13-ADRESE IP-CIDR

ADRESE IP CIDR – CLASALESS INTER-DOMAIN ROUTINGRFC 1518 - An Architecture for IP Address Allocation with CIDR

Deoarece, la ora actuală, se conectează la Internet câte o nouă reţea la fiecare 30 de minute, Internetul se confruntă cu două probleme critice:

Depăşirea numărului de adrese IP disponibile Depăşirea capacităţii tabelelor de rutare globale

Depăşirea numărului de adrese IP

Există un număr maxim de reţele şi gazde cărora le pot fi alocate adrese IP unice de 32 biţi. Iniţial s-au utilizat clasele de adrese A, B ,C. Pentru identificarea acestora s-a utilizat primul octet (convertit în zecimal):

Adresă Clasa

# Biţi în ID-ul de reţea

# Biţi în ID-ul de gazdă

Domeniul de adrese (zecimal)

Clasa A 8 biţi 24 biţi 1-126

Clasa B 16 biţi 16 biţi 128-191

Clasa C 24 biţi 8 biţi 192-223

Utilizând clasele, schema de adresare în Internet poate suporta:

126 reţele de clasă A (cu maximum 16,777,214 gazde/reţea fiecare) + 65,000 reţele de clasă B (cu maximum 65,534 gazde/reţea fiecare) + peste 2 milioane reţele clasă C (cu maximum 254 gazde/reţea fiecare)

Deoarece adresele de pe Internet au fost alocate conform schemei de adresare pe clase, au rezultat o mulţime de adrese neutilizate (risipă). De exemplu, dacă sunt necesare 100 de gazde, va fi alocat un domeniu de clasă C şi tot rămân neutilizate 154 de adrese. Ca rezultat, numai 3% din adresele alocate sunt utilizate !!! CIDR a fost creat pentru a permite o alocare mult mai eficientă a adreselor IP.

Depăşirea capacităţii tabelelor de rutare globale

Odată cu creşterea numărului de reţele conectate la Internet a crescut şi numărul de rute. S-a estimat că, în câţiva ani, routerele de pe backbone-urile Internetului vor atinge limita numărului de rute pe care le pot suporta.

1

Chiar utilizând cele mai noi tehnologii în domeniul routerelor, valoarea teoretică maximă a numărului de intrări intr-o tabelă de rutare este de approximativ 60,000. Dacă nu s-ar fi făcut nimic, capacitatea maximă a tabelelor de rutare ar fi fost atinsă în 1994 şi Internetul şi-ar fi oprit creşterea.

Cum a fost rezolvată problema?

Comunitatea Internetului a dezvoltat două soluţii:

Restructurarea alocării adreselor IP în scopul creşterii eficienţei Agregarea ierarhică a rutării în scopul minimizării numărului de intrări în

tabelele de rutare

Restructurarea alocării adreselor IP

CIDR (Clasaless Inter-Domain Routing) înlocuieşte sistemul clasic de alocare al adreselor IP pe baza claselor, prin utilizarea unui ”prefix” generalizat de reţea. În locul limitării ID-urilor de reţea (sau "prefixelor") la 8, 16 sau 24 biţi, CIDR utilizează în mod curent prefixe cuprinse între 13 şi 27 biţi. Astfel, pot fi alocate blocuri de adrese de gazdă cuprinse între 32 şi peste 500,000 . Aceasta permite alocarea de domenii de adrese mult mai apropiate ca număr de necesităţile unei organizaţii.

In cadrul CIDR nu mai există o delimitare rigidă între ID-ul de reţea şi cel de gazdă (pe bază de octeţi) separarea între ID-ul de reţea şi cel de gazdă se poate face oriunde în interiorul unui octet.

Adresa CIDR arată ca o adresă IP standard de 32-biţi, dar se termină cu prefixul IP de reţea (IP network prefix). De exemplu, în adresa CIDR

206.13.01.48/25

"/25" indică faptul că primii 25 biţi sunt utilizaţi pentru identificarea reţelei, iar restul biţilor sunt pentru identificarea gazdei.

Altă interpretare: cu CIDR, o singură adresă IP poate fi utilizată pentru a desemna mai multe adrese IP unice. De exemplu:

172.200.0.0/16

Prefixul de reţea dă informaţii despre câte adrese IP sunt reprezentate de către adresa CIDR. Cu cât prefixul este mai mic, cu atât numărul de adrese agregate este mai mare. De exemplu, un prefix IP de reţea "/12", poate fi utilizat pentru a agrega 1,048,576 adrese de Clasa C.

2

Prefix-ul CIDR # Equivalent Clasa C # Adrese gazdă

/27 1/8th of a Clasa C 32 gazde

/26 1/4th of a Clasa C 64 gazde

/25 1/2 of a Clasa C 128 gazde

/24 1 Clasa C 256 gazde

/23 2 Clasa C 512 gazde

/22 4 Clasa C 1,024 gazde





/17 128 Clasa C 32,768 gazde

/16 256 Clasa C 65,536 gazde

(= 1 Clasa B)

/15 512 Clasa C 131,072 gazde

/14 1,024 Clasa C 262,144 gazde

/13 2,048 Clasa C 524,288 gazde

Agregarea ierarhică a rutării în scopul minimizării numărului de intrări în tabelele de rutare

Schema de adresare CIDR permite , de asemeni, agregarea rutelor ("route aggregation") în care o singură intrare de nivel înalt în tabela de rutare (high-level route) poate reprezenta mai multe rute de nivel inferior în tabelele globale de rutare.

Schema este similară reţelei de telefonie, reţea care este structurată ierarhic. Un nivel înalt, nod de reţea pe backbone analizează numai informaţia referitoare la codul zonei şi apoi rutează apelul nodului de pe backbone responsabil cu respectiva zonă. Nodul receptor citeşte prefixul numărului şi rutează apelul reţelei componente care răspunde de acest prefix, ş.a.m.d. Nodurile reţelei backbone au nevoie numai de intrarile în tabela de rutare corespunzătoare codurilor zonelor, fiecare dintre acestea reprezentând blocuri mari de numere de telefon individuale şi nu fiecare număr de telefon unic.

Uzual, blocuri mari de adrese IP sunt alocate unor furnizori de servicii Internet mari (ISP-uri), care , la rândul lor re-alocă clienţilor lor porţiuni ale

3

blocurilor lor de adrese. De exemplu, lui Pacific Bell Internet i-a fost alocat blocul de adrese CIDR cu prefixul /15 (echivalent 512 adrese de Clasa C sau 131,072 adrese de gazdă) şi alocă uzual clienţilor săi adrese CIDR cu prefixe în domeniul /27 la /19. Aceşti clienţi, care pot fi ISP-uri mai mici, la rândul lor, re-alocă porţiuni ale blocurilor lor de adrese clienţilor lor. Totuşi, în tabelele de rutare globale toate aceste reţele diferite şi gazde pot fi reprezentate printr-o singură intrare în tabela de rutare a Pacific Bell Internet. Astfel, creşterea numărului de intrări în tabelele de rutare la diferite nivele în ierarhia reţelelor poate fi redusă semnificativ. Uzual, tabelele de rutare globale au aproximativ 35,000 intrări.

Impactul asupra utilizatorilor

La ora actuală Internetul este un amestec de adrese "CIDR-izate" şi adrese vechi, bazate pe clase. Aproape toate routerele noi suportă CIDR şi autorităţile Internet ului încurajează (strongly) utilizatorii să implementeze schema de adresare CIDR: orice router nou cumpărat trebuie să suporte CIDR !

Conversia la schema de adresare CIDR şi agregarea rutelor are două impacturi majore asupra utilizatorilor:

Justificarea alocării adreselor IP Unde pot fi obţinute adrese IP

Justificarea alocării adreselor IP

Chiar cu introducerea CIDR, creşterea Internetului este atât de rapidă încât alocarea adreselor IP trebuie tratată ca o resursă săracă clienţilor li se va cere din timp în timp, documentarea în detaliu a necesităţilor lor estimate de adrese IP, mai ales când aceştia solicită noi domenii de adrese. Actualmente, politica Internet este de a aloca domenii de adrese IP pe baza estimărilor organizaţiei pentru următoarele 3 luni, şi alocarea de noi domenii în funcţie de necesităţi.

Unde pot fi obţinute adrese IP

4

In trecut, puteau fi obţinute adrese IP de Clasa A, B sau C direct de la Internet Registry (de exemplu, the InterNIC). În acest scenariu, adresa era „proprietatea ta ”şi putea fi transferată chiar la schimbarea ISP-ului. Odată însă cu introducerea schemei de adresare CIDR şi agregării rutelor, cu puţine excepţii, sursa recomandată pentru alocarea de adrese este ISP-ul local. În acest scenariu, adresa este numai "închiriată" şi, la schimbarea ISP-ului este recomandat (strongly) să se obţină o nouă adresă de la noul ISP şi să fie re-numerotate toate dispozitivele de reţea.

Aceasta poate conduce la un consum mare de timp, dar este critică pentru ca adresa respectivă să fie agregată în blocul mai mare de adrese al ISP-ului şi rutat sub adresa lor de reţea. Există încă multe intrări în tabelele globale de rutare care sunt şterse şi cu cât mai mică este reţeaua, cu atât mai mare este riscul de a fi scos din tabelele de rutare globale. In fapt, reţelele cu mai puţin de 8,192 dispozitive, de regulă, sunt şterse. Nici InterNIC nici alte ISP-uri nu au control asupra deciziilor ISP-urilor individuale, referitor la modul cum îşi gestionează tabelele de rutare.

Ca o alternativă la re-numerotarea fizică a fiecărui dispozitiv din reţea, unele organizaţii utilizează servere proxy pentru a face translarea între vechile adrese şi cele noi. Utilizatorii trebuie să fie atenţi asupra posibilului impact pe care l-ar avea această soluţie asupra lor.

Notaţia CIDR

CIDR specifica un domeniu de adrese IP prin combinarea adresei IP cu masca sa de subreţea asociata, în următorul format :

xxx.xxx.xxx.xxx/n unde n este numărul de (cei mai la stanga) biti '1' din masca de subreţea, adică cei care reprezinta ID-ul de reţea.

Exemplu: Se considera adresa IP în notaţie CIDR:

192.168.2.15/27 şi 192.168.2.15/18

Adresa IP (binar): 11000000 . 10101000 .00000010. 00001111a)Masca de subreţea: 11111111 . 11111111 . 11111111.11110000

ID reţea ID gazda

CIDR: 192.168.2.15/27Unde 27 reprezinta numarul de biti aferenti ID-ului de reţea Masca de subreţea in zecimal va fi: 255.255.255.224

b)Masca de subreţea: 11111111 . 11111111 . 11000000 . 00000000 ID reţea ID gazda

CIDR: 192.168.2.15/18

5

Unde 18 reprezinta numarul de biti aferenti ID-ului de reţeaMasca de subreţea in zecimal va fi: 255.255.192.0

Alt exemplu: 198.100.12.0/23

reprezintă reţeaua cu masca de subreţea 255.255.254.0 (s-a scăzut bitul cel mai puţin semnificativ).

În binar, aceasta înseamnă:Adresa IP (binar): 11000000. 10101000 .01100100. 00000000Masca de subreţea: 11111111 . 11111111 . 1111110 . 00000000 ID reţea ID gazda

CIDR: 192.168.100.0/23Unde 23 reprezinta numarul de biti aferenti ID-ului de reţeaMasca de subreţea in zecimal va fi: 255.255.254.0

Această notaţie reprezintă domeniul de adrese 190.100.12.0 - 199.100.13.255

În comparaţie adresarea tradiţională bazată pe clase, 198.100.12.0/23 reprezinta o agregare a doua retele de clasa C 198.100.12.0 şi 198.100.13.0, fiecare dintre acestea utilizând masca implicita de subreţea 255.255.255.0 – de aici şi denumirea de ’supernetting’.

CIDR suportă alocarea de adrese de Internet şi rutarea mesajelor pentru un domeniu dat de adrese IP, independent de adresarea tradiţională bazată pe clase. De exemplu,

10.4.12.0/22

Adresa IP (binar): 00001010. 00000100 .00001100. 00000000Masca de subreţea: 11111111 . 11111111 . 1111100 . 00000000

ID reţea ID gazda

CIDR: 10.4.12.0/22Unde 22 reprezinta numarul de biti aferenti ID-ului de reţeaMasca de subreţea in zecimal va fi: 255.255.252.0

reprezinta domeniul de adrese 10.4.12.0 - 10.4.15.255 , prin utilizarea măştii de subreţea 255.255.252.0. Aceasta înseamna efectiv reunirea a patru adrese de reţea de clasa C într-un spaţiu mult mai mare de adrese.

Notatia CIDR este uneori adoptată chiar şi pentru reţele non-CIDR - valoarea lui n rămânând restricţionată la 8 (Clasa A), 16 (Clasa B) sau 24 (Clasa C) din punctul de vedere al alocării adreselor IP de Internet şi al rutării.

Cum lucrează CIDR

6

Flexibilitatea adresării CIDR provine din capacitatea routerelor de a lucra cu măşti de subreţea şi altele decât cele clasice pentru clasa A, B sau C (adică valori n altele decât 8, 16 sau 24). Pentru ca adresarea CIDR să funcţioneze, trebuie ca protocoalele de rutare să fie astfel implementate încât să suporte adresarea CIDR. Protocoalele de rutare uzuale, cum ar fi BGP (Border Gateway Protocol) şi OSPF (Open Shortest Path First) au fost modificate cu ani în urmă, astfel încât să suporte CIDR, dar există încă şi protocoale care nu suportă CIDR (de exemplu RIP).

Routerele de pe backbone-ul Internet (reţelele WAN dintre ISP-uri) – toate suportă CIDR, aceasta fiind esenţial pentru asigurarea spaţiului de adrese IP. Reţelele LAN private şi mici (publice) au mai puţină nevoie să conserve spaţiul de adrese IP pot să nu utilizeze CIDR.

Pentru ca agregarea reţelelor clasice în reţele CIDR să funcţioneze, trebuie respectate anumite reguli:

(sub)reţelele implicate să aibă adresele IP într-un spaţiu continuu de adrese (adiacente numeric. CIDR nu poate, de exemplu, să combine reţelele 192.168.12.0 şi 192.168.15.0 intr-o a singură rută, cu excepţia cazului când şi domeniile intermediare de adrese: .13 and .14 sunt incluse. Ruta 192.168.12.0/24 exact asta face.

CIDR şi IPv6

IPv6 utilizează tehnologia de rutare CIDR şi notaţia CIDR identic cu IPv4. IPv6 este proiectat pentru a utiliza adresarea ne-bazată pe clase (CIDR).

Subnetarea (Subnetting)

CIDR se utilizeaza şi pentru alocarea adreselor IP în LAN-uri împărţite în mai multe reţele (subreţele), process ce poartă denumirea de subnetting.

Să presupunem că alocăm domeniul de adrese (adresa de reţea): 200.15.100.0

cu masca de subreţea: 255.255.255.0Dacă avem nevoie numai de 254 de gazde, se poate utiliza metoda clasică,

adică se poate crea o reţea de clasă C.Să presupunem însă că reţeaua trebuie segmentată (pe criterii logice) în

grupuri mai mici – de exmplu 30 gazde/reţea (segment).Utilizând CIDR, putem determina care este punctual de separare între ID-

ul de reţea şi cel de gazdă, în funcţie de numărul de gazde necesar de câţi biţi

7

avem nevoie în porţiunea de ID de gazdă câţi biţi rezultă pentru ID-ul de reţea.

Pentru aceasta calculăm:

2N

-2 = X (în cazul de faţă X=30 gazde)

N Puterea lui 2 7 6 5 4 3 2 1 0X Valoarea 128 64 32 16 8 4 2 1Ultimul octetet din masca de subreţea

128 192 224 240 248 252 254 255

Avem nevoie de 5 biţi pentru 32-2 adrese de gazdă (se scad adresele de reţea şi de broadcast)

Pentru determinarea măştii de subreţea, se calculează de la dreapta la stânga (de la bitul cel mai semnificativ):

Rezultă masca de subreţea: 255.255.255.224

numărul de biţi rămas disponibil pentru ID-ul de reţea: 19 notaţia CIDR:

200.15.100.0/19

Întrebări esenţiale la proiectarea unei reţele TCP/IP:1. De câte reţele este nevoie ?

De câte gazde/reţea este nevoie ?2. Care este masca de subreţea ?3. De câte gazde este nevoie ?

Câte reţele vor furniza acest număr de gazde ?4. Ce domenii de adrese vor fi utilizate ?

Revenind la exemplul anterior:Numărul de gazed/reţea = 30Masca de subreţea = 255.255.255.224Câte astfel de reţele pot exista şi care va fi domeniul de adrese IP ?

Pentru aceasta, vom analiza pentru adresa: 200.15.100.0ce înseamnă mărirea ID-ului de reţea cu 3 biţi citim din tabela de mai sus

23 = 8 Nr. de reţele posibile: 8 / 30 gazde pe reţea

8

De fapt, primul şi ultimul domeniu de adrese nu poate fi folosit, deoarece primul cuprinde reţeaua mare din care au provenit subreţelele: 200.15.100.0, iar domeniul 200.15.100.255 cuprinde adresa de broadcast pentru aceeaşi reţea. Astfel rămân pentru subreţele 6 domenii de adrese IP ce vor corespunde unui increment de 32 (conf. măştii de subreţea):Reţeaua #1: 200.15.100.32/19

Domeniul de adrese de gazdă: 200.15.100.33/19 - 200.15.100.62/19

Adresa de broadcast:200.15.100.63/19

Reţeaua #2: 200.15.100.64/19Domeniul de adrese de gazdă:

200.15.100.65/19 - 200.15.100.94/19Adresa de broadcast:

200.15.100.95/19Reţeaua #3: 200.15.100.96/19





200.15.100.159/19Reţeaua #5: 200.15.100.16/19





200.15.100.191/19Reţeaua #6: 200.15.100.192/19



Alt exemplu:Adresa IP pentru reţeaua: 131.150.0.0

9

Cu masca de subreţea : 255.255.0.0 conf. împărţirii pe clase (clasa B) vor exista > 65 000 adrese IP disponibile pentru gazde risipă de adrese.

Utilizând însă CIDR, se poate face o subnetare.Prima întrebare: de câte reţele avem nevoie ? Câte gazde/reţea ? Sau

invers: De câte gazde avem nevoie în cea mai mare subreţea ? rezultă numărul de (sub)reţele.

Presupunem că sunt necesare 2000 gazde/reţea:

2N

- 2 = X (unde X = 2000)De fapt, întrebarea este: câţi biţi sunt necesari pentru a avea disponibile

2000 adrese IP de gazdă ?

2N

- 2 > = 2000 N = 11 (211

= 2048)

Sunt necesari 11 biţi în porţiunea de ID de gazdă

Numărul de subreţele va fid at de cei 5 biţi suplimentari care au trecut de la ID-ul de gazdă la ID-ul de reţea (faţă de situaţia iniţială – reţea clasică clasa B):

25 – 2 = 30 subreţele

cu câte 2048 – 2 gazde fiecare

Incrementul pentru fiecare domeniu va fi 23 = 8 (bitul cel mai

nesemnificativ din ID-ul de reţea)

7 6 5 4 3 2 1 0128 64 32 16 8 4 2 1

ID reţea

Domeniile de adrese IP vor fi:

Reţeaua #1: 131.150.8.0/21

10

131.150.8.1/21 – 131.150.15.254/21Adresa de broadcast: 131.150.15.255

Reţeaua #2: 131.150.16.0/21131.150.16.1/21 – 131.150.23.254/21Adresa de broadcast: 131.150.23.255/21

Reţeaua #3: 131.150.24.0/21131.150.24.1/21 – 131.150.32.254/21Adresa de broadcast: 131.150.32.255/21

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Reţeaua #30: 131.150.240.0/21

131.150.240.1/21 – 131.150.254.254/21Adresa de broadcast: 131.150.240.255/21

Utilitare pentru subnetare

Există şi instrumente (utilitare) care permit efectuarea subnetării mult mai rapid: generează harta de biţi pentru adresa IP introdusă, împarte adresa în ID de reţea şi ID de gazdă, arată domeniile de adrese pentru subreţele şi adresa de broadcast pentru fiecare. Câteva exemple şi adresele de download:

Advanced IP Calculator

http://www.famatech.com/download/ipcalc11.exe

IP Calculatorhttp://jodies.de/ipcalc-archive/

IP Workshop Professional Version 1.2.2

http://www.pkostov.de/ipcalc/ipcinst.exe

IP Subnet Calculator http://www.snapfiles.com/php/download.php?id=104403

11

http://www.snapfiles.com/php/download.php?id=104403

http://www.pkostov.de/ipcalc/ipcinst.exe

http://jodies.de/ipcalc-archive/

http://www.famatech.com/download/ipcalc11.exe

Deci proprietăţile TCP/IP care trebuie determinate la subnetare sunt următoarele: Numărul de gazde/(sub)reţea Numărul de (sub)reţele Masca de subreţea (dotted decimal) Domeniul de adrese

Exemplu:

Verificare:Run cmd ipconfig

IP address . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131.150.16.20Subnet Mask . . . . . . . . . . . . . . . . . 255.255.248.0Default Gateway . . . . . . . . . . . . . . 131.150.16.1

Aceasta va permite comunicarea în cadrul acestei reţele (131.150.16.0/21)

12

Se arată setările TCP/IP pentru staţia PC1

Supernetarea

Supernetarea reprezintă termenul care defineşte agregarea mai multor adrese IP de reţea din aceeaşi clasă în blocuri. În cazul când adresele IP de reţea nu sunt consecutive, trebuie utilizate sub-interfeţe – acestea sunt suportate numai de Cisco Systems.

Pentru a combina două reţele de clasă C, cel de al trei-lea octet trebuie să fie divizibil cu 2. Dacă se supernetează 8 reţele, masca de subreţea va fi 255.255.248.0 şi cel de al trei-lea octet din prima adresă IP de reţea trebuie să fie divizibilă cu 8 , ş.a.m.d. De exemplu, 198.41.15.0 şi 198.41.16.0 NU vor putea fi agregate într-o super-reţea, dar vor putea fi agregate 198.41.18.0 şi 198.41.19.0 .

Cel mai des se utilizează agregarea adreselor de Clasa C. Masca de subreţea clasică pentru Clasa C de adrese IP este 255.255.255.0 , cu ID-ul de reţea de 24 biţi. Pentru a crea o super-reţea, numărul de biţi utilizaţi pentru ID-ul de reţea se REDUCE. De exemplu, prin utilizarea unei măşti cu 23 biţi (255.255.254.0 -- 23 biţi pentru ID-ul de reţea şi 9 biţi pentru ID-ul de gazdă), se crează efectiv o singură reţea IP cu 512 adrese de reţea. Super-netarea sau agregarea blocurilor de reţele IP reprezintă baza pentru majoritatea protocoalelor de rutare utilizate pe Internet.

De exemplu: 2 reţele Clasă "C" cu adresele IP 198.41.78.0 şi 198.41.79.0

Adresele sunt consecutive şi respectă condiţia de divizibilitate cu 2 a celui de al trei-lea octet din prima adresă (78 Mod 2 = 0). Să analizăm acum adresele în binar. Cel de al trei-lea octet din prima adresă (78) este 01001110. Al doilea (79) este 01001111. Reţeaua 78 este supernet 0 şi reţeaua 79 este supernet 1.

Masca de subreţea pentru acest exemplu de super-reţea este de 23 bits pentru ID-ul de reţea, adică 255.255.254.0. TOATE dispozitivele de pe acestă reţea TREBUIE să utilizeze această mască de subreţea. Orice dispozitiv care nu utilizează această mască de subreţea nu va putea comunica în reţea.

Adresa de broadcast pentru toate dispozitivele din acest exemplu este 198.41.79.255. Multe dispozitive mai noi nu mai cer şi completarea adresei de broadcast, deoarece ea poate fi dedusă din adresa IP şi masca de subreţea.

Ca în orice reţea IP, primul număr din domeniu (.0 într-o clasă "C") are semnificaţie specială şi nu poate fi alocată gazdelor – reprezintă "numărul reţelei”, iar ultimul, 255, este adresa de broadcast şi, de asemeni, nu poate fi alocată gazdelor NU vor fi utilizate adresele IP

13

198.41.78.255 şi 198.41.79.0 (din exemplul de mai sus), chiar dacă aceste adrese SUNT perfect legale pentru gazde din cadrul super-reţelei.

Mai există o condiţie suplimentară care trebuie îndeplinită pentru super-netare: trebuie executată rutare statică PESTE TOT sau trebuie utilizat un protocol de rutare fără clase, cum ar fi RIP2 (sau OSPF) care include masca de subreţea şi poate transmite informaţiile de super-netare pentru ca acestea să funcţioneze. RIP Standard nu transmite informaţia referitoare la masca de subreţea.

Dacă se utilizează routere compatibile (Compatible Systems Routers) , atunci trebuie verificat ca versiunea ROM-ului a router-ului să nu fie anterioară versiunii 3.0.7 , pentru a avea implementate facilităţi de supernetare.

Exemplu:Presupunem o reţea care comunică cu exteriorul prin intermediul unui

router ®

Tabela de rutare a acestui router va cuprinde un număr de intrări, corespunzător reţelelor direct conectate la el:

1. 200.10.200.0255.255.255.0

2. 200.10.201.0255.255.255.0

3. 200.10.202.0255.255.255.0

4. 200.10.203.0255.255.255.0

o singură intrare în router !

Se ia adresa cea mai mică şi se calculează masca de subreţea care să asigure numărul de biţi necesari pentru gazdele celor patru subreţele.

Puterea lui 2 7 6 5 4 3 2 1 0Valoarea 128 64 32 16 8 4 2 1Ultimul octetet din ID-ul de reţea

128 192 224 240248 252

254 255

Comunicaţia pe o reţea TCP/IP

14

Aceste reţele pot fi transformate într-o super-reţea cu adresa:

200.10.200.0255.255.252.0

sau, în notaţie CIDR:200.10.200.0/22

Pentru masca de subreţea

Traficul Unicast (de exemplu A B)Broadcast (întregului segment)

În cazul comunicaţiei peste router:

Pentru ca A să poată comunica cu C este necesar să se folosească unul dintre serviciile de “Name Rezolution” (DNS sau WINS).

Dacă A cunoaşte adresa IP a lui C (adresă de destinaţie), routerul va putea determina dacă aceasta aparţine aceleiaşi reţele sau se găseşte pe altă reţea. Operaţia poartă denumirea de ”LOGICAL AND-ing”

SURSA192.168.5 . 132 11000000.10101000.00000101.100000100255.255.255.0 11111111. 11111111. 11111111.00000000

11000000.10101000.00000101.000000000 DESTINAŢIA192.168.6 . 132 11000000.10101000.00000110.100100110255.255.255.0 11111111. 11111111. 11111111.00000000

11000000.10101000.00000100.000000000

Deci ID-urile de reţea sunt diferite (al trei-lea octet este 00000101, respectiv 00000100) pachetul este trimis de router celeilalte reţele (dacă aceasta este conectată la altă interfaţă a routerului) sau este trimis mai departe în reţea.

15

Setările TCP/IP:192.168.5.132255.255.255.0192.168.5.1

Setările TCP/IP:192.168.6.150255.255.255.0192.168.6.1

Documents

13-ADRESE IP-CIDR