murdar, si din cauza asta se spala tot timpul si refuza ca pielea luis-o atinga pe a ei.

- n tot acest rastimp, Betie a adus vorba despre pariul nostrudoar pentru a-si exprima recunostinta fata de mine. l numea "cea mai, , , ,puternica sustinere" de care avusese parte. Stia ca pariul era un cadoupentru ea si, spre deosebire de "darurile" pe care le primise de la altimedici - cuvinte, interpretari, promisiuni, "ngrijiri terapeutice" -,

cadoul asta era real si palpabil. Corporal. Era o dovada tangibila afaptului ca eu ma dedicam ntru totul misiunii de a o ajuta. Si idovedeam astfel iubirea mea. Niciodata pna atunci, a zis ea, nu mai

fusese iubita n felul asta. Niciodata pna atunci nu o mai pusesecineva mai presus de interesele proprii, mai presus de reguli. Cu sigu-ranta, nu tatal ei, care niciodata n-a dat mna cu ea rara manusa sicare, pna la moartea lui, cu zece ani n urma, i trimisese mereuacelasi cadou de ziua ei: un teanc de bancnote de o suta de dolari,

cte una pentru fiecare an mplinit, fiecare bancnota spalata si calcata.- Iar pariul mai avea si alta semnificatie. Era magulita fiindca

acceptasem sa ncalc regulile. Cel mai mult i placea la mine, spuneaea, faptul ca eram dispus sa-mi asum riscuri, ca eram n contact culatura mea ntunecata. "Si n tine exista ceva misterios si indecent",mi zicea ea. "De asta ma ntelegi att de bine. n anumite privinte,mintile noastre sunt identice."

- Stii, Ernest, probabil din cauza asta ne-am potrivit att debine nca de la nceput si m-a acceptat imediat ca psihoterapeut - oscnteie de neastmpar de pe fata mea, o licarire ironica n ochi.

Betie avea dreptate. Ma mirosise. Era o tipa desteapta.- Si stii, mi-am dat imediat seama ce voia sa spuna - imediat!

Si eu o pot vedea la altii. Ernest, opreste doar un minut nregistrarea.Bine. Mersi. Am senzatia ca o vad si la tine. Tu si cu mine ne aflamde parti diferite ale baricadei, ale mesei asteia de judecata, dar avemceva n comun. Ti-am spus, ma pricep sa citesc fetele oamenilor.Rareori gresesc n chestii din astea.

- Nu? Hai, hai! Stii la ce ma refer! Nu tocmai din motivul asta

mi asculti povestirea cu atta curiozitate? Mai mult dect o simplacuriozitate! Crezi ca exagerez daca o numesc fascinatie? Ai ochii marict niste farfurioare de dulceata. Da, Ernest, tu si cu mine. Si tu ai fifacut la fel daca te-ai fi trezit ntr-o situatie ca a mea. Pariul meufaustian ar fi putut fi la fel de bine al tau.

32

- Clatini din cap. Binenteles! Dar eu nu ma adresez mintii tale.Eu i vorbesc direct sufletului tau, si o sa vina vremea cnd o sa fii

mai receptiv la spusele mele. Mai mult, e posibil sa te identifici nunumai cu mine, ci si cu Betie. Noi trei nu suntem chiar att de dife-riti unul de celalalt! OK, asta-i tot, hai sa revenim la subiect.

- Asteapta! nainte de a porni iarasi nregistrarea, Ernest, mai

da-mi voie sa zic ceva. Crezi cumva ca nu mi se rupe de comisia astade etica? Ce ar putea face? Sa-mi anuleze privilegiile cu privire la inter-

narea n spital? Am saptezeci de ani, cariera mea s-a ncheiat, stiuasta. Asa ca de ce ti spun toate lucrurile astea? n speranta ca ar puteaiesi si ceva bun de aici. n speranta ca poate lasi sa ajunga pna latine vreun graunte din mine, ca poate mi dai voie sa-ti intru n snge,

sa te nvat cte ceva. Aminteste-ti, Ernest, cnd ti vorbesc desprefaptul ca ar trebui sa fii n contact cu latura ta ntunecata, o spun

ca pe un lucru pozitiv, adica ai putea avea vederi largi si curajul dea fi un terapeut minunat. Porneste din nou nregistrarea, Ernest. Te

rog, nu-i nevoie sa-mi raspunzi. Cnd ai saptezeci de ani, nu mai ainevoie de raspunsuri.

- OK, unde ramaseseram? Pai, n primul an, Betie a fost evident

mai bine. Nu a avut nici o "scapare". S-a abtinut pe toata linia. Mi-a

cerut mult mai putine lucruri. Din cnd n cnd, ma ruga sa i permitsa se aseze lnga mine, iar eu sa-mi pun bratul n jurul taliei ei si saramnem asa, unul lnga altul, cteva minute. Asta ntotdeaunaizbutea s-o relaxeze si sa o faca mai cooperanta. Am continuat sa o

mbratisez patern la sfrsitul sedintelor, iar ea ma saruta de obiceicu sfiala, filial, pe obraz. Sotul ei a refuzat sa faca terapie de cuplu,

dar a acceptat sa se ntlneasca de cteva ori cu un practicant al cres-tinismului stiintific. Betie mi-a spus ca acum comunicau mai binentre ei si ca amndoi pareau mai multumiti de relatia lor.

- Dupa saisprezece luni, totul mergea nca bine. Fara hero-ina - fara nici un drog - ma taieturi, bulimie, voma, fara nici un

fel de comportament auto distructiv. S-a alaturat mai multor gru-puri extremiste conduse de un medium, unui grup de terapie prin

valorificarea vietilor anterioare, a consultat un nutritionist de alge,excentritati tipice pentru California, inofensive. Ea si sotul ei si-aureluat viata sexuala; a mai facut sex de cteva ori cu colegul meu - cre-tinul ala, dobitocul ala pe care l-a cunoscut la clubul de tenis. nsa

33

macar era sex protejat, nici nu se compara cu escapadele ei prinbaruri si pe autostrada.

- A fost cea mai remarcabila schimbare pe care am vazut-o vreo-

data pe parcursul unei terapii. Betie spunea ca e perioada cea mai

fericita a vietii ei. Te provoc, Ernest: bag-o n orice studiu despre rezul-tatele obtinute prin terapie. Ar fi pacientul vedeta! Pune n balantaprogresele acestea cu orice tratament medicamentos: Risperidone,Prozac, Paxil, Effexor, Wellbutrin - orice-ti da prin cap - terapia mea

ar cstiga fara probleme. Cea mai tare terapie pe care am facut-ovreodata si, totusi, n-as putea s-o public. S-o public? Nici macarn-am putut povesti cuiva despre ea. Pna acum! Tu esti primul meuascultator autentic.

- Dupa vreo optsprezece luni, lucrurile s-au schimbat. La nceput,destul de subtil. Au aparut din ce n ce mai multe aluzii la weekendul

nostru din San Francisco si, n curnd, Belle a nceput sa vorbeascadespre asta la fiecare sedinta. n fiecare dimineata, statea n pat o ora

n plus, visnd cu ochii deschisi la cum o sa fie weekendul nostru:ca o sa doarma la mine n brate, ca o sa comande micul dejun din

pat, ca o sa mergem cu masina la Sausalito, unde o sa luam masa deprnz, apoi o sa dormim dupa-amiaza. Visa ca ne casatorim si cama astepta sa vin seara acasa. InsiSta ca ar putea sa traiasca fericita

tot restul vietii daca ar sti ca ma ntorc acasa, la ea. N-avea nevoiesa petreaca prea mult timp mpreuna cu mine. Era de acord sa fie

a doua sOtie a mea, sa ma aiba doar pentru ea numai o ora sau doua

pe saptamna - ar fi putut sa traiasca asa, sanatoasa si fericita, pnala sfrsitul zilelor.

- Pai, ti poti nchipui ca deja ma simteam cam nelinistit. Apoi,din ce n ce mai nelinistit. Am nceput sa ma agit. Am facut tot ce-amputut s-o ajut sa nfrunte realitatea. Practic, la fiecare sedinta, ivorbeam despre vrsta mea. Peste trei sau patru ani, o sa fiu ntr-un

scaun cu rotile. Peste zece ani, o sa am optzeci. Am ntrebat-o ct

crede ea c-o sa traiesc. Barbatii din familia mea mor tineri. La vrsta

mea, tata se afla n cosciug de cincisprezece ani. Ea mi-ar supravietuicu cel putin douazeci si cinci de ani. Ba chiar m-am apucat sa-mi

exagerez problemele neurologice n fata ei. Odata m-am prefacut canu ma mai tin pe picioare si cad, att de disperat eram. Iar batrnii

n-au prea multa energie, i repetam eu. La opt si jumatate dorm deja,

34

i spuneam. De cinci ani nu mai apucasem sa vad stirile de la ora

zece. Vederea mea din ce n ce mai proasta, inflamarea cartilajelormele de la umeri, dispepsia, prostata, balonarea, constipatia. Chiarma batea gndul sa-mi iau un aparat auditiv, doar asa, de efect.

- Dar am dat-o n bara cu brio. Am gresit ntru totul! N-a facut

dect sa-i stimuleze apetitul. ntr-un mod pervers, o atragea teribil

gndul ca as putea deveni infirm sau neputincios. Avea fantezii cu

mine facnd o comotie cerebrala, visa ca ma paraseste nevasta si ease muta la mine sa ma ngrijeasca. Una dintre reveriile ei favoriteera sa aiba grija de mine ca o sora medicala: sa-mi faca ceai, sa maspele, sa-mi schimbe asternutul si pijamaua, sa ma dea cu pudra de

talc, iar apoi sa se dezbrace si sa se utce lnga de mine, n patul cucearceafuri racoroase.

- Dupa douazeci de luni, progresele Bellei au fost si mai mari.

Din proprie initiativa, s-a nscris ntr-un grup care facea terapie anti-

drog si se ducea acolo de trei ori pe saptamna. Mai facea si muncade voluntariat la scolile de la periferie, unde le nvata pe adolescentedespre metode anticonceptionale si SIDA. Fusese acceptata la o uni-versitate din localitate.

- Ce anume, Ernest? Cum mi-am dat seama daca ma mintea

sau nu? Ei bine, niciodata nu i-am pus cuvntul la ndoiala. Stiamca are si ea defectele ei, dar sinceritatea, cel putin fata de mine,parea aproape o compulsie. La nceputul terapiei - cred ca am mai

mentionat asta - am ncheiat un contract prin care ne obligam sane spunem reciproc doar purul adevar. n primele cteva sapta-mni, au existat vreo doua situatii n care s-a abtinut sa-mi poves-

teasca anumite episoade cam indecente, dar, pna la urma, n-arezistat. A devenit agitata din cauza asta, era convinsa ca eu puteam

sa-i citesc gndurile si ca voi refuza sa o mai tratez. De fiecare data, ,n-a putut sa astepte pna la urmatoarea sedinta pentru a mi se des-tainui, ci s-a simtit obligata sa-mi telefoneze - odata era trecut demiezul noptii - pentru a ndrepta lucrurile.

- Dar ntrebarea ta e buna. Depindeau prea multe de asta, ca

sa ma bizui numai pe ce spunea ea, asa ca am facut ce-ai fi facut situ n locul meu: mi-am consultat sursele posibile de informatii. n

perioada aia, m-am ntlnit de vreo doua ori cu sotul ei. Refuzasesa faca terapie, dar fusese de acord sa vina sa ajute la mbunatatirea

35

starii Bellei, iar el mi-a confirmat tot ce-mi spusese ea. Si nu numai

att, ba chiar mi-a dat permisiunea sa iau legatura cu consilierul sectei

adepte a crestinism ului stiintific - care, culmea ironiei, si dadeadoctoratul n psihologie clinica si mi citea cartile -, si ea mi-a con-

firmat povestea Bellei: se straduia din rasputeri sa-si puna pe picioarecasnicia, fara taieturi, rara droguri, munca de voluntariat n folosulcomunitatii. Nu, Belle juca cinstit.

- Deci tu ce-ai fi facut n situatia asta, Ernest? Ce? n primulrnd, n-ai fi ajuns ntr-o asemenea situatie? Da, da, stiu. Un raspunssuperficial. Ma dezamagesti. Spune-mi, Ernest, daca n-ai fi ajuns

aici, atunci unde ai fi ajuns? n laboratorul tau? Sau la biblioteca?

Ai fi fost n siguranta. La calduri ca. Dar unde ar fi fost pacientul?Disparut demult, la asta s-ar fi ajuns! Exact la fel ca cei douazeci deterapeuti care au tratat-o pe Belle naintea mea, si ei au ales caleasigura. Dar eu sunt un altfel de terapeut. Un mntuitor al sufletelor

pierdute. Refuz sa las balta un pacient. mi rup gtuI, mi pun curulla bataie, ncerc orice ca sa-mi salvez pacientul. Asa au stat lucrurile

pe tot parcursul carierei mele. Stii ce reputatie am? ntreaba si tu nstnga si-n dreapta. ntreaba-I pe directorul tau. El ma stie. Mi-atrimis zeci de pacienti. Sunt terapeutulla care se apeleaza n ultima

instanta. Mie mi sunt trimisi pacientii la care ceilalti medici renunta.Dai din cap? Ai auzit asta despre mine? Bine! Ma bucur ca ai aflatca nu sunt doar un fraier senil.

- Asa ca ti dai seama n ce pozitie ma aflam! Ce dracu' as fi

putut face? ncepeam sa fiu stresat. Am apelat la toate smecheriile:am nceput sa interpretez n disperare, frenetic, de parca viata mi-arfi depins de asta. Am interpretat tot ce misca. Si n-am mai avut rab-dare cu iluziile ei.

- De exemplu, hai sa luam fantezia nebuneasca a Bellei ca amfi casatoriti si ca si-ar sacrifica temporar viata pentru a ma astepta

ncremenita toata saptamna, ca sa petreaca o ora, doua cu mine."Ce viata crezi ca e asta si ce fel de relatie ar fi?" am ntrebat-o eu.

N-ar fi fost o relatie, ar fi fost samanism. Priveste lucrurile din per-spectiva mea, spuneam eu. Ce satisfaCtie si nchipuia ca as fi avut eude pe urma unui asemenea aranjament? Sa o vindec numai prin

prezenta mea de o ora era o fantasmagorie. Asta ar fi fost o rela-tie? Nu! Asa ceva nu putea exista, ea ma privea ca pe o icoana. Ct

36

priveste obsesia ei de a mi-o suge si de a-mi nghiti sperma, acelasi

lucru. fantasmagorie. Se simtea goala pe dinauntru si voia s-oumplu eu cu esenta mea. Chiar nu putea sa-si dea seama ce facea,nu putea sa-si dea seama ca gresea cnd confunda simbolicul cu rea-litatea concreta? Ct credea ea ca o s-o umple cantitatea mea deri-

zorie de sperma? n cteva secunde, acidul ei hidrocloric gastric n-osa-i mai lase dect niste lanturi de ADN fragmentat.

- Belle ncuviinta cu gravitate din cap, aprobndu-mi inter-pretarile frenetice, iar apoi se ntorcea la tricotatul ei. Colega ei de laNarcoticii Anonimi o nvatase sa tricoteze si, pe parcutsul ultimelorsaptamni, lucrase ncontinuu la un pulover cu torsade pentru mine,pe care sa-I port n weekendul din San Francisco. N-am gasit nicio cale sa misc ceva n ea. Da, era de acord ca probabil si fundamentaviata pe o iluzie. Poate ca ea cauta arhetipul barbatului batrn si nte-lept. Si ce era att de rau n asta? Asista si la un curs de antropologie

si citea CreangadeAu~. Mi-a amintit ca majoritatea oamenilor autrait conform unor concepte irationale precum totemuri, rencarnare,rai si iad, chiar si vindecarea terapeutica transferentiala sau divini-zarea lui Freud. "Orice tine e bun", spunea ea, "iar gndul ca o sapetrecem un weekend mpreuna tine. Asta a fost cea mai frumoasaperioada a vietii mele, e ca si cum as fi maritata cu tine. E ca si cumte-as astepta si as sti ca n curnd vii acasa, la mine. Ma tine pe liniade plutire, ma mentine satisfacuta". Si rostind vorbele astea, s-a ntorsla tricotat. Afurisitul ala de pulover! mi venea sa i-l smulg din mna.

- Dupa douazeci si doua de luni, am intrat n panica. Mi-ampierdut toata stapnirea de sine si am nceput s-o lingusesc, s-o implor,sa bag strmbe. I-am tinut discursuri despre iubire. "Spui ca maiubesti, dar iubirea e o relatie, iubirea nseamna sa-ti pese de celalalt,sa-ti pese de cum e si de ce anume vrea celalalt. Tie ti pasa vreodatade mine? De ce simt eu? Te gndesti vreodata la sentimentele mele devinovatie, la teama mea, la ce impact ar avea asupra respectului meude sine faptul ca as face un lucru imoral? La impactul asupra reputatieimele, la riscul pe care mi-l asum -la profesia mea, la casnicia mea?"

- "De cte ori, mi raspundea Belle, mi-ai amintit ca suntemdoua persoane ntr-o relatie umana - nici mai mult, nici mai pUtin?

1 Amplu studiu despre magie si religie al lui sir James George Fra-zer (1854-1941).

37

M-ai rugat sa am ncredere n tine, iar eu am avut ncredere n tine,am avut ncredere n cineva pentru prima oara n viata. Acum eu te

rog pe tine sa ai ncredere n mine. ASta o sa fie secretul nostru. l iaucu mine n mormnt. Indiferent ce s-ar ntmpla. Pentru totdeauna!

Iar n ce priveste respectul de sine, vinovatia ta si grijile pe care ti le

faci din cauza carierei tale, pai, ce-i mai important dect faptul catu, un vindecator, ma vindeci? O sa pui pe primul plan regulile, repu-tatia si etica?" Ai vreun raspuns bun la asta, Ernest? Eu n-am avut.

- Subtil, dar amenintator, ea a facut aluzie la potentialele con-

secinte ale nerespectarii ntelegerii. Traise vreme de doi ani numai cu

gndulla weekendul asta. Oare ar mai putea sa aiba vreodata ncre-dere n mine? Sau n vreun alt terapeut? Sau n oricine altcineva? Pentru

asta, m-a anuntat ea, ar trebui sa ma simt vinovat. Nu trebuia sa spunaprea multe. Stiam ce ar fi nsemnat pentru Belle tradarea mea. Numai avusese tendinte autodistructive de peste doi ani, dar n-am nicio ndoiala ca nu-si iesise din mna. Sincer vorbind, eram convins ca,daca nu mi-as fi respectat promisiunea, Belle s-ar fi sinucis. nca mai

. ncercam sa scap din capcana, dar bataile mele de aripi deveneau

din ce n ce mai plapnde.- Am saptezeci de ani, tu ai treizeci si patru, i-am zis eu. Ar fi

nefiresc sa facem sex.

- Chaplin, Kissinger, Picasso, Humbert Humbert si Lolita,

a raspuns Belle rara a se mai osteni sa-si ridice privirea de pe lucrulei de mna.

- Ai facut ca toata chestia asta sa ajunga la un nivel de-a drep-

tul grotesc, i-am spus eu, totul e att de umflat, de exagerat, attde departe de realitate. E imposibil ca weekendul asta sa nu tedezamageasca.

- Cel mai bun lucru care s-ar putea ntmpla ar fi sa fiu deza-

magita, a replicat ea. Adica stii - sa-mi dispara obsesia pentru tine,"transferul meu erotic" asa cum ti place tie sa-I numesti. E impo-

sibil,ca asta sa dauneze terapiei noastre.Am continuat sa fiu evaziv.

- n plus, la vrsta mea, nu prea mai esti potent.

- Seymour, m-a apostrofat ea, ma surprinzi. nca n-ai nteles,nu ma intereseaza nici potenta ta, nici actul sexual. Eu vreau doar

sa fii cu mine, sa ma tii n brate, ca pe o persoana, ca pe o femeie.

38

Nu ca pe un pacient. De altfel, Seymour, si aici si-a ascuns fata n

spatele puloverului tricotat pe jumatate, s-a uitat sfioasa pe deasupralui la mine si a spus: O sa te fut cum n-ai mai fost futut niciodata!

- Iar apoi timpul a expirat. Trecusera douazeci si patru de luni

si n-am avut de ales, am fost nevoit sa-mi platesc datoria diavolului.Stiam ca, daca m-as fi eschivat, consecintele ar fi fost catastrofale.

Pe de alta parte, daca ma tineam de cuvnt? Atunci cine stie? Poateca avea dreptate, poate ca obsesia chiar i disparea. Poate ca fara

transferul erotic, si-ar fi canalizat energia spre mbunatatirea relatieicu sotul ei. Si-ar pastra ncrederea n terapie. Eu m-as pensiona pestectiva ani, iar ea s-ar duce la alti terapeuti. Poate ca un weekend n

San Francisco cu Belle reprezenta dovada suprema a iubirii terape-utice altruiste.

- Ce, Ernest? Contratransferul meu? La fel cum ar fi fost si altau: extrem de fluctuant. ncercam sa nu tin cont de el n decizia

mea. N-am trecut la actiune din cauza contratransferului meu, eramconvins ca n-am alta optiune rationala. Si nca sunt convins de asta,n pofida celor ntmplate. Dar recunosc cu vinovatie ca ma simteam

de-a dreptul fascinat. Eu, un biet batrn cu viata pe terminate, cuneuronii mierlindu-mi zi de zi, cu vederea din ce n ce mai proasta,

cu viata sexuala ncheiata - SOtiamea, care se pricepe sa renunte lalucruri, renuntase la sex cu multa vreme n urma. Iar atractia mea fatade Belle? N-o neg: o adoram. Si cnd mi-a spus ca o sa ma futa cum

n-am mai fost futut niciodata, am nceput sa aud motoarele gonadelormele uzate cum se urnesc si se pun din nou n miscare. nsa da-mi

voie sa-ti spun - si nregistrarea, lasa-ma sa ti-o spun cu toatataria - nu de asta am f/icut-o! Poate ca n-o fi important pentru tine saupentru comisia de etica, dar pentru mine e de o importanta capitala.

Nu mi-am ncalcat promisiunea fata de Belle. Nu mi-am ncalcatniciodata vreo promisiune fata de un pacient. Nu mi-am pus nicio-data nevoile n fata nevoilor lor.

- Presupun ca stii restul povestirii. E acolo, n dosarul tau. Belle

si cu mine ne-am ntlnit n San Francisco la micul dejun, n NorthBeach, la Mamas, smbata dimineata, si am stat mpreuna pna

duminica dupa-amiaza. Am hotart sa le spunem partenerilor nostrica am programat un weekend maraton de terapie n grup pentru

pacientii mei. Organizez asemenea sedinte cu vreo zece, doisprezece

39

pacienti de-ai mei cam de doua ori pe an. De fapt, Betie participase

la un weekend din asta n primul ei an de terapie.- Ai facut vreodata asa ceva, Ernest? Nu? Ei bine, da-mi voie

sa-ti spun ca sunt foarte eficiente ... Accelereaza la greu procesul

terapeutic. Ar fi trebuit sa stii despre ele. Cnd o sa ne mai ntl-nim - si sunt sigur ca o s-o facem n circumstante diferite - o sa-tipovestesc despre sedintele astea. De treizeci si cinci de ani le organizez.

- Dar sa revenim la weekend. Nu-i cinstit sa ajung pna aici si

sa nU-ti povestesc punctul culminant. Hai sa vedem, ce as putea sa-tispun? Ce vreau sa-ti spun? Am ncercat sa-mi pastrez demnitatea,

sa ramn n postura mea de terapeut, dar n-a tinut prea multa vreme,Betie a avut grija de asta. M-a pus la treaba de ndata ce ne-am cazat

n Fairmont, si n curnd n-am mai fost dect un barbat si o femeie,iar totul, absolut tot ce prevazuse Betie s-a adeverit.

- N-o sa te mint, Ernest. Mi-a placut la nebunie fiecare minut

din weekendul nostru, din care cea mai mare parte am petrecut-on pat. mi facusem griji ca mi cam ruginisera si mi se cam nfun-

dasera tevile dupa attia ani n care nu le folosisem. Dar Betie a fost

un instalator desavrsit si, dupa ce-au zdranganit si au hrit unpic, totul a nceput sa functioneze din nou.

- De trei ani o mustruluisem pe Betie ca traieste din iluzii si i

impusesem realitatea mea. Acum, pentru un weekend, am intrat eun lumea ei si am descoperit ca viata pe tarmul fermecat nu erachiar att de rea. Ea a fost fntna tineretii mele. Pe masura ce orele

treceau, deveneam din ce n ce mai tnar si mai viguros. Mergeam

mai bine, mi sugeam burta, paream mai nalt. Ernest, ti zic, mivenea sa urlu. Iar Betie a observat lucrul asta. "De asta aveai nevoie,

Seymour. Si eu doar asta am vrut ntotdeauna de la tine, sa fiutinuta n brate, sa te tin n brate, sa-ti dau iubirea mea. ntelegi ca) ), ), )a fost prima oara n viata mea cnd am oferit cuiva iubire? Ce-i att

de ngrozitor n asta?"

- A plns o gramada. Ca si celelalte conducte ale mele, siglandele lacrimale mi se desfundasera, asa ca am plns si eu. Mi-adat att de mult n weekendul ala. Mi-am petrecut ntreaga cariera

dnd de la mine, iar asta era prima oara cnd primeam ceva napoi,cnd eram si eu cu adevarat rasplatit. De parca ea mi-ar fi dat sipentru toti ceilalti pacienti pe care i tratasem.

40

- Si apoi ne-am ntors la viata reala. Weekendul s-a terminat.Betie si cu mine am revenit la cele doua sedinte saptamnale. Eu nu

anticipasem faptul ca o sa pierd pariul, asa nct nu aveam nici unplan pregatit pentru terapia de dupa weekend. Am ncercat sa maapuc de treaba ca de obicei, dar, dupa o sedinta sau doua, mi-am dat

seama ca am o problema. O mare problema. E aproape imposibilpentru cei care au avut o relatie intima sa revina la o relatie formala.

n ciuda eforturilor mele, o nuanta noua de iubire poznasa a nlo-

cuit munca terapeutica serioasa de pna atunci. Uneori Betie insistasa stea la mine n poala. Deseori ma mbratisa, ma mngia, ma

pipaia. Eu ncercam sa-i rezist, ncercam sa ma mentin n limiteleeticii profesionale, dar, hai sa recunoastem, asta nu mai era terapie.

- Am cerut un armistitiu si am sugerat pe un ton grav ca aveamdoua alternative: ori ncercam sa ne ntoarcem la munca serioasa,

adica sa revenim la o relatie traditionala, nu fizica, ori ncetam sa

mai pretindem ca facem terapie si ncercam sa stabilim ntre noi orelatie pur sociala. Iar "sociala" nu nsemna sexuala: nu voiam sa le

amestec. Ti-am mai zis, am participat la conceperea regulilor de con-duita care i condamnau pe terapeutii si pe pacientii ce ntretineaurelatii sexuale dupa ncheierea terapiei. De asemenea, i-am spus foarte

clar ca, avnd n vedere ca nu mai faceam terapie, nu mai acceptnici un ban de la ea.

- Nici una dintre cele doua alternative n-a fost acceptata de

Betie. 1 se parea o ipocrizie sa ne ntoarcem la o relatie terapeuticaformala. Oare relatia terapeutica nu e cea n care nu te prefaci? Iarn ce priveste banii, asta era imposibil. Sotul ei si facuse cabinetul

acasa si si petrecea majoritatea timpului acolo. Cum ar fi putut easa-i explice unde se ducea regulat de doua ori pe saptamna, dacanu completa cecuri pentru tratament?

- Betie m-a certat ca am o viziune prea restrnsa asupra terapiei."ntlnirile noastre - intime, jucause, emotionante, n timpul carora

facem uneori dragoste, concret, pe canapea - asta e terapie. Si chiaro terapie buna. De ce nu poti ntelege asta, Seymour?" ntreba ea.

"Terapia eficienta nu e o terapie buna? Ti-ai uitat declaratiile cuprivire la aspectul cel mai important ntr-o terapie? Functioneaza?Iar terapia mea nu functioneaza? Nu ma comport bine n continuare?

N-am cedat niciodata tentatiilor. Nu mai am nici un simptom. Am

41

absolvit si scoala. ncep o viata noua. M-ai schimbat, Seymour, iaracum n-ai altceva de facut dect sa petreci n continuare doua orepe saptamna aproape de mine."

- Belle era smechera, nu gluma. Si din ce n ce mai inteligenta.

Nu puteam sa-i prezint nici un contraargument care sa i demon-streze ca aranjarnentul asta nu era o terapie buna.

- nsa stiam ca nu putea fi asa. mi placea prea mult. ncetul cuncetul, prea ncet de fapt, mi-am dat seama ca intrasem n bucluc

pna-n gt. Oricine ne-ar fi vazut mpreuna ar fi tras concluzia caprofitam de transferul ei si ma foloseam cum aveam chef de paci-enta ca sa-mi satisfac nevoile. Sau ca eram un gigolo bosorog cutarife exorbitante!

- Nu stiam ce sa fac. Evident ca nu ma puteam consulta cu

nimeni, fiindca stiam ce sfat o sa primesc si nu eram pregatit sa strngdin dinti si sa ndur. Nici nu puteam s-o trimit la alt terapeut - nus-ar fi dus. Dar sincer sa fiu, nici nu am insistat. mi faceam griji

din pricina asta. Sunt corect fata de ea? N-am dormit cteva nopti,

gndindu-ma ce i-ar fi povestit altui terapeut despre mine. Stii cumbrfesc ntre ei medicii despre bizareriile psihoterapeutilor care i-au

precedat, si le-ar fi placut la nebunie cteva brfe savuroase despre

Seymour Trottt;r. nsa n-o puteam ruga sa ma protejeze, caci, dacaar fi tinut pentru ea un asemenea secret, si-ar fi sabotat terapia.

- Asa ca eram ntru ctva constient de problemele care puteau

sa apara, dar, chiar si asa, am fost complet nepregatit pentru mnia

furtunii care s-a declansat pna la urma. ntr-o seara m-am ntorsacasa si n-am gasit nici o lumina aprinsa, sotia mea plecase si amdescoperit patru fotografii cu mine si Belle prinse cu pioneze pe usa

de la intrare: una era facuta n timp ce ne cazam la hotelul Fairmont,alta cu noi tinnd valizele n mna si intrnd mpreuna n camera,a treia era un prim-plan al formularului pe care l completaseram la

receptia hotelului - Belle plati se cu bani gheata si ne trecuse cu

numele de dr. si doamna Seymour. A patra ne arata mbratisati pefundalul vederii panoramice a podului Golden Gate.

- n casa, pe masa din bucatarie, am gasit doua scrisori: unade la sotul Bellei pentru sotia mea, n care scria ca ar interesa-o pro-

babil cele patru fotografii atasate, care zugraveau ce tip de tratamenti oferea sotul ei nevestei lui. Spunea ca a trimis aceeasi scrisoare si

42

comitetului de etica medicala, terminnd cu o amenintare nasoalacare sugera ca, daca ma mai vad vreodata cu Belle, atunci procesular fi cel mai putin important lucru cu care s-ar confrunta familia

Trotter. A doua scrisoare era de la sotia mea - scurta si la obiect -n care ma ruga sa nu ma mai ostenesc sa-i dau explicatii. N-aveamdect sa discut cu avocatul ei. Mi-a acordat douazeci si patru de oresa-mi fac bagajele si sa ma mut din casa.

- Deci, Ernest, ti-am povestit tot ce s-a ntmplat pna acum.Ce sa-ti mai spun?

- Cum a obtinut fotografiile? Probabil ca a angajat un detectivparticular sa ne urmareasca. Ce ironie ca sotul ei s-a decis s-o para-seasca tocmai cnd a nceput sa se simta mai bine! Dar cine stie? Poateca de mult cauta o portita de scapare. Poate ca i se acrise de Belle.

- N-am mai vazut-o niciodata de atunci. Tot ce stiu am aflat

de la un vechi amic de-al meu de la spitalul Pacific Redwood - sin-am auzit lucruri prea bune. Sotul ei a divortat de ea si, pna laurma, a fugit din tara cu banii familiei. De luni de zile avea suspici-uni n ce-o priveste pe Belle, nca de cnd i descoperise prezerva-tive n geanta. Asta, fireste, e nca o ironie: doar fiindca terapia i maidomolise autodistructivitatea, acceptase sa foloseasca prezervativen escapadele ei.

- Cnd am auzit ultima oara de ea, Belle era ntr-o stare ngro-

zitoare, o luase de la capat. Vechile simptome i revenisera: douainternari pentru ncercari de suicid - o data si-a taiat venele, a douaoara a luat o supradoza serioasa. Are de gnd sa se sin ucida. Stiubine. Se pare ca a ncercat sa se duca la alti trei terapeuti, i-a con-cediat pe rnd pe toti, acum refuza sa mai faca terapie si ia din noudroguri puternice.

- Si stii care-i chestia cea mai rea? Stiu ca as putea s-o ajut, chiarsi acum. Sunt sigur de asta, dar mi s-a interzis prin ordin judecatorescs-o mai vad sau sa mai vorbesc cu ea, sub amenintarea unei pedepsesevere. Am primit mai multe mesaje telefonice de la ea, dar avocatulmeu m-a avertizat ca sunt n mare pericol si mi-a ordonat sa nu-iraspund, daca vreau sa nu ajung la nchisoare. A luat legatura cu Bellesi a anuntat-o ca ordinul judecatoresc nu mi permite sa comuniccu ea. Pna la urma, nu m-a mai sunat.

- Ce am de gnd sa fac? La Belle te referi? E o decizie nasoala.Ma distruge faptul ca nu pot sa-i raspund la telefon, dar nu-mi plac

43

nchisorile. Stiu ca as fi n stare s-o ajut enorm doar discutnd zece

minute cu ea. Chiar si acum. Neoficial, opreste nregistrarea, Ernest.Nu sunt convins ca pot s-o las sa decada. Nu-s sigur ca as putea satraiesc cu mine nsumi dupa asta.

- Deci, Ernest, asta e. Sfrsitul povestii mele. Finis. Da-mi voie

sa-ti spun ca nu asa mi doream sa-mi nchei cariera. Belle e perso-najul principal n tragedia asta, dar situatia e catastrofala si pentru

mine. Avocatii ei insista sa-mi ceara despagubiri, sa obtina tot ce sepoate. O sa se faca luntre si punte sa suga totul - procesul de mal-praxis are loc peste doua luni.

- Deprimat! Binenteles ca sunt deprimat. Cine n-ar fi? Eu ispun depresie adecvata: sunt un batrn nenorocit si jalnic. Descu-

rajat, singur, plin de ndoieli, mi sfrsesc viata n dizgratie.- Nu, Ernest, nu e o depresie care se poate trata cu medicamente.

Nu-i genul ala de depresie. Nu are semne biologice: simptome

psihomotorii, insomnii, pierdere n greutate, nimic din toate astea.Mersi de oferta.

- Nu, nu-i suicidala, desi recunosc ca ma simt atras de nefiinta.

Dar sunt un supravietuitor. Ma trasc n beci si mi ling ranile.

- Da, foarte singur. Am trait alaturi de sOtia mea din obisnu-

inta vreme de multi ani. Dintotdeauna munca a fost viata mea. Cas-nicia s-a aflat la periferia vietii mele. Sotia mea a spus ntotdeauna

ca mi satisfac toate nevoile de apropiere afectiva cu pacientii mei.Si avea dreptate. Dar nu de asta m-a parasit. Ataxia mea progre-seaza rapid, si nu cred ca o ncnta ideea de a-mi deveni infirmiera

cu norma ntreaga. Banuiala mea e ca s-a bucurat cnd a gasit un pre-text sa se eschiveze de la corvoada asta. Nu pot s-o condamn.

- Nu, n-am nevoie sa urmez nici un fel de terapie. Ti-am spus,nu sunt un depresiv clinic. ti apreciez ntrebarea, Ernest, dar as fi

un pacient artagos. Deocamdata, dupa cum spuneam, mi ling sin-gur ranile si ma pricep binisor la asta.

- mi e de ajuns daca mi telefonezi ca sa vezi ce mai fac. Sunt

miscat de propunerea ta. Dar linisteste-te, Ernest. Sunt un dur datdracului. O sa fiu n regula.

Si cu asta, Seymour Trotter si-a luat crjele si a iesit clatinndu-se

din ncapere. Ernest, nca asezat pe scaun, a ascultat bocaniturilendepartndu-se.

44

Cnd Ernest i-a telefonat peste vreo doua saptamni, dr. Trottera refuzat nca o data sa se lase ajutat. n cteva minute a schimbatsubiectul conversatiei, vorbind despre viitorul lui Ernest si si-a expri-mat din nou convingerea ferma ca, oricare ar fi fost aptitudinile luipentru psihofarmacologie, si ratase totusi vocatia: era un terapeutnnascut si avea datoria fata de el nsusi sa-si mplineasca destinul.L-a invitat pe Ernest sa discute mai multe despre asta la masa deprnz, dar tnarul a refuzat.

- Nu-s prea perspicace, a raspuns dr. Trotter fara nici o urmade ironie n voce. Iarta-ma. Te sfatuiesc sa-ti schimbi cariera si, n ace-lasi timp, ti cer sa ti-o pui n pericol, afisndu-te n public cu mine.

- Nu, Seymour, pentru prima oara Ernest i-a spus pe numelemic, n mod cert nu asta e motivul. Adevarul e, si mi-e rusine sa ti-ospun, ca deja mi-am asumat obligatia de a participa ca martor expertn procesul tau civil de malpraxis.

- Rusinea pe care o simti nu e justificata, Ernest. E de datoriata sa depui marturie. Si eu as face la fel, exact la fel, n locul tau. Pro-fesia noastra e vulnerabila, amenintata din toate partile. E de datoriata s-o protejezi si sa pastr~i standardele. Chiar daca n-ai crezut nimicaltceva despre mine, te rog sa crezi ca pun mare pret pe munca asta.Mi-am dedicat ntreaga viata ei. De aia ti-am expus faptele cu atteadetalii, am vrut sa stii ca nu e o poveste a tradarii. Am actionat cubuna-credinta. Stiu ca suna absurd, dar chiar si acum, n dipa asta,cred ca am facut ce trebuia. Uneori destinul ne mpinge n situatiin care lucrul cuvenit e o greseala. Nu mi-am tradat niciodata nici pro-fesia, nici vreun pacient. Indiferent ce-ti rezerva viitorul, Ernest, ian considerare ce-ti spun. Eu cred n ce-am facut: Niciodata nu mi-astrada un pacient.

Ernest a depus marturie n procesul civil. Avocatul lui Seymoura ncercat o metoda de aparare noua si disperata, mentionnd vrstalui avansata, judecata lui diminuata si infirmitatea: a pretins ca Sey-mour, nu Belle, fusese victima. Dar cazul nu avea nici o sansa decstig, iar Belle a primit doua milioane de dolari - suma maximaacoperita de asigurarea de malpraxis a lui Seymour. Avocatii ei ar ficerut mai mult, dar nu prea avea nici un rost s-o faca, pentru ca, dupadivort si plata impozitelor, Seymour ramasese cu buzunarele goale.

Astfel s-a ncheiat povestea de personaj public a lui SeymourTrotter. La putina vreme dupa proces a parasit orasul n tacere si nu

45

s-a mai auzit niciodata de el, cu exceptia unei scrisori (tara nici oadresa a expeditorului) pe care Ernest a primit-o un an mai trziu.

Ernest avea doar cteva minute pna la sosirea primului sau paci-ent. Dar n-a putut rezista sa nu cerceteze nca o data, ultima urmalasata de Seymour Trotter.

Draga Ernest,

Doar tu, n anii aceia diabolici ai vnatorii de vrajitoare, ti-ai

exprimat ngrijorarea pentru soarta mea. Mu~tumesc, a .fost un lucru

care m-a sustinut puternic. Sunt bine. Ratacit, dar nu vrffausafiu gasit.

ti datorez multe, fara ndoiala macar scrisoarea asta si .fotografia cuBelle si cu mine. n fUndal este casa ei, fiindca, ntmplator, Belle s-aales cu o suma ftumusica de bani.

Seymour

Ernest, ~a cum tacuse de att de multe ori pna atunci, s-a holbat

la fotografia decolorata. Pe o pajiste strajuita de palmieri, Seymoursedea ntr-un scaun cu rotile. Belle statea n picioare n spatele lui,prapadita si sfrijita, cu pumnii nclestati pe mnerele scaunului. Ochiiei priveau n pamnt. n spatele sau, o casa eleganta, n stil colonial,iar n plan si mai ndepartat, apa sclipitoare de un verde-Iaptos a unei

mari tropicale. Seymour zmbea - un zmbet larg, tmp, smeche-rese. Cu o mna se tinea de scaunul cu rotile, cu cealalta ndrepta crjatriumtator spre cer.

Ca ntotdeauna cnd studia fotografia, Ernest se simtea ngretosat.Si-a mijit ochii s-o cerceteze mai ndeaproape, ncercnd sa se stre-coare n fotografie, ncercnd sa descopere vreun indiciu, vreo certitu-

dine cu privire la ce se alesese de Seymour si Belle. Solutia problemei,se gndea el, se afla n ochii Bellei. Pareau melancolici, chiar dezna-

dajduiti. De ce? Obtinuse ce si dorise, nu-i ~a? S-a apropiat de Belle

si a ncercat sa-i prinda privirea. Dar ea se uita mereu n alta parte.

Unu

De trei ori pe saptamna, n ultimii cinci ani, Justin Astrid si

ncepuse ziua cu o vizita la dr. Ernest Lash. Vizita lui de astazi a nce-

put la fel ca celelalte sapte sute de sedinte de terapie de dinainte: la

ora 7:50 dimineata a urcat pe scara casei n stil victorian din Sacra-

mento Street, elegant zugravita n mov si acaju, a traversat vestibulul,

apoi a urcat la etajul al doilea, n sala de asteptare luminata discret,

mbibata de aroma jilava si patrunzatoare a cafelei italienesti proaspat

rsnite. Justin a inspirat adnc, apoi si-a turnat cafea ntr-o cana japo-

neza mpodobita cu un curmal pictat de mna, s-a asezat pe cana-

peaua rigida din piele verde si a deschis ziarul la sectiunea sportivadin San Francisco Chronicle.

Dar Justin nu putea sa citeasca despre meciul de baseball de ieri.

Nu ntr-o zi ca asta. Se ntmplase ceva spectaculos, ceva demn de

sarbatorit. A mpaturit ziarul si s-a uitat fix la usa lui Ernest.

La opt fix, Ernest a pus dosarul lui Seymour Trotter n fisier, a

aruncat o scurta privire fisei lui Justin, si-a facut ordine pe birou, a

pus ziarul ntr-un sertar, si-a pus ceasca de cafea ntr-un loc din care

sa nu se vada, s-a ridicat n picioare si, nainte de a deschide usa cabi-

netului, si-a ntors privirea sa cerceteze ncaperea. Nu exista nici un

obiect care sa o personalizeze. Bine.

A deschis usa si, pret de o clipa sau doua, cei doi barbati s-au

uitat unul la celalalt. Vindecator si pacient. Justin cu Chronicle al

lui n mna, n timp ce ziarul lui Ernest era ascuns n strafundurile

biroului sau. Justin n costumul lui albastru nchis si cravata cu

dungi din matase italieneasca. Ernest ntr-un sacou bleumarin si o

47

cravata nflorata de la Libenyl. Amndoi aveau vreo sapte kilogramen plus, carnea lui ]ustin revarsndu-i-se n barbia dubla si n gusa,iar burta lui Ernest bombndu-se peste curea. Mustata lui ]ustin securba n sus, straduindu-se sa-i atinga narile. Barba ferchesa a luiErnest era cea mai ngrijita parte a trupului lui. Chipul lui ]ustin eramobil, neastmparat, ochii plini de draci. Ernest purta ochelari culentile mari si groase si putea sa stea multa vreme rara sa clipeasca.

- Mi-am parasit sotia, a nceput ]ustin, dupa ce a luat loc n cabi-net. Aseara. Pur si simplu am plecat de acasa. Mi-am petrecut noapteacu Laura. A rostit aceste cuvinte pe un ton calm si lipsit de nsu-fletire, apoi s-a oprit si s-a uitat iscodi tor la Ernest.

- Asa, deodata? a ntrebat Ernest cu voce domoala. Fara saclipeasca.

- Asa, deodata. ]ustin a zmbit. Cnd mi dau seama ce tre-buie sa fac, nu mai pierd vremea.

Pe parcursul ultimelor luni, o unda de umor se insinuase n rela-

tia lor. De regula, Ernest l considera bine-venit. Supervizorul lui,Marshal streider, i zisese ca aparitia unor replici comice n terapiereprezenta deseori un semn de bun augur.

Dar comentariul ,,Asa, deodata" al lui Ernest nu fusese unul comicsi binevoitor. Anuntullui ]ustin l tulburase. Si l iritase! l trata pe]ustin de cinci ani - de cinci ani si storsese creierii ncercnd sa-Iajute sa-si paraseasca sotia! Iar astazi ]ustin l anunta cu nonsalantaca si-a parasit SOtia.

Ernest s-a gndit la prima lor sedinta, la primele cuvinte ale lui]ustin: ,,Am nevoie de ajutor sa scap din casnicia asta!" Luni de zile,Ernest a examinat minutios situatia. n cele din urma, a tras con-, ,cluzia: ]ustin ar trebui sa-si paraseasca sotia, fiindca era una dintrecele mai nasoale casnicii de care auzise vreodata. Iar n urmatorii

cinci ani, Ernest a folosit toate metodele cunoscute de psihoterapiepentru a-l ajuta pe ]ustin sa o paraseasca. Toate dadusera gres.

Ernest era un terapeut ncapatnat. Nimeni nu l acuzase vreodata

ca nu s-a straduit suficient. Majoritatea colegilor lui l considerauprea activ, prea ambitios ca terapeut. Supervizorul lui l dojenea tottimpul spunndu-i "Ho, cowboy, mai ncetisor! Pregateste terenul.

1 Faimos magazin de pe Regent Street, Londra, care si produce sin-gur tesaturile.

48

Nu poti forta oamenii sa se schimbe". Dar, pna la urma, chiar siErnest fusese nevoit sa renunte la orice speranta. Desi continuasesa-I placa pe Justin si continuase sa spere la lucruri mai bune pentru

el, devenise din ce n ce mai convins ca Justin n-o sa-si paraseascaniciodata sotia, ca era de neclintit, prins n radacini, si ca o sa nte-peneasca toata viata ntr-o casnicie chinuitoare.

Atunci, Ernest frxase mai multe scopuri partiale pentru Justin: sa

scoata tot ce-i mai bun dintr-o casnicie nasoala, sa capete mai multaautonomie la serviciu, sa-si dezvolte aptitudini sociale mai bune.

Ernest putea sa faca asta la fel de bine ca toti ceilalti terapeuti. Darera plictisitor. Terapia devenise din ce n ce mai predictibila: niciodatanu se ntmpla nimic neprevazut. Ernest si-a nabusit oftatul si si-a

mpins ochelarii mai sus pe nas, pentru a se mentine treaz. Nu maidiscuta despre Justin cu supervizorul lui. si imagina conversatii cu

Justin n care sa aduca n discutie ideea de a-l trimite la alt terapeut.Iar azi, aici, Justin intra agale pe usa si anunta plin de nonsa-

lanta ca si-a parasit nevasta!Ernest a ncercat sa-si ascunda sentimentele curatndu-si ochelarii

cu lentile groase, folosind un servetel de hrtie smuls din cutie.

- Povesteste-mi despre asta, Justin. O tehnica proasta! Imediat

si-a dat seama. Si-a pus din nou ochelarii si a notat pe blocnotesullui:"greseala - am cerut informatii - contratransfer?"

Mai trziu, n supervizare, o sa rasfoiasca notitele astea mpre-

una cu Marshal. Dar si el stia ca era o tmpenie din partea lui sa-iceara informatii. De ce ar trebui ca el sa-I pacaleasca pe Justin sa con-tinue? N-ar fi trebuit sa cedeze si sa-si manifeste curiozitatea. Nechib-

zuit - asta spusese despre el Marshal cu vreo doua saptamni nurma. "nvata sa astepti", i-ar fi zis acesta. ,,Ar trebui sa fie mai, "important pentru Justin sa-ti povesteasca, dect pentru tine sa asculti.Iar daca el alege sa nU-ti povesteasca, atunci ar trebui sa te concen-

trezi asupra motivului pentru care vine la tine, te plateste si totusiti ascunde anumite informatii."

Ernest stia ca Marshal avea dreptate. Si totusi nu-i pasa de ct

de corecta era tehnica lui - asta nu era o sedinta obisnuita. Justinse desteptase si si parasise nevasta! Ernest s-a uitat la pacientul lui.

Era doar n nchipuirea lui sau astazi Justin parea mai puternic? Nu-siapleca slugarnic capul, nu era grbovit, nu se foia pe scaun ca sa-si

49

aranjeze lenjeria intima, nu sovaia, nu-si cerea scuze ca-si lasase zia-

rul sa cada pe podea lnga scaunul lui.- Pai, mi-as dori sa am mai multe de spus - totul a mers att

de usor. De parca as fi fost pe pilot automat. Pur si simplu amfacut-o. Am iesit pe usa! Justin s-a refugiat n tacere.

nca o data, Ernest n-a fost n stare sa astepte.- Spune-mi mai multe, Justin.

- Are legatura cu Laura, tnara mea prietena.Justin vorbea rareori despre Laura, iar, cnd o facea, se referea la

ea doar cu sintagma "tnara mea prietena". Pe Ernest l irita asta.Dar nu o arata si ramnea tacut.

- Stii ca m-am vazut des cu ea n ultima vreme - poate ca amminimalizat un pic chestia asta fata de tine. Nu stiu de ce ti-am

ascuns lucrul asta. Dar m-am vazut cu ea aproape zilnic, la prnz saula o plimbare, ori m-am dus n apartamentul ei pentru o tavalealan fn. M-am simtit din ce n ce mai aproape de ea, din ce n ce mai

confortabil n preajma ei. Iar apoi, ieri, Laura a zis pe un ton foartenormal "Justin, e timpul sa te muti la mine".

- Si stii, a continuat Justin, dndu-si la o parte firele de mustata

care-i gdilau narile, m-am gndit, are dreptate, chiar e timpul s-o fac.Laura i spune sa-si paraseasca nevasta, si el si paraseste nevasta.

Pret de o clipa, Ernest s-a gndit la un eseu pe care l-a citit odatadespre ritual urile de mperechere ale pestilor de recif. Aparent, bio-

logii marini pot sa identifice cu usurinta femela dominanta si pestiimasculi: pur si simplu urmaresc felul n care noata femela si observact de vizibil modifica traiectoriile de not ale pestilor masculi - aletuturor n afara de cele ale masculilor dominanti. Puterea unei femele

frumoase, fie ea peste sau om! Sublim! Laura, abia iesita de pe bancileliceului, pur si simplu i spusese lui Justin ca era timpul sa-si para-seasca sotia, iar el i se supusese. Pe cnd el, Ernest Lash, un terapeut

talentat, un terapeut extrem de talentat, si irosise cinci ani ncercndsa-I smulga pe Justin din ghearele casniciei.

- Iar apoi, a continuat Justin, aseara, acasa, Carol mi-a usuratsarcina, fiind, ca de obicei, insuportabila, certndu-ma ca nu sunt

prezent. "Chiar si cnd esti de fata, esti absent", a zis ea. "Trage-ti sca-unul mai aproape de masa! De ce stai ntotdeauna att de departe?Vorbeste! Uita-te la noi! Cnd ne-ai adresat ultima oara, din proprie

50

initiativa, macar un singur cuvnt mie sau copiilor? Unde esti? Corpul

tau e aici, tu nu!" La sfrsitul cinei, cnd ea strngea masa, zdranga-nind si pocnind vasele, a adaugat: "Nici macar nu stiu de ce te maiobosesti sa-ti aduci acasa corpul". Si atunci, Ernest, brusc mi-a datprin cap: Carol are dreptate. Are dreptate. De ce ma mai obosesc? nca

o data mi-am zis n sinea mea: De ce ma mai obosesc? Iar pe urma, pursi simplu, am spus cu voce tare "Carol, ai dreptate. n chestia asta,ca si n celelalte, ai dreptate! Nu stiu de ce ma mai obosesc sa vin acasa.Ai perfecta dreptate". Si asa, rara sa mai spun nici un cuvnt, m-amdus sus si mi-am mpachetat tot ce am putut sa bag n prima valizape care am gasit-o la ndemna si am iesit din casa. Voiam sa-mi iaumai multe lucruri, sa merg napoi cu o valiza mai mare. O stii peCarol, ar sfsia si ar arde tot ce n-apuc sa iau cu mine. Voiam sa ma

ntorc dupa computer. O sa-I srarme cu ciocanul. Dar stiam ca erao chestiune de viata si de moarte. Daca intri iarasi n casa, mi-amspus n sinea mea, esti pierdut. Ma cunosc. O cunosc si pe Carol. Num-am uitat nici n dreapta, nici n stnga. Am continuat sa mergsi, chiar nainte sa nchid usa din fata, mi-am bagat capul nauntrusi am zbierat, rara sa stiu unde erau Carol sau copiii "O sa va sun".Iar apoi m-am carat dracu' de acolo!

Justin sezuse aplecat n fata pe scaun. A tras adnc aer n piept,s-a lasat pe spate extenuat si a spus:

- Asta-i tot ce am de spus.- Si s-a ntmplat aseara?Justin a ncuviintat din cap.- M-am dus direct la Laura acasa si ne-am tinut n brate toata

noaptea. Doamne, ct de greu mi-a fost sa plec din bratele ei azi-di-mineata. Cu greu ti pot descrie ceea ce am simtit, a fost ngrozitor.

- ncearca, a insistat Ernest.

- Ei bine, pe cnd ncercam sa ma desprind de Laura, mi-avenit brusc n minte imaginea unei amoebe care se divide n doua -ceva la care nu m-am mai gndit nca de la ora de biologie din liceu.Eram asemenea celor doua jumatati ale amoebei care se separabucatica cu bucatica, pna cnd nu mai ramne dect un firicel sub-tire care sa ne lege. Iar apoi poe - un pocnet dureros - si ne-am separat.M-am dat jos din pat, m-am mbracat, m-am uitat la ceas si m-amgndit "Doar paisprezece ore pna cnd o sa fiu iarasi n pat cu Laura,tinndu-ne n brate". Si pe urma am venit aici.

51

- Scena aia de aseara cu Carol - te-a nspaimntat ani de zile.Si totusi, pari optimist.

- Dupa cum spuneam, Laura si cu mine ne potrivim, suntem

sortiti sa fim mpreuna. E un nger venit din rai special pentru mine.

n dupa-amiaza asta mergem sa cautam un apartament. Ea are o gar-soniera mica pe Russian Hill. Cu o perspectiva minunata asupraBay Bridge. Dar e prea mica pentru noi.

venit din rai! Lui Ernest i venea sa faca misto.- Daca Laura ar fi aparut acum mai multi ani! a continuat Justin.

Vorbeam despre ce chirie ne putem permite. Pe drum pna aici,

m-am apucat sa calculez ct am cheltuit pe terapie. De trei ori pe

saptamna, vreme de cinci ani, ct face asta? Saptezeci, optzeci demii de dolari? N-o lua personal, Ernest, dar nu ma pot mpiedicasa ma ntreb ce s-ar fi ntmplat daca Laura ar fi aparut acum cinciani. Poate ca as fi parasit-o atunci pe Carol. Si as fi terminat si tera-

pia. Poate ca acum as fi cautat un apartament avnd optzeci de miide dolari n buzunar!

Ernest a simtit ca roseste. Cuvintele lui Justin i rasunau n minte.

Optzeci de mii de dolari! N-o lua personal, n-o lua personal!

Dar Ernest nu a aratat nimic din ce gndea. Nici n-a clipit sinici nu s-a aparat. Nici n-a subliniat faptul ca, n urma cu cinci ani,

Laura ar fi avut vreo paisprezece ani, iar Justin nici nu s-ar fi sters la

cur fara sa-i ceara voie lui Carol, n-ar fi putut sa reziste pna la prnzfara sa-si sune terapeutul, n-ar fi putut sa comande ceva dintr-un

meniu fara sa-i ceara ndrumarea nevesti-sii, nu s-ar fi putut mbraca

dimineata daca nu-i pregatea ea hainele. Si, oricum, facturile erauplatite cu banii sotiei lui, nu ai sai - Carol cstiga de trei ori maimult dect el. Daca n-ar fi facut cinci ani de terapie, ar fi avut acumoptzeci de mii de dolari n buzunar! Cacat, cu cinci ani n urma,

Justin n-ar fi stiut nici n ce buzunar sa-i puna!

Dar Ernest n-a zis nimic din toate astea. Se simtea mndru careusea sa se abtina, un semn clar ca se maturiza ca terapeut. n schimb,, ,i-a pus o ntrebare inocenta:

- Si esti ntru totul optimist?- Ce vrei sa spui?- Adica, asta e un eveniment memorabil. Fara ndoiala ca ai mai

multe trairi legate de el, nu?

52

Dar Justin nu i-a dat lui Ernest ce si-ar fi dorit. N-a prea vrutsa-i spuna mare lucru, parea distant, lipsit de ncredere n terapeutullui. Pna la urma, Ernest si-a dat seama ca trebuie sa se concentreze

nu asupra continutului, ci asupra procesului, adica asupra relatiei dintrepacient si psihoterapeut.

Procesul este amuleta fermecata a terapeutului, mereu eficienta

n momentele de impas. E unul dintre cele mai puternice secrete pro-

fesionale, singurul procedeu care face ca discutiile cu un terapeut safie substantial diferite si mai eficace dect conversatiile cu prieteniiapropiati. Sa nvete sa se concentreze asupra procesului, adica asupraa ceea ce se ntmpla ntre terapeut si pacient, a fost cel mai valoros

lucru pe care si-l nsusise din supervizarea lui Marshal si era cea maipretioasa nvatatura pe care si el nsusi le-o oferea rezidentilor pecare i superviza la rndullui. ncetul cu ncetul, de-a lungul anilor,

ajunsese sa nteleaga ca procesul nu era doar o amuleta care se utilizan perioadele de restriste, ci chiar nucleul terapiei. Unul dintre cele

mai folositoare exercitii de formare pe care i le daduse Marshal fusesesa se concentreze asupra procesului de cel putin trei ori n timpul

fiecarei sedinte.- Justin, si-a ncercat Ernest norocul, am putea sa ne ocupam

un pic de ce se ntmpla astazi ntre noi?- Ce? Cum adica "ce se ntmpla"?Mai multa rezistenta. Justin face pe prostul. Dar, s-a gndit

Ernest, poate ca mpotrivirea, chiar si o mpotrivire pasiva, nuera un lucru rau. Si-a amintit de nenumaratele ore n care mun-cisera la slugarnicia nnebunitoare a lui Justin, de sedintele cnd

vorbisera despre nclinatia lui Justin de a-si cere scuze pentru orice

si de a nu cere nimic, de a nu se plnge nici macar de faptul calumina soarelui de dimineata i intra n ochi, nendraznind sa

ntrebe daca se pot lasa n jos jaluzelele. Avnd n vedere ca de aiciplecasera, Ernest stia ca ar trebui sa-I laude pe Justin, sa-I sustinafiindca a adoptat o pozitie contrara. Sarcina lui de azi era sa-I ajute

sa-si converteasca rezistenta asta ncapatnata ntr-o exprimareverbala deschisa.

- Adica, ce simti despre faptul ca vorbesti azi cu mine? Ceva ediferit. Nu crezi?

- Tu ce simti? a ntrebat Justin.

53

Hopa, nca un raspuns complet necaracteristic lui Justin. O decla-ratie de independenta. Fii fericit, s-a gndit Ernest. !ti amintefti ctde bucuros afost Gepetto cnd Pinocchio a dansat prima oarafara sfori?

- Buna ntrebare, Justin. Pai, ma simt tinut la distanta, lasat

pe dinafara, de parca tie ti s-a ntmplat ceva important - nu, nu-ibine asa. Da-mi voie sa o spun altfel: deparca tu aifacut sa se ntmpleceva important si vrei sa tii acel ceva departe de mine, ca si cum n-aivrea sa fii aici, ca si cum ai vrea sa ma excluzi.

Justin a ncuviintat apreciativ din cap.- Corect, Ernest. ntr-adevar, asa e. Da, chiar cred asta. Ma tin, ,

la distanta de tine. Vreau sa ma simt bine n continuare. Nu vreausa ma deprimi.

- Si eu te deprim? ncerc sa-ti stric starea de spirit?- Deja ai ncercat, a spus Justin, uitndu-se fix n ochii lui Ernest,

lucru care nu-i statea n fire.

Ernest si-a ridicat sprncenele cu o expresie de nedume-rire glumeata.

- Pai, nu asta ai facut cnd m-ai ntrebat daca sunt ntru

totul optimist?Ernest si-a tinut respiratia. Uau! O adevarata provocare din partea

lui Justin. Poate ca, pna la urma, a nvatat ceva din terapie! AcumErnest a facut pe prostul.

- Ce vrei sa spui?- Binenteles ca nu sunt pe deplin mpacat, am o multime de sen-

timente legate de faptul ca mi parasesc familia si sOtia pentru tot-deauna. Nu stiai asta? Cum sa n-o stii?Tocmai am lasat totul n urma:caminul meu, laptopul meu Toshiba, copiii, hainele, bicicleta, rache-tele mele de tenis, cravatele, televizorul meu Mitsubishi, casetele mele

video, CD-urile. O stii pe Carol, n-o sa-mi dea nimic, o sa distruga totce mi apartine. Auuu ... Justin s-a strmbat, si-a mpreunat minilesi s-a chircit de parca tocmai ar fi fost pocnit n buna. Durerea e acolo,pot sa o ating, vezi ct de aproape e? Dar astazi, macar o zi, vreau sauit, macar pentru cteva ore. Iar tu nu vrei sa ma lasi. Nici macarnu pari vreun pic ncntat ca, n sfrsit, am parasit-o pe Cl.rol.

Ernest era descumpanit. Chiar att de mult lasase sa se vada? Ce

ar face Marshal n locul lui? La dracu', Marshal n-ar fi ajuns ntr-oasemenea situatie!

- Esti? a repetat Justin.

54

- Ce sa fiu? Aidoma unui boxer naucit, Ernest s-a nclestat de

adversar n timp ce si recapata luciditatea.- ncntat de ce am facut?

- Crezi, a batut n retragere din lasitate Ernest, ncercnd din

rasputeri sa-si controleze tonul vocii, ca nu sunt ncntat de pro-gresul tau?

- ncntat? Nu pari, a raspuns Justin.- Dar tu? a batut iarasi n retragere din lasitate Ernest. Tu

esti ncntat?De data asta, Justin s-a oprit si a ignorat retragerea lasa a lui

Ernest. Se saturase. Avea nevoie de Ernest, asa ca a dat napoi.- ncntat? Da. Si speriat. Si hotart. Si sovaitor. Toate ames-, , , ,

tecate. Acum, principalul lucru pentru mine e sa nu ma mai ntorc

niciodata. M-am smuls de acolo, si acum important e sa ma tin

departe, sa ma tin departe pentru totdeauna.Tot restul sedintei, Ernest a ncercat sa ndrepte lucrurile, susti-

nndu-si si ncurajndu-si pacientul: "Nu da napoi ... aminteste-tict de multa vreme ai tnjit sa faci asa ceva ... ai procedat n inte-

resul tau ... probabil ca asta e cel mai important lucru pe care l-aifacut vreodata.

- Sa ma duc sa discut cu Carol? Dupa noua ani, oare nu-idatorez asta?

- Hai sa dezbatem subiectul, i-a sugerat Ernest. Ce s-ar ntmpladaca te-ai duce acum la ea sa discutati?

- Prapad. Stii ce-i capabila sa faca. Mie. Ei nsesi.Lui Ernest nu era nevoie sa i se mprospateze memoria. si amintea

limpede un incident pe care Justin i-l povestise cu un an n urma.Mai multi parteneri din firma de avocatura la care lucra Carol urmau

sa vina la ei ntr-o duminica la o gustare si, dis-de-dimineata, Justin,Carol si cei doi copii se dusesera la cumparaturi. Justin, care gateala ei n familie, voia sa serveasca peste afumat, colaci si leo (somon

afumat, oua jumari si ceapa). Prea vulgar, a spus Carol. Nici sa n-auda,

desi, dupa cum i amintea Justin, jumatate dintre parteneri erau evrei.Justin a decis sa ramna la parerea lui si a pornit-o cu masina spre

magazinul de delicatese. "Nu, nu face asta, ticalosule", a urlat Carolsi a tras cu violenta de volan, sa ntoarca masina. Lupta n plin trafics-a ncheiat cnd ea a intrat cu masina ntr-o motocicleta din parcare.

55

Carol era o pisica salbatica, un lup devorator, o nebuna care tira-niza cu irationalitatea ei. Ernest si-a amintit alta peripetie auto, pe

care Justin i-o povestise cu vreo doi ani n urma. Pe cnd conduceamasina ntr-o seara caniculara de vara, ea si Justin s-au contrazis petema filmului la care aveau sa se duca, ea voia Vrajitoarele din Eastwick,

el, Terminator II. Ea a ridicat tonul vocii, dar Justin, care n sapta-

mna aia fusese ncurajat de Ernest sa-si sustina punctul de vedere,a refuzat sa cedeze. n final, ea a deschis portiera din mers, iarasi n

plin trafic, si a spus: "Putoi nenorocit ce esti, n-am de gnd sa maistau nici o secunda cu tine". Justin a prins-o, dar ea si-a nfipt unghiile

n bratul lui si, pe cnd sarea n mijlocul masinilor, l-a zgriat vio-lent, Iasndu-i patru urme adnci si rosii pe mna.

Dupa ce a iesit din masina, care se deplasa cu vreo douazeci sicinci de kilometri la ora, Carol s-a mpleticit vreo trei sau patru pasi

smuciti, si apoi s-a lovit si a cazut peste capota unei masini parcate.Justin a oprit masina si a"fugit la ea, facndu-si loc prin multimeacare se strnsese deja. Ea zacea ntinsa pe strada, ametita, dar calma,

cu ciorapii rupti, genunchii nsngerati, cu bratele, coatele, obrajiijupuiti si cu ncheietura minii evident fracturata. Restul serii a fost

un cosmar: ambulanta, camera de garda, interogatoriul umilitor alpolitiei si al personalului medical.

Justin a fost profund zdruncinat. Si-a dat seama ca nici macar

cu ajutorul lui Ernest nu putea sa-i faca fata lui Carol. Nici o mizanu era prea mare pentru ea. Faptul ca se aruncase din masina n mers

fusese evenimentul care l distrusese definitiv pe Justin. Nici nu

putea sa i se mpotriveasca, nici nu putea sa o paraseasca. Era tiranica,dar el avea nevoie sa fie tiranizat. Fiecare noapte petrecuta departede ea l umplea de anxietate. De cte ori Ernest l ruga sa faca unexercitiu mental, nchipuindu-si ca renunta la casnicia cu ea, Justin

se simtea coplesit de groaza. 1 se parea de neconceput sa rupa lega-tura cu Carol. Asta pna cnd a aparut Laura - nouasprezece ani,frumoasa, sincera, obraznica, fara teama de tirani.

- Ce crezi? a repetat Justin. Sa procedez ca un barbat si sa ncercsa discut cu Carol?

Ernest a reflectat la optiunile lui. Justin avea nevoie de o femeie

dominatoare, deci nu cumva o schimba pe una cu alta la fel? Oare

noua lui relatie n-ar semana peste ctiva ani cu cea veche? Totusi,

56