178657964 aparatul-cardiovascular

Aparatul cardiovascular

Include:Inima - organul central al aparatului, cu funcţie de pompă aspiro-respingătoareUn sistem închis de vase prin care circulă sângele – sistemul circulator sanguinUn sistem închis de vase prin care circulă limfa – sistemul circulator limfatic

Inima

Este un organ musculo-cavitar tetracameral capabil de contracţii ritmice spontaneAmplasare: în mediastin (între cei doi plămâni şi diafragm)

2/3 în stânga planului mediosagital şi 1/3 la dreapta

Inima

Este un organ musculo-cavitar tetracameral capabil de contracţii ritmice spontaneAmplasare: în mediastin (între cei doi plămâni şi diafragm)

2/3 în stânga planului mediosagital şi 1/3 la dreapta

InimaCuloare – brun-roşiaticăGreutate – 250-300 gCapacitate – echivalentă volumului pumnului dreptZilnic se contractă de peste 100 000 ori şi pompează peste 7200 litri sânge

Inima

La exterior inima este învelită de doi saci pericardici:pericardul fibros – rol protector şi de fixare de organele învecinatepericardul seros cu: - o foiţă parietală – ce căptuşeşte pericardul fibros

- o foiţă viscerală (epicardul) – ce acoperă miocardul

- un spaţiu pericardic cu lichid – reduce frecare

Inima

La exterior inima este învelită de doi saci pericardici:Pericardul fibros – rol protector şi de fixare de organele învecinatePericardul seros cu: - o foiţă parietală – ce căptuşeşte pericardul fibros

- o foiţă viscerală (epicardul) – ce acoperă miocardul

- un spaţiu pericardic cu lichid – reduce frecarea

Inima

Prezintă:o fată anterioară-sterno-costală – convexă, cu un şanţ longitudinal anterior (la limita dintre ventricule)o faţă inferioară-diafragmatică – plană, cu un şanţ longitudinal posterior (la limita

dintre ventricule)

Inima

Prezintă:un vârf – proemină în spaţiul intercostal stâng Vo bază – orientată către dreapta – cu vasele mari ale inimii

fixată de structurile învecinate

La limita dintre atrii şi ventricule este şanţul coronar (transversal)

Inima

Prezintă:un vârf – proemină în spaţiul intercostal stâng Vo bază – orientată către dreapta – cu vasele mari ale inimii

fixată de structurile învecinate

La limita dintre atrii şi ventricule este şanţul coronar (transversal)

Alcătuirea inimii

Inima este un organ tetracameral cu:-două atrii fiecare (cu câte un auricul - urechiuşă) – separate prin septul interatrial-două ventricule separate prin septul interventricular

Fiecare atriu comunică cu ventriculul de aceeaşi parte prin orificiul atrio-ventricular

Alcătuirea inimii

-orificiul atrio-ventricular drept are valvula tricuspidă-orificiul atrio-ventricular stâng are valvula bicuspidă (mitrală)

jumătatea dreaptă a inimii e numită - inima venoasăjumătatea stângă a inimii este numită - inima arterială

Atriile-au formă aproximativ cubică-pereţii sunt mai subţiri ca ai ventriculelor-fibrele musculare din miocard sunt dispuse circular-prezintă muşchi pectinaţi-capacitatea lor este mai mică decât a ventriculelor-septul interatrial prezintă în timpul dezvoltării intrauterine orificiul Botalo-orificiul Botalo se închide la naştere → fosa ovală; dacă nu → maladia albastră-atriul drept are 5 orificii pt: vena cavă superioară, inferioară, auriculul drept, sinusul

coronar, orificiul atrio-ventricular drept-atriul stâng are 6 orificii pt: cele 4 vene pulmonare, orificiul atrio-ventricular stâng şi orificiul auriculului stâng

Ventriculele-au formă de piramidă triunghiulară cu baza înspre orificiile atrio-ventriculare-pereţii mai groşi ca ai atriilor mai ales în ventriculul stâng-prezintă o cavitate ventriculară (cu pereţi cu neregularităţi) şi un con arterial (cu pereţi

netezi) ce se continuă cu artera aortă sau pulmonară-musculatura e formată din fibre dispuse oblic spiralat-prezintă muşchi papilari, trabecule cărnoase şi cordaje tendinoase-au capacitate mai mare decât a atriilor-ventriculul drept are 2 orificii: atrio-ventricular şi al arterei pulmonare (cu valvula sigmoidă

sau semilunară)-ventriculul stâng are 2 orificii: atrio-ventricular şi al arterei aorte (cu valvula sigmoidă sau

semilunară)

Structura histologică a inimii

Endocardul cu: endoteliu pe o membrană bazală strat subendotelial

Miocardul cu cele două varietăţi ale sale:miocardul contractil -format din fibre miocardice comune

inserate pe scheletul fibros al inimii (4 inele fibroase, două trigoane fibroase şi porţiunea superioară a septului interventricular)

ţesutul nodal (excitoconductor) -format din fibre miocardice embrionare

Epicardul – reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros



Miocardul cu cele două varietăţi ale sale:miocardul contractil -format din fibre miocardice comune

inserate pe scheletul fibros al inimii (4 inele fibroase, două trigoane fibroase şi porţiunea superioară a septului interventricular)

ţesutul nodal (excitoconductor) -format din fibre miocardice embrionare

Epicardul - reprezintă foiţa viscerală a pericardului seros



Miocardul cu cele două varietăţi ale sale:miocardul contractil -format din fibre miocardice comune ţesutul nodal (excitoconductor) -format din fibre

miocardice embrionare




Miocardul cu cele două varietăţi ale sale:miocardul contractil -format din fibre miocardice comune ţesutul nodal (excitoconductor) -format din fibre

miocardice embrionare


Ţesutul nodal (excitoconductor) al inimii

Este format din fibre miocardice de tip embrionarGenerează şi conduce impulsurile nervoaseAsigură automatismul cardiac

Distribuţia ţesutului nodal

nodulul sinoatrial Keith-Flack – situat în atriul drept, în vecinătatea orificiului de deschidere a venei cave superioare (70-

80 impulsuri/minut)nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara– situat în septul interatrial (40 impulsuri/minut)fasciculul atrioventricular Hiss – pleacă din nodulul atrioventricular, trece în septul

interventricular, unde după un scurt traseu se bifurcă → două ramuri → subendocardic în ventriculereţeaua Purkinje – se formează prin ramificarea celor două ramuri în miocardul ventricular

(20-25 impulsuri/minut)

Distribuţia ţesutului nodal

În condiţii normale, funcţia de comandă o deţine nodulul sinoatrial

Blocarea conducerii impulsurilor prin ţesutul nodal → bloc total bloc

parţial bloc de

ramură

Vascularizaţia inimii

Arterele coronare (dr. şi stg.) – ramuri din aorta ascendentă artere de tip terminal obliterarea lor sau a ramurilor lor→

infarct miocardic

Venele coronare (dr. şi stg.) confluează → sinusul coronar ce se deschide în atriul drept printr-un orificiu prevăzut cu

valvula Thebesius

Vascularizaţia inimii

Arterele coronare (dr. şi stg.) – ramuri din aorta ascendentă artere de tip terminal obliterarea lor sau a ramurilor lor→

infarct miocardic

Venele coronare (dr. şi stg.) confluează → sinusul coronar ce se deschide în atriul drept printr-un orificiu prevăzut cu

valvula Thebesius

Inervaţia inimii

Fibrele parasimpatice aparţin nervilor vagi şi determină: inhibarea activităţii contractile miocardice

vasoconstricţie coronariană

Fibrele simpatice provin din ganglionii paravertebrali cervicali, determină: stimularea activităţii

contractile miocardice vasodilataţie coronariană

Arborele circulator

Reprezintă un sistem închis de tuburi prin care circulă sângele sau limfa

Arborele circulator sanguin

Sistemul circulator sanguin este format din: artere, vene şi capilareArterele – vase care duc sângele de la inimă la diferite ţesuturi şi organeVenele – vase care aduc sângele de la ţesuturi şi organe la inimăCapilarele – vase de un calibru foarte mic, care fac legătura între circulaţia arterială şi cea venoasă

Structura peretelui vascular

Peretele vascular arterial este mai gros faţă de cel venosLumenul arterial este mai mic decât cel venos (raportat la grosimea peretelui)


Peretele vascular arterial şi venos include 3 tunici: - internă (intima) - mijlocie (media) - externă (adventicea)


Tunica internă (intima) alcătuită din: - endoteliu aşezat pe o membrană bazală - strat conjunctiv subendotelial

-este echivalenta endocardului


Tunica mijlocie (media) este alcătuită din: ţesut muscular neted sau ţesut conjunctiv elastic – în peretele

arterelor ţesut conjunctivo-muscular, musculo-conjunctiv sau muscular – la vene

-este echivalenta miocardului


Tunica externă (adventicea) este alcătuită din: ţesut conjunctiv lax vascularizat (vasa vasorum) şi inervat

(nervum vasorum) -este mai subţire la artere decât la vene

-este echivalenta epicardului

Arterele

Au peretele mai gros ca al venelor (datorită presiunii sanguine mari din artere)Au două membrane elastice bogate în MPZ: - internă – între intima şi media

- externă – între media şi adventice

Arterele

Calibrul arterelor scade de la inimă la periferie

Arterele

După preponderenţa componentei elastice sau musculare şi calibrul lor există:

-artere de tip elastic: arterele pulmonare, aorta şi principalele ei ramuri

-artere de tip muscular (artere de distribuţie): arterele medii şi mijlocii

-arteriole cu: calibru redus perete subţire

media cu un strat muscular subţire

Arterele




-arteriole cu: calibru redus perete subţire media cu un strat muscular subţire

Arterele




-arteriole cu: calibru redus perete subţire

media cu un strat muscular subţire

Arterele





Arterele





Arterele





Arterele





Arterele





Cui se datorează îmbătrânirea precoce a arterelor

Îmbătrânirea arterelor începe pe la 35 ani datorită: -rigidizării peretelui arterial ca urmare a transormării elastinei din perete în elacină

-rigidizării peretelui prin formarea plăcilor de aterom ← contribuie: colesterolul

nicotina sărurile etc-lipsei vaselor limfatice în adventicea arterelor (la vene există limfatice)-unei hrăniri deficitare a peretelui arterial deoarece vasa vasorum de la acest nivel stau mai mult timp închise decât deschise - datorită presiunii sanguine mari

Venele

Au pereţii mai subţiri ca ai arterelor şi lumenul mai mareNu prezintă o delimitare netă a celor trei tuniciMedia este mai subţire iar adventicea e mult mai groasă

Venele

Calibrul lor creşte de la periferie la inimăPe traiectul venelor aflate sub nivelul cordului există valvule venoase ce fragmentează coloana de sânge şi împiedică refluxul acestuia

Venele

Calibrul lor creşte de la periferie la inimăPe traiectul venelor aflate sub nivelul cordului există valvule venoase ce fragmentează coloana de sânge şi împiedică refluxul acestuia

Venele

După calibrul, structura mediei şi topografia venelor se disting:

Vene mari cu -media subţire sau chiar absentă -adventicea are fibre musculare dispuse în fascicule longitudinale, amestecate cu fibre elastice ex.: venele cave, pulmonare, renale, splenice

Vene mijlocii şi mici: - fibroase - fibro-elastice - fibro-musculare - musculo-fibroase

Venele

După calibrul, structura mediei şi topografia venelor se disting:

Vene mari cu -media subţire sau chiar absentă -adventicea are fibre musculare dispuse în fascicule

longitudinale, amestecate cu fibre elastice ex.: venele cave, pulmonare, renale, splenice


Venele

După calibrul, structura mediei şi topografia venelor se disting:Vene mari cu -media subţire sau chiar absentă

-adventicea are fibre musculare dispuse în fascicule longitudinale, amestecate cu fibre elastice ex.: venele cave, pulmonare, renale, splenice


Capilarele

Sunt vasele sanguine care apar primele în ontogeneză şi filogenezăSunt vase foarte fine, cu un calibru de 5-9 µm şi lungime de 20-100 mmÎn capilare - sângele circulă lent (0,7 mm/s) şi continuu

- circulaţia este influenţată de factori tisulari, fizici, chimici

Capilarele

Lungimea totală a capilarelor corpului este de 2500 kmSuprafaţa totală a capilarelor corpului este de 6200 m2

Capilarele

Numărul capilarelor în ţesuturi şi organe este direct proporţională cu intensitatea activităţilor metabolice de

la acest nivel. Muşchii scheletici, miocardul, creierul, plămânii au o vastă reţea capilară, substanţa albă nervoasă are o slabă reţea capilară, corneea şi cartilajele nu au capilare.

Capilarele

Se formează prin ramificarea metaarteriolelor, la locul desprinderii lor existând sfinctere

precapilareContracţia şi relaxarea sfincterelor precapilare→reglarea fluxul sanguin în capilare

Capilarele

Numărul capilarelor deschise într-un ţesut sau organ la un moment dat depinde de intensitatea activităţii metabolice la momentul

respectivDupă structura peretelui capilar distingem: capilare tipice

capilare atipice (sinusoidale)

Capilarele tipice

Au peretele format din: endoteliu continuu dispus pe o membrană bazală continuă periteliu – cu pericite (cu funcţie fagocitară şi

contractilă) celule conjunctive în contact strâns cu celulele endoteliale

Capilarele atipice - sinusoidale

Au endoteliu şi membrană bazală discontinui → schimbul de substanţe şi gazeUneori membrana bazală lipseşte (în ficat)Nu au periteliuAu un traiect sinuosAu un calibru mai mare decât cel al capilarelor tipice şi neregulat

Capilarele atipice fenestrate

Au „fenestre”– spaţii de 60-100 nm între celulele endoteliale obturate de o diafragmă Se găsesc în organele cu un transport intens de lichide:

-mucoasa tractului gastrointestinal -glandele endocrine

-procesele ciliare ale ochiuluiAu „fenestre” neobturate de diafragmă (dar cu o membrană bazală foarte groasă)

Se găsesc în glomerulul renal

Rolul capilarelor

- mediază schimburile de substanţe şi gaze prin pinocitoză, difuziune şi filtrare- regleaztă debitul şi presiunea sanguină în ţesuturi şi organe- au funcţii antixenice prin celulele periteliului

Mica circulaţie (circulaţia pulmonară)

Asigură oxigenarea sângelui cu CO2 rezultat în urma activităţilor metabolice tisulare


Începe din ventriculul drept→trunchiul arterei pulmonare→artera pulmonară dr. şi stg. →plămâni→vene pulmonare (câte două/plămân) → atriu stâng


Începe din ventriculul drept→trunchiul arterei pulmonare→artera pulmonară dr. şi stg. →plămâni→vene pulmonare (câte două/plămân) → atriu stâng

Marea circulaţie (circulaţia sistemică)

Asigură: transportul sângelui oxigenat de la inimă la ţesuturi–circulaţia arterială

transportul sângelui cu CO2 de la ţesuturi la inimă– circulaţia venoasă

Circulaţia arterială sistemică

Asigură transportul sângelui oxigenat de la inimă la toate ţesuturile şi organeleÎncepe din ventriculul stâng prin artera aortă cu cele 3 porţiuni: - aorta ascendentă

- crosa aortei

- aorta descendentă


Asigură transportul sângelui oxigenat de la inimă la toate ţesuturile şi organeleÎncepe din ventriculul stâng prin artera aortă cu cele 3 porţiuni: - aorta ascendentă

- crosa aortei

- aorta descendentă


Aorta ascendentă – din ea se desprind două artere coronare → inimă

Obliterarea coronarelor, sau a ramurilor lor→ infarctul de miocard


Crosa aortei→trunchiul brahiocefalic → a. subclaviculară dr. şi a. carotidă comună dr. a. carotidă comună stg. a. subclaviculară stg.


Arterele carotide comune → a. carotide interne (pt. creier) a. carotide externe (pt. organele

capului şi gâtului)


Arterele subclaviculare→a. axilare→a. brahiale→a. radiale şi ulnare→arcade palmare → a. digitale comune şi proprii (toate pt. membrul superior)


Arterele subclaviculare→ a. vertebrale (pt. encefal) a. toracice interne şi a. intercostale

anterioare (pt. torace)


Aorta descendentă toracală (supradiafragmatică) – din care se desprind:- ramuri parietale: a. intercostale posterioare, diafragmatice superioare- ramuri viscerale: a. bronşice, pericardice, esofagiene


Aorta descendentă abdominală (subdiafragmatică) – din care se desprind:- ramuri parietale: a. lombare şi diafragmatice inferioare- ramuri viscerale: trunchiul celiac→a. hepatică, gastrică stângă şi splenică

a. mezenterică superioară (pt. pancreas, intestinul subţire, colonul drept)

a. mezenterică inferioară (pt. restul colonului, rect) a. suprarenale – pt. glandele suprarenale a. renale – pt. rinichi a. genitale – pt. organele genitale interne


Aorta descendentă abdominală (subdiafragmatică) – din care se desprind:- ramuri parietale: a. lombare şi diafragmatice inferioare- ramuri viscerale: trunchiul celiac→a. hepatică, gastrică stângă şi splenică

a. mezenterică superioară (pt. pancreas, intestinul subţire, colonul drept)

a. mezenterică inferioară (pt. restul colonului, rect) a. suprarenale – pt. glandele suprarenale a. renale – pt. rinichi a. genitale – pt. organele genitale interne


Ramurile terminale ale aortei - arterele iliace comune dr. şi stg., care se bifurcă în:- a. iliacă internă - pt. organele din bazin- a. iliacă externă (pt. membrul inferior) → a. femurală→ a. poplitee→

a. tibială şi fibulară → arcadele plantare→ a. digitale


Ramurile terminale ale aortei - arterele iliace comune dr. şi stg., care se bifurcă în:- a. iliacă internă - pt. organele din bazin- a. iliacă externă (pt. membrul inferior) → a. femurală→ a. poplitee→

a. tibială şi fibulară → arcadele plantare→ a. digitale

Circulaţia venoasă sistemică

Este reprezentat de vena cavă superioară şi inferioară ce se deschid în atriul dreptVenele au traiect similar arterelorDe regulă - o arteră mare e însoţită de o singură venă

- o arteră medie şi mică de două vene


Vena cavă superioară←prin unirea trunchiurilor venoase brahiocefalice dr. şi stg. Trunchiul brahiocefalic ← v. subclaviculară ← sânge de la membrul superior v. jugulară internă ← sângele de la cap şi gât


Vena cavă superioară înainte de vărsare în atriul drept primeşte:

marea venă azygos (în care se varsă mica venă azygos) - ele drenează sângele de la venele intercostale, diafragmatice, pericardice, bronşice şi esofagiene


Vena cavă inferioară:- rezultă prin unirea venei iliace comune dr. şi stg. - drenează sângele ← membrele inferioare - v. iliacă

externă pereţii şi organele bazinului - v.

iliacă internă


Vena cavă inferioară:- are un traiect ascendent către inimă (atriul dr.) străbătând diafragma - primeşte afluenţi: v. lombare, v. genitale, v. renale, v. suprahepatice


Reţineţi! Membrele au un sistem venos profund şi un sistem venos superficial

tributar celui profund

Vena portă

Transportă sângele încărcat cu substanţe nutritive absorbite de la nivelul tubului digestiv

subdiafragmatic la ficatAsigură vascularizaţia funcţională a ficatului

Vena portă

Începe prin capilarele din peretele tubului digestiv Se termină prin capilarele sinusoide ale lobulilor hepatici

Vena portă

În capilarele sinusoide se amestecă -sângele cu substanţe nutritive aduse de v. portă -cu sângele cu O2 adus

prin artera hepatică

Vena portă

Se formează în spatele colului pancreasului prin unirea:- v. mezenterice superioare- v. mezenterice inferioare - v. splenice

Vena portă

Se formează în spatele colului pancreasului prin unirea:- v. mezenterice superioare- v. mezenterice inferioare - v. splenice

Circulaţia prenatală şi postnatală

Remarcaţi la circulaţia prenatală:- ductul venos Arantius (dintre vena cavă

inferioară şi vena portă)- prezenţa orificiului lui Botalo (foramenului

oval) – dintre atrii

Remarcaţi la circulaţia postnatală:- transformarea ductului venos Arantius în

ligamentul Arantius- închiderea orificiului Botalo şi formarea

fosei ovale

Sistemul circulator limfatic

Este un sistem închis de tuburi de calibru diferit prin care circulă limfa


Limfa – “sângele alb”

-Lichid alcalin, incolor sau albicios (când e încărcat cu lipide)-Compoziţie electrolitică asemănătoare plasmei-Conţinut proteic redus la jumătate-Nu are globule roşiiAbundă în agranulocite (limfocite şi monocite)-Face parte din mediul intern al organismului-Rezultă prin filtrarea sângelui venos din spaţiile interstiţiale-Limfa, finalmente, se varsă în sistemul venos


Rolurile limfei sunt multiple:-readuce imunoglobulinele produse de ganglionii limfatici (rol în imunitate)-readuce în sânge proteinele extravazate-transportă -acizii graşi cu lanţ lung absorbiţi din intestin -colesterolul absorbit din intestin

-unele enzime -limfocitele produse de ganglioni


Originea sistemului limfatic se află în spaţiile interstiţiale Aici există numeroase capilare în „deget de mănuşă” sau „capăt orb”Capilarele confluează → vase limfatice cu un calibru mai mareFinalmente vasele se varsă într-unul din colectoarele limfatice:

-Canalul toracic-Canalul limfatic drept (marea venă limfatică)

Canalul toracic

Este cel mai mare colector limfaticÎncepe printr-o dilataţie (cisterna chili sau Pequet) – înaintea vertebrei L2Urcă prin spatele aortei, străbate diafragmulSe varsă în unghiul venos stâng rezultat prin unirea:

- venei subclaviculare stângi - venei jugulare internă stângă

Canalul toracic

Drenează limfa de la membrele inferioare pereţii şi organele bazinului pereţii şi organele abdominale jumătatea stg. a

toracelui,gâtului,capului membrul superior stâng

Canalul limfatic drept (marea venă limfatică)

Se varsă în unghiul venos drept rezultat prin unirea: - venei

subclaviculare drepte - venei jugulare

interne drepte

Drenează limfa de la membrul superior drept jumătatea dr. a

toracelui,gâtului,capului

Canalul limfatic drept (marea venă limfatică)

Ganglionii limfatici

Sunt structuri limfoide amplasate pe traiectul vaselor limfaticeDe regulă sunt dispuşi sub formă de grupuri: - cervicali

- profunzi

- axilariGanglionii izolaţi sunt rari - inghinali

- hilari

- mezenterici

- lombari

- iliaci


Sunt organe mici, de forme variabile (rotunde, ovalare, reniforme)Au consistenţă redusă, nu pot fi palpaţi sub pieleÎn caz de inflamaţii, devin mari, duri şi dureroşi la palpare


Sunt organe mici, de forme variabile (rotunde, ovalare, reniforme)Au consistenţă redusă, nu pot fi palpaţi sun pieleÎn caz de inflamaţii, devin mari, duri şi dureroşi la palpare

Structura ganglionilor limfatici

Capsulă fibroasă periferică din care se desprind septe conjunctivo-vasculareSeptele delimitează lojile parenchimul ganglionarParenchimul ganglionar are: - o zonă corticală

- o zonă medulară


Capsulă fibroasă periferică din care se desprind septe conjunctivo-vasculareSeptele delimitează lojile parenchimul ganglionarParenchimul ganglionar are: - o zonă corticală

- o zonă medulară

Prin capsulă intră în ganglion câteva vase aferentePrin hilul ganglionului ies vase limfatice eferente


Zona corticală a parenchimului – prezintă foliculi limfatici

Zona medulară a parenchimului are:-cordoane celulare ramificate şi anastomozate, între care

sunt-sinusurile limfatice


Zona corticală a parenchimului – cu foliculi limfatici

Zona medulară a parenchimului cu:-cordoane celulare ramificate şi anastomozate, între care

sunt-sinusurile limfatice

Rolurile ganglionilor limfatici

-Produc limfocite şi anticorpi

-Formează o barieră împotriva microbilor şi extinderii infecţiilor

-Opresc pătrunderea unor substanţe străine (ex. substanţe folosite la tatuare)

- Intervin în circulaţia limfei

Splina

Este un organ abdominal, intraperitonealEste amplasat – la coada pancreasului – în loja splenicăE considerat un organ limfoid important în reglarea compoziţiei sângelui în ceea ce

priveşte elementele sale figurate

Splina

Are formă de bob de cafeaAre 3 feţe: gastrică, diafragmatică, renalăAre 3 margini, un vârf şi o bază (faţă colică)Culoarea splinei este roşie-brunăGreutatea splinei – 180-200 g

Splina

Are formă de bob de cafeaAre 3 feţe: gastrică, diafragmatică, renalăAre 3 margini, un vârf şi o bază (faţă colică)Culoarea splinei este roşie-brunăGreutatea splinei – 180-200 g

Structura splinei

Peritoneu - la periferia splinei

Capsulă - din care se desprind septe ce compartimentează parenchimul splenic

Parenchimul splenic are: - pulpa albă – ţesut limfoid sub formă de foliculi limfatici - pulpa roşie – ţesut bogat în capilare

sinusoide capilarele sinusoide se

varsă în venele splinei

Structura splinei






Structura splinei






Rolurile splinei

-limfopoietic – produce limfocite şi monocite

-hematopoietic – numai la embrion

-distrugerea globulelor roşii îmbătrânite (→denumirea de „cimitir al globulelor roşii”)

-depozitează 200-300 ml sânge, care este mobilizat numai la nevoie

-intervine în metabolismul fierului

-cu toate rolurile sale, nu este un organ indispensabil vieţii

Documents

178657964 aparatul-cardiovascular