Biochimia urinei

Elev : Pascu Ionela

Anul I

Proprietatile fizice ale urinei

Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui diagnostic a fost urina. Inca de acum 3000 de ani, medicii din antichitate stiau sa examineze urina si pe baza caracterelor sale fizice (cantitate, culoare, limpezime, sange, cheaguri, spuma) stabileau diagnosticul si chiar prognosticul bolilor.

Urina este un lichid biologic, produs al excreiei renale, cu o compoziie complex, alctuit din ap, substane minerale, substane organice. etc.

Urina este produsa de rinichi atat prin filtrarea sangelui (urina primara) cat si prin retinerea (reabsorbtia) din urina primara numai a acelor substante care mai pot fi necesare corpului (apa, zahar, minerale, etc.). Ceea ce mai ramane de retinut din urina primara (o parte din apa minerala, reziduuri toxice rezultate din arderea alimentelor in organism) constituie urina finala care se elimina prin caile urinare. In urina se elimina astfel peste 150 de substante chimice, minerale si organice, dar in mod curent pentru diagnosticul bolilor se analizeaza numai cateva componete principale.

Proprietatile fizice ale urinei

Culoarea urinei este dat de substanele colorate pe care le conine. Dintre

acestea unele apar ca produi normali sau patologi ai metabolismului intermediar

(pigmeni urinari, cromogeni, etc.), iar altele sunt de provenien alimentar (de

exemplu coloraie roie dup consum de sfecl i varz roie) sau medicamentoas.

n mod fiziologic, urina prezint modificri i anume:

- urina nocturn este mai nchis la culoare fa de urina diurn;

- urina acid: este mai nchis la culoare fa de urina alcalin;

- urina ce conine medicamente sau produi de conjugare ai acestora poate fi:

- verde albastr n cazul albastrului de metilen;

- brun pn la neagr n cazul fenolului, rezorcinei, salolului, pirogalolului,

- roie n cazul piramidonului, aspirinei.

Mirosul urinei este specific. In infectiile urinare care duc la fermentarea

urinei, mirosul este caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd. Unele alimente

sau medicamente aromate care se elimina prin urina pot sa-i imprime acesteia

mirosuri aromate. Urina bolnavilor de diabet poate mirosi a acetona, iar a

alcoolicilor a alcool. .

Proprietatile fizice ale urinei

Transparenta este caracteristica urinei proaspete; dupa cateva ore de la urinare se poate tulbura, mai ales daca este tinuta la rece. Acest lucru se

datoreaza precipitarii (solidificarii) sarurilor minerale care se gasesc in mod

normal dizolvate in urina si nu constituie simptomul vreunei boli asa cum

cred unele persoane. Dar daca urina proaspata, calda este tulbure atunci

poate fi vorba de o infectie (puroi si mucus) de o hemoragie sau de un

consum foarte mare de produse bogate in calciu (lapte, branza) ori de carne.

PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina. Determinarea pH-ului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de turnesol

(sau cu alta substanta indicatoare). Se introduce hartia in urina si se observa

modificarea culorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina este considerata

acida si hartia se inroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata

alcalina si hartia se albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul

cuprins intre 5,5 si 6,5.

Proprietatile chimice ale urinei Albumina din urina (albuminuria)

Albumina sau proteinele urinare provine din albumina sanguina, si in mod normal ea nu se gaseste in urina. Dar in bolile care altereaza porii din filtrul rinichilor sau in bolile care produc sangerari pe traiectul cailor urinare, albumina trece in urina (albuminurie, proteinurie).

Albuminurii permanente si masive se intalnesc frecvent in cazul bolilor de rinichi si ale cailor urinare (bazinet, uretere, vezica): glomerulonefrita, nefroza, cistita, pielocistita, tuberculoza renala, calculi urinari etc

Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau glicozuria) glicozuria nu se intalneste numai in diabet ci si in alte situatii, de exemplu, dupa un consum exagerat de glucoza sau alte zaharuri, dupa diferite medicamente, la femeile gravide si la persoanele care urmeaza tratamente cu hormoni. Exista persoane care, fara sa aibe diabet zaharat, elimina permanent sau periodic zahar prin urina (diabet renal). Acest fapt se datoreaza unui defect al filtrului renal care permite trecerea glucozei in urina, care nu influenteaza starea de sanatate a persoanei respective.

Proprietatile chimice ale urinei

Corpii cetonici din urina (cetonuria)

Corpii cetonici nu se gasesc in urina normala. Dar dupa cum s-a aratat la

diagnosticul de laborator al diabetului, concentratia lor urinara creste foarte mult in

diabetul zaharat netratat. Si alte cauze pot sa creasca concentratia corpilor cetonici

din urina: infectii microbiene, intoxicatii grave, dupa un post prelungit sau dupa un

regim alimentar sarac in dulciuri si bogat in grasimi, in cursul sarcinii, dupa

varsaturi prelungite.

Pigmentii biliari sunt substante colorate care ii imprima bilei hepatice culoarea brun-verzuie. In bolile de ficat insotite de icter, acesti pigmenti trec in sange dand

culoare galbena pielii, iar din sange trec in urina, colorand-o in brun.

Urobilinogenul Urobilinogenul este o substanta care se gaseste in cantitate mica in urina normala.

Insa in bolile de ficat cu sau fara icter (hepatita, insuficienta hepatica) in

intoxicatiile care ataca ficatul, in boli ale vezicii biliare (colecistita), in bolile

intestinale cu tulburari de digestie (enterita, colica, constipatie) urobilinogenul este

foarte crescut. Prezenta sa in urina se exprima calitativ prin 1-3 plusuri ori prin

expresia "normal" sau "crescut".

Biochimia urinei

Biochimia urinei se determina printr-o metoda semicantitativa, cel mai adesea pe un analizor automat, folosind stripuri de urina. Acest tip de test este rapid si masoara elementele din urina care sunt semnificative pentru disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice. In eventualitatea unei modificari patologice, se produce o schimbare de culoare in zona testului respectiv, care se compara cu o scala de culori predefinita. Intensitatea culorii permite o evaluare semicantitativa a rezultatului:

Densitatea urinei (greutatea specifica) Masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina. Testul compara densitatea

urinei fata de densitatea apei distilate, care are greutatea specifica 1.0002.

Testul detecteaza concentratia de ioni din urina; in prezenta cationilor protonii sunt eliberati de un agent complex si produc o schimbare a culorii pe strip.

Densitatea urinara este dependenta de cantitatea de fluide ingerata de pacient, dar poate fi influentata si de alti factori cum ar fi: transpiratii abundente, efectul temperaturilor scazute, agenti diuretici activi (cafea si alte substante), astfel ca se pot intalni variatii foarte mari ale densitatii urinare (1.000-1.040) chiar si la persoanele sanatoase.

pH

pH-ul indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-

bazic al plasmei si lichidului extracelular, care se realizeaza prin

reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de hidrogen si ioni amoniu2.

Testul de detectare a pH-ului urinar se bazeaza pe o combinatie de 3

indicatori: rosu-metil, albastru bromtimol si fenolftaleina. La un nivel al

pH-ului de 5-9 se obtine o gradare a culorii de la potocaliu la galben-verzui

si albastru4.

Importanta pH-ului urinar consta in primul rand in determinarea

existentei unei afectiuni acido-bazice sistemice de origine metabolica sau

respiratorie si management-ul conditiilor urinare care necesita mentinerea

urinei la un pH specific, cum ar fi calculii renali (se urmareste prin dieta si

tratament modificarea pH-ului urinar, astfel incat sa previna formarea

calculilor), alcalinizarea urinei in tratament cu sulfonamide (prevenirea

formarii cristalelor), intoxicatie cu salicilati (cresterea excretiei), in timpul

transfuziilor; urina trebuie mentinuta acida in timpul tratamentului

infectiilor de tract urinar

Leucocite Leucocitele excretate in urina sunt reprezentate aproape in

exclusivitate de granulocite, a caror activitate esterazica este detectata prin reactia pe care se bazeaza testul inclus in strip (determinand aparitia unei coloratii purpurii).

Leucocituria este un indicator important pentru afectiuni inflamatorii ale tractului urinar: infectii bacteriene (cistita, uretrita, pielonefrita acuta sau cronica), infectii virale sau fungice, infestari parazitare (shistosomiaza), glomerulopatii, nefropatie indusa de analgezice, intoxicatii, tulburari in evacuarea urinii. Apare mult mai frecvent la femei decat la barbati.

Nitriti Testul se bazeaza pe conversia bacteriana a nitratului in

nitrit (si aparitia culorii roz pe zona aferenta de pe strip) si este specific pentru prezenta bacteriuriei. Prezenta leucocitelor in cantitate mare si a nitritilor in urina semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc.

Proteine Zona de testare a proteinelor de pe strip contine un amestec

tampon si un indicator, care in prezenta proteinuriei isi modifica culoarea de la galben la verde, chiar in conditiile in care pH-ul se mentine constant. Testul prezinta o sensibilitate particulara fata de albumina secretata in unele disfunctii renale; fata de celelalte tipuri de proteine (-globuline, Bence-Jones, peptone, mucoproteine) sensibilitatea este mult mai redusa.

Proteinuria poate fi tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile, insuficienta cardiaca, edem acut pulmonar; intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan in timpul noptii si se manifesta in conditii de efort sau oboseala, digestie, postura proteinuria ortostatica) sau permanenta (asociata cu leziune renala) in glomerulonefrite, sindrom nefrotic, afectiuni localizate ale rinichiului, tumori, litiaza, tuberculoza.

O proteinurie usoara poate sa apara si la alcoolici, insa dispare o data cu dezintoxicarea alcoolica.

Glucoza

Testul se bazeaza pe o reactie specifica in care D-glucoza

este oxidata enzimatic de glucozoxidaza in prezenta oxigenului

atmosferic in -D-gluconolactona.

Glicozuria apare in mod specific in diabetul zaharat; alte

conditii asociate cu glicozurie sunt: hipertiroidism,

acromegalie, boala Cushing, boli hepatice si pancreatice, boli

SNC (traumatisme cerebrale, AVC), alterarea reabsorbtiei

tubulare a glucozei (sindromul Toni-Debre-Fanconi, boli

tubulare renale avansate), sarcina cu posibil diabet latent

(diabet gestational). Prezenta glucozei in urina cand

concentratia glucozei sangvine este in limite normale indica un

defect tubular in reabsorbtia glucozei, care se exprima prin

scaderea pragului renal de eliminare a glucozei si este

caracteristica diabetului renal

Sedimentul urinar Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din

urina, care se obtin prin centrifugare

Dintre aceste componente unele sunt pur chimice(acid uric, carbonat sau oxalat de calciu, fosfati alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt prezente xantina si aminoacizii de tipul cisteinei, tirozinei. Aceste componente chimice sunt prezente in stare amorfa sau cristalizate in forme specifice, usor de recunoscut la microscop.

Sedimentul urinar calitativ Examenul microscopic direct( intre lama si lamela) sau dupa

colorare de albastru de metilen, eozina, violet de gentiana, Sudan III reprezinta metoda de evaluare calitativa a componentelor sedimentului urinar.

Sedimentul urinar cantitativ Este examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor

formate din sedimentul urinar dupa una din metodele uzuale: Addis, Stanfeld-Webb.

Ureea urinara In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din

solidele dizolvate in urina sau peste 85-88% din corpii azotati ai urinii: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, acidul total.

Determinarea ureei urinare este un test care permite aprecierea functiei renale. In mod normal ureea filtreaza la nivelul glomerulilor renali, se absoarbe la nivelul tubului contort proximal, pentru a secreta la nivelul celui distal. In consecinta suferintele acute sau cronice ale functiei renale, vor antrena reducerea cantitatii de uree eliminata in urina.

Cresterile peste normal al eliminarilor urinare de uree, survin de regula in caz de aport proteic exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul zaharat.

Recomandari pentru determinarea biochimiei urinei - testul are valoare semnificativa in identificarea unor disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice.

Pregatire pacient - recoltarea pentru examenul de urina se face din prima urina de dimineata (sau o proba de urina spontana), jetul mijlociu, dupa o prealabila toaleta locala. Prima urina de dimineata are avantajul ca este mai concentrata si nu este influentata de dieta si activitatea fizica.

Specimen recoltat - urina. Cauze de respingere a probei - cantitate insuficienta de urina; recoltare si pastrare

necorespunzatoare. Recipient de recoltare - recipient pentru sumarul de urina. Cantitate recoltata - 10 ml. Prelucrare necesara dupa recoltare - se imerseaza stripul in urina timp de o

secunda, dupa care se introduce in analizor; rezultatele apar in 60-120 secunde. Stabilitate proba - 3-4 ore la temperatura camerei (urina va fi refrigerata daca

exista intarzieri in examinare) .

Valori de referinta

Parametru Valori de referinta Densitate 1.015-1.022 pH 4.8-7.4 Leucocite Negativ Nitriti Negativ Proteine

Bibliografie

www.regielive.ro

www.primulajutor.com

Va multumesc!