18 februarie 2011

VINERISÃPTÃMÂNA A VI-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Bun este Domnul, binecuvântaþi numele lui.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Bun este Domnul, binecuvântaþi numele lui.Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Doamne, Creatorul lumii, slava Tatãlui rãsfrântãPeste noi, ne fii alãturi cu iubirea ta preasfântã.Sã rãmânã fãrã tine, cine oare nu se teme?Pentru noi ar fi acesta cel mai greu dintre blesteme.Inimile ne sunt pline de lumina ce ne vineDe la Duhul Sfânt, cel care e trimis mereu de tine.Uºa inimilor noastre, Doamne, tu mereu ne-o-nchide,Sã nu intre-n ea duºmanul cu capcanele-i perfide.Ne-ameninþã fãrã preget a pãcatului stihie;Mila ta ºi îndurarea peste noi mereu sã fie.Paºii noºtri ni-i conducã legea ta ºi mâna-þi blândã,Sã nu facem niciodatã fapte demne de osândã.

Vineri, sãptãmâna a VI-a de peste an2

O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare,Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta.

Psalmul 37 (38)

Rugãciunea umilã a pãcãtosului aflat în primejdieToþi cunoscuþii lui stãteau departe (Lc 23,49).

I2 Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta *

ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta.3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine *

ºi mâna ta apasã peste mine.4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu

în faþa mâniei tale,†ºi nu este pace în oasele mele *din cauza pãcatelor mele.

5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul, *ca o povarã prea grea pentru mine.

Ant. Sã nu mã pedepseºti, Doamne, în furia ta.

Ant. 2 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.

II6 Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele *

din pricina nebuniei mele.7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul; *

toatã ziua umblu în mâhnire.8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrã *

ºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu.

Oficiul lecturilor 3

9 Sunt frânt ºi istovit cu totul, *strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea *ºi suspinul meu nu-þi este ascuns.

11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterile *ºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor.

12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazãdin cauza rãnii mele, *

ºi rudele mele stau deoparte.13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse, †

cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea mea, *ºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã.

Ant. Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa mea.

Ant. 3 Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrã-seºti, Doamne, mântuirea mea.

III14 Iar eu, ca un surd, nu iau aminte *

ºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura,15 ca omul ce nu aude *

ºi nu iese rãspuns din gura lui.16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþa, *

tu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu!17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mine

când mi se clatinã piciorul, *sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”.

18 Sunt gata sã mã prãbuºesc *ºi durerea înaintea mea este pururea.

19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegea *ºi mã înspãimânt de pãcatul meu.

20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puternici *ºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv.

21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãu *ºi mã acuzã pentru cã eu caut binele.

22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne; *Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine!


23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi, *Doamne, mântuirea mea!

Ant. Îþi mãrturisesc fãrãdelegea; sã nu mã pãrãseºti,Doamne, mântuirea mea.V.Au slãbit ochii mei de dorinþa mântuirii tale.R. ªi dupã cuvintele dreptãþii tale.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea Proverbelor 15,8-9.16-17.25-26.29.33;16,1-9; 17,5

Omul pus înaintea lui Dumnezeu15,8 Jertfele celor rãisunt dezgustãtoare înaintea Domnului,dar rugãciunea celor drepþi îi este plãcutã.9 Calea celui nelegiuit îi este nesuferitã Domnului,dar el iubeºte pe cel ce umblã dupã dreptate.16 Mai bine puþin, cu fricã de Domnul,decât o mare bogãþie, cu neliniºte!17 Mai bine un prânz de verdeþuri, cu dragoste,decât un viþel îngrãºat, cu urã.25 Domnul dãrâmã casa celor mândri,dar întãreºte hotarele vãduvei.26 Gândurile rele sunt nesuferite Domnului,dar îi sunt plãcute cuvintele curate.29 Domnul se depãrteazã de cei rãi,dar ascultã rugãciunea celor drepþi.33 Frica de Domnul este ºcoala înþelepciunii,ºi umilinþa merge înaintea slavei.16,1 Omului îi aparþin planurile inimii,dar al Domnului este rãspunsul limbii.2 Toate cãile omului sunt curate în ochii lui,dar cel care cerceteazã duhurile este Domnul.3 Încredinþeazã-þi lucrãrile în mâna Domnului,ºi planurile vor reuºi.4 Domnul a fãcut toate pentru un scop precis,chiar ºi pe cel rãu pentru ziua nenorocirii.5 Orice inimã îngâmfatã


este dezgustãtoare înaintea Domnului;hotãrât, ea nu va rãmâne nepedepsitã.6 Prin îndurare ºi fidelitate omul ispãºeºte nelegiuirea,ºi prin frica de Domnul se abate de la rãu.7 Când Domnului îi sunt plãcute cãile omului,chiar ºi pe duºmanii lui îi întoarce spre pace.8 Mai bine puþin, cu dreptate,decât mari venituri, cu nedreptate.9 Inima omului îºi alege calea,dar Domnul îi conduce paºii.17,5 Cine îºi bate joc de sãracîl necinsteºte pe creatorul lui;cine se bucurã de nenorocirea altuianu va rãmâne nepedepsit.

RESPONSORIUL Dt 6,12b.13a; Prov 15,33R. Nu-l uita pe Domnul care te-a scos din þara Egiptului;

* sã te temi de Domnul, Dumnezeul tãu, ºi sã-l slujeºti.V. Teama de Dumnezeu este ºcoala înþelepciunii ºi

slava lui merge înaintea gloriei. * Sã te temi.

LECTURA A DOUA

Din Tratatul asupra Scrisorii întâi a sfântului Ioan,de sfântul Augustin, episcop

(Trat. 4, 6: PL 35, 2008-2009)

Dorinþa inimii ne poartã spre DumnezeuCe ni s-a promis? Vom fi asemenea lui pentru cã îl

vom vedea aºa cum este (1In 3,2). Limba s-a exprimataºa cum a putut mai bine; celelalte va trebui sã ni leimaginãm cu mintea. Într-adevãr, dacã Ioan s-a expri-mat aºa cum a putut referitor la cel care este, ce putemspune noi, oamenii, care suntem atât de departe de aegala meritele sale?

Sã ne întoarcem, aºadar, la acea ungere a sa, sã neîntoarcem la acea ungere care ne învaþã în interior ceeace noi nu suntem în stare sã exprimãm în cuvinte. ªi


pentru cã acum nu puteþi vedea, misiunea voastrã estesã o doriþi.

Întreaga viaþã a adevãratului creºtin este o dorinþãsfântã. Desigur, ceea ce doreºti tu încã nu vezi, dardorind-o, devii capabil sã fii umplut atunci când va veniceea ce trebuie sã vezi.

Dacã trebuie sã umpli un recipient ºi ºtii cât de multeste ceea ce þi se va da, tu mãreºti capacitatea acestuirecipient, fie cã este un sac, un burduf sau altceva deacest fel. Tu ºtii cât de important este ceea ce þi se dã ºivezi cã recipientul este prea îngust; lãrgindu-l, tu îl facimai încãpãtor. La fel procedeazã ºi Dumnezeu. Fãcân-du-ne sã aºteptãm, el mãreºte dorinþa noastrã; fãcându-nesã dorim, el lãrgeºte sufletul ºi, lãrgindu-l, îl face maiîncãpãtor.

Aºadar, fraþilor, sã dorim, pentru cã trebuie sã fimumpluþi. Priviþi la sfântul Paul care îºi lãrgeºte sufletulca sã poatã primi ceea ce trebuie sã vinã. El spune: Nucã aº fi dobândit aceasta sau aº fi ajuns la desãvârºire.Fraþilor, eu nu consider cã l-aº fi cucerit (Fil 3,12-13).

Atunci, ce faci în aceastã viaþã, dacã nu l-ai cucerit?Un singur lucru fac: uit cele din urma mea ºi mã avântcãtre cele dinainte. Alerg spre scop, spre rãsplata che-mãrii de sus (Fil 3,13-14). El spune cã se avântã ºialeargã spre scop. Nu se simþea în stare sã primeascãceea ce ochiul nu a vãzut, urechea nu a auzit ºi la inimaomului nu s-a suit (1Cor 2,9).

Iatã ce este viaþa noastrã: un exerciþiu al dorinþei.Dorinþa sfântã ne va forma cu atât mai mult, cu cât nevom detaºa dorinþele de iubirea lumii. Am spus-o dejacu altã ocazie: goleºte ceea ce trebuie umplut. Ceea cetrebuie umplut de bine trebuie sã fie golit de rãu.

Presupune cã Dumnezeu vrea sã te umple cu miere.Dacã eºti plin de oþet, unde vei pune mierea? Trebuiesã goleºti vasul de ceea ce conþinea, trebuie sã-l cureþi.Trebuie sã-l cureþi, chiar cu trudã ºi obosealã, ca sã fieîn mãsurã sã primeascã altceva.


Vorbim despre miere, vorbim despre aur, vorbim des-pre vin; putem sã desemnãm cu orice nume ceea ce nupoate fi numit, însã ceea ce vrem sã spunem se numeºteDumnezeu. ªi când spunem Dumnezeu, ce spunem?Acest cuvânt desemneazã tot ce aºteptãm. Aºadar,orice am fi în stare sã spunem este inferior realitãþii. Sãne lãrgim, tinzând spre el, pentru ca, atunci când vaveni, sã ne umple. Vom fi asemenea lui pentru cã îl vomvedea aºa cum este (1In 3,2).

RESPONSORIUL Ps 36 (37),4-5aR. Cautã-þi bucuria în Domnul * ºi el va asculta cere-

rile inimii tale.V. Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi încrede-te în

el. * ªi el.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, tu ne-ai spus cã-þi faci lãcaº în inimile

drepte ºi curate: fã-ne sã trãim pururi în harul tãu, astfelîncât sã binevoieºti a locui în noi. Prin Domnul nostruIsus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunãcu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt,în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

LaudeleV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Doamne-n ceruri nu atârnã candelabre de cristale;E destulã strãlucire ºi lumina feþei tale.


Totul vine de la tine; cu puterea-þi creatoare,Ai zidit întreaga lume ºi-ai aprins lumina-n soare.S-au stins stelele de cearã de pe bolta sângerândã,Aurora prevesteºte marea soarelui izbândã.Întru lacrimi de durere ni se naºte ziua nouã,Ele cad ºi-aºtern pãmântul cu un strat curat de rouã.S-a eliberat vãzduhul de-ale nopþii bezne sumbre,Soarele i-a smuls veºmântul cel þesut din triste umbre.Astrul zilei din tãrie lui Cristos i-a dat un nume,Cãci Cristos a pus pe fugã întunericul din lume.Tu, Luminã a luminii, zi a zilelor, tu, care,Existând din veºnicie, nu cunoºti vreo înserare,Dumnezeu atotputernic, lumea o zideºti ºi iarãÎn neantu-i dinainte, dacã vrei, o faci sã piarã.Doamne, Unule-Nãscutul, ce-ai luat asuprã-þi lutul,De cinstire ºi mãrire îþi aducem azi tributul.Slavã Tatã, ce-n tãrie, în vecie nu te clatini,Slavã Duhule, þi-aducem dupã legi ºi dupã datini.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-odispreþui.

Psalmul 50 (51)

Miluieºte-mã, DumnezeuleÎnnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omulcel nou! (Ef 4,23-24).

3 Ai milã de mine, Dumnezeule,dupã marea ta bunãtate, *

ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale,ºterge fãrãdelegea mea.

4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea *ºi curãþã-mã de pãcatul meu.

Laudele 9

5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea *ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea.

6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, *ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.

De aceea tu eºti drept în sentinþele tale *ºi nepãrtinitor în judecãþile tale.

7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut *ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea.

8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, *fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu.

9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, *spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada.

10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie *ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta.

11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele *ºi ºterge toate nelegiuirile mele.

12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, *ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu.

13 Nu mã alunga de la faþa ta *ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine.

14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale *ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.

15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale *ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce.

16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule,Dumnezeul mântuirii mele, †

de vinovãþia sângelui vãrsat, *ºi limba mea va preamãri dreptatea ta.

17 Doamne, deschide-mi buzele *ºi gura mea va vesti lauda ta.

18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute †ºi, chiar dacã þi-aº aduce, *arderile de tot nu te-ar mulþumi.

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, *inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului *ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului.


21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare,arderile de tot ºi ofrandele; *

atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.

Ant. Inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

Ant. 2 În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºtiîndurãtor.

Cântarea Hab 3,2-4.13a.15-19

Dumnezeu vine sã judece lumeaRidicaþi-vã capul, cãci se apropie rãscumpãrarea voas-trã! (Lc 21,28).

2 Doamne, am auzit vestirea ta *ºi m-am temut, Doamne, de lucrarea ta!

De-a lungul anilor, dã-i viaþã, *de-a lungul anilor, fã-o cunoscutã!

În mânia ta, *adu-þi aminte cã eºti îndurãtor!

3 Dumnezeu vine din Teman, *Cel Sfânt, din muntele Paran.

Gloria lui acoperã cerurile *ºi pãmântul este plin de lauda lui.

4 Strãlucirea lui este ca lumina, †din mâinile lui izvorãsc raze: *aici se ascunde tãria lui.

13a Ai ieºit sã mântuieºti poporul tãu, *sã-l eliberezi pe unsul tãu.

15 Þi-ai tãiat drum prin mare cu caii tãi *ºi spumegau talazurile multe.

16 Am auzit ºi s-a înfiorat inima mea, *la glasul acesta tremurã buzele mele;

putreziciunea îmi cuprinde oasele *ºi paºii mei se clatinã sub mine.

Voi sta liniºtit în ziua strâmtorãrii *care vine peste poporul ce se ridicã asupra noastrã.

17 Cãci nu va mai înflori smochinul *ºi nu va mai fi rod în vii;

Laudele 11

înºelãtoare va fi rodirea mãslinului *ºi nu vor mai da hranã ogoarele;

au dispãrut oile din þarcuri *ºi nu mai sunt vite în staule.

18 Dar eu voi tresãlta de bucurie în Domnul, *voi tresãlta de veselie în Dumnezeu,

mântuitorul meu.19 Domnul, Dumnezeul meu, este tãria mea: †

el face picioarele mele mai iuþi ca ale cãprioarei *ºi poartã paºii mei pe culmi.

Ant. În mânia ta, Doamne, adu-þi aminte cã eºti îndu-rãtor.

Ant. 3 Laudã, Ierusalime, pe Domnul. †

Psalmul 147 (147 B)

Reconstruirea IerusalimuluiVino sã-þi arãt mireasa Mielului! (cf. Ap 21,9).12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, *

† preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu.13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, *

el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu.14 El dã pace þinutului tãu *

ºi te saturã cu cel mai bun grâu.15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, *

cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare.16 El face sã cadã zãpada ca lâna *

ºi presarã chiciura ca cenuºa.17 Azvârle grindina ca firimiturile, *

ºi gerul lui cine-l poate rãbda?18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, *

stârneºte vântul ºi vor curge apele.19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, *

lui Israel, legile ºi poruncile sale.20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, *

ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale.


Ant. Laudã, Ierusalime, pe Domnul.

LECTURA SCURTÃ Ef 2,13-16Acum, în Cristos Isus, voi, care odinioarã eraþi departe,

v-aþi apropiat prin sângele lui Cristos. Cãci el este paceanoastrã, cel care a fãcut din douã una ºi a dãrâmat ziduldespãrþitor, desfiinþând în trupul sãu ura, legea poruncilorcu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi sã-i întemeiezeîntr-un singur om nou, fãcând pace, ºi sã-i împace peamândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin cruceaprin care a nimicit ura.

RESPONSORIUL SCURT

R.Voi striga cãtre Domnul cel preaînalt, * care mi-afãcut bine. Voi striga.V.El va trimite din cer ºi mã va elibera, * care mi-a

fãcut bine. Slavã Tatãlui. Voi striga.Ant. la Benedictus: În iubirea îndurãtoare a Dum-

nezeului nostru ne-a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,

Laudele 13

75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *în toate zilele vieþii noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *cãci vei merge înaintea Domnului

sã pregãteºti cãile sale,77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *

întru iertarea pãcatelor,78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *

cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric

ºi în umbra morþii *ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. În iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru ne-

a vizitat Cel care Rãsare din înãlþime.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l adorãm pe Cristos care, prin Duhul Sfânt, ºi-avãrsat sângele oferindu-se Tatãlui pentru a curãþa conºti-inþa noastrã de faptele moarte. Sã-i dãm mãrturie cuinimã sincerã:

Voinþa ta, Doamne, e pacea noastrã.Noi am primit de la bunãtatea ta începutul zilei:– dãruieºte-ne deopotrivã harul sã începem o viaþã nouã.Tu ai creat toate ºi le pãstrezi cu providenþa ta:– fã-ne sã vedem necontenit, prin credinþã, pecetea ta

în toatã fãptura.Prin sângele tãu ai pecetluit noul ºi veºnicul testament:– fã-ne sã rãmânem credincioºi legãmântului tãu, împli-

nind poruncile tale.Când atârnai pe cruce, din coasta ta au izvorât sânge ºiapã:– spalã pãcatele noastre în acest râu aducãtor de mântu-

ire ºi înveseleºte cetatea lui Dumnezeu.Tatãl nostru.


Rugãciunea de încheiereTe rugãm, Dumnezeule atotputernic, primeºte laudele

pe care þi le aducem ºi dã-ne harul sã þi le putem cântamai desãvârºit în veºnicie împreunã cu sfinþii tãi. PrinDomnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, dupãcuvântul tãu.

Ora medie 15

Psalmul 118 (119),73-80

X (Iod)73 Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit; *

fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale.74 Cei ce se tem de tine

mã vor vedea ºi se vor bucura, *cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale.

75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepte *ºi întru adevãr m-ai umilit.

76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, *dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu.

77 Sã vinã asupra mea îndurãrile taleºi voi fi viu, *

cãci legea ta îmi este desfãtare.78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri,

cãci cu minciunã m-au asuprit, *iar eu voi cugeta la învãþãturile tale.

79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine *ºi cei care cunosc legile tale.

80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale, *ca sã nu fiu fãcut de ruºine.

Ant. Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, dupãcuvântul tãu.

Ant. 2 De cei ce se ridicã împotriva mea, ocroteºte-mã,Dumnezeul meu.

Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18

Rugãciune împotriva prigonitorilorAceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie sã-i înveþe petoþi pietatea faþã de Tatãl (Eusebiu din Cezareea).

2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei, *apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea.

3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuirea *ºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge.


4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul; *cei puternici se ridicã împotriva mea.

5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne. *Fãrã nici o pricinã, ei aleargã,

se pregãtesc sã mã atace.Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte, †

10 mã îndrept spre tine, tãria mea, *pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea.

11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. *Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus

pe duºmanii mei.17 Dar eu voi cânta puterea ta, *

dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta,pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine, *

un loc de adãpost, în ziua necazului.18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud! †

Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare, *Dumnezeul meu, îndurarea mea!

Ant. De cei ce se ridicã împotriva mea, ocroteºte-mã,Dumnezeul meu.

Ant. 3 Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustrã,cãci Domnul rãneºte ºi tot el vindecã.

Psalmul 59 (60)Rugãciune dupã o nenorocire

În lume veþi avea necazuri; însã curaj, eu am învinslumea (In 16,33).

3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, *te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi!

4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat, *reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte.

5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri, *ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii.

6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, *ca sã fugã din faþa arcului.

7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi, *sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne.

Ora medie 17

8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt: †„Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemul, *ºi valea Sucot o voi mãsura.

9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase *ºi Efraim, coiful capului meu,

Iuda, sceptrul meu de domnie, *10 Moab, vasul în care mã spãl;

peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea, *peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”.

11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã? *Cine îmi va arãta calea spre Edom?

12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat *ºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre?

Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, *cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã.

13 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe, *ºi el îi va doborî pe asupritorii noºtri.

Ant. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustrã,cãci Domnul rãneºte ºi tot el vindecã.

LECTURA SCURTÃ Bar 4,28-29Cugetul vostru v-a fãcut sã rãtãciþi departe de Dum-

nezeu; întorcându-vã, strãduiþi-vã sã-l cãutaþi din nou.Fiindcã el, care a trimis asupra voastrã prãpãdul, vã vada o datã cu mântuirea o bucurie veºnicã.V.La Domnul este îndurare.R. ªi belºug de mântuire.

Rugãciunea de încheiereDoamne Isuse Cristoase, care în ceasul al ºaselea, pe

când întunericul învãluia pãmântul, te-ai urcat nevinovatpe cruce pentru rãscumpãrarea noastrã, dã-ne pururilumina ta, prin care sã ne învrednicim a ajunge la viaþacea veºnicã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în veciivecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele




IMNUL

Din vãzduh se lasã seara; potolindu-ºi din dogoare,Spre culcuºu-i blândul soare prinde-ncet sã se coboare.Când apune astrul zilei, orizontul sângerându-l,Cãtre cer în rugãciune ni se-nalþã iarãºi gândul.Doamne, tu în ziua-aceasta ne-ai scutit de trândãvie,Ne-ai tocmit de dimineaþã, ne-ai trimis la tine-n vie.Munca zilei, oboseala, s-au sfârºit acuma, iatã,Þi le punem la picioare, aºteptând din cer rãsplatã.Braþul tãu ce-n truda zilei ne-a trimis de sus tãrie,Iarãºi scut de apãrare peste noapte sã ne fie.Somnul dulce ce ne-aºteaptã sã ne fie drept arvunãA odihnei ce în ceruri niciodatã n-o s-apunã.O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate;Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, împãrate.Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare,Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare.

Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarteºi picioarele mele de la cãdere.

Psalmul 114 (116 A)

Rugãciune de mulþumirePrin multe strâmtorãri trebuie sã intrãm în împãrãþialui Dumnezeu (Fap 14,22).

Vesperele 19

1 Îl iubesc pe Domnul, *pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele.

2 El îºi pleacã urechea spre mine *în ziua în care îl chem.

3 Mã strângeau lanþurile morþii *ºi mã cuprindeau spaimele infernului,

mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtea. †4 Am invocat numele Domnului: *

„Doamne, salveazã-mi sufletul!”5 Domnul este milostiv ºi drept, *

Dumnezeul nostru este plin de îndurare.6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici: *

am fost umilit ºi el m-a mântuit.7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, *

fiindcã Domnul þi-a fãcut bine.8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, †

a ferit ochii mei de lacrimi, *picioarele mele de la cãdere.

9 Voi umbla înaintea Domnului *pe pãmântul celor vii.

Ant. Doamne, elibereazã-mi sufletul de la moarte ºipicioarele mele de la cãdere.

Ant. 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcutcerul ºi pãmântul.

Psalmul 120 (121)Dumnezeu, ocrotitorul poporului

Nu le va mai fi foame ºi nici sete, nu-i va mai arde soareleºi nici arºiþa (Ap 7,16).

1 Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb: *„De unde-mi va veni ajutorul?”

2 Ajutorul meu vine de la Domnul, *care a fãcut cerul ºi pãmântul.

3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorul *ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte.


4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme *cel care-l pãzeºte pe Israel.

5 Domnul este pãzitorul tãu, *Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta.

6 Ziua, soarele nu-þi va dãuna, *nici luna în timpul nopþii.

7 Domnul te va pãzi de orice rãu, *Domnul îþi va apãra sufletul.

8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire, *de acum ºi pânã în veac.

Ant. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a fãcutcerul ºi pãmântul.

Ant. 3 Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al vea-curilor.

Cântarea Ap 15,3b-4Imn de adorare

3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, *Doamne, Dumnezeule atotputernic!

Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, *rege al naþiunilor!

4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, *ºi nu va preamãri numele tãu?

Tu singur eºti sfânt! †Toate popoarele vor veni

ºi se vor prosterna înaintea ta, *pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale!

Ant. Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, rege al vea-curilor.

LECTURA SCURTÃ 1Cor 2,7-10aNoi vorbim de înþelepciunea tainicã a lui Dumnezeu,

care a fost þinutã ascunsã, ºi pe care Dumnezeu o hotã-râse înaintea veacurilor spre mãrirea noastrã, pe care niciunul dintre stãpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o,cãci dacã ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi rãstignit pe Domnul

Vesperele 21

gloriei. Însã, dupã cum este scris: Lucruri pe careochiul nu le-a vãzut ºi urechea nu le-a auzit ºi la inimaomului nu s-au suit, pe acestea le-a pregãtit Dumnezeucelor care îl iubesc pe el. Dar nouã ni le-a descoperitDumnezeu prin Duhul.

RESPONSORIUL SCURT

R.Cristos a murit pentru pãcatele noastre, * ca sã neprezinte înaintea lui Dumnezeu. Cristos.V.A fost dat morþii în trup, dar a fost înviat prin

Duhul Sfânt, * ca sã ne prezinte înaintea lui Dumnezeu.Slavã Tatãlui. Cristos.

Ant. la Magnificat: Adu-þi aminte, Doamne, de îndu-rarea ta, dupã cum ai promis pãrinþilor noºtri.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul46 Sufletul meu *

îl preamãreºte pe Domnul47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *

în Dumnezeu, mântuitorul meu,48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *

Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *

ºi numele lui e sfânt.50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *

peste cei ce se tem de el.51 A arãtat puterea braþului sãu, *

i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *

ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *

iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *

amintindu-ºi de îndurarea sa,


55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Adu-þi aminte, Doamne, de îndurarea ta, dupã

cum ai promis pãrinþilor noºtri.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l binecuvântãm pe Cristos Domnul care, plin demilã ºi îndurare, a ºters lacrimile celor ce plâng, ºi sã-linvocãm cu iubire ºi umilinþã:

Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu!Doamne Cristoase, care îi mângâi pe cei smeriþi,– pune lacrimile celor sãrmani înaintea ta.Ascultã, Dumnezeule îndurãtor, gemetele celor aflaþi înagonie:– sã-i cerceteze îngerul tãu ºi sã-i întãreascã.Sã cunoascã toþi cei surghiuniþi providenþa ta,– sã se întoarcã în patria pãmânteascã ºi, la timpul

cuvenit, sã intre în patria cereascã.Biruie cu iubirea ta pe cei care trãiesc în pãcat– ºi adu-i la împãcarea cu Biserica ta.Primeºte-i în pacea ta pe fraþii noºtri rãposaþi,– ca sã aibã parte pe deplin de roadele rãscumpãrãrii

tale.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, care þi-ai dezvãluit înþelepciunea negrã-

itã în nebunia crucii, dã-ne harul ca în pãtimirea Fiuluitãu sã recunoaºtem gloria lui, astfel încât sã nu încetãma ne lãuda în crucea lui cu toatã încrederea. El, care,fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Vesperele 23

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul




IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.

Psalmul 87 (88)Rugãciunea unui om grav bolnav

Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului(Lc 22,53).


2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, *zi ºi noapte strig înaintea ta.

3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, *pleacã-þi urechea la strigãtul meu.

4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele *ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor.

5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, *sunt ca un om care nu mai are putere.

6 Stau întins printre cei morþi, *ca cei uciºi, culcaþi în mormânt,

de care nu-þi mai aduci aminte *ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit.

7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, *în întuneric ºi în umbra morþii.

8 Mânia ta apasã asupra mea *ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.

9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, *m-ai fãcut urâciune înaintea lor.

Sunt închis ºi nu pot ieºi, *10 ochii mei s-au stins de suferinþã.

Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, *ºi-mi întind mâinile spre tine!

11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? *Sau se vor scula umbrele sã te laude?

12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta *ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii?

13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric *ºi dreptatea ta în þara uitãrii?

14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, *de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine.

15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? *Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?

16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; *sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale.

17 Peste mine au trecut mâniile tale *ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.

18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã *ºi toate împreunã se revarsã peste mine.

Completoriul 25

19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin *ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei.

Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne.

LECTURA SCURTÃ Cf. Ier 14,9bTu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu

este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne,Dumnezeul nostru!

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,

32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm,

harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut


în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim aînvia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºteºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtresfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 27

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Documents

18 februarie 2011