2014.02. Suport scurt (1)

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România

- filiala SIBIU - februarie 2014

Lector RAPCENCU Cris t ian

- 2014 -

http://www.ceccar.ro/?P=A1190

Suport de curs Februarie 2014 Lect univ dr Rapcencu Cristian

2

Noutăţi fiscale – 2014 şi închiderea exerciţiului 2013

1. Limitarea plăţilor/încasărilor în numerar – proiect

Sfera de aplicare

Conform Proiectului de ordonanţă, urmează ca în sfera acestor limitări să fie introduse pe lângă

persoanele juridice şi persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale, întreprinderile familiale,

liber profesioniştii, persoanele fizice care desfăşoară activităţi în mod independent, asocierile şi alte

entităţi fară personalitate juridică (le voi numi “entităţi”).

Aceste prevederi se vor aplica şi operaţiunilor de încasări şi plăţi în valută efectuate pe

teritoriul României. Încadrarea în plafoanele prevăzute se efectuează în funcţie de cursul de schimb

valutar, comunicat de BNR, de la data efectuării operaţiunilor de încasări sau plăţi.

Contravaloarea achiziţiilor de bunuri imobile şi autovehicule se achită doar prin instrumente de

plată fără numerar.

Plafoanele stabilite pentru încasări/plăţi în numerar

Pot fi efectuate operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar, în următoarele condiţii:

a) încasări de la entităţi în limita unui plafon zilnic de 2.000 lei/entitate;

b) plăţi către entităţi, în limita unui plafon zilnic total de 2.000 lei/entitate, dar nu mai mult de

un plafon total de 5.000 lei/zi;

c) plăţi din avansuri spre decontare, în limita unui plafon zilnic de 2.000 lei stabilit pentru

fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare;

d) încasări efectuate de către magazinele de tipul Cash&Carry de la entităţi în limita unui

plafon zilnic de 10.000 lei/entitate;

e) plăţi către magazinele de tipul Cash&Carry, în limita unui plafon zilnic total de 10.000 lei

La data acordării avansurilor spre decontare, sumele aferente intră în calculul plafonului zilnic.

În cazul entităţilor care au organizate mai multe casierii, plafoanele prevăzute se vor urmări pe

fiecare casierie în parte.

Interzicerea plăţilor/încasărilor fragmentate

Vor fi interzise plăţile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii pentru

facturile a căror valoare este mai mare de 2.000 lei şi respectiv de 10.000 lei către magazinele de tipul

Cash&Carry.

De asemenea, vor fi interzise încasările fragmentate în numerar de la beneficiari pentru facturile

a căror valoare este mai mare de 2.000 lei şi, respectiv, de 10.000 lei în cazul magazinelor de tipul

Cash&Carry.

Va fi interzisă fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a

căror valoare este mai mare de 2.000 lei, respectiv de 10.000 lei in cazul Cash&Carry.

În cazul entităţilor, pentru facturile stornate, aferente bunurilor returnate şi/sau serviciilor care

nu au fost prestate, cu valori mai mari de 2.000 lei, respectiv 10.000 lei în cazul magazinelor de tipul

Cash&Carry, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată astfel: 2.000 lei, respectiv, 10.000 lei în

numerar, sumele care depăşesc aceste plafoane putând fi restituite numai prin alte modalităţi de plată

fără numerar.

Persoane fizice - restricţii

Operaţiunile de încasare în numerar efectuate de entităţi de la persoane fizice, reprezentând

contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii se pot efectua în limita unui plafon

zilnic de 10.000 lei/persoană. Sunt interzise încasările fragmentate în numerar pentru livrările de

bunuri sau prestările de servicii cu o valoare mai mare de 10.000 lei, precum şi fragmentarea unei

livrări de bunuri sau a unei prestări de servicii cu valoare mai mare de 10.000 lei.

Operaţiunile de plăţi în numerar efectuate de entităţi către persoane fizice, reprezentând

contravaloarea unor achiziţii de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanţe sau

alte drepturi şi restituiri de împrumuturi, sau alte finanţări se efectuează cu încadrarea în plafonul zilnic


3

de 2.000 lei/persoană. Sunt interzise plăţile fragmentate în numerar pentru tranzacţiile mai mari de

2.000 lei/persoană.

Operaţiunile de încasări în numerar efectuate de entităţi de la persoane fizice, reprezentând

cesiuni de creanţe sau alte drepturi, primirea de împrumuturi sau alte finanţări se efectuează în limita

unui plafon zilnic de 2.000 lei/persoană. Sunt interzise încasările fragmentate în numerar pentru aceste

tranzacţii, cu o valoare mai mare de 2.000 lei/persoană, precum şi fragmentarea tranzacţiilor.

În cazul returnării de bunuri de către persoanele fizice şi, respectiv, neprestării de servicii către

persoanele fizice, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată în numerar în limita a 10.000 lei,

sumele care depăşesc acest plafon putând fi restituite numai prin alte modalităţi de plată fără numerar.

Operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar între persoane fizice, efectuate ca urmare a

transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, precum şi cele reprezentând

acordarea/restituirea de împrumuturi şi alte operaţiuni de încasări şi plăţi, se pot efectua în limita unui

plafon zilnic de 10.000 lei/tranzacţie. Sunt interzise încasările şi plăţile fragmentate în numerar pentru

tranzacţiile mai mari de 10.000 lei, precum şi fragmentarea unei tranzacţii mai mari de 10.000 lei.

În prezent, pentru persoanele fizice nu există plafon la plăţile în numerar.

Excepţii de la limitarea încasărilor/plăţilor în numerar

Plafoanele limită prevăzute mai sus nu se aplică pentru următoarele operaţiuni:

a) depunerile în conturile entităţilor, deschise la instituţiile de credit;

b) sumele eliberate în numerar de ATM-uri;

c) achitarea în numerar a impozitelor, taxelor, contribuţiilor, amenzilor şi a altor obligaţii

datorate bugetului statului;

d) retragerile de numerar din conturi deschise la instituţiile de credit pentru plata salariilor şi a

altor drepturi de personal;

e) cheltuielile de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru plata

transportului, a diurnei, a indemnizaţiei şi a cazării pe timpul deplasării, precum şi a

cheltuielilor neprevăzute, efectuate în acest sens;

Sancţiuni

Nerespectarea prevederilor de mai sus constituie contravenţie, în condiţiile în care nu reprezintă

infracţiune şi se sancţionează cu amendă de 25% din suma încasată/plătită care depăşeşte plafonul

stabilit pentru fiecare tip de operaţiune, dar nu mai puţin de 100 lei.

Conform notei de fundamentare, sancţiunile propuse au drept scop anularea impactului negativ

asupra bugetului de stat datorat pierderilor cauzate de rambursările de TVA efectuate către persoane

care au făcut plăţi în numerar, şi-au dedus TVA, dar în amonte se constată că furnizorii care trebuiau să

plătească TVA la buget au disparut.

Este interzisă acordarea oricăror avantaje clienţilor, de către entităţi, pentru efectuarea de plăţi

în numerar. Nerespectarea acestei prevederi constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la

3.000 lei la 4.500 lei.

În momentul în care proiectul de ordonanţă va fi aprobat de Guvern şi va intra în vigoare, OG

nr. 15/1996 va fi abrogată.

2. Prevederi speciale privind rambursarea TVA - proiect

TVA solicitată la rambursare se rambursează de organul fiscal conform procedurii şi condiţiilor

aprobate prin OMFP nr 263/2010, publicat în MOf nr 131 din 26 februarie 2010, modificat şi completat

de OMFP 2017/2011.

Organul fiscal decide dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării

rambursării, în baza unei analize de risc.


4

Prin excepţie însă, organul fiscal rambursează TVA cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale

în cazurile în care:

a) suma solicitată la rambursare este de până la 20.000 lei; şi

b) suma solicitată la rambursare se situează între 20.000 lei şi 65.000 lei, în situaţia în care

contribuabilul optează pentru certificarea Decontului, iar certificarea este „fără rezerve”.

Aceste prevederi nu se aplică în cazul în care:

a) contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;

b) organul fiscal, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări

necuvenite.

Organul fiscal va notifica contribuabilul în cazul în care constată că a fost depus un Decont

certificat de un consultant fiscal care nu este activ sau de către o persoană care nu are calitatea de

consultant fiscal. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare,

organul fiscal decide dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza

unei analize de risc.

Ori de câte ori rambursarea se aprobă cu inspecţie fiscală ulterioară, inspecţia fiscală se decide în

baza unei analize de risc.

Răspunderea consultantului fiscal

Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta

următoarele persoane:

- consultanţii fiscali care au efectuat, cu rea credinţă, certificarea unui Decont de TVA cu opţiune de rambursare, determinând rambursarea unor sume de bani de la bugetul statului, fără

ca acestea să fie cuvenite debitorului.

3. Certificarea declaraţiilor fiscale - proiect

Art. 83 Depunerea declaraţiilor fiscale – se abrogă

(5) Declaraţiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de către un

consultant fiscal, în condiţiile legii, cu excepţia celor pentru care este obligatorie auditarea.

Contribuabilii pot opta pentru certificarea declaraţiilor fiscale, anterior depunerii acestora la

organul fiscal, de către un consultant fiscal înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi

al societăţilor de consultanţă fiscală.

Declaraţiile fiscale rectificative prin care contribuabilii corectează creanţa fiscală aferentă unei

anumite perioade fiscale se depun la organul fiscal după certificarea lor de către un consultant fiscal

dacă prin corectare rezultă o diferenţă, în plus sau în minus, de peste 10% faţă de fiecare tip de

creanţă fiscală declarată în prima declaraţie depusă, dar nu mai puţin de 10.000 lei, indiferent de

numărul declaraţiilor rectificative. Această măsură nu se aplică în cazul depunerii Declaraţiilor 112

rectificative, dacă acestea vizează informaţii privind asiguraţii şi care nu au ca efect modificarea

creanţei fiscale.

Certificarea declaraţiilor fiscale se realizează „cu rezerve” sau „fără rezerve”. Documentele care

se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicaţii cu privire la cuantumul şi

natura creanţei fiscale declarate, precum şi cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei

certificări cu rezerve, motivaţia acesteia.

Certificarea declaraţiilor rectificative de către un consultant fiscal care nu este activ sau de către o

persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.

Penalităţi pentru necertificare

Organul fiscal primeşte şi înregistrează declaraţiile fiscale rectificative chiar dacă acestea nu sunt

certificate. Depunerea declaraţiilor fiscale necertificate se sancţionează cu o penalitate de 2% din

diferenţa rezultată în urma corectării sumelor, dar nu mai puţin de 200 lei.


5

Penalitatea se anulează de organul fiscal dacă certificarea se efectuează ulterior depunerii

declaraţiei fiscale. Această prevedere nu se aplică dacă certificarea se efectuează după data începerii

inspecţiei fiscale ce are ca obiect verificarea perioadei fiscale şi creanţei ce fac obiectul declaraţiei

fiscale prin care se corectează creanţa fiscală.

Dacă vor fi aprobate, aceste prevederi ar urma să se aplice de la 1 iunie 2014.

4. Penalitatea de nedeclarare în cazul creanţelor fiscale - proiect

Dacă vor fi aprobate, noile reguli ar urma să se aplice de la 1 iulie 2014.

Pentru obligaţiile fiscale principale nedeclarate de contribuabili ca urmare a vinovăţiei acestora

şi stabilite de organele fiscale, contribuabilii datorează o penalitate de nedeclarare, astfel:

a) 10%, dacă suma stabilită nu depăşeşte 10% din suma corect datorată;

b) 25%, dacă suma stabilită depăşeşte 10% din suma corect datorată.

Aceste prevederi se aplică şi pentru obligaţiile fiscale principale stabilite de organul fiscal, din

oficiu, prin decizie de impunere.

Penalitatea de nedeclarare se majorează cu 100% în cazul în care obligaţiile fiscale principale

au rezultat ca urmare a săvârşirii unor fapte de evaziune fiscală.

Penalitatea de nedeclarare se reduce, la cererea contribuabilului, cu 50% dacă obligaţiile fiscale

principale stabilite prin decizie:

a) se sting prin plată sau compensare, până la termenul prevăzut în legislaţie;

b) sunt eşalonate la plată, în condiţiile legii; în acest caz, reducerea se acordă la finalizarea

eşalonării la plată.

Prevederile de la lit lit. a) de mai sus sunt aplicabile şi pentru penalitatea de întârziere aferentă

obligaţiilor fiscale principale nedeclarate şi stabilite de organul fiscal prin decizie.

ATENŢIE! Aplicarea penalităţii de nedeclarare NU înlătură obligaţia de plată a dobânzilor şi

penalităţilor de întârziere.

Organul fiscal nu stabileşte penalitatea de nedeclarare dacă aceasta este mai mică de 50 de lei.

Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă:

a) diferenţa stabilită este în legătură cu interpretarea de către contribuabil, cu bună credinţă,

a unor prevederi ale legii fiscale evident neclare;

b) diferenţa stabilită este în legătură cu aplicarea unor prevederi ale legii fiscale, de către

contribuabil, potrivit interpretării emisă de administraţia fiscală reprezentând norme,

instrucţiuni, circulare, opinii şi alte asemenea documente, iar ulterior se modifică

interpretarea dată textului în cauză.

Conform Notei de fundamentare a proiectului, prin introducerea penalităţii de nedeclarare se va

institui un tratament diferenţiat între contribuabilii care au un comportament corect, de bună credinţă,

adică declară corect sumele datorate statului şi contribuabilii care acţionează cu rea credinţă, respectiv

cei care îşi diminuează obligaţiile fiscale depunând declaraţii incorecte sau nu declară obligaţiile fiscale

deşi aveau această obligaţie.

5. Alte modificări ale Codului de procedură fiscală - proiect

Dintre modificările aduse Codului de procedură fiscală, menţionez:

- nivelul dobânzii ar urma să fie de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, faţă de 0,04%/zi cât este în prezent;

- decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în registrul contribuabililor inactivi/reactivați (până acum, aceasta producea

efecte față de terți de la data înscrierii în registru);


6

- atunci când contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană

fizică sau juridică care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi

consultanţă fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să

conţină în mod obligatoriu şi datele de identificare ale persoanei în cauză.

6. Modificarea Formularului 010

În MOf din 16 ianuarie 2014, a fost publicat OMFP 35/2014 prin care au fost modificate:

- Formularul 010 “Declaraţia de înregistrare fiscală/de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridical”; şi

- Formularul 030 “Declaraţia de înregistrare fiscală/de menţiuni pentru persoane fizice străine”. Astfel, începând cu 16 ianuarie 2014, trebuie să utilizaţi aceste formulare în relaţia cu organul

fiscal.

Practic, între categoriile de obligaţii fiscale de declarare, cu caracter permanent, care se înscriu

în vectorul fiscal au fost adăugate:

- impozitul pe construcţii;

- impozitul pe veniturile din activităţile de exploatare a resurselor naturale, altele decât gazele naturale;

- taxa de autorizare/taxa de licenţă din domeniul jocurilor de noroc.

7. Modificarea Declaraţiei 112

În MOf nr 57 din 23 ianuarie 2014, a fost publicat OMFP nr. 1977 prin care s-au adus o serie

de modificări Declaraţiei 112. În primul rând, precizez că noul formular va fi utilizat pentru obligaţiile

declarative aferente lunii februarie 2014, adică termen de depunere 25 martie 2014. Însă, în cazul

veniturilor din arendarea bunurilor agricole, Declaraţia 112 modificată trebuie utilizată începând cu

luna ianuarie 2014.

Astfel, impozitul calculat şi retinut pentru fiecare beneficiar de venit va fi inclus în Declaraţia

112 şi nu în Formularul 205, aşa cum s-a procedat în anul 2013. Anterior anului 2013, aceste informaţii

erau curpinse în fişele fiscale.

Printre modificările aduse Declaraţiei 112 menţionez:

- eliminarea din Nomenclatorul creanţelor fiscale a impozitului aferent veniturilor din activităţi agricole, potrivit art. 71 lit. d) din Codul Fiscal, care a fost abrogate;

- eliminarea din Nomenclatorul creanţelor fiscale a CASS datorată de persoanele care realizează venituri, în regim de reţinere la sursă a impozitului pe venit, din activităţile agricole prevazute la

art. 71 lit. d) din Codul Fiscal;

- introducerea în Nomenclatorul creanţelor fiscale a CASS datorată de persoanele care obţin venituri din arendarea bunurilor agricole, în regim de reţinere la sursă a impozitului pe venit

şi a impozitului pe veniturile din arendarea bunurilor agricole, având în vedere lărgirea bazei de

impozitare pentru CASS începând cu 1 ianuarie 2014;

- în cadrul condiţiilor de muncă s-a adăugat o nouă categorie şi anume “alte condiţii de muncă”;

- Anexa “Asigurat” din secţiunea C va permite declararea separată, pentru aceeaşi persoană, a fiecărui tip de venit realizat.

8. Modificarea Declaraţiei 100

În MOf nr. 87 din 04 februarie 2014 a fost publicat OANAF 123/2014 care a modificat

Declaraţia 100. Astfel, au fost introduse următoarele obligaţii fiscale:

- impozitul pe construcţii; şi

- taxa de autorizare/taxa de licenţă din domeniul jocurilor de noroc Pe de altă parte, din Declaraţia 100 a fost eliminată obligaţia fiscală reprezentând impozitul pe

veniturile din arendă, având în vedere că acesta se va raporta în Declaraţia 112.

Noul formular al Declaraţiei 100 se utilizează pentru declararea impozitelor şi taxelor datorate

începând cu 1 ianuarie 2014.


7

9. TVA la incasare – optional incepand cu 1 ianuarie 2014

In MOf nr. 809 din 19 decembrie 2013 a fost publicata OUG nr. 111 ce stabileste faptul ca TVA

la încasare devine opțional începând cu 1 ianuarie 2014 pentru firmele cu CA de până la 2.250.000 de

lei.

Important! A fost eliminată prevederea conform căreia TVA pentru facturile emise devine

exigibilă la încasare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la emiterea facturii. Astfel, TVA trebuie

colectată la încasarea facturilor emise.

Atât în cazul persoanelor impozabile care continuă aplicarea sistemului TVA la încasare, cât și

al celor care ies din sistem, pentru operațiunile al căror fapt generator a intervenit până la data de 31

decembrie 2013 inclusiv, precum și pentru facturile emise înainte de această dată, în situația în care cea

de-a 90-a zi calendaristică de la data emiterii facturii sau de la termenul-limită prevăzut de lege pentru

emiterea facturii este ulterioară datei de 31 decembrie 2013, exigibilitatea taxei intervine la data

încasării totale sau parțiale a contravalorii bunurilor livrate/serviciilor prestate

Persoanele impozabile, care au sediul activitătii economice în România care se înregistrează în

scopuri de TVA conform art. 153 în cursul anului şi care optează pentru aplicarea sistemului TVA la

încasare, vor aplica aceste reguli începând cu data înregistrării în scopuri de TVA.

Persoana impozabilă care optează pentru aplicarea sistemului TVA la încasare este obligată să

aplice sistemul respectiv cel puțin până la sfârsitul anului calendaristic în care a optat pentru aplicarea

sistemului, cu exceptia situatiei în care, în cursul aceluiasi an, cifra de afaceri depăseste plafonul de

2.250.000 lei.

Dacă în primul an de aplicare a sistemului TVA la încasare persoana impozabilă nu depăseste

plafonul de 2.250.000 lei, poate aplica sistemul TVA la încasare până la sfârsitul perioadei fiscale

următoare celei în care plafonul de 2.250.000 lei, calculat pentru fiecare an calendaristic în parte, a fost

depăsit pe parcursul unui an calendaristic.

Orice persoană impozabilă care a optat pentru aplicarea sistemului TVA la încasare si care nu

depăseste în cursul unui an plafonul de 2.250.000 lei poate renunta la aplicarea sistemului respectiv

oricând în cursul anului, prin depunerea unei notificări la organul fiscal între data de 1 si 25 ale lunii, cu

exceptia primului an în care a optat pentru aplicarea sistemului.

Se consideră că persoana impozabilă a optat în mod tacit pentru continuarea aplicării sistemului

TVA la încasare, neavând obligatia să depună notificarea, dacă în anul precedent a aplicat sistemul

TVA la încasare si cifra sa de afaceri nu a depăsit plafonul de 2.250.000 lei.

Persoanele impozabile care la data de 1 ianuarie 2014 aplică sistemul TVA la încasare:

f) pot continua aplicarea sistemului TVA la încasare, fără depunerea vreunei

notificări, dacă sunt eligibile pentru aplicarea acestui sistem, caz în care se

consideră că au optat pentru continuarea aplicării sistemului;

g) pot solicita oricând în cursul anului 2014 să fie radiate din Registrul persoanelor

impozabile care aplică sistemul TVA la încasare prin depunerea unei notificări la

organele fiscale competente, chiar dacă sunt eligibile pentru aplicarea sistemului,

anul 2014 nefiind considerat primul an în care au optat pentru aplicarea

sistemului TVA la încasare. Organele fiscale competente operează radierea din

Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare începând

cu data de 1 a perioadei fiscale următoare celei în care a fost depusă notificarea.

Până la data radierii persoanele impozabile trebuie să aplice sistemul TVA la

încasare

Prevederile de la lit. b) de mai sus nu se aplică în situatia persoanelor impozabile care se

înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului 2014 si care optează pentru aplicarea sistemului TVA

la încasare, care sunt obligate să aplice sistemul respectiv cel putin până la finele anului 2014, cu

exceptia cazului în care depăsesc plafonul de 2.250.000 lei.


8

Recomandare! Dacă încasaţi facturile emise către clienţi la perioade mari de timp şi nu aveţi

achiziţii semnificative care să genereze TVA de rambursat, atunci ar fi de preferat să optaţi pentru

aplicarea sistemului „TVA la încasare”.

Societăţile care desfăşoară comerţ cu amănuntul ar trebui să renunţe la sistemul „TVA la

încasare”, din moment ce oricum livrările de bunuri sau prestările de servicii sunt încasate pe loc.

Astfel, ar beneficia de deducerea TVA aferentă achiziţiior efectuate la data facturilor şi nu la plata

acestora, bineînţeles asta şi dacă furnizorul la rândul lui nu aplică sistemul „TVA la încasare”.

Dacă încasaţi facturile emise într-un interval scurt de timp sau intenţionaţi să efectuaţi o

invetiţie majoră care va genera TVA de rambursat, ar fi poate mai bine să aplicaţi sistemul normal de

TVA. Astfel, principalul avantaj va fi acela că TVA aferentă achiziţiilor de la societăţile care nu aplică

nici ele sistemul „TVA la încasare” va fi dedusă imediat, fără a aştepta momentul plăţii facturilor către

furnizori, deci, implicit, posibilitatea de a aplica pentru rambursare de TVA mai rapid.

10. CASS pentru veniturile obţinute din chirii şi arendă

Conform OUG nr. 88/2013, publicată în MOf nr. 593 din 20 septembrie 2013, începând cu anul

2014, se va datora CASS pentru veniturile obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, indiferent dacă

persoana care realizează aceste venituri obţine şi venituri din salarii sau asimilate salariilor.

Ca şi până în prezent, nici în anul 2014 nu se va datora CAS pentru aceste venituri.

Baza lunară de calcul al CASS pentru persoanele care realizează venituri din cedarea

folosinţei bunurilor, cu excepţia celor care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim

de reţinere la sursă a impozitului, este:

- diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala deductibilă determinată prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut; sau

- diferenţa dintre totalul veniturilor încasate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţii sociale; sau

- valoarea anuală a normei de venit, după caz, raportată la cele 12 luni ale anului (pentru cei

care îşi închiriază în scop turistic locuinţa personală).

Baza de calcul nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară (850 lei), dacă

acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.

Exemplu:

Domnul Ionescu Ştefan obţine lunar venituri din chirii în sumă de 500 lei. Vom stabili în

continuare baza impozabilă pentru CASS şi pentru impozitul pe venit, în următoarele scenarii:

A. Domnul Ionescu Ştefan obţine şi venituri salariale;

B. Domnul Ionescu Ştefan nu obţine alte venituri.

A. Domnul Ionescu Ştefan obţine şi venituri salariale

Venit brut din chirii = 500 lei

Baza de calcul a CASS = 500 lei

CASS datorată = 500 lei x 5,5% = 28 lei

Baza de calcul a impozitului pe venit = 500 lei – 28 lei = 472 lei

Impozit pe venit = 472 lei x 16% = 76 lei

Venit net lunar din chirii = 500 lei – 28 lei – 76 lei = 396 lei

B. Domnul Ionescu Ştefan nu obţine alte venituri

Venit brut din chirii = 500 lei

Baza de calcul a CASS = 850 lei

CASS datorată = 850 lei x 5,5% = 47 lei

Baza de calcul a impozitului pe venit = 500 lei – 47 lei = 453 lei

Impozit pe venit = 453 lei x 16% = 72 lei

Venit net lunar din chirii = 500 lei – 47 lei – 72 lei = 381 lei


9

Plata CASS pentru cei care realizează astfel de venituri va fi limitată la cinci salarii medii

brute (pentru anul 2014, echivalentul a 5 x 2.298 lei = 11.490 lei).

Exemplu:

Domnul Ionescu Ştefan obţine lunar venituri din chirii în sumă de 15.000 lei. Vom stabili în

continuare baza impozabilă pentru CASS şi pentru impozitul pe venit:

Venit brut din chirii = 15.000 lei

Baza de calcul a CASS = 11.490 lei

CASS datorată = 11.490 lei x 5,5% = 632 lei

Baza de calcul a impozitului pe venit = 15.000 lei – 632 lei = 14.368 lei

Impozit pe venit = 14.368 lei x 16% = 2.299 lei

Venit net lunar din chirii = 15.000 lei – 632 lei – 2.299 lei = 12.069 lei

Nerezidenţii care obţin venituri din chirii în România, având în vedere că nu au domiciliul în

România, nu datorează CASS pentru aceste venituri. Conform Legii 95/2006, dacă o persoană nu

domiciliază în România, atunci nu are obligaţia de a încheia o asigurare socială de sănătate şi de a

contribui la sistemul naţional al asigurărilor de sănătate.

Contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia celor care

realizează venituri din arendarea bunurilor agricole, sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi

anticipate cu titlu de contribuţii sociale.

ANAF a lansat astfel un proiect de ordin pentru aprobarea modelului Formularului 650 „Decizie

de impunere privind plăţile anticipate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru

veniturile din cedarea folosinţei bunurilor”. În decizia de impunere emisă de ANAF, baza de calcul a

CASS va fi evidenţiată lunar, iar plata contribuţiei se va efectua trimestrial, până pe data de 25 inclusiv

a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru cei care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim de reţinere la sursă

a impozitului, baza lunară de calcul al CASS este diferenţa dintre venitul brut şi cheltuiala deductibilă

determinată prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut.

Potrivit OUG 102/2013, din veniturile realizate anual din categoria venituri din cedarea

folosinței bunurilor, indiferent dacă determinarea venitului net se efectuează în sistem real, pe baza

normelor de venit sau prin utilizarea cotelor forfetare de cheltuieli, se deduc contribuțiile de asigurări

sociale de sănătate.

11. Accize – modificarea sistemului de calcul

Conform Codului fiscal, valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia

internă, datorate bugetului de stat, se determină prin transformarea sumelor exprimate în euro, pe baza

cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent,

publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Potrivit OUG 102/2013, publicată în MOf nr 703 din 15.11.2013, în situaţia în care cursul de

schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent este mai mic decât

cursul de schimb stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent,

valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă se determină pe baza cursului

de schimb din anul anterior anului precedent. În plus, această valoare se actualizează cu media anuală

a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie din anul precedent, comunicată oficial de

Institutul Naţional de Statistică, până la data de 15 octombrie.

Pentru anul 2014, media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie a

anului 2013 este de 104,77%.

Cursul de schimb stabilit în 2013 de BCE a fost de 4,4485 lei/euro. Acesta este mai mic decât

cel din 2012 de 4,5223 lei/euro. Astfel, cursul luat în calcul pentru stabilirea accizelor în anul 2014 va

fi cel din anul 2012, adică 4,5223 lei/euro, la acesta se va adăuga rata inflaţiei din luna septembrie


10

2013, care este de 104,77%. Astfel, cursul de schimb valabil pentru accizele din 2014 este de 4,7380

lei/euro (4,5223 lei/euro x 104,77%). Practic, pentru anul 2014, accizele vor fi cu 6,5% mai mari decât

cele stabilite conform cursului din octombrie 2013.

Pe lângă modificarea legată de cursul de schimb, ar fi trebuit ca incepand cu 1 ianuarie sa se

majoreze şi accizele pentru carburanţi ca urmare a introducerii taxei pe carburanţi de 7 eurocenti/litru.

Odata cu publicarea OUG 111/2013, aceasta majorare ar urma sa intre in vigoare totusi cu 1 aprilie

2014.

12. Cesiunea de creanţe

Până la 31 decembrie 2013, în cazul cesionării unei creanțe, diferența dintre valoarea creanței

preluate prin cesionare și suma de achitat cedentului era recunoscută la venituri la data constatării

drepturilor și obligațiilor, potrivit clauzelor contractuale.

Extras din OMFP 3055:

190. - În cazul cesionării unei creanţe, diferenţa dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi

suma de achitat cedentului reprezintă venit la data constatării drepturilor şi obligaţiilor, potrivit

clauzelor contractuale. Pentru suma creanţei preluate care se estimează că nu poate fi recuperată,

concomitent cu preluarea creanţei se înregistrează şi deprecierea corespunzătoare.

Conform OMFP 1898/2013, publicat în MOf nr 727 din 26.11.2013, începând cu 1 ianuarie

2014, creanțele preluate prin cesionare se evidențiază în contabilitate la costul de achiziție (articol

contabil 461 „Debitori diverși” = 462 „Creditori diverși”).

Valoarea nominală a creanțelor astfel preluate se evidențiază în afara bilanțului (contul 809

«Creanțe preluate prin cesionare»). În debitul contului se înregistrează valoarea nominală a creanțelor

preluate prin cesionare, iar în credit, valoarea nominală a acestor creanțe scoase din evidență pe măsura

încasării, cedării către terți sau datorită imposibilității încasării acestora. Soldul contului reprezintă

valoarea nominală a creanțelor preluate prin cesionare, existente la un moment dat. În cazul achiziției unui portofoliu de creanțe, costul de achiziție se alocă pentru fiecare creanță

astfel preluată.

În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare decât costul de

achiziție al creanței față de acesta, diferența dintre suma încasată și costul de achiziție se înregistrează

la venituri (contul 758 „Alte venituri din exploatare”/analitic distinct) la data încasării. În cazul în care

cesionarul cedează creanța față de debitorul preluat, acesta recunoaște în contabilitate la data cedării:

a) o cheltuială (contul 654 “Pierderi din creanțe și debitori diverși”), dacă costul de achiziție al

creanței cedate este mai mare decât prețul de cesiune al acesteia; sau

b) un venit (contul 758 “Alte venituri din exploatare”/analitic distinct), dacă prețul de cesiune al

creanței cedate este mai mare decât costul de achiziție al acesteia.”

La 1 ianuarie 2014, pentru creanțele existente în soldul contului 461 „Debitori diverși”,

reprezentând creanțe preluate prin cesionare și evidențiate la valoarea nominală, se procedează astfel:

a) în scopul aducerii acestor creanțe de la valoare nominal la cost de achiziție, valoarea creanțelor

se diminuează până la costul de achiziție, articol contabil 654 „Pierderi din creanțe și debitori

diverși” = 461 „Debitori diverși” și, concomitent, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere

înregistrate în relație cu acestea, articol contabil 496 „Ajustări pentru deprecierea creanțelor/

debitori diverși” = 7814 „Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante”;

b) în situația în care nu poate fi determinat costul de achiziție al creanțelor preluate prin cesionare,

entitatea urmărește în continuare creanțele existente în soldul contului 461 „Debitori diverși” și

evidențiate la valoarea nominală, până la data încasării, cedării către terți sau a scoaterii din

evidență a acestora, ca urmare a imposibilității încasării acestora. În acest caz, entitatea

evidențiază distinct în contul 461 „Debitori diverși” creanțele achiziționate până la data de 31

decembrie 2013, recunoscute la valoarea nominală, de creanțele achiziționate după data de 1

ianuarie 2014, recunoscute la cost de achiziție.

http://lege5.ro/MonitorOficial/monge2dgnjtgy/monitorul-oficial-partea-i-nr-727-26-11-2013


11

Proiect modificare Norme cod fiscal:

Cheltuielile reprezentând pierderile din creanţe înregistrate ca urmare a aducerii creanţelor preluate

prin cesionare de la valoarea nominală la costul de achiziţie, potrivit reglementărilor contabile

aplicabile, sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil

Din punct de vedere fiscal, sunt considerate deductibile DOAR ajustările pentru deprecierea

creanţelor preluate de la instituţiile de credit în vederea recuperării acestora, în limita diferenţei

dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de achitat cedentului, pentru creanţele care

îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt cesionate şi înregistrate în contabilitatea cesionarului după data de 1 iulie 2012

inclusiv;

b) sunt transferate de la o persoană sau datorate de o persoană care nu este afiliată

contribuabilului cesionar;

c) au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului cesionar.

Condiţia de includere a creanţelor în venituri impozabile se consideră îndeplinită dacă

cesionarul înregistrează ca venit diferenţa dintre valoarea creanţei preluate prin cesionare şi suma de

achitat cedentului.

13. Impozitul pe construcţii

OUG nr.102/2013 publicată în MOf nr 703 din 15 noiembrie 2013 a introdus un nou titlu în

Codul fiscal şi anume „Impozitul pe construcţii”. Impozitul pe construcţii reprezintă venit al bugetului

de stat şi se administrează de către ANAF, nu de DITL.

Care sunt contribuabilii care datorează acest impozit?

Sunt supuse acestui impozit:

- persoanele juridice române (cu exceptia instituţiilor publice, institutelor naţionale de cercetare dezvoltare, asociaţiilor, fundaţiilor şi a celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial);

- persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în

România;

- persoanele juridice cu sediul social în România înfiinţate potrivit legislaţiei europene.

Care este cota de impozitare?

Cota de impozitare este de 1,5% şi se aplică asupra construcţiilor prevăzute în grupa 1 din

Catalogul cu duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe (construcţii agricole, industriale,

pentru transporturi, poştă şi telecomunicaţii, hidrotehnice, pentru afaceri, comerţ, depozitare, pentru

transportul energiei electrice etc.).

Dacă impozitul pe clădiri suportat în relaţia cu DITL se stabileşte prin hotărâre a consiliului

local din fiecare zonă şi se situează între 0,25% şi 1,5%, cota de impozitare a construcţiilor de 1,5%

este fixă, indiferent de locaţie.

Care este baza de impozitare?

Baza de impozitare o reprezintă valoarea construcţiilor existente la data de 31 decembrie a

anului anterior, din care se scade:

valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru construcţiile, aflate sau care urmează să fie trecute în proprietatea statului sau a unităţilor

administrativ-teritoriale;

valoarea construcţiilor din subgrupa 1.2.9. „Terase pe arabil, plantaţii pomicole şi viticole”; şi

http://www.comert.contabilul.ro/?cs=138307


12

valoarea clădirilor, inclusiv valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare,

modificare sau extindere pentru clădirile închiriate, luate în concesiune, aflate în administrare

ori în folosinţă, pentru care se datorează impozit pe cladiri.

ATENŢIE! Reţineţi faptul că NU se datorează impozit pe construcţii în cazul clădirilor pentru

care se achită deja impozit la taxele locale sau pentru modernizările efectuate la clădirile închiriate.

Deducerea valorii lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere

pentru clădirile închiriate, luate în concesiune, aflate în administrare ori în folosință, se justifică cu

documentația corespunzătoare care atestă comunicarea acestei valori către proprietar.

Impozitul se recalculează dacă baza de impozitare se modifică în cursul anului?

În situaţia în care, în cursul anului curent, se înregistrează operaţiuni de majorare sau

diminuare a valorii soldului debitor al conturilor corespunzătoare construcţiilor, impozitul pe

construcţii NU se recalculează. Aceste modificări sunt luate în considerare pentru determinarea

impozitului pe construcţii datorat pentru anul următor.

Această prevedere poate fi de bun augur pentru o entitate sau dimpotrivă.

De exemplu, dacă în cursul anului o societate cumpără sau construieşte şi dă în folosinţă o

construcţie, va datora impozit pe aceasta începând cu anul următor. Însă, în situaţia inversă în care în

cursul anului se casează sau se vând construcţii, impozitul nu se recalculează şi societatea va achita

suma aferentă întregului an.

Care sunt declaraţiile care trebuie depuse de o entitate care deţine construcţii?

Entităţile care la 31 decembrie 2013 deţineau construcţii, trebuiau ca până la data de 31 ianuarie

2014 să depună la organul fiscal Declaraţia de menţiuni 010, prin care îşi modificau vectorul fiscal.

Vă reamintim că în MOf din 16 ianuarie 2014 a fost publicat OMFP 35/2014 prin care a fost

modificat Formularul 010. Practic, între categoriile de obligaţii fiscale de declarare, cu caracter

permanent, care se înscriu în vectorul fiscal a fost adăugat şi impozitul pe construcţii.

Impozitul se declară până la data de 25 mai inclusiv a anului pentru care se datorează prin

Declaraţia 100 (probabil – deocamdată nu se cunoaşte Declaraţia fiscală care va fi utilizată).

Care este termenul de plată pentru impozitul pe construcţii?

Plata se efectuează în 2 rate egale, până la datele de 25 mai şi 25 septembrie, inclusiv.

Contribuabilii nou-înfiinţaţi datorează impozitul pe construcţii începând cu anul fiscal

următor, iar cei care încetează să existe în cursul anului au obligaţia de a declara şi plăti

impozitul până la data încheierii perioadei din an în care persoana juridică a existat.

14. Impozitul pe venitul microîntreprinderilor – obligatoriu (plafon 65.000 euro)

O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele

condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

realizează venituri, altele decât cele obţinute din: - activităţi în domeniul bancar;

- activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia

persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;

- activităţi în domeniile jocurilor de noroc;

realizează venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste

80% din veniturile totale (începând cu 1 ianuarie 2014);

a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei al sumei de 65.000 euro;

capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi autorităţile locale;

http://calculimpozit.fisc.ro/?cs=803911

http://calculimpozit.fisc.ro/?cs=803911

http://www.consilierimpozitprofit.fisc.ro/?cs=138307

http://www.consilierimpozitprofit.fisc.ro/?cs=138307


13

nu se află în dizolvare cu lichidare, înregistrată în registrul comerţului sau la instanţele

judecătoreşti (condiţie introdusă prin Legea 168/2013).


Condiţia privind ponderea veniturilor (80%) care intră în vigoare la 1 ianuarie 2014, trebuie

verificată pentru anul fiscal 2014 pe baza veniturilor realizate de contribuabil în anul 2013.

Astfel, condiţia cu numărul de salariaţi este abrogată, iar plafonul veniturilor este micşorat de la

100.000 de euro la 65.000 de euro.

Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea

exerciţiului financiar precedent (pentru 2014, cursul este 4,4847 lei/euro, plafonul fiind de 291.506 lei,

iar pentru 2013, cursul a fost de 4,4287 lei/euro, plafonul fiind 287.866 lei).

Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din

orice sursă, din care se scad:

veniturile aferente costurilor stocurilor de produse (contul 711);

veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie (contul 712);

veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale (conturile 721 şi 722);

veniturile din subvenţii de exploatare (contul 741) (veniturile din subvenții – începând cu 1 ianuarie 2014);

veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare (grupa 78);

veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil ;

veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

Dacă o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se

deduce din baza impozabilă în trimestrul în care au fost puse în funcţiune. Microîntreprinderile sunt

obligate să ţină evidenţa amortizării fiscale.

Începând cu 1 ianuarie 2014, din baza de impozitare se scad şi următoarele:

veniturile din diferențe de curs valutar (contul 765);

veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanțelor și datoriilor în lei în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate initial (contul 768);

valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării (contul 709).

La baza impozabilă se adaugă următoarele:

valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării (contul 609);

în trimestrul IV, diferența favorabilă dintre veniturile din diferențe de curs

valutar/veniturile financiare înregistrate ca urmare a decontării creanțelor și datoriilor în

lei în funcție de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate inițial și

cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate

cumulat de la începutul anului.

Exemplu:

Se cunosc următoarele elemente pentru o microîntreprindere:

- Venituri din diferenţe de curs (cotul 765)– 10.000 lei;

- Veniturile financiare înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing financiar (768) – 5.000 lei;

- Cheltuieli cu diferenţe de curs valutar – 14.000 lei;

- Cheltuieli financiare înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing financiar (668)

– 3.000 lei;

Care este baza impozabilă pentru stabilirea nivelului impozitului pe venitul microîntreprinderilor?

ANUL 2013:


14

În anul 2013, din baza de impozitare NU se eliminau veniturile din diferenţe de curs valutar şi

nici cele din decontarea unor creanţe sau datorii în lei, în funcţie de cursul unei valute.

Astfel, baza impozabilă este de 15.000 lei (10.000 lei + 5.000 lei), iar impozitul pe venitul

microîntreprinderilor de 450 lei (15.000 lei x 3%).

ANUL 2014:

Începând cu 1 ianuarie 2014, în primele 3 trimestre ale anului, NU se mai impozitează

veniturile din diferenţe de curs valutar şi nici cele din decontarea unor creanţe sau datorii în lei, în

funcţie de cursul unei valute.

În trimestrul al patrulea, dacă există un câştig din diferenţe de curs, acesta se va impozita.

Astfel, în cazul prezentat mai sus, societatea NU va datora impozit pe venit, deoarece

cheltuielile din diferenţe de curs (17.000 lei) sunt mai mară decât veniturile din diferenţe de curs

(15.000 lei).

Exemplu:

O microîntreprindere obţine următoarele venituri la 31 martie 2014:

Elemente Suma

Venituri din vânzarea produselor finite 30.000 lei

Venituri din dobânzi 1.000 lei

Venituri din subvenţii pentru motorină primite de la APIA 20.000 lei

Venituri din vânzarea unor terenuri agricole 100.000 lei

Venituri din producţia de imobilizări corporale 30.000 lei

Reduceri comerciale acordate ulterior 4.000 lei

Venituri din diferenţe de curs valutar 6.000 lei

Venituri din anularea unui provizion pentru garanţii 5.000 lei

Venituri din sconturi obţinute 3.000 lei

Venituri din penalităţi cuvenite în urma neîncasării unei creanţe la scadenţă 10.000 lei

Venituri din despăgubiri acordate de o societate de asigurare 13.000 lei

Venituri rezultate din prescrierea unei datorii faţă de un furnizor 2.000 lei

Reduceri comerciale primite ulterior 5.000 lei

Venituri din dividende primite de la o filială 15.000 lei

În februarie 2014, societatea achiziţionează şi pune în funcţiune o casă de marcat de 800 lei.

Determinaţi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul I 2014.

Pentru anul 2013, sunt obligate la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

începând cu 1 februarie 2013 şi persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care la data

de 31 decembrie 2012 îndeplinesc condiţiile prevăzute de acest sistem de impunere. Aceste societăţi

trebuie să depună Declaraţia 010 până la 25 martie 2013. Tot până la această data trebuie depusă şi

Declaraţia 101 pentru profitul impozabil obţinut în luna ianuarie 2013.

OG 8/2013 publicată în M.Of nr. 54 din 23 ianuarie 2013 stabileşte şi că firmele înfiinţate

începând cu 1 februarie 2013 sunt obligate să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor

începând cu primul an fiscal, atunci când capitalul lor social este deţinut de persoane, altele decât statul

şi autorităţile locale. Acestea înscriu menţiunea în cererea de înregistrare la Registrul comerţului.

Legea 168/2013 prevede că o persoană juridică română nou-înfiinţată poate opta pentru a

plăti impozit pe profit, începând cu data înregistrării în registrul comerţului, dacă intenţionează să

desfăşoare:

- activităţi în domeniul bancar;

- activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia


- activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului;

Persoanele juridice române nou-înfiinţate care, la data înregistrării în registrul comerţului, au un

capital social reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro pot opta să fie

plătitoare de impozit pe profit. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în lei


15

pentru suma de 25.000 euro este cursul de schimb comunicat de BNR la data înregistrării persoanei

juridice.

În cazul în care această condiţie nu este respectată, persoanele juridice devin microîntreprinderi,

începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea reprezentând

echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro de la data înregistrării.

Legea 168/2013 a modificat formularea destul de controversată din cadrul unui aliniat (art

112^2, alin 6).

ÎNAINTE

(6) Nu sunt obligate să aplice sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice

române care:

a) desfăşoară activităţi în domeniul bancar;

b) desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia


c) desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului.

DUPĂ

(6) Nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului titlu persoanele juridice române care:

Firmele care au realizat venituri între 65.001 euro şi 100.000 euro şi care au optat pentru acest

sistem de impunere potrivit reglementărilor legale în vigoare până la modificările aduse prin OG

8/2013 păstrează acest regim de impozitare pentru anul 2013.

Plătitorii de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care la 31 decembrie 2012 nu mai

îndeplinesc condiţia privind numărul de salariaţi trebuiau să depună Declaraţia 010 până la 31 ianuarie

2013 pentru schimbarea vectorului fiscal de la impozit pe veniturile microîntreprinderilor la impozit pe

profit. În cazul în care la 31 decembrie 2012 au realizat venituri mai mici de 65.000 euro, începând cu 1

februarie 2013 vor aplica sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor.

Depăşirea plafonului de 65.000 euro în cursul anului

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro,

aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului

fiscal respectiv. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a

depăşit limita. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la

începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile

microîntreprinderilor datorat în anul respectiv.

Exemplu:

SR este microintreprindere. In perioada ianuarie-iunie 2013 se cunosc urmatoarele informatii:

- venituri prestari servicii 250.000 lei, din care 100.000 lei in primul trimestru si 150.000 lei in al

doilea trimestru;

- cheltuieli salariale 35.000 lei;

- cheltuieli servicii primite 25.000 lei.

In luna iulie 2013, dupa inchiderea lunii, se constata ca veniturile in luna iulie au fost de 75.000

lei, iar cheltuielile cu servicii terti in iulie au fost de 10.000 lei. Societatea are 10 angajati.

Ce declaratii trebuie sa depuna SR pentru fiecare trimestru din 2013, la ce date si ce impozite

trebuie sa achite?

Începând cu 1 ianuarie 2014:

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro

sau ponderea veniturilor realizate din consultanță și management în veniturile totale este de peste 20%

inclusiv, aceasta va plăti impozit pe profit. Calculul și plata impozitului pe profit se efectuează

începând cu trimestrul în care s-a depășit oricare dintre limitele prevăzute în prezentul articol, luând în

considerare veniturile și cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Impozitul pe profit datorat

reprezintă diferența dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârșitul

perioadei de raportare și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.


16


În situaţia în care, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere realizează venituri mai mari de

65.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de

peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care limita sau

ponderea au fost depăşite, luându-se în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului

fiscal.

Pentru anul 2013, limita de 65.000 euro şi impozitul pe profit datorat se calculează în mod

corespunzător de la 1 februarie 2013. Acestea trebuie să depună Declaraţia 010 pentru ieşirea din

sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, în termen de 30 de zile de la încălcarea

condiţiei.

În cazul în care contribuabilul revine în cursul anului 2013, la sistemul de plată a impozitului pe

profit, pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013 inclusiv este luată în calcul

la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 februarie-31 decembrie 2013, înaintea

recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, şi se recuperează începând cu anul 2014,

în limita celor 7 ani consecutivi. Perioada 1 februarie-31 decembrie 2013 inclusiv nu este considerată

an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi

Contribuabilii care, începând cu data de 1 februarie 2013, aplică sistemul de impunere pe

veniturile microîntreprinderilor respectă şi următoarele reguli de recuperare a pierderii fiscale:

- pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013 se recuperează de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, anul 2013 fiind considerat

un singur an fiscal în sensul celor 5 sau 7 ani consecutivi;

- pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2013 inclusiv, înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, se recuperează de

la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2014

este primul an de recuperare a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi.

ART. 112^8 Termenele de declarare a menţiunilor

(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiţiile impuse nu mai este îndeplinită,

microîntreprinderea comunică organelor fiscale teritoriale ieşirea din sistemul de impunere pe

veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv.

15. TVA la minusurile din gestiune

În cazul bunurilor lipsă din gestiune care sunt imputate, se efectuează ajustarea TVA, sumele

imputate nefiind considerate contravaloarea unor operaţiuni în sfera de aplicare a TVA.

X lei 635

„Cheltuieli cu alte

impozite, taxe...”

= 4426

„TVA deductibilă”

X lei

Normele de aplicare a Codului fiscal prevăd faptul că sunt cheltuieli efectuate în scopul

realizării de venituri impozabile şi următoarele:

b) cheltuielile generate de TVA ca urmare a aplicării proratei, precum şi în alte situaţii când TVA

este înregistrată pe cheltuieli, în situaţia în care TVA este aferentă unor bunuri sau servicii

achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile;

În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă poate anula ajustarea efectuată la data la care

furtul este dovedit legal prin hotărâre judecătorească definitivă.

ART. 148 Ajustarea taxei deductibile – înainte de 1 ianuarie 2014

(2) Nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:

a) bunurilor distruse sau pierdute ca urmare a unor calamităţi naturale ori a unor cauze de forţă


17

majoră, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod

corespunzător (prin bunuri distruse şi prin bunuri pierdute se înţelege bunurile dispărute în

urma unor calamităţi naturale sau a unor cauze de forţă majoră);

b) bunurilor de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi

activelor corporale fixe casate, altele decât bunurile de capital, în condiții stabilite prin norme;

c) perisabilităţilor, în limitele prevăzute prin lege, precum şi a pierderilor tehnologice sau, după

caz, al altor consumuri proprii, în condiții stabilite prin norme;

d) situaţiilor prevăzute la art. 128 alin. (8).

ART. 148 Ajustarea taxei deductibile – după de 1 ianuarie 2014

(2) Nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:

a) bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau

confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă. În cazul bunurilor furate, persoana

impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele

judiciare;

b) situaţiilor prevăzute la art. 128 alin. (8).

În cazul bunurilor de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, nu se

efectuează ajustarea TVA dacă:

a) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente.

Sunt incluse în această categorie şi produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a

emis decizie de aprobare a distrugerii; şi

b) se face dovada că bunurile au fost distruse.

În cazul activelor corporale fixe, care nu sunt amortizate integral, altele decât cele care sunt

considerate bunuri de capital, ajustarea taxei se face pentru valoarea rămasă neamortizată. Ajustarea se

efectuează în funcţie de cota de taxă în vigoare la data achiziţiei activului corporal fix. În sensul

prezentelor norme, prin valoare rămasă neamortizată se înţelege valoarea de înregistrare în

contabilitate, diminuată cu amortizarea contabilă.

În situaţia casării activelor corporale fixe, altele decât bunurile de capital, NU se fac ajustări

ale taxei deductibile.

16. Alte modificări referitoare la impozitul pe profit – 1 ianuarie 2014 Principalele modificări şi completări se referă la:

- Revizuirea regimului fiscal aplicabil cheltuielilor cu sponsorizarea. Sumele care rămân nededuse în anul fiscal întrucât depăşesc limita minimă care se scade din impozitul pe profit (3

la mie din cifra de afaceri şi nu mai mult de 20% din impozitul pe profit) pot fi reportate în

următorii 7 ani consecutivi;

- Includerea în categoria veniturilor neimpozabile a veniturile din vânzarea/cesionarea

titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină

situată într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă

la data vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de 1 an

minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare;

- contribuabilii care au optat pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic pot opta ca

anul fiscal să corespundă exercițiului financiar. Primul an fiscal modificat include și perioada

anterioară din anul calendaristic cuprinsă între 1 ianuarie și ziua anterioară primei zi a anului

fiscal modificat, acesta reprezentând un singur an fiscal. Contribuabilii comunică organelor

fiscale teritoriale modificarea anului fiscal, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de

începutul anului fiscal modificat. Aceştia au obligația să depună Declarația 101 și să plătească

impozitul pe profit aferent anului fiscal respectiv, până la data de 25 a celei de-a treia luni

inclusiv, de la închiderea anului fiscal modificat.

Sunt considerate venituri neimpozabile şi dividendele primite de la o persoană juridică

română sau de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#a128

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#a128


18

impozitului pe profit, situată într-un stat care nu este stat membru al Uniunii Europene cu care România

are încheiată o convenţie de evitare a dublei impuneri dacă persoana juridică română care primeşte

dividendele deţine, la persoana juridică română sau la persoana juridică străină, la data înregistrării

acestora, pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice

care distribuie dividende.


Pentru dividendele primite de la o astfel de persoană juridică străină, persoana juridică română

care primeşte dividendele trebuie să deţină:

a) certificatul de atestare a rezidenţei fiscale a persoanei juridice străine, emis de autoritatea

competentă din statul terţ al cărui rezident fiscal este;

b) declaraţia pe propria răspundere a persoanei juridice străine din care să rezulte că aceasta este

plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit în statul terţ

respectiv;

c) documente prin care să facă dovada îndeplinirii condiţiei de deţinere, pe o perioadă

neîntreruptă de 1 an, a minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie

dividende.

17. Modificări referitoare la impozitul pe venit – 1 ianuarie 2014 Principalele modificări şi completări se referă la:

- acordarea deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor în valută de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile de credit, la nivelul ratei dobânzii pentru

împrumuturile în valută (în prezent, 6%);

- posibilitatea de actualizare a preţului mediu pentru determinarea venitului impozabil în cazul

arendei în natură (se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare comunicării acestora);

- abrogarea prevederilor referitoare la opţiunea contribuabililor de a determina venitului net din arendă în sistem real;

- Nu sunt venituri impozabile materialele publicitare, pliantele, mostrele, punctele bonus acordate cu scopul stimulării vânzărilor.

18. Modificări referitoare la TVA– 1 ianuarie 2014 Principalele modificări şi completări se referă la:

- Excluderea din baza de impozitare a TVA aferentă serviciilor de leasing a costului cu asigurarea bunului care face obiectul contractului de leasing, atunci acest cost este recuperat de societăţile

de leasing prin refacturare de la utilizatori;

- A fost eliminată condiţia referitoare la achitarea TVA solicitate la rambursare de către persoanele impozabile nestabilite în România. Potrivit noilor prevederi, rambursările de TVA

către persoanele impozabile nestabilite în România se vor acorda chiar dacă TVA solicitată la

rambursare nu este achitată, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de lege.

19. Tratamentul contabil aferent certificatelor verzi

În MOf nr 6 din 7 ianuarie 2014 a fost publicat OMFP 2067/2013 care aduce o serie de

modificări reglementărilor contabile aplicabile conform OMFP 3055/2009, respectiv tratamentului

certificatelor verzi.

Definiţie:


19

Certificat verde = titlul care atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantităţi

de energie electrică. Certificatul se poate tranzacţiona, distinct de cantitatea de energie electrică pe care

acesta o reprezintă, pe o piaţă organizată.

Operatorul de transport şi sistem emite lunar certificate verzi producătorilor, pentru cantitatea

de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie şi livrată furnizorilor şi/sau

consumatorilor finali. Producatorii de energie din surse regenerabile beneficiază de un număr de

certificate verzi pentru energia electrică produsă şi livrată, după cum urmează:

c) pentru energia electrică din centrale hidroelectrice cu puteri instalate de cel mult 10 MW:

- 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat, dacă centralele hidroelectrice

sunt noi;

- 2 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat, dacă centralele hidroelectrice sunt retehnologizate;

d) un certificat verde pentru fiecare 2 MWh din centrale hidroelectrice cu o putere instalată de

cel mult 10 MW, care nu se încadrează în condiţiile de mai sus;

e) 2 certificate verzi, până în anul 2017 şi un certificat verde, începând cu anul 2018, pentru

fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană;

f) 6 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică

din energie solară.

În perioda 1 iulie 2013 - 31 martie 2017 se amână temporar acordarea unui număr de

certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs și livrat, dupa cum urmează:

a) 1 certificat verde pentru centralele hidroelectrice noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW;

b) 1 certificat verde pentru centralele electrice eoliene;

c) 2 certificate verzi pentru centralele electrice solare.

Recuperarea certificatelor verzi amanate se va face începând cu 1 aprilie 2017 pentru centralele

hidroelectrice noi și centralele electrice solare, respectiv începând cu 1 ianuarie 2018 pentru centralele

electrice eoliene, eșalonat cel mult până la 31 decembrie 2020.

Tratament contabil anterior

Până la modificările aduse prin OMFP 2067/2013, producătorii de energie din surse

regenerabile care beneficiau de certificate verzi emise de operatorul de transport si sistem le

înregistrau astfel:

X lei 508

„Alte investitii pe termen scurt

si creante asimilate”

= 472

„Venituri înregistrate în avans”.

analitic

X lei

Veniturile în avans se evidenţiau în contul de profit şi pierdere pe măsura vânzării certificatelor

verzi.

Producătorii de energie din surse regenerabile, care beneficiază de certificate verzi emise de

operatorul de transport şi sistem, trebuie să evidenţieze lunar dreptul de a primi certificate verzi

astfel:

X lei 445

„Subvenţii”.analitic

= 7411

„Venituri din subvenţii de exploatare

aferente cifrei de afaceri”

X lei

Creanţa aferentă certificatelor verzi se evaluează în funcţie de numărul de certificate verzi de

primit şi de preţul de tranzacţionare de la data stabilirii acestui drept, publicat de operatorul pieţei de

energie electrică (OPCOM SA).

La primirea certificatelor verzi, acestea se evaluează la preţul de tranzacţionare de la data

primirii, publicat de OPCOM SA.

În cazul în care valoarea certificatelor verzi la stabilirea dreptului de a le primi este mai mică

decât valoarea acestora la data primirii, societatea recunoaşte un venit astfel:


20

Y lei 507

„Certificate verzi acordate”

= 445


768

“Alte venituri financiare”

X lei

Y – X lei

Dacă valoarea certificatelor verzi la stabilirea dreptului de a le primi este mai mare decât

valoarea acestora la data primirii, societatea recunoaşte o cheltuială astfel:

Y lei

X – Y lei

507


668

“Alte cheltuieli financiare”

= 445


X lei

La sfârşitul exerciţiului financiar, certificatele verzi evidenţiate în contul 507 “Certificate verzi

acordate” se evaluează la preţul de tranzacţionare publicat de OPCOM SA pentru ultima tranzacţie, cu

reflectarea diferenţelor rezultate în contul 768 “Alte venituri financiare” sau contul 668 “Alte

cheltuieli financiare”, după caz.

La vânzarea certificatelor verzi, societatea recunoaşte câştigul rezultat în contul 7642

“Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate”, respectiv pierderea înregistrată în contul 6642

„Pierderi din investiţiile pe termen scurt cedate”.

Prin excepţie de la prevederile de mai sus, certificatele verzi a căror tranzacţionare este

amânată conform prevederilor Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a

producerii energiei din surse regenerabile de energie, se înregistrează astfel:

X lei 266

“Certificate verzi amânate”

= 472

„Venituri înregistrate în avans”.

analitic

X lei

Reflectarea în contabilitate a certificatelor verzi a căror tranzacţionare este amânată se

efectuează la data constatării dreptului de a le primi, în funcţie de numărul de certificate verzi şi preţul

de tranzacţionare al certificatelor verzi publicat de OPCOM SA.

La sfârşitul exerciţiului financiar, certificatele verzi amânate se evaluează potrivit regulilor

aplicabile creanţelor imobilizate, respectiv la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate pentru

pierdere de valoare.

Ulterior, valoarea certificatelor verzi primite admise la tranzacţionare se înregistrează astfel:

X lei 507


= 266

“Certificate verzi amânate”

X lei

Furnizorii de energie electrică și producătorii obligați să achiziționeze anual un număr de

certificate verzi înregistrează contravaloarea certificatelor verzi în contul 652 „Cheltuieli cu protecţia

mediului înconjurător”. Dacă achiziţionarea certificatelor verzi se efectuează înainte de termenele

legale, contravaloarea certificatelor verzi se înregistreaza în contul 471 „Cheltuieli înregistrate în

avans, urmând ca la termenele legale să se înregistreze cheltuiala în contul 652 „Cheltuieli cu protecţia

mediului înconjurător.

Certificatele verzi anulate pentru că nu au fost utilizate în perioada de valabilitate se

evidenţiază în contul 668 „Alte cheltuieli financiare”.

X lei 668

„Alte cheltuieli financiare”

= 507


X lei

Acelaşi tratament contabil se aplică şi în cazul anulării certificatelor verzi obţinute necuvenit

de un operator economic acreditat, dacă acestea nu au fost încă tranzacţionate.


21

20. Tratamentul contabil aferent conectării la reţelele de utilităţi

În MOf nr 6 din 7 ianuarie 2014 a fost publicat OMFP 2067/2013 care introduce prevederi

referitoare la reflectarea în contabilitate a operaţiunilor privind conectarea utilizatorilor la reţelele de

utilităţi.

Tratament contabil anterior

Cheltuielile efectuate de entităţi pentru realizarea instalaţiilor în vederea asigurării utilităţilor

(apă, energie electrică, gaze) necesare funcţionării se înregistrează în funcţie de natura acestora, pe

cheltuieli ale perioadei, atunci când în contractele încheiate cu furnizorii de utilităţi este prevăzut că

acestea urmează să treacă în proprietatea prestatorului serviciului sau lucrării respective. În toate

cazurile se vor avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate între părţi.

În cazul racordării utilizatorilor la reţeaua electrică, contravaloarea cheltuielilor suportate de

utilizatori cu racordarea reprezintă o imobilizare necorporală de natura drepturilor de utilizare care

trebuie evidenţiată în contul 205 „Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active

similare”, analitic distinct.

Amortizarea acestor imobilizări necorporale se înregistrează:

- pe perioada pentru care entitatea are dreptul de a utiliza reţelele respective, dacă această durată este specificată în contractele încheiate; sau

- pe durata de viaţă a instalaţiilor de utilizare de la locul de consum, dacă nu este stabilită o

durată pentru care entitatea are dreptul de a utiliza reţelele respective.

Acest tratament contabil se aplică şi în cazul cheltuielilor efectuate de entităţi pentru

racordarea la reţeaua de apă, gaze sau alte utilităţi, dacă în contractele de racordare se prevede plata

unor sume pentru racordarea la reţelele respective de distribuţie.

În toate cazurile, trebuie avute în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate între părţi.

21. Alte modificări ale reglementărilor contabile – cu 1 ianuarie 2014

Sediile permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate

reprezintă subunități fără personalitate juridică și au obligația întocmirii situațiilor financiare anuale și a

raportărilor contabile. În situația în care persoana juridică cu sediul în străinătate își desfășoară

activitatea în România prin mai multe sedii permanente, situațiile financiare anuale și raportările

contabile trebuie să fie întocmite de sediul permanent desemnat să îndeplinească obligațiile fiscale,

acestea reflectând activitatea tuturor sediilor permanente.

În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață

reglementată, precum și al valorilor mobiliare pe termen lung, costul de achiziție include și costurile

direct atribuibile achiziției lor (înainte de modificare = costul de achiziție include și costurile de

tranzacționare direct atribuibile achiziției lor).

Elementele de imobilizări corporale achiziţionate din motive de siguranţă sau legate de mediu

îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute ca active, pentru că dau posibilitatea entităţii să obţină din

activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar obţine dacă elementele

respective nu ar fi fost dobândite

Exemplu:

Entitatea Brasal are ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul al produselor textile (CAEN

4751) şi deţine un lanţ de magazine. Noua legislaţie introdusă cu privire la sănătate şi siguranţă prevede

ca toţi proprietarii de magazine să-şi instaleze un sistem de stingere a incendiilor. Achiziţionarea şi

instalarea sistemului de stingere a incendiilor nu va avea ca efect creşterea veniturilor din vânzări,

comparativ cu perioadele în care nu deţinea acest sistem.

În decursul timpului nu au izbucnit incendii, iar conducerea entităţii consideră că în viitor există


22

doar o şansă mică de izbucnire a unui incediu. De aceea, ea se aşteaptă ca în urma instalării sistemului

de stingere a incendiilor, costurile operaţionale ale magazinelor să nu se diminueze.

Cheltuielile ocazionate de achiziţionarea şi instalarea sistemelor de stingere a incendiilor pot fi

capitalizate prin recunoaşterea lor la imobilizări corporale, dacă ele nu au o utilitate imediată pentru

activitatea entităţii?

Entitatea trebuie să recunoască sistemele de stingere a incendiilor la imobilizări corporale.

Achiziţia unor echipamente pentru siguranţă sau din motive legate de mediu, care nu conduce la

creşterea beneficiilor economice viitoare, îndeplineşte criteriile de recunoaştere dacă permite obţinerea

de beneficii economice viitoare din utilizarea activelor conexe.

Entitatea va obţine beneficii economice viitoare din deţinerea magazinelor doar dacă ea va

instala sistemele de stingere a incendiilor, deoarece autorităţile vor închide magazinele când vor

constata lipsa unui astfel de sistem.

Astfel, costul sistemului de stingere a incendiilor trebuie să fie recunoscut în momentul

instalării.

Piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări

corporale şi nu stocuri atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade

mai mari de un an.

Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt clasificate, în funcţie

de beneficiile economice aferente, astfel:

- la cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate; sau

- majorează valoarea imobilizării respective.

Costurile întreţinerii zilnice a unui element de imobilizări corporale (costurile cu manopera şi

materiale consumabile) nu sunt recunoscute de entitate în valoarea contabilă. Aceste costuri sunt

recunoscute în contul de profit şi pierdere pe măsură ce sunt suportate.

Cheltuielile cu lucrările de reparaţii, altele decât cele cu întreţinerea zilnică efectuate potrivit

condiţiilor tehnice de exploatare a activelor respective, care au ca rezultat îmbunătăţirea parametrilor

tehnici sau sunt indispensabile, la intervale regulate, pentru a asigura continuarea exploatării activelor

la parametrii normali se includ în valoarea activului respective.

Entitatea stabilește prin politicile contabile criteriile în funcție de care cheltuielile ulterioare

efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidențiază în contul

de profit și pierdere.

Lucrările de reparații la imobilizările corporale amortizate integral și care mai pot fi folosite

majorează valoarea acestora, cu excepția costurilor întreţinerii zilnice.

În cazul terenurilor şi clădirilor care au fost reevaluate şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora, diferenţa din reevaluare aferentă părţii cedate se consideră surplus

realizat din rezerve din reevaluare, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor,

scoase din evidenţă și se evidențiază în contul 1065.

Subvențiile guvernamentale, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie

recunoscute până când nu există suficientă siguranță că:

a) entitatea va respecta condițiile impuse de acordarea lor; și

b) subvențiile vor fi primite.

Doar primirea unei subvenții nu furnizează ea însăși dovezi concludente că toate condițiile

atașate acordării subvenției au fost sau vor fi îndeplinite.

Subvențiile legate de terenuri pot impune, prin contractele încheiate, îndeplinirea anumitor

obligații. În acest caz, subvențiile se recunosc drept venituri pe parcursul perioadelor în care sunt

suportate costurile îndeplinirii respectivelor obligații.

De exemplu, o subvenție pentru teren poate fi condiționată de construirea unei clădiri pe terenul

respectiv. În acest caz, subvenția se recunoaște în contul de profit și pierdere pe parcursul duratei de

viață a clădirii.


23

În cazul terenurilor și clădirilor pentru care s-au primit subvenții și au făcut obiectul unei cedări

parțiale, la scoaterea din evidență a acestora subvenția aferentă părții cedate se transferă la venituri,

corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidență

Unele entități pot practica programe de fidelizare a clienților, care presupun acordarea de

puncte cadou acestora. Aceste puncte cadou pot fi utilizate pentru a achiziționa bunuri sau servicii

gratuite sau cu preț redus, ca parte a unei tranzacții de vânzare de bunuri sau prestări de servicii, sub

rezerva îndeplinirii unor eventuale condiții suplimentare.

Entitatea contabilizează punctele cadou ca o componentă identificabilă a tranzacției în cadrul

căreia acestea sunt acordate prin contul 472 „Venituri înregistrate în avans”. Suma corespunzătoare

punctelor cadou se recunoaște drept venit în momentul în care entitatea își îndeplinește obligația de a

furniza premiile sau la expirarea perioadei în cadrul căreia clienții pot utiliza punctele cadou. Dacă se

estimează că nivelul cheltuielilor necesare îndeplinirii obligației de a furniza premiile depășește

contravaloarea primită sau de primit pentru acestea, la data la care clientul le răscumpără, pentru

diferența aferentă entitatea înregistrează în contabilitate un provizion.

În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor și avantajelor aferente dreptului de proprietate

coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului.

Acesta este cazul celor mai multe vânzări cu amănuntul.

În alte cazuri, transferul riscurilor și avantajelor aferente dreptului de proprietate apare într-un

moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de cel al trecerii bunurilor în

posesia cumpărătorului. Dacă o entitate păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de

proprietate, atunci tranzacția reprezintă o vânzare și veniturile sunt recunoscute.

De exemplu, un vânzător poate păstra titlul de proprietate asupra bunurilor doar pentru a se

asigura că va încasa suma care se datorează. Într-un asemenea caz, dacă entitatea a transferat riscurile și

beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate, tranzacția este o vânzare și veniturile sunt

recunoscute.

Un alt exemplu când entitatea păstrează doar un risc nesemnificativ aferent dreptului de

proprietate poate fi o vânzare cu amănuntul, cu o clauză de returnare a banilor în cazul în care clientul

nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute în momentul vânzării, presupunându-

se că vânzătorul poate estima în mod fiabil retururile viitoare și poate recunoaște un provizion aferent

retururilor pe baza experienței anterioare și a altor factori relevanți.

22. Un nou prag valoric pentru imobilizările corporale

În Monitorul Oficial nr. 313/30.05.2013 a fost publicată HG nr. 276/2013 privind stabilirea

valorii de intrare a mijloacelor fixe. Astfel, începând cu 1 iulie 2013, valoarea minimă de intrare a

mijloacelor fixe este de 2.500 lei.

Valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe cu valoarea de intrare cuprinsă între 1.800 şi

2.500 lei, existente în gestiunea societăților la 1 iulie 2013, nu va putea fi trecută integral pe

cheltuieli, ci se va recupera pe durata normală de funcţionare rămasă. În anul 2007, atunci când

plafonul a fost majorat de la 1.500 lei la 1.800 lei, entităţilor li s-a permis să treacă integral pe cheltuieli

valoarea mijloacelor fixe în curs de amortizare care aveau o valoare fiscală mai mică decât suma de

1.800 lei.

Astfel, de la 1 iulie 2013, se abrogă HG nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a

mijloacelor fixe publicată în MOf nr. 103 din 12 februarie 2007.

23. Introducerea TVA de 9% în panificaţie

Cadrul legal:

- OG nr 16/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003, publicată în MOf nr 490 din 02 august 2013;

- OMFP nr. 1.436/2013 privind aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru pâine şi specialităţi de panificaţie, publicat în MOf nr 543 din 28 august 2013;


24

- Circulara MFP Nr. 408436/02.09.2013.

Începând cu 1 septembrie 2013, se aplică TVA de 9% şi pentru livrarea următoarelor bunuri:

- toate sortimentele de pâine şi următoarele specialităţi de panificaţie: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluţe şi împletituri, care se încadrează în grupa produse de brutărie la

codul CAEN/CPSA 1071;

- făina albă de grâu, făina semialbă de grâu, făina neagră de grâu şi făina de secară, care se încadrează la codul CAEN/CPSA 1061;

- triticum spelta, grâu comun şi meslin, care se încadrează la codul NC 1001 99 00, şi secară care se încadrează la codul NC 1002 90 00.

Cota redusă de TVA de 9% se aplică pe întreg lanţul de comercializare, atât de producători, cât

şi de comercianţi, persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA.

ATENŢIE!!! Pentru 3 categorii de bunuri (triticum spelta, grâul comun şi secara), se aplică

taxarea inversă începând cu 1 iunie 2011. Astfel, dacă atât furnizorul cât şi beneficiarul sunt persoane

impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, se aplică taxarea inversă, respectiv

beneficiarul determină taxa aferentă, care se evidenţiază în Decontul 300 atât ca taxă colectată, cât şi ca

taxă deductibilă, prin aplicarea cotei de TVA de 9 %.

Taxarea inversă nu se aplică în situaţia în care beneficiarul nu este o persoană înregistrată în

scopuri de TVA. În acest caz, furnizorul (persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în

România) colectează TVA aplicând cota redusă de 9% pentru livrările de astfel de produse în interiorul

ţării.

Exemplu:

În septembrie 2013, entitatea Leader, înregistrată în scopuri de TVA în România, vinde secară:

1. entităţii Marco în sumă de 100.000 lei, aceasta fiind înregistrată în scopuri de TVA; şi

2. entităţii Dusbil în sumă de 40.000 lei, aceasta nefiind înregistrată în scopuri de TVA.

Precizaţi înregistrările contabile efectuate de entităţile implicate.

CAZ 1:

Având în vedere că atât furnizorul cât şi beneficiarul sunt înregistrate în scopuri de TVA în

România, se aplică taxarea inversă.

Astfel, entitatea Leader va înregistra în contabilitate:

vânzarea mărfii către entitatea Marco:

100.000 lei 4111

Clienţi

= 707

Venituri din vânzarea

mărfurilor

100.000 lei

Entitatea Marco va înregistra:

achiziţia secarei de la entitatea Leader (vom presupune că reprezintă materie primă):

100.000 lei 301

Materii prime

= 401

Furnizori

100.000 lei

aplicarea mecanismului de taxare inversă:

9.000 lei 4426

TVA deductibilă

= 4427

TVA colectată

9.000 lei

CAZ 2:

Având în vedere că beneficiarul nu este înregistrat în scopuri de TVA în România, nu se aplică

taxarea inversă.

Astfel, entitatea Leader va înregistra în contabilitate:

vânzarea mărfii către entitatea Dusbil:

109.000 lei 4111

Clienţi

= 707


100.000 lei


25

mărfurilor

4427

TVA colectată

9.000 lei

Entitatea Dusbil va înregistra:

achiziţia secarei de la entitatea Leader (vom presupune că reprezintă mărfuri):

109.000 lei 371

Mărfuri

= 401

Furnizori

109.000 lei

Prin pâine se înţelege produsul preparat dintr-un aluat obţinut din diferite sortimente de făină,

utilizate în amestec ori singure, cu sau fără alte ingrediente, frământat cu apă, afânat prin fermentaţia

drojdiei şi precopt/copt, inclusiv în stare congelată, dar la care nu s-au adăugat miere, ouă, brânză sau

fructe şi care are un conţinut de zahăr în substanţă uscată de maximum 5% din greutate şi grăsimi în

substanţă uscată de maximum 5% din greutate.

Prin cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluţe şi împletituri, care se încadrează

în grupa produse de brutărie la codul CAEN/CPSA 1071, se înţelege produsele de panificaţie care au

compoziţia pâinii, astfel cum este definită mai sus. Dacă aceste produse au umplutură de orice fel,

atunci nu se încadrează în categoria produselor de panificaţie pentru care se aplică cota redusă de TVA

de 9%.

Pentru covrigi se aplică cota de TVA de 9%, indiferent de gramaj şi indiferent dacă sunt sau nu

afânaţi prin fermentaţia drojdiei.

Faptul generator şi exigibilitatea TVA (24% vs. 9%)

Conform art. 134^1 alin. (1) din Codul fiscal, faptul generator intervine la data livrării bunurilor

sau la data prestării serviciilor, cu o serie de excepţii.

Conform art. 134^2 din Codul fiscal, exigibilitatea TVA intervine la data la care are loc faptul

generator. Prin excepție, art. 134^2, alin (2) prevede că exigibilitatea taxei intervine:

a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;

b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care

intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii

bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora.

Conform art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, factura trebuie să conţină obligatoriu data emiterii

acesteia precum şi data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans,

în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii.

Conform art. 140 din Codul fiscal, în majoritatea cazurilor, cota aplicabilă este cea în vigoare la

data la care intervine faptul generator. În cazul schimbării cotei de TVA, pentru operaţiunile prevăzute

la art. 134^2 alin. (2), veţi proceda la regularizare pentru a aplica cota în vigoare la data livrării de

bunuri sau prestării de servicii. În concluzie:

- cota de TVA este cea în vigoare la data faptului generator (la data livrării bunurilor/prestării serviciilor);

- cota de TVA este cea în vigoare la exigibilitate, în cazul în care factura a fost emisă înainte de livrarea efectivă a bunurilor;

- cota de TVA este cea în vigoare la data emiterii unei facturi de avans, atunci când factura de avans este emisă înainte de livrarea bunurilor, urmând ca la livrarea efectivă să se procedeze la

regularizarea taxei.

Exemplu (livrare în august, facturare în septembrie):

În data de 24 august 2013, entitatea Leader livrează făină de grâu pe bază de aviz de însoţire a

mărfii în sumă de 50.000 lei, factura urmând a fi emisă în data de 8 septembrie 2013.

Care este cota de TVA utilizată la emiterea facturii (9% sau 24%)?

În acest caz, faptul generator ia naştere la data livrării făinii (24 august 2013), iar exigibilitatea

TVA apare la data faptului generator.

Entitatea este obligată să emită factura până cel târziu la data de 15 septembrie 2013 cu cota de

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm#a134e2


26

TVA de 24%, deoarece livrarea a avut loc în august, perioadă în care cota TVA la acest produs era de

24%, chiar dacă factura este emisă în septembrie.

În factură, entitatea Leader trebuie să menţioneze că livrarea făinii a avut loc în data de 24

august 2013 cu aviz nr. X/24.08.2013.

Exemplu (livrare în septembrie, facturare în august):

În data de 21 august 2013, entitatea Leader emite o factură unui client prin care vinde făină de

secară în sumă de 50.000 lei, TVA 24%, moment în care se transferă dreptul de proprietate asupra

bunurilor către beneficiar. Având în vedere că lucrările de modernizare a spațiilor de depozitare nu au

fost finalizate, beneficiarul nu a ridicat efectiv făină în luna august, urmând să o ridice în data de 12

septembrie 2013, lăsând-o în custodie furnizorului.

La data livrării făinii, se va regulariza TVA?

Având în vedere că prin factura din 21 august s-a făcut transferul dreptului de proprietate,

entitatea NU va regulariza TVA în luna septembrie 2013. Chiar dacă predarea efectivă a făinii se va

face în septembrie, se consideră că faptul generator a avut loc în data de 21 august 2013.

În data de 12 septembrie 2013, cele două entități vor întocmi un proces verbal de predare-

primire și furnizorul va emite un aviz de însoțire, pe care va menţiona „fără factură - marfa a fost

facturată cu factura nr. X din data de 21 august 2013”.

În luna septembrie 2013, entitatea nu va mai colecta TVA şi nici nu va regulariza TVA

colectată.

Exemplu (livrare în septembrie, facturare avans în august):

În data de 18 august 2013, entitatea Leader emite o factură de avans unui client în sumă de

10.000 lei, plus TVA. În data de 9 septembrie 2013, entitatea livrează clientului făină de grâu la preţul

de vânzare de 30.000 lei, plus TVA, în baza unei facturi emise.

La data livrării făinii, se va regulariza TVA colectată?

În această situaţie, entitatea va emite factura de avans din august 2013 utilizând cota de TVA de

24%, factura fiind emisă înainte de livrarea efectivă a bunurilor.

În data de 9 septembrie 2013, moment în care are loc livrarea efectivă a făinii, entitatea Leader

va regulariza avansul, fie pe aceeaşi factură de livrare, fie pe o factură distinctă. Astfel, factura de

livrare emisă în 9 septembrie va fi întocmită cu TVA de 9% pentru toată suma aferentă livrării.

Avansul va fi stornat în septembrie cu TVA de 24%, făcându-se o menţiune la factura de avans

emisă în august. Diferenţa dintre cele două facturi reprezintă restul de plată de către beneficiar.

Considerând că entitatea stornează avansul într-o factură distinctă, înregistrările contabile

efectuate sunt următoarele:

emiterea facturii de avans (18 august 2013):

12.400 lei 4111

Clienţi

= 419

Clienţi - creditori

4427

TVA colectată

10.000 lei

2.400 lei

încasarea avansului de la client (august 2013):

12.400 lei 5121

Conturi la bănci în lei

= 4111

Clienţi

12.400 lei

vânzarea făinii către client (9 septembrie 2013):

32.700 lei 4111

Clienţi

= 707


mărfurilor

4427

TVA colectată

30.000 lei

2.700 lei


27

stornarea facturii de avans (9 septembrie 2013):

(12.400 lei) 4111

Clienţi

= 419

Clienţi - creditori

4427

TVA colectată

(10.000 lei)

(2.400 lei)

încasarea diferenţei de 20.300 lei (32.700 lei – 12.400 lei) de la client (septembrie 2013):

20.300 lei 5121

Conturi la bănci în lei

= 4111

Clienţi

20.300 lei

24. Modificarea nivelului penalităţilor de întârziere

Atunci când o entitate nu îşi achită la timp obligaţiile fiscale, aceasta datorează PENALITĂŢI şi

DOBÂNZI.

Conform OUG nr. 50/2013, publicată în MOf nr. 320 din 3 iunie 2013, începând cu 1 iulie 2013

modul de calcul al penalităţilor va fi modificat. Astfel, contribuabilii vor achita o penalitate de 0,02%

PE fiecare ZI de întârziere, adică o penalitate de aproximativ 7,3% pe an. Noile reguli se aplică

obligaţiilor de plată scadente după data de 1 iulie 2013.

Pentru obligaţiile de plată cu scadenţa până la 1 iulie 2013 care se sting după această dată, se aplică nivelul de penalitate de întarziere potrivit legislaţiei în vigoare până la data de 1 iulie 2013 şi

anume:

dacă stingerea obligaţiilor se realizează în primele 30 de zile de la scadenţă, nu se datorează şi

nu se calculează penalităţi de întârziere pentru obligatiile fiscale principale stinse;

pentru intervalul dintre a 31-a zi şi a 90-a zi de la scadenţă, nivelul penalităţii de întârziere este

de 5%; iar

dacă stingerea obligaţiilor se realizează după a 91-a zi de la scadenţă, nivelul penalităţii de

întârziere este de 15%.

ATENŢIE!!! Nu trebuie să confundăm penalităţile de întârziere cu dobânda percepută. Nivelul

dobânzii este în prezent şi va rămâne şi după 1 iulie 2013 de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate

inclusiv. Astfel, dacă scadenţa pentru o obligaţie este 25 ale lunii următoare, dobânda curge începând

cu data de 26 a respectivei luni.

În continuare vă prezint un tabel comparativ pentru a înţelege mai bine cum se aplică de la 1

iulie 2013 aceste prevederi. Să presupunem că o entitate are obligaţii fiscale de plată la nivelul sumei

de 50.000 lei reprezentând impozit pe profit. Scadenţa este 25 SEPTEMBRIE 2013.

Obligaţie de plată

Obligaţia se achită

PÂNĂ la 25

octombrie 2013

Obligaţia se achită în

intervalul 25 octombrie

2013 – 25 decembrie

2013 (presupunem că

plata are loc în 20

decembrie 2013)

Obligaţia se achită în 25

martie 2014

PENALITATE

până la 1 iulie

2013

Nu se percep

penalităţi pentru

plata în termen de

30 de zile de la

scadenţă

Penalitatea este de 5% x

50.000 lei = 2.500 lei

Penalitatea este de 15%

x 50.000 lei = 7.500 lei

PENALITATE

după 1 iulie 2013

Penalitatea este de

50.000 lei x 0,02%

x 29 zile = 290 lei

Penalitatea este de

50.000 lei x 0,02% x 85

zile = 850 lei

Penalitatea este de

50.000 lei x 0,02% x

180 zile = 1.800 lei

DOBÂNDA

până la 1 iulie 2013

Dobânda este de

50.000 x 0,04% x

29 zile = 580 lei

Dobânda este de 50.000

lei x 0,04% x 85 zile =

1.700 lei


lei x 0,04% x 180 zile =

3.600 lei


28

DOBÂNDA

după 1 iulie 2013

Dobânda este de

50.000 x 0,04% x

29 zile = 580 lei


lei x 0,04% x 85 zile =

1.700 lei


lei x 0,04% x 180 zile =

3.600 lei

ATENŢIE!!! Pentru neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată faţă de bugetele

locale, se datorează majorări de întârziere. Nivelul acestora este de 2% din cuantumul obligaţiilor

fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând

cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusive.

25. Introducerea impozitului forfetar pentru unele activități – 2014 (proiect)

Începând cu 1 ianuarie 2014, vor datora impozit forfetar contribuabilii persoane juridice care la data

de 31 decembrie a anului precedent îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

- desfășoară activități principale în domeniile serviciilor de cazare și alimentație publică (hoteluri, pensiuni, restaurante, baruri, cafenele), precum și în domeniul întreținerea și repararea

autovehiculelor;

- au realizat o cifră de afaceri de până la 50 milioane euro, echivalent în lei sau dețin active

totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situații

financiare aprobate;

- au un număr mediu anual de salariați mai mic de 250; și

- nu se află în dizolvare, potrivit legii. Aceste entități vor datora impozit forfetar doar dacă ponderea veniturilor obținute în anul

precedent din desfășurarea activităților cu codurile CAEN vizate în total venituri este de peste 70%.

Din totalul veniturilor se elimină:

- veniturile aferente costurilor stocurilor de produse (711) și cele ale serviciilor în curs de executie (712);

- veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale (721 și 722);

- veniturile din subvenții (741 și 7584);

- veniturile din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare (grupa 78);

- veniturile din restituirea sau anularea unor dobanzi și/sau penalități de întârziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

- veniturile din despăgubiri de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii; și

- veniturile aferente reducerilor comerciale acordate (709).

Impozitul forfetar va fi plătit și de persoanele juridice române care se înființează în cursul

anului. Contribuabilii care devin inactivi temporar vor reveni la plata impozitului forfetar odată cu

reluarea activităţii.

Persoanele juridice române nu mai plătesc impozitul forfetar începând cu anul fiscal următor

anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile menţionate.

Valoarea impozitului forfetar variază în funcţie de tipul de activitate, suprafaţă, localitate şi

sezon.

A. La hoteluri, pensiuni, campinguri, tabere şi alte servicii de cazare, impozitul forfetar anual se

determină înmulţind valoarea impozitului standard şi numărul de locuri de cazare pe unitate.

Pentru a determina valoarea impozitului standard, s-au luat în calcul o serie de indicatori relevanţi:

- capacitatea de a produce venit (număr de locuri de cazare şi suprafaţa utilă a unităţii);

- zona şi amplasamentul (vadul comercial);

- sezonalitatea activităţii şi categoria hotelurilor/pensiunilor (număr stele/flori).

Exemplu – un hotel de 3 stele cu 50 locuri de cazare din Sibiu - zona A.

Impozitul forfetar este = 50 x 244 = 12.200 lei

B. În cazul activităţilor de întreţinere şi reparare a autovehiculelor, formula de calcul a

impozitului forfetar este următoarea:


29

Impozit forfetar anual/unitate = 12*(s*A+z*A+t*A+m*A+v*A).

unde:

12 - numărul de luni

s - coeficientul activităţii de spălătorie auto (7,5)

z – coeficientul activităţii de vopsitorie (8)

t – coeficientul activităţii de tinichigerie (9)

m – coeficientul activităţii de mecanică şi ITP (10)

v – coeficientul activităţii de vulcanizare (6)

A – suprafaţa în care se desfăşoară activitatea, în mp.

Unităţile de întreţinere auto au raportat în anul 2011 un impozit pe profit de 32,686 de milioane

de lei. Iar unităţile din turism au raportat un impozit pe profit de 29,775 de milioane de lei.

C. Pentru restaurante, catering, baruri, cafenele şi alte activităţi de alimentaţie, precum şi de

servire a băuturilor, impozitarea forfetară se face astfel:

Impozit forfetar anual/unitate = k*(x +y*q)*z.

unde:

k - 1.400, valoarea impozitului standard, în lei

x - variabila în funcţie de rangul localităţii

y – variabila în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei

z – coeficientul de sezonalitate

q – 0,8 coeficientul de ajustare pentru spaţiu tehnic.

Exemplu - un restaurant de 100 de mp din Sibiu - zona A.

În acest caz, k este de 1400 de lei, x reprezintă 11, y are o valoare de 10, q este de 0,8, iar z este

0,4. Impozitul forfetar este =1400 x (11+10 x 0,8) x 0,4 = 10.640 lei.

Dacă în cursul anului fiscal, contribuabilii realizează venituri din desfăşurarea altor activităţi

decât cele care intră sub incidenţa impozitului forfetar, aceştia ar putea datora un impozit forfetar

de 3% aplicat asupra diferenţei dintre totalul veniturilor realizate din aceste activităţi şi veniturile din

care se calculează impozitul forfetar.

Pentru contribuabilii care desfăşoară mai multe dintre activităţile vizate de impozitul

forfetar, cu excepţia celor care activează printr-un complex hotelier, impozitul datorat se determină

prin însumarea impozitului determinat conform formulelor corespunzătoare fiecărei activităţi

desfăşurate.

Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit sau impozit pe veniturile

microîntreprinderilor vor comunica organelor fiscale aplicarea impozitului forfetar, până la 31 martie

inclusiv a anului pentru care se plăteşte acest impozit.

26. Taxarea inversă la cereale

Legea 168/2013 a prelungit taxarea inversă la cereale și plante tehnice până la 31 mai 2014. În

această categorie intră următoarele produse:

- Porumb, orz, secară;

- Grâu dur şi Grâu comun destinat însămânţării;

- Semințe de floarea-soarelui, chiar sfărâmate;

- Sfeclă de zahăr;

- Semințe de rapiță sau de rapiță sălbatică, chiar sfărâmate;

- Boabe de soia, chiar sfărâmate;

- Alac (Triticum spelta), destinat însămânţării; şi

- Alt alac (Triticum spelta) și grâu comun, nedestinate însămânțării.

Odată cu publicarea OG 16/2013 în luna august 2013, s-a prelungit taxarea inversă la aceste

produse până la 31 decembrie 2018.


30

27. Deducerea TVA în baza bonurilor fiscale

Începând cu data de 14 martie 2013, vă puteţi deduce TVA în cazul bonurilor fiscale a căror

valoare individuală, inclusiv TVA, este de cel mult 100 euro, dacă furnizorul a menţionat pe bonul

fiscal cu ajutorul aparatului de marcat electronic fiscal codul de înregistrare în scopuri de TVA al

beneficiarului, având în vedere HG nr.84/2013 pentru modificarea şi completarea Normelor

metodologice de aplicare a Codului fiscal, publicată în MOf nr 136 din 14.03.2013. Cursul de schimb

utilizat pentru determinarea în euro a valorii bonului fiscal este cursul din data emiterii bonului fiscal.

ATENŢIE! Aceste prevederi sunt aplicabile inclusiv pentru livrarea de carburanţi auto pe baza

bonurilor fiscale. Astfel, nu mai sunt valabile prevederile referitoare la justificarea deducerii TVA

pentru carburanţii auto pe baza bonurilor fiscale, indiferent de valoarea acestora, în condiţiile în care

acestea erau ştampilate şi aveau înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a

autovehiculului.

Această măsură a fost luată ca urmare a transpunerii prevederilor Directivei 2010/45/CE privind

facturarea, în sensul că agenţii economici au posibilitatea de a emite facturi simplificate dacă valoarea

acestora este de cel mult 100 euro, inclusiv TVA, la cursul din data exigibilităţii TVA. Având în vedere

că bonurile fiscale conţin elementele minimale ale unei facturi simplificate şi acestea pot constitui

documente pe baza cărora se poate deduce TVA.

În vederea aplicării noilor prevederi, cei care deţin aparate de marcat electronice fiscal şi doresc

ca bonurile fiscale să poată constitui documente pentru deducerea TVA trebuie să îşi adapteze soft-

urile aparatelor de marcat astfel încât acestea să poată înscrie pe bonuri codul de înregistrate în scopuri

de TVA al beneficiarului. Practic, această informaţie este obligatorie şi este necesar ca ea să facă parte

din formatul standard al bonului fiscal, aşa cum este emis de aparatul de marcat, nefiind acceptată o

menţiune ulterioară cu pixul a codului de TVA al beneficiarului.

Cei care nu pot înscrie cu ajutorul aparatelor de marcat codul de înregistrare în scopuri de TVA a

beneficiarului, neavând un soft adaptat în acest sens, la solicitarea beneficiarilor trebuie să emită

factura pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate.

Chiar dacă aveţi un soft adaptat prin care puteţi insera pe bonul fiscal codul de TVA al

beneficiarului, în situaţia în care beneficiarul solicită totuşi emiterea unei facturi, sunteţi obligat să o

emiteţi, pe lângă bonul fiscal.

Atenţie! Sunteţi obligat să emiteţi factură la solicitarea beneficiarului indiferent de valoare și

indiferent dacă deţineţi sau nu aparate de marcat care pot imprima codul de înregistrare în scopuri de

TVA al beneficiarului.

Pentru a îndeplini condiţiile unei facturi emise în sistem simplificat, bonurile fiscale trebuie să

conţină cel puţin următoarele informaţii:

- data emiterii;

- datele de identificare a persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

- identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;

- suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;

- codul de înregistrare în scopuri de TVA al beneficiarului.

Noile reglementări care au intrat în vigoare aduc atât avantaje, cât şi dezavantaje pentru

contribuabili în ceea ce priveşte deducerea TVA. Principalul avantaj constă în faptul că beneficiarul îşi

va putea deduce TVA aferent bunurilor şi serviciilor a căror valoare totală este mai mică de 100 euro

doar pe baza bonurilor fiscale (dacă acestea conţin codul de TVA al beneficiarului).

Dezavantajele acestei noi reglementări sunt:

- în cazul achiziţiei de carburanţi, pentru a deduce TVA din bonurile fiscale, acestea vor

trebui să conţină codul de TVA al beneficiarului şi să aibă o valoare mai mică de 100

euro, restricţii care până la 14 martie 2013 nu existau.

- bonurile fiscale pentru achiziţia de combustibil a căror valoare depăşeşte 100 de euro

necesită solicitarea facturii aferente pentru a se putea deduce TVA.


31

În concluzie, nu veți mai putea deduce TVA din bonurile fiscale decât dacă acestea îndeplinesc

următoarele 3 condiții cumulative:

au o valoare de până la 100 euro;

au înscris, tipărit de către aparatul de marcat al emitentului, codul de TVA al beneficiarului;

conțin următoarele elemente minime: data emiterii bonului, datele de identificare a persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile, denumirea bunurilor

și/sau a serviciilor furnizate și suma TVA sau informaţiile necesare pentru calcularea

acesteia.

ATENŢIE!!! Prin comunicatul de presă nr 1090625 din 27 mai 2013, ANAF a precizat că

bonurile fiscale cu valoare sub 100 de euro care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate pentru

care beneficiarul a solicitat înscrierea codului de înregistrare în scopuri de TVA trebuie să fie

raportate în Declaraţia informativă 394. Să nu uităm că această direcţie a fost introdusă totuşi printr-

un comunicat de presă şi nu printr-o modificare legislativă.

În MOf nr 582 din 13 septembrie 2013, a fost publicat OPANAF nr 2986, conform căruia

începând cu luna august, în Declaraţia 394 NU trebuie să includem bonurile fiscale care îndeplinesc

condiţiile unei facturi simplificate. Această prevedere se va aplica însă numai până la 31 decembrie

2014.

Declaraţia trebuie să conţină şi toate facturile care au fost emise/primite în perioada de

raportare, inclusiv cele care au înscrisă menţiunea „taxare inversă” sau „TVA la încasare” şi nu

cuprinde facturile emise prin autofacturare.

Dacă după depunerea Declaraţiei 394 constataţi existenţa unor omisiuni sau erori, trebuie să

depuneţi o nouă declaraţie corect completată, care o va înlocui pe cea depusă iniţial. Amenda pentru

nedepunerea formularului este între 12.000 lei şi 14.000 lei în cazul persoanelor juridice şi între 2.000

lei şi 3.500 lei, în cazul persoanelor fizice.

28. Legea 72/2013 - Combaterea întârzierii la plata obligațiilor contractuale

Din 5 aprilie 2013, a intrat in vigoare Legea 72/2013 privind masurile pentru combaterea

intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheia te intre

profesionisti si intre acestia si autoritati contractante.

Astfel, a fost transpusa in legislatia nationala Directiva 2011/7/CE privind combaterea

intarzierii la plata in tranzactiile comerciale, care ar fi trebuitimplementata pana la data de 16 martie

2013.

In ceea ce priveste contractele din mediul privat, in cazul in care scadenta nu este mentionata

in contract, termenul de plata este de 30 de zile calendaristice. Legea mai prevede faptul ca termenul

de plata contractual poate fi de maximum 60 de zile calendaristice. Totusi, partile pot mentiona in

contract un termen de plata mai mare, dar care sa nu fie considerat abuziv fata de creditor, aspect

interpretabil in practica.

In cazul neachitarii la timp a bunurilor sau a serviciilor achizitionate, agentii economici din

mediul privat datoreaza dobanzi penalizatoare care curg de la scadenta pana la momentul platii. Daca

in contract nu s-a stabilit o alta valoare, acestea se calculeaza la nivelul ratei dobanzii de referinta a

BNR (5,25% pentru semestrul 2 din 2013), plus 8 puncte procentuale.

Astfel, dobanda penalizatoare aplicabila pentru semestrul 2 din 2013 e de 13,25%.

Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile suportate in vederea

recuperarii creantei, in conditiile neexecutarii la timp a obligatiei de plata de catre debitor. Mai mult

decat atat, din prima zi de intarziere la plata, creditorul are dreptul automat sa solicite debitorului

o despagubire minima de 40 de euro (contravaloarea in lei), suma fiind suplimentara cheltuielilor

aferente unei eventuale proceduri de executare silita.


32

Întrebări:

1. Legea nr. 72/2013 creează un drept de instituire sau instituie o obligaţie de a percepe dobanzi

penalizatoare în cazul întârzierii la plată?

Legea nr. 72/2013 nu instituie o obligaţie de a fi percepută o dobandă penalizatoare, ci conferă

un drept, a cărui exercitare depinde de voinţa titularului său. Astfel, creditorul este îndreptăţit, iar nu

obligat la perceperea dobânzii penalizatoare.

Directiva 2011/7/CE foloseşte sintagma „este îndreptăţit la dobânzi” în locul exprimării din

Legea nr. 72/2013 ,,percepe dobânzi”, rostul Directivei fiind de a proteja creditorul (profesionist,

persoană fizică sau juridică), punând la dispoziţia sa mijloace adecvate şi eficiete pentru a descuraja

întârzierile în efectuarea plăţii.

Norma naţională trebuie interpretată şi aplicată în lumina dispoziţiilor de drept al Uniunii

Europene, care potrivit art. 148, alin. (2) din Constituţia României, republicată, au prioritate faţă de

dispoziţiile din legile interne (deci trebuie interpretată norma în sensul că aceasta creaează un drept, nu

instituie o obligaţie).

2. Dispoziţiile Legii nr. 72/2013 sunt aplicabile şi contractelor în derulare?

Directiva 2011/7/CE permite statelor membre ca, prin legislaţia de transpunere, să opteze pentru

aplicarea noilor standarde doar în privinţa contractelor încheiate ulterior edictării normei naţionale ori

în privinţa contractelor în curs (fără a se efectua principiul neretroactivităţii legii civile).

În România, s-a optat pentru prima soluţie, la art. 21 din Legea nr. 72/2013 prevăzându-se că

dispoziţiile acestei legi (cu excepţia prevederilor art. 15) nu sunt aplicabile obligaţiilor de plată a unor

sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi

contractante înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi.

Prin art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare,

s-a introdus precizarea potrivit căreia, obligaţiile de plată a unor sume de bani rezultând din contracte

încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante au regimul stabilit potrivit clauze lor

contractuale şi dispoziţiilor legale în vigoare la data incheierii sau, după caz, modificării acestora.

Aşadar, pentru contractele în derulare se aplică regulile, inclusiv din perspectiva termenelor de plată şi

a curgerii dobânzii, în vigoare la data încheierii contractelor sau, după caz, a actelor adiţionale la

acestea, nefiind necesară modificarea lor pentru adaptarea la noul regim instituit prin Legea nr.

72/2013.

3. Daunele-interese minimale sunt obligatorii sau facultative?

Daunele-interese minimale (contravaluarea a 40 de euro, ca sumă minimă apreciată necesară

pentru recuperarea unei creanţe) cât şi dobanzile penalizatoare au caracter facultativ, titularul dreptului

de a percepe dobânzi sau daune-intrese minimale fiind cel care poate decide în sensul exercitării acestui

drept sau, dimpotrivă, în sensul renunţării la exercitarea sa.

Ceea ce prevede însă legea este că nu se poate renunţa, prin contract, la dreptul la dobânzi

penalizatoare şi/sau la daune interese minimale, Directiva şi legea de transpunere a acesteia calificând o

astfel de clauză ca abuzivă (apreciindu-se că această renunţare este impusă de co-contractant). Nu

însemnă însă că, dacă în contract este prevăzută o anumită dobândă penalizatoare, titularul dreptului nu

poate renunţa la perceperea sa. El o poate face, aşa cum poate renunţa şi la perceperea dobânzii

penalizatoare legale (aplicabilă dacă nu există o stipulaţie contractuală referitoare la dobandă) şi la

perceperea daunelor-interese minimale de 40 de euro, prevăzută de lege.

4. Potrivit Legii nr. 72/2013, este necesar un contract de vânzare sau factura este de ajuns în

relaţiile cu clienţii, aplicându-se termenul de plată prevăzut de lege?

Legea nr. 72/2013 nu introduce reguli noi cu privire la înscrisurile constatatoare ale raporturilor

contractuale. În cazul în care părţile nu întocmesc un înscris constatator al raportului de vanzare, în care

să fie stipulate termene de plată sau o anumită valoare a dobânzii penalizatoare, ci doar emit factură,

termenul de plată va fi cel prevăzut de lege (30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor

a facturii) iar dobânda aplicabilă va fi cea legală (rata dobanzii de referinţă plus 8 puncte procentuale).


33

29. Modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost modificată prin

Legea 50/2013 publicată în MOf nr. 146 din 19 martie 2013. Astfel, sancțiunile s-au înăsprit și trebuie

să acordăm o atenție sporită pentru a nu ne încadra în aceste prevederi.

Capitolul 2 - Infracţiuni

Art 3. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta

contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de evidenţă contabilă distruse, în

termenul înscris în documentele de control. (Inainte, se acorda amendă între 5.000-30.000 lei)

Art 4. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani refuzul

nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din

patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15

zile de la somaţie. (Inainte, sanctiunea era intre 6 luni si 3 ani sau amenda)

Art 5. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani împiedicarea,

sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori

pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale. (Inainte, sanctiunea era

intre 6 luni si 3 ani sau amenda)

Art 6. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani reţinerea şi

nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau

contribuţii cu reţinere la sursă. (Inainte, sanctiunea era intre 1 an si 3 ani sau amenda)

Art 9. (1) Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8

ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea

obligatiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale, a

operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidentierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza

operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de

marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

e) executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a

datelor;

f) sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,

declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale

persoanelor verificate;

g) substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor

sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de

procedura penala.

Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în

echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia

se majorează cu 5 ani.

Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în

echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia

se majorează cu 7 ani.

16. Limitarea fiscală a amortizării autoturismelor

http://www.dreptonline.ro/monitorul_oficial/monitor_oficial.php?id_monitor=10126


34

Valoarea fiscală a mijloacelor fixe reprezintă costul de achiziţie, de producţie sau valoarea de

piaţă a celor dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrării în patrimoniul

contribuabilului (valoare de intrare) şi este utilizată pentru calculul amortizării fiscal. În valoarea

fiscală se includ şi reevaluările contabile efectuate. În cazul în care se efectuează reevaluări care

determină o descreştere a valorii acestora sub valoarea de intrare, valoarea fiscală rămasă neamortizată

a mijloacelor fixe se recalculează până la nivelul celei stabilite pe baza valorii de intrare.

Începând cu 1 februarie 2013, pentru mijloacele de transport persoane din categoria M1,

conform legislaţiei în vigoare (Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr.

211/2003), cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile, în limita a 1.500 lei/lună/autoturism.

Această prevedere se aplică inclusiv pentru mijloacele de transport achiziţionate anterior datei

de 1 februarie 2013, pentru cheltuielile cu amortizarea stabilite în baza valorii fiscale rămase

neamortizate.

Aceste mijloacele de transport nu mai pot fi amortizate în funcţie de numărul de kilometri sau

numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice.

Categoria M1 = Vehicule proiectate şi fabricate pentru transportul de persoane, care au cel

mult 8 locuri pe scaune, în afara scaunului conducătorului.

Începând cu 1 iunie 2013, sunt exceptate de la această limitare situaţiile în care mijloacele de

transport respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de

curierat;

2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii, precum şi pentru test drive şi pentru

demonstraţii;

3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de

taximetrie;

4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închiriere către alte

persoane, transmiterea dreptului de folosinţă, în cadrul contractelor de leasing operaţional sau

pentru instruire de către şcolile de şoferi.

Modificarea duratei de amortizare

Amortizarea contabilă se stabileşte după reglementările contabile, în timp ce amortizarea fiscală

se calculează cu respectarea prevederilor din Codul fiscal, nefiind obligatoriu ca cele două să coincidă.

CONTABIL:

Conform OMFP 3055/2009, metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care

beneficiile economice viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de entitate şi trebuie aplicată

de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având condiţii de utilizare identice,

în funcţie de politica contabilă adoptată.

O modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare sau învechirea unei imobilizări corporale

poate justifica revizuirea duratei de amortizare. În cazuri excepţionale, durata de amortizare stabilită

iniţial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada

rămasă de utilizare.

FISCAL:

Conform Art 4 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a

mijloacelor fixe, pentru fiecare mijloc fix nou achiziţionat se utilizează sistemul unor plaje de ani

cuprinse între o valoare minimă şi una maximă. Astfel stabilită, durata normală de funcţionare a

mijlocului fix rămâne neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestuia sau

scoaterea sa din funcţiune.

17. Tratamentul diurnei pentru deplasări în țară sau străinătate

Cadrul legal în vigoare:

- HG nr. 1860/2006 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor

publice pe perioada delegarii si detasarii în alta localitate, precum si în cazul deplasarii, în

cadrul localitatii, în interesul serviciului, cu modificarile si completarile ulterioare;


35

- HG nr. 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului român trimis în strainatate

pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

Pentru a beneficia de diurnă, o persoană trebuie să se afle în delegare sau detaşare într-o

localitate situată la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de

muncă.

Numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare sau detaşare se calculează de

la data şi ora plecării pâna la data şi ora înapoierii mijlocului de transport din şi în localitatea unde îşi

are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de delegare sau detaşare.

Pentru delegarea cu o durată de o singură zi, precum şi pentru ultima zi, în cazul delegării de mai multe

zile, indemnizaţia se acordă numai dacă durata delegării este de cel puţin 12 ore.

În ultimii ani, nivelul indemnizaţiei de deplasare în valută a suferit o serie de modificări, în

funcţie de reducerile sau majorările veniturilor bugetarilor. De exemplu, în situaţia unei deplasări în

străinătate pentru care nivelul prevăzut anterior datei de 1 iunie 2010 pentru instituţiile publice era de

35 Euro:

- începând cu 1 iunie 2010, nivelul acesteia a devenit 26,25 Euro (75%×35 = 26,25 euro);

- începând cu 1 ianuarie 2011, nivelul diurnei devine 30,18 euro (35 euro x 75% x 115%);

- începând cu 1 iunie 2012, nivelul diurnei devine 32,6 euro (35 euro x 75% x 115% x 108%);

- începând cu 1 decembrie 2012, diurna redevine 35 euro (35 euro x 75% x 115% x 108% x

107,4%).

Până la 1 februarie 2013: A. Angajatorul = plătitor de impozit pe profit

Suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări este

deductibilă în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice.

Practic, pentru ce depăşeşte limita legală, societatea suportă un impozit de 16%, având în vedere

că acea cheltuială este nedeductibilă.

B. Angajatorul =Neplătitor de impozit pe profit

Art 55, alin (2), lit i)

Sumele acordate de ONG şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5

ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate

pentru salariaţii din instituţiile publice sunt considerate asimilate salariilor şi impozitate ca atare.

ART. 296^4 Baza de calcul al contribuţiilor sociale individuale

Baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii include şi:

m) indemnizaţiile primite pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, acordate de

persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, inclusiv

BNR, peste limita a de 2,5 ori indemnizaţia acordată salariaţilor din instituţiile publice.

Pentru ce depăşeşte limita legală, se consideră venit salarial şi se reţine atât impozit pe

venit de 16%, cât şi toate contribuţiile sociale aferente.

După 1 februarie 2013: Începând cu 1 februarie 2013, indiferent de regimul angajatorului (plătitor de impozit pe profit,

plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, PFA, II, ONG), indemnizaţia acordată

angajaţilor pe perioada delegării şi detăşarii în altă localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul

serviciului, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru salariaţii din instituţiile publice:

- se supune impozitului pe salarii;

- se include în baza lunară de calcul a contribuţiilor sociale obligatorii.

Pentru angajatorii plătitori de impozit pe profit, se aplica însă în continuare următoarea

prevedere:


36

Extras din Codul fiscal:

(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în

România şi în străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

Practic, pentru ce depăşea limita legală, societatea suporta un impozit de 16%, având în vedere

că acea cheltuială este nedeductibilă, ajungându-se astfel la o dublă impozitare.

Începând cu 1 iunie 2013, la art 21, alin 3), lit (b) din Codul fiscal a fost abrogată.

Exemplu:

Entitatea Leader, cu sediul în Bucureşti, a trimis în deplasare un angajat, pe o perioadă de 5 zile,

diurna zilnică fiind de 70 lei. Acesta are un salariu de încadrare de 2.000 lei, nu beneficiază de sporuri

sau indemnizaţii şi nu are nicio persoană în întreţinere.

Care este tratamentul contabil aplicabil?

Entitatea Leader trebuie să ţină cont de următoarele informaţii:

Elemente Suma

Diurnă totală acordată (70 lei x 5 zile) 350 lei

Diurnă – venit neimpozabil (32,5 lei x 5 zile) 162,5 lei

Diurnă – venit impozabil (350 lei – 162,5 lei) 187,5 lei

În aceste condiţii, este de preferat ca entitatea să utilizeze conturi analitice pentru evidenţierea

indemnizaţiei de deplasare, deoarece o parte din aceasta se include în venitul brut din salariu asupra

căruia se va calcula impozitul pe venit şi contribuţiile sociale.

- înregistrarea diurnei acordate:

162,5 lei

187,5 lei

625.Neimpozabil

„Cheltuieli cu deplasări,

detaşări şi transferări”

625.Impozabil

„Cheltuieli cu deplasări,

detaşări şi transferări”

= 542

„Avansuri de trezorerie”

350 lei

La calculul impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale individuale, entitatea Leader va ţine

cont de următoarele elemente:

Elemente Suma

Salariu de încadrare 2.000,0 lei

Diurnă – venit impozabil (350 lei – 162,5 lei) 187,5 lei

Venit brut realizat 2.187,5 lei

CAS individual (2.187,5 lei x 10,5%) 230 lei

CASS angajat (2.187,5 lei x 5,5%) 120 lei

Şomaj angajat (2.187,5 lei x 0,5%) 11 lei

Venit net 1.826,5 lei

Deducere personală (250 lei )000.2

000.15,187.21(

) 110 lei

Venit impozabil (1.826, lei – 110 lei)) 1.716,5 lei

Impozit pe venit (1.716,5 lei x 16%) 275 lei

Rest de plată (1.826,5 lei – 275 lei ) 1.551,5 lei

- înregistrarea salariului de încadrare:


37

2.000 lei 641

„Cheltuieli cu salariile

personalului”

= 421

„Personal - salarii datorate”

2.000 lei

- reţinerea impozitului şi a contribuţiilor sociale:

636 lei 421

„Personal - salarii

datorate”

= 444

„Impozitul pe venituri de natura

salariilor”

4312

„Contribuţia personalului la

asigurările sociale”

4314

„Contribuţia angajaţilor pentru

asigurările sociale de sănătate”

4372

„Contribuţia personalului la

fondul de şomaj”

275 lei

230 lei

120 lei

11 lei

În funcţie de softul de contabilitate utilizat, în statul de salarii, suma de 187,50 lei poate fi

recunoscută într-o coloană distinctă sub forma “Alte sume impozabile”.

În Declaraţia 112, în Anexa 1.2 “Anexa asigurat”, entitatea Leader va raporta pentru angajatul

său un venit brut realizat de 2.187,5 lei, în vederea calculării contribuţiilor sociale.

18. Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi

Codul fiscal, la art 115 prevede că veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacă

veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt:

k) venituri din servicii prestate în România şi în afara României, exclusiv transportul

internaţional şi prestările de servicii accesorii acestui transport;

Înainte de 1 februarie 2013:

k) venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internaţional şi prestările

de servicii accesorii acestui transport;

Astfel, toate serviciile efectuate de nerezidenţi în favoarea unui rezident, cu excepţia

transportului internaţional, se aflau în sfera impozitului datorat de nerezidenţi în România, ceea ce era

absurd.

Legea 168/2013 clarifică aceste aspecte şi modifică litera K de la art 115, astfel că în prezent

aceasta se prezintă astfel:

k) venituri din servicii prestate în România de orice natură şi în afara României de natura

serviciilor de:

- management;

- consultanţă în orice domeniu;

- marketing, asistenţă tehnică, de cercetare şi proiectare în orice domeniu;

- reclamă şi publicitate indiferent de forma în care sunt realizate;

- prestate de avocaţi, ingineri, arhitecţi, notari publici, contabili, auditori.

Nu reprezintă venituri impozabile în România veniturile din transportul internaţional şi

prestările de servicii accesorii acestui transport;

Dacă de exemplu plătiţi servicii de publicitate la Google şi/sau alte servicii unor societăţi

nerezidente, pentru aceste tipuri de servicii, începând cu 01 februarie 2013, sunteţi obligaţi să calculaţi

impozitul cu reţinere la sursă de 16% indiferent dacă se fac plăţi pentru facturi emise anterior datei de


38

01 februarie 2013. Dacă la data plăţii venitului societatea nerezidentă vă prezintă certificatul de

rezidenţă fiscală, aveţi dreptul să impozitaţi venitul nerezidentului în cel mai favorabil mod dintre

Conventia de evitare a dublei impuneri şi legislaţia internă, conform art. 118 din Codul fiscal.

Nerezidenţii care sunt beneficiarii veniturilor din România trebuie să depună la plătitorul de

venit originalul sau copia legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală, însoţit de o traducere

autorizată în limba română. În situaţia în care autoritatea competentă străină emite certificatul de

rezidenţă fiscală în format electronic sau online, acesta reprezintă originalul certificatului de rezidenţă

fiscală avut în vedere pentru aplicarea convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România

şi statul de rezidenţă al beneficiarului veniturilor obţinute din România.

Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România se

calculează, se reţine şi se plăteşte la bugetul de stat de către plătitorii de venituri. Conversia în lei a

impozitului în valută aferent veniturilor obţinute din România de nerezidenţi se face la cursul de

schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în care s-a plătit

venitul către nerezident şi impozitul în lei rezultat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv

a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul.

Dacă din diverse motive, nu veţi putea stopa impozitul datorat de nerezidenţi în România şi nici

nu deţineţi certificatul de rezidenţă fiscală, veţi înregistra pe cheltuiala societăţii impozitul datorat de

nerezidenţi în România, calculat prin metoda sutei majorate. Această cheltuială este nedeductibilă la

calculul impozitului pe profit, conform art.21 alin.(4) lit. a) din Codul fiscal.

Impozitul datorat este de 50% pentru o serie de venituri obținute de nerezidenți şi se aplică

dacă:

- veniturile sunt plătite într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în

baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii (convenție de evitare a dublei impuneri); și

- veniturile sunt plătite ca urmare a unor tranzacţii calificate ca fiind artificiale. Prin

tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut

economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice

obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine

avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.

19. Tratamentul fiscal al cheltuielilor de protocol

Conform definiţiei din Codul fiscal, cheltuielile de protocol sunt cheltuieli ocazionate de

acordarea unor cadouri, trataţii şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii.

a. Din punct de vedere al impozitului pe profit :

Cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei

rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile,

altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor şi

cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, la care se efectuează ajustările fiscale.

Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi amânat, cheltuielile de

protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile

neimpozabile. În cadrul cheltuielilor de protocol, la calculul profitului impozabil, se includ şi

cheltuielile înregistrate cu TVA colectată pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare egală sau

mai mare de 100 lei.

b. Din punct de vedere al TVA

i. Până la 1 ianuarie 2013

Codul fiscal preciza la art 128, alin (8):

Nu constituie livrare de bunuri:


39

e) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare,

de mecenat, de protocol/reprezentare.

Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri

dacă valoarea totală a bunurilor acordate gratuit în cursul unui an calendaristic este sub plafonul în

care aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.

Depăşirea plafonului constituie livrare de bunuri cu plată şi se colectează TVA, dacă s-a

exercitat dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor care depăşesc plafonul. Taxa colectată

aferentă depăşirii se calculează şi se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care

persoana impozabilă a depus sau trebuie să depună situaţiile financiare anuale sau, după caz,

declaraţiile privind veniturile realizate, respectiv în anul următor celui în care au fost efectuate

cheltuielile.

II. După 1 ianuarie 2013

Bunurile de mică valoare acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol NU sunt considerate

livrări de bunuri dacă valoarea fiecărui cadou oferit este mai mică sau egală cu plafonul de 100 lei.

Cadoul cuprinde unul sau mai multe bunuri oferite gratuit.

În situaţia în care persoana impozabilă a oferit şi cadouri care depăşesc individual plafonul de

100 lei, însumează valoarea depăşirilor de plafon aferente unei perioade fiscale, care constituie livrare

de bunuri cu plată şi colectează taxa, dacă s-a exercitat dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiei

bunurilor respective.

Se consideră că livrarea de bunuri are loc în ultima zi lucrătoare a perioadei fiscale în care au

fost acordate bunurile gratuit şi a fost depăşit plafonul. Baza impozabilă, respectiv valoarea depăşirilor

de plafon, şi taxa colectată aferentă se înscriu în autofactura prevăzută la art. 155 alin. (7) din Codul

fiscal care se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă a acordat

bunurile gratuit în cadrul acţiunilor de protocol şi a depăşit plafonul.

Opinie! Pentru facturile primite de la furnizori, aferente achizitiilor de bunuri (apa, cafea, suc,

zahar, etc.) destinate servirii in cadrul sedintelor de protocol legate de derularea afacerilor se poate

exercita, integral, suma TVA deductibila facturata de catre furnizor, fara ca acest drept sa fie limitat

similar tratamentului fiscal aplicat pentru cheltuielile aferente inregistrate.

Pentru exercitarea acestui drept de deducere a sumei TVA trebuie sa justificati acordarea

tratatiilor respective numai in scopul afacerii. Astfel, depasirea limitei de 2% a cheltuielilor de protocol

nu trebuie urmata de colectarea sumei TVA prin emiterea unei autofacturi la inchiderea anului fiscal

2013 asa cum s-a procedat in anii anteriori.

Totusi, retineti faptul ca nu se exercita dreptul de deducere a TVA pentru achizitia de tutun si

bauturi alcoolice destinate tratatiilor oferite partenerilor de afaceri, chiar daca acestea se desfasoara in

scopul afacerii.

Protocol servicii (mese la restaurant cu diverşi parteneri) - TVA este deductibilă dacă acţiunile

de protocol sunt realizate în scopuri legate de activitatea economică a societăţii. Dacă putem demonstra

că o masă la un restaurant a fost necesară în scopul afacerii atunci TVA este deductibilă. În acest sens,

putem justifica scopul întâlnirilor cu o serie de documente (note de negociere, rapoarte, contracte

încheiate etc.). Dacă nu putem demonstra o astfel de legatură, atunci trebuie să colectăm TVA prin emiterea de autofactură.

ART. 129 Prestarea de servicii

(5) Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată operaţiuni precum:

a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei

impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau

protocol;

Norme la Codul fiscal:

Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată utilizarea bunurilor care fac parte din

activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii în mod

gratuit în cadrul acţiunilor de protocol în măsura în care acţiunile de protocol sunt realizate în scopuri

legate de activitatea economică a persoanei impozabile, nefiind aplicabil plafonul de 100 lei.


40

Suma deductibilă aferentă serviciilor prestate gratuit prin oferirea unei mese la restaurant nu

poate fi dedusă în situația în care nu se poate justifica faptul că aceste cheltuieli sunt efectuate în

legatură directă cu activitatea firmei care le-a înregistrat în evidența contabilă. Pentru a justifica

efectuarea unor cheltuieli de protocol cu partenerii de afaceri, este recomandabil ca responsabilul cu

organizarea acestei acțiuni să întocmească un referat prin care motivează necesitatea acestei acțiuni,

însă fără a nominaliza persoanele participante. În acest caz, este recomandabil să se menționeze doar

scopul acțiunii, de exemplu:

- discuții privind îmbunătățirea modului de derulare a contractelor deja existente;

- purtarea tratativelor pentru continuarea derulării contractului încheiat pentru o anumită perioadă

de timp;

- extinderea afacerii pe noi piețe de desfacere a produselor;

- menținerea relațiilor comerciale.

Referatul respectiv ar trebui supus aprobării conducerii societății pentru efectuarea cheltuielilor

respective, confirmând astfel că acțiunea de protocol se desfășoară în scopul susținerii activității

economice. La aceste documente puteţi anexa copii de pe corespondenţa purtată cu partenerii/

potenţialii parteneri prin e-mail, cereri de comandă, invitaţii, diverse corespondenţe privind unele

negocieri, oferte, contracte încheiate etc.

Pentru bunurile/serviciile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol în cursul anului 2012

se aplică prevederile legale în vigoare în anul 2012, inclusiv în ceea ce priveşte modul de determinare a

depăşirii plafonului şi a perioadei fiscale în care se colectează TVA aferente acestei depăşiri.

Astfel, conform noilor prevederi, începând cu 01 ianuarie 2013, există două abordări diferite din

punct de vedere fiscal, care generează şi înregistrări contabile diferite:

- TVA aferent cheltuielilor de protocol - analizată prin prisma plafonului de 100 lei, nemaifiind

necesară analiza depăşirii cheltuielilor de protocol peste procentul de 2% din profit pentru care

s-ar fi colectat TVA;

- cheltuiala cu protocolul pentru calculul impozitului pe profit - plafonul maxim de 2% din profit

rămâne nemodificat, cu deosebirea că în cheltuiala cu protocolul se va înregistra şi cheltuiala cu

TVA devenită nedeductibilă (colectată) peste cei 100 lei.

De exemplu, dacă o societate înregistrează pierdere, poate să deducă TVA aferent cadourilor în

limita plafonului de 100 lei, însă nu poate să deducă cheltuiala cu protocolul în plafonul de 2% din

profit, din moment ce are pierdere. Nu mai există legătură între deducerea TVA şi limita de 2% din

profit, analiza TVA făcându-se exclusiv faţă de plafonul de 100 lei, independent de analiza cheltuielii

deductibile / nedeductibile cu protocolul.

Exemplu:

Entitatea Leader a înregistrat în trimestrul I din 2013 venituri totale de 100.000 lei şi cheltuieli

în sumă de 95.000 lei. Aceasta a acordat unui grup de 10 clienţi cadouri a căror valoare individuală este

de 80 lei. Astfel, cheltuielile de protocol au fost de 800 lei.

Prezentaţi tratamentul fiscal aferent cheltuielilor de protocol.

Din punct de vedere al TVA, având în vedere că valoarea fiecărui cadou este inferioară

plafonului de 100 lei, entitatea nu trebuie să colecteze TVA.

La calculul impozitului pe profit, baza de calcul pentru deductibilitatea cheltuielilor de protocol

este de 5.800 lei (100.000 lei – 95.000 lei + 800 lei). Astfel, cheltuielile de protocol sunt deductibile în

limita a 116 lei (5.800 lei x 2%). Pentru partea nedeductibilă a cheltuielii de protocol nu se mai

analizează nimic în ceea ce priveşte TVA, întrucât TVA se deduce în limita celor 100 lei, fără să mai

existe vreo legătură între cheltuiala cu protocolul nedeductibilă şi TVA.

Exemplu:

Entitatea Leader a înregistrat în trimestrul I din 2013 venituri totale de 100.000 lei şi cheltuieli

în sumă de 90.000 lei. Aceasta a acordat unui grup de 10 clienţi cadouri a căror valoare individuală este

de 150 lei. Astfel, cheltuielile de protocol au fost de 1.500 lei.

Prezentaţi tratamentul fiscal aferent cheltuielilor de protocol.

http://infotva.manager.ro/articole/infotva/ce-reguli-aplicam-la-deducerea-tva-in-sistemul-tva-la-incasare-7257.html


41

Din punct de vedere al TVA, având în vedere că valoarea fiecărui cadou depăşeşte plafonul de

100 lei, entitatea trebuie să colecteze TVA pentru diferenţa de 500 lei, dacă a dedus TVA pentru

întreaga sumă.

120 lei 635

„Cheltuieli cu alte

impozite, taxe...”

Sau

623

„Cheltuieli de protocol,

reclamă şi publicitate”

= 4427

„TVA colectată”

120 lei

La calculul impozitului pe profit, în cheltuiala de protocol se include şi partea de TVA devenită

nedeductibilă. Baza de calcul pentru deductibilitatea cheltuielilor de protocol este de 11.500 lei

(100.000 lei – 90.000 lei + 1.500 lei). Astfel, cheltuielile de protocol sunt deductibile în limita a 230 lei

(11.500 lei x 2%).

Rezultatul fiscal va fi de 11.270 lei (11.500 lei – 230 lei), iar impozitul pe profit va fi de 1.803

lei (11.270 lei x 16%).

20. Tratamentul fiscal al cheltuielilor de sponsorizare

Conform Legii sponsorizarii nr 32/1994, cu toate modificările şi completările ulterioare:

Sponsorizarea este actul juridic prin care 2 persoane convin cu privire la transferul dreptului de

proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru sustinerea unor activitati fara

scop lucrativ desfasurate de catre una dintre parti, denumita beneficiarul sponsorizarii. Contractul de

sponsorizare se incheie in forma scrisa, cu specificarea obiectului, valorii si duratei sponsorizarii,

precum si a drepturilor si obligatiilor partilor.

Mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoana fizica sau juridica, numita mecena,

transfera, fara obligatie de contrapartida directa sau indirecta, dreptul sau de proprietate asupra unor

bunuri materiale sau mijloace financiare catre o persoana fizica, ca activitate filantropica cu caracter

umanitar, pentru desfasurarea unor activitati in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau

stiintific. Actul de mecenat se incheie in forma autentica in care se vor specifica obiectul, durata si

valoarea acestuia.

Facilitatile prevazute in prezenta lege nu se acorda in cazul:

sponsorizarii reciproce intre persoane fizice sau juridice;

sponsorizarii efectuate de catre rude ori afini pana la gradul al patrulea inclusiv;

sponsorizarii unei persoane juridice fara scop lucrativ de catre o alta persoana juridica care conduce sau controleaza direct persoana juridica sponsorizata.

a. Din punct de vedere al impozitului pe profit :

Cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private NU sunt

deductibile. Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor

legii privind sponsorizarea şi ale legii bibliotecilor, precum şi cei cei care acordă burse private scad din

impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:

- 30/00 din cifra de afaceri;

- 20% din impozitul pe profit datorat.

Cifra de afaceri la care se face referire mai sus reprezintă cifra de afaceri contabilă, copusă din

grupa 70 din Planul de conturi, la care se adauga contul 7411 „Subvenţii aferente cifrei de afaceri”.

În aceste limite se încadrează şi cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în

scopul construcţiei de localuri, al dotărilor, achiziţiilor de echipamente IT şi de documente specifice,

finanţării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor de

specializare, a participării la congrese internaţionale.

b. Din punct de vedere al TVA


42

i. Până la 1 ianuarie 2013

Codul fiscal preciza la art 128, alin (8):

Nu constituie livrare de bunuri:

e) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare,

de mecenat, de protocol/reprezentare.

Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate

livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3‰ din

cifra de afaceri. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste plafoane sponsorizările, acţiunile de

mecenat sau alte acţiuni prevăzute prin legi, acordate în numerar, precum şi bunurile pentru care taxa

nu a fost dedusă.

Depăşirea plafonului constituie livrare de bunuri cu plată şi se colectează TVA, dacă s-a

exercitat dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiilor care depăşesc plafonul. Taxa colectată

aferentă depăşirii se calculează şi se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care

persoana impozabilă a depus sau trebuie să depună situaţiile financiare anuale sau, după caz,

declaraţiile privind veniturile realizate, respectiv în anul următor celui în care au fost efectuate

cheltuielile.

II. După 1 ianuarie 2013

Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat NU sunt considerate

livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3 la mie

din cifra de afaceri constituită din operaţiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, precum şi

din operaţiuni pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate potrivit prevederilor

art. 132 şi 133 din Codul fiscal.

Încadrarea în plafon se determină pe baza datelor raportate prin deconturile de TVA depuse

pentru un an calendaristic. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste plafoane sponsorizările şi

acţiunile de mecenat, acordate în numerar, şi nici bunurile pentru care taxa nu a fost dedusă.

Depăşirea plafoanelor constituie livrare de bunuri cu plată, respectiv se colectează taxa. Taxa

colectată aferentă depăşirii se include în decontul întocmit pentru ultima perioadă fiscală a

anului respectiv. Pentru bunurile/serviciile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat în

cursul anului 2012 se aplică prevederile legale în vigoare în anul 2012, inclusiv în ceea ce priveşte

modul de determinare a depăşirii plafonului şi a perioadei fiscale în care se colectează TVA aferente

acestei depăşiri.

21. Înscrierea în ROI

Persoanele impozabile înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari au obligaţia ca, în

termen de 30 de zile de la data modificării listei administratorilor să depună la organul fiscal competent

cazierul judiciar al noilor administratori. Persoanele impozabile înscrise în Registrul operatorilor

intracomunitari, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data

modificării listei asociaţilor, să depună la organul fiscal competent cazierul judiciar al noilor asociaţi

care deţin minimum 5% din capitalul social al societăţii.

Organul fiscal competent va radia din oficiu din Registrul operatorilor intracomunitari

persoanele impozabile care nu respectă obligaţia prevăzută mai sus.

22. Baza de impozitare între părţi afiliate

Conform Curţii Europene, în cazul în care s-a încasat o contrapartidă în mod real şi indiferent

dacă aceasta este sau nu la nivel de piaţă, nu se impun ajustări ale TVA, ci doar eventual, ajustări la

nivelul impozitului pe profit, atunci când părţile implicate sunt persoane impozabile.

În acest sens, există mai multe decizii ale Curţii Europene de Justiţie de care trebuie să ţinem

cont:

- C-412/03 Hotel Scandic Gåsabäck

- C 285/2010 Campasa Estaciones de Servicio SA


43

- C 621/2010 Balkan and Sea Properties ADSITS

- C 129/2011 Provadinvest OOD

- C 154/80 Coöperatieve Aardappelenbewaarplaats

Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru care beneficiarul este o persoană

afiliată furnizorului/prestatorului, baza de impozitare este considerată valoarea de piaţă atunci când:

- contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar beneficiarul nu are drept complet de

deducere (o societate înregistrată în scopuri de TVA vinde unei persoane fizice bunuri la un preţ

inferior celui de piaţă);

- contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar furnizorul nu are un drept complet de

deducere şi livrarea/prestarea este scutită fără drept de deducere (furnizorul aplică pro-rata şi

închiriază în regim de scutire de TVA un imobil la un preţ inferior celui de piaţă);

- contrapartida este mai mare decât valoarea de piaţă, iar furnizorul nu are drept complet de

deducere (furnizorul aplică pro-rata şi vinde bunuri taxabile la un preţ superior celui de piaţă).

Astfel, din punct de vedere al TVA, reconsiderarea contrapartidei la prețul de piață este

reglementată atunci când există anumite limitări ale dreptului de deducere şi implicit nu se aplică

neutralitatea TVA.

PRO-RATA

Persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de

deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoană

impozabilă cu regim mixt.

Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care permit exercitarea dreptului de

deducere, inclusiv de investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni, se înscriu într-o coloană

distinctă din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestora se deduce integral.

Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi de

investiţii care sunt destinate realizării de astfel de operaţiuni se înscriu într-o coloană distinctă din

jurnalul pentru cumpărări pentru aceste operaţiuni, iar taxa deductibilă aferentă acestora nu se deduce.

Achiziţiile pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea

de operaţiuni care dau drept de deducere sau pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori

pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau

drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere se evidenţiază într-o coloană distinctă

din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestor achiziţii se deduce pe bază de

pro-rata.

Pro-rata se determină ca raport între:

a) suma totală, fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile legate direct de preţ, a operaţiunilor

constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere; şi

b) suma totală, fără taxă, a operaţiunilor prevăzute la lit. a) şi a operaţiunilor constând în livrări

de bunuri şi prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere. Se includ sumele

primite de la bugetul statului sau bugetele locale, acordate în scopul finanţării operaţiunilor scutite fără

drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a taxei.

Exemplu:

Să se determine TVA de plată, cunoscând următoarele date:

- Venituri obţinute din operaţiuni taxabile care dau drept de deducere: 115.000 lei;

- Venituri obţinute din operaţiuni scutite fără drept de deducere: 57.500 lei;

- Bunuri şi servicii achiziţionate atât pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere,

cât şi de operaţiuni care nu dau drept de deducere: 1.240 lei, din care TVA 240 lei;

- Bunuri şi servicii achiziţionate destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau drept de

deducere: 124.000 lei, din care TVA 24.000 lei.

Documents

2014.02. Suport scurt (1)