Embed Size (px)
Citation preview
1
ELABORAREA STUDIULUI DE ANALIZA STRATEGICĂ DE MEDIU PENTRU PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI NAŢIONAL SECŢIUNEA A VI-A –
ZONE TURISTICE
Faza 2- Analiza strategică de mediu pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional Secţiunea a VI-a – Zone Turistice.
Raport de mediu
2. EXPUNEREA CONTINUTULUI şi A OBIECTIVELOR PRINCIPALE ALE PLANULUI, PRECUM şi A RELATIEI CU ALTE PLANURI şi PROGRAME
2.1 Expunerea continutului şi a obiectivelor principale ale planului Turismul reprezintă una din componentele majore ale vieţii economice şi sociale, iar România este înzestrată cu un potenţial turistic deosebit de variat, diversificat şi concentrat
(harta 2.1), caracterizat prin:
• existenţa unor forme de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriu;
• o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;
• potenţial faunistic şi floristic bogat, cu specii şi ecosisteme unicate în Europa;
• factori naturali recomandaţi într-o cură balneară complexă;
• patrimoniu cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan internaţional, cu care România se
poate încadra în rândul destinaţiilor turistice atractive din Europa şi din lume.
Ca sector economic cu valenţe reale de dezvoltare pe termen mediu şi lung, turismul
antrenează în sistemul său un larg evantai de activităţi economice, culturale şi sociale. In
acelaşi timp, turismul reprezintă un mijloc de valorificare a patrimoniului natural şi cultural-
instotic, conform principiilor dezvoltării durabile şi de dezvoltare rurală prin extinderea ariei
ofertei specifice şi crearea de venituri şi locuri de muncă în mediul rural, altele decât cele de
bază.
Necesitatea realizării Secţiunii a VI-a Turism din Planul de Amenajare a Teritoriului
Naţional, rezultă din nevoia de coordonare a politicilor spaţiale cu cele specifce activităţilor de
turism, precum şi din nevoia de stimulare a dezvoltării zonelor cu probleme economico-sociale,
care beneficiază de un potenţial turistic deosebit.
Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional Secţiunea a VI-a - Turism a fost elaborat pe
baza studiilor referitoare la delimitarea şi ierarhizarea zonelor cu resurse turistice, realizate
şi finalizate prin colaborări şi consultări cu organisme centrale şi judeţene. Aceste studii au
evidenţiat la nivelul ţării două categorii de zone cu potenţial turistic deosebit:
- zone cu potenţial turistic complex şi de mare valoare (24% din suprafaţa ţării) care
cuprind în mod obligatoriu Parcuri Naţionale şi Rezervaţii ale Biosferei şi unele rezervaţii şi
2
monumente ale naturii de interes naţional, valori de patrimoniu cultural de interes naţional,
resurse balneare, muzee şi case memoriale;
- zone cu potenţial turistic ridicat (34% din suprafaţa ţării) care conţin cel puţin
una din următoarele categorii: rezervaţii şi monumente ale naturii de interes naţional,
valori de patrimoniu cultural de interes naţional, resurse balneare, muzee şi case memoriale.
Harta 2.1. -
3
În afara acestor zone, deşi densitatea obiectivelor cu atractivitate turistică este mai
redusă, existenţa în numeroase locuri a unor elemente naturale şi/sau construite de interes
major, oferă posibilităţi pentru dezvoltarea de centre şi puncte turistice, zone de agrement
periurban etc.
Pentru identificarea şi delimitarea zonelor care prezintă interes turistic deosebit, URBAN
PROIECT a recurs la o metodă care a constat în inventarierea tuturor componentelor de
potenţial turistic, gruparea lor în spaţiu şi evaluarea cantitativă şi calitativă, în vederea
ierarhizării zonelor de interes turistic, pe baza unor criterii (detaliate în Anexa 10 din Volumul
Anexe) şi anume:
-valori de patrimoniu natural (rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale); -peisaj condiţii naturale (forme de relief, domenii schiabile, climă şi topoclimă, cursuri de apă, lacuri, bălţi, vegetaţie, faună); -resurse balneare (izvoare minerale, lacuri sărate nămoluri terapeutice, gaze mofetice, saline, bioclimat); -valori urbanistice (rezervaţii de arhitectură, localităţi semnificative prin existenţa unor zone protejate sau cu specific deosebit); -valori etnografice (sate cu gospodării şi arhitectură tradiţională, meşteşuguri şi instalaţii tradiţionale, obiceiuri şi port autentic); -valori memoriale (clădiri, monumente şi situri memoriale, ansambluri de artă plastică cu semnificaţie memorială); -muzee; -localităţi şi puncte de cazare – alimentaţie pentru turism (staţiuni de interes naţional, staţiuni de interes regional şi local, centre ale turismului de tranzit, sate turistice, dotări pe trasee turistice, dotări în zona montană); - instalaţii pentru tratament balnear (complexe balneare, baze de tratament independente, izvoare minerale amenajate, saline amenajate pentru tratament, mofete); -echipament recreativ sportiv (pârtii de schi, mijloace de transport pe cablu, terenuri de sport, patinoare, baze nautice, baze hipice, cluburi, săli de sport, plaje); -căi rutiere (drumuri modernizate de importanţă europeană, drumuri modernizate, drumuri nemodernizate); -căi ferate (magistrale de importanţă europeană, căi ferate principale, căi ferate secundare); -căi aeriene (aeroport cu trafic intern şi internaţional, aeroport cu trafic intern, aeroport utilitar). Delimitarea zonelor cu potenţial turistic a avut în vedere conţinutul secţiunilor
PATN şi a lucrarii Carta Verde – Dezvoltarea rurala a Romaniei.
Metodologia utilizată pentru delimitarea şi ierarhizarea zonelor cu resurse turistice a
fost testată pentru judeţele Bistriţa Năsăud, Braşov şi Prahova, prin realizarea unor studii de
caz.
Materialul cartografic (anexele 3, 5, 6 la proiectul de Plan de Amenajare a Teritoriului
Naţional- Secţiunea a VI-a Turism, respectiv hărţile 2.2. ÷ 2.4 prezentate în continuare), ce
constituie parte integrantă din Plan, ilustrează semnificativ repartiţia zonelor cu potenţial
turistic deosebit la nivelul ţării şi gruparea geografică a acestora.
4
Harta 2.2
5
Harta 2.3.
6
Harta 2.4
7
In anexa 1 la prezentul raport sunt prezentate, prin exemplificare pentru judeţele
Bistriţa Năsăud, Braşov şi Prahova, hărţi privind:
- zone cu resurse turistice (planşa a);
- infrastructura specific turistică (planşa b);
- infrastructura tehnică (planşa c);
- relaţia dintre resursa turistică şi infrastructura specific turistică şi tehnică (planşa
d);
Prin PATN - Sectiunea VI Turism se instituie obligativitatea introducerii zonelor
turistice deosebite în planurile de amenajarea teritoriului şi urbanism zonale,
judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale şi se impun, pentru valorificarea eficientă
a potenţialului turistic al ţării, unele măsuri, precizându-se:
- zonele turistice deosebite de interes naţional prin valorile pe care le cuprind şi
măsuri de protecţie şi dezvoltare durabilă a acestora.
- priorităţile politicilor de dezvoltare spaţiale a turismului în zonele cu probleme
de dezvoltare economico-socială beneficiare de resurse turistice şi facilitaţile fiscale şi de
altă natura pentru sprijinirea relansării economice prin activităţi de turism, agroturism, turism
rural.
In cadrul PATN se prezintă:
- analiza şi diagnoza potenţialului turistic la nivelul unităţilor administrativ teritoriale;
- direcţii de dezvoltare a turismului, aşa cum rezultă din alt2e programe şi planuri
naţionale
- zone rurale cu potential turistic;
- zone defavorizate din punct de vedere economic, dar cu potential turistic ridicat.
- anexe tabelare conţinând:
o lista unităţilor administrativ- teritoriale cu concentrare mare şi foarte mare a
resurselor turistice (tabel nr.1)
o lista unităţilor administrativ- teritoriale cu concentrare foarte mare a
resurselor turistice care au probleme ale infrastructurii (tabel nr.2)
- Hărţi privind:
o Zone cu resurse naturale şi antropice (planşa nr.1 din PATN)
o Infrastructura specific turistică în zone cu resurse naturale şi antropice, mari
şi foarte mari (planşa nr.2)
o Infrastructura tehnică în zone cu resurse naturale şi antropice, mari şi foarte
mari(planşa nr.3)
8
o Infrastructura specific turistică şi tehnică în zone cu resurse naturale şi
antropice, mari şi foarte mari (planşa nr.4)
Pentru stabilirea obiectivelor Planului de Amenajare a Teritoriului Secţiunea a VI-a –
Turism s-a ţinut cont de următoarele aspecte (ce sunt detaliate în cadrul cap.2.2):
• necesitatea armonizării cu normele europene şi în special cu Principiile directoare
pentru Dezvoltarea teritorială durabilă a Continentului European
• obiectivele privind dezvoltarea durabilă cuprinse în alte planuri şi programe
internationale şi naţionale
• obiectivele privind protecţia mediului stabilite la nivel internaţional şi naţional
• obiectivele strategice privind dezvoltarea turismului cuprinse în Strategia în domeniul
turismului şi în Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026
(MPDTN)
In cadrul MPDTN, la cap. 7 au fost stabilite punctele forte şi punctele slabe ale
României ca destinaţie turistică iar în capitolul 10 sunt prezentate directiile/initiativele
strategice referitoare printre altele la :
Planificare şi infrastructura fizica
Imbunatatirea produselor turistice
Servicii de informare
Mediul natural
Politica de investitii
In tabelul 2.1. de mai jos sunt prezentate, extras din MPDTN, punctele forte şi
punctele slabe ale României ca destinaţie turistică în ceea ce priveşte:
• Geografie şi mediu
• Cultură şi patrimoniu cultural;
• Infrastructură, transport şi comunicaţii
• Altele
9
Tabelul 2.1. Puncte forte şi puncte slabe ale României ca destinaţie turistică
Nr. crt
Domeniu Puncte forte Puncte slabe
1 Geografie şi mediu • Biodiversitatea Deltei Dunării (Rezervaţie a biosferei, aflată în patrimoniul Mondial al UNESCO)
• Diversitatea parcurilor naţionale şi a ariilor naturale protejate – 7% din suprafaţa ţării – cu păduri, lacuri şi râuri nepoluate
• Litoralul şi plajele Mării Negre • Munţii Carpaţi • Fluviul Dunărea • Număr mare de peşteri • Diversitatea florei şi faunei, din care
numeroase specii unice sau cu cea mai mare densitate din Europa, în special carnivore mari
• 35% din izvoarele de ape minerale din Europa şi de mofete, care oferă o gamă largă de tratamente balneare
• Climat temperat continental • Condiţii naturale bune pentru activităţi de
turism – schi, drumeţii montane, hipism, ciclism, sporturi nautice etc
• Poluarea industrială • Unităţi industriale dezafectate şi poluante cu un
impact vizual negativ • Puncte de colectare şi reciclare a deşeurilor slab
răspândite sau insuficiente • Poluarea Dunării, a Mării Negre şi a râurilor • Eroziunea şi poluarea plajelor • Schimbarea climei reprezintă o ameninţare la
adresa staţiunilor montane schi • O slabă implementare a legislaţiei de mediu ca
urmare a lipsei resurselor umane şi materiale • Densitatea excesivă a unităţilor turistice în
anumite zone • Utilizarea abuzivă a bazei forestiere
10
Nr. crt
Domeniu Puncte forte Puncte slabe
2 Cultură şi patrimoniu cultural • Diversitatea obiectelor de patrimoniu – mănăstiri, şantiere arheologice, aşezări fortificate etc, inclusiv 7 obiective/areale care se află în patrimoniul mondial al UNESCO
• Cetăţi medievale • Aşezari rurale în care se poate
experimenta stilul de viaţă tradiţional • Muzee – pe diverse tematici • Spectacole muzical – artistice de talie
mondială – atât clasice, cât şi moderne
• O gamă largă de festivaluri de tradiţii şi folclor
• Legende – Dracula etc. • Sibiu – Capitală culturală a Europei în
2007
• Starea de degradare a numeroase clădiri şi monumente istorice
• Legislaţia privind conservarea clădirilor şi
păstrarea caracteristicilor arhitecturale nu este implementată
• Calitatea prezentării şi traducerii în muzee este, în
general, de slabă calitate • Lipsa unei baze de date a festivalurilor şi
evenimentelor culturale care să permită o promovare eficientă pentru turişti (interni şi străini)
• Lipsa susţinerii faţă de tradiţiile locale şi folclor
11
Nr. crt
Domeniu Puncte forte Puncte slabe
3 Infrastructură, transport şi comunicaţii
• O reţea bună de aeroporturi • O reţea feroviară mare – a patra ca
mărime din Europa • Reţea de drumuri amplă, cu numeroase
puncte de trecere a fronrierei • Companii de transport aerian cu o reţea
amplă de destinaţii şi prezenţa a numeroşi alţi transportori
• Autocare de înaltă calitate pentru transportul interurban şi alte mijloace de transport prin tur-operatori
• Un sistem de transport fluvial bine pus la punct
• Reţele de telecomunicaţii bine dezvoltate – telefon, radio , GSM, satelit
1. Furnizarea energiei electrice pentru 95% din ţară
• Slaba dotare a aeroporturilor locale şi a gărilor • Este necesară, în unele cazuri, extinderea pistelor
aeroporturilor pentru a le transforma în noduri regionale de transport aerian şi pentru a facilita dezvoltarea turismului
• Calitatea slabă a trenurilor şi autobuzelor • Calitatea slabă a drumurilor • Lipsa autostrăzilor şi drumurilor trans – europene
nefinalizate • Lipsa şoselelor de centură în jurul oraşelor
istorice • Lipsa indicatoarelor turistice la obiectivele şi
atracţiile turistice – indicatoare turistice convenţionale internaţionale de culoare maro
• Electrificarea insuficientă a reţelei de căi ferate • Acces limitat pentru persoanele cu dizabilităţi la
numeroase hoteluri şi puncte de atracţie turistică • Lipsa sistemelor de canalizare şi de alimentare cu
apă, în special în zonele rurale
12
• Dotări depăsite în numeroase staţiuni balneare • Lipsa parcărilor şi a grupurilor sanitare în
numeroase obiective turistice • Retea redusă şi incorect răspândită a centrelor de
informare turistică • Rute de transport aerian naţional şi orare de zbor
necoordonate • Slabe facilităţi de transport terestru la
aeroporturile regionale Lipsa unui centru internaţional de conferinţe special
destinat acestui scop
4. Altele • Interesul crescut al investitorilor străini în dezvoltarea turismului
• Sezon turistic scurt al staţiunilor de pe litoral şi al staţiunilor pentru practicarea sporturilor de iarnă
13
Având în vedere cele prezentate mai sus, obiectivul principal al Planului de Amenajare a
Teritoriului Secţiunea a VI-a – Turism este: evidenţierea zonelor cu potenţial turistic mare şi
foarte mare şi a infrastructurii necesare punerii în valoare şi îmbunătăţirii accesibilităţii acestora,
în scopul promovării unui turism de calitate şi durabil.
In scopul atingerii acestui obiectiv, au fost identificate următoarele axe prioritare:
• Axa prioritară 1: Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltări
de calitate şi durabile a turismului
• Axa prioritară 2: Reabilitarea infrastructurii specifice turismului
• Axa prioritară 3: Reabilitarea infrastructurii tehnice din zonele cu potenţial turistic
• Axa prioritară 4: Regenerarea zonelor urbane cu potenţial turistic degradate şi
reabilitarea acestora
• Axa prioritară 5: Valorificarea şi protecţia resurselor şi a patrimoniului natural
• Axa prioritară 6: Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare
• Axa prioritară 7: Adoptarea de măsuri preventive în cadrul amenajării teritoriului
cu scopul prevenirii riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc
• Axa prioritară 8: - Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor
şi reabilitarea siturilor contaminate.
14
2.2. Relaţia Planului de Amenajare a Teritoriului National – Sectiunea a VI-a - Zone Turistice cu alte planuri şi programe
Analiza relaţiei PATN cu alte planuri şi programe trebuie realizată plecând de la
următoarele premize:
• dezvoltarea turismului necesită o infrastructură tehnică şi specifică adecvată
• turismul trebuie realizat astfel încât impactul asupra mediului natural şi a celui
antropic sa fie minim.
2.2.1. Relaţia Planului cu Politica la nivelul Uniunii Europene
Necesitatea realizării Secţiunii a VI-a Turism din Planul de Amenajare a Teritoriului
Naţional rezultă din nevoia de coordonare a politicilor spaţiale cu cele specifice activităţilor de
turism, precum şi din nevoia de stimulare a dezvoltării zonelor cu probleme economico-sociale,
dar care beneficiază de un potenţial turistic deosebit.
Armonizarea cu normele europene
Integrarea turismului românesc în turismul european se circumscrie procesului mai
amplu de integrare generală a României în structurile europene.Ca urmare, se are în vedere
dezvoltarea şi promovarea unui turism durabil, pe principii ecologice, combaterea poluării mai
ales în zonele de mare atractivitate turistică,sprijinirea dezvoltării turismului cultural, a turismului
rural,asigurarea securităţii turiştilor.Integrarea ofertei turistice româneşti în circuitul turistic
european vizează euroregiunile de confluentă: zona dunăreană, zona Mării Negre, zona
carpatică.
Totodată este necesară valorificarea patrimoniului cultural prin integrarea în circuitele
europene de turism tematic.
În vederea realizării acestor obiective este necesară evaluarea reală a resurselor şi a
potenţialului turistic şi corelarea programelor naţionale, regionale şi locale de dezvoltare din
diferite domenii.
Pentru încurajarea unor politici promoţionale pe plan intern şi internaţional şi dezvoltarea
unor programe pentru educarea, formarea şi perfecţionarea profesională a personalului activ şi
a celor implicaţi în tursim, se impune corelarea cadrului juridic existent cu normele Organizaţiei
Mondiale a Turismului şi ale Uniunii Europene.
In procesul de armonizare cu normele europene trebuie ţinut cont de:
• Perspectiva dezvoltării teritoriale a Uniunii Europene
• Perspectiva dezvoltării Coridoarelor Pan-Europene (TEN)
• Fondurile Structurale
15
Noua Politică de Coeziune a Uniunii Europene se concentrează asupra a trei obiective
principale:
- Convergenţă,
- Concurenţă regională şi ocuparea forţei de muncă
- Cooperare teritorială la nivel european.
In fig. 2.5. de mai jos se prezintă două scenarii privind politica la nivelul Uniunii Europene.
- Scenariul 1: scenariul în care politicile publice la nivel UE se concentrează pe
competiţia globală şi nu atât de mult pe coeziune. Bugetul UE se va diminua şi
se va direcţiona către C&D, educaţie, TIC şi accesibilitate externă strategică.
Politica agricolă comună va fi subiect de liberalizare radicală şi reduceri
bugetare. Fondurile structurale vor fi reduse şi concentrate în zone mai puţin
dezvoltate dar cel mai competitive. Serviciile publice vor fi liberalizate şi
privatizate
- Scenariul 2: scenariul in care politicile publice la nivel UE se concentrază pe
coeziunea economică, socială şi teritorială şi nu pe competitivitatea globală..
16
Prioritate: Competitivitatea Prioritate : Coeziunea Scenariul 1 Scenariul 2 Fig. 2.5 Priorităţi ale Uniunii Europene Sursa: European Spatial Planning Observation Network
17
2.2.2. Legătura PATN cu planuri/programe privind dezvoltarea durabilă la nivel comunitar
2.2.2.1. Strategia europeană de dezvoltare durabilă (Gothenburg, 2001) Consiliul European a adoptat la Gothenburg în anul 2001 prima Strategie Europeană
de Dezvoltare Durabilă (numită în continuare SEDD), care a fost reînnoită la Bruxelles în
anul 2006.
SEDD atrage atenţia asupra tendinţelor nedurabile legate de: schimbările climatice şi
consumul de energie, care reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii publice, sărăcia şi
excluderea socială, gestionarea resurselor naturale, pierderea biodiversităţii, utilizarea
terenurilor şi transporturile. SEDD a stabilit ţinte noi pentru ţările europene, unele dintre
acestea având legături directe sau indirecte cu domeniul turismului. Principalele provocări
prezentate în cadrul SEDD sunt reprezentate de:
- schimbările climatice şi energia nepoluantă,
- dezvoltarea durabilă
Printre obiectivele operaţionale care au impact şi asupra dezvoltării turismului se numără:
- Adaptarea la schimbările climatice şi atenuarea acestora ar trebui integrate în toate
politicile comunitare relevante.
- Până în anul 2010, biocombustibilul ar trebui să reprezinte 5,7% din combustibilul folosit în
transport, ca ţintă reper.
- Atingerea unui nivel de economisire general de 9% din consumul final de energie, pe
parcursul a 9 ani până în anul 2017.
- Decuplarea creşterii economice de cererea de transport în scopul reducerii impactului
asupra mediului înconjurător.
- Atingerea unor niveluri durabile de consum de energie pentru transporturi şi diminuarea
emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi.
- Diminuarea emisiilor poluante generate de transporturi la niveluri care reduc la minim
efectele asupra sănătăţii populaţiei şi/sau mediului înconjurător.
- Realizarea unui transfer echilibrat către mijloacele de transport care respectă mediul
înconjurător în scopul creării unui sistem durabil de mobilitate şi transport.
- Reducerea zgomotului generat de transport atât la sursă, cât şi prin măsuri de atenuare
astfel încât nivelurile generale de expunere să aibă un impact minim asupra sănătăţii
populaţiei.
- Înjumătăţirea deceselor cauzate de accidente rutiere până în anul 2010 în comparaţie cu
anul 2000.
18
Introducerea de politici de promovare a transportului feroviar (atât pentru transportul
de pasageri, cât şi pentru cel de mărfuri) şi a transportului public rutier duce la o dezvoltare
favorabilă a sectorului transport al UE. Îmbunătăţirile sunt şi mai semnificative dacă se
implementează şi politici orientate spre utilizarea mai raţională a mijloacelor de transport
(prin îmbunătăţirea coeficienţilor de încărcare a vehiculelor). În acest caz, necesarul de
energie în sectorul transport poate scădea de la nivelurile actuale cu –13,0% până în 2010 şi
se poate menţine la un nivel semnificativ redus chiar şi pe termen lung (–8,7% în anul 2030).
Reacţia consumatorilor la mai multe instrumente de politici publice utilizate în trecut a fost
scăzută, de ex. introducerea de taxe foarte mari pentru combustibilii folosiţi la transportul
rutier privat. Importanţa crescândă a sectorului transport pentru evoluţia viitoare a sistemului
energetic al UE a dus la elaborarea Cărţii Albe privind politica europeană de transport, care
poate juca un rol important în scăderea presiunilor cauzate de creşterea rapidă a utilizării
transportului.
Acest gen de opţiuni de politici publice vor contribui, de asemenea, la progrese în ceea ce
priveşte îmbunătăţirea calităţii aerului, reducerea congestiilor, etc.
Pentru a obţine o percepţie analitică mai bună a rezultatelor acestui scenariu, au fost definite
două situaţii alternative:
- Un scenariu care porneşte de la premisa că ponderea activităţilor de transport feroviar (atât
de pasager, cât şi de mărfuri) şi transport public rutier va rămâne în esenţă stabilă la nivelul
anului 1998 până în anul 2010, în contrast cu tendinţa actuală de diminuare continuă a
ponderii acestor mijloace de transport. Această creştere va fi în detrimentul celorlalte
mijloace de transport, ducând la deţinerea unei ponderi mărite a transportului feroviar şi a
transportului public rutier.
- Un scenariu care porneşte de la aceleaşi premise menţionate mai sus privind activităţile de
transport feroviar şi transport public rutier, dar care, în plus, ia în considerare şi supoziţia
conform căreia, până în anul 2010, coeficienţii de încărcare vor creşte semnificativ faţă de
tendinţele actuale.
Aceasta înseamnă că toate mijloacele de transport vor fi utilizate într-un mod mult mai
eficient decât la ora actuală. Acest scenariu este în conformitate cu Cartea Albă privind
politica de transport aprobată de Comisia Europeană. Prin urmare, se poate considera că
acesta este scenariul care include aproape toate măsurile care pot fi implementate până în
2010 pentru a reduce consumul de energie şi emisiile de CO2 din domeniul transporturilor în
conformitate cu evoluţiile economice viitoare. Dezvoltarea infrastructurii de transport pentru
susţinearea turismului trebuie să ia în considerare aceste aspecte.
19
2.2.2.2. Principii directoare pentru Dezvoltarea teritorială durabilă a Continentului European Aceste principii au fost elaborate la Conferinţa europeană a Miniştrilor responsabili cu
Amenajarea teritoriului (CEMAT 2000). In ceea ce priveşte elaborarea unei amenajări
durabile a teritoriului Consiliului Europei, vor trebui luate în considerare următoarele 10
principii:
Nr. crt
Principii Comentariu
1. Promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltări socio-economice echilibrate şi de îmbunătăţire a competitivităţii
(31) Deciziile şi investiţiile cu efecte teritoriale se orientează prin raportare la un model de dezvoltare policentrică, atât la nivel european cât şi la nivel naţional şi regional. Aceasta presupune ca atractivitatea, în materie de investiţii economice, a metropolelor europene şi a oraşelor-porţi va trebui să fie îmbunătăţită, iar cea a regiunilor slabe structural vor trebui să fie întărită. Aceasta se referă în special la regiunile cu industrie veche şi la regiunile rurale. În acest scop, regiunilor şi municipalităţilor trebuie să li se dea posibilitatea să practice o politică activă a amenajării teritoriului. Condiţiile necesare pentru aceasta sunt existenţa colectivităţilor teritoriale legitimate de democraţie şi un standard ridicat al practicilor administrative şi al politicii aplicate, ca şi o întărire a implicării în procesul de amenajare a cetăţenilor şi a grupurilor societăţii.
2. Promovarea încurajării dezvoltării generate de funcţiile urbane şi de îmbunătăţirea relaţiilor dintre oraşe şi sate
(32) Sistemele urbane şi funcţiunile urbane, inclusiv cele urbane de mărime mică şi mijlocie din regiunile rurale, trebuie să fie dezvoltate în aşa fel încât accesul regiunilor rurale la funcţiile urbane să fie înlesnite. Construirea şi întărirea reţelelor de oraşe ameliorează complementaritatea între oraşe, creşte sinergiile şi economiile de scară, favorizează specializarea şi determină beneficii prin intermediul concurenţei economice, evitând totodată obstacolele. (33) Parteneriatele oraş-sat au de jucat un rol din ce în ce mai important, mai ales în domeniul unei structuri echilibrate a armăturii urbane, a dezvoltării reţelelor de transporturi publice, al revitalizării şi diversificării economiei zonelor rurale, al creşterii productivităţii infrastructurilor, al dezvoltării spaţiilor de agrement pentru populaţiile urbane, al protecţiei şi valorificării patrimoniului natural şi cultural. Condiţiile pentru un parteneriat oraş-sat eficient rezidă într-o bună colaborare între colectivităţile teritoriale, pe picior de egalitate.
20
Nr. crt
Principii Comentariu
3. Promovarea unor condiţii de accesibilitate mai echilibrate
(34) Realizarea rapidă a reţelei paneuropene de transport este condiţia indispensabilă a unei bune accesibilităţi macro-spaţiale în interiorul continentului european şi ea trebuie consolidată (cf. § 20). Acordurile realizate în ceea ce priveşte conceperea reţelelor vor trebui, după caz, să fie verificate şi completate din punct de vedere al amenajării teritoriului. (35) O politică de amenajare mai echilibrată din punct de vedere regional trebuie să asigure o mai bună interconexiune a oraşelor mici şi mijlocii, ca şi a spaţiilor rurale şi a regiunilor insulare, la principalele axe şi centre de transport (căi ferate, autostrăzi, porturi, aeroporturi, centre intermodale) şi eliminarea carenţelor în materie de legături intraregionale. Accesibilitatea regională trebuie să fie ridicată prin eliminarea verigilor lipsă intraregionale. Datorită creşterii permanente a fluxurilor de trafic, este o necesitate dezvoltarea de strategii integrate care iau în considerare diferite moduri de transport şi, în acelaşi timp, imperativele amenajării. Trebuie luat în considerare impactul mai mic asupra mediului al căii ferate, al căilor fluviale şi al transportului maritim
4. 4. Facilitarea accesului la informaţie şi cunoaştere
(36) Apariţia societăţii informaţionale este astăzi fenomenul cel mai semnificativ al remodelării societăţii globale şi a structurilor sale teritoriale. O atenţie deosebită trebuie acordată tuturor regiunilor pentru ca accesul la informaţie să nu fie limitat de constrângeri fizice sau de altă natură. Ar trebui realizate îmbunătăţiri ale reţelelor de telecomunicaţii iar tarifele nu ar trebui să fie prohibitive. Ar trebui promovate conexiunile la nivel naţional şi regional între furnizorii de informaţie şi utilizatorii potenţiali, cum ar fi parcurile tehnologice, institutele de transfer de tehnologie, centrele de cercetare şi de formare, etc. Crearea de bănci de date regionale în linie (produse, instrucţiuni, turism etc) va trebui să fie favorizată pentru a înlesni comunicarea externă a regiunilor ca şi interconexiunile lor cu economia globală.
5. Reducerea degradării mediului
(37) Problemele de mediu care decurg dintr-o coordonare insuficientă a politicilor sectoriale sau din deciziile locale trebuie să fie anticipate şi contracarate. În această perspectivă, politica de amenajare trebuie să acorde o atenţie deosebită practicilor agricole şi silvice mai puţin distrugătoare, promovării sistemelor de transport şi de energie care să favorizeze mai mult mediul ambiental, regenerarea zonelor urbane degradate şi reabilitarea acestora, regenerarea mediului din zonele afectate de activităţi îndustriale poluante şi de vechile zone militare, ca şi controlul sub-urbanizării.
21
Nr. crt
Principii Comentariu
6. Valorificarea şi protecţia resurselor şi patrimoniului natural
(38) Resursele naturale contribuie nu numai la echilibrul ecosistemelor, dar şi la activitatea regiunilor, la valoarea lor recreativă şi la calitatea generală a vieţii. Acestea trebuie, în consecinţă, să fie protejate şi valorificate. Convenţia privind Conservarea Vieţii Sălbatice şi a Mediului Natural al Europei (1979)13 şi Strategia Paneuropeană a Diversităţii Biologice şi Peisagere (1996)14 trebuie totodată să fie luate în considerare în cadrul unei politici de amenajare integrate. (39) Strategiile integrate pentru gestiunea resurselor de apă15 trebuie să includă protecţia apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, controlul activităţilor agricole în materie de fertilizare şi irigare, tratamentul apelor uzate, etc. Alimentarea cu apă a unei regiuni îndepărtate ar trebui să fie avută în vedere doar atunci când resursele locale sunt insuficiente sau inexploatabile şi când posibilităţile locale de păstrare a apei au fost epuizate. În materie de protecţie a calităţii apelor potabile din pânzele freatice, este de asemenea esenţial să se stabilească o corespondenţă între expansiunea reţelelor de alimentare cu apă cu cele de eliminare a apelor uzate (reţele de canalizare şi staţii de tratare). (40) Amenajarea teritoriului are de asemenea ca sarcină să contribuie la reconstituirea reţelelor ecologice. În acest context, trebuie acordată o atenţie deosebită spaţiilor şi suprafeţelor sensibile şi de mare valoare ecologică (zone umede, etc). Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie identificate diverse elemente ecologice cum ar fi zonele de proximitate naturală, resursele de apă, climatele terapeutice, zonele industriale dezafectate care trebuie amenajate. Tratarea lor pretinde măsuri adecvate.Construcţia unei reţele ecologice coerente formate din zone de protecţie speciale în interiorul Uniunii Europene şi a ţărilor candidate numită Natura 2000 participă, printre alte măsuri, la realizarea acestui obiectiv. În cooperare cu Conferinţa Europeană Miniştrilor mediului („Mediu pentru Europa”), aceste reţele şi zone cu probleme vor trebui dezvoltate la scara întregii Europe.
7. Valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare
(41) Valorificarea patrimoniului cultural, care creşte atractivitatea regională şi locală pentru investitori, pentru turism şi populaţie, este un factor important de dezvoltare economică şi contribuie astfel în mod semnificativ la întărirea identităţii regionale. Amenajarea teritoriului va trebui să contribuie la o gestiune integrată a patrimoniului cultural înţeleasă ca un proces evolutiv care protejează şi conservă patrimoniul luând în considerare nevoile societăţii moderne. Şcolile şi curentele artistice au lăsta monumente şi urmele lor în numeroase ţări (de exemplu Drumul Renaşterii, Drumul Reformei şi al Contrareformei, Drumul Veneţian, Drumul Bizantin, Drumul Otoman, Drumurile Hanseatice şi ale Vikingilor, Drumul Artei Moderne). Identificarea lor şi elaborarea unor concepte comune în materie de conservare, de restaurare şi de utilizare ar putea constitui sarcina unui „ Program al marilor itinerarii culturale”. În acelaşi mod ar putea fi incluse în itinerariile culturale mărturiile semnificative ale istoriei industriale şi sociale ale Europei şi astfel să fie coservate pentru generaţiile viitoare. Nu este vorba aici numai de trecut, ce şi de căutarea armoniei şi creativităţii în relaţiile spaţiale dintre arhitectura şi urbanismul modern şi patrimoniul istoric.
22
(42) În numeroase ţări membre există o serie de elemente ale patrimoniului cultural şi istoric care, datorită mişcărilor şi evenimentelor istorice ca şi modificării frontierelor, aparţin patrimoniului nu numai a uneia ci a mai multor naţiuni şi grupuri religioase. Amenajarea teritoriului trebuie să contribuie la conservarea şi respectarea memoriei tuturor naţionalităţilor şi grupurilor religioase, valorificând un patrimoniu cultural specific.
8. Dezvoltarea resurselor energetice în menţinerea securităţii
(43) Amenajarea teritoriului susţine promovarea resurselor de energie regenerabile ca sisteme coerente în teritoriu şi respectuoase cu mediul, cât şi completarea reţelelor de transport al energiei la nivel paneuropean. În particular, va trebui promovată organizarea de reţele de transport al energiei (petrol şi gaz) din regiunea Mării Nordului, de la Marea Caspică şi din Rusia orientală spre Europa. (44) Luând în considerare nivelul ridicat al consumului energetic al unor economii naţionale, prioritatea ar trebi îndrepatată mai ales asupra utilizării mai eficace a resurselor energetice şi a echipamentelor deja disponibile. În această perspectivă, eficacitatea energetică a centrelor termice convenţionale ar trebui ameliorată pentru a reduce poluarea atmosferică. Aceasta este o acţiune favorabilă şi în ceea ce priveşte încălzirea globală. (45) Securitatea centrelor nucleare vechi ar trebui să fie întărită. Pe lânga aceasta, pe continentul european există numeroase centrale nucleare a căror durată de viaţă va expira în cursul deceniilor viitoare şi ale căror amplasamente vor trebui asanate. Aceasta va antrena sarcini noi pentru amenajarea teritoriului.
9. Promovarea unui turism de calitate şi durabil
(46) Amenajarea teritoriului trebuie să aibă în vedere utilizarea ocaziilor de dezvoltare care decurg din turism, mai ales în cazul regiunilor defavorizate. Vor trebui promovate , cu prioritate forme de turism de calitate şi durabil. În acest context, un rol deosebit revine politicilor de dezvoltare teritorială şi urbană. O cunoaştere aprofundată a ecosistemelor şi locurilor cu potenţial turistic este în general neceseră, la fel ca şi utilizarea unor noi instrumente şi proceduri de ghidaj şi de control public (verificarea compatibilităţii teritoriale). Pentru numeroase regiuni, formele de turism uşor, adaptate la condiţiile regionale şi locale reprezintă un potenţial economic important, care trebuie exploatat în viitor.
10. Limitarea preventivă a efectelor catastrofelor naturale
(47) Catastrofele naturale, cum ar fi cutremurele de pământ, uraganele, inundaţiile, avalanşele, alunecări de teren etc. sunt cauza, în fiecare an în Europa, a unor pagube consederabile cu consecinţe grave pentru viaţa şi sănătatea persoanelor, pentru economie,pentru structurile urbane şi pentru peisaje. Ar trebui luate măsuri preventive în cadrul amenajării teritoriului cu scopul de a limita amploarea pagubelor şi a face armătura urbană mai puţin vulnerabilă. Asemenea măsuri privesc, de exemplu, destinaţia terenurilor şi a construcţiilor.
23
2.2.2.3. Carta Verde privind securitatea furnizării de energie Aceasta a fost adoptată de Comisia Europeană în noiembrie 2000 şi a evidenţiat rolul
important deţinut de transport în ceea ce priveşte creşterea cererii de energie şi a emisiilor
de CO2. Astfel, în anul 2000, transportul a generat 26% din totalul emisiilor de CO2 din UE
lărgită.
Conform estimărilor TEN-STAC pentru UE lărgită, se prevede o creştere cu 40% a
emisiilor de gaze cu efect de seră pentru toate mijloacele de transport în perioada 2000-
2020. Se estimează că emisiile actualelor şi noilor state membre vor creşte cu aproximativ
34%, iar cele ale statelor ce urmează să adere la UE cu aproximativ 70%. Cea mai mare
creştere este prognozată pentru sectorul transport aerian: 67% pentru întreaga UE extinsă.
2.2.2.4. Carta albă “European transport policy for 2010: time to decide”
Carta Albă privind politica de transport, aprobată de Comisia Europeană în 2001, are
în vedere elaborarea unui Master Plan privind transporturile rutiere, navale şi aeriene la
nivelul întregii Comunităţi Europene, care să includă şi ţările candidate. De asemenea,
propune implementarea la nivel comunitar a aproximativ 60 de măsuri specifice, incluse şi în
POST, care abordează următoarele probleme:
- Revitalizarea căilor ferate;
- Îmbunătăţirea calităţii în sectorul transportului rutier;
- Promovarea transportului naval şi fluvial;
- Realizarea unui echilibru între dezvoltarea transportului aerian şi protejarea mediului
înconjurător;
- Construirea Reţelei trans-europene de transport (TEN-T);
- Îmbunătăţirea siguranţei rutiere;
- Dezvoltarea unui transport urban de înaltă calitate;
- Utilizarea cercetării şi tehnologiei pentru realizarea unui transport nepoluant şi eficient;
- Elaborarea unor obiective pe termen mediu şi lung pentru realizarea unui sistem de
transport durabil.
Viziunea care se impune este că atât dezvoltarea economică, cât şi protecţia
mediului sunt obiective ţintă, împreună cu dreptatea (echitatea) socială; că planificatorii din
diverse domenii ar trebui să urmărească acele strategii, care au rezultate nu doar în
domeniul economic,ci în toate domeniile importante; în fine, că analizele elaborate ar trebui
să reflecte întreaga gamă de preocupări în ceea priveşte proiectele – economică, socială şi
de mediu.
Uniunea Europeană a iniţiat o serie de iniţiative de politici publice ce vizează limitarea
efectelor negative generate de tendinţa de dezvoltare crescândă a transporturilor. Acestea
24
încurajează transferul dinspre transportul rutier către mijloacele de transport cu impact mai
mic asupra mediului înconjurător, precum autobuze nepoluante, transport naval şi feroviar
nepoluant. Comisa Europeană a propus, de asemenea, introducerea de către statele
membre a taxării pentru infrastructură pentru a influenţa cererea de transport, astfel încât
preţurile plătite de utilizatorii de transport să reflecte costurile totale suportate de societate
(de ex. directiva privind eurovinieta), însă implementarea acestei propuneri rămâne redusă.
În plus, legislaţia şi iniţiativele UE au dus la progrese semnificative în ceea ce priveşte
tehnologia pentru autovehicule şi carburanţii, în ciuda contraponderii impuse de creşterea
volumului şi cererii de transport. În sfârşit, sunt în curs de implementare acţiuni de
îmbunătăţire a mediului ambiant urban şi a gestionării teritoriului urban, de exemplu prin
Programul Cadru de Cercetare al UE.
2.2.2.5. Recomandările ESPON Recomandările ESPON pentru domeniul turism vizează cinci arii ale planficării şi politicilor
spaţiale:
− Trasnsporturi sub aspectul aglomerării şi poluării
− Infrastructurii sub aspectul zonării şi utilizării terenurilor
− Managementul obiectivelor turistice naturale şi antropice
− Managementul turiştilor sub aspectul sezonalităţii
− Mediul durabil sub aspectul apei, energiei, schimbărilor climatice
În cadrul unui proiect ESPON s-a propus dezvoltarea unei tipologii de regionare turistică pentru ţările
participante la ESPON, având ca scop compararea regiunilor şi identificarea celor unde turismul are
un impact considerabil. Pentru aceasta s-au folosit nişte indicatori cum ar fi :accesarea turistică
(combinată cu alţi indicatori pentru a obţine un indicator complex putând fi analizat impactul economic,
social şi de mediu).
Indicatorul de accesare turistică a unui teritoriu se calculează în funcţie de cheltuielile turiştilor
raportate al populaţia rezidentă pentru impactul economic sau numărul sosirilor la 1000 de locuitori
pentru impactul social, ori numărul camerelor de hotel raportate al kmp pentru impactul de mediu.
Un alt indicatori este funcţia turistică, calculat pentru diferite paliere statistice NUTS O, II sau
III. Acest indicator se calculează în funcţie de numărul locurilor de cazare N şi populaţia respectivă P
astfel TFI=(N*100)/P
25
2.2.3. Programul de guvernare 2005-2008 In cadrul Programului de guvernare 2005-2008, sunt cuprinse o serie de obiective în
domeniul dezvoltării regionale, amenajării teritoriului, turismului şi protecţiei mediului a căror
realizare va contribui în egală măsură şi la dezvoltarea turismului. In continuare, prezentăm
succint aceste obiective.
2.2.3.1. Politica în domeniul turismului (Cap.14 ) Turismul naţional va fi orientat şi integrat în tendinţele regionale şi mondiale, din
punct de vedere al dinamicii şi orientării în structurarea ofertei.
Obiectivele pe care Guvernul României şi le-a fixat în domeniul turismului sunt:
- creşterea circulaţiei turistice pe teritoriul României
- diversificarea ofertei şi creşterea calităţii serviciilor turistice
Printre principalele măsuri pe care Guvernul României le va promova pentru
valorificarea potenţialului turistic naţional sunt şi cele de stabilire a priorităţilor în dezvoltarea
infrastructurii de sprijin a turismului în corelaţie cu dezvoltarea infrastructurii generale.
2.2.3.2. Politica de dezvoltare regională (Cap. 15) Pentru perioada 2005-2008 şi în perspectiva până în anul 2013, obiectivele principale ale
politicii de dezvoltare regională sunt:
creşterea competitivităţii la nivel regional şi a convergenţei între regiuni
dezvoltarea zonelor urbane şi rurale
promovarea economiei cunoaşterii, cercetării şi inovării
cooperarea transfrontalieră şi transnaţională
2.2.3.3. Politica privind amenajarea teritoriului (Cap. 16) Politicile de dezvoltare spaţială trebuie să contribuie la coeziunea economică şi socială a
localităţilor şi regiunilor, la creşterea competitivităţii, precum şi la conservarea diversităţii
culturale şi a capitalului natural. În acest sens, politicile de dezvoltare spaţială pe care
Guvernul României le va promova, în strânsă corelare cu politice de dezvoltare ale Uniunii
Europene, vor fi axate pe următoarele obiective majore:
26
dezvoltarea echilibrată şi policentrică a sistemului urban, precum şi realizarea
parteneriatului între zonele urbane şi rurale
dezvoltarea unui sistem integrat de transport şi comunicaţii ca suport pentru formarea
şi expansiunea sistemului urban de tip policentric şi pentru a realiza pe această cale o
integrare a regiunilor de dezvoltare economică în spaţiul economic şi politic european
conservarea şi dezvoltarea moştenirii culturale şi naturale.
La punctul „C. Acces la infrastructură” se menţionează, printre altele, următoarele:– dezvoltarea reţelelor de transport şi integrarea acestora în sistemele regionale de transport
public european;
- integrarea managementului şi planificării investiţiilor în căile de transport la nivel local şi
regional pentru a evita conflictele şi pentru a corela aceste investiţii cu alte obiective
prevăzute la nivel regional, local sau judeţean
La punctul “F) -Lucrări publice” se menţionează: – continuarea lucrărilor privind alimentarea cu apa a satelor, conform H.G. nr. 577/1997 şi
H.G. nr. 687/1997 şi lansarea programului naţional de construcţie a reţelei de canalizare
şi de realizare a staţiilor de epurare în localităţile rurale şi localităţile recent declarate
oraş prin lege dar care nu dispun de o infrastructură urbană (cu termen 15 ani);
– aplicarea programului naţional privind asfaltarea drumurilor comunale prin modificarea
H.G. nr. 577/1997.
2.2.4. Planul Naţional de Dezvoltare
In cadrul Planului Naţional de Dezvoltare se remarcă potenţialul turistic al României,
ce provine în special din poziţia sa geografică (fig. 2.6) şi din resursele naturale de o mare
diversitate şi armonios repartizate.
Planul Naţional de Dezvoltare are în vedere 6 forme de turism ce se prefigurează specifice
României, fiecare din acestea putându-se dezvolta în mediul rural, cu un puternic impact
asupra dezvoltării satului românesc, dar şi în zone defavorizate, cum sunt zonele miniere,
dar care dispun de resurse naturale bogate şi de oportunităţii pentru dezvoltarea turismului.
Formele de turism identificate prin Planul Naţional de Dezvoltare sunt:
• Turismul cultural religios
• Ecoturismul
• Turismul rural, agroturismul şi silvoturismul
• Turismul balnear
27
• Turismul de litoral
• Turismul montan
Fig. 2.6. România pe coridoarele europene de circulaţie
Turismul cultural religios, este susţinut de bogatul patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric
de mare valoare şi atractivitate turistică de care dispune România. Există peste 700 valori de patrimoniu cultural de interes internaţional şi naţional care s-au
constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu
fresce exterioare, bisericile de lemn din Transilvania,Maramureş, Sălaj, cetăţile săseşti fortificate,
cetăţile dacice, parcurile arheologice,etc), dar şi unicate culturale precum cetatea medievală locuită
Shighişoara.
28
Tezaurul etnografic şi folcloric românesc este de asemenea de mare originalitate şi viu- încă
mai sunt comunităţi umane care trăiesc cu respectarea tradiţiei în activitatea zilnică, cum sunt de ex.
comunităţile cu viaţă rurală tradiţională
Dezvoltarea turismului cultural impune rezolvarea problemelor legate de infrastructura de
acces la obiectivele turistice (siturile arheologice, monumentele de arhitectură) care este învechită şi
insuficientă, de lipsa spaţiilor de parcare dotate cu puncte de informare şi promovare a obiectivului
turistic cultural, a amenajărilor în punctele de belvedere pentru fortificaţii, cetăţi medievale, biserici,
monumente istorice şi mănăstiri, de lipsa spaţiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.
Ecoturismul, este forma de turism pentru care România are avantaj competitiv în
comparaţie cu destinaţiile turistice consacrate, datorită păstrării mediului natural nealterat de
prezenţa şi activitaţile omului. Astfel, în cadrul rezervaţiilor naturale sunt specii de plante şi animale endemice sau
monumente ale naturii. De asemenea, România încă mai păstrează mediul natural virgin,exemplare
de floră şi faună care în alte ţări au dispărut sau nu mai pot fi văzute decât în captivitate.
Valorificarea potenţialului existent în acest sens este susţinută de existenţa unui cadru legal adecvat
care prevede atât delimitarea parcurilor naturale şi naţionale, a ariilor naturale protejate, în vederea
iniţierii managementului acestora.
Principalele atracţii ecoturistice ale României sunt areale protejate , cu statut de parcuri
naţionale (12), parcuri naturale (13), rezervaţii ale biosferei (3, dintre care rezervaţia Delta Dunării
ocupă aproape jumătate din totalul suprafeţei protejate a ţării), rezervaţii ştiinţifice (52), monumente
ale naturii (228), rezervaţii naturale.
Prin promovarea şi dezvoltarea durabilă a formelor clasice de turism, în unele zone cu
potenţial natural preponderent ecoturistic şi poziţionarea central europeană a României, s-a realizat o
premisă importantă de dezvoltare a ecoturismului şi impunere ca o destinaţie turistică competitivă pe
această formă de turism.
Turismul rural, agroturismul şi silvoturismul Aceste forme de turism oferă posibilitatea cunoaşterii directe a tradiţiilor poporului român, ospitalitatea
bucătăria tradiţională din fiecare regiune istorică cu produse alimentare ecologice şi creează premisele
obţinerii de importante venituri suplimentare de către populaţia din zona rurală, în special din spaţiul
montan.
Turismul rural se poate practica pe toată durata anului, implică investiţii reduse şi grad de risc scăzut,
reprezintă o alternativă ocupaţională pentru forţa de muncă rurală, o modalitate de diversificare a
activităţilor economice din mediul rural şi un factor de stabilitate şi stabilizare a populaţiei în zona
montană.
În acelaşi timp turismul rural are şi o puternică componentă ecoturistică.Legea Muntelui stabileşte
unele facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, pentru susţinerea
iniţiativelor familiale în sensul că gospodăriile ţărăneşti pot fi autorizate să presteze servicii turistice în
calitate de pensiuni sau ferme agroturistice.
29
Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC), organizaţie
nonguvernamentală înfiinţată în 1994 are 31 de filiale judeţene şi circa 2500 membri în 770 state.
Totuşi turismul rural nu este dezvoltat la nivelul cererii pieţei turistice şi internaţionale.
Turismul balnear România dispune de potenţial turistic bine structurat, complex şi de calitate, în ce priveşte tratamentul
balnear al diferitelor afecţiuni, prevenirea acestora, dar şi pentru întreţinere:
− Circa. 1/3 din resursele de ape minerale europene şi resurse minerale unice sau foarte puţin
răspândite pe plan european;
− Mofete în zona Carpaţilor Orientali, nămoluri sapropelice al Lacul Sărat,Techirghiol;
− Climat temperat continental, adecvat pentru tratamentele terapeutice, incluzând arii cu un
bioclimat tonic, sedativ, marin şi de salină.
− Factori naturali cu valoare terapeutică şi calitate fizico+chimică de cură similari sau superiori faţă
de staţiuni balnear.Dezvoltarea extensivă a segmentului de turism balnear până 1989 a fost
realizată atâta vederea practicării unui turism de masă de tip social, pe plan intern, cât şi pentru
turismul internaţional.Astfel, în România există circa 160 de staţiuni şi localităţi balneare care
deţin resurse minerale de cură balneară din care 15% sunt staţiuni balneare de interes naţional,
celelalte fiind de interes local.Turismului balnear ocupă locul doi în oferta turistică a României
deţinând circa 15,4% din capacitatea de structuri turistice pe ţară.Lipsa investiţiilor în ultimii 15
ani a făcut ca multe dintre amenajările/bazele de tratament să fie într-o stareprecară de
funcţionare.Modernizarea staţiunilor balneare necesită investiţii semnificative pe termen lung
care sa aducă îmbunătăţiri substanţiale asupra infrastructurii şi calităţii serviciilor turistice
balneare.
Turismul de litoral Ieşirea României la Marea Neagră, dar şi conformaţia deosebită a ţărmului care are cea mai
generoasă plajă pe această porţiune, a creat condiţii pentru dezvoltarea turismului de litoral.
Structurile de cazare de pe litoralul Mării Negre sunt concentrate cu precădere în zona de coastă,
având posibilităţi limitate de expansiune, determinate în principal de limitele zonei litorale.
În consecinţă, investiţiile au ca scop principal modernizarea actualelor structuri, dezvoltarea
structurilor turistice de agrement, crearea de evenimente pentru reducerea seznalităţii, diversificarea
ofertei turistice.
Turismul montan Resursele turistice montane naturale complete din Romania, oferite de Munţii Carpaţi,contribuie la
practicarea turismului montan complex. Între tipurile de turism monta, turismul pentru schi dispune de
potenţial natural de dezvoltare pentru toate categoriile de turişti.
Dar, pentru ca România să fie recunoscută pe plan internaţioanal ca o destinaţie turistică competitivă
pentru practicarea sporturilor de iarnă, refacerea şi dezvoltarea infrastructurii turistice pentur turismul
montan (amenajarea de noi pârtii de schi cu instalaţiile de transport pe cablu aferente, instalaţii şi
30
echipamente de producere a zăpezii artificiale şi de întreţinere a pârtiilor), precum şi dezvoltarea,
modernizarea şi diversificarea structurilor turistice de primire.
2.2.5. Planul Operaţional Sectorial pentru Creşterea Competivităţii Economice Planul Operaţional Sectorial pentru Creşterea Competivităţii Economice (POS-CCE)
prevede prin Axa prioritară 5, denumită România destinaţie atractivă pentru turism şi afaceri,
susţinerea creşterii competivităţii turismului românesc şi îmnbunătăţirii imaginii României prin
promovarea potenţialului turistic. Prin această acţiune se urmăreşte creşterea interesului
pentru România ca destinaţie turistică şi dezvoltarea şi consolidarea turismului intern.
Ca direcţie de acţiune se prevede dezvoltarea brandului naţional, precum şi
dezvoltarea reţelei naţionale de centre de informare şi promovare turistică.
2.2.6. Programul Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu) Programul Operaţional Sectorial de Mediu este strâns corelat cu obiectivele naţionale
strategice prevăzute în Planul Naţional de Dezvoltare (PND) şi se bazează pe principiile şi
practicile Uniunii Europene. Obiectivele specifice ale POS Mediu sunt:
1. Imbunătăţirea accesului la infrastructura de apă, prin asigurarea serviciilor de
alimentare cu apă şi canalizare în majoritatea zonelor urbane până în 2015
2. Ameliorarea calităţii solului, prin imbunătăţirea managementului deşeurilor şi
reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de judeţe până în 2015.
3. Reducerea impactului negativ cauzat de centralele municipale de termoficare vechi
în cele mai poluate localităţi, până în 2015.
4. Protecţia şi îmbunătăţirea biodiversităţii şi a patrimoniului natural prin sprijinirea
implementării reţelei NATURA 2000.
5. Reducerea riscului la dezastre naturale, prin implementarea măsurilor preventive în
cele mai vulnerabile zone până în 2015.
In vederea atingerii acestor obiective, s-au identificat 6 Axe prioritare.
2.2.7. Programul National de Dezvoltare Rurala Programul National de Dezvoltare Rurala este structurat pe baza unei ierarhii clare a
obiectivelor, respectiv obiective generale, obiective strategice şi obiective specifice.
Au fost formulate patru obiective generale, fiecaruia fiindu-i asociat câte o Axa prioritara:
1. Cresterea competitivitatii sectoarelor agro-alimentar şi forestier (Axa 1);
31
2. Imbunatatirea mediului şi a spatiului rural prin utilizarea durabila a terenurilor agricole
si forestiere (Axa 2);
3. Cresterea calitatii vietii in mediul rural şi încurajarea diversificarii economiei rurale
(Axa 3);
4. Demararea şi functionarea initiativelor de dezvoltare locala (Axa 4).
Pentru primele 3 axe au fost formulate câte 3 obiective strategice şi câte 6 obiective
specifice. Pentru axa 4 au fost propuse 2 obiective strategice şi doua obiective specifice.
Pentru cele 20 de obiective specifice au fost propuse un total de 25 de masuri..
Printre obiectivele strategice se numara promovarea zonelor rurale prin intermediul
turismului durabil, în special prin încurajarea agroturismului.
2.2.8. Programul Operaţional Sectorial – Transport (POST) POST este unul dintre cele şapte programe operaţionale din cadrul obiectivului
„Convergenţă”. POST este instrumentul care dezvoltă obiectivele Cadrului Naţional
Strategic de Referinţă (CNSR), stabilind priorităţi, deziderate şi alocarea de fonduri pentru
dezvoltarea sectorului transporturilor din România.
Finanţarea din partea Comunităţii va fi furnizată de către Fondul de Coeziune şi
Fondul European pentru Dezvoltarea Regională. In paralel cu POS Transport a fost dezvoltat
PO Dezvoltarea Regională. Ambele programe se integrează într-o strategie comună de
dezvoltare pentru realizarea unui sistem de transport coerent, care să asigure coeziunea
spaţială şi interoperabilitatea cu sistemele de transport ale Uniunii Europene ( fig. 1.9).
In cadrul POST au fost identificate următoarele axe prioritare:
1. Modernizarea şi dezvoltarea Axelor Prioritare ale reţelei Trans-Europene de
Transport (Axe prioritare TEN-T)
2. Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport în afara Axelor
prioritare TEN-T
3. Modernizarea materialului rulant de cale ferată dedicat călătorilor pentru reţelele de
cale ferată naţională şi TEN-T
4. Dezvoltarea durabilă a sectorului Transporturi, ce va fi reflecată în impactul redus
al transportului asupra mediului şi în poluarea redusă generată de activităţile de
transport.
32
Fig. 1.6.
2.2.9. Strategia în domeniul turismului Conform prevederilor strategiei, realizarea obiectiv(elor)ului strategic în turism vizează unele
direcţii de acţiune, care privesc :
modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice competitive pe piaţa turistică;
îmbunătăţirea şi dezvoltarea activităţii de marketing şi promovare;
33
integrarea turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale, prin asigurarea
cadrului legislativ simplificat şi eficient al domeniului, armonizat cu legislaţia
internaţională;
crearea unui mediu de afaceri competitiv respectiv a unui regim fiscal care să încurajeze
creşterea, exportul, investiţiile, infrastructura şi crearea de noi locuri de muncă.
În acţiunea de modernizare şi dezvoltare a produsului turistic românesc trebuie să se
pună accent pe componenta culturală alături de cea naturală (în cadrul valorificării acestora),
pe calitatea şi funcţionalitatea amenajărilor turistice şi aplicarea standardelor europene în
ceea ce priveşte calitatea serviciilor turistice şi corelarea acesteia cu preţurile şi tarifele
impuse de prestatori, cu alte cuvinte este vorba de competitivitatea ofertei turistice. In baza
analizelor şi studiilor efectuate există necesitatea să fie prioritizate următoarele sectoare:
• Turismul montan – schiul pe timp de iarna şi drumeţiile în timpul verii
• Turismul cultural
• Turism rural – dezvoltarea traseelor (vin/mânăstiri) şi promovarea festivalurilor
• Turismul balnear
• Turism de afaceri şi evenimente
2.2.10. Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor In anul 2004, Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a elaborat şi aprobat prin
hotărâre a Guvernului, Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor ce are ca scop
crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de
gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic. Conform acestei
strategii, responsabilitatea pentru activităţile de gestionare a deşeurilor revine generatorilor
acestora în conformitate cu principiul “poluatorul plăteşte” sau, după caz, producătorilor în
conformitate cu principiul “ responsabilitatea producătorului”. În tabelul 1 al strategiei se
prezintă obiectivele strategice generale pentru gestionarea deşeurilor.
Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor Acest plan este elaborat pentru perioada 2003-2013 în baza prevederilor legislaţiei
europene şi naţionale în domeniu şi are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea
şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere
ecologic şi economic. Planul cuprinde obiective, ţinte şi măsuri pe termen scurt şi mediu,
precum şi unele acţiuni cu termen anul 2020.
2.2.11. Strategii locale de dezvoltare Dezvoltarea locală trebuie să coreleze şi să integreze turismul printre celelalte
componente ale economiei locale, ţinând cont şi de faptul că această “industrie curată”
afectează mediul într-o măsură mult mai mică faţă de celelalte ramuri ale industriei şi, în
general, nu implică investiţii mari. Un bun proiect de dezvoltare a turismului, cuprins în
34
"programul de dezvoltare locală", presupune investiţii cu atât mai puţin costisitoare în
această activitate cu cât integrarea este mai armonios realizată.
De aceea, trebuie avute în vedere o serie de obiective care să ducă la o exploatare
raţională a tuturor resurselor naturale, umane şi culturale, cu păstrarea caracterului de
autenticitate al zonei (încadrarea noilor construcţii în specificul zonei), ocrotirea peisajului,
a obiectivelor naturale şi culturale.
La nivelul judeţelor, precum şi a fiecărei localităţi, sunt în curs de elaborare strategiile
locale de dezvoltare pentru implementarea Agendei 21.
De exemplu, în cursul anului 2005 în municipiul Bistriţa din judeţul Bistriţa Năsăud, s-a implementat proiectul «Agenda Locală 21», proiect finanţat de către
Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) şi cofinanţat de Consiliul Local al
municipiului Bistriţa.
Scopul proiectului Agenda Locală 21 este de a elabora Strategia Locală pentru
Dezvoltare Durabilă, Planul Local de Acţiune şi Portofoliul de Proiecte Prioritare.
Strategia cuprinde o analiză a situaţiei actuale a oraşului, privită din cele trei domenii
fundamentale ale dezvoltării durabile: social, economic şi de mediu.
Analiza situaţiei municipiului Bistriţa şi evaluarea obiectivelor au condus la stabilirea
unor obiective generale prioritare pentru dezvoltarea pe termen mediu şi scurt:
- îmbunătaţirea infrastructurii urbane şi creşterea gradului de accesibilitate a
cetăţenilor la aceasta;
- revitalizarea, reabilitarea şi punerea în valoare a Centrului istoric;
- dezvoltarea turismului prin diversificarea ofertei turistice;
- dezvoltarea economică durabilă;
- regenerarea şi punerea în valoare a capitalului natural.
În judeţul Braşov, au fost elaborate strategii de dezvoltare pentru o serie de localităţi. Astfel, Agenda 21 Locală a municipiului Braşov a fost elaborată în perioada 2004 - 2005 cu
asistenţă tehnică acordată de către Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare din
România (PNUD) în cadrul proiectului de “Constituire a capacităţii locale de implementare a
Agendei 21 Locale în România”, proiect care s-a aflat sub coordonarea Centrului Naţional
pentru Dezvoltare Durabilă, care este agenţia de implementare a PNUD; iar în anul 2006 a
început implementarea ei. Printre proiectele prioritare se numără proiecte referitoare la
reabilitarea infrastructurii de transport rutier şi aerian, realizarea de variante ocolitoare ale
oraşelor mari, reabilitarea parcului de transport în comun, extinderea utilităţilor publice :
canalizare, apă, electricitate, gaz, telefonie, până la limita administrativă a municipiului cu
unităţile administrativ – teritoriale vecine, elaborarea strategiei de dezvoltare şi promovare a
35
turismului braşovean, etc.
Strategia de Dezvoltare a comunei Şinca, localitate cu potenţial turistic ridicat,
prevede, la punctul 4, dezvoltarea turismului, dat fiind numărul mare de obiective turistice
interesante care există în comună printre care putem enumera: Băile Perşani, Templul
Ursitelor din apropierea satului Şinca Veche, Castrul roman de lângă Şinca Veche,
Mănăstirea Bucium, Colecţia de artă populară Radocea din satul Bucium şi Biserica
Ortodoxă din Şercăiţa declarată monument de arhitectură.
Strategia de Dezvoltare a oraşului Făgăraş, prevede, ca prioritate a dezvoltarii
turismului regional şi local, reabilitarea Cetatii Fagarasului pentru atragerea de turisti şi
sprijnirea activitatilor turistice generatoare de venituri in zona.
La nivelul judeţului Braşov, în anul 2006, s-a elaborat şi Agenda 21 Judeţeană.
In judeţul Prahova, Strategia de dezvoltare a Municipiului Ploieşti 2007-2015 prevede
domenii prioritare ce decurg din Programul Operaţional de Dezvoltare Regională, precum şi
din Programul Operaţional Sectorial, precum:
- Reabilitarea şi valorificarea patrimoniului istoric şi cultural precum şi crearea /
modernizarea infrastructurilor conexe
- Extinderea/modernizarea sistemelor de apă/apă uzată
- Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor
contaminate,
domenii care permit şi o dezvolatare a turismului.
De asemenea, programul de investiţii al judeţului Prahova, prezentat în anexa 1 la
Hotărârea Consiliului Judeţean Nr.044 din 19 apr 2oo6, prevede şi următoarele investiţii ce
pot fi considerate în legătură directă cu dezvoltarea turismului: - Restaurare pictura murala-Muzeul de Arta Ploiesti
- Reabilitări de drumuri judeţene şi comunale, precum şi reabilitări de poduri, - Reabilitare şi modernizare sisteme alimentare cu apă,
- Rampa ecologica Banesti-alveola II - Sisteme de canalizare şi epurare a apelor uzate
36
2.2.12. Planul Local de Acţiune pentru Mediu (PLAM) În anul 2004, s-au elaborat Planuri Locale de Acţiune pentru Mediu şi Planuri
Regionale de Acţiune pentru Mediu - instrumente utilizate în procesul de aderare la Uniunea
Europeană. Aceste Planuri vizează în principal diminuarea poluării, utilizarea eficientă a
resurselor naturale regenerabile şi neregenerabile, dezvoltarea educaţiei ecologice,
promovarea activităţilor social-economice cu impact minim asupra mediului natural.
Planul Local de Acţiune pentru Mediu în judetul Bistriţa-Năsăud şi-a propus să atingă
o serie de obiective importante de mediu. În elaborarea lui au fost luate în considerare atât
categoriile de probleme/ aspecte referitoare la elementele de mediu din judeţ, cât şi
categoriile de probleme/ aspecte referitoare la domenii de activitate specifice.
Astfel, la nivelul judeţului Bistriţa-Năsăud, au fost identificate 11 categorii de probleme,
cinci categorii de probleme vizând elemente ale mediului natural, alte cinci vizând elemente
ale activităţii social-economice şi o problemă legată de capacitatea institutională de
administrare a mediului natural:
1.Cantitatea şi calitatea apei utilizate în scop potabil;
2.Poluarea apelor de suprafaţă;
3.Poluarea solului şi a apelor subterane;
4.Poluarea atmosferei;
5.Gestiunea deşeurilor;
6.Pericole generate de catastrofe/ fenomene naturale şi antropice;
7.Urbanizarea mediului şi transport rutier;
8. Degradarea mediului natural şi construit;
9.Educaţie ecologică;
10.Industria de exploatare a lemnului;
11.Capacitatea administrativă a instituţiilor cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului.
Planul Local de Acţiune pentru Mediu în judetul Braşov a fost elaborat în anul 2004 şi are în
vedere următoarele obiective generale şi imediate:
• Aplicarea fermă a legislaţiei de mediu
• Îmbunătăţirea calităţii aerului
• Spriijinirea dezvoltării managemnetului durabil al resurselor de apă
• Protecţia şi conservarea naturii şi a diversităţii biologice
• Apărarea împotriva calamităţii naturale şi a accidentelor de mediu
• Extinderea spaţiilor verzi din zonele urbane
• Promovarea turismului ecologic
37
• Imbunătăţirea sistemului educaţional formativ şi informativ în vederea formării unei
educaţii civice şi ecologice a populaţiei.
Planul Local de Acţiune pentru Mediu în judetul Prahova a identificat o serie de obiective
generale printre care enumerăm:
• Sănătatea populaţiei
• Gestiunea deşeurilor
• Calitatea şi cantitatea apei potabile
• Urbanizarea mediului
• Transport rutier
• Turism şi agrement
• Pericole generate de fenomene naturale.
2.2.13. Programele ISPA şi SAPARD in Romania O serie de judete au in curs de implementare proiecte finantate prin programul ISPA şi
Sapard.
Astfel, in judeţul Bistriţa-Năsăud este în curs de implementare proiectul ISPA
2003/RO/P/PE/025 ”Reabilitarea şi extinderea sistemului de alimentare cu apă şi a reţelei de
canalizare în zona oraşului Bistriţa”-beneficiar RAJA AQUABIS, ce cuprinde:
A. Retehnologizare staţii de tratare:
Modernizarea staţiei de tratare apă potabilă Bistriţa;
Reabilitarea şi modernizarea staţiei de tratare apă potabilă Bistriţa-Bârgăului;
B. Reabilitarea şi extinderea reţelelor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare:
în zona oraşului Bistriţa;
în cartierul Viişoara ;
extinderea reţelelor de apă şi canalizare în localităţile din Valea Bârgăului: Bistriţa-
Bârgăului, Prundu Bârgăului, Susenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Josenii
Bârgăului, Rusu Bârgăului şi Livezile.
