Upload
viorel-codrea
View
226
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Revista parohiei Cugir pe mai si iunie 2011 (română)
Citation preview
1
Christus vincit, regnat ut imperat Revista parohiei greco-catolice CUGIR
Anul IX, Nr. 87—88, Mai—Iunie 2011 Apare lunar
12 pagini - Se distribuie gratuit
ÎN ACEST NUMĂR: Întâlnirea eparhială a Tineretului Greco-Catolic din Eparhia de Lugoj ................................................................. pag 1 Impresii IETC Lugoj 2011 ..................................................................................................................................... pag 3 Mesajul Papei pentru IETC .................................................................................................................................. pag 6 Exerciții spirituale ACRO, la Timișul de Sus ........................................................................................................ pag 10 Lecția fluturelui ..................................................................................................................................................... pag 12 Programul oficiilor religioase ................................................................................................................................ pag 12
În data de 7.05.2011, la Lugoj, a avut loc a 12-
a întâlnire diecezană a tineretului greco-catolic din
eparhia noastră. Au participat în jur de 170 tineri, din
parohiile Lugoj, Timișoara, Arad, Reșița, Orăștie,
Hunedoara, Petrișani, Izvin, Vulcan, Ohaba Forgaci,
Valea Lungă, Șimand, Coștei și Sânandrei. Alături de
acestea au fost și aproximativ 30 de tineri din
parohia Cugir, care au participat alături de preotul
paroh Viorel Codrea, care este și asistent spiritual
Astru eparhial Lugoj. Pentru prima dată, în
organizarea acestei zile s-a implicat semnificativ
Astru, ca organzație de tineret, care propovăduiește
apostolatul laic, sub supravegherea și în strânsă
colaborare cu Biserica. Așadar, Astru eparhial Lugoj,
a cărui președinte este domnișoara Anca Jurcuța,
alături de Astru Cugir, care a ajutat la pregătirea a o
parte din materialele pentru întâlnire, cu ajutorul
părintelui Viorel Codrea și binecuvântarea
Preasfințitului Alexandru Mesian au fost cei care și-
au adus aportul pentru buna organizare a acestei
întâlniri.
Am plecat de la Cugir, sâmbătă, la ora 6:00,
după cum stabiliserăm, pentru a ajunge la Lugoj în
jurul orei 9:00. Călătoria a decurs bine, am făcut și
un scurt popas și am ajuns la ora dorită, la reședința
episcopală. Acolo am fost primiți de reprezentanți
Astru eparhial Lugoj, care au înregistrat
participanții, le-au înmânat logoul întâlnirii și i-au
înscris în grupuri, corespunzător vârstei. De
asemenea, au fost stabiliți animatorii și moderatorii
grupurilor de discuții, care aveau să se formeze mai
târziu.
Din partea parohiei Cugir, aproape 20 de tineri
au participat la animarea și buna desfășurare a
acestor grupuri de discuții, introduse în programul
Zilei diecezane a tineretului doar de anul trecut.
După primirea tututor participanților, am plecat în
procesiune spre Catedrala greco-catolică unde aveam
să participăm la Liturghia celebrată de PS Alexandru
Mesian alături de preoții participanți. Predica
Preasfințitului a fost axată pe mottoul Zilei Mondiale
a Tineretului, care în anul acesta va avea loc la
Madrid, în luna august și anume ”Înrădăcinați și
întemeiați în Cristos, tari în credință”. De asemenea,
PS Alexandru Mesian a amintit și de mesajul Papei
cu ocazia acestei întâlniri mondiale, care ne
îndeamnă să ne clădim viața pe o piatră de temelie,
care este Cristos și să fim tari în credința noastră.
Întâlnirea eparhială a Tineretului Greco-Catolic din Eparhia de Lugoj
– ediția a XII-a –
2
Acest mesaj poate fi esențial pentru orice tânăr
la început de drum, confuz sau dezorientat care nu
știe sau nu a descoperit cum să își înceapă viața, pe
ce să se bazeze. Să pornim așadar la drum cu Cristos
și să trăim bazându-ne mereu pe el, încredințându-I
viața noastră.
După participarea la Liturghia de la catedrală,
ne-am întors, tot în procesiune, la reședința
episcopală, unde am luat prânzul și am pus în ordine
ultimele detalii referitoare la organizarea
momentelor următoare.
Participanții au fost împărțiți îm 12 grupuri, 6
de copii și 6 de tineri, numite după numele
episcopilor și mărturisitorilor credinței greco-
catolice: Valeriu Traian Frențiu, loan Bălan,
Alexandru Rusu, luliu Hossu, Vasile Aftenie, Tit
Liviu Chinezu, loan Suciu, Ioan Ploscaru, Ioan
Dragomir, Iuliu Hirtea, Alexandru Todea și Ioan
Chertes.
Fiecare dintre cele 12 grupuri formate,
împreună cu animatorii și moderatorii desemnați
pentru fiecare grup s-au retras în curtea episcopiei
pentru a discuta pe tema propusă și anume biografia
episcopului sau mărturisitorului care dădea numele
grupului și mesajul Papei pentru Ziua Mondială a
Tineretului, respectiv mottoul acesteia ”Înrădăcinați
și întemeiați în Cristos, tari în credință”.
Cu grupurile de tineri a fost mai ușor, am
încercat să explicăm potrivit vârstei lor, am încercat
să îi facem să participe activ la aceste grupuri de
discuții, să își spună părerea, să fie deschiși, scopul
organizării acestor discuții nefiind doar unul
informativ, ci mai ales formativ. Cu răbdarea
grupurilor de copii am avut un pic de muncă, dar am
adaptat momentele de discuții cu energia piticilor, le-
am intercalat cu momente de jocuri, cu multe
exemple, pe înțelesul lor. Această parte a
programului s-a încheiat cu expunerea în plen a
concluziilor grupurilor de discuții ale tinerilor, iar
pentru copii, finalul a fost marcat de dansuri și
jocuri, de care s-au bucurat cel mai mult.
După terminarea grupurilor de discuții,
întâlnirea a continuat cu programul artistic și sportiv,
prezentat de grupurile parohiale participante. I-am
urmărit pe tinerii parohiei din Șimand, ansamblul
popular ”Junii Șimandului”, coordonați de părintele
Roman Dubeștean, care ne-au prezentat dansuri și
muzică populară. Cu tinerii de la Lugoj, surorile
baziliene au pregătit două scenete, atât cu copii, cât
și cu tineri. De asemenea, un grup de tineri de la
Hunedoara ne-au cântat, iar de la Cugir, 2 perechi de
tineri, formate din Alexandru Codrea și Alina Pop,
Marian Codrea și Daniela Peterlăcean au dansat pe
ritmuri de cha-cha, tango și vals. În scurtele pauze
dintre momente, reprezentanții Astru au avut grijă să
facă cunoscut imnul Astru eparhial Lugoj, „Cuvinte
avem de spus”. Programul artistic este mereu partea
preferată a Preasfințitului Alexandru, dar în egală
măsură, ne-a făcut plăcere tuturor.
Ziua a fost încheiată cu un meci de fotbal la
care au participat atât copiii, cât și animatorii sau o
parte din preoți, iar pentru fete s-a organizat un meci
de volei.
Am plecat spre Cugir la finalul Zilei
Diecezane a Tinerilor din eparhia de Lugoj, în jurul
orei 17:00, dar am făcut un ”popas” la Deva, la o
sală de bowling, spre marea plăcere a tinerilor. Ne-
am terminat așadar călătoria și participarea la acest
eveniment într-o atmosferă veselă, relaxantă. Am
ajuns acasă în jurul orei 23:00, obosiți, dar bucuroși
că am mai făcut ceva împreună.
3
A fost prima oară când am participat la ZDT
Lugoj, a fost totul frumos, dansurile populare mi-au
plăcut în special, dar și cele moderne. Cred că un pic
programul a fost dat peste cap, dar cu toate astea
copiii erau fericiți deoarece își făcuseră noi prieteni,
s-au jucat și au socializat împreuna. Cât despre noi
animatorii, ne-am simțit bine cu copiii și cred că i-
am bucurat cu bansurile interpretate de noi. Felicitări
organizatorilor și domnului părinte Codrea. În
concluzie a fost o zi frumoasă și sper ca și la anul să
pot participa.
Daniel Cheța, 18 ani, Cugir
A fost o zi diecezană plăcută și mă bucur am
luat parte la ea și anul acesta. .A fost o zi cu vreme
frumoasă și asta ne-a permis să facem activitățile pe
care le propussesem. Pentru prima oara am luat parte
ca animator la această zi diecezană. Mi-a plăcut
foarte mult mai ales că anul acesta am dansat alte
genuri de dansuri cea ce i-a bucurat foarte mult pe
toți cei care au luat parte la spectacol. Sunt bucuros
că am luat parte și aștept cu nerăbdare anul următor.
Alexandru Codrea, 16 ani, Cugir
Anul acesta se împlineau 3 ani de când nu mai
fusesem la Ziua Diecezană a Tinerilor din eparhia de
Lugoj. Îmi era dor, așadar și mă bucur că am putut fi
prezentă. A fost o zi frumoasă, am avut noroc de
soare, iar copiii au fost foarte drăguți, ca de obicei.
Întotdeauna evenimentele de genul acesta îmi fac
plăcere și mă motivează, atât pe mine, membră
Astru, cât și pe mine, în general, ca tânără.
Îmi pare bine că, mai mult decât în anii trecuți, Astru
a avut șansa să se implice mai mult în organizarea
acestui eveniment. Mai avem unele lucruri de
îmbunătățit, dar importantă e disponibilitatea
tinerilor de a se implica. Timpul și experiența
animatorilor și a organizatorilor va rezolva celelalte
aspecte, important e sa fim deschiși și doritori de
face parte din acest tip de manifestări.
Sper să am șansa de a fi acolo și anul viitor.
Sorina Marcu, 23 ani, Cugir
Impresii IETC Lugoj 20111
Pentru noi toți a fost o mare plăcere că am
participat la Ziua Diecezană a tineretului greco-
catolic din eparhia de Lugoj, alături de alți tineri, din
alte eparhii. A fost încă o confirmare a identității
noastre ca grup, atât a grupului de tineri de la Cugir,
cât și la un nivel mai mare, a grupului de tineri din
eparhia de Lugoj și de ce nu, a Bisericii noastre care
încearcă să investească și să participe activ la
formarea și creșterea noilor generații. Suntem
recunoscători celor care au în vedere organizarea
acestor tipuri de manifestare, de care tinerii, într-o
societate care oferă atât de multe lucruri superficiale,
sunt însetați. Mulțumim așadar celor care au
organizat această întâlnire, mulțumim eparhiei de
Lugoj, Preasfințitului și Astru Lugoj, atât pentru
implicarea lor, cât și pentru faptul că ne-au dat și
nouă ocazia de a participa activ în organizare, nu
doar de a fi spectatori. Nu în ultimul rând, mulțumim
părintelui Viorel Codrea care a fost alături de noi și
alături pas cu pas la organizarea programului acestei
zile. Sperăm ca ziua aceasta petrecută împreună să
rămână în memoria noastră afectivă și să ajute la
formarea temeliei vieții noastre, care să se formeze
în jurul lui Cristos, după cum spune Evanghelia:
„Înrădăcinați și întemeiați în Cristos, tari în
credință” (Col 2, 7).
4
Chiar dacă după un drum destul de lung, am
ajuns la Lugoj bucuroși, entuziasmați și nerăbdători
a afla ce o să ne aducă ziua de sâmbătă. O noua
experiență, aceea de a anima un grup de discuții,
revederea unor vechi prieteni sau întâlnirea unor noi
tineri care ne împărtășesc opiniile, participarea la Sf.
Liturghie celebrată de PS Alexandru Mesian și
cuvintele acestuia, jocurile și cântecele, programul
artistic... toate acestea într-un loc drag nouă,
tuturora, printre prieteni și într-o atmosferă destinsă,
sub soarele care strălucea pe cer încălzindu-ne. Mi-a
făcut plăcere să particip în acest an la ZDT, să ajut
acolo unde a fost nevoie (fie tăind/lipind, fie ca
animator în mijlocul tinerilor), să simt apartenența la
un grup parohial, diecezan și, mai mult, să știu că
noi toți suntem parte activă a Bisericii.
Roxana Beca, 23 ani, Cugir
Mi-a plăcut implicarea încă de la nivel de
pregătire a ZDT a tinerilor de la Cugir (pregătirea
afișului, a siglelor, etc.)!
Mi-a plăcut foarte mult implicarea
animatorilor cugireni la eveniment! M-a făcut să mă
simt mândru de ei și că sunt parohul lor! Nu-i
menționez aici cu numele (lista ar fi foarte lungă),
dar doresc din inimă să le mulțumesc pentru tot ceea
ce au făcut pentru ZDT, atât la Cugir, cât și la
Lugoj! Dincolo de mulțumirile mele, mă rog
Bunului Dumnezeu să aibă grijă de ei și să îi
răsplătească cu harurile Sale îmbelșugate!
De asemenea, cred că a fost un lucru foarte
bun faptul că am reușit să implicam deja la nivel de
pregătire (dar și de participare) pe surorile baziliene
(Sr. Laurenția și Sr. Valeria) și pe surorile de caritate
din Lugoj (Sr. Tereza), care au o experiență vastă în
lucrul cu tinerii și cu copiii. Sperăm la anul să
reușim să-i motivăm și să-i implicăm și pe călugării
Sf. Cruci!
Implicarea preoților din eparhie ca moderatori
la grupurile de discuții a fost un lucru foarte pozitiv.
Unii dintre ei au mai fost activi și în anii precedenți
(Mons. Pop Angelo Narcis, Pr. Lung Inocentiu, Pr.
Oprișa Răzvan), dar alții au fost pentru prima dată
(Pr. Prot. Ștefănescu Ilie Marian, Pr. Prot. On.
Chișărău Ioan, Pr. Bulzan Leonard, Pr. Solomon Va-
sile, Pr. Neiconi Ovidiu, Pr. Taichiș Alin). Am citit
pe chipul unora bucurie și satisfacție pentru munca
pe care o făceau cu tinerii!
Organizarea a fost foarte bună !
Pr. Viorel Gheorghe Codrea, 38 ani, Cugir
O noua zi, una foarte importantă..."Ziua Diecezană a
Tinerilor" din Lugoj. Deși nu am mai participat de
mult la ZDT Lugoj, anul acesta mi-a făcut plăcere să
fiu prezent la această întâlnire și ca animator. Deși
timpul a trecut prea repede, noi am știut să prețuim
fiecare secundă, alături de tineri, comunicând,
dansând, cântând, dar nu în ultimul rând rugându-ne.
Această întâlnire ne-a dat posibilitatea să ne unim, să
ne cunoaștem mai bine și să ne dăm seama că toți
avem ceva în comun și anume credința. M-am
bucurat că am putut împărtăși niște gânduri unor
copii, care erau gata să ne asculte și să învețe ceva
din toate acestea. Sper ca la anul să fie la fel de
frumos și să păstrăm legăturile formate.
Florin Calica, 20 ani, Cugir
5
Mereu o experienta care ne marchează pe toți,
în special pe mine..mi-a plăcut tare mult la această
întâlnire chiar dacă vremea încerca să ne strice ziua,
dar...n-a facut-o...faptul că am participat ca și
animator la această întâlnire a fost ceva de neuitat,
părerea mea că acest lucru e un dar, să poți comunica
cu tinerii și să-i aduci pe calea cea dreapta...în ziua
de astăzi tinerii de rând au alte percepții în ceea ce
privește întâlnirea cu Cristos, se retrag poate de
rușinea celorlalți care ii provoacă să nu meargă la
biserică..noi însă în calitate de animatori, enoriași ai
bisericii încercăm să-i ajutam și pe ceilalți tineri să
deschidă larg porțile lui Cristos..ne bucurăm tare
mult când reușim acest lucru, noi împreună cu
părintele nostru căruia îi datorăm multe, părintele
Viorel Codrea.
Adrian Pocan, 19 ani, Cugir
ZDT de anul acesta a fost mai specială pentru
mine deoarece am participat și ca animator, nu doar
ca participant . A fost o experiență plăcută care pe
mine aș zice că m-a făcut să înțeleg mai multe
lucruri care până acum nu le înțelegeam. Sper ca pe
viitor să fie cât mai multe întâlniri de genul acesta,
pentru că mulți tineri au de învățat din acestea,
deoarece nu toți merg la biserică și prin aceasta au
ocazia să mai comunice cu Dumnezeu și nu numai.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că fac parte din grupul
tinerilor de la Cugir, cu asistentul spiritual pr. Viorel
Codrea.
Mihai Cheța, 15 ani, Cugir
Mi-a plăcut la ziua diecezană aproape totul, cu
mici excepții, acestea fiind faptul că spre final s-a
cam stricat vremea :( și că au fost prea multe
grupe...și în fiecare grupă erau cam puțini copii. Mi-
au placut dansurile și am rămas impresionat cand
sora Valeria le povestea copiilor despre martiri și
aceștia stăteau liniștiți și ascultau ce povestește
sora...Pe viitor să aibă grijă la formarea grupelor.
Ovidiu Mara, 18 ani, Cugir
Am fost foarte impresionată de felul cum ne-
au primit....foarte bucuroși. A fost foarte frumos
deoarece, deși am fost organizați...a trebuit să mai și
improvizăm ...Am fost și acum câțiva ani și doresc
să merg în continuare.
Bianca Cîrnaț, 13 ani, Cugir
Aceasta Zi Diecezană pentru mine a fost o
nouă experiență în care mi-am făcut prieteni noi și m
-am simțit foarte bine alături de ei. Ce mi-a placut
cel mai mult a fost discuția pe grupuri unde Sr.
Tereza ne-a povestit despre viata Epicopului Ioan
Ploscaru și i-a făcut și pe cei mai timizi să se
integreze în grup. A fost o experiență plăcuta la care
mi-ar plăcea să particip și în anii următori.
Daniela Peterlăcean, 16 ani, Cugir
Pentru mine a fost pentru prima dată când am
participat la ZDT și a fost foarte frumos. Și la anul
cu siguranță voi merge deoarece a fost o zi frumoasă
în care am avut ocazia să întâlnesc tinerii din
celelalte dieceze. Felicitări organizatorilor!!
Marius Aron, 21 ani, Cugir
Particip de câteva ediții la această întâlnire
eparhială a tinerilor și în fiecare an parcă văd altfel
această zi. Cred că e normal datorită faptului că dacă
acum câțiva ani eram un tinerel care juca în scenete,
cânta cântece religioase, de vreo 2-3 ediții am trecut
în partea cealaltă, adică în partea organizatorilor, iar
lucrurile au luat o mică întorsătură, în sensul că
responsabilitatea a crescut, iar munca e un pic mai
mare…dar frumoasă.
Din punct de vedere organizatoric pot spune că
întâlnirea a ieșit bine, văzând părerile participanților,
cum au reacționat la ceea ce ai propus și bineînțeles
așteptând să vezi dacă vor mai veni la edițiile
următoare. Personal m-am simțit bine, sper ca
munca noastră să prindă roade, iar Domnul să
reverse harul Lui peste noi ca să putem împărtăși cu
cei din jur cele învățate la această întâlnire.
Sa ne vedem cu bine!
Costel Borhan, 22 ani, Lugoj
6
A fost pentru a doua oară când am participat la
Ziua Diecezană, doar că anul acesta nu am fost doar
participantă, ci ca animator. Anul acesta mi-au
plăcut foarte mult grupurile de discuții unde vedeai o
foarte mare fericire pe chipul participanților în timp
ce vorbeau despre Dumnezeu. Văzând acest lucru m-
a făcut să ma simt bucuroasă că am participat la
aceasta Zi Diecezană și sper ca anul viitor să fie la
fel de frumos și la fel de bine, mai ales ca am avut
un organizator foarte bun în ceea ce face pentru noi
și pentru biserica la care el este paroh.
Alina Pop, 18 ani, Cugir
Pentru mine a fost prima oară când participam
la Ziua Diecezană a Tineretului, la Lugoj. Mi-au
plăcut foarte mult activitățile cu tinerii, jocurile și
grupurile de discuții, care s-au centrat pe viața
episcopilor și mărturisitorilor credinței greco-
catolice. Important a fost că eram împreună și toți
copiii s-au bucurat de ziua aceasta. Sper să fiu
prezent și anul viitor.
Bogdan Glogovețan, 20 ani, Cugir
Mesajul Papei pentru IETC
Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru Cea de-a XXVI-a Zi Mondială a
Tineretului
16-21 august 2011 “Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în
credinţă” (cf. Col 2,7)
Dragi prieteni,
Mă gândesc adesea la Ziua Mondială a
Tineretului de la Sydney din anul 2008. Acolo am
trăit o mare sărbătoare a credinţei, în timpul căreia
Duhul lui Dumnezeu a acţionat cu forţă, creând o
comuniune intensă între participanţi, veniţi din toate
părţile lumii. Acea adunare, ca şi precedentele, a
adus roade îmbelşugate în viaţa a numeroşi tineri şi a
întregii Biserici. Acum, privirea noastră se îndreaptă
spre apropiata Zi Mondială a Tineretului, care va
avea loc la Madrid în august 2011. Deja în anul
1989, cu câteva luni înainte de căderea istorică a
Zidului din Berlin, pelerinajul tinerilor a avut etapă
în Spania, la Santiago de Compostella. Acum, într-
un moment în care Europa are mare nevoie să-şi
regăsească rădăcinile sale creştine, ne-am dat
întâlnire la Madrid, cu tema: Înrădăcinaţi şi
întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă (cf. Col 2,7).
De aceea vă invit la acest eveniment aşa de
important pentru Biserica din Europa şi pentru
Biserica universală. Şi aş vrea ca toţi tinerii, fie cei
care împărtăşesc credinţa noastră în Isus Cristos, fie
cei care ezită, care sunt în îndoială sau care nu cred
în el, să poată trăi această experienţă, care poate să
fie decisivă pentru viaţă: experienţa Domnului Isus
înviat şi viu şi a iubirii sale faţă de fiecare dintre noi.
1. La izvoarele celor mai mari aspiraţii ale
voastre
În orice epocă, şi în zilele noastre, numeroşi
tineri simt dorinţa profundă ca relaţiile dintre
persoane să fie trăite în adevăr şi în solidaritate.
Mulţi manifestă aspiraţia de a construi
raporturi autentice de prietenie, de a cunoaşte iubirea
adevărată, de a întemeia o familie unită, de a ajunge
la o stabilitate personală şi o siguranţă reală, care să
poată garanta un viitor senin şi fericit. Desigur,
amintindu-mi de tinereţea mea, ştiu că stabilitatea şi
siguranţa nu sunt problemele care ocupă mai mult
mintea tinerilor. Da, cererea locului de muncă şi cu
aceasta aceea de a avea un teren sigur sub picioare
este o problemă mare şi urgentă, dar în acelaşi timp
tinereţea rămâne oricum vârsta în care suntem în
căutarea celei mai mari vieţi. Dacă mă gândesc la
anii mei de atunci: pur şi simplu nu voiam să ne
pierdem în normalitatea vieţii burgheze.
7
Voiam ceea ce este mare, nou. Voiam să găsim
însăşi viaţa în vastitatea şi frumuseţea ei. Desigur,
asta depindea şi de situaţia noastră. În timpul
dictaturii naţional-socialiste şi în război noi am fost,
ca să spunem aşa, “închişi” de puterea dominantă.
Deci voiam să ieşim la vedere pentru a intra în
amplitudinea posibilităţilor fiinţei umane. Dar cred
că, într-un anumit sens, acest impuls de a merge din-
colo de obişnuit există în orice generaţie. Este parte
din faptul de a fi tânăr a dori ceva mai mult decât
cotidianitatea obişnuită a unui serviciu sigur şi a
simţi dorinţa pentru ceea ce este realmente mare. E
vorba numai de un vis gol care dispare atunci când
devenim adulţi? Nu, omul este într-adevăr creat
pentru ceea ce este mare, pentru infinit. Orice alt
lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea
dreptate: inima noastră este neliniştită până când nu
se odihneşte în tine. Dorinţa celei mai mari vieţi este
un semn al faptului că el ne-a creat, că purtăm
“amprenta” sa. Dumnezeu este viaţă, şi pentru
aceasta orice creatură tinde la viaţă; în mod unic şi
special persoana umană, făcută după imaginea lui
Dumnezeu, aspiră la iubire, la bucurie şi la pace.
Aşadar, înţelegem că este un contrasens a pretinde
eliminarea lui Dumnezeu pentru a-l face pe om să
trăiască! Dumnezeu este izvorul vieţii; a-l elimina
înseamnă a ne separa de acest izvor şi, în mod
inevitabil, a ne priva de plinătate şi de bucurie: “De
fapt, creatura fără Creator dispare” (Conciliul
Ecumenic Vatican II, Gaudium et spes, 36). Cultura
actuală, în unele zone din lume, mai ales în
Occident, tinde să-l excludă pe Dumnezeu, sau să
considere credinţa ca un fapt privat, fără nici o
relevanţă în viaţa socială. În timp ce valorile care
sunt la baza societăţii provin din Evanghelie – ca şi
sensul demnităţii persoanei, al solidarităţii, al muncii
şi al familiei -, se constată un fel de “eclipsă de
Dumnezeu”, o anumită amnezie, dacă nu un adevărat
refuz al creştinismului şi o negare a comorii
credinţei primite, cu riscul de a pierde propria
identitate profundă.
Pentru acest motiv, dragi prieteni, vă invit să
intensificaţi drumul vostru de credinţă în Dumnezeu,
Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. Voi sunteţi
viitorul societăţii şi al Bisericii! Aşa cum scria
apostolul Paul creştinilor din oraşul Colose, este
vital de a avea rădăcini, baze solide! Şi acest lucru
este deosebit de adevărat astăzi, când mulţi nu au
puncte de referinţă stabile pentru a construi viaţa lor,
devenind astfel profund nesiguri. Relativismul
răspândit, conform căruia totul se echivalează şi nu
există nici un adevăr, nici un punct de referinţă
absolut, nu generează adevărata libertate, ci
instabilitate, rătăcire, conformism la modele
momentului. Voi tinerii aveţi dreptul să primiţi de la
generaţiile care vă preced puncte ferme pentru a face
alegerile voastre şi a construi viaţa voastră, aşa cum
o plantă tânără are nevoie de un sprijin solid până
când cresc rădăcinile, pentru a deveni, apoi, un
copac robust, capabil să aducă rod.
2. Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos Pentru a scoate în evidenţă importanţa
credinţei în viaţa credincioşilor, aş vrea să mă opresc
asupra fiecăruia dintre cei trei termeni pe care
sfântul Paul îi foloseşte în această expresie a
lui: Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în
credinţă (cf. Col 2,7). Putem observa în ei trei
imagini: “înrădăcinat” evocă pomul şi rădăcinile
care-l alimentează; “întemeiat” se referă la
construcţia unei case; “tare” face trimitere la
creşterea forţei fizice sau morale. E vorba de imagini
foarte elocvente. Înainte de a le comenta, trebuie
notat simplu că în textul original cei trei termeni, din
punct de vedere gramatical, sunt pasivi: asta
înseamnă că însuşi Cristos ia iniţiativa de a-i
înrădăcina, a-i întemeia şi a-i face tari pe credincioşi.
Prima imagine este cea a pomului, puternic
plantat în pământ prin intermediul rădăcinilor, care-l
fac stabil şi-l alimentează. Fără rădăcini, ar fi luat de
vânt şi ar muri. Care sunt rădăcinile noastre?
Desigur, părinţii, familia şi cultura din ţara noastră,
care sunt o componentă foarte importantă a
identităţii noastre. Biblia dezvăluie o altă
componentă. Profetul Ieremia scrie: “Binecuvântat
să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul, a
cărui speranţă este Domnul. El va fi ca un pom sădit
lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se
teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu
-i îngrijorat în timp de secetă şi nu încetează să
aducă roade” (Ier 17,7-8). A întinde rădăcinile,
pentru profet, înseamnă a pune propria încredere în
Dumnezeu. Din el luăm viaţa noastră; fără el n-am
putea să trăim cu adevărat. “Dumnezeu ne-a dăruit
viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul
său” (1In 5,11). Isus însuşi se prezintă ca viaţa
noastră (cf. In 14,6).
8
De aceea, credinţa creştină nu înseamnă numai a
crede în adevăruri, ci înseamnă înainte de toate o
relaţie personală cu Isus Cristos, este întâlnirea cu
Fiul lui Dumnezeu, care dă întregii existenţe un
dinamism nou. Atunci când intrăm în raport personal
cu el, Cristos ne revelează identitatea noastră, şi, în
prietenia lui, viaţa creşte şi se realizează în plinătate.
Există un moment, tineri fiind, în care fiecare dintre
noi se întreabă: ce sens are viaţa, ce scop, ce direcţie
ar trebui să-i dau? Este o fază fundamentală, care
poate tulbura sufletul, uneori chiar îndelung. Se gân-
deşte la tipul de muncă de întreprins, la care relaţii
sociale să stabilească, la ce afecte să dezvolte… În
acest context, mă gândesc din nou la tinereţea mea.
Într-un fel am avut foarte repede conştiinţa că Dom-
nul mă voia preot. Apoi, după război, când în semi-
nar şi la universitate eram în drum spre această ţintă,
a trebuit să recuceresc această certitudine. A trebuit
să mă întreb: acesta este cu adevărat drumul meu?
Aceasta este cu adevărat voinţa Domnului pentru
mine? Voi fi capabil să rămân fidel lui şi să fiu total
disponibil pentru el, în slujba sa? O astfel de decizie
trebuie să fie şi dureroasă. Nu poate să fie altfel. Însă
apoi a apărut certitudinea: este bine aşa! Da, Domnul
mă vrea, prin urmare îmi va da şi forţa. În ascultarea
lui, în faptul de a merge împreună cu el devin cu
adevărat eu însumi. Nu contează realizarea propriilor
mele dorinţe, ci voinţa lui. Astfel viaţa devine
autentică.
Aşa cum rădăcinile pomului îl ţin plantat
puternic în pământ, tot aşa temeliile dau casei o
stabilitate durabilă. Prin credinţă, noi suntem
întemeiaţi în Cristos (cf. Col 2,7), aşa cum o casă
este construită pe temelii. În istoria sacră avem nu-
meroase exemple de sfinţi care au zidit viaţa lor pe
cuvântul lui Dumnezeu. Primul este Abraham. Părin-
tele nostru în credinţă a ascultat de Dumnezeu care-i
cerea să lase casa părintească pentru a se îndrepta
spre o ţară necunoscută. “Abraham a crezut în Dum-
nezeu şi i s-a considerat spre justificare şi a fost nu-
mit prietenul lui Dumnezeu” (Iac 2,23). A fi înte-
meiaţi în Cristos înseamnă a răspunde concret la
chemarea lui Dumnezeu, încrezându-ne în el şi pu-
nând în practică mereu cuvântul său. Isus însuşi îi
avertizează pe discipolii săi: “De ce mă numiţi
«Doamne, Doamne» şi nu faceţi ce vă
spun?” (Lc 6,46). Şi, recurgând la imaginea construi-
rii casei, adaugă: “Oricine vine la mine şi ascultă
cuvintele mele şi le îndeplineşte… este asemenea cu
omul care, construind o casă, a săpat adânc şi a pus
temelia pe stâncă. Venind inundaţia, şuvoiul s-a
năpustit în casa aceea, dar nu a putut să o clatine
pentru că fusese construită bine” (Lc 6,47-48).
Dragi prieteni, construiţi casa voastră pe
stâncă, asemenea omului care “a săpat adânc”.
Căutaţi şi voi, în toate zilele, să urmaţi cuvântul lui
Cristos. Simţiţi-l ca adevăratul prieten cu care să
împărtăşiţi drumul vieţii voastre. Cu el alături veţi fi
capabili să înfruntaţi cu curaj şi speranţă dificultăţile,
problemele, chiar şi dezamăgirile şi înfrângerile. Vă
sunt prezentate încontinuu propuneri mai uşoare, dar
voi înşivă vă daţi seama că se dovedesc înşelătoare,
nu vă dau seninătate şi bucurie. Numai cuvântul lui
Dumnezeu ne arată calea autentică, numai credinţa
care ne-a fost transmisă este lumina care luminează
drumul. Primiţi cu recunoştinţă acest dar spiritual pe
care l-aţi primit de la familiile voastre şi angajaţi-vă
să răspundeţi cu responsabilitate la chemarea lui
Dumnezeu, devenind adulţi în credinţă. Să nu credeţi
în cei care vă spun că nu aveţi nevoie de alţii pentru
a construi viaţa voastră! În schimb, sprijiniţi-vă pe
credinţa celor dragi ai voştri, pe credinţa Bisericii, şi
mulţumiţi-i Domnului că aţi primit-o şi v-aţi însuşit-
o!
3. Tari în credinţă Fiţi înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în
credinţă (cf. Col 2,7). Scrisoarea din care este luată
această invitaţie a fost scrisă de sfântul Paul pentru a
răspunde la o necesitate precisă a creştinilor din
oraşul Colose. De fapt, comunitatea aceea era
ameninţată de influenţa anumitor tendinţe culturale
ale epocii, care-i abăteau pe credincioşi de la
evanghelie. Contextul nostru cultural, dragi tineri,
are numeroase analogii cu acela al colosenilor de
atunci. De fapt, există un puternic curent de gândire
laicist care vrea să-l marginalizeze pe Dumnezeu din
viaţa persoanelor şi a societăţii, prospectând şi
încercând să creeze un “paradis” fără el. Însă
experienţa învaţă că lumea fără Dumnezeu devine un
“iad”: prevalează egoismele, dezbinările în familii,
ura între persoane şi între popoare, lipsa de iubire, de
bucurie şi de speranţă. Dimpotrivă, acolo unde
persoanele şi popoarele primesc prezenţa lui
Dumnezeu, îl adoră în adevăr şi ascultă glasul lui, se
construieşte concret civilizaţia iubirii, în care fiecare
este respectat în demnitatea lui, creşte comuniunea,
cu roadele pe care ea le aduce. Însă există creştini
care se lasă seduşi de modul laicist de a gândi sau
sunt atraşi de curente religioase care îndepărtează de
credinţa în Isus Cristos. Alţii, fără a adera la aceste
chemări, pur şi simplu au lăsat să se răcească
credinţa lor, cu inevitabile consecinţe negative pe
planul moral.
Fraţilor contagiaţi de idei străine de evanghelie
apostolul Paul le aminteşte puterea lui Cristos mort
şi înviat. Acest mister este fundamentul vieţii
noastre, centrul credinţei creştine. Toate filozofiile
care-l ignoră, considerându-l “nebunie” (1Cor 1,23),
arată limitele lor în faţa marilor întrebări care
locuiesc în inima omului.
9
Pentru aceasta şi eu, ca urmaş al apostolului Petru,
doresc să vă întăresc în credinţă (cf. Lc 22,32). Noi
credem cu tărie că Isus Cristos s-a oferit pe cruce
pentru a ne dărui iubirea sa; în pătimirea sa, a purtat
suferinţele noastre, a luat asupra sa păcatele noastre,
ne-a dobândit iertarea şi ne-a împăcat cu Dumnezeu
Tatăl, deschizându-ne calea vieţii veşnice. În acest
mod am fost eliberaţi de ceea ce încurcă mai mult
viaţa noastră: sclavia păcatului, şi putem să-i iubim
pe toţi, chiar şi pe duşmani, şi să împărtăşim această
iubire cu fraţii cei mai săraci şi în dificultate.
Dragi prieteni, adesea crucea ne provoacă
frică, pentru că pare să fie negarea vieţii. În realitate,
este contrariul! Ea este “da”-ul lui Dumnezeu spus
omului, expresia maximă a iubirii sale şi izvorul din
care curge viaţa veşnică. De fapt, din inima lui Isus
deschisă pe cruce a curs această viaţă divină, mereu
disponibilă pentru cel care acceptă să-şi ridice ochii
spre Cel Răstignit. Aşadar, nu pot decât să vă invit
să primiţi crucea lui Isus, semn al iubirii lui
Dumnezeu, ca izvor de viaţă nouă. În afara lui Cris-
tos mort şi înviat nu există mântuire! Numai el poate
să elibereze lumea de rău şi să facă să crească împ-
ărăţia dreptăţii, a păcii şi a iubirii la care aspirăm cu
toţii.
4. A crede în Isus Cristos fără a-l vedea În evanghelie ne este descrisă experienţa de
credinţă a apostolului Toma în primirea misterului
crucii şi Învierii lui Cristos. Toma face parte dintre
cei 12 apostoli; l-a urmat pe Isus; este martor direct
al vindecărilor sale, al minunilor; a ascultat cuvintele
lui; a trăit rătăcirea în faţa morţii sale. În seara de
Paşti, Domnul le apare discipolilor, dar Toma nu
este prezent, şi atunci când i se spune că Isus este viu
şi s-a arătat, el declară: “Dacă nu voi vedea în
mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul
în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta
lui, nu voi crede” (In 20,25).
Şi noi am vrea să-l putem vedea pe Isus, să
putem vorbi cu el, să simţim şi mai puternic prezenţa
sa. Astăzi pentru mulţi accesul la Isus a devenit
dificil. Circulă aşa de multe imagini ale lui Isus care
se dau drept ştiinţifice şi îi iau măreţia lui,
singularitatea persoanei sale. De aceea, în timpul
anilor lungi de studiu şi de meditaţie, s-a format în
mine gândul de a transmite un pic din întâlnirea mea
personală cu Isus într-o carte: pentru a ajuta la
vederea, auzirea, atingerea Domnului, în care
Dumnezeu ne-a venit în întâmpinare pentru a se face
cunoscut. De fapt, însuşi Isus, apărând din nou
discipolilor după opt zile, îi spune lui Toma: “Adu-ţi
degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi
pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci
credincios” (In 20,27). Şi pentru noi este posibil să
avem un contact sensibil cu Isus, să punem, ca să
spunem aşa, mâna pe semnele pătimirii sale,
semnele iubirii sale: în sacramente el se apropie în
mod deosebit de noi, ni se dăruieşte. Dragi tineri,
învăţaţi să-l “vedeţi”, să-l “întâlniţi” pe Isus în
Euharistie, unde este prezent şi aproape până acolo
încât se face hrană pentru drumul nostru; în
sacramentul Pocăinţei, în care Domnul manifestă
milostivirea sa oferindu-ne mereu iertarea sa.
Recunoaşteţi-l şi slujiţi-l pe Isus şi în cei săraci, în
cei bolnavi, în fraţii care sunt în dificultate şi au
nevoie de ajutor.
Deschideţi şi cultivaţi un dialog personal cu
Isus Cristos, în credinţă. Cunoaşteţi-l prin citirea
Evangheliilor şi a Catehismului Bisericii Catolice;
intraţi în colocviu cu el în rugăciune, daţi-i
încrederea voastră: n-o va trăda niciodată! “Credinţa
este înainte de toate o adeziune personală a omului
la Dumnezeu; în acelaşi timp şi în mod
inseparabil, este asentimentul liber la tot adevărul pe
care Dumnezeu l-a revelat” (Catehismul Bisericii
Catolice, 150). Aşa veţi putea dobândi o credinţă
matură, solidă, care nu va fi întemeiată numai pe un
sentiment religios sau pe o vagă amintire a
catehismului din copilăria voastră. Veţi putea să-l
cunoaşteţi pe Dumnezeu şi să trăiţi în mod autentic
din el, asemenea apostolului Toma, când manifestă
cu putere credinţa sa în Isus: “Domnul meu şi
Dumnezeul meu!”.
5. Susţinuţi de credinţa Bisericii, pentru a fi
martori În acel moment Isus exclamă: “Pentru că m-ai
văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au
crezut” . El se gândeşte la drumul Bisericii,
întemeiată pe credinţa martorilor oculari: apostolii.
Înţelegem, aşadar, că credinţa noastră personală în
Cristos, născută din dialogul cu el, este legată de
credinţa Bisericii: nu suntem credincioşi izolaţi, ci,
prin Botez, suntem membrii ai acestei mari familii,
şi credinţa mărturisită de Biserică e cea care dă
siguranţă credinţei noastre personale. Crezul pe care-
l proclamăm la Liturghia duminicală ne ocroteşte
tocmai de pericolul de a crede într-un Dumnezeu
care nu este cel pe care Isus ni l-a revelat: “Fiecare
credincios este ca o verigă în marele lanţ al
credincioşilor. Eu nu pot să cred fără să fiu susţinut
de credinţa celorlalţi, şi, cu credinţa mea, contribui
la susţinerea credinţei celorlalţi” (Catehismul
Bisericii Catolice, 166). Să-i mulţumim mereu
Domnului pentru darul Bisericii; ea ne face să
înaintăm cu siguranţă în credinţa care ne dă viaţa
adevărată (cf. In 20,31). În istoria Bisericii, sfinţii şi
martirii au luat din crucea glorioasă a lui Cristos
forţa pentru a fi fideli lui Dumnezeu până la dăruirea
de ei înşişi; în credinţă au găsit forţa pentru a învinge
propriile slăbiciuni şi a depăşi orice adversitate.
10
De fapt, aşa cum spune apostolul Ioan, “cine
este învingătorul lumii dacă nu cel care crede că Isus
este Fiul lui Dumnezeu?” (1In 5,5). Şi victoria care
se naşte din credinţă este cea a iubirii. Câţi creştini
au fost şi sunt o mărturie vie a forţei credinţei care se
exprimă în caritate: au fost artizani ai păcii,
promotori ai dreptăţii, animatori ai unei lumi mai
umane, o lume conformă lui Dumnezeu; s-au angajat
în diferitele domenii ale vieţii sociale, cu competenţă
şi profesionalism, contribuind în mod eficace la
binele tuturor. Caritatea care vine din credinţă i-a
condus la o mărturie foarte concretă, în fapte şi în
cuvinte: Cristos nu este un bine numai pentru noi
înşine, este binele cel mai preţios pe care trebuie să-l
împărtăşim cu alţii. În era globalizării, fiţi martori ai
speranţei creştine în lumea întreagă: sunt mulţi cei
care doresc să primească această speranţă! În faţa
mormântului prietenului Lazăr, mort de patru zile,
Isus, înainte de a-l rechema la viaţă, i-a spus surorii
sale Marta: “Dacă vei crede, vei vedea gloria lui
Dumnezeu” (cf. In 11,40). Şi voi, dacă veţi crede,
dacă veţi şti să trăiţi şi să mărturisiţi credinţa voastră
în fiecare zi, veţi deveni instrument pentru a-i face
pe alţi tineri să regăsească asemenea vouă sensul şi
bucuria vieţii, care se naşte din întâlnirea cu Cristos!
6. Spre Ziua Mondială de la Madrid Dragi prieteni, vă reînnoiesc invitaţia de a veni
la Ziua Mondială a Tineretului la Madrid. Cu
bucurie profundă, aştept pe fiecare dintre voi
personal: Cristos vrea să vă facă tari în credinţă prin
intermediul Bisericii. Alegerea de a crede în Cristos
şi de a-l urma nu este uşoară; este împiedicată de
infidelităţile noastre personale şi de atâtea glasuri
care ne arată căi mai uşoare. Nu vă lăsaţi descurajaţi,
căutaţi mai degrabă sprijinul comunităţii creştine,
sprijinul Bisericii! În cursul acestui an pregătiţi-vă
intens pentru întâlnirea de la Madrid cu episcopii
voştri, cu preoţii voştri şi responsabilii pastoraţiei
tineretului în dieceze, în comunităţile parohiale, în
asociaţii şi în mişcări. Calitatea întâlnirii noastre va
depinde mai ales de pregătirea spirituală, de
rugăciune, de ascultarea comună a cuvântului lui
Dumnezeu şi de sprijinul reciproc.
Dragi tineri, Biserica se bazează pe voi! Are
nevoie de credinţa voastră vie, de caritatea voastră
creativă şi de dinamismul speranţei voastre. Prezenţa
voastră reînnoieşte Biserica, o întinereşte şi-i
dăruieşte un nou elan. Pentru aceasta Zilele
Mondiale ale Tineretului sunt un har nu numai
pentru voi, ci pentru întregul popor al lui Dumnezeu.
Biserica din Spania se pregăteşte activ pentru a vă
primi şi a trăi împreună experienţa bucuroasă a
credinţei. Mulţumesc diecezelor, parohiilor,
sanctuarelor, comunităţilor călugăreşti, asociaţiilor şi
mişcărilor ecleziale, care lucrează cu generozitate la
pregătirea acestui eveniment. Domnul nu va întârzia
să-i binecuvânteze. Fecioara Maria să însoţească
acest drum de pregătire. Ea, la vestirea îngerului, a
primit cu credinţă cuvântul lui Dumnezeu; cu
credinţă a consimţit la lucrarea pe care Dumnezeu o
îndeplinea în ea. Rostind“fiat”-ul său, “da”-ul său, a
primit darul unei carităţi imense, care a făcut-o să se
dăruiască în întregime pe sine însăşi lui Dumnezeu.
Să mijlocească pentru fiecare dintre voi, pentru ca la
următoarea Zi Mondială să puteţi creşte în credinţă
şi în iubire. Vă asigur de amintirea mea părintească
în rugăciune şi vă binecuvântez din inimă.
Vatican, 6 august 2010, sărbătoarea Schimbării la
Faţă a Domnului
Benedictus Pp. XVI
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Exerciții spirituale ACRO, la Timișul de Sus
În perioada 31.03-3.04.2011, tineri catolici,
atât de rit latin cât și de rit bizantin s-au întâlnit la
Timișul de Sus pentru a participa la exerciții
spirituale organizate de acțiunea catolică din
România. Întâlnirea, numită ”Ascultare, dăruire,
servire – ieri, astăzi și întodeauna” a fost moderată
cu ajutorul membrilor din echipa națională ACRO și
al părintelui Iuliu-Vasile Muntean, de la Oradea. Au
participat în jur de 20 de tineri din Astru Cluj, Astru
Eparhial Lugoj, Astru Blaj și AC Iași.
Ca reprezentanți ai Astru Eparhial Lugoj, au
fost prezenți acolo 4 tineri din Astru Cugir și anume,
Iulia Albu, Alina Pop, Marius Aron și Daniel Cheța.
De asemenea, Roxana Beca și Sorina Marcu, chiar
dacă în mod oficial participau de pe lista Astru Cluj,
s-au simțit parte a grupului de la Cugir. A fost o
bună ocazie de a ne revedea.
11
Am ajuns acolo în după masa zilei de joi,
31.03.2011 și am făcut cunoștință cu ceilalți tineri
ajunși înaintea noastră. La puțin timp după cină,
părintele Viorel, fiind prin apropiere, nu s-a abținut
să nu ne facă o scurtă vizită, să vadă cum se simt
tinerii lui. Ne-a bucurat foarte mult surpriza.
Încet, încet ne-am acomodat cu atmosfera, care
exprima liniște, ca și cand știam toți ca vor urma
două zile pline, dar în același timp, zile aducătoare
de pace. Spre seară a ajuns și părintele Iuliu, cel care
avea să fie cu noi în toate zilele următoare, oferindu-
și toată disponibilitatea spre a ne oferi lămuriri,
răspunsuri la problemele care ne preocupau, dar de
asemenea pentru a ne face să ne punem întrebări
esențiale în ceea ce privește parcursul nostru viitor.
Ziua de vineri a început cu micul dejun și
rugăciunea, a continuat cu vizionarea filmului ”Be
still”, cu discuții pe grupuri, atât pe marginea
filmului, cât și pe marginea altor întrebări sugerate
de părinte. În aceeași zi am facut și o drumeție în
împrejurimi, profitând de soare și de vremea bună.
La ora 18 am participat toți la Sf. Liturghie oficiată
de părintele Iuliu, apoi am avut cina, iar seara s-a
încheiat cu alte discuții interactive între tineri și
părinte și rugăciunea de seară.
Sâmbătă, ora meselor, și a Sf Liturghii a rămas
aceeași și am vizionat încă un film ”No man’s land”,
care ne-a purtat mai apoi în ample discuții, atât în
grupuri, cât și toți alături de părintele Iuliu. Am
vorbit despre prietenie, despre trădare, despre natura
omului, despre nevoia lui de Dumnezeu, despre
credință, despre libertate, despre nevoia tinerilor de a
acționa, de a lua decizii și de a schimba în viața lor
lucrurile care îi îndepărtează de Dumnezeu.
Dar...despre ce nu am vorbit? Părintele a stat mereu
cu noi și a încercat să ne ofere o rezolvare la
problemele noastre, într-o viziunea creștină, care îl
pune pe Dumnezeu și iubirea în centrul vieții
noastre. Seara s-a încheiat cu exprimarea părerii
participanților referitor la acestea exerciții spirituale
care erau pe final și cu o rugăciune Taizé.
Duminică dimineața, după Sf. Liturghie și
micul dejun, am plecat toți spre casele noastre, cu
convingerea că aceste zile petrecute împreună, în
liniște, rugăciune și discuții cu subiecte esențiale:
Dumnezeu, credință, libertate, datorie, adevăr,
valori, implicare – nu pot să nu aibe nici o influență
în viața la care ne întorceam.
Nu pot să nu închei acest mic articol, citându-l
pe părintele Iuliu ”Ești regizorul și protagonistul
propriei tale vieți, nu uita de regula celor 3 i:
informează, inspiră, implică-te!” – îndemn de un real
folos pentru orice tânăr.
Sorina Marcu
Dragostea noastră de adevăr trebuie să fie așa de mare, încât toate cuvintele noastre să aibă valoarea unui
jurământ.
Sf. Paulin de Nolla
12
Programul oficiilor religioase
Zilnic Sf. Liturghie Ora 0800
Duminici şi sărbători Sf. Liturghie Ora 1000
Prima Vineri Sf. Spovadă Ora 17
00
Sf. Liturghie Ora 1800
Notă: Spovada: În fiecare zi, înainte sau după seviciul religios. În Prima Vineri spovada şi liturghia vor fi după-amiază. Tot în prima vineri din fiecare lună se vor spovedi bătrânii și bolnavii la domiciliu.
Colectivul de redacţie: Pr. Viorel-Gheorghe Codrea (paroh), Ec. Grigore Mureşan (prim-curator), Cristina Laslău, Sorina Marcu, Roxana Beca, Alexandru Codrea, Iulia Albu, Florin Calica, Diana Comșa
Adresa redacţiei: Str. Victoriei, Nr. 6/10 515600 – Cugir, Alba tel./fax: 0258-753829 [email protected] [email protected]
R e d a c ţ i a n u - ş i a s u m ă răspunderea pentru conţinutul articolelor, acesta revenind în totalitate semnatarilor.
Lecția fluturelui
Într-o zi într-un cocon a apărut o mică gaură.
Un om, care trecea din întamplare prin preajmă, s-a
oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se
forța să iasă prin această gaură mică. După multe
încercări se părea că fluturele a abandonat și gaura
rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot
ce putea și nu mai era în stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis să ajute fluturele. A luat un cuțit
și a deschis coconul. Fluturele a ieșit imediat. Însă
corpul fluturelui era slab și anemic. Aripile sale erau
puțin dezvoltate și aproape că nu se mișcau.
Omul a continuat să observe crezând că dintr-un mo-
ment în altul aripile fluturelui se vor deschide și vor
putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să
poată zbura. Însă acest lucru nu s-a întâmplat!
Fluturele și-a trăit restul vieții târându-se pe pământ
cu corpul său slab și cu aripile chircite. Nu a putut
zbura niciodată!
Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate și
prin intenția sa de a ajuta, nu a înteles, este că trece-
rea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar
pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său
către aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul
prin care viața îl punea să treacă pentru a putea
crește și pentru a se dezvolta.
Morala: Uneori, efortul este exact lucrul de care
avem nevoie în viață. Dacă ni s-ar permite să ne
trăim viața fără a întâlni obstacole, am fi limitați. Nu
am putea fi atât de puternici cum suntem. "Nu am
putea zbura niciodată!"
Nimeni nu poate cunoaște adevărul, fără Adevăr (Isus Hristos) și nimeni nu poate fi mântuit fără El.
Sf. Ioan Gură de Aur
Fericirea este o stare de împlinire continuă a ființei noastre. Această împlinire o dobândește creștinul
viețuind după voia lui Dumnezeu.
Părintele Constantin Galeriu