinen, a-pinen, d-sabinen, geraniol, citroneol, ca- dinen, aldehidă-n-decilică, alcool metilic, mici cantităţi de limonen, car- vacrol, tuionă, m ircenă etc. Compoziţia uleiului volatil variază în funcţie de provenienţă, în general fiind form at din cca. 40% d-acetat de sabinii, cca. 20% d-sabinen, 2o/0-d-a-pinen, 2% d-[3-pinen, 2,5% p-cimen, cca. 8% sabinol şi cca. 20o/0 alte componente minore.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Extern, pe piele şi pe mucoase, are acţiune foarte iritan tă, provocînd ulceraţii grave. In ­tern, produce puternice irita ţii gastro-intestinale, gastro-enterite, diaree, colici, vomă, congestii ale organelor digestive, genitale şi a peritoneului, poliurie şi hepato-nefrite. La doze mai ridicate pe lîngă aceste efecte, excită centrii nervoşi, produce hipoterm ie, bradicardie, tu lburări cardiace grave, comă şi moarte. Doza m axim ă este de 0,06 g pe zi.

D atorită acestor efecte drastice, în prezent nu se utilizează decît cu m ultă prudenţă în m edicina veterinară şi în diluţii foarte mici în homeo- patie, în special în hemoragii uterine.

a bFig. 13 ■— J u n ip e ru s sabina

162

ALTE SPECII DIN ORDINUL CONIFERALES (PINALES)CU IMPORTANŢA MEDICINALA

In ţara noastră mai cresc spontan, subspontan sau cultivat speciile Pinus silvestris L (Pin), Pinus strobus L, P iw s cembra L (Zimbru), Pinus nigra A m . (Pin negru austriac), Pinus nigra var. banatica Endl. ex. Borb. (Pin 'de Banat), specii d in tre care unele se întilnesc în parcuri şi plantaţii forestiere de la şes pînă în e ta ju l subalpin.

D intre acestea Pinus silvestris, arbore care uneori ajunge la 50 m înălţim e, este exploatat pen tru lem n. Din parchetele de exploatare fores­tieră se pot recolta prim ăvara m ugurii de P in (Turiones Pini). Aceştia sîn t ovoizi, cilindrici, ascuţiţi la vîrf, lungi pînă la 3 cm, groşi pînă la4 mm, cu un ax central verde, pe care sîn t dispuse în spirală num eroase braotee brune, lipicioase, mem branoase, laneeolate, la baza cărora se gă­sesc mici expansiuni, purtînd fiecare o pereche de frunze aciculare, scurte, înconjurate de o teacă membranoasă. De la speciile de pin, tot din par­chetele de exploatare forestieră, se pot valorifica răm urelele cu ace pen­tru obţinerea uleiului volatil de pin. U leiurile din aceste specii de pin au compoziţie chimică asem ănătoare cu uleiul volatil din specia Pinus montana. Pe lîngă principalii componenţi din această specie au mai fost identificaţi 1-fenchonă, pinosilvină, criptopinonă, 3,5 dim etoxistilben, di- hidroalfaterpineol, camfor, A3-caren, izodiprenă, acizi abietici, cetone etc. U leiurile volatile obţinute p rin an trenare cu vapori de apă sau alte pro­cedee tehnice se utilizează, în special, în uzul ex tern sau în industrie.

Adăugarea a două linguriţe de ulei volatil de P in la o cadă de apă pen tru baie are rezultate favorabile în distonii vegetative, hipodinamie, insomnie, nevroze cardiace, tu lburări ale circulaţiei periferice, atrofii m usculare după aparatul gipsat etc.

P rin distilarea uscată (pirogenată) a lem nului şi rădăcinilor de Pinus silvestris şi alte conifere se obţin aşa-num itele gudroane vegetale (Pix liquicla, P ix cacli etc.). în general, aceste gudroane conţin acizi organici, hidrocarburi, fenoli şi esterii lor, ca gaiacolul, creozolul, crezoli etc., fiind utilizate în fitoterapie ex tern în tra tam entu l derm atozelor (psoriazis, eczeme).

Taxus baccata L. (Tisa) — Fam. Taxaceae — Frunzele, foarte puţin uzitate astăzi, sîn t foarte toxice, conţinînd alcaloidul tax ină şi glicozidul taxicatină. Odinioară, în doze foarte reduse, se recom anda ca antireum a- tism al, antispastic în epilepsie şi afecţiuni nervoase, precum şi ca verm i- fug, în amigdalită, difterie, iar în Japonia ca antidiabetic. în m edicina populară era indicat pentru ,,lingoare“ (febră tifoidă).

Larix decidua Mill. (Zadă) — Fam. Pinaceae ■— singurul conifer cu frunze căzătoare, din scoarţa căruia se extrăgea o tinctu ră cu proprietăţi expectorante în bronşite cronice şi astringentă pen tru oprirea hemoragiilor interne. Din răşină se extrage un ulei de terebentină de calitate superioară num it „terebentina de V eneţia“. Sub form ă de emplastic.

Thuja occidentalis L. (Tuia) — Fam. Cupressaceae — (fig. 14) la noi cultivat ca arbust ornam ental, conţine în ram urile frunzoase principii

163

Fig. 14 — T h u ja occi- den ta lis

Fig. 15 — T h u ja orien- ta lis

amare, glicozidul thuyonă, tanin, ulei eteric, utilizîndu-se în trecu t ca ex- pectorant, emenagog, diuretic, antireum atism al. în prezent se utilizează şi în homeopatie, în condiloame, polipi, epitelioame, adenopatii, nevroze obsesive etc. A rom aterapia recom andă infuzia din frunze (10 g la 1/2 1 apă) şi tinctura (1/5) 20—40 picături pe zi în cistite, h ipertrofie a prostatei, incontenenţă urinară, reum atism , paraziţi in testinali şi în boala canceroasă.

Thuja orientalis L. (Tuia, Arborele vieţii) (fig. 15) — Fam. Cupres- saceae — cultivat ca arbore ornam ental, cu o compoziţie chimică asem ă­nătoare cu Thuja occidentalis, avînd p rin tre altele lignane cu posibilă acţiune anticanceroasă la fel ca şi rezinele. Mai conţine cariofilen, pinene, pinipicrine (cu acţiune analgezică şi vasoconstrictivă), quercitrină, tan in şi thuyonă.

Frunzele sîn t utilizate ca antipiretic, astringent, diuretic, emenagog, febrifug, stomahic. Decoctul din frunze este indicat în guturai, disme- noree, epistaxis, gonoree, hematem eză, hem aturie, m etroragie. Reco­m andat şi în hemoragiile tracluliti digestiv ca urm are a ulce­ru lu i duodenal sau peptic. V îrfurile vegetative tinere se recom andă în guturai, tuse, dizenterie, reum atism şi în afecţiuni cutanate parazitare. Sem inţele sîn t recom andate ca sedative în insomnie, neurastenie, tah i­cardie. în m edicina tradiţională se recom andă şi în amnezie, anxietate , astm , bronşită, convulsii, poluţii etc. Scoarţa de rădăcină în arsuri şi sti­m ulativ al creşterii părului pe cicatrice.

Chamaecyparis lawsoniana (Murr.) Pari. la fel ca şi Ch. pisifera Sieb. e t Zucc. şi Ch. nutkaensis Spach. arbori ornam entali cultivaţi p rin parcuri şi grădini. Au o compoziţie chimică asem ănătoare cu speciile de Thuja,. avînd la bază derivaţi ai benzenului şi un m etiletil al carvacrolului. Au u tilizări terapeutice restrînse, asem ănătoare Tuiei.

164

Clasa GNETALES, Ordinul EPHEDRALES

în ţa ra noastră acest ordin are un singur reprezentant : specia m edi­cinală Ephedra distachya L.

Fam. EPHEDRACEAE

EPHEDRA D ISTA C H YA L.E. vulgaris Rich., E. monostachya L.

C IR C E L; Fr. : Ephedra ; E. : Jo in tfir ; G. ; Gemeines M eertrăubchen ;M. : C sikofark-fii; R. : Hvoinik dvukoloskovîi

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust sau subarbust dioic de 30— 80 (100) cm înălţim e, foarte ram ificat, cu ram uri desfăcute, nodu­roase, atârnate sau culcate.

Am enţii masculi, lung pedunculaţi, sîn t elipsoidali şi se formează la nodurile ram urilor cîte 1—3, iar cei fem eii d rept sau reflecşi sîn t soli­ta ri sau îm preunaţi. Florile sîn t de culoare galbenă. Fructul, o pseudo- bacă de m ărim ea unui bob de mazăre, este roşie la coacere, fiind comes­tibilă. înfloreşte — (V—VI).

M a t e r i a p r i m ă : Părţile aeriene ale plantei (Herba Ephedrae} s în t de culoare verde-brum ată, cu ram urile cilindrice de 2— 3 mm grosime, aspre şi striate longitudinal. In ternodurile sîn t de 3—4 cm lungime, teaca este scurtă, mem branoasă, albă sau roşiatică, cu tubul drept aproape to t a tît de lung cît lat. Fără miros, gust amar.

Ecologie şi ră&pîndire. în ţa ra noastră creşte insular în Transilvania (Suatu, la „Ţigle" jud. Cluj, Cheile Turzii, D râm bar jud. Alba), mai frec­vent în Dobrogea, în Delta Dunării, pe grinduri sau pe dunele de pe lito­ralu l M ării Negre, zonă unde este cunoscut şi utilizat în medicina populară sub form ă de infuzie în bronşite.

Recoltare. P en tru scopuri m edicinale perioada optimă de recoltare este în m ai şi în iunie. Randam entul la u scare: 4/1. C antităţile existente în ţa ra noastră nu perm it recoltarea acestei specii în scopuri industriale.

Compoziţie chimică. Părţile aeriene uscate ale plantei conţin pînă la 20o/o a&caloizi, d in tre care : l-efedrina, d-pseudoefedrina, stereoizomerul efedrinei, d-N-m etilpseudoefedrina, 1-norefedrina, d-norpseudoefedrina, benzilm etilam ina şi efedrina. Cantităţile şi componenţa alcaloidică diferă în funcţie de provenienţă. A lături de alcaloizi, p lanta mai con­ţine tan in (8—9%), zaharuri, mucilagii, rezine, catechine, urm e de ulei volatil etc.

în anul 1927 efedrina, form a racemică, a fost obţinută prin sinteză. P roprietăţile acestei substanţe cunoscută sub denum irea comercială de efetonină, deşi sim ilară cu produsul sintetizat în natură, diferă din punct de vedere calitativ.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Este una dintre cele m ai vechi plante medicinale cunoscute în medicina tradiţională, cu 5000 ani î.e.n. în China antică (sub denum irea de Ma-Huang).

Alcaloizii din această specie, în principal efedrina, au acţiune asupra sistem ului nervos sim patic şi central, stim ulînd centrii vasomotori, acti- vind reflexele spinale. Acţiunea stim ulatoare se m anifestă şi asupra siste­m ului hipofizar-carticosuprarenal. Efedrina este un im portan t bronhodila- tator, diminuează m otilitatea intestinală şi creşte presiunea arterială. Local, pe mucoase, în special pe cea nazală, produce vasoconstricţie.

Produsele farm aceutice pe bază de efedrină sîn t utilizate în astm ul bronşic, în hipotensiunea arterială, în şoc, în incontinenţa u rinară noc­tu rnă la copii şi adulţi, ca antidot în intoxicaţiile cu morfină, scopolamină şi luminai, iar ex tern ca decongestiv al mucoasei nazale.

Figurează în mai m ulte farmacopeei (Ephedrini hydr ochi oricum). Efe­drina se adm inistrează in tern sub form ă de soluţii, pulberi sau compri­m ate în doze de 0,05 g, în soluţii injectabile 1 şi 5%. E xtern sub form ă de supozitoare, unguente sau picături pentru nas.

ÎN C R E N G Ă T U R A M A G N Q L I0 P H Y T A

( A N G IO S P E R M A T O P H Y T A ) .

Angiospermele sînt- cele m ai evoluate plante, care au cucerit medii de viaţă variate datorită caracterelor lor de superioritate. Ele au săm inţa protejată de fruct, struc tu ra florii complexă, apărînd învelişurile florale şi ovarul ; adesea floarea este herm afrodită.

Ţesuturile sînt, de asemenea, perfecţionate. Ele se grupează în Dico- tyledonatae şi Monocotyledonatae.

Fam. BETULACEAE

Cuprinde arbori şi arbuşti cu frunze simple şi flori unisexuate pe tipu l 4, fără învelişuri florale şi grupate în amenţi. F ructu l este o achenă p ro tejată de o braotee sau înveliş membranos.

în scopuri medicinale se utilizează în principal frunzele.Arborii din această fam ilie acumulează 'diferite tipu ri de polifenoli,

conţin triterpenoide, acumulează citrulină, iar seminţele conţin cantităţi apreciabile de ulei gras.

CO RYLU S A V E L L A N A L.

ALUN ; Fr. : Noisetier ; E. : European hazel ;G. : Gemeine H a se l; M. ; Kozonseges mogyoro ; R. : Leşcina abîk-navennaia. (Unii autori clasifică specia în Fam. Coryllaceae).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust de 4— 5 m înălţim e ; tu lp ina : ram ificată de la bază ca o tufă, form înd o coroană largă ; scoarţa : netedă, cenuşie-gălbuie icu pete m ari albicioase ; m ugurii : ovali sau sferici, comprimaţi lateral, cu peri mari, glanduloşi ; frunzele : lăţit- ovate cu vîrf brusc-acut şi baza cordiformă, m arginea neregulat dublu- serată, lungi de 6— 13 cm, late de 5— 9 cm ; păroase pe ambele feţe cînd sîn t tinere (la «cele m ature num ai pe faţa inferioară) şi în special pe peţiol ; flori : unisexuate ; cele mascule în amenţi, cîte 2— 4, cu o bractee şi2 bracteole concrescute ; cele femeieşti cîte 2 la subsuoara unei bractec, apar prim ăvara înaintea înfrunzirii ; fructele : achene grupate cîte 1—4, cu coaja subţire, înconjurate de un involucru ca o cupă.

167

înflorirea florii (femeieşti (II—III) ; cele mascule se formează în anul precedent.

( M a t e r i a p r i m ă : Folium Coryli, frunze de form ă ovală, lungi de 6— 13 cm, late de 5—9 om, ou v îrfu l ascuţit îşi baza corciiformă, nere­gulat dinţate, cu peţiolul lung de 1— 2 cm, acoperite cu peri glanduloşi pe ambele feţe, mai evident pe peţioi. Fără miros, gustul astringent.

Ecologie şi răspîndire. Comun în toată zona forestieră, optim ul de vegetaţie găsindu-se în regiunea de deal şi coline ; fiind o specie pre­tenţioasă la lum ină se găseşte pe m arginea pădurilor, în lum inişuri sau prin tre arborii cu coroană rară care lasă să pătrundă lum ina, făcând parte din etajul subarboretului ; pretenţios ifaţă de sol, cere soluri fertile, afi­nate, în special calcaroase. Se află în toate judeţele ţării din zona de deal, colinară şi montană, în special în păduri de ste jar, carpen şi făgete.

Recoltare. Perioada optim ă în lunile iunie-iulie, cînd frunzele sînt tinere ; se recoltează prin stru jire num ai frunzele verzi, întregi, nepă­tate sau atacate de dăunători.

Pregătirea m ateriei prim e în vederea prelucrării. Dqpă ce se înde­părtează frunzele pătate, atacate, ise usucă fie pe cale naturală la um bră, în poduri sau soproane aerate, în s tra t subţire, fie pe cale artificială — pînă la 50°.

Randamentul la uscare : 2—4/1.Condiţiile tehnice de recepţie prevăd frunze tinere, cu peţioi de

1— 2 cm, adm iţîndu-se un conţinut m axim de frunze decolorate sau bru- nificate de 5%, alte părţi din plantă 2%, corpuri străine organice şi m i­nerale — max. cîte 0,5%, um iditate — max. 13%.

Compoziţie chimică : polifenoli, m iricetină, leucoantociani, acid ca­fele ; acizi fenol carbonici : acid clorogenic, flavonoide : m iricitrină, cver- citrină, betulină (0,2% în scoarţă), 0,04% ulei volatil care conţine cca. 18% acid palmitic, o parafină şi un heterozid m yricitrosidul, izaharuri etc.

A cţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Uleiul volatil are p ro­prietăţi vasoconstrictive. Polifenolii precipitînd proteinele form ează pe mucoase sau ţesu tu ri lezate o m em brană de coagulare în care sînt înglo­bate şi bacteriile, ajungîndu-se astfel la o acţiune hem ostatică şi clezin- fectantă. Fiavonoidele potenţează acţiunea antihemoragică, m ărind rezis­tenţa capilarelor. Frunzele au efecte coleretice. Sub formă de extraot apos sau hidroalcoolic frunzele de alun erau în trebu in ţate în trecu t în peri- fiebite şi ca hemostatic in leziuni mici. Amenţii, ca sudorific şi a strin ­gent, ia r scoarţa, în febra interm itentă. Fructele sînt recom andate ca antiaiiemic în anemia hipocromă.

BETULA VERRUCOSA EHRH.(B. alba L., B. pendula Roth.)

MESTEACĂN ; Fr. : Bouleau ; E. : Comimon Birch ; G. : Birke ;IM. : Kozonseges nyir ; R. : Bereza pavislaia (fig. 16).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : arbore înalt pînă la 30 m, cufrunziş rar, luminos ; tu lp ina : cu ram uri groase, ascendente şi num e­roase răm urele subţiri, pendente, flexibile, pe lu jerii anuali cu glande în form ă de verucozităţi ; scoarţa : albă şi netedă, se exfoliază specific

168

Fig. 16 — B etu la verrucosa

în fîşii circulare ; m ugurii : ovoid-conici, foarte alipiţi de axă, bruni-ce- nuşii, cu 2—4 solzi vîscoşi ; frunzele : romboidale, cu m argine dublu- serată, v îrfu l acum inat, glaibre, lungi de 4—7 cm, late de 2,5—4 cm, culoarea verde, mai deschisă pe faţa inferioară ; florile : unisexuate, grupate în amenţi ; cei masculi cîte 2—<3 la 'vârful lujerilor, se formează in vara precedentă ; cei fem eieşti apar prim ăvara eu frunzele sub form a unui con a lu n g it ; fructele : sam are cu două aripioare de 2—3 ori cit sămiînţa.

Înflorirea (IV—V).M a t e r i a p r i m ă : Frunzele tinere (Folium Betulae) sînt de

form ă romboidală, cu m arginea dublu serată, glabre la ifel ca şi peţiolul, în stare proaspătă lipicioase, uscate puţin aspre, de culoare verde mai des­chis pe partea inferioară. Miros caracteristic, gust slab, am ărui.

Ecologie şi răspîndire. Specie cu m are am plitudine ecologică, speci­fică pen tru zona dealurilor, dar putând coborî la câmpie sau urca în zona m ontană pînă la 1 500 m pe coaste lînsorite. Fiind nepretenţios faţă de climă şi sol, dar iubitor de lum ină, este specie pionieră a terenurilor despădurite şi goale, invadantă în tă ie tu ri sau arsuri. Poate l'orma păduri pure sau am estecuri cu alte specii, spre lim ita d intre foioase şi conifere. A rborete masive mai im portante sîn t în M aram ureş, Transilvania (jude­ţele Bihor, Bistriţa-N ăsăud, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Sălaj), Moldova (judeţele Bacău, Neamţ,, Suceava, Vrancea), M untenia (judeţele Argeş, Buzău, Dîmboviţa, Prahova), O ltenia (Gorj, Vâlcea).

Recoltare. Frunzele se recoltează în stadiu tînăr cînd sînt lipicioase şi au conţinutul cel mai bogat în principii active, din mai pînă în iulie, prin s tru jirea ram urilor. în acesit scop, se pot urm ări pen tru obţinerea unor' cantităţi m ai m ari parchetele în care se fac tăieri. La arborii la care se practică stru jirea parţială şi rămiîn netăiaţi, această operaţie nu durează, apărând în urm a strujârii noii frunze. Foarte uşor se face recol­tare la exem plarele scunde, care apar invadant în tăieturi, doborâturi sau arsuri de pădure.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. După ce se înlă­tu ră resturile de răm urele, m ugurii, frunzele brunificate, frunzele se pun la uscat la um bră, în s tra t subţire (în special se va urm ări la cele tinere, lipicioase să nu fie lipite în tre ele), pe rogojini, ram e sau hîrtii. La cam­panii m ari, cînd se depăşeşte capacitatea de uscare naturală, se pot usca artificial la max. 35°.

Randam entul la uscare 2—3/1.Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im purităţi — frunze decolo­

ra te sau brunificate — max. 2%, alte părţi d in plantă (muguri, restu ri de răm urele) max. 1% i corpuri străine organice şi m inerale — max. cite 0,5%, iar um iditate — m ax. 13%.

Compoziţie chimică. Polifenoli : m iricetină, leucadelfină, cantităţi mici de acid cafeic, galic, protocatehic şi nicotinic ; flavonoide : hipe- rozid m iricetină — 3 — digalactozid, fenoli glucodizici ; betulozidul (în scoarţa proaspătă), ulei volatil în m uguri şi în scoarţa proaspătă (0,04— 0,05%) ; tanin de natu ră catehică în scoară (5— 10%) ; o terpenă penta- ciclică betulina care însă nu se află în frunzele tinere, acid oleanolic, Ş-sitosterine (în lemn), acid oxalic, vitam ina C (0,3%) şi săru ri m inerale.

Acţiune farmacodinamiă, utilizări terapeutice. Extractele fluide, us­cate, hidroalcoolice au proprietăţi diuretice în special Ia cardiorenali,

170

diminuând edemele, reducând album inuria şi calmând dispneea. Un fap t pozitiv pen tru fitoterapeutică este că produsele farm aceutice pe bază de M esteacăn produc diureză fără a provoca nici o irita ţie la n ivelul paren- chim ului renal. Favorizează elim inarea acidului uric şi a colesterolului. Acţiune uşoară coleretică. Acţiune antibiotică asupra Bac. coli, Stafiloeo- cului au riu şi alb Oxford şi asupra Bac. anthracis.

Scoarţa de M esteacăn (Cortex Betulae) a fost u tilizată in derm atite , s tă r i febrile, gută, hidropizie, ca diuretic şi stim ulent al poftei de mâncare. M ugurii au acţiune sim ilară cu frunzele tinere. Seva se utilizează în indus­tr ia cosmetică în loţiuni capilare.

Din speciile B. verrucosa şi B. pubescens, prin distilare uscată, se ob­ţine gudronul de M esteacăn (Pix betulae), un lichid vîscos de culoare bm nă-neagră, cu miros caracteristic, cu d = 0,935—0,945, solubil în etere, cloroform şi alcool absolut, u tilizat în dermatologie. Frunzele de mes­teacăn in tră în compoziţia produselor fitoterapeutice Diurenob şi Normo- panderol şi a ceaiurilor m edicinale antireum atic şi diuretic nr. 2. Din frunze se prepară infuzia (1—2 linguri la cană) ; când tem peratu ra infu­ziei a ajuns la 40°C se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. D upă 6 ore se filtrează. Se beau 2— 3 căni pe zi.

ALTE SPECII DE BETULACEAE CU UTILIZĂRI MEDICINALE

Betula pubescens Ehrh. (Mesteacănul pufos) pe lingă utilizarea la obţinerea gudronului de mesteacăn, se în trebu in ţau în medicina populată în febra tifoidă îşi în tifosul exantem atic.

A lnus glutinosa Gaertn. (Aninul negru,Arin) (fig. 17), A lnus incana (L.) Mnch. (Aninul alb) conţin hiperozid, cvercitrină, dimetoxiizo- laricirezinolxilozid (în lem n : lignanmonoxilo- zid), substanţe tanante. în scoarţa de A . g luti­nosa se găsesc protalm ulină (taraxerol) şi alm ulină (taraxeron), lupeol, (3-sitosterol şi o triterpenă.

Em piric se utilizează scoarţa (macerat) in ­te rn ca febrifug şi tonic, iar frunzele sub form ă de cataplasm e ca galactofug la sfîrşitu l lăuziei.Se m ai citează utilizarea em pirică în uzul extern sub formă de spălături în ulceraţii ale pielii şi în leucoree, iar sub form ă de gargarism e pentru tonifierea mucoasei bucale şi a gingiilor prin acţiunea de precipitare a taninului.

Substanţele tanante din scoarţa de arin se utilizează la vopsitul lînii.

171

Fam. FAGACEAE

Arbori de m ari dim ensiuni, ou frunze alterne, întregi, simple sau lo­bate, flori unisexuate, cele mascule în am enţi cilindrici, cele femele soli­ta re sau 2—3. Fructele sîn t achene m ari, p ro tejate la bază sau în to tali­tate de un înveliş dur provenit d in lignificarea bracteelor.

R eprezentanţii celor două genuri Fagus şi Quercus ocupă în ţara noastră m ari suprafeţe, dom inînd în pădurile de deal (şi oîmpie, în tim p ce Casianea sativa se cultivă sau se află sălbăticit în zone mai restrînse unde m icroclim atul perm ite dezvoltarea acestei specii. Fam ilie foarte im por­tan tă pen tru silvicultură şi industria lem nului. Unele specii au im por­tan ţă pen tru terapeutică fie pentru obţinerea unor gudroane vegetale, fie ca m aterie prim ă pen tru taninuri.

C A STA N E A S A T IV A M ii.(C. vesca Gaertn.)

CASTAN ; Fr. : C hâtaignier ; E. : Sweet (Spanish) chestnut ; G. : K a-stanienbaum ; M. : Szelid gesztenye ; R. : K aştan pasevnîi (fig. 18).

Caractere de recunoaştere. P la n t a : Arbore care atinge p înă la 20—30 m înălţim e îşi diam etre foarte m ari ; tu lp ina ; dreaptă, cilindrică, ram ificaţie bogată, dând o coroană deasă şi întinsă lateral ; scoarţa : eenu- şie-verzuie cu pete albicioase (la bătrîneţe ritidom cu crăpături adinei) ; m ugurii : tu rtiţi, ovoizi, laterali 'faţă de o cicatrice, cu tre i urm e de fasci­

cule ; frunzele : oblonglanceolate, pe m argine cu dinţi, nervuri proem i­nente, lungim e 8— 18 (22) cm, lăţim e 4—8 cm ; florile : unisexuate ; cele mascule în am enţi cilindrici, erecţi, lungi de 10—20 cm ; cele fem eieşti — solitare sau cîte 3, la baza am enţi- lor masculi, înconjurate de un invo- lucru spinos ; fructul : achenă de2—3 cm, brun-închis, cîte 1— 3 în- tr-o cupă spinoasă provenită din in- volucru şi care se desface în 4 valve,

înflorire (VI).M a t e r i a p r i m ă : Folium

Castaneae este form ată din frunzele recoltate vara. Ele sînt lungi de 8— 18 (22) cm, late de 4— 8 cm, cu peţiolul scurt, oblong-lanceolate, ascuţite la vîrf, dinţate pe margini, cu dinţi m ari spinoşi, de culoare verde mai închis pe partea superioară şi mai deschisă pe partea inferioară. Nu au miros, gustul este astringent.

Ecologie şi răspîndire. Specie me­diteraneană, la noi în staţiuni adă­

172

postite, cu climat cald şi um ed (în judeţu l M aram ureş în zona oraşului Baia M are şi în O ltenia — în judeţu l Gorj la Tismana, Polovraci, Peşti- şani, Izverna, Sohodol, Cerneţi, Baia de Aramă, Cloşani). In alte localităţi a fost adus p rin cultură, dar este sporadic şi suferă din cauza îngheţurilor.

Recoltare. Ejpoea optimă iulie-august. Se face p rin s tru jirea frun ­zelor.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Uscarea natu ra lă se face Ia uimbră, punând frunzele în tr-un singur strat, pe ram e sau hîrtie , în poduri ;sau şoproane bine aerate, ia r artificial la 50° C. Randa­m ent la uscare 4— 5/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im purităţi — frunze b run ifi- cate — max. 5%, resturi de plantă — max. (2%, corpuri străine organice şi m inerale — max. cîte 0,5% la fiecare ; um iditate — max. 13%.

Compoziţie chimică. In frunze sînt prezente tan inuri galice care după hidroliză dau acid elagic şi glucoză şi mici cantităţi de cvencetină, acid cumaric, eamferol, acid cafeic, acid dihidrodigalic, inozitol, v itam ina E, săru ri de magneziu şi fosfor. Taninurile de natu ră catehică sînt p re­zente în scoarţă, lem n, m uguri, frunze şi fructe. In scoarţă este prezent şi ham am elitaninul, iar în lem n castalgina, castalina, vesealgina, ves- calina, un acid şi un alcool tr'iterpenic. Fructele conţin substanţe pro­teice, amidon şi ulei gras.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E xtractul apos din frunze şi tinc tu ra p reparată din extractul fluid are acţiune sedatLvă asu­p ra centrilor respiratori, în special asupra centrului tusei. D atorită aces­tu i fapt, frunzele de Castan se utilizelază îm preună cu alte plante pen tru obţinerea unor m edicam ente antitusive. Frunzele au proprietăţi baoterio- statice.

Confuzii. Din cauza num elui popular de „Castan14 există confuzii re ­ciproce cu frunzele de Aesculus hippocastanum (Castanul sălbatic) de care sîn t însă foarte diferite morfologic, acestea fiind palm at compuse.

Observaţii. Im portanţă medicinală mai au : scoarţa (Cortex Casta- neae) — utilizată odinioară ca astringent (datorită conţinutului în ta - nin) şi febrifug ; sem inţele (castanele) folosite în alim entaţie constituie totodată un rem ediu popular în diareele benigne.

QTJERCUS ROBUR L.(Q. pedunculata Ehrh.)

STEJAR ; Fr. : Chene ; E. : Brităsh oak ; G. : Stiel-Eiche ;M. : KoCsănyos tolgy ; R. : Dub (fig. 19)

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Arbore înalt pînă la 40 (50) m, cu coroană largă, neregulată ; tu lpina : se dezvoltă în grosime, ram uri puternice, noduroase întinse orizontal ; scoarţa : la început netedă, apoi cu ritidom brun-îHGhis, b răzdat adînc ; m uguri : ovoizi, cu 4—5 muchii longitudinale, îngrăm ădiţi spre v îrfu l lu je ru lu i ; frunze : strânse spre v îrfu l lu jerului, obovate, sesile, penatsinuate, cu 4— 8 perechi de lobi asim etrici, glabre, pieloase, lungi de 6—20 cm, late de 3— 10 cm ; flori : unisexuate ; cele mascule grupate în amenţi pendenţi, cele femele prinse

173

Fig. 19 — Q uercus robUr

direct cîte 3— 6 pe un peduncul comun lung de 3— 8 cm ; fructe : ghinda este o achenă ovoidă, de 2— 4 cm lungime, susţinută de o cupă cu solzi im bricaţi, triunghiu lari ; sînt cîte 2—5 pe un peduncul comun.

Înflorire (IV—V).Observaţii. Au în trebu in ţări medicinale şi celelalte specii ale genului

Quercus. ca spre exem plu Quercus petraea (fig. 20).

F ig. 20 — Q u e rc u s p e tra e a

M a t e r i a p r i m ă : Cortex Quercus, adică scoarţa recoltată de pe ram urile tinere, se prezintă sub form ă de jgheab, fişii sau suluri ci­lindrice, cu suprafaţa ex ternă netedă, lucioasă, de culoare cenuşie, la in terior gălbuie sau brun-roşcată, de 2—3 mm grosime. Fără miros, cu gust astringent slab amărui.

Ecologie şi răspîndire. Cele 9 specii ale genului Quercus care cresc spontan în România sînt foarte răspândite, ocupând cca. 21o/0 din su­prafaţa pădurilor noastre. Au preten ţii ridicate faţă de sol (bogat, adânc), lum ină şi căldură. Se întâlnesc în toată ţara, începând din zona de câm­pie şi pînă în zona dealurilor sau chiar m ontană inferioară (gorunul).

Recoltare. Epoca optiimă m artie-apriîie, atunci când scoarţa se des­prinde uşor datorită începerii circulaţiei sevei. Exploatarea se face nu­m ai în parchete, pe m ăsura tăierilor. Se recoltează num ai scoarţa n e ­tedă a ram urilor1 de 3—5 ani, cu grosime de pînă la 10 cm.

Metode de recoltare :— se fac cu cuţitul tăie tu ri inelare la distanţe de 10—30 cm care

se unesc apoi prin tr-o tăie tu ră în lung ; se desprind astfel fragm ente In formă de tub ;

— aşchierea — nu este recom andabilă . deoarece se poate lua şi lem n, care nu este admis în produs.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. După îndepărta­rea fragm entelor de scoarţă crăpată sau cu lem n la in terior se pune la uscat în aer liber la soare, în s tra t subţire (pe tim p umed sa in tro­duce în locuri adăpostite si încălzite). Uscarea artificială se face la 40—50°.

Randam entul la uscare 2—2,5/1.Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie for­

m ată din fragm ente de scoarţă netedă, lungi de 10—30 cm, în formă de tub sau jgheab ; nu se adm it scoarţe crăpate sau cu lem n la in te­rior ; im purităţi (scoarţe înnegrite la interior) — max. 5%, corpuri s tră ­ine organice — max. 1% si m inerale -— max. 0,5%, um iditate — max. 13%.

Compoziţie chimică. Acid cvercitanic (9—15%), catechine, acid elagic, acid galic, substanţe de na tu ră triterpenoidică : ridelinol, acid nictanic, acid roburic, cvercito‘1 ; acizi cinamomici şi derivaţi flavonoi- dici, substanţe pectice şi rezinoase, zaharuri, o substanţă am ară cvar- cina.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Bazată pe proprieta­tea de precipitare a proteinelor, având acţiune astringentă, hemostatică şi antiseptică. Diminuează secreţiile glandulare, provoacă constricţie ca­pilară şi antrenează o irigaţie sanguină slabă şi o anestezie uşoară lo­cală. Foarte m ult utilizată în trecut, scoarţa de s te jar astăzi se u tili­zează în tu lburări digestive ca antidiareic şi ca antidot în intoxicaţii cu alcaloizi, săruri m etalice toxice, plumb, cupru, staniu etc. (în special ta - ninul). Extern, decoctul se foloseşte ca pansam ent pentru plăgi care su- purează.Em piric a fost utilizat şi în leucoree, m etrite şi gonoree. S-a dem onstrat experim ental că extractul din frunze de s te jar distruge în scurt tim p germ enii difteriei, holerei, paratifici şi ai tuberculozei.

175

Sub formă de decoet (2—3 linguriţe scoarţă la o cană apă) şi în gargarism e se foloseşte pentru ameliorarda stom atitelor, laringitelor, an - ginei. Sub form ă de băi, în eczeme cronice, în hemoroizi şi fisuri anale.

Cu aceleaşi u tilizări este ghinda (Fructus Querci), frunzele şi ga­lele de pe frunze produse de him enoptera Cynips galae tinctoricie Olit.

Scoarţa de S tejar in tră în compoziţia ceaiului antidiareic.

ALTE SPECII DE FAGACEAE CU UTILIZĂRI MEDICINALE

Fcigus silvatica L. (Fag), arbore dom inant în pădurile de deal. Ex­tractul hidroiizat de frunze conţine compuşi de natu ră fiavonoidică • m iricetină, leucodelfinina, acid elagic, cvei'cetina, leucocianidină, cam- ferol, acid cafeic şi cantităţi mici de acid cum aric, tanin etc.

P rin distilare pirogenată se obţine gudronul de fag (Pix Fagi) care conţine gaiacol (o-metoxifenol), crezoli (o, m, p — metilfenol), sileni (2,3—3,4— 2,5 dimetilfenol) etc.

In trecut scoarţa de fag era utilizată în locul chininei ca febrifug şi tonic-am ar. D atorită tan inu lu i era utilizată ca antidiareic. G udronul de fag este folosit în afecţiuni ale căilor respiratorii, în derm atite ş.a.

Fam. JUGLANDACEAE

Arbori, mai ra r arbuşti, care ating dim ensiuni m ari. Au frunze al­terne, im paripenat-com puse, căzătoare. Florile monoice, cele mascule sub form ă de am enţi alungiţi, pendenţi, cele femelei 1—4 m în vârful ram u­rilor1 tinere. F ructu l drupă dehiscentă sau nuculă aripată.

JU G LAN S REG IA L.

NUC : Fr. : Noyer ; E. : W alnut ; G. r Nussbaum ; M. : Diofa ; R. : A reh gretkii (fig. 21)

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A r­bore foarte viguros, pînă la 30 m, cu trunchi gros, coroana largă, globulară ; scoarţa : netedă şi cenuşiu-vcrzuie în tinereţe, apoi cu ritidom cu crăpături rare şi adînci ; m uguri : negrieioşi, ovoid-globuloşi, .pînă la 7 mm ; frunze : alterne, penat-com puse, cu 5—9 foliole eliptice întregi ; f lo r i: unisexuate, mascule in amenţi negrieioşi, pendenţi, de 8— 10 cm ; femele cîte 1—2 la vîrfu l ram urilor ; fructe : drupe m ari de 4—5 cm, cu pericarp la început verde, crapă neregulat, se desface şi se înnegreşte prin oxidarc.

înflorire (V).IM a t e r i a p r i m ă : Folium Juglandis.

foliolele frunzelor recoltate fără peţiolulF ig . 21 — J u g la n s reg ia

176

principal, sîn t de 6—9 (12) cm lungim e, eliptice, oblong ovate, scurt ascu­ţite la vîrf, în tregi nedinţate, glabre pe faţa superioară, cu smocuri mici de peri la subsuoara nervurilor de pe partea inferioară. Culoare verde- închis. M irosul arom at, gustul astringent am ărui. La cerere se recoltează şi pericarpul fructelor (Pericarpus nucis juglandis sau N ucum juglandis periccirpium sau Putam en juglandis).

Ecologie şi răspîndire. Se în tîlneşte cultivat în în treaga ţară, prin livezi, vii, m arginea şoselelor, grădini, curţi, m ai ales în regiunea pod­goriilor. Uneori sălbăticit prin păduri de amestec clin regiunea de dea­lu ri în regiuni cu influenţă m editeraneană (Banat, Transilvania de S-V, Oltenia, V. M unteniei). Cere soluri profunde şi lum ină ; nu rezistă la îngheţuri.

Recoltare. Frun-zele se recoltează din mai pînă în august (de p re­fera t mai tinere, eînd au conţinut mai ridicat de substanţe active) prin s tru jirea foliolelor de pe axul frunzei. P en tru a nu dăuna arborilor nu se recoltează de pe acelaşi arbore decît 2—3 kg frunze proaspete.

Pericarpul fructelor se obţine în august-septem brie de la nucile re­coltate şi curăţate im ediat după recoltare, astfel ca acest pericarp să fie verde-ibrun ; nu se ia de la nucile la care acesta s-a înnegrit, îngăl­benit sau înm uiat. Este deci un produs care nu cere în plus faţă de ope­raţiile uzuale care se fac la curăţarea nucilor decît sortarea pericarpu- lui de culoare corespunzătoare.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Frunzele de Nuc se brunifică extrem de repede în cazul unei m anipulări îndelungate şi mai ales p rin presare, devenind necorespunzătoare. De aceea, se vor usca cît mai repede după recoltare, fie pe cale natu rală în s tra t sub­ţire, ferite de soare, de p referat în poduri, acoperite cu tablă, fie la us- cător la 35—40°, iar frunzele brunificate se îndepărtează.

în mod asem ănător se usucă şi pericarpul, aşezîndu-se pe ram e cu scobitura în sus. P rin uscare, culoarea acestuia se m ai schim bă către brun. Randam entul la uscare : 3—4/1 pen tru frunze şi 4—6/1 pen tru pericarp

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pen tru Folia Juglandis num ai foliole fără peţiol principal, de culoare verde, adm iţîndu-se ca im puri­tăţi — max. 3% fructe înnegrite şi max. 1% resturi din peţiolul p rin­cipal, corpuri străine organice şi m inerale — max. cîte 0,5% din fi 3- care, iar um iditate — max. 13V0-

P en tru Pericarpus Nucis juglandis se recepţionează num ai bucăţi din coaja fructului de culoare brun-verzuie, cu max. 15% fragm ente de cu­loare neagră la exterior, corpuri străine organice şi m inerale — max. cîte 0,5% din fiecare, um iditate — max. 13o/o.

Compoziţie chimică. Frunzele conţin 4—5% tanin, acid galic, acid cafelc, acid elagic, flavoane, inozitol, cantităţi mici de ulei volatil, a şi Ş — hidroiuglonă, iuglonă, ca derivaţi ai naftochinonei şi vitam ina C.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. A stringent datorită taninurilor, cu proprietăţi uşor hipotensive şi antialergi.ee. Se utilizează m ai m ult în mod empiric în eczeme cronice, serofuloză, ca antidiareie şi în băi medicinale. Acţiunea hipoglicem iantă nu a pu tu t fi dem ons­trată.

177

Uleiul din seminţe, format din acizi graşi din care peste 50% acid linoleic, este recomandat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea ate- rosclerozei.

Foliolele de Nuc in tră în compoziţia ceaiurilor antidiareic şi die­tetic.

Din frunzele de Nuc se poate prepara o infuzie, 2 linguri frunze la o cană. în diareele uşoare se beau 2—3 căni pe zi. In stom atite sub form ă de gargară cu decoct (3 linguri frunze la o oană). în leucoree spă- lă tu ri locale.

Fam. SALICACEAE

Arbori sau arbuşti, cu frunze întregi, alterne. Flori unisexuate, nude, cu o bractee la bază, dispuse în amenţi, apar adesea înainte de înfrun- zire. Fructe — mici capsule ce se desfac în 2-—4 valve. Ecologic legate adesea de locuri e,u um iditate.

iSe utilizează m ugurii, scoarţa şi chiar frunzele, dato rită conţinu­tu lu i în glicozizi, tanin şi alte principii active.

POPULUS N IG R A L.

PLOP NEGRU ; Fr. : Peuplier noir ; E. : Black poplar ;G. : Schw arzpappel; M. Fekete nyârfa ; R. : Asakori.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Arbore înalt pînă la 30 (35) mşi diam etru pînă la 2 m ; tu lp ina : dreaptă, cu coroană largă, rară, ne­regulată, cu num eroşi lăstari lacomi ; scoarţa : formează de tim puriu ritidom negricios, brăzdat adine ; m uguri : ascuţiţi, de la conic-alungiţi pînă la fusiformi, adesea curbaţi la vîrf, lungi de 2—3 cm, groşi de4—8 cm ; culoare brun-gălbuie,, la suprafaţă cu un clei cu miros slab aromatic, fiind vîscoşi ; frunze : deltoide (triunghiulare), lungi de 5— 10 cm, vîrfu l prelung ascuţit, m argine serată, glabre, peţioi lung pînă la 6 cm, tu r tit la teral ; flori : unisexuate, în amenţi pendenţi -— băr­băteşti de 4—6 cm, femeieşti mai lungi — 10—45 cm ; fructe : capsule mici (7—9 mm).

înflorire (III—IV — precede puţin înfrunzirea).M a t e r i a p r i m ă : Gemmae Populi — m ugurii de Plop sîn t ovoizi

nedesfăcuţi, acoperiţi de bractee, ascuţiţi la vîrf, lucioşi, de 1— 2 (3) cm lungim e şi 4—6 mm grosime. Sînt răşinoşi la interior, de culoare brună- deschis pînă la brun, cu miros plăcut, răşinos, balsamic, gust am ărui arom at. Scoarţa recoltată de pe ram urile tinere este mai puţin utilizată.

Ecologie şi răspîndire. Pretinde m ultă căldură în tim pul verii, re- zistînd totodată la ger, de aceea coboară mai jos decât ceilalţi plopi. Prezintă exigenţă redusă faţă de sol, m ergînd pe aluviuni şi evitînd so­lurile compacte sau sărăturoase. Necesită m ultă um iditate în sol, chiar inundaţii de scurtă durată. Ca urm are, se în tîlneşte în regiunile joase, prin zăvoaie, lunci, depresiuni, poieni umede ; spre deal num ai exem ­plare izolate..

Răspîndit în Lunca şi Delta Dunării, precum şi în luncile princi­palelor r îu r i din ţară, în partea dinspre aval a acestora.

173

Recoltare. Epoca de recoltare — sfîrşitul lui februarie începutul luim artie, cînd încep sâ se um fle m ugurii vegetativi. Deoarece recoltarea direct de p e arbore este mai puţin productivă, se urm ăreşte unde se fac tăieri, desprinzîndu-se m ugurii cu rnîna direct de pe ram uri.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Uscarea se face cît m ai repede, pen tru a evita desfacerea ; pe cale na tu ra lă se face în aer liber, pe ram e sau pe rogojini, hîirtie, iar artificial la tem peraturi pînă la 35° (de asemenea pen tru a nu se desface şi lipi în tre ei). Indi­feren t de tipul de uscare se pun în tr-u n singur stra t, pen tru a nu se lipi.

Randam ent la uscare 2—2,5/1.Condiţiile tehnice de recepţie prevăd m uguri nedesfăcuţi, adm iţîn-

du-se ca im purităţi — m uguri complet desfăcuţi — max. 1% şi resturi de frunze — max. 0,5%, corpuri străine organice şi m inerale — max.0,5% din fiecare, um iditate — max. 13%.

Compoziţie chimică. M ugurii de plop conţin glicozizii fenolici, sali- cina şi populina, 0,5% ulei volatil form at din betulen, a, (3 şi y — be- tulenol, d-hum ulen, a-cariofi'len, compuşi de natu ră flavonică : crizina şi tectocrizina, cca. 1,5% taninuri, rezine, ulei gras, acid malîc şi galic, saponine, m anitol etc.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Acţiune astringentă, antiseptică datorită substanţelor cu caracter fenolie, uşor1 antiinflam a- toare şi slab analgezică. D atorită flavonelor are acţiune diuretică fa- vorizînd elim inarea acidului uric. M ugurii au fost utilizaţi la prepara­rea unui unguent antihem oroidal (U nguentum Populeum). Em piric se m ai utilizează în reum atism sub formă de infuzie sau decoct. Extern, în inflam aţii, leziuni ale pielii, degeraturi sau în loţiuni capilare. Căr­bunele de lem n de plop poate fi u tilizat ca adsorbant. U nguentul an ti­hem oroidal din m ugurii de plop se prepară din 20 g m uguri zdrobiţi care se umectează cu 5 ml alcool, lăsîndu-lse la m acerat 24 ore în vas închis. Se adaugă 100 g untură de porc şi 5 g ceară de albine şi se ţine amestecul 3 ore pe baia de apă. Se filtrează p rin tifon, apoi se freacă la m ojar p înă la obţinerea unguentului.

Confuzii. Se pot recolta din eroare uneori m uguri de la alte specii de Plop, în special Plop alb (Populus alba) şi Plop trem urăto r (Popu- lus tremula). Deoarece în perioada în care se recoltează m ugurii frun ­zele nu sînt apărute, recunoaşterea se va face după scoarţă şi m uguri.

Scoarţa ■— la Plopul negru formează ritidom brăzdat de tim puriu pe cea mai m are parte a tulpinii ; la celelalte specii rit i domul apare num ai la arborii bătrâni (cei tineri au scoarţa netedă, alb-cenuşie sau cenuşiu-verzuie) şi se întinde num ai la baza tulpinii.

M ugurii —• alungiţi, ascuţiţi, lungi pînă la 2—3 cm la P. n ig ra ; la celelalte specii ovoizi şi m ult mai mici (3—4 mm la P. alba şi 6—7 mm la P. tremula).

Observaţii. De la Plopul negru o utilizare mai redusă o au :— scoarţa — căreia i se atribuie proprietăţi tonice, astringente,

antiscorbutice şi febrifuge ;— cărbunele vegetal obţinut din lem nul său — p en tru ^b^oibţra

gazelor şi substanţelor tox-ice produse de flora micwfbiană^jdin in testi­nu l gros. 1 .»'*.+ Jr f

179

SALIX ALBA L.

SALCIE, RĂCHITĂ ALBA : Fr. : Saule ; E. : W hite willow, G. : Silber Weide ; M. : Feher fiiz ; R. : Iva belaia

Caractere de recunoaştere. P l a n t a . Arbore pînă la 20 m înălţim e eu coroană neregulată ; tu lp ina strâmbă, au lu jeri subţiri, flexibili, verde-gălbui ; scoarţa : cea tînără netedă, cenuşie-verzuie, formează tim ­puriu ritidom gros, cenuşiu-brun ; se desprinde cu uşurin ţă ; m uguri : alungit-ovoizi, alipiţi ; frunze : lanceolate, de 4— 10 om lungime, m ar­gine m ărun t serată ; la început pulbescenite pe ambele feţe ceea ce le dă culoare argintie, apoi rămân cu peri num ai pe dos ; flori : unisexuate, în am enţi ; cei masculi — galbeni, de 2—6 cm, cei femeii — verzui, de 3—4 cm ; fructe : mici capsule.

înflorire (IV — odată cu înfrunzirea).Observaţii. Sînt în trebuin ţate în scopuri m edicinale şi alte specii de

S a l ix : S. purpurea L. (Răchita roşie) cu lu jeri roşii purpurii, S. fragilis L. (Răchita) cu lu jerii care se rup cu uşurin ţă de la inserţia pe namură, 5. pentandra L. — cu frunze mai ovate, S. caprea L. (Salcia căprească)— cu. frunze late şi alte specii cu talie m are din zonele de luncă şi ză­voaie.

M a t e r i a p r i m ă : Cortex Salicis este form ată din bucăţi de scoarţă de form ă tubulară, în jgheab sau fâşii, cu suprafaţa exterioară netedă, de culoare verde-cenuşie pînă la verde-gă'lbuie roşcată, galbenă- brun-de'sohiis la interior, fără lemn. F ractura este fibroasă. Nu are mi­ros, gustul este astringent am ărui.

Ecologie şi răspîndire. Toate speciile de Salcie (cu excepţia celei căpreşti) sîn t plante de lunci şi zăvoaie, cu cerinţe m ari faţă de um idi­tatea solului, suportând chiar înm lăştinirea, cu pretenţii reduse faţă de clim ă şi sol. Sînt răspîndite în toate zonele de luncă şi m laştină, pe toate văile rîurilor, cu deosebire în zona de dimpie.

S. caprea (Salcia căprească) este răspîndită în zona eolinară şi m on­tană prin păduri, fineţe, vâlcele, dar mai ales în tă ie tu ri sau arsuri de păduri unde este invadată şi de unde poate fi bine exploatată.

Recoltare. Perioada optim ă este prim ăvara în m artie-m ai, cînd seva abundentă face ca desprinderea cojii să se facă uşor.

M etoda de recoltare : — la ram uri tinere de 2—3 ani se fac tăie turi circulare cu cuţitul la 10— 20 cm, care se unesc prin tr-o tăie tu ră în lung ; — la ram urile rupte se poate face cu uşurin ţă şi sim pla jupuire în fâşii.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Uscarea se face la soare sau în încăperi cu circulaţie bună a aerului (uscarea lentă poate duce la m ucegăirea sau brunificarea produsului). Uscarea artificială la max. 60°. Randam ent la uscare 2—3/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd m ateria prim ă în formă de tuburi sau fîşii ; im purităţi : coji pătate sau înnegrite la in terior ■—• max. 5% şi fragm ente cu lemn la in terior — miax. 2°/0 ; corpuri stră ine or­ganice si m inerale — max. cîte 0,5% din fiecare ; um iditate ■—■ max. 13%.

Compoziţie chimică. D intre componentele active prezente în m ajo­rita tea speciilor de Salcie sîn t : sialicina, substanţă de natu ră glicozidică

180

în proporţie de 0,3—0,8% (Salix alba) sau 3—7% (Salix purpurea, S. fragilis). Această substanţă, p rin hidroliză, se dedublează în glucoză şi saligenină sau alcool salicilic. în toate speciile este prezent tantinul de natu ră catechinică în proporţie de 3— 10%. In S. purpurea se află şi un glucozid de natu ră flavonică — salipurpozidul. Scoarţa de salcie mai conţine rezine şi alţi derivaţi de natu ră flavonică sau heterozide. Am en- ţii d iferitelor speicii de salcie conţin substanţe estrogene.

'Derivaţii salicilaţi natu rali au serviit ca model pen tru sinteza as­pirinei.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In medicina empi­rică, scoarţa de Salcie a fost utilizată încă din antichitate ca tonic, fe- brifug şi antireum âtism al. U lterior s-a dem onstrat pe cale experim en­ta lă că saligenina se dedublează în organism în acad salicilic care in trînd în reacţie cu m ediul alcalin se transform ă în sare de sodiu solubilă trecând astfel în sînge şi în lichidele ţesu turilor şi astfel im prim ă ac­ţiunea antipiretică şi analgezică. Deci utilizarea ea febrifug şi calm ant al durerilor reum atism ale are o bază ştiinţifică.

Produsele farm aceutice obţinute din scoarţă de Salcie au de ase­m enea efecte sedative, în insomnii şi calm ante ale durerilor uterine. Acidul salicilic chiar în doze slabe elim ină acidul pantotenic, absolut necesar vieţii bacteriilor. Deci are acţiune baCteriostatică, iar în doze m ari bactericidă.

Scoarţa de Salcie in tră în compoziţia ceaiului atnireum atic. în mai mică m ăsură se folosesc frunzele (Folium Salicis) şi am enţii (Flores Salicis) cu presupuse ac­ţiu n i sedative şi anadrodisiace.

Fam. MORACEAE

Arbori sau arbuşti, exclusiv de cul­tură, cu frunze întregi, simple sau lobate, flori unisexuate mici în amenţi. Fructe — achene sau drupe mici cărnoase, reunite in fructe false.

MORUS A L B A L., M ORUS N IG R A L.

DUD ALB ; DUD N E G R U ; Fr. : M urier blanc, M ur ier noir ; E. : W hite (Black) m ullberry ; G. : WeiSser M aulbe- erbaum ; Sichwarzer M aulbeerbaum ; M. : Feher eperfa ; Fekete eperfa ; R. : Tut belii ; T u t ciarnîi ((fig. 22).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Arbore pînă la 15 m înălţim e, tu lp ina : dreaptă, se ram ifică de la mică înălţim e, coroană rară ; scoarţa : cenuşie-deschis, se Fig. 22 — M orus nigra

181

transform ă tim puriu în ritidom cenuşiu-brun, cu crăpături lungi m ugurii : mici (3 mm), ovoizi ; frunzele : ovate, lungi de 6—18 cm, în ­tregi sau cu 3—5 lobi inegali, m argini neregulat-serate, nervuri evidente florile : unisexuate ; cele mascule cilindrice (1—2 cm), cele femele oblongi (0,5— 1 cm) ; fructele : duda reprezintă un fruct compus, form at din nu ­m eroase drupe false mici dispuse pe axul inflorescenţei care devine şi el cărnos.

înflorire (V).M a t e r i a p r i m ă : Folium Mori species, frunze polimorfe, ovate

sau eliptice, pe m argini neregulat serate, uneori nelobate sau inegal lo­bate, lung peţiolate (2—5 cm), cu nervuri evidente, la Dudul negru mai groase şi mai aspre la pipăit decît la cel alb ; de culoare verde carac­teristică pe faţa superioară, pâlid-verzui pe cea inferioară. Fără miros şi fără gust.

Ecologie şi răspîndire. Originar din Japonia şi China, la noi cu ltivat pe m arginea drum urilor, în grădini, livezi, vii ; adesea sălbăticit, mai ales în păduri de luncă. Este specie iubitoare de căldură, suportînd bine atât seceta cit şi în g h e ţu l; se dezvoltă bine pe soluri uşoare, revene. Răspîndiit în toată ţa ra în regiunile de câmpie şi dealuri joase.

Recoltare. Perioada optimă m ai-iunie, cînd frunzele sînt tinere. Se recoltează prin eiupire frunzele fără peţioi sau p rin stru jire , îndepăr- tîndu-se ulterior peţiolul.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Uscarea naturală se face la umibră, în s tra t subţire, pe ram e sau hârtie, în şoproane sau poduri bine aerisite. Uscarea artificială se face la 50—60°C. Randam en­tul la uscare 3—4/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd frunze fără peţioi cu max. 3%, im purită ţi (frunze decolorate) ; corpuri străine organice max. 0,5% şi m inerale max. 0,25% ; um iditatte m ax. 13»/0.

Compoziţia chimică : tanin, acid aspartic, acid folie şi acid folinic,. glicozide fitosterolice, antociani, arginină, compuşi volatili : butilamină,, acid acetic, propionic, izobutiric. aldehide, cetone, — caroten, m aleat si carbonat de calciu ; fructele conţin antociani, tanin, acizi organici, glu­cide şi pectine, vitam ina C, săruri m inerale.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. U tilizat em piric în form ele incipiente şi uşoare de diabet ; acţiunea hipoglicem iantă a fost confirm ată de unii autori ; s-au obţinut unele rezultate pozitive şi în distrofii ale miocardului.

Frunzele de Dud in tră în compoziţia ceaiului dietetic.în lite ra tu ra de specialitate mai veche sînt citate utilizări alei scoar­

ţei de rădăcină pentru acţiunea purgativă şi tenifugă ; fructele imature- ca astringente — antidiareiee, iar fructele m ature ca laxative.

Fam. CANNABINACEAE

Plante ierbacee, ereicte sau agăţătoare, ou frunze opuse, lobate şi stipelate. Flori pe tipul 5, mici, unisexuate-dioice, cu înveliş sim plu ; cele mascule grupate în raceme compuse, cele femele în conuri. F ruc­tele nucule (achene).

182

HUMULUS LUPULUS L.

HAMEI ; Fr. : Houblon ; E. : Hop ; G. : Hopfen ; M. : Felfuto komlo : R. : Hmeli abîknavenniî (fig. 23)

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : P lan tă ierbacee, perenă, vo­lubilă ; partea subterană : rizom cărnos lung pînă la 40 cm, gros pînă la 10 cm, cu rădăcini pînă la 2—4 m ; de pe rizom se dezvoltă mai m ulte tu lp ini aeriene ; tu lp ina aeriană : volubilă, lungă de 3—6 m, cu peri în form ă de eîrlig ; frunze : opuse, din 3—5 lobi ascuţiţi, cu m arginea sera t-d in ţa tă şi Vîrf m ucronat, baza cordată, aspre la pipăit (asemănă­toare cu cele de viţă-de-vie) ; lungim ea — pînă la 15 cm ; au stipele ; flori unisexuate •— dispuse pe tulpini diferite (dioice) ; pe tulpinile m as- cule flori mici verzui dispuse în ciorchine (cime racemiforme) ; pe tu l­pinile femele — amenţi în form ă de conuri (strobile), alcătuite din nu­m eroase braetee dispuse im bricat, la axila cărora sîn t florile fem ele cu perian t rudim entar şi pistil cu ovar şi stigm at filiform (fără stil) ; fruc t : achene ovoide dispuse în conuri.

F ig . 23 — H u m u lu s lu p u lu s

M a t e r i a p r i m ă : Strobuli Lupuli — num ite şi „Conuri de h a - m ei“ — este form ată din inflorescenţele femele în form ă de conuri ovale sau globuloase, întregi sau detaşate, de culoare verde-gălibuie. Mi­ros caracteristic, gust amar. M ateria prim ă îşi păstrează nealterate p rin ­cipiile active un an de la recoltare.

Ecologie şi răspîndire. Preten ţii ridicate faţă de um iditate şi climă* fără tem peraturi excesive vara sau iarna. Se dezvoltă în special pe so­lu ri perm eabile, mai uşoare, adăpostite de vîrit şi eventual pe pante uşoare eu expoziţie sudică.

Există şi suprafeţe în cultură în bazinul T îrnavei M ari num ai cu plante femele, pentru industria berii. în scopuri medicinale se valo­rifică însă plantele din flora spontană, întâlnite în zăvoaie, lunci, tu ­fişuri, crânguri, pe garduri — în zona de cîmpie şi deal, pînă la 800—1 000 m, în aproape toate judeţele Transilvaniei, Moldova (Neamţ, Su­

ceava), M untenia (Argeş, Brăila, Ilfov, Prahova), Dobrogea (Tulcea — în Lunca şi Delta Dunării), Oltenia (Vîlcea). Deoarece însă această spe­cie care are şi un pronunţat caracter ornam ental nu are nicăieri o den­sitate prea m are, considerăm posibilă spontaneizarea speciei p rin recol­tarea şi răspîndirea achenelor a tît în locurile unde planta creşte natural, c ît şi pe lîngă garduri în special, pe care le îm bracă foarte decorativ.

Recoltare. Perioada optim ă august-septem brie, conurile bune de re ­coltat recunosciîndu-se după culoarea încă verde şi bratiteele alipite (la culoare galbenă şi cu bractee desfăcute au pierdut caracterul medicinal). Se culeg prin ciupire con cu con, cu pedunculul sub 1 cm.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Uscarea naturală— în locuri um brite, pe hîrtie, în tr-u n singur strat, fără să se întoarcă în tim pul uscării. P rafu l scuturat, de culoare galbenă-verzuie, nu con­stitu ie im purita te şi se predă îm preună cu produsul.

Uscarea artificială -— la 40—50°C.P ăstrarea ulterioară a m ateriei prim e se va face num ai în baloţi

p resaţi pen tru a se micşora cît m ai m ult posibilitatea oxidării substan ­ţelor active.

Randam entul la uscare : 3,5—4/1.Condiţiile tehnice de recepţie prevăd conuri de culoare verde-găl-

buie ; im purităţi : conuri brunificate — max, 15%, resturi de plantă — m ax. 2% ; corpuri străine organice — max. 1% şi m inerale max. 0,5%.

Compoziţie chimică. Principiile active din Hamei fac parte din grupa oleo-rezinelor. U leiul volatil ooa. 0,50% este form at din mireen, hum u- len, farnesen, izovalerianat de bornil şi canaben. Rezina este constituită d in lupulonă (acid (3-lupuilinic) principiu am ar de na tu ră cetonică, hum u- lonă (acid a-lupulinic), tricetone cu ciclu pentagonal ; hum ulinona şi hum ulupona. Principiile am are m enţionate sîn t de cca. 10% din greuta­tea uscată a conurilor. A lături de aceste principii active, în conurile de ham ei m ai există substanţe de natu ră flavonică (xantohum olul, glicozide ale cvercetolului şi camferolului), tanin, trim etilam ină, cdlină, substanţe estrogene (2—30 mg%), grăsimi, săruri m inerale etc.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită cantităţilor însem nate de sdbstanţe amare, Ham eiul este considerat prin actul reflex ce-1 provoacă la nivelul glandelor salivare şi a sucurilor gastrice ca sti­m ulent tonic-am ar. D atorită acidului (3-lupulinic şi ot-lupulinic are p ro -

184

■prietăţi sedative şi anafrodisiaee. Tot hum ulona şi lupulona au şi pro­prietăţi bacteriostatice asupra germ enilor Gram pozitivi, inclusiv faţă de M ycobacterium tuberculosis, în special sub form ă dihidrogenată. S-a sem nalat şi acţiunea antitum orală a unor substanţe am are d in hamei.

Conurile de Hamei in tră în compoziţia ceaiurilor calmant, sedativ şi în produsul fitoterapeutic HEPATOBIL. Din inflorescenţele femele se poate prepara o infuzie folosind 2—3 linguri la o cană apă sau sub -formă de pudră 1/4—1 g odată.

Fam. ULMACEAE

Fam ilie puţin num eroasă, cu arbori sau arbuşti cu frunza în treag ă ; flori m ari, herm afrodite sau unisexuate, unite în m ănunchiuri sau izolate.

Ulmus foliacea Gilib. (Ulm) — arbore din păduri de eîmpie şi deal, cu frunze întregi şi baza asim etrică, înflorind înainte de înfrunzire, cu flori mari, herm afrodite sau unisexuate, unite în m ănunchiuri sau caracteristică, lat-aripată. Este citată utilizarea scoarţei cu conţinut de substanţe amare, răşini, mucilagii vegetale şi tanin, a tît extern pentru boli de pieile şi revulsiv în sciatică, cât şi in tern — ca depurativ, s-udori- fic, astringent, cu indicaţii şi pentru hidropizie şi reum atism . U tilizarea lu i este astăzi aproape abandonată.

Fam. URTIOACEAE

Plante ierbacee anuale sau p e ­rene, prevăzute adesea cu peri u r ti- canţi. Frunze simple, flori unisexuate monoice sau dioice (rar herm afro ­dite), eu înveliş floral simplu, dispuse în cime la laxila frunzelor. Fructe achene sau drupe. Vegetează în gene­ra l în locuri cu exces de azot.

U RTICA DI OI CA L. (U. major Fuchs)

URZICA : Fr. : Grande ortie ; E. : N ettle ; G. : Grosse Brennessel ; M. : Nagy csalan ; R. : K rapiva dvu- dom naia (fig. 24).

Caractere de recunoaştere.P l a n t a : Specie cosmopolită, ier­boasă, perenă, erectă, înaltă de 30—- 150 cm ; partea subterană : rizom Fig. 24 — U rtic a d io ica

185

subţire, cilindric, brun-deschis, lung şi ram ificat, eu num eroase rădăcini subţiri, pisloase ; tu lp ina cu 4 m uchii evidente ; frunze : opuse, ovale, din­ţa te pe m argini, num eroşi peri urtican ţi rigizi (ca şi pe tulpini) ; flori : dioice, dispuse pe plante diferite, în panicule dispuse la axila frunzelor superioare ; fructe : nucule ovale verzui cu perigonul persistent.

Înflorire (VI—X).M a t e r i a p r i m ă : „Folium Urticae'1 form ată din frunze ovale

cu m arginea dinţată, lungi de 7— 14 cm, late de 2—4 om, peţiolate, cu v îrfu l ascuţit, acoperite cu peri aspri, de culoare verde închisă caracteris­tică. Mirosul specific, gustul amărui.

„Herba Urticae“ form ată din tulpinile tinere recoltate înainte sau în tim pul înfloririi, avînd frunzele cu caracterele descrise la ,,Folium Urti­cae". Tulpina de culoare verde închisă, 4-unghiulară, este prevăzută şi ea cu peri aspri. De culoare verde închis cu miros specific şi gust am ărui.

„Raclix 'Urticae“ —• am estec de rizomi şi rădăcini subţiri, cilindrice de culoare brun-deschis la exterior. Fără miros, cu gust uşor astringent.

Observaţii. P en tru diferenţiere la toate aceste m aterii prim e s-a adoptat denum irea de „Folium, Herba et Radix Urticae majoris“ spre deosebire de „Folium, Herba, Radix e t Sem en Urticae m inoris“ provenind de la specia 17. 'urens L.

Ecologie şi răspîndire. Plantă tipic antropofilă, adică legată ecologic de aşezările omeneşti sau de locuri în care a in terven it activitatea um ană (pe lîngă case, garduri, magazii, în locuri gunoite —- !în ispecial pe Ungă stîne), adică terenuri bogate în a z o t ; apare, de asemenea, pe m alul apelor şi în tăie tu ri de pădure. N u are cerinţe deosebite faţă de lum ină (se gă­seşte şi în locuri um brite şi însorite) ; preferă locurile cu um iditate mai ridicată. R ăspîndită în întreaga ţa ră din zona de cîmpie şi p înă în zona alpină.

Recoltare. Perioada optimă pentru frunze sau partea aeriană este începînd din mai pînă în octombrie, iar pen tru rizomi cu rădăcini fie prim ăvara (martie-m ai), fie toam na (septembrie-noiembrie).

Folium Urticae — prin s tru jirea directă de pe plantă a frunzelor cu m îna înfăşurată în tr-o cîrpă sau m ănuşă groasă pen tru a evita urzica- rea — prin cosirea părţii aeriene şi s tru jirea ulterioară, dar înainte de a se produse ofilirea. După recoltare frunzele nu se ţin înghesuite, presate, deoarece se încing şi se înnegresc.

Herba Urticae — prin tăierea sau cosirea părţii aeriene foliate ale plantei (acolo unde p lan ta este în masă) ; se separă apoi de alte plante, porţiuni lemnificate, nefoliate etc.

Radix Urticae —■ tse face fie cu sapa, fie prin sim pla smulgere dacă terenul este foarte reavăn şi uşor ; se scutură şi se spală de păm înt şi se separă părţile aeriene care se îndepărtează.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P en tru frunze sau partea aeriană uscarea natu rală se face în s tra t Subţire, fie pe ram e în aer liber, fie pe h îrtie în şoproane, încăperi aerisite, poduri acoperite cu tablă, la um bră — deoarece lum ina le decolorează, iar uscarea artificială se face la 50—60°.

La campanii m ari se obişnuieşte şi uscarea în apropierea locurilor de recoltare, pe prelate, rogojini puse la um bră, în s tra t de cîţiva cm, fru n ­zele întorcîndu-se din leînd în cînd.

186

Rădăcinile şi rizomii se pot usca la soare, iar pe vrem e um edă în locuri -acoperite dar bine aerisite, iar pe cale artificială tot la 50—60°. Randam entul la uscare : pen tru frunze : 4,5—5,5/1 — pen tru partea ae­riană : 6—7/1 ; pen tru rizomi cu rădăcini : 4— 5/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru Folium Urticae ca im pu­rită ţi — max. 5% p ărţi din p lan tă (bucăţi de tulpină, inflorescenţe) şi max. 5»/o frunze înnegrite, corpuri străine m inerale şi organice — max. cîte lo/0 din fiecare, um iditate — max. 14% ; pentru Herba Urticae se adm it ca im purităţi — max. 6% frunze brunificate şi max. 3o/0 tu lp ini lem nificate, corpuri stră ine organice şi m inerale — max. cîte -lo/0 d in fie­care, um iditate — m ax. 14% ; pen tru Radix Urticae se adm it ca im puri­tăţi — max. 3o/0 resturi Ide părţi aeriene şi max. 2% rizomi brunifieaţi, corpuri străine organice '— max. 2% tei m inerale —■ max. 1%, um iditate -— max. 12%.

Compoziţie chimică. Substanţe de natu ră proteică, avînd un m are num ăr de aminoacizi, substanţe de natu ră glucidică, amine, histam ină, steroli, cetone (m etilheptenona şi acetofenona), ulei volatil, substanţe grase, sitosteroli, acid form ic şi acetic, vitam inele C, B2 şi K (cca. 400 u n i­tăţi pe gram), acid pantotenie, acid folie, clorofilă 0,3—0,8%, protoporfi- rină şi coproporfirină, iŞ-caroten, săru ri de Ca, Mg, Fe, Si, fosfaţi ş.a. Substanţa vezicantă pentru piele a plantei proaspete este form ată din acid formic, t> enzim ă şi o Itoxalbumină. P rin uscare, aceste substanţe cu excepţia toxalbum inei se pierd sau se transform ă, d ispărînd astfel p ro ­prietăţile vezicante. Sem inţele conţin ulei gras bogat în tocoferoli şi fito- hormoni.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In m edicina tradi­ţională părţile aeriene ale p lantei proaspete se utilizează ea revulsiv în dureri reum atice, lumbago, sciatică, iar in tern pe lîngă acţiunile am intite se întrebuinţează ca stim ulent al secreţiei de lapte şi d iuretic în cure făcute prim ăvara, num ai !cu plante tinere. Deşi cunoscută ca p lan tă m e­dicinală încă din antichitate, Urzica a form at obiectivul unor studii ş tiin ­ţifice care în principal au confirm at unele utilizări empirice în terapeutică a diferitelor organe ale plantei. Aceste cercetări se rezum ă la dem onstra­rea acţiunii hemostatice, astringente, hematopoetice, slab hipoglicem iante, hipertensive, diuretice sau dezinfectante, ex tern şi stim ulator al epiteli- zării tegum entelor. E xtractu l apos inhibă dezvoltarea diferiţilor agenţi patogeni (Shigella, Staphylococcus, Pasteurela etc.). Se recom andă în t ra ­tam entu l enterocolitelor sub form ă de infuzie 10% din care se bea cîte 1 lingură la 2 ore.

Frunzele de Urzică constituie o bogată sursă de clorofilă, existînd di­ferite procedee industriale de extracţie a acestui colorant vegetal. E xtern, clorofila este utilizată în industria cosmetică şi în dermatologie. T inetura de rădăcină se utilizează în loţiuni în amestec cu alte p lan te contra că­derii părului.

Frunzele de Urzică in tră în compoziţia ceaiului antibronşitic.Este o valoroasă p lan tă alim entară, fiind utilizată şi ca n u tre ţ pentru

anim ale sau în alim entaţia omului, prim ăvara. Fibrele textile de Urzică servesc la confecţionatul sacilor.

187

ALTE SPECII DE URTICACEAE CU UTILIZĂRI MEDICINALE

Urtica urens L. ((Urtica m inor Fuchs) — Urzica mică — se utilizează în m edicina tradiţională ipentru „reînnoirea sîngelui“ , îm potriva hem ora­giilor şi dizenteriei şi ea revulsiv local. P roaspătă, p lan ta este considerată ca afrodisiae, antidiareic şi antihemoragic. Infuzia şi decoctul au proprie­tăţi diuretice. Extractul d in frunze proaspete se întrebuinţează în homeo- patie în eczeme, dismenoree, m etroragii, epistaxis şi în loţiuni îm potriva capiliţlei.

ParietaHa ofjicinalis L. (Parecherniţa). P artea aeriană (Herba Parie- tariae) are proprietăţi diuretice datorită conţinutului ridicat de azotat de potasiu ; este folosită în medicina tradiţională ca decoct în boli de rinichi, în special în afecţiunile căilor u rinare ; secundar se mai utilizează în tuse,, răguşeli, ca d iuretic (Polonia), antireum atism al (Ungaria), iar în uz ex tern ca vulnerar, contra hemoroizilor şi în fisuri anale.

Fam. LOttANTHACEAE

Fam ilie de plante lemnoase, sem iparazite, care vegetează exclusiv p e diferiţi arbori de care se prind p rin haustori. Tulpina verde gălbuie sau negricioasă ram ificată dichotomic sau poliehotomic cu frunze întregi,, opuse, persistente sau caduce, flori actinomorfe ra r zigomorfe, herm afro­dite sau unisexuate în glom erul, fructe bace false îm brăcate Sntr-o m ate­rie cleioasă.

+ VISCUM ALBU M L.

VÎSC : Fr. : Gui ; E. : M istletoe ; G. : Vogelmistel ; M. : F e h e r Fagyongy ; R. : Amela belaia.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a . Specie seimiiparazită pe arbori,, sem pervirescentă (verde îşi peste iarnă), înaltă pînă la 60 cm, prinsă de substrat prin haustori puternici ; tu lp ina : scurtă, cilindrică, groasă, ram i­ficată de m ai m ulte ori dichotomic, de culoare galbenă-cenuşie pînă la galben-verzuie, este um flată pronunţat la noduri, de unde se rupe uşor ; frunzele : persistente, dispuse opus, invers ovate, sîn t pieloase ; florile : unisexuate, dioice, grupate cîte 3 în vîrfu l ram urilor, galben-verzui ; fructele bace false de culoare albă, sferice, de 5— 10 mm, cleioase la su­prafaţă.

Înflorire : (III—IV).M a t e r i a p r i m ă : „Folium Visci cum stipites“, adică ram urile

tinere cu diam etrul de max. 5 mm acoperite eu frunze pieloase, glabre, cu m arginile întregi, lungi de 2—4 cm şi late de 1-—1,5 cm, de culoare galben-verzuie <pînă la verde intens. Miros slab caracteristic, gust slab- am ar-acrişor.

Ecologie şi răspîndire. Sem iparazit pe aproajpe toate speciile de fo­ioase, mai ales în pădurile de deal tei m unte, mai rar pe conifere ; poate apărea şi pe arbori fructiferi (cireş, prun, măr, păr). Specia pe care creşte

188

influenţează tmul't compoziţia chimică a Vîscului. Se consideră cele mai bune specii-gazdă : Mesteacănul, Bradul, Frasinul, Mărul, Părul. Se evită recoltarea de pe Arţar, Tei, Salcie, Plop (considerat toxic). Foarte răspân­dit acolo unde sînt cuiburi de ciori Sau alte păsări care le transportă la mari distanţe. Răspîndit în toată ţara, mai mult în Transilvania (toate judeţele, dar în special Cluj, Sălaj, Bihor, Braşov, Mureş), Moldova (Suceava —- în mod special, Neamţ, Botoşani, Iaşi, Vrancea), ceva mai pu­ţin în Muntenia (Argeş, Dîmboviţa, Ilfov), Oltenia (Vîlcea) şi Dobrogea (Tulcea).

Recoltare. Se poate recolta pe toată durata anului, dar perioada op­timă este din noiembrie pînă în aprilie deoarece este exclusă confuzia cu Vîscul de stejar (Loranthus europaeus) care are frunze căzătoare. Tot­odată tufele de Vîsc se pot depista mai uşor printre ramurile desfrunzite cu excepţia Bradului. Ramurile tinere şi foarte fragile se desprind uşor cu un cîrlig prins la capătul unei prăjini lungi.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se taie ramurile lemnoase şi cu diametru mai mare de 5 mm, precum şi fructele care con­stituie impurităţi şi care se îndepărtează cu ajutorul unei perii aspre (operaţiunile trebuie făcute înainte de uscare).

Uscarea se face numai pe cale naturală, la umbră, în poduri sau în­căperi bine aerisite, fie întînzîndu-se ramurile pe jos, fie atîrnate pe sfori (la uscare artificială se brunifică).

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ramuri foliate, cu diametrul pînă la 5 mm ; impurităţi : ramuri mai groase de 5 mm — max. l«/o, frunze şi ramuri brunificate — max. 2%, fructe —- max. 3% ; corpuri străine organice şi minerale — max. cîte 0,5% la fiecare ; umiditate -— max. 14%.

Compoziţia chimică. Diferă în funcţie de provenienţă şi în special faţă de planta-gazdă. Din Vîsc s-au izolat saponozide triterpenice (3-ami- rina şi derivaţi ai acidului oleanolic, a şi (3-viscol, amine (colina şi acetil- colina), 3-feniletilamină, inozitol, aminoacizi liberi, substanţe grase for­mate din acid oleic, linoleic, palmitic etic., vitaminele C şi E, mucilagii, substanţe glicozidice (siringina), cvercetină, zaharuri, viscotoxina (poli- peptidă ce se inactivează prin încălzire şi hidroliză), acid viscic, un poli- zaharid cu acţiune antitumorală, săruri minerale etc.

în sucul proaspăt de vîsc obţinut prin presare s-a descoperit o struc­tură particulară a compoziţiei aminoacizilor.

Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Datorită în special substanţelor de natură triterpenică, derivaţilor de colină şi viscotoxinei, produsele farmaceutice pe bază de Vîsc au acţiune hipotensivă imediată şi de durată şi acţiune bradicardizantă. Acţiunea bradicardizantă şi depre- siv-cardiacă se produce datorită acţiunii directe asupra miocardului ur­mată de vazoconstricţie, efecte condiţionate de doza administrată. Din Vîsc au fost izolate şi fracţiuni cardio-toxice care produc leziuni la nivelul miocardului. Pentru a obţine preparate lipsite de acţiune toxică sînt ne­cesare prelucrări specifice industriei farmaceutice. în ceea ce priveşte efectele anititumorale atribuite Vîscului de medicina populară, expe­rimentările în această direcţie au arătat că s-au obţinut unele rezultate pozitive folosind soluţii injectabile intravenoase combinate cu alte cito- statice în tumori inoperabile sau în alte cazuri postoperatorii sau după

189

iradiere. D iferite fracţiuni de protide şi zaharuri s-au dovedit a avea o acţiune puternic citostatică m ult superioară antim itoticelor uzuale.

Atât produsele hipotensive c ît şi cele antitum orale obţinute din Vîsc se vor utiliza num ai sub supraveghere medicală. în cantităţi m ici frunzele de Vîsc in tră în compoziţia unor ceaiuri pentru bolnavii hipertensivi şi în produsul fito terapeutic hipotensiv.

Avînd la bază cercetări laborioase, în unele ţări europene din Vîscul ferm entat s-a obţinut m edicam entul antitum oral denum it Iscador. Acest produs fitoterapeutic este lipsit de toxicitate şi poate fi aplicat sub formă de injecţii subcutanate tim p îndelungat în tum ori inoperabile, recidive şi m etastaze, după operaţii sau roentgenterapie, sim plu sau com binat cu alte citostatice. Este recom andat şi în stările precanceroase (polypoză intestinală, papilomatoză, colită ulceroasă, m aladia Crohn, m astopatii, leucoplazii ş.a.). Şi în ţara noastră există în prezent preocupări temeinice pen tru valorificarea Vîscului în special în lup ta îm potriva m aladiilor can­ceroase.

Confuzii : P en tru a exclude confuzia eu Loranthus europaeus L. (Vîsc de stejar) fee va face de preferin ţă recoltarea în tim pul iernii, cînd acesta nu are frunză. în restu l anului, criteriile de deosebire vor fi : — frunzele— la cel de S tejar de culoare verde-închisă şi peţiolate (la cel m edicinal verzi-gălbui şi aproape sesile) ; — fructele — la cel de S tejar gălbui şi dispuse în mici ciorchini (la cel m edicinal — albe şi dispuse în grupuri strinse de cîte 3) ; — tulpina — m ult mai închisă la culoare (spre brun- negricios) la cel de S tejar faţă de cel m edicinal (castaniu-cenuşie).

în plus, sub raport ecologic, Loranthus europaeus parazitează aproape exclusiv pe speciile de Stejar, de unde şi denum irea sa populară. în trecut a fost utilizat ca sedativ.

Fam. ARISTOLOCHIACEAE

în flora spontană din ţa ra noastră num ai specii ierboase, cu rizom repent, cu frunze sim ple alterne, avînd baza lim bului cordată sau reni- formă. F lori herm afrodite, de reguiă peduneulate cu perigon tubulos pe tipu l 6. Ovar inferior, 6-loculat, m ultiovat, stam ine 6 sau 12 concrescute cu stilul sau libere. F ruct capsulă m ultisperm ă. S e m in ţe i tu rtite uneori trunchiate longitudinal.

Sînt plante toxice, conţinînd uleiuri volatile, acizi organici, mici cantităţi de a'lcaloizi cu nucleu aporfinic. Unele au aplicaţii în fitoterapie. în medicina populară sînt utilizate pentru proprietăţile emenagoge, ocito- cice, antireumatismale etc.

+ A SA R U M EUROPAEUM L.

POCHIVNIC, PIPERUL LUPULUI ; F r ; Asaret ; E. : Snakeroote ; G. : Europăische Haselwurz ; M. : K apotnyak : R. : Kopîteni evropeiskii.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, în ­tinsă pe păm înt, cu rizom subţire, superficial, de 3—5 mm grosime, lung de 6— 10 cm, albicios, cărnos, ram ificat, din care pornesc n u ­m eroase rădăcini adventive firoase. Tulpina ascendentă, înaltă de 4—

190

10 cm, acoperită la bază de 3—5 foiţe brune, m em branoase, la v îrf cu 2(4) frunze aproape opuse, persistente, lung peţiolate, ro tund reniform e, de 3—11 cm în diam etru, pieloase. Flori : solitare la subsuoara frunzelor, cu perian tu l în form ă de ulcior, brun-verzui şi păros, cu 3—4 lobi ; fruc­tu l : capsulă păroasă, despărţită în 6 loje în care se află sem inţele alun­gite, cenuşii, t u cîte un apendice cordiform.

•înflorire : III—V.M a t e r i a p r i m ă : „Rhizoma Asari“ form ată din rizomi subţiri,

articulaţi, tîrîtori, ram ificaţi, de culoare brună, eu d iam etrul de 2—5 mm. Miros caracteristic de piper, gust iute.

„Herba Asari cum raclicibus“, p lan ta în treagă recoltată în tim pul înfloririi. Rizomii cu caracterele descrise, tu lpinile foarte scurte, la bază cu 3—5 solzi, cu 2—4 frunze ro tund reniform e, cordate la bază, lung pe­ţiolate, de culoare verde-închis pe faţa superioară şi verde-deschis cu nuanţe roşcate pe faţa inferioară. Florile de culoare verzuie la exterior şi brun-purpuriu-închis la interior. Miros caracteristic, de piper, gust iute.

Ecologie şi răspîndire. Plantă din locuri um brite şi umede, pe soluri mai grele ; se găseşte în păduri de foioase din zona de cîmpie şi deal pînă la m unte, în vetre de cîţiva m2. Răspîndită în aproape întreaga ţară.

Recoltare. Perioada oiptimă este în timpul înfloririi, adică în lunile m artie-m ai. După unii autori se recom andă recoltarea în august-septem - brie. Metode — culegere cu mîna, apucînd cu degetele sub rizomi care sîn t la suprafaţa solului (dacă se trage de partea aeriană se rup num ai frunze) ; — prin greblare apăsată în vetrele form ate de plante.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Plantele recoltate se scutură de păm înt şi se îndepărtează alte plante, crenguţele uscate şi se rup frunzele brunificate sau m îneate de insecte.

Uscarea se face la um bră în s tra t subţire sau la uscător la tem pera­turi p înă la 50CC. Randam ent la uscare : 4,5— 5,5/1.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie form ată din planta întreagă în tim pul înfloririi (florile nu constituie im purităţi). Se adm it ca im purităţi — max. 5o/0 frunze brunificate sau îngălbenite, corpuri străine organice — 0,5% şi m inerale — max. 2%, um iditate — max. 13%.

Compoziţie chimică. Ulei volatil în proporţie de 1—2% în funcţie de vechim ea m ateriei prim e. Uleiul volaitil este form at din 4-propenil —1, 2, 5 —■ trim etoxibenzen sau azarona (30—50%), aldehidă azarilică, acetat de bornil, terpene şi sesquiterpene, metileugenol, diazaronă, un alcaloid şi un glicozid în cantităţi mici, vitam inele C şi Bj, tanin de na­tu ră catehică, zaharuri, rezine, săru ri m inerale.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. D atorită uleiului volatil care excită term inaţiile senzitive ale mucoasei gastrice, are acţiune emetică şi stim ulează expectoraţia. S-au obţinu t unele rezultate în b ron­şite acute şi cronice, în silicoza pulm onară însoţită de astm bronşic. In ­direct, are proprietăţi diuretice şi sudorifice la doze m ai reduse decît cele expectorante.

U tilizarea produselor farm aceutice (tinctura şi extractul) obţinute din această specie sîn t lim itate în fitoterapia noastră ca expectorant în afec- ţrunile m enţionate num ai cu avizul medicului specialist. U tilizarea em­pirică a acestei plante ca emenagog este foarte riscantă, putînd duce la paralizii.

191

A tît specia Ascirum europaenm cît şi alte specii care nu cresc la noi (A. canaclense) au proprietăţi antibiotice pe un m are num ăr de germ eni patogeni, inclusiv pe Salmonella paratyphi. Sub acest aspect considerăm că cercetările privind compoziţia chimică şi acţiunea farm acodinam ică şi microbiologică a acestei specii m ult răspândit în flora spontană m erită toată atenţia.

+ ARISTO LO C H IA C LEM ATITIS L.

REMF, MĂRUL LUPULUI : F. : Aristolochia ; G. : Gemeine O sterlu- z e i ; M. : Kozonseges farkasalm a ; R. : K irkazon abîknavennîi.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă, perenă, erectă, înaltă de 30— 80 cm ; partea subterană : rizom cilindric, scurt, repent, ram ificat, gros pînă la 1,5 cm, galben-brun ; tu lp ina aeriană, ierboasă, simplă, cu noduri evidente, la nivelul cărora îşi schimbă direcţia m ergînd în zig-zag, culoare galben-verzuie, glabră ; frunze : lung peţiolate, ovat- triunghiu lare cu baza adînc cordată şi v îrf ro tun jit sau obtuz, pieloase, lungi de 5— 10 cm, late de 3—9 cm, de culoare verde mai închis pe partea superioară, verde pal pe cea inferioară ; flori : cîte 3—5 la subsuoara frunzelor, lungi de cca. 3 cm, zigornorfe, cu perian t tubulos term inal p re­lungit ca o scafă, iar la bază mai um flat, galben, palid ; pe peretele in tern peri îndreptaţi în jos ; fruc t : globulos, galben-verzui, pendent, de

3—4 cm, se deschide prin 6 valve ; în in terior sem inţe aşezate seriat, triunghiulare, tu rtite şi brune, la ex­terior spongioase.

M a t e r i a p r i m ă : „Herba Aristolochicie“ — form ată din părţile aeriene ale plantei recoltate în tim pul înfloririi, fără frunzele bazale şi fără rădăcini. Caracterele conform des­crierii plantei. M irosul neplăcut, gust amar. iritant, greţos.

Sem en Âristolochicie: sem inţe triunghiulare, tu rtite , de culoare brun-castanie cu un s tra t extern spongios. M irosul neplăcut, gust, iritant.

Ecologie şi răspîndire. A m plitu­dine ecologică largă, suportînd şi um bra dar şi lum ina directă, putînd fi în tîln ită în păduri, crînguri, dar şi în sem ănături, m argini de căi ferate şi mai ales ca buruiană în vii. A ltitu- dinal se întinde în zona de cîmpie şi deal. Mai frecventă în Transilvania (judeţele Arad, Bistriţa-N ăsăud, Ca- raş-Severin, Cluj, Mureş, Braşov,

Fig. 25 — A ris to loch ia c lem a titis Sibiu, Alba, Timiş), Oltenia (judeţele

192

Dolj, Gorj, Vîlcea, dar mai ales M ehedinţi), M untenia (judeţele Ialom iţa, Ilfov, Prahova), Moldova (judeţele Bacău, Galaţi, Iaşi, Neamţ, -Vaslui, Suceava).

Recoltare. P artea aeriană se recoltează în timipul înfloririi (mai-iunie)p rin tăierea părţii foliate a plantei. P en tru sem inţe se recoltează fructul Ia sfîrşitul lui iulie-august.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Partea aeriană se usucă la um bră, în încăperi bine ventilate sau poduri, în s tra t subţire. Uscarea artificială se face la 50—60°. Fructele se usucă la soare (pe tim p nefavorabil, în încăperi) ; pe m ăsura uscării, se freacă peretele fructului, îndepărtîndu-se prin v în tu rare resturile acestuia. Randam entul la uscare p en tru p lan tă cca 6/1. Sem inţele se recepţionează num ai în stare uscată.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : pen tru Herba Aristolo- chiae — im purităţi max. '5% (părţi din plantă brunificate, decolorate), corpuri străine organice — max. 0,5% şi m inerale — max. 1%, um idi­ta te — max. 13% ; — pen tru Sem en Aristolochiae se adm it max. 0,5% im purită ţi (resturi din pereţii fructului), corpuri străine organice şi m ine­rale cîte max. 0,5%, um iditate —- m ax. 13%.

Compoziţie chimică. Toate părţile plantei (rizomi, rădăcini, frunze şi seminţe) conţin 0,40—0,90% (în sem inţe pînă la 1,60%) acid aristolo- chic (acid 3, 4-m etilendioxi-8-m etoxi-10-nItrofenantren-l-carboxilic), u'lei volatil, m agnoflorină, aristolochină, colină, sitosterine, itrimetilamină, dio- xifenilalanină, alantoină, derivaţi de natu ră flavonoidică, acid citric etc.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Acţiune purgativă drastică, utilizarea în acest scop fiind contraindicată ; nici folosirea ca emenagog, ocitocic sau 'antireum atism al în m edicina populară nu este lipsită de accidente grave datorită toxicităţii acidului aristolochic în spe­cial. Cu toată acţiunea toxică, acidul aristolochic, în doze mici, terapeu­tice, este un Stim ulator al fagocitozei. Potenţează acţiunea bactericidă a seru lu i p rin form are de ,(3-lizină. Totodată, acidul aristolochic poate com­pensa fagocitoza scăzută în urm a adm inistrării citostaticelor, antibiotice­lo r şi cortico-steroizilor. Pe această bază, în ţa ra noastră s-a pus la punct u n procedeu original de obţinere a acidului aristolochic, fiind preconizat ca m edicam ent în unele afecţiuni acute sau cronice ca : laringite, farin - gite, bronşite cronice, ulceraţii de decubitus, osteom ielită etc. în gineco­logie, în trecut, planta a fost u tilizată în dismenoree şi în sterilita te .

Extern, preparatele obţinute din această specie se utilizează lim itat în tra tam entu l plăgilor care se vindecă greu. Are şi acţiune antibiotică ş i antitum orală. Se utilizează în hom eopatie 'singură sau asociată cu alte p lan te ca cicatrizant.

Confuzii. Mai ra r se întîlneşte şi specia A. pallida W illd. fără pro­prietăţi m edicinale, care are, spre deosebire de specia medicinală, un ri- zom term inat cu un tubercul globulos, ia r florile sînt solitare (la A . cle- m atitis cîte 3—5) şi au striaţii longitudinale purpurii.

Observaţii. L iteratura de specialitate indică aceleaşi în trebuin ţări şl pen tru „Rhizoma Aristolochiae“ (rizomi) ca şi pentru părţile aeriene ale plantei.

193

Fam. POLYGONACEAE

Cuprinde num eroase specii îndeosebi ierboase, cu tulpina dreaptă, uneori culcată, ra r lemnoase, cu frunze alterne întregi, avînd la bază o teacă m em branoasă caracteristică num ită ochree. Flori mici în general herm afrodite, cu înveliş sim plu petaloid, cu num ăr variabil de elemente florale. Fructele —- achene sau nucule bi sau trim uchiate. Sem inţele cu perisperm .

Compoziţia chimică fiind foarte diferită în funcţie de specie, (derivaţi antracenici, oxalaţi, taninuri, substanţe de natu ră glicozidică etc.) şi acţiu­nea farm acodinam ică va fi condiţionată în funcţie de specie sau de or­ganul de plantă utilizat.

POLYGONUM AVIC U LARE L.

TROSCOT ; Fr. : Renouee des oiseaux ; E. : Knotgrass ; G. : Vogel- knoterich ; M. : Porcsin keseriifii ; R. : G areţ pticii

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie anuală mică (10—50 cm), cu rădăcina pivotantă, fusiform ă, cu tu lp ina cel mai adesea tîrîtoare , mai ra r ascendentă sau erectă, to tdeauna ram ificată, netedă, glabră, cu noduri um flate şi cu m anşoane m em branoase albicioase (ochree) la baza frunzelor ; frunze : dispuse altern, eliptice sau lanceolate, cu m argine netedă, m ici (pînă la 2 cm), scurt peţiolate pînă la sesile ; flori : grupate cîte 3—5 la subsoara frunzelor, nu ies în evidenţă fiind mici şi verzui sau roşietice ; fructe ; achene mici. Specie foarte polimorfă, cu num eroase forme şi varietăţi.

înflorire : V—IX.M a t e r i a p r i m ă : „Herba Polygoni avicularis“ sau „Herba

Centumnodii“ —- părţile aeriene ale plantei recoltate în tim pul înfloririi. Tulpinile sînt glabre, netede, ram ificate, evident articulate, cu noduri um flate ; frunzele cu forme şi dim ensiuni foarte variate, în general elip­tice, lanceolate, uneori liniar-laneeolate, scurt-peţiolate sau sesile, obtuze sau ascuţite la vîrf. Florile mici, de 2—3 mm, grupate în fascicule axilare, sîn t scurt-pedunculate. Tulpina şi frunzele sînt verzi-cenuşii, iar florile roz-palid sau albe-verzui, uneori cu resturi de fructe. Fără miros carac­teristic, gustul astringent.

Ecologie şi răspîndire. Plantă antropofilă, legată ecologic de aşeză­rile omeneşti, pe terenuri virane, m arginea drum urilor, şanţurilor, în locuri cultivate ca buruiană greu de combătut. P referă locuri bătătorite» foarte adaptabilă pe orice tip de sol, chiar pe nisipuri şi sărătu ri, rezis­tentă la secetă, crescînd în locuri lum inate. Răspîndită în toate judeţele ţării, mai ales în zona de cîmpie şi deal.

Recoltarea. M omentul optim este în perioada de înflorire (maj-sep- tembrie). Se face prin sm ulgerea plantelor (dacă sînt forme erecte şi în masă se poate face şi p rin cosire).

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se îndepărtează rădăcinile şi părţile inferioare lemnifieate. Nefiind prea suculentă, usca­rea este destul de uşoară : cea natu ra lă se face la um bră, în s tra t subţire, în poduri, pe ram e sau h îrtii (stratul de plante se întoarce la 1—2 zile, cu grijă, pentru a nu cădea frunzele) ; cea artificială, la cel m ult 40°. Randam entul la uscare : 4—5/1.

194

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca im purităţi — max. 3% plante decolorate şi max. 2% restu ri de rădăcini ; corpuri străine organice — max. 1% şi m inerale — max. 2% ; um iditate — max. 13%.

Compoziţie chimică. Conţine cea. 1% acid silicic total, respectiv0,08—0,20% acid silicic solubil p rin decocţie : 3—4% taninuri, pigm enţi de natură flavonoidică ; avicularozida respectiv arabinozida cvercetolului şi cam feritrozida care este o ram nozidă a camferolului ; v itam ina C, rezine, ceruri, grăsimi, zaharuri, mueilagii, derivaţi antrachinonici, urm e de ulei volatil.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Troscotul are pro­prietăţi astringente, antidiareice, diuretice, vu lnerare şi hemostatice. în fito terapeutica m odernă însă este u tilizată ca sursă vegetală de siliciu solubil alături de Equistetum arvense şi Galeopsis ochroleuca în afecţiu­n ile căilor respiratorii, în special ca an titusiv şi m ineralizant şi adjuvant în tuberculoza pulmonară.

In tră în compoziţia ceaiului gastric nr. 2.

RU M EX ALP IN U S L.

ŞTEVIA STÎNELOR ; Fr. : Patience alpine ; E. : Monk’s rhubarb ;G. : A lpen-A m pfer ; M. : Havasi lorom ; R. : Sciaveli alpiiskii.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, bogat fo liată, înaltă pînă la 1—1,5 m ; partea subterană : rizom gros, tîrîtor, m ulticapitat, m ultiram ificat, de culoare brun-roşeată şi cu num eroase cicatrice de rădăcini şi tulpini, sub form a unor striaţii circulare ; tu lp ina aeriană : erectă, înaltă de 1—2 m, cu şanţuri longitudinale a d în c i; frunze : cele bazale foarte m ari (lungi de 35-—50 cm şi late de 20—25 cm), lung peţiolate, cu peţioi în form ă de jgheab, ovate, cu bază cordată ; cele tu lp i- nale m ult mai mici, scurt peţiolate, alungite ; flori : în inflorescenţe te r­m inale verzi, alungite şi în g u s te ; fructe : nucule trim uchiate, de cca 3 mm.

înflorire : (VII—VIII).M a t e r i a p r i m ă : „Rhizoma Rumicis alpinae“ este form ată din

tulp inile subterane (rizomii) de form ă cilindrică, neregulată, puţin turtiţi, de 2—4 cm grosime, la exterior cu num eroase cicatrice radiculare şi tu lp i- nale, de culoare brun-roşcată la ex terior şi alb-găibuie la interior. Mirosul este caracteristic, gustul dulce, apoi am ărui, neplăcut. O picătură de amoniac sau de hidroxid de sodiu pusă pe secţiunea in ternă a rizom ului îl colorează în roşu.

Ecologie şi răspîndire. Caracterul ecologic dom inant este nitrofilia, respectiv cerinţele foarte ridicate pen tru azot. Ca urm are se va găsi abundent în ju ru l stînelor şi în alte locuri puternic gunoite în asociaţie cu urzica la altitudini cuprinse în tre 1 000 şi 1 800 m coborînd uneori şi m ai jos în locul de iernare a oilor.

Se în tîlneşte în întreg lan ţu l carpatic, legată de locurile unde se face păstoritul. M ult răspîndită în special în M unţii M aram ureşului, Ţi- bieşului, Rodnei, Călimani, M unţii Bistriţei, Gurghiului, Harghita, G iur-

195

geului, Hăghimaşului, iar în Carpaţii m eridionali în M unţii Buzăului, Bucegi, Bîrsei, Făgăraşului, Parîngului, R etezat şi Ţarcu-Godeanu. In Apuseni m ai pu ţin răsp îndit, în M unţii Gilăului, Bihorului şi Mezeşului.

Recoltare. Conţinutul m axim în substanţe active este prim ăvara tim ­puriu (martie-mai) sau toam na (septembrie-octombrie). Rizomii cu rădă­cini se scot cu cazm aua sau cu sapa.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Rizomii se spală în tr-un curent de apă, se în lă tu ră rădăcinile seci, atacate de insecte şi se taie părţile aeriene. In vederea uscării rizomii mai lungi se scurtează, ia r cei groşi se despică în lungime.

Pe cale natu rală se usucă la soare (pe tim p um ed şi noaptea se ţin în încăperi bine aerate), iar pe cale artificială la tem peraturi pînă la 50°. Randam entul la uscare : 3—4/1. Unii cercetători preconizează usca­rea rapidă la 100°C.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut m axim de im puri­tăţi de 5% (rizomi înnegriţi la interior), corpuri străine organice şi m ine­rale — max. cîte 1% ; um iditate — max. 13%.

Compoziţie chimică : tan in (2— 10%), derivaţi oxiimetilantrachinoniei (2,5—3,5%) : crizofanolul (acid crizofanic), emodină şi fiscionină, crizofa- neină şi reocrizină etc. A lături de aceşti derivaţi în rizom se mai află flavone, polizaharide şi vitam inele C şi K.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terpeutice. Rizomii de Ştevia stînelor sîn t utilizaţi ca succedaneu al reventului. D atorită oxim etilan- trachinonelor, preparatele pe bază de R um ex alpinus au acţiune lax a tiv purgativă p rin m ărirea peristaltism ului intestinului gros.

In urm a cercetărilor efectuate în ţa ra noastră s-a preconizat obţine­rea din rizomi de R um ex alpinus a unui ex tract to ta l bogat în oxim etilan- trachinone care să fie introdus în terapeutică.

Confuzii: Se aseam ănă foarte m ult ca morfologie cu R um ex aqua- ticus (Ştevia de baltă). Caractere de deosebire : — poziţia rizom ului (ori* zontal la specia medicinală, vertical la Ştevia de baltă) ; — form a inflo­rescenţei (îngustă, cilindrică la cel medicinal, răsfira tă la Ştevia de baltă). P rincipalul caracter de deosebire este însă ecologia celor 2 specii : R. al­pinus ■— creşte în zona m ontană în ju ru l stînelor şi alte locuri gunoite, R. aquaticus — în locuri cu exces de um iditate din zonele de şes şi deal.

RHEUM PALM ATU M L. var. TANGUTICUM Maxim. ; RH EUMOFFICINALE H. Bn.*

REVENT ; Fr. : Rhubarbe ; E. : Chinese rhubarb ; G. : R habarber ; M. : R ebarbara ; R. : Reveni tangutskii.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee, perenă, foarte viguroasă, de 1,50—2,50 m ; partea subterană : rizom napiform (după unii autori tubercul) m ulticapitat, gros de 3—6 cm, din care pornesc rădă­

* R ev en tu l c u lt iv a t la no i a re două p ro v en ien ţe : R h. o ffic in a le H. Bn-, adus. d in T ib e t în F ra n ţa (sec. X V I) şi R h. p a lm a tu m L. v a r ta n g u ticu m M axim , o r ig in a r de a sem en ea d in E x tre m u l O rien t şi ad u s în R usia (sec. X IX ), am b ele p ro v e n ie n ţe ră sp în d in d u -se în E u ro p a (R h eu m nostras). In tre aceste două specii deo seb irile s în t red u se şi s -au c re a t p ro b ab il şi fo rm e in te rm ed ia re .

196

cini cărnoase, cu diam etrul de 2—5 cm ; tulpina aeriană : apare num ai din anul. II, cilindrică, goală, cu articulaţii evidente şi ochree ca un m an­şon m em branos bine dezvoltat la fiecare nod ; frunze : în prim ul an frunze bazale peţiolate care apar sub form ă de rozetă, iar în anii u rm ă­tori şi frunze tulpinale cordiforme, palm at-lobate, cu 5 lobi fiecare cu 1— 2 dinţi (la Rh. palmatum) sau mai m ulţi d in ţi (Rh. officinale), cu supra­faţa aspră şi nervuri proem inente ; peţioi sem icilindric gros ; m ărim ea lim bului de la 20 cm la frunzele superioare pînă la 1 m la cele bazaîe ; flori : mici, grupate în panicule compuse, m ari, term inale, de culoare purpuriu-închis sau gălbui ; fruct : nuculă de cca. 1 cm, cu 3 muchii con­tinuate cu aripi, de culoare brună-roşeată.

M a t e r i a p r i m ă : „Rliizoma Rhei m undatae“ este form ată din bucăţi de rădăcini şi rizomi de dimensiuni variabile şi form e diferite : cilindrice, conice, rotunde sau plan-convexe, decorticate pînă la cambiu. De culoare galben-brună sau galben-brun-roşiatică, cu suprafaţa externă prezentînd linii rombice albicioase şi steluţe caracteristice. Pe suprafaţa bucăţilor se disting resturi de suber şi urm ele rădăcinilor subţiri care au fost îndepărtate. Mirosul este caracteristic, gustul am ar-astringent, scîr- ţîie în tre dinţi şi colorează saliva în galben.

Ecologie şi răspîndire. Specie originară din zona tibetană a R. P. Chi­neze sau din sudul Himalaiei. La noi este plantă exclusiv de cultură. Cerinţa ecologică principală este um iditatea ridicată, a tît în sol, cît şi în atm osferă (precipitaţii cel pu ţin 700—800 m m /an), dar pe terenuri ex­puse la soare avînd condiţii optime în zona de m unte. Cele m ai potrivite soluri sînt cele brune şi brun-roşcate de pădure, adînci, fertile, bine des­ţelenite, cu conţinut ridicat de calciu. Se vor evita solurile grele, acide, băltite sau cu apa freatică la sub 3 m. Terenurile trebuie să fie plane sau cu expunere sudică, ferite de v în tu ri puternice. Ca urm are, se va cultiva în zona Carpaţilor şi în sudul Podişului Transilvaniei.

Tehnologia de cultură. Reventul fiind o plantă perenă se cultivă în afara asolam entului. Pe aceeaşi solă poate reveni num ai după o perioadă de 5—7 ani.

Faţă de p lan ta prem ergătoare, Reventul nu are cerinţe speciale, to­tuşi rezultate bune s-au obţinut cînd a urm at după acele plante care eliberează devreme terenul şi-l lasă cît mai curat de buruieni. Pentru exem plificare cităm cereale, culturi tim purii pentru masă verde sau o prăsitoare ce îşi încheie ciclul vegetativ cel mai tîrziu în luna august.

Lucrările de bază pentru înfiin ţarea culturii de Revent vor fi pro­funde, fapt pen tru care se va ara la 30—35 cm adâncime, în unele cazuri lucrîndu-se cu scarificatorul.

în general, cînd terenul perm ite, după cereale păioase sau culturi prăsitoare tim purii se face o arătu ră de vară la 18—22 cm adîncime, iar la cca 18— 20 zile cînd terenul p rin buruieni a început să înverzească bine se ară la 30—35 cm adîncime cu subsolierul.

Desigur, în cazul în care um iditatea solului nu perm ite aceste lu ­crări se va da cu discul paralel şi perpendicular pe vechea arătu ră (a culturii prem ergătoare), după care atunci cînd solul are suficientă um iditate se vor executa arătu rile adînci de bază.

P en tru crearea unui pa t germ inativ corespunzător cerinţelor acestei specii de la lucrarea de bază şi pînă la însăm înţare, terenul se va m en­

197

ţine m ărunţit, afinat şi curat de buruieni prin lucrarea iui cu combina- torul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi nivelator. De asemenea, în funcţie de s tructu ra terenului şi de prezenţa sau absenţa um idităţii, lucrările pen tru un pat germ inativ bun se vor completa cu adăugarea unui tăvălug uşor înainte şi după semănat.

în situaţia în care însăm înţarea reventului se execută prim ăvara, atunci lucrarea cu grapa cu discuri sau cu cultivatorul se va executa tot prim ăvara, însă im ediat ce terenul s-a zvîntat şi perm ite executarea fără a strica s tructu ra solului.

în funcţie de gradul de fertilita te a parcelei respective, pen tru în ­fiinţarea şi m enţinerea la u n potenţial ridicat al cu lturii se vor adm i­nistra 20—30 t/h a gunoi de grajd concomitent cu ară tu ra de bază. Pe solurile acide sau uşor acide, o dată cu încorporarea îngrăşăm intelor na­turale se vor da şi 2—3 t /h a calcar, p raf de var, m ăsură ce conduce la tonifierea plantei.

Tot la ară tu ra de bază se mai încorporează în sol 80—100 k g /h a fos­for s.a. şi 60— 70 kg/ha potasiu substanţă activă.

Începînd din anul al doilea de cultură, pe toată durata vegetaţiei (respectiv 3 sau 5 ani) se vor încorpora 45—50 kg/ha fosfor şi 40— 50 kg/ha potasiu substanţă activă, toam na o dată cu aplicarea ultim ei praşile mecanice.

Fertilizarea cu azot substanţă activă în cantita te de 60— 70 k g /ha se va face prim ăvara devrem e fie sub com binator dacă însăm înţarea se face prim ăvara, fie sub prim a praşilă dacă însăm înţarea s-a executat în p ra ­gul iernii. O fertilizare m oderată cu azot substanţă activă de circa 25 k g /h a se va face în fiecare an începînd din anul doi, adm inistrat p ri­m ăvara sub grapă sau sub prim a praşilă.

în fiin ţarea culturii de Revent se poate face prin însăm înţare direct în cîmp în pragul iernii, înaintea prim ului îngheţ din regiune, în toiul verii — august — sau prim ăvara devreme, precum şi prin răsaduri orga­nizate în vară şi p lantate în anul urm ător la începutul lunii mai.

Însăm înţarea direct în cîmp se face cu m aşina de sem ănat legum e sau cu SPC-6 prevăzută cu distribuitor pen tru sem inţe mici şi lim itatorul de adîncime. Se seamănă la distanţa de 70—80 cm rînd de rînd şi la adîn- cimea de 1—2 cm cu o norm ă de 10 k g /h a săm înţă stas.

Unii cultivatori folosesc însăm înţarea sau chiar plantarea reventului în cuiburi la distanţa de 80 cm şi in tervalu l de 80 cm.

Suprafaţa necesară realizării răsadului necesar plantării suprafeţei de un hectar este de 400—590 m 2 cu o norm ă de 2 kg săm înţă stas.

La plantarea răsadului, în luna mai, se va avea grijă ca nivelul te re ­nului să acopere cu 2—3 cm coletul p lan tei pentru reuşita prinderii.

Lucrările de în tre ţinere constă în afînarea solului, ră ritu l cu lturii şi com baterea perm anentă a buruienilor. Reventul fiind foarte sensibil la buruieni în special în prim a parte a in tră rii în vegetaţie, apare ca obli­gatorie o praşilă oarbă în tre rînduri şi un plivit pe rînd. în cazul în care s-a form at crustă şi răsărirea este deran jată se recom andă aplicarea unei grăpări cu grapa stelată. După răsărire, la 2—3 zile se revine din nou cu o praşilă m anuală superficială pe rînd, la cca 2—3 cm adîncime astfel ca plantele de Revent să nu fie deranjate deoarece ele suferă în vegetaţie sau chiar pier.

198

Cînd plantele de Revent au 1—2 perechi de frunze adevărate se exe­cu tă buchetatu l p lan telor la 70—80 cm şi respectiv ră r i tu l lor.

A tît în anul în tîî de vegetaţie cît şi în urm ătorii ani se vor executa a tîtea praşile m anuale şi mecanice cîte apar ca necesare. Singura preci­zare obligatorie de făcut este aceea că o dată cu înain tarea în vegetaţie a Reventului se reduce lăţim ea şi adîncimea de lucru a prăsitoarelor mecanice, precum şi adîncimea praşilei manuale. U ltim a praşilă din fie­care an se execută toam na tîrziu. Mecanic se poate lucra cu cultivatorul reglat pentru o adîncime de 6—8 cm şi sincronizat astfel ca să lase o zonă de cca 15 cm pînă la rînd pentru a nu vătăm a plantele la colet sau rădăcinile acestora.

O altă lucrare recom andată a tît în anul întîi cît şi în urm ătorii, p en tru culturile destinate procurării de rădăcini şi rizomi de Revent este îndepărtarea tulpinilor florifere pe m ăsură ce ele apar. Acestea se înde­părtează cu secera se adună la m arginea parcelei şi li se dau foc.

Prim ăvara în anul doi şi urm ătorii, cît durează cultura, im ediat ce terenul perm ite, se fac lucrări de igienizare, îndepărtîndu-se toate părţile uscate ale plantei, care de asem enea se adună la m arginea terenului şi se ard.

Evaluarea inform ativă a producţiei de rizomi cu rădăcini de Revent se face în anul al doilea de cultură pe baza densităţii plantelor, stării fitosanitare, vigurozităţii, a condiţiilor pedoclimatice locale, a m acroprog- nozei respective şi respectarea verigilor tehnologice.

Evaluarea orientativă pe baza aceloraşi elem ente se execută şi în vara anului III şi urm ătorii în funcţie de durata culturii.

Evaluarea ştiinţifică se face în anul al treilea de cultură pentru cazul în care se începe recoltarea parţială sau totală a culturii, cu cca 10— 12 zile înainte de recoltarea propriu-zisă. Aceasta se repetă în fie­care an cînd urm ează să se recolteze parţial sau total cultura — în anul IV sau respectiv în anul V.

Evaluarea ştiinţifică constă în prelevarea a 5— 7 probe medii de pe cele două diagonale ale tarlalei cultivate. Fiecare probă reprezintă rizomi cu rădăcini recoltaţi de pe cîte un m etru pătrat. Rizomii şi rădăcinile prelevate se fasonează, îndepărtându-se părţile aeriene şi corpurile străine sau im purităţile respective, tăindu-se în bucăţi de 10— 12 cm lungime. Totalul acestora se cîntăreşte, se face o medie a rezultatelor pentru un m etru p ă tra t şi se raportează la hectar. C antitatea obţinută astfel se co­rectează cu 5— 7% coeficient de siguranţă şi rezultă cantitatea ce se va putea recolta la hectar în stare proaspătă. P en tru a afla cantitatea ce urm ează a se recolta la hectar în stare uscată se va raporta la coeficien­tu l de uscare care în acest caz este de 4 kg m aterie prim ă în stare proas­pătă pen tru 1 kg m aterie prim ă în stare uscată, la um iditatea de conser­vare şi păstrare (max. 12%).

în general recoltarea economică a Reventului începe în anul al treilea de cultură cînd el poate fi recoltat total sau num ai parţial.

Recoltarea parţială este economică num ai pe parcele mici sub un hectar.

Pe suprafeţe m ari reeoltatarea economică este totală în anul III, IV sau V de cultură.

159

M omentul optim de recoltare este toam na tîrziu, în octombrie, cînd m area m ajoritate a plantelor şi-au încetat vegetaţia.

Recoltarea pe parcele mici sau recoltarea parţială se poate executa cu h îrle ţu l ori sapa şi a ju tată, pen tru detaşarea păm întului, de furci m e­talice.

Recoltarea pe parcele m ari, se execută cu plugul de desfundat fără eorm ană şi furci m etalice pentru elim inarea păm întului. Plantele recol­ta te se strîng în grămezi unde se execută detaşarea coletului şi a res tu ­rilor de frunze sau alte im purităţi. Spălarea rizom ilor cu rădăcini întregi sau dimensionate la 10— 12 cm se face imediat, în tr-un curent de apă curgătoare. In funcţie de cerinţele beneficiarului înainte de uscare se execută decojirea sau tăierea longitudinal în două sau în patru, după care se trec la uscare pe cale na tu ra lă (se poate expune la soare) sau pe cale artificială la tem peraturi de 60—70CC.

Rizomii cu rădăcini de Revent astfel obţinuţi se depozitează şi se păstrează am balaţi în saci de h îrtie în locuri uscate şi aerisite.

Producerea de săm înţă pen tru înm ulţire se va face num ai din p a r­celele cele mai reprezentative, cu plante la care purificarea biologică s-a făcut încă din anul I de cultură, de la acele parcele cu vigurozitate de­plină, neatacate de boli sau de dăunători şi a căror distanţă de izolare s-a asigurat la m inim um 1 500—2 000 m.

în scopul creării unor descendenţi autentici şi cu stare fitosanitară bună, la culturile din anul a l doilea şi u rm ătorii (culturile din anul în tîi nu asigură o înm ulţire uniform ă deci se vor evita pentru înm ulţire) în perioada îmbobocirii se vor executa lucrări de elim inarea plantelor anor­m al dezvoltate sau atacate de boli ori de dăunători.

De asemenea pentru a elim ina pierderile sem inţelor p rin scuturare operaţia de recoltare se va executa atunci cînd ele capătă culoarea cără- m iziu-închis, deci înainte de m aturitatea completă.

Recoltarea sem incerilor se face cu foarfeca de vie sau cu secera num ai dim ineaţa pe rouă pînă către orele 9,00, se transportă în saci sau în prelate la locuri de uscare, de m aturizare şi tre ier la circa 1^-3 zile de la recoltare. Sem inţele tre ierate se eliberează de im purităţi şi corpuri stră ine prin selectare şi se depozitează în încăperi uscate şi uşor ven ti­late.

D urata unei parcele producătoare de sem inceri este în funcţie de densitate şi starea fitosanitară, ea putînd produce sem inţe pen tru înm ul­ţire 5— 10 ani consecutiv, respectîndu-se în fiecare an toate .lucrările tehnologice enum erate.

Boli, dăunători şi mijloace de combatere. Cu toate că şi Reventul, sub aspect medical, este de dată recent luat în cultură, totuşi în unele culturi s-au sem nalat a tît boli, cît şi dăunători. D intre acestea cei care aduc prejudicii m ai serioase cităm atacul putregaiului b run şi um ed a coletului Reventului, respectiv Phytophtora cactorum var. rhee. Această ciupercă atacă plantele în regiunea coletului şi rădăcinilor provocînd pa­gube im portante p rin distrugerea plantelor.

O altă boală sem nalată în culturile de Revent este rugina R eventu­lui respectiv Puccinia phragm itis a căror pustule sîn t prezente pe frun ­zele tinere.

200

Com baterea putregaiului şi a ruginei se face p rin lucrări de igieni­zare a culturii,

Ca dăunători se sem nalează atacul puricilor — Chaetocnema con- cinncii A tacul se fixează p e 'v îr fu l de creştere şi pe frunzele plantelor tinere, în special în prim ele faze de vegetaţie în cîmp şi în straturi. Com baterea acestora se face p rin prăfu iri cu M elipax — 10PP-20—■ 25 kg /ha , stropiri cu Nogos 50 CE — 0,1% sau Diazinon 60 CE — 0,1%.

U n a lt dăunător este gîndacul reventului — Rhinoncus pericarpius. A tacul adultu lu i este înd rep tat asupra frunzelor şi florilor iar larvele atacă serios rădăcinile şi rizomii.

Tot periculos este şi atacul a tît sub form ă de adult sau cea larvară, produs de gă rgăriţă -frunze lo r — Phijionomiis rumicis — localizat pe frunze pe tim p secetos. ' - -

Com baterea acestora se face p rin adunarea p lantelor atacate şi dis­trugerea lor prin ardere. Se recom andă prăfu iri cu Pinetox-10, Detox sau Heclotox cu 10—20 kg/ha la apariţie în tim pul vegetaţiei.

Uneori în culturi sîn t prezenţi şi unii păianjeni care însă combătuţi la tim p prin prăfuire cu sulf 8— 10 kg/ha nu pot provoca pagube.

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Rizomii cu răd ă­cini scoşi din păm înt se curăţă de părţile aeriene, părţile putrede şi vătăm ate, se spală în apă rece şi se pun pe rogojini, p relate etc. pentru scurgerea apei. După ce apa s-a s'curs, se verifică din nou, se curăţă de coajă cu cuţite inoxidabile şi se în lă tu ră resturile de plante rămase. Se scurtează în bucăţi conform caietului de sarcini, despicîndu-le pe cele groase (lungi de 10— 12 cm şi groşi de cca 3 cm). Rădăcinile astfel faso­nate se pun la zvrritat pen tru 10— 12 zile în şoproane sau alte încăperi uscate şi foarte bine aerisite. Uscarea definitivă pe cale na tu ra lă se face în poduri, sure, pătule etc. pe tim p călduros durînd cca 10 zile, pe u n m etru 'p ă tra t aşezîndu-se 3— 3,5 kg produs în stare proaspătă. U scarea în încăperi neîhcălzite pe tim p răcoros sâu um ed se face încet şi cere aten ţie perm anentă, în trucît rizomii cu rădăcinile de reven t mucegăiesc uşor şi pierd m ult din calitate. Uscarea mai sigură se face pe cale a rti­ficială în orice tip de uscător care are o bună ventilaţie, la o tem peratură de pînă la 60°C. în aceste condiţii o şarjă durează 6—7 ore. Din 4 kg rizomi cu rădăcini în ‘stare proaspătă rezultă 1 kg rizomi uscaţi. Culoarea rizom ilor şi rădăcinilor uscate este galben-brună, m irosul specific, gustul am ărui, colorând-saliva în galben. M ateria prim ă uscată se ambalează în-lăzi, baloţi sau în saci de pînză, conform cererii beneficiarilor şi se păstrează în încăperi curate, uscate. Nu se admite depozitarea produsului la -u n loc cu alte plante oleo-eterice, deoarece îm prum ută uşor .m irosul acestora.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie consti­tu ită fie din fragm ente m ari de rizomi, decorticaţi pînă la cambiu, de culoare gâlben-portocalie spre brun, fie din fragm ente de rădăcini aproape cilindrice, lungi de 10— 15 cm, groase de 2—4 cm, cu fractu ra netedă gra- nuloasă cu aspect m arm orat, cu num eroase pete şi dungi portocalii pe un fond albi ci os.

' Im purităţi : rizomi seci, înnegriţi în spărtură — max. 1%, iar rizomi cu 're s tu ri de coajă max. 2% ; corpuri străine m inerale .— max. 0,5% (cele'organice n u se admit) ; um iditate — max. 12%.

201

Compoziţie chimică. R eventul conţine 2,5—4% derivaţi antraceniciactivi, izolaţi în stare cristalizată. în tre aceştia urm ătoarele trei grupe prezintă o s truc tu ră chimică asem ănătoare după cum urm ează :

1. Acidul crisofanic (dioxi-1-8 m etil-3 antrachinona) însoţit de criso- fanol (dioxi-1-8 metilol-3 antrachinona) :

c — c h 2o h

Acidul crisofanic Crisofanolul

2. Reumemodina sau emodolul (trioxi-1-6-8, m etil-3 antrachinona.3. Reina (dioxi-1-8 corboxi-3 antrachinona).

HOCn

R eum em od ina R eina

A lături de aceşti derivaţi izolaţi în stare cristalină la începutul aces­tui secol, ulterior s-a dovedit că în rizomul şi rădăcinile de Revent deri­vaţii antracenici se găsesc a tît sub formă oxidată (antrachinone), cît şi sub form ă redusă (antrone, antranoli, diantrone).

Componenţa derivaţilor antracenici este complexă cuprinzînd pe lingă crisofanol, reum em odină şi reină şi fiseionă şi aloeemodină sub form ă liberă şi glicozidată. V ariabilitatea componenţei în aceşti derivaţi este foarte m are în funcţie de forme, varietăţi, biotipuri sau chiar de la un individ la altul. Din aceşti derivaţi antracenici care se găsesc mai ales sub form ă glicozidică s-au izolat : 1 sau 8-inono-[3-D-glicozida fiscionei num ită şi reocrisină sau fiscionină şi 3-j3 D glicozida aloeemodinei.

în părţile subterane ale plantei proaspete se întîlnesc 40— 60% din to ta lu l derivaţilor antraehinonici sub form ă redusă respectiv glicozide antronice şi antranolice. în tim pul uscării rizomilor form ele reduse se oxidează parţial. în m ateria prim ă au fost puse în evidenţă un grup de diantrone denum ite senozide care par a avea cea mai rem arcabilă acţiune farm acodinam ică.

în rizomii şi rădăcinile de revent se m ai găsesc substanţe din grupa taninului denum ite reotanglicozide (5— 15%). Aceste tan inuri nu s în t hidrolizabile şi au fost denum ite glucogalina, catecholul şi te trarina. Tot în părţile subterane ale plantei au fost identificate acidul oxalic, oxalat de calciu, acid galic şi cinamic, amidon, rezine, pectine, ulei volatil şi substanţe minerale.

Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. D atorită tan inu ri- lor, în doze mici (0,10—0,20 g), Reventul are acţiune tonic-aperitivă, fiind u tilizat în combinaţie cu alte produse de acest fel. în doze ceva mai m ari (0,25—0,50 g), datorită oxim etilantrachinonelor, are proprietăţi laxative, iar în doze m ari (1—4 g) proprietăţi purgative. Respectînd aceste doze, prezenţa acidului oxalic şi a oxalatului de calciu nu este nocivă. Poate fi u tilizat tim p îndelungat în general fără inconveniente. Nu se adm i­nistrează bolnavilor cu afecţiuni inflam atorii ale micului bazin, la femeile

însărcinate şi nici la persoanele predispuse constipaţiei cronice sau hem oraizilor deoarece acţiunea purgativă este urm ată de constipaţie. Este contraindicat în toate afecţiunile genito-urinare. în doze m ari poate provoca dureri de cap, ameţeală, vomă.

Reventul se utilizează sub form ă de pulbere, tinctură, ex tract sau sirop.

Unele varietăţi hibride de R event (x Rheum hybridum M urr.) se cultivă pen tru peţiolii frunzelor folosiţi în arta culinară pentru compo­tu ri sau prăjitu ri. în acest scop se vor recolta num ai peţiolii tineri înainte ca lim bul frunzei să se fi desfăcut. L iteratura de specialitate citează ca­zuri de intoxicaţie cu peţioli sau cu nervura principală a frunzelor m a­tu re datorită conţinutului ridicat în oxalat de calciu.

ALTE SPECII DE POLYGONACEAE CU UTILIZĂRI MEDICINALE

Polygonum am phibîum L. (Troscot de baltă). Rădăcina are proprie­tă ţi diuretice şi astringente. Sub form ă de spălături şi cataplasm e era folosită şi în tra tam entu l bolilor de piele. în medicina tradiţională din ţa ra noastră există date cu privire la utilizarea speciei Polygonum antphi- b ium L. form a terrestre (Leyss) în tra tam entu l hemofiliei.

Polygonum bistorta L. (Răcuşor). P lan tă din păşunile m ontane cu tu lp ina um flată la noduri, frunze alterne lanceolate, flori roz în tr-un spic term inal compact. P rezintă în so'l u n rizom caracteristic, roşiatic, con­torsionat, gros de 2—3 cm. Acesta (Rhizoma Bistortae), foarte bogat în tan in , este un astrigent puternic. Această calitate era utilizată a tît pentru uz in tern — în diaree, cît şi în uz extern în inflam aţii ale cavităţii bucale (afte, stom atite), în hemoroizi, fisuri anale.

Polygonum hydropiper L. (Piperul bălţii, Troscot de baltă), specie erectă, înaltă pînă la 1 m, cu tu lp ina roşiatică, um flată la noduri, fru n ­zele lanceolate cu o pată neagră în form ă de V pe faţa superioară, cu florile în spice false nutan te ; este abundentă în locuri umede, zone inun­dabile. P artea aeriană are un gust iu te pronunţat datorită tadeonei, unu l d in tre componentele uleiului volatil pe care-1 conţine planta proaspătă. P ărţile aeriene ale plantei conţin 3—3,8% tanin, 3,5% derivaţi flavonici în tre care rutozidul, hiperozida, cvercitrezida, ram nazina, kem ferolul ş.a„ precum şi acizii farm ie, malic, valerianic, vitam inele K şi C şi săru ri m ine­rale. Rădăcinile conţin derivaţi antracenici, tanin, glicozizi şi substanţe amare.

Datorită compoziţiei chimice a tît de bogate şi utilizările în medicina tradiţională, cît şi în fitoterapie sîn t variate. P iperul bălţii are proprietăţi diuretice, hemostatice, antiscorbutiCe, fiind recom andat în afecţiuni hemoroidale, gastro-intestinale şi u terine (metroragii), hemoptizii, înlo­cuind extractul de Hydrastis canadensis. P lan ta are şi acţiune uşor hipo- tensivă. Era utilizat în stare proaspătă ca revulsiv, iar sub form ă de ex tract apos în loţiuni în tra tam entu l edemelor şi pentru spălarea p lă­gilor ulcerate.

Polygonum lapathifolium (Iarbă roşie, Iarbă de făcut copii). Tulpina este roşie sau pigm entată în roşu. Specie ruderală răspindită pe locuri cultivate, pe m arginea drum urilor, şanţuri pînă la 1 200 m altitudine.

203

Conţine ceruri (1,90%), acid oleic, fitosterol, cvercetol, taninuri, flobafene, mucilagii, acid galic, oxalic şi malic ş.a. U tilizată 111 m edicina tradiţională pentru com baterea sterilităţii.

Polygonum m aritim um L. Specie asem ănătoare cu P. aviculare var. litoralis. Creşte la M angalia, Techirghiol şi Tuzla. Infuzia din planta cu rădăcină se utilizează ca astringent antidiareic, iar decoctul sub form ă de cataplasm e pentru tra tam entu l arsurilor.

Polygonum m ite Schrank (Buruiana viermilor). P lan tă cu tu lp ina d reaptă simplă sau ram ificată, de 20—60 cm înălţim e, cu frunze verzi- gălbui, alungite, ascuţite la vîrf, flori în spice false de culoare albă-roşia- tică pînă la purpuriu. Creşte lingă şanţurile cu apă, pe locuri umede, de la cîmpie pînă la m unte. Compoziţia chimică este asem ănătoare cu cea a speciei P. lapathifolium . în medicina tradiţională i ,se atribuie proprie­tăţi antihelm intice. Intern, sub form ă de decoct, ca laxativ, iar extern ca antireum atic.

Polygonum persicarici L. (Iarba puricelui, Iarba roşie). Asemănătoare cu specia P. hydropiper, are proprietăţi astringente, vulnerare, fiind uti­lizată în mod asem ănător eu P. hydropiper. în m edicina populară se mai m enţionează utilizarea în „opăreli la picioare11.

R um ex cicetosa L. (Măcriş). Foarte bogate în vitam ina C, frunzele au proprietăţi antiscorbutice şi tonic-aperitive. Este, de asemenea, un diu­retic şi laxativ uşor, depurativ şi stomahic. Folosirea îndelungată are efecte pozitive 111 hepatită şi constipaţie cronică, dar este iritan t pen tru rinichi datorită conţinutului ridicat în oxalat acid de potasiu. Rădăcina şi seminţele sînt, dimpotrivă, astringente. Este folosit în medicina tra­diţională românească.

R um ex acetosella L. (Măcriş m ărunt). Specie cu utilizări sim ilare Măcriş ului. Rădăcina era utilizată în trecut ca astringent. în m edicina tradiţională planta era utilizată în unele form e de paralizie.

R um ex confertus Willd. Specie înaltă pînă la 1 m, cu frunze căr­noase, groase, cele bazale de 10—25 cm lăţime, cu baza lat cordată. Creşte în fîneţele şi văile dealurilor, spre cîmpie pînă în Transilvania, M aram u­reş, Crişana, Moldova şi Bucovina. Fructele sîn t u tilizate în m edicina noastră tradiţională ca antidiareic. Rădăcinile conţin derivaţii antracenici şi tanin, iar fructele polifenoli care im prim ă acestora proprietăţi antibio­tice. Compoziţia chimică şi acţiunea terapeutică a acestei specii este ase­m ănătoare cu cea a speciei R. cdpinus.

R um ex conglomeratus M urray (Măcrişul calului). Specie răspîndită în toate judeţele ţării de la şes pînă la zona m ontană. Creşte p rin fîneţe m lăştinoase, locuri umede, şanţuri şi pe m alul rîu rilo r şi lacurilor. Are aceleaşi u tilizări terapeutice ca şi R. alpinus şi R. confertus.

R um ex crispus L. (Dragavei). Rădăcinile au proprietăţi tonice, diu­retice, astringente şi laxative în funcţie de doză ; partea aeriană, bogată în vitam ina C, era un rem ediu popular folosit în scorbut, sîngerări, ane­mie şi cloroză ; fructele au acţiune antidiareică, precum şi efecte uşor sedative. (Aceleaşi proprietăţi i se atribuie şi speciei R um ex obtusiţo- lius L.).

R um ex hydrolapathum Huds. în tregii plante i se atribuie proprietăţi tonice, astringente şi diuretice.

Fagopyrum esculentum Mnch. sau F. sagitatum Gilib (Hrişcă). Specie m ult cultivată în trecut pentru valoarea alim entară (fructele) sau ca

204

n u tre ţ (planta verde). Este specie nectariferă şi era folosită şi în vopsi- to rie ca m aterie colorantă albastră.

A lături de substanţele nu tritive planta în tim pul înfloririi conţine cca 5% rutozid, cvercetol, derivaţi antracenici, antociani ş.a. în trecut •era utilizată pentru obţinerea rutinei. în prezent pen tru acest scop a fost înlocuită cu florile de Sophora japonica (Salcîmul japonez) din care se ex trage ru tina cu randam ent superior.

Fam. CHENOPODIACEAE

Plante anuale, bianuale sau perene, ierboase, rar lemnoase, adesea adaptate la exces de azot sau feărăturare. Frunze (spiralate, cele bazale opuse, celelalte alterne, fără stipele. Flori mici, verzui, herm afrodite pe tipul 5, cu înveliş simplu, grupate în Iglomerule sau spice. F ruct achenă sau capsulă monospermă. Sem inţe lenticulare sau reniform e. Acumulează adesea im portante cantităţi de săruri m inerale şi alte substanţe utile.

Specii din fam. Chenopodiaceae cu utilizări medicinaleBeta vulgaris L. form a rubra Doll. (Sfecla roşie). Conţine protide,

hidraţi de carbon, asparagină, betaină, acid glutam ic, cantităţi mici de vitam ine : A, Bx, B2, C, săruri de sodiu, potasiu, calciu, fosfor şi fier şi num eroase m icroelemente în tre caro rubidiu, cesiu, cupru, magneziu, brom şi zinc.

D atorită conţinutului ridicat în săruri m inerale şi m icroelem ente im portante pentru enzime, Sfecla roşie contribuie la norm alizarea m eta­bolism ului general. Stim ulează form area glicogenului la nivelul ficatului. A re acţiune bactericidă rem arcabilă, fiind u tilă în colite, enterite şi tuber­culoză. Se recom andă consum area în cantită ţi mai m ari în perioada epi­dem iilor de gripă. Unii autori o recomandă ca adjuvant în boala cance­roasă şi în tra tam entu l h ipertensiunii ; este contraindicată în diabet. Sucul proaspăt este recom andat ca diuretic şi adjuvant în tra tam entu l litiazei urice.

Chenopodium ambrosioides L. i(Lămîiţă, Tămîiţă). Specie de cu ltu ră cu miros plăcut de tămîie. Valoare m edicinală are var. anthelm inticum A. Gr., p lantă perenă cultivată ca anuală, cu părozitate puternică, rădă­cini fibroase, înaltă pînă la 80 cm, frunze adînc sinuate, verzi-gălbui, flori în mici glomerule la baza frunzelor. Are pretenţii ridicate pen tru căldură şi um iditate. Din partea aeriană şi în special Seminţe se extrage un ulei volatil i(eca 1%) al cărui com ponent principal este ascaridolul (60—80%), fiind un antihelm intic eficace m ai 'ales pen tru combaterea lui Ascaris lumbricoides (limbrici) şi Ankilostom a duodenale. Secundar se m ai citează proprietăţi tonice, stom ahice şi utilizarea sa în tra tam entu l bolilor de nervi. P en tru com baterea lim bricilor se adm inistrează cîte5— 10 picături de tre i ori pe zi, tim p de două zile, de ulei volatil de Lă- mîiţă, iar îm potriva Ankilostomei 0,5 ani «ulei volatil în două doze la in­terval de două ore.

205

După ultim a doză adm inistrată, la 3 ore se dă un purgativ uleios (ulei de ricin).

Este contraindicat în sarcină şi în leziuni intestinale.Chenopodium bonus-henricus L. (Spanacul ciobanului). Specie carac­

teristică locurilor ruderale bine gunoite de lingă satele m ontane şi stîne . Are ca şi spanacul cultivat, p roprie tă ţi laxative şi diuretice, avînd avan­taju l faţă de acesta că este lipsit de acid oxalic. Odinioară era utilizat si­ca emolient în cataplasme.

Chenopodium botrys L. (Peliniţă grecească). Mică plantă anuală cu. miros arom atic din locuri nisipoase de la şes sau din zona deluroasă. P a r­tea aeriană indicată sub form ă de infuzie sau sirop în combaterea cata­ru lu i pulmonar, astm ului şi vierm ilor intestinali.

Chenopodium hybridum (Spanac porcesc). Buruiană comună pe lingă drum uri şi garduri, în culturi. în m edicina tradiţională frunzele se aplică pe răn i şi furuncule, ca m aturative. Decoctul se ţine în gură contra du re­rilor de dinţi.

Chenopodium vulvaria L. {Lobodă puturoasă). Specie ruderală răs­pândită pe lingă case în sate sau oraşe. Are miros neplăcut datorită tr i- m etilaminei, era considerată odinioară ca rem ediu îm potriva isteriei (neconfirmată).

A trip lex hortensis L. (Lobodă de grădină). Specie de cu ltu ră cu com­poziţie chimică asem ănătoare spanacului. în trecut era considerată ca p lan tă medicinală, fiind recom andată în afecţiuni hepatice, renale sau în unele afecţiuni ginecologice. Sem inţele au efecte vom itive şi purgative. La fel ea şi spanacul este o plantă cu acţiune diuretică rem ineralizantă,, aducînd şi un aport de vitamine.

A trip lex nitens Schkuhr (Lobodă de drum uri, Lobodă albă). P lan tă ruderală, comună. în medicina populară, frunzelor li se atribuie proprie­tăţi cicatrizante, punîndu-se pe răni şi tăieturi.

în uz intern, decoctul era considerat ca antidiabetic.A trip lex tatarica L. (Lobodă sălbatică). Specie comună din regiunile-

m ai joase şi uscate, din locuri necultivate, pe m arginea drum urilor, prin. sate şi izlazuri. Decoctului din sem inţe i se atribuie proprietăţi antitusive.

Spinacia oier acea L. (Spanac). Specie de cultură avînd valoare ali­m entară, dietetică şi medicinală. A lături de protide, glucide şi m ueilagiî conţine clorofile, spinacine (argmină şi lysină), provitam ina A (0,60 mg%), vitam inele Bb B2, C şi niacină. Este bogat în săruri m inerale de sodiuv potasiu '(540 mg%), calciu, fosfor şi fier. Conţine num eroase microele- m ente, p rin tre care magneziu, m angan, sulf, cupru, iod şi arsen. Conţine acid oxalic.

Este recom andat ca rem ineralizant, vitam inizant şi antianem ic în. cura de prim ăvară. Este activator al secreţiei pancreatice. Are proprietăţi diuretice şi laxative. Datorită conţinutului destul de ridicat în acid oxalic nu se recomandă la cei suferinzi de artrită, gută, reum atism sau afecţiuni renale.

Camphorosma monspeliaca L. — specie perenă m editeraneană, foarte rară în ţa ra noastră (în Dobrogea şi lîngă Bîrlad). C itată pentru utilizarea în trecut ca diuretic şi sudorific.

Kochia scoparia (L.) Schrader (Mături). P lan tă ierboasă, foarte vigu­roasă şi puternic ram ificată, cultivată prin grădini ţărăneşti (pentru con­fecţionarea de m ături) sau subspontană. în practica etnoiatrică decoctul.

206

era u tilizat ca antitusiv şi în unele tu lbu rări psihice. In medicina trad i­ţională chineză are un spectru larg de utilizări. Frunzele sînt considerate cardiotonice şi diuretice, Vlăstarii tineri şi m ugurii ca astringent, an ti- diareic şi antidizenteric. Fructele diuretice şi cardiotonice la fel ca şi sem inţele care au şi proprietăţi febrifuge, antinevralgice etc.

Salicornia europaea L. sin. S. herbacea L. (Iarbă sărată, Brîncă). P lan tă cu o nişă ecologică foarte bine circumscrisă, vegetând în săraturi, pe lingă izvoare sărate, bălţi şi locuri sărate, abundentă pe ţărm ul m ării.

Denum irea de „brîncă“ este dată de utilizarea em pirirică a plantei în tra tarea bolii cu acelaşi nume, echivalentul popular a-1 erizipelului.

Fam. AMARANTACEAE

P lan te ierboase, anuale, r a r perene, cu tu lpini drepte sau tîrîtoare, cu frunze întregi, flori herm afrodite mici, puţin evidente, grupate în glome- rule sau spice dense. Fructe — mici capsule. Ca ecologie Sînt în general plante ruderale sau buruieni de sem ănături, adesea în locuri cu exces de azot. Au im portanţă m edicinală redusă.

Celosia cristata L. (Creasta cocoşului). La noi, plantă ornam entală, are flori cu proprietăţi astring'ente, utilizate în unele ţă ri asiatice în con­tra diareei şi în m etroragii.

Amciranthus cauclatus L. (Moţul curcanului). P lan tă viguroasă, cu lti­vată ornam ental p rin grădinile ţărăneşti pen tru florile sale roşii, în me­dicina populară recom andată ca emenagogă.

Am aranthus graecizans L. sin. A. angustifolius Lam. (Ştir prost). Specie de origine m editeraneană răspândită şi în ţa ra noastră pe m arginea drum urilor, 'terenuri cu dărîm ături şi moloz, prin vii, pîrloage şi ogoare nisipoase. Nu creşte în M aram ureş şi în Bucuvina. în medicina tradiţio­nală săm înţă era u tilizată la combaterea teniei. Sem inţele au şi valoare alim entară.

Am aranthus hybridus L. sin. A. liypochondriacus L. (Ştir de ogoare). B uruiană din culturi şi locuri necultivate. Datorită proprietăţilor astrin- gente, p lan ta a fost utilizată în tra tarea dizenteriei, ulcerului şi hem ora­giilor (îndeosebi a celor digestive).

Am aranthus lividus L. (Ş tir verde). B uruiană comună prin grădini, locuri necultivate, prin vii, p rin localităţi. Specia a fost considerată odi­nioară drept ofieinală, avînd proprietăţi calm ante şi emoliente.

DICŢIONiAR DE TERMENI BOTANICI

A chenă

A ctinom orlA cum inateA cuteA dventive

A m ent

A m plexicau leAndroceuA nterăA poteeii

A ristă

A rm atA scă

A uricule

BacăB ilabiatăBractee

Bulb

C aduceC alic iuC am p an u la tăC a p itu l

C ap su lăC a re n ă

C ariopsăC arp e lă

C arp o fo rC im ăC lav a tăC oletC oncep tacu lC onectiv

— fru c t u sc a t in d eh iscen t cu o s in g u ră săm în ţă , c a re n u a d e ră de p e ric a rp

— o rgan cu s im e tr ie ra d ia ră (ref. floare )— fru n z e p re v ă z u te cu u n v îr f su b ţire — acum en— cu v îr f a sc u ţit— o rg an e ca re n u -ş i a u o rig in ea în o rg an ite le em b rio n a re , ci se

fo rm ează d in a lte o rg an e d e fin itiv e— in flo re scen ţă racem o asă cu f lo r i u n is e x u a te şi a x f le x ib i l

(pop = m îţişo ri)— fru n z e sesile a c ă ro r b ază în c o n ju ră tu lp in a ca u n g u le r— to ta li ta te a s tam in e lo r— p a r te a te rm in a lă a s tam in e i ca re ad ăp o ste ş te sacii po lin ic i— c o rp u r i de fru c tif ic a re desch ise , în fo rm ă de fa r fu rie , la u n e le

c iu p e rc i şi lich en i— ţep (la G ram inee) în p re lu n g ire a p a lee i in fe rio a re , ad ică a

în v e lişu lu i f lo ra l— o rgan (de ob icei tu lp in ă ) p re v ă z u t cu gh im p i— tip de sp o ran g e p u r tă to r de ascospori (spori in te rn i, sp ec ific i

p e n tru c iu p e rc ile ascom icete)— e x p an s iu n i a le bazei fru n ze lo r, în fo rm ă de u rech iu şă

— fru c t că rnos cu m a i m u lte sem in ţe (pop = boabă)■— tip de co ro lă fo rm a tă d in 2 buze (labii)— f ru n z ă m o d ifica tă cu ro l de p ro te ja re a u n o r in f lo re sc e n ţe

sau flo ri— tu lp in ă s u b te ra n ă fo rm a tă d in tr -u n d isc (tu lp in a p ro p riu -z isă )

d in ca re p leac ă fru n z e cu ro l de depoz it

— căză toare— în v e liş f lo ra l ex te rn , fo rm a t d in to ta li ta te a sepa le lo r— în fo rm ă de c lopo t (ref. corolă)— in flo re scen ţă racem o asă cu nu m ero ase f lo ri sesile, în c o n ju ra te

la b ază de b rac tee ca re a lcă tu iesc in v o lu c ru l— fru c t u sca t deh iscen t ca re p ro v in e d in tr -u n o v ar p lu r ic a rp e la r— p a r te a in fe r io a ră a f lo rii de legum inoase , p ro v en ită d in su d a rea

a 2 p e ta le— fru c t u sca t in d eh iscen t la care p e ric a rp u l a d e ră de săm în ţă— fru n ze m o d ifica te ca re a lcă tu ie sc o v a ru l şi în ch id la interior

ovulele— p ed u n cu l ca re su s ţin e fru c tu l— in flo rescen ţă a lc ă tu ită d in ax e de o rd ine şi v îrs te d ife rite—• în fo rm ă de măciucă— p o rţiu n ea de tre c e re de la ră d ă c in ă la tu lp in ă— c av ita te în ca re se fo rm ează gârneţii la un e le p la n te in ferioa re-— prelungirea filamentului staminei care susţine cele două ju­

mătăţi ale an te re i

203

C onidiiConidioforCordatăCoriaceCorimb

CorolăCrenatăC uneat

D ecurente

D ehiscentDichaziu

D ichotom icD ioică

Drupă

Em arginat

F idatF iliformF iloclad iiF istu losF olicu lăF olio le

Fruticulos

G am opetalieG am osepalieG ineceuG labruG laucG lom erul

G utaţie

Haustori

Herm afrodităH ifă

IndehiscentInvolucru

Izid iiIndesuite

LabiatăL aciniiLam inaL anceolatL atexL aticifereL eucosclerot

Ligulă

Lim bLom entă

— sp o ri e x te rn i im o b ili (la u n e le c iuperci)— ped ice l p u r tă to r de con id ii— în fo rm ă de in im ă (ref. b aza frunzei)— cu a sp ec t p ie lo s (ref. frunze) '-1 ,— in flo re scen ţă la c a re p e d u n cu lii f lo ra li p leacă d in p u n c te d ife ­

r i te d a r a ju n g la ace laş i n iv e l— a l do ilea în v e liş f lo ra l, a lc ă tu it d in to ta li ta te a p e ta le lo r— cu d in ţi r o tu n ji ţ i p e m a rg in e (ref. fru n ză )— în g u st, în fo rm ă de p a n ă de d esp ica t lem ne

— fru n ze a l c ă ro r lim b concreşte p e o a n u m ită p o rţiu n e cu tu l ­p in a , ca re dev in e a s tfe l a r ip a tă

— fru c t ca re se desch ide p e n tru p u n e rea în lib e r ta te a sem in ţe lo r— in flo re scen ţă c im oasă d in ax e perech i, ega l de lung i, c a re se

in se ra su b v îr fu l a x u lu i de pe ca re se d esp rin d— ca re se d e sp a r te în două— specie cu f lo ri u n isex u a te , la ca re f lo rile b ă rb ă te ş ti şi fem eieşti

se a f lă p e in d iv iz i d ife riţi— fru c t că rn o s cu o s in g u ră să m în ţă p ro te ja tă de u n end o carp

(sîm bure) ta re

— cu v îr fu l ş t irb i t

— d iv iza t p în ă cel m u lt la ju m ă ta te a o rg an u lu i— su b ţire , în fo rm ă de f ir işo r— ra m u ri lă ţ i te în fo rm ă de fru n ză , cu ro l de a s im ila re— o rg an a lu n g it, gol la in te r io r— fru c t u sca t ca re se desch ide pe o s in g u ră lin ie— com ponen te a le f ru n z e lo r com puse, c a re se p r in d pe u n a x

com un— de fo rm ă tu fo a să (ref. lichen i)

— u n ire a p e ta le lo r— u n ire a sep a le lo r— to ta li ta te a a p a ra tu lu i sex u a l fem eiesc d in flo are— lip s it de p e ri— de cu lo a re v e rd e -a lb ă s tru ie— in flo rescen ţă a lc ă tu ită d in f lo ri d ispuse fo a r te com pac t (res­

pec tiv f ru c tu l p ro v e n it d in tr-o asem enea in flo rescen ţă )— fenom en de e lim in a re a ap e i d in p la n te su b fo rm ă de p ic ă tu ri

— p re lu n g ir i a le p la n te lo r p a ra z ite ca re p ă tru n d în p la n ta p a ra ­z ita tă

— flo a re c a re p o a rtă a t î t s tam in e c ît şi p is til— f ila m e n t de c iu p e rcă

— fru c t care n u se desch ide— g ru p de b rac tee ca re în co n jo a ră şi p ro te jează un e le in f lo re s­

cen ţe— o rgane de în m u lţire v eg e ta tiv ă la lichen i— strîn se

— flo a re zigom orfă , cu p e ta le le a lc ă tu in d b uze (labii)— d iv iz iu n i în g u s te a le fru n ze lo r sau p e ta le lo r— v. lim b— ascu ţit, în fo rm ă de lance— suc lăp to s— tip de vase p rin ca re c ircu lă la te x u l— faza in c ip ien tă de d ezv o lta re a sc le ro tu lu i, c înd acesta a re

cu loare a lb -g ă lb u ie ş i co n sis ten tă spongioasă— p re lu n g ire m em b ran o asă la lim ita d in tre teacă şi lim b la G ra -

m inee— p re lu n g ire a u n ila te ra lă a corolei la C om posite— p a r te a lă ţ ită , v erde , a s im ila to a re a fru n ze i— fru c t a sem ăn ă to r cu o p ăsta ie , d a r in d eh iscen t

209

M i cei iuM ericarpiiM onoică

M ultispermM ucron

N ectarieN odozităţi

N ucule

N utant

Ob-

Oblong

O bovatO chreeO steolăOvarO vat

P anicu l

P apilionatePapusP arapetaleP artitP ăsta ieP ectinatăP edunculP endulP entam ereP eriantPericarp

P erigon

Periteciu

P eţio l

P ivotantăP ix id ăP lacentăP lacentaţiePseudobacă

Pubescent

R acem

RadiiR ahisRepentR eniformR eticulatRitidom

R izoizi

Rizom

— to ta li ta te a h ife lo r (filam en te lo r) u n e i c iuperc i— p o rţiu n i a le f ru c tu lu i c a re se p o t desface— specie cu flo ri u n isex u a te , cele b ă rb ă te ş ti şi fem eieş ti g ăsindu -se

pe ace laşi in d iv id— fru c t cu n u m ero ase sem in ţe— v îr f scu rt, d re p t ş i rig id

— fo rm a ţiu n e ca re sec re tă n e c ta r— tu m efie ri p ro d u se p e ră d ă c in a leg um inoase lo r de b a c te r ii f ix a -

to a re de azo t d in g en u l R h izob ium— fru c te m ici, u sca te , in d eh iscen te , la ca re să m în ţă n u ad e ră

de p e ric a rp— ax e sau ra m ific a ţi i cu v îr fu l a p le c a t în jos

— p re f ix c a re a r a tă in v e rs iu n e a (ex. o b o v a t — in v e rs ova t, o b lan - ceo la t — in v e rs lan ceo la t)

— a lu n g it e lip tic , d e 3— 4 o ri m a i lu n g d ec ît la t , cu lă ţim e a cea m a i m a re la m ijlo c

— cu lă ţim ea cea m a i m a re sp re p a r te a te rm in a lă— m an şo n m em b ran o s la b a z a f ru n z e lo r (la Polygonacee)— d esch id e rea s to m a te lo r— p a r te a b a z a lă u m fla tă a g ineceu lu i c a re ad ăp o ste ş te ovu le le— cu lă ţim e a cea m a i m a re sp re bază

— in flo re scen ţă com pusă, fo rm a tă d in tr -u n ra c e m de sp icu le ţe (ex. A vena)

— flo ri în fo rm ă de f lu tu re (la L egum inoase)— g ru p de p e ri la f lo rile şi fru c te le de C om posite— v. s tam in o d ii— lobat, sp in te c a t p în ă la m a i m u lt d e ju m ă ta te (ref. lim b)— fru c t u sca t a lu n g it c a re se desch ide pe 2 lin ii— d isp o z iţia fru n z e lo r în fo rm ă d e p iep ten e (ex. b rad )— p o rţiu n e c ilin d r ic ă de su s ţin e re a f lo rii (fruc tu lu i)— o rg an cu a x flex ib il, c a re a tî rn ă— flo ri cu c îte 5 e lem en te pe u n cic lu— to ta li ta te a în v e lişu r ilo r flo ra le— an sa m b lu l ţe s u tu r i lo r c a re a lcă tu ie sc p e re te le f r u c tu lu i ; p ro ­

v in e d in p e re te le o v a ru lu i— în v e liş f lo ra l sim plu , fo rm a t d in e lem en te a sem ăn ă to a re ca

fo rm ă şi cu lo a re— corp de fru c tif ic a re la u n e le c iuperc i, av în d fo rm ă de b u te lie

desch isă p r in tr -u n p o r— p a r te a în g u s ta tă c ilin d ric ă a fru n ze i, cu ro l de su s ţin e re , a

lim b u lu i— în fo rm ă de ţă ru ş (ref. răd ăc in ă )— cap su lă ca re se desch ide p r in tr -u n căpăcel— locu l de p r in d e re a o vu le lo r pe p e re ţii o v a ru lu i— m o d u l de in se rţie a l o v u le lo r de p lace n tă— b acă fa lsă , c a re n u ia n a ş te re d in o v a r ci d in a lte p ă r ţ i

a le f lo rii ca re dev in cărnoase (ex. Ien u p ăr)— cu p e ri

— in flo re scen ţă cu ax e le de aceeaşi v îrs tă , cu p ed u n cu lii ap ro x i­m a tiv egali, p lec în d de la n iv e lu ri d ife rite

— ax e le u m b e le lo r, c a re p leac ă în v e r tic il d e pe ax— a x la fru n z e com puse sa u in f lo rescen ţe— tîr îto r , d înd u n ii lă s ta r i e rec ţi— în fo rm ă de r in ic h i— în fo rm ă de re ţe a— ţe s u tu r i ex te rn e m o a r te a le tu lp in ilo r lem noase ca re c ra p ă şi

se ex fo liază în m od ca rac te ris tic— fo rm a ţiu n i cu ro l de f ix a re şi a b so rb ţie la un e le p la n te in fe ­

r io a re— tu lp in ă s u b te ra n ă c ilin d rică

210

RostruRuderalăR ugos

SamarăScap

SclerotScuam eSectatSegetalăSeptatSeratSesileSetosS ilicu lă

S ilicvăSoriSpatulatSporangiStam inăStam inodii

Stigm at

S tilStilopodiuStipele

StipitatStolan

Strom ă

Suber

TalT alofiteTeacăTetram ereTuberculi

U nisexuateU nguieulăU m belăU rceolat

V aginăV erticil

— p re lu n g ire în form ă de cioc— b u ru ia n ă de pe m arg in ea d ru m u rilo r, locu ri n ecu ltiv a te— asp ru la p ip ă it

— fru c t u sc a t ind eh iscen t, a r ip a t— tu lp in ă lip s ită de fru n ze , ca re su s ţin e o flo a re sau in f lo re s ­

cen ţă (ex. p ăpăd ie )— fo rm ă de re z is te n ţă a u n o r c iu p erc i (pop. = corn)— solzi— ad in e scobit, p în ă la n e rv u ra m ed ian ă— b u ru ia n ă de s e m ă n ă tu r i— îm p ă r ţ i t p r in p e re ţi (septe) în m a i m u lte lo ji— cu d in ţi f ie ră s tru i ţi— lip s ite de p e ţio i (frunze) sau p ed u n cu l (flori)— cu p e ri lung i, g roşi, rig iz i— fru c t u sca t d eh iscen t, cu u n p e re te m em b ran o s cen tra l de ca re

se - p r in d sem in ţe le ; lu n g im ea n u în tre c e re cu m u lt lă ţim e a (ca rac te ris tic p e n tru C rucifere)

— idem ; lu n g im ea în tre c e în să de peste 4 o ri lă ţim e a— g ru p ă r i de spo rang i la fe rig i— în fo rm ă de lin g u ră— o rgane de în m u lţire a se x u a tă în ca re se dezv o ltă spori— organ de în m u lţire b ă rb ă te a sc ă în flo are— stam in e lă ţite , a sem ă n ă to a re cu p e ta le le , s te rile p r in a v e r ta re a

sac ilo r po lin ic i— p a r te a te rm in a lă lă ţ i tă a g ineceulu i, cu ro l în re ţin e re a g ră u n -

c io rilo r de po len— p a r te a în g u s tă a g ineceu lu i c a re p o a rtă s tig m atu l— p a r te b aza lă în g ro şa tă , g la n d u la ră , a s tilu lu i (ex. U m bellife rae)— fo rm a ţiu n i de la b aza fru n ze lo r, cu ro l de p ro tec ţie sau ch ia r

de a s im ila re (la fru n ze fă r ă teacă)— su s ţin u t de o codiţă— tu lp in ă m e tam o rfo za tă , su b - ş i s u p ra te ra n ă , c ilin d rică , o ri­

zon ta lă , ca re em ite la n o d u ri ră d ă c in i ad v en tiv e ş i lă s ta r i a e rien i

— organ de re z is te n ţă fo rm a t d in îm p le tire a d easă a f ilam en te lo r de c iu p e rcă în ca re a p a r fru c tif ic a ţiile (ex. C laviceps)

— ţe su t de a p ă ra re secu n d ar , im p erm eab il, fo rm a t d in ce lu le m o a rte im p reg n a te cu su b e rin ă

— co rp u l v e g e ta tiv a l p la n te lo r in fe rio a re , n e d ife re n ţia t în o rg an e— p la n te in fe rio a re , cu co rp v eg e ta tiv ta l— p a r te a b aza lă a frunze i, p r in ca re se p r in d e de tu lp in ă— flo ri ca re au c îte 4 e lem en te pe ciclu— tu lp in i su b te ra n e m e tam o rfo za te , fo rm a te p r in d ep u n e rea de

su b s ta n ţe de re z e rv ă la p a r te a te rm in a lă a u n u i sto lon

— flo ri cu o rgane de în m u lţire de u n s in g u r sex— p a r te a b aza lă m ai în g u s tă a pe ta le i— in flo re scen ţă cu m a i m u lte ax e (rad ii) v e rtic ila te— în fo rm ă de u lc io r, cu g u ra în g u s ta tă

— teacă— dispoziţie a ra m u rilo r , fru n ze lo r, flo rilo r, ca re p leacă m ai m u lte

de la ace laşi nod

Zigom orf — o rgan lip s it de s im e trie ra d ia ră .

DICŢIONAR DE TERMENI MEDICALI UTILIZAŢI ÎN LUCRARE*

A erofagie — în g h iţire a de aer o d a tă cu sa liv a sau cu a lim en te le , p ro d u c în -d u -se d is ten s ia stom acu lu i, b a lo n a re şi je n ă ep igas trică , e ruc- ta ţii .

A fecţiu n i — boli a le diferitelor organe sau a p a ra te .A frodisiace — specii de p la n te ca re s tim u lează a p e ti tu l sexual.A lbum inurie — p rezen ţa p ro te in e lo r în u rin ă .H m a re — specii de p la n te (num ite şi ton ic -am are ) care d a to r ită p r in c i­

p iilo r ac tiv e pe ca re le co n ţin au p ro p r ie ta te a de a s tim u la sec re ţiile sa liv a re şi p r in a c t re f le x sau d irec t sec re ţiile g astrice şi in te s tin a le . P la n te le d in aceas tă ca tego rie se reco m an d ă fie în an o rex ie (cînd se iau în a in te de m asă), fie în d ispepsii (se iau d u p ă m asă). In specia l p lan te le d in fam ilia G en tianaceae , u n e le C om positae etc.

A nafrodisiace — specii de p la n te ca re d im in u ează a p e ti tu l sex u a l ex a g e ra t (N u­fă ru l a lb , T eiul, H am eiu l).

A nalep tice — su b s ta n ţe s t im u la to a re ale sis tem u lu i nervos c e n tra l (îndeosebire s p ira ţ ia şi c ircu la ţia ).

A n algetice — sau analgezice , principii active ca re a u p ro p r ie ta te a de a su ­p rim a s a u d im in u a sen za ţia de du re re . Ex. : op iu şi d e riv a ţi , che lidon ina , ac id u l sa lic ilic d in „C ortex S a lic is11 etc.

A nalgezice — vezi ,,A nalgetic“.A n g h in ă — a fec ţiu n e m a n ife s ta tă p r in d u re r i în reg iu n ea in im ii sau re tro -

p e c to ra lă s te rn a l ca re ira d ia z ă în b ra ţu l s tîn g fiind în so ţite de obiceide sen za ţia de fr ică .

A ngiocolită — in f la m a ţia că ilo r b il ia re ca u rm a re a litiaze i h ep a tice sau d a ­to r ită u n o r boli in fec ţioase . P la n te le u tile în aceas tă a fec ţiu n e s în t cele cu p rin c ip ii ac tiv e a n tisp a s tic e şi an tiin fec ţioase .

A norexie — lip sa p o fte i de m încare .A ntid iabetice — specii de p la n te cu ac ţiu n e h ip o g licem ian tă u tiliz a te ca a d ju -

v a n te în tra ta m e n tu l de bază a l d iabe ticu lu i.A ntid iareice — p re p a ra te d in p la n te cu c o n ţin u t r id ic a t în ta n in ca re p r in

a c ţiu n e a lo r a s tr in g e n tă p rec ip ită p ro te in e le d in co n ţin u tu l in te s tin a l, f iin d fo losite ca a d ju v a n te în tr a ta m e n tu l a fe c ţiu ­n ilo r in f la m a to rii acu te a le in te s tin u lu i. A ceastă ac ţiu n e poate fi p o te n ţa tă p r in asocierea u n o r specii ce co n ţin u le iu ri v o la ­tile cu efec te a n tib a c te r ie n e sau su b s ta n ţe an tib io tice . M eca­n ism de ac ţiu n e com plex.

* Unii dintre termenii medicali utilizaţi în lucrare, deşi astăzi învechiţi, fiind cunoscuţi de marele public cititor (de exemplu : digestive, depurative, stomahlce, galactagoge, hepatice, pectorale, vulnerare etc.), s-au păstrat ca atare.

212

A n tif lo g is tice

A n tie m e tic e

A n tih e lm in tic eA n tisco rb u tice

A n tisep tice

A n tisp as tic e

A n tisp asm o d iceA n tisu d o rip a reA p e ritiv eA ro m atice

A s tr in g e n te

A r te r i tă

A rte r io sc le ro ză

A r tr i tă

A tero sc le ro ză

’B acteric ideB ae te r io s ta tice

B e h ic eS ra d ic a rd ie

B rad ip r.ee

C ard iaceC a rd io ren a le

C a lm an te

C ard io ton ice

— specii de p la n te c a re au p ro p r ie ta te a de a d im in u a in f la m a - ţiile d a to r ită p rezen ţe i u n o r p r in c ip ii ac tiv e (azu lene, a la n to in ăetc.)

— p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te ca re au p ro p r ie ta te a de a a te n u a sau în lă tu r a g re ţu r ile şi v ă rs ă tu ri le , ac ţio n în d p r in m a i m u lte m ecan ism e fa rm aco d in am ice .

— îm p o tr iv a v ie rm ilo r in te s tin a li (sinonim ,,V erm ifuge“).— d en u m ire veche d a tă u n o r specii de p la n te ca re e ra u u tiliz a te

în co m b a te rea sc o rb u tu lu i d a to ra t a lim e n ta ţie i n e ra ţio n a le lip ­site în sp ec ia l de v itam in e . U nele d in tre aceste specii s-au d oved it a av ea u n co n ţin u t ridicat în v itam in e le C, P (c itrin a sau h esp e rid in a ) şi a lte v itam in e .

— sau an tim ic ro b ien e — s în t n u m ero ase specii veg e ta le care con ­ţin fie an tib io tice , fie su b s ta n ţe de a ltă n a tu r ă ca re au p ro p r ie ­ta te a de a d is tru g e m icro o rg an ism ele ce se găsesc p e ţe s u tu l a n im a l v iu (pe teg u m en te şi m ucoase).

— p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te ca re d im in u ează sau în lă tu ră con ­tra c tu r ile m u şch ilo r n e tez i d in o rg an e le in te rn e .

— vezi „A n tisp a s tic e11.— îm p o tr iv a tr a n sp ira ţie i— vezi „A m are".— p la n te m ed ic in a le ca re con ţin u le iu ri v o la tile cu ac ţiu n e fa rm a ­

co d in am ică specifică . U tiliz a rea în scop te ra p e u tic a acesto r specii se m a i n u m eş te „ a ro m a te ra p ie “, te rm e n în că p u ţin u ti­liz a t la noi.

— vezi „A n tid ia re ice". T o t d a to r ită ta n in u r i lo r pe ca re le con ţin , p la n te le a s tr in g e n te a u şi o a c ţiu n e h em o sta tică lo ca lă p r in acelaşi fenom en de p re c ip ita re a p ro te in e lo r. U nele specii d in această g ru p ă a u p rin c ip ii ac tiv e ca re c o n trac tă cap ila re le şî d im in u ează secre ţiile .

— in f la m a ţia sau d eg en e ra rea a r te re lo r d a to ra te u n o r tu lb u ră r i v a scu la re p e rife ric e şi a lto r cauze.

— afec ţiu n e a r te r io la ră c a ra c te r iz a tă p r in r ig id ita te a p e re ţilo r v a s ­cu la ri, co n sec in ţă a v îrs te i, a ex cese lo r de g răs im i a lim e n ta re , a u n o r boli in fec ţioase , a se d en ta rism u lu i, a a lco o lism u lu i şi a u n o r fa c to ri p red isp o zan ţi e red ita r i.

— in f la m a ţie acu tă , su b acu tă sau cron ică a a r t ic u la ţiilo r , d a to r ită tra u m a tism e lo r sau u n o r in fec ţii cronice.

— a fec ţiu n e ca re se ca rac te rizează p rin d ep u n e ri de a te ro am e pe p e re ţii a r te r io la r i d in r in ich i, c re ie r, in im ă şi care se asociază de obicei cu a rte rio sc le roza .

— su b s ta n ţe c a re om oară bac te riile .— p rin c ip ii ac tiv e d in p la n te (an tib io tice sau fito n c id e sau a lte

su b s tan ţe ) c a re îm p ied ică în m u lţire a b ac te riilo r. Doze m a r i şl re p e ta te duc la d is tru g e re a b ac te riilo r.

— specii de p la n te u tiliz a te ca an titu s iv e .— starea fizio log ică sau pato log ică c a ra c te riz a tă p r in ră r ire a frec ­

venţei b ă tă ilo r in im ii, re sp ec tiv a p u lsu lu i.— încetinirea r i tm u lu i re sp ira to r.

— referitoare la in im ă.— afecţiuni ca re im p lică concom iten t p a rtic ip a re a in im ii şi r in i­

chiului.— specii de p la n te ca re d a to r ită p rin c ip iilo r ac tiv e ce con ţin d im i­

nu ează e x c ita b il ita te a n e rv o asă ; un e le ac ţio n ează a su p ra cen ­trului tusei, altele în lă tu ră spasm ele m u scu la re , ia r a lte le a u efecte seda tive fav o riz în d in s ta la re a som nulu i.

— p la n te m ed ic in a le ca re s tim u lează u n e le fu n c ţii a le in im ii (iono- trop ism , b a tm o tro p ism ) şi d e p rim ă pe a lte le (crono trop ism , d rom otrop ism ).

213

C arm inative

CatarticeCicatrizante

CistiteC efalee

C olagoge

Coleretice

C olecistopatiiColită

D eprim antrespirator

D epurativ

D iaforeticeD ism enoree

D ispepsieD ischinezii

biliare

D igestiveD iuretice

Em enagoge

Em eticeE m eto-catarticeEdem eE m oliente

Estrogeni

Expectorante

F ebrifugeFotofobieF itoncide

G alactagogeG astrităG astroenterită

G astralgiik m o B '- __atBbaxsztsv

GonoreeGută

— specii de p la n te care fav o rizează e lim in a rea gazelo r d in in te s­tin e (C him ionul, C o rian d ru l, F en icu lu l, R o in iţa etc.).

— p u rg a tiv e p u te rn ic e ca R even tu l, C ru şin u l ş.a.— specii sau p rin c ip ii ac tiv e d in p la n te ca re favo rizează p ro cesu l

de ep ite liza re (v indecare) a răn ilo r.— in f la m a ţii a le vezicii u rin a re .— d u re re co n tin u ă sau in te rm ite n tă a u n o r p ă r ţ i a le cap u lu i înso­

ţ i tă de cele m a i m u lte o ri de a lte sim ptom e.— p la n te sau p rin c ip ii ac tive ca re favo rizează e lim in a rea b ile i

p rin s tim u la rea co n tra c ţiilo r vezicii b ilia re .— p lan te sau p rin c ip ii ac tiv e ca re s tim u lează secre ţiile celulei

h ep a tice şi p r in aceasta v o lu m u l de b ilă (fiere) secretat.— a fec ţiu n i a le co lecistu lu i.— inflamaţia intestinului gros.

— p rin c ip ii ac tiv e ca re scad fre cv e n ţa şi a m p litu d in e a resp ira ţie i.

— specii de p la n te ca re ac tivează procesele de e lim in a re a to x i­n e lo r pe cale g a s tro -in te s tin a lă , re n a lă sau p r in g lande le sudo - rip a re .

— vezi ,.S udorifice“.— d u re re ca re p recede sau în so ţeşte m e n s tru a ţia în so ţită u n eo ri

de tu lb u ră r i neu rovege ta tive , d a to r ită u n o r m alfo rm aţii, u n o r in f lam a ţii a le co lu lu i u te r in , in fec ţii sau a lto r cauze.

— tu lb u ră r i d igestive funcţionale .— sau d is ton ii b ilia re (a ton ie sau h ip o to n ie o ri h iperton ie) — d is -

fu n c ţii a le că ilo r şi vezicii b ilia re , de obicei du re roase , cauzate de in f lam a ţii, calcu loză sau a lţi agenţi.

— vezi „S tom ahice".— specii de plante sau p rin c ip ii ac tiv e p u re c a re ac ţionează asu­

p ra ep ite liu lu i re n a l m ă rin d ca n tita te a de u r in ă e lim in a tă îrt tim p.

— p rin c ip ii ac tive care fav o rizează (apariţia ) fo rm area c ic lu lu i m enstrua l.

— vezi „V om itive11.— specii cu ac ţiu n e v o m itiv ă şi p u rg a tiv ă .— acu m u la rea de lich id în sp a ţiu l in te rce lu la r.— specii de p la n te ca re p r in p rin c ip iile ac tive pe ca re le con ţin

(în specia l m ucilag ii) re lax ează ţe su tu rile şi d im in u ează s ta rea in f lam a to rie (speciile p ec to ra le , fă in a de in etc.).

— ho rm on ii ca re au ac ţiu n e m orfogenetică a su p ra o rgane lo r de rep ro d u ce re la fem ei şi d e te rm in ă fu n c ţiile şi dezv o lta rea ca­ra c te re lo r sex u a le p r im a re şi secundare.

— specii de p la n te ca re favo rizează ex p ec to ra ţia .

— specii u tiliz a te în s tă r i feb rile . _— sen s ib ilita te e x a g e ra tă fa ţă de lum ină .— te rm en u ti liz a t de u n ii a u to r i p e n tru ac ţiu n e an tib io tică e x e r­

c ita tă de p lan te le superioare .— specii de p la n te c a re s tim u lează sec re ţia g lan d e lo r m am are..— in f la m a ţia m ucoasei stom acale.— in f la m a ţia m ucoasei s tom acale , in te s tin u lu i su b ţire şi gros, în ­

so ţită frecv en t de d iaree.— d u re r i stom acale.— in fec ţia o rg an e lo r g en ita le cu gonococ.— boa lă m etab o lică c a ra c te riz a tă p r in crize de a r t r i tă u rică , depo­

z ită ri de u ra ţ i la a rticu la ţii.

214

H em ostaticH epaticeH idropizieH ipnotice

H ipercoleste-rolem ice

H iperhidroză

H îperm enoreeH ipotensive

H ipertensive

L axativeL itiază

M etroragieIVletrite

N arcoticN e frită

O citocic

P ie liteP ec to ra le

Purgativev ege ta le

P urgativedrastice

R 'ivulsive

SedativeSialagogSom nifereSternutatoare

Stim ulante

Stom ahice

Sudorifice

— su b s ta n ţă c a re o p reş te hem orag ia .— specii de p la n te u ti liz a te în a fec ţiu n ile fica tu lu i.— re te n ţie de a p ă în ţe s u tu r i (A rhaism ).— specii de p la n te ca re fav o rizează in s ta la re a so m n u lu i (V ale-

r ia n a , H am eiu l, T eiu l, u le iu l v o la til d e fru c te de p ă tru n je l etc.).— exces de colesterol în sînge.

— su d o ra ţie excesivă . H ip e rh id ro ză p la n ta r ă = tra n s p ira ţie a b u n ­d e n tă a p ic io are lo r.

— a b u n d e n ţă m en s tru a lă .— specii de p la n te sau p rin c ip ii ac tiv e c a re d im in u ează ten s iu n ea

a r te r ia lă .— specii de p la n te sau p rin c ip ii ac tiv e c a re m ăresc te n s iu n e a a r ­

te r ia lă .

— p u rg a tiv e uşoare .— calcu loză — rezultat a l p re c ip ită r ii su b fo rm ă de „p ie tre" a

u n o r s ă r u r i : o x a la ţi, u ra ţ i (rin ich i, v ezică u r in a ră ) sa u coles- te r in ă , pigm enţi b il ia r i cu sau fără să ru r i de ca lc iu (ficat, vezică b ilia ră).

— hem orag ii u te r in e in tre p e rio ad e le m en s tru a le .— in f la m a ţii a le uterului sau m ucoasei u te r in e (endom etrite ), d a ­

to ra te de obicei in fec ţiilo r.— an estez ic genera l.— in f la m a ţia r in ich iu lu i.

— su b s ta n ţă sau p rin c ip iu a c tiv ca re fav o rizează c o n tra c ţia u te ­ru lu i.

— in f la m a ţia b a z in e tu lu i ren a l.— d en u m ire d a tă u n u i m a re g ru p de p la n te m ed ic in a le c a re

p r in m ucilag iile , saponoz ide le sau u le iu r ile v o la tile pe ca re le con ţin au p ro p r ie ta te a de a flu id ific a sec re ţiile b ronşice şi de a fav o riza ex p ec to ra ţia .

— m a te rii p rim e d in p la n te sa u p ro d u se de o rig ine v eg e ta lă ca re d e te rm in ă e v acu a rea co n ţin u tu lu i in te s tin a l. M ecan ism u l de a c ţiu n e e s te d i f e r i t : m ecan ic , em o lien t, s t im u le n t a l p e r is ta ltis - m u lu i in te s tin a l etc.

— p u rg a tiv e ir i ta n te p e n tru in te s tin e , c a re p roduc scau n e n u m e­roase lich ide.

— specii de p la n te c a re a p lic a te e x te rn p roduc o congestie lo ca lă su p erfic ia lă , av în d ca e fec t deco n g estio n area în p ro fu n z im e ate r ito r iu lu i respectiv .

— vezi ,,C a lm an te".— p rin c ip iu ac tiv ca re ac tiv ează sec re ţia sa liv a ră .— p rin c ip ii ac tiv e d in p la n te ca re p rovoacă som nul.— p la n te ca re p ro v o acă s tră n u tu l (P ire tru l, flo rile de L ăc răm io are ,

S a p u n a r iţa etc.).— specii de p la n te ca re fav o rizează e x c ita ţia u n o r g lan d e cu se­

c re ţie in te rn ă fie p rin a c tiv a re a u n o r recep to ri, fie p r in re f lex e cond iţiona te .

— specii de p la n te ca re fav o rizează d ig es tia (A ngelica, M uşeţe lu l, Ţ in ta u ra , G h in ţu ra , Izm a etc.) p rin e x c ita ţia sec re ţie i su cu rilo r gas tro -in te s tin a le .

— specii de p la n te c a re a u p ro p r ie ta te a de a m ă r i su d o ra ţia (Ie- n u p ă ru l, Socul, un e le B orag inacee etc.).

215

X onic-am areTopice

X enifuge

U rticarie

V erm ifuge

V om itiveV ulnerare

— vezi „A m are”.— specii de p la n te u tiliz a te sub fo rm ă de ca ta p la sm e sau com prese-

în u zu l e x te rn p e n tru a c ţiu n e a lo r locală.— specii de p la n te v e rm ifu g e u ti liz a te îm p o tr iv a ten ie i.

— a fec ţiu n e a p ie lii c a ra c te r iz a tă p r in e ru p ţii tre c ă to a re a sem ă­n ă to a re ce lo r p ro d u se d e u rz ică . U rtic a r ia p o a te fi p ro d u să de s tă r i a le rg ice la an u m ite p la n te de su b s ta n ţe a sem ă n ă to a re h is - tam in e i, de a lim e n te etc. S ta re a n e p lă c u tă p e ca re o produce- u r t ic a r ia este p ru r i tu l (m încărim ea).

— specii de p la n te c a re p ro v o acă e lim in a rea v ie rm ilo r in testina li,. De obicei e le se asociază cu p u rg a tiv e .

— vezi „E m etice1*.— p la n te u tiliz a te în u zu l e x te rn p e n tru v in d eca rea răn ilo r.

INDEX DE DENUMIRI ŞTIINŢIFICE

A b ie s alba 151 A e sc u lu s h ip p o ca s ta n u m 173 A ln u s g lu tinosa 171 A ln u s incana 171 A m a ra n th u s caudatus 207 A m a ra n th u s graecizan 207 A m a ra n th u s h yb rid u s 207 A m a ra n th u s liv id u s 207 A ris to lo ch ia c lem a titis 192 A ris to lo ch ia pa llida 193 A sa ru m europaeum 190 A sp id iu m fi lix -m a s 145 A sp le n iu m tr iahom anes 149 A th y r u m fo lix - fe m in a 146, 148 A tr ip le x h o trensis 206 A tr ip le x n iten s 206 A tr ip le x ta tarica 206

B e ta vu lgaris 205 B e tu la a lba 168 iB etu la p en d u la 168 B etu la pubescens 171 B etu la verrucosa 168 B o vista sp. 130

C am phorosm a m onspeliaca 206 ■Castanea sa tiva 172 •Castanea vesca 172 C elosia crista ta 207 •Ceterach o ffic in a ru m 149 C etraria is land ica 131, 135 ■Chara sp. 115tC ham aecyparis law son iana 164 C ham aecyparis p is ifera 164 ■Chenopodium am brosio ides 205 C henopod ium bonus-heuricus 206 C henopod ium bo trys 206 C h en o p o d iu m h y b r id u m 206 *C henopod ium vu lva r ia 206 ■Cladonia ran g iferin a 135 C ladonia p y x id a ta 135 C lav iceps purp u rea 116 C orylus ave lla n a 167 C ysto p teris fra g ilis 149

D ryop ter is fi l ix -m a s 145D . sp inu losa 148

E phedra vu lgaris 165 E phedra d is tachya 165 E q u ise tu m arvense 141, 145 E q u ise tu m te lm a te ja 144 E q u ise tu m m a x im u m 143, 144, 145 E q u ise tu m h iem a le 145 E q u ise tu m s ilv a tic u m 145 E q u ise tu m p a lu s tre 142, 143, 145, E vern ia fu r fu ra cea 133 E vern ia p ru n a s tr i 134

F agopyrum e scu len tu m 204 F agopyrum sa g ita tu m 204 Fagus s ilva tica 176 F om es fo m e ta r iu s 130 F unaria h ygrom etr ica 135

H u m u lu s lu p u lu s 183 Iiu p erz ia selago 139

Ju g lans regia 176 Ju n ip eru s co m m u n iz 159 Ju n ip eru s sab ina 161, 162 J u n ip e ru s sibiric.a 160

K och ia scopari 206

L a r lx decidua 133 Lobaria p u lm onaria 135 L o ra n th u s europaeus 189, 190 L yco p erd en sp. 130 L yco p o d iu m a n n o tin u m 138, 140, 141 L yco p o d iu m c la va tu m 137, 141 L yco p o d iu m selago 139, 141

M orus alba 181 M orus n igra 181

O phiog lossum v u lg a tu m 149

P arietaria o ffic in a lis 188 P arm elia fu r fu ra cea 133 P eltigera canina 135 P en ic illiu m n o ta tu m 130 P h e llin u s ign iarius 130 P inus m o n ta n a 156

217

P h y llltis sco lopen drium 149 P inus s ilves tr is 158, 163 Picea abies 153 P. excelsa 153 P o gona tum n ig eru m 135 P olygonum avicu lare 194, 204 P olygonum a m p h ib iu m 203 P olygonum a m p h ib iu m form a terrestre 203 P o lyg o n u m b is torta 203 P o lyg o n u m hyd ro p ip er 203 P olygonum la p a th ifo liu m 203 P o lyg o n u m m a r it im u m 204 P o lyg o n u m m ite 204 P o lyg o n u m persicaria 204 P o ly tr ich u m co m m u n is 135 P o lyp o d iu m fi lix -m a s 145 P o lyp o d iu m vu lgare 149 P opu lus a lba 179 P. n ig ra 178 P. tr em u la 179

Q uercus peduncu la ta 173 Q. petraea 174 Q uercus robur 173

R h e u m h y b r id u m 203R h e u m o ffic in a le 196R h e u m p a lm a tu m var. ta n g u ticu m 196R u m e x acetosa 204R u m e s acetosella 204R u m e x a lp inus 195, 204R u m e x aqua ticus 196R u m e x co n fer tu s 204

R u m e x cong lom era tus 204 R u m e x crispus 204 R u m e x h yd ro la p a th u m 204 R u m e x o b tu s ifo liu s 204

Saccharom yces cerevisiae 130 Sa licorn ia europaea 207 S a lix a lba 180 S a lix caprea 180 S a lix frag ilis 180 S a lix pen ta n d ra 180 S a lix purpurea 180 Selag inella h e lve tica 141 Sp inacia oleracea 206 Sp irogyra sp. 115 S p h a g n u m sp. 136 S p h a g n u m m a g e la n icu m 136 S tic ta p u lm onaria 135 S trep to m yces griseus 130

TQ xus bacata 163 T h u ja occiden ta lis 163 T h u ja orien ta lis 164

U lviu s fo liacea 185 U rtica u rens 186, 188 U rtica dioica 185 TJsnea barbata 135 U stilago m a yd is 130

V iscu m a lb u m 188

W oodsia ilven s is 150

INDEX DE DENUMIRI POPULARE

.A lua 167 A nin alb 171 A nin negru 171 A rborele vieţii 164 A rin 171

B arba ursu lu i de bahne 145 B rad 151 B rad roşu 153 B rădişor 139, 141 BrSneă 135, 207 B uru iana v ierm ilor 204

Castan 172C etina de negi 161, 162Cîrcel 165C oada calului 141Coada calului m are 144, 145Coriiişor 140, 141C ornul secarei 116C reasta cocoşului 207

D ragavei 204 D rojdia de bere 130 Dud alb 181 Dud negru 181

Fag 176Ferigă 145F erigă fem eiască 148 Ferigă de p ia tră 149 F erigea 150 F erigu ţă dulce 149 F rîngh iu ţă 136

H am ei 183 H rişcă 204 Iarba puricelui 204 Ia rb ă roşie 203, 204 Ia rb ă să ra tă 207 Iască 130 Ienupăr 159

Jabghie 136 Jep 156 Jr.eapăn 156

L ăm îiţă 205 Lichen de conifere 133 Lichen de p ia tră 131 Lichen de ste ja r 134 Lichenul renulu i 135 Lim ba şarpelui 149 Lobodă albă 206 Lobodă de d rum uri 2)6 Lobodă de grăd ină 206 Lobodă puturoasă 206 Lobodă sălbatică 206

M ăcriş 204 M ăcrişul calului 204 M ăcriş m ăru n t 204 M ărul lupului 192 M ătasea broaştei 115 M ătreaţa b radu lu i 135 M ături 206 M esteacăn 168 M esteacăn pufos 17.1 Molid 153M oţul curcanului 207 M uşchi de tu rb ă 136 M uşchi de p ia tră 132, 136

N ăvalnic 149 Nuc 176

P arechern iţă 188 P âru l porcului 144 Pedicuţă 137 P elin ită grecească 206 P in 158, 163 P iperu l bălţii 203 P iperu l lupului .190 P ipirig de m unte 145 Plop alb 179 Plop negru 178 Plop trem ură to r 179 Pochivnic 190

P.ăchită albă 180 Răchită roşie 180 R ăchita 180 Răcuşor 203

219

R em f 192 R ev en t 196 R uşinea u rsu lu i 145

S alc ie 180S alc ie căp rească 180 S fec la 205 S p an ac 206S p an acu l c io b an u lu i 209 S p an ac porcesc 206 S te ja r 173 S tra şn ic 149 S tru ţişo ri 141

Ş tev ia de b a ltă 196 Ş tev ia s tîn e lo r 195 Ş t i r de ogoare 207 Ş tir p ro s t 207 Ş ti r v e rd e 207

T ăciu n e le p o ru m b u lu i 130T ăm îiţă 305T isa 163T rosco t 194T rosco t d e b a ltă 203T u ia 163, 164

U lm 185U ngh ia c iu te i 149 U rzica 185 U rzica m ică 188

Vîsc 188V îscu l de s te ja r 189, 190

Z adă 163

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

A 1 e x a n M. — P o te n ţia lu l p ro d u c tiv a l f lo re i m ed ic in a le sp o n tan e d in R. S. R om â­n ia ; c e rce tă ri p r iv in d re face rea acestu ia în baz in e le de p la n te m ed ic in a le din f lo ra sp o n tan ă — T eză de doc to ra t, U n iv e rs ita te a B ucu reşti, 1988.

A 1 e x a n M „ B o j o r O. — F ru c te le şi legum ele — fac to ri de te ra p ie n a tu ra lă , Ed. C eres, B u cu reşti, 1983.

B a i c u L. G. — T ra d iţii a le v a lo r if ic ă rii p la n te lo r m ed ic in a le în R om ân ia — T eză de d o c to ra t I.M .F. — Tg. M ureş, 1974.

B ă d e s c u I. — N oi m ed icam en te de o rig ine v eg e ta lă cu ac ţiu n e an titr ich o m o n az ică .— T eză de d o c to ra t I.M .F. — Tg. M ureş, 1974.

B e l d i e A l. — F lo ra şi v eg e ta ţia m u n ţilo r B ucegi ; E d itu ra A cadem iei R.S.R., B ucureşti, 1967.

B e l d i e A l. — F lo ra R om âniei. D e te rm in a to r i lu s tra t a l p la n te lo r v a scu la re voi. I,. I I ; E d itu ra A cadem iei R.S.R., B ucureşti, 1979.

B e n i g n i R. , C a p r a C., C a t t o r i n i P . E. — P ia n t i m ed ic in a li-ch im ia , fa rm a ­cologia e te ra p ia ; Ed. In v e rn i de lla B efa-M ilano , voi. I si II , E d iţiile 1962 şi 1971.

B e r g e r F. — H an d b u ch d e r D rog en k u n d e ; 6 v o i , Ed. M andrich , V iena, 1952.B o d e a C. — T ra ta t de b ioch im ie veg e ta lă voi. I—IV, E d itu ra A cadem iei R.S.R.,

B ucu reşti, 1964-84.B o j o r O. — C o n sid era ţii a su p ra ră s p în d ir ii şi v a lo r if ic ă rii p la n te lo r m ed ic in a le

d in M asivu l R etezat, F a rm ac ia voi. V, n r. 4, p. 32—38, B ucu reşti, 1957.B o j o r O. — C o n trib u ţii la id e n tif ic a re a p la n te lo r m ed ic in a le d in ra io n u l S ib iu ,

F a rm a c ia voi. V II, n r . 1 şi 2, B u cu reşti, 1959.B o j o r O. — C o n trib u ţii la s tu d iu l c iu p e rc ii C lav iceps p u rp u re a (Fr.) Tul. —

T eză de d o c to ra t I.M .F. — B u cu reşti, 1967.B o j o r O., A l e x a n M. — P la n te le m ed ic in a le izvo r de săn ă ta te , Ed. C eres, B ucu ­

reş ti, 1981.B o j o r O., A l e x a n M. — P la n te le m ed ic in a le şi a ro m atice de la A -Z. Ed. I şi II,

E d itu ra Recoop, B ucu reşti, 1983-84.B o n n i e r G. — Les nom s de fleu rs tro u v es p a r la m ethode sim ple , E d itu ra

E. O rlhac, P a ris , 18.B o u l o s L. — M ed ic inal P la n ts of N o rth A frica , E d itu ra R eference P u b lic a tio n s ,

Inc., M ich igan , 1983.B r a u n H. — H eilp flan zen L ex icon fu r  rze u n d e A p o theker, Ed. 3-a, E d itu ra

G u stav F isch e r — S tu ttg a r t, N ew Y ork , 1978.B o r z a A l. — D ic ţio n a r e tn o b o tan ic , E d itu ra A cadem iei R.S.R., 1968.B u n g e t z i a n u G h ., C h i r i l ă P . — M an u a l de hom eopatie . E d itu ra M edicală,

B ucu reşti, 1983.B u r n e a I. şi colab. — C him ie şi b ioch im ie v eg e ta lă . E d itu ra D idactică şi P e d a ­

gogică, B ucureşti, 1977.B u t u r ă V. — E ncic loped ie de e tn o b o tan ică ro m ân ească , E d itu ra Ş tiin ţif ic ă şi E n­

ciclopedică, B ucureşti, 1979.C h i r i l ă M a r i a, C h i r i l ă P . — T erap ie n a tu r is tă , E d itu ra S p o rt-T u rism , B u cu ­

reş ti, 1985.C i c o t t i A. N. — S tu d iu l fitoch im ic şi fa rm aco d in am ic a l u n o r specii ind igene

de P e ta s ite s — T eză de d o c to ra t I.M .F., B ucureşti, 1974.

221

C a l c a n d i V. — S tu d iu l ch im ic a l g licozidelo r ca rd io to n ice d in speciile g enu lu i D ig ita lis sp o n tan e sau cu ltiv a te în R .S.R. — T eză de d o c to ra t B ucu ­reş ti, 1967.

C o n s t a n t i n e s c u D. G r ., B o j o r O. — P la n te m ed ic inale , E d itu ra M edicală. B ucureşti, 1969.

C o n s t a n t i n e s c u D. G r ., B u r u i a n ă E. H. — S ă n e cu n o aştem p la n te le m e­d ic inale , p ro p r ie tă ţile lo r te rap eu tic e şi m o d u l de fo losire, E d itu ra M edicală, B ucu reşti, 1986.

C r ă c i u n F I ., B o j o r O., A 1 e x a n M. — F a rm a c ia n a tu r ii voi. I şi II, E d i­tu r a C eres, B ucu reşti, 1976—1977.

C s e d o C., F i i z i I., K i s g y o r g y Z. — C a rta re a p la n te lo r m ed ic in a le d in flo ra sp o n tan ă a b az in u lu i C iuc, M ie rcu rea C iuc, 1968.

D u k e A. J., A y e n s u S. E. — M ed ic inal P la n ts of C hina, voi. I, II , E d itu ra R eference P u b lica tio n s , Inc., M ich igan , 1985.

C o n t z O. E. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm acognostic a l speciilo r de A con itum secţia N ap e llu s D.C. ca re cresc în R.S.R. — T eză de doc to ra t, I.M .F., B ucu ­reş ti, 1970.

C r ă c i u n F I ., C o n s t a n t i n e s c u A. — P la n te m ed ic in a le şi a ro m atice cu l­tiv a te ; E d itu ra C entrocoop, B ucu reşti, 1969.

D i h o r u G h . — G hid p e n tru recu n o aş te rea şi fo lo sirea p la n te lo r m ed ic inale , E d i­tu ra C eres, B ucureşti, 1984.

D o b r e s c u D. — F arm aco d in am ie , E d itu ra D idactică şi P edagog ică , B ucureşti, 1970.

D o b r e s c u D. — F arm aco te rap ie , E d itu ra M edicală, B ucu reşti, 1981.F i i z i I. şi co lab . — P la n te le m ed ic in a le d in ju d e ţu l H arg h ita , JTg. M ureş, 1978.G e i c u l e s c u V . — B io terap ie , E d itu ra Ş tiin ţif ic ă şi E nciclopedică, B u cu reşti, 1986.G h e o r g h i u M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm acognostic şi ch im ic a l speciei

A m m i v isn ag a (L.) L am . c u lt iv a tă în R.S.R. — T eză de d o c to ra t I.M .F., B ucu­reş ti, 1978.

G i l d e m e i s t e r E., H o f f m a n n F. R. — D ie Ă th e risch en Ole, voi. I—IV, E d itu ra A kadem ie , B erlin , 1956.

G i u r g i u M. — P la n te le m ed ic in a le d in v a le a N ira ju lu i — Teză de d o c to ra t I.M .F. Tg. M ureş, 1981.

G o o d m a n L. S. G i l m a n A. — T he p h arm aco log ica l basis of th e rap eu tic s . II I E ditio , N ew Y ork, E d itu ra M ae M illan e t C om p., 1966.

G r i g o r e s c u E. — D in ie rb u ri s -au n ă sc u t m ed icam en te le , E d itu ra A lba tro s, B ucu reşti, 1987.

G r i g o r e s c u E m. , C i u l e i I., S t ă n e s c u — In d e x fito te rap eu tic , E d itu ra M e­d ica lă , B u cu reşti, 1986.

H a l m a i I., N o v ă k J . — F arm akognozia , E d itu ra M edicina, B u dapest, 1963.H e e g e r E. F. — H an d b u ch des A rznei un d G ew u rzp flan zen b au es D rogengew in-

nung , E d itu ra D eu tsch er B auern , B erlin , 1956.H o c i u n g J . S. — C o n trib u ţii la s tu d iu l ac iz ilo r a ris to lo ch ic i şi a u n o r d e riv a ţi

de sem isin teză a i acesto ra , în scopul v a lo r if ic ă rii lo r în te ra p e u tic ă — T eză de d o c to ra t, I.M .F., B ucu reşti, 1971.

H o d i ş a n V i o r i c a , T ă m a ş M. — F lavono ide le d in V isoum a lbum , C lu ju l m ed ica l, voi. LV n r. 3, 1982.

H a u s c h i l d F . — P h arm ak o lo g ie un d G ru n d lag en d e r Toxicologie, Leipzig, E d i­tu ra G. T hiem e, 1961.

I o n i c ă V. — C o n trib u ţii la s tu d iu l sp ec iilo r de L av an d u la c u ltiv a te la no i în ţa r ă — T eză de d o c to ra t, I.M .F., B u cu reşti, 1973.

K o 11 o C., C o n s t a n t i n e s c u M., R e t e z e a n u M. — C o n trib u ţii la stud iu) speciei D ig ita lis am b ig u a M urr. d in R.S.R., F a rm ac ia , 2, 1954, n r. 2, 24—36.

M e n t z e n C h ., F a t i a n o f f O. — A c tu a lite s de P h y to ch im ie fo n d am en ta le , E di­tu ra M asson e t Cie., P a ris , 1964.

N e a m ţ u G. — B iochim ie v eg e ta lă , E d itu ra C eres, B ucureşti, 1981.N i e i s e n H., H a n c k e V., H e ilp flanzen in F a rb e — Ed. II, B LV V erlagsgesel-

lsch a ft, M iinchen, 1983.P a l a d e M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm acognostic a l speciei C irs ium a rv en se

(L.) scop. v a r. se to sum (M.B.) G rec. f. ru d e ra le Beck. — T eză de d o c to ra tI.M .F. B ucu reşti, 1973.

P a n ţ u Z. C. — P la n te le cunoscu te de p o p o ru l rom ân , E d itu ra C asei Şcoalelor, B ucu reşti, 1906.

222

P a r i s R. R., M o y s e H. — P rec is de M atie re m ed ica le voi. II, E d itu ra M asson e t Cie., P a ris , 1967.

P ă u n E. şi colab. — T ra ta t de p la n te m ed ic in a le şi a ro m atice cu ltiv a te , E d itu ra A cadem ie i R.S.R., 1986.

P â s l ă r a ş u N a d e j d a — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm acognostic a l p la n te i So- p h o ra p ro d a n i A nders. — T eză de doc to ra t, I.M .F., B ucu reşti, 1970.

P e r c e k A. — T e rap eu tic a n a tu r is tă , E d itu ra C eres, B u cu reşti, 1987.P e r c e k A. — M ed icam en tu l — acest necunoscu t, E d itu ra C eres, B ucureşti, 1985.P e r r o t E m . — M atie re s p rem ie re s u sue lles d u reg n e v ege ta l, voi. I, II , E d itu ra

M asson e t Cie., P a ris , 1943— 1944.P l a n c h o n L. , B r e t i n P„ M a n c e a u P . — P re c is de m a tie re m ed icale , voi. I,

II, Ed. v°, E d itu ra M alo ine P a ris , 1946.P o t l o g A. , V i n ţ a n A. — P la n te a rom atice , E d itu ra ş tiin ţif ic ă şi encic loped ică ,

B u cu reşti, 1985.R â c z G., L â z a A., C o i c i u E .— P la n te m ed iicn a le şi a ro m atice , E d itu ra C eres,

B ucu reşti, 1970.R â c z G. — V alo rific a rea p la n te lo r m ed ic ina le d in ju d e ţu l H u n ed o ara în co re la ţie

cu p rin c ip iile de o c ro tire a le n a tu r ii , S a rg e tia , t. X , p. 209—216, D eva, 1974.R â c z G., R â c z K. E. — O b iectivele c a r tă r i i econom ice a p la n te lo r m ed ic in a le

si a ro m atice în D obrogea, O cro tirea n a tu r ii , t. 21, n r. 1, p. 23—26, B ucu reşti, 1977.

R â c z G. — O rien tă ri no i în ce rce ta rea p la n te lo r m ed ic ina le , M iercu rea Ciuc, 1979.R â c z-K o t i i l l a E l i s a b e t a , D o r o b a n ţ E l e n a , J o s z a I u d i t a , R â c z G.

— A cţiu n ea h ip o ten siv ă şi b e ta -b lo can tă a e x tra c te lo r o b ţin u te d in d ife rite o rg an e de C ra taeg u s m onogyna Jacq , N ote bo tan ice , fasc. X V , p. 3—10, Tg. M ureş, 1979.

R a d u A., T ă m a ş M., 0 1 a h R. — C erce tă ri a su p ra a lca lo iz ilo r d in un e le specii de F u m aria , F a rm ac ia , voi. X X V I, n r. 1, p. 1—4, B ucu reşti, 1979.

R a d u A. , A n d r o n e s c u E c a t e r i n a — V adem ecum fito te rap eu tic , E d itu ra M ed icală , B ucureşti, 1984.

R a d u A. , T ă m a ş M. , O t l ă c a n A d r i a n a — S tu d iu l co m p a ra tiv a l flav o a - n e lo r d in f lo rile sp ec iilo r in d igene de soc — F arm ac ia , voi. X X IV , n r. 1, p. 9—13, B ucu reşti, 1976.

R e t e z e a n u M., B o j o r O. — P la n te le m ed ic ina le d in f lo ra sp o n ta n ă a ţă r i i no astre . P ra c tic a fa rm aceu tică , B u cu reşti, 1972.

R o v e n ţ a I., S i l v a F. , F a r c a M. — P e isa je le săn ă tă ţii, E d itu ra R ecoop, B u cu reşti, 1974.

S c h e n c k E. G. — N o ţiu n i g en e ra le p e n tru p la n te m ed ic ina le , D resda, 1956.S c h n e i d e r E. — D es p la n te s p o u r v o tre sân te , E d itu ra Sdt. D am m arie Ies Lys,

F ran ce , 1975.Ş o m e r L. — C o n trib u ţiu n i în v ed e rea reco n s id e ră r ii p ro d u su lu i H e rb a E qu ise ti

m in o ris — Teză de doc to ra t, I.M .F., B ucu reşti, 1962.S o r a n V. — Jn ep en ii şi ro lu l lo r în econom ia n a ţio n a lă . O cro tirea n a tu r ii t. 5,

p. 117, B ucu reşti, 1960.S u c i u G h e o r g h e — C erce tă ri fa rm acognostice a su p ra c îto rv a v a r ie tă ţ i şi fo rm e

de T ilia tom en tosa M nch. — T eză de d o c to ra t I.M .F., C lu j-N apoca , 1969.T a r p o E i . — C o n trib u ţii la s tu d iu l fitoch im iei şi fa rm aco d in am ie i speciei T a-

getes p a tu la L. — T eză de d o c to ra t I.M .F. B ucu reşti, 1969.T ă m a ş M., H o d i ş a n V i o r i c a , M u i c ă E l e n a — C o n trib u ţii la s tu d iu l f la -

v o n e lo r d in L am iu m a lb u m L. (Fam . L ab ia tae), C lu ju l m ed ical, L I, n r . 3, p. 266—270, C luj, 1978.

T ă m a ş M. , R o ş e a M. — C erce tă ri a su p ra u le iu lu i v o la til de O rig an u m v u lg a re L., C lu ju l m ed ical, L I, n r . 2, p. 168—172, C luj, 1978.

T ă m a ş M. , R o ş e a M., S c a r l a t M. A. — S tu d iu l fitoch im ic a l p la n te i V ero - n ica o ffic ina lis , C lu ju l m ed ical, voi. L V II, n r . 2, C luj, 1984.

T ă m a ş M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l chem atoxonom iei a l O rd. E rica les — III — S tu d ii şi ce rce tă ri. B ioch im ia I. tom 16, 71—81. E d itu ra A cadem iei R.S.R., 1973.

T i b o r i G. A. — S tu d iu l fa rm acognostic a l spec iilo r d in fam ilia U m b e life rse u t i ­liz a te în m ed ic ina p o p u la ră ro m ân ească — T eză de doc to ra t, I.M .F., Tg. M u­reş, 1972.

T o c a n V. — S tu d iu l fa rm acognostic a l p la tn e i R an u n cu lu s o xysperm us M.B. — T eză de doc to ra t, I.M .F., B ucureşti, 1969.

223

l u k a L., T ă m a ş M. — D e te rm in a rea flav o n o id e lo r în p la n te le A lch em illa m o llis (B user) R o thm şi A lch em illa v u lg a r is L. F a rm ac ia , voi. X X V , n r. 4, p. 247—252, B u cu reşti, 1977.

V a c z y C. — C o n trib u ţii p re lim in a re p riv in d a p a r i ţ ia ide ii de o c ro tire a n a tu r ii în a n tic h ita te a ro m an ă , S arg e tia , t. X, pag. 257—264, D eva, 1974.

V a l n e t J. — P h y to th e ra p ie ( tra ite m e n t des m a lad ie s p a r Ies p lan tes) 2° ed ition , E d itu ra M alo ine S.A. P a ris , 1976.

V a l n e t J. — A ro m a th e rap ie — T ra ite m e n t des m a lad ies p a r Ies essences des p lan te s , 8 ed ition , E d itu ra M alo ine S.A. P a ris , 1976.

V o i c u l e s c u M. şi colab. — M edicina p e n tru fam ilie , E d itu ra M ed icală , B ucu­reş ti, 1986.

V u l c ă n e s c u R. — M itologie ro m ân ă , p. 488—489, 542, E d itu ra A cadem iei R.S.R., B u cu reşti, 1985.

Z a n o s c h i V., T u r e n s c h i E., T o m a M. — P la n te tox ice d in R om ânia , E d i­tu ra C eres, B ucu reşti, 1981.

Z a m f i r e s c u şi colab. — F ito teh n ia voi. II, E d itu ra A gro-S ilv ică, B ucu reşti, 1958. Z i 11 i R., şi colab. — S tu d iu l flo re i m ed ic in a le sp o n tan e d in ra io n u l P ia t ra N eanţ.

Rez. L u c ră ri lo r ICSM CF, B ucureşti, 1967.Z i t t i R. şi c o la b .— S tu d iu l flo re i m ed ic ina le sp o n tan e d in ra io n u l M oldova N ouă,

F a rm a c ia voi. X V I, n r. 1, B ucu reşti, 1968.W e i s R. F. — L eh rb u ch d e r P h y to th e rap ie , Ed. I l I -a , E d itu ra H ippok ra tes , S tu t-

tg a r t, 1974.* * * — P ro d u se fa rm aceu tice ro m ân eşti, E d itu ra M ed icală , B ucu reşti, 1970.* * * — F lo ra R.S.R. — voi. I—X III, E d itu ra A cadem iei R.S.R., B ucu reşti, 1952— 1972.* * * — F arm acoopeea R om ână, ed iţiile V II—IX , E d itu ra M edicală , B ucureşti,

1956— 1976.* * * H erb a H u n g arica , B u d ap esta , 1970— 1975.* * * — P ro d u se fa rm aceu tice fo losite în p rac tic a m ed icală , E d itu ra M edicală , B ucu­

reş ti, 1976.* * * — T ehnolog ii p e n tru c u ltu ra p la n te lo r m ed ic in a le şi a ro m atice , M.A.I.A. şi

A cadem ia de ş t iin ţe ag rico le şi silvice, B ucu reşti, 1978.* * * — Jo u rn a l of E thnopharm aco logy , E d itu ra E lsev ie r S equoia , Sw iss, 1980.* * * — M ed ic inal P la n ts and th e i r D eriva tives , E d ita t de U N C TA D /G A TT, G e­

neva, 1982.* * * — F ito te ra p ia — E d itu ra In v e rn i d e lla B efa-M ilano , 1973—1982.* * * — F a rm ac ia , E d itu ra M edicală , B ucu reşti, 1975— 1986.* * * — T erp en o id e veg e ta le de in te re s te rap eu tic , A cad. R.S.R. — U.S.S.M. I .M .F ,

Tg. M ureş, 1980.* * * — S im pozion „O rien tă ri no i în v a lo r if ic a rea p la n te lo r m ed ic in a le şi a rom atice ,

T uşnad , E d itu ra lo ca lă M iercu rea C iuc, 1979.* * * — S ym posium F lav o n o id ae — R ezu m atu l L u c ră r ilo r — L ito g ra fia I.M .F., C lu j-

N apoca, 1984.* * * — C u n o ştin ţe con tem porane . P la n te m ed ic in a le în p rezen t, E d itu ra K o ru n k ,

C lu j-N apoca , 1983.* * * — S im pozionu l „M edicam ente ind igene de p ro v en ien ţă v eg e ta lă — R ezum atu l

L u c ră rilo r , C lu j-N apoca , 1985.* * * — V alo rif ic a rea su p e r io a ră a p la n te lo r m ed ic ina le — L u c ră rile C o n sfă tu irii,

Tg. M ureş, 1970.

R edao to r : Ing . GEOEGETA SABADEANU T e h n o re d a c to r : STELIANA PA RIZIA N U

B u n de tip a r 2.VÎII.19S8 A p ă ru t 1988

Coli de tip a r 14

în tre p r in d e re a p o lig ra fică O lten ia S tr. Mihtai V iteazu l n r. 4, C raiova

C om anda n r . 141/1988