8
Anul II. S i b i i u , 11/24 Maiu 1908. Nr. 20. RA NOASTRĂ REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ IDirectori: IL. CHE1TDI si OCT. GOGA. Redacţia şi administraţia SIBIIU I NAGYSZEBEN strada Morii 8. Adevărul. Motto: „A gróf Karácsonyi palotá- ban Herczeg Ferencz ez alka- lomra.irott „A levél 11 cimü ka- cagtató bltiette-jét mutatták be ... Mocsonyi Antal eyy fél- szegen szerelmes tanár sze- repében váltott ki sok kaca- gást a közönség soraiból". *) Ziarele maghiare din Budapesta, 17 Mai. De luni de zile azistăm la un răsboiu crâncen în publicistica noastră. O polemică ascuţită a luat proporţii neobişnuite. S'au aruncat în cursul acestei campanii cu- vinte grele, lovituri pătimaşe. S'au adus pe teren toate armele din arsenal şi s'au întrebuinţat pentru smulgerea biruinţei chiar şi mijloace cari nu mai ţineau seamă de îndatoririle pe cari le cere „lupta dreaptă". Acum răsboiul e pe sfârşite. Cel puţin aşa îţi vine a crede când vezi părăsindu-şi adăpostul prielnic o seamă de oameni cari s'au bucurat totdeauna de ocrotirea păcii şi cari acum au început să facă plimbări pe câmpul de luptă, deplin convinşi nu mai primesc lovituri şi pot fără nici un pericol, chiotul larg de triumf. E o plăcere destul de vulgară aceasta şi cei cari o simt pot aveà doar' mângâierea că sunt mulţi. Vom fi iertaţi, dacă nu ne vom înşirui 'n rândurile lor şi acum după potolirea patimilor vom încerca să spunem un cuvânt sincer într'o chestie de mare importanţă pentru vioaţa neamului nostru. E vorba de articolul D-lui Tăslăuanu „Două culturi" care a stârnit discuţia aprinsă şi fulgerele de mânie ale d-lui Aurel C. Popovici. Dacă trecem cu vederea unele jude- căţi pripite şi acceptăm lămuririle ulte- rioare în cari se desfăşură mai clar intenţiile autorului, fondul acestui articol se reduce la afirmarea, în sânul cărturărimii noastre se ivesc zi de zi tot mai multe îndemnurile unui egoism îngust cari pot compromite legătura de solidaritate firească între cele două categorii sociale ale neamului nostru cari sunt: ţărănimea şi cărturarii. stăruim puţin asupra acestei chestiuni. Din zile de demult până deunăzi poporul nostru în această ţară a trăit prin o .singură pătură socială, prin ţărănime. Aceleaşi suferinţi, aceleaşi cre- dinţe sbuciumau pe bieţii plugari legaţi de glie pe tot cuprinsul acestui pământ. Uniţi prin îndemnurile aceluiaş trai, ace- loraşi datini, iobagii de „legea româ- nească" aveau o singură matcă pentru gândurile şi nădejdile lor, şi la Murăş şi pe Târnave şi pe malul Crişurilor în căsuţele albe sub acoperişul de paie *) In palatul contelui Karácsonyi s'a dat farsa lui Herczeg Perencz scrisa din acest prilej. Antoniu Mocsonyi în rolul grotesc al unui.profesor îndrăgostit, a stârnit mult râs în rândurile publicului. trăia un singur suflet fărâmat în mii de părticele. Ca faţa unui lac din „munţii noştri" aşa eră sufletul acestui popor. Soarele îi lumina deopotrivă suprafaţa un- delor şi trezea aceleaşi răsfrângeri de raze, iar viforul îi tulbura la fel adâncurile şi o picătură din acest întins de apă îţi lămurea taina lui. Neamul nostru eră o unitate. Ca pe un popor de ţărani ne-a ajuns anul de sguduire: patruzeci şi opt. In vremea îndelungată a domniei feudale ni s'au prăpădit aristocraţii cari şi-au sacrificat pe rând toate atribuţiile lor etnice şi-au fost înghiţiţi de clasa domi- nantă străină. Loviţi de sus fără nici un sprijin, povăţuiţi de scriptura evangheliei şi îndrumaţi arare de cârja arhierească, aceşti oameni năcăjiţi au petrecut veacuri întregi. Cei ridicaţi din rândurile lor prin vre-o întâmplare a sorţii au rătăcit în tabăra de unde venea porunca şi „slobozenia celor mai mari". Numai puţini, foarte puţini au fost acei bărbaţi cărturari smulşi din sânul ţărănimii cari în acest timp purtau în sufletul lor dra- gostea pentru mulţimea cbidită. Călăuziţi de avântul generos al vremii, cu inima sbuciumată de sentimentul unei repul- ziuni împotriva nedreptăţii de cari şi ei înşişi pătimeau, aceşti cărturari erau în mod firesc destinaţi pentru rolul de conducători ai sorţii celor mulţi. Din frământarea unor patimi de veacuri cari au dospit amărăciunea ţăranilor noştri, cei câţiva oameni cu carte au înţeles drumul ce trebuia urmat. In focul luptei care se deslănţuia, ei erau expresia con- ştientă a unui ideal comun, oglindit în inimile tuturora. Păşirea lor aveà atri- buţiile celui mai desăvârşit altruism înfrăţit pe deplin cu aspiraţiile mulţimii. Aveau deci o legătură de intimitate sufletească cu mulţimea, aveau cinstea şi încrederea ţăranilor. Asupra lor se concentrau toate privirile, gestul lor domina massele de lănceri, povaţa lor eră cuvânt de ordine. Ei erau concretizarea tuturor nădejdilor înfiripate în întunerec cari izbucneau în deslănţuiri pătimaşe. In dânşii vedeau ţăranii pe omul iscusit în poveţe, menit să-i răsbune şi să le croiască o soarte mai bună. Acestor oameni cu sufletul pătruns de idealul lor, cu inima ţără- nească sub hainele nemţeşti le-a dat poporul un nume atât de curat din care. se desluşeşte atâta intimitate, atâta cinste şi încredere. Le-au zis : domnii noştri. Cine a ascultat la vatra ţărănească poveştile unui moşneag care spunea de Iancu pe câmpul delà Blaj, ori pe crestele mun- ţilor apuseni, cine a auzit glasul unui moţ bătrân şi s'a înfiorat de fulgerele din ochii lui, acela s'a putut pătrunde de înţelesul pe care 1-a pus poporul în cu- vintele : domnii noştri,.. Delà 1848 şi până astăzi au venit două generaţii. Prin inaugurarea vieţii constituţionale, intre altele au început se schimbe şi împrejurările sociale ale neamului nostru. Din ţărănimea lipsită cu totul de creştere culturală, în condiţii economice destul, de vitrege, având în suflet întipărită amintirea atâtor ani de umilinţă istorică, au început să răsară pe ici pe colo oameni trecuţi prin şcoli. „Domnii nostru" s'au înmulţit zi de zi şi au ajuns astăzi să alcătuiască o nouă pătură socială. In cursul acestor cinzeci de ani însă încrederea tradiţională a fost ştirbită pe alocurea de urmaşi şi senti- mentul de frăţietate între cele două categorii sociale a slăbit. Ce s'a petrecut anume în acest restimp? Obida masselor ţărăneşti n'a găsit alinarea aşteptată. Au rămas şi pe mai departe vii şi chinuitoare aceleaşi nevoi. Truda acelor suflete curate cari au fost cei dintâiu din „domnii noştri" a suferit tot mai multe înfrângeri. încre- derea pusă în puterile lor n'a putut aduce roadele aşteptate şi desamăgirea a trezit clipele celor dintâi şovăiri. In rândurile răsleţe ale cărturărimii înfiripate de curând, au început a se ivi mişcări de dibuire, proprii tuturor tagmelor impro- vizate. După zilele de ridicare unitară a neamului au urmat anii îndelungi de desfăşurare înceată a intereselor parti- culare. Prin diferenţierea socială s'a dat naştere şi unei diferenţiări de interese. Cei mai mulţi din cărturarii ridicaţi erau prin profesia lor îndrumaţi la şerparul ţăranului care le dà hrana de toate zilele. Cariera celor mai mulţi — în situaţia anormală a împrejurărilor politice se întemeia pe acest şerpar al bietului om delà sate, platnic, răbduriu, stors de toţi. Schimbându-se relaţiile vieţii poli- tice tot în paguba noastră, aceste împre- jurări s'au înăsprit din zi în zi. Prin educaţia străină încă s'au mai stângenit îndemnurile sufletelor şi cu vremea s'au furişat între noi tot mai multe tendinţe de egoism îngust, îndrumările unui spirit de căpătuială cari alterează echilibrul intereselor vitale între cele două pături ale poporului nostru. fim drepţi! In mijlocul nostru au început a se ivi oameni pentru cari tradiţia ideilor generoase, sămănate de înaintaşi a ajuns o dogmă învechită, fără putere. O seamă din intelectualii noştri au compromis legătura de intimitate su- fletească a generaţiei delà patruzeci şi opt cu massele poporului. Câţi nu cu- noaştem noi, astfel de indivizi cari prin purtarea lor au izbutit schimbe în mintea ţăranului straiele nemţeşti într'un simbol de exploatare a plugarului năcăjit. Cunoaştem o mulţime de „inteligenţi" călăuziţi de pofta îmbogăţirii pripite, împinşi în toate faptele lor de un egoism brutal. Ii vedem cuvântând la adunări, aruncând vorbele unui retorism fără su- flet, cuminecându-se odată pe an prin © BCUCluj

1908_002_001 (20).pdf

Embed Size (px)

Citation preview

  • Anul II. S i b i i u , 11/24 Maiu 1908. Nr. 20.

    RA NOASTR REVIST SPTMNAL

    IDirectori: IL. CHE1TDI si OCT. GOGA.

    Redacia i

    administraia S I B I I U

    I NAGYSZEBEN strada Morii 8.

    A d e v r u l . M o t t o : A grf Karcsonyi palot

    ban Herczeg Ferencz ez alka-lomra.irott A levl11 cim kacagtat bltiette-jt mutattk be ... Mocsonyi Antal eyy flszegen szerelmes tanr szerepben vltott ki sok kacagst a kznsg soraibl". *)

    Ziarele maghiare din Budapesta, 17 Mai. D e luni de zi le az i s tm la un rsboiu

    crncen n publ ic is t ica noastr. O p o l e m i c ascu i t a luat proporii neobinuite . S'au aruncat n cursul aceste i campani i cuv inte gre le , lovituri p t imae . S'au adus p e t eren t o a t e armele din arsenal i s'au ntrebuinat pentru smulgerea biruinei chiar i mij loace cari nu mai ineau s e a m de ndatoririle pe cari le cere lupta dreapt". A c u m rsboiul e pe sfrite. Cel pu in aa i v ine a crede cnd vez i prsindu-i adpostu l prielnic o s e a m de oameni cari s'au bucurat t o t d e a u n a de ocrot irea pci i i cari a c u m au nceput s fac plimbri pe cmpul de lupt, depl in convini c n u mai pr imesc lovituri i po t d fr nici un pericol , chiotul larg de triumf. E o p lcere destul de vulgar aceas ta i ce i cari o simt pot a v e doar' m n g i e r e a c sunt muli . V o m fi iertai , dac nu ne v o m nirui 'n rndurile lor i a c u m dup potol irea patimilor v o m ncerca s s p u n e m un cuvnt s incer ntr'o chest ie de mare importan pentru v ioaa neamulu i nostru.

    E vorba de articolul D-lui T s l u a n u Dou culturi" care a strnit discu ia aprins i fulgerele de mnie ale d-lui Aure l C. Popov ic i .

    D a c t recem cu vederea une le judeci pripite i a c c e p t m lmuririle ulterioare n cari se desfur mai clar inten i i le autorului, fondul acestui articol se reduce la afirmarea, c n snul crturrimii noas tre se ivesc zi de zi to t mai m u l t e ndemnuri le unui ego i sm ngus t cari pot compromi te l egtura de sol idaritate fireasc ntre c e l e d o u categori i soc ia le a le neamulu i nostru cari sunt : rnimea i crturarii.

    S struim puin asupra aces te i chest iuni .

    D i n zi le de d e m u l t pn deunz i poporul nostru n aceas t ar a trit prin o .singur ptur social, prin rnime. A c e l e a i suferini, ace lea i credine sbuc iumau pe bieii plugari lega i de g l ie pe to t cuprinsul acestui pmnt . Uni i prin ndemnuri le ace luia trai, acelorai datini, iobagii de legea romneasc" aveau o singur m a t c pentru gnduri le i ndejdi le lor, i la Mur i pe Trnave i pe malul Criurilor n csue le albe sub acoperiul de paie

    *) In palatul contelui Karcsonyi s'a dat farsa lui Herczeg Perencz scrisa din acest prilej. Antoniu Mocsonyi n rolul grotesc al unui.profesor ndrgostit, a strnit mult rs n rndurile publicului.

    tria un singur suflet frmat n mii de prticele. Ca faa unui lac din munii notri" aa er sufletul acestui popor. Soare le i lumina deopotr iv suprafaa undelor i t rezea aceleai rsfrngeri de raze, iar viforul i tulbura la fel adncuri le i o pictur din aces t nt ins de ap i l murea ta ina lui. N e a m u l nostru er o unitate.

    Ca pe un popor de rani ne-a ajuns anul de sguduire: patruzeci i opt. In v r e m e a nde lungat a domnie i feudale ni s'au prpdit aristocraii cari i-au sacrificat pe rnd t oa t e atribuiile lor e tn ice i-au fost nghii i de c lasa dominant strin. Lovi i de sus fr nici un sprijin, povui i de scriptura evanghel ie i i ndrumai arare de crja arhiereasc, acet i o a m e n i ncjii au pe trecut veacuri ntregi. Cei ridicai din rndurile lor prin vre-o ntmplare a sorii au rtci t n tabra de unde v e n e a porunca i s lobozenia celor mai mari". N u m a i puini , foarte puini au fost acei brbai crturari smuli din snul rnimii cari n aces t t imp purtau n sufletul lor drag o s t e a pentru m u l i m e a cbidit. Cluzi i de avntul g e n e r o s al vremii , cu in ima sbuc iumat de sent imentu l unei repul-ziuni mpotriva nedrept i i de cari i ei nii pt imeau, acet i crturari erau n m o d firesc destinai pentru rolul de conductor i ai sorii ce lor muli . D i n frmntarea unor patimi de veacuri cari au dospit amrc iunea ranilor notri, cei c iva oameni cu carte au n e l e s drumul ce trebuia urmat. In focul luptei care se deslnuia, ei erau expres ia cont ient a unui ideal comun, ogl indit n inimile tuturora. P irea lor a v e atribui i le celui mai desvri t altruism nfrit pe depl in cu aspiraii le mul imii . A v e a u deci o legtur de int imitate suf leteasc cu mul imea , aveau c instea i ncrederea ranilor. Asupra lor se concentrau t oa t e privirile, ges tu l lor domina masse l e de lnceri , p o v a a lor er cuvnt de ordine. Ei erau concret izarea tuturor ndejdi lor nfiripate n ntunerec cari i z b u c n e a u n deslnuiri pt imae . In dnii v e d e a u ranii pe omul iscusi t n p o v e e , men i t s-i rsbune i s le croiasc o soarte mai bun. A c e s t o r oameni cu sufletul ptruns de idealul lor, cu in ima rn e a s c sub ha ine le neme t i le-a dat poporul un n u m e att de curat din care . se des lue te a tta int imitate , a tta c inste i ncredere . L e - a u zis : domnii notri. Cine a ascul tat la vatra rneasc pove t i l e unui m o n e a g care spunea de I a n c u pe cmpul del Bla j , ori pe creste le munilor apuseni , c ine a auzit g lasul unui m o btrn i s'a nfiorat de fulgerele din ochii lui, ace la s'a putut ptrunde de ne lesul pe care 1-a pus poporul n cuv inte le : domnii n o t r i , . .

    D e l 1848 i p n astzi au veni t dou genera i i . Pr in inaugurarea vie i i

    const i tu ionale , intre a l te le au nceput s se sch imbe i mprejurrile soc ia le ale neamului nostru. D i n rn imea l ipsit cu totul de cretere cultural, n condi i i e c o n o m i c e destul , de v i trege , avnd n suflet ntiprit amintirea attor ani de umil in istoric, au nceput s rsar pe ici pe co lo oameni trecui prin coli. Domni i nostru" s'au nmul i t zi de zi i au ajuns astzi s a lctu iasc o n o u ptur social. In cursul acestor c inzec i de ani ns ncrederea tradi ional a fost tirbit pe a locurea de urmai i sentimentu l de fr ietate ntre ce le dou categori i socia le a slbit.

    Ce s'a pe trecut a n u m e n aces t res t imp? Obida masse lor rneti n'a gs i t al inarea a teptat . A u rmas i p e mai departe vii i chinuitoare ace lea i nevoi . Truda acelor suflete curate cari au fost cei dintiu din domnii notri" a suferit to t mai mul te nfrngeri. n c r e derea pus n puteri le lor n'a putut a d u c e roadele a tepta te i desamg irea a trez i t c l ipe le ce lor dinti oviri. In rndurile rslee ale crturrimii nfiripate de curnd, au nceput a se ivi micri de dibuire, proprii tuturor t a g m e l o r improvizate . D u p zi le le de ridicare unitar a neamulu i au urmat anii ndelungi de desfurare ncea t a interese lor particulare. Pr in diferenierea soc ia l s'a dat natere i unei difereniri de interese . Cei mai mul i din crturarii ridicai erau prin profesia lor ndrumai la erparul ranului care le d hrana de toa te z i le le . Cariera celor mai mul i n s i tuaia anormal a mprejurrilor pol i t ice se n t e m e i a pe aces t erpar al bietului o m del sate , platnic, rbduriu, stors de toi. Sch imbndu-se relai i le vieii polit ice to t n p a g u b a noastr, aces te mprejurri s'au nsprit d in zi n zi. Pr in educa ia strin nc s'au mai s tngen i t ndemnuri le sufletelor i cu v r e m e a s'au furiat ntre noi t o t mai m u l t e t end in e de ego i sm ngust , ndrumri le unui spirit de cptuia l cari a l tereaz echil ibrul intereselor vi tale ntre ce l e dou pturi a le poporului nostru.

    S fim drep i ! In mijlocul nostru au nceput a se ivi oameni pentru cari tradiia ideilor generoase , s m n a t e de naintai a ajuns o d o g m nvechit , fr putere. O s e a m din intelectual i i notri au compromis legtura de int imitate sufleteasc a genera ie i del patruzec i i opt cu masse l e poporului. Ci nu cun o a t e m noi, astfel de indivizi cari prin purtarea lor au izbut i t s sch imbe n mintea ranului straiele neme t i ntr'un s imbol de exploatare a plugarului ncjit . C u n o a t e m o mul ime de intel igeni" cluzi i de pofta mbog ir i i pripite, mpini n toa te fapte le lor de un e g o i s m brutal. Ii v e d e m cuvntnd la adunri, aruncnd vorbele unui retorism fr suflet, cuminecndu-se odat pe an prin

    BCUCluj

  • P a g . 164. A R A N O A S T R " Nr. 20 1908.

    u n dar" de douzec i de coroane trmbi a t la g a z e t . Ii v e d e m trind i murind i mpr ind daruri i fcnd pe fruntaii" i ni se urc snge le n obraz cnd cutare s tean stors n urma afacerii" i nche ie p o v e s t e a : Aa s-mi ajute D u m n e z e u , c u m i-am spus adevrul d o m n u l e " . . . S'ar prea c n sufletele h m e s i t e e o se te bo lnav dospit din fiorul attor genera i i de strmoi chinui i i flmnzi cari cer alinare prin rostul aces tor u r m a i . . . Oricare dintre cet i tori poa te desfura mai departe a c e a s t ideie ja ln ic i poa te n u m r a p e d e g e t e

    D e - o s e a m dintre cei sus pui" c e s mai vorbim? Cuvinte le unguret i p u s e cu a t ta amrc iune n fruntea aces tor rnduri sunt argumentul ce l mai clar. Ni se nmul e sc oameni i cari n bucurii le i durerile lor se deprteaz de ale noastre , cari n interpretarea datoriilor lor na ionale nu mai in s e a m de adevrate le trebuine ale neamului . Cci n adevr, c ine i poa te nchipui o mai nesocot i t j ignire a sent imentulu i su de mndrie leg i t im, ca at i tudinea de izolare desvri t a celui l ega t de t ine prin porunca ta in ic a frietii de s n g e ? T u tinere care i tnge t i traiul nevo ia din frmiturile unui s t ipendiu n mansarde din etajul al tre i lea ntre j idanii din Budapes ta , tu cu leg i stranice nvminte ale dragoste i de n e a m ! i tu scriitor romn care te sbuciumi de durerile tuturora, care te cutremuri ca o m i m o z bo lnav de ori-ce adiere a vnturi lor dumane , tu nc ai un prilej de ntrire a credinelor tale, c n d un d e s c e d e n t al unei familii cu rdcini a tt de puternice n cont i ina publ ic a neamului tu, s toarce aplauze meri tate p e urma t iradelor lui Herczeg F e r e n c z ! Scrie-i nainte versurile, smulge ct poi din inim, coboar pe hrt ie ori-ce fior din sufletul acestui n e a m fr noroc i ai mng ierea c nu vei izbuti n ic iodat s te ridici n m i n t e a alor ti, alturi de cutare j idova cu pistrui care nc ioc l eaz r ime insipide n pl imbri le de pe malu l Dunri i ! A c e s t e sunt nvminte

    rOILETOU.

    N S E R A R E . . . In juru-mi e o pace ca ntr'un templu mort Sau poate e ecoul pustiului ce port De-atta vreme 'n suflet: n inima i gnd.

    O raz cea din urm i soarele cznd Aprinde uriae lumini crepusculare, Se mistue n flcri i fum ntreaga zare, Ceti, biserici, sate, castele i orae, Perind cte una rostogolind vpi i 'n urma lor se lupt armate uriae Ce trec din zare n zare pe neumblate c i . . . Amurgul e un fulger imens, ncremenit In piscuri luminoase i vi ntunecate, Amurgul e o mare cu valuri sngerate, Un codru, o cmpie, privelite din mit, Cu temple drmate scldate in lumin, Amurgu-i feerie de verde i carmin Un vis din alt lume, din visele ce vin Cnd inspirarea sboar n lumea ei senin. . .

    Snt numai eu. In juru-mi orhestrele de frunz optesc o simfonie din vremea de demult, 0 alt simfonie ncearc s-i rspunz, Din sufletu-mi pe care de atta timp l-ascult. M simt trind n toate i totul e n mine Melancolia toamnei din sufletu-mi e rupt

    grozave . R c e a l a pe care-o t reze sc n suflet se curm cu greu. Inzadar sunt t oa t e contribui i le unei generoz i t i de ocaz ie . No i nu vrem astfel de interpretri a le sent imentulu i de jert f cari nge-nunch iaz mndria unui popor. n d e m n u l sufletului d e o s e b e t e darul de baci . i noi t im c u toii c d e m n i t a t e a zdrenui t a unui n e a m n u se mai poa te pe tec i prin bi lete de banc. No i v r e m sufletul, dar vede i , sufletul se duce departe , t o t mai d e p a r t e . . .

    N e a m u l nostru e pus astzi n faa unor prob leme cari nu se po t rezolvi d e c t prin o puternic discipl in a tuturor rndurilor. T r e b u e s apropiem i ornduim mul imea , s unim t oa t e ndemnuri le de lupt, s nfiripm o otire s tpnit deopotr iv de puterea unei idei. Micarea noastr de astzi e men i t s n c h e g e t oa t e murmurele de durere i din nrudirea lor s cre ieze puternicul t eme i moral al unei ac iuni unitare. I n a c e s t e z i le de grea c u m p n nu p o a t e ex i s ta d e c t o s ingur formul a ndatoririlor obtet i .

    Ori-ce t end in de-a crea un sentim e n t de sol idaritate ntr'un cerc de o a m e n i se n t e m e i a z pe o m o g e n i t a t e a de interese i ndemnuri a e l emente lor m e n i t e s formeze o grupare. N u se poa te nchipui sol idaritate ntre oameni a le cror interese se c iocnesc , sau ale cror ndemnuri servesc scopuri opuse . Ia t de ce n micarea noastr, noi nc trebue s i n e m s e a m a de categori i le din cari vo im s n c h e g m o for co lect iv , s pipim pulsul lor, s le j u d e c m cu t o a t l initea echil ibrul ac tua l i s c u t m pe ce ci se poa te ajunge la o l egtur trainic. A c e s t a e deci t impul cnd trebue s ne mturm pca te l e interne, s n e premenim. A c u m e t impul s lmurim i fixm definitiv n cont i ina poporului valorile mora le ale oameni lor . A c u m s u n t e m datori s artm, c pentru mplinirea datoriilor ctre n e a m cu toi i a v e m o s ingur crare, c pe arena viei i pol i t ice nu pot fi romni moderai" i romni radicali", ci numai romni/ i t o t a c u m e t impul suprem s n c e p e m

    Iar mintea mea-i ca cerul: nehotrt lupt Intre lumina zilei i noaptea care vine . . .

    M simt trind n toate. Luminile de sear i frunzele plite i-al ramurilor glas mi par fiine scumpe, fiine ce au rmas Din vremi ce au fost odat i n'au s vin iar... mi pare c pmntul i cerul doar pe mine M au stpn, c numai de dorul meu triesc i-mi spun att de multe c tot ce-i pmntesc Rmne jos iar gndul n zrile senine. i cum cioplete amurgul trei cruci pe o colin Iar jos, o plebe care privete ctr ele M rentorc cu mintea spre vremurile acele Cnd stpnea credina atta de senin. Domnea atuncea noaptea cu farmecile sale Speram cu toi o lume ca lumea-ne mai bun

    .Dar astzi, adevrul stpn e pe minciun Iar noi pim de veacuri pe o alt nou cale. Dar i a t . . . capul nostru plecatu-s'a. Privirea E trist, obosit i paii ndoielnici Sperana ne e moart cci furm prea sfielnici i de-a murit sperana, ni-i moart fericirea!

    o

    Coboar noaptea blnd i cerul i ncuie Palatele de aur n porile-i albastre Rsar ndeprtate luminile sihastre Iar luna rece, trist pe treptele-i se suie. E clipa cea din urm a visului. E clipa Cnd mintea 'nseninat gndirile gonete. . .

    m u n c a de regenerare a nivelului mora l n v ieaa noastr public. Pr in spiritul n o u al unui altruism cinstit , noi g e n e raia de astz i trebue s re n tronm v e c h e a ncredere fctoare de minuni , ntre popor i domnii notri".

    E datoria tuturor oameni lor cari au un rost n v ieaa publ ic s se a n g a j e z e la a c e a s t lupt de primenire. i e mai a les datoria publicit i lor s fie n rndurile ce l e dinti n aceas t lupt i s pr imeasc ce l e dinti lovituri. A c e a s t a e o datorie na ional , o trebuin care nu p o a t e suferi amnare . P o a t e fi bot e z a t aces t avnt ori-cum socia l i sm" chiar, porec la e indiferent, dar e v r e m e a s-1 pornim din t o a t e puterile. S r idicm deci vlul de pe t o a t e minciuni le cuvioase , s le z i c e m p e n u m e pcate lor cari bntuie s o c i e t a t e a noastr i s a d u c e m un suflu aspru de sntate , care s nv ioreze v i e a a noas tr publ ic . i s nu ne t e m e m d e sughi e le crcota i lor mruni . A a a fost de c n d e l u m e a : numai pes t e ruine l e de cadavre s'a putut nfige pe parapet s t eagu l biruinii.

    In serviciul aceste i idei s'a angaja t i scriitorul articolului Dou culturi" i c luz i t de inteni i curate s'a nzu i t s nf i eze o prob lem de mare interes pentru noi. A avut des igur j u d e c i pripite , afirmaii n e n t e m e i a t e aces t articol , dar fondul lui cum a m v z u t nu e brodat pe un neadevr , ci d impotr iv e izvort din preocupri le noas tre z i lnice . Ia t de ce e nejustif icat v io lena surprinztoare a d-lui A u r e l C. P o p o v i c i i desgus t toare injuriile acelui cor de crtitori Improvizai , cari s'au socot i t n drept s-i prseasc adpostu l tceri i care i-a ocroti t .

    N u ne dor nici ngimri le presei maghiare . A m fost t o t d e a u n a de credina c u n popor care are puterea de-a nu-i a scunde pcate le , nu e lipsit nc de put ina premeniri i sntoase .

    Octavian Goga.

    Pe-o raz cenuie o umbr lat crete: Un liliac ce 'n tain i scutur aripa i sboar ctr turJa btrn, nvechit, Sub care odinioar credina f slvit. Aci veneau odat btrnii s se 'nchine Au rsunat aicea cntrile cretine i au ars mirezme sfinte, tmie i fclii Acei care plecar demult dintre cei vii. S ntru? Cine tie de-oi mai veni vreodat i cine tie dac venind voiu mai gsi Aceleai candeli negre, aceleai vechi fclii Icoanele, altarul i bolta 'ntunecat. . .

    Snt singur.. . i e noapte i totu nu mi-e fric. Catapeteasma, iat-o, in dou se despic i glasuri rsvrtite rsun n altar i-i larm, ca n noaptea sublimului Calvar. Dar nu m tem: n juru-mi ncep s se adune Acei care odat veni-vor s rsbune Credina sfrmat, sperana ce a murit Acei care credina odat au vestit i vin s redetepte cuvintele strbune. Dar ochii lor nu-s ochii senini ca aurora In ochii lor scnteie de mult ascunsa ur i glasul lor e glasul al nostru al tuturora: Credin vrem, speran; ntreaga nvtur:

    Sodorna i Gomoral Victor Eftimiu,

    BCUCluj

  • Nr. 2 0 1908. A R A N O A S T R " P a g . 165.

    O fals asemnare. In ziarele noastre, ca i, uneori, n ntruniri

    politice am vzut adeseori fcndu-se o asemnare cu totul greit. i anume iat care :

    Venind vorba de situaia noastr politica, ea e asemnat cu aceea a maghiarilor sau a Bulgarilor din Romnia. i de cteori presa maghiar, sau vre-un orator aprins din dieta del Budapesta strig c n Romnia Evreii, sau ali strini sunt persecutai, pe cnd noi, Romnii de aici, o ducem mult mai bine, le rspundem c nu este adevrat, deoarece strinii din Romnia sunt mult mai liberi dect noi i sunt Ia largul lor s se cultive dup cum le convine, regatul romn fiind un stat eminamente liberal. Cam acest rspuns s'a dat de ctr presa noastr i mai dunzi, cnd fiuica lui Moldovan Gergely i, dup ea, un ir de alte gazete ungureti fcuser reprouri guvernului romn pentru pretinsa persecutare a Bulgarilor dobrogeni.

    Prerea noastr este c oamenii notri fac foarte ru, cnd primesc o discuiune pus In acest chip. Ca ceteni autonomi ai acestei ri; ca naionalitate aparte i destul de puternic pentru a ave un rol precumpnitor n conducerea statului din care facem parte ; ca popor de sine nchegat, care n trecut a vrsat snge pentru aprarea rii i a servit cu credin pentru cinstea Coroanei Habsburgilor, trebue s protestm energic npotriva acelora cari ne aseamn cu nite venetici adui pe pmntul Romniei de interese vremelnice. Acei strini, fie ei hordele de izraelii imigrai din Galiia i din Rusia spre nenorocul Romniei, fie ei pumnul de industriai, birjari i muncitori unguri, sau fie de alt origine, sunt nite oaspei tolerai i nepoftii cum se gsesc n ori-ce ar strini cari lupt pentru existen. Nici n trecut n'au fost una cu statul romn i nici astzi acei strini n'au dreptul de a se considera ca o naionalitate deosebit i a tirbi astfel caracterul unitar romnesc al Regatului. Cci dac ar fi altfel, ar nsemna c oaspeii din ori-ce ar, ca de pild Romnii din Frana, sau colonia de mauro-vlahi din Bosnia s aib dreptul de a se constitui n naionalitate, ceeace ar fi desigur absurd.

    Firete, aceast judecat sntoas nu le place adversarilor notri. Ei in cu totdinadinsul s ne coboare la acela nivel cu strinii" de aiurea, ca s-i poat permite a ne trata n con

    secin. Ei doresc s fac pe stpnii" i s pun ntre ei i noi acea distan de drepturi, care exist ntre cuceritori i cucerii, ntre domni i iloi, o tendin ridicol astzi, dup attea decenii de proclamare a egalitii cetenilor acestei ri.

    Desigur c i printre Maghiari vor fi destui oameni politici, cari nici ei nu cred c exist vre-o comparaie mai absurd ca aceea dintre situaia noastr i a strinilor din Romnia. Cu att mai puin ar trebui s fie printre noi oameni cari s admit mcar n teorie astfel de asemnri i s nu le resping de cteori se ivesc n pres.

    Procesa. Zilele aceste au fost trai n cercetare directorul acestei reviste Octavian Goga i redactorul Ovidiu Gritta pentru publicarea articolelor: Generaia nou" i In jurul presei". Uor se poate prevedea rezultatul acestor procese de agitaie11.

    o

    Dealungul Dunrei. Sptmna trecut M. Sa Regele Romniei a petrecut-o pe apele Dunrei. Diutr'un maiestos vas de rsboiu a privit rmurile rei sale, del Turnu-Severin pn la Sulina. S'a oprit pe la toate porturile, unde populaia romn i autoritile publice l-au ntim-pinat cu entuziasm. i, favorizat de un timp frumos de primvar s'a ntors n Capital, ca s aziste la obicinuita aniversare a zilei de 10 Maiu. Cltoria aceasta a regelui Carol i are i nsemntatea ei politic. Pe de-oparte ea probeaz din nou rolul Romniei pe Dunre i n apele Mrei Negre, cci vasele de rsboiu ale rii sporindu-se, Romnia pe viitor nu mai este numai o putere pe uscat, ci se va inea seam i de flota ei. Pe de alt parte aceast cltorie ctig n importan prin faptul, c regatele vecine, Serbia i Bulgaria, au inut ca s salute pe regele Carol cu ocazia aceasta i s-i manifeste toat simpatia, ceeace este nu numai un semn de pace, dar probeaz indirect i rolul superior al Romniei n politica din Balcani.

    o

    A murit Jules Cardane unul dintre cei mai buni ziariti francezi.

    Printre cei cari i-au trimis condolenele lor d-nei Cardane e i regina Portugaliei.

    CRONICA LITERAR l ARTISTIC. Henry Bataille, poetul i dramaturgul francez,

    celebru acum n lumea teatrelor prin drama sa La femme nue, luat din vieaa pictorilor, e i el un pictor de talent.

    Comitetul Salonului Umoritilor, rugndu-l s trimeat la expoziia lor cteva portrete ale celor mai vestii contimporani, strlucitul dramaturg, care pstreaz numai pentru el i pentru prieteni picturile sale, a primit i pentru n-tiaidat, parizienii vor putea admira o serie de litografii de cel mai viu interes.

    o

    Cei 45 e numele unei noi societi, nfiinat de civa tineri literai i artiti francezi; sub acest titlu, ei vor s reuneasc pe brbaii din noua generaiune, cari s'au distins n litere i tiine.

    Scopul acestei societi e s pun n contact pe tinerii artiti, cunoscui toi, cari nu se cunosc personal ntre ei.

    Printre cei 45 sunt poeii H. de Rgnier, Pierre Louys, Abel Bonnard, autorii dramatici H. Bataille, H. Bernstein, Tistan Bernard, P. Veber, Edmond Se, Emile Fabre etc.

    o

    Rsplata, nuvele de N. Dunreanu, e titlul unei voluminoase cri de proz, aprut n editura Minervei".

    Cnd cercettorii catalogului Minervei" cam ncrunt sprncenele vznd attea volume din cari foarte multe ar fi putut lipsi, gndul lif se duce n primul rnd la d. N. Dunreanu.

    Fiindc autorul Rsplatei" e cel mai monoton dintre tinerii prozatori. II ceteti fr nici o plcere. i ia subiectele din mediul cel mai banal: La chercaneaua Uzlinei", .Domnul Davideseu", Vania", .Maxim Ciacara" iat eroii nuvelelor d-lor Dunreanu. Unii sunt bcani i autorul le descrie toate unghiurile prvliei. Alii sunt lipoveni cari umbl n lotc, alii revizori, alii dobrogeni. Nici o surpriz, nici o pagin care s mite n tot volumul acesta.

    E foarte obositor s ceteti peste 300 pagini cu amintiri lipoveneti, cu descrieri lipsite de poezie, cu amnunte din vieaa cutrei cucoane Lisaveta. i n primul rnd, datoria unui scriitor e s se intereseze prin lucruri noi, neateptate; altminteri, calificativul de duzin* e foarte aproape.

    Zuavul ru. Din A. Daudet.

    In seara aceea Lory, faurul din Sainte-Marie-aux-Mines, nu era n voie bun.

    De obicei ndat ce se stingea focul n furite i asfinia soarele, el s'aeza pe-o banc, naintea uii, gusta plcuta sfreal pe care o d munca grea i nduful zilei, i pn a nu-i trimite ucenicii pe acas, bea cu ei cte un pahar de bere proaspt, uitndu-se cum ias lucrtorii din fabrici. Dar n seara aceea a rmas n furite pn n vremea cinii; la mas nc s'a dus prindu-i parc ru. i se gndea btrna, privindu-i omul :

    Oare ce s-1 fi gsit? S fi primit del regiment vr'o veste rea i nu vrea s mi-o spue ? Poate ni-e bolnav biatul cel mai mare . . . "

    Dar n'a ndrsnit s-1 ntrebe. Se ncjea s fac s tac cei trei copilai blani culoarea spicului rscopt, cari rdeau n jurul mesii, cronnind la salat de ridichi negre cu smntn.

    In sfrit faurul i-a 'mpins mnios, farfuria. Ah, nemernicii . . . . ticloii ! . . . Dar' cu cine ai, Lory? El a izbucnit: Ia cu vr'o cinci ase miei, cari n

    uniform de soldai francezi umbl de azi-dimi-nea prin sat, pe dup cap cu Bavarezii tia nc sunt de cei ca r i . . . cum le z i c e ? . . .

    Cari opteaz naionalitatea prusiac.. . i nu este zi nu vezi Alsacieni de acetia nevrednici Parc'au mncat ceapa cioarii . . .

    Btrna a ncercat s-i apere: Ce vrei, omule, nu-s chiar aa de vin

    copiii tia. E att de departe Algeria, acolo unde-i tr imit! . . . Ii cuprinde dorul de ar. i ispita de-a se 'ntoarce e i mai tare cnd se gndesc c aici n'or s mai fie soldai.

    Lory a dat odat stranic cu pumnul n mas : Taci mam ! . . . Voi, femeile, nu v

    pricepei la de-acestea. Nevoite s trii mereu cu copiii i numai pentru ei, voi le vedei toate dup msura plodurilor voastre. Dar i spun eu c oamenii aceia sunt netrebnici, renegai, cei din urm ntre lai, i c dac din nenorocire Cristian al nostru ar face o aa ticloie, apoi pe cum e de sfnt i adevrat c pe mine m chiam George Lory i c'am slujit apte ani la vntori n Frana, tot astfel de adevrat e c a bga sabia 'n el.

    i groaznic, ridicat pe jumtate, faurul ntoarce capul spre lunga spad de vntor, atrnat de prete supt portretul fiului su, un portret de zuav, fcut colo n Africa. Dar vederea acestui chip de Alsacian cinstit, ars de soare, n albul ters pe care-l iau culorile vii n lumin mare, 1-a linitit de-odat, i el s'a pus pe rs :

    mi fac gnduri de geaba. Par'c lui Cristian al nostru i-ar putea da prin cap s se

    fac Prusiac, cnd a prpdit atia din ei n rsboiu.

    nveselit de gndul acesta, omul i-a sfrit cina mulmit, i apoi a plecat s de de duc vr'o dou halbe la Ville de Strassbourg.

    Acum btrna e singur. Dup ce a culcat pe cei trei blani mititei, cari s'aud n odaia de-alturi gngurind, ca un cuib ce d s'adoarm, i ia lucrul i s'apuc de crpit, dinaintea uii dinspre grdin. Suspin din cnd n cnd, i se gndete:

    ,Ba mie mi-ar mai plcea. Vor fi ei lai, renegai, dar ce are a f a c e . . . Mamele lor sunt fericite c-i au iari".

    i 'i aduce-aminte de vremea cnd flcul ei, nainte de-a pleca la armat, la ceasul acesta din zi er ngrijind grdinia. Privete fntna la care venea el s-i umple stropitoarele, er 'ntr'o hain lung, i ave lung prul, frumosul lui pr pe care i-1 l-au tuns cnd a intrat la zuavi. .

    De-odat tresare. Uia din fund, care d spre cmp, e deschis. Cinii n'au ltrat. Totu cineva vine pe lng ziduri, ca un ho, se furieaz printre s tup . . .

    Bun seara, mam! In faa ei st Cristian, cu uniforma destr

    mat, ruinat, zpcit, cu limba grea. Ticitul s'a 'ntors n ar cu alii i de-un ceas tot d trcoale curii, ateptnd plecarea tatlui su, ca

    BCUCluj

  • P a g . 166. A R A N O A S T R " Nr. 20 1908. Brieux, cunoscutul autor dramatic, a dat o

    nou& pies n trei acte Simone, care s'a jucat cu mult succes la Paris, zilele trecute.

    Subiectul e foarte simplu : un brbat i ucide soia, fiindc-1 nela i pleac n strintate, mpreun cu copilita lui, Simona. Peste cincisprezece ani, cnd Simona trebue s se mrite, afl drama petrecut ntre prinii ei, cere socoteal tatlui i sfrete prin a-1 ierta.

    Brieux, n jurul acestei intrigi aa de uoare, a brodat o dram emoionant, creia i-se prevede n toamna viitoare e serie ntreag de re-prezentaiuni.

    E curios faptul c acelai subiect a fost tratat acum zece ani, tot ntr'o dram, de ctre un scriitor mediocru; piesa acestuia zace nc in cartoanele teatrelor!

    o

    Societatea Nlannerchor din Zrich a dat un concert n Paris; succesul a fost neateptat.

    Aceast societate a fost nfiinat n 1826, de ctr Ngeli, iniiatorul corului n patru voci.

    El era bazat pe observaia c muntenii mpotriva obiceiului locuitorilor del cmp, cnt de preferin pe mai multe voci.

    Inovaia lui Ngeli obinu cel mai mare succes.

    Imediat se formar societi in toate satele i oraele din Elveia, practicnd cntecele pe patru voci.

    Ele luar o ntindere aa de mare, c la srbtoarea federal a cntecului din 1905, se ntrunir aproape zece mii de executani!

    Aceast nflorire a avut ca urmare naterea unei sumedenii de compozitori de melodii populare i patriotice, crora li-s'a dat locul de onoare n audiiunea dat la Paris de ctre Mnnerchor.

    o

    Alfred de Vigny e singurul dintre marii poei romantici francezi, cruia nu-s'a ridicat nc o statuie.

    Un comitet de scriitori celebri printre cari ntlnim pe Leon Dierx, Anatole France, Edmond Rostand, Jean Richepin, Franois Coppe, Henri de Rgnier, Gattule Mendes, etc., au deschis o list de subscripie public, n fruntea creia, s'au nscris cu sute de lei, societatea oamenilor de litere, a autorilor dramatici, Clemenceau, Rothschild etc.

    se ntre. Ia ar vrea s-1 certe, dar n'are curagiu. E atta vreme de cnd nu 1-a mai vzut, nu I-a mai srutat. Pe urm, el o dumerete att de bine: i-s'a urt departe de ar, de furite, trind vecinie departe de-ai lui. Disciplina s'a nsprit, camarazii l numeau, din pricina accentului lui Alsacian, prusiac". Ea crede tot ce spune el. N'are dect s e uite la el ca s cread. Vorbind mereu, au ntrat n odaea cea scund. Copilaii, trezii din somn alearg desculi n cmue, s-i srute fratele. Ar vre s-i de de mncare, dar nu i e foame. Ii e numai sete, stranic de sete, i be cu 'nghii-turi mari ap, s stmpere arsura berii i-a vinului alb, cu care s'a cinstit de azi diminea la crm.

    Prin curte umbl cineva. Se 'ntoarce faurul. Cristiene, vine tatl tu! Ascunde-te iute

    s am vreme s i spun, s-1 lmuresc , i ea '1 mpinge dup sob, i s'apuc iar de cusut, cu minile tremurtoare. Din nenorocire chipiul zuavului a rmas pe mas, i acesta-i cel dinti lucru pe care-1 vede Lory cnd ntr 'n cas. Glbineala femeii, ulueala e i . . . De-odat nelege.

    Cristian e aici, strig c'o voce ngrozitoare, i desprinznd c'o micare turbat sabia, se prbuete spre sob, unde e ghemuit zuavul, galben, desmetecit, sprijinit de prete, s nu cad.

    Mama s'arunc ntre ei. Lory, Lory, nu-1 omor. . . Eu i-am scris

    s& vie, c ai lips de el la furite.. .

    Maeterlink, Jean Aicard, Emil Faquet . a., au dat i ei cte zece Iei.

    Tot e bine! o

    La Orlans (Frana) au nceput srbtorile n cinstea eroinei francezilor, Jeana d'Arc, supranumit Fecioara din Orleans.

    o

    D. Corneliu Moldovanu, care n volumul de versuri Flcri, nu ne-a spus nimic, a ascultat sfatul nelept al unora, i lsnd la o parte inspiraiile originale, s'a dedicat traducerilor.

    In felul acesta, d-1 Corneliu Moldovanu va aduce i literaturei i d-sale nsui, mai multe foloase.

    Scriitorii de felul d-lui Moldovanu sunt mul;i, n toate literaturile.

    Nefiind nzestrai cu adevratul dar al poeziei, lipsii de imaginaie, chinuii de regulele Poeticelor", aceti scriitori pot, n schimb, mnui cu mult uurin versul. Limba lor e corect, ritmurile sunt sonore, asperitile i disonanele aproape le lipsesc; n traduceri, ei reuesc cu mult succes. La noi, d-nii Haralamb Leeca, D. Nanu, Corneliu Moldovanu . a., i-au neles del o vreme adevrata misiune i ne-au dat mestrite traduceri din marii autori strini.

    D-l Moldovanu, aduce n Cntarea cntrilor vestita poem biblic un bogat material poetic, mbrcat ntr'o hain archaic de o frum-se rar.

    Iat, de pild, un fragment din ruga lui Solomon ctr Sulamita:

    Gtelile vetmintelor ce 'mbraci Sunt luncile aronului de maci. Sunt vile erinului de crini, Sunt dealurile pline de grdini.

    Sau: La casa mea am aizeci de regine Optzeci de iitoare i mai bine Ibovnice i sclave sute am i toate sunt frumoase i de neam, i toate-au fost fecioare ne 'ntinate, Dar draga mea mai mndr-i dect toate...

    Cntarea cntrilor, n traducerea d-nului Moldovanu, e o preioas podoab a literaturei noastre.

    o

    Cugetrile d nei Adina Olnescu marea romnc, a crei viea ncheiat att de trist n catastrofa de acum un an trebue s fie o pild pentru toate femeile, au aprut n editura Minervei", cu o amnunit biografie de d-l Ion Scurtu.

    i ea se agit, se atrn de braul lui, plnge cu hohote. In ntunerecul din odaea lor copiii ip, auzind glasurile acestea mnioase i pline de lacrim, pe cari nu Ie mai cunosc. Faurul se oprete, i privete femeea.

    A, tu l-ai fcut s se ntoarc. . . Atunci e bine; el mearg s se culce. Voi vedea mine ce am s fac.

    Cnd s'a deteptat Cristian, dimineaa, din greul somn plin de vise urte i de spaime zadarnice, s'a vzut n odaea lui de copil. Prin geamurile mici, ncadrate 'n plumb, trecnd, printre hameiul nflorit, nclzea soarele care s'a fost ridicat pe cer. Jos, ciocanele sunau pe nicoval. La capul patului st mam-sa. Nu 1-a prsit toat noaptea, att i-a fost de fric de mnia brbatului. Nici btrnul nu s'a culcat. Pn dimineaa s'a plimbat prin curte, plngnd, suspinnd, deschiznd i nchiznd la dulapuri, i acum iat-1 c ntr 'n odaea fiului su, serios, mbrcat de drum, cu tuzluci lungi, c'o plrie mare i c'un b de urcat, tare i cu fier n capt. Merge de-adreptul la pat.

    Haid, scoal-te.. . S u s . . . Feciorul, cam tulburat, vre s-i ia hainele

    de zuav. Nu astea, zice tatl, aspru. Dar btrna, cu team: Altele n'are, drag. D-i-le a me le . . . Mie nu-mi mai trebue. Pn se 'mbrac flcul, Lory mptur cu

    grij uniforma, mantaua scurt i lungii panta-

    Aceste cugetri sunt mai mult expresia unui suflet mare, dect ale unei mini scprtoare; sunt un imn nchinat adevrului, iubirei de patrie, frumosului i tuturor sentimentelor pe cari le ncearc omul ales.

    Sfaturi folositoare societii: Ceritorii sunt o plag social: toi cetenii sunt

    datori a strui ca statul i comunele s ia msuri pentru ajutorarea zilnic a celor neputincioi i pentru internarea celor viiosi.

    Nestrmutat credin n Dumnezeu: Altul zice: Probeaz-mi existena lui Dumnezeu i

    voi crede. Iar eu i rspund: probeaz-mi c nu exist, ca s ncetez de a crede.

    Urri pentru fericirea patriei: Dea Domnul ca democraia noastr s conduc ara

    mai departe, i mai bine, pe vremurile att de linitite ce are norocul de a ntimpin.

    Cugetrile Adinei Olnescu s'au tiprit n folosul Societii Femeilor Romne". Eft.

    Convenire social. Smbt n 16 1. c. Reuniunea sodalilor romni" din loc a aranjat o convenire social mpreunat cu cntri. Corul a fost condus de d-l Candid Popa.

    Punctele bogatului i variatului program cum Cntecul pescarului" de D. G. Kiriak; Trecui Valea" de I. Mureianu; Tot i-am zis mndro" de T. Popovici; frumoasa compoziie Mori mndro" de A. Bena i prtiile solo, cntate de d-l Ianu, au fost viu aplaudate.

    Reuita a fost ct se poate de bun, se cuvin multe laude d-lui Candid Popa, conductorul corului.

    In tot timpul petrecerei d-l V. Tordianu, vrednicul prezident a vizitat fietecare mas unde se ntreinea cteva minute cu conmesenii.

    Cu ocaziunea acestei petreceri s'au adunat la fondul Vduvelor" cor. 17 i 73 bani prin mijlocirea plriei D-zeu vede" purtat de prezidentul Tordianu.

    Din inteligen am observat pe d-l Dr. E. M. Cristea, Dr. Iancu, d-l Tsluanu cu doamna, familia Tordianu, muli voluntari i civa candidai de advocat.

    n pauz publicul a fost distrat de ctr muzica Braoveanu, care a cntat frumoase arii naionale producnd mult animaie.

    Dup cntri a urmat dansul, care a durat pn n zori de zi. Ovidius.

    Ioni roii. Isprvind pachetul, ia dup cap tocul de tinichea, n care ine foaea de drum.. .

    Acum s mergem, zice apoi, i toi trei se coboar, tcnd, n furite. Foalele horce; toi lucreaz. Cnd vede opronul acesta deschis larg, la care so gndea atta cnd er dus, zuavul i aduce aminte de copilrie, i de cum se juca demult pe uli, n zduf i ntre scnteile del furite, cari sclipeau viu n colbul negru. Ii vine o und de duioie i o mare dorin s-i cear ertare del tatl su. Dar-cnd ridic ochii, ntlnete mereu o privire nenduplecat.

    In sfrit fierarul vorbete. Ftul meu, zice, iat nicovala, iat uneltele,

    toate sunt ale t a le . . . i-acele nc sunt ale tale, adauge el artnd grdinia care, dincolo de ua afumat, se- 'ntinde scldat 'n raze i plin de albine. Stropii, via, curtea, tot e al t u . . . Fiindc i-ai jertfit cinstea pentru ele, cel puin aceste s le pstrezi. i uite aici, mam-ta. . . Eu, eu plec. . . Tu eti dator Franei cu cinci ani, m duc s-i fac eu n locul t u " . . .

    Lory, Lory, unde mergi? strig srmana btrn.

    Tat! se roag copilul... Dar faurul a plecat, mergnd cu pai mari

    fr s se uite napoi. . . In Sidi-bel-Abbs, n al treilea regiment de

    zuavi, de cteva zile s'a 'nrolat ca voluntar un om de cincizeci i cinci de ani. / . Duma.

    BCUCluj

  • Nr. 2 0 1908. A R A N O A S T R " P a g . 167.

    ECONOMIE. Izvoare .

    Gazetele ungureti vestiau de curnd c artistul de teatru Solymosi Elek a fost ales membru n direciunea unui tren vicinal de pe la Seghedin. Cu astfel de slujbe tim, de astfel c au fost nvrednicii i alii Intre care poetul Jokai, nuvelistul Miksth, economistul Bernth, politicianul Szli i alii o mulime.

    Ici o banc, dincolo o ntreprindere comercial de alt parte alta industrial a inut c lucr n interesul binepriceput al poporului pentru servirea cruia s'a alctuit, dac adpostete la cminul, mai mult ori mai puin cald al tantiemelor i proviziunilor pe unul ori pe altul dintre fruntaii gndirii i stegarii ideilor mari, chemate s de viea neamului din care fac parte.

    i tributul sta nobil l fac la noi n ar s nu mergem n alte ri tocmai ungurii, ce sunt la stpnire i crora le stau la ndemn attea i attea sinecuri" s le zicem aa cu alte titluri mai pompoase, i pe care de altfel le i folosesc cu mn larg. Cu toate aceste din acest tribut i cer parte i la ei chiar i ntreprinderile i aezmintele curat economice.

    i toate aceste pentruce?. Desigur pentru faptul ca s de fruntaului

    gndirii prilej s lucreze, s creeze pentru neam fr ca s aud plnsul copiilor si ce sgribur de frig, fr s-i ofileasc trupul n mizerie, cnd sufletul, eul lui de stegar al ideilor ndrumtoare e sus, e puternic i ar putea crea.

    Noi, neam srac cum suntem nu ne lum vreme s gndim c i fruntaii gndirii triesc i cu trupul. Cui i trece prin minte s se ntrebe c azi puinii stegari de idei ce-i avem cu ce i in trupul i cu ce contribue poporul la susinerea acestor trupuri slluitoare de inimi i mini cu care ne mndrim i din a cror vibrare ne farmec attea ceasuri de plcere, ne dau attea ndemnuri mree!..-.

    E departe de noi gndul ceririi pe seama stegarilor notri de idei. Facem constatri i spunnd ce fac alii ne gndim cum s'ar putea face i la noi.

    Avem dou societi culturale mari Aso-ciaiunea" i .Fondul de teatru". Avem peste 150 bnci. Avem f. Gozsdu" i alte fundaiuni.

    La .Fondul de teatru", lafundaiunea Gozsdu" ar putea ncpea, fie ca secretar fie sub alt titlu, cel puin cte un frunta al gndirii fie acela: poet, fie artist dramatic, fie gazetar, fie economist, fie pictor, pedagog, sculptor, linquist etc. La cele 150 bnci apoi ar putea fi mprii ca membrii fie i n cte 5 ori 10 direciuni cel puin 2030 fruntai ai gndirii, care d ' tantieme s-i aib asigurat, baremi n parte cel puin pnea de pe o zi pe alta.

    S ne oprim la bnci i s facem o schi de socoata:

    Ca baz lum 15 fruntai. Dac toate bncile noastre s'ar ptrunde de importana acestor ajutoare pentru fiecare frunta ar ajunge cte 1011 bnci, la care s fie membru n direciune ori chiar i numai n comitetul de supra-veghiare. Del fiecare banc s ia ca tantieme numai cte 200 coroane.

    Ar ave anual unul din fiecare cei 15 fruntai cte cel puin 2000 coroane, cu care bine ru s'ar putea susinea de pe o zi pe alta i nefiind silit s se nfunde in vre-o cancelarie, s'ar putea pstra i s'ar putea dedica cu ntreaga lui munc artei ori ndeletnicirii pentru care se simte chemat.

    Unde ar fi n civa ani i literatura i tiina i gazetria i pictura i economia i teatrul nostru naionali. . .

    Icoana ce ni se arat e att de luminoas att de clar nct doar am turbura-o explicnd...

    V. . Osvad.

    CORESPONDENE.*) Un rspuns .

    In ara noastr"' a. c. Nr. 12 am publicat sub titlul Glasul poporului" unele lucruri triste, cari privesc neamul nostru i cari se ntmpl n partea sudvestic a Banatului. Cnd am scris corespondena amintit am avut naintea mea idealul naional, fr nici un gnd ascuns, cci nu cunosc personal pe domnii amintii, i ca Romn sunt interesat numai ntr'atta, pentruc starea descris privete neamul meu fr s am del Eomni din acea parte un folos material sau moral. Aadar aceea ce am scris am scris, am scris din inim i pe baza cunotinelor mele proprii, afar de cazul cu preotul I. Cerbu, despre care am aflat intiadat din ara noastr".

    D-l printe N. Popovici din Alibunar sub titlul Lmuriri* caut ns n Lupta' Nr. 81, 82, 83 i 84 s apere persoanele n chestie i s rstoarne afirmrile mele. Dac m'am decis acuma s rspund Lmuririlor" d-lui printe Popoviciu, o fac aceasta nu pentruca s polemisez, ci numai din considerare, c chestia tratat e o chestie naional i de aceea foarte important, i pentruc ca ortodox-romn stimez biserica noastr naional romn i tagma preoeasc.

    D-l printe N. Popovici e sever cnd susine c presa noastr publicnd notie fr numele corespondentului iace numai ru, cci e indus n eroare de corespondeni tendenioi (!) cari voiesc s brileze, ba i revindec titlul de aprtori ai poporului atuncia, cnd pot trage n noroi autoritile noastre bisericeti"; d-lui numete chiar astfel de corespondene n cari e vorba de organele noastre bisericeti brfele". Ca dovad amintete c ntr'una e vorb numai de eremiadele unui cunoscut corespondent din Panciova despre starea din comuna : Glogon, Pan-ciova, Doloave, Sefcherin, Borcea i Satul-nou, recunoate ns singur c aa i n aceste comune ca comune bisericeti - - a u obvenit divergene de preri (!) cu privire la mersul lucrurilor" i c n comunele Doloave i Glogon s'a drmat vaza i autoritatea bisericii i a organelor eiu.

    Pentru Panciova afirm d-l printe Popovici c pentru cea mai mic (!) greal a preotului (Cerbu) l dau (corespondeni) n vileag, ca s tie toat lumea, ct suntem (! ?) de pctoi!! Acolo unde nu e foc, nu poate fi nici fum!

    In Nr. 82 recunoate d-l printe Popovici mai depaite, c n urma i pe baza rapoartelor din Renaterea11 nu a suspendat (consistorul) pe preotul Cerbu ci abi dupce s'a fcut artare n regul la consistor n contra preotului (Cerbu), consistorul a Introdus cercetare riguroas n cauz". Aadar totu consistorul din Caransebe nu-i bate capul de glasul poporului" dac se aude prin presa noastr, ci ateapt s se sutearn o artare n regul (!) la consistor".

    Mai departe zice d-l printe Popovici : Tot aa de nentemeiat este nvinuirea ce se pune n contul consistorului din Caransebe pentru srbizarea comunelor Sefcherin i Borcea" i adaug c s'au adus i jertfe (!?), dar cu vi-tregitatea mprejurrilor nu te poi lupta cu succesul dorit" i ncheie c neglijarea i nengri-jirea elementului romn din jurul Panciovei i serbizarea acestora, este o afirmaiune fcut cu mult reavoin, i lipsit de adevr".

    Nu cunoatem jertfele" dar tim c de ar fi trimis consistorul din Caransebe la timp in Sefcherin un preot romn i dac ar fi cutat s cumuleze comuna Borcea cu Ofcea i Sefcherinul cu Glogon, acele comune nu s'ar fi serbizat. A tgdui serbizarea Romnilor din jurul Panciovei nseamn a acoperi greelile domnilor" din chestie, i a nu-i da seam de datorina naional. Cum s'a putut ntmpla c la Botezul Domnului n 1905 serviciul divin a fost fcut n biserica romneasc din Glogon de preotul srbesc din Sefcherin, de un duman al romnismului? Cum stm cu parohienii romni din Iabuca lng Panciova?

    D-l printe N. Popovici a crui nume de familie romnesc e serbizat vorbete chiar de progrese considerabile (!?)" pe cari le-au fcut Romnii din acele pri del renfiinarea mitropoliei i del desprirea hierarhic" i susine c Srbii ne sunt astzi inferiori n ori-ce privin^!)

    Acela care studiaz evoluia popoarelor va recunoate c noi Romnii bneni suntem in-

    *) Pentru cele cuprinse n aceast rubrica rspunderea privete pe autor. . N. R.

    feriori Srbilor, att n direcia cultural ct i economic. In vara an. 1905 dei n comitetul expoziiei agricole din Panciova au fost i civa Romni, ntre cari i d-l protopresbiter T. Miclea din Satul-nou, nu s'a fcut nimic, c i limba romneasca s fie cel puin pe afie reprezentat. Limba srbeasc era pe afie, cri de ntrare etc. Afiele autoritilor comitatense i a societilor din acele pri sunt numai n limba maghiar i srbeasc, afie excluziv n limba srbeasc se rspndesc n comune unde nu gseti nici urm de Srb, pncnd afie n limba noastr nici de poman. i d-l printe exclam totu: Srbii ne sunt n orice privin astzi inferiori" ! Dar cu laudele proprii n'a dus-o nime prea departe, i ru facei dac mbtai poporul cu astfel de fraze goale.

    D-l printe N. Popovici zice n Nr. 83: Se-leuul, Uzdinul i Ofcea au cu locul de coal un palat monumental (!) cu patru nvtori". De facto n Ofcea se afl o coal, cldire modest cu doi nvtori. In Seleu i Uzdin n'am fost, dar cred c i n aceste comune va fi ca i n Ofcea. D-l printe Popovici zice: Pentruc coala din Glogon s'a prefcut n coal de stat, nu poate fi vina bisericii, acolo prevaleaz elementul german, carele e uor asimilabil".

    Ultima propoziie nu o pricep, deoarece nu va voi s susin, c vabii din Glogon, asimileaz pe Romni. coala german din Glogon e statificat de mult, i vabii n'au susinut cu nimica coala noastr, care exist peste o sut de ani. Romnii din Glogon nu au spus ns, c n'au avut pe nimenea, care s-1 conduc, sftuiasc i lmureasc, i c nvtorul d-l Perin, care ar fi trebuit s-1 ndrepte, a fost pentru sta-tificare.

    D-l printe Popovici zice c d-l I. Cerbu din Panciova e suspendat din oficiu. Pentruce nu se execut atunci ordinul consistorului, cnd e vorba de existena bisericii romne din Panciova ? D-l printe vorbete mai departe de zelul neobosit al actualului protopresbiter T. Miclea din Satul-nou" i afirm c subscrie concesiunea: S fim drepi cu aceia, cari merit dreptate i riguroi cu aceia, cari i pun interesele personale mai pe sus de interesul naional". S vedem !

    Preotul Bosica din Glogon fiind bolnav i btrn, deci neputincios a face funciuni bisericeti a cerut capelan cu drept de succesiune, iar comitetul parohial a hotrt escrierea concursului. S'au fcut pai de lips Ia oficiul protopresbiteral din Satul nou i la consistorul din Caransebe, dar fr nici un rezultat. Intr'aceste preotul Bosica reposeaz. Credincioii fac acuma paii pentru ndeplinirea postului de preot i anume la d-nul protopop T. Miclea din Satul nou, o deputaiune merge i la d-l episcop din Caransebe, dar fr rezultat.

    Dei conform regulamentului pentru parohii, postul de preot trebue ndeplinit n timp de trei luni, Glogonul a rmas fr preot, i numai odat pe lun se fcea serviciul divin de un preot din tract. Pe atunci a servit i preotul srbesc din Sefcherin n Glogon, i la mai muli credincioi Romni din Glogon, au fost fcute funciuni bisericeti de preotul romano-catolic din aceeai comun. Toate aceste s'au fcut ca s ajung feciorul d-lui nvtor Perin din Glogon s fie preotul comunei. ndat ce d-l V. Perin (feciorul nvtorului) a absolvat teologia n Caransebe, a fost numit ca administrator parohial la Glogon. Glogonul fiind parohie de clisa prim, aceast denumire e abnormal, i arat o valoare a legilor noastre bisericeti din partea domnilor del Caransebe, pentruc d l V. Perin n'are cualificaiunea cerut pentru parohia clasa I., deoarece are numai ase clase gimnaziale. Numitul domn V. Perin a luat ns de nevast o nepoat de sor a d-lui arhimandrit F. Musta din Caransebe.

    Apoi la Doloave a fost iar impus ca preot S. Bartolomeiu din partea d-lui protopresbiter T. Miclea i consistorul din Caransebe.

    In sinodul protopresbiteral din anul trecut mai muli membri ai sinodului au dus o lupt, c Glogonul s rmn parohie clasa L, considernd c dispune de sufletele recerute i parohienii stau materialminte bine, dar d-l protopresbiter T. Miclea i D-Voastr d-le printe Popovici ai vrut s facei din Glogon a parohie de clasa II., ca s rmn d-l V. Perin la Glogon. D-l protopresbiter T. Miclea mpreun cu d-niidela consistor, ca s-i ajung scopul, au redus totu Glogonul la parohie de clasa IL, ceeace e o ilegalitate cci prin aceasta se calc legile noastre bisericeti, i se desconsider drepturile c redincioilor. (Va urma).

    BCUCluj

  • P a g . 168. A R A N O A S T R Nr. 2 0 1908.

    CONVORBIRI_GLUMEE. Din carnetul unui om sincer.

    A admira iat singura fericire a omului superior.

    o

    i admiraiunea e tot un sentiment egoist: admir, fiindc aceasta m mulumete.

    o

    Scriitorul care se cznete s n'admire opera prietenului, nu tie c el e nelat: a pierdut cteva clipe de fericire.

    o

    Suport cu mai mult uurin durerile morale, dect pe cele fizice.

    o

    Dac-i iubeti aproapele, nici nu-i d sfaturi, nici nu-1 mustra, nici nu-i d s citeasc pe filozofi. F-1 s rld i i vei fi fcut un mare bine.

    o

    Oameni inteligeni sunt aceia cari la baie nu-i potrivesc apa dup termometru, ci dup cum i rabd pielea.

    o

    Actorii i las vara mustile i iarna nevestele.

    o

    0 carte care nu te face s te mai gndeti la ea dup ce ai cetit-o, e ca o baie care nu cur.

    o

    S nu citeti de douori o carte care te-a ncntat dac vrei s-i mai plac.

    o

    Un englez inteligent, voind s viseze singur, a scos vorba c n parcul oraului sunt erpi. Iar un romn, cruia li plceau ochii frumoi ai unei doamne, a scos vorba c la edinele literare" date de dnsa, a nceput s se fac literatur.

    Din ziua aceia, englezul a putut visa In parc, netulburat de nimeni, iar romnul, tot netulburat, a putut face curte doamnei cu ochi frumoi.

    o Oare lipsa calitilor nu e un defect?

    o

    Dac critica n'ar fi avut n vedere opera viitoare a celui pe care 1-a ludat, ar fi fost mai puini scriitorii naufragiai.

    o

    Dou feluri de oameni se neleg cu toat lumea: protii i pungaii.

    o

    Dou feluri de oameni sunt inteligeni: detepii, nite secturi gata s fac spirit i nelepii, oameni serioi, foarte cum se cade i tot att de plictisitori.

    o Soarele i poetul rsar frumos, plictisesc

    ct strlucesc i intereseaz n amurg. o

    i fluviile cele mai furtunoase au cte un col tinuit, umbrit de slcii i nconjurat de iarb unde apele lor sunt linitite i pot s oglindeasc o clip seninul cerului.

    o

    Ftul meu, apucturile tale imorale te vor duce n pmnt 1 spunea un tat Aiului su.

    Tat, eu m'ai scutura de ele, dar mi-e peste putin. . .

    Voina I iat ce v lipsete vou, tinerilor . . .

    . . . Iar peste un cias, btrnul se plngea unui prietin c nu se poate lsa de fumat.

    o

    De s'ar putea publica toate glumele obscene, atunci literatura umoristic" aa cum se face n Romnia ar fi cel puin de dou ori mai bogat i mult mai spiritual.

    o

    Spunei-mi pe scriitorul care ar putea iscli cu ntreg numele tot ce-a scris n viea i-1 voiu respecta.

    Risipitor ce sunt! . . Cnd eram mic, m duceau n teatru la galerie, iar n tren cu clasa a treia. Astzi, dei tiu c din galerie se vede aceiai pies, iar in clasa a treia ajungi tot att de repede cu trenul mrturisesc c mi place s fiu n contradicie cu adorabila logic a copilriei . . .

    o

    0 cugetare spus limpede, e ca un amurg senin. Pe mine ns, m impresioneaz mai mult un soare care apune prin sta norilor.

    o

    Puin spirit i trebue i or'ce defect al tu l poi transforma ntr'o calitate.

    o

    0 prefa bun poate scuza or'ce carte proast.

    o

    ampania e o butur foarte scump n raport cu plcerile pe cari le procur. Totu, butorii de ampanie sunt mai inteligeni ca anticii cari beau pietre scumpe pisate.

    o

    Natura e cel mai mare simbolist. Dar, cine dispreuete mai mult natura ca poeii simboliti?

    o

    In lumea noastr, nu mai poi spera n fericire, cnd mintea a nvins inima.

    o

    Plcerile nu se premediteaz se improvizeaz.

    o 0 fericire ateptat, e mult mai mic. Numai

    burghezii ateapt cu nerbdare ora mesii. o

    Cnd glumeti pe socoteala cuiva, gnde-te-te c la un pas e i calomnia.

    o Calomnia n-ar ave haz dac n'ar privi pe

    cei mai buni prietini ai notri. o

    Un prieten al meu, cnd se nbt, fcea toate prostiile din lume : fuma, i gdila cerul-gurii cu limba, sprgea pahare cu dinii i plngea, gn-dindu-se la o fat care-1 trdase.

    o

    In America sunt nite croitori cari tiu s fac numai mneci, iar la noi, sunt scriitori cari fac numai poezii.

    o

    Ct vreme arta cu tendini" nu jicnete simul meu artistic, o prefer celeilalte arte, fiindc de pe urma ei, am dou ctiguri : i m distrez i nv.

    o

    Modestia e o floare mic i alb, caro crete n tain, pe marginea potecilor" a spus un cugettor i ave dreptate : trandafirului rou i greu sau crinului parfumat i nalt i va fi peste putin s fie modest.

    o

    Cu ct Injuriile dumanului las mai rece pe un om distins, cu att l dor mai mult ironiile prietenilor.

    o

    In odaia vecin, doi prieteni ai mei discut i sunt gata s se ncaiere : m'a duce s-i mpac de nu m'a gndi c rpesc unuia din ei plcerea de-a el nvingtor.

    o

    Dac vrei s tii cine are dreptate ntr'o discuie care se prelungete la infinit, fii sigur c cel del care a pornit discuia e acela.

    o

    Cu ct un scriitor va cuta s emoioneze pe cetitor, cu-att 11 va nva mai mult ; dar, cu ct va cuta s-1 nvee, cu att l va emoiona mai puin.

    o Nu e frumos ceiace nu e surprinztor.

    o

    Oamenii cari se pot nlocui, sunt de prisos, o

    Laud calitile prietenilor mei, ca s se vad c am marea calitate de a ti s-mi aleg prietenii. E. Victor.

    HANUL DELA STENA. Roman din vieaa macedonenilor.

    III. Se vesteau cele dintiu zile ale toamnei. In hanul del Stena, se grmdeau cltori

    din toate drumurile. Negustori turci, cu capul ras, cu nasurile

    turtite, veniau dinspre Bitolia, cu carele acr-cate de chilimuri, ulcele, ploti i tot felul de sticlrii, podoabe ieftine pentru femeile din Liabra^ fesuri pentru arnuii de peste Gramoz i sumane pentru bacii romni, risipii n vgunile munilor.

    Veneau negustori bulgari, pricopsii n lume pescari din Prezven, se duceau spre Bitolia cu courile ncrcate de pstrri i de ri mruni; chiristigii din Niculia, Kamenia i pdurile De-volului, poposeau pentru o noapte In hanul din drumul Bitoliei ; crbunari pitici i tcui, cu fustanelele nvechite, se ghemuiau Intr'un col i-i numrau megidiile.

    Iar pe oseaua din faa hanului treceau mai n fiecare zi turme de-ale Freroilor, spre cmpiile Thesaliei ; treceau londoane n fug, ducnd cte un pa btrn i gras, cu ochelarii de aur sau pe vr'un bei bogat, sau pe vr'un consul cu chipiu i cu hainele esute n fire strlucitoare.

    Adeseori, un pribeag desclica, se nvrtea niel pe lng han, pipia cu opinca trestia din marginea drumului, mbuca ceva i se pierdea apoi pe drumul prfuit, printre cpiele uriae.

    ntr'o sear, un flcu voinic, fecior de gospodar, i opri catrul n drum.

    Un turc btrn scoase capul pe gaura din zid i-1 privi.

    Iar hangiul bulgar, i duse mna Ia piept i la frunte.

    E loc? ntreb flcul. Este, este! i pentru douzeci e loc!....

    rspunse hangiul i lund cpstrul catrului, l trase spre grajdul de nuele, lipit de han.

    Cltorul privi mprejur. Soarele asfinise. Lumini roiatece Inclicair

    grumajii munilor i se prvleau n lac. In toate prile, piscuri verzi ncingeau zarea. In faa hanului, lacul ntins, cu apele limpezi, i frngea creurile de tulpinele trestiei i se furia pn lng drum. Hanul vechiu i inalt, cu dou rnduri de odi, acoperit cu indril, lipit cu pmnt galben, st pe o talp de munte; er un han zidit de cine tie ct vreme: n loc de ferestre, ave o gaur cu dou scnduri ce se deschideau, in loc de co, alt gaur. Flcul ntr. 0 ncpere umed, cu dou-trei polii, zicea c e prvlie ; pe jos er podit cu lespezi rare, iar prin tavanul de scnduri, se vedea tencuial odii de sus.

    Eu unde dorm? ntreb flcul. Pi. . . nu prea e l oc ! . . . rspunse h a n

    giul. Aici, nu se poate. Alturi sunt vr'o treizeci de pietrari. Sus, au arvunit odaia nite negustori. Mai e o odaie, da, acolo nu poi ntr, c doarme un schipetar cu nevasta i cu copii; trebuie s pice acum.

    Pi eu unde dorm? se rsti cltorul. Ia i dumneata cu negustorii... i-or

    face ei loc... Sau dac nu, n grajd... Flcul fierbea de mnie. Se urc pe nite

    trepte nguste i putrede, i ntr In odaia negustorilor.

    Erau vr'o cincisprezece. Se uitau mirai la el. Unul mai tnr, sri s-1 bat.

    El tcea din gur. i puse carabina alturi, i desfcu traista, scoase nite pine i ncepu s mnnce.

    Deodat, simi c pinea i-se oprete n gt; 11 podidir lacrimile. ntoarse capul i se strecur binior pe u.

    Afar ncepea s nopteze. Pale de lumin cenuie se frngeau i se

    risipeau n vzduh; deasupra blii, se lsau

    BCUCluj

  • Nr. 2 0 1908. A R A N O A S T R " P a g . 169.

    aripi de ntunerec. Trestia fonea. Pe cer, se desluiau cteva stele. In praful drumului o turm de oi gemea ascuit, ca nite glasuri de copii". Un ltrat de cine se auze de departe. Iar aproape, iria un greier.

    Inoptarea venea cu prerile de ru. Pe sufletul lui Risto Ciava se lsase tristeea aducerilor aminte. Abi trecuser dou zile de cnd plecase de-acas i par'c era altul. Pe drumuri strine, printre oameni neprimitori, lipsit de vorbele blnde ale prinilor, de glumele prietenilor i, i vedea vieaa pierdut pentru venicie. Unde-1 va duce ziua de mine? Ce vor fi fcnd cei de-acas? De ce plecase?

    Risto Ciava i ascunse faa n palme. Vedea curtea bisericei din sat plin de oameni; pe la morminte se aprindeau candele. Cte o femeie cernit nfigea lumnri pe lespede. Iar ai si, plngeau pe mormntul proaspt al lui Timco.

    Cnd i ridic faa, prin pnza lacrimilor vzu noaptea.

    Pe oseaua Ianinei, veni o haraba neagr, cu caii albi. Schipetarul ateptat i scoase femeia i vr'o ase copii din trsur. Venirea oaspeilor aduse sgomot i lumin n hanul singuratec. Fetile fumegnde umblau din loc n loc, dou femei rsrite de nu tiu unde, ajutau haraba-giului s descarce, civa turci i scoaser capetele rase pe fereastr, iar hangiul bulgar i ducea mna la piept i la cap.

    Un ceas n urm, toate luminile din han se stnseser.

    Cei cincisprezece negustori turci dormeau, ntini pe scnduri ; unii sforiau, alii oftau, iar altul mititel i slab de tot tuea cu nverunare, se ntorcea n toate prile, blestema norocul i se ruga lui Alah s-1 duc din lumea asta.

    Risto Ciava, ntins pe o rogojin, cu traista cpti, cu puca alturi, nu pute dormi. II chinuia dorul de-acas, l durea cumplit moartea lui Timco.

    Acolo, pe scndurile putrede ale hanului, n mijlocul turcilor ri, se simea nbuit. Ar fi vrut s se scoale i s ias pe malul lacului; se gndea ins c s'ar pute mpedec de vr'unul din negustorii adormii i-i ntoarse faa la pmnt. Cum ar fi plns n hohote, cum ar fi alergat n netire, ca un nebun, cum ar fi lovit n toat lumea !

    Se gndea s plece. Noaptea din ajun n'o dormise. Era obosit, cinzeci de ceasuri de cnd umbl pe drumuri largi, prin poteci ntortochiate, prin pduri dese, pe coaste de muni, pe margini de lacuri. Dou zile de cnd nu pusese capul jos, alergnd mereu, gonind spre o alt lume, o lume pe care n'o cunotea, dar n care ndjduia o vieaa nou, cu zile de munc, cu nopi de odihn i alintoare de dureri.

    O va gsi? Cine t ie . . . poate . . . Un gnd tainic i spunea c el are un rost pe lumea asta. Da, plecarea lui de acas va folosi multora. Cui? Nu tia. Un nceput de vis l purta spre rmuri senine. Un vis care-i deschidea zri nesfrite, cu muni verzi, cu grdini nflorite, cu pduri scldate n lumini trandafirii. Vedea pe oamenii din sat mai veseli, pe femei cu ochii uscai i plini de lumin, pe copii voinici i mbrcai n haine mai curate. Nimeni nu va mai plnge de apsarea nizamilor i de teama bandiilor din vguni. Muni scldai in rsritul soarelui, cntece de corn, pocnet de puti. Kerim n'o s se mai poarte ru cu sracii ; stenii nu vor mai tremura cnd i-or auzi calul tropind. Iar clopotile bisericilor vor rsuna mai dulce i mai des. Le auze prin vis. Un vis frumos care-1 rpi din mijlocul negustorilor turci. Nu le mai auze nici rsuflarea nici sforitul. i nici bolnavul parc nu mai tuea.

    Risto Ciava adormise adnc. (Urmeaz). Daniel Vodena.

    Scrisori ctr rani. XXIII.

    Bade ofroane! Multe rele bntuie sufletul omenesc i-1

    sap, dar rul cel mai mare ntre rele, este desfrnarea... Aceast boal bntuie n lume in voia ei i nu-i chip s i-se de de leac. Ea se nate odat cu omul i, din ce crete el, i-o las n voia ei, din ce ea apuc s 1 stpneasc i s-1 trie n noroiul negrelor pcate.

    Poftele omeneti sunt doar chiagul rului pe pmnt... Numai din cauza lor se ntmpl toate fr-de-legile, numai din cauza lor omul pierde podoaba dumnezeiasc a minii i cade n starea animalului.

    Acestui sim ru nu i-se poate mpotrivi dect nfrnarea. Dar ct putere omeneasc, ct trie i trebue omului de azi, pentru a se mpotrivi acelui ndemn, care minut cu minut i tice n inim, care minut cu minut i sbrne n urechi 1. . .

    Desfrul calc n picioare toate legturile omului cu divinitatea dumnezeiasc, el pustiete din inima noastr ultimul smbure de cinste, de ruine i de fric de D-zeu. El, n oarba-i pornire spre mpcarea poftelor, ne mpinge la faptele cele mai urlte i mai neomenoase.

    Brbatul desfrnat i nenorocete ntreaga amilie. i fur copiii lundu-le del gur buc-

    fura de pine i cheltuindu-o la crcime i prin tlupanare.

    Tot asemenea face i femeia desfrnat. naintea ei credina i tragerea la cas, simul de ruine i de pcat, sunt nite lucruri prea seci pentru a le lu n bgare de seam. Astfel ea nu simte i nu va pute simi greutile traiului, gndul ei mrginindu-se la mpodobirea corpului n zorzoane, cari nal vederea, cari o fac s plac tuturor. Asta-i cea mai mare mulumire sufleteasc a unei femei desfrnate.

    i dac, ntr'o familie, nenorocul mpreun astfel de creaturi, acolo va fi vai i amar, acolo vor crete nite urmai plini de toate viiile, cci viiul desfrnrii nu-1 vor ave numai n snge plmdit, dar l vor vedea zilnic n cas del prinii lor, vor edea zilnic cu el alturea, pn ce, la rndul lor, vor face ceeace au vzut n casa lor fcndu-se : fecioraul va ncepe a trage mai nti cu igara, apoi va be rachiu i, la vrsta de 16 ani, va fi mbtrnit, cci nu va mai fi tain pentru el n cele trupeti; fata de cum d s se ridice, i va potrivi hainele cu dichis, va sta ceasuri ntregi n oglind ca s-i vad obrazul i s-i potriveasc prul.

    Pe la sate tot s'a mai pstrat vieaa cinstit de mai de mult, dar i pe-acolo numai n parte. La ora ns rul acesta a luat ntindere mare, aa c nu-i poi st n cale.

    i din pricina asta, de cele mai multe-ori, omul la 40 de ani e secat de vlag. II vezi trecnd pe strad, cu pai rari, legnnduse, cu ochii stni i bgai n fundul capului, cu manile tremurnde i cu obrazul supt de toate patimile vieii.

    Corpul unui asemenea om nu mai are nimic sntos, el e ca o scorbur putred, care se leagn n btaia vntului pn ce un suflu mai tare o doboar Ia pmnt.

    Rul cel mai mare e ns, c din asemenea oameni stricai, cari nu mai au nimic bun n sngele lor, se nasc i copii nenorocii, se nasc copii fr vlag, bolnvicioi, schilozi i ca vai de lume, pentru cari vieaa aceasta este un nesfrit lan de suferine, cci ei motenesc n corpul lor, boalele prinilor, ei pltesc pcatele svrite de cei-ce i-au nscut.

    Omul desfrnat devine cu vremea i greos. Indrsne din fire i fr pic de ruine, el nu alege crrile pe cari poate s-i ndeplineasc uricioasa-i patim, gndul lui nu este doar' s figureze printre oamenii cu cinste, ci el s frmnt numai pentru a ajunge la mplinirea dorinelor.

    Se ntmpl de multe-ori c omul desfrnat umbl i cu capul spart, nfund nchisorile, dar asta n'are de-aface, el rmne acelai. Ajunge s be o duc de rachiu, pentruca s-i vezi ochii strlucind ntr'un foc sinistru, care i n-ghia sngele n vine.

    Desfrul cuprinde n sine: patima beiei, a minciunei, a hoiei, a vicleugului, el leag ntr'un mnunchiu toate patimile rele cari bntuie n inima omului stricat. Deaceea cnd cineva i va zice c eti un desfrnat, s tii c i-a zis totul, te-a fcut un om de nimic.

    i de-i zice omului desfrnat aa ceva, el e in stare s te strpung cu cuitul, pe cnd omul sntos la minte i cinstit i caut n adncul inimii, i vznd c ai minit, te pltete c'un surs de mil i-i vede de treaba.

    Cam de regul, se ntmpl, c cei desfrnai arunc n obraz oamenilor de cinste acest ponos. tii pentru ce? Pentru ca s-i ascund patima lor proprie.

    In faa acestui ru, cei-ce au scpat neatini, trebue s fie cu bgare de seam, bade ofroane !. .

    i mai cu seam s fim cu bgare de seam noi, prinii, cari avem copii i cari trebue s le dm o cretere cretineasc i cinstit dac vrem s ne bucurm de ei la btrnee, dac vrem s fie cndva sprijinul neputinelor noastre i s se binecuvinte numele nostru prin faptele lor.

    coala lucr din toate puterile contra apucturilor rele ale tineretului. Ea aduce zi cu zi pilde despre cum trebue s-i duc omul vieaa; nsi bucile de cetire nu sunt altceva dect pilduin bune, cari caut s deschid mintea copilului la crrile binelui.

    Dar ce poate face biata coal, dac noi n'o vom ajuta prin ngrijirea ce dm copilului acas.

    Puini prini vor fi cari s nu-i iubeasc copiii, puini vor fi cari s le doreasc rul. i cu toate acestea muli prini fac ru copiilor lor din prea mult dragoste.

    A ieit acuma o datin urt, care a ajuns i pe sate, i anume aceea, c nimic nu putem be, nu putem mnca fr s dm copilului, ba de multeori ne lsm pe noi fr' o pip de tabac i ndopm copilul. i att prin mbrcminte ct i prin mplinirea tuturor dorinelor lui, scoatem din el un ntrecut, care, nvat s aib tot ce dorete nu cunoate rbdarea, ci, la nceput, pn-i mic, plnge dac nu-i dai ce cere, iar apoi mai trziu, fur i-i face, ori dac nu fur al altuia, dar nu preuiete pe al su, ceeace tot Ia ru duce.

    Prin dragostea prea mare ce o artm copiilor, ei la 16 ani, ajung stui de toate doririle, pentru ei nu mai sunt taine, a cror aflare s o atepte pe mai trziu. Prin urmare cnd cineva pierde simul nevinoviei, al fecioriei, al necunoscutului la o vrst, cnd faa lui ar trebui s fie mbujorat de curenie, acela, de sigur, va pierde i simul ruinei i al pcatului, acela va ncepe a-i rde de sfatul btrnilor, la nceput, apoi va face cinste pucriilor, va nenoroci o femeie, va ntemeia o familie schiload i se va sfri ca un nemernic, hulit de toat lumea.

    S ne iubim copiii, cci aceast iubire este una din virtuile cele mai cretineti, dar s nu le-o artm prin semne vzute de ei, s nu-i lsm s cunoasc niciodat adncimea acestei iubiri, ci din contr, s-i facem s simt c n vieaa lor sunt datori s cinsteasc nti pe Tatl ceresc i apoi pe tatl pmntesc, s-i facem s cunoasc frica de Dzeu i de pcat i ruinea de cei btrni.

    Numai aa fcnd, numai aa crescnd copiii, vom pute s-i ferim de toate relele de mai sus i vom scoate din ei oameni folositori societii omeneti i plcui Tatlui ceresc...

    Dar ci dintre noi in seam de aa ceva ? . . . Nu vedem oare c zilnic se face altfel?

    Nu vedem c din ce n ce tineretul devine mai ru crescut, mai ncpnat i mai ticloit? Ba dai i pricina n'avem s'o cutm ntr'alt loc, dect n felul cum Ii s'a povuit calea vieii n snul familiei lor, numai n neputina prinilor de a se mpotrivi pornirilor lor spre ru.

    Cine pute vede, mai nainte vreme, copii aproape nevrstnici purtnd cuit la erpar, f-zimnd scaunele crcimelor, jucnd cri, bnd rachiu i fumnd n rnd cu btrnii? Astzi zilnic vezi cte un piciu de acetia, a crui musta nici gnd n'are nc s rsar, trecnd pe lng Dta cu privirea crunt, cu cciula pe ochi, voind, vezi Doamne, s te bage n rcori cu voinicia lui, zilnic vezi cte o astfel de jivina, n stare de beie, fptuind lucruri ruinoase i nu cuteaz nime s ia pe acest copilandru stricat de urechi; nu, cci dup creterea ce o are, el e n stare s fptuiasc chiar i omor contra aceluia ce i-ar nesocoti voinicia lui prea timpurie. Arma n mna acestor strpituri omeneti devine primejdioas, ca i focul n mna copiilor mici, cci nici unii nici alii nu-i dau seam despre rul ce fac i despre urmrile faptei lor nesocotite.

    Tineri de acetia, mbtrnii prea de timpuriu se pot vede i pe la sate i pe la orae tot mai des.

    BCUCluj

  • P a g . 170. A R A N O A S T R " Nr . 20 1908. i cnd te uii la fata lor supt i mb

    trnit far vreme, cnd vezi rutile ce zac n mintea i inima unui astfel de om neom, i vine s-i ntorci privirea ntr'alt parte, ca i cum i-ar iei n cale un lucru uricios i neplcut.

    Vezi, bade ofroane, tia vor fi btrnii ce vin dup noi. Acuma Ui poi i Dta nchipui, cari vor fi btrnii, cari vor veni dup e i ! . . . Cci doar rSul merge crescnd nainte.

    Iat de ce trebue nc din pruncie s omorm n copil printr'o cretere bun, acest vierme otrvicios, iat de ce nu trebue s ncurajm pornirea copilului spre ru, din pruncie nc. C dac nu ne mpotrivim unor astfel de apucturi, pn ce ie copil mic, cnd va fi mai mare ne-am mpotrivi dar nu mai avem putere i aa ne uitm cu durere la fiina denaturat a crui printe de multe-ori ni-e ruine c suntem.

    S altoim simul ruinei i frica de pcat n inima mldieler tinere, ntocmai cum grdinarul altoiete fructele* alese n tinerele surcele de pomi. i cnd mldiele acestea vor ncepe a d roade, bucuria noastr va fi asemenea cu a grdinarului care culege fructele cele bune i gustoase.

    Asta nu numai c e bine, dar suntem chiar datori s'o facem ! . . . Delasntioana.

    T I R I . A VIZ. Odat cu numrul acesta, expediam

    mandate potale acelor abonai cari n'au pltit pe ptrarul prim i al doilea, rugndu-i s binevoiasc a ne trimite de urgen costul abonamentului.

    o

    0 nluc. Irredenta romn", aceasta e nluca cu care guvernanii notri s'au obicinuit s sperie pe cetenii pacinici ai acestei ri. In zilele din urm mai multe edine ale camerei au fost consacrate mcinrii acestui subiect ingrat. Deputaii notri au desfurat pe larg motivele acestor nvinuiri perverse . . . Irredenta romn". In ntreg trecutul nostru politie neamul nostru nu are la rva nici o clip de ovire n alipirea lui ctr dinastie. Nicicnd tendine de separatism n snul nostru nu s'au putut ntrupa ntr'un principiu politic. Atunci de ce attea rodomontade ca o nluc? De ce? Fiindc e prielnic digestiei bugetare o asemenea zarv. Clieul e vechiu i destul de uzat. Cel care terpelete ceva pe la trguri scap mai curnd dac strig mai tare ca toi : prinde-i houl ! De ce ne-am supr dac unii politiciani mai au naivitatea s creaz c acest clieu uzat prinde nc?

    o

    eztoarea literar i artistic a V a a ti-nerimei romne s'a inut n Cluj, la 3 Maiu st. v. 1908, cu urmtorul program: Dima: 1. Mar festiv. (Deteapt-te Romne); 2. Un capitol din coala libertii, conferin de Dr. Cassiu Maniu; 3. a) Wagner: Recitativ i romana din opera Tannhauser" ; b) Schumann: Grenadirii", cntate de Nicolae Brtian (bariton), A. Pongrcz (pian); 4. Goga : Oltul" deci. de Octavian Costea; 5. 3 Maiu (Rolul tinerimei odat i chemarea ei astzi), conferin de Liviu I. Dan ; 6. Bethowen : Adagio* din sonata Clar de lun", executate de Nicolae Brtianu, (Vioar) A. Pongrcz (pian) ; a) Kiriac: Hi, hai murgule", 6) Bena: Hora Daciei" cor; 7. a) Beriot: Concert pentru vioar I. II.; 8. Vivandiera", cor; 9. Schumann: Balad" exec, la pian de A. Pongrcz.

    o

    In afacerea Eulenburg, ziarul Lokalanzeiger anun c o nou peichiziie a fost fcut la castelul Liebenberg. nti, s'au cerut prinului cheile del biroul su, el a protestat mpotriva acestei violri a corespondenei sale private cu atta nverunare, nct a avut o mic sincop. E interesant s se tie c scrisorile del mprat i del oameni politici, nu mai sunt de mult la Liebenberg.

    Unele ziare spun c prinul Eulenburg sufer de nervi, n urma cantitilor considerabile de morfin, pe cari le-a luat mpotriva insomniei.

    Rusia i Turcia. 0 depe din Petersburg afirm c arul a cerut sultanului, prin Zinoviev, ambasadorul Rusiei la Constanti-nopol, explicaiuni n chestia concentrrii trupelor turceti la frontiera ruseasc.

    Doi ofieri din statul-major rus, au plecat spre aceast grani, s dea seama de adevrata situaie.

    Sultanul a promis s ordone dislocaiunea trupelor, ntruct Rusia se crede ameninat prin aceast concentrare.

    o

    Feminism american. Din New-York se tele-grafiaz c apropiatele alegeri legislative din Ohio, nu vor fi lipsite de interes i mai ales de pitoresc.

    Dou mari dame engleze, ducesa de Manchester i contesa de Warwick, al cror nfocat socialism l cunoate ntreaga lume i-au propus s transverseze Atlanticul, ca s treac n America i s lupte pentru candidatul socialist. In schimb, candidatul republican are de partea sa pe d-na Longhvorth, fiica preedintelui Roosevelt i care a promis c va vorbi la ntrunirile publice.

    La teatru. Ghiior, repetent n clasa I a auzit minuni despre o cunoscut, sopranist.

    Asear ntlnind-o la teatru, a Sntvebat-o : Doamn, d-ta mi-se pare c la un concert n'ai

    cntat bine o doin. De unde tii? ntreb foarte minunat, doamna

    cu pricina. Pi... nu i-a strigat lumea s mai cni odat?...

    Proprietar-editor: OCTAVIAN GOOA. Red. responsabil: OVIDIU GRITTA.

    B i I I I I I I I

    Croitoria universal str. Cisndiei 34 S I B 1 1 U str. Cisndiei 34

    Subscrisul mi iau voia a atrage ateniunea On. Publi romn asupra croitoriei mele militare i civile n care se confecioneaz

    reverenzi i tot felul de uniforme dup croiul mai nou.

    Jfc~~jfc Totdeauna stau la dispoziia *y W Onoratului Public pentru a | ^ pregti un lucru solid i de-* ' n@> plin corespunztor.

    l! 1 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 ^ ^ 4 4 4 4 4 4 I

    Banca de as igurare

    L I L W M b din JSihiiu

    ntemeiat la anul 1868

    ii

    X

    X + X

    n. Si"biiVL, str- Osncliei 3STr. 5 ( e d i f i c i i l e proprii). Fonduri de ntemeiare i de rezerv 2.161,39911 cor.

    asigureaz n cele mai avantagioase condiii: , contra pericolului de incendiu i explozi une,

    edificii de orice fel, mrfuri, mobile, vite, producte economice etc.

    Wf" asupra vieii n toate combinaiile: capitale pentru cazul morii, asigurri de zestre, de copii, de studii,

    rente pe viea etc. ===== Asigurri poporale fr cercetare medical. = = =

    Asigurri pe spese de nmormntare cu solvirea imediat a capitalului scaaent la decedare. Valori asigurate contra incendiului :

    95.816.412' c o r o a n e . Del ntemeiare s'au solvit:

    pentru despgubiri de incendii 4,484.278 83 coroane, pentru capitale asigurate pe viea 4.028,113*12 coroane.

    Oferte i orice informaiuni se pot lu del : Direciune n Sibiiu, str. Cisndiei Nr. 5, etagiu I, curtea I, i la agenturile principale din Arad, Braov, Bistria, Cluj i Oradea-mare, del subagenii din toate comunele mai mari.

    14 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 + + + + + + + - > -

    Capitale asigurate asupra vieii: d . S S a . e S * 1 c o r o a n e .

    Tiparul tipografiei Arhidiecezane n Sibiiu.

    BCUCluj