42
ERGONOMIE EVALUATOR 2013

2013 - ERGONOMIE

Embed Size (px)

DESCRIPTION

e

Citation preview

Page 1: 2013 - ERGONOMIE

ERGONOMIE

EVALUATOR2013

Page 2: 2013 - ERGONOMIE

DEFINITIE

• Ergonomia este o stiinta :

- multidisciplinara – prin metode

- unitara – prin obiective

Obiectivul principal:

Optimizarea relatiei om – munca in vederea mentinerii nivelului optim al capacitatii de munca si promovarea starii de sanatate a omului.

Page 3: 2013 - ERGONOMIE

DEFINITIE

• Ergonomia foloseste integrat cunostinte multidisciplinare:

- bio – psiho – medicale: fiziologia, psihologia, biologia, antropologia, ecologia, biomecanica, medicina muncii, igiena;

- tehnico – economice: stiinta conducerii, studiul muncii, estetica industriala, ingineria tehnologica, economia industriei, cibernetica, tehnica securitatii muncii;

- sociale: sociologia muncii

Page 4: 2013 - ERGONOMIE

DEFINITIE

• Ergonomia este implicata atat in faza de proiectare - produs si proces de productie – si se numeste ergonomie de conceptie.

• Ergonomia este implicata si in faza de realizare a proceselor – si se numeste ergonomie de corectare.

• ACCENTUL se pune pe ergonomia de conceptie, ergonomia de corectare fiind un proces costisitor.

Page 5: 2013 - ERGONOMIE

DEFINITIE

• Ergonomia este stiinta proiectarii: activitatii (munca), echipamentului si locului (mediul) de munca astfel inact sa existe o conformare intre executant, obiectivele activitatii, comfort, siguranta, sanatate si productivitate.

Page 6: 2013 - ERGONOMIE

ELEMENTELE ERGONOMIEI

Elementele care trebuiesc analizate sunt: OMUL (executantul) – desfasoara o activitate

productiva si are are nevoie de pastrarea fortei de munca pentru realizarea procesului productiv.

Se defineste printr-o gama de caracteristici fizice si mentale:

- dimensiunile fizice, - rezistenta fizica, - rezistenta la stres, - capacitatea intelectuala, emotionala, asteptari.

Page 7: 2013 - ERGONOMIE

• MASINA/UNEALTA – mijloace de productie, servicii, mobilier, suprafete de lucru care necesita supraveghere, actionare, control periodic uman pentru a realiza o suma de operatii/ activitati in vederea realizarii obiectivelor specifice sarcinii de munca.

Page 8: 2013 - ERGONOMIE

• MEDIUL – este caracterizat atat de conditiile fizice: - lumina/ iluminat - temperatura - zgomot - vibratii - agenti chimici - agenti biologiciPrecum si de cultura organizationala si managementul

organizarii activitatii care determina relatiile ierarhice, profesionale, interpersonale, atitudinea fata de munca.

Page 9: 2013 - ERGONOMIE

SISTEMUL DE MUNCA

• Componenetele sistemului de munca:

un sistem de munca este alcatuit din componenta umana si componenta masina, aflate intr-un anumit mediu realizandu-se o activitate definita prin sarcina de munca.

Intre componentele sistemului de munca exista si se manifesta interactiuni.

Page 10: 2013 - ERGONOMIE

INTERACTIUNEA OM- MASINA

Reprezinta actiunea omului asupra masinii.Se analizeaza: - pozitiile/ posturile corpului si membrelor in timpul

realizarii operatiilor - miscarile implicate - marimea fortelor aplicate - frecventa miscarilorIndicatori masurabili: - ritmul de munca - consumul energetic implicat - oboseala fizica

Page 11: 2013 - ERGONOMIE

INTERACTIUNEA MASINA - OM

Masina actioneaza asupra omului astfel: - cantitatea si diversitatea informatiilor pe care le

furnizeaza - conditiile de manevrabilitate - natura solicitarilor pe care le exercita: - zgomot - vibratii - temperatura spatiului de lucru - gazeIndicatori masurabili: compatibilitatea masina – om.

Page 12: 2013 - ERGONOMIE

INTERACTIUNEA OM - MEDIU

Prin activitatea pe care o realizeaza omul poate afecta mediul – poluarea.

Mediul poate fi afectat la nivel fizic: zgomot, emisii de gaze, emisii de caldura, deseuri.

Mediul poate fi afectat la nivel psiho-social: relatii de munca, relatii cu persoane afectate, afectarea unei comunitati.

Indicatori: disciplina industriala, disciplina tehnologica, disciplina si respectul la locul de munca si fata de locul de munca.

Page 13: 2013 - ERGONOMIE

INTERACTIUNEA MEDIU - OM

Mediul afecteaza, fizic si fiziologic omul, prin:

- agenti fizici

- agenti chimici

- agenti biologici

Mediul afecteaza, la nivel mental, omul prin:

- factori psiho-sociali

Page 14: 2013 - ERGONOMIE

INTERACTIUNEA MASINA - MEDIU

Este reprezentata de:

- emisii de gaze

- emisii de caldura

- zgomot

Page 15: 2013 - ERGONOMIE

INTERACTIUNEA MEDIU - MASINA

Mediul afecteaza functionarea masinii:

- supraincalzire accentuata

- racire accentuata

- condens

- vapori / particule toxice

- lipsa oxigenului

Page 16: 2013 - ERGONOMIE

SISTEMUL OM – MASINA - MEDIU

LeamonOM

3. SIMŢURI

4. PROCESARE

5. ORGANEEFECTOARE

MA

2. VIZUALI-ZARE

1. PRELU-CRARE

6. ORGANE DE COMANDĂ

ME

7. SPAŢIU DE MUNCĂ

8. MEDIU FIZIC

9. ORGANIZAREA MUNCII

Page 17: 2013 - ERGONOMIE

Ce trebuie sa luam in considerare?

OMUL - elementele antropometriei umane la proiectarea

masinii si spatiului de munca - postura - solicitarile dinamice din timpul muncii - incadrarea senzoriala si informationala indusa

de sarcina de munca - actiunea factorilor de mediuErorile, oboseala, accidentele sunt rezultatul

suprasolicitarii factorului uman.

Page 18: 2013 - ERGONOMIE

5. ORGANELE EFECTOARE.Aparent, se poate considera ca intreg corpul uman

este un organ efector totusi, mainile, piciaorele si vocea reprezinta organe efectoare primare prin intermediul carora informatia este transferata la masina sau transmisa de la un executant la altul.

Activitatea organelor efectoare se bazeaza pe sistemul osos si muscular, pe procesele fiziologice si informationale.

Page 19: 2013 - ERGONOMIE

3. SIMTURI

- auz

- vaz

- tactil

- miros

- gust

Page 20: 2013 - ERGONOMIE

ENERGIA, INFORMATIA SI MOTIVATIA

Omul desfasoara, in interiorul sistemului de munca, activitati fizice si mentale. Pentru procesarea(4) acestora este nevoie de energie si de informatie.

Energia se cosuma atat in munca fizica cat si in munca mentala. Intelegerea proceselor de consum energetic au determinat intelegerea factorilor care influenteaza capacitatea de munca => sarcini de munca diferentiate in functie de varsta, sex, etc.

Informatiile provin fie din exterior, fie din interiorul organismului.Cunoasterea capacitatilor de receptare, procesare si interpretare a

informatiilor la nivelului creierului influenteaza proiectarea corecta a sarcinii de munca.

Motivatia reprezinta forta care directioneaza comportamentul, acesta fiind un factor important al procesului de munca.

Page 21: 2013 - ERGONOMIE

MASINAReprezinta un mijloc prin care executantul stabileste o

legatura directa pentru a indeplini o sarcina de munca in mrdiul sau de munca.

1. PRELUCRAREA CONTROLATA = operatia de baza realizata de masina sub controlul omului.

2. VIZUALIZARE = in sistemele de munca simple, prelucrarea controlata ofera in mod direct vizualizarea. In sistemele de munca complexe, pentru a observa prelucrarea au fost cocepute aparate sau sisteme de vizualizare.

6. ORGANELE DE COMANDA = metoda prin care omul interactioneaza cu masina si ii transmite comenzile sale.

Page 22: 2013 - ERGONOMIE

MEDIUL

- spatiul fizic in care au loc activitatile de munca

- mediul fizic ambiant

- conditiile tehnice, organizatorice si sociale

Page 23: 2013 - ERGONOMIE

ELEMENTELE ANTROPOMETRIEI UMANE

Axe şi plane de referinţă ale corpului omenesc

Ox – axa sagitală

Oy – axa transversală

Oz – axa longitudinală

xOy – planul transversal (orizontal)

xOz – planul sagital

yOz – planul frontal

Page 24: 2013 - ERGONOMIE

AXELE DE ORIENTARE

Axa longitudinală (Oz) este dreapta care uneşte creştetul capului (vertexul) cu centrul poligonului de susţinere format din suprafaţa tălpilor cu călcâiele lipite; ea nu este o axă de simetrie.

Axa sagitală (Ox) este axa grosimii corpului; ea trece prin centrul de greutate al corpului, care este localizat la nivelul celei de-a cincea vertebre lombare.

Axa transversală (Oy) corespunde lăţimii corpului; ea trece tot prin centrul de greutate.

Page 25: 2013 - ERGONOMIE

PLANURI DE ORIENTARE

Prin două axe ale corpului trece un plan.• Planul frontal (yOz) este paralel cu fruntea şi împarte

corpul în două jumătăţi: anterioară şi posterioară; el nu este un plan de simetrie şi este determinat de axele longitudinală şi transversală.

• Planul sagital (xOz) este un plan vertical, format de axa longitudinală şi sagitală; el este un plan de simetrie care împarte corpul în două părţi (dreaptă şi stângă).

• Planul transversal sau orizontal (xOy) este determinat de axa sagitală şi axa transversală, fiind perpendicular pe planele frontal şi sagital; el împarte corpul în două părţi nesimetrice superioară şi inferioară.

Page 26: 2013 - ERGONOMIE

PUNCTELE DE ORIENTAREPoziţionează partea considerată în raport de planuri şi axe. Punctele situate pe axa longitudinală sunt definite unele faţă de altele

cu termenii de superior şi inferior. Excepţie fac punctele situate la nivelul membrelor pentru care se utilizează termenii de proximal (pentru punctele apropiate de rădăcina membrului) şi distal (pentru punctele îndepărtate de rădăcina membrului).

Punctele situate pe axa sagitală se indică cu termenii anterior şi posterior, în funcţie de poziţia faţă de planul frontal. Pentru punctele de la nivelul mâinii se utilizează termenii de palmar (pentru anterior) şi dorsal (pentru posterior), iar la nivelul piciorului termenii de dorsal (pentru anterior, respectiv pentru faţa superioară a piciorului) şi plantar (pentru posterior, respectiv pentru faţa interioară a piciorului).

Pentru desemnarea profunzimii anatomice se utilizează termenii de superficial şi profund.

Page 27: 2013 - ERGONOMIE

CENTRU DE GREUTATE

Centrul de greutate al corpului uman este localizat la nivelul celei de a cincea vertebre lombare. El mai are doi centri de greutate secundari, situaţi în articulaţiile coxofemurale. Proiecţia lor în planul bazal se încadrează în poligonul de susţinere al corpului.

Page 28: 2013 - ERGONOMIE

SOLICITARI DINAMICE

Flexia este mişcarea prin care două segmente ale unui membru se apropie între ele; de exemplu: apropierea antebraţului de braţ, strângerea pumnului, apropierea gambei de coapsă.

Extensia este mişcarea prin care doua segmente se îndepărtează unul de altul, de exemplu: îndepărtarea antebraţului de braţ. îndepărtarea gambei de coapsă, deschiderea pumnului.

Aducţia este mişcarea prin care un membru sau un segment al membrului se apropie de planul sagital median, de exemplu aducerea braţului lângă corp, apropierea membrelor inferioare.

Abducţia este mişcarea prin care membrul sau un segment al său se îndepărtează de planul sagital median, de exemplu: îndepărtarea braţului de corp, îndepărtarea membrelor inferioare.

Page 29: 2013 - ERGONOMIE

LOCUL DE MUNCA

Se înţelege suprafaţa sau spaţiul în care un om sau o formaţie de oameni acţionează cu ajutorul mijloacelor de muncă asupra obiectelor muncii, în vederea obtinerii produsului.

În cadrul unui loc de muncă se execută operaţii de muncă la care participă forţa de muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii

Page 30: 2013 - ERGONOMIE

CLASIFICARE

• după amploarea organizării producţiei, locurile de muncă se clasifică în: locuri de muncă pentru producţie de unicate, producţie de serie mică, producţie de serie mijlocie, producţie de serie mare şi producţie de masă;

• după gradul de mecanizare şi de automatizare a producţiei, există: locuri de muncă cu procesare manuală, cu procesare manual – mecanizată, cu procesare automată şi cu procesare asistată de calculatoare de proces;

• după numărul oamenilor prezenţi simultan la locul de muncă pot fi: locuri de muncă individuale sau colective;

Page 31: 2013 - ERGONOMIE

• după numărul de utilaje, locurile de muncă pot fi cu un singur utilaj sau cu mai multe utilaje;

• după natura activităţilor locurile de muncă se pot clasifica în: locuri de muncă unde se desfăşoară activităţi productive de bază şi locuri de muncă destinate activităţilor de prezentare şi desfacere;.

• după gradul de mobilitate locurile de muncă pot fi: fixe sau mobile

Page 32: 2013 - ERGONOMIE

PROIECTAREA LOCULUI DE MUNCĂ ÎN FUNCŢIE DE DIMENSIUNILE

ANTROPOMETRICE ŞI LIMITELE FIZIOLOGICE ALE EXECUTANTULUI

Page 33: 2013 - ERGONOMIE

ZONELE DE LUCRU

Zona de lucru este suprafaţa rezervată unui executant, individual sau colectiv, care realizează aceeaşi lucrare, pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă. Ea trebuie corect dimensionată, astfel încât să permită aşezarea mijloacelor de muncă şi a obiectelor muncii necesare executantului pentru desfăşurarea activităţii cu mişcări cât mai puţin obositoare.

Se disting următoarele zone:- zona de lucru în plan orizontal şi- zona de lucru în plan vertical.Atât zona de lucru în plan orizontal, cât şi cea în plan

vertical, se compun dintr-o zonă normală şi o zonă maximă

Page 34: 2013 - ERGONOMIE

Determinarea limitelor zonelor de lucru în plan orizontal şi în plan vertical

Page 35: 2013 - ERGONOMIE

Intre zonele de lucru si complexitatea miscarilor exista o legatura directa.

În zona normala se executa miscari de complexitate mai redusa si mai putin obositoare pentru operator.

In zona maxima se executa miscari complexe si obositoare, care impun un consum mare de energie si care trebuie evitate in cadrul procesului de muncă.

Indiferent daca munca se desfasoara cu miscsri in plan orizontal sau vertical, este recomandabil ca ele sa fie executate in zona normala.

Page 36: 2013 - ERGONOMIE

CRITERII DE PROIECTARE ERGONOMICĂ A MOBILIERULUI LOCULUI DE MUNCĂ

- poziţia executantului (in picioare sau aşezat),

- tipul de activităţi şi

- sexul executanţilor.

Page 37: 2013 - ERGONOMIE

CRITERII DE PROIECTARE ERGONOMICĂ A MOBILIERULUI LOCULUI DE MUNCĂ

Poziţia executantului în timpul activităţii. Adoptarea unei poziţii corecte în timpul muncii înseamnă luarea unei poziţii cât mai aproape posibil de poziţia naturală a corpului aflat în repaus, adică atunci când planul longitudinal, sagital şi transversal formează între ele unghiuri de 90°.

Poziţia normală a corpului se caracterizează prin menţinerea echilibrului natural şi prin efectuarea celor mai avantajoase mişcări (mişcările simetrice) şi în care sunt antrenate cele mai mici mase musculare.

Criteriul determinant în stabilirea poziţiei de lucru este, în majoritatea cazurilor, greutatea obiectului muncii. Când acesta este relativ uşor (până la 5...6 kg) poziţia aşezat este cea mai indicată. Deoarece peste aceasta limită, este necesară o forţa mai mare, la care participă masele musculare dorsale, se impune poziţia ortostatică (în picioare).

Page 38: 2013 - ERGONOMIE

POZITIA ASEZAT

Page 39: 2013 - ERGONOMIE

PROIECTAREA ERGONOMICĂ A MESELOR,

BIROURILOR, PUPITRELOR ŞI SCAUNELOR Condiţiile impuse la proiectarea meselor de lucru sunt: - înălţimea planului de lucru; - lăţimea şi adâncimea planului de lucru, valori care

depind de dimensiunile obiectelor muncii ce urmează a fi aşezate şi prelucrate pe suprafaţa de lucru, precum şi de numărul de materiale şi obiecte ale muncii cu care se lucrează în unitatea de timp;

- la proiectarea suprafeţei de lucru în poziţia şezând, trebuie asigurată înălţimea şi adâncimea pentru picioare pentru ca ele să poată fi mişcate fără să apară senzaţia de jenă;

- poziţia cea mai convenabilă de ţinere a picioarelor, în cazurile în care se lucrează cu corpul aplecat înainte, este dată de flexarea genunchilor spre scaun atât cât este nevoie.

Page 40: 2013 - ERGONOMIE

EFECTE

• AFECTIUNI

Page 41: 2013 - ERGONOMIE

POZITIA ORTOSTATICA

Page 42: 2013 - ERGONOMIE

SOLICITARI DINAMICE

Pronaţia este mişcarea de rotaţie prin care mâna şi antebraţul se rotesc în aşa fel încât degetul mare se apropie de planul sagital median. În cazul când antebraţul este în flexie, pronaţia aduce mâna cu faţa volară (palma) în jos.

Supinaţia este mişcarea de rotaţie prin care mâna şi antebraţul, care se găsesc în pronaţie, sunt aduse în poziţia iniţială. În cazul când antebraţul se găseşte în flexie, supinaţia aduce mâna cu faţa volară în sus.

Toţi aceşti termeni sunt utilizaţi în studiul mişcărilor corpului omenesc în timpul procesului de muncă.