19 - Trezirea de Pe Strada Azusa

T

O COLECÞIE DE ARTICOLE PENTRU LUCRÃTORII CREªTINI DIN ROMÂNIA

Allan Anderson

Cecil M. Robeck

Cecil M. Robeck

Vinson Synan

Harvey McAlister

A.C. Valdez

Cãtre toate punctele cardinale:Strada Azusa ºi Penticostalismul global . . . . . . 1Au avut loc diverse treziri spirituale, la interval de câþiva ani, în diferite locuri din lume. Aceste treziri spirituale au fost caracterizate de un caracter penticostal indiscutabil ºi de manifestarea darurilor Duhului, cum ar fi cel al vindecãrilor, al vorbirii în alte limbi, al prorociei ºi al minunilor.

Strada Azusa: 100 de ani mai târziu . . . . . . . . 4„Pentru cel cu mintea sobrã, toate acestea sunt nebunii. Este de neconceput ca vreo persoanã inteligentã sã fie prinsã într-o astfel de încurcãturã absurdã a unei manii religioase. O simplã vizitã în acel loc este suficientã pentru a dezgusta orice persoanã serioasã, iar cu cât lumina zilei strãluceºte tot mai mult asupra sa, cu atât mai puþini oameni vor mai avea de a face cu aceasta, chiar dacã aceºtia vor fi oameni simpli, cu puþinã educaþiebiblicã sau de alt fel."- Los Angeles Daily Times

William J. Seymour: Un prim model de conducere penticostalã . . . . . . . . . . . . . . . . 18William Joseph Seymour, care a slujit ca pastor al Misiunii de pe Strada Azusa din Los Angeles din anul 1906 pânã la moartea sa, pe 28 septembrie 1922, ne oferã un excelent exemplu cu privire la modul în care mulþi dintre primii lideri penticostali au slujit.

Moºteniri trainice ale Trezirii de pe strada Azusa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Acei credincioºi umili care se adunau pe strada Azusa în 1906 nu ºi-au imaginat rezultatele istorice ale trezirii pe care au ajutat-o sã se declanºeze în Los Angeles. Astãzi, Miºcarea Penticostalã de pe întreg pãmântul este beneficiara multor moºteniri durabile ºi marcante ale trezirii de pe strada Azusa.

Ei vorbesc în alte limbi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

Prima noapte de neuitat . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

ESURSEESURSE SSPIRITUALEP R I M Ã VA R A 2 0 0 7

Numãrul 19

rezirea de pe Strada Azusa

De asemenea, înãuntru

Miºcarea Penticostalã modernã s-a nãscut în DeceniulTrezirii care a marcat începutul secolului al XX-lea. Aceastãperioadã a fost cea mai amplã miºcare de trezire din istoriabisericii creºtine ºi a afectat aproape fiecare naþiune unde existãbiserici. Înrãdãcinatã într-o miºcare generalã pentru rugãciune,în cãutarea unei vieþi creºtine mai adânci ºi într-un accentputernic pus pe evanghelizare, trezirea a pregãtit calea spre onouã Cincizecime.

În cartea sa, Revivals [Treziri], D. L. Moody a concluzionat:"Trezirea este singura speranþã pentru Republica noastrã.Cincizecimea nu s-a sfârºit încã... De ce, acum la finalul aces-tui vechi secol, sã nu avem ºi noi un mare cutremur ºi un mareval venit din ceruri?" Rãspunsul a venit printr-o revãrsare aDuhului Sfânt, începând din Orientul Îndepãrtat, în Japonia,Coreea ºi China ºi care a mãturat spre vest toatã Asia, pânã înIndia ºi apoi în Europa, spre sud vest de-a lungul Australiei,strãbãtând Africa ºi pânã în America. Erau raportate manifes-tãri carismatice în multe locuri afectate de trezire, cum ar fiChina, India, Rusia, Germania, Olanda, Þara Galilor, Anglia,Scandinavia, S.U.A. ºi Canada. Pe mãsurã ce se duceau veºtile,revãrsarea se rãspândea ºi mai mult, alte centre ale trezirii iz-bucnind în toatã creºtinãtatea, printre cei care cãutau o altã zide Rusalii.

Printre zonele afectate din America de Nord au fost ºistatele din vestul mijlociu, Kansas ºi Missouri, iar în sud,Texas, acolo unde Miºcarea Credinþa Apostolicã a lui CharlesParham a experimentat o binecuvântare considerabilã ºi deunde William J. Seymour a fost invitat sã ducã mesajul Credin-þei Apostolice pe coasta Pacificã a Americii, la o misiune apar-þinând Miºcãrii Holiness, pe strada Santa Fe din Los Angeles.Sosirea lui pe data de 22 februarie 1906 a coincis cu o miºcarea Duhului în acel oraº. Pe data de 9 aprilie 1906, 180.000 decredincioºi s-au strâns în diferite biserici din întreg oraºulcãutând trezirea, aºa cum relateazã ziarul Los Angeles Times. Înacea searã Dumnezeu a rãspuns ºi grupului mic de credincioºicondus de Seymour, care se întâlneau în casa lui Richard ºi

Ruth Asberry de pe strada Bonnie Brae. Într-un interval de osãptãmânã, grupul nu mai încãpea în acea casã, aºa cã au gãsitun loc de închinare în Biserica Metodistã de pe strada Azusanumãrul 312, ºi aºa s-a nãscut renumita Apostolic FaithMission de pe strada Azusa.

Semnificaþia strãzii Azusa nu stãtea atât de mult în numãrulcelor care frecventau biserica, nici în impactul ei asupracomunitãþii imediate din Los Angeles, cât în faptul cã s-a bucu-rat de o atenþie internaþionalã ca ºi Credinþa Apostolicã, numiþiacum penticostali, miºcare ce s-a rãspândit în întreaga lume,afectându-i pe cei influenþaþi în principal de o trezire maigeneralã. Mulþi dintre cei ce aveau sã devinã conducãtoriiMiºcãrii Penticostale asociazã experienþele lor sau înþelegereape care o au cu privire la botezul cu Duhului Sfânt cu o vizitãpe strada Azusa.

De la începuturile sale relativ mici de la începutul secoluluiXX, cei 25.000 de credincioºi botezaþi cu Duhul Sfânt, câþi eraula început, au crescut la mai mult de 500 de milioane de cre-dincioºi penticostali/carismatici, formând cam 28% din numã-rul total al creºtinilor. Majoritatea bisericilor care au mai multde 50.000 de membri se identificã cu aceastã miºcare, precumºi cel puþin 38% dintre lucrãtorii creºtini cu normã întreagã,incluzând aici pãstori, evangheliºti ºi misionari, dupã opinia luiD. B. Barrett exprimatã în the New International Dictionary ofPentecostal and Charismatic Movements (Revised and expan-ded edition) [Noul Dicþionar Internaþional al Miºcãrilor Penti-costalã ºi Carismaticã (Ediþie revizuitã ºi extinsã)].

Ce rezervã viitorul pãrtãºiei penticostale/carismatice ºtiedoar Dumnezeu. Totuºi, privind în urmã la secolul care a trecutde la revãrsarea Duhului Sfânt asupra celor câtorva credincioºisinceri ºi înþelegând cã aceastã pãrtãºie creºte cu mai mult de60.000 de noi credincioºi în fiecare zi, Îi putem mulþumiDomnului care ne-a dat Duhul Sãu. A Domnului sã fie slava!Mari lucrãri a fãcut El!

Ian R. Hall, Ph.D.Misionar AGWM - România

LOCUL DE NA+TERE ALMI+C{RII PENTICOSTALE MODERNEEditorial

Resurse SSpiritualeRevistã publicatã trimestrial de

LIFE PUBLISHERS INTERNATIONALStr. Ady Endre, nr. 33, 410002 Oradea, România

Tel. (0259) 236264, (0744) 624236, Fax (0259) 447180 E-mail: [email protected], Web site: www.liferomania.ro

Colectivul de redac]ieRedactor ºef: Bill L. WilliamsCoordonator: Ioan BogdanTraducãtor: Laurenþiu PãºcuþiTehnoredactor: Cornelia Costi

Articolele din aceastã revistã au fost selectate ºi traduse din Enrichment—un jurnal pentru pastori ºi lidericreºtini. © Consiliul general al Assemblies of God, SUA.

IMPORTANT: Având în vedere cã unii cititori ai revistei ne-au solicitat numere suplimentare, anunþãm pe aceastã cale cã pentrucontinuarea publicãrii revistei contribuþiile dumneavoastrã sunt binevenite. Cheltuielile pentru o revistã sunt de 2 lei (RON) ºi aceastãsumã poate fi depusã de cei care doresc în contul nr. R082RNCB0032046491960001 al lui LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL,deschis la BCR Oradea.

ISSN 1454 – 1750

RESURSE SPIRITUALE • 1

Cãtre toate PunctelePuncteleCardinaleCardinale:

Strada Azusa Strada Azusa ºiºiPenticostalismulPenticostalismulglobalglobal

de Allan Anderson

TREZIRI ÎN ÎNTREAGA LUME LAÎNCEPUTUL SECOLULUI 20Rapoarte ale ziarului trezirii de pestrada Azusa, The Apostolic Faith, scot laivealã esenþa viziunii misionare penti-costale de la începutul secolului 20.Timpul era scurt, însã puterea Duhuluifusese datã pentru a aduce o treziremondialã în zilele din urmã, cândEvanghelia sã fie predicatã la toate naþiu-nile înainte de întoarcerea Domnului.Credincioºii penticostali erau convinºi cãvenirea iminentã a Domnului avea sã fieprecedatã de o trezire mondialã. Din acestmotiv, ei continuau accentul pe vremeasfârºitului din evanghelizarea lor radicalã,accent care a stat la baza apariþiei lor laînceputul secolului 20.

2 • PRIMÃVARA 2007

Au avut loc diverse treziri spiri-tuale, la interval de câþiva ani, îndiferite locuri din lume. Aceste trezirispirituale au fost caracterizate de uncaracter penticostal indiscutabil ºi demanifestarea darurilor Duhului, cum arfi cel al vindecãrilor, al vorbirii în altelimbi, al prorociei ºi alminunilor. Predica-torii trezirii din LosAngeles credeau cãtrezirile din ÞaraGalilor ºi din Indiaerau extrem deimportante. FrankBartleman, un par-ticipant la trezirea depe strada Azusa, ascris: "Trezirea mon-dialã din prezent afost legãnatã înleagãnul micii Þãri aGalilor. Ea a fostcrescutã în India,însã s-a maturizatmai târziu în LosAngeles." Totuºi, auexistat multe trezirispontane contempo-rane care nu erau mai mult sau maipuþin penticostale decât altele.

Prezenþa penticostalã ºi putereaDuhului au fost accentuate în cadrultrezirii galeze (1904-1905). Întâlnirileerau lungi, spontane ºi aparent haoticeºi emoþionale. Implicarea directã a luiDumnezeu, în cadrul serviciilor ºi în cepriveºte experienþa personalã, eraaccentuatã prin cântatul în Duhul(folosind niºte cântece galeze antice),prin rugãciunea în comun ºi cu vocetare, precum ºi prin vedeniile ºi pro-rociile de descoperire.

Conducãtorul din timpul trezirii,Evan Roberts (1878-1951), învãþa cãorice trezire spiritualã este precedatãde o experienþã personalã a botezuluicu Duhul Sfânt. Cu toate cã accentelepenticostalismului se regãseau în mani-festãrile radicale ºi mai puþin obiºnuiteale trezirii spirituale din Þara Galilor,primii conducãtori penticostali, în spe-cial în Marea Britanie, au fost motivaþide acea trezire ºi au considerat cãmiºcarea lor era rezultatul ºi conti-nuarea acesteia.

În cadrul Convenþiei Keswick din1905, emoþionalismul a 300 de delegaþi

galezi a provocat o noapte de rugãciu-ne neoficialã, care a ieºit de sub con-trol, dupã cum spunea un martor ocu-lar. A. T. Pierson a descris întâlnirea ºimanifestãrile vorbirii în alte limbi careau apãrut ca pe o "anarhie deranjantã"ºi ca pe o "tulburare satanicã".

Chiar dacã miº-cãri de trezire ase-mãnãtoare celeipenticostale exis-taserã în sudulIndiei încã din1860, trezirea dinÞara Galilor s-arãspândit pânã înIndia ºi alte pãrþiale lumii prinmisionarii galezi.În 1905, au izbuc-nit niºte trezirispirituale în KhasiHills, din nordestul Indiei, undelucrau niºte misio-nari din ÞaraGalilor. O altã tre-zire a început în1905 în Misiunea

Pandita Ramabai Mukti, care se ocupade tinerele vãduve ºi orfanii dinKedgaon, aproape de Pune, ºi a durat 2ani. Aceastã trezire era caracterizatã delacrimi de pocãinþã ºi mãrturisire, deîntâlniri de rugãciune emoþionale pre-lungite, de demonstrãri puternice aleDuhului, inclusiv vindecãri, prorocii ºivorbire în alte limbi însoþitã de inter-pretare. Mai mult, echipe de evanghe-lizare formate din sute de tinere erauîmputernicite de Du-hul pentru a mãrtu-risi despre Domnulîn satele dimprejur.Aceastã trezire afãcut din MisiuneaMukti un centrupenticostal impor-tant cu un impact in-ternaþional. Ea a pre-cedat trezirea de pestrada Azusa ºi afost un precedentpentru o formã largrãspânditã de penti-costalism.

Trezirea indianãa avut cel puþin patru

consecinþe vaste. În primul rând, esteclar cã Bartleman, William Seymour,liderul trezirii, precum ºi scriitorii zia-rului The Apostolic Faith au considerattrezirea din India drept un precedent alcelei de pe strada Azusa.

În al doilea rând, femeile au jucatun rol mai proeminent în cadrul treziriiindiene decât în cea americanã.Ramabai, o indiancã, un reformatorsocial faimos ºi un creºtin evanghe-lic, s-a împotrivit atât opresiunii patri-arhale din India cât ºi dominaþieiapusene din creºtinism. TrezireaMukti, condusã de femei, a fost oinfluenþã motivatoare ºi inspiratoarepentru tinerele femei care fuseserãmarginalizate ºi alungate de cãtresocietate. Acesta este un exemplu alactivismului social penticostal de laînceput, care i-a împuternicit pe ceiasupriþi pentru a sluji ºi care a datdemnitate femeilor conducãtoare.Trezirea Mukti ºi însãºi Ramabai auavut o influenþã fãrã precedent încadrul creºtinismului global.

În al treilea rând, atât lucrarea luiRamabai cât ºi trezirea pe care a con-dus-o demonstreazã o deschidere faþãde alþi creºtini, un ecumenism ºi o ati-tudine inclusivistã care vine în contrastcu exclusivismul rigid al multor miº-cãri penticostale ulterioare.

A patra consecinþã era impactul pecare l-a avut acea trezire asupra penti-costalismului din America Latinã.Mâna dreaptã a lui Ramabai, MinnieAbrams, a contactat-o pe doamnaWillis Hoover - prietena ºi fosta colegãde la ºcoala biblicã care locuia acum în

Valparaiso, Chile -pentru a-i trans-mite veºti despretrezirea din Mukti.Aceastã corespon-denþã a fost con-semnatã într-o bro-ºurã pe care Abra-ms a scris-o în1906, intitulatãThe Baptism of theHoly Ghost andFire [Botezul cuDuhul Sfânt ºi cufoc]. Aceastã bro-ºurã conþine toto-datã o discuþiedespre restaurarea

Evan Roberts

Pandita Ramabai

www.liferomania.ro RESURSE SPIRITUALE • 3

vorbirii în alte limbi - prima teologiepenticostalã scrisã despre botezul cuDuhul Sfânt. Ca rezultat al broºurii luiAbrams, bisericile metodiste dinValparaiso ºi Santiago au aºteptat ºis-au rugat pentru o trezire asemãnã-toare. Aceastã trezire a început în 1909ºi a fãcut ca Willis Hoover sã devinãconducãtoarea noii Biserici Penticos-tale Metodiste Chiliene.

Astãzi, majoritatea bisericilor pen-ticostale din Chile - una dintre cele maipenticostale þãri din punctul de vedereal numãrului de penticostali raportat lanumãrul total de locuitori - sunt des-cendenþi ai acestei treziri. Astfel, pen-ticostalismul chilian îºi are rãdãcinileîn trezirea spiritualã de la Mukti ºi nuîn cea de pe strada Azusa. Aceastãtrezire a fost în principiu o treziremetodistã care nu promova doctrinadovezii iniþiale. Se dezvolta acum lanivel mondial o alternativã la penticos-talismul care promova o dovadã iniþia-lã ºi care era caracteristic StatelorUnite, iar Mukti era prima expresie aacestei alternative.

Alte treziri spirituale, cum ar fiCincizecimea Coreeanã din 1907-1908, au avut anumite caracteristicicare se întâlnesc ºi astãzi în bisericileprotestante ºi penticostale din Coreea:întâlniri de rugãciune care durau toatãziua sau toatã noaptea, rugãciunea încomun, studiul biblic ºi un accent peevanghelizare ºi misiune. Dincolo deacestea mai sunt practici penticostalespecifice ca vindecarea bolnavilor,minunile ºi scoaterea demonilor. Aces-te treziri au continuat vreme de câtevadecenii ºi nu au avut nici o legãturã cupenticostalismul occidental.

Trezirile însoþite de vindecãri dinCoasta de Fildeº ºi Ghana (1914-1915), conduse de liberianul WilliamWade Harris, ºi cea din Nigeria, con-dusã de Garrick Braide ºi JosephShadare (1915-1922), au avut ca rezul-tat convertirea a mii de oameni lacreºtinism ºi plantarea unui numãrde biserici penticostale independente.Biserica Christ Apostolic Church,

una dintre cele mai mari biserici penti-costale din Nigeria, îºi are originea întrezirea din Yorubaland sub conduce-rea lui Joseph Balalola din 1930.

Trezirea Shandong din China(1930-1932) a fost o revãrsare penti-costalã asupra baptiºtilor ºi prezbiterie-nilor, care a dus în cele din urmã lanaºterea unor biserici penticostaleindependente.

IMPACTUL STRÃZIIAZUSADiferitele miºcãri internaþionale detrezire spiritualã au fost solul în care acrescut ºi a înflorit penticostalismul întimpul secolului 20. Aceastã creºtere afost facilitatã de misionarii evangheliciºi holiness aflaþi deja pe câmpul demisiune, unde au jucat un rol importantîn diseminarea ideilor penticostale,precum ºi de cãtre cei care au mers caºi consecinþã directã a trezirilor penti-costale. În 1905, periodicele evanghe-lice din occident au relatat despretrezirile din Þara Galilor ºi India,crescând aºteptãrile cu privire la orevãrsare mondialã a Duhului.

Trezirea de pe strada Azusa a fostprobabil cea mai cunoscutã dintreprimele centre de penticostalism dinAmerica de Nord. Ea a fost totodatã

sursa primului val de misionaripenticostali. Aceastã trezire afãcut din ceea ce era consideratãla început o nouã sectã creºtinãnesemnificativã, o miºcare inter-naþionalã care a trimis lucrãtori înmai mult de 25 de naþiuni într-un

interval de 2 ani. Asemenea lui JohnWesley, primii penticostali au consid-erat lumea drept parohia lor, spaþiul încare trebuiau sã se extindã. Ei erauconvinºi cã vor trece peste orice obsta-cole prin puterea Duhului ºi cã îl vorînvinge pe diavol ºi îi vor cuceri terito-riul - lumea. Aceasta era orientareatransnaþionalã, universalã care consti-tuia o parte esenþialã a penticostalis-mului încã de le începuturile sale.

Povestea trezirii de pe strada Azusaeste atât de cunoscutã încât nu mai tre-buie relatatã aici încã o datã. Totuºi,impactul global al trezirii este impor-tant. Primul paragraf al ziarului TheApostolic Faith a fost plin de entuzias-mul acelui eveniment: "Este imposibilde spus câþi oameni au fost convertiþi,sfinþiþi ºi umpluþi cu Duhul Sfânt. Ei aumers ºi merg în fiecare zi spre toatepunctele cardinale pentru a rãspândiaceastã evanghelie minunatã."

Este clar cã aceastã Credinþã Apos-tolicã era o miºcare misionarã, oameniiplecând imediat de pe strada Azusa ºiatingând cercuri tot mai largi. Sute devizitatori au venit sã vadã ce se întâm-pla ºi sã fie botezaþi cu Duhul Sfânt.Mulþi dintre aceºtia au plecat de pestrada Azusa ºi au fondat centre penti-costale în diferite oraºe din America deNord ºi de peste hotare.

Unii cercetãtori au vorbit despremitul strãzii Azusa. Aceºti cercetãtorisugereazã cã rolul strãzii Azusa nu afost atât de central cum s-a afirmat ºicã importanþa altor centre a fost trecutãcu vederea.

Au fost ºi alte centre penticostaleimportante, independente de cel de pestrada Azusa. De exemplu, GladTidings Tabernacle din New York Citya lui Marie ºi Robert Brown (care aînceput în 1907), Stone Chruch dinChicago a lui William Piper (care adevenit penticostalã în 1907) ºi QueenStreet Mission din Toronto a lui Ellenºi James Hebden (aceºtia au fostbotezaþi cu Duhul Sfânt în 1906).

În mai puþin de 100 de ani, Miºcarea Penticostalã, Carismaticã ºi cele asociate acestora au devenit

noua forþã principalã din creºtinismul mondial.

Minnie Abrams, 1913

Continuare în pag. 29

SSTTRRAADDAAAAZZUUSSAA::

100100mmaaii ttâârrzz iiuu

de aani


DE CECIL M. ROBECK, JR.

"Pentru cel cu mintea sobrã, toate acestea sunt nebunii. Este de neconceputca vreo persoanã inteligentã sã fie prinsã într-o astfel de încurcãturã absurdãa unei manii religioase. O simplã vizitã în acel loc este suficientã pentru adezgusta orice persoanã serioasã, iar cu cât lumina zilei strãluceºte tot maimult asupra sa, cu atât mai puþini oameni vor mai avea de a face cu aceasta,chiar dacã aceºtia vor fi oameni simpli, cu puþinã educaþie biblicã sau de alt

DE CECIL M. ROBECK, JR.

Pentru cel cu mintea sobrã, toate acestea sunt nebunii.Este de neconceput ca vreo persoanã inteligentã sã fieprinsã într-o astfel de încurcãturã absurdã a unei manii

religioase. O simplã vizitã în acel loc este suficientã pentrua dezgusta orice persoanã serioasã, iar cu cât lumina zileistrãluceºte tot mai mult asupra sa, cu atât mai puþini oamenivor mai avea de a face cu aceasta, chiar dacã aceºtia vor fioameni simpli, cu puþinã educaþie biblicã sau de alt fel." -Los Angeles Daily Times



Intrând în anul centenar alMisiunii ºi trezirii de pe stradaAzusa, sunt încã uimit de

intensitatea sentimentelor antago-niste pe care le-a generat o trezire înrândul majoritãþii populaþiei din LosAngeles în anul 1906. Autorulcitatului din deschidere a fostconsiderat doar un domn bineinformat atunci când pãrerea lui aapãrut în Los Angeles Daily Times.Nu ºtim cine era ºi nu ºtim cum s-aajuns sã fie descris ca un jurnalistbine informat. Tot ce ºtim despre eleste cã a considerat trezirea drept onebunie crasã, o manie religioasã.Comentariul sãu a fost unul dintremultele astfel de judecãþi care auvenit la adresa misiunii.

Pânã nu demult, s-au ºtiut puþinelucruri despre Misiunea de pe StradaAzusa sau despre trezirea care a

adus-o în existenþã. Mare parte dininformaþiile pe care le avem despretrezire au fost scrise de FrankBartleman. Titlul cãrþii sale, HowPentecost Came to Los Angeles[Cum a ajuns penticostalismul în LosAngeles], publicatã prima datã în1925, i-a fãcut pe mulþi sã creadã cãeste vorba doar despre istoriaMisiunii de pe Strada Azusa ºi atrezirii spirituale. Cu toate acestea,din cele 10 capitole ale cãrþii, doarunul dintre ele se concentreazãasupra strãzii Azusa. Mai sunt niºtecomentarii scurte despre misiune ºidespre trezire în alte douã sau treicapitole, însã doar un singur capitolvorbeºte despreStrada Azusa.

Între anii1906 ºi 1909,când trezirea

era în plinã forþã, au mai scris ºi alþiidespre ea. Mult prea multe povestiricare au ajuns pânã la noi s-au bazatpe un numãr destul de mic de relatãriorale sau scrise, multe dintre elefoarte subiective. Istoricii au folositun numãr restrâns dintre ele pentru aschiþa firul poveºtii. În ultimii 100 deani s-au scos la luminã puþinemateriale noi ºi folositoare. Drepturmare, cunoºtinþele noastre despreadâncimea ºi impactul trezirii au fostlimitate pânã acum.

Locuiesc ºi slujesc în sudulCaliforniei de 35 de ani. În ultimii 30de ani mi-am concentrat cercetareaistoricã în principal asupra strãzii

Azusa. Având timpul caaliat, am dezgropat multesurse pe care majoritateaistoricilor n-au avut timpsã le gãseascã - o abun-denþã de documente pu-blice, cum ar fi hãrþi,registre ale primãriei,arhive ale tribunalelor,statistici de recensãmânt,ºtiri, evidenþe cu privire lanaºteri, cãsãtorii ºi decese,precum ºi documente pri-vate, respectiv corespon-denþe ºi jurnale. Totodatãam intervievat mai mulþioameni care au trãit în aceiani de început.

Când am pus cap la capmiile de detalii care auizvorât din acele surse, amdescoperit o poveste bogatã.Contrar opiniei aceluiscriitor neidentificat careconsidera cã esenþa treziriiconsta în încurcãtura absurdãa unei manii religioase,strada Azusa este un izvorcare a avut un impact mon-dial ce a schimbat faþa creºti-nismului pentru totdeauna.

Contrar convingerii unuipredicator din Los Angeles,care în acea vreme a consideratMisiunea de pe Strada Azusaun simplu loc unde "niºteoameni pãlãvrãgesc, sar,danseazã ºi se învârt ca într-un

Ziarele din zona Los Angeles au atras atenþiacititorilor cu o mulþime de titluri prin care îi ridi-cularizau pe cei care se închinau pe strada Azusaºi pe cei din alte biserici care au fost atinse detrezire. Astfel de articole au apãrut în presa secu-larã. Cele mai multe se concentrau pe fenomenepe care reporterii le-au vãzut - sãritul, învârtitul,cântatul ºi vorbitul în alte limbi, strigãtul,îmbrãþiºatul spontan ºi pupatul între oameni de

rase diferite. Descrierile închinãrii de pe AzusaStreet erau deseori caustice. Ei s-au ridicatîmpotriva formelor de închinare demne ºidecente oferite de bisericile istorice ale LosAngelesului. Dându-se astfel de rapoarte, nu afost greu pentru cititorul obiºnuit sã con-cluzioneze cã lucrurile erau scãpate de subcontrol în acele locuri de închinare.


amalgam de superstiþii voodooafrican ºi nebunie caucazianã, care vatrece ca ºi coºmarurile unei isterii",am ajuns sã apreciez varietatea demodalitãþi în care oamenii au rãspunsatunci când L-au întâlnit peDumnezeu la un nivel personalprofund.

Trezirea de pe strada Azusa aînceput cu sosirea lui WilliamSeymour în Los Angeles, California,pe 22 februarie, 1906. Nãscut pe 2mai, 1870, ca fiul foºtilor sclaviSimon ºi Phillis Seymour, William afost botezat ºi crescut în tradiþiaromano-catolicã. Cândva, dupã 1895,Seymour s-a convertit, devenind maiîntâi metodist, iar apoi membru alEvening Light Saints [SfinþiiLuminii de Searã] - Church of Godde astãzi (Anderson, Indiana). În1900 s-a înscris la ªcoala Biblicã alui Dumnezeu ºi la Centrul deInstruire Misionarã, o ºcoalã wesle-yanã din Cincinnati, Ohio. Aici ºi-arecunoscut Seymour chemarea înlucrare. Din Cincinaty a plecat laHouston, Texas, pe urmã la Jackson,Mississippi ºi apoi în vestulLouisianei, unde a vizitat diferiþipãstori ºi a organizat mai multeîntâlniri. În timp ce se întorcea spreHouston, prin 1905, s-a împrietenitcu doamna Lucy F. Farrow,care condusese o bisericãHoliness în comunitateaafroamericanã.

În luna iulie, 1905, CharlesParham a adus o echipã deslujire la Houston pentru arãspândi mesajul credinþei saleapostolice. Parham a organizatcâteva întâlniri în oraº timp demai multe sãptãmâni, acolounde Farrow, care lucra ca ºibucãtãreasã, îi hrãnea echipa.Când Parham a încheiat seriade întâlniri din Houston ºi s-ahotãrât sã se întoarcã înKansas, el a invitat-o peFarrow sã se alãture familieisale pe post de dãdacã. Aceastaa fost de acord, aºa cã ºi-a lãsatadunarea pe mâna lui Seymour.În timp ce Farrow era cu

Parham în Kansas, ea a fost botezatãcu Duhul Sfânt. Seymour îi þinealocul la amvon, iar în acel timp otânãrã din Los Angeles, Neely Terry,a vizitat adunarea.

Parham ºi Farrow s-au reîntors înHouston în toamna lui 1905, iarParham a anunþat cã va începe oºcoalã biblicã de scurtã duratã înianuarie 1906. Ca rezultat al îndem-nurilor lui Farrow, Seymour a devenitunul dintre studenþii lui Parham, deºii s-a cerut sã stea pe hol pentru a seconforma cu politicile de segregaþierasialã din Texas. Între timp, Terrys-a întors la Los Angeles unde i-aspus pãstorului ei, doamnei Julia W.Hutchins, despre Seymour. Hutchinsdeschisese o micã adunare într-unmagazin de la adresa 1604 East 9thStreet, aproape de colþul dintre strada9 ºi strada Santa Fe. Ea îºi dorea demult timp sã meargã misionar înLiberia, de aceea îºi cãuta un succe-sor potrivit. Când Terry i-a spus câtde potrivit îl considera pe Seymourpentru acea poziþie, Hutchins l-ainvitat la Los Angeles. Parham nu eraliniºtit sã-l lase pe Seymour sã plece;Seymour nu fusese încã botezat cuDuhul Sfânt. Parham s-a învoit însãatunci când a vãzut cât de hotãrât eraSeymour sã plece.

Când a ajuns la Los Angeles,Seymour s-a dus la misiuneadoamnei Hutchins, unde, ca noulpãstor al acelei adunãri, a predicat demai multe ori. Hutchins era convinsãcã învãþãtura lui Seymour desprebotezul cu Duhul Sfânt nu era înconcordanþã cu doctrina holinesstradiþionalã, motiv pentru care a cerutpreºedintelui Asociaþiei Holiness sãfacã o anchetã. În cele din urmã,preºedintele Roberts a acceptataceastã sugestie. Seymour a fostanunþat cã nu mai poate sã mai înveþedoctrina sa în acea bisericã. ªomer,fãrã nici un ban pentru a se întoarceîn Houston, Seymour a primit ocamerã de la Edward S. Lee, unde laînceputul lui martie a iniþiat oîntâlnire de studiu biblic ºi derugãciune. În scurt timp, numãrulcelor prezenþi era prea mare pentrumicuþa casã a lui Lee, motiv pentrucare întâlnirea s-a mutat cu douãblocuri mai jos, în casa Asberry, pestrada Northe Bonnie Brae 214.

Pe 9 aprilie 1906, aceastã întâl-nire de rugãciune, formatã din vreo15 sfinþi afroamericani, a fost vizitatãde o manifestare puternicã a DuhuluiSfânt. Câþiva dintre ei au vorbit înalte limbi ºi s-a pornit o trezirespiritualã. Pe 12 aprilie au gãsit

Strada BONNIE BRAE NORTH

Harta de mai sus ne indicã cum arãta strada North Bonnie Brae în 1906. Cele douã case din partea de estaparþineau lui Richard ºi Ruth Asberrz. Casa dela 216 (acum 214) apare în stânga. Chiar vizavi, era casalui Jennie Evans Moore. Ea avea sã devinã soþia lui William J. Seymour pe 13 mai 1908. Zona era puþinpopulatã la revãrsarea din 9 aprilie 1906. Grupul de studiu biblic de la casa Asberrz a continuat sã se întâl-neascã pe aceastã proprietate pânã pe 15 aprilie, când întâlnirile au început la misiunea Azusa Street, pestrada Azusa nr. 312.


cclãdirea goalã de pe strada Azusa. Înacea searã Seymour a fost botezat cuDuhul Sfânt. Pe 15 aprilie (de Paºte),au început sã þinã servicii religioase.Pe 17 aprilie, un reporter de la LosAngeles Daily Times a vizitat întâl-nirea lor, iar ziua urmãtoare, pe 18aprilie, ziua cutremurului din SanFrancisco, a apãrut primul articol înpresa din Los Angeles care sã pre-zinte lumii fenomenul de pe stradaAzusa.

UNDE SE ÎNTÂLNEAU?Ani la rând, clãdirea de pe StradaAzusa a fost ºi ea o enigmã. Cei maimulþi sunt familiari cu aceleaºi treisau patru fotografii care au fostpublicate ºi republicate de-a lungulanilor. Ele prezintã o clãdire rectan-gularã din lemn, de forma unei cutii,de vreo 12 pe 20 de metri ºi care aveanevoie disperatã de reparaþii.Seymour ºi-a început întâl-nirile în acea clãdire pe datade 15 aprilie 1906. O echipãde muncitori a instalat unamvon dintr-o cutie de lemnfolositã pentru expediereapantofilor de la fabricã lamagazine. Amvonul se aflaîn centrul încãperii. Parteasuperioarã a acestuia eraacoperitã de o pânzã de bum-bac. Osterberg a construit unaltar din scânduri donate pecare le-a pus între douãscaune. Restul încãperii eralãsat liber pentru accesul

participanþilor. Dupã cum descriaBartleman situaþia, singurele locurierau formate din niºte scânduri prinsepe lãzi de lemn ºi niºte scaune foartevechi.

Ceea ce noile surse ne-audescoperit despre clãdirea misiuniieste fascinant. Oamenii se închinau laparter - pe o podea presãratã cu paieºi rumeguº. Pereþii nu fuseserãfinisaþi niciodatã, însã oamenii auvopsit în alb scândurile neºlefuite alepereþilor. Lângã uºã era agãþatã ocutie poºtalã în care erau adunatezeciuielile ºi darurile, din moment cenu fãceau colecte în timpulprogramului. Un semn îi saluta pevizitatori cu niºte litere verzi. Elspunea: "Mene, mene, tekel uphar-sin" (Daniel 5:25), în care n-urile ºis-urile erau scrise cu capul în jos.Bãrbaþii îºi atârnau pãlãriile de

grinzile lãsate la vedere, unde unsingur rând de becuri incandescentestrãbãtea încãperea cât era ea delungã.

Aceleaºi surse reveleazã faptul cãatmosfera din acea clãdire nefinisatã- fãrã izolaþie sau aer condiþionat ºiplinã de trupuri transpirate - erasufocantã. Aºa cum s-a exprimat unscriitor: "Pentru a lua o gurã de aertrebuia sã-þi bagi capul sub bãnci."

Mai mulþi au anunþat cã întâlnirileerau nãpãdite de muºte. "Roiuri demuºte", scria un reporter, "atrase deatmosfera încãrcatã, bâzâiau prinsalã, fiecare luptându-se continuu sãse protejeze."

O serie de hãrþi desenate de com-pania Sanborn Insurance ne dau oimagine clarã a zonei. Harta 1888dezvãluie faptul cã strada Azusafusese iniþial Old Second Street.

Strada n-a fost nici-odatã mai lungã decâtun bloc. Ea dãdea într-ocompanie producãtoarede pavaje care aveastocate grãmezi decãrbune ºi echipamentgreu. O casã micã,marcatã pe hartã cu "D"de la domiciliu, se aflaîn faþa proprietãþii de lanumãrul 87.

O afacere cu mar-murã specializatã înpietre funerare era situ-atã la colþul de sud-est astrãzii Azusa cu San

Harta în 1888

Harta în 1894


Pedro. Proprietatea eraînconjuratã de livezi cuportocali ºi grapefruit. Pepartea dreaptã a hãrþii sevede clar o linie termi-nalã de cale feratã. Evi-denþele populaþiei arãtaucã zona era formatã înprincipal din evrei, deºierau ºi alte nume ameste-cate cu acestea.

O a doua hartã a pro-prietãþii a fost publicatãîn 1894. Strada OldSecond devenise stradaAzusa, iar adresa deve-nise numãrul 312. Casafusese mutatã mai înspatele proprietãþii unde a slujit ca ºicasã parohialã. Clãdirea dominantãde pe strada Azusa numãrul 312 eraBiserica Episcopalã MetodistãAfricanã a lui ªtefan. În faþa clãdirii,o serie de linii paralele de pe hartãindicã scãrile aflate în partea de nordºi care constituiau intrarea la cel de-aldoilea nivel, sanctuarul iniþial.

Singura fotografie cunoscutã abisericii din aceastã perioadã scoateîn evidenþã trei caracteristici intere-sante. În primul rând, ea surprindescãrile originale. În al doilea rând ºimai puþin evident, acoperiºul iniþialavea o înclinaþie abruptã. În al treilearând, trei ferestre în stil gotic cu mar-gini decorative ornamentau peretelefrontal al clãdirii.

În 1894, livezile de citrice dis-pãruserã în marea lor parte. Pe partea

sudicã au fost în-locuite de o pajiºte.Mirosul florilor deportocali ºi liniºtealivezilor au fostrepede înlocuite dezgomotul locomo-tivelor ºi de mi-rosul de cheresteaproaspãtã. În aceaperioadã începeausã se mute în zonãniºte pensiuni ºimici afaceri, inclu-

siv fabrici de conserve ºi spãlãtorii.Proprietatea marcatã la început pehartã drept "CURTE" a ajuns încurând sã domine zona. Serviciile deevidenþã a populaþiei aratã faptul cãerau tot mai puþine nume evreieºti ºio tot mai mare diversitate etnicã ºirasialã, incluzând americani deculoare, germani, scandinavi ºijaponezi.

Biserica Episcopalã MetodistãAfricanã a lui ªtefan a ocupat clãdi-rea de la numãrul 312 de pe stradaAzusa pânã în februarie 1904 cândadunarea a dedicat noua clãdire dincãrãmidã de la colþul strãzii 8 custrada Towne, ºi când ºi-a schimbatnumele în Prima Bisericã MetodistãEpiscopalã Africanã. Înainte caadunarea sã decidã ce sã facã cuproprietatea de pe strada Azusa, un

piroman a dat foc clãdirii vacante.Structura clãdirii a fost puternicafectatã, iar acoperiºul a fost completdistrus. Adunarea a decis sãtransforme clãdirea într-o casã deînchiriat. Au transformat clãdirea cudouã etaje construind câteva camereseparate de un hol lung, de la un capãtla altul al clãdirii. Scãrile au fostmutate din partea frontalã a clãdirii înspatele acesteia, lãsând intrareainiþialã suspendatã în aer. Nivelulinferior a fost folosit pe post degrajd ºi depozit pentru materialul

de construcþii, înprincipal scânduriºi cuie.

În 1906 a fostpublicatã HartaSanborn. Clãdirea afost marcatã princuvintele "Camerela etaj, salã laparter, IEFTIN".Tranziþia zonei acontinuat. Prelucra-rea marmurei ocupaîncã colþul de sudest al strãzii Azusacu strada SanPedro, însã colþuldin nord era ocupatacum de un maga-zin de îmbrãcãmin-

te ºi unul de alimente. În partea desud ºi est a proprietãþii, câmpul liberera acum înlocuit de un depozit decherestea. O linie de cale feratã a fostconstruitã pânã în dreptul acestui de-pozit din motive comerciale.

The Apostolic Faith [Credinþaapostolicã], ziarul Misiunii de peStrada Azusa, publicat între septem-brie 1906 ºi iunie 1908, a fãcutreferire mai târziu la comunitatea rusãdin apropiere. Mulþi dintre aceºtiimigranþi au fost angajaþi la depozitulde cherestea. Ei nu erau creºtini orto-docºi ruºi, aºa cum ar crede cineva, eierau Molocani - "bãutori de lapte".Acest grup fusese influenþat de niºtereformatori din secolul 16. Ei nuacceptau posturile Bisericii Ortodoxe.Ei erau trinitarieni care credeau cutãrie în cãlãuzirea continuã a Duhului

Harta în 1906

Biserica Episcopalã Metodistã Africanã a lui ªtefan


Sfânt. Demos Shakarian, buniculfondatorului organizaþiei Full GospelBusiness Men's International, eraunul dintre aceºti imigranþi care aufost cãlãuziþi spre Los Angeles prin-tr-un cuvânt profetic primit în 1855.

Henry McGowan, mai târziupastor Assemblies of God dinPasadena, era membru al BisericiiHoliness pe vremea aceea. El lucraacolo ca ºi cãruþaº. ªi-a programatvenirea la depozitul de cherestea dinapropiere în aºa fel încât sã poatãparticipa la serviciile de dupã-masãale misiunii.

Acest lucru explicã de ce uniiconsiderau cã misiunea era plasatãîntr-un cartier sãrac. Ar fi mai bine sãprivim acea zonã ca o zonã indus-trialã în dezvoltare.

În aprilie 1906, când cei care seîntâlneau pe strada North BonnieBrae la numãrul 214 au fost obligaþisã se mute, au aflat cã clãdirea de pestrada Azusa de la numãrul 312 erade vânzare. În fotografia de mai jos,fãcutã cam pe vremea când adunareaa ales sã se mute în acea clãdire, sevede pe peretele din partea de est aclãdirii, cât ºi pe spatele magazinuluide pietre funerare, semnul "Devânzare". Seymour, pastor al Misiunide pe Strada Azusa, împreunã cucâþiva prieteni de încredere s-auîntâlnit cu pastorul Primei BisericiEpiscopale Metodiste Africane ºi anegociat o chirie de 8 dolari pe lunã.

O fotografie veche a hãrþii din1906 ne aratã cã acoperiºul de catrannu fusese înlocuit. Clãdirea avea unacoperiº plat. Scãrile din parteafrontalã a clãdirii fuseserã demolate.

Într-un fel, clãdirea era potrivitãpentru credincioºii de pe stradaAzusa. Aceºtia nu erau obiºnuiþi culuxul. Ei erau dispuºi sã se întâlneas-cã în partea clãdirii care fusesefolositã drept grajd. Etajul putea fifolosit pentru întâlniri de rugãciune,birouri pentru bisericã ºi locuinþã apastorului Seymour.

Statutul de organizare a bisericii afost înregistrat de Statul California pe9 martie, 1907 ºi revizuit pe 19 mai

Documentul prin care Biserica a negociat cumpãrarea proprietãþii pentru 15000 dolari,


1914. Biserica a negociat cumpãrareaproprietãþii pentru 15000 de dolari,cu un avans de 4000. Avansul plãtit afost suficient pentru achitarea cre-ditului pânã în anul 1908. Vânzarea afost consemnatã de Statul LosAngeles pe 12 aprilie 1908.

CE ªTIM DESPREOAMENII IMPLICAÞI?Misiunea de pe Strada Azusa era unloc unde se intersectau multe lumi.Un jurnalist a descris oamenii pre-zenþi acolo în felul urmãtor:

"Reprezentanþi din toate catego-riile de oameni s-au adunat asearã întemplu. Erau prezenþi niºte negri binefãcuþi puºi pe harþã, erau zâneîmbrãcate în gãtealã elegantã carestãteau pe bancã ºi priveau în jur cuochii lor albaºtri întrebãtori. Mai erauniºte hamali de pe strada NorthAlameda precum ºi niºte femeiliniºtite de pe strada West Adams.Erau oameni de toate vârstele,mãrimile, culorile, naþionalitãþile ºicondiþii anterioare de servitudine.

Hamalii erau niºte afroamericanitipici care transportau bagaje îndiferite gãri presãrate în centrul LosAngelesului, în timp ce strada WestAdams era o zonã ocupatã de albiibogaþi.

The California Eagle, ziarulproeminent al afroamericanilor dinLos Angeles a consemnat intenþia luiSeymour de a deschide o bisericãinterrasialã odatã cu venirea sa. Dindescrierea de mai sus este clar cã aavut succes câþiva ani. Aici vedemcum viziunea lui a fost fãcut vizibilãdatoritã presei locale. Deºi aceastãdescriere se concentreazã asupranegrilor ºi albilor, alte surse aratã cãtrezirea mai era frecventatã ºi de sud-americani, japonezi, nativi ame-ricani, precum ºi alþii.

Numãrul celor care frecventauîntâlnirile misiunii între anii 1906-1909 era de ordinul miilor. Pânãastãzi, trezirea de pe strada Azusa afost consideratã mai degrabã uneveniment la care mergeau toþi. Estemai bine sã ne gândim la Misiunea depe Strada Azusa ca la o adunare

dintr-un grajd ºi sã privim apoivizitatorii care veneau.

Numãrul celor a cãror participarepoate fi documentatã depãºeºte 500.Cam 200 dintre ei locuiau în LosAngeles ºi în comunitãþile din jur. Eiformau adunarea din grajd. Restulpot fi descriºi ca oameni veniþi încãutare, critici sau cãutãtori detreziri. Dintre cei 200 de participanþiconsecvenþi cam jumãtate erau deculoare, cam vreo 10 erau sud-americani, iar restul erau un amestec,majoritatea fiind însã albi.

Mare parte dintre cei ce veneaudin afara Los Angelesului erau albi.Mulþi dintre ei au fost botezaþi cuDuhul Sfânt pe strada Azusa, dupãcare au plecat în jurul lumii,ducând cu ei mesajul credinþeiapostolice. Lista mea de numesugereazã cã la fiecare serviciu almisiunii, cam 30 la sutã dintre ceiprezenþi erau evangheliºti, pãstori,învãþãtori ºi misionari.

Presa secularã din Los Angeles apretins cã serviciile oscilau între 500ºi 700 de participanþi, încã dinprimele 3 luni de la deschidereabisericii. Arthur Osterberg estimeazã

cã în anul 1906, la serviciile deduminica veneau la închinare în jurde 1500 de participanþi. Se pãrea cãprogramele continuau non stop,deoarece oamenii veneau ºi plecau încontinuu.

CE ªTIM DESPREPERSONALUL ªIPROGRAMELE MISIUNII?Unul dintre lucrurile pe care îlcunoaºtem este cã misiunea a avut unnumãr considerabil de voluntari. S-acrezut cã fotografia de mai josreprezintã personalul permanent almisiunii. În realitate, aceastãfotografie a fost fãcutã prin întâiaugust 1906. Pe la sfârºitul luniiseptembrie, ºase persoane dinfotografie pãrãsiserã misiunea ºiorganizau întâlniri în altã parte. Patrudintre ei nu s-au mai întors niciodatã.Pe la începutul anului 1907, încã treidintre ei au plecat de tot, mergând înPortland, Oregon ºi Indianapolis,Indiana.

La fel de important este faptul cãmulþi dintre cei ce slujeau la misiunenu au fost fotografiaþi - consilieri,predicatori pe stradã, cum ar fi

În fotografia de mai sus, de la stânga la dreapta sunt: Phoebe Sargent, G.W. Evans, JennieEvans Moore, Glenn A. Cook, Florence Louise Crawford, Thomas Junk, Sister Prince.Pe scaune de la stânga la dreapta sunt: doamna May Evans, Hiram W. Smith cu MildredCrawford în braþe, prezbiterul William Joseph Seymour ºi Clara Lum. Fotografia dateazãprobabil din august 1906. Pânã în septembrie, G. W. Evans, Florence ºi Mildred Crawford,Thomas Junk ºi Mary Evans pãrãsiserã misiunea. Crawford s-a întors în ianuarie 1907, însãa plecat iarãºi dupã o lunã. Glenn Cook a plecat în decembrie 1907. Clara Lum a plecat înmai 1908.

Abundio ºi Rosa de Lopez care aulucrat în special cu cei din AmericaLatinã, cei care þineau corespondenþamisiuni, cum ar fi: I. May Throop,doamna C. J. Hagg ºi May FieldMayo, cei care expediau TheApostolic Faith, ca TommyAnderson; cei care au organizat Ta-bãra din 1907, ca R. J. Scott; membriîn comitetul bisericii, ca ºi RichardAsberrz, Louis Osterberg, JamesAlexander, John Hughes ºi ReubenClark; ºi Edward S. Lee, un predi-cator frecvent al misiunii. De fapt,numãrul celor implicaþi sugereazã,în ciuda protestului lui FrankBartleman, cã misiunea era foartebine organizatã.

Misiunea avea o evidenþã a mem-brilor ºi un consiliu de administraþie,fiind de fapt persoanã juridicã.Misiunea cumpãrase ºi avea înproprietate clãdirea. Ea a adoptat odeclaraþie de credinþã, preluând mare

parte a ei de la Parham. Duminiciledupã-masa era organizatã o bisericã acopiilor în Camera de Sus, de la etaj.Lunea dimineaþa aveau loc ceea cenoi am descrie ca întâlniri depersonal sau de planificare.

Pe mãsurã ce trezirea creºtea ºierau întemeiate în Los Angeles ºi altebiserici ale credinþei apostolice -precum ºi în suburbii, ca Pasadena,Monrovia, Whittier ºi Long Beach,Seymour a invitat pãstorii aceloradunãri sã se alãture întâlnirilor delunea dimineaþa. Faptul cã Seymoura numit-o pe Florence Crawford ca ºidirector pe întreg statul, iar pe JennieMoore ºi Phoebe Sargent ca ºievangheliºti pe oraº sugereazã cãexista un anumit nivel de com-plexitate al planificãrii lor.

Misiunea cãuta sã influ-enþeze în diverse moduri ºi pealþii. Din septembrie 1906, ea apublicat ziarul cunoscut subnumele de The Apostolic Faith[Credinþa apostolicã]. Misi-unea a coordonat ampleservicii de botez la TerminalIslang, lângã Long Beach.Sute de oameni au luattrenurile pentru a merge peplajã, acolo unde þineauîntâlniri toatã ziua, în timpce publicul privea.

Staff-ul planifica întâl-niri în oraºele din jurul LosAngelesului: Monrovia, Whittier ºiLong Beach. Aceste întâlniri auprovocat bisericile locale, fapt care adus adesea chiar la arestãri. Când eracineva arestat misiunea fãcea treilucruri. În primul rând, fãceaupublicã arestarea, prezentându-i pecei arestaþi ca martiri. În al doilearând, se pare cã ei au coordonatargumentele pe care cei arestaþiaveau sã le foloseascã la proces. În altreilea rând, trimiteau un tramvai desusþinãtori care sã preia lucrareacelor care fuseserã arestaþi. Nu sepoate sã nu considerãm aceastãplanificare a modului de evan-ghelizare prin folosirea sistemului detramvaie drept o metodã intenþionatã.

CE ªTIM DESPRECREDINÞA ªIÎNCHINAREA LOR?Fãrã îndoialã cã declaraþia de cre-dinþã publicatã de Misiunea de peStrada Azusa avea la baza ei doctrinaMiºcãrii Holiness. Acest fundamentse regãseºte în dedicarea lor pentrusfinþire ca a doua sau ultima lucrare aharului, ca un eveniment care are loculterior primei lucrãri a harului,justificarea. Acest lucru este evidentdin chemarea oamenilor la trãireaunei vieþi sfinte. Multe din imnurilecântate în cadrul misiunii veneau dintradiþia Miºcãrii Holiness. Imnulmisiunii, cântecul lui Frank Bottome,"Mângâietorul a venit", era un cântecce reflecta asupra promisiunii lui Isusdin Ioan 14:16, însã în cadrul

adunãrii de pe strada Azusa

devenise o reflectare a versetului dinFapte 2:4.

Angajamentul profund al misiuniifaþã de doctrina vindecãrii divine eraconsecvent cu învãþãtura MiºcãriiHoliness. El era ancorat în învã-þãtura care spunea cã ispãºirea ofereaun tratament dublu (mântuire/vindecare pentru suflet ºi pentrutrup), pentru blestemul dublu (moar-tea trupului ºi a sufletului). Expresiica "penticostal", "Evangheliadeplinã" ºi "umplut de Duhul" atât defrecvent folosite în credinþa apo-tolicã, au fost folosite mai întâide cei din Miºcarea Holiness. Pot figãsiþi chiar unii dintre termeniifolosiþi pentru promovarea ºcolii



biblice pe care o frecventaseSeymour.

Cealaltã influenþã substanþialãasupra vieþii ºi închinãrii misiuniivenea din partea comunitãþii afro-americane. Dacã doreai sã frec-ventezi Misiunea de pe StradaAzusa, era imposibil sã crezi cã nu teînchini într-o bisericã afroamericanã.Seymour, un american de culoare,era "conducãtorul principal nomi-nal", dupã pãrerea lui FrankBartleman, însã nu putem trece cuvederea faptul cã aproape tot ce seîntâmpla în cadrul serviciilor bi-sericii era caracterizat de dominareafroamericanã. Frecvenþa îmbrãþi-ºãrilor ºi a sãruturilor trecând pestebarierele rasiale nu ar fi avut locniciodatã într-o bisericã de albi, sub oconducere a celor albi, nici mãcar înLos Angeles. Acest lucru nu doar cãera posibil, ci era ºi acceptabil, dacãnu chiar încurajat în biserica de peStrada Azusa.

Faptul cã pãstorul era un afro-american nu putea fi luat de la sine.Din fragmentele de predici pe care leavem ºi relatãrile despre stilul depredicare al lui Seymour oferite dereporterii de la ziarul local, este clarcã stilul sãu de predicare reflectãtradiþia afroamericanã. El predicaîntr-un stil dialogat, de genulîntrebare ºi rãspuns. Citea câtevacuvinte ºi le explica, mai citeacâteva, apoi le explica ºi pe acelea.Se oprea în timpul predicii pentru ada posibilitatea celor prezenþi sã-ºiexprime opiniile, aprecierile ºiexaltarea, iar dupã motivaþiile celemai bune se exprima cu voce tare.

Mulþi dintre cei ce frecventauregulat biserica de pe strada Azusaproveneau din denominaþii holinesscare nu foloseau instrumente muzi-cale, însã cântau pe rând. Pentru celpuþin un an, toatã muzica din cadrulMisiunii de pe Strada Azusa era cân-tatã a capela. Existau însã anumitetrãsãturi ale închinãrii de pe stradaAzusa, cum ar fi folosirea ritmului,ce putea fi întâlnitã la frontiera dinsudul þãrii ºi în special în rândulafroamericanilor care fãcuserã parte

Pastorul William J. Seymour a scris un tractat de o paginã pentru a-lfolosi la Misiunea de pe Strada Azusa, oficial cunoscutã ca MisiuneaThe Apostolic Faith, de pe strada Azusa nr. 312. Începea cu cuvintelepe care Charles F. Parham le-a rãspândit la întâlnirile lui. Tractatulsublinia angajamentele de bazã ale Miºcãrii The ApostolicFaith, incluzând: 1. restaurarea credinþei apostolilor; 2. religia dinvechime, care includea întâlniri tip tabãrã ºi întâlniri de stradã; 3. slu-jirea sãracilor prin ajutorare, de asemenea lucrarea cu puºcãriaºii; ºi4. unitate creºtinã pretutindeni. Seymour a adãugat angajamenteleHoliness la teoria celor douã lucrãri ale harului: justificarea ºi sfinþirea,cãrora le-a adãugat semnul distinctiv al penticostalilor, o experienþã deputere în viaþa sfinþitã, botezul cu Duhul Sfânt, având acelaºi semn pecare ucenicii l-au experimentat în Fapte 2:4.


din vechile case de rugãciune alesclavilor. Multe relatãri despre muzi-ca de pe strada Azusa vorbesc desprebãtut din palme, bãtãi pe picior ºitropãit, toate însoþite de strigãtepotrivite cu ritmul cântecelor.

Femeile de culoare conduceau deobicei adunarea în cântare, unfenomen nou cunoscut, ca ºi cântareaîn Duhul. Oricine auzea aceastãmuzicã era miºcat profund. Parhams-a plâns spunând cã nu era nimicmai mult decât o modificare aincantaþiilor negrilor din Southland,însã criticile sale erau în minoritate.

Majoritatea reporterilor de laziarele seculare care au venit sãridiculizeze misiunea au avut o nouã

atitudine când au auzit cântarea înalte limbi. "Corul care cânta în altelimbi", a scris unul dintre ei, "chiardacã era inteligibil era ciudat, darfrumos. O femeie de culoare, cu ovoce ca a lui Patti (o sopranistãitalianã de origine spaniolã foartecunoscutã în secolul 19, n. tr.), aînceput sã cânte într-o altã limbã,care nu mai fusese auzitã vreodatã.Vocii sale i s-a alãturat un contraltoprofund ºi bogat, însã într-o altãlimbã. Alþii au început ºi ei sã cânte,fiecare pe melodia ºi în "limba" lui,pânã când întreaga clãdire s-a umplutde voci ºi melodii de o blândeþe deaur. Ei spun cã Duhul Sfânt este celcare le armonizeazã vocile."

Pe lângã imnurile învechite aleMiºcãrii Holiness, cântecele foarteritmice cântate pe voci ºi cântãrile înDuhul, mulþi oameni de la misiune aucompus cântece pe care le-auîmpãrtãºit apoi cu restul adunãrii latimpul de mãrturii. Într-adevãr,mãrturiile personale jucau un rolenorm în rãspândirea trezirii.

"Întâlnirile de mãrturii care pre-ced predicarea dureazã adesea douãsau mai multe ore, timp în care osumedenie de oameni stau în picioareaºteptând sã mãrturiseascã ºi ei. Ceicare au primit botezul cu Duhul Sfântmãrturisesc cã au avut mai întâi odovadã clarã a sfinþirii lor. Sute decredincioºi mãrturisesc cã au primitdovada biblicã a vorbirii în limbi noi,pe care nu le-au cunoscut înainte."

Conform ziarelor seculare, acesteservicii de mãrturii nu erau delocplictisitoare sau neîncrezãtoare.Credincioºii aºteptau cu nerãbdare sãajungã în faþa adunãrii. Relatãrilearatã cã încã o datã afroamericaniidominau serviciile. Ei plângeau,strigau, þipau, cântau, proroceau,cãdeau în Duhul, sãreau, încercau sãþinã conversaþii în alte limbi unii cualþii ºi în acelaºi timp sã ºi mãrtu-riseascã ce a lucrat Domnul în vieþilelor. Trebuie sã fi fost o experienþãincredibil de animatoare sã fiiprezent într-un astfel de serviciu alertde mãrturii, dupã cum a notat unreporter dupã ce încercase sã descrie

o serie demãrturii,inclusivcea aunei fe-mei al-be care"vorbinddin ce înce mai repe-de, într-ostare de fre-nezie, a ajuns la o vorbire deneînþeles".

"Duhul a început sã se miºte mairepede. O femeie mulatrã, cu un cocînalt, ºi o femeie albã, aflatã în colþ,se luptau pentru supremaþie. Un altcredincios de culoare a începutstrigând: "sunt spãlat în sânge",urmând o adevãratã luptã între ta-bere, cu bãtãi din palme ºi tropãieli,în timp ce o negresã din interiorulcercului repeta strigând‚ "hongkong".

Strigãtele rugãciunilor care audus trezirea mai departe parcã pot fiauzite ºi acum. Al doilea nivel,Camera de Sus, era dedicat rugã-ciunii. Era o salã pentru rugãciune,

Joseph Smale


destinatã celor care aveau nevoiede rugãciune pentru vindecare.Cãsuþa din spatele Misiunii adevenit locul în care Farrow se ru-ga pentru ca oamenii sã fie mân-tuiþi, sfinþiþi ºi botezaþi cu DuhulSfânt. Rugãciunile din timpul servi-ciilor misiunii erau adesea lungi ºizgomotoase. Aºa cum notase unreporter: "Nimeni nu conducearugãciunea într-un mod special. Cutoþii se rugau. Toþi fãceau diferiterugãciuni, iar confuzia limbilorvorbite depãºea incidentul de laTurnul Babel."

CUM A FOST ACCEPTATÃTREZIREA?Trezirea de pe strada Azusa era cevanou în Los Angeles, un oraº cunoscutdeja pentru toleranþa pe care o arãtafaþã de marea varietate de religii.Când a venit trezirea, un cinic aconsemnat în Los Angeles DailyTimes apariþia "unei religii" în LosAngeles. "Intenþia pare sã fie", apresupus el, "aceea de a continuainventarea unor noi religii pânã cândfiecare om o va avea pe a lui. Apoi vaavea fiecare pace."

Într-un fel, acest cinic anonim afãcut un rezumat al gândiriipostmoderne. Cu alte cuvinte, el aexprimat frustrarea pe care mulþi o auîn ultimii 150 de ani cu privire ladezvoltarea de noi denominaþii înviaþa religioasã a Americii. În timpce unii o vedeau ca un rãspuns larugãciune, alþii erau ameninþaþi deintruziunea ei.

Frank Bartleman a menþionat cãJoseph Smale, pastor al First NeeTestament Church din Los Angeles

în anul 1906, a trebuit sã meargã laMisiunea de pe Strada Azusa pentrua-ºi gãsi adunarea. Deºi poziþia luieste clar exprimatã, Smale a jucat unrol major în încercarea de a oferi unspaþiu acestei treziri, nu doar înadunarea lui, ci ºi în sânul bisericiloristorice din Los Angeles. Viteza cucare a crescut Misiunea de pe StradaAzusa din 1906; faptul cã multebiserici holiness, fie s-au închis, fieau fost profund afectate cândmembrii lor au plecat sã se alãturetrezirii; acoperirea pe care a primit-otrezirea în presa localã; întrebãrile pecare cei din bisericile tradiþionaletrebuie sã le fi pus pastorilor lor carezultat a acestor veºti, au obligatFederaþia Bisericilor din Los Angelessã acþioneze.

În iulie 1906, Federaþia Bise-ricilor din Los Angeles a programat oîntâlnire. Deºi ei au pretins cã aceastãîntâlnire avea doar scopul de adezvolta un plan de lucrare pentruperioada de varã, presa n-a fostînºelatã de retorica lor. Ei cãutau defapt sã gãseascã un mod de acontracara trezirea fãrã a avea oimagine negativã. Smale, care erapastorul anterior al prestigioaseibiserici baptiste din Los Angeles, aadresat o scrisoare deschisã Fe-deraþiei Bisericilor din Los Angelesprovocându-i sã ofere spaþiu treziriiºi sã arunce o privire lungã asupra lorînºiºi. Ca rezultat al intervenþiei sale

au dezvoltat un plan în patru punctecare includea: (1) sã încurajezeoamenii lor sã se roage pentru trezireîn Los Angeles ºi sã ofere mai multeîntâlniri de rugãciune bisericii; (2) sãorganizeze împreunã întâlniri pestradã ºi sã facã evanghelizare peîntreaga perioadã a verii; (3) sãacopere oraºul într-un efort coo-perativ pentru a oferi biserici în casãcelor care nu vin la bisericã; ºi (4) sãlucreze spre o campanie de evan-ghelizare la nivel de oraº în 1907.

Deºi Smale nu era botezat cuDuhul Sfânt, dupã învãþãtura de pestrada Azusa, timp de câteva luni apermis membrilor bisericii First NewTestament Church care intrasecomplet în trezire sã vorbeascã în altelimbi, sã proroceascã, sã scoatãdemoni ºi sã se roage pentru bolnavi.Cu toate cã nu era de acord cudoctrina lui Seymour, el acceptamare parte dintre practicile de pestrada Azusa. Susþinerea pe care aoferit-o trezirii a avut un sfârºit bruscatunci când o tânãrã de 16 ani dinadunarea lui, Lillian Keyes, fiicaprietenului sãu de o viaþa, Dr. HenryS. Keyes, a vorbit împotriva lui. Ea aprorocit cã Smale stingea Duhul prinfaptul cã nu dãdea Duhului suficientãlibertate în timpul serviciilor sale.Aceastã prorocie a devenit un motivde ceartã. Smale le-a sugerat docto-rului ºi doamnei Keyes cã fiica lor îºiieºise din minþi ºi avea nevoie de

Elmer KirkFisher

Misiunea Upper Room, Los Angeles, California


ajutor psihologic sau medical, pentrucã nu Duhul Sfânt vorbise prin ea. Defapt, el sugerase cã un alt fel de duhvorbea prin ea.

Dr. Keyes a fost supãrat. CândLillian a încercat sã vorbeascã înDuhul în timpul unui alt program,Smale a oprit-o. A fost ultimapicãturã care a umplut paharul.Keyes a pãrãsit biserica First NewTestament Church ºi, cu ajutorulunuia dintre asistenþii lui Smale,Elmer K. Fisher, a început ceea ceavea sã devinã cea de-a doua adunarepenticostalã, ca mãrime, din LosAngeles, Misiunea Upper Room.Smale a rãspuns condamnând întrea-ga miºcare ºi sugerând cã LosAngeles-ul era martor acum laceea ce apostolul Pavel condamnaseîn 1 Corinteni 12-14. În noiembrie1906 Smale a început sã scrieîmpotriva trezirii.

De parcã acesta nu era unprejudiciu suficient adus trezirii,criticile publice au luat o turnurãneaºteptatã - Parham. La începutultrezirii, Seymour îl recunoscuse peParham ca ºi primul pãrinte alCredinþei Apostolice. Când trezirea aînceput sã se dezvolte în Los Angeles

ºi când au început sã aparã tot maimulte biserici ale Credinþei Apos-tolice, Seymour l-a invitat pe Parhamsã vinã ºi sã þinã un program deevanghelizare pentru întreg oraºul.Parham a venit spre sfârºitul luioctombrie 1906, însã în mai puþin deo sãptãmânã a încercat sã stingãtrezirea. Când a vãzut ce se întâmpla,a declarat: "Lui Dumnezeu îi esterãu." Parham nu era bucuros deamestecul interrasial pe care îl încu-rajase Seymour. El nu era bucuros detoþi cei care pretindeau cã fuseserãbotezaþi în Duhul Sfânt, considerândcã experienþele lor erau false. Nu eramulþumit de slujitorii bisericii, pecare i-a numit fanatici. Nu era fericitde faptul cã Seymour însãrcinaseniºte evangheliºti ºi misionari sãducã mesajul Credinþei Apostolice înlumea întreagã. Parham a încercat sãpreia controlul.

Seymour ºi comitetul sãu nu aufost mulþumiþi de Parham ºi i-au cerutsã plece. Bartleman s-a plâns maitârziu de ceea ce el vedea ca arbitrari-tatea lui Parham observând. "Ne-amrugat împotriva trezirii noastre."

Glenn Cook îl considera peParham o persoanã încrezutã, un

arogant care mergeaþanþoº cu o pãlãrieînaltã de mãtase, ca undictator. Nimeni nucredea cã Misiunea depe Strada Azusa maiavea nevoie sã ascultede Parham. Acestconflict a dus la criticidin partea preseireligioase (Presa secu-larã a trecut cu vedereaacest conflict.), ceea cel-a fãcut pe Parham sãîncerce sã subminezelucrarea lui Seymour ºitrezirea de pe stradaAzusa peste tot pe undemergea în þarã.

Când dinamica în-chinãrii este atât de vieca cea de la Misiuneade pe Strada Azusa,când închinãtorii ce

fuseserã botezaþi cu Duhul într-oîntâlnire care le-a transformat vieþileºi le-a dat o limbã nouã, cei atinºi detrezire nu mai puteau sta liniºtiþi. Eiau început sã ducã mesajul mai întâivecinilor lor, apoi naþiunii ºi în celedin urmã lumii întregi.

Am notat pe o hartã din 1906 aLos Angeles-ului unde locuiaumembrii bisericii. Cinci cartiere auieºit în evidenþã, în contrast cu restuloraºului. Oamenii le spunea vecinilorlor ºi îi invitau la bisericã.

Privind la liniile de tramvai dinsudul Californiei, am observat cã lacapãtul fiecãrei linii se afla o misiunefondatã de oameni de pe stradaAzusa. Locurile de predicare pestradã puteau fi ºi ele marcate pehartã. Oamenii erau nerãbdãtori sã-ºiîmpãrtãºeascã povestea vieþii lor,adesea cât îi þinea gura.

În patru luni de la întemeiereamisiunii, evangheliºtii împuterniciþide curând pãrãsiserã misiunea ºi seîmprãºtiau în toatã þara. Izbucneautreziri ºi în alte locuri din California,precum ºi în Washington, Oregon,Colorado, Minnesota ºi Indiana. În 8luni, erau deja misionari în Mexic,

Harta în 1936


Liberia, Angola ºi India, iar mesajulse rãspândise pânã în Norvegia.þinând cont de criticile aduse deMiºcarea Holiness, cum cã trezireade pe strada Azusa rãspândeºte ereziiprin doctrina vorbirii în alte limbi, nue de mirare sã vedem o caricaturã cacea din The Burning Bush.

Toatã aceastã activitate a con-tribuit la o trezire care s-a rãspânditde atunci în întreaga lume. Ca ma-joritatea trezirilor, trezirea efectivã adurat doar 3 ani. O astfel de ex-perienþã religioasã plinã de energienu poate fi întreþinutã ca cevanormativ pe termen lung. Dupã unînceput ca cel care a avut loc pestrada Azusa, vine în mod inevitabilo vreme când creºtinii obiºnuiþi seaºeazã ºi se apucã de lucru. Dinnefericire, cei dintr-o tradiþie cutreziri, care sunt profund miºcaþi tindsã creadã altfel.

În 1908, Florence Crawford s-adespãrþit de Seymour, luând cu eamai multe biserici. Ea a pretins cãcentrul trezirii se mutase spre nord,în Portland, Oregon, iar LosAngeles-ul rãmãsese doar o amintire.În 1911, William Durham a venit dinChicago, Illinois în Los Angelesunde a încercat sã reaprindã trezireafolosind teoria lui despre sfinþirenumitã lucrarea terminatã. Pe termenscurt a avut succes, însã a murit înmai puþin de un an, iar singurul lucrupe care a reuºit sã-l facã în LosAngeles a fost acela de a dezbinabisericile deja existente.

În 1913, alþi membri ai ÎntâlniriiCredinþei Apostolice Mondiale dinLos Angeles au încercat sãrevigoreze trezirea introducând ca ºinormativã ideea cã botezul apostolicera veritabil doar dacã eraadministrat în Numele lui IsusCristos (Fapte 2:38). Aceastãintervenþie a slujit încã o datã lafragmentarea bisericilor din aceazonã. Trist, dar de fiecare datã,mãrturia caracterului interrasial altrezirii din Los Angeles era sub-minat. Aceste eºecuri pãreau sã nege

mesajul lui Seymour ºi anume faptulcã depãºirea diferenþelor de culoareprin credinþa în sângele lui Isus fãceaparte din Evanghelie.

Seymour fusese credincios înpunerea lucrãrii pe roate, însã în celedin urmã trezirea s-a rãspânditdincolo de cei patru pereþi ai bisericiipe care o pãstorea. El a continuat sãconducã adunarea pânã la moarteasa, pe 28 septembrie 1922. Dupãmoartea sa, soþia lui, Jennie Evans[Moore] Seymour l-a succedatca pastor.

Dupã moartea lui Seymouradunarea s-a stabilizat la câteva zecide persoane, toate de culoare. În1930, misiunea a fost confruntatã cuo nouã provocare venitã din parteaunui intrus, provocare ce a eºuat încele din urmã. Ruthford Griffith avenit la misiune în 1930 ºi a rãmaspânã în 1931. El a intimidat-o peJennie Seymour ºi adunarea ei,încercând sã preia biserica. S-a mutatîn clãdirea bisericii ºi a început sãfacã reparaþii la structura acesteia.Când a fost confruntat direct deadunare, i-a dat în judecatã. Procesula fost iniþial în favoarea lui ºi avinderii proprietãþii. Totuºi, la apelcurtea a fost în favoarea doamneiSeymour.

În iulie 1931, clãdirea infestatã cutermite care fusese martora unor zileextrem de importante între anii 1906ºi 1909, a fost demolatã. DoamnaSeymour a murit pe 2 iulie 1936 ºi afost înmormântatã în cimitirulEvergreen din Los Angeles. O hartãfinalã, publicatã în 1936, aratã cã numai era nimic acolo, decât un lotliber, pe locul care a adus odatãmãrturie lucrãrii lui Dumnezeu înmodelarea feþei creºtinismului. (Veziharta din 1936.)

Povestea trezirii de pe stradaAzusa nu se sfârºeºte în anul 1936.De atunci, Miºcarea Penticostalã ºicea Carismaticã au clãdit pe fundaþiapusã de evangheliºtii ºi misionariicare au purtat mesajul credinþeiapostolice în jurul lumii. Aceastãmiºcare a dat naºtere la mii dedenominaþii, a atins multe bisericiistorice în forma unor înnoiricarismatice ºi multe adunãri evan-ghelice prin cel de-al treilea val detrezire. Ea a funcþionat ca o icoanã desperanþã pentru cei apãsaþi, ca pevremea apartheidului din Africa deSud. Aceastã poveste continuã sãîndrepte privirile creºtinilor spre Celcare a promis ucenicilor Sãi cã dacãvor aºtepta în Ierusalim vor primifãgãduinþa Tatãlui.

Cecil M. Robeck, Jr., Ph.D., profesor de IstoriaBisericii ºi de Ecumenism la Seminarul Fuller ºi directoral Centrului de Spiritualitate Creºtinã David J. DuPlesis.El este pastor Assemblies of God. Robeck este autorulurmãtoarelor cãrþi: Prophecy at Carthage: Perpetua,Tertullian, and Cyprian [Prorocia în Cartagina: Perpetua,Tertullian ºi Ciprian] (1992) ºi editor al Witness toPentecost: The Life of Frank Bartleman [Martor alCincizecimii: Viaþa lui Frank Bartleman] (1985) ºi alCharismatic Experiences in History [Experienþecarismatice în istorie] (1985). El este autorul a The Azusa

Street Mission and Revival [Misiunea ºi trezirea de pe strada Azusa] (ThomasNelson, 2006). Timp de nouã ani a fost redactor la revista Pneuma: The Journal ofthe Society for Pentecostal Studies [Pneuma: Jurnalul societãþii de studiipenticostale]. El face totodatã parte din Comitetul Centenarului Strãzii Azusa ºi aconferenþiat local pe siturile penticostale din Los Angeles, la UCLA, UniversitateaVanguard ºi la Muzeul Naþional al Japonezilor din America.

NOTE1. Termenul "Patti" vine de la italianca Adelina Patti (1843-1919), o renumitã vedetã

de operetã, cea mai bunã sopranistã din vremea ei. Pe la sfârºitul anilor 1890, numele ei afost atribuit adesea cântãreþelor remarcabile de culoare. Cred cã "Patti" la care face referireaici reporterul era de fapt Jennie Evans Moore, viitoarea soþie a pastorului Seymour.


William Joseph Seymour, care a slujit ca pastor alMisiunii de pe Strada Azusa din Los Angelesdin anul 1906 pânã la moartea sa, pe 28 septem-

brie 1922, ne oferã un excelent exemplu cu privire lamodul în care mulþi dintre primii lideri penticostali au slu-jit. Din majoritatea relatãrilor pe care le avem, reiese cãSeymour era un domn liniºtit, modest ºi foarte respectat demembrii adunãrii sale. Glenn Cook, managerul personalu-lui de la misiune din timpul primilor ani ai acesteia, l-adescris pe Seymour ca pe cel mai blând om pe care l-aîntâlnit vreodatã.1

Caracterul cuprinzãtor, egalitar al stilului de conducereal lui Seymour ne sugereazã cã personalitatea sa era potri-vitã pentru a-i sluji pe cei din cadrul misiunii. Ei erau unuldintre grupurile cu cea mai mare acceptare rasialã ºi diver-sitate culturalã care se întâlneau în LosAngeles în acea vreme. Misiuneaincludea oameni din toate claselesociale, bãrbaþi ºi femei, negri, albi,hispanici ºi asiatici, foarte educaþi ºianalfabeþi, nou convertiþi ºi slujitoriexperimentaþi.2

Pentru ca Seymour sã conducã cusucces misiunea, el trebuia sã fie vul-nerabil - sigur pe cine era ºi ce avea defãcut - ºi sã ofere un loc sigur pentruexperimentare unde sã poatã fi învãþatelecþii noi ºi unde judecata sã poatã fiexprimatã fãrã niºte consecinþe grave.

Seymour a susþinut lucrarea fe-meilor de la misiune. El le-a pus înpoziþii de conducere, le-a atribuitresponsabilitãþi în ce priveºte predi-carea, evanghelizarea, plantarea debiserici ºi misiunea mondialã. El le-aconferit chiar ºi scrisori de acreditarepentru lucrare. Drept urmare, femeiles-au implicat puternic într-o mulþime de activitãþimisionare - în predicare ºi îndemnare, în rugãciune, încadrul întâlnirilor de mãrturii personale, în muzicã, îndezvoltarea unor strategii de evanghelizare, precum ºi înalte domenii.

Clasa socialã din care fãceau parte membrii bisericii nuconstituia o condiþie în ce priveºte participarea, iar cei careaveau o experienþã în lucrare nu beneficiau de un statutmai înalt. Seymour s-a asigurat cã preoþia tuturor credin-cioºilor era o realitate ºi nu doar o idee teologicã. Aveauloc copiii, servitorii, spãlãtoresele ºi cei de curând conver-tiþi, pentru a contribui fiecare cu ceva la comunitate.Seymour a oferit chiar posibilitatea criticilor sãi sã-ºi pre-zinte cazul în faþa poporului. Nu numai un critic a profitatde aceastã ocazie pentru a-l face cu ou ºi cu oþet în faþa lor,3

însã Seymour trecea peste aceste critici, învãþa din ele ºimergea mai departe.

Conduita lui Seymour era dezarmantã. Nimic nu pãreasã-l tulbure. Cook a observat: "Stãtea în spatele acele cutii[amvonul] ºi ne zâmbea pânã ne simþeam cu toþii con-damnaþi pentru activitãþile noastre."4

Seymour nu era rãzbunãtor, sarcastic, ci era blând,graþios ºi convingãtor. În acelaºi timp, Seymour ºtia cumsã corecteze, atunci când era nevoie.

Seymour nu era un om foarte educat, însã era sigur decredinþa lui. El a petrecut multe ore în rugãciune. Nu ezitasã-ºi exprime opinia asupra unui subiect.5 În ciuda acestuifapt, era foarte atent la modul în care aborda un subiect,doar dupã o evaluare criticã sau reflecþie teologicã pro-fundã. Dispoziþia lui de a fi autocritic ºi meditativ însemna

cã învãþãtura sa ºi, în consecinþã, ceeace el considera a fi limitele legitimeale experienþei religioase de la misiunese puteau schimba. Un exemplu alacestei abordãri meditative, autocriticeeste uºor de identificat în comentariilelui Seymour cu privire la vorbirea înalte limbi.

Când turma lui Seymour a începutsã vorbeascã în alte limbi s-au ridicatîntrebãri cu privire la modul în caretrebuie sã opereze acest fenomen. Pemãsurã ce a trecut timpul, el a sugeratanumite schimbãri care au apropiat totmai mult adunarea de ceea ce consi-dera el cã spuneau autorii biblici.

La fel au fost abordate comporta-mentul extrem ºi manifestãrile dezor-donate ale vorbirii în alte limbi. Laînceputul trezirii de pe strada Azusa,Seymour relateazã cã au fost multemomente când "toþi izbucneau în alte

limbi, însã am învãþat sã fim mai liniºtiþi în folosirea aces-tui dar."6 O astfel de mãrturisire i-a determinat pe unii din-tre primii penticostali sã se teamã cã Seymour stingealibertatea Duhului Sfânt de a vorbi prin ei.7 El a subliniatcã "vrem sã ascultãm de Cuvânt, pentru ca totul sã se facãdecent, în ordine ºi fãrã confuzie."8 Aceastã schimbare areuºit sã facã practica lor mai consecventã cu învãþãturaScripturii.

Cu astfel de extreme abordate în aceastã manierã,Seymour a oferit în principiu un model de umilinþã per-sonalã, de dragoste pentru oameni, deschidere la corecþii,ascultare de Cuvânt ºi vulnerabilitate. Putea sã nu aibãdreptate. Era însã deschis sã înveþe, sã se schimbe când eranevoie ºi se aºtepta ca ºi urmaºii sãi sã fie la fel. Când eraconvins cã greºise sau cã poziþia lui era discutabilã în lumi-

WILLIAM J. SEYMOUR: Un prim model de conducere penticostalã


na modului în care înþelegea el Cuvântul, mãrturiseaacest lucru în public, recunoscând schimbarea ºi mergândmai departe.

Pe mãsurã ce trezirea se rãspândea era inevitabilãapariþia unor lucrãri considerate concurente, destul deapropiate geografic.9 Un om mai josnic putea sã se plângãde apropierea lor sau de prozelitismul care apãrea în modinevitabil. Seymour nu fãcea lucrul acesta. În schimb, el leîmbrãþiºa, sãrbãtorea rãspândirea trezirii ºi fãcea publici-tate celorlalte întâlniri. Seymour le-a cerut acestora sã seroage pentru el, a publicat mãrturii oferite de lideriiacestora, a predicat în bisericile lor ºi i-a invitat sã par-ticipe la conducerea Misiunii de pe Strada Azusa, chiar ºiatunci când el lipsea. El organiza întâlniri în fiecare lunidimineaþa, în cadrul cãrora aceºti lideri se puteau întâlnila rugãciune, suport reciproc, sfãtuire ºi studiu biblic.Aceste întâlniri au ajutat trezirea atât în planificarea strate-gicã pe termen scurt, cât ºi în cea pe termen lung. Prinaceste întâlniri, conducãtorii au coordonat rãspândireatrezirii în zonele de la periferie prin intermediul tram-vaielor din Los Angeles.10

Aceºti factori ni-l prezintã pe Seymour drept un omcaracterizat de umilinþã ºi stãpânire de sine. El a oferit unmodel de conducere eficientã prin exemplul dedicãrii luifaþã de comunitatea credincioºilor, sub autoritateaScripturii ºi nu sub o ierarhie puternicã sau a mândrieipersonale. Se pare cã Seymour a înþeles cã rolul sãu în con-ducere era acela de a împuternicii oamenii pentru lucrare,iar adunarea îl trata cu respect, dragoste ºi semne clare deafecþiune.

CONCLUZIE"Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici printãrie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oºtirilor!"(Zaharia 4:6). Acesta este un text la care apeleazã mulþipredicatori penticostali. Ei folosesc acest text pentru aîncuraja credincioºii penticostali sã fie pe deplin cãlãuziþide Duhul Sfânt. Acesta este totodatã un text care stabileºtestandardul pentru conducerea penticostalã, indiferent delocul de întâlnire.

Asemenea celor din alte tradiþii religioase, ºi penti-costalii sunt oameni imperfecþi. ªi ei sunt ispitiþi sã urmezemulþimea, sã caute acceptare ºi, uneori, sã-ºi compromitãidealul. În ciuda acestor lucruri, idealul rãmâne: "voi veþiprimi putere" (Fapte 1:8), iar consecvenþa cu care li seaduce penticostalilor aminte de acel ideal, eficienþa aceluiapel ºi disponibilitatea penticostalilor de a-ºi însuºi acelideal, contribuie substanþial la felul conducerii care seridicã în cadrul Miºcãrii Penticostale. Aceasta este oresponsabilitate continuã, una care ne aratã rezultatediverse la finalul primului secol de existenþã al acesteimiºcãri. Trebuie sã ne aducem aminte doar de modul încare a vãzut traducãtorul biblic baptist, A. S. Worrell stilulde conducere al lui William J. Seymour dupã ce a vizitatMisiunea de pe Strada Azusa în anul 1906, pentru arecunoaºte cã adevãrata conducere penticostalã este posi-bilã doar atunci când cel ce conduce recunoaºte ºi sesupune aplicãrii profeþiei lui Zaharia.

Scriitorul nu are nici o urmã de îndoialã cã frateleSeymour are mai multã putere cu Dumnezeu ºi mai multãputere de la Dumnezeu, decât toþi criticii sãi din oraº ºi dinafara acestuia. Puterea lui stã în faptul cã este conºtientde slãbiciunile sale, de starea sa smeritã înaintea luiDumnezeu, iar atâta timp cât menþine aceastã atitudine,puterea voii lui Dumnezeu va continua sã curgã prin el,fãrã îndoialã.11

CECIL M. ROBECK, JR., PH.D.,Pasadena, California. Acest articol esteo formã prescurtatã a articolului publi-cat de autor sub numele "O perspectivãpenticostalã asupra conducerii".

NOTE1. Glenn A. Cook, The Azusa Street Meeting [Întâlnirea de pestrada Azusa] (Los Angeles: Glenn A. Cook, n.d.), 1.2. "How Holy Roller Gets Religion," [Religia, un val sfânt] LosAngeles Herald (Los Angeles) 10 septembrie 1906, 7.3. Glenn A. Cook, The Azusa Street Meeting, 2; W.B. Godbey apretins cã a predicat la Misiune "slujindu-i, cu ajutorul Domnu-lui". Când a pretins cã vorbeºte în alte limbi, vorbind de fapt înlatinã ºi când credincioºii au considerat cã fusese botezat cuDuhul, el a folosit acea ocazie pentru a declara cã aceºtia primi-serã ºi ei o lucrare demonicã falsã, mergând chiar mai departe ºipublicând varianta sa în Tongue Movement, Satanic [Miºcareavorbirii în alte limbi, satanicã] de W. B. Godbey (n.p.: Pillar ofFire, 1918), 4.4. Glenn A. Cook, The Azusa Street Meeting, 2.5. "Tongues Mission, Azusa Street, Los Angeles, California,"[Misiunea vorbirii în alte limbi, Strada Azusa, Los Angeles, Cali-fornia] The Free Methodist (Chicago) 7 mai 1907, sec. 9, p. 297.6. W.J.S., "Gifts of the Spirit," [Darurile Duhului] The ApostolicFaith 1.5 (Los Angeles) ianuarie 1907, sec. 2, p. 5.7. Comparã cu Bartleman, How Pentecost Came to Los Angeles[Cum au venit Rusaliile în Los Angeles], 34,69,87-89. 8. W.J.S., "Gifts of the Spirit," [Darurile Duhului] The ApostolicFaith 1.5 (Los Angeles) ianuarie 1907, sec. 2, p. 5. Comparã cu1 Corinteni 14:40.9. Dintre misiunile concurente fãceau parte Prima Bisericã NouTestamentarã, Misiunea Maple, Misiunea Odãii de Sus, Parham'sApostolic Faith Mission de la wctu, Biserica Oamenilor ºi Misi-unea Vernon. În plus, autoritãþile din Los Angeles au uºurat con-trolul pe care îl exercitau asupra predicãrii pe stradã unde diferiþivorbitori se dãdeau la întrecere pentru captarea atenþiei. 10. Un articol fãrã nume, The Apostolic Faith 1:6 (Los Angeles)februarie-martie 1907, sec. 1, p. 1.11. A.S. Worrell, "Work Increasing," [Lucrarea care creºte] TheApostolic Faith (Los Angeles) 1.6 (februarie-martie 1907), 5.4.


Reconciliere rasialã • Femeia în lucrare • Sã

Moºteniri traTrezirii de pe


acii • Reînnoire carismaticã • Evanghelizare

inice aleStrada Azusa

D E V I N S O N S Y N A N

Creºtinismul a fost profund schimbat de trezirea de pe strada Azusa din LosAngeles, de la începutul secolului trecut. În zilele sale de glorie, între anii 1906 ºi1909, aveau loc servicii religioase de trei ori pe zi, ºapte zile pe sãptãmânã. Con-

duse de pastorul de culoare, William J. Seymour, întâlnirile erau þinute într-o clãdiredãrãpãnatã, sub numele de Apostolic Faith [Credinþa Apostolicã]. Deºi nimeni nu seaºtepta la aºa ceva în acele momente, trezirea de pe strada Azusa a devenit un punct majorde cotiturã în istoria mondialã a creºtinismului.

Acei credincioºiumili care se adu-nau pe stradaAzusa în 1906 nuºi-au imaginat re-zultatele istoriceale trezirii pe careau ajutat-o sã sedeclanºeze în LosAngeles. Astãzi,Miºcarea Penti-costalã de pe în-treg pãmântuleste beneficiaramultor moºteniridurabile ºi mar-cante ale treziriide pe stradaAzusa.

MESAJUL STRÃZII AZUSAMesajul care a atras mulþimile laMisiunea de pe Strada Azusa eraconsiderat nou, inedit ºi revoluþionar.Creºtinii contemporani puteau primi ºiei botezul Duhului Sfânt aºa cum l-auprimit apostolii în Ziua Cincizecimii,însoþit de dovada biblicã a vorbirii înalte limbi. Pãrintele teologic al acestuimesaj era Charles Fox Parham, un fost

p a s t o rmetodistcare sealãturaseMiºcãrii Holiness.La ªcoala BiblicãBetel (întemeiatã înTopeka, Kansas în1989), studenþii luiParham au afirmatcã vorbirea în altelimbi era dovadaacestei binecuvân-tãri penticostale.Prima persoanã ca-re a primit acestfenomen la Betel afost Agnes Ozman,a cãrei experienþã

din Ziua de Anul Nou, din 1901, adevenit prototipul penticostalismuluimodern.În 1905, Parham a fost mentorul luiWilliam J. Seymour, în cadrul uneialte ºcoli biblice din Houston, Texas.Seymour a dus apoi mesajul penti-costal în Los Angeles, unde a devenitpastorul unei mici Biserici Holiness denegri. Membrii bisericii au respinsrepede mesajul sãu. Dupã o lunã de

întâlniri de rugãciune pe care le-auþinut într-o casã de pe strada BonnieBrae, Seymour împreunã cu câþivacredincioºi au vorbit în alte limbi. Eiau atras mulþimi mari de oameni înacea cãsuþã. În timp ce cãutau o clãdiremai mare în centrul Los Angelesului,Seymour ºi turma lui au gãsit o biseri-cã episcopalã metodistã africanã aban-


Colegiul Biblic Betel, Topeka, Kansas

ªcoala Biblicã Betel Parham,Houston, Texas

Casa de pe strada Bonnie Brae

Agnes Ozman LaBerge

Charles Fox Parham


donatã, pe strada Azusa. În aprilie1906, au început istoricele slujbe.

OMUL STRÃZII AZUSAFigura centralã de pe strada Azusa eraWilliam Joseph Seymour, un americande culoare. Seymour se nãscuse înLouisiana, iar ca ºi copil era un fel debaptist oarecum mistic. În tinereþe s-amutat în Indianapolis unde s-a alãturatbisericii metodiste, formatã în princi-pal din albi. Mai târziu s-a alãturatMiºcãrii Church of God (Anderson,Indiana), un grup holiness cunoscut ºica Sfinþii Luminii de Searã. Seymour,flãmând de dorinþa de a cunoaºteBiblia, a participat la cursurile ªcoliiBiblice a lui Dumnezeu din Cinci-nnati, condusã de Martin Wells Knapp,iar mai târziu la cursurile ªcoliiBiblice Betel, a lui Parham, dinHouston, Texas.Contrar stereotipurilor, Seymour eraun pastor convingãtor, cunoscut înbiserica afroamericanã mai degrabã caun învãþãtor ºi nu ca un predicatordinamic. El era un om profundspiritual care impresiona pe toþi ceice-l întâlneau.William Durham a spus cã Seymourera "cel mai blând om pe care l-amîntâlnit vreodatã", un om care pãstrao "dependenþã neajutoratã deDumnezeu", un om care era "atât deplin de Dumnezeu încât simþeai pute-rea ºi dragostea de fiecare datã când teapropiai de el."John G. Lake a spus: "Nu cred cãvreun om din vremurile moderne aavut o revãrsare mai minunatã a luiDumnezeu în viaþa lui decât cea pecare a dat-o Dumnezeu acestui tovarãº

drag, iar slava ºi putereaunor Rusalii adevãrate aumãturat lumea."Cât priveºte stilul sãude predicare, ArthurOsterberg a spus cã era "unvorbitor blând ºi simplu,nu un orator. El vorbea pelimba comunã a clasei nee-ducate. El putea predicatrei sferturi de orã fãrã niciurmã de emoþionalism. Nuera deloc un vorbitor fur-tunos care sã dea prea multdin mâini."În contrast cu acei criticicare l-au descris peSeymour ca un om "neîn-grijit, de rând ºi neînvãþat",el era un conducãtor efi-cient ºi un antreprenor altrezirii. Articolele pe carele-a publicat în ApostolicFaith, ziarul de pe stradaAzusa, ne aratã cã a abor-dat provocãrile istorice ºiteologice ale miºcãrii care a pornit dinbiserica sa. Christian History Maga-zine îl prezintã pe Seymour ca "unuldintre cei mai influenþi zece creºtinidin secolul 20".

MESAGERUL STRÃZIIAZUSASunt puþini cei care recunosc rolulimportant pe care l-a jucat FrankBartleman. Articolele sale despretrezirea de pe strada Azusa au fostpublicate ºi republicate în presaMiºcãrii Holiness din vremea aceea.Sutele sale rapoarte despre serviciilereligioase de pe strada Azusa au

rãspândit vestea în întreaga lume. Celedouã periodice care au avut cea maimare influenþã erau Way of Faith dinColumbia, Carolina de Sud ºi God'sRevivalist din Cincinnati, Ohio. Arti-colele din Way of Faith erau citite cupasiune de cei din sud, fapt careexplicã de ce penticostalismul a prinsrãdãcini mai întâi în sudul Americii.În How "Pentecost" Came to LosAngeles [Cum a ajuns "Cincizecimea"la Los Angeles] (1925), Bartleman aprezentat cele mai vii mãrturii ale unuimartor ocular al întâlnirilor de pe stra-da Azusa. Fãrã îndoialã cã fãrã scrie-rile lui Bartleman trezirea de pe stradaAzusa n-ar fi avut impactul mondial pe

Misiunea The Apostolic Faith

William J. Seymour


care l-a avut. Puterea presei religioaseeste una dintre primele moºteniritrainice ale strãzii Azusa.

MIªCAREAO moºtenire trainicã ºi influentã astrãzii Azusa este Miºcarea Penti-costalã modernã ºi fiica acesteia,Miºcarea Carismaticã. Misiunea de peStrada Azusa a fost, în mai multe pri-vinþe, prototipul penticostalismuluimodern. Majoritatea veºtilor desprenoua miºcare veneau mai degrabã dinLos Angeles decât din Topeka. Istoriane aratã cã de-a lungul Statelor Unite,a Europei, Asiei, Americii Latine ºiAfricii, primele veºti despre aceastãnouã miºcare au pretins cã ea a începutîn Los Angeles, sub conducerea unuipastor de culoare. Dupã mai mulþi ani,conducãtori ca J. Roswell Flower auatras atenþia asupra rãdãcinilormiºcãrii din Topeka, sub conducerealui Charles Parham.Miºcarea s-a rãspândit în jurul lumiisub lucrãrile deosebite ale unor pele-rini ai strãzii Azusa care au experi-mentat penticostalismul pe stradaAzusa. Printre ei erau G. B. Cashwell(Sudul Americii), C. H. Mason(Chruch of God in Christ), William H.Durham (Chicago, Vestul Mijlociu alAmericii ºi Canada), Mary Rumsey(Coreea), A. H. Argue (Canada) ºiJohn G. Lake (Africa de Sud). Maitârziu, cei care au fost direct influ-enþaþi de experienþa de pe strada Azusa

au luat mesajul ºi experienþa penti-costalã ºi le-au dus în jurul lumii.Printre aceºtia s-au numãrat ºi ThomasBall Barratt (Europa Occidentalã ºiMarea Britanie), Daniel Berg ºi Gun-nar Vingren (Brazilia), LuigiFrancescon (Italia, Argentina ºiBrazilia) ºi Ivan Voronaev (Rusia ºiþãrile slavice). Primele denominaþii penticostale erausituate în Sudul Americii, unde penti-costalismul a prins de la începutrãdãcini puternice. Majoritatea acestordenominaþii fuseserã întemeiateînainte de 1900. Ele erau formate dinbiserici care adãugaserã experienþapenticostalã ca pe o a treia binecu-vântare - pe lângã mântuire ºi sfinþireatotalã. Aceste denominaþii erau:Church of God in Christ (Memphis,Tennessee), Pentecostal HolinessChurch (Carolina de Nord), Church ofGod (Cleveland, Tennessee), UnitedHoly Church (Carolina de Nord) ºiPentecostal Free Will Baptist Church(Carolina de Nord).Mai târziu, printre bisericile penti-costale americane care nu veneaudintr-un context wesleyan s-au aflatºi Assemblies of God (Missouri),Pentecostal Church of God (Missouri),

International Church of the Fours-quare Gospel (California), precum ºidenominaþiile unitariene: PentecostalAssemblies of the World (Indiana) ºiUnited Pentecostal Church (Missouri).Fiecare miºcare penticostalã clasicãdin lume îºi poate regãsi rãdãcinilespirituale, direct sau indirect, pânã lamisiunea umilã de pe strada Azusa.În 1960, Miºcarea Penticostalã apãtruns în rândul bisericilor protes-tante prin intermediul pastorul episco-pal, Dennis Bennett. Mai târziu,miºcarea a înaintat cu putere în cadrulmajoritãþii tradiþiilor protestante subnumele de înnoirea carismaticã. Prin1967, penticostalismul a pãtruns înBiserica Romano-Catolicã, câºtigândpânã în anul 2000 peste 100 de mi-lioane de participanþi. În 2005, statisti-cianul David Barrett a estimat cãnumãrul credincioºilor penticostali ºicarismatici din lume este undeva înjurul a 600 de milioane. Aceastãmiºcare masivã este moºtenirea princi-palã a strãzii Azusa.Dupã un singur secol, Miºcarea Penti-costalã / Carismaticã a crescut într-unritm atât de uimitor încât în anul 2000,era pe locul doi ca familie mondialã debiserici, dupã Biserica Romano-Catolicã.

Frank Bartleman ºi MisiuneaThe Apostolic Faith

G.B. Cashwell

William H. Durham

A.H. Argue


MOªTENIRILETRAINICE ALESTRÃZII AZUSAProbabil cã cea mai impor-tantã moºtenire a strãziiAzusa era aducerea în bise-rica modernã a charismatei(a darurilor Duhului). Timpde secole bisericile din

apus, atât cea romanocatolicã cât ºi cea protes-tantã, adoptaserã poziþia cãdarurile Duhului au încetatodatã cu era apostolicã.Cunoscutã ca Teoria Cesa-þionistã, aceastã poziþie adevenit proeminentã înspecial în rândul funda-mentaliºtilor ºi a unorgrupuri holiness care au

respins penticostalismul.Odatã cu explozia vorbiriiîn alte limbi de pe stradaAzusa, atenþia bisericii afost îndreptatã ºi asupraaltor daruri ale Duhului.Pe lângã glosolalia, daru-rile de prorocie ºi vinde-care au cãpãtat ºi ele un locimportant.Penticostalii erau primii

creºtini de la Biserica pri-marã încoace care sã aso-cieze vorbirea în alte limbicu botezul cu Duhul Sfânt.Înainte de 1901 mii deoameni din grupãrile holi-ness ºi Keswick au pretinsun botez în Duhul Sfântinvocând diferite dovezicare sã valideze experienþalor. Dupã 1908, penticostaliiau ales expresia de dovadãiniþialã pentru a descrieînþelegerea pe care o aveaucu privire la experienþa pen-ticostalã. Aceasta însemnacã ºi celelalte daruri erauprezente, cu toate cã vor-birea în alte limbi era primuldar manifestat, ca în Fapteleapostolilor. Deoarece textulprincipal folosit pentru avalida aceastã experienþãera Fapte 2, miºcarea aprimit numele de MiºcarePenticostalã.Dupã 1960, Miºcarea Ca-rismaticã a pretins cã ºi altecharismate, inclusiv roadaDuhului, pot fi dovezi aleunei experienþe penticos-tale. Deoarece apelau ladiferite pasaje din Corin-teni, noii penticostali dincadrul bisericilor tradiþio-nale au ales sã fie numiþicarismatici ºi nu neopenti-costali, aºa cum li se spuneala început. Astfel, numelede carismatic implica faptulcã toate darurile Duhuluiputeau valida în egalãmãsurã experienþa botezuluicu Duhul Sfânt.

RECONCILIERERASIALÃCea mai ºocantã ºi ne-obiºnuitã trãsãturã a întâl-nirilor de pe strada Azusaera armonia rasialã careprevala sub conducerea luiSeymour. Aceasta l-a deter-minat pe Bartleman sãspunã: "Distincþia de culoa-re a fost spãlatã în Sânge."Mulþi erau uimiþi. În cea mairasistã perioadã a istoriei

John G. Lake

Daniel Berg

Gunnar Vingren Luigi Francescon Ivan Voronaev

Americii, mii de credincioºi albi auvenit pe strada Azusa ºi s-au supus con-ducerii bisericii, care era la început înesenþã de culoare. Cu toate cã albii auajuns în scurt timp majoritari, Seymour

a continuat ca ºi pastor ºi ºi-a exercitatautoritatea pastoralã ºi spiritualã asupra

întâlnirilor. Când mâinile negre eraupuse pe capetele credincioºilor albi,aceºtia erau botezaþi cu Duhul Sfânt.Totodatã aceºtia îl considerau pe

Seymour învãþãtorul ºi pãrintele lorspiritual.

Deºi miºcarea a început printre albii dinTopeka, sub coordonarea lui Parham,mulþi istorici considerã acum cãmiºcarea a devenit un fenomen globaldatoritã credincioºilor de culoare de pestrada Azusa. Închinarea afroamericanãde pe strada Azusa s-a rãspândit înlumea întreagã. Serviciile neregizate,conduse de Duhul au devenit modelulprimilor penticostali. ªi alte practici depe strada Azusa, cum ar fi transmitereaunor mesaje în alte limbi însoþite deinterpretare, au devenit o normã încadrul serviciilor penticostale dinîntreaga lume. O altã practicã de pestrada Azusa - cântarea în Duhul(cunoscutã ºi sub numele de cor ceresc)- s-a rãspândit peste tot în lume. Rugã-ciunea pentru bolnavi, deºi practicatãdinainte de 1900 în rândul evangheli-cilor holiness, a devenit la fel deimportantã ca vorbirea în alte limbi înmajoritatea serviciilor penticostale. Penticostalismul s-a rãspândit multîntre americanii de culoare dupã 1906,în special sub conducerea lui C.H.Mason ºi a Church of God in Christ.Clãdind pe Miºcarea Holiness a negri-lor, care a început în Biserica Episco-palã Metodistã Africanã din Philadel-phia, în 1878, majoritatea bisericilorsanctificate au ajuns în cele din urmãpenticostale. În anul 2000, Church ofGod in Christ era cea mai mare deno-minaþie penticostalã din America, cuaproximativ 6 milioane de membri.Deºi distincþia de culoare a reapãrutîn rândul penticostalilor dupã 1910,visul a rãmas viu. Acest fapt a fostdemonstrat în 1994 prin minunea dinMemphis, când Pãrtãºia Penticostalãdin America de Nord, formatã în una-nimitate din albi, a fost urmatã de Bi-sericile Penticostale / Carismatice dinAmerica de Nord, un grup interrasial ºiintercultural.

IMPLICAREA FEMEILORÎN LUCRARETrezirea de pe strada Azusa a scos laivealã ºi lucrãrile femeilor. Una dintrecele mai influente femei de pe stradaAzusa era Jennie Evans Moore, cares-a cãsãtorit cu Seymour în 1908. Ea aslujit cu credincioºie alãturi de acesta întimpul marilor zile de trezire ºi a þinutadesea locul soþului ei la amvon cândacesta era plecat. Dupã moartea soþului


Misiunea The Apostolic Faith Mission, Potland, Oregon, fondatã în 1909, deFlorence Crawford

În contrast cu acei critici care l-au descrispe Seymour ca un om "neîngrijit,

de rând ºi neînvãþat", el era un conducãtor eficient ºi un antreprenor al trezirii.

Pastorul W.J. Seymour împreunãcu soþia sa, Jennie Evans Seymour

ei în 1922, ea a pãstorit biserica pânã în1931. Ea a murit în 1936. Alte femei deculoare care au jucat un rol de condu-

cere au fost Lucy Farrow ºi JuliaHutchins. Farrow, luptãtorul în rugã-ciune a lui Seymour, s-a rugat pentrusute de oameni ca sã primeascã DuhulSfânt ºi vorbirea în alte limbi. Mai târ-ziu a condus o echipã de misiune înLiberia, unde a plantat biserici penti-costale. Julia Hutchins, care îl alungasepe Seymour din biserica ei, a trecut înscurt timp la penticostalism ºi a ajutatla conducerea misiunii.Alte femei importante din cadrullucrãrii de pe strada Azusa au fost

Florence Crawford ºi Clara Lum. Aces-te femei albe au slujit în stafful misi-

unii ºi au dat o mânã de ajutor înadministrarea bisericii. Când

Seymour a lansat ziarul Apos-tolic Faith, în 1906, Lum ºi

Crawford au fost redactoriiprincipali ºi promotoriiziarului. Când a ajunsla apogeu, ApostolicFaith a fost trimis gra-tuit la 50.000 deabonaþi. Lum a jucatun rol important pen-tru cã ea slujise ante-rior ca secretarã per-sonalã a lui PhineasBresee, fondatorulBisericii Nazarinene.În 1909, Crawford ºiLum s-au mutat înPortland, Oregon, un-

de au fondat o adunarefolosind acelaºi nume ca

cel al bisericii mamã dinLos Angeles - Apostolic

Faith Mission. Când s-amutat Lum, ea a luat lista de

adrese pentru ziarul ApostolicFaith, cu binecuvântarea iniþialã a

lui Seymour, ºi a continuat sã îlpublice din Portland. Acest lucru arupt legãtura dintre Seymour ºi adepþiisãi, fapt care a dus în cele din urmã ladeclinul Misiunii de pe Strada Azusa.Jennie Moore, Lucy Farrow, JuliaHutchins, Clara Lum ºi Florence

Crawford au devenit primele dintremultele lucrãtoare penticostale care aurãspândit mesajul în jurul lumii. Zecide ani înainte de 1900, predicatorifemei au înflorit în cercurile MiºcãrilorHoliness, dintre care Maria Wood-worth-Etter este cea mai cunoscutã.Dupã experienþa de pe strada Azusa,Ida Robinson, Aimee Semple McPher-son ºi Kathryn Kuhlman au dus tradiþiamai departe. Într-adevãr, Crawford,McPherson ºi Robinson au fondatîntregi denominaþii.

Unul dintre motivele pentru carefemeile au înflorit în Miºcarea Penti-costalã era ungerea cu care erau folositedarurile spirituale ale Duhului. Folosin-du-l pe prorocul Ioel drept ghid,femeile penticostale ºi-au gãsit loculîntre "fiii ºi fiicele" care vor proroci ºiîntre "robii ºi roabele" peste care va fiturnat Duhul în zilele din urmã (Ioel2:28; Fapte 2:17). Privind retrospectiv,experienþa de pe strada Azusa a fostsemnificativã ºi datoritã implicãriifemeilor în lucrare.

SÃRACIIIstoricii ºi sociologii privesc acumîntâlnirile de pe strada Azusa ca pe unfenomen al lumii a treia. Într-un anumitsens, Seymour îi reprezenta pe ceisãraci, dezavantajaþi ºi dezmoºteniþi ailumii. Din moment ce 80 la sutã dinpopulaþia lumii se încadreazã astãzi înacea categorie, strada Azusa reprezintãdragostea lui Dumnezeu pentru ceimulþi care au puþin din lucrurile pe carelumea le preþuieºte. Unii au vorbitdespre penticostalism ca despre raiulmaselor de oameni. Alþii au spus cãpenticostalismul este religia alegeriipentru lumea a treia.Dupã strada Azusa, condiþia principalãpentru implicare nu era educaþia saureputaþia, ci ungerea Duhului Sfântpentru o lucrare eficace. Nu toþi cei ceparticipau la întâlnirile de pe stradaAzusa erau sãraci ºi fãrã educaþie. ªti-rile vorbeau adesea despre cei rafinaþi,

bine îmbrãcaþi ºi educaþi care par-ticipau la întâlniri. Majoritateaînsã erau oameni dezavantajaþidin clasele de jos, care au plecatpentru a întemeia mari miºcãripenticostale în jurul lumii.Un motiv al creºterii masive apenticostalismului este acceptareamiraculosului. Majoritatea oame-

nilor cred în existenþa spiritelor, atâtbune cât ºi rele. În cazul a milioane deoameni care trãiesc într-un mediupãgân, a deveni creºtin penticostal nuimplicã o schimbare de paradigmã pen-tru noul credincios. În mare parte dinlume, cei care cautã eliberare ºi mân-tuire sunt eliberaþi de forþe demonice.În timp ce mare parte a creºtinismuluisusþine perspectiva ºtiinþificã occiden-talã asupra vieþii, care neagã existenþademonilor, penticostalii ºtiu cã demonii


Bishop Ida Robinson

Dupã strada Azusa, condiþia principalã pentru implicare nu era

educaþia sau reputaþia, ci ungerea Duhului Sfânt pentru o lucrare eficace.

sunt niºte fiinþe puternice ºi maleficecare trebuie alungate.Cei care devin creºtini devotaþi rup pu-terea pãcatului asupra vieþii lor, devinniºte cetãþeni sinceri ºi harnici ºi începsã prospere. Penticostalii experimen-teazã ceea ce Donald McGavran anumit "rãscumpãrare ºi ridicare", careîi scoate din starea de sãrãcie ºi îi aduceîntr-o stare de relativã prosperitate.Majoritatea penticostalilor nu ºi-aupropus sã rãmânã sãraci, motiv pentrucare au ºi fost adesea atraºi de învãþã-turi despre bunãstare ºi prosperitate.Dupã cum a arãtat Grant Wacker înHeaven Below, mulþi dintre copiiistrãzii Azusa erau oameni cu o mareinteligenþã intrinsecã care, în ciudadezavantajelor economice, ºi-au folositinteligenþa ºi abilitãþile de întreprin-zãtori pentru a construi biserici ºilucrãri mari.

MUZICAO moºtenire vastã, însã rar observatã, afenomenului de pe strada Azusa estenoul stil de muzicã folosit în închinare,care s-a rãspândit în cele din urmã înlumea întreagã. Din moment ce stradaAzusa era un amestec de stiluri deînchinare ale albilor ºi negrilor, erainevitabil ca etosul muzical al penti-costalilor de culoare sã aibã o influenþãcrescutã printre penticostali. Chiar dacã

închinãtorii de pe strada Azusa cântauvechile imnuri metodiste ºi holiness,cum ar fi favoritul "Mângâietorul avenit", etosul muzical al negrilor s-arãspândit treptat ºi a ajuns sã influ-enþeze în cele din urmã ºi bisericilealbilor. Faptul cã Elvis Presley a fostcrescut într-o bisericã penticostalã neajutã sã explicãm dezvoltarea stiluluimuzical de astãzi, care reflectã atât oinfluenþã a muzicii country, cât ºi a rit-mului ºi a bluz-ului.În întreaga lume, biserici provenind dinmulte tradiþii cântã astãzi cântece deînchinare inspirate de Miºcãri Penti-costale ºi Carismatice. Alãturi de mu-zicã sunt ºi alte stiluri de închinare pen-ticostalã, cum ar fi ridicatul mâinilor,cântatul în Duhul, mesaje profetice ºirugãciunea pentru bolnavi.

EVANGHELIZAREAPoate cã cea mai vastã moºtenire astrãzii Azusa este învãþãtura ºi practicaîmputernicirii Duhului Sfânt pentruevanghelizare. Mai presus de orice,strada Azusa era o miºcare misionarã.Mulþi misionari veneau ºi plecauîn timpul trezirii. La câteva luni dupãînceperea întâlnirilor, revista ApostolicFaith a raportat treziri spirituale înNew York, Londra, Oslo, Stockholmºi India.Nici o altã miºcare, de la Biserica pri-

marã încoace n-a experimentat omiºcare de trezire care sã meargã atâtde departe într-un timp atât de scurt.Fascinaþia vorbirii în alte limbi, a vin-decãrilor ºi a scoaterii de demoni aatras mulþimile - fãrã folosirea mij-loacelor de publicitate. De-a lungul zi-lelor sale glorioase, strada Azusa n-afãcut publicitate în ziarele locale ºi n-alipit nici un afiº. Vestea trezirii s-arãspândit local din gurã în gurã. Ziareledin Los Angeles au publicat niºte arti-cole injurioase ºi rasiste, care n-aufãcut altceva decât sã atragã ºi maimulþi oameni. În cele din urmã, pelerinii care veneaupe strada Azusa au rãspândit vestea înlumea întreagã. Au fost plantate mii debiserici ºi milioane de oameni s-au con-vertit. Astãzi se estimeazã cã cele maimulte convertiri de la pãgânism au avutloc prin eforturile evanghelistice alepenticostalilor ºi carismaticilor. La un secol de la deschiderea servici-ilor religioase de pe strada Azusa existãpeste 600 de milioane de penticostali ºicarismatici în lume. Aceasta atestã suc-cesul evanghelistic al miºcãrii.

CONCLUZIEMicul grup de închinãtori care s-auadunat pe strada Azusa în 1906 nu auvisat la rezultatele istorice ale trezirii lacare au contribuit ei în Los Angeles. Ein-au aparþinut unei denominaþii mari.Nici una dintre marile denominaþii pen-ticostale de astãzi, cum ar fi Assem-blies of God sau Church of God inChrist, nu pot pretinde în mod exclusivapartenenþa de acea misiune.Strada Azusa aparþine întregului trup allui Cristos. Seymour nu poate fi reven-dicat doar de cãtre afroamericani sau decãtre penticostali; el aparþine întreguluitrup al lui Cristos - din toate naþiunile,rasele sau popoarele. Botezul cu DuhulSfânt, însoþit de daruri ºi de haruri, nuaparþine doar penticostalilor, ci întregu-lui trup al lui Cristos.

Vinson Synan,Ph.D., este decanal Facultãþii deTeologie a Univer-sitãþii Regent, ºiautor al Century ofthe Holy Spirit[Secolul DuhuluiSfânt].


Nu poate fi negat însã faptul cãtimp de trei ani Apostolic Faith Mis-sion a lui Seymour a fost cel maiproeminent centru penticostal dinAmerica de Nord. Aceastã bisericãpredominant afro-americanã a fostînrãdãcinatã în cultura sclavagistãafricanã din secolul 19. Acest lucrueste important, în special în ce priveºterãspândirea penticostalismului în pãrþiale lumii unde aºa-zisele religii primi-tive erau dominante. Accentul penti-costal pus pe vindecare a ajutat larãspândirea mesajului la oameni careaºteptau ca liderii religioºi sã fie înso-þiþi de anumite demonstraþii de putere.

Au fost trimiºi de pe strada Azusamisionari penticostali pânã în China,India, Japonia, Egipt, Liberia, Angolaºi Africa de Sud. Aceasta nuînseamnã ºi cã au realizatmulte. Primii misionari careau plecat de pe strada Azusaerau convinºi cã primiserãniºte limbi misionare prinbotezul cu Duhul Sfânt. Eicredeau cã atunci când vorajunge la destinaþie vor vorbiîn mod miraculos limbileacelor popoare, fãrã a finevoiþi sã depunã eforulasiduu necesar învãþãrii uneilimbi strãine. Cu excepþiacâtorva cazuri izolate, în careunii au pretins cã s-a întâm-plat aºa, majoritatea lor nuau fost în stare în vorbeascãîn limbi strãine. Mulþi din-tre aceºti misionari s-auîntors în Statele Unitedeziluzionaþi. Majoritateaînsã s-au adaptat ºi au per-severat în eforturile lormisionare.

CENTRE PENTI-COSTALE ÎNAMERICA LATINÃªI EUROPAMisionarii de pe stradaAzusa ºi convertiþii lor austabilit noi centre de trezirecare au rãspândit penti-costalismul din locuri cumar fi Hong Kong; Oslo,

Norvegia; Sunderland, Anglia; Johan-nesburg, Africa de Sud; Lagos,Nigeria; Valparaiso, Chile ºi Belém,Brazilia.

America LatinãÎn 1909, Luigi Francescon (1866-1964), un asociat al lui WilliamDurham din Chicago, a întemeiatadunãri italiene în Statele Unite ºiArgentina. În 1910, el a format Chris-tian Congregation, prima bisericãpenticostalã din Sao Paulo, Brazilia.

Doi imigranþi suedezi, GunnarVingren ºi Daniel Berg au începutorganizaþia Assemblies of God înBrazilia. Ei au avut totodatã o legãturãcu Durham. În 1910, Vingren ºi Bergau mers în statul Pará din nordulBraziliei, unde au fondat Apostolic

Faith Mission, care a fost înregistratãca Assemblies of God în 1918. În anul2000, Assemblies of God a fost ceamai mare bisericã din America Latinã,dupã cea catolicã.

O a doua fazã, când s-au fondatîntre 20 ºi 30 de noi denominaþii penti-costale braziliene, a avut loc dupã1952. Dintre acestea cele mai impor-tante sunt Brazil for Christ, God isLove ºi Foursquare Gospel Church.Dupã 1975 a început o a treia MiºcarePenticostalã. Cea mai mare entitate aacestei noi miºcãri era The UniversalChurch of the Kingdom of God.Aceastã bisericã, fondatã de EdirMacedo în 1977 în Rio de Janeiro, esteo miºcare orientatã spre prosperitate.

Brazilia, Chile ºi Argentina au celemai mari biserici penticostale dinAmerica de Sud. Cu toate acestea,


Continuare din pag. 3

Gunnar Vingren William H. Piper

Biserica Stone din Chicago Robert ºi Maria Brown

Daniel Berg


aproape fiecare þarã din AmericaLatinã ºi Caraibe a fost afectatã deacest fenomen, adesea cu ajutorulmisionarilor occidentali.

EuropaMajoritatea bisericilor penticostaleeuropene îºi au originea în trezireaasociatã cu T. B. Barratt (1862-1940). Barratt era un pastormetodist din Oslo, Norvegia, care avizitat New York-ul în 1906, când afost botezat cu Duhul Sfânt. El s-aîntors în Norvegia ca un penticostalzelos, destinat sã devinã fondatorulºi motivatorul principal al penti-costalismului clasic din Europa.Trezirea din Biserica Filadelfia dinOslo s-a rãspândit ºi în alte pãrþi aleEuropei.

Bisericile Penticostale din Scandi-navia au devenit curând cele mai maribiserici în afara bisericilor luterane destat. Aceste biserici penticostaletrimiteau misionari în întreaga lume.Pânã în anii 1960, Biserica Filadelfia alui Lewi Pethrus (1884-1974) dinStockholm, Suedia, a fost probabil ceamai mare adunare penticostalã dinlume, având un program propriu demisiune ºi activitãþi sociale.

În septembrie 1907, AlexanderBoddy (1854-1930), vicar anglican dinSunderland, Anglia, a vizitat bisericalui Barratt ºi l-a invitat pe acesta înbiserica sa. Drept urmare, Sunderland adevenit primul centru penticostalimportant din Marea Britanie. Con-venþiile anuale Whitsun organizate

între 1908 ºi 1914 au atras penticostalidin toatã Europa. Boddy a editatrevista influentã Confidence (1908-1926) în care a relatat despre trezirilepenticostale ºi a prezentat doctrineleacestora. În 1909, el l-a susþinut peCecil Polhill în crearea PentecostalMissionary Union [Uniunii MisionarePenticostalã], o miºcare misionarãinterdenominaþionalã care a lucrat înprincipal în vestul Chinei ºi în centrulIndiei.

În 1915, George Jeffreys a fondatElim Pentecostal Church în Belfast,care este în prezent cea mai maredenominaþie penticostalã din MareaBritanie. În 1924, Assemblies of Goddin Marea Britanie ºi Irlanda s-a for-mat ca o asociaþie congregaþionalã debiserici autonome. Donald Gee (1891-1966) a slujit ca preºedinte din 1948 ºi

pânã la moartea sa în 1966. Gee acãlãtorit peste hotare ºi a organizatConferinþa Penticostalã Europeanãorganizatã în 1939 în Stockholm, pre-cum ºi prima Conferinþã PenticostalãMondialã din Zurich în 1947. Gee afost unul dintre cei mai influenþi lideripenticostali din vremea sa.

Penticostalismul s-a rãspândit dinAnglia în Franþa în 1926. În 1952,Miºcarea Penticostalã a început în rân-dul etniei rromani (þigani). Astãzi înFranþa ºi Spania, aproape un sfert dinpopulaþia rromani aparþine bisericiipenticostale.

Penticostalismul portughez îºi arerãdãcinile în Brazilia. Jose Placido daCosta ºi Jose de Mattos au plecat camisionari penticostali din Brazilia înPortugalia în 1913 ºi respectiv 1921.

Misionari suedezi au plantat penti-costalismul în Spania în 1923.

Italia este pe locul doi în ce priveºtenumãrul de credincioºi din Europaoccidentalã dupã Britania. În 1908,Luigi Francesscon l-a trimis peGiacomo Lombardi din Chicago înItalia. Atât Congregaþiile CreºtinePenticostale cât ºi Biserica CreºtinãPenticostalã Italianã îºi urmãrescînceputurile pânã la Lombardi.

Miºcarea Penticostalã a avut maimult succes în estul Europei, unde acrescut în ciuda persecuþiei severe.Ivan Voronaev a plantat prima bisericãpenticostalã rusã din New York. În1920, el a înfiinþat adunãri în Bulgaria,Ucraina ºi Rusia. Biserica lui Voronaevdin Odesa (Ucraina) a ajuns repede la

Alexander Boddy Lewi Pethrus

1000 de membri. În 1927, el a fostnumit preºedintele Uniunii Creºtinilorde Credinþã Evanghelicã.

În acel moment, penticostalii s-aubucurat de favoarea statului comunistcare îi eliberase de persecuþia ortodo-xã. În 1930 însã, dupã ce au fost apro-bate legile antireligioase, Voronaevîmpreunã cu 800 de pastori au fosttrimiºi în taberele siberiene de concen-trare. Voronaev a dispãrut dupã aceas-ta. În 1940 s-a presupus cã murise.

Creºtinii credinþei evanghelice(penticostale) i-au abordat fãrã succespe liderii sovietici, pe Kruschev în1957 ºi Brezhnev în 1965, pentru aobþine libertate religioasã. Pânã în1991, când a cãzut comunismul, liber-tatea religioasã le-a fost negatã.

Uniunea Penticostalã Evanghelicãdin Ucraina este una dintre cele maimari denominaþii penticostale dinEuropa. Ea avea în 2000 aproximativ370.000 de membri. În 2000 erauaproximativ 400.000 de penticostaliruºi ºi 780.000 ucraineni, cel mai marenumãr de penticostali din vreo þarãeuropeanã.

În România, existã mai mult de300.000 de penticostali. BisericaApostolicã Penticostalã a luiDumnezeu, fondatã în 1922, este cea

mai mare de-nominaþie. În1996, biseri-ca a devenitcunoscutã caUniunea Pen-ticostalã.

Odatã cudezintegrareacomunismu-lui a venit omai mare li-bertate pentrupenticostaliidin estul Euro-pei, însã noi grupãri penticostale dinoccident au invadat fostele þãri comu-niste cu tehnici de evanghelizare careau stârnit opoziþia bisericilor ortodoxeºi a guvernelor naþionale.

IMPACTUL ÎN AFRICA ªI ASIAAfricaVindecarea bolnavilor prin punereamâinilor (însoþite uneori de simbolurirituale) a jucat un rol proeminent înpracticile penticostale din Africa. În2000, aproximativ 11 la sutã din popu-laþia Africii era carismaticã, fãcând dincreºtini un grup semnificativ pe conti-nent. Penticostalii clasici lucreazã în

Africa din 1907, când misionarii de pestrada Azusa au ajuns în Liberia ºiAngola. În 1908, câþiva misionari pen-ticostali independenþi au ajuns înJohannesburg, în Africa de Sud. Ei auîntemeiat cea mai mare denominaþiepenticostalã clasicã, Apostolic FaithMission [Misiunea Credinþa Apos-tolicã]. La început, serviciile erauintegrate rasial. Ulterior, liderii albi aupromulgat niºte legi rasiste prin care aupãstrat toate poziþiile importante pen-tru ei. Acest fapt a contribuit la multeleschisme care au avut loc.

Pânã în 1996, majoritatea denomi-naþiilor penticostale din Africa de Suderau divizate pe criterii rasiale.Nicholas Bhengu (1909), unul dintrecei mai influenþi penticostali dinAfrica de Sud, era lider al grupãriiAssemblies of God intitulatã "Înapoi laDumnezeu". Misionarul penticostalbritanic independent William Burton(1886-1971) a lucrat în sudul statuluiCongo din 1915 pânã în 1960. El afondat ceea ce avea sã devinã Comuni-tatea Penticostalã din Congo.

În estul Africii majoritatea biseri-cilor independente numeroase pun unaccept pe Duhul Sfânt ca rezultat aldiferitelor miºcãri de trezire spiritualãcare au avut loc. În 1967, evanghelistulgerman Reinhard Bonnke ºi-a începutlucrarea în sudul Africii. De atunci, elpredicã în toatã Africa în faþa celor maimari mulþimi din istoria bisericii.Organizaþia sa, Christ for All Nations,cu sediul în Frankfurt, Germania, a fostfoarte eficientã în a promova practicilepenticostale în Africa.

Penticostalismul a ajuns una dintrecele mai proeminente miºcãri creºtine


Donald Gee, 1960 George Jeffreys

Ivan ºi Katharina Voronaev

Ca ºi John Wesley, penticostalii timpurii au vãzut lumea ca ºi pe propriul lor câmp de lucrare,

spaþiu în care ei trebuiau sã se extindã.

din vestul Africii. În 1907, americaniide culoare de pe strada Azusa au fostprimii misionari care au mers înLiberia. Trei dintre cele mai maridenominaþii penticostale din Ghana îºiau originea în lucrarea unui ghanezremarcabil, Peter Anim (1890-1984) ºia contemporanului sãu irlandez, JamesMcKeown (1900-1989).

Astãzi, Nigeria este una dintre celemai penticostale þãri din Africa. Ea areunele dintre cele mai mari adunãri dinlume, cu lucrãri de evanghelizare vigu-roase atât în þarã cât ºi peste hotare.

AsiaÎntr-un timp relativ scurt, o reþea com-plexã de misiuni penticostale a fostpusã la punct în India. În 1929, Assem-blies of God din India a format un con-siliu regional pentru sudul Indiei, cudistricte independente. Din 1947, aces-te districte au ajuns sub conducereaindienilor.

K. E. Abraham (1899-1974) a de-venit penticostal în 1923, însã nu a fostde acord cu misionarii care au fondatBiserica lui Dumnezeu Penticostalãdin India. Aceasta ºi Assemblies ofGod sunt cele douã denominaþii penti-

costale mari din India,având peste 750.000de membri fiecare în2000. Cel mai cunos-cut evanghelist caris-matic indian este D. G.S. Dhinakaran dinTamilnadu (membru alBisericii din SudulIndiei), a cãrui organi-zaþie Jesus Calls Min-istry susþine campaniiextinse de evanghe-lizare la care se strângmulþimi imense.

Myanmar, Thai-landa, Malaiezia ºiSingapore au bisericipenticostale ºi caris-matice pline de viaþã,însã marea expansiunepenticostalã din sudulAsiei a avut loc înIndonezia. În 1922,misionarii penticostaliamericani de origine

olandezã ai ajuns înJava. În timpul trezirii indoneziene din1965 pânã în 1971, mai mult de 2 mili-oane de oameni au devenit creºtini, înciuda persecuþiei din partea extre-miºtilor musulmani. În 2000, erau între9 ºi 12 milioane de penticostali ºicarismatici, cam 4 sau 5 la sutã dinpopulaþia þãrii, în care 80 la sutã suntmusulmani.

În 1928, filipinezii care s-au con-vertit în Satele Unite s-au întors înFilipine ºi au întemeiat biserici penti-costale. Astãzi, cele trei denominaþiimari din Filipine sunt Jesus is LordChurch, fondate de Eddie Villanuevaîn 1978, Jesus Miracle Crusade ºiAssemblies of God.

În 1907, misionarii penticostali aufost foarte activi în China. FamiliileMcInroshe ºi Grarr au fost printreprimii participanþi ai trezirii de pe stra-da Azusa. Deºi erau doar în jur de 5milioane de creºtini în China în 1949,când au plecat majoritatea occiden-talilor, estimãrile membrilor miºcãriiindependente neînregistrate din 2000variazã între 20 ºi 75 de milioane. S-arputea ca în China sã fie acum celmai mare numãr de creºtini carismaticidin Asia, în special în bisericileindependente din case. Acestea s-audezvoltat separat de restul creºtinismultimp de 50 de ani, în ciuda uneiopoziþii severe.

Miºcarea True Jesus Church fon-datã de Paul Wei în 1917 în Beijing ºiJesus Family fondatã de Jing Dianyingîn Mazhuang, Shandong, în 1927, suntbiserici penticostale, provenind dinbisericile unitariene ºi cele adventiste.Aceste biserici, împreunã cu alte treibiserici independente au fost interzisedin anii 1950 pânã la finalul anilor1970, dupã care a avut loc o creºtererapidã. În 2000, s-a estimat cã zece

procente din protestanþii dinChina erau membri ai denomi-naþiei True Jesus Church, ºi cãmajoritatea grupurilor creºtinedin regiunea centralã Shanongproveneau din miºcare JesusFamily.

În 1932, Mary Rumsey,care fusese botezatã cu DuhulSfânt pe strada Azusa, a fon-dat prima bisericã penticostalãdin Seul, Coreea, împreunã cuHeong Huh, care a devenitulterior primul preºedinte aldenominaþiei coreene Assem-blies of God. David (anteriorPaul) Yonggi Cho (1936-) ºiviitoare lui soacrã, Jashil Choi(1915-1989) au început în1958 o micã bisericã ce seîntâlnea într-un cort dintr-un


Nicholas Bhengu (stânga) ºi Ted Ness

Reinhard Bonnke (dreapta) ºi Hal Herman


cartier sãrac din Seul. Dupã treizeci deani, biserica lui, Yoido Full GospelChurch, formatã din 700.000 de mem-bri sub coordonarea a 700 de pãstori,devenise cea mai mare adunarecreºtinã din lume.

PROVOCÃRILE ACESTUISECOLULÎn 1930, au mai rãmas doar câteva þãrifãrã vreun fel de mãrturie penticostalã- o realizare cu adevãrat remarcabilã.De atunci, penticostalismul, inclusivbisericile independente asemãnãtoarecelor penticostale ºi catolicii carismati-ci, a devenit una dintre cele maisemnificative forme de creºtinism dinsecolul 21. Conform estimãrilor con-troversate citate adesea, se poate ca în2000 sã fi fost mai mult de 500 demilioane de aderenþi ai Miºcãrii Penti-costale, rãspândiþi în aproape fiecareþarã din lume, în cadrul celor mai multedenominaþii creºtine. În mai puþin de100 de ani, Miºcarea Penticostalã,Carismaticã ºi cele asociate acestora,au devenit noua forþã principalã dincreºtinismul mondial.

Cu toate acestea, acest lucru nu tre-buie sã provoace la triumfalism,deoarece penticostalismul a fost carac-

terizat de probleme care rãmân ºi dupã100 de ani. Dintre acestea, cele maipresante sunt fragmentarea, individua-lismul ºi patriarhalismul.

Una dintre cele mai mari provocãrieste lipsa de unitate ºi exclusivismul.Diferenþele doctrinare ºi de organizareau apãrut încã de la început. Acestediferenþe erau întemeiate uneori pe cri-terii de rasã ºi clasã socialã, însã celmai adesea pe diferenþe minore ºi pedogmatism. Moºtenirea penticostaliloreste faptul cã sunt responsabili deproducerea mai multor diviziuni înultimii 100 de ani decât a produscreºtinismul în cei 2000 de ani de exis-tenþã. Este o ironie, cu cât s-au divizatmai mult penticostalii, cu atâta s-au ºiînmulþit mai mult. Aceasta nu acoperãînsã vina pentru lipsa de unitate dintrupul lui Cristos.

Penticostalii trebuie sã se apropiemai mult între ei, dar ºi faþã de fraþii ºisurorile lor din alte denominaþii. Într-o

perioadã când existã o mai maredeschidere faþã de lucrarea DuhuluiSfânt, multe organizaþii penticostale îºireevalueazã relaþiile naþionale ºi inter-naþionale cu celelalte denominaþii.Diferitele discuþii dintre acestea aratãcã se întrezãreºte o schimbare laorizont. Societatea pentru StudiiPenticostale oferã unul dintre cele maiprimitoare forumuri din America deNord pentru cercetãri ºi discuþiicreative dintre penticostali ºi caris-matici. Recent, penticostalii au partici-pat la o serie de conferinþe interdeno-minaþionale de tatonare, care auculminat cu o conferinþã internaþionalãdespre Duhul Sfânt, vindecãri ºireconciliere, care a avut loc la Atena înmai 2005. Pentru prima datã, mulþipenticostali au fost delegaþi cu drepturidepline la o conferinþã interdenomi-naþionalã importantã. Implicareapenticostalilor în astfel de evenimente

poate deschide drumul unor schimbãridinamice care sã afecteze faþa inter-naþionalã a creºtinismului ºi poatepromova vindecarea relaþiilor dintrecredincioºii care împãrtãºesc aceeaºidedicare faþã de Isus Cristos.

Pe lângã problema fragmentãriimai este ºi cea a unei conduceri lipsitede eticã. Cu toate cã penticostalismuls-ar putea sã nu deþinã monopolul în cepriveºte ºarlatanii religioºi, istoria sarecentã ne-a oferit numeroase exemplede luminãtori penticostali imperfecþi.Evanghelia prosperitãþii a plãmãdit oculturã penticostalã globalã cu un ritmrapid de creºtere, însã cu anumite prac-tici îndoielnice. Aceste practici suntechivalente cu exploatarea celorlalþi înnumele binecuvântãrilor lui Dumnezeuºi au legãturã cu o teologie îndoielnicã.Mulþi lideri penticostali din zilelenoastre nu prea dau socotealã nimãnui,ajungând sã-ºi facã singuri legea.Din nefericire, eclesiologia penti-costalã a cãzut pradã unui individua-lism exagerat.

Patriarhalismul se manifestã astãziîn câteva domenii ale penticostalismu-lui. Existã ocazii limitate pentru cafemeile (care formeazã marea majori-tate a grupului penticostal) sã seimplice în lucrare ºi conducere. Înunele locuri misionari expatriaþimanipuleazã bisericile naþionale ºicolegiile teologice prin controlulasupra resurselor financiare acumulatedin þãrile mai bogate. Doar când acestegreºeli vor fi corectate vom putea vorbidespre o maturizare a penticostalilor.Penticostalii vor fi nevoiþi sã se ocupede anumite probleme atâta timp câtpãcatul abundã, însã o mai bunãcooperare ºi dezvoltare de relaþii cu alþipenticostali la nivel global vor con-tribui la soluþionarea acestor chestiunistringente.

Allan Anderson, D.Th.,este lector în studiipenticostale în cadrulInstitutului de StudiiPostuniversitare pentruteologie ºi religie ºiconduce programulpostuniversitar al Uni-versitãþii Birmingham,

Anglia. Fost pastor ºi profesor penticostalîn Africa de Sud, el slujeºte acum înconsiliile de redacþie a mai multor jurnale.

A.G. Garr, 1920

Într-o perioadã când existã o mai mare deschidere faþã de lucrarea Duhului Sfânt,

multe organizaþii penticostale îºi reevalueazã relaþiile naþionale ºi internaþionale

cu celelalte denominaþii.

În timpul cercetãrii mele am avuto corespondenþã cu unul dintrepuþinii martori oculari ai trezirii depe strada Azusa care au maisupravieþuit. El este domnul

Harvey McAlister din Springfield,Missouri, care mi-a scris cã a vizitat elînsuºi misiunea de mai multe ori. Elavea un incident foarte interesant depovestit:

"Fratele meu, Robert McAlister, acumdecedat, era în Los Angeles când aavut loc urmãtorul eveniment pe care mil-a povestit. Tânãra, pe care ocunoºteam bine ºi de la ai cãrei pãrinþiam auzit incidentul, era Kathleen Scott.

Acest lucru s-a întâmplat în ceea ceeste cunoscut ca Vechea Misiune de peStrada Azusa. Veneau oameni dinlumea întreagã ca sã investigheze ceeace se întâmpla. Era o salã mare cuniºte scãri care ducea spre "Camera deSus". Clãdirea era deschisã zi ºi noaptetimp de câþiva ani, cu programe depredicare de douã sau trei ori pe zi ºi cuoameni aflaþi în rugãciune zi ºi noapteîn Camera de Sus. La sfârºitulpredicãrii, mulþimile se retrãgeau înCamera de Sus pentru rugãciune. Cândvenea vremea predicãrii cineva sunadin clopot ºi toþi coborau pentru a parti-cipa la slujbe.

Kathleen era în Camera de Sus,doar o adolescentã în acel moment. Unbãrbat a intrat în clãdire în timpul servi-ciului ºi auzindu-i pe oameni rugân-du-se a urcat pe scãri în camera derugãciune. În momentul în care a intrat,Kathleen, mânatã de Duhul, s-a ridicatarãtând spre acel bãrbat ºi a început sã

vorbeascã într-o altã limbã timp de câte-va minute.

Clopotul care chema oamenii la ser-viciul de predicare i-a întrerupt. Toþioamenii s-au ridicat ºi s-au îndreptatspre scãri. Bãrbatul, când s-a apropiatKathleen de scãri, a luat-o de braþ ºi acondus-o pe scãri pânã la amvon undea aºteptat pânã s-a fãcut liniºte în salã.Apoi a început sã vorbeascã:

"Sunt evreu ºi am venit în acest oraºca sã investighez aceastã vorbire în altelimbi. Nimeni din acest oraº nu îmicunoaºte numele ºi prenumele, pentrucã am venit sub un nume fals. Nimenidin acest oraº nu ºtie cu ce mã ocupsau orice altceva. Eu ascult predicatoricu scopul de a le demonta predicile ºide a le folosi în prelegeri împotrivareligiei creºtine.

Când am intrat în camerã, aceastãtânãrã a început sã vorbeascã înebraicã. Ea mi-a spus numele ºi prenu-mele ºi mi-a spus de ce am venit înoraº precum ºi cu ce mã ocup, iar apoim-a chemat sã mã pocãiesc. Ea mi-aspus lucruri despre viaþa mea pe carenimeni din acest oraº nu are cum sã lecunoascã."

"Apoi, [concluzioneazã domnulMcAlister în scrisoarea lui], omul acãzut pe genunchi plângând ºi rugân-du-se ca ºi cum i s-ar fi frânt inima."

Harvey McAlister

NOTÃ1. Din John L. Sherrill, They speak With OtherTongues [Ei vorbesc în alte limbi] (New York:McGraw Hill, 1964), pag. 41, 42.


Ei vorbesc în alte limbi


Eram nerãbdãtor sã vãd ce se întâm-pla pe strada Azusa! Seara urmã-toare m-a invitat ºi pe mine cu ea[mama lui A.C. Valdez Sr.]. Cândne-am apropiat la un bloc de clãdi-

rea de lemn cu douã etaje, vopsitã în alb, amsimþit "o senzaþie de atracþie". Nu m-aº mai fiputut întoarce nici dacã doream.

În interior, locul arãta ca un mare ºi simpluhambar. Majoritatea locurilor - niºte bãnci simplede lemn neprelucrat - erau ocupate. Negrii ºi albiierau într-un numãr egal. N-am înþeles de ce erauagãþate niºte cutii poºtale de metal pe pereþi.

Când mergeam spre un loc gol de pe ultimabancã am simþit un fior rece. Cum se putea? Nuera rece deloc. Apoi mi s-a ridicat pãrul de pemâini, picioare ºi cap. Am simþit de parcãeram înconjurat de Dumnezeu. Tremuram.La fel ºi mama, ºi toþi cei prezenþi.

Pe scenã, un negru - mama zicea cãera pastorul W.J. Seymour - stãtea înspatele a douã cutii de lemn puse unapeste alta. Ele formau amvonul sãu.Din când în când îºi ridica privirea,stãtea drept, iar buzele lui mari se miº-cau rostind o rugãciune în tãcere. Era unom simplu, cu barbã ºi ochelari. Nu mi sepãrea a fi un conducãtor, însã când am vãzutce se întâmpla am înþeles cã nici nu trebuia sã fie.

Se întâmpla ceva neobiºnuit. În majoritateabisericilor copiii alergau pe culoar sau se suceaupe scaune. Aici, copiii stãteau cuminþi întrepãrinþii lor - chiar ºi bebeluºii stãteau în braþelemamei. Nu pãrinþii lor îi þineau în frâu. Nimeni nuvorbea nimic, nici mãcar în ºoaptã. Toþi adulþii serugau cu ochii închiºi.

ªtiam cã Duhul lui Dumnezeu era acolo.Cei prezenþi s-au ridicat dintr-o datã în

picioare. Peste tot se ridicau mâini spre ceruri. ªiale mele s-au ridicat, fãrã sã fi încercat eu sã faclucrul acesta. Aºa s-a întâmplat ºi cu mâinilecopiilor ºi chiar cele ale bebeluºilor din braþelefemeilor de culoare.

Niºte bãrbaþi mari ºi puternici au început sãstrige cu putere, dupã care au urmat femeile.

Mi-a venit ºi mie sã strig. Nu ºtiu de ce. Simþeamdoar: "Îþi mulþumesc Doamne cã ai îngãduit sã fiuaici cu Tine."

Când m-am uitat peste adunare mi-a trecut unalt fior rece pe spate. Parcã niºte valuri de oceanstrãbãteau adunarea de la un capãt la altul - celmai încântãtor semn pe care l-am vãzut vreodatã.

Val dupã val al Duhului trecea peste salã, ase-meni unui vânt peste un lan de porumb. Mulþimeas-a liniºtit ºi s-a aºezat iar pe bãnci. A început sãse audã un zumzãit de rugãciune prin salã.Atunci au apãrut dintr-o datã niºte limbi ca de focpe capul unora, iar un negru cu faþa strãlucitoarea sãrit în picioare. Din gura lui au curs cuvinteîntr-o limbã pe care nu o mai auzisem niciodatã.Am început sã tremur chiar mai tare ca înainte.

Când a terminat, un alt negru s-a ridicat ºine-a spus în englezã ce spusese cealaltã per-

soanã. Era o rugãciune adresatã lui Isus!Uneori, când pastorul Seymour se

ruga, capul sãu se apleca de dispãrea înspatele primei cutii de lemn. Când s-afãcut liniºte în salã, o femeie albã a sãritde pe scaun în picioare.

"O, Isuse", a strigat ea bucuroasã,"Vãd. Vãd." ªi-a acoperit ochii cu

mâinile. "O, Isuse, Îþi mulþumesc. Îþimulþumesc pentru aceastã minune."Dupã aceea a ieºit pe culoar ºi a început sã

danseze cu mâinile ridicate spre ceruri. "Îþimulþumesc Tatã. Vãd. Vãd."

Înainte de a se sfârºi seara, un alt orb ºi-a cãpã-tat vederea, un surd ºi-a cãpãtat auzul ºi un olog aputut sã umble.

A fost atât de deosebit!Aceasta a fost prima mea searã dintre

multele seri petrecute în trei ani pe strada Azusala nr. 312.

A.C. Valdez, Sr.

NOTÃ1. Din A.C. Valdez, împreunã cu James F. Scheer, Fire onAzusa Street: An Eye Witness Account [Foc pe StradaAzusa: O mãrturie ocularã] (Costa Mesa, California: GiftPublications, 1980), pag. 5-7.

PRIMA NOAPTE DE NEUITAT1


MURIND PENTRU O ÎNGHIÞITURÃde Anderson SpickardJr. & Barbara R. Thompson

Una dintre cele mai costisitoare ºi greu de tratat probleme de sãnãtate pe care le are aceastãþarã este alcoolismul - ºi cu toate acestea puþine sunt resursele care sã ne ajute s-o identi-ficãm ºi puþine sunt ºi soluþiile care sã fie la fel de eficace ca cele oferite în Murind pentru oînghiþiturã. Aceasta este o carte care ne explicã ºi ne ghideazã cu ajutorul unor dovezitemeinice, însoþite de o practicã medicalã solidã.

- Dr. Harry Jacobson, vice-cancelar al administraþiei medicale la Centrul Medical Vanderbilt

Ce se întâmplã cu un alcoolic dacã nu renunþã la consumul de alcool?Care sunt riscurile alcoolismului ºi oare existã gene care determinã dependenþa de alcool?Cum pot membrii familiei sau prietenii mei sã rupã lanþurile alcoolismului ºi sã revinã la oviaþã normalã?De cele mai multe ori diagnosticat greºit ºi eronat înþeles, alcoolismul este o tulburare aorganismului care afecteazã peste 18 milioane de persoane din Statele Unite ale Americii.Dacã tu sau vreun apropiat al tãu vã luptaþi cu efectele devastatoare ale alcoolismului ºi cãu-taþi principii spirituale care sã vã cãlãuzeascã spre însãnãtoºire, cartea Murind pentru oînghiþiturã vã poate oferi rãspunsuri preþioase. Dr. Anderson Spickard Jr. ºi Barbara R.Thompson confruntã o serie de întrebãri dure despre alcoolism având în spate ani mulþi deexperienþã petrecuþi cu mii de pacienþi care au pãºit pe þãrmul vindecãrii de aceastã boalã.

"Murind pentru o înghiþiturã este o carte irezistibilã pentru oricine cautã rãspunsuri privind dependenþa de alcool, simptomeleºi efectele ei asupra dinamicii familiei lãrgite a alcoolicului ºi, cea mai importantã dintre toate, speranþa cã existã o cale deieºire. Dr. Spickard ºi Barbara Thompson oferã în aceastã carte un ghid plin de compasiune pentru cei care s-au molipsit deaceastã boalã de multe ori neînþeleasã. Acest ghid descrie într-un mod unic aspectele spirituale ale abuzului de alcool ºi aledependenþei." - Tipper Gore, soþia fostului vice-preºedinte Al Gore

264 pag., 13.5 X 21 cm, Preþ: 25.07 lei

Str. Ady Endre, nr. 33 410002 ORADEA, România(0259) 43 62 64; (0259) 44 71 80; 0744/62 42 36

E-mail: [email protected], website: www.liferomania.ro

RUGÃCIUNEA EFICACEde Jim Cymbala

... STÃRUIEªTE ÎN RUGÃCIUNE PÂNÃ CÂND DUMNEZEU RÃSPUNDEÎþi doreºti cu ardoare sã îþi înfrângi limitãrile ºi sã treci dincolo de ele, trãind o viaþã trans-formatã de Dumnezeu? Rugãciunea eficace te ajutã sã începi o relaþie strânsã cu Dumnezeu ºisã primeºti rãspunsuri la rugãciunile tale. Jim Cymbala, pastor al Bisericii Brooklyn Taber-nacle - o bisericã ziditã pe rugãciune - explicã principiile rugãciunii pline de credinþã, caremutã munþii din loc ºi poate sã schimbe circumstanþe ºi vieþi, aducându-te mai aproape deDumnezeu decât þi-ai imaginat vreodatã.Te invit sã faci cunoºtinþã cu trei oameni care au descoperit puterea "rugãciunii eficace"."Soþul meu ºi cu mine visam la ziua în care vom putea ajuta tinerele aflate într-o situaþie dis-peratã. Dar niciun bancher întreg la minte n-ar finanþa o asemenea «afacere» riscantã. Aºacã ne-am rugat cu stãruinþã, iar Dumnezeu a înlãturat orice obstacol care ne-a stat în cale.Acesta a fost doar începutul minunatei cãlãtorii pe care noi o numim «credinþã»." - Grace(capitolul 7)"Vocile din mintea mea au început sã urle la mine întruna. Am ajuns ca un animal pe stradã,bolborosind ºi adresându-le obscenitãþi celor care treceau pe lângã mine. Într-o zi însã amstrigat: «Isuse, ajutã-mã! Oh, Dumnezeule, eºti singura mea speranþã!» Aceasta a fost rugãciunea stãruitoare care mi-a salvatviaþa." - Danny (capitolul 2)"Nici nu-þi imaginezi ce putere are rugãciunea stãruitoare! Eram îngropatã sub o sutã zece etaje de oþel ºi beton dupãprãbuºirea celor douã turnuri din World Trade Center când Dumnezeu a auzit strigãtul meu de ajutor!" - Genelle (capitolul 3)

245 pag., 13.5 X 20.5 cm, Preþ: 25.07 lei

NOUTÃÞI EDITORIALE LAEDITURA LIFE

E F I C AC E


BIBLIA DE STUDIU PENTRU O VIAÞÃ DEPLINÃ

2110 pag., 16.5 X 22.5 cm- Coperta cartonatã: 109 lei- Copertã cartonatã ºi index de cãutare: 119.60 lei- Coperta din piele ºi cu fermoar: 152.60 lei

Este destinatã sã vã ajute ca sã câºtigaþi o înþelegere mai com-plexã a Cuvântului lui Dumnezeu, prin care puteþi creºte îndragoste, în curãþie ºi credinþã faþã de Domnul Isus Hristos.Speranþa ºi rugãciunea noastrã sincerã sunt ca toþi cititorii sãcaute devoþiunea Bisericii din N.T. faþã de Dumnezeu, dorinþa eidupã apropierea de Hristos cel înviat, încrederea ei neclintitã în

Cuvântul lui Dumnezeu cât ºi dragostea pentru El, zelul ei pentru adevãr ºi neprihãnire, grija ei reciprocã pentru ceilalþi cre-dincioºi, mila ei pentru cei pierduþi, dedicarea ei pentru o viaþã de rugãciune fierbinte, pasiunea ei pentru sfinþenie, plinãtateaei cu Duhul Sfânt, manifestarea darurilor duhovniceºti din mijlocul ei, râvna ei de a propovãdui Evanghelia la toate neamurileºi speranþa ei în întoarcerea iminentã a Domnului ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos.

ÎN CURS DE APARIÞIE

EDITURA SPMCRStr. Cuza Vodã nr. 29, 410097 Oradea, Bihor, România

Tel. 0259-436 841; Fax. 0259-432 778; Email: [email protected]ÃÞI EDITORIALE

Lupta cu somnulde Petru Lascãu

Lupta cu somnul este ocolecþie de eseuri publicateîn Revista EXODUS,înainte ºi dupã 1989. Carteaa apãrut dintr-o dorinþã aautorului de a-i ajuta la rân-dul sãu pe alþi creºtini înlupta lor cu somnul. Proba-bil cã unora va reuºi sã le ia

somnul de pe ochi. Aceste eseuri vor sluji celui care nuvrea sã se lase pradã mrejelor adormirii.

325 pag., 13.8 X 20.5 cm, Preþ: 17 lei

Pentru comenzi contactaþi Editura SPMCR Oradea.

Binecuvântãrile Legãmântului

de Dr. Stefan Sos

Dr. Stefan Sos este în generalcunoscut bisericilor din Româniapentru slujirea lui, în ultimii ani,în biserici ºi la conferinþe pas-torale. În cartea BinecuvântãrileLegãmântului, Dr. Sos face oabordare extrem de documentatã aLegãmintelor despre care vor-beºte Cuvântul lui Dumnezeu, pe

fondul a ceea ce însemnau Legãmintele în istoria popoarelorcontemporane poporului Israel.

125 pag., 14.5 X 20.5 cm, Preþ: 10 lei

CÃSÃTORIA ªI FAMILIA280 pag., 20.5 X 29.5 cm

Acesta este un studiu practicdespre cãsãtorie ºi familie, de la A la Z.Dupã o scurta privire de ansamblu,studiul se concentreazã pe teme cum arfi: moduri de alegere a unui partener,îndrumãri pentru logodnã ºi nuntã,principii în comunicare, împlinirea sexu-alã, luarea deciziilor, cum sã fii un bunpartener ºi un bun pãrinte, subiecte difi-cile ºi anii bãtrâneþii.

VIAÞA CONDUSA DE SCOPURIde Rick Warren

349 pag., 15 X 22.5 cm, Preþ: 27.25 lei

Aceastã carte te va ajuta sã înþelegi de ce ai viaþã ºi planul uimitor al luiDumnezeu pentru tine - atât pentru prezent cât ºi pentru veºnicie. Rick Warren teva cãlãuzi într-o cãlãtorie spiritualã personalã de 40 de zile, care îþi va transformarãspunsul tãu la cea mai importanta întrebare a vieþii: De ce sunt pe acest pamânt?Cunoaºterea scopurilor pentru care te-a creat Dumnezeu te va ajuta sã-þi concen-trezi energiile ºi te va pregãti pentru veºnicie.

În curând douã cãrþi de acelaºi autor:* Rãspunsurile lui Dumnezeu pentru cele mai dificile întrebãri ale vieþii* Puterea lui Dumnezeu de a-þi schimba viaþa

Aniversarea a 100 de ani de latrezirea de pe strada Azusa a fostcelebratã în aprilie 2006. Puþine

evenimente din istoria creºtinãtãþii auavut un impact ºi o influenþã atât de mareasupra lumii ca aceastã trezire. Acestnumãr al revistei Resurse Spiritualearuncã o privire retrospectivã asupra aceea ce s-a întâmplat, evalueazã impactultrezirii asupra bisericii de astãzi ºi con-siderã implicaþiile sale asupra viitoruluilucrãrii penticostale.

CE S-A ÎNTÂMPLAT PESTRADA AZUSA?Istoria bisericii este plinã de treziripenticostale, aproape în fiecare secol.Însã evenimentele de la sfârºitul seco-lului XIX ºi începutul secolului XX audeschis uºa unei serii unice de treziripenticostale la nivel mondial. StradaAzusa, o trezire localã extraordinarã, afost una dintre cele mai influente dinaceste treziri datoritã impactului ei directasupra misiunilor mondiale.

Trezirea de pe strada Azusa este maimult decât ce s-a întâmplat; este vorba depoveºtile celor cãrora li s-a întâmplat.Azusa a fost mai mult decât un eveni-ment; ea a fost începutul unui proces carea început în vieþile câtorva oameni ºi cares-a rãspândit apoi în întreaga lume,cuprinzând milioane de oameni. Citinddespre experienþele ºi mãrturiile supra-naturale, transformatoare ale celor careau fost pe strada Azusa, spiritul aceleitreziri poate sã ne atingã ºi pe noi astãzi,o sutã de ani mai târziu.

CE ÎNSEAMNÃ STRADAAZUSA PENTRU NOIASTÃZI?S-a spus cã aproape toþi americanii suntimigranþi, copiii sau nepoþii unor imi-granþi. La fel este ºi cu penticostalii.Majoritatea pot identifica o anumitãinfluenþã pe care strada Azusa a avut-oasupra vieþii ºi lucrãrii lor.

Moºtenirea este mare, însã nu ºi sufi-cientã. Fiecare generaþie trebuie sã aibã

propriile Rusalii, sã înveþe ºi sã susþinã faptul cã botezul cu Duhul Sfânteste pentru toþi credincioºii. Experienþa noastrã trebuie sã fie o experienþãde genul celei de pe strada Azusa.

Strada Azusa este un punct de reper care poate fi folosit pentru a evalualucrarea Duhului Sfânt de astãzi. Nu cã Duhul trebuie sã se conformezetiparului de pe strada Azusa, ci faptul cã "ºocul ºi mirarea" din 1906 pot fitrãite ºi astãzi.

Un risc al oricãrei experienþe personale este acesta: poate deveni preafamiliar ºi obiºnuit. Avem nevoie de o retrãire proaspãtã a Rusaliilor caresã ne scoatã din starea noastrã de confort cu privire la cine am fost ieri ºicare sã ne facã conºtienþi de ceea ce putem fi astãzi prin prezenþa ºi putereaDuhului Sfânt.

CE IMPLICAÞII ARE STRADA AZUSA PENTRU VIITOR?Privind retrospectiv la Azusa primim speranþã. Duhul care a zguduit lumeaîn 1906 se poate descoperi cu putere ºi astãzi. Dumnezeu nu esteimpresionat de realizãrile nemaipomenite ale oamenilor de ºtiinþã ºi nicinu este copleºit de dezastrele naturale care au loc. El este mai mare decâttoate, mai puternic decât toate ºi poate transforma mai mult ca oricealtceva. El este Dumnezeu ºi Îºi aratã puterea în poporul Sãu.

Nu ºtim ce ne rezervã viitorul. De-a lungul timpului, lucrarea creativãºi cuprinzãtoare se pare cã i-a uimit pe cei care au experimentat-o. Douãmii de ani de lucrare a Duhului Sfânt nu ne-a descoperit pe deplin cine esteEl. Mai sunt ºi alte lucruri pe care El le va face.

Un element evident al trezirii de pe strada Azusa este foamea intensãpentru Dumnezeu ºi dorinþa mai mare dupã prezenþa Sa. Unii spun cã viaþaconfortabilã a americanilor îi furã de conºtienþa dependenþei lor deDumnezeu. Cu toate acestea, unii dintre cei care au participat la trezireadin urmã cu 100 de ani erau oameni bogaþi, la fel de flãmânzi dupãDumnezeu ca cei care aveau mai puþine mijloace materiale. Nu este corectsã asociem sãrãcia cu foamea dupã Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca oameniisã tânjeascã dupã El gândindu-se la cine este El ºi nu datoritã nevoilor lor.

Trebuie sã ne propunem sã-L cãutãm pe Dumnezeu mai mult caniciodatã, pentru a experimenta preþiosul botez în Duhul Sfânt, pentru a fiîmputerniciþi pentru lucrare ºi pentru a conduce pe alþii spre aceastã viaþãtransformatã. Cred cã acest numãr al revistei Resurse Spirituale vã va con-duce spre experienþa personalã a trezirii de pe strada Azusa în secolul 21.

GARY R. ALLEN, D. Min, este redactor ºef al revistei Enrichment ºidirector naþional al Ministerial Enrichement Office, Springfield, Missouri.

Lecþii de pe Strada AzusaD E G A R Y A L L E N

Fiecare generaþie trebuie sã aibã propriile Rusalii, sã înveþe ºi sã susþinã

faptul cã botezul cu Duhul Sfânt este pentru toþi credincioºii.

Documents

19 - Trezirea de Pe Strada Azusa