Upload
tranthien
View
248
Download
7
Embed Size (px)
Citation preview
ISSN 1841 – 298X
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
CENTRUL DE CERCETĂRI ECONOMICE
BRAŞOV
BULETINUL ŞTIINŢIFIC
NR. 16 - 2015
„ROMÂNIA ÎN PROCESUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE DURABILE –
OBIECTIVE DE DEZVOLTARE SUSTENABILĂ ÎN PERIOADA 2015-2020”
Editor coordonator:
Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU
Editura INFOMARKET
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE BRAŞOV
Centrul de Cercetări Economice Braşov
Str. Bisericii Române nr. 107, Braşov, 500068
Tel. 0268 419077, Tel/Fax 0268 418788
COMITETUL ŞTIINŢIFIC DE REDACŢIE
Marian GEORGESCU, Director
Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU, Decan, Facultatea de Ştiinţe Economice – Braşov, UCDC
Prof. univ. dr. Georgeta ILIE, UCDC
Prof. univ. dr. Ileana TACHE, Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea „Transilvania” Braşov
Conf. univ. dr. Emilia GOGU, UCDC
Conf. univ. dr. Ioan STATE, UCDC
Conf. univ. dr. Gheorghe SUCIU, UCDC
Conf. univ. dr. Mihaela FUNARU, UCDC
Lector univ. dr. Carmen Magda NICOLAE, UCDC
COMITETUL DE REDACŢIE
Redactor şef - Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU
Membri - Conf. univ. dr. Gheorghe SUCIU - Conf. univ. dr. Mihaela FUNARU
Secretari de redacţie - Lector univ. dr. Bianca Georgeta SPÎRCHEZ - Lector univ. dr. Carmen Magda NICOLAE
Editura INFOMARKET O.P. 1 – C.P. 361 – BRAŞOV Tel./Fax (0268) 410 132 www.editura-infomarket.ro Editat la tipografia Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” Braşov
ISSN 1841-298X
Buletinul ştiinţific nr. 16– 2015 i
CUVÂNT ÎNAINTE
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” este o instituţie de învăţământ
superior particulară acreditată, înfiinţată la Bucureşti în anul 1990 din iniţiativa
domnului prof. univ. dr. Momcilo Luburici, ales din acelaşi an de Senatul
Universităţii în funcţia de Rector, fiind în prezent Preşedintele Universităţii, precum
şi a d-nei prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, care este în prezent
Preşedintele Senatului universităţii.
În cei 25 de ani de existenţă, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” s-
a impus în viaţa academică românească, datorită competenţei profesionale şi
probităţii morale a cadrelor didactice, pregătirii temeinice a studenţilor şi calităţii
managementului universitar, fiind astăzi una dintre cele mai prestigioase universităţi
particulare din România.
Începând din anul universitar 1999-2000, la iniţiativa domnului Marian
Georgescu, s-au înfiinţat la Braşov două facultăţi ale Universităţii Creştină „Dimitrie
Cantemir”, respectiv:
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale (cursuri de zi şi cu frecvenţă
redusă cu durata de 3 ani):
o Domeniul de licenţă Economie şi afaceri internaţionale, cu
specializarea Administrarea afacerilor internaţionale;
Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate (cursuri de zi şi cu frecvenţă
redusă cu durata de 3 ani):
o Domeniul de licenţă Finanţe, cu specializarea Finanţe – bănci;
o Domeniul de master Finanţe, cu specializarea Management Financiar
– bancar.
Din anul universitar 2014 – 2015, cele două facultăţi au fost integrate în
Facultatea de Ştiinţe Economice din Braşov.
Facultatea de Ştiinţe Economice dispune de un sediu modern, construit din
fonduri proprii, ce cuprinde un spaţiu de învăţământ de peste 2.500 m.p., în care au
fost amenajate şi dotate corespunzător amfiteatre, săli de curs şi de seminar,
laboratoare de informatică, bibliotecă cu sală de lectură, club studenţesc etc.
După cei 15 ani de activitate, facultatea din Braşov a Universităţii Creştine
„Dimitrie Cantemir” poate concura din punct de vedere al calităţii activităţii
didactice, al bazei materiale de care dispun şi al managementului universitar cu orice
facultate de stat sau particulară din Braşov şi din ţară.
ii Cuvânt înainte
Pentru corpul profesoral universitar cercetarea ştiinţifică reprezintă unul
dintre principalele criterii de apreciere a valorii şi profesionalismului lor. Din aceste
raţiuni, în fiecare an universitar în toate facultăţile Universităţii Creştine „Dimitrie
Cantemir” se organizează sesiuni de comunicări ştiinţifice în care sunt prezentate
rezultatele activităţii de cercetare ştiinţifică a studenţilor şi a cadrelor didactice. De
asemenea, anual este elaborat Programul de cercetare ştiinţifică, ce cuprinde temele
şi obiectivele de cercetare ale cadrelor didactice ale facultăţii.
Activitatea de cercetare ştiinţifică a Facultăţii de Ştiinţe Economice din
Braşov se desfăşoară în cadrul Centrului de Cercetări Economice. Astfel, pentru
programul de studii Economie şi afaceri internaţionale activitatea centrului se
desfăşoară în sfera cercetărilor fundamentale şi aplicative din domeniul e-economic,
cu orientare spre creşterea capacităţii de generare de noi cunoştinţe, în vederea
asigurării suportului ştiinţific necesar progresului şi consolidării unei poziţii
competitive în domeniul ştiinţelor economice, fundamentarea şi susţinerea politicilor
şi strategiilor de dezvoltare durabilă, în contextul integrării europene. Principalele
domenii de cercetare pe care vizate prin activitatea centrului sunt: teoria şi practica
serviciilor, managementul afacerilor, politici de dezvoltare regională, politici şi
strategii, studii de concurenţă, economia serviciilor, managementul relaţiilor cu
clienţii, marketing, cercetări de marketing.
Pentru programul de studii Finanţe şi bănci activitatea centrului se
desfăşoară în sfera cercetărilor fundamentale şi aplicative din domeniul economic
(finanţe, bănci şi contabilitate). Principalele domenii de cercetare vizate prin
activitatea centrului sunt: managementul financiar-bancar, analiza economico-
financiară, piaţa asigurărilor şi reasigurărilor, modelare şi prognoză economică,
macroeconomie, microeconomie, implementarea standardelor internaţionale de
contabilitate, promovarea şi implementarea unor sisteme informatice financiar-
contabile integrate performante.
Prezentul volum conţine lucrările elaborate şi susţinute de cadrele didactice
ale Facultăţii de Ştiinţe Economice din Braşov, precum şi de către profesorii
colaboratori din Bucureşti şi Braşov, la sesiunea de comunicări ştiinţifice
„ROMÂNIA ÎN PROCESUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE DURABILE –
OBIECTIVE DE DEZVOLTARE SUSTENABILĂ ÎN PERIOADA 2015-2020”,
desfăşurată în data de 23 mai 2015.
Director Marian GEORGESCU
Fondator al Facultăţilor din Braşov
ale Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 iii
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE i
Marian GEORGESCU
ROLUL STATELOR UNITE ALE AMERICII ÎN NOILE PARTENERIATE
COMERCIALE INTERNAȚIONALE 1
Georgeta ILIE
DUMPING PRIN NORME LEGISLATIVE LAXE DE PROTECȚIA
MEDIULUI 10
Constanţa Aurelia CHIŢIBA
Anca COSTEA-DUNĂRINȚU
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII 15
Ileana TACHE
Mădălin ION
DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ: CONCEPTE ŞI ABORDĂRI 21
Nicolae BÂRSAN–PIPU
Gheorghe SUCIU
O POSIBILĂ ANTROPOLOGIE A MIXULUI DE MARKETING:
DE LA 4 P LA ...44 P 29
Ioan STATE
DECIZIILE DE FINANȚARE ALE SOCIETĂȚILOR ROMÂNEȘTI 39
Adriana Elena DANIȘ
DEZVOLTAREA SERVICIILOR ÎN ROMÂNIA DUPĂ CRIZA
ECONOMICĂ 45
Mihaela FUNARU
Carmen-Magda NICOLAE
FISCALITATEA VENITURILOR DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE 53
Gheorghe SUCIU
Nicolae BÂRSAN-PIPU
EFICIENŢA UNEI INVESTIŢII PRIVIND OPTIMIZAREA SISTEMULUI
DE ÎNCĂLZIRE AL PENSIUNII CK DIN BRAȘOV 63
Aurelian POPESCU
iv Cuprins
FOBIILE NEGOCIATORULUI 74
Ioan STATE
DE LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL LA E-LEARNING 82
Constanţa Aurelia CHIŢIBA
Anca COSTEA-DUNĂRINȚU
PROVOCĂRI ALE POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE 89
Ileana TACHE
Florin Teodor BOLDEANU
O METODĂ DE EVALUARE A INDICATORILOR CHEIE
DE DEZVOLTARE SUSTENABILĂ 98
Nicolae BÂRSAN–PIPU
ANALIZA PIEȚEI DE CAPITAL DIN ROMANIA 110
Adriana Elena DANIȘ
FISCALITATEA IMPOZITULUI PE SALARII 117
Gheorghe SUCIU
INFLUENȚA FACTORILOR MACROECONOMICI ASUPRA VALORII
VIITOARE A UNOR ACTIVE 125
Raul Sorin FÂNTÂNĂ
MARKETINGUL PERSONAL AL CONSULTANTUTULUI FINANCIAR 132
Carmen-Magda NICOLAE
Mihaela FUNARU
MECANISME LEGISLATIVE PREVĂZUTE DE CODUL DE PROCEDURĂ
CIVILĂ ÎN VEDEREA ASIGURĂRII UNEI PRACTICI JUDICIARE
UNITARE 140
Georgeta-Bianca SPÎRCHEZ
TELEFONUL: DUŞMAN SAU PRIETEN AL NEGOCIATORULUI? 146
Ioan STATE
CLAUZELE ABUZIVE-PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA CONTRACTELOR
DE CREDIT ÎN MONEDĂ STRĂINĂ 150
Georgeta-Bianca SPÎRCHEZ
MARKETINGUL INOVĂRII TEHNOLOGICE. APLICȚIE: INSTALAȚIE
MAGNETOHIDRODINAMICĂ PENTRU TRANSVAZAREA
ALUMINIULUI LICHID 156
Ioan STATE
TURISM EXTREM SAU SPORT DE PERFORMANŢĂ:
GLOBE - TROTTERUL DAN DUMITRU 171
Ioan STATE
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 1
ROLUL STATELOR UNITE ALE AMERICII ÎN NOILE
PARTENERIATE COMERCIALE INTERNAȚIONALE
Prof. univ. dr. Georgeta ILIE
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Bucureşti
Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”
Abstract: Global economic developments of the last two decades have placed
United States in unforeseeable and unfavorable situations. In the context of the
largest post-war economic crisis where the emerging countries have become the
power centers, the US have been forced to adopt smart economic strategies to
improve their trade relations in order to maintain their economic power in the
world. In this context, the United States are negotiating a trade and investment deal
with the EU - the Transatlantic Trade and Investment Partnership.
Key words: trade, investment, trade agreement, commercial partners, TTIP
1. INTRODUCERE
Statele Unite ale Americii reprezintă centrul economiei mondiale, creşterea
sau recesiunea economică a SUA, aprecierea sau deteriorarea dolarului influenţând
economiile tuturor celorlalte ţări. Influenţa SUA asupra întregii lumi poate fi
explicată în bună măsură şi prin capacitatea importanţilor actori ai societăţii
americane (statul, congresul, băncile, companiile transnaționale etc.) de a determina
regulile jocului în trei domenii cheie ale economiei mondiale: producţia, finanţele şi
ştiinţa.
Lucrarea de față aduce o serie de argumente care susțin menținerea poziției
dominante a SUA în economia mondială în contextul evoluṭiilor recente din
economia mondială care au pus SUA ȋn situaṭii nefavorabile şi imprevizibile prin
încheierea de noi parteneriate și acorduri economice internaționale. Pe fondul celei
mai mari crize economice postbelice ce a mutat centrele de putere către ṭările
emergente, SUA au adoptat strategii economice inteligente menite să-şi
ȋmbunătăṭească relaṭiile comerciale pentru a-şi menṭine puterea economică pe plan
mondial. In toate aceste demersuri, SUA s-au aflat într-un permanent proces de
”cooperare competitivă” alături de principalul său partener economic - UE.
2 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
2. EVOLUȚII RECENTE PRIVIND PARTICIPAREA SUA LA
SCHIMBURILE COMERCIALE INTERNAṬIONALE
La nivelul anului 2013, SUA reprezentau principalul importator (12,3%
din exporturile mondiale se întreaptă către piața SUA) şi al treilea exportator la
nivel mondial (8,4% din exporturile mondiale, după UE şi China). 1
În 2014, exporturile SUA s-au ridicat la valoarea de 2.345 mld.USD, ceea
ce reflecta o creștere cu 2,9% faţă de 2013. In ceea ce privește importurile, acestea
au însumat 2.850 mld.USD, respectiv cu 3,4% mai mari faţă de 2013. Soldul
balanţei comerciale al SUA a înregistrat astfel un deficit de 505 mld.USD, respectiv
cu 28,7 mld.USD mai mult decât în 2013.2
Cea mai semnificativă parte a exporturilor de bunuri şi servicii ale SUA se
îndreaptă către țările UE, valoarea acestora ridicându-se la aproape 500 mld.USD.
Principalele ṭări partenere la export ale SUA sunt: Canada (bunuri şi servicii
exportate ȋn valoare de 376 mld.USD), Mexic (270 mld.USD), China (166
mld.USD), Marea Britanie (117 mld.USD) şi Japonia (115 mld.USD).
Cea mai mare parte din exporturile UE au ca destinație piața SUA (16,5%
din total). În 2014, SUA au importat din UE bunuri şi servicii ȋn valoare de 591
mld.USD. Un alt partener important la import pentru SUA este China, importurile
SUA din China ridicându-se la 482 mld.USD ȋn 2014. Alti parteneri de import
semnificativi pentru SUA sunt Canada, Mexic, Japonia şi Germania.3
Analizând diferențiat locul SUA în comerțul cu bunuri și cel cu servicii, se
evidențiază următoarele aspecte. SUA reprezintă principalul importator şi al treilea
exportator de bunuri la nivel mondial. Exportul de bunuri al SUA ȋn 2014, s-a
ridicat la valoarea de 1.635 mld.USD şi importul la 2.370 mld.USD. Astfel, balanṭa
comerṭului cu bunuri a ȋnregistrat un deficit de aproximativ 735 mld.USD.
SUA exportă ȋn principal bunuri industriale (materii prime, produse
petroliere şi chimice) şi mijloace de producṭie (ȋn special echipamente electronice şi
de telecomunicaṭii). Exporturile de bunuri industriale şi mijloace de producṭie au
reprezentat aproximtiv 65% (1.056 mld.USD) din exporturile totale de bunuri ale
SUA ȋn 2014. Principala destinaṭie a exporturilor este Canada (313 mld.USD),
urmată de UE (279 mld.USD) şi Mexic (240 mld.USD). Așadar, țările NAFTA
reprezintă parteneri comerciali importanṭi pentru SUA.
Bunurile importate de SUA sunt de asemenea bunuri industriale şi mijloace
de producṭie, valoarea importurilor depășind pe cea a exporturilor. De asemenea,
SUA importă într-o valoare considerabilă bunuri de larg consum (557 mld.USD ȋn
2014). Volumul bunurilor de larg consum importat de Statele Unite este aproape de
trei ori mai mare decât ce exportat. Cel mai important partener la importul de bunuri
al SUA este China, valoarea importurilor realizate ȋn 2014 ridicându-se la suma de
467 mld.USD. Alṭi parteneri importanṭi la importurile cu bunuri sunt: UE (422
mld.USD), Canada (352 mld.USD) şi Mexic (301 mld.USD).
1 World Trade Report (2014), Trade and development: Recent Trends and role of the WTO, Geneva,
WTO, publicat pe https://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/world_trade_report/ 2 U.S. Department of Commerce (2015), U.S. International Trade in Goods and Services, U.S Census
Bureau, U.S Bureau of Economic Analysis, FT900, publicat pe https://www.census.gov/foreign-trade/ 3 U.S. Department of Commerce (2015), U.S International Trade in Goods and Services, B.E.A - Bureau
of Economic Analysis, publicat pe http://www.bea.gov/newsreleases/international/trade/
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 3
SUA deţin cea mai mare piaţă de servicii din lume, fiind lider mondial în
exportul şi importul de servicii. Volumul de servicii exportat de S.U.A reprezintă
14,3% din totalul mondial (la mare distanță de locul al doilea mondial deținut de
Marea Britanie cu 6,3% din totalul mondial), iar importul aproximativ 9,8% (urmată
de China cu 7,5%).
SUA a continuat să rămână foarte competitivă ȋn anul 2014, importurile şi
exporturile înregistând o creştere semnificativă față de anii precedenți. Comerṭul cu
servicii al SUA a ȋnregistrat un nou nivel record ȋn 2014, exporturile ridicându-se la
709 mld.USD, iar importurile la 478 mld.USD. Rapoartele OMC arată că SUA a
ȋnregistrat un surplus comercial din comerţul cu servicii de 231 mld.USD ȋn 2014.
Exporturile de servicii ale SUA reprezintă aproximativ 30% din valoarea
exporturilor totale de bunuri şi servicii, iar importurile aproximativ 20% din
importurile totale.
La nivelul anului 2014, cele mai mari valori ale exporturilor de servicii le-
au ȋnregistrat sectoarele de turism (177 mld.USD), transport (90 mld.USD), tarifele
pentru folosirea de proprietăṭi intelectuale (132 mld.USD) şi serviciile pentru afaceri
(128 mld.USD). Şi sectorul de servicii finaciare a ȋnregistrat exporturi importante
acestea fiind ȋn valoare de 88 mld.USD. Cel mai mare partener al SUA ȋn materia
exportului de servicii este UE, servicii ȋn valoare de 219 mld.USD fiind vândute pe
piețele UE. Principalele ṭări partenere la export, ȋn comerṭul cu servicii al SUA, sunt:
Marea Britanie (exporturi ȋn valoare de 63 mld.USD), Canada (64 mld.USD),
Japonia (47 mld.USD) şi China (41 mld.USD).
Importurile de servicii ale SUA au crescut ȋn 2014 cu 16 mld.USD faṭă de
2013, atingând astfel valoarea de 478 mld.USD. Cele mai mari importuri s-au
realizat ȋn sectoarele de turism (111 mld.USD), servicii de afaceri (96 mld.USD) şi
transport (94 mld.USD). Cele mai multe servicii au fost importate din UE (168
mld.USD). Principalele ṭări partenere la import au fost: Marea Britanie (49
mld.USD), Germania (32 mld.USD), Japonia (31 mld.USD) şi Canada (39
mld.USD).
In concluzie, situația exporturilor și importurilor SUA pentru anul 2014
este reprezentativă pentru această economie, În ultimele decenii, soldul balanṭei
comerciale al SUA s-a menținut negativ, SUA reprezentând principalul importator la
nivel mondial.
3. ROLUL SUA ÎN PARTENERIATUL TRANSATLANTIC PENTRU
COMERṬ ŞI INVESTIṬII
Din analizele prezentate în capitolul anterior se remarcă faptul că relațiile
comerciale bilateriale dintre SUA şi UE sunt dintre cele mai intense la nivel
mondial, acestea reprezentând peste 30% din comerţul mondial. Cea mai mare parte
a exporturilor UE se îndreptă către SUA (16,5% din total), iar 11,5% din importurile
UE provin din SUA.
De asemenea, aceeași intensitate a relațiilor se remarcă și în domeniul
investițiilor. Eurostat a publicat date conform cărora la finele anului 2013 cele mai
multe ISD ale UE au fost realizate în America de Nord, şi în special în SUA cu
1.686 mld.EUR, reprezentând 34% din stocurile totale deţinute de UE la nivel
mondial. În acelaşi timp, SUA sunt de departe cel mai mare investitor în UE cu
1.652 mld.EUR, reprezentând 44% din ISD realizate în spaţiul comunitar.
4 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
UE și SUA sunt cei mai mari investitori reciproci. Se poate afirma astfel că
investițiile bilaterale directe, care prin natura lor constituie un angajament pe termen
lung, constituie forța motrice a relațiilor comerciale transatlantice. Acest lucru este
întărit de faptul că schimburile comerciale între societățile-mamă și filialele din UE
și SUA reprezintă peste o treime din totalul comerțului transatlantic. Estimările
indică faptul că firmele din UE și SUA care operează pe teritoriul celuilalt partener
asigură locuri de muncă pentru peste 14 milioane de persoane.
SUA şi UE domină economia mondială. Conform datelor publicate de
instituțiile financiare internaționale, în 2013, PIB-ul cumulat al celor doi parteneri
”strategici” a reprezentat jumătate din PIB-ul mondial1. Ponderea acestora în
comerţul mondial cu bunuri a fost în acelaşi an un sfert din total, fără a ţine cont de
schimburile intracomunitare2. Totodată, SUA şi UE au deținut împreună 64% din
stocul de investiții străine directe (ISD) generate la nivel mondial şi 51% din stocul
de ISD receptate în 20133.
Parteneriatul economic SUA-UE constituie ”cea mai vastă şi integrată
relaţie economică la nivel mondial”. UE reprezintă cel mai important partener
comercial al SUA (17% din totalul schimburilor comerciale cu bunuri ale acestora).
UE este cea mai însemnată sursă şi destinaţie pentru ISD provenind din/îndreptate
către SUA. Acelaşi rol îl joacă şi SUA pentru UE. SUA reprezintă de asemenea
principalul partener al UE în sfera ştiinţei şi cercetării.
Evoluţiile politice din ultimii ani, mai ales după izbucnirea crizei din
Ucraina, au determinat SUA şi UE să îşi consolideze periodic parteneriatul şi să
elaboreze noi planuri de acţiune. În ultimii ani, UE a jucat un rol din ce în ce mai
important în menţinerea securităţii europene şi internaţionale. SUA împreună cu UE
joacă un rol esenţial în stabilitatea zonei transatlantice, dar şi a celei internaţionale.
După ieşirea din criza financiară şi economică din 2008-2009, ambele
puteri au avut de a face cu noi provocări: SUA şi-au văzut ameninţată poziţia de
lider al economiei mondiale, prin întărirea coaliţiilor ţărilor emergente (BRICS,
ASEAN etc.), iar UE a fost nevoită să se concentreze asupra soluţionării crizei din
zona euro.
În noiembrie 2011, în cadrul summitului UE-SUA, au fost stabilite punctele
planului de acţiune, prin care s-a dorit reafirmarea parteneriatului puternic dintre
SUA și UE. Atât SUA, cât şi UE au conştientizat dificultăţile pe care le traversa
economia mondială şi pericolul agravării instabilităţii financiare, astfel s-au angajat
să colaboreze pentru relansarea creşterii economice şi pentru sporirea numărului
locurilor de muncă.
În iunie 2013, statele membre ale UE au fost de acord și au însărcinat
Comisia Europeană pentru lansarea negocierilor privind încheierea Parteneriatului
Transatlantic pentru Comerț și Investiții (Transatlantic Trade and Investment
Partnership, TTIP). Decizia privind lansarea negocierilor a fost susținută în mare
parte de dificultăţile redresării economice de după criza din 2008-2009 şi stagnarea
negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului
1 International Monetary Fund (2015), World economic outlook 2015, publicat pe
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2015/01/pdf/text.pdf 2 World Trade Report (2014), Trade and development: Recent Trends and role of the WTO, Geneva, WTO, publicat pe https://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/world_trade_report/ 3 UNCTAD (2014), World Investment Report 2014, publicat pe
http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/wir2014_en.pdf
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 5
– ”Agenda de dezvoltare de la Doha”1.
Ideea centrală a TTIP este eliminarea barierelor în relaţiile bilaterale
SUA-UE care ar putea să afecteze competitivitatea corporațiilor transnaționale
europene şi americane şi ar determina reorientarea lanţurilor de producţie şi
fluxurile comerciale spre alte zone ale lumii. SUA şi UE, prin interconectarea
pieţelor acestora, ar putea să reechilibreze avansul statelor emergente şi să-şi
revitalizele exporturile, prin creşterea schimburilor bilaterale. În argumentaţia
acordului este subliniat faptul ca TTIP ar fi ”cel mai ieftin pachet de stimulare
economică ce se poate imagina”.
Pentru UE, acordul este perceput ca un instrument de susţinere şi
impulsionare a relansării economice, cu toate că afectează conceptul de ”piaţă
unică”, unul dintre pilonii proiectului european.
În opinia experţilor internaţionali, crearea unei zone de comerţ liber SUA-
UE ar putea schimba configuraţia politică şi economică a lumii pentru mulţi ani
înainte.
TTIP ar urma să ducă la crearea uneia dintre cele mai mari zone de liber
schimb din lume cu 800 de milioane de locuitori. Acordul ar urma să includă 50%
din producţia industrială mondială, 30% din comerţul internaţional şi 20% din
investiţiile străine directe.
Având în vedere conjunctura actuală, în care atât economiile SUA, cât şi
cele ale țărilor UE se străduiesc să depăşească o perioadă de relansare lentă după
criza financiară prelungită din 2008-2009, crearea acestui spaţiu de liber schimb
transatlantic în viitorul apropiat poate duce la dinamizarea ambelor economii.
Surplusul realizat de economia SUA s-ar putea ridica la 95 mld.USD anual
sau 655 EUR venituri suplimentare pentru fiecare familie din SUA. Aceste beneficii
ar avea costuri foarte mici, deoarece ele ar fi rezultatul eliminării taxelor vamale,
reglementărilor inutile şi normelor birocratice ce îngreuneză efectuarea schimburilor
comerciale transatlantice.
Pe de altă parte, se evidenţiază diminuarea ponderilor SUA şi ale altor ţări
(precum Japonia) în schimburile comerciale ale UE cu restul lumii, în paralel cu
majorarea ponderii unor economii emergente (mai ales China şi Rusia).
Implementarea TTIP ar determina impulsionarea comerţului UE-SUA. De
asemenea, ar stimula creşterea economică atât în SUA, cât si în UE, ambele
confruntate cu o conjunctură economică nefavorabilă pe plan intern, iar pe plan
extern cu mutarea treptată dar fermă, a centrului de greutate dinspre ţările dezvoltate
către economiile emergente.
Prin eliminarea obstacolelor din calea comerţului, TTIP va impulsiona
creşterea economică, crearea locurilor de muncă şi reducerea preţurilor.
Argumentele prezentate în susţinerea acordului arată şi faptul că deşi taxele vamale
între SUA şi UE sunt deja reduse (4% în medie), dimensiunea însumată a
economiilor SUA şi UE şi a schimburilor reciproce ar determina ca eliminarea
taxelor vamale să reprezinte un beneficiu substanţial pentru creşterea economică.
Eliminarea barierelor tarifare ar putea aduce economii reale pentru companii, ar
duce la reducerea preţurilor şi ar crea locuri de muncă. Susţinerea unei birocraţii
inutile poate echivala cu impunerea unor taxe de 10-20% la preţul mărfurilor.
1 Scopul Rundei de la Doha, ultima rundă de negocieri între membrii OMC, este reformarea majoră a
sistemului comercial internaţional prin reducerea barierelor comerciale şi revizuirea regulilor comerciale
în concordanță cu conjunctura economică mondială.
6 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Cele opt runde de negocieri care s-au desfăşurat până în martie 2015 la
Washington şi Bruxelles vor continua, experţii europeni estimând încheirea acestora
până la finele anului 2015. Tratatul va trebui apoi sa fie validat de cele 28 de state
membre şi votat de Parlamentul European.
În cadrul anului 2015 se au în vedere reuniuni sectoriale care să ducă la
progrese substanţiale în toate domeniile de negociere: accesul la pieţe, (taxe vamale,
servicii şi achiziţii publice); aspecte legate de reglementare (ce acoperă elemente atât
pe orizontală, cât şi sectoriale; îmbunătăţirea reglementărilor existente şi o mai bună
coordonare în momentul elaborării) şi norme (facilitarea comerţului, politica din
domeniul concurenţei, întreprinderile de stat, măsurile destinate protejării,
favorizării şi stimulării industriilor şi actorilor economici naţionali, materiile prime
şi energia, întreprinderile mici şi mijlocii şi transparenţa).
Toate aceste negocieri se desfășoară în contextul realizării unor studii de
impact. Cu toate acestea, este posibil ca rezultatul acestor negocieri să nu se ridice
totuşi la nivelul aşteptărilor generate de aceste studii. In plus, dezacordurile dintre
cele două entităţi sunt numeroase şi ȋncetinesc negocierile. În consecinţă, şansele
semnării tratului până la sfârşitul anului 2015 sunt mult prea optimiste. Progresul
negocierilor va depinde în mare parte de noul comisar pentru comerţ al UE şi de
restabilirea încrederii în TTIP la nivelul populației și diferitelor organizații din
capitalele europene.
4. PARTICIPAREA SUA ȘI A UE ÎN ALTE PARTERIATE
COMERCIALE ȘI INVESTIȚIONALE INTERNAȚIONALE
In procesul de lansare în negocieri pentru încheirea unor parteneriate sau
acorduri internaționale având drept obiective sprijinirea comerțului și investițiilor
reciproce, SUA se bazează pe experiența Acordului de Liber-Schimb Nord-American
(NAFTA). La nivelul anului 1994, momentul intrării în vigoare, NAFTA a
reprezentat cea mai mare zonă de liber-schimb din lume: o populație 450 de
milioane de locuitori, capabilă să producă bunuri și servicii de 17.400 mld.USD în
2014. Din perspectiva relațiilor comerciale reciproce dintre SUA, Canada și Mexic,
NAFTA a eliminat majoritatea restricțiilor tarifare și netarifare între cele trei țări
semnatare, iar din perspectiva investițiilor au fost avute o serie de obiective pentru
spijinirea acestora. Cele trei țări ale însumează un PIB de circa 20.000 mld.USD,
aproape o treime din PIB-ul global.
SUA, datorită poziției sale geografice cu deshidere la două oceane, a unei
intense integrări economice, precum și a politicii și capacităților militare
performante, s-au lansat în negocieri comerciale și cu alți parteneri. Astfel, la
nivelul anului 2015, pe lângă TTIP, SUA se află în tratative pentru încheierea a două
parteneriate sau acorduri după cum urmează:
1. Parteneriatul Trans-Pacific (TPP). Negocierile începute în 2002 continuă
și în 2015 pe măsură ce tot mai multe țări își arată interesul să se alăture
acestuia. TPP își propune să creeze o piață comună și o zonă de investiții
peste Pacific. Acordul va uni economic America (SUA, Mexic, Canada,
Chile) cu Australia și Asia (Japonia, Singapore, Malaezia, Vietnam etc.).
Ca și în cazul TTIP, negocierile cuprind accesul la piață și eliminarea
barierelor comerciale, precum și aspecte investiționale, inclusiv clauza
ISDS (rezolvarea litigiilor state-companii). Cele 11 țări care negociază în
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 7
prezent TPP totalizează un PIB de peste 27.000 mld.USD, adică mai mult
de o treime din PIB-ul mondial.
2. Zona de liber-schimb Asia-Pacific (FTAAP) este negociată în prezent în
cadrul Forumului de Cooperare în Asia-Pacific (APEC). Scopul acestor
negocieri este crearea unei zone extinse de liber-schimb peste Pacific.
Printre cele 21 de țări care negociază FTAAP se numără SUA, Canada,
Mexic, China, Japonia, Coreea de Sud, Indonezia, Australia, Rusia etc.
In același timp, pe lângă TTIP, UE s-au lansat în negocieri și cu alți
parteneri în vederea încheierii a nouă parteneriate economice, comerciale și/sau
investiționale. Între acestea se remarcă:
1. Acordul economic și comercial cuprinzător UE - Canada (CETA), semnat
în septembrie 2014, se află în proces de ratificare, urmând să intre în
vigoare în 2016. CETA conține aspecte de liber-schimb, de facilitare a
investițiilor reciproce, inclusiv o clauză ISDS. UE are un PIB nominal de
circa 18.000 mld.USD, iar Canada ajunge la aproape 1.800 mld.USD.
2. Acordul cuprinzător de investiții UE - R.P.Chineză. Negocierile au fost
lansate în noiembrie 2012, iar prima rundă de discuții a avut loc în ianuarie
2014. Acest acord își propune să asigure tratament egal investitorilor
europeni în China și reciproc, oferind acces pe piață predictibil și pe termen
lung. In negocierile cu China, UE insistă pentru introducerea clauzei ISDS,
având în vedere regimul politic al Chinei, în pofida reformelor puternice
derulate din ultimul deceniu. China a realizat un PIB de 17.600 mld.USD,
în 2014.
3. Acordul UE - ASEAN. UE a început în aprilie 2007 negocierile cu Asociația
Țărilor din Asia de Sud-Est, pentru un acord de liber-schimb, însă discuțiile
s-au întrerupt în martie 2009. UE se află, însă, în diferite stadii de negociere
a unor tratate de liber-schimb cu unele țări membre ASEAN (ex. în
decembrie 2012, UE a finalizat negocierile cu Singapore; UE negociază
acorduri similare cu Thailanda, Malaezia și Vietnam). Țările ASEAN
totalizează un PIB de circa 2.400 mld.USD.
4. Acordul de liber-schimb și Parteneriatul economic UE -
Japonia. Negocierile au început în martie 2013, ajungând la a opta rundă în
decembrie 2014. Japonia are un PIB de circa 4.700 mld.USD.
5. Acordul de partneriat economic, cooperare si cooperare politica UE-
Mexic.A intrat in vigoare in anul 2000, instituind o zona de liber-schimb.
Ajuta, de asemenea, la facilitarea cooperării politice. Mexicul are un PIB de
circa 1.300 mld.USD.
6. Acordul de liber-schimb UE - India. Negocierile au început in 2007, dar nu
s-au finalizat. Acordul își propune liberalizarea comerțului și abordarea
barierelor netarifare viitoare. PIB-ul Indiei ajunge la circa 2.000 mld.USD.
7. Acordul comercial UE - Mercosur. Începând din 1999, UE negociază cu
statele Mercosur un acord comercial, care să fie ulterior extins către un
Acord de Asociere mai cuprinzător. Acordul comercial reglementează
accesul pe piețe, protecția drepturilor de autor și accesul ofertanților la
procedurile de achiziții publice. Mercosur reunește cele mai mari economii
din America de Sud (Brazilia și Argentina) alături de Venezuela, Paraguay
și Uruguay, care împreună realizează un PIB de 3.400 mld.USD.
8. Acordul de asociere UE - America Centrală a fost semnat in iunie 2012 și
se aplică provizoriu cu Honduras, Nicaragua, Panama, Costa Rica, El
8 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Salvador și Guatemala. Acordul are trei componente: comerț, dialog și
cooperare politică. Țările Americii Centrale realizează PIB total de
aproximativ 172 mld.USD.
9. Acordul de asociere UE - Comunitatea Andină. Comunitatea Andină
reprezintă un bloc comercial care cuprinde patru țări din America Latină:
Bolivia, Colombia, Ecuador şi Peru, care totalizează un PIB de peste 900
mld.USD. Acordurile comerciale ale UE cu Peru și Columbia au intrat în
vigoare începand cu anul 2013. La nivelul primei jumătăți a anului 2015, se
află în fază avansată de perfectare un acord comercial al UE cu Ecuador. ,
Acordul comercial cu Bolivia nu se mai negociază, însă se menținintențiile
și contactele pentru o eventuală repornire a discuțiilor.1
5. CONCLUZII
La nivelul economiei mondiale, se evidențiază o serie de regrupări sub
forma unor alianțe și coaliții ale puterii economice cu mize importante constând în
în finanțe, prosperitate, supremație sau, în unele cazuri, supraviețuire. In aceste
condiții, TTIP reprezintă cel mai amplu acord de acest fel negociat în prezent la
nivel mondial, ținând cont atât de dimensiunile economiilor SUA și UE, cât și
nivelul cooperării în domeniile schimburilor comerciale și al investițiilor directe.
SUA reprezintă aliatul cel mai apropiat al UE. Cei doi parteneri cooperează
îndeaproape, se consultă cu privire la prioritățile internaționale și colaborează
permanent în vederea promovării, în cadrul forumurilor multilaterale, a intereselor
lor.
BIBLIOGRAFIE
1. Buletin informativ lunar (2014), Romania în comerṭul internaṭional, Ministerul
Economiei, publicat pe
http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Sinteza/sinteza_2014/oct.pdf
2. Departamentul de Comerṭ Exterior şi Relaṭii Internaṭionale al României (2014),
Îndrumar de Afaceri SUA, publicat pe
http://www.dce.gov.ro/materiale%20site/indrumar_afaceri/
3. European Commission Statistics, http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
4. Ilie, Georgeta (2013), Comerṭ internaṭional, Editura Universitară, Bucureşti
5. Institutul de Economie Mondială (2012), Conjunctura Economiei Mondiale
2012, Academia Română, Bucureşti
6. International Monetary Fund (2015), World economic outlook 2015, publicat pe
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2015/01/pdf/text.pdf
7. Petersen, Thiess; George, Samuel (2013), Transatlantic Free Trade: Economic
Winners and Losers, Future Challenges Organisation, publicat pe:
https://futurechallenges.org/local/news/transatlantic-free-trade-economic-
winners-and-losers/
1 Zamfir, Claudiu (2014), Alianțele puterii economice. Cum se mișcă UE și SUA,
http://economie.hotnews.ro/stiri-ttip-18909341-harti-aliantele-puterii-economice-unde-sunt-sua.htm
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 9
8. UNCTAD (2014), World Investment Report 2014: Investing in the SDGs: An
action plan, UNCTAD, New York and Geneva, publicat pe
http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/wir2014_en.pdf
9. U.S. Department of Commerce (2015), U.S. International Trade in Goods and
Services, U.S Census Bureau, U.S Bureau of Economic Analysis, FT900,
publicat pe https://www.census.gov/foreign-trade 10. Velciu, Rodica, Uniunea Europeană - SUA: a opta rundă de negocieri
transatlantice, , Euroinfo, http://www.iem.ro/ro/articole-euroinfo
11. World Trade Report (2014), Trade and development: Recent Trends and role
of the WTO, Geneva, WTO, publicat pe
https://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/anrep_e/
12. Zamfir, Claudiu (2014), Alianțele puterii economice. Cum se mișcă UE și SUA,
http://economie.hotnews.ro/stiri-ttip-18909341-harti-aliantele-puterii-
economice-unde-sunt-sua.htm
10 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
DUMPING PRIN NORME LEGISLATIVE LAXE
DE PROTECȚIA MEDIULUI
Prof. univ. dr. Constanța CHIȚIBA
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale București
Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”
Lect. univ. dr. Anca COSTEA-DUNĂRINȚU
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale București
Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”
Rezumat: Dumpingul ecologic face referire la situația în care guvernele optează
pentru standarde mai puțin stricte în cazul reglementărilor în domeniul protecției
mediului. De obicei situația aceasta apare în relația cu procesul de liberalizare a
comerțului și mai ales în situația in care producătorii care se bazează pe subvenții
ascunse în contextul reducerii impactului asupra mediului înconjurător. Astfel
aceștia reușesc sa patrundă pe piețele internaționale, prețurile nereflectând
costurile reale.
Cuvinte cheie: dumping ecologic, protecția mediului, poluare, subvenții
1. INTRODUCERE
Interconectarea economiilor lumii determina o schimbare de paradigmă si
in ceea ce priveste problema mediului inconjurator, respectiv a reducerii impactului
activitatilor economice asupra acestuia.
Conservarea mediului este o problemă contemporană importantă și multe
țări încearcă să dezvolte un sistem instituțional și al politicilor capabil sa gestioneze
acest fenomen. Cu toate acestea, conservarea mediului este dificilă in tarile care pun
mare prioritate pe cresterea și dezvoltarea economică. Astfel, guvernele din aceste
țări pot impune reglementări laxe de mediu asupra firmelor, astfel încât aceștia să
poată să-și păstreze competitivitatea. Practic in acest fel se caracterizează dumping-
ul ecologic, care în comparatie cu dumpingul normal se caracterizeaza prin faptul ca
acesta din urma este realizat prin intermediul practicilor promovate la nivel
guveramental in primul rând.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 11
Într-un context comercial internațional problema apare si in cazul unei tari
care abordeaza în mod unilateral poluarea transfrontalieră și problemele globale de
mediu prin faptul ca aceasta este decurajată prin așa-numitele efecte de scurgere:
standardele de mediu mai stricte într-o țară pur și simplu muta sursa problemei dintr-
o parte în cealaltă parte a graniței și in acest fel poluarea globala rămâne
neschimbată.
În același timp, lobby-uri din industrie susțin de multe ori că standardele
strânse de mediu și impozitele mari pe poluare au un impact negativ asupra
competitivității. Mulți ecologiști se tem că diferențele internaționale în politicile de
mediu pot duce la modele nefavorabile de specializare, de exemplu, în țările in curs
de dezvoltare devenind din ce în ce mai mult locul paradisurilor pentru poluare.
Cu ocazia reducerii barierelor naturale și instituționale din calea
comerțului, diferențele între țări în materie de legislația mediului sunt astfel
acutizate. Astfel, legătura dintre comerț liber și degradarea mediului a devenit un
subiect de dezbateri considerabile între specialiștii.
Mai recent, la nivelul Uniunii Europene (UE) nivelul, dezbaterea a fost
alimentată de planurile de extindere în continuare spre Balcani și Turcia, în cazul în
care standardele de mediu sunt, fără îndoială, mai puțin riguroase decât în Europa de
Vest. În plus față de accețiunea obișnuită conform căreia comerțul liber accelerează
degradarea mediului prin intermediul consumului, ecologiștii redau ca principal
vinovat pentru degradarea mediului înconjurător ca fiind liberalizarea comerțului,
respectiv shimburile comerciale.
Uniunea Europeană, într-o anumită măsură, a rezolvat această problemă
prin crearea Sistemului de comercializare a emisiilor, prin care statele mari
emițătoare de dioxid de carbon în cadrul UE trebuie să monitorizeze emisiile de
CO2 și sa prezinte anual un raport, cu scopul de a informa guvernele în legatură cu
cotele de emisii pentru care se fac responsabile.
2. DUMPINGUL ECOLOGIC ÎN CONTEXTUL LIBERALIZĂRII
COMERȚULUI
Utilizarea subvențiilor directe la export scade prețul produselor exportate,
care devin mai competitive pe piețele mondiale. Subvenții la export, cu toate
acestea, generează efecte externe negative asupra profiturilor companiilor localizate
în țările exportatoare concurente. Astfel, o interdicție coordonată de subvenții directe
la export crește veniturile țărilor exportatoare. În acest fel ajută țările exportatoare de
a extrage rente din țările importatoare. Acest fapt a generat o politică comercială
strategică adoptată de țările exportatoare care a decis să se reunească pentru a se
pune de acord să nu utilizeze subvenții la export. Cu toate acestea, țările
exportatoare pot utiliza alte instrumente pentru a subvenționa exporturile chiar dacă
tratatele internaționale interzic subvențiile directe la export, cum ar fi OMC sau
Tratatul UE, precum dumpingul ecologic.
Termenul de dumping ecologic este utilizat atunci când producătorii obțin
subvenții ascunse în ceea ce privește cerințele de reducere a poluării și aruncă
produsele lor pe piețele internaționale, la prețuri care nu reflectă costul real de
producție. Aceasta este considerată a fi o practică neloială a comerțului internațional.
Dumpingul ecologic a fost definit ca o legislație de mediu care nu internalizează în
totalitate costurile sociale cu poluarea și, prin urmare, oferă producătorilor autohtoni
12 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
un avantaj pe piețele internaționale. În contrast cu dumping normal, dumpingul
ecologic se realizată prin intermediul guvernelor și nu de o companiile individuale.
Această practică nu afectează numai prețul unei mărfi, dar și cel al factorilor de
producție care diferă de la o țară, respectiv, capacitatea naturii de a furniza resurse
de mediu.
Într-o situația de dumping ecologic standardele de mediu în țările
exportatoare sunt mai mici decât cele din țările importatoare. Prin această subcotare
a standardelor de mediu guvernele contribuie la reducerea costurilor de producție ale
companiilor autohtone. Aceste companii pot produce la costuri mai mici decât
concurenții lor străini și acest lucru este considerat a fi nedrept. În plus, ecologiștii
consideră că un comerț mai liber accelerează degradarea mediului prin consumul
mai mare și in acest fel reglementările mai stricte pot duce la utilizarea politicii de
mediu ca un substitut pentru politica comercială.
Este evident că liberalizarea comerțului ar putea duce la subvenționarea
indirectă a exporturilor prin dumping ecologic. Cu toate acestea, comerțul liber
crește bunăstarea țărilor exportatoare în mod simetric. Acordurile de liber schimb
împing țările exportatoare în direcția politicii comerciale de maximizare a bunăstării
comune. Acest efect pozitiv este de bunăstare este parțial compensat de promovarea
unei politici comerciale non-cooperative indirect, prin intermediul taxelor prea mici
de mediu. Însa acest tip de politică comercială indirectă conduce la un efect extern
negativ pentru celelalte țări exportatoare, precum și la o deteriorare a mediului
național.
Pentru a asigura un comerț echitabil toate țările ar trebui să utilizeze
aceleași standarde de mediu. Ca urmare practicile comerțului echitabil ar fi
caracterizate de o armonizare completă a politicilor de mediu, deziderat care este
foarte dificil sau chiar imposibil de realizat. Acest remediu contrastează, însă, cu
punctele de vedere susținute de majoritatea economiștilor și a factorilor de decizie
politică.
3. SISTEMUL EUROPEAN DE COMERCIALIZARE A EMISIILOR
Sistemul de comercializare a emisiilor a Uniunii Europene (EU ETS) este o
piatră de temelie a politicii Uniunii Europene de combatere a schimbărilor climatice
și un instrument cheie pentru reducerea în mod rentabil a emisiilor de gaze cu efect
de seră la nivel industrial. Fiind prima și cea mai mare schema internațională pentru
comercializarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, acestea acoperă
11.000 de centrale electrice și instalațiile industriale din 30 de țări.
Conceput la sfârșitul anilor 1990 ca o modalitate de a se asigura că membrii
Uniunii Europene ar putea îndeplini angajamentele asumate în cadrul Protocolului
de la Kyoto, EU ETS a crescut în mod constant și include acum treizeci de țări.
Această expansiune a fost realizată în trei etape:
• aderarea statelor din Europa de Est la Uniunea Europeană la 1 mai 2004;
• extinderea ulterioară a Uniunii Europene pentru a include România și Bulgaria, la
începutul lui 2007;
• includerea a trei dintre cele patru națiuni constituie în cadrul Spațiului Economic
European (Norvegia, Islanda, Liechtenstein și), în 2008.
EU ETS funcționează pe principiul "plafonare și comercializare". Aceasta
înseamnă că există un "plafon", sau limită, pe cantitatea totală de anumite gaze cu
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 13
efect de seră, care pot fi emise de fabricile, centralele electrice și alte instalații din
sistem. În cadrul acestui plafon, companiile primesc cote de emisie care sunt
distribuite aproape în întregime liber la instalațiile afectate care sunt obligate, la
rândul lor să raporteze emisiile. Companiile pot vinde sau cumpara una de la cealaltă
cote de emisie în funcție de necesități. Limitarea numărului total de cote disponibile
asigură că acestea au o valoare. La sfârșitul fiecărui an, fiecare companie trebuie să
restituie suficiente cote pentru a acoperi toate emisiile, în caz contrar se impun
amenzi grele. Dacă o companie reduce emisiile, se pot păstra cotele de schimb
pentru a acoperi nevoile sale viitoare sau se pot vinde la o altă companie, care este în
dificultate din acest punct de vedere. Flexibilitatea de tranzactionare asigură faptul
ca emisiile sunt reduse în cazul în care costurile reduse permit acest lucru.
Alegerea unui sistem de plafonare și comercializare în Europa precum și
structura specială pe care și-a asumat-o sunt rezultatul a patru factori:
• necesitatea adoptării ca măsură suplimentară la nivelul Uniunii Europene,
cu scopul de a îndeplini obligațiile prevăzute în cadrul Protocolului de la Kyoto;
• o taxă pe carbon la nivelul UE a fost respinsă deoarece propunerea de a
adopta a eșuat în anii 1990, în parte din cauză fiscală, care, spre deosebire de
măsurile de reglementare, necesită acordul unanim al tuturor statelor membre;
• experiența timpurie cu sistemul comercial din SUA privind emisiile de
SO2 și armonizarea principiilor promovate in cadrul Protocolului de la Kyoto a făcut
tranzacționarea o abordare logică;
• recunoașterea lipsei de experiență și a infrastructurii de tranzacționare
necesare în Europa a determinat adoptarea unei perioade de probă pentru a oferi
aceste premise.
4. CONCLUZII
Presupunerea că liberalizarea comerțului poate dăuna mediului înconjurător
prin reglementări laxe de mediu adoptate de guverne pentru a asigura o
competitivitate mai mare a exporturilor pe piețele internaționale reprezintă o
problemă în problema mai generală a federalismului de mediu, respectiv, împărțirea
responsabilitații pentru managementul de mediu între diferite niveluri de guvernare.
Uniunea Europeană a demonstrat că un sistem de tranzacționare
multinațional, constând în națiuni suverane cu diferențe considerabile în sensul
circumstanțelor economice și în dorința de a adopta măsuri privind schimbările
climatice, pot fi construite. În ciuda disparităților instituționale dintre Est și Vest,
care necesită mai mult timp pentru a punela punct infrastructura de reglementare
necesară, statele membre se conformează din ce în ce mai mult pe luarea în calcul a
emisiilor de în cadrul deciziilor operaționale și de investiții.
EU ETS a inceput să își demonstreze aplicabilitatea practică de armonizare
a acestor alocări în cadrul sistemului de tranzacționare, generând diferențierea
responsabilităților între participanți și creșterea rigurozității limitării emisiilor.
Dintr-o perspectivă globală, Europa va spune foarte multe despre ceea ce va fi
fezabil pe o scară mai largă, la nivel mondial. Succesul EU ETS a inspirat alte țări și
regiuni pentru a lansa limitarea și comercializarea propriilor scheme. UE speră să
lege ETS cu sisteme compatibile din întreaga lume, pentru a forma coloana
vertebrală a unei piețe mondiale a carbonului.
14 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
BIBLIOGRAFIE
1. Denny Ellerman, ”The EU’s Emissions Trading Scheme: A Prototype
Global System?” MIT Joint Program on the Science and Policy of
Global Change, Report No. 170 (2009).
2. Marius Berariu, ” EU ETS dupa 2012 si principii generale”, Bizlawer,
portalul avocaturii de business din Romania, (2012).
3. Michael Rauscher, ”On Ecological Dumping”, Kiel Working Paper
No.523, ISSN 0342-0787, The Kiel Institute of World Economics
(1992).
4. Michael Rauscher, ”International Trade, Foreign Investment, and the
Environment”, Thünen-Series of Applied Economic Theory, Working
Paper No.29 (2001).
5. Roland Lars Johannes Magnusson, ”Ecological Dumping in a Federal
Economy”, Thesis in Economics, Helsinki University (2006).
6. Uwe Walz and Dietmar Wellisch, ”Is free trade in the interest of exporting
countries when there is ecological dumping?”, Journal of Public
Economics 66 (1997).
7. Yasuyuki Sugiyama and Muneyuki Saito, ”Ecological dumping under
foreign investment quotas”, Discussion Papers In Economics And
Business (2008).
8. European Commission, ”Climate Action Policies, Emissions Trading
System”, (2011), http://ec.europa.eu/clima/policies/ets/index_en.htm
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 15
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI STATELE UNITE ALE AMERICII
Prof. univ. dr. Ileana TACHE
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor
Universitatea “Transilvania” Braşov
Drd. Mădălin ION Facultatea de Ştiinţe Economice
Universitatea “ Lucian Blaga” Sibiu
Rezumat: Lucrarea de față își propune interpretarea evoluției istorice a relațiilor
dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, identificarea principalelor
aspecte ale ambițioasei agende a cooperării dintre cei doi parteneri și comentarea
datelor relevante ce descriu relațiile comerciale și investiționale transatlantice.
Cuvinte cheie: noua agendă transatlantică, parteneriatul economic transatlantic,
consiliul economic transatlantic, noua agendă transatlantică
1. SCURT ISTORIC AL RELAȚIEI UE-SUA
Relația dintre UE și SUA este cea mai importantă din lume. Ambele
constituie super-puteri economice, posedă cele mai mari forțe militare din lume și și-
au utilizat leadership-ul economic și militar pentru exercitarea unei influențe
mondiale. Ele domină cultura globală, corporațiile lor fiind o avangardă a revoluției
tehnologice și a comunicațiilor ce a conferit un nou înțeles impactului general al
Occidentului. Rezidenții lor sunt oamenii cei mai bogați și mai instruiți de pe
mapamond, iar liderii lor politici promovează democrația și principiile
capitalismului.
Raporturile europenilor cu americanii nu au fost însă întotdeauna senine.
Înaintea celui de al doilea război mondial, americanii priveau cu suspiciune valorile
europene, se temeau să nu fie atrași în conflictele europene și erau critici la adresa
vastului colonialism european. Între timp, europenii au început dă devină preocupați
de influența crescândă a Americii din punct de vedere politic, economic și cultural.
După cel de al doilea război mondial, europenii au acceptat ezitant leadership-ul
american, îngrijorându-se de prioritățile de politică externă ale SUA, dar
recunoscând în același timp nevoia pentru investițiile economice și garanțiile de
16 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
securitate americane. Politica americană se poate să fi fost criticată privat de
guvernele europene, dar public acestea au mers alături de americani.
Cum însă Europa se redresa rapid după război, europenii au devenit mai
încrezători în forțele lor și mai conștienți de deosebirile față de SUA. Aceste
deosebiri se manifestau nu numai în privința aspectelor politice, dar și a normelor și
valorilor sociale și politice.
În timpul războiului rece (între 1945 și 1991) cea mai importantă relație
internațională din lume a fost cea dintre SUA și Uniunea Sovietică. Ambele țări erau
super-puteri, însemnând că aveau abilitatea și dorința de a-și proiecta puterea la
nivel global. Tensiunile dintre ele au dominat sistemul internațional, iar alegerile de
politică externă și de securitate făcute de una din cele două țări erau determinate de
acțiunile celeilalte și de încercările acesteia de a-i limita influența relativă.
Acest sistem bipolar a fost dominat de concurența în dezvoltarea de
armament, de cultivarea alianțelor militare și de promovarea valorilor ideologice.
Relațiile erau conduse masiv de chestiunile de securitate, cu aspectele economice
intrate în ecuație numai în legătură cu lupta ideologică dintre capitalism și
comunism (Gaddis, 2007).
De la sfârșitul războiului rece și destrămarea Uniunii Sovietice, opinia
prevalentă a fost că s-a intrat într-o nouă eră internațională unipolară în care a rămas
o singură superputere: SUA. Samuel Huntington a scris despre SUA ca fiind
„singura super-putere” – într-o lume în care nu sunt alte puteri semnificative – ce
poate rezolva importante probleme internaționale fără concursul altor state
(Huntington, 1999). Ikenberry (2002) a argumentat de asemenea că proeminența
puterii americane este fără precedent în istoria modernă. El a susținut că trăim într-o
lume cu o singură super-putere și că nu există un concurent serios în perspectivă.
Ministrul francez al afacerilor externe a mers și mai departe, susținând că SUA este
o „hiper-putere” bucurându-se de un nivel al influenței globale fără precedent în
istorie (Védrine and Moïsi, 2001). SUA au fost descrise ca un hegemon global cu
interese în întreaga lume și cu abilitatea de a sfida toate provocările (Joffe în
Ikenberry, ed., 2002).
Multe din afirmațiile de mai sus s-au bazat pe dominația militară a SUA,
dar exemplul Vietnamului a demonstrat că până și SUA au limitele lor, existând
argumente că puterea militară poate face lumea mai puțin sigură prin încurajarea
ostilității statelor care se simt amenințate de puterea americană (vezi International
Institute for Strategic Studies, 2007). În plus, pe plan intern, miliarde de dolari
cheltuiți în scopuri militare au fost deviați de la investiții în educație, îngrijirea
sănătății, infrastructură și lupta împotriva sărăciei.
Criza din 2003 privind situația din Iraq a fost un moment de cumpănă al
relației transatlantice. Pentru prima dată din 1945, câteva guverne europene (în
special Germania și Franța) s-au opus deschis politicii SUA. Criticii americani au
acuzat UE de ezitare și chiar de susținere a regimului lui Saddam Hussein.
Secretarul de stat al apărării Donald Rumsfeld a catalogat Germania și Franța ca
state „problemă” și ca reprezentând „Vechea Europă”, argumentând în același timp
că centrul de gravitate se mutase către „Noua Europă”. Europenii au răspuns
utilizând metafore ofensatoare ale vestului sălbatic pentru descrierea președintelui
Bush.
Dezacordul cu privire la Iraq a reprezentat criza cea mai serioasă a relațiilor
transatlantice moderne și, cu toate că s-a făcut mult pentru repararea tensiunilor,
mulți s-au întrebat dacă relația SUA-UE va mai fi vreodată la fel. Încurajați de
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 17
puterea lor economică și de noua influență politică, europenii au devenit mai
categorici și mai dornici să își urmeze propria interpretare a celor mai presante
probleme internaționale și mai conștienți de modul în care se deosebeau de soluțiile
SUA. Optimiștii susțin că relația transatlantică este vitală, că ambele părți au nevoie
una de cealaltă și că, în plus, cooperarea este de departe preferabilă neînțelegerilor.
Pe de altă parte, pesimiștii se întreabă dacă cele două părți pot realmente să se
înțeleagă asupra aspectelor critice, date fiind valorile diferite și punctele de vedere
adesea contrastante în privința celor mai serioase probleme internaționale, a cauzelor
lor și a celor mai probabile soluții (McCormick, 2008, p. 362).
2. COOPERAREA UE-SUA ÎN PREZENT
Cu toate că UE și SUA au stabilit relații diplomatice încă din 1953, numai
în noiembrie 1990 a fost pentru prima dată formalizată cooperarea prin Transatlantic
Declaration. Din decembrie 1995, Noua Agendă Transatlantică (New Transatlantic
Agenda – NTA) a furnizat cadrul relației.
Ambițioasa agendă a cooperării dintre UE și SUA este în prezent
continuată prin intermediul unui dialog intens, constant. Acest dialog are loc la
diferite niveluri, de la summit-urile anuale ale liderilor europeni și americani până la
munca tehnică de la nivelul experților din diverse domenii și sectoare de activitate.
În cadrul NTA și în linia Parteneriatului Economic Transatlantic
(Transatlantic Economic Partnership – TEP) lansat în anul 1998, Consiliul
Economic Transatlantic1 (Transatlantic Economic Council – TEC) a fost creat în
2007 pentru a duce mai departe eforturile de stimulare a economiei transatlantice.
Sub umbrela TEC, un grup de lucru la nivel înalt privind locurile de muncă
și creșterea a fost stabilit la Summit-ul UE-SUA 2011, însărcinat cu identificarea
politicilor și măsurilor pentru stimularea comerțului UE-SUA și a investițiilor pentru
sprijinirea creării de locuri de muncă, a creșterii economice și a competitivității
internaționale. Raportul final al acestui grup de lucru, cu concluziile și
recomandările sale elaborate, a fost produs la data de 12 februarie 2013. Pe 14 iunie
2013, Consiliul Uniunii Europene a adoptat directive de negociere pentru un
Parteneriat de Comerț Transatlantic și Investiții (Transatlantic Trade and Investment
Partnership – TTIP) cu Statele Unite ale Americii.
Împreună, UE și SUA au cea mai extinsă relație de comerț bilateral și
investiții din lume, de aproximativ 31% din comerțul mondial și peste 49% din PIB-
ul mondial. În conformitate cu personalitatea politică și legală în evoluție a UE,
există o cooperare activă în multiple sectoare: justiție și afaceri interne, energie și
securitate energetică, mediu, știință și tehnologie, educație și instruire.
În anii recenți, dezvoltarea unor contacte mai informale și operaționale ad
hoc a permis înțelegerea mai detaliată a priorităților și politicilor, ca și o depistare
timpurie a eventualelor probleme. UE și SUA au continuat să lucreze împreună în
domeniul managementului crizelor (civile și militare) și al prevenirii conflictelor. În
martie 2008, ambele părți au agreat un plan de lucru asupra managementului crizelor
și prevenirii conflictelor, stabilindu-se pași concreți pentru operaționalizarea
cooperării într-o serie de domenii, cu elemente specifice privind prevenirea
conflictelor și avertizarea lor timpurie. În mai 2011, UE și SUA au formalizat un
1 Vezi Caseta 1.
18 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
acord permițând civililor americani să participe la operațiile CSDP1 ale UE. O
strânsă cooperare continuă în eforturile de stabilizare, ca de exemplu în zona
Balcanilor.
Caseta 1
Consiliul Economic Transatlantic (TEC)
o TEC este un organism politic creat pentru supravegherea și accelerarea cooperării
interguvernamentale în scopul adâncirii integrării economice între Uniunea
Europeană și statele Unite ale Americii.
o La Summit-ul UE-SUA din 30 aprilie 2007, președintele Comisiei Europene José
Manuel Barroso, cancelarul german Angela Merkel și președintele SUA George W.
Bush au semnat „Framework for Advancing Transatlantic Economic Integration
between the United States of America and the European Union” (Cadrul Avansării
Integrării Economice Transatlantice între Statele Unite ale Americii și Uniunea
Europeană).
o Elementele cheie ale acestui Cadru au fost adoptarea unui program de lucru al
cooperării și înființarea TEC pentru a supraveghea, conduce și accelera
implementarea acestui program de lucru.
o TEC aduce laolaltă pe acei membri ai Comisiei Europene și ai Cabinetului SUA
care poartă responsabilitatea politică a domeniilor acoperite de Cadru.
o Liderii Summit-ului din 2007 au însărcinat TEC să stabilească un Grup de
Consultanți, constând din Co-chairs ai celor trei dialoguri transatlantice existente și
anume Transatlantic Legislators Dialogue, Transatlantic Consumer Dialogue și
Transatlantic Business Dialogue.
o Ariile de cooperare vizate de TEC sunt următoarele: drepturile de proprietate
intelectuală, comerțul, piețele financiare, inovația și tehnologia, investițiile.
o TEC este în prezent singurul forum la nivel înalt UE-SUA în cadrul căruia
chestiunile economice pot fi discutate într-o manieră coerentă și coordonată. Acesta
aduce laolaltă o arie largă de activități de cooperare curente în domenii de interes
reciproc și furnizează o platformă pentru a da direcția și coordonarea politică a
respectivelor activități. În același timp, TEC oferă un forum politic pentru
discutarea problemelor economice globale.
La ora actuală, UE și SUA colaborează îndeaproape pentru sprijinirea
reformelor democratice în nordul Africii, Orientul Mijlociu, Vecinătatea Estică a UE
și Balcanii, ca și pentru confruntarea multor provocări specifice precum Iran și Siria.
UE și SUA au început de asemenea să își intensifice cooperarea pentru a
promova pacea, prosperitatea și drepturile omului în regiunea Asia-Pacific.
Atât UE cât și SUA întâmpină în prezent probleme economice interne și
presiuni concurențiale din partea economiilor emergente, având nevoie de noi surse
de creștere economică.
1 Common Security and Defence Policy (Politica Comună de securitate și Apărare)
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 19
3. RELAȚIA COMERCIALĂ ȘI DE INVESTIȚII1
Comparațiile de mai jos reflectă proporția de mai dimensiuni a relației
dintre cele două mari puteri – UE și SUA.
Investițiile totale ale SUA în UE sunt de trei ori mai mari decât cele
făcute în Asia.
Investițiile UE în SUA sunt aproximativ de 8 ori mai mari decât
investițiile UE în India și China laolaltă.
Investițiile UE și SUA reprezintă motorul real al relației transatlantice,
contribuind la creștere și ocupare de ambele părți ale Atlanticului. Se
estimează că o treime din comerțul derulat peste Atlantic constă de fapt
în transferurile intra-companii.
Relația transatlantică definește de asemenea configurația economiei
globale în ansamblul său. Fie UE fie SUA reprezintă cel mai important
partener de comerț și investiții al multor țări din economia mondială.
Economiile UE și SUA (împreună) însumează aproximativ jumătate
din întregul PIB mondial și aproximativ o treime din fluxurile
comerciale mondiale.
Date fiind tarifele medii scăzute (sub 3%), cheia utilizării depline a acestui
potențial este eliminarea barierelor netarifare. Acestea constau în principal în
procedurile vamale și restricțiile de reglementare de dincolo de frontiere. Barierele
netarifare provin din sistemele de reglementare divergente (în special definițiile
standardelor), dar și din măsurile vizând anumite aspecte ale securității sau ale
protecției consumatorului.
Potrivit United States Mission to the European Union (vezi
useu.usmission.gov/ttip.html), redăm în continuare alte date relevante ce întregesc
dimensiunea relațiilor comerciale și de investiții dintre UE și SUA.
5 milioane de locuri de muncă au fost create în UE prin exporturile în
SUA din anul 2008.
Comerțul transatlantic a reprezentat 30% din PIB-ul global al anului
2012.
SUA au exportat în UE produse agricole în valoare de 9,9 miliarde
dolari în 2012.
62% din investițiile străine directe în SUA provin direct din UE.
1 Cifrele cu privire la comerț și investiții sunt preluate din website-ul:
ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/countries/united-states/index_en.htm
20 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
BIBLIOGRAFIE
1. Gaddis, J,L. (2007), The Cold War: A New History, New York: Penguin.
2. Huntington, S. (1999), „The Lonely Superpower”, Foreign Affairs 78, no. 2
(March-April).
3. Ikenberry, J. (2002), America Unrivaled: The Future of the Balance of Power,
Ithaca, NY: Cornell University Press.
4. International Institute for Strategic Studies, The Military Balance 2007,
London: Routledge.
5. Joffe, J. (2002), “Defying History and Theory: The United States as the Last
Remaining Superpower”, in Ikenberry (ed.), America Unrivaled.
6. McCormick, J. (2008), The European Union: Politics and Policies, Westview
Press.
7. ec.europa.eu/trade/policy/countries-and-regions/countries/united-
states/index_en.htm
8. useu.usmission.gov/ttip.html
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 21
DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ: CONCEPTE ŞI ABORDĂRI
Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN – PIPU,
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Gheorghe SUCIU
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The paper discuss an important concept in the modern development
strategies: sustainable development. It is analyzed the main ideas in this
management field: the international sustainability documents of the Unites Nations
Organization, the European sustainability development and the national context and
sustainability strategy.
Key words: sustainability, sustainable development, sustainability objectives and
targets, Sustainable Development Knowledge Platform
1. INTRODUCERE
Tema sesiunii ştiinţifice a facultăţii noaste din acest an implică un concept
de dezvoltare care se regăseşte atât la nivel internaţional, la nivel naţional, cât şi la
nivelul organizaţiilor economice şi anume dezvoltarea sustenabilă.
Integrarea României în structurile europene din anul 2007 a impus definirea
obiectivelor unui program strategic naţional de dezvoltare sustenabilă, având ca
repere anii 2013, 2020 şi 2030. Şi programul de guvernare în curs are ca obiective
elemente de dezvoltare sustenabilă.
Fără a ne propune să evaluăm aici stadiul actual de atingere a obiectivelor
stabilite pentru primul milestone al strategiei naţionale, respectiv anul 2013, vom
încerca în cadrul acestui articol să discutăm principalele concepte şi abordări în
domeniul dezvoltării sustenabile. În prima parte a lucrării de faţă vom analiza
conceptele de sustenabilitate şi de dezvoltare sustenabilă. Vom discuta în continuare
abordările dezvoltării sustenabile la nivel internaţional, în context european şi apoi
la nivel naţional. Vom analiza obiectivele şi ţintele de dezvoltare sustenabilă.
Concluziile lucrării vor face referire şi la terminologia dezvoltare durabilă/
dezvoltare sustenabilă şi la direcţiile de abordare a dezvoltării sustenabile.
22 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
2. CONCEPTELE DE SUSTENABILITATE ŞI DE DEZVOLTARE
SUSTENABILĂ
O primă definiţie modernă a termenului de sustenabilitate, ca parte a unui
concept mai larg de dezvoltare sustenabilă, apare în documentele elaborate în anul
1987 de Comisia Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) pentru Mediu şi Dezvoltare
(cunoscută şi sub numele de Comisia Bruntland) şi anume: „dezvoltarea sustenabilă
este dezvoltarea care satisface necesităţile prezentului fără a compromite
capabilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi”.1
Ulterior, începând cu anul 1992, conferinţele ONU au redefinit cerinţele
dezvoltării sustenabile la nivel global pentru secolul XXI. În acest context,
conceptul de dezvoltare sustenabilă a fost descris în termenii a 3 dimensiuni,
domenii sau componente: „ecologic (mediu) + social + economic”. Diagrama din
Figura 1 prezintă dezvoltarea sustenabilă la intersecţia celor 3 componente.
Componenta ecologică sau de mediu a dezvoltării sustenabile se referă la
relaţiile persoanelor şi organizaţiilor cu mediul natural, social şi economic,
implicaţiile directe regăsindu-se în protejarea şi conservarea mediului, în agricultură,
în producţie, ditribuţie şi în utilizarea eficientă a energiei, în transporturi ş.a.
Componenta socială a dezvoltării sustenabile are ca obiective principale
respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale, asigurarea egalităţii sanselor,
respectarea drepturilor omului etc.
Componenta economică a dezvoltării sustenabile reprezintă abordarea
acţiunilor de natură economică ale persoanelor şi organizaţiilor actuale astfel încât să
nu fie diminuate perspectivele referitoare la consumuri, venituri şi bunăstare ale
persoanelor şi organizaţiilor viitoare, faţă de nivelele existente. Componenta
economică este menită să asigure şi o creştere economică profitabilă, managementul
riscurilor, asigurarea veniturilor persoanelor şi organizaţiilor.
ECOLOGIE (MEDIU)
SOCIETATE
ECONOMIE
SUSTENABILITATE
Figura 1: Componentele dezvoltării sustenabile
1 Report of the World Commission on Environment and Development: Our Common Future.
Chapter 2: Towards Sustainable Development. http://www.un-documents.net/ocf-02.htm
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 23
Sunt importante, de asemenea, interfeţele dintre cele 3 componente ale
dezvoltării sustenabile, respectiv:
interfaţa socio-economică: calificarea şi somajul personalului, dezvoltarea
întreprinderilor şi a economiilor locale, devoltarea socială;
interfaţa eco-economică: utilizarea eficientă a resurselor şi a energei,
rezolvarea problemelor energetice globale;
interfaţa eco-socială: asigurarea sănătăţii şi siguranţei, controlul
modificărilor climatice, managementul crizelor.
3. ABORDĂRILE INTERNAŢIONALE ŞI NAŢIONALE ÎN
DOMENIUL DEZVOLTĂRII SUSTENABILE
3.1 Abordările la nivel global
După cum am văzut, conceptul modern de dezvoltare sustenabilă este la
origine izvorât din documentele Organizaţiei Naţiunior Unite, la finele anilor ‘80.
În anul 2000, Organizaţia Naţiunior Unite a adoptat Declaraţia Mileniului,
prin care au fost stabilite următoarele Obiective de Dezvoltare ale Mileniului,
având ca ţintă de timp anul 2015:
1. Eradicarea sărăciei extreme și a foametei;
2. Realizarea educației primare universale;
3. Promovarea egalităţii şi asigurarea drepturilor femeilor;
4. Reducerea mortalității infantile;
5. Îmbunătățirea sănătății maternale;
6. Combaterea HIV/SIDA, a malariei și a altor boli;
7. Asigurarea sustenabilităţii în domeniul mediului;
8. Dezvoltarea unui parteneriat global pentru dezvoltare.
Cadrul celor 8 obiective generice a fost detaliat la nivel internațional 17
obiective ţintă şi a fost completat de 48 de indicatori tehnici pentru a măsura
progresul către realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Acești
indicatori au fost de atunci adoptaţi prin consens de Organizația Națiunilor Unite,
Fondul Monetar Internaţional și Banca Mondială.
Pentru managementul acestor obiective, a fost creată Platforma de
Cunoştinţe în Dezvoltarea Sustenabilă (Sustainable Development Knowledge
Platform)1, care conţine toate evenimentele şi documentele referitoare la acţiunile de
dezvoltare sustenabilă la nivel global ale ONU.
Obiectivele şi ţintele de dezvoltare sustenabilă sunt orientate pe acțiuni la
nivel global și sunt universal aplicabile. Ele iau în considerare diferitele realități
naționale, capacitățile și nivelele de dezvoltare și au în vedere respectarea politicilor
și priorităților naționale. Obiectivele sunt definite ca obiective aspiraționale globale,
dar luând în considerare şi circumstanțele naționale. Obiectivele și țintele sunt
menite să integreze aspectele economice, sociale și de mediu și să recunoască
legăturile lor în realizarea dezvoltării sustenabile în toate dimensiunile sale.
1 www.sustainabledevelopment.un.org/index.html
24 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Documentul rezultat ca urmare a Conferinţei ONU Rio+20, intitulat
„Viitorul pe care îl dorim” (The future we want) a stabilit, printre altele, un set de
obiective ţintă de dezvoltare sustenabilă actualizate. Acestea sunt următoarele:1
Obiectivul 1: Eradicarea sărăciei în toate formele sale şi de pretutindeni;
Obiectivul 2: Eradicarea foametei, asigurarea securităţii alimentare, o
nutriție îmbunătățită și promovarea unei agriculturi sustenabile;
Obiectivul 3: Asigurarea unui cadru de viață sănătos, care să promoveze
bunăstarea tuturor, la toate vârstele;
Obiectivul 4: Asigurarea unei educații de calitate, incluzive și echitabile și
promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți
oamenii;
Obiectivul 5: Realizarea egalității de şanse a tuturor femeilor și fetelor
tinere;
Obiectivul 6: Asigurarea disponibilității și managementul sustenabil al apei
pentru toți oamenii;
Obiectivul 7: Asigurarea accesului la surse de energie la prețuri accesibile,
fiabile, sustenabile și moderne pentru toți oamenii;
Obiectivul 8: Promovarea unei creşteri economice susținută, durabilă și
favorabilă incluziunii economice, în vederea ocupării depline și productive
și a muncii decente pentru toți oamenii;
Obiectivul 9: Construirea unor reţele de infrastructură elastice, promovarea
industrializării incluzivă și sustenabilă, care să stimuleze inovarea;
Obiectivul 10: Reducerea inegalității în cadrul și dintre țări;
Obiectivul 11: Asigurarea de orașe și așezări umane sigure, elastice și
sustenabile;
Obiectivul 12: Asigurarea unor modele de consum și producție sustenabile;
Obiectivul 13: Adoptarea de măsuri urgente de combatere a schimbărilor
climatice și a impactului acestora;
Obiectivul 14: Conservarea și folosirea în mod durabil a oceanelor, mărilor
și resurselor marine, pentru o dezvoltare sustenabilă;
Obiectivul 15: Protejarea, restaurarea și promovarea utilizării sustenabile a
ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea
deșertificării, oprirea degradării terenurilor și stoparea pierderii
biodiversității;
Obiectivul 16: Promovarea unei societăți pașnice și incluzive pentru
dezvoltare sustenabilă, care să oferă acces la justiție pentru toți oamenii și
construirea de instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate
nivelurile;
Obiectivul 17: Consolidarea mijloacelor de punere în aplicare și revitalizare
a parteneriatului global pentru dezvoltare sustenabilă.
În prezent, sunt în derulare acţiunile pentru procesul „post 2015”, în care
obiectivele ţintă sunt în curs de revizuire şi actualizare pentru 2020 şi 2030.
1 https://sustainabledevelopment.un.org/sdgsproposal
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 25
3.2 Abordările la nivel european
Dezvoltarea sustenabilă este prevăzută în articolul 3 din noul tratat
european de la Lisabona ca fiind un obiectiv general al UE. Strategia de dezvoltare
sustenabilă a UE este un cadru pentru o viziune pe termen lung, în care protecția
mediului, prosperitatea economică, coeziunea socială și responsabilitatea globală se
susţin reciproc. Acestea trebuie să fie abordate la toate nivelurile.
Uniunea Europeană a făcut din dezvoltarea sustenabilă o temă majoră,
cuprinsă pentru perioada bugetară 2007-2013, respectiv în bugetul 2014-2020, în
care au fost alocate sume importante din fondurile structurale pentru acest scop.
În 2009, Consiliul Uniunii Europene a revizuit strategia privind dezvoltarea
sustenabilă.1 Principalele obiective vizate s-au referit la obiectivele pe termen lung,
respectiv orizonturile de timp 2020, 2030 şi 2050.
Pentru evaluarea progresului privind obiectivele de dezvoltare sustenabilă,
EU a stabilit un sistem de indicatori de dezvoltare sustenabilă (SDI – Sustainable
Development Indicator).
Cele zece teme abordate de SDI se referă la aspectele economice, sociale și
de mediu, fiind următoarele:
1. Dezvoltarea socio-economică;
2. Consumul și producția sustenabile;
3. Incluziunea socială;
4. Schimbările demografice;
5. Sănătatea publică;
6. Schimbările climatice și energia;
7. Transportul sustenabil;
8. Resursele naturale;
9. Parteneriatul global;
10. Buna guvernare.
Setul de indicatori SDI este structurat ca o piramidă cu patru nivele, cu o
distincție între nivelurile de indicatori (Figura 2). Această abordare reflectă nu
numai structura a Strategiei de dezvoltare sustenabilă a UE (obiective generale,
obiective operaționale, acțiuni), dar, de asemenea, răspunde la diferite tipuri de
nevoi ale utilizatorilor.
Cele patru niveluri ale piramidei de structură a SDI sunt următoarele;
Nivelul 1: Indicatorii din vârful piramidei asigură monitorizarea
"obiectivelor generale" cu privire la principalele obiective ale strategiei UE.
Nivelul 2: Al doilea nivel al piramidei constă în indicatori legaţi de
"obiective operaționale şi ţinte”.
Nivelul 3: Al treilea nivel este format din indicatori referitori la acțiunile
descrise în strategie sau alte probleme care sunt utile pentru analiza
progresului către obiectivele de interes.
Baza: Nivelul 4 de bază conţine indicatorii contextuali, care sunt parte a
setului SDI, dar nici nu monitorizează în mod direct un anumit obiectiv.
1 Council of The European Union - Review of the EU Sustainable Development Strategy -
Presidency Report, Bruxelles, 2009.
26 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Nivelul 2: Obiective operaţionale
şi ţinte
Nivelul 3: Acţiuni / Variabile
explicative
Baza:
Indicatori contextuali
Nivelul 1: Obiective generale
Figura 2: Structura piramidală a indicatorilor de dezvoltare sustenabilă
(Adaptare după raportul de monitorizare pe anul 2013)
Datele utilizate pentru evaluare sunt prezentate în principal pentru nivelul
agregat al UE-27, iar din anul 2014 se referă şi la UE 28. Cele mai multe dintre
datele utilizate pentru evaluarea indicatorilor de sustenabilitate provin din bazele de
date standard ale Eurostat, prin Sistemul Statistic European (SSE), dar și din alte
surse de date europene sau internaţionale (alte servicii ale Comisiei Europene,
Agenția Europeană de Mediu (EEA), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
(OECD) și Banca Mondială).
Indicatorii de dezvoltare sustenabilă (IDS) sunt utilizaţi pentru a monitoriza
strategia de dezvoltare sustenabilă (SDS) a UE într-un raport publicat de Eurostat la
fiecare doi ani. Ele sunt prezentate în zece teme.1
Dintre cei mai mult de 100 de indicatori de dezvoltare sustenabilă, au fost
identificaţi un număr doisprezece ca fiind indicatori cheie. Aceştia sunt destinaţi să
ofere o imagine de ansamblu dacă Uniunea Europeană a realizat progrese în direcția
dezvoltării sustenabile în ceea ce privește obiectivele și țintele stabilite în strategia
UE. Pentru o imagine mai completă, este necesar să se analizeze progresul tuturor
indicatorilor din cadrul unei teme. Scopul evaluării indicatorilor de dezvoltare
sustenabilă este analiza tendinţei sau direcţiei relative, precum şi rata de schimbare
în contextul obiectivelor generale, deci nu situarea relativă la un anumit moment în
timp. Evaluarea este una relativă şi nu absolută. La modul ideal, indicatorii ar trebui
să fie evaluaţi pe baza unor ţinte cantitative, stabilite ca urmare a unor obiective
politico-economice sau pe baza unor criterii ştiinţifice. Cu toate acestea, majoritatea
indicatorilor nu au întotdeauna ţinte măsurabile, cantitative, ci mai degrabă obiective
de natură calitativă.
Indicatorii de dezvoltare sustenabilă sunt evaluaţi pe baza datelor statistice
disponibile începând cu anul 2000, calculându-se rata anuală procentuală de
schimbare a indicatorului respectiv. O rată de schimbare mai mare de 1% este
considerată favorabilă, în timp ce o rată sub 1% poate fi considerată moderat
favorabilă sau nefavorabilă.
1 http://ec.europa.eu/eurostat/web/sdi/indicators
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 27
3.3 Abordările la nivel naţional
La nivel naţional, după aderarea în 2007 a României la structurile UE, în
anul 2008 a fost elaborat „Stategia naţională de dezvoltare durabilă a României
2013, 2020, 2030”1. Principalele componente ale strategiei naţionale de dezvoltare
durabilă se refereau la:
1. Abordarea conceptuală în context european şi naţional;
2. Situaţia sistemului socio-economic al României;
3. Obiectivele naţionale pentru orizonturile de timp 2013, 2020, 2030;
4. Problemele specifice României;
5. Aspecte privind implementarea, monitorizarea şi raportarea.
Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă2 este o orientare de
perspectivă, pe termen mediu şi lung şi conţine obiective ţintă, măsuri de
implementare şi evaluarea surselor de finanţare realiste pentru orizontul anilor 2013,
2020 şi 2030. Ca orientare generală, documentul vizează realizarea
următoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu şi lung:
Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării
durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca
stat membru al UE.
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene
privind principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu al
ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării
durabile.
Să remarcăm faptul că termenul de „dezvoltare sustenabilă” apare în
documentele româneşti sub denumirea de „dezvoltare durabilă”. Vom reveni
asupra aspectelor de terminologie. De atunci, de problemele dezvoltării
sustenabile/durabile la nivel naţional se ocupă – direct sau indirect, sistematic,
continuu sau aleatoriu – instituţiile guvernamentale, cele de cercetare ştiinţifică,
cele universitare şi organizaţiile neguvernamentale.
Baza de date cu indicatorii de dezvoltare durabilă ai României este
gestionată de Institutul Naţional de Statistică.3 Indicatorii din baza de date
urmăresc obiectivele ţintă şi modalităţile de acţiune la orizontul anilor: 2013,
2020, 2030, stabilite prin Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă. Setul de
indicatori de dezvoltare durabilă pentru România este structurat pe obiectivele
Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă, cu ierarhizare pe trei niveluri:
nivelul 1: indicatori principali (de bază);
nivelul 2: indicatori complementari,
nivelul 3: indicatorii de progres.
Baza de date cu indicatorii de dezvoltare durabilă pentru România include
103 de indicatori, cu seriile de date disponibile în sistemul statistic naţional
începând din anul 2000, ierarhizaţi, astfel: 19 indicatori de nivel 1, 37 indicatori
de nivel 2 şi 47 indicatori la nivelul 3.
1 National Sustainable Development Strategy of Romania 2013-2020-2030.
2 Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Agenția Națională pentru Protecția Mediului
3 http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm
28 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
5. CONCLUZII
Integrarea europeană a României impune realizarea obiectivelor ţintă din
strategia naţională de dezvoltare durabilă, având în vedre că primul orizont de timp,
anul 2013, a fost deja depăşit.
Să comentăm acum terminologia folosită pentru termenul englezesc
„sustainable development”. Traducerea oficială actuală din engleză în română,
conform documentelor europene, este aceea de „dezvoltare durabilă”.
În Dicţionarul Explicativ al limbii române (DEX) termenul este definit ca:
“DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic,
rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. Durabilis”.
Termenul de „sustenabilitate” nu este (încă) definit în dicţionar.
După cum se observă, termenul de „durabilitate” este asociat în primul rând
componenta de timp şi apoi cea de rezistenţă.
Introducerea şi utilizarea termenului de „sustenabilitate” ar permite
„susţinerea” pentru cele trei componente ale sustenabilităţii: componenta socială,
componenta economică şi componenta de mediu.
Să remarcăm acum şi faptul că sustenabilitatea a devenit acum o dimensiune
importantă a managementului modern. Aplicabilitatea sustenabilităţii începe de la
nivel micro, respectiv de la nivelul organizaţiei, până la nivel macro, respectiv la
nivel regional şi naţional.
În concluzie, dezvoltarea sustenabilă este dezvoltarea viitorului.
BIBLIOGRAFIE
[1] Elliott, Jennifer A. 2006. An Introduction to Sustainable Development. New
York: Routledge.
[2] Sustainable Development Solutions Network. 2014. Indicators for
Sustainable Development Goals. Working draft, New York: United Nations
publications.
[3] The Joint UNECE/OECD/Eurostat Working Group on Statistics for
Sustainable Development. 2008. Measuring Sustainable Development. New
York and Geneva: United Nations publications.
[4] United Nations. 2013. Sustainable Development Challenges. World
Economic and Social Survey 2013, New York: United Nations
publications.
[5] Council of The European Union. 2009. Review of the EU Sustainable
Development Strategy - Presidency Report, Bruxelles,
[6] Eurostat, 2013 monitoring report of the EU sustainable development
strategy, European Union, Bruxelles, 2013.
[7] Government of Romania. 2008. National Sustainable Development
Strategy of Romania 2013-2020-2030, Bucharest.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 29
O POSIBILĂ ANTROPOLOGIE A MIXULUI DE
MARKETING: DE LA 4 P LA ...44 P
Conf. univ. dr. Ioan STATE
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Rezumat: După o prezentare succintă a definiţiilor antropologiei, prin extindere,
autorul adoptă noţiunea de antropologii a mixului de marketing; ea reprezintă o
concepţie care ilustrează originea, evoluţia şi diversitatea componentelor mixului de
marketing, în corelaţie cu mediul internaţional, determinant în elaborarea
strategiilor de marketing. Se prezintă geneza conceptului de mix, evoluţia şi
definirea sa de către diverşi specialişti. Se evocă principalele familii dezvoltate din
mixul tradiţional de marketing (4P, 7P, 9P, 15P, 27P). Cititorul este invitat a
reflecta inclusiv asupra celui de-al 44P. Autorul apreciază şi recomandă limitarea
la 4P.
Cuvinte cheie: antropologie, mix, marketing
1 INTRODUCERE
Dicţionarele formulează definiţii ale antropologiei, ştiinţă apărută cu două
secole în urmă, în legătură cu originile şi evoluţia omului. Ulterior, termenul îl
găsim extins (5, 8) asupra altor domenii: social-cultural, filosofie, lingvistică,
teologie, criminalistică etc. Definițiile prezentate în cartuşul de mai jos sunt extrase
din dicționarele oficiale şi/sau neoficiale
Antropologíe (‹ fr. {i}; {s} antropo + gr. logos „studiu”) s. f. Știință care studiază
originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului și raselor umane. S-a constituit ca
știință la mijlocul sec. 19. a. a fost remodelată datorită marilor realizări ale geneticii,
studiindu-se caracterele condiționate genetic – monogenic – și distribuția lor geografică.
Antropologíe f. Știință care se ocupă cu studiul evoluției, originii și variabilității
biologice a omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale.
Antropologíe socială și culturală are ca obiect societatea în ansamblu ca produs al
activității umane și totodată ca mod de existență a acesteia, precum și totalitatea produselor
umane care formează un sistem structurat al socialului – cultura unei colectivități.
A. filozofică = ramură a filozofiei care studiază esența și perspectivele omului pe
baza generalizării rezultatelor disciplinelor speciale despre ființa umană (antropologia,
psihologia, etnografia, sociologia, lingvistica etc.). A. teologică = concepție care afirmă
originea divină a omului. A. criminală = ramură a a. care se ocupă cu studiul biologic al
infractorilor.
30 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Deoarece nu toate sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține
erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.
Prin extindere, vom considera existenţa unei antropologii a mixului de
marketing, care, departe de a fi considerată o ştiinţă, reprezintă o concepţie care
ilustrează originea, evoluţia şi diversitatea componentelor mixului de marketing, în
corelaţie cu mediul internaţional.
2 CONCEPTUL DE MIX DE MARKETING
Termenul "mix de marketing", a fost inventat în anii 1940.
Dezvoltarea conceptului de mix de marketing începe încă din anii 1964 –
inițiatorul teoriei fiind Neil Borden. acestuia, conceptul de mix de marketing
semnifică tocmai ideea de dozare și manipulare coerentă și unitară a celor mai
importante patru variabile prin care întreprinderea acționează asupra pieței.
Tabelul 1 Evoluţia mix-ului de marketing la diferiţi specialişti în
marketing
A. W. Frey W. Lazer şi
J.Kelly W.J. Stanton E.J. McCathy
Produsele oferite
Produs, ambalaj, marcă,
preţ, servicii.
Mijloace şi metode
Distribuţia, canale, vânzare
personală, reclamă, vânzare,
promovare, publicitate
Produse,
Servicii,
Distribuţie,
Comunicare.
Produs,
Plasament,
Promovare,
Preţ.
Produs,
Plasament,
Promovare,
Preţ.
L.J.
Rosenberg J.A. Howard Peterson N. H. Borden
Produs
Preţ
Promovare
Distribuţie
Produs
Marketing
Canal de
distribuţie
Preţ
Reclamă
Vânzare
personală
Planificarea
producţiei
Preţ
Distribuţia fizică
Canale de distribuţie
Reclamă
Vânzare personală
Promovarea
vânzărilor
Planificarea producţiei
Preţ, Marcă
Canale de distribuţie,
Vânzare personală
Reclamă, Promovare,
Display, Service,
Studierea pieţei
În fapt, la început, Borden a identificat și a luat în considerare un număr de
12 elemente, respectiv 12P: produsul, prețul, marca, distribuția, vânzarea personală,
publicitatea plătită (advertising-ul), promovarea vânzărilor, ambalarea (engl.
packaging), display-ul (expunerea, merchandising-ul), serviciile post-vânzare,
manipularea sau logistica (engl. physical handling) și cercetarea de marketing.
Simplificarea modelului a venit câteva săptămâni mai târziu - tot în 1964 –
și îi aparține lui Jerome McCarthy. Acesta a concentrat și rezumat mixul de
marketing la cei 4P (engl. Product, Price, Place & Promotion), componente ele unei
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 31
strategii, toate începand cu litera P, pe care o companie trebuie să le ia pentru a
comercializa cu succes un produs.
Așa a rămas și astăzi.
Condiţiile prezente în care se desfăşoară activităţile de marketing diferă
foarte mult de cele din perioada în care a fost creat mix-ul de marketing tradiţional.
Complexitatea mediului impune o combinare între factorii controlabili şi cei
necontrolabili.
De-a lungul timpului teoria mixului de marketing a evoluat.
După McCarthy, mulți teoreticieni au încercat să lărgească mixul adăugând
elemente noi, peste cele patru fundamentale, însă nici unul nu și-a pus suficient de
mult amprenta încât să îi rămână numele pe unul dintre modelele experimentate.
Acest concept care a devenit clasic sintetizează și manipulează unitar și coerent cele
patru variabile-cheie ale acțiunilor de pe piața
În Tabelul 1se prezintă modul în care această evoluţie s-a reflectat în opera
diverşilor economişti. Dintre diferitele teorii ce au apărut teoria celor 4P (produs,
preţ, promovare şi plasament) este ceea ce stă la bază mixului tradiţional.
Mix-ul de marketing reprezintă setul de instrumente de marketing pe care
firma le utilizează pentru a-şi atinge obiectivele (de marketing) pe piaţa-ţintă.
Deoarece abordarea originală, cu patru componente este destinată
comercializării unui produs, a apărut nevoia adaptării mixului la prestarea de
servicii, acestea fiind intangibile, perisabile, inseparabile. Acest lucru presupune
strategii specifice. În 1981, B.H. Booms și M.J. Bitner au dezvoltat cei “7P”, prin
adăugarea a trei componente: personal, procese și proba fizica.
Se poate vorbi astăzi despre mixul de marketing extins.
În ultimii ani au fost declanşate adevărate olimpiade pentru identificarea
câtor mai mulţi termeni care să completeze şi să definească mixul de marketing:
toate acestea sub motivul construirii unor strategii cât mai precise.
3 O SINTEZĂ ANTROPOLOGICĂ A MIXULUI DE MARKETING
INTERNAŢONAL. CELE 6 FAZE
FAZA I: MIX DE MARKETING TRADIȚIONAL – „4P”
1 Produs: Aspecte ale managementului și marketingului de produs se
ocupă de specificațiile bunului sau produsului în cauză, și la modul în care
relaționează la nevoile și dorințele utilizatorului final.
2 Preț: Se referă la procesul de stabilire a prețului pentru un produs,
inclusiv reducerile de preț.
3 Promovare: Include reclama, relațiile publice, publicitatea și vânzările
personale: se referă la diferite metode de promovare a unui produs, brand sau
companie.
4 Plasament sau distribuție: Se referă la modul în care produsul ajunge la
client; spre exemplu, plasamentul la locul vânzării sau desfacerii cu amănuntul.
Acest al patrulea P face referință la locul unde produsul sau serviciul este vândut,
exemplu regiune geografică sau ramura industrială, și segmentul căruia i se
adresează (tineri, adulți, familii, companii, oameni de afaceri, femei, bărbați etc.).
32 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Tabelul 2 De la 4P la 27P şi la ...
FAZA Nr.
crt
4P 7P 9P 15P 27P
I 1 Produs
(Product)
Produs Produs Produs Produs
2 Preț (Price) Preț Preț Preț Preț
3 Promovare
(Promotion)
Promovare Promovare Promovare Promovare
4 Plasament
(Place)
Plasament Plasament Plasament Plasament
II 5 Personal
(People)
Personal Personal Personal
6 Procese
(Processes)
Procese Procese Procese
7 Proba fizică
(Physical
evidence)
Proba fizica Proba fizica Proba fizica
III 8 Pentru ce,
scopul?
(purpose)
Pentru ce? Pentru ce?
9 (P)hilozofia
(Philosophy)
P(h)ilozofia P(h)ilozofia
IV 10 Personal
interesat
(Personal
interest)
Personal
interesat
11 Prieteni virtuali
(Personal
Networks
Prieteni virtuali
12 Părere publică
(Public
Commentary)
Părere publică
13 Personalizare
(Personalization)
Personalizare
14 Participare
(Participation)
Participare
15 Prieten la prieten
(Peer to Peer)
Prieten la prieten
V 16 Punctul de
vânzare (Point of
Purchase)
17 “Punchline”
(sloganul)
18 PR (Public
Relations)
19 Publicitate
(Publicity)
20 Parteneriat
21 Produse similare
(Product lining
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 33
22 Performanța
(Performance )
23 Poziționare
(Positioning )
24 Push/pull/
Împinge/trage
25 Proprietăți
(Properties)
26 Planificare
(Planning )
27 Penetrare pe
piață
(Penetration)
VI 28-44
FAZA II: MIX DE MARKETING PENTRU SERVICII - „7P”
Practic, au fost (5) completaţi cei ”4P” clasici cu alți ”3P”: personal,
procese și probă fizică (dovada).
5 Personal: eng. people. În mod normal persoane sunt incluse în categoria
promovării Pot fi angajați, blogger-i de la internet, sau pur și simplu oameni care
doresc să vorbească despre produsul tău. Oamenii sunt cheia către inovație. Ei
identifică ceea ce place sau nu place la produs.
6 Procese: eng. processes. Poţi avea un produs sau un serviciu excepțional
dar daca nu ai puse la punct toate procesele care se desfășoară în cadrul firmei, este
destul de probabil să ai probleme mari. Aceste procese includ strategia de marketing,
dezvoltarea unui plan de marketing care se integrează în planul de afaceri pentru
compania și care să respecte bugetul propus. Toate aceste planuri trebuie elaborate
pe termen scurt și lung. Procese includ și testarea în faze incipiente pentru produsele
testarea anunțurilor sau spoturilor publicitare, alegerea potrivită a persoanelor care
vor reprezenta produsul/serviciul. Toate acestea necesita o alegere bine gândita,
pentru ca greșelile pot duce la efecte foarte costisitoare.
7 Proba fizică sau prezentare: eng. packaging. De la ambalarea
tradițională, pentru ca produsul să fie cât mai prezentabil, până la „ambalarea”
produselor sau serviciilor oferite online sau programe software care se pot descărca,
ambalarea produselor devine din ce în ce mai importantă pentru că există competiție
globală pentru atragerea clientelei. Se considera că acești ”3P” erau esențiali pentru
furnizarea de servicii. Oamenii sunt cei ce creează și furnizează serviciile; dacă
aceștia nu sunt mulțumiți, atunci serviciul se va destrăma. Procesele sunt cu atât mai
importante, cu cât tehnologiile nu se realizează în spatele unor uși închise (cum este
cazul produselor), ci sunt vizibile oricui. În ceea ce privește proba fizică, clienții se
bazează pe elemente precum uniforme, ecusoane, clădiri atunci când achiziționează
servicii intangibile.
FAZA III: MIX DE MARKETING – „9P”
Internetul a fost primul gigant care a dezvoltat într-o direcție nouă, după
decenii bune, marketingul internațional. Mediile de socializare (Social Media) au
fost următorul obiectiv pe care au dorit cercetători de marketing sa-l cucerească și
care au și reușit: de aceea s-a schimbat modul cum se promovează diferite produse și
servicii. Pe de alta parte unii specialiști spun ca este nevoie de mai multe
34 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
componente ale mixului de marketing, dacă dorim să înțelegem în totalitate
metodele de marketing.
8 Pentru ce? Sau scopul: eng. purpose. Dacă nu știm de ce și pentru ce se
folosește orice material în marketing înainte să-l creăm, promovăm sau distribuim,
exista posibilitatea de a pierde mulți bani pentru nimic.
9 P(h)ilozofie: eng. Philosophy. Nu mai este suficient să fii o companie cu
un produs sau un serviciu. Deseori împărtășești filozofiile tale cu restul lumii. Unele
companii invită adesea grupuri de persoane, chiar și concurenții lor de pe piață
pentru ședințe de brainstorming. Acestea se fac cu scopul de a împărtăși filozofia lor
pentru dezvoltarea următoarelor proiecte pe care vor să le dezvolte.
FAZA 4: MIX DE MARKETING – „15P”
Cu dezvoltarea internetului în era 2.0, după cum o numesc americani, care
înseamnă comunicare și interacțiune între utilizatori și companiile prin internet și
lume virtuală, mixul de marketing poate să includă următoarele „6P”, față de cele
menționate în subcapitolul anterior.
10 Personal interesat: eng. Personal interest. Prin faptul că o companie
devine din ce în ce mai interactivă cu utilizatorii produselor sau serviciilor pe care le
comercializează și campaniile de publicitate, promoțiile devin din ce în ce mai
personalizate, după gustul clienților pe care compania dorește să le atragă. Interesele
personale devin din ce în ce mai importante în luarea deciziilor de consum al
potențialilor consumatori. Interes personal poate face diferența în alegerea de către
consumator a unui produs sau chiar al unui brand.
11 Prieteni virtuali: eng. Personal Networks. Exemplul este Facebook,
Myspace sau alte forumuri și rețele de socializare. Aceste pagini web creează o nouă
formă de marketing, cunoscută sub denumireade social media marketing.
12 Părere publică: eng. Public Commentary. Este deosebit de importantă
în lumea modernă a afacerilor online. De exemplu, paginile de e-commerce sau
paginile care au ca principalul scop vânzarea produselor, cum ar fi E-Bay sau
Amazon au mai multă credibilitate în fata consumatorilor dacă oferă schimbul
informațiilor în sens bidirecțional. Acest proces se poate numi și proces social de
schimb de opinii, eng. social exchange process.
13 Personalizare: eng. Personalization, cu dezvoltarea erei a internetului,
aplicațiilor pentru internet versiune 2.0 și dezvoltarea rețelelor de socializare prin
îmbinarea acestor tehnologii și interacțiuni intre utilizatori al internetului, exista
gradul mai mare de personalizare a produselor și a serviciilor.
14 Participare: eng. Participation. Se permite consumatorilor de a
participa în reprezentarea brandului și prin acest fel sunt și ei creatori de opinie.
Consumatorii participă și în dezvoltarea direcției spre care produsul ar trebui să se
orienteze, ce fel de publicitate ar trebui să folosească compania pentru a promova
respectivul produs; participă, de asemenea, la schimbul liber de informații între ei și
companie.
15 Prieten la prieten: eng. Peer to Peer. În lumea virtuală opiniile sunt
create de către grupuri de prieteni, mai ales în rețele sociale, fapt care
dezechilibrează balanța tradițională în marketing. O singura opinie poate fi urmată
de avalanșa de alte opinii alte utilizatorilor care sunt mai activi în rețele sociale.
Acest fenomen înlocuiește opinia pe care compania vrea să o transmită și
publicitatea prin care dorește să convingă potențialii consumatori.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 35
FAZA V: MIX DE MARKETING - “27P”
Celor “15P” putem să le adăugam încă “12P” și în acest fel obținem cel
mai elaborat mix de marketing – „27P”.
16 Punctul de vanzare: eng. Point of Purchase. Este un loc unde se face
vânzare. La un nivel mai larg, acest punct ar putea fi un oraș, magazin sau o piață.
La un nivel mai mic, comercianții cu amănuntul definesc acest punct ca zonă din
jurul punctului de vânzare de exemplu; în multe cazuri este locul unde clientul
plătește efectiv. Acestea sunt locațiile strategice în care clienții iau decizii de
cumpărare pentru produsele cu preț ridicat. Punctul este folosit și ca un mecanism
pentru a captura cumpărători impulsivi. Cercetările arata aproximativ 66% din toate
deciziile de cumpărare sunt făcute în magazin.
17 “Punchline” sau sloganul. Este un instrument de marketing care
folosește cuvinte spre a-i face pe clienți să acorde o atenție pe un slogan, pentru a
poziționa un brand în mintea clientului. Acesta este un instrument puternic pentru a
schimba percepția clientului în cazul în care un client asociează produsul sau
serviciul cu un slogan.
Nike - "Just do it": Sloganul Nike spune că produsele lor ne pot îmbunătăți
performanța prin consolidarea încrederii în sine.
Philips - "Să facem lucrurile mai bine": Philips a vrut pentru clienții săi să
aprecieze calitatea produsului, sloganul care definește precizie.
18 PR: eng. Public Relations. Comunicarea cu publicul pentru a îmbunătăți
imaginea companiei și a produsului. Cu cât se face mai mult, cu atât poate crește
profitul. Este necesar ca firma să aibă grijă de societate și să aibă relații bune cu
oamenii, în general. Cele mai multe dintre organizații au un departament distinct în
cadrul organizației pentru a răspunde la această preocupare. Se numește
responsabilitate socială corporatistă. Relațiile bune cu societatea face ca activitatea
departamentului de marketing să se amelioreze.
19 Publicitate: eng. Publicity. este un instrument cu care se poate gestiona
imaginea produsului în mintea oamenilor. Cea mai eficientă publicitate este cea
directă, din gură în gură. În era a internetului fluxul de informații este foarte rapid,
astfel încât publicitate devine mai importantă. Aceasta se poate face prin încurajarea
știrilor pozitive despre produs sau companie în mass-media.
20 Parteneriat: eng. Partnership. Unirea a două branduri pentru a crea
sinergia poate fi numită drept parteneriat în marketing. Acest lucru poate fi la fel de
simplu ca de exemplu a face o promovare împreună sau a deschide noi canale
alternative de distribuție pentru ambele companii sau pentru mai multe branduri.
Imaginea de marcă a produselor nu trebuie să se contrazică.
21 Produse similare: eng. Product lining. Oferirea produselor similare este
strategia de marketing de a oferi spre vânzare mai multe produse care au o funcție
similară, respectiv aceeaşi valoare de întrebuinţare. Totodată, ele sunt vândute la
aceleași grupuri de clienți, sunt comercializate prin aceleași puncte sau canale, sau
se încadrează într-un interval de preț. Drept termeni înrudiți avem adâncimea liniei,
se referă la numărul de variante de produs într-o linie. Consistența unei linii se referă
la cât de strâns legate sunt produsele (4) care alcătuiesc linia. Vulnerabilitate unei
linii se referă la procentul de vânzări sau profituri care sunt derivate din doar câteva
produse în linie.
22 Performanța: eng. Performance. Este considerată utilitatea reală a
produsului pe care îl primește consumatorul. Scopul de bază de a achiziționa
produsul sau serviciul este de a îndeplini o nevoie, de a avea o anume (1) valoare de
36 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
întrebuinţare. Performanța acestei utilitații și îndeplinirea nevoilor curente este cheia
pentru a avea succes. Exemplu - Gillette Mach-3 a fost un produs de mare succes,
pentru că face ceea ce promite, un bărbierit curat într-o singur mișcare. Performanța
produsului este un criteriu important în cele mai multe cazuri. Oamenii sunt dispuși
să plăteasca mai mulți bani pentru a obține un produs care oferă o performanță mai
mare. În cultura anumitor ţări sunt predilecte produsele performante sau calitative.
Parametrii produselor sunt definiţi (3) prin două dimensiuni: performanţe şi
caracteristici.
23 Poziționare: eng. Positioning. Promovarea produsului este direcționată
spre un anumit profil al clientului și adaptată produsului și prețului acestuia. Unele
produse sunt poziționate în mod special pentru cei cu venituri ridicate, altele special
pentru cei din clasa de jos sau de mijloc. În afacerile internaţionale trebuie ţinut cont
de o anume piaţă, de cultura şi nivelul său economic. De cele mai multe ori, atunci
când un produs este dezvoltat, aceasta se face pentru un anumit segment de clienți în
minte. O astfel de definiție clară, ajută echipa de marketing să se concentreze pe acel
segment. Aceasta se numește poziționarea pe piață. Poziționare a ajuns să însemne
procesul prin care marketingul încearcă să creeze o imagine sau să proiecteze
identitate în mintea celor din piața țintă pentru produsele sale.
24 Push/pull (Împinge/trage). Mobilizarea, "împingerea" oamenilor către
luarea de măsuri, pentru a crea cu succes dorinţa. În mod ideal, creați suficient
avânt, entuziasm, pentru a asigura nevoia. Se poate furniza o hartă cu cele mai
apropiate magazine care vând produsul.
25 Proprietăți: eng. Properties. Pentru ca un produs să aibă succes pe piața
ar trebui să dețină proprietăți adecvate, anumite atribute. Fiecare produs este judecat
dupa proprietățile sale. Valoare brandului unui produs poate stimula doar vânzările
sau poate face promovarea inițială mai ușoara. Dar un produs care are unele
proprietăți care nu sunt bune, nu va găsi simpatie la clienții. Fiecare produs este
judecat după unele proprietăţi specifice.
26 Planificare: eng. Planning. Planificare unei strategii de marketing poate
ajuta compania în stabilirea unei asociații a consumatorilor pe termen lung și un
brand care se va dezvolta. Este un pas important în procesul de marketing.
27 Penetrare pe piața: eng. Penetration. Motivarea marketingului este de a
crește cota de piața sau de a penetra pe o piață nouă; cota de piață mai mare joacă un
rol important în fiecare etapă a lanțului distribuție, de la de producție la
aprovizionare, în combinație cu obiectivele de marketing pentru satisfacția
consumatorului și servicii post-vânzare.
FAZA VI: 44 P
Peter Sandeen (6) recomandă o listă mai cuprinzătoare de elemente ele
mixului, către ... 44 P.
Se introduc termeni diverşi, uneori chiar bizari, provenind din variate
domenii sau discipline. Reţinem dintre aceştia: ambalare, teamă, molipsitor
(pandemic), partea (contribuţia), credibilitate, reeptivitate, imagine, placebo,
zburdalnicie (jucăuș), poveste, porno (sentimente), laude, predicţie, presa,
premeditare, presiune, prooroci (culte), principii, statut (social).
Cei 4P de marketing au constituit un loc de pornire comun pentru
planificarea de marketing. Nu întâmplător se întreabă autorul (6) care ar trebui să fie
al ...44-lea P de marketing.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 37
4 MIXUL DE MARKETING: DE LA P LA C
Constatăm că, mai recent (3), apare nou curent al mix-ului, de la P la C.
Tabelul 3 Sinteză comparată a celor două teorii ale mixului:
trecerea de la “4P” la “4C”
Prezent Viitor
Produs
Conceperea produsului
Piaţa de masă
Dezvoltarea produselor în laborator
Competiţia pentru mai mult capital
Vânzarea unor produse gata fabricate
Utilizarea la maximum a propriilor
resurse
Organizare tip corporaţie
Risc redus-câştig mare
Producţie într-o companie tip Keiretsu
Industrii arteriale
Industrii poluante
Prosperitatea bunurilor de marcă
Consumator
Crearea consumatorului
Piaţă de nişă
Dezvoltarea produselor în colaborare cu
consumatorul
Competiţie pentru mai multe idei de afaceri
Vânzări a unor produse pe bază de comandă,
produsele se definitivează în funcţie de gustul
clientului
Utilizarea la maximum a resurselor din afara
companiei
Organizare tip echipe pe proiecte
Risc redus – câştig rezonabil
Producţie printr-o reţea de producători
Industrii venale
Industrii ce-şi reciclează deşeurile
Prosperitatea bunurilor cu marcă privată
Preţ
Principiul costului
Vânzări fluctuante
Produse de marcă
Preţuri cu marjă de profit mare
Profit mare
Cost
Principiul plăţii
Vânzări fixe
Bunuri private
Distrugerea preţurilor(mari)
Profit rezonabil
Promovare
Comunicare unilaterală
Promovare de masă
Marketing de masă
Comunicare
Comunicare interactivă
Comunicare ţintind spre consumator
Marketingul bazelor de date ale clienţilor
Plasament
Canale de distribuţie fixe
Specializarea resurselor de plasament
Confort
Diversificarea canalelor de distribuţie
Comuniunea resurselor de plasament
Transformările economico-sociale ale ultimilor ani au impus un
consumator care nu mai acceptă produse standardizate, ci care pune accent pe
gusturile sale proprii.
Producţia pe scară largă nu mai este cheia succesului.
În loc să ne concentrăm pe crearea unei pieţe imense, ar trebui să ne
concentrăm pe crearea unor pieţe relativ diferenţiate. Marketingul de nişă a înlocuit
pe cel de masă; supremaţia asupra pieţei a trecut din mâna producătorului în cea a
consumatorului.
Aşa se face că şi cunoscuta regulă de aur a celor 4 P, mai sus dezvoltată, a
fost înlocuită de noi filozofii, care invocă viitorul, cum ar fi cei 4 C (propusă de
Rottburn).
După cum se poate observa diferenţele sunt notabile.
38 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
A încerca să extrapolăm această filozofie, de trecere de la P la C, pentru
toate componentele "mixului" dezvoltate în Tabelul 2 este o operaţie grea, dacă nu
imposibilă, dar, oricum, neproductivă. Să ne imaginăm cum am putea găsi
corespondenţii a 44 de termeni din limba engleză (acceptând-o drept limbă de
referinţă) diversele limbi ale lumii.
Aceste enunţuri aduc argumente în plus pentru limitarea elementelor
mixului de marketing, mai ales în cel internaţional, unde, dimensiunea acestora este
mult extinsă. Combinarea elementelor mixului conferă suficientă "personalitate"
afacerii şi acordă o amprentă distinctivă strategiei firmei.
5 CONCLUZII
1 Se poate vorbi astăzi despre mixul de marketing tradiţional (4p) şi extins
(peste 44P);
2 Autorul, în lucrare, introduce noţiunea de antropologie a mixului de
marketing, drept o concepţie care ilustrează originea, evoluţia şi diversitatea
componentelor mixului de marketing, în corelaţie cu mediul internaţional.
3 A încerca să extrapolăm filozofia de trecere de la P la C, pentru toate
componentele "mixului" dezvoltate în Tabelul 1 este o operaţie grea, dacă nu
imposibilă, dar, oricum, neproductivă. Să ne imaginăm cum am putea găsi
corespondenţii a 44 de termeni din limba engleză (acceptând-o drept limbă de
referinţă) în diversele limbi ale lumii.
4 După părerea autorului, mix-ul de marketing tradiţional reprezintă setul
de instrumente de marketing pe care firma le utilizează pentru a-şi atinge obiectivele
pe piaţa-ţintă.
BIBLIOGRAFIE
1 State, I., Marketing internaţional, vol. I, Editura Universitatea „Transilvania”,
ISBN 973-635-202-1; 973-635-203-X, Braşov, 2003
2 State, I., Marketing internaţional, vol. II, Editura Universitatea „Transilvania”,
ISBN 973-635-204-8, Braşov, 2003
3 State, I., Marketing internaţional. Compendiu, Editura Universitatea
„Transilvania”, ISBN 973-635-205-6, Braşov, 2003
4 State, I., 101 keywords: Tipizarea produselor, Editura Infomarket, ISBN 978-973-
1747-41-5, Braşov, 2014
5 Stritof, S., Marketingul produselor. Aplicaţie. Lucrare de licenţă, îndrumător conf.
univ. dr. State, I., Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir Braşov, 2014
6 http://dexonline.ro/definitie/antropologie
7 http://www.petersandeen.com/44-ps-of-marketing/
8 http://www.briansolis.com/2013/01/exploring-the-fifth-and-sixth-p-of-marketing
9 http://ro.wikipedia.org/wiki/Antropologie
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 39
DECIZIILE DE FINANȚARE ALE SOCIETĂȚILOR
ROMÂNEȘTI
Conf.univ.dr. Adriana Elena DANIȘ
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The article deals with issues relating to financing decisions of Romanian
Companies.
Key words: decision, funding, benefit, value
1. INTRODUCERE
Obiectivul major al unei firme este maximizarea valorii sale globale.
Aceasta presupune desfăşurarea unor activităţi profitabile prin care să se asigure
o rentabilitate satisfăcătoare pentru toate categoriile de furnizori de capital. În
acest sens întreprinderea trebuie să obţină profituri suficiente pentru distribuirea
de dividende acţionarilor şi reinvestirea unei părţi pentru dezvoltarea sa.
2. ASPECTE TEORETICE PRIVIND DECIZIA DE FINANȚARE A
UNEI ÎNTREPRINDERI
Maximizarea valorii întreprinderii solicită adoptarea unor decizii
optime de finanţare care să conducă la atingerea unui nivel minim al costului
capitalului şi implicit la creşterea valorii întreprinderii.
Orice întreprindere, indiferent de faza în care se află, de dezvoltare sau
de menţinere a capacităţilor de producţie, este nevoită să atragă resurse pentru
finanţarea activităţilor desfăşurate. Una din problemele managerului financiar
este aceea legată de tipul de finanţare la care ar trebui să apeleze: credit bancar,
surse proprii atrase de la acţionari, leasing sau credit obligatar. O dată stabilită
opţiunea pentru una din sursele de finanţare, este necesară o corectă
fundamentare a costurilor pe care aceasta le presupune pentru întreprindere. Un
nivel insuficient al rentabilităţii poate fi catastrofal pentru întreprindere.
40 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Decizia de finanţare presupune stabilirea unei structuri optime a
capitalului, urmărindu-se atingerea următoarelor obiective:
menţinerea unui nivel corespunzător al autofinanţării, garanţia
rentabilităţii curente şi viitoare a întreprinderii, precum şi a
rambursării creditelor în cazul utilizării de surse externe de
finanţare;
asigurarea unui grad de îndatorare maxim admisibil, ţinându-se
cont de raportul cost-beneficii;
realizarea unei structuri optime a capitalului în funcţ ie de strategia
de finanţare stabilită;
aplicarea unei politici stimulative şi stabile de dividend, ţinând cont
de mediul de afaceri şi de oportunităţile de investire, care să
permită menţinerea şi/sau creşterea valorii acţiunilor firmei;
promovarea unei politici de îndatorare eficiente care să ofere
avantaje creditorilor şi acţionarilor;
punerea în practică a unei politici de capitalizare argumentată, în
aşa fel încât să fie asigurată supravieţuirea şi dezvoltarea
întreprinderii şi remunerarea acţionarilor.
De la începutul existenţei sale, întreprinderea trebuie să dispună de un
capital iniţial care să se constituie fie sub formă de aport financiar, fie prin
active în natură. Acest capital social iniţial va fi utilizat pentru efectuarea unor
investiţii sau pentru desfăşurarea activităţii curente a firmei. În acelaşi timp,
capitalul iniţial al întreprinderii reprezintă principala garanţie a creditelor pe
care întreprinderea le va solicita pentru completarea surselor proprii.
Astfel, constituirea şi sporirea capitalului întreprinderii se poate realiza
prin:
finanţare internă, apelând la resurse precum: profitul net,
amortizarea imobilizărilor, sume obţinute din valorificarea activelor
imobilizate scoase din funcţiune sau a celor vândute, alte fonduri
asimilate celor proprii;
finanţare externă, prin: aporturi în natură sau în bani ale viitorilor
proprietari, contribuţii ale statului, emisiunea şi vânzarea de noi
acţiuni şi obligaţiuni, contractarea de împrumuturi bancare, credite
comerciale sau credite leasing.
Fiecare din cele două modalităţi de constituire a capitalului economic al
întreprinderii generează costuri şi obligaţii faţă de finanţatori.
3. STUDII PRIVIND DECIZIA DE FINANȚARE A
SOCIETĂȚILOR ROMÂNEȘTI
Studii realizate pe întreprinderile din România au fost efectuate de Dragotă.
Perioada de analiză a fost 1997-2003, având la bază un eşantion de 53 de companii
listate la Bursa de Valori Bucureşti. O concluzie desprinsă din această analiză a fost
aceea că, prin calculul unui grup de cinci indicatori ce caracterizează îndatorarea,
întreprinderile româneşti au un grad destul de mare de îndatorare, însă acesta se
sprijină într-o mare măsură pe datoriile de exploatare şi nu pe cele bancare,
purtătoare de dobânzi. În acelaşi timp, decizia de finanţare la nivel micro-economic
este influenţată de evoluţia indicatorilor macro-economici, precum şi de problemele
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 41
de guvernanţă corporativă pe care România nu le-a rezolvat, deşi potenţialul
legislativ ar fi putut oferi o bază în acest sens.
În condiţiile menţinerii unor incertitudini privind evoluţia economiei,
semnalele de relansare a creditării au fost incerte în anii de după declanşarea crizei.
Băncile au adoptat o atitudine prudentă în acordarea de credite noi, preferând
operaţiunile de refinanţare a creditelor existente şi achiziţionarea de titluri de stat, în
ciuda măsurilor luate de banca centrală în scopul normalizării dobânzilor. Astfel, în
perioada 2008-2010 dobânzile practicate de bănci la depozitele noi au fost
influenţate într-o anumită măsură de impulsurile politicii monetare, băncile
menţinând rate ridicate ale dobânzii.
A doua parte a anului 2011 şi primele şase luni din anul 2012 au evidenţiat
o reluare a activităţii de creditare a sectorului real, fapt reflectat şi în analiza noastră
printr-o creştere a ratei de îndatorare globală cu 12 procente. Acest rezultat s-a
datorat şi îmbunătăţirii condiţiilor macroeconomice interne, respectiv revenirea
inflaţiei la o valoare normală, determinând o creştere a accesării creditelor de către
întreprinderi.
Într-un studiu efectuat pe un eșantion de 56 de companii listate la Bursa de
Valori București, pe o perioadă de 5 ani, concluziile au fost următoarele:
din cele 56 de companii analizate, 37 au înregistrat o stabilitate
financiară favorabilă. Perioada 2008, începutul crizei financiare şi
sfârşitul anului 2011 a însemnat pentru mai multe companii o creştere
în dinamică a ratei stabilităţii financiare, iar pentru alte societăţi o
scădere a indicatorului;
în ce priveşte autonomia financiară, exprimată prin ponderea
capitalului propriu în totalul resurselor, un număr de 20 de societăţi au
înregistrat valori peste 66%, evidenţiind astfel o situaţie favorabilă, cu
un grad ridicat de stabilitate financiară. Totuşi, cea mai bună
autonomie financiară a fost înregistrată la începutul anului 2007, iar
cea mai slabă valoare la sfârşitul anului 2011;
societăţile analizate au apelat şi la datorii pe termen scurt. Astfel, deşi
marea majoritate a societăţilor analizate au preferat această formă de
îndatorare, totuşi acestea s-au încadrat în intervalul 33%-50%, fapt ce
relevă o situaţie financiară favorabilă;
în ce priveşte apelul la datorii pe termen mediu şi lung, societăţile
analizate au înregistrat proporţii extrem de mici, în multe cazuri
acestea fiind chiar nule;
un număr destul de mare de societăţi au preferat sursele proprii de
finanţare. Aceste societăţi s-au finanţat în proporţii extrem de mici din
surse externe de capital, evidenţiind o rezervă la apelarea de credite şi
împrumuturi. Totuşi perioada 2008-2011 a înregistrat o nevoie de
finanţare din surse străine mult mai mare, acest aspect fiind şi un motiv
al actualei crize economico-financiare;
creditul pe termen scurt a rămas cea mai importantă sursă de finanţare
externă, dar începând cu anul 2008 se remarcă şi o creştere a
ponderilor creditelor pe termen mediu şi lung.
Din eşantionul de companii au fost eliminate băncile şi societăţile de
investiţii financiare deoarece acestea îşi desfăşoară activitatea având la bază
reglementări specifice, îndatorarea fiind puternic influenţată de factori exogeni.
42 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Pentru determinarea gradului de îndatorare al companiilor am considerat ca
reprezentativi următorii indicatori:
rata stabilităţii financiare;
rata autonomiei financiare;
rata datoriilor pe termen scurt;
rata datoriilor pe termen lung;
rata de îndatorare globală;
rata levierului (Datorii totale/capitaluri proprii);
gradul de acoperire a dobânzii (Rezultat curent/cheltuieli cu
dobânzile);
rata de îndatorare în activul economic.
Eşantionul a fost constituit din acele societăţi pentru care am deţinut
informaţii suficiente pentru realizarea studiului propus. În studiu nu au fost
cuprinse societăţile pentru care nu am dispus de situaţiile lor financiar -contabile
sau pentru care am dispus doar de informaţii parţiale.
Astfel, în urma analizei indicatorilor, pentru perioada 2005-2011,
societăţile avute în vedere au preferat sursele de finanţare pe termen scurt, în
detrimentul celor pe termen lung. În privinţa autonomiei financiare, dacă ne
raportăm la anul 2005 când indicatorul înregistra o valoare de 61% observăm un
dezechlibru al surselor proprii în anul 2011 când rata a atins valoarea minimă de
46%. În schimb, datorită lipsei lichidităţilor, care afectează foarte multe companii în
această perioadă de criză economico-financiară, s-au înregistrat creşteri ale anumitor
indicatori cum ar fi: rata datoriilor pe termen scurt de la 31% în 2005 la 39% în
2011, rata datoriilor pe termen lung de la 8% în 2005 la 13% în 2011 şi rata de
îndatorare globală de la 39% în 2005 la 53% în 2011.
În condiţiile menţinerii unor incertitudini privind evoluţia economiei,
semnalele de relansare a creditării au fost incerte în anii de după declanşarea crizei.
Băncile au adoptat o atitudine prudentă în acordarea de credite noi, preferând
operaţiunile de refinanţare a creditelor existente şi achiziţionarea de titluri de stat, în
ciuda măsurilor luate de banca centrală în scopul normalizării dobânzilor. Astfel, în
perioada 2008-2010 dobânzile practicate de bănci la depozitele noi au fost
influenţate într-o anumită măsură de impulsurile politicii monetare, băncile
menţinând rate ridicate ale dobânzii.
A doua parte a anului 2011 şi primele şase luni din anul 2012 au evidenţiat
o reluare a activităţii de creditare a sectorului real, fapt reflectat şi în analiza noastră
printr-o creştere a ratei de îndatorare globală cu 12 procente. Acest rezultat s-a
datorat şi îmbunătăţirii condiţiilor macroeconomice interne, respectiv revenirea
inflaţiei la o valoare normală, determinând o creştere a accesării creditelor de către
întreprinderi.
În determinarea deciziei de finanţare, întreprinderea trebuie să deţină
criterii riguroase care să-i permită selecţionarea celor mai bune resurse financiare.
Printre variabilele avute în vedere când se ia o asemenea decizie, trebuie subliniată
importanţa duratei, a autonomiei şi a flexibilităţii.
Informaţiile financiar-contabile au fost procurate de pe site-urile de
internet www.bvb.ro: raportările financiare (bilanţ contabil, cont de rezultate),
capitalizarea bursieră a accestora şi date specifice domeniului de activitate în
care societăţile activează.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 43
4. CONCLUZII
Ca o concluzie desprinsă în urma analizării acestor 56 de societăți putem
aprecia că în determinarea deciziei de finanţare, întreprinderea trebuie să deţină
criterii riguroase care să-i permită selecţionarea celor mai bune resurse financiare.
Printre variabilele avute în vedere când se ia o asemenea decizie, trebuie subliniată
importanţa duratei, a autonomiei şi a flexibilităţii.
Un optim al structurii financiare din punctul de vedere al valorii
întreprinderii trebuie să ţină cont de principiul: maximizarea valorii cu costuri
minime. Dar deciziile privind structura financiară nu sunt importante doar pentru
maximizarea valorii întreprinderilor, ci şi pentru impactul pe care îl au asupra
capacităţii întreprinderii de a afeca faţă competiţiei existente pe piaţă.
Actuala criză financiară şi-a pus amprenta şi pe decizia financiară a
întreprinderilor, având în vedere costul resurselor financiare. Astfel, societăţile au
preferat să folosească în activitatea lor mai mult surse proprii decât surse străine de
capital.
Alegerea între diferitele surse de finanţare trebuie să ţină cont de interesele
firmei, perspectivele investitorilor şi de mediul extern firmei. Alegerea este în multe
cazuri dificilă, deoarece avantajele aparente ale unei anumite surse se pot dovedi
inexistente la o analiză mai cuprinzătoare.
Criza financiară actuală a avut ca punct de pornire o lichiditate abundentă
creată de principalele bănci centrale ale lumii. În acelaşi timp a existat şi o tendinţă
de suprasaturare în materie de economisire care au creat adevărate resurse
disponibile folosite pentru investiţii riscante şi pentru instrumente financiare
sofisticate.
Cauzele principale care au dus la apariţia actualei crize economico-
financiare au fost: modelul american bazat pe credit şi pe cerere de consum,
dereglementarea excesivă a pieţelor financiare, obţinerea de către operatorii de pe
pieţele financiare a unor randamente ridicate, creşterea excesivă a volumului
creditelor şi un nivel scăzut al ratei dobânzilor în perioada 2001-2004, având ca
rezultat o creştere a volumului creditelor şi a cursurilor activelor financiare.
Rapiditatea cu care problemele de pe pieţele financiare americane s-au
extins la nivel internaţional a reamintit faptul că pieţele financiare au tendinţa de a
trece simultan prin perioade de criză.
Astfel, toate aceste probleme s-au resimţit semnificativ pe pieţele de
capital, indicii celor mai importante burse suferind pierderi enorme.
La nivel de întreprindere, maximizarea valorii acesteia impune adoptarea
unor decizii optime de finanţare care să conducă la atingerea unui nivel minim al
costului capitalului şi implicit creşterea valorii întreprinderii.
Astfel, orice întreprindere, indiferent de faza în care se află, de dezvoltare
sau de menţinere a capacităţilor de producţie, este nevoită să atragă resurse pentru
finanţarea activităţilor desfăşurate.
44 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
BIBLIOGRAFIE
1. Balakrishnan, S., Fox, I., Asset Specificity, Firm Heterogeneity and Capital
Structure, Strategic Management Journal, 14, 1993;
2. Bancel, F., Mittoo, U., Cross-country determinants of capital structure choice: A
survey of European firms. Financial Management, 2004;
3. Barton, S., An empirical test of stakeholder theory predictions of capital
structure. Financial Management 18, 1995;
4. Bradley, M., Jarrell, G., Kim, E., On the existence of an optimal capital
structure:Theory and evidence. Journal of Finance, 39, 1984;
5. Brander, J. A., Lewis, T. R., Oligopoly and financial structure: the limited
liability effect, American Economic Review,30, 1986;
6. Cerna, S., Criza financiara: impactul asupra economiei românesti, Conferinta
AGER, noiembrie 2008;
9. De Angelo, H., Masulis, R., 1980. Optimal capital structure under corporate and
personal taxation, Journal of Financial Economics, 8, 1980;
10. De Haas, R. & Peeters, M., The dynamic adjustment towards target capital
structures of firms in transition economies, EBRD Working Paper, 87, 2004;
11. Dell’Ariccia, G., Igan, D., Laeven L., Credit Booms and Lending Standards.
Evidence from the Suprimes Mortgage Market, Document de travail CEPRN no
6683, 2008;
13. Dragotă, M., Decizia de investire pe piaţa de capital, Editura ASE, 2006;
16. Frank, M., Goyal, V., Testing the pecking order theory of capital structure,
Journal of Financial Economics, 2003;
18. Gordon, M., Shapiro, E., Capital equipment analysis: the required rate of profit,
Management Science, 3, 1956
20. Harris, M., Raviv, A., The theory of capital structure, Journal of Finance, 1991;
24. Ivănescu, D. N., Factorii determinanţi ai structurii financiare, Editura ASE,
2007;
Web-site-uri:
epp.eurostat.ec.europa.eu,
www.insse.ro
www.bvb.ro
www.cnvm.ro
www.bnr.ro
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 45
DEZVOLTAREA SERVICIILOR ÎN ROMÂNIA DUPĂ CRIZA
ECONOMICĂ
Conf. univ. dr. Mihaela FUNARU
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Lector univ. dr. Carmen-Magda NICOLAE
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The services sector is one of the most dynamic sectors of the world
economy, registering a considerable growth in our country after the economic crisis
particularly in services for business and tourism . Many multinational companies
have business centers opened in Romania because they found here several elements
favorable for their development, for increasing turnover and reducing costs.
Key words: services, tertiary sector, economic development, marketing services,
consulting services
1. INTRODUCERE
În dezvoltarea economiei mondiale moderne un loc deosebit de important îl
ocupă sectorul terţiar. Acesta este caracterizat printr-un grad accentuat al ritmului de
dezvoltare şi diversificare a serviciilor. Caracterizate printr-un înalt dinamism,
serviciile îşi pun amprenta asupra activităţii desfăşurate în celelalte sectoare ale
economiei, asupra modului de valorificare a resurselor umane, naturale, materiale,
având o contribuţie majoră la progresul economic şi social.
Expansiunea şi creşterea rolului serviciilor în viaţa socială şi economică
actuală îşi pune amprenta asupra evoluţiei în majoritatea ţărilor lumii, motivând
astfel denumirea care i se dă în prezent, şi anume, de “societate a serviciilor”.
Serviciile sunt activităţi al căror rezultat este nematerial şi deci nestocabil,
nu se concretizează în produse cu existenţă de sine stătătoare. Serviciile sunt
definite ca activităţi utile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale.[4]
Serviciile reprezintă o activitate umană, cu un conţinut specializat, având
ca rezultat efecte utile, imateriale şi intangibile destinate satisfacerii unei nevoi
sociale. Totodată, serviciile sunt activităţi de sine stătătoare, autonomizate în
46 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
procesul adâncirii diviziunii sociale a muncii şi sunt organizate distinct într-un
sector denumit şi sectorul terţiar.
Sfera serviciilor include, dar nu se limitează la, contabilitate, publicitate,
servicii financiare şi bancare, comunicaţii, servicii de informaţii şi prelucrarea
datelor, educaţie, angajare, engineering şi construcţie, franchising, îngrijirea
sănătăţii, asigurări, închirieri, management-consulting, cinematografie, transport,
turism, justiţie şi alte afaceri, servicii profesionale şi tehnice.[2]
2. DIMENSIUNILE SECTORULUI TERŢIAR ÎN NOUA
ECONOMIE
Locul serviciilor în economie reprezintă rezultatul unui proces evolutiv, de
mare complexitate al mutaţiilor înregistrate în viaţa economică şi socială. Importanţa
serviciilor în cadrul economiei se află în relaţie directă cu dinamica socială,
dezvoltarea acestora fiind o condiţie şi, în acelaşi timp, o caracteristică a evoluţiei
societăţii.
Potrivit teoriei clasificării sectoriale a economiei, serviciile sunt grupate în
sectorul terţiar. S-a evidenţiat tendinţa de terţiarizare a economiilor ţărilor
dezvoltate, precum şi corelaţia dintre nivelul de dezvoltare al serviciilor şi gradul de
dezvoltare a economiilor naţionale. Sectorul terţiar are un aport deosebit la
realizarea producţiei materiale şi la satisfacerea nevoilor oamenilor.
Pentru evaluarea importanţei, rolului şi locului serviciilor în dezvoltarea
economică şi socială trebuie caracterizate dimensiunile acestui sector, trebuie
evidenţiată evoluţia lui, interdependenţele şi interferenţele cu celelalte ramuri de
activitate şi sectoare ale economiei.
3. ROLUL SERVICIILOR ÎN ECONOMIE
Dezvoltarea producţiei materiale şi a serviciilor se stimulează şi
condiţionează reciproc. Serviciile reprezintă astfel o premisă şi un efect al
industrializării, al creşterii şi modernizării producţiei.
În prezent, serviciile sunt considerate un factor de progres, de stimulare a
creşterii economice, substituindu-se industriei în rolul de motor al dezvoltării
sociale.
Astfel, una dintre caracteristicile definitorii ale societăţii moderne o
reprezintă preponderenţa serviciilor, exprimată în creşterea ponderii acestora în
ocuparea forţei de muncă, în crearea produsului intern brut etc.
În condiţiile sporirii complexităţii producţiei, a specializării şi cooperării
interne şi internaţionale, producerea şi vehicularea informaţiilor reprezintă unul din
factori principali de progres, de creştere economică.
Rolul serviciilor în economie poate fi evidenţiat şi prin contribuţia acestora
la valorificarea superioară a resurselor natural-materiale care, prin conţinutul lor,
conduc la descoperirea de noi surse de materii prime, materiale şi energie,
introducerea de noi tehnologii de fabricaţie, recuperarea materialelor refolosibile şi
reintroducerea lor în circuitul economic, asigurând folosirea intensivă a resurselor
naturale, contribuind la cresterea calitatii vietii.[5]
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 47
Serviciile contribuie, de asemenea, la conservarea bunurilor materiale (prin
întreţinere şi reparaţii) şi la sporirea valorii lor de întrebuinţare, la prelungirea
duratei lor de folosire şi ridicarea randamentului în consum etc.
De asemenea, raportul dintre servicii şi creşterea economică trebuie privit şi
prin prisma contribuţiei serviciilor la sporirea eficienţei întregii activităţi.
4. INDICATORI DE CARACTERIZARE A DIMENSIUNILOR ŞI
EVOLUŢIEI SECTORULUI SERVICIILOR
Populaţia ocupată (ponderea în total) şi modificarea acesteia în timp.
În urma analizei informaţiilor la nivel global s-a constatat că sectorul
terţiar, al serviciilor, este mai dezvoltat cu cât ţara are un nivel de dezvoltare mai
ridicat, ponderea forţei de muncă ocupate în acest sector fiind mai mare.
În ţările dezvoltate, peste 2/3 din populaţia ocupată este angajată în sfera
serviciilor (în SUA, Canada ajungând la peste 73%), iar în ţările cu nivel mediu şi
scăzut de dezvoltare ponderea este de 35-40% (Portugalia, Grecia, Turcia). [4]
Diferenţele înregistrate între ţări în acest domeniu reflectă un grad diferit de
dezvoltare a economiei, dar şi anumite particularităţi privind structura internă a
acesteia, precum şi a sectorului serviciilor.
În urma analizei evoluţiei sectorului serviciilor la nivel mondial, se
evidenţiază tendinţa de creştere a acestuia, prin deplasarea continuă a forţei de
muncă spre ramurile din sfera serviciilor, vorbindu-se de tendinţa de terţiarizare a
ocupării forţei de muncă şi a categoriilor profesionale. Astfel, ponderea populaţiei
ocupate în sectorul terţiar dobândeşte valoarea unui barometru al dezvoltării unei
societăţi.
Participarea serviciilor la crearea produsului intern brut (ponderea
serviciilor în PIB).
Datorită faptului că în sfera serviciilor se desfăşoară o muncă productivă, se
creează şi/sau se adaugă valoare, se poate evalua partea realizată prin funcţionarea
serviciilor în balanţa producerii, consumului şi acumulării produsului intern.[3]
În concordanţă cu ponderea deţinută în ocuparea forţei de muncă serviciile
au un aport substanţial la crearea produsului intern brut. De asemenea, se
înregistrează o sporire a volumul serviciilor, respectiv a ponderii lor, în multe ţări
înregistrându-se deja o modificare a raportului între producţia materială şi servicii în
crearea PIB, o tendinţă de terţiarizare a produsului naţional şi a ramurilor
economiei.[1]
Proporţia participării serviciilor la realizarea produsului intern brut:
reflectă potenţialul, structura şi caracterul dezvoltării economiei – prin
aplicarea ştiinţei şi tehnicii noi, ridicarea nivelului pregătirii profesionale,
perfecţionarea managementului etc.
dovedeşte eficienţa înaltă a activităţii desfăşurate în sectorul serviciilor –
prin volum redus al cheltuielilor materiale, printr-o cantitate ridicată de
muncă vie, inteligenţă, creativitate.
În România se înregistrează tendinţa unei evoluţii pozitive în sectorul
serviciilor, ca urmare a recunoaşterii rolului şi importanţei serviciilor în dezvoltarea
economică şi socială a ţării.
48 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
5. DEZVOLTAREA SERVICIILOR ÎN ROMÂNIA DUPĂ CRIZA
ECONOMICĂ
Potrivit unui studiu al Asociaţiei Liderilor din Domeniul Serviciilor pentru
Afaceri (ABSL) în România, sectorul serviciilor pentru afaceri va înregistra o
creştere de 30% în următorii ani, una dintre cele mai dinamice creşteri din economie.
România se află pe locul 9 la nivel global şi pe locul al 2-lea în Europa
Centrală şi de Est ca destinaţie preferată pentru companiile din sectorul serviciilor
pentru afaceri, care este unul dintre cele mai dinamice din economie. În pofida crizei
economice, rata medie a creşterii anuale în ultimii trei ani a fost de 20%, iar pentru
următorii trei ani se estimează o creştere de 30%.[9]
Potrivit unui studiu realizat de ABSL împreună cu KPMG, la nivelul anului
2012 piaţa serviciilor pentru afaceri totaliza 500 milioane de euro şi aproximativ
20000 de angajaţi. Companiile member ABSL acoperă aproximativ jumătate din
această piaţă, totalizând o cifră de afaceri cumulată de 200 milioane de euro şi 8 000
de angajaţi.
ABSL apreciaza că industria serviciilor pentru afaceri va continua să se
dezvolte rapid, deoarece tot mai multe companii multinaţionale şi-au deschis în
ultimii ani cel puţin un centru de afaceri în România, unele dintre acestea numărând
peste 2000 de angajaţi. Acestea caută să-şi reducă costurile operaţionale şi să-şi
îmbunătăţească capitalul de lucru, iar ţara noastră oferă condiţii favorabile pentru
realizarea acestor deziderate. Unul dintre factorii favorizanţi îl reprezintă angajaţii
cu înaltă calificare şi care vorbesc mai multe limbi străine, dintre care aproximativ
80% deţin cel puţin un masterat sau o certificare internaţională. [9]
De asemenea, potenţialul României ca destinaţie pentru serviciile pentru
afaceri se datorează şi următoarelor elemente favorizante, care fac din România o
loc căutat de către companiile din industria externalizării proceselor de afaceri,
externalizării serviciilor informatice şi centrelor de servicii partajate[9]:
eficienţa costurilor de personal din România;
localizarea geografică a ţării;
dimensiunile pieţei locale;
competenţele angajaţilor români din acest domeniu.
Serviciile de turism, de la agenții și tur-operatori, până la rezervările prin
telefon sau pe Internet, au crescut cu 29,3% în primul trimestru al anului 2014 după
ce în anul precedent aceste afaceri au scăzut cu 22% față de primele trei luni din
2012.
În primul trimestru al anului 2014, sectorul serviciilor a crescut cu 6,2%
față de perioada similară din 2013, în date ajustate sezonier și cu 7% în serie brută.
[12]
Activitatea de servicii de piaţă prestate populaţiei, serie brută, în trimestrul
I 2014 a înregistrat o cifră de afaceri cu 7% mai mare comparativ cu trimestrul I
2013, provenită de la activitǎţile agenţiilor turistice şi tur-operatorilor (+30,7%),
serviciile de coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare (+9,8%), activităţi ale
hotelurilor şi restaurantelor (+9,3%), şi activităţile de spǎlare, curǎţare şi vopsirea
textilelor şi blǎnurilor (+7,1%). (conform datelor comunicate de Institutului Național
de Statistică - INS). [12]
Un raport detaliat al World Travel&Tourism Council (WTTC) arăta că
cifra de afaceri pentru serviciile de turism și călătorie din România va crește cu
5,4% în 2014, până la aproape 35 de miliarde de lei, reprezentând 5,3% din PIB.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 49
Potrivit aceluiași document, contribuția directă a acestui sector la PIB va fi
de aproape 11 miliarde de lei în acest an, în creștere cu 3,7% față de anul 2013. [12]
În trimestrul I 2014 comparativ cu trimestrul I 2013, cifra de afaceri din
serviciile de piaă prestate în principal întreprinderilor, serie brută, a crescut pe
ansamblu cu 5,1%.
Creşterea se datorează în principal creşterilor înregistrate la activităţile de
servicii informatice şi tehnologia informaţiei (+19,5%), activităţi de producţie
cinematografică, video, programe de televiziune; difuzare şi transmitere de
programe (+13,6%), transporturi (+8,0%) şi activităţile de comunicaţii (+5,7%),
potrivit datelor INS. [10]
În trimestrul I 2014 comparativ cu trimestrul I 2013, cifra de afaceri din
serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor, serie ajustată în funcţie de
numărul de zile lucratoare şi de sezonalitate, a crescut pe ansamblu cu 4,4%, datorită
în principal creşterilor înregistrate la [10]:
activităţi de servicii informatice şi tehnologia informaţiei (+15,1%),
activităţile de producţie cinematografică, video, programe de televiziune;
difuzare şi transmitere de programe (+12,3%);
transporturi (+8,4%);
activitǎţile de comunicaţii (+4,6%);
şi alte servicii furnizate în principal întreprinderilor (+0,4%).
Cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor,
serie brută, în luna martie 2014, comparativ cu luna martie 2013, a crescut pe
ansamblu cu 4,1%, datorită creşterilor înregistrate la activităţi de servicii informatice
şi tehnologia informaţiei (+19,8%), activităţi de producţie cinematografică, video,
programe de televiziune; difuzare şi transmitere de programe (+13,6%), comunicaţii
(+7,5%) şi transporturi (+4,6%). Alte servicii furnizate în principal întreprinderilor
au scăzut cu 0,6%.[10]
Cifra de afaceri din serviciile de piaţă prestate în principal întreprinderilor,
serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucratoare şi de sezonalitate, în luna
martie 2014, comparativ cu luna martie 2013, a crescut pe ansamblu cu 2,3%,
datorită creşterilor înregistrate la activităţi de servicii informatice şi tehnologia
informaţiei (+18,1%), activităţi de producţie cinematografica, video, programe de
televiziune; difuzare şi transmitere de programe (+13,3%), transporturi (+5,7%),
comunicaţii (+5,1%) şi la alte servicii furnizate în principal întreprinderilor
(+0,1%).[10]
În anul 2013 în sectorul serviciilor s-au înregistrat cele mai mari tranzacţii,
în timp ce în sectorul de telecomunicaţii şi media se preconizează tranzacţii
semnificative în perioada viitoare, conform M&A Barometer România 2013. [11]
Cu toate că în anumite perioade în România se înregistrează perioade de
vârf remarcabile în ceea ce priveşte numărul de tranzacţii şi valoare a pieţei de
fuziuni şi achiziţii, ţara noastră rămâne o piaţă mică, de nivelul doi, comparativ cu
Turcia, Polonia şi Cehia care sunt pieţe de tradiţie a căror mărime şi maturitate le
recomandă şi pentru perioada următoare. [11]
De asemenea, numărul mic de tranzacţii efectuat de companiile româneşti
în afara graniţelor comparativ cu alte ţări precum Turcia, Polonia, Cehia, Grecia şi
Slovacia, reprezintă un alt element care arată necesitatea maturizării pieţei româneşti
pentru a putea concura la nivel regional.
Regiunea Europa Centrală şi Europa de Sud – Est a cunoscut o creştere a
volumului tranzacţiilor în 2013, înregistrându-se tranzacţii cu peste 30% mai multe
50 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
faţă de 2012, conform unui studiu al EY CSE M&A Barometer. Sectoarele cu cele
mai multe tranzacţii în regiune sunt sectorul serviciilor, industria prelucrătoare şi
sectorul IT.
Cele mai active sectoare sunt cele aflate în expansiune. Valoarea
tranzacţiilor din Europa Centrală şi de Sud –Est a scăzut cu 5% în 2013 faţă de
2012. EY notează ca sectoarele în care s-au realizat în medie cele mai mari tranzacţii
sunt sectorul telecomunicaţii şi media, precum şi sectorul serviciilor financiare. [11]
6. COMERŢUL INTERNAŢIONAL CU SERVICII ÎN EU
Comerţul internaţional cu servicii în UE a crescut semnificativ în ultimul
deceniu. Exporturile din UE către celelalte ţări ale lumii a crescut de la 367 milioane
euro în 2004 la 684 milioane în 2013, în timp ce importurile au crescut de la 321
milioane euro la 511 milioane. De vreme ce exporturile au crescut mult mai puternic
comparativ cu importurile, surplusul de comerţ s-a mărit aproape de 4 ori între 2004
şi 2013, de la 45 milioane euro la 173 milioane.
Fig. 1 Comerţul internaţional cu servicii, UE, 2004-2013 (milioane euro) Sourse:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-26062014-AP/EN/2-
26062014-AP-EN.PDF
În 2013, UE 28 a înregistrat în comerţul cu servicii un surplus cu toţi
partenerii săi principali. Cel mai mare surplus a fost observat cu Elveţia (21 milioane
euro), cu Rusia (15 milioane euro), cu SUA şi China (împreună 12 milioane euro),
cu Japonia (9 milioane), Brazilia (8 milioane euro) şi Canada (6 milioane euro). [8]
În 2013, pentru UE 28, principalul partener pentru exportul de servicii a
fost SUA (161mil. Euro, reprezentînd 23% extra exporturi ale UE), urmată de
Elveţia (83 mil. euro, 12%), China (32 mil., 5%), Rusia (29 mil., 4%) şi Japonia (23
mil., 3%). [8].
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 51
Fig. 2 UE 28 Comerţul internaţional cu servicii după partenerii principali,
export 2013 Sourse:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-26062014-AP/EN/2-
26062014-AP-EN.PDF
Principalii parteneri pentru UE 28 la importul de servicii au fost, de
asemenea, SUA (148 mil. euro, reprezentînd 29% din extra importurile UE28),
Elveţia (62 mil., 12%), China (21mil., 4%), Rusia şi Japonia (împreună 14 mil., 3%).
[8].
Fig. 3 UE 28 Comerţul internaţional cu servicii după partenerii principali,
importuri 2013 Sourse:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-26062014-AP/EN/2-
26062014-AP-EN.PDF
7. CONCLUZII
Aşa cum s-a arătat comerţul cu servicii ocupă un loc deosebit de important
în comerţul internaţional, reprezentînd un sector în plină dezvoltare în cadrul
economiei mondiale moderne. Sectorul teţiar, al serviciilor, îşi pune amprenta
asupra activităţii desfăşurate în celelalte sectoare ale economiei, asupra modului de
52 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
valorificare a resurselor umane, naturale, materiale, având o contribuţie majoră la
progresul economic şi social, asupra evoluţiei în majoritatea ţărilor lumii, motivând
denumirea de “societate a serviciilor”.
Conform studiilor realizate de organismele de specialitate şi date
publicităţii, în România, sectorul serviciilor pentru afaceri a înregistrat o creştere
semnificativă, reprezentând una dintre cele mai dinamice creşteri din economie,
continuând să se dezvolte în următorii ani, conform predicţiilor.
România se află pe locul 9 la nivel global şi pe locul al 2-lea în Europa
Centrală şi de Est ca destinaţie preferată pentru companiile din sectorul serviciilor
pentru afaceri, tot mai multe companii multinaţionale deschizîndu-şi în ultimii ani
centre de afaceri în România, ţara noastră oferind condiţii favorabile pentru
realizarea intereselor de reducere a costurilor şi creşterea cifrei de afaceri.
Factorii favorizanţi îi reprezintă elementele favorizante precum eficienţa
costurilor de personal, localizarea geografică, dimensiunile pieţei locale,
competenţele angajaţilor români din acest domeniu.
De asemenea, şi în UE comerţul internaţional cu servicii a crescut
semnificativ în ultimul deceniu, atât la exporturi, cât şi la importuri, înregistrînd un
surplus datorat faptului că exporturile de servicii pe plan mondial au depăşit
importurile.
BIBLIOGRAFIE
1. Bobirca, A., Economia serviciilor international, Bucureşti, Economică
Publishing House, 2005.
2. Cristureanu, C., Tranzacţiile internaţionale în economia imaterială, Bucureşti,
C.H.Beck Publishing House, 2009.
3. Funaru, M., Comertul international cu servicii, Bucureşti, Ed.C.H.Beck,2013.
4. Hapenciuc, C.V., Economia serviciilor, Suceava, 2007.
5. Ioncică, M., Economia serviciilor. Abordări teoretice şi implicaţii practice,
Bucureşti, Uranus Publishing House, 2006.
6. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-26062014-AP/EN/2-
26062014-AP-EN.PDF
7. http://www.iem.ro/ro/publicatii/piaa-internaional/economia-rilor-lumii/502-
omc-evoluia-comerului-mondial-în-2012-i-perspectivele-pentru-2013-2014
8. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/rss/ess_feeds/România_ro
9. http://www.bursa.ro/absl-România-sectorul-serviciilor-pentru-afaceri-va-creste-
cu-30-procente-în-urmatorii-trei-ani
218846&s=companii_afaceri&articol=218846.html
10. http://www.manager.ro/articole/economie/sectorul-serviciilor-crestere-de-peste-
5procente-în-primele-trei-luni-69863.html
11. http://www.business24.ro/companii/stiri-companii/cele-mai-mari-tranzacţii-din-
România-s-au-înregistrat-anul-trecut-în-sectorul-serviciilor-financiare-1543302
12. http://www.sursazilei.ro/revenire-spectaculoasa-pe-sectorul-serviciilor-care-
afaceri-merg-cel-mai-bine
13. http://www.Insse.ro
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 53
FISCALITATEA VENITURILOR DIN
ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE
Conf. univ. dr. Gheorghe SUCIU
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: Income from independent activities is earned by lawyers, notaries,
qualified accountants, tax consultants, doctors, traders, which are not incorporated
(as trading companies, corporations, limited companies). This form of organization
is specific to small companies, usually without employees, and bookkeeping can be
done by themselves.
Keywords: revenue quota, gross income, net income, income tax
1. INTRODUCERE
Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale,
veniturile din profesii libere şi veniturile din proprietate intelectuală, venituri din
convenţii civile, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere.
2. ARIA DE CUPRINDERE A ACTIVITĂŢILOR
INDEPENDENTE
Veniturile comerciale includ venituri din fapte de comerţ, din prestări de
servicii, altele decât cele din profesii libere, precum şi din practicarea unei meserii.
Veniturile din profesii libere cuprind veniturile realizate din exercitarea
profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert
contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect.
Veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de
comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe
dreptului de autor.
54 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Veniturile din activităţi independente sunt prezentate în figura 1:
Figura 1 Veniturile din activităţi independente
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, pot opta
prin intermediul declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit asupra modalităţii
de stabilire a venitului net, respectiv pe baza normelor de venit de la locul
desfăşurării activităţii sau pe baza datelor din evidenţa contabilă în sistem real.
Dacă se optează pentru un impozit pe baza normelor de venit, se vor
parcurge următoarele etape:
a) se stabileşte salariul minim brut pe economie în anul respectiv1;
b) se calculează norma minimă pentru un an, adică 12 salarii brute minime pe
economie;
c) se stabileşte norma de venit care nu poate să fie mai mică decât norma
minimă de 12 salarii brute pe economie;
d) se stabileşte impozitul pe venit (Iv):
Iv = norma de venit x 16%
Contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de
venit şi care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât
echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro, începând cu anul fiscal următor, au
obligaţia determinării venitului net anual în sistem real.
Contribuabilii pentru care determinarea venitului anual se efectuează în
sistem real au obligaţia să completeze Registrul de evidenţă fiscală, în vederea
stabilirii venitului net.
La activităţile independente, venitul brut cuprinde doar veniturile care
urmează a se lua în calcul la stabilirea impozitului pe venit, deci nu includ toate
veniturile realizate de persoana fizică sau juridică.
Pentru stabilirea impozitului pe venit la activităţile independente, în sistem
real, se folosesc următoarele relaţii:
Venitul brut = Venituri totale – venituri neimpozabile
Venitul net = Venit brut – cheltuieli deductibile – cheltuieli cu deductibilitate
limitată
1 În anul 2013 salariul minim brut pe economie a fost de 800 lei, în perioada 01.01-
30.06.2014 a fost de 850 lei, în perioada 01.07-31.12.2014 a fost de 900 lei, iar în perioada
01.01.2015 – 30.06.2015 este de 975 lei
Venituri comerciale
Venituri din profesii libere
Venituri din drepturi de proprietate
intelectuală
Venituri din convenţii civile
Venituri din activităţi
independente
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 55
Impozitul pe venit = Venit net x 16%
Venitul brut (venit impozabil) cuprinde:
a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din
desfăşurarea activităţii;
b) veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe
utilizate în legătură cu o activitate independentă;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau
de a concura o altă persoană;
e) veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca
aparate de taxat pe autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim
de taxi.
În activităţile independente se realizează pe lângă veniturile impozabile şi
alte venituri, care sunt considerate neimpozabile:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură;
b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la
persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despăgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau
donaţii.
Pentru realizarea de venituri impozabile, persoanele fizice sau juridice
efectuează anumite cheltuieli: unele sunt deductibile sau cu deductibilitate limitată,
altele nedeductibile. Exemple de cheltuieli deductibile:
cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile,
obiecte de inventar şi mărfuri;
cheltuieli cu lucrările şi serviciile prestate de către terţi;
dobânzile aferente creditelor bancare;
chiria aferentă spaţiului în care se desfăşoară activitatea, cea aferentă
utilajelor şi altor instalaţii în baza unui contract de închiriere;
cheltuieli cu energia şi apa;
cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal;
cheltuieli de natură salarială şi contribuţiile sociale aferente;
cheltuieli cu impozitele, taxele şi altele decât impozitul pe venit;
cheltuielile cu amortizarea;
cheltuielile de delegare, detaşare şi deplasare, cu excepţia celor
reprezentând indemnizaţia de delegare, detaşare în altă localitate, care este
deductibilă limitat.
Cheltuielile cu deductibilitate limitată sunt următoarele1:
a) cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse
private, în limita unei cote de 5%, având ca bază de calcul diferenţa dintre
venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de
1 Articolul 48, alin. 5 din Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare
56 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuieli de
protocol, cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale;
b) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% din baza de calcul
menţionată mai sus (litera a);
c) cheltuieli sociale în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de 2% la
fondul de salarii realizat;
d) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de legislaţia în
vigoare;
e) cheltuielile reprezentând tichetele de masă şi tichetele de vacanţă acordate
de angajatori, potrivit legii;
f) contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fondurile de pensii
facultative, în limita echivalentului în lei a 400 euro pentru fiecare
participant, într-un an fiscal;
g) prima de asigurare voluntară de sănătate, în limita echivalentului în lei a
250 euro pentru o persoană;
h) cheltuieli reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate,
organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5%
din venitul brut realizat.
Cheltuielile nedeductibile nu se iau în calcul la stabilirea profitului
impozabil. Următoarele cheltuieli sunt nedeductibile1:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al
familiei sale;
b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile;
c) impozitul pe venit datorat;
d) donaţiile de orice fel;
e) amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile
datorate autorităţilor române şi străine, altele decât cele plătite conform
clauzelor din contractele comerciale;
f) ratele aferente creditelor angajate;
g) cheltuieli privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi
neimputabile dacă inventarul nu este acoperit cu poliţă de asigurare;
h) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor
legale;
i) 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt
utilizate exclusiv în scopul desfăşurării activităţii şi a căror masă totală
autorizată nu depăşeşte 3.500 kg şi nu au mai mult de 9 scaune de pasageri,
incluzând şi scaunul şoferului.
3. IMPOZITUL PE VENITURILE COMERCIALE
Persoanele fizice care intenţionează să desfăşoare o activitate economică ca
persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi familiale sunt obligate să se
înregistreze şi să se autorizeze la Oficiile Registrului Comerţului. Ca urmare a
înregistrării şi autorizării, Oficiile Registrului Comerţului atribuie contribuabililor
codul unic de înregistrare.
1 Articolul 48, alin 7 din Legea 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 57
Contribuabilii care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaţi să
depună la organul fiscal competent declaraţia privind venitul estimat/norma de venit,
prin care estimează veniturile şi cheltuielile ce se vor realiza pentru anul fiscal.
Obligaţia depunerii declaraţiilor privind venitul estimat/norma de venit
revine atât contribuabililor care determină venitul net în sistem real şi desfăşoară
activitatea în mod individual sau în cadrul unei întreprinderi familiale, cât şi
contribuabililor pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit.
Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de
calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusă o declaraţie
privind venitul estimat/norma de venit pentru anul curent, sau venitul net din
declaraţia privind venitul realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. La
stabilirea plăţilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16%.
Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a
ultimei luni din fiecare trimestru, potrivit Deciziei de impunere pentru plaţi
anticipate cu titlu de impozit, emisă de organul fiscal.
Venitul declarat constituie baza lunară de calcul pentru stabilirea
obligaţiilor lunare de plată reprezentând contribuţie de asigurări sociale, pe care
contribuabilii sunt obligaţi să le efectueze în cursul anului, ca plăţi anticipate. Plata
se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni
din fiecare trimestru.
Contribuabilii al căror venit rămas după deducerea din venitul total realizat
a cheltuielilor efectuate în scopul realizării acestui venit, este sub 35% din câştigul
salarial mediu brut1 utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat,
nu datorează contribuţie de asigurări sociale. Stabilirea obligaţiilor anuale de plată a contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate, se realizează de către organul fiscal competent, prin decizia de impunere.
Persoanele care realizează venituri comerciale şi care obţin în acelaşi timp
venituri din salarii sau asimilate salariilor şi orice alte venituri din desfăşurarea
unei activităţi dependente, venituri din pensii şi venituri sub forma indemnizaţiilor
de şomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate în sisteme
proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au
obligaţia asigurării în sistemul public de pensii, precum şi persoanele care au
calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuţia de asigurări
sociale pentru veniturile comerciale.
Venitul net anual impozabil se stabileşte pe fiecare sursă din categoriile de
venituri prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate.
Contribuabilii care obţin venituri comerciale, sunt obligaţi să utilizeze
aparate de marcat electronice fiscale. Aceştia, au obligaţia de a emite bonuri
fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi de a le preda clienţilor. La
solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factură fiscală.
Sunt exceptaţi de la utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale:
comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă,
cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi
unităţile de alimentaţie publică, pe bază de comandă;
serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la
domiciliul clientului;
1 Salariul mediu brut a fost în anul 2013 de 2.223 lei, iar în anul 2014 de 2.298 lei
58 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de
locuinţe.
Venitul net anual în sistem real, se determină ca diferenţă între venitul
brut şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri deductibile, pe baza
datelor din contabilitatea simplă. Impozitul pe venitul net anual este de 16%.
4. IMPOZITUL PE VENITURI DIN PROFESII LIBERE
Persoanele care obţin venituri din profesii libere, au obligaţia depunerii
"Declaraţie privind venitul estimat/norma de venit” (formularul 220), în termen de
15 zile de la data începerii activităţii, la organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi au
domiciliul.
Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a
ultimei luni din fiecare trimestru, iar plata impozitului anual se efectuează potrivit
deciziei de impunere.
Venitul net se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din
contabilitatea în partidă simplă.
Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi să
organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, cu respectarea
reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă, şi să completeze Registrul de
evidenţă fiscală, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevăzute de
legislaţia în materie.
Contribuabilii care realizează, venituri din profesii libere, au obligaţia de a
depune “Declaraţia privind venitul realizat” (formularul 200), la organul fiscal în a
cărui rază au domiciliul, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de
realizare a venitului.
Impozitul anual datorat se stabileşte de organul fiscal competent pe baza
declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net
anual impozabil. Impozitul anual datorat se înscrie în decizia de impunere.
Contribuabilii care realizează venituri din profesii libere au obligaţia de a
plăti contribuţii sociale obligatorii la bugetul general consolidat.
Persoanele care realizează venituri din profesii libere şi care obţin în
acelaşi timp venituri din salarii sau asimilate salariilor şi orice alte venituri din
desfăşurarea unei activităţi dependente, venituri din pensii şi venituri sub forma
indemnizaţiilor de şomaj, asigurate în sistemul public de pensii, persoanele asigurate
în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care
nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii, precum şi persoanele care au
calitatea de pensionari ai acestor sisteme, nu datorează contribuţia de asigurări
sociale pentru veniturile comerciale.
5. IMPOZITUL PE VENITURILE DIN CONVENŢII CIVILE
Convenţiile civile pot fi încheiate pentru efectuarea unor activităţi care au
caracter întâmplător sau ocazional şi care exclud subordonarea prestatorului
faţă de plătitorul venitului.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 59
Activităţile realizate de persoanele fizice sau juridice se pot încadra în 2
categorii: activităţi dependente şi activităţi independente.
Codul fiscal stabileşte la articolul 7, punctul 2.1 ce reprezintă o activitatea
dependentă:
a) beneficiarul de venit să se afle într-o relaţie de subordonare faţă de
plătitorul de venit şi să respecte condiţiile de muncă impuse de acesta, cum
ar fi: atribuţiile care îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul
desfăşurării activităţii, programul de lucru;
b) în prestarea activităţii, beneficiarul de venit să folosească exclusiv baza
materială a plătitorului de venit (spaţii cu înzestrare corespunzătoare,
echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă) şi să
contribuie cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală;
c) plătitorul de venit să suporte în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile
de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de
delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de
această natură;
d) plătitorul de venit să suporte indemnizaţia de concediu de odihnă şi
indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul
beneficiarului de venit.
Activităţile independente realizate de persoanele fizice se efectuează prin
intermediul convenţiilor civile. Pentru a presta o activitate în baza unei convenţii
civile este necesar să nu fie îndeplinite nici unul dintre cele 4 criterii menţionate
mai sus.
Veniturile din activităţi desfăşurate în baza convenţiilor civile se includ în
categoria veniturilor din activităţi independente.
Începând cu anul 2014, pentru veniturile realizate în baza convenţiilor
civile de prestări de servicii, se datorează următoarele:
impozitul pe venit;
contribuţia individuală la sistemul asigurărilor sociale (CAS), în cuantum
de 10,5%;
contribuţia individuală la sistemul asigurărilor sociale de sănătate (CASS),
în cuantum de 5,5%.
Contribuabilul care obţine venituri din convenţii civile poate opta pentru
una din cele 2 opţiuni privind impozitarea venitului obţinut:
a) o cotă de impunere de 10% la venitul brut, din care se deduc contribuţiile
sociale obligatorii;
b) o cotă de impunere de 16% la venitul brut.
Pentru veniturile din activităţi care au la bază convenţii civile obţinute de
contribuabilii care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau
exercită profesii libere şi sunt înregistraţi fiscal, nu se reţin impozitul şi
contribuţiile la sursă de către plătitorii de venituri, acestea căzând în sarcina
beneficiarului de venit.
Baza de calcul al contribuţiilor sociale este venitul brut stabilit prin
contractul încheiat.
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS)
nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe economie, dacă acest
venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia.
60 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale (CAS) nu poate fi
mai mare decât echivalentul a de cinci ori câştigul salarial mediu brut pe economie
11.490 lei (5 x 2.298 lei în anul 2014).
Şi în cazul veniturilor obţinute din convenţii civile, sunt exceptate de la
plata contribuţiilor de asigurări sociale persoanele care realizează următoarele
venituri:
a) venituri din salarii sau asimilate salariilor;
b) venituri din pensii;
c) venituri sub forma indemnizaţiilor de şomaj.
Schematic, impozitul pe venit şi contribuţiile plătite de către persoanele
care prestează servicii în baza convenţiilor civile sunt prezentate în tabelul 11:
Tabelul 1 Impozite şi contribuţii în cazul convenţiilor civile
Baza
impozabilă
Cota de 10% Cota de 16%
Salariat Nu este
salariat
Salariat Nu este
salariat
Impozit pe
venit
Venit brut -
contribuţii
Venit brut -
contribuţii
Venit brut Venit brut
CAS (10,5%) Nu se
datorează
Venit brut Nu se
datorează
Venit brut
CASS (5,5%) Venit brut Venit brut Venit brut Venit brut
În completarea părţii teoretice, propunem 2 aplicaţii practice.
1) O persoană fizică care se ocupă cu piscicultura, înregistrează în cursul
anului 2013 venituri în valoare de 22.000 lei, iar cheltuielile aferente acestor venituri
sunt de 15.700 lei. Persoana fizică nu utilizează salariaţi. Norma anuală de venit a
fost stabilită la 10.000 lei. Stabiliţi impozitul pe venit ţinând cont de opţiunile pe
care le poate face contribuabilul:
A) impozit pe bază de norme de venit;
B) impozit pe bază de venit net stabilit în mod real.
Rezolvare:
A) impozit pe bază de norme de venit
Salariul minim brut în 2013 = 800 lei
Normă minimă = 12 x 800 = 9.600 lei
Întrucât norma minimă este mai mică decât norma anuală de venit stabilită
(9.600 faţă de 10.000) se va lua în calcul valoarea mai mare. Impozitul de
plată va fi:
Impozit de plată = 10.000 x 16% = 1.600 lei.
B) impozit pe bază de venit net stabilit în mod real
Venit net = 22.000 – 15.700 = 6.300 lei
Impozit de plată = 6.300 x 16% = 1.008 lei
1 Revista Contabilitatea expertiza şi auditul afacerilor, nr. 2 februarie 2014, pag. 52
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 61
2) O persoană fizică obţine venituri din activităţi comerciale, venituri ce
sunt impuse în sistem real. În anul 2013 obţine următoarele venituri:
- venituri din vânzări de mărfuri = 75.000 lei;
- venituri din dobânzi la contul curent de la bancă = 200 lei.
Cheltuielile efectuate în anul 2013 sunt:
- cheltuieli cu mărfurile vândute = 22.000 lei;
- cheltuieli cu serviciile prestate de terţi = 17.600 lei;
- cheltuieli de protocol = 700 lei;
- cheltuieli cu amenzi = 800 lei;
- cheltuieli cu penalităţi din contracte comerciale = 500 lei;
- cheltuieli cu impozitul pe venit sub formă de plăţi anticipate 1.300
lei.
Să se determine impozitul pe venit de plată sau de recuperat cu ocazia
regularizării.
Rezolvare:
Venitul brut: 75.000 + 200 = 75.200 lei
Cheltuieli deductibile: 22.000 + 17.600 + 500 = 40.100 lei
Determinare cheltuieli protocol deductibile: (75.200 – 40.100) x 2% = 702
lei
Suma maximă a cheltuielilor de protocol deductibile este 702 lei, iar la
persoana fizică acestea sunt de 700 lei, deci sunt integral deductibile.
Baza impozit venit: (75.200 – 40.100 - 700) = 34.400 lei
Impozit pe venit: 34.400 x 16% = 5.504 lei
Impozit pe profit de plată: 5.504 – 1.300 = 4.204 lei
BIBLIOGRAFIE
1. Avram M.,
Avram V.
Legislaţie contabilă şi fiscală, Editura Universitaria,
Craiova, 2012
2. Lăcriţa-Grigorie
N.
Fiscalitate-soluţii în sprijinul contabililor, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2009
3. Paliu-Popa L, Contabilitatea şi fiscalitatea tranzacţiilor de comerţ
exterior, Aprofundări teoretice şi aplicative, Editura
Pro Universitaria, 2014
4. Pântea I.,P.,
Bodea G., -
Contabilitatea financiară românească, conformă cu
Directivele Europene, ediţia a III-a, Editura Intelcredo,
Deva, 2009
5. Stoian A. Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura Mărgăritar,
Bucureşti, 2001
6. Suciu Gh. Fiscalitatea pe înţelesul tuturor, Editura Universitară,
Bucureşti, 2015
7. Tatu L., Fiscalitate: de la lege la practica, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009
62 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
8. Vintilă N.,
Filipescu M.O.
Lazăr P.
Fiscalitate aplicată şi elemente de management fiscal,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013
9. *** Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, MO nr.
927/23.12.2003, cu modificările şi completările
ulterioare
10. *** Ordinul MFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, M O nr. 766/10.11.2009
11. *** Ghid pentru pregătirea candidaţilor la examenul de
acces la stagiul pentru obţinerea calităţii de expert
contabil şi de contabil autorizat, Ediţia a III-a,
revizuită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2014
12. *** Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor,
CECCAR, Colecţia 2011 - 2014
13. *** Consultant fiscal, Colecţia 2011 - 2014
14. *** http://www.mfinante.ro
15. *** http://ceccar.ro
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 63
EFICIENŢA UNEI INVESTIŢII PRIVIND OPTIMIZAREA
SISTEMULUI DE ÎNCĂLZIRE AL PENSIUNII CK DIN
BRAȘOV
Conf. univ. dr. Aurelian POPESCU Facultatea de Ştiinţe Economice
Universitatea „George Bariţiu” Braşov
Abstract: Optimizing the heating system of the CK guest house in Brasov aims at
using the solar energy in various combinations with other sources in the ground
floor area of a guest house. Being a preliminary study, when calculating efficiency
only the level of equivalent costs indicator will be taken into account for the
variants under consideration.
Key words:investment, heating system, expenses
1. INTRODUCERE
Optimizarea sistemului de încălzire la pensiunea CK din Brașov vizează
utilizarea energiei solare în diferite combinații cu alte surse, în spațiile de la parterul
pensiunii. Fiind vorba de un studiu preliminar, calculul de eficiență va avea în
vedere doar nivelul indicatorului cheltuieli recalculate, pentru variantele luate în
studiu. Rezervele energetice ale Pământului sunt limitate. Fie că este vorba de gaze,
petrol, cărbune sau alţi combustibili, tot mai multe statistici arată că în viitor aceste
rezerve se vor epuiza, iar preţul lor va creşte din ce în ce mai mult.
Soarele ne oferă insă gratuit un potenţial energetic care se poate folosi fără
limite: în numai 20 de minute, Pământul primeşte de la Soare necesarul de energie al
omenirii pentru un an de zile! De altfel, deoarece panourile solare transformă în
căldură nu numai radiaţia solară, ci şi radiaţia difuză. Sistemele solare produc o
cantitate importantă de energie termică atât în cazul zilelor înnorate de peste an, cât
şi iarna, la temperaturi de până la -20°C1. Un alt avantaj major al utilizării energiei
solare este faptul că aceasta este total nepoluantă, contribuind astfel decisiv la
protejarea mediului înconjurător.
Dacă instalaţiile cu panouri solare se racordează şi la instalaţiile de
încălzire, se poate contribui şi la reducerea costului cu încălzirea cu până la câteva
zeci de procente.
1 http://segedo.ro/energie-solara-termica
64 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
2. PRINCIPII ȘI SOLUȚII TEHNICE PRIVIND POSIBILITATEA
UTILIZĂRII ENERGIEI SOLARE
Pentru a dispune de apă caldă suficientă şi în zilele ploioase, panourilor
solare li se ataşează din construcţie un rezervor special de apă caldă cu schimbător
de căldură care în funcţie de numărul de membri de familie poate avea o capacitate
de 200-500 litri. Pentru clădirile mai mari (blocuri, spitale, hoteluri, etc.), care
datorită mărimii au o utilizare aproape continuă, putând avea un termen de
amortizare mai redus, se construiesc rezervoare de stocare a căldurii industriale
dimensionate corespunzător consumului. În rezervoarele obişnuite, circuitul primar
al panoului încălzeşte doar jumătatea de jos a acestuia, apa caldă ridicându-se
datorită convecţiei şi temperatura ajungând până la valoarea admisă de 95°.
Modul de funcţionare al unei astfel de instalaţii este prezentat în Figura 1.
Fig.1. Schemă simplificată de prepararea apei calde menajere cu panou solar
1
1. Panou solar; 2. Comandă; 3. Pompă; 4. Vas de presiune; 5. Rezervor de
apă; 6.Sursă de căldură complementară
Avantajele pe care le prezintă energia solară sunt evidente prin faptul că
este o sursă de energie inepuizabilă şi nepoluantă. Panourile solare transformă
energia radiaţiei solare în căldură atunci când aceasta cade pe suprafaţa de absorbţie.
Pentru a obţine o temperatură de 40-60 C în rezervor, este necesar ca în panou să se
atingă cel puţin 65 C. Dacă panoul solar este montat în circuit doar pentru a
preîncălzi apa din rezervor, randamentul va fi mai mare deoarece nivelele de
temperatură pot fi mai mici.
Scopul şi locul instalării sunt importante din punct de vedere al gradului de
exploatare, al eficienţei în exploatare şi ca urmare al economicităţii instalaţiei.
Aspectele amintite au o greutate considerabilă în analiza economicităţii utilizării
panourilor solare termice unde întrebarea de bază se referă la recuperarea investiţiei.
1 http://www.panourisolare.com/panouri-solare/sisteme-solare-complete-incalzire-si-apa-
calda/
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 65
Tendinţa este de a utiliza capacitatea panourilor la maximum fără perioade de mers
în gol.
Pentru prepararea apei calde menajere de exemplu, este nevoie să se
cunoască nevoia zilnică de apă caldă. În acest caz este bine ca instalaţia să se
dimensioneze la 70% din necesarul de energie din cauza diferenţelor de capacitate în
funcţie de anotimp. Dacă se dimensionează la o capacitate de 100% din energia
necesitată iarna, în vară vom avea un exces de apă caldă care nu se poate utiliza,
deci o suprafaţă de panou neutilizată în care s-a investit. Dacă se dimensionează
rezervorul astfel încât să stocheze toată energia calorică produsă, apar pierderile în
timp datorită izolaţiei imperfecte a acestuia. Rezultă că atât din punct de vedere
economic cât şi ecologic, este raţional să se apeleze la un sistem combinat al
panourile solare cu sisteme clasice de încălzire.
Dacă ar fi să precizăm și dezavantajele sursei de energie solară, putem
aminti:
repartizarea neuniformă în timp şi în spaţiu;
costul ridicat al echipamentelor.
În acest context, este important totuși de precizat că, există soluţii pentru
ameliorarea rezultatelor: prin delimitarea teritoriilor unde această energie poate fi
folosită cât mai eficient (în România, cantitatea medie de energie provenită din
radiaţia solară incidentă în plan orizontal este de cca. 1100 kWh/mp pe an1) şi prin
creşterea randamentelor echipamentelor utilizate atât prin soluţii constructive
moderne cât şi prin exploatarea optimă a acestora.
Dacă prima soluţie este limitativă, cele privind costul şi exploatarea
raţională a echipamentelor pot fi îmbunătăţite în mod continuu, cu condiţia ca ele să
fie utilizate pe scară cât mai largă.
3. STUDII COMPARATIVE PENTRU RECOMANDAREA UNEI
SOLUȚII OPTIME DE ÎNCĂLZIRE LA PENSIUNEA CK2
Structura constructivă a pensiunii CK constă din: parter, alcătuit din: hol,
sală de mese, bucătărie şi grupuri sanitare; două etaje, pe fiecare din acestea fiind
amenajate câte şase camere. Subsolul este exclus din discuţie deoarece nu prevede
sisteme de încălzire şi nici apă menajeră caldă.
Activitatea permanentă şi cea mai intensivă se desfăşoară în spaţiile de la
parter, unde temperatura ambiantă trebuie să fie relativ constantă şi unde necesarul
de apă caldă este mai mare datorită activităţii din bucătărie.
Astfel, la această dată, există interesul de a reduce cheltuielile cu agentul
termic, în primă fază, la acest nivel al construcţiei, respectiv la parter, prin utilizarea
energiei solare în proporţie acceptabilă.
În baza celor prezentate considerăm a fi utilă o analiză comparativă între
cele mai frecvente soluţii constructive care sunt la îndemâna beneficiarului, în
momentul de faţă, pe baza calculului indicatorului cheltuieli echivalente sau
recalculate.
1 http://www.foruminstalatii.ro/panouri-fotovoltaice/potentialul-solar-radiatia-solara-in-romania/
2 Literele reprezintă inițialele proprietarului pensiunii
66 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Acest indicator (K) se calculează cu ajutorul relaţiei: K = It+ Ch x D în care
It reprezintă investiţia totală, Ch reprezintă cheltuielile anuale din exploatare, D
reprezintă durata de exploatare1.
Condiții în care se preconizează utilizarea echipamentelor
Elementele de calcul au la bază următoarele ipoteze:
Parterul pensiunii însumează o suprafaţă de 224,6 mp. şi este alcătuit
din: hol, sală de mese, bucătărie şi grupuri sanitare
Suprafaţa utilă care se ia în calcul este: 225 mp;
În perioada noiembrie – martie (5 luni) necesarul de apă caldă se referă
la apa menajeră cât şi la instalaţia de încălzire a spaţiului amintit;
În perioada aprilie – octombrie (7 luni) se furnizează doar apă
menajeră. În asemenea situaţii se consideră că instalaţia lucrează zilnic
cu 45% din capacitate, asigurând cca. 300 – 375 l de apă. Pentru
asigurarea unei eficienţe cât mai sigure, în calcule, se va considera o
participare doar de 10% a echipamentelor solare în sezonul rece, iar în
sezonul cald doar de 70%;
Puterea nominală a echipamentelor: 25 – 26,5 kW;
Calculele se referă la o perioadă de 10 ani.
Echipamente luate în studiu
Pachet sistem solar ROMSTAL VISION
Energia solară este captată în interiorul tubului vidat. Antigelul o transportă
la schimbătorul de căldură din boiler şi este preluată de către apă. Apa încălzită
poate fi apoi folosită ca apă caldă menajeră sau sursă de energie pentru agentul
termic de încălzire, care ajunge la centrala termică standard (pe lemne, gaze,
motorină, etc…) și apoi în circuitul de încălzire al casei. Operarea sistemelor solare
complete este asigurată de controllerul electronic care comandă pornirea și oprirea
pompei de recilculare în functie de diferențele de temperatură citite de senzorii din
colectoare și boiler.
In concluzie, sistemele solare complete sunt un generator direct de apă
caldă care poate fi folosită fără intervenția centralei clasice și un ajutor pentru
centrală, ce preîncălzește agentul termic înainte de a fi preluat de aceasta și adus la
temperatura optimă pentru încălzirea locuinței. Astfel, aportul la încălzire al unui
sistem solar complet este direct proporțional cu numărul de panouri solare folosit și
capacitatea boilerului de stocare.
Energia solară este captată în interiorul tubului vidat. Antigelul o transportă
la schimbătorul de căldură din boiler şi este preluată de către apă. Apa încălzită
poate fi apoi folosită ca apă caldă menajeră sau sursă de energie pentru agentul
termic de încălzire, care ajunge la centrala termică standard (pe lemne, gaze,
motorină, etc.) și apoi în circuitul de încălzire al casei. Operarea sistemelor solare
complete este asigurată de controllerul electronic care comandă pornirea și oprirea
pompei de recilculare în functie de diferențele de temperatură citite de senzorii din
colectoare și boiler.
1 Vasilescu I., Românu I., Cicea Cl., Investiții, Editura Economică, București, 2000, pag. 122
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 67
In concluzie, sistemele solare complete sunt un generator direct de apă
caldă care poate fi folosită fără intervenția centralei clasice și un ajutor pentru
centrală, ce preîncălzește agentul termic înainte de a fi preluat de aceasta și adus la
temperatura optimă pentru încălzirea locuinței. Astfel, aportul la încălzire al unui
sistem solar complet este direct proporțional cu numărul de panouri solare folosit și
capacitatea boilerului de stocare.
Principalele părţi componente ale acestui pachet1 sunt:
Panoul solar cu tuburi vidate VISION, 1800/20 tuburi;
Sistem de prindere pe acoperiş înclinat: facilitează poziţionarea
panoului într-o poziţie optimă.
Boiler 200 l cu serpentine și rezistență electrică: realizat din oţel
emailat. La serpentina inferioară a boilerului se conectează panourile
solare printr-un circuit închis cu agentul termic tip antigel. Agentul
termic transformă căldura din mediul exterior la apa stocată în boiler.
Astfel se poate încălzi apa caldă menajeră tot timpul anului. La
serpentina superioară se poate conecta opţional a doua sursă de
căldură, care poate fi o pompă de căldură sau centrală termică
existentă, cu combustibil fosil, lemne sau electrică. Boilerul este
prevăzut cu sursa de energie de rezervă, cu rezistenţa electrică
comandată cu termostat.
Unitatea electronică de comandă: măsoară şi reglează temperaturile în
3 puncte ale sistemului şi comandă funcţionarea pompei de circulaţie şi
a robinetului cu 3 căi.
Grup hidraulic: realizează controlul circulaţiei fluidului în instalaţia
solară şi este alcătuit din: pompă de circulaţie; 2 termometre;
manometru; supapă de siguranţă; regulator de debit şi un sistem de
aerisire.
Vase de expansiune acţionează drept tampon pentru diferenţa de
presiune datorită dilatării fluidului din instalaţia solară şi respectiv,
pentru diferenţele de presiune datorate dilatării apei menajere din
boiler.
Caracteristici tehnice:
Putere: 26,5 kW ;
Capacitate de lucru: 300 l/zi;
Randamentul: 95%;
Antigel concentrate instalații solare VISION, - 500 C (bidon 5 kg)
Preţul pachetului solar2, inclusiv TVA = 5600 lei
Centrală termică RADIANT RBS 24 Energy
Funcționează cu combustibil gaz metan sau GPL; datorită regulatorului de
gaz încorporat poate porni și rămâne în funcțiune (cu performanțe reduse) chiar și la
presiuni foarte mici ale gazului metan. Are schimbător de căldură bitermic care
asigură prin circuite separate agentul termic şi apa caldă menajeră.
Caracteristici tehnice3:
1 http://www.romstal.ro/pachet-sistem-solar-3-persoane-2-panouri-vision-20-tuburi-boiler-
400-l-accesorii-p2542646.html 2 www.romstal.ro/termo
3 http://www.centraletermice.com.ro/centrala-termica-radiant-rbc-24-energy/p-25
68 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Putere termică utilă 25,6 kW;
Debit de apă caldă menajeră la At 25° (diferența de grade): 13,6 l/min;
Volum încălzit: 600 m.c.
Randament: 93 %;
Consum de gaz: 2,5 – 2,7 m3/h.
Preţul centralei1, inclusiv TVA = 2.180 lei (la data de 19.01. 2015)
Fig 2. Centrală termică pe gaz RBS 24 Energy
Cazan pe lemne cu gazeificare oțel atmos DC 25 S, 25 kW2
Fig 3. Cazan pe lemne DC 25 S
1 www euroman.ro/rbs-24-elite/
2 cazan pe lemne tip k 24 – 1 saw 625 prin www.clickbox.ro
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 69
Pachetele la cazanele pe lemne oferă solutii complete pentru instalatiile de
încălzire, satisfăcând exigentele instalatorilor si crescând confortul clientilor săi.
Soluţia oferită implică un montaj simplu şi uşor, asigurându-se în acelaşi timp o
durată de viaţă prelungită sistemului de încălzire si un confort ridicat celui ce
utilizează aparatul pentru încălzire. Principiul gazeificării permite arderea aproape
completă a lemnului.
Pachetul promotional cuprinde :
Centrala pe lemne cu gazeificare
Supapa de siguranta, 2 bucati
Ventil termic VTC511 32-60
Termostat de ambianţă Siemmens RAA 20
Filtru Y Watts
Manometru M1-50-4
Grup încărcare LTC171
Vas de expansiune 50 l
Caracteristici tehnice:
Putere nominal maximă: 25 kW
Randament: până la 85%;
Preţ: 7949 lei
Variante de lucru luate în studiu
Varianta 1. Pachet solar şi Centrală termică pe gaz
Această variantă este propusă a fi studiată în comparaţie cu alte
echipamente deoarece prezintă avantaje evidente, în primul rând datorită faptului că
este un factor de progres, apărut în domeniu deoarece reprezintă una din căile de
înlocuire a resurselor limitate în domeniul energetic. În acest context, se încearcă
evidenţierea, dacă există, a superiorităţii utilizării echipamentelor solare şi din punct
de vedere economic în situaţii reale de exploatare.
Investiţia totală al acestei variante este alcătuită dintr-un pachet solar, adică
un echipament ce cuprinde toate componentele necesare pentru ca instalaţia să poată
fi introdusă în exploatare în mod independent. Cu toate acestea, pachetul respectiv
este completat şi cu o instalaţie funcţională pe bază de gaz, care să poată interveni în
situaţii in care instalaţia de bază nu va putea să furnizeze agentul termic necesar
pentru asigurarea încălzirii spaţiului pentru care a fost destinat. Ca urmare valoarea
investiţiei este:
It 1 = 5600 +2180 = 7.780lei.
Calculul costurilor pentru prepararea apei menajere (7 luni)
În mod normal în sezon, consumul de apă menajeră poate fi asigurat în
totalitate prin pachetul solar. Având în vedere apariţia unor situaţii neprevăzute, se
consideră totuşi un consum, cu ajutorul centralei pe gaz, de 10% din consumul
calculat în varianta 2.
Deci costul pentru prepararea apei menajere în sezon:
310 x 0,1 = 31 lei/sezon.
70 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Calculul consumului de gaz pentru încălzire şi prepararea apei
menajere (5 luni)
Datorită faptului că luminozitatea în această perioadă este mai scăzută vom
considera că, deşi instalaţia solară este funcţională, 70% din timp, va fi necesară
intervenţia centralei pe gaz pentru încălzire şi pentru prepararea apei menajere.
Cunoscând faptul că, în cazul utilizării centralei pe gaz, costurile pentru 5
luni friguroase sunt de 5550 lei 5210 lei (această valoare este calculată la varianta 2)
vom avea costurile totale pentru cele 5 luni:
5210 x 0,7 = 3.647 lei.
Astfel indicatorul cheltuieli recalculate va fi:
K1 = It1 + Ch1 x D,
în care:
It - este investiţia totală = Preţul Pachetului solar + Preţul unei
centrale pe gaz = 5600 + 2180 = 7.780 lei
Ch – cheltuielile anuale = (în cazul nostru, pe 5 luni) + Cheltuielile
pentru 7 luni = 31 + 3647 = 3678 lei
D – durata de utilizare = 10 ani.
Astfel:
K1 = 7.780 + (31 + 3.647) x 10 = 44.560 lei
Varianta 2. Centrală termică pe gaz
Costul investiției: It2 = 2.180 lei
Pentru început vom prezenta un calcul de echivalare a preţurilor unitare:
Conform facturilor eliberate de tarif de GDF SUEZ : 1 kWh/mc = 10,472
Preţul unitar pentru 1kWh = 0,11276 lei / kWh
Rezultă că: 1mc gaz = 0,11276 x 10,472 = 1,18082lei
Calculul consumului de gaz pentru prepararea apei menajere (7 luni)
Consumul zilnic de apă este de cca. 300 litri
Debitul de apă caldă menajeră la At 30° este de 11,8 l/min;
Necesarul de apă zilnică fiind de cca. 300 l, rezultă o funcţionare
zilnică a centralei de cca. 30 min. ceea ce înseamnă o funcţionare
lunară de: 30 x 30zile = 900 min, respectiv 15 ore
Consumul de gaz fiind 2,5 mc/h , rezultă: 2,5 x 15ore = 37,5 mc/lună
Costul lunar al gazului consumat pentru apa menajeră = 37,5 x
1,18082 = 44,280 lei/lună, iar,
Costul pe perioada a 7 luni, considerate favorabile, va fi:
44,280 x 7 = 309,96 lei/sezon, rotunjit 310 lei
Calculul consumului de gaz pentru încălzire şi prepararea apei
menajere (5 luni)
Costul gazului consumat într-o lună cu funcţionare 12 ore pe zi cu un
coeficient de pierderi de 2% şi un preţ de 1,18082 lei / m3 este de cca. 1.042 lei/lună
Pentru 12 ore x 2,5 mc. x 30 zile x 0,98 x 1,18082 = 1041,48 lei,
rotund 1.042 lei / lună
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 71
Pentru 5 luni pe an, suma va fi de:
1.042 x 5 = 5.210 lei/sezon.
Costul anual va fi:
310 + 5210 = 5.540 lei.
Cheltuieli recalculate:
Ca urmare, indicatorul cheltuielilor recalculate va fi:
K2 = 2.180 + 5.540 x 10 = 57.580 lei
Varianta 3. Cazan pe lemne cu gazeificare oțel ATMOS DC 25 S
Costul investiției: It3 = 7.949 lei
Costul încălziri utilizând cazanul pe lemne s-a determinat experimental,
deoarece acesta diferă în funcţie de esenţa lemnului, umiditate, locul achiziţionării,
etc. Datele au fost culese din zona localităţii Izvorul Mureșului şi au condus la un
cost mediu lunar al lemnului consumat de 12,30 lei/zi, care include şi costul apei
menajere. Pentru acoperirea costurilor la nivelul unui oraș, s-au aproximat
cheltuielile la nivelul de 15 lei/zi. Pentru lunile călduroase s-a considerat 30% din
consumul unei zile de iarnă.
Deci:
Costul pentru prepararea apei menajere = 7 luni x 0,3 x 15 x 30 zile =
945 lei/sezon
Costul pentru încălzire şi prepararea apei menajere = 5 luni x 15 x 30
zile = 2250 lei
Costul anual = 945 +2250 = 3.195 lei
Ca urmare, indicatorul cheltuielilor recalculate va fi:
K3 = 7.949 + 3195 x 10 = 39899 lei
Varianta 4. Pachetul solar şi Cazan pe lemne tip K 24 – 1 SAW62.
Investiţia totală este alcătuită, din preţul pachetului solar 5600 lei şi cel al
cazanului pe bază de lemn 7949 lei, respectiv 15384 lei. It4 = 15.384 lei
Costul pentru prepararea apei menajere
Prepararea apei menajare reprezintă 10% din costurile aferente încălzirii cu
cazanul pe lemne, respectiv 0,1 x 945 = 94,5lei, rotunjit 95 lei.
Costul pentru încălzire şi prepararea apei menajere
Acest cost este calculat ca reprezentând 70%, din costul încălzirii cu cazanul pe
lemne, respectiv 0,7 x 2250 = 1575 lei
Precizare: Se poate observa faptul că participarea pachetului solar la
încălzirea totală s-a luat la procente minime (10% şi respectiv, 30%), pentru a avea
valori cât mai acoperitoare, la un risc minim, în posibilitatea de utilizare a energiei
solare.
Indicatorul cheltuielilor recalculate va fi:
K4 = 15.384 + ( 95 + 1575) x 10 = 32.084 lei
Rezultatele studiului comparativ sunt prezentate sintetic în tabelul 1.
72 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Tabelul 1. Valori ale indicatorului cheltuieli recalculate pentru diferite
variante de încălzire, în lei
Varianta
Încălzire şi
apă menajeră
(5 luni)
Prepararea
apei
menajere
(7luni)
Total
anual
Investiţie
K
1.Pachet solar* 3.647 31 3678 7.780* 44.560
2.Centrală
termică pe gaz 5.210 310 5.540 2180 57.580
3.Cazan pe
lemne 2.250 945 3.195 7949 39.899
4.Pachetul solar
şi Cazan pe
lemne
(0,7x2250)
1.575
(0,1 x945)
95 1.670 15.384 32.084
* Include şi preţul unei centrale pe gaz
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Din analiza datelor prezentate în tabel, se poate constata:
1. Încălzirea şi prepararea apei menajere în sezonul rece are costul cel mai
redus în cazul în care se utilizează combinat pachetul solar cu cazanul pe
lemne, o combinaţie cu un interes aplicativ deosebit, pentru că această
combinaţie poate fi utilizată în zonele în care nu există sursă de gaz,
caracteristică a multor pensiuni din ţară şi unde se găseşte încă materie
primă lemnoasă. Această concluzie este deosebit de utilă şi pentru
pensiunea CK, la preţurile actuale ale lemnului de foc şi de perspectivă,
prin introducerea în cultură a copacului miresei (o specie deosebit de
productivă în masă lemnoasă).
2. Din punctul de vedere al preparării apei menajere pe perioada aferentă celor
7 luni, cu temperaturi mai ridicate şi luminozitate prelungită se recomandă
utilizarea fără reţineri al pachetului solar.
3. Concluziile menţionate cu privire la încălzire şi prepararea apei menajere
sunt aceleaşi şi în cazul analizei indicatorului cheltuieli recalculate. Se mai
poate preciza faptul că varianta care se bazează pe utilizarea lemnului de
foc prezintă dezavantajul că presupune manipulări costisitoare însoţite de
un consum de forţă de muncă semnificativă şi existenţa unor spaţii de
depozitare suplimentare.
4. A doua variantă care poate fi recomandată este cea a pachetului solar, care
însă necesită şi o instalaţie pe bază de gaz necesară a interveni în situaţiile
în care furnizarea de energie cu ajutorul panourilor solare este insuficientă.
5. Concret, pentru pensiunea CK, varianta optimă este cea în care se utilizează
cazanul pe bază de lemne. În acest caz se poate face propunerea
achiziţionării unui asemenea cazan care să lucreze în paralel cu centrala pe
bază de gaz care este deja în dotarea pensiunii. Această combinaţie va
permite reducerea costurilor faţă de utilizarea gazului, în cazul suprafeţei de
la parter cu cca. 80% . Aici putem veni şi cu precizarea că extinderea la
nivelurile superioare (etajul 1 şi 2) este posibilă, dar prin alegerea unui alt
tip de cazan cu parametrii specifici capacităţii de lucru, superiori.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 73
.
BIBLIOGRAFIE
1. Armin Thembl, Werner Weib Instalaţii solare. Editura M.A.S.T. 2008
2. Dan Fl., Dan Carmen-Eva Combustibili, poluare, mediu Editura Dacia 2002
3. Camarda Liana Adina, Bârsan O., Dezvoltarea Durabilă a turismului regional,
Editura Uranus, Bucureşti 2010
4. Păulescu M., Algoritmi de estimare a energiei solare, Editura Matrixrom 2007
5. Vasilescu Ion, Românu Ion şi Cicea Claudiu , Investiţii, Editura Economică,
București, 2000
74 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
FOBIILE NEGOCIATORULUI
Conf. univ. Ioan STATE
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Rezumat: Neluarea în considerare a unor particularităţi de natură psihică,
emoţională ale membrilor echipei de negociere, sau minimizarea acestora, poate
aduce prejudicii actului de negociere, rezultatele putând fi diminuate sau chiar
compromise. În lucrare sunt evocate fobiile, cauzele apariției acestora, manifetările
lor, răspândirea, terapii, dar și tipologia acestora. Structura este adoptată de autor,
astfel că materialul se constituie într-o sinteză documentară, nicidecum în analiză
psihologică. Din cele cca. 600 fobii cunoscute, relevăm cca. 80, cele mai
susceptibile de a influența echipa și procesul de negociere. Cunoașterea și
identificarea acestora este determinantă nu numai pentru managerul echipei, pentru
membri acesteia, ci deopotrivă și pentru parteneri, care le pot valorifica.
Cuvinte cheie: fobie, stres, frică, teamă, echipă, negociere
1 PRELIMINARII. GENEZA
La constituirea echipei de negociere, nu întotdeauna managerul analizează
trăsăturile psihofiziologice ale celor ce vor reprezenta firma; cel mai adesea va avea
în vede calităţile intrinseci specialistului, măsura în care acesta cunoaşte sau e
implicat în problematica obiectului negocierii, fie ea de natură tehnică, economică
etc.
În lucrare sunt preluate o serie de manifestări, sinteze, comentarii în măsură
să sprijine punctul de vedere al autorului și semnalul său: verifică trăsăturile fizico-
psihice ele celor ce îi iei parteneri în echipa de negociere și valorifică-le pe cele ale
echipei partenere.
Pentru aprofundarea cunoștințelor în domeniu este recomandabil a citi
lucrări în domeniu, pornind de la cele recomandate în bibliografie, dar mai ales a
consulta specialistul psiholog.
"Cea mai veche şi mai puternică emoţie a omului este spaima" afirma
scriitorul american H.P.Lovecraft.
Frica a reprezentat un element determinant pentru supravieţuirea speciei
umane, pe parcursul evoluţiei acesteia, nu şi fobiile, fricile patologice, frici de o
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 75
intensitate extremă, persistentă, sesizată de către subiect ca fiind iraţionala. Fobia
reprezintă frica de un obiect sau de o situație. Această frică este cel mai adesea
provocată, previzibilă, situațională și evitabilă.
Există în jurul nostru oameni cărora fobiile le transformă viața într-un
veritabil calvar. Un asemenea om, inclus într-o echipă de negociere poate perturba
procesul însăşi, pe de o parte, şi/sau, prin contagiune, poate afecta pe ceilalţi
negociatori, pe de altă parte.
Fobiile pot fi specifice vârstelor, sexului etc. La copii: panica la clovni,
frica de a merge la şcoală. La femei: agorafobia, mai des întâlnită decât la bărbaţi.
Unele sunt rar întâlnite, altele, însă, sunt destul de frecvente
De regulă, spaima se extinde atunci când obiectele și locurile prezintă
trasături comune: cel rămas blocat în lift la serviciu ajunge se va teame de orice lift
iar cel mușcat de un câine riscă să simtă teama față de toți câinii. O serie de termeni,
precum: frica de mulțime, frica de spații mari, frica de locuri publice, frica de a ieși
din casă etc. provin prin din extensia termenul provinit din grecescul "agora" care
înseamnă "piață". Această fobie are grade diferite de evoluţie, mergând de la o
agrofobie ușoară, ce permite menținerea unei vieți de familie și vieți sociale
normale, până la cazuri grave în care persoanele se închid în ele și au nevoie de o
companie permanentă.
Nu orice spaimă de moment poate fi catalogată drept fobie, nici spaimele
permanente nu sunt fobii.
2 CAUZE
Biologic, atunci când ne este frică, simţurile transmit semnale către
talamus, un fel de centrală de distribuţie a influxurilor nervoase. Confruntat cu
mesaje care indică pericolul, talamusul lansează semnalele către una dintre cele mai
primitive părţi ale creierului nostru - rinencefalul - care declanşează reacţiile
fiziologice ale fricii înainte ca gândirea conştientă şi cortexul să aibă timp să
intervină.
Pericole pentru strămoşilor noştri, animalele, întunericul, înălțimile, apa şi
celelalte, ne-au fost transmise în trei mari familii de fobii: specifice (față de animale
şi față de fenomene naturale), sociale și agorafobii.
O fobie poate fi şi "învățată" în trei feluri: a) ca urmare a unei experienţe
traumatice unice; b) prin mici experienţe stresante repetate, c) prin efectul retroactiv
al unui eveniment "dramatizat" după producerea lui. Rezultă că fobia este ereditară,
însă totodată, când boala se declanşează, înseamnă ca vulnerabilitatea genetico-
constituţionala a individului a fost "încurajată" şi de factorii de mediu.
3 MANIFESTĂRILE FOBIEI
Există o serie de manifestări fizice ce însoţesc senzaţia de frică.
Cu 40 de ani în urmă s-a demonstrat că în momentul în care fiinţa
omenească intră în stare de panică sau frică generală, transpiraţia noastră secretă
instantaneu o serie de feromoni unici care sunt percepuţi de subconştientul
persoanelor din apropierea noastră prin intermediul simţului mirosului. Senzaţia de
frică are un miros perceput subconştient
76 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Pot apărea fenomene de derealizare (sentimentul că lucrurile se desfașoară
într-un plan ireal), fenomene de depersonalizare (sentimentul că eşti un actor în
propria situaţie, că nu eşti cu totul acolo), precum şi senzaţia de pierdere a
controlului, teama de a nu înnebuni, teama de a nu muri.
Când nu mai poate fi controlată, frica devine patologică, iar impactul
psihologic este atât de mare, încât generează reacţii somatice precum: accelerarea
ritmului cardiac şi al respiraţiei, transpiraţia, muşchii se contractă, mâinile tremură.
Sunt, în fapt, simptomele care apar la starea de panică.
Timiditatea, în varianta sa patologică, este cunoscută drept o fobia socială.
Ea se declanşează la interacţiunea cu semenii. Se manifestă prin frica de privirea şi
de părerea altor persoane, teama de a fi ridicol sau de a afişa un comportament
neadecvat. Individul crede că toţi îl privesc şi îl judecă, își pot bate joc de el şi
agresa verbal.
4 RĂSPÂNDIREA
După cum menţionam anterior, fobiile se distribuie funcţie de vîrstă şi sex,
profesiune, dar şi de cultură, zonă geografică. Există oameni predispuşi la fobii.
Vom prezenta câteva tipuri de fobii şi măsura în care sunt răspândite.
Agorafobia constă în teama excesivă de locurile publice, prea mari, prea
mici sau prea aglomerate, în lift, pe scara rulantă, în avion, la supermarket sau chiar
în timp ce stai într-un scaun din sala de cinematograf, situat la mijloc de rând. Poate
fi însoţită de atacuri de panică. Agorafobia, mai frecventă la femei, afectează între 5
şi 7%
Claustrofobie este teama incontrolabilă de spații închise (lift, clădiri
înalte) şi afectează 4% din populaţia planetei.
Peste 50% dintre adulţi au măcar o frică specifică: de şerpi, păianjeni,
şobolani sau de cutremure.
Fobia socială are o prevalență cuprinsa între 2 şi 10%, în funcţie de
diferenţele culturale sau de cele metodologice dintre diferitele studii. Fobia de acest
gen are un impact profund asupra funcţionării profesionale, ocupaţionale. Ea îi
expune pe subiecţi unor complicaţii grave: depresie, alcoolism, suicid.
Fobia de avion este răspândită la cel puţin 10% din întreaga populaţie a
globului și, potrivit estimărilor făcute de companiile aeriene, cel puţin 20% dintre
pasageri recurg la calmante înainte de decolare.
5 TERAPII
Medicii psihiatri spun că aceste tulburări sunt tratabile. Mulți dintre cei care
au apelat la ajutor medical au reușit să-și învingă temerile.
Un tratament eficient se poate face fie prin terapie comportamentală, fie cu
ajutorul medicamentelor. Se întamplă deseori ca persoanele fobice să folosească
medicamente antidepresive sau calmante. Acestea pot fi folositoare doar în anumite
cazuri și doar la prescripția medicului. Cele mai indicate metode ar fi ședințele de
psihoterapie în care se pot utiliza tehnici de relaxare combinate cu imagerie mentală,
în care subiectul este confruntat cu situația fobia pe plan imaginar.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 77
Terapiile comportamentale şi cognitive tratează fobiile prin aşa-numită
desensibilizare prin expunere, un fel de "cui pe cui se scoate". Pacientul este expus,
gradual, cu obiectul sau situaţia care-i provoacă angoasă: această expunere
progresivă permite reglarea alarmei anxioase, adică modifică circuitele cerebrale
activate în prezența stimulului.
Angoasa care se ascunde în spatele oricărei fobii este greu de suportat, în
primul rând pentru ca nu poate fi conştientizată.
6 FOBII BIZARE
6.1 Top fobii Conform unei liste întocmite de publicaţia Live Science, printre cele mai
întâlnite fobii se regăsesc:
a) Frica de dentist. În această sferă întlnim: frica de spital
(nosocomefobia), de injecţii (trypanofobia) sau o repulsie la ideea de a merge la
doctor, în general (iatrofobie). Cea mai răspândită este frica de stomatolog (nu de
doctor, ci de lucrul cu freza): odontofobia.
b) Frica de câini. Teama de câini (cynofobia), o zoofobie destul de
răspândita, se dezvoltă ca urmare a faptului ca persoana a fost, la un moment dat,
mușcată de un câine sau a asistat la un atac de acest fel asupra altcuiva.
c) Frica de zbor. Multă lume se teme de zbor. Frica anxioasă de a călători
cu avionul (aviofobie) este nejustificată. Statistic, riscul de a muri într-un accident
rutier e mult mai mare decât într-un accident de avion e
d) Frica de întuneric. Teama de întuneric, comună la copii (care se tem de
tot felul de creaturi sau întâmplări înfricoșătoare, ce ar putea apărea odată cu bezna),
trece în rândul fobiilor (nyctofobie). La vârstă adultă, anxietatea poate atinge
niveluri extreme, întunericul producând teroare şi adevărate atacuri de panică.
e) Frica de înălțime. În cazul adevăratei fobii de înălțimi (acrofobie), se
pare că persoanele afectate percep înălțimea ca fiind mult mai mare decât este; de
aici reacţia lor exagerată.
f) Frica de alţi oameni. Cei mai mulţi dintre noi au emoţii la ideea
confruntării cu un public; fobia, însă (sociofobie, în cazul acesta, sau anxietate
socială), se defineşte prin prezența unor manifestări cu adevărat intense. E
caracterizată prin repulsia față de prezența oricărei persoane. Această fobie apare
încă din copilărie/adolescență, de obicei în jurul vârstei de 13 ani.
g) Frica de spații ameninţătoare. Unii se tem de spațiile aglomerate, pline
de lume (agorafobie), alţii de spațiile foarte strâmte, precum liftul sau cămara
(claustrofobie); oricum, în percepţia celor afectaţi, e vorba despre spații din care ar fi
greu să ieşi, să scapi - de ce anume să scapi, ce pericol pândeşte, asta, de multe ori,
nici măcar fobicul respectiv nu ştie.
6.2 Fobii ale unor lideri politici
Unii şefi de stat surprind lumea prin comportamente greu de explicat.
Fobiile, la liderii politici, pot fi considerate drept excentricităţi, spaime copilăreşti,
ciudăţenii: ele produc daune nu numai lor, ci şi naţiunilor pe care le conduc.
Revista „Foreign Policy" enumera câteva cazuri.
1 Kim Jong-il, liderul nord-coreean se teme să zboare cu avionul
(aerofobia). Fobia sa a fost declanşată de un accident de elicopter, în 1976, din care
78 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
abia a scăpat cu viaţă. Drept consecinţă, cei peste 9.300 de kilometri pentru
întâlnirea de la Moscova ia parcurs cu trenul personal-blindat, având 90 de vagoane
2 Gaddhafi, fostul şef de stat libian, împuşcat de revoluţionari, a fost
claustrofob. Aflat la New York, pentru sesiunea ONU, în 2009, a plantat cortul în
curtea Ambasadei libiene.
4 Georg Bush, fostul preşedinte al SUA, se teme de cai
3 Angela Merkel, cancelarul german se teme de câini (chinofobie). În
copilărie, ea a fost muşcată de un câine, ceea ce a marcat-o pe viaţă. Premierul rus
Vladimir Putin a speculat această slăbiciune, în 2006, oferindu-i în dar cancelarului
un căţel. O asemenea ofertă pune în dificultate primitorul.
6.3 Telefonul: duşman sau prieten al negociatorului?
Telefonul inteligent al zilelor noastre este un instrument care pune
probleme negociatorului. Distingem telefon fobia şi nomofobia, tratate în (2).
7 TIPOLOGIE: LISTA FOBIILOR ŞI SEMNIFICAŢIA LOR
Literatura de specialitate menționează vreo 600 de fobii dintre cele mai
ciudate. Dintre acestea, am reţinut cca. 80 (Tabelul 1) care ar putea influenţa
comportamentul negociatorului şi rezultatele negocierilor.
Mediu social (scenă, teatru, spaţii înguste, închise sau deschise, încăperi
goale, mulţime, politicieni, rase, străini, femei)
Cuvinte, anumite sau fraze (de a vorbi, de a fi ridicol, vesti bune, teama de
a vorbi în public, teama de a scrie, de a munci, de a gândi, de a fi limitat, de idei
noi).
Stare (oboseală, bătaie, maşinării, de a fi singur, veselie)
Tehnologie (telefon, rachete, de carţi, de tehnologia IT)
Mancare (carne, băutură, vin, acreală, mirosuri)
Boli şi medicamente (diverse boli specifice, febră, durere, infecţii, otrăvuri,
injecţii, operaţii, murdărie, germeni, microbi, paraziţi)
Mediu natural (copaci, păduri, valuri, lacuri, ape curgătoare, ocean, stele,
lună, vibraţii, fum şi ceaţă, tunete, nori, ploaie, arşită, foc, zapadă, gheaţă, mirosuri,
frig, lumina sau lumina soarelui, noapte şi intuneric, zgomot, muzică, înălţime.
Animale (şoareci, pisici, câini, şerpi, reptile, găini, insecte, termite, viespi,
broaşte, păsări, peşti, viermi, râie)
Culori (roşu, purpuriu)
Tabelul 1 Lista fobiilor și semnificaţia lor
ACHLUOPHOBIA teama de întuneric (NYCTOPHOBIA)
ACOUSTICOPHOBIA teama de zgomot
ACROPHOBIA teama de înălţime
AEROPHOBIA teama de zbor, de spaţii deschise, de aer
AGIROFOBIA frica de a traversa strada
AGORAPHOBIA teama de spaţii deschise, largi
ALODAXOFOBIE frica de opiniile altora
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 79
ANGINAPHOBIA teama de spaţii înguste, strâmte
ANTHOPHOBIA teama de flori
ANTHROPHOBIA teama de oameni (ANTHROPOPHOBIA)
ASTROPHOBIA teama de stele
ATELOPHOBIA teama de imperfecţiune
BASIPHOBIA teama de plimbare
BIBLIOPHOBIA teama de cărţi
CENOPHOBIA teama de spaţii deschise (KENOPHOBIA)
CHEROPHOBIA teama de veselie
CHIONOPHOBIA teama de zăpadă
CHROMOPHOBIA teama de culori
CHRONOPHOBIA teama de trecerea timpului sau de ceasuri
CLAUSTROPHOBIA teama de a fi în spaţii închise, înguste
CREMOPHOBIA teama de a fi singur
CYNOPHOBIA teama de câini
CYPRIDOPHOBIA teama de boli venerice (VENEREOPHOBIA)
DEIPNOPHOBIA teama de conversaţia din timpul mesei
DEMOPHOBIA teama de o mulțime de oameni (de un număr mare
de oameni adunaţi la un loc, de înghesuială)
ECOPHOBIA teama de propria casă şi împrejurimile acesteia
(OECOPHOBIA, OIKOPHOBIA)
EREMIOPHOBIA teama de a rămâne de unul singur
ERGASIOPHOBIA teama de muncă (PONOPHOBIA)
ERGOPHOBIA ura față de muncă
FAGOFOBIA frica de alimente (SITOFOBIA)
FRIGOPHOBIA teama de frig (PSYCHROPHOBIA)
GATOPHOBIA teama de pisici
GENIOPHOBIA teama de oameni cu barbă
GEPHYROPHOBIA teama de a traversa poduri
GINOFOBIA frica de femei
GLOSSOPHOBIA teama de a vorbi în public
GRAPHOPHOBIA teama de a scrie de mână
GYNEPHOBIA teama sau ura față de femei (GYNOPHOBIA)
HILOFOBIA teama de paduri
HIPPOPHOBIA teama de cai
HIPPOPOTOMONSTRO-
SESQUIPPEDALIOFOBIA
frica de cuvinte lungi
HODOPHOBIA teama de a călători
HOMICHLOPHOBIA teama de fum, ceață
HYLEPHOBIA teama de lemn
80 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
HYPENGYOPHOBIA teama de responsabilități (HYPEGIAPHOBIA)
IDEOPHOBIA teama de idei
KATAGELOPHOBIA teama de a fi ridicol
KATHISOPHOBIA teama de a sta jos, de a se așeza
KENOPHOBIA teama de încăperi goale
LALIOPHOBIA teama de a vorbi (LALOPHOBIA)
LIMNOPHOBIA teama de lacuri
LOGOPHOBIA teama de cuvinte
MUSICOPHOBIA teama, neplacere la auzul muzicii
NEOPHOBIA teama de nou, de noutate
NOCTIPHOBIA teama de noapte
NOMATOPHOBIA teama de nume
NYCTOPHOBIA teama de întuneric sau de noapte
OCHLOPHOBIA teama de mulțimi (de oameni)
OCHOPHOBIA teama de vehicole
OMBROPHOBIA teama de ploaie
OMMATOPHOBIA teama de ochi
ONOMATOPHOBIA teama de a auzi anumite cuvinte sau fraze
OPHIDIOPHOBIA teama de șerpi
OSMOPHOBIA teama de mirosuri
PHARMACOPHOBIA teama de medicamente
PHONOPHOBIA teama de zgomot
POGONOPHOBIA teama de oamenii cu barbă
POLITICOPHOBIA teama sau ura față de pliticieni
PSYCHOPHOBIA teama de minte, gândire
PSYCHROPHOBIA teama de temperaturi scăzute
PYREXIOPHOBIA teama de febră
SCRIPTOFOBIA frica de a scrie în prezența unei alte persoane
STENOPHOBIA teama de spații inguste
TELEPHONOPHOBIA teama de a utiliza telefonul
TOPOPHOBIA teama de anumite situații sau împrejurări
TOXICOPHOBIA teama de intoxicații, otrăviri (TOXIPHOBIA)
TRAUMATOPHOBIA teama de război
TREMOPHOBIA teama de vibrații
XENOPHOBIA teama de străini (ZENOPHOBIA)
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 81
BIBLIOGRAFIE
1 State, I., Negocierea afacerilor. Fundamente, Editura Universitatea
„Transilvania”, ISBN 973-635-116-5, Braşov, 2002
2 State, I., Telefonul: duşman sau prieten al negociatorului? În Buletinul
ştiinţific nr. 16 al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, ISSN
1841 - 298X, Editura INFOMARKET, Braşov, 2015 3 http://www.medikal.ro/articole-medicale-lista-fobiilor-si-definitiile-lor.html
4 http://www.ziare.com/articole/nomofobie
5 http://www.fistichiu.ro/Stil-De-viata/Fobiile.html
6 http://www.ziare.com/articole/nomofobie
7 http://sanatate.acasa.ro/boli-7/fobia-zilei-de-luni-9641.html#ixzz1nVBkfOSE
8 http://www.la-psiholog.ro
82 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
DE LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL LA E-LEARNING
Prof. univ. dr. Constanța CHIȚIBA
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale București
Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”
Lect. univ. dr. Anca COSTEA-DUNĂRINȚU
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale București
Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”
Rezumat: Instituțiile de învățământ superior utilizează internetul și alte tehnologii
digitale pentru a dezvolta și distribui educație de mai mulți ani, dar conceptul de e-
learning oferă perspectiva unei noi abordări a procesului de învățământ superior,
axat pe deschiderea universităților tradiționale pentru cei care nu pot participa în
campus și față-în-față la cusuri, utilizarea eficientă a cunoștințelor fiind văzută tot
mai mult ca fiind cheia succesului economic.. În același timp, învățământul superior
se confruntă cu o serie de provocări: globalizarea, îmbătrânirea societății; creștere
a concurenței între instituțiile de învățământ superior, dezvoltarea tehnologică
rapidă atât la nivel național cât și internațional.
Cuvinte cheie: e-learning, competiție, universități, dezvoltare
1. INTRODUCERE
Deși atragerea de noi studenți și angajarea în abordări pedagogice
inovatoare manifestată pe larg în ultimul timp reprezintă o preocupare actuală,
cadrele didactice continuă să prefere cursuri tradiționale și sunt sceptici cu privire la
potentialul de învățare în mediul online. Există, de asemenea temeri de pierdere a
controlului academic către administrația centrală.
Există drivere și bariere care cresc sau scad motivația de a se angaja în e-
learning și oferă câteva perspective asupra provocărilor privind încorporarea e-
learning în învățământul superior. Cei mai importanți factori-cheie care stau la baza
adoptării e-learning sunt necesitatea de calificare superioară a populației pentru a
răspunde provocării societății informaționale și cunoașterii și nevoia de acces la
educație.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 83
Învățământul superior se confruntă cu o serie de provocări: globalizarea,
îmbătrânirea societății; creștere a concurenței între instituțiile de învățământ
superior, dezvoltarea tehnologică rapidă atât la nivel național cât și internațional.
Pentru a răspunde cu succes la toate aceste provocări, universitățile
tradiționale trebuie să se transforme, prin adoptarea sistemelor de e-learning, care
vor permite oamenilor să studieze la orice universitate din lume, de acasă (Blin et
al., 2008). Pentru a realiza această transformare, universitățile vor trebui să introducă
strategii și politici care să pună în aplicare cadre universitare flexibile, abordări
pedagogice inovatoare, noi forme de evaluare, acorduri de acreditare și transfer de
fonduri instituționale, colaborarea instituțională, precum și, cel mai important,
asigurarea accesului studenților atât in cât și în afara campusului la toate
informațiile.
Caracteristicile principale ale cadrului actual în care activeaza
instituțiile de învățământ superior
Instituțiile de învățământ superior există în context economic, politic,
cultural și social. În ceea ce privește impactul asupra învățământului superior putem
discuta despre patru forțe ce vor deveni reprezentative pentru deceniile următoare:
globalizarea;
demografia;
noi abordări ale guvernanței;
tehnologia.
Figura 1. Caracteristicile principale ale cadrului actual în care
activeaza instituțiile de învățământ superior
84 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Globalizarea - Globalizarea economiilor lumii duce la creșterea
permeabilității granițelor educaționale naționale, precum și accentuarea intr-o mai
mare măsură a internaționalizarii curriculei. Internaționalizarea învățământului
superior este un fenomen cu două tăișuri, inducând adâncirea colaborării și
intensificarea concurenței în rândul țărilor și de asemenea între furnizorii de la nivel
instituțional.
Învățământul superior transfrontalier a crescut semnificativ în ultimele
decenii și acest lucru este de așteptat să continue. Această creștere a fost determinată
de mai multe forțe interconectate (Morris, 2008):
o mai mare mobilitate a lucrătorilor calificați într-o economie din ce în ce
mai mult bazată pe cunoaștere;
necesitatea de a dezvolta industrii de export și de a se extinde colaborarea
internațională în învățământul superior;
necesitatea de a construi o forță de muncă mai educată în țările de origine,
în cazul în care opțiunile de studiu pot fi limitate;
dorința în rândul studenților și a cadrelor universitare de a avea experiență
internațională și de a promova înțelegerea reciprocă;
scăderea costurilor de transport și comunicații.
Această creștere, la rândul său, a alimentat o mai mare concurență pentru
studenți și cadre universitare între țări și universități. Instituțiile de învățământ
superior de toate tipurile se vor identifica nu numai prin rolul lor domestic, ci ca
actori într-o piață globală. În același timp, sistemele de învățământ superior pe piața
internă se confruntă cu din ce în ce mai mult cu presiuni și concurența la nivel
internațional, în cadrul agendelor de armonizare voluntare (de exemplu, procesul de
la Bologna în Europa).
Demografie - Tot mai multe țări devin tot mai îngrijorate de impactul
factorilor demografici asupra învățământul superior. Reducerile înregistrate pentru
grupa de vârstă 18-25 de ani a afectat deja majoritatea universităților, în special în
țările dezvoltate. Acest declin poate fi compensat prin creșterea ratelor de participare
a studenților străini din țările în care cererea nu este pe deplin satisfăcută și de
tendința tot mai mare de adulți in vârsta pentru de a intra sau de a reveni la sistemul
de învățământ (OECD, 2005). E-learning este considerată singura modalitate de a
regla sistemele de învățământ superior la nevoile studenților străini, situați în alte
țări și ale cursanților pe tot parcursul vieții prin intermediul cursurile mai flexibile și
a programelor personalizate.
Schimbarea guvernării - transparența, eficiența și eficacitatea, reacția și
viziunea înainte sunt acum considerate principalele componente ale bunei guvernări
publice, ce caracterizează instituțiile de învățământ superior în acest moment și care
vor trebui implementate tot mai mult de acum inainte. În acest context, circulatia,
partajarea și reutilizarea resurselor de învățare și instrumentelor de dezvoltare a
finanțării publice, care pot asigura o rentabilitate mai mare a investiției din banii
contribuabililor, ar trebui să fie de interes atât pentru factorii de decizie cât și în
cazul reprezentanților instituțiilor de învățământ superior și a organismelor de
finanțare (OECD, 2005). Instituțiile sunt din ce în ce mai libere să își dezvolte
propriile strategii și să își determine propriile priorități, dar guvernele și alți factori
de decizie trebuie să combine încurajarea eficienței și excelența cu promovarea
echității.
Tehnologie - Tehnologia continuă să câștige teren în învățământul superior
și a sporit deja experiența în interiorul campusului studențesc, prin intermediul
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 85
portalurilor de studenți, accesului la Internet, biblioteci digitale, precum și
disponibilitatea de laptop-uri și alte dispozitive portabile. E-learning devine parte
integrantă a programelor educaționale. Tehnologiile digitale, de asemenea, s-au
schimbat dramatic în domeniul cercetării academice, datorită accelerării rapide a
computerului și a performanțelor rețelelor, ceea ce a permis cercetătorilor să
acceseze și să manipuleze seturi masive de date, pentru a simula, modela și vizualiza
sisteme mai complexe, precum și pentru a consolida comunicarea internațională și
colaborarea.
2. STRATEGII DE E-LEARNING
În prezent șomajul este foarte mare, mai ales în rândul tinerilor, pentru că o
mare parte dintre ei nu deține competențele necesare pentru a obține un loc de
muncă. Specialițtii apreciază că, în viitorul apropiat, aproximativ 30 la suta din
numarul total de locuri de muncă vor necesita studii superioare. În acest sens,
presiunile au apărut de la factorii de decizie politică și dinspre alte părți interesate să
adopte tehnologii e-learning în învățământul superior de masă.
Presiunile asupra instituțiilor de învățământ superior să adopte e-learning
sunt substanțiale, cu toate acestea, capacitatea de a face acest lucru poate fi limitată
de numeroase bariere, precum disponibilitatea de finanțare. Presiunea de a adopta e-
learning ar trebui, de asemenea, văzută în contextul presiunii asupra sistemelor de
învățământ superior de a reforma și moderniza programele, metodele de predare,
rezultatele învățării extinse, noi tipuri de studenți, cadre de calificare, asigurarea
calității etc. Universități au fost criticate, în special la nivel european, ca și-au
concentrat eforturilor către asigurarea cursurilor pentru aceleași grupuri țintă de
studenți și incapacitatea de a se deschide la alte tipuri de învățare și cursanți.
În același timp, în contextul economic actual, universitățile trebuie să
înțeleagă mai bine provocările și oportunitățile prezentate de potențialele de învățare
continuă. Cele doua aspecte cheie care stau la baza adoptării e-learning sunt:
necesitatea supracalificare a populației pentru a răspunde provocării
societății informaționale;
nevoia de acces accesibil și flexibil la învățământul terțiar pentru a satisface
natura schimbătoare a societății și a agendei de învățare pe tot parcursul
vieții.
Strategia e-learning are scopul de a sprijini sectorul învățământului
superior, deoarece se îndreaptă către adoptarea unui e-learning-adecvat, folosind
tehnologia pentru a transforma învățământul superior într-un sistem mai concentrat
pe student și flexibil, ca parte a învățării pe tot parcursul vieții (MacKeogh and Fox,
2009). Anumite țări (Marea Britanie, Noua Zeelandă, Irlanda etc.) au elaborat
strategii naționale de e-learning pentru sectorul învățământului superior care au ca
scop satisfacerea nevoilor de învățare pe tot parcursul vieții, de creare a
competențelor și de îmbunătățire a calității.
Ar trebui remarcat, totuși, că adoptarea de e-learning la nivelul instituțiilor
de învățământ superior nu crește neapărat accesul sau participarea studenților off-
campus. Consolidarea învățarii in-campus este, în cele mai multe cazuri, rațiunea
pentru adoptarea e-learning, în timp ce învățarea la distanță nu dispune de o
justificare puternică în acest sens.
86 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Conform specialiștilor, principalele motive pentru adoptarea e-learning la
nivel de învățământ superior sunt:
consolidarea reputației;
dezvoltarea abilităților / alfabetizare, informare;
extinderea accesului;
sprijinirea elevilor cu dizabilități;
îmbunătățirea calității predării și învățării;
creșterea flexibilității;
reducerea costurilor / îmbunătățirea eficienței costurilor.
Tabel 1. E-learning: principalele etape de dezvoltare
Analiza strategiilor de adoptare a unor strategii de e-learning în universități
tradiționale arată că:
cele mai multe universități au adoptat o strategie "de jos în sus" și nu "de
sus în jos";
ele tind să aducă în prim-plan potențialul de e-learning pentru a spori
predarea și învățarea;
ele tind să promoveze o mare varietate de rezultate ale învățării;
instruirea personalului este considerată esențială pentru succesul e-learning;
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 87
structuri și mecanismele de sprijin flexibil sunt mult mai importante.
Există bariere semnificative pentru a pune în aplicare strategiile la nivel
local:
acceptarea personalului academic și angajamentul reprezintă factori cheie
în implementarea cu succes a strategiei e-learning instituțional. Sprijinul
politic este esențial pentru adoptarea pe scară largă de noi practici. Cadrele
didactice, in funcție de materie, și în conformitate cu tradiția libertății
academice , pot alege de multe ori sau nu să schimbe practica lor de predare
(MacKeogh and Fox, 2009). La nivel instituțional, în învățământul
superior, atitudinea personalului asupra procesului de e-learning variază de
la sceptic, la susținere, în special în ceea ce privește eficiența pedagogică a
programelor pe deplin on-line.
finanțarea și agendele concurente au apărut, de asemenea, ca potentialie
obstacole. Există obstacole reale în implementarea de schimbări în situația
de finanțare strâns legată și de prioritățile concurente. Pentru a reuși, o
strategie de e-learning are nevoie de o serie de structuri instituționale care
urmează să fie puse în aplicare pentru a sprijini dezvoltarea e-learning, atât
la nivel central cât și la nivel de facultate, care înseamnă alocarea de
fonduri suplimentare.
În elaborarea unei strategii de e-learning pentru a satisface cererea tot mai
mare pentru schimbare și modernizare în învățământul superior, pentru universități
este vital să dețină:
o viziune clară a rezultatului dorit (pe tot parcursul vieții, accesul la
învățământul superior, etc.);
o înțelegere a capacității și atitudinile personalului relevant curent;
un set coerent de măsuri pentru a trece de la situația actuală la rezultatul
dorit.
3. CONCLUZII
În concluzie, printre factorii care ar spori motivația de a adopta e-learning,
potentialul de a ajunge la noi studenti si de a experimenta noile tehnologii sunt cotați
ca fiind extrem de motivanți, în timp ce factorii care ar putea reduce motivația sunt
mai pragmatici și sunt legati de suportul tehnic inadecvat, timp și recunoașterea
muncii.
Cu toate acestea, cu mii de cursuri deschise disponibile prin Internet
susținte reputate pe plan internațional de către instituțiile de învățământ superior,
profesorii vor trebui să ia în considerare faptul că elevii vor compara curriculele. E-
learning este de natură să accelereze schimbările a rolulului predării tradiționale și
evoluția elevilor. O creștere a învățării non-formale și informale poate fi de așteptat
pentru a spori cererea de evaluare și recunoaștere a competențelor dobândite în afara
contextelor formale de învățare.
Implementarea cu succes a strategiei de e-learning la un nivel superior
pentru institutii de invatamant necesită nu numai de inovatori entuziaști, dar, de
asemenea, structuri instituționale ce trebuie să fie puse în aplicare pentru a sprijini
sustenabilitatea și integrarea inițiativelor de e-learning.
88 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
BIBLIOGRAFIE
[1] OECD Giving Knowledge for Free - the emergence of open educational
resources, Paris: OECD/CERI, 2007, pp 23-27.
[2] OECD E-learning in tertiary education: where do we stand? Paris: OECD/CERI,
2005, pp 52-55.
[3] MacKeogh, K, and Fox, S. Strategies for Embedding e-Learning in Traditional
Universities, Electronic Journal of e-Learning, 2009.
[4] Blin, Francoise and Munro, Morag Why hasn't technology disrupted academics'
teaching practices? Understanding resistance to change through the lens of
activity theory. Computers & Education, 2008.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 89
PROVOCĂRI ALE POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
Prof. univ. dr. Ileana TACHE
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor
Universitatea “Transilvania” Braşov
Drd. Florin Teodor BOLDEANU Facultatea de Ştiinţe Economice
Universitatea “ Lucian Blaga” Sibiu
Rezumat: Acest articol tratează politica europeană de vecinătate în contextul
climatului internațional extrem de tensionat din prezent. Vor fi analizate
oportunitățile oferite celor 16 țări apropiate geografic de UE, precum și modul de
funcționare și finanțare a politicii de vecinătate. În final, vor fi revelate beneficiile
politicii europene de vecinătate.
Cuvinte cheie: cooperare sectorială, acorduri de parteneriat și cooperare, acorduri
de asociere, noul instrument european de vecinătate (ENI)
1. OBIECTIVELE POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
Politica europeană de vecinătate (ENP – European Neighbourhood Policy)
a fost dezvoltată în anul 2004, cu obiectivul evitării apariției unor noi divizări între
Uniunea Europeană extinsă și vecinii săi și al întăririi în schimb a prosperității,
stabilității și securității tuturor. Această politică se bazează pe valorile democrației,
ale domniei legii și ale respectului drepturilor omului.
ENP este propusă țărilor celor mai apropiate geografic de UE în număr de
16 și anume: Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel,
Iordania, Liban, Tunisia, Ucraina. ENP reprezintă în principal o politică bilaterală
între UE și fiecare țară parteneră. Ea este îmbogățită și completată de inițiative de
cooperare regionale și multilaterale: Parteneriatul Estic (lansat la Praga în mai
2009), Parteneriatul Euro - Mediteranean (EUROMED1) (cunoscut anterior sub
numele de Procesul Barcelona, relansat la Paris în iulie 2008) și Black Sea Synergy
(lansat la Kiev în februarie 2008).
1 Vezi Caseta 1
90 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Caseta 1: EUROMED
Uniunea pentru țările mediteraneene promovează integrarea economică și reformele
democratice în cele 16 țări vecine din sudul UE, situate în Africa de Nord și Orientul
Mijlociu.
Cunoscute anterior sub numele de Barcelona Process, acordurile de cooperare au
fost relansate în 2008 ca Uniunea pentru țările mediteraneene (UfM). Relansarea a constituit o
oportunitate pentru a face relațiile mai concrete și mai vizibile prin inițierea unor noi proiecte
regionale și sub-regionale cu relevanță reală pentru cei ce trăiesc în regiunile respective.
Proiectele vizează arii precum economia, mediul, energia, sănătatea, migrația și cultura.
Împreună cu cele 28 de state membre ale UE, 15 țări sudice mediteraneene, africane
și din Orientul Mijlociu sunt membre ale UfM: Albania, Algeria, Bosnia-Herțegovina, Egipt,
Israel, Iordania, Liban, Mauritania, Monaco, Muntenegru, Maroc, Palestina1, Tunisia și
Turcia. Siria a fost suspendată.
În prezent meeting-urile sunt co-prezidate de o țară mediteraneană și una din UE.
Din septembrie 2010, UfM are de asemenea un secretariat funcțional, situat în Barcelona, un
Secretar General și șase secretari generali deputați.
UfM are pe agenda sa un număr de inițiative cheie:
de-poluarea Mării Mediteraneene, inclusiv a ariilor de coastă și a celor marine protejate;
stabilirea unor autostrăzi și legături pe mare ce conectează porturile, facilitându-se
mișcarea oamenilor și a bunurilor;
un program comun de protecție civilă care să asigure prevenirea, pregătirea și răspunsul
la dezastrele naturale sau provocate de om;
un plan mediteranean de energie solară care explorează oportunitățile de dezvoltare a
unor surse alternative de energie în regiune;
o universitate Euro - Mediteraneană, inaugurată în Slovenia în iunie 2008;
Inițiativa Mediteraneană de Dezvoltare a Afacerilor, care sprijină micile întreprinderi ce
operează în regiune, mai întâi evaluându-le necesitățile iar apoi furnizându-le asistență
tehnică și acces la finanțare.
În cadrul ENP, UE oferă vecinilor săi o relație privilegiată, clădită pe o
angajare reciprocă în respectarea valorilor comune (democrație și drepturile omului,
domnia legii, bună guvernanță, principiile economiei de piață și dezvoltarea
durabilă). Nivelul de ambiție al acestei relații depinde de gradul în care respectivele
1 Denumirea de „Palestina” nu trebuie considerată ca o recunoaștere a Statului Palestina și
este utilizată fără a aduce prejudicii pozițiilor individuale ale statelor membre ale UE în
această privință.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 91
valori sunt împărtășite . ENP include asocierea politică și o mai profundă integrare
economică, o mai mare stabilitate și mai multe contacte interumane.
ENP oferă de asemenea partenerilor săi un set de oportunități foarte concret
prin politicile sale sectoriale. Acestea acoperă o arie largă de domenii, incluzând
ocuparea și politica socială, comerțul, politica industrială și concurențială,
agricultura și dezvoltarea rurală, mediul și schimbarea climatică. Sub incidența
politicilor sectoriale intră și securitatea energetică, transporturile, cercetarea-
inovarea, ca și sprijinirea educației, sănătății, a culturii și a tineretului.
În anii 2010-2011, UE a revizuit ENP punând un puternic accent asupra
promovării unei democrații profunde și durabile, însoțite de dezvoltarea economică
inclusivă. O democrație profundă și durabilă vizează în special alegeri libere și
corecte, libertatea de expresie și de asociere, independența justiției, lupta împotriva
corupției și controlul democratic asupra forțelor armate. UE a accentuat de asemenea
rolul societății civile în susținerea unei democrații profunde și durabile. UE a
dezvăluit principiul dezvoltării unor parteneriate mai puternice cu acei vecini care
înregistrează progrese mai mari către reforma democratică.
ENP rămâne distinctă de procesul extinderii UE, deși nu prejudiciază, în
cazul vecinilor europeni, modul în care relația acestora cu UE se va dezvolta în
viitor, în conformitate cu prevederile Tratatului.
În anul 2011, comerțul total dintre UE și partenerii săi ENP s-a ridicat la
230 miliarde euro.
În perioada 2007-2013, UE a furnizat partenerilor peste 12 miliarde euro
sub formă de granturi pentru implementarea ENP. UE a emis de asemenea în anul
2012 3,2 milioane de vize Schengen pentru partenerii ENP.
2. MODUL DE FUNCȚIONARE AL ENP
ENP se bazează pe Planurile de Acțiune sau Agendele de Asociere între UE
și fiecare partener ENP. Acestea stabilesc o agendă de reforme politice și economice
cu priorități pe termen scurt și mediu, de la 3 la 5 ani. Planurile de Acțiune/Agendele
de Asociere reflectă nevoile și capacitățile fiecărui partener, ca și interesele sale și
ale UE. ENP nu este încă „activată” pentru Algeria, Belarus, Libia și Siria. Un Plan
de Acțiune cu Algeria se află în curs de negociere.
În cadrul ENP, UE lucrează împreună cu partenerii săi pentru dezvoltarea
de societăți democratice, inclusive și echitabile social și oferă vecinilor săi integrare
economică, o mobilitate a oamenilor îmbunătățită, asistență financiară și cooperare
tehnică în scopul atingerii aproximative a standardelor UE.
Cooperarea în sectoare specifice
O mai bună cooperare în sectoare specifice înseamnă îmbunătățirea
condițiilor de viață ale cetățenilor într-un mod concret:
Prin cooperarea sectorială, ENP promovează respectul față de principiile
fundamentale ale demnității și egalității, drepturile omului, precum și
justiție socială și economică. Aceste principii sunt încorporate în sisteme
legale democratice și domnia legii, fiind garantate de tribunale
independente. Tribunalele eficiente protejează cetățenii de decizii arbitrare,
92 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
asigură respectul pentru drepturile lor fundamentale și garantează o justiție
efectivă pentru toți. Cooperarea pentru reformarea sectorului juridic și
pentru lupta împotriva corupției reprezintă una din principalele arii
prioritare ale ENP în țările partenere.
ENP leagă țările partenere de piața internă a UE și de modelul său
economic și social. Pentru parteneri, aceasta înseamnă adoptarea regulilor
de bază privind oportunitățile egale, participarea economică și competiția
corectă. Înseamnă de asemenea asigurarea unor instituții bine guvernate și
acces la serviciile sociale pentru toți cetățenii. Aceasta implică promovarea
standardelor de mediu și de protecție a consumatorului, securitatea
alimentară, condiții de muncă sănătoase și sigure. Pe această bază, ENP
creează condițiile adecvate pentru creștere economică și creare de locuri de
muncă.
ENP conectează UE cu vecinii săi, promovând comerțul, construire de
rețele energetice și de transport sau încurajând turismul. Această politică
construiește contacte între oameni, facilitează mobilitatea și relațiile
interculturale. O atenție specială este acordată schimburilor educaționale și
de tineret, cu scopul de a stimula dezvoltarea capitalului uman, precum și
societăți bine instruite, puternice și responsabile.
Dialogul și cooperarea în politica sectorială constituie un element de bază
al ENP și o traducere concretă a politicii externe a UE în domeniul vecinătății.
Aducând vecinii mai aproape de politicile și standardele sale, UE își promovează
valorile centrale ale unor societăți juste și bine guvernate, încurajând dezvoltarea
socială și oportunitățile economice pentru toți cetățenii.
3. SPRIJIN FINANCIAR ȘI ACORDURI
Comisia Europeană furnizează sprijin financiar partenerilor sub formă de
granturi; Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană de Reconstrucție și
Dezvoltare completează acest sprijin prin împrumuturi. Societatea civilă joacă un rol
important în construirea democrației și a bunei guvernanțe în țările partenere. UE
susține organizațiile prin intermediul Civil Society Facility.
ENP se bazează pe acordurile legale existente dintre UE și respectivii
parteneri: Acorduri de Parteneriat și Cooperare (Partnership and Cooperation
Agreements – PCA) sau Acorduri de Asociere (Association Agreements –AA).
Implementarea ENP este promovată unit și monitorizată prin Comitetele și Sub-
Comitetele stabilite în cadrul acestor acorduri. Serviciul European de Acțiune
Externă și Comisia Europeană publică în fiecare an Rapoarte ale Progresului ENP.
Evaluările și recomandările conținute în aceste Rapoarte alcătuiesc baza politicii UE
față de fiecare partener ENP. Partenerilor hotărâți să apuce drumul reformelor
politice li se vor oferi în plus față de stimulentele disponibile altor parteneri cele
legate de aspectele cele mai ambițioase privind:
Acces pe piață: integrare economică și devoltare (DCFTAs)
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 93
Mobilitatea persoanelor (parteneriate de mobilitate)
O pondere mai mare a sprijinului fianciar al UE.
În acest context, Comisia Europeană a hotărât să înființeze programe
specifice atât pentru vecinii estici (EAPIC) cât și pentru cei sudici (SPRING) care
vor canaliza suport financiar suplimentar doar către acei vecini cu rezultate vizibile
pe calea reformelor politice.
În plus, o nouă Civil Society Facility a fost creată în septembrie 2011 în
scopul întăririi capacității societății civile în a promova și monitoriza reformele și as
crește responsabilitatea publică.
4. FINANȚAREA ENP
Politica europeană de vecinătate este susținută printr-o asistență
substanțială a UE. Prin intermediul ENPI (European Neighbourhood and Partnership
Instrument – Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat) din perioada 2007-
2013, aproximativ 12 miliarde euro au fost alocați sub formă de granturi.
Caseta 2 prezintă tipuri de programe UE în care pot participa țările ENP.
Caseta 2: Participarea țărilor ENP în programele UE
Fondul de Azil și Migrație
Copernicus (European Earth Observation Programme)
Creative Europe (Programul Audio-Vizual și de Cultură)
Customs 2020 (Funcționarea și modernizarea Uniunii Vamale)
Erasmus+ (Învățământ Superior și Tineret)
Fondul European Maritim și de Pescuit
Programul European de Statistică (Dezvoltarea, producția și diseminarea
statisticilor europene)
Cooperarea Teritorială Europeană (programe la frontieră, transnaționale și
inter-regionale)
Fiscalis 2020 (Cooperarea europeană între administrațiile fiscale)
Programele Galileo și EGNOS (servicii de poziționare, căutare și salvare)
Sănătate pentru Creștere (Îmbunătățirea sănătății ioamenilor și reducerea
inegalităților de sănătate)
Hercule III (Lupta împotriva fraudei, corupției și activităților ilegale
afectând interesele financiare ale Uniunii)
Horizon 2020 (Programul Cadru de Cercetare și Inovare)
Fondul de Securitate Internă (sprijinirea unei politici comune de vize și a
unui management integrat al frontierelor)
Life Programme (Schimbarea climatică și de mediu)
Pericles 2020 (Program pentru protecția monedei euro împotriva falsificării
SESAR JU (modernizarea managementului traficului aerian)
Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii (protejarea oamenilor, a
mediului și a proprietății)
94 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
5. INSTRUMENTUL POLITICII DE VECINĂTATE ÎN
INTERVALUL 2014-2020
Noul Instrument European de Vecinătate (ENI), cu un buget de 15,4
miliarde euro va furniza cea mai mare parte a fondurilor destinate celor 16 ţări aflate
în aria ENP, în linia principiilor de diferenţiere şi a abordării bazate pe stimulente.
Folosind realizările precedentului European Neighbourhood and Partnership
Instrument (ENPI), ENI va susţine întărirea relaţiilor cu ţările vecine, aducând
beneficii tangibile atât UE cât şi partenerilor săi.
Construindu-se pe ENPI, noul instrument va continua unele trăsături cheie
ale acestuia, în special o mai mare diferenţiere între ţări bazată pe progresul
înregistrat în reforme, cu două noi mecanisme de stimulare. Acestea sunt:
Programe “umbrelă” de până la 10% din bugetul ENI vor fi alocate
ţărilor partenere în funcţie de progresul acestora în realizarea unei
democraţii profunde şi durabile; contribuţia la implementarea
obiectivelor de reformă stabilite va fi de asemenea luată în considerare.
Rapoartele Progresului ENP trebuie să servească drept principala sursă
de referinţă pentru evaluarea ţărilor partenere. Fondurile umbrelă
înlocuiesc programele SPRING şi EAPIC dezvoltate din anul 2011 în
cadrul ENPI.
Abilitatea de a varia alocările bilaterale multianuale într-o arie care să
nu depăşească 20%.
Patru tipuri de programe sunt finanţate în cadrul ENI:
1. Programe bilaterale pentru ţările vecine
2. Programe regionale pentru Est şi Sud
3. Un Program ENP larg finanţând în principal Erasmus for All,
Neighbourhood Investment Facility şi programele umbrelă
4. Programe de Cooperare Transfrontalieră între statele membre UE
şi ţările vecine
Alte instrumente
În afara ENI, ţările vecine vor continua să beneficieze de o arie largă de alte
instrumente şi programe ale UE. Cele mai importante dintre acestea sunt programe
globale sau tematice din cadrul Instrumentului de Dezvoltare-Cooperare, al
Instrumentului European pentru Democraţie şi Drepturile Omului, al Instrumentului
pentru Stabilitate şi al intervenţiilor Politicii Externe şi de Securitate Comune
(PESC) şi Politicii Externe de Securitate şi Apărare (PESA).
5. BENEFICIILE POLITICII EUROPENE DE VECINĂTATE
Politica Europeană de Vecinătate (ENP) intenţionează împărtășirea
cunoaşterii şi principiilor UE cu ţările vecine ca mijloc de întărire a stabilităţii,
securităţii şi bunăstării tuturor partenerilor, inclusiv a cetăţenilor UE.
ENP asigură ţărilor partenere participarea în variate activităţi ale UE cu
scopul de a dezvolta cooperarea în sfera politică, de securitate, economică şi
culturală. Beneficiile sociale şi economice al ENP sunt considerabile. Următoarele
arii tematice reprezintă sectoarele cooperării dintre UE şi ţările partenere:
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 95
Energie
Sănătate
Întreprinderi mici şi mijlocii
Sector sanitar şi fitosanitar
Managementul finanţelor publice
Achiziţii publice
Concurenţă
Agricultură/Indicatori geografici
Protecţia consumatorului
Statistică
Protecţie civilă
Schimbare climatică
Mediu
Sectorul maritim şi pescuit
Drepturile de Proprietate Intelectuală
Spaţiu
Educaţie, Tineret, Cultură
Ocupare şi politică socială
Transporturi
Societatea informaţiei
Mobilitate/Justiţie şi Afaceri Interne
Cercetare.
6. ANALIZA REZULTATELOR ENP ÎN COMUNICAREA CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL
ECONOMIC ŞI SOCIAL ŞI COMITETUL REGIUNILOR
Prezentăm în continuare principalele concluzii ale Joint Communication to
the European Parliament, the Council, the European Economic and Social
Committee and the Committee of the Regions, intitulată “Neighbourhood at the
Crossroads: Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2013”
(“Vecinătatea la Răscruce: Implementarea Politicii Europene de Vecinătate în
2013”).
Acest raport anual al UE privind implementarea ENP ne arată un tablou
mixt. Deşi 2013 a fost un an al crizelor în unele din ţările partenere, reflectând
instabilitatea politică şi condiţii socio-economice dificile, UE a continuat să sprijine
eforturile de îmbunătăţire a guvernanţei democratice, de a construi securitatea şi de a
susţine dezvoltarea durabilă şi inclusivă. Reforme economice şi politice cruciale au
fost implementate în unele ţări vecine, în vreme ce în altele reformele democratice şi
redresarea economică realizate în anii anteriori au fost ameninţate de provocări la
adresa securităţii naţionale şi regionale.
UE şi-a menţinut angajamentele faţă de partenerii săi. “ENP annual
package” prezentat de Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al UE şi
vicepreşedinte al Comisiei Europene şi de Štefan Füle, comisarul UE pentru
Extindere şi Politica de Vecinătate, subliniază că succesul politicii depinde de
abilitatea şi angajamentele guvernelor în realizarea reformei. Catherine Ashton a
afirmat:
96 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
“Angajamentul faţă de vecinii noştri reprezintă o prioritate absolută
pentru UE. Politica europeană de vecinătate ne permite să răspundem provocărilor
partenerilor noştri salvgardând concomitent interesele UE. ENP ţinteşte către
împiedicarea şi rezolvarea conflictelor şi furnizează stimulente vecinilor noştri în a
se îndrepta către reformele politice şi economice”.
Rapoartele ţărilor pe 2013 arată că problemele cu care se confruntă statele
partenere devin tot mai diverse. Aceasta impune politicii să răspundă mai bine
așteptărilor curente și nevoilor fiecărui partener și să ofere în același timp o viziune
pentru integrarea lor economică și asocierea lor politică cu UE pe termen lung1.
Comisarul UE Štefan Füle a adăugat:
„Evenimentele din lunile recente au demonstrat că vecinătatea rămâne o
regiune asupra căreia UE trebuie să își concentreze atenția și resursele. Aspirațiile
populare pentru o viață mai bună, pentru drepturile umane de bază și pentru
libertățile fundamentale rămân puternice. Și în vreme ce dorința de reformă nu
poate fi impusă din exterior, UE are o responsabilitate specială în a sprijini pe acei
parteneri angajați pe dificila și solicitanta cale a tranziției către democrație și
societăți mai inclusive. Prin deschiderea oportunităților de călătorie și de studiu
pentru cetățeni și prin promovarea unei rețele între comunități (afaceri, cercetare,
universități, artă, cultură, etc.) alături de sprijinirea societății civile, politica UE
poate acționa ca un catalizator în acest proces.”2
Progresele în implementarea angajamentelor de reformă au fost inegale.
Privind în sud, către Tunisia, tranziția democratică a mers înainte datorită unui
dialog inclusiv și în ciuda amenințărilor majore de securitate. Adoptarea consensuală
a unei noi constituții în ianuarie 2014 a constituit un pas democratic important. În
Maroc, progresul în implementarea angajamentelor incluse în reforma
constituțională din 2011 a rămas lent, deși reformele privind politica de migrație și
justiția militară au reprezentat pași pozitivi. În Egipt, continuă să se manifeste
problemele legate de polarizarea politică, libertatea de asociere și cea a presei. Libia
se confruntă cu sfidări serioase la adresa securității ce împiedică reconcilierea
națională și stabilizarea politică. Libanul și Iordania luptă cu impactul războiului
civil sirian asupra sistemelor lor politice, economice și sociale, compromițându-le în
mod îngrijorător abilitatea de a-și duce la capăt reformele politice și structurale.
Israelul și Palestina au relansat negocieri de pace dar încă întâmpină mari obstacole
pe acest drum.
În toate țările estice ale ENP, Ucraina a cunoscut schimbări importante –
declanșate de proteste civile masive (așa-numitul „Euromaidan”) în sprijinul
asocierii politice și integrării economice cu UE. UE stă pregătită să susțină Ucraina
în lupta ei pentru un viitor democratic și prosper. În fapt, Comisia Europeană a
anunțat la data de 5 martie 2014 un pachet de măsuri incluzând 11 miliarde euro
pentru asistență financiară de-a lungul mai multor ani. Pe 21 martie 2014, capitolul
politic al Acordului de Asociere UE-Ucraina a fost semnat la Bruxelles. Moldova și
1 Pentru informații suplimentare, vezi website-ul Înaltului Reprezentant și vicepreședinte al
Comisiei Europene Catherine Ashton: http://ec.europa.eu/commission_2010-
2014/ashton/index_en.htm 2 Pentru informații suplimentare, vezi website-ul Comisarului pentru Extindere și Politica de
Vecinătate Štefan Füle: http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/fule/index_en.htm
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 97
Georgia au înregistrat progrese în reformele politice și juridice și în reformele pentru
pregătirea implementării Acordurilor de Asociere. Alegerile din Georgia în toamna
anului 2013 au marcat cea de a doua reușită în tranziția democratică a puterii.
Armenia și-a continuat reformele democratice dar a decis să amâne pregătirile
pentru încheierea unui Acord de Asociere incluzând o arie de comerț liber profundă
și comprehensivă (Deep and Comprehensive Free Trade Area – DCFTA) și nu să le
inițieze. Azerbaidjan a continuat să trateze cu ușurință îndemnurile de a îmbunătăți
respectul pentru drepturile și libertățile fundamentale. Belarus chiar nu a înregistrat
progrese ale reformelor politice.
A existat o realizare importantă în privința mobilității și a migrației în cazul
multor țări partenere estice, un prim parteneriat de mobilitate cu un partener sudic s-
a semnat cu Marocul în iunie 2013 și un al doilea cu Tunisia la începutul lunii martie
2014.
Ca element al parteneriatului cu societățile din țările ENP, UE și-a întărit
sprijinul pentru societatea civilă, care a continuat să joace un rol însemnat.
Asistența pentru partenerii ENP a atins cel mai înalt nivel anual al întregii
perioade de 7 ani în 2013 – 2,65 miliarde euro. După doi ani de negocieri, cadrul
financiar pentru intervalul 2014-2020 și instrumentele lui relevante, inclusiv noul
Instrument European de Vecinătate (ENI) au fost perfectate în decembrie 2013. În
ciuda crizei financiare, nivelul finanțării politicii de vecinătate este de 15,4 miliarde
euro, ceea ce confirmă angajarea UE și prioritatea acordată vecinătății.
BIBLIOGRAFIE
1. European Commission, High Representative of the European Union for Foreign
Affairs and Security Policy (2014), Joint Communication to the European
Parliament, The Council, the European Economic and Social Committee and the
Committee of the Regions, “Neighbourhood at the Crossroads: Implementation
of the European Neighbourhood Policy in 2013”, Brussels, 27.03.2014, SWD
(2014) 99 final.
98 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
O METODĂ DE EVALUARE A INDICATORILOR CHEIE
DE DEZVOLTARE SUSTENABILĂ
Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN – PIPU,
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The sustainable development is a main challenge for all countries. For
the European Union the future milestones of its strategy are the zears 2020 and
2030. The present paper propose a quantitative method the the evaluation of the key
or headline sustainable development indicators, in order to asses the stage of
Romania in this domain. A score method, based on a scale from 1 to 10 is used.
Key words: sustainability, sustainable development, key (headline) sustainable
development indicators
1. INTRODUCERE
Integrarea României în structurile europene din anul 2007 a impus definirea
obiectivelor unui program strategic naţional de dezvoltare sustenabilă, având ca
repere anii 2013, 2020 şi 2030. Şi programul de guvernare în curs are ca obiective
elemente de dezvoltare sustenabilă.
Lucrarea de faţă propune o evaluare cantitativă a stadiului atins de
indicatorii cheie de dezvoltare sustenabilă, la bivel european şi la nivelul României.
Metoda în sine constă în evaluarea fiecărui indicator cheie, atât pe baza
simbolurilor meteorologice utilizate în rapoartele de evaluare ale Uniunii Europene,
cât şi pe baza unui scor de evaluare.
În prima parte a lucrării de faţă vom analiza conceptele de indicatori cheie
de dezvoltare sustenabilă. Vom discuta în continuare stadiul dezvoltării sustenabile
la nivel european, cuprins în rapoartele pentru anul 2013, cât şi în bazele de date
Eurostat, pentru anul 2014. Vom analiza apoi, la nivel naţional stadiul atins de
România în ceea ce priveşte . Vom dedica secţiuni distincte evoluţiei fiecărui
indicator de dezvoltare sustenabilă, prin comparearea nivelelor europene cu cele
atinse de România.
Concluzia evaluării s-a materializat întru-un scor mediu de atingere a
obiectivelor de dezvoltare sustenabilă, atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru
România.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 99
2. INDICATORII CHEIE DE DEZVOLTARE SUSTENABILĂ
Am discutat într-o lucrare anterioară1 că pentru evaluarea progresului
privind obiectivele de dezvoltare sustenabilă, Uniunea Europeană (UE) a stabilit un
sistem de indicatori de dezvoltare sustenabilă.
Cele zece teme abordate pentru indicatorii de dezvoltare sustenabilă2 se
referă la aspectele economice, sociale și de mediu, fiind următoarele:
1. Dezvoltarea socio-economică;
2. Consumul și producția sustenabile;
3. Incluziunea socială;
4. Schimbările demografice;
5. Sănătatea publică;
6. Schimbările climatice și energia;
7. Transportul sustenabil;
8. Resursele naturale;
9. Parteneriatul global;
10. Buna guvernare.
Datele utilizate pentru evaluare sunt prezentate în principal pentru nivelul
agregat al UE 27, iar din anul 2014 se referă şi la UE 28. Cele mai multe dintre
datele utilizate pentru evaluarea indicatorilor de sustenabilitate provin din bazele de
date standard ale Eurostat, prin Sistemul Statistic European, dar și din alte surse de
date europene sau internaţionale. Indicatorii de dezvoltare sustenabilă sunt utilizaţi
pentru a monitoriza strategia de dezvoltare sustenabilă a UE într-un raport publicat
de Eurostat la fiecare doi ani.
Dintre cei mai mult de 100 de indicatori de dezvoltare sustenabilă, au fost
identificaţi un număr doisprezece ca fiind indicatori cheie. Aceştia sunt destinaţi să
ofere o imagine de ansamblu dacă Uniunea Europeană a realizat progrese în direcția
dezvoltării sustenabile în ceea ce privește obiectivele și țintele stabilite în strategia
UE. Pentru o imagine mai completă, este necesar să se analizeze progresul tuturor
indicatorilor din cadrul unei teme.
Scopul evaluării indicatorilor de dezvoltare sustenabilă este analiza
tendinţei sau direcţiei relative, precum şi rata de schimbare în contextul obiectivelor
generale, deci nu situarea relativă la un anumit moment în timp. Evaluarea este una
relativă şi nu absolută. La modul ideal, indicatorii ar trebui să fie evaluaţi pe baza
unor ţinte cantitative, stabilite ca urmare a unor obiective politico-economice sau pe
baza unor criterii ştiinţifice. Cu toate acestea, majoritatea indicatorilor nu au
întotdeauna ţinte măsurabile, cantitative, ci mai degrabă obiective de natură
calitativă.
Indicatorii de dezvoltare sustenabilă sunt evaluaţi pe baza datelor statistice
disponibile începând cu anul 2000, calculându-se rata anuală procentuală de
schimbare a indicatorului respectiv. O rată de schimbare mai mare de 1% este
considerată favorabilă, în timp ce o rată sub 1% poate fi considerată moderat
favorabilă sau nefavorabilă.
1 Bârsan-Pipu, N, Suciu, Gh. Dezvoltarea sustenabilă: concepte şi abordări. Buletinul
Ştiinţific al Facultăţii de Ştiinţe Economice Braşov, nr. 16/2015. 2 http://ec.europa.eu/eurostat/web/sdi/indicators
100 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Indicatorii de dezvoltare sustenabilă sunt evaluaţi prin intermediul unor
simboluri meteorologice, respectiv „soare”, „nor”, „ploaie” şi „furtună” (Figura 1).
Pentru a avea şi o evaluare cantitativă a evoluţiei indicatorilor cheie, vom
asocia simboluri meteo din Figura 3 şi un scor al evoluţiei, pe o scară de la 1 la 10,
în care 1 este situaţia (vremea) cea mai nefavorabilă, iar 10 este situaţia cea mai
favorabilă.
Categoria
de evaluare
Simbol pentru
tendinţă
continuă
Simbol pentru
tendinţă
discontinuă
Schimbările sunt semnificativ
favorabile obiectivului DS
Scor:
10
8
Schimbările sunt moderat
favorabile obiectivului DS
Scor:
6
5
Schimbările sunt moderat
nefavorabile obiectivului DS
Scor:
4
3
Schimbările sunt semnificativ
nefavorabile obiectivului DS
Scor:
2
1
Figura 1: Categoriile, simbolurile şi scorurile de evaluare
a obiectivelor de dezvoltare sustenabilă
(Adaptare după raportul de monitorizare pe anul 2013)
Cea mai recentă evaluare a stadiului de realizare a obiectivelor strategiei de
dezvoltare durabilă a UE o reprezintă raportul de monitorizare din anul 2013
elaborat de Eurostat.1 În Figura 2 sunt reprezentate, pe baza raportului menţionat,
simbolurile meteo şi scorurile corespunzătoare. Raportul sintetizează, pe teme,
evoluţiile indicatorilor cheie de sustenabilitate la nivelul anului 2013 în Uniunea
Europeană. Se observă preponderenţa „vremii nefavorabile” la majoritatea
indicatorilor de dezvoltare sustenabilă. Scorul mediu de 5,83 reflectă un nivel scăzut
de realizare a obiectivelor.
Concluzia raportului de monitorizare este aceea că, în general, condițiile
socio-economice din ţările Uniunii „îngreunează evaluarea înregistrării de progrese
reale către dezvoltarea durabilă în UE în ultimii ani. Cu toate acestea, având în
vedere că aproape jumătate din indicatorii cheie din setul de indicatori ai dezvoltării
durabile a Uniunii Europene se îndreaptă într-o direcție moderat sau clar
nefavorabilă, se pare că este necesară depunerea de eforturi suplimentare pentru a
direcționa Uniunea Europeană către dezvoltarea durabilă”.2
Din analiza scorului mediu înregistrat, care se situează de fapt sub un nivel
de 60%, rezultă de asemenea că la nivelul anului 2013, indicatorii cheie de
dezvoltare durabilă ai UE nu se situează la valori acceptabile.
1 Eurostat, 2013 monitoring report of the EU sustainable development strategy, European
Union, Bruxelles, 2013. 2 Sinteza în limba română a raportului de monitorizare
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 101
Tema IDS Indicator cheie Evaluarea
schimbărilor Scor
Dezvoltarea socio-
economică
1. PIB-ul real pe cap de
locuitor
6
Consumul și producția
sustenabile
2. Productivitatea
resurselor
8
Incluziunea socială
3. Persoanele afectate de
sărăcie sau de
excluziune socială
2
Schimbările
demografice
4. Rata de ocupare a
forței de muncă în
rândul lucrătorilor în
vârstă
10
Sănătatea publică 5. Speranța de viață la
naștere
6
Schimbările climatice
și energia
6. Emisiile de gaze cu
efect de seră
10
7. Ponderea energiei din
surse regenerabile în
consumul final brut de
energie
10
8. Consumul de energie
primară
3
Transportul sustenabil
9. Consumul de energie
în domeniul
transporturilor în
raport cu PIB-ul
4
Resurse naturale
10. Indicele privind
păsările comune
5
11. Capturile de pește din
stocurile care nu se
încadrează în limitele
biologice de siguranță
3
Parteneriatul global 12. Asistența oficială
pentru dezvoltare
3
Scor mediu 5,83
Figura 2: Evaluarea schimbărilor indicatorilor cheie de dezvoltare
sustenabilă
(Adaptare după raportul de monitorizare pe anul 2013)
102 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
3. EVALUAREA INDICATORILOR CHEIE DE DEZVOLTARE
SUSTENABILĂ PENTRU ROMÂNIA
Ne propunem în continuare să aplicăm o metodă cantitativă de evaluare a
stadiului atins de indicatorii cheie de dezvoltare sustenabilă la nivelul României, la
finele anului 2014, acolo unde datele sunt disponibile.
Datele utilizate pentru evaluare provin de pe site-ul Eurostat, de pe pagina
în care sunt prezentate rezultatele privind indicatorii cheie de sustenabilitate pe
perioada 2000-2014.1 Metoda utilizată a luat în considerare ratele de
creştere/descreştere ale celor 12 indicatori cheie, prin considerarea diferenţei dintre
nivelele europene, respectiv EU 28, şi nivelele înregistrate de România. Concluziile
evaluării se vor materializa prin atribuirea scorurilor şi simbolurilor meteo pentru
indicatorii cheie specifici ţării noastre.
3.1 Rata de creştere a PIB/locuitor
Rata de creştere a PIB/locuitor este prezentată în Figura 3. Din analiza
evoluţiei pe perioada 2000-2014 şi a diferenţei RO – EU28, se constată o tendinţă
favorabilă pentru România, superioară nivelului UE.
-1,1
3,8
7,6
4,9
6,9
3,2
5,7 5,9
10,2
-1,6 -2
0,1
1,8
3,9
1,9
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
12
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Rat
a d
e cr
eşt
ere
(%)
Rata de creştere a PIB/locuitor
EU28 Romania RO-EU28
Figura 3: Evoluţia indicatorului cheie cheie de sustenabilitate
Rata de creştere a PIB/locuitor
3.2 Productivitatea resurselor
Productivitatea resurselor, reprezentată printr-un index în care anul 2005
reprezintă nivelul 100, este prezentată în Figura 4. Din analiza evoluţiei pe perioada
2002-2013 şi a diferenţei RO – EU28, se constată o tendinţă total nefavorabilă
pentru România, mult inferioară nivelului UE.
1 http://ec.europa.eu/eurostat/web/sdi/indicators
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 103
9 3 5 0 -2-12
-29 -23 -23-30 -35 -37
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
120
140
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Idex
(20
05
=10
0)
Productivitatea resurselor
EU28 Romania RO-EU28
Figura 4: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate
Productivitatea resurselor
3.3 Persoanele afectate de sărăcie sau de excluziune socială
Rata persoanelor afectate de sărăcie sau de excluziune socială, exprimată ca
procent din populaţie, este prezentată în Figura 5. Din analiza evoluţiei pe perioada
2007-2013 şi a diferenţei RO – EU28, se constată o tendinţă total nefavorabilă
pentru România, mult peste nivelul UE.
21,5 20,4 19,817,8 16,1 17 15,9
0
10
20
30
40
50
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Rat
a (%
din
po
pu
laţi
e)
Persoanele afectate de sărăcie sau de excluziune socială
EU28 Romania RO-EU28
Figura 5: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate Rata persoanelor
afectate de sărăcie sau de excluziune socială
104 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
3.4 Rata de ocupare pentru personalul în vârstă
Rata de ocupare pentru personalul în vârstă, exprimată ca procent din
populaţie, este prezentată în Figura 6. Din analiza evoluţiei pe perioada 2002-2014
şi a diferenţei RO – EU28, se constată o evoluţie nefavorabilă pentru România, sub
nivelul UE tendinţă manifestată mai ales după anul 2009.
-1,1 -1,8 -3,7 -2,8 -1,6 -3,1 -2,4 -3,3 -5,5 -7,4 -7,1 -8,3 -8,7
-20
-10
0
10
20
30
40
50
60
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Rat
a d
e o
cup
are
(%)
Rata de ocupare pentru personalul în vârstă
EU28 Romania RO-EU28
Figura 6: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate
Rata de ocupare pentru personalul în vârstă
3.5 Speranța de viață la naștere
Speranța de viață la naștere, exprimată în ani, este prezentată în Figura 7.
Din analiza evoluţiei pe perioada 2007-2013 şi a diferenţei RO – EU28, se constată
o evoluţie nefavorabilă pentru România, sub nivelul UE, tendinţă manifestată mai
ales după anul 2010.
-0,1 0,7 -0,3-5,1 -5,1 -4,4 -3,6
-10
0
10
20
30
40
50
60
70
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
An
i
Speranța de viață la naștere
EU28 Romania RO-EU28
Figura 7: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate
Speranța de viață la naștere
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 105
3.6 Emisiile de gaze cu efect de seră
Emisiile de gaze cu efect de seră, exprimate în CO2 echivalent şi a
indexului faţă de anul 1990 = 100, sunt prezentate în Figura 8. Din analiza evoluţiei
pe perioada 2000-2012 şi a diferenţei RO – EU28, se constată o evoluţie favorabilă
pentru România, emisiile fiind mult sub nivelul UE.
-37,82 -36,71 -35,7 -35,42 -36,77 -36,2 -34,79 -34,72 -33,95 -35,39 -38,92 -34,13 -34,18
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
120
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Ind
ex (
19
90
= 1
00
)
Emisiile de gaze cu efect de seră
EU28 Romania RO-EU28
Figura 8: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate
Emisiile de gaze cu efect de seră
3.7 Ponderea energiei din surse regenerabile
Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie,
pe baza unor unităţi de consume echivalente, este reprezentată în Figura 9. Se
observă o evoluţie bună pentru România.
8,7 8,9 7,9 8,310 10,8 10,9
8,5 8,5 8,9
40
5
10
15
20
25
30
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 TINTA
Po
nd
ere
(%)
Ponderea energiei din surse regenerabile
EU28 Romania RO-EU28
Figura 9: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate Ponderea energiei din
surse regenerabile în consumul final brut de energie
106 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
3.8 Consumul de energie primară
Consumul de energie primară, exprimat în tone de petrol echivalente, cu
index anul 2000, este reprezentat în Figura 10. Se observă o evoluţie similară cu cea
europeană pentru România.
0
13,9 11,6 11,36,6
-3,8 -6,6 -3,82,8
8,7 6,4 10,4 148,5
0
-20
0
20
40
60
80
100
120
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Ind
ex (
20
00
=10
0)
Consumul de energie primară
EU28 Romania RO-EU28
Figura 10: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate
Consumul de energie primară
3.9 Consumul de energie în domeniul transporturilor
Consumul de energie în domeniul transporturilor în raport cu PIB-ul,
exprimat este reprezentat în Figura 11. Se observă o evoluţie similară cu cea
europeană pentru România.
0
13,9 11,6 11,36,6
-3,8 -6,6 -3,82,8
8,7 6,4 10,4 148,5
-20
0
20
40
60
80
100
120
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Ind
ex (
20
00
=10
0)
Consumul de energie în domeniul transporturilor
EU28 Romania RO-EU28
Figura 11: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate
Consumul de energie în domeniul transporturilor în raport cu PIB-ul
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 107
3.10 Indicele privind păsările comune
Pentru acest indicator nu există în prezent date oficiale la Eurostat.
3.11 Capturile de pește
Pentru indicator Capturile de pește din stocurile care nu se încadrează în
limitele biologice de siguranță nu există în prezent date oficiale la Eurostat.
3.12 Asistența oficială pentru dezvoltare
Asistența oficială pentru dezvoltare (% din PIB), este reprezentată în Figura
12. Se observă o evoluţiettotal nefavorabilă pentru România.
-0,3 -0,31 -0,34 -0,37-0,33 -0,31 -0,34
-0,5
-0,4
-0,3
-0,2
-0,1
0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Rat
a d
e cr
eşt
ere
(%)
Asistența oficială pentru dezvoltare
EU28 Romania RO-EU28
Figura 12: Evoluţia indicatorului cheie de sustenabilitate
Asistența oficială pentru dezvoltare (% din PIB)
4. SINTEZA EVOLUŢIEI INDICATORILOR CHEIE DE
DEZVOLTARE SUSTENABILĂ PENTRU ROMÂNIA
Pentru analiza şi sinteza evoluţiei indicatorilor cheie pentru România, în
general pentru perioada 2000-2014, acolo unde au fost disponibile datele Eurostat,
vom actualiza nivelele de evaluare şi scorurile medii europene din Figura 2 şi vom
calcula scorul mediu pentru România. Metoda de lucru utilizată pentru evaluarea
calitativă a fost următoarea:
Dacă evoluţia indicatorului cheie a fost mai bună pentru România,
atunci am acordat un scor cu unul sau două clase mai mare;
Dacă evoluţia indicatorului cheie a fost similară pentru România, cu
cea europeană, atunci am acordat acelaşi scor;
Dacă evoluţia indicatorului cheie a fost mai nefavorabilă pentru
România, atuci am acordat un scor cu unul sau două clase mai mic.
108 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Scorulrile şi simbolurile meteo corespunzătoare pentru Romînia sunt
repretentate în Figura 12.
Tema IDS Indicator cheie Evaluarea
schimbărilor Scor
Dezvoltarea socio-
economică
1. PIB-ul real pe cap de
locuitor
8
Consumul și producția
sustenabile
2. Productivitatea
resurselor 6
Incluziunea socială
3. Persoanele afectate de
sărăcie sau de
excluziune socială
1
Schimbările
demografice
4. Rata de ocupare a
forței de muncă în
rândul lucrătorilor în
vârstă
8
Sănătatea publică 5. Speranța de viață la
naștere
6
Schimbările climatice
și energia
6. Emisiile de gaze cu
efect de seră
10
7. Ponderea energiei din
surse regenerabile în
consumul final brut de
energie
10
8. Consumul de energie
primară
3
Transportul sustenabil
9. Consumul de energie
în domeniul
transporturilor în
raport cu PIB-ul
4
Resurse naturale
10. Indicele privind
păsările comune - -
11. Capturile de pește din
stocurile care nu se
încadrează în limitele
biologice de siguranță
- -
Parteneriatul global 12. Asistența oficială
pentru dezvoltare
1
Scor mediu 5,70
Figura 12: Evaluarea schimbărilor indicatorilor cheie de dezvoltare
sustenabilă pentru România
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 109
5. CONCLUZII
După cum se observă din Figura 12, media scorului indicatorilor cheie de
dezvoltare sustenabilă pentru Românis este de 5,70, deci sub media europeană. Această evaluare a indicatorilor cheie de dezvoltare sustenabilă a avut în
vedere numai tendinţele de evoluţie în perioada analizată şi nu valorile efective ale
indicatorilor luaţi în calcul. Astfel, o serie de indicatori, începând chiar cu PIB-ul se
situează departe de media europeană, ceea ce constituie de fapt, principalele
preocupări pentru obiectivele politice şi economice ale ţării.
Metoda de evaluare a indicatoriloe cheie de dezvoltare sustenabilă propusă
aici, este desigur limitată, mai ales datorită evaluării de natură subiectivă a
tendinţelor de evoluţie, la nivel naţional şi european.
Metoda este totuşi o încercare de cuantificare a stadiului actual de dezvoltare
sustenabilă al României, cu perspectiva prizontului 2020.
BIBLIOGRAFIE
[1] Elliott, Jennifer A. 2006. An Introduction to Sustainable Development. New
York: Routledge.
[2] Sustainable Development Solutions Network. 2014. Indicators for
Sustainable Development Goals. Working draft, New York: United Nations
publications.
[3] The Joint UNECE/OECD/Eurostat Working Group on Statistics for
Sustainable Development. 2008. Measuring Sustainable Development. New
York and Geneva: United Nations publications.
[4] Council of The European Union. 2009. Review of the EU Sustainable
Development Strategy - Presidency Report, Bruxelles,
[5] Eurostat, 2013 monitoring report of the EU sustainable development
strategy, European Union, Bruxelles, 2013.
[6] Government of Romania. 2008. National Sustainable Development
Strategy of Romania 2013-2020-2030, Bucharest.
110 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
ANALIZA PIEȚEI DE CAPITAL DIN ROMANIA
Conf. univ. dr. Adriana Elena DANIȘ Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The article deals with the main elements of the Capital Market in
Romania.
Key words: capital market, stock exchange
1. INTRODUCERE
Piaţa de capital, prin mecanismele sale specifice, concentrează şi
centralizează capitalurile, dar mai ales oferă instrumente şi produse care să
asigure fructificarea plasamentelor şi acoperirea riscurilor. Această pia ţă este
caracterizată prin dinamism şi inovare, punând la dispoziţia participanţilor cele
mai diverse oportunităţi de investire, în cadrul căreia reuşita depinde de gradul
de instruire şi cunoaştere, de priceperea, de flerul şi de curajul fiecărui
participant.
Pieţele financiare, la nivel mondial, prezintă diverse avantaje, dar şi
limite, pentru fiecare categorie de investitor în parte. Piaţa de capital este una
dintre cele mai spectaculoase componente ale pieţei financiare, considerată în
sens larg, prin oportunităţile de câştig pe care le oferă. Criteriile de diversificare
a preferinţelor investitorilor pentru una sau alta dintre pieţele de capital pot fi:
numărul de instrumente financiare listate, mecanismul de tranzacţionare,
dimensiunea capitalizării bursiere şi a valorii tranzacţionate, nivelul costurilor
de tranzacţionare şi chiar facilităţile date de poziţionarea geografică a bursei de
valori, componentă a pieţei de capital respective.
Intrarea României la Uniunea Europeană a adus în faţa investitorilor,
emitenţilor şi intermediarilor noi provocări: integrarea în piaţa unică europeană,
aceleaşi cerinţe şi reguli de funcţionare a pieţelor reglementate, condiţii identice
de autorizare a intermediarilor, reguli de protecţie a investitorilor în
conformitate cu directivele europene aplicabile, posibilitatea de tranzacţionare
pe orice piaţă din ţările membre ale Uniunii Europene fără altă autorizare faţă de
cea dată în ţara de origine, etc.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 111
Piaţa de capital a României, armonizată cu cele europene la nivel
instituţional, cât şi din punctul de vedere al comportamentului investitorilor, s -a
dezvoltat prin introducerea la tranzacţionare a unor noi instrumente şi produse
bursiere.
2. ANALIZA PIEȚEI DE CAPITAL DIN ROMÂNIA
Piaţa de capital din România şi-a reînceput activitatea, după o pauză din
anul 1948 (datorită naţionalizării proprietăţii private de către regimul comunist, care
a întrerupt existenţa din 1882 a primei burse din România), prin crearea cadrului
legal pentru tranzacţionarea acţiunilor, în anul 1994. Astfel, în anul 1994 a fost
adoptată Legea nr. 52 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, care a creat
condiţiile necesare privind apariţia de noi instituţii pe piaţă: Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare (CNVM), prin transformarea Agenţiei Valorilor Mobiliare, ca
autoritate administrativă autonomă care raportează Parlamentului României cu
privire la activitatea de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital, Bursa de
Valori Bucureşti, societăţi de depozitare, societăţi de registru, asociaţii profesionale
cu statut de organisme de autoreglementare, rezultând astfel noi pieţe secundare de
tranzacţionare (RASDAQ), altele decât cele bursiere.
Bursa de Valori Bucureşti a fost reînfiinţată la data de 20 noiembrie 1995,
funcţionând iniţial exclusiv ca piaţă de licitaţie. La momentul redeschiderii la BVB
erau listate şase societăţi comerciale ale căror valori mobiliare erau tranzacţionate în
cadrul unei singure şedinţe pe săptămână. În prezent, Bursa de Valori Bucureşti
funcţionează ca societate pe acţiuni, fiind înfiinţată pe baza deciziei Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare.
Anul 2002 a reprezentat momentul revigorării activităţii bursiere datorită
creşterii încrederii investitorilor, pe fondul relansării economice şi al legislaţiei mult
mai transparente decât în trecut, mai flexibilă şi adaptată specificului naţional al
pieţei de capital. Astfel, în anul 2002 a fost modificat cadrul legislativ, prin
elaborarea, aprobarea şi intrarea în vigoare a următoarelor reglementări:
Legea nr. 514/12.07.2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr.25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale
a Valorilor Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr.539/24.07.2002;
Legea nr.513/12.07.2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr.26/2002 privind organismele de plasament colectiv în
valori mobiliare, publicată în Monitorul Oficial nr.539/24.07.2002;
Legea nr. 512/12.07.2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr. 27/2002 privind pieţele reglementate de mărfuri şi
instrumente financiare derivate, publicată în Monitorul Oficial
nr.576/5.08.2002;
Legea nr. 525/17.07.2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr.28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii
financiare şi pieţele reglementate, publicată în Monitorul Oficial
nr.576/5.08.2002.
În anul 2002, Bursa de Valori Bucureşti a avut una din cele mai
performante perioade din istoria sa, toţi cei trei indici calculaţi de BVB atingând
niveluri maxime.
112 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Caracterizată prin tranzacţii sporadice, în primii ani de funcţionare,
piaţa de capital românească înregistrează o dezvoltare abia în anul 1997. Având
la bază interesul investitorilor instituţionali străini pentru pieţe emergente şi
datorită aşteptărilor optimiste în ceea ce priveşte economia românească, valoarea
tranzacţiilor creşte din 1997 până în 2002 de aproape patru ori, iar capitalizarea
bursieră de la 2% în 1997 la 60,48% în 2002.
Anul 2002 a fost al treilea an din perioada analizată în care PIB a
înregistrat evoluţii pozitive, creşterea economică plasând România între cele mai
dinamice economii deşi contextul internaţional n-a fost deloc favorabil fiind
caracterizat prin ritmuri relativ reduse de creştere a PIB la nivel mondial.
Schimbările în structura şi în dinamica economiei au condus în anul
2002 la o mai bună conectare a pieţelor financiare la evoluţiile economiei reale,
ceea ce a contribuit la ameliorarea funcţionării acestora, la creşterea eficienţei
gradului de intercorelare între diferitele segmente ale pieţei financiare.
Totuşi, perioada 1997-2002 este caracterizată prin oscilaţii bruşte
evidenţiind o imaturitate a pieţei de capital.
Tendinţele pozitive ale pieţei s-au regăsit şi în creşterea cu peste 121%
a capitalizării bursiere, care se situa la finele anului 2002 la nivelul de 9.158
milioane RON, faţă de 505,6 milioane RON în 1997.
În anul 2003 RASDAQ s-a transformat în Bursa Electronică RASDAQ
(B.E.R) ca societate pe acţiuni, Bursa de Valori Bucureşti elaborând şi un plan
de fuziune cu BER în scopul consolidării pieţei româneşti de capital.
În anul 2004 a intrat în vigoare o nouă lege privind piaţa de capital
(Legea nr 297/2004), care abroga legislaţia specifică din 2002, exceptând
Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
Perioada 2001-2004 a adus valori mai reduse ale indicatorului valoarea
tranzacţiilor/capitalizarea bursieră (8%) datorită creşterii mai rapide a
capitalizării prin noi listări faţă de creşterea valorii tranzacţiilor. În această etapă
creşterile au avut la bază atât creşterile cantitative cât şi a celor calitative
(schimbarea legislaţiei în domeniul pieţelor de capital, intrarea investitorilor
străini pe piaţă), piaţa de capital devenind o piaţă în curs de maturizare şi în
creştere generală.
Începând cu anul 2005 piaţa de capital românească a devenit una din
cele mai importante din Europa, aflată în topul primelor cinci pieţe din regiune.
În această perioadă 2005-2007 piaţa de capital a fost în dezvoltare, indicatorul
valoarea tranzacţiilor/capitalizarea bursieră a crescut de la 13,92% la 16,05%,
datorită creşterii mai rapide a valorii trazacţionate faţă de capitalizarea bursieră.
Ponderea capitalizării bursiere în PIB la sfârşitul anului 2007 ajunsese
la 21,24% faţă de anul 2003, când acest indicator nu înregistra mai mult de 6%,
observându-se că piaţa de capital începuse să deţină un procent important din
PIB.
Capitalizarea cumulată a celor două pieţe administrate de BVB a
depăşit în anul 2007 pragul de 100 miliarde lei, atingând la finalul anului
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 113
valoarea de 110 miliarde lei, în creştere cu 31% faţă de nivelul din 2006.
Capitalizarea bursieră de la sfârşitul anului 2007 a fost dată de cele 59 de
companii ale căror acţiuni au fost admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată
şi de cele 2000 de companii de pe piaţa Rasdaq.
O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană s-a impus
necesitatea adoptării unor proceduri referitoare la modul de operare pe pieţele
financiare. Astfel s-a procedat la reanalizarea reglementărilor în conformitate cu
principalele directive emise de Uniunea Europeană cu incidenţă asupra pieţei de
capital.
La nivelul pieţei de capital din România a fost observată o evoluţie
corelată atât cu pieţele de capital din Europa Centrală (Polonia, Ungaria, Cehia),
cât şi cu pieţele de capital din Statele Unite ale Americii şi Europa de Vest.
În raportul anual al BNR pe anul 2007 au fost identificate „atitudini
similare ale investitorilor faţă de această regiune”, pe baza unei relaţii liniare
între lichiditatea pieţelor şi nivelul corecţiilor din perioada aprilie -iunie 2006.1
Explicaţia este dată în existenţa unor şocuri iniţiale generate de ieşiri ale
investitorilor străini, proporţionale cu dimensiunile pieţelor sau cu participarea
acestora, urmate de reacţii locale, amplificate de nivelurile de lichiditate
existente; manifestarea fenomenului de contagiune pură, cauzat de atitudinea de
urmărire a pieţelor învecinate şi amplificat de efectul de levier prezent pe fiecare
dintre pieţe. Conform raportului BNR, corecţiile menţionate au fost determinate
de încasarea profiturilor şi reaşezarea portofoliilor, cauzată de reorientarea spre
alte pieţe a investitorilor internaţionali şi, în acelaşi timp, pe fondul unei corecţii
la nivel global, generată de un context internaţional nefavorabil.
Rapiditatea cu care problemele de pe pieţele financiare americane s-au
extins la nivel internaţional a reamintit faptul că pieţele financiare au tendinţa de
a trece simultan prin perioade de criză.
Astfel, toate aceste probleme s-au resimţit semnificativ pe pieţele de
capital, indicii celor mai importante burse suferind pierderi enorme.
În anul 2008, acţiunile oferite pe pieţele internaţionale şi-au pierdut
între 20% şi 70% din valorile înregistrate în 2006 şi 2007. În ianuarie 2009,
valoarea acţiunilor cotate pe bursele americane scăzuse cu 50% din valoarea
avută în prima jumătate a anului 2007. Aceste pierderi considerabile au semnalat
faptul că Statele Unite se aflau în cea mai gravă recesiune economică din ultimii
75 de ani.
La fel, pieţele din Europa au înregistrat pierderi semnificative, indicele
reprezentativ al bursei din Londra, FTSE, coborând cu aproape 50% în anul
2008, o pierdere similară înregistrând şi indicele DAX al bursei din Frankfurt. Şi
indicele Nikkei al bursei din Tokio pierduse în anul 2008 aproximativ 55% din
valoarea înregistrată la începutul anului 2007.
1 Raport anual 2007 BNR, www.bnr.ro
114 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Pentru a înţelege mai bine influenţa crizei financiare asupra pieţei de
capital, este nevoie să analizăm evoluţia Bursei de Valori Bucureşti în perioada
2004-2010, indicatorii din această perioadă fiind prezentaţi în tabelul nr.4 .
Astfel, putem observa că numărul de tranzacţii şi valoarea tranzacţiilor
au scăzut cu 10% în anul 2008 faţă de anul 2007, reprezentând anii cu cele mai
înalte şi mai scăzute valori din perioada crizei, iar numărul companiilor listate în
2008 a crescut cu 15% de la 59 la 68.
Valoarea tranzacţiilor şi media zilnică a valorii s-a redus cu 50% în anii
2008 şi 2009 datorită reducerii preţurilor titlurilor sub influenţa crizei financiare.
Astfel, dacă în anul 2007 valoarea tranzacţiilor era la cel mai înalt punct din
istoria sa 13.802 milioane RON, la sfârşitul anului 2009 aceasta ajunsese la
valoarea de 5.092 milioane RON.
Capitalizarea BVB în 2008 a fost la jumătate din valoarea capitalizării
din 2007 (85.962 milioane lei în 2007 faţă de 45.701 milioane lei în 2008), dar
în 2009 şi 2010 capitalizarea a recâştigat din valoarea pierdută datorită creşterii
numărului de companii listate (de la 68 în 2008 la 69 în 2009, 74 în 2010 şi 79
în 2011), dar şi faptului că reacţia emoţională a investitorilor şi-a redus
intensitatea şi piaţa a început uşor să îşi revină.
Totuşi, criza financiară nu a redus apetitul investitorilor privind
tranzacţiile pe bursă, dar a influenţat preţurile acţiunilor, reducându-le la
jumătate, în condiţiile în care numărul companiilor listate a crescut.
După patru ani de aprecieri considerabile a preţului acţiunilor, între
2003 şi 2007, recesiunea globală a pieţei de capital din 2008 a demonstrat că
pieţele de capital emergente sunt mult mai vulnerabile la fluxurile mari de
capital.
3. CONCLUZII
În concordanţă cu iniţiativele anticriză întreprinse pe plan internaţional
şi în conformitate cu solicitările Consiliului Uniunii Europene de adoptare a
unor decizii rapide în ceea ce priveşte supravegherea şi consolidarea
transparenţei sectorului financiar în scopul stabilizării pieţei, CNVM a iniţiat un
set de măsuri vizând supravegherea prudenţială a pieţei, după cum urmează:
extinderea monitorizării entităţilor pieţei de capital care prezintă
risc crescut, precum şi alocarea de resurse suplimentare pentru realizarea de
controale tematice în vederea prevenirii şi diminuării expunerii la risc;
adaptarea permanentă a reglementărilor la situaţia de criză, cu
respectarea practicilor şi regulamentelor europene;
acordarea de consultanţă cu titlu gratuit pentru iniţierea ofertelor
publice derulate în scopul admiterii la tranzacţionare a instrumentelor financiare;
participarea la elaborarea măsurilor adoptate la nivel european ce
vizează diminuarea efectelor crizei financiare în domeniul valorilor mobiliare ş i
transpunerea acestora în plan intern;
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 115
susţienerea creării în România a unei plaforme de tranzacţionare
regionale care să faciliteze tranzacţionarea, în condiţii de siguranţă şi costuri de
tranzacţionare reduse, a unor instrumente financiare cu grad ridicat de
lichiditate, aparţinând emitenţilor din diferitele pieţe europene;
stimularea introducerii unor noi instrumente financiare, inclusiv a
celor specifice operaţiunilor de acoperire a riscului;
implicarea CNVM în diversificarea serviciilor oferite investitorilor
de către entităţile pieţei (ex: plata dividendelor, plata drepturilor cuvenite
acţionarilor care se retrag din societăţile listate, în sistem centralizat, de către
depozitarul central)
Tot în spiritul susţinerii investitorilor şi entităţilor pieţe i, au fost
adoptate măsuri vizând reducerea costurilor, printre care se numără:
reducerea cu 5% a cotei aplicate la valoarea tranzacţiilor derulate
pe piaţă şi stabilirea acesteia la nivelul de 0,04%;
suspendarea cotei de 0,08% aplicată la valoarea tranzacţiilor cu
titluri de stat derulate pe pieţele reglementate;
menţinerea măsurii de suspendare a cotei de 0,1% aplicată la
valoarea ofertelor publice de vânzare efectuate în vederea admiterii la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare emise de societăţi
comerciale care s-au aflat în proprietatea statului sau care se privatizează;
autorizarea imediată şi fără costuri a documentelor de ofertă
publică iniţială derulată pentru admiterea la tranzacţionare a acţiunilor emise de
societăţile comerciale la care statul deţine participaţii;
suspendarea tarifelor percepute pentru modificarea actelor
constitutive ale SSIF-urilor în cazul fuziunii dintre acestea.
Totodată, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, CNVM a pus în
practică măsuri de relaxare fiscală pentru tranzacţiile bursiere, măsuri ce au
făcut obiectul OUG nr.127/2008, care a generat următoarele avantaje:
În cazul persoanelor juridice române, pentru anul 2009, veniturile
din tranzacţionarea titlurilor de participare pe piaţa autorizată şi supravegheată
de CNVM sunt venituri neimpozabile, iar cheltuielile reprezentând valoarea de
înregistrare a acestor titluri de participare, precum şi cele înregistrate cu ocazia
desfăşurării operaţiunilor de tranzacţionare, reprezintă cheltuieli nededuc tibile;
În anul 2009 nu a fost impozitat profitul realizat de persoanele
juridice străine din tranzacţionarea pe piaţa autorizată şi supravegheată de
CNVM a titlurilor de participare deţinute de o persoană juridică română;
Pentru anul fiscal 2009 a fost suspendat impozitul calculat cu
cotele de impozit de 1%, respectiv 16% asupra câştigurilor obţinute de
persoanele fizice de pe piaţa de capital;
Se va asigura şi reportarea pierderilor înregistrate de persoana
fizică în următorul an fiscal din câştigurile nete de aceeaşi natură realizate;
În anul 2009 nu au fost impozitate câştigurile realizate de
persoanele fizice nerezidente din transferul titlurilor de valoare pe piaţa de
capital, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor
închise;
Veniturile obţinute de organismele nerezidente de plasament
colectiv fără personalitate juridică, deţinute direct sau indirect de o persoană
juridică română, nu reprezintă venituri impozabile în România, ca măsură de
atragere a capitalurilor din alte state;
116 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Veniturile obţinute de nerezidenţi din transferul instrumentelor
financiare derivate nu se impun în România.
Efectele tuturor acestor reglementări şi măsuri anticriză nu au fost
vizibile imediat, însă evoluţiile din anul 2009 au dovedit eficacitatea acestora.
BIBLIOGRAFIE
1. Black, F., (1972), Capital Market Equilibrium with restricted Borrowing,
Journal of Business, vol. 45, no. 3, 1972,
2. Bird, R., Whitaker, J., The performance of Value and Momentum
Investment Portfolios: Recent Experience in the Major European Markets,
Journal of Asset Management, vol. 4, no. 4, 2003;
3. Black, F., Capital Market Equilibrium with restricted Borrowing, Journal
of Business, vol. 45, no. 3, 1972;
4. Campbell, J. Y., Shiller, R. J., Stock Prices, Earnings, and Expected
Dividends, Journal of Finance, American Finance Association, vol. 43, no.
3, 1988
5. Filip, A., Evaluarea performanţei fondurilor mutuale din România, Casa
Cărţii de Stiinţă, Cluj-Napoca, 2008;
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 117
FISCALITATEA IMPOZITULUI PE SALARII
Conf. univ. dr. Gheorghe SUCIU
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: This article aims to analyze salary entitlements, which for the employees
represent income, and for the employer expenses; this might mean a contradictory
relationship, because the employees want gains as high as possible, while the
company wants the salary-related expenses to be as low as possible. Certain
elements are also included in the salary output category, which from a fiscal point
of view are assimilated to salaries. These elements must be known by both the
employee and the employer, to establish the taxation of these elements.
Keywords: income from salaries and assimilated to salaries, income tax, personal
deductions, income tax expenses
INTRODUCERE
Veniturile din salarii cuprind toate veniturile în bani şi/sau în natură
obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract
individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent la perioada
la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă,
inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă. Pe lângă aceste
1) Venituri din salarii şi asimilate salariilor
Veniturile din salarii sunt venituri din activităţi dependente, dacă sunt
îndeplinite următoarele criterii:
părţile care intră în relaţia de muncă (angajator şi angajat) stabilesc de la
început: felul activităţii, timpul de lucru şi locul desfăşurării activităţii;
partea care utilizează forţa de muncă pune la dispoziţia celeilalte părţi
mijloacele de muncă (spaţii cu înzestrare corespunzătoare, îmbrăcăminte
specială, unelte de muncă);
persoana care activează contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu
capacitatea ei intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;
118 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
plătitorul de venituri de natură salarială suportă cheltuielile de deplasare în
interesul serviciului ale angajatului (indemnizaţia de delegare-detaşare în
ţară şi străinătate, indemnizaţia de concediu de odihnă, indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă) suportate de angajator;
persoana care activează lucrează sub autoritatea unei alte persoane şi este
obligată să respecte condiţiile impuse de aceasta.
Principalele venituri asimilate salariilor sunt următoarele:
a) indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate
publică;
b) indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii;
c) drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi
alte drepturi ale personalului militar;
d) indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenită
administratorilor;
e) remuneraţia obţinută de directori în baza unui contract de mandat;
f) remuneraţia primită de preşedintele asociaţiei de locatari sau de alte
persoane, în baza contractului de mandat;
g) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în
consiliile de administraţie, membrii directoratului şi ai consiliului de
supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;
h) indemnizaţia lunară a asociatului unic;
i) indemnizaţia şi orice alte sume de aceiaşi natură, primite de salariaţi pe
perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi străinătate, în
interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte limita de 2,5 ori nivelul
legal stabilit prin HG pentru personalul din instituţii publice;
j) orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.
Avantajele în bani şi în natură sunt considerate orice foloase primite de
salariaţi de la terţi sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă ori
a unei relaţii contractuale între părţi. Avantajele în bani pot fi sumele primite pentru
procurarea de bunuri şi servicii, precum şi sumele acordate pentru distracţii sau
recreere. Avantajele în bani şi echivalentul în lei al avantajelor în natură sunt
impozabile indiferent de firma organizatorică a entităţii care le acordă. Veniturile în
natură, precum şi avantajele în natură primite cu titlu gratuit sunt evaluate la preţul
pieţei la locul şi data acordării avantajului.
Exemple de avantaje care se iau în calcul la stabilirea venitului
impozabil:
a) folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii, în scop personal,
prin aplicarea unui procent de 1,7% la valoarea de intrare a activului
utilizat, pentru fiecare lună;
b) acordarea de produse alimentare, îmbrăcăminte, cherestea, lemne de foc,
cărbuni, energie electrică şi termică;
c) abonamente la radio şi televiziune, pentru mijloacele de transport,
abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, în scop personal;
d) permisele de călătorie pe diverse mijloace de transport, folosite în scop
personal;
e) cadourile primite cu diverse ocazii, cu excepţia celor oferite în beneficiul
copiilor minori cu ocazia Paştelui, zilei de 1 Iunie, Crăciunului şi a
sărbătorilor similare ale altor culte, precum şi cadourile oferite angajatelor
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 119
cu ocazia zilei de 8 martie, care sunt neimpozabile, până la o valoare de
150 lei pentru fiecare persoană menţionată;
f) contravaloarea folosinţei unei locuinţe în scop personal şi a cheltuielilor
conexe de întreţinere;
g) cazarea şi masa acordate în unităţi de tip hotelier;
h) contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridică sau de
o altă entitate, pentru angajaţii proprii, precum şi pentru alţi beneficiari, cu
excepţia primelor de asigurare obligatorii;
Nu sunt considerate avantaje următoarele:
a) contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun pentru
angajaţii a căror activitate presupune deplasarea frecventă în interiorul
localităţii;
b) reducerile de preţuri practicate în scopul vânzării, de care pot beneficia
clienţii persoane fizice;
c) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice efectuate,
precum şi utilizarea autoturismului de serviciu pentru îndeplinirea
sarcinilor de serviciu;
d) diferenţele de tarif la cazare în locaţiile reprezentând amenajări recreative şi
sportive din dotarea ministerelor de care beneficiază personalul propriu;
e) contribuţiile la fondul de pensii facultative în limita a 400 euro anual pentru
fiecare participant;
f) primele de asigurare aferente contractelor de asigurare civilă profesională
pentru administratori încheiate şi suportate de entitatea pentru care
desfăşoară activitatea;
g) tichetele cadou acordate potrivit legii.
Sumele următoare nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt
impozabile:
a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în
gospodăriile proprii ca urmare a unor calamităţi naturale, ajutoarele pentru
bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere;
b) drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor;
c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu, compensarea chiriei pentru
personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională;
d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia
oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în
afara ţării;
e) sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul
serviciului;
f) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o
unitate situată în altă localitate decât cea de domiciliu;
g) veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav;
h) veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru
calculator;
i) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv
cartelele telefonice efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu.
120 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
2) Deducerea personală
Persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România şi persoanele
fizice nerezidente care îndeplinesc condiţiile de rezidenţă, au dreptul la deducerea
din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală,
acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din
salarii la locul unde se află funcţia de bază.
Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit
lunar brut de până la 1.000 lei inclusiv, astfel:
pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere – 250 lei;
pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere – 350 lei;
pentru contribuabilii care au 2 persoane în întreţinere – 450 lei;
pentru contribuabilii care au 3 persoane în întreţinere – 550 lei;
pentru contribuabilii care au 4 sau mai multe persoane în întreţinere – 650 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii
cuprinse între 1.001 lei şi 3.000 lei inclusiv, deducerile personale sunt degresive faţă
de cele de mai sus şi se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Pentru determinarea deducerii personale se va aplica următoarea relaţie:
Dp = )000.2
1.000 - Sb - (1 D1
Dp = deducerea personală
D1 = deducerea personală menţionată mai sus, care poate avea valori
cuprinse între 250 şi 650;
Sb = salariul brut lunar.
Deducerea personală va fi rotunjită prin adaos la multiplu de 10.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de
peste 3.000 lei nu se acordă deducere personală.
Conform codului fiscal o persoană se consideră a fi în întreţinere dacă este
fie soţia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, rudele contribuabilului sau ale
soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri impozabile
şi neimpozabile nu depăşesc 250 lei lunar.
Sunt considerate persoane în întreţinere militarii în termen, militarii cu
termen redus, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor militare şi civile, peste vârsta
de 18 ani, dacă veniturile obţinute sunt mai mici sau egale cu 250 lei lunar.
Copilul minor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, încadrat în muncă,
devine contribuabil şi beneficiază de deducere personală, situaţie în care părinţii nu
mai au dreptul de a-l lua în întreţinere.
3) Stabilirea impozitului pe veniturile din salarii
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se
calculează şi se reţine de către plătitorii de venituri. La locul unde contribuabilul are
funcţia de bază, acesta va plăti un impozit pe venitul din salarii (Ivs), prin aplicarea
cotei de 16% asupra diferenţei dintre venitul brut (VB) şi următoarele:
a) contribuţia la asigurările sociale (CAS) = 10,5% din venitul brut;
b) contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS) = 5,5%;
c) ajutorul de şomaj (AS) = 0,5%.
d) deducerea personală (Dp) acordată pentru luna respectivă;
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 121
e) cotizaţia sindicală (Cs) plătită în luna respectivă;
f) contribuţiile la fondurile de pensii facultative (Cpf) până la un nivel anual
echivalent în lei de 400 euro.
Venitul net impozabil (VNI) se stabileşte astfel:
VNI = VB – CAS – CASS – AS – Dp – Cs
Ivs = VNI x 16%
Pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, impozitul pe salarii constă în
aplicarea cotei de 16% asupra diferenţei dintre venitul brut şi contribuţiile sociale
obligatorii aferente unei luni.
Contribuţiile sociale calculate asupra salariului brut, suportate de către
angajator sunt următoarele:
a) contribuţia la asigurările sociale (CAS) = 15,8% pentru condiţii normale de
muncă, 20,8% pentru condiţii deosebite de muncă şi 25,8% pentru condiţii
speciale de muncă;
b) contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS) = 5,2%;
c) ajutorul de şomaj (AS) = 0,5%;
d) contribuţia datorată pentru concedii si indemnizaţii (Cci), conform O.U.G.
nr. 158/2005, în cuantum de 0,85% la fondul de salarii;
e) contribuţia datorată la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale
(Cfgpcs), conform Legii nr. 200/2006, în cotă de 0,25%;
f) contribuţia datorata pentru accidente de munca şi boli profesionale (Crisc)
în funcţie de clasa de risc, conform Legii nr. 346/2002, între 0,15% şi
0,85%.
Contribuţiile salariale obligatorii sunt prevăzute în tabelul 1:
Tabelul 1 - Contribuţiile obligatorii ale salariatului şi angajatorului
Contribuţii Bază de calcul
1) Salariat
CAS Salariu brut x 10,5%
CASS Salariu brut x 5,5%
Ajutor şomaj Salariu brut x 0,5%
Impozit salarii Venit net impozabil x 16%
2) Angajator
CAS Total salarii x 15,8% (20,8% sau 25,8%)
CASS Total salarii x 5,2%
Ajutor şomaj Total salarii x 0,5%
Contribuţia pentru concedii şi
indemnizaţii
Total salarii x 0,85%
Fond garantare plată creanţe
salariale
Total salarii x 0,25%
Contribuţie accidente şi
muncă şi boli profesionale
Total salarii x o valoare între 0,15% şi
0,85% .
Impozitul se calculează şi reţine la data efectuării plăţii, iar virarea se
realizează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste
venituri.
Declaraţiile privind calcularea şi reţinerea impozitului pe salarii se
completează de plătitorul de venit (angajator) şi se depun la organul fiscal la care
122 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
plătitorul de venit este înregistrat în evidenţa fiscală. Plătitorul de venit este obligat
să elibereze contribuabilului, la cererea acestuia, un document care să cuprindă cel
puţin informaţii referitoare la datele de identificare ale contribuabilului, venitul
realizat în cursul anului, deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut.
În completarea părţii teoretice, propun următorul studiu de caz privind
impozitul pe salarii:
O entitate are 4 salariaţi care realizează în luna aprilie 2014 următoarele
venituri salariale:
a) Stan Vasile are un salariul de încadrare de 3.100 lei, are un spor de 15%
pentru conducerea activităţii, are o persoană în întreţinere;
b) Marga Elena are un salariul de încadrare de 2.200 lei, nu are persoane în
întreţinere;
c) Grama Matei are un salariul de încadrare de 1.900 lei, are 2 persoane în
întreţinere;
d) Proca Ion are un salariul de încadrare de 1.200 lei, are un spor de 10%
pentru condiţii deosebite de muncă şi 3 persoane în întreţinere.
Entitatea se încadrează în condiţii normale de muncă, la un fond de risc de
0,4%.
Se cere:
A) Să se întocmească statul de plată al entităţii pentru cei 4 salariaţi;
B) Să se stabilească contribuţiile suportate de angajator.
Rezolvare:
A) se întocmeşte statul de salarii:
Nume şi
prenume
Salariu de
încadrare
Sporuri Total brut CAS 10,5% CASS 5,5%
0 1 2 3 = 1 + 2 4 = 3 x 10,5% 5 = 3 x 5,5%
Stan Vasile 3.100 465 3.565 374 196
Marga Elena 2.200 - 2.200 231 121
Grama Matei 1.900 - 1.900 200 105
Proca Ion 1.200 120 1.320 139 73
8.985 944 495
Şomaj 0,5% Deducere
personală
Bază impozit
salarii
Impozit
salarii
Salariu
net
Semnătură
6= 3 x 0,5% 7 8 = 3-4-5-6-7 9 = 8 x
16%
10 =8+7-
9
11
18 - 2.977 476 2.501
11 100 1.737 278 1.559
10 250 1.335 214 1.371
7 470 631 101 1.000
46 820 6.680 1.069 6.431
B) Contribuţiile suportate de angajator:
CAS = 8.985 x 20,8% = 1.869 lei
CASS = 8.985 x 5,2% = 467 lei
AS = 8.985 x 0,5% = 45 lei
Cci = 8.985 x 0,85% = 76 lei
Cfgpcs = 8.985 x 0,25% = 22 lei
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 123
Crisc = 8.985 x 0,4% = 36 lei
Total contribuţii suportate de angajator = 2.515 lei
Total contribuţii suportate de salariaţi = 2.554 lei
Total cheltuieli salariale = 6.431 + 2.515 + 2.554 = 11.500 lei
Salarii nete = 6.431 lei
Pondere salarii nete în total salarii = 6.431 / 11.500 = 55,9%
Pondere impozite şi contribuţii în total salarii = (2.515 + 2.554) / 11.500 = 44,1%.
Ponderea salariului net şi a impozitelor şi taxelor este redată în figura 1:
55,9
44,1
0
10
20
30
40
50
60
salariu net Impozite si taxe
Figura 1 Ponderea salariului net şi a impozitelor şi taxelor salariale
Ponderea impozitelor şi taxelor în cheltuielile salariale este foarte ridicată.
Practic din salariile brute care sunt 100%, salariile nete reprezintă 55,9%, iar
contribuţiile cu pensia suplimentară, asigurările sociale, şomajul, impozitele pe
salarii sunt în cuantum de 44,1%.
Dacă analizăm ponderea impozitelor şi taxelor salariale ale salariaţilor şi
angajatorilor avem următoarele date:
Ponderea impozitelor şi taxelor suportate de salariat = 2.554 / 11.500 = 22,2%
Ponderea impozitelor şi taxelor suportate de angajator = 2.515 / 11.500 = 21,9%
Ponderile celor 2 categorii de plătitori de impozite şi taxe sunt prezentate în
figura 2:
22,2
21,9
22
22
22
22
22
22
Impozite salariat Impozite angajator
Figura 2 Ponderea salariului net şi a impozitelor şi taxelor salariale
Ponderile celor 2 categorii de plătitori de impozite şi taxe salariale este
aproape egală: 22,2% reprezintă cele suportate de salariat, respectiv 21,9% cele ale
124 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
angajatorului. La un fond de salarii de 11.500 lei, cele suportate de salariaţi sunt de
2.554 lei, iar cele suportate de angajator au o valoare de 2.515 lei.
CONCLUZII
România continuă să aibă o fiscalitate ridicată în ceea ce priveşte
salarizarea personalului. Acest lucru cred că se datorează faptului că ţara noastră
colectează prea puţin de la multinaţionale care de cele mai multe ori nu plătesc TVA
şi nici impozit pe profit, deoarece valoarea exporturilor este subevaluată prin
preţurile de transfer către firmele mamă. Aşa că nu ne rămâne decât să obţinem
impozite cât mai mari din impozitarea muncii salariale.
BIBLIOGRAFIE
1. Paliu-Popa L, Contabilitatea şi fiscalitatea tranzacţiilor de comerţ
exterior, Aprofundări teoretice şi aplicative, Editura
Pro Universitaria, 2014
2. Suciu Gh. Fiscalitatea pe înţelesul tuturor, Editura Universitară,
Bucureşti, 2015
3. Tatu L., Fiscalitate: de la lege la practica, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2009
4. Vintilă N.,
Filipescu M.O.
Lazăr P.
Fiscalitate aplicată şi elemente de management fiscal,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2013
5. *** Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, MO nr.
927/23.12.2003, cu modificările şi completările
ulterioare
6. *** Ordinul MFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, M O nr. 766/10.11.2009
7. *** Ghid pentru pregătirea candidaţilor la examenul de
acces la stagiul pentru obţinerea calităţii de expert
contabil şi de contabil autorizat, Ediţia a III-a,
revizuită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2014
8. *** Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor,
CECCAR, Colecţia 2011 - 2014
9. *** Consultant fiscal, Colecţia 2011 - 2014
10. *** http://www.mfinante.ro
11. *** http://ceccar.ro
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 125
INFLUENȚA FACTORILOR MACROECONOMICI ASUPRA
VALORII VIITOARE A UNOR ACTIVE
Lector univ. dr. Raul Sorin FÂNTÂNĂ
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: Macroeconomic changes can strongly influence the evolution of
microeconomic data of the company. Using tools and formulas from the literature,
the study demonstrates to what extent macroeconomic factors significantly affect the
value of assets of the company, of which the marks are definitely the most complex
distinct evaluable assets. For interested factors, studying past and assessing future
of the specific market, of the company in this market, and of the regional
geopolitical trends, all this quantified in values of macroeconomic indicators that
apply to balance sheet projected data, can provide an acceptable value able to
persuade or not a decision of trading.
Key words: active necorporale, microeconomie, macroeconomie, indice de inflație,
indice de actualizare
1. INTRODUCERE
Conform definiției oferite de lucrări de specialitate și dicționare1,2,3,4,
”macroeconomia este acea parte a economiei, a activităților economice, care constă
din procesele, faptele, actele și comportamentele de natură economică în contextul
raporturilor dintre ele, ca mărimi și variabile agregate ce se realizează prin ceea ce
face fiecare participant”. Ea operează cu mărimi globale, numite agregate,
concentrându-se, printre altele, asupra măsurării influențelor directe și indirecte
dintre acestea.
1 Pușcaciu F.-D., Pușcaciu R.-M., Macroeconomie, Curs universitar, Universitatea
”Danubius” din Galați, 2004 2 Bannock G., Baxter R.E., Davis E, Dictionary of Economics, Penguin Reference, Penguin
Books, 2003 3 Bannock G., Davis E, Trott P., Uncles M., Dictionary of Business, Penguin Reference,
Penguin Books, 2003 4 Angelescu C. și col., Dicționar de economie, Editura Economică, București, 2001, p.267
126 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Având în vedere că ”microeconomia nu se limitează numai la
comportamentele individuale separate, ci se referă și la interacțiunile dintre
participanții la activitățile economice în termeni de echilibru parțial sau de echilibru
general”1, apare evident că, la evaluarea unui activ pentru tranzacționarea acestuia,
se impune calcularea indicatorilor macroeconomici pentru analiza economică, pentru
fundamentarea deciziilor: pe de o parte, se vor capitaliza valorile contabile reale,
aplicând indicatori specifici (de ex. inflația, dobânzile) aparținând domeniului
macroeconomic și, pe de altă parte, pentru a se determina prețuirea (evaluarea)
prezenta a unui venit, bun, activ, utilitate viitoare2, se vor actualiza valori prezumate
(valoarea prezentă a unor fluxuri de numerar viitoare), aplicând alți indicatori
macroeconomici (de exemplu factorul de actualizare). Deoarece sumele viitoare nu
sunt reale, ci prezumate, se vor lua în calcul riscuri specifice pieței, care, transpuse
în indici, vor micșora aceste sume.
2. APLICAȚIE
În exemplul următor vom demonstra cum funcționează indicele de inflație
și indicele de actualizare asupra evaluării unui activ (în cazul de față un set de active
alcătuit din numele comercial LOGOS și marca LOGOS aparținând patronului
firmei, dar utilizată de firmă) supus unei evaluări3.
Motivul evaluării a fost posibilitatea ca titularul mărcii LOGOS susnumite
să acorde o licență exclusivă societății LOGOS în baza semnării unui contract de
transfer de drepturi. Acționarii firmei și patronul acesteia, care era și titular de
marcă, doreau să cunoască valoarea mărcii pentru a negocia redevența.
Numele comercial este primul element de proprietate intelectuală al unei
firme. El o defineşte, de el fiind legate, în mod indestructibil, data înfiinţării, locaţia,
obiectul activităţii, forma juridică, forma de conducere etc.
În conformitate cu prevederile Art. 8 al Convenţiei de la Paris, la care şi
România este parte semnatară, numele comercial este protejat în toate țările Uniunii,
fără obligația de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face sau nu
parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerț.
Conform art.5/Legea nr.26/19904, înmatricularea societății şi menţiunile
sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la
publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie,
acolo unde legea dispune astfel. Art. 30, par.4 prevede faptul că titularul dobândește
un drept exclusiv de folosinţă asupra firmei şi emblemei prin înscrierea acestora în
registrul comerţului.
În ceea ce ne priveşte, numele comercial LOGOS este legat de marca
LOGOS utilizată evaluată deoarece, ca politică de promovare, societatea comercială
nu a făcut nici o distincţie, iar pe piaţa de desfacere nu există nici o diferenţiere.
1 Angelescu C. și col., Dicționar de economie, Editura Economică, București, 2001, p.284 2 http://evaluator-anevar.ro/2009/11/29/actualizarea-factor-de-actualizare/ 3 Deoarece studiul de caz se referă la date reale confidențiale, în lucrare firma și mărcile –
identice verbal - au primit nume fictive. 4 Parlamentul României, LEGE nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comerţului,
publicat în: Monitorul Oficial nr. 49 din 4 februarie 1998
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 127
Atât numele comercial LOGOS cât şi semnul distinctiv LOGOS oferă o
imagine personalizată a serviciilor proprii şi, totodată, garanţia satisfacerii cerinţelor
consumatorilor genului de servicii ale firmei.
Din analiza datelor firmei (Tabelul 1), rezultă imaginea contabilă.
Tab
elu
l 1
– D
ate
fin
anci
are
ale
firm
ei L
OG
OS
128 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
În urma evaluării, se obțin următoarele date (Tabelul 2):
Tabelul 2. Tabelul de calcul al Valorii nete actualizate
a activelor nume comercial + marcă
În Tabelul 3 s-au capitalizat sumele investite în promovarea prin publicitate
a produselor și serviciilor societății din 2009, până în prezent prin aplicarea a)
indicelui de corecție datorat inflației și b) a unui factor de incertitudine a pieței de
16%. Valorile contabile au fost oferite de LOGOS, iar indicele de corecţie datorat
inflatiei este Indicele Prețului de Cosnum (IPC) oferit de Institutul Național de
Statistică.
Tabelul 3. Sumele investite în publicitate de LOGOS
Valoarea mărcii LOGOS este dată de diferența dintre Valoarea neta prezenta
a cash-flow-ului net generat de cheltuielile de dezvoltare și Valoarea numelui
Comercial, calculată, în oricare din variante, la același Factor de actualizare, cu
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 129
aplicarea Valorii reziduale în care intervine și efectul inflației de aproximativ 5%
(5,025%) regăsită – ca medie – la Indicele Prețului de Consum oferit de Institutul
Național de Statistică (indicele evidențiat prin săgeată în Tabelul 2).
© - Fantana Raul Sorin, 2011
Fig.1 - Forma graficului indicelui de actualizare
Forma graficului indicelui de actualizare prezentat în Fig.11 demonstrează
că indicele de actualizare ales (de ex.12%) poate rămâne același pentru toți anii
pentru care se face previziunea (partea din dreapta a graficului din Fig.1).
Fig.2 - Graficul Indicelui Pretului de Consum – IPC între 1974 - 2014
1 Fântână R.S., Raport de expertiză în proprietate intelectuală. Dosar nr.8440/3/2010,
Tribunalul București, Secția a VII-a Comercială. Contract de consultanță nr. 001 din data
09.01.2012 cu Societatea Națională PLAFAR SA - în reorganizare judiciară, prin
administrator judiciar ASSISTANCE INSOLV SPRL, numit prin Sentinta 1528/16.03.2009
pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Comercială.
130 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Spre deoosebire de acest indicator (de actualizare), în Fig.2 se poate
observa cum se prezintă graficul Indicelui Pretului de Consum – IPC între 1974 -
20141. Alura lui este aceeași cu cea a Ratei Inflației (Rata Inflației = IPC/100).
Pentru o și mai buna vizualizare a indicilor, se prezintă în Fig.3 graficul
Ratei de schimb a leului față de USD și EURO în perioada ianuarie 1999 – iunie
2007 (valori in logaritmi naturali).
Fig.2 - Graficul Ratei de schimb a leului față de USD și EURO în
perioada ianuarie 1999 – iunie 2007 Sursa și, On The Dynamic Link Between Stock Prices And Exchange Rates:
Evidence From Romania, Munich Personal RePEc Archive, 2007
© Horobet Alexandra, Ilie Livia, 2007
Tuturor acestor influențe li se poate adăuga deprecierea externă (depreciere
economică) ce rezultă din influențe externe și poate afecta valoarea unui activ. Nu
afectează întotdeauna, în funcție de activ. Spre exemplu, indiferent de inflație, sau
de criza economică, mărcile de țigări străine nu vor cunoaște involuție în vânzări.
Pot duce la involuția vânzărilor acestor mărci unele măsuri economice, de exemplu
instituirea de accize mari. Factorii externi se referă la modificarea conjuncturii
economice, care afectează oferta și cererea de bunuri și servicii produse de activ sau
cheltuielile de exploatare ale activului. Factorii externi se referă și la costul și
existența rezonabilă a materiilor prime, utilităților și forței de muncă2.
CONCLUZIE
În exemplul prezentat se poate observa și studia influența indicelui de
inflație și indicelui de actualizare asupra valorii viitoare a unui activ.
1 http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date
2 http://evaluator-anevar.ro/2009/12/01/deprecierea-externa-depreciere-economica/
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 131
Astfel, în timp ce inflația obligă producătorul/ofertantul de servicii să își
crească producția/oferta, calitatea și distribuția, indicele de actualizare are efect de
micșorare a valorii prezumate, câtă vreme se referă la o perioadă viitoare, ce
incumbă un risc crescător.
Pentru o mai bună înțelegere a influenței acestora, materialul a prezentat și
exemple de grafice specifice.
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu C. și col., Dicționar de economie, Editura Economică, București,
2001, p.267
2. Bannock G., Baxter R.E., Davis E, Dictionary of Economics, Penguin
Reference, Penguin Books, 2003
3. Bannock G., Davis E, Trott P., Uncles M., Dictionary of Business, Penguin
Reference, Penguin Books, 2003
4. Fântână R.S., Raport de expertiză în proprietate intelectuală. Dosar
nr.8440/3/2010, Tribunalul București, Secția a VII-a Comercială.
5. Horobet Alexandra, Ilie Livia, On The Dynamic Link Between Stock Prices And
Exchange Rates: Evidence From Romania, Munich Personal RePEc Archive,
2007
6. Pușcaciu F.-D., Pușcaciu R.-M., Macroeconomie, Curs universitar,
Universitatea ”Danubius” din Galați, 2004
7. Parlamentul României, LEGE nr. 26 din 5 noiembrie 1990
(**republicată**)(*actualizată*) privind registrul comerţului, publicat în:
Monitorul Oficial nr. 49 din 4 februarie 1998
8. http://evaluator-anevar.ro/2009/11/29/actualizarea-factor-de-actualizare/
9. http://www.insse.ro/cms/ro/content/ipc-serii-de-date
10. http://evaluator-anevar.ro/2009/12/01/deprecierea-externa-depreciere-
economica/
132 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
MARKETINGUL PERSONAL AL
CONSULTANTUTULUI FINANCIAR
Lect. univ. dr. Carmen-Magda NICOLAE
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Mihaela FUNARU
Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Abstract: Market success of a financial advisory practice depends to a decisive
extent of adoption and assimilation of knowledge provided by the specialists in
management, marketing and finance. Financial consultant's personal brand is a
card in the employment and offers to the customers a minimum of certainty when
they have to select from the set of advisors and financial services on the market.
(10pt)
Key words: services, financial consulting, personal marketing, consultant, financial
marketing (10pt)
1. INTRODUCERE
Prestarea unui serviciu este activitatea specializată concretizată într-un
efect util, imaterial şi intangibil, destinat satisfacerii unei nevoi sociale.1
Conform Dicționarului explicativ al limbii române consultanța reprezintă
oferirea de sfaturi calificate în probleme de conducere și organizare iar consultantul
este specialistul care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc
specialitatea sa.2
Conform clasificării CAEN a activităţilor din economia naţională,
activităţile de consultanţă se în cadrează la codul 7414.1 – „Servicii de consultanţă
pentru afaceri şi management”. CAEN3 este o clasificare cu scop statistic, la nivel
1 Ioncică, M., Minciu, R., Stănciulescu, G., Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 1999, p.15 2 Accesat on-line în data de 10.04.2015 la adresa dexonline.ro/definitie/consultanta 3 CAEN Rev.2 este implementata la nivel national incepand cu 01.01.2008, conform Ordinulului nr. 337/2007 al Presedintelui Institutului National de Statistica, privind actualizarea Clasificarii activitatilor
din economia nationala – CAEN, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 293 din 03/05/2007.
Actualizarea CAEN Rev.2 a fost efectuata cu respectarea prevederilor Regulamentului Comisiei
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 133
naţional, a activităţilor economice din Romania, iar aceasta clasificare a fost
proiectata pentru a permite gruparea pe criterii de omogenitate a datelor referitoare
la entitați economice.
Activităţile de consultanţă financiară se încadrează în subdiviziunile1
grupelor din nomenclatorul CAEN, după cum urmează:
Servicii de consultanţă financiar-contabilă, serviciile de audit şi serviciile
de consultanţă fiscală
Serviciile de evaluare includ evaluarea bunurilor imobile şi mobile,
evaluarea afacerilor desfăşurate, evaluarea de active financiare şi de
asigurări
Servicii de consultanţă în domeniul insolvenţei
Consultanţa bancară
Consultanţa în domeniul operaţiunilor de leasing si a altor servicii
financiare nebancare( factoring)
Factoringul reprezintă operaţiunea prin care o persoană numită aderent,
având calitatea de vânzător de bunuri sau furnizor de servicii, cedează creanţele
avute faţă de cumpăratori unei alte persoane fizice sau juridice, numită factor.
Factorul la rândul său îşi asumă obligaţia de a încasa creanţele respective,
subrogându-se în acest scop în toate drepturile pe care partenerul său contractual le
are împotriva debitorilor săi. Factoringul este o metodă prin care o firmă poate
transfera debitele sale comerciale către o instituţie financiară. Factoringul se
utilizează pentru sporirea fondurilor disponibile pe termen scurt sau pentru
finanţarea exportului.2
Consultanţa în domeniul asigurărilor
Consultanţa privind operaţiunile pe pieţele de capital şi operaţiunile pe
pieţele valutare,
Activităţile care pot fi desfăşurate de experţii contabili şi contabilii
autorizaţi, potrivit O.G. nr. 65/1994, republicată, sunt:
5829 – Activităţi de editare a altor produse software.
6201 – Activităţi de realizare a soft-ului la comandă (software orientat client).
6202 – Activităţi de consultanţă în tehnologia informaţiei.
6209 – Alte activităţi privind tehnologia informaţiei.
6311 – Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web şi activităţi conexe.
6420 – Activităţi ale holdingurilor.
6619 – Activităţi auxiliare intermedierilor financiare, exclusiv activităţi de
asigurare şi fonduri de pensii.
6621 – Activităţi de evaluare a riscului de asigurare şi a pagubelor.
6810 – Cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii.
6820 – Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate.
6920 – Activităţi de contabilitate şi audit financiar consultanţa în domeniul
fiscal.
Europene Nr. 1893/2006 de modificare a Regulamentului Consiliului Comunitatii Economice Europene
Nr.3037/90 privind Nomenclatorul Activitatilor din Comunitatea Europeana – NACE Rev.2. 1http://www.rubinian.com/caen_1_sectiuni.php, CAEN 2013 – Clasificarea activităţilor din economia
naţională, accesat în data de 22.03.2015 2 http://www.rubinian.com/contracte_modele_contract.php?id=PCON164
134 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
7022 – Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management.
7320 – Activităţi de studiere a pieţei şi de sondare a opiniei publice.
7490 – Alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice n.c.a.
7820 – Activităţi de contractare pe baze temporare a personalului.
7830 – Servicii de furnizare şi management a forţei de muncă.
8211- Activităţi combinate de secretariat.
8219 – Activităţi de fotocopiere, de pregătire a documentelor şi activităţi
specializate de secretariat.
8299 – Alte activităţi de servicii suport pentru întreprinderi.
8559 – Alte forme de învăţământ n.c.a.1
Succesul de piaţă al unui cabinet de consultanţă financiară depinde într-o
măsură hotărâtoare de adoptarea şi asimilarea în activităţile firmei a cunoştinţelor
furnizate de ştiinţele managementului, marketingului şi finanţelor. Deoarece
resursele financiare ale firmelor mici şi mijlocii nu permit angajarea unui personal
foarte numeros, se poate apela la consultanţi externi: firme sau persoane fizice
autorizate.
2. CONCEPTUL DE MARKETING PERSONAL
Marketingul personal al consultantului financiar reprezintă suma acţiunilor
pe care un consultant le realizează pentru o poziţionare mai avantajoasă în raport cu
competitorii săi pe piaţa serviciilor de consultanţă financiară. Persoanele care îşi
adaptează profilul profesional la cerinţele pieţei au şanse mai mari în construcţia
unei cariere de succes şi a unui portofoliu de clienţi dorit de atins.
Pe lângă cunoştinţele şi experienţa profesională consultantul financiar îşi
vinde şi imaginea personală. Promovarea imaginii personale poartă denumirea de
branding personal.
Imaginea pe care un profesionist în domeniul financiar o creează în mintea
clienţilor săi este la fel de importantă ca şi expertiza sa profesională. În absenţa unei
imagini bune potenţialii clienţi nu vor avea niciodată ocazia să cunoască celelalte
competenţe deoarece probabil se vor îndrepta spre un alt cabinet de consultanţă.
Activitatea de marketing personal în domeniul consultanţei financiare
presupune parcurgerea unor etape ce au ca obiectiv final înţelegerea şi adaptarea la
necesităţile clientelei. Un prim stadiu este acela al cercetării pieţei de servicii de
consultanţă financiară similare celei prestate de cabinet. Se studiază caracteristicile
cererii atât pe piaţa internă cât şi pe cea internaţională şi se întocmeşte un profil al
consumatorului de servicii.
Se realizează apoi, o analiză a mediului concurenţial şi se identifică
punctele forte şi punctele slabe ale principalilor competitori dar şi oportunităţile şi
ameninţările care rezultă din acţiunile acestora.
Urmează etapa de identificare a punctelor forte ale propriei oferte de
servicii de consultanţă financiară. Este necesar a fi evidenţiate elementele concrete
ale propriei expertize profesionale: calificări şi competenţe deţinute, experienţe de
lucru în misiuni de consultanţă anterioare care vizează diverse domenii: industria,
comerţul, agricultura, domeniul energiei etc. Eventualele minusuri se remediază prin
1 http://www.ceccargiurgiu.ro/legislatie.php, accesat în data de 24.04.2015
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 135
cursuri de perfecţionare profesională, apelul la baze de date statistice, colaborarea cu
alţi consultanţi.
Cele mai reprezentative calităţi se rezumă într-un format care va fi folosit
în toate campaniile de promovare cât şi în interacţiunile cu clienţii.
Un cabinet de consultanţă financiară de dimensiuni mai modeste nu poate
deservi întreaga piaţă de servicii de contabilitate, audit insolvenţă sau evaluare. De
regulă, se adresează unui anumit segment de clientelă de pe piaţa locală. Acest
segment de clienţi efectivi dar şi potenţiali trebuie cunoscut în detaliu sub aspectul
cererii specifice de servicii, puterii de cumpărare şi frecvenţei de achiziţie. Apoi,
consultantul financiar poate formula propuneri de servicii care vor contribui la
îmbunătăţirea activităţii firmelor respective.
Politica de preţ în domeniul consultanţei constă în a determina preţul
obişnuit pentru servicii similare şi a fixa preţurile practicate la un nivel
corespunzător gradului de complexitate al misiunilor de consultanţă desfăşurate.
Onorariile încasate nu trebuie fixate la un nivel mai scăzut decât cel obişnuit ceea ce
ar împiedica realizarea lucrărilor la un nivel corespunzător al calităţii.
Campania de promovare şi de marketing a unui consultant presupune
fixarea unor obiective şi precizarea modului în care se vor realiza acestea . Se pune
accent pe plusurile în calităţi profesionale şi personale ale consultantului financiar
comparativ cu ceilalţi competitori de pe piaţă. Domeniul financiar este foarte bine
reglementat şi referitor la mijloacele de publicitate pe care le poate utiliza un
consultant financiar. Indiferent de metoda folosită, promovarea nu trebuie să inducă
în eroare sau să creeze false aşteptări privind capacitatea specialistului de a genera
beneficii pentru clientala sa.
Imaginea este o componentă esenţială a marketingului personal deoarece
imaginea vinde. Elemente de imagine a consultantului financiar sunt scrisoarea de
ofertă care include alături de serviciile prestate şi principalelele competenţe şi
realizări profesionale, aspectul fizic profesional şi în grijit, şi ambientul cabinetului
de consultanţă.
Orice consultant care desfăşoară activitităţi de consultanţă financiară ca şi
profesie liberală de tipul: evaluator autorizat, specialist în reorganizare şi lichidare,
auditor trebuie să obţină cunoştinţe minimale în domeniul vânzărilor. Se ia la
cunoştinţă de cererile clientelei, se negociază şi se adaptează oferta de servicii la
nevoile firmelor client.
Etapa finală constă în analiza rezultatelor activităţii de marketing şi
eventual ajustarea ofertei de servicii sau după caz, a tehnicilor de promovare.
3. BRANDUL DIN PERSPECTIVA MARKETINGULUI PERSONAL
Un brand personal este o sumă de elemente intangibile care cresc valoarea
percepută în mintea celor care intră în contact cu persoana respectivă. Persoane ca
Barack Obama, Angela Merkel, Brad Pitt sau Angelina Jolie reprezintă branduri. Pe
de altă parte, nu orice consultant financiar este deţinător al unui brand personal ci
doar acela care se implică în procesul de creare a propriei sale imagini.
În marketingul personal brandul este asociat cu numele persoanei
respective care evocă imediat în mintea oamenilor unul dintre mesajele pe care
brandul respectiv le transmite: încredere, profesionalism, o imagine conservatoare
sau dimpotrivă non-conformistă în funcţie de domeniul în care activează posesorul
136 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
brandului. Domeniul financiar prin natura sa impune generarea unor calităţi care au
ca ax central credibilitatea. Aceasta se concretizează în gradul de încredere pe care
îl manifestă clienţii de a permite consultantului le sa manipuleze bunurile şi valorile
financiare şi să ia decizii în privinţa lor.
Deşi aproape toţi oamenii sunt interesaţi într-o măsură mai mică sau mai
mare de imaginea personală construcţia brandurilor de impact public, utilizarea lor şi
actualizarea în timp sunt de competenţa profesioniştilor.
Imaginea consultantului financiar trebuie să transmită un mesaj pozitiv dar
în acelaşi timp să fie şi realistă, fundamentată pe competenţe şi experienţe
profesionale real existente şi nu simulate. Brandul personal comunică clientelei dar
şi marelui public cine este un anumit consultant şi este o promisiune a calităţii şi
încrederii.
Brandul înglobează un set opinii referitoare la un produs, serviciu sau la o
persoană. Consultanţii liber profesionişti pot alege să-şi creeze propriul brand,
începând cu a fi atenţi la ceea ce comunică celorlalţi despre ei. E posibil să cultive
imaginea unui profesionist creativ sau foarte exigent, flexibil sau imun la
compromisuri deoarece consideră că acest lucru contribuie la atingerea obiectivelor
profesionale .
Atât persoanele publice deja consacrate, cât şi cele în devenire solicită
serviciile agenţilor şi firmelor de publicitate. Aceşti consilieri sugerează adesea
schimbări de activitate, comportament sau atitudine, schimbări care le vor mări
şansele de a se face remarcaţi.1
Într-o societate foarte grăbită şi zgomotoasă în care oamenii nu îşi găsesc
timp pentru a a-şi cunoaşte în profunzime semenii e posibil ca percepţia să conteze
mai mult decât realitatea. Un consultant financiar competent, integru, cu experienţă
profesională semnificativă dar mai puţin interesat de aspectele legate de comunicare
şi promovare poate rămâne total necunoscut unor clienţi potenţiali.
Pe de altă parte, acei consultanţi care se bucură de succes pe piaţă transmit
eficient mesaje referitor la cine sunt şi la atuurile personale şi profesionale singulare.
Printre altele, apelează şi la argumente emoţionale care nu rămân indiferente în
rândul clientelei şi colaboratorilor.
Brandul personal al unui consultant financiar se referă la modul în care
acesta este perceput de către marele public, clienţi efectivi şi potenţiali, colaboratori
din diverse instituţii, alţi competitori.
Imaginea este definitorie pentru brandingul personal şi implică toate
interacţiunile consultantului cu persoanele cu care intră în contact. Acestea îşi
formează opinii şi îşi dimensionează atitudini şi comportamente faţă de persoana
consultantului pe baza unor proiecţii uneori incomplete. De multe ori, consultanţii
nu sunt conştienţi de calitatea imaginii pe care au generat-o şi nu întreprind nimic
referitor la acest aspect.
Uneori, imaginea este neclară sau incompletă, de exemplu în cazul
colaboratorilor ocazionali sau a unui client potenţial care a fost contactat pentru o
ofertă de servicii care nu s-a concretizat. Interacţiunea a fost prea scurtă pentru ca
persoanele respectivă să îţi poată formula o opinie.
Dacă imaginea este consistentă, reală şi are un impact pozitiv consultantul
financiar trebuie să rămână consecvent şi să confirme periodic că imaginea este
1 Ph. Kotler, Conform lui Kotler, Brandbuilders, Bucureşti, 2006, p. 145
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 137
veridică. Dacă însă imaginea creată este necorespunzătoare, efortul de corectare este
mult mai mare decât de a o construi de la zero.
Chiar dacă imaginea este baza marketingului personal, imaginile pozitive
false, fără acoperire în expertiza profesională a consultantului vor fi respinse de
clientela indusă în eroare. Distrugerea imaginii personale de cele mai multe ori
echivalează cu distrugerea brandului.
4. ETAPELE CONSTRUCŢIEI BRANDULUI PERSONAL PENTRU
UN CONSULTANT FINANCIAR
Brandul personal este o promisiune a valorii şi diferenţiază consultantul
financiar de ceilalţi consultanţi competitori atât în rândul semenilor dar cel mai
important, în rândul clientelei. Este o sumă de atribute raţionale şi emoţionale:
cunoştinţe deţinute, experienţă profesională, calificări obţinute, pasiune, precizie,
amabilitate, deschidere faţă de dorinţele clienţilor efectivi şi potenţiali.
Elemente definitorii ale brandului personal pentru un consultant financiar
sunt:
identitate personală clară
seriozitate şi credibilitate
capacitatea de a înţelege nevoile specifice ale clientelei
charismă
perseverenţă în atingerea obiectivelor propuse
Construcţia unui brand profesional de succes presupune:
4.1 Elaborarea brandului
În procesul de elaborare a imaginii sale publice consultantul îşi stabileşte
obiectivele profesionale şi personale pe următorii cinci sau zece ani. În funcţie de
obiective se dimensionează calităţile personale şi profesionale necesare inclusiv cele
legate de imaginea publică. Obiectivele de atins se corelează cu abilităţile şi
competenţele efectiv deţinute sau posibil de însuşit într-un interval de timp
rezonabil. De exemplu, un expert în evaluare sau insolvenţă poate urma un curs de
comunicare pentru remedierea lipsurilor în domeniu şi poate pune accent în oferta de
servicii pe un domeniu specific de competenţă cum ar fi agricultura, industria sau
sectorul serviciilor.
Consultantul trebuie să îşi autoevalueze punctele forte şi punctele slabe,
atât din punct de vedere personal cât şi profesional. Sunt necesare cunoştinţe din
domeniul managementului resurselor umane sau se poate apela la un specialist.
Punctele forte se folosesc ca bază a brandului iar cele slabe se remediază, în limita
posibilităţilor.
Nu în cele din urmă obiectivele, punctele forte şi cele slabe, se corelează cu
realităţile existente în mediul economic prin confruntarea cu concurenţii din
domeniu. Aceştia trebuie identificaţi şi comportamentul lor studiat cu atenţie.
4.2 Comunicarea brandului
După realizarea primei etape se conturează elementele unui brand personal
al consultantului financiar. Sinteza lor se poate concretiza într-o declaraţie
angjament şi o listă de atribute care vor deveni embleme în etapa de comunicare.
138 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Apoi, se identifică strategiile de comunicare a brandului şi în funcţie de
caracteristicile publicului ţintă se determină şi instrumentele de comunicare: presa
scrisă, emisiuni TV, participarea la conferinţe.
4.3 Analiza impactului public şi realizarea corecţiilor
Pentru evaluarea rezultatelor campaniei de comunicare a brandului se pot
folosi chestionare şi discuţii informale cu clienţii şi colaboratorii. De asemenea se
solicită feed-back-ul din partea consilierului de imagine sau al firmei de consultanţă.
Brandul evoluează odată cu consultantul financiar care l-a generat.
Atributele brandului se modifică pe măsură ce CV-ul profesional se îmbunătăţeşte şi
portofoliul de clienţi se dezvoltă cantitativ şi valoric. De asemenea, se pot modifica
strategiile şi instrumentele de comunicare a brandului: de la suportul scris la reţelele
de socializare. Totuşi reperele esenţiale nu se schimbă deoarece ele asigură
continuitatea şi consistenţa brandului.
Marketingul personal este un instrument esenţial pentru succesul pe o piaţă
puternic competititvă cum este cea a serviciilor de consultanţă financiară. Brandul
personal este elementul de diferenţiere faţă de competitori, o sursă de creştere a
valorii percepute a serviciilor prestate şi desigur de menţinere şi dezvoltare a
portofoliului de clienţi. De asemenea, brandul constituie un fundament pentru
relaţiile de afaceri şi pentru reţelele de afaceri constituite din firme care activează în
domenii complementare: contabilitate, audit, evaluare, juridic etc. Asemenea
structuri de business cresc oportunităţile de câştig pentru toţi participanţii deoarece
permit menţinerea clientelei în interiorul reţelei prin furnizarea de pachete complete
de servicii.
4. CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Brandul personal este o carte de vizită în mediul profesional cu un impact
deosebit în societatea dinamică în care trăim. Cei mai mulţi dintre clienţi nu au nici
cunoştinţele, nici timpul şi nici disponibilitatea de a se documenta în profunzime
privind competenţa şi experienţa profesională a unui consultant financiar. Brandul
oferă un minim de certitudine atunci când o persoană este confruntată cu o
multitudine de alegeri. Este deci, de datoria consultantului să se prezinte pe sine
însuşi astfel încât să simplifice pentru clienţii efectivi şi potenţiali dificultăţile
adoptării unei decizii în beneficiul ambelor părţi, desigur.
Amprenta stilului personal pune în valoare profesionalismul şi
credibilitatea şi nu este doar un artificiu de vânzare. Consultanţii financiari care
apelează la construcţia unui brand personal se diferenţiază net de competitorii de pe
piaţa serviciilor şi se evidenţiază în faţa clientelei şi a publicului larg.
BIBLIOGRAFIE (10pt, bold)
(10pt)
1. Kotler P., Marketing Management: An Analysis, Planning, Implementation and
Control, Englewood,Clifs, Prentice Hall, 1988.
2. Biech E., Marketing your consulting services, John Wiley&Sons Inc., 2003, San
Francisco , SUA, pg.213-221.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 139
3. Cant M.C., CH van Heerden, Personal Selling, Andrew van der Spuy, 2008,
England, pg. 4-10.
4. Ph. Kotler, Conform lui Kotler, Brandbuilders, Bucureşti, 2006, p. 145
5. http://www.rubinian.com/contracte_modele_contract.php?id=PCON164
6. http://www.ceccargiurgiu.ro/legislatie.php
7. Ioncică, M., Minciu, R., Stănciulescu, G., Economia serviciilor, Editura Uranus,
Bucureşti, 1999, p.15
140 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
MECANISME LEGISLATIVE PREVĂZUTE DE CODUL DE
PROCEDURĂ CIVILĂ ÎN VEDEREA ASIGURĂRII UNEI
PRACTICI JUDICIARE UNITARE
Lector univ. dr. Georgeta-Bianca SPÎRCHEZ
Facultatea de Știinte Economice Brașov
Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The following paper aims to examine two legislative means provided by
the Civil Procedure Code that ensure the unified judicial practice in Romania.
Therefore, our study presents the persons that are entitled to promote these legal
instruments, the Court that will rule in these matters, the special conditions
admissibility and the judgment procedure itself.
Key words: recurs în interesul legii, hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unei
chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție
1. INTRODUCERE. SEDIUL MATERIEI
Art. 126 alin.3 din Constituția României1 prevede că “Înalta Curte de
Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte
instanțe judecătorești, potrivit competenței sale”.
În îndeplinirea acestei misiuni atribuite Curții noastre Supreme de însăși
legea fundamentală a României, Codul de procedură civilă în vigoare2 a reglementat,
în Cartea a doua (“Procedura contencioasă”), Titlul III denumit “Dispoziții privind
asigurarea unei practice judiciare unitare”, două mijloace procesuale menite a
răspunde dezideratului legat de practica unitară: este vorba despre recursul în
interesul legii (sediul materiei - art.514-518 Cod procedură civilă) și de sesizarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (sediul materiei – art.519-521 Cod
procedură civilă).
1 modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr.429/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.758 din 29 octombrie 2003 2 adoptat prin Legea nr.134/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.247 din 10 aprilie 2015
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 141
Referitor la aceste două mecanisme, vom reține faptul că recursul în
interesul legii exista și sub imperiul vechii reglementări, caracter de noutate având
hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Potrivit Expunerii de
motive la proiectul de lege pentru adoptarea noului Cod de procedură civilă1, acest
nou mecanism de unificare a practicii judiciare a fost gândit să contribuie, alături de
recursul în interesul legii, “la transformarea jurisprudenţei româneşti într-una
predictibilă, care să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor şi, totodată, să
conducă la scurtarea procesului, prevenind parcurgerea tuturor căilor de atac”.
De asemenea, dacă recursul în interesul legii a fost gândit pentru a stopa, în
jurisprudența românească, diferențele de interpretare a legii, acest nou mecanism
este destinat a preveni apariției unei practice neunitare, prezentând, astfel cum a
remarcat doctrina juridică românească2, trăsături asemănătoare cu procedura
trimiterii preliminare adresate Curții de Justiției a Uniunii Europene3.
2. RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII
Cunoașterea acestui instrument juridic de unificare a practicii judiciare
presupune, în principal, examinarea persoanelor care au legitimitate în exercitarea
acestui mijloc procesual, a instanței competente să se pronunțe, a condițiilor de
admisibilitate, respectiv analizarea regulilor ce vizează judecata propriu-zisă.
Astfel, potrivit art. 514 Cod procedură civilă, este în sarcina procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care va acționa
din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și obligația Colegiului de
conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a colegiilor de conducere ale curţilor
de apel, respectiv a Avocatului Poporului să solicite Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de
instanţele judecătoreşti.
Din dispozițiile indicate mai sus, raportat și la art.515 Cod procedură civilă,
putem deduce care sunt condițiile speciale de admisibilitate pentru recursul în
interesul legii. Astfel, pe lângă legitimarea procesuală activă, mai trebuie îndeplinită
și condiția legată de obiectul recursului în interesul legii, care poate privi doar
existenţa unor probleme de drept care au primit o dezlegare diferită din partea
instanţelor judecătoreşti. prin hotărâri judecătoreşti definitive.
Raportat la judecata propriu-zisă a recursului în interesul legii, aceasta face
obiectul de reglementare al art. 516 Cod procedură civilă care dispune:
“(1) Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din
preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi 20 de judecători, din
care 14 judecători din secţia/secţiile în a cărei/căror competenţă intră problema de
drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din
1 disponibilă electronic pe portalul Ministerului Justiției, www.just.ro 2 G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Editura Hamangiu, 2015, p.734 3 procedură prevăzută de art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, potrivit
căreia Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar
cu privire la interpretarea tratatelor, respectiv cu privire la validitatea și interpretarea actelor
adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii
142 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
cadrul celorlalte secţii. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv unul
dintre vicepreşedinţii acesteia este preşedinte al completului.
(2) În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai
multe secţii, preşedintele sau, după caz, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor
intra în compunerea completului prevăzut la alin. (1), celelalte secţii urmând a fi
reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.
(3) Atunci când problema de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, unul dintre
vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va desemna câte 5 judecători din
cadrul fiecărei secţii. Pentru întocmirea raportului, preşedintele completului va
desemna câte un judecător din cadrul fiecărei secţii.
(4) După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după
caz, unul dintre vicepreşedinţii acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea
aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de
drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a
judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin.
(1).
(5) După alcătuirea completului potrivit alin. (4), preşedintele acestuia va
desemna dintre membrii completului 3 judecători pentru a întocmi un raport asupra
recursului în interesul legii. Raportorii nu sunt incompatibili.
6) În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului va putea
solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept
soluţionate diferit.
(7) Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi
argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii
Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului sau a Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene, dacă este cazul, doctrina în materie, precum şi opinia
specialiştilor consultaţi. Totodată, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva
proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.
(8) Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin
20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va
primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.
(9) La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive
obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (4).
(10) Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau
de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de Colegiul de conducere
al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul
Poporului sau de un reprezentant al acestuia.
(11) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data
sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul
judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot”.
Judecata recursului în interesul legii se încheie cu pronunțarea unei hotărâri
judecătorești care poartă denumirea de decizie, care are un caracter obligatoriu, în
privința dezlegării problemelor de drept judecate. Astfel, decizia pronunțată într-un
recurs în interesul legii devine izvor de drept, odată cu publicarea în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 143
Regimul juridic al acestei decizii, trasat în art. 517 alin.2 Cod procedură
civilă, respectiv în art.518 Cod procedură civilă este acela că decizia nu produce
efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor
din acele procese, încetându-și aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau
constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.
3. SESIZAREA ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ÎN
VEDEREA PRONUNȚĂRII UNEI HOTĂRÂRI PREALABILE
PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
Tratarea acestui subiect, de o manieră similară celui precedent, implică
descrierea aspectelor care țin de subiectul, respectiv obiectul sesizării Curții noastre
Supreme cu această procedură și cunoașterea regulilor aferente procedurii de
judecată.
Astfel, potrivit art.519 Cod procedură civilă doar un un complet de judecată
al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu
soluţionarea cauzei în ultimă instanţă poate sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție
în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept.
În conformitate cu dispozițiile de lege citate mai sus, poate fi obiect al
sesizării o chestiune nouă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a
cauzei în curs de judecată la instanța care sesizează Înalta Curte.
Pentru acest aspect al analizei noastre-condițiile de admisibilitate pentru
acest instrument juridic, reținem cele statuate de Înalta Curte1: “Aşa cum s-a arătat,
textul de lege în discuţie impune limitativ condiţiile legate de chestiunea de drept ce
trebuie lămurită, iar dintre acestea trebuie analizat cu prioritate raportul de
dependenţă dintre chestiunea de drept ce face obiectul sesizării şi soluţionarea pe
fond a cauzei. Sintagma folosită de legiuitor - "de a cărei lămurire depinde
soluţionarea pe fond a cauzei" - impune cu necesitate legătura strânsă dintre
chestiunea de drept ce face obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
obiectul acţiunii civile, deoarece numai analizând pretenţia concretă dedusă judecăţii
instanţele realizează o judecată pe fond a cauzei. Pe cale de consecinţă,
admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile, indiferent dacă priveşte o normă de
drept material sau o normă de drept procedural, este condiţionată de împrejurarea ca
interpretarea pe care o va da instanţa supremă să producă consecinţe juridice de
natură să determine soluţionarea pe fond a cauzei.[...] În consecinţă, se constată că
mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 şi
următoarele din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 nu poate
fi uzitat atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condiţia restrictivă de admisibilitate
analizată, rolul unificator al instituţiei juridice a hotărârii prealabile numai
chestiunilor de drept care conduc la dezlegarea în fond a cauzei sub aspectul statuării
în privinţa raportului juridic dedus judecăţii”.
Regulile privind procedura de judecată în această materie sunt conținute de
art. 520, după cum urmează:
1 Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept, ce au format obiectul Dosarului nr. 1/1/2013/HP, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I nr.43 din 20 ianuarie 2014
144 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
“(1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul
de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin
încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin
admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al
completului de judecată şi al părţilor.
(2) Prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza va fi suspendată până la
pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.
(3) După înregistrarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
încheierea de sesizare se publică pe pagina de internet a acestei instanţe.
(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi
suspendate până la soluţionarea sesizării.
(5) Repartizarea sesizării este făcută de preşedintele sau, în lipsa acestuia,
de unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori de persoana
desemnată de aceştia.
(6) Sesizarea se judecă de un complet format din preşedintele secţiei
corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de un judecător desemnat de
acesta şi 12 judecători din cadrul secţiei respective. Preşedintele secţiei sau, în caz
de imposibilitate, judecătorul desemnat de acesta este preşedintele de complet şi va
lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor.
(7) După alcătuirea completului potrivit alin. (6), preşedintele acestuia va
desemna un judecător pentru a întocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse
judecăţii. Judecătorul desemnat raportor nu devine incompatibil.
(8) Atunci când chestiunea de drept priveşte activitatea mai multor secţii ale
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, în lipsa acestuia, unul dintre
vicepreşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va transmite sesizarea preşedinţilor
secţiilor interesate în soluţionarea chestiunii de drept. În acest caz, completul va fi
alcătuit din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, care va prezida completul, din preşedinţii secţiilor interesate în
soluţionarea chestiunii de drept, precum şi câte 5 judecători din cadrul secţiilor
respective desemnaţi aleatoriu de preşedintele completului. După alcătuirea
completului, pentru întocmirea raportului preşedintele completului va desemna câte
un judecător din cadrul fiecărei secţii. Raportorii nu sunt incompatibili.
(9) Dispoziţiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător şi atunci când
chestiunea de drept nu intră în competenţa niciunei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
(10) Raportul va fi comunicat părţilor, care, în termen de cel mult 15 zile de
la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin consilier juridic,
punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.
(11) Dispoziţiile art. 516 alin. (6)-(9) se aplică în mod corespunzător.
(12) Sesizarea se judecă fără citarea părţilor, în cel mult 3 luni de la data
învestirii, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor
completului. Nu se admit abţineri de la vot”.
Procedura descrisă mai sus se finalizează cu pronunțarea unei decizii care
este obligatorie pentru instanţa ce a solicitat dezlegarea de la data pronunţării
deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul
Oficial al României, Partea I. Putem afirma, deci, că și în acest caz jurisprudența
Înaltei Curți de Casație și Justiție devine izvor de drept.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 145
4. CONCLUZII
După cum a fost subliniat și în doctrina juridică românească, “existenţa
unei jurisprudenţe neunitare în una şi aceeaşi materie subminează autoritatea
justiţiei, iar o asemenea situaţie trebuie evitată”1.
În acest sens, legiuitorul român a instituit, în Codul de procedură civilă
actual, două mecanisme procedurale de natură să contribuie la consolidarea unei
jurisprudențe unitare: recursul în interesul legii și sesizarea Înaltei Curți de Casație și
Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei
chestiuni de drept. Noua reglementare are meritul de a detalia procedura de
soluționare a recursului în interesul legii, mecanism ce era cunoscut și înainte de
intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dar mai ales de a institui un
instrument de procedură nou, având drept scop preîntâmpinarea practicii neunitare.
Aceste măsuri legislative au fost salutate de Comisia Europeană, care în cel
mai recent raport al său2 a subliniat faptul că „un alt element esențial al reformei
judiciare îl constituie asigurarea consecvenței în materie de jurisprudență. Î.C.C.J.
și-a perfecționat și mai mult practica utilizării solicitărilor de pronunțare a unor
hotărâri preliminare și a recursului în interesul legii în vederea unificării
jurisprudenței”.
BIBLIOGRAFIE
1. G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Editura Hamangiu, 2015
2. I. Leș, Tratat de drept procesual civil-Cu referiri la Proiectul Codului de
procedură civilă. Ediția a 5-a, Editura C.H. Beck, 2010, în baza de date
Legalis
3. Constituția României, modificată și completată prin Legea de revizuire a
Constituției României nr.429/2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.758 din 29 octombrie 2003
4. Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.247 din 10 aprilie 2015
5. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept, ce au format obiectul Dosarului nr. 1/1/2013/HP,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.43 din 20 ianuarie
2014
6. Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele
înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare,
Bruxelles, 28.01.2015, disponibil la adresa web:
http://ec.europa.eu/cvm/progress_reports_ro.htm, accesată la data de
03.05.2015
1 I. Leș, Tratat de drept procesual civil-Cu referiri la Proiectul Codului de procedură civilă.
Ediția a 5-a, Editura C.H. Beck, 2010, în baza de date Legalis 2 Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de
România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare, Bruxelles, 28.01.2015, disponibil
la adresa web: http://ec.europa.eu/cvm/progress_reports_ro.htm, accesată la data de
03.05.2015
146 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
TELEFONUL:
DUŞMAN SAU PRIETEN AL NEGOCIATORULUI?
Conf. univ. dr. Ioan STATE
Facultatea de Știinte Economice Brașov
Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”
Rezumat: Structura echipei de negociere în afacerile internaţionale şi calitatea
negociatorilor conferă, deopotrivă, un efect sinergic asupra rezultatelor. Când
negociatorul este supus unor factori perturbatori externi eficienţa activităţii sale în
cadrul echipei este alterată, prejudiciind afacerea. În prezenta lucrare se
atenţionează, asupra influenţele unui important instrument al comunicaţiei în
negociere: telefonul. Devenit "inteligent" şi de nedespărţit vieţii moderne, acesta
aduce actului de negociere deopotrivă avantaje, dar şi dezavantaje. Sunt prelevate
din literatură şi sistematizate două efecte distincte: telefon fobia şi nomofobia.
Purtătorul telefonului, devenit dependent, supune echipa de negociere contagiunii.
Lucrarea nu se constituie într-o analiza psihologică, ci se dorește o subliniere a
efectelor telefonului asupra participanţilor la negociere, un semnal în alegerea și
instruirea echipei.
Cuvinte cheie: fobie, stres, frica, telefon
1 TELEFON FOBIA
Cu decenii în urmă, într-un almanah al vremii, dintr-un grupaj ilustrat de
instrumente de tortură folosite de-alungul secolelor, printre care figura şi trasul pe
roată a lui Horia, instrumentul de tortură al secolului XX era desemnat "telefonul".
Comunicațiile au evoluat dezvoltându-se sub imperiul erei digitale.
Tehnologia celulară ne familiarizează cu "telefonul mobil".
Raporturile noastre cu telefonul clasic se păstrează, cu cele mobile se
modifică puţin, cu cele smarth capătă noi dimensiuni.
Telefon fobia este o stare psihologică în care persoana experimentează frica
extremă sau evitarea folosirii telefonului. Frica poate deveni mai intensă atunci când
trebuie să dea telefon sau să primească: în ultimul caz se poate intensifica până în
punctul când individului îi este frică și să asculte un mesaj vocal.
O persoană fobică față de telefon evită conversaţiile la telefon în toate
contextele. Sunetul unui telefon (5) poate induce atacuri (Dr. Simona Stiuriuc) de
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 147
panică, scurtarea respiraţiilor, transpiraţii, greaţa și palpitaţii. Cei cu formă severă a
fobiei pot evita activităţile legate de telefon: verificarea și răspunsul la mesajele
telefonice. Cei afectaţi se simt ridicoli, agravând fobia. Aceştia se tem de a nu fi
jigniţi la telefon, de a nu li se închide, de a nu li se spune să plece, de a nu li se vorbi
agresiv.
Exista multiple abordări terapeutice pentru această fobie, calea aleasă
depinzând de severitatea anxietăţii: auto-ajutor sau ajutor profesional.
Când slujba unui astfel de individ depinde de telefoanele date, individul se
va gândi că va eşua. El nu vor apela la joburi în care folosirea telefonului joacă un
rol.
A admite în echipa de negociere o asemenea persoană este o eroare gravă
cu implicații asupra individului și echipei.
2 NOMOFOBIA
Cu două decenii în urmă au apărut telefoanele mobile, celulare. Ultimul
deceniu adaugă acestora "inteligenţă", astfel că funcţiunile lor depăşesc valoarea de
"telefon mobil".
Prin acestea s-au schimbat instrumentele de comunicaţie dar şi mijloacele
de comunicare.
Lipsa telefonului mobil la nivel conştient, la nivel psihologic, ne face sa ne
gândim dacă nu cumva ne este limitata libertatea, dacă nu mai avem la indemna
toate mijloacele de a comunica
Noile generaţii de telefoane mobile conţin foarte multe informaţii și funcții:
adrese, fotografii, muzica preferată, SMS-uri bine organizate, acces la Internet,
posibilitatea de geo-localizare, inclusiv echivalentul modern al ziarelor.
Dacă uiţi telefonul mobil acasă, nu ratezi foarte multe apeluri, însă starea
de anxietate și nervozitate pe care ți-o dă evenimentul e cât se poate de tulburătoare;
nu mulți rezistă mai mult de o zi fără telefon. Ai plecat la serviciu, ratezi autobuzul
și vrei să chemi un taxi: ia telefonul de unde nu-i. Te opreşti din drum, scotoceşti în
geantă, în buzunare, agitat. Intr-un final, scoţi tot de acolo și blestemi. Telefonul
conţine atâtea funcţii încât teama de a-l pierde, de a-l uita sau de a ne fi furat este
normală.
Cea mai nouă frică (stare de anxietate) a oamenilor din întreaga lume, care
afectează peste 2/3 din oameni, se numeşte nomofobia (No mobile phone phobia),
termen apărut în Marea Britanie, în 2008.
Aceasta înseamnă teama de a rămâne fără telefonul mobil, este noua
angoasă a omului modern.
Nomofobia s-ar putea traduce prin nervozitate, nelinişte, stres, manifestări
provocate de lipsa telefonului sau de faptul ca acesta nu poate fi folosit.
Procentul este în creștere, depinde de țară, vârstă și sex. Tinerii și femeile
(70% față de 61% bărbați) sunt în fruntea listei. Psihologii explică faptul că acest
lucru ."... se întâmplă din două motive: unu, că se simt mai vulnerabile și au nevoie
de securitate, și al doilea, că au nevoie de comunicare mai mult decât bărbații".
Iată simptomele nomofobiei?
inabilitatea de a închide telefonul;
verificarea obsesivă a apelurilor pierdute, a e-mailului şi a mesajelor;
încărcarea constantă a telefonului până la 100%;
148 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
incapacitatea de a te duce la baie fără să-ţi iei telefonul;
afirmă că nu se pot deplasa nicăieri fără telefon;
se teme să rămână fără telefon;
nu pot sta departe de telefon mai mult de câteva minute;
se verifică telefonul, în medie, de până la 34 de ori pe zi;
imposibilitatea de a comunica cu prietenii și rudele.
Chiar dacă noi închidem telefonul mobil, pentru a nu mai fi sclavii acestuia,
ar trebui ca și prietenii noştri să renunţe la ele. Oare dacă ne lăsăm noi telefoanele
acasă, le lase toată lumea? Puțin probabil...Când automobilul, la nașterea sa a
accidentat oameni, a fost abandonat?
Mobilul aduce o presiune socială suplimentară, în special în cadrul
profesional.
Pentru a nu cădea în excese și dependență, trebuie să punem limite în
utilizarea telefonului mobil. Nu trebuie să devenim sclavul lui: este necesar să ne
organizăm momente fără acest instrument.
Am văzut, pe terasa unei cofetării, un grup de tineri care se întâlniseră
pentru "socializare". Surpriză: ei nu discutau între ei, ci toţi erau implicaţi în
conversaţii cu smartphonul. Poate tinerii ar trebui să înțeleagă faptul că a nu abuza
de telefon însemnă libertate și relaxare, socializare.
3 TELEFONUL NEGOCIATORULUI
3.1 Pregătirea temeinică a negocierilor în afacerile internaționale conferă
numeroase şi substanţiale avantaje. Amintim: cunoaşterea mediului socio-economic
în care se vor purta tratativele, stabilirea clară pe variante şi alternative a
obiectivelor proprii, identificarea obiectivelor şi a acţiunilor viitorilor parteneri de
negociere, evitarea unor confuzii şi imprecizii de ordin tehnic (data, locul de
desfăşurare a tratativelor) care pot avea urmări neplăcute asupra negocierii, evitarea
de asemenea a conflictelor care pot deveni grave prin consecinţele lor ca urmare a
neluării în considerare a specificului cultural, religios etc.
Pregătirea permite asimilarea şi regruparea numeroaselor date care
alcătuiesc “dosarul de bază”. Ea oferă o imagine asupra marjelor de manevră şi
asupra posibilităţilor de care dispunem, ceea ce facilitează stabilirea obiectivelor şi
elaborarea strategiei.
3.2 O bună strategie dă negociatorului sentimentul, dacă nu de încredere, cel
puţin de stăpânire de sine. În acest sens, ea îi conferă negociatorului o stare de spirit,
caracterizată printr-o mare disponibilitate şi capacitate de a reacţiona în faţa
neprevăzutului şi a complexităţii situaţiei.
3.3 Telefonul se constituie un instrument al comunicației, cel mai la
îndemână, deopotrivă între membrii echipei de negociere, ca și între echipele de
negociere partenere, prin reprezentanții lor.
El permite fixarea legăturilor de comunicare între echipa de negociere şi
centrul coordonator, precum şi între aceasta şi diferite alte compartimente di cadrul
întreprinderii sau organizaţiei comerciale respective. Îndeosebi se pune o astfel de
problemă în cazul în care echipa urmează să se deplaseze în străinătate.
3.4 Ca regulă generală, comunicaţiile trebuie să fie reduse la strictul necesar,
recurgându-se la codificarea lor sau la utilizarea unor forme care să le facă
inaccesibile competitorilor.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 149
3.5 Telefon fobia trebuie poate fi evitată prin convenirea unei incinte fără
telefon fix, lucru ce trebuie adus la cunoștința coechipierilor de negociere. Este puțin
probabil că ceilalți participanți la negociere vor renunța la telefoanele mobile.
Soluția: renunțarea, cu regretul cuvenit, la prezeța coechipierului nostru la masa
tratativelor.
3.6 Cea mai nouă frică a oamenilor din întreaga lume, nomofobia, înseamnă
teama de a rămâne fără telefonul mobil: este noua angoasă a omului modern.. Nu
trebuie sa devenim sclavul lui, este necesar sa ne organizăm momente fără acest
instrument. Asemenea nomente sunt cam lungi în cadrul ședințelor de negociere.
3.7 Participarea în echipa de negociere este condiționată: fie închidem
telefonul și reușim să îl ținem astfel până la închiderea ședinței fără să ne afecteze,
fie să renunțăm la telefon. Dacă colabortorul nostru resimte anxietate la închiderea
telefonului este bine să îi recomandăm altă activitate, unde, desigur poate aduce o
contribuție pe măsura capacității sale.
3.8 Devine vădită necesitatea ca, încă din perioada de pregătire a
negocierilor, să se formalizeze în documente atitudinea în raport cu telefoanele
mobile, mai ales că acestea pot face înregistrări audio și video care, uneori, pot
genera suspiciuni.
BIBLIOGRAFIE
1 State, I., Negocierea afacerilor. Fundamente, Editura Universitatea
„Transilvania”, ISBN 973-635-116-5, Braşov, 2002
2 State, I., Marketing internaţional. Compendiu, Editura Universitatea
„Transilvania”, ISBN 973-635-205-6, Braşov, 2003
3 http://www.ziare.com/articole/nomofobie
4 http://sanatate.acasa.ro/boli-7/fobia-zilei-de-luni-9641.html#ixzz1nVBkfOSE
5 http://www.la-psiholog.ro 4 http://en.wikipedia.org/wiki/Nomophobia
6 https://www.lookout.com/resources/reports/mobile-mindset
150 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
CLAUZELE ABUZIVE-PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA
CONTRACTELOR DE CREDIT ÎN MONEDĂ STRĂINĂ
Lector univ. dr. Georgeta-Bianca SPÎRCHEZ
Facultatea de Știinte Economice Brașov
Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The subject of our analysis is an issue of current interest for those who
took out loans in foreign currency (namely CHF) and are affected by the exchange
rate developments. Therefore, we shall examine this topic through the applicable
rules in the studied area, by the means of the European and Romanian relevant
case-law, looking at the experts’ opinions.
Key words: abusive clause, consumer, credit
1. ASPECTE INTRODUCTIVE
Problema clauzelor abuzive este readusă în discuție prin așa numita criză a
francului elvețian care a determinat, în sarcina împrumutaților în această monedă,
obligații de rambursare disproportionate față de cele la care acești debitori s-au
angajat la momentul semnării contractului de credit.
Examinarea acestor contracte de credit, din perspectivă juridică, presupune,
în primul rând, raportarea la legislația europeană și națională care definește
conceptul de clauză abuzivă și la jurisprudența care s-a conturat în materie.
Totodată, și în literatura de specialitate1 au fost aduse argumente
convingătoare care pledează pentru “constatarea caracterului abuziv al clauzelor
privind impunerea riscului valutar în sarcina consumatorilor prin contractarea
creditelor în franci elvețieni, în necunoștință de cauză, fără a beneficia de o
informare prealabilă corespunzătoare din partea băncilor”. Aceasta ar presupune2, în
sarcina instanței chemate a se pronunța, analiza faptului dacă “banca a avut un
comportament onest față de clienții săi, dacă produsele sale de creditare au fost
transparente, dacă clienţii au luat decizia de a se împrumuta în cunoştinţă de cauză şi cu o
1 în acest sens, a se vedea, de pildă, Piperea și Asociații, Argumente pentru conversia
creditelor din franci elvețieni în lei, în Curierul Judiciar nr.1/2015, Supliment, p.3 2 Piperea și Asociații, Op. Cit., p.5
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 151
reală posibilitate (raportată atât la informaţiile disponibile, cât şi la perioada de reflecţie) de a
aprecia impactul economic imediat al contractării creditului şi previzionarea acestui impact pe
parcursul duratei creditului”.
În opinia autorilor citați se impune eliminarea acestui risc valutar din
sarcina împrumutaților prin înghețarea cursului Leu/CHF, la momentul semnării
contractelor de credit.
2. REPERE LEGISLATIVE
La nivel european sunt relevante dispozițiile Directivei 93/13 privind
clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii1. În Preambulul acestui act
juridic european se arată că “persoanele care achiziționează bunuri și servicii ar
trebui protejate împotriva abuzului de putere de către vânzător sau furnizor, mai ales
împotriva contractelor de adeziune și împotriva excluderii abuzive a unor drepturi
esențiale din contracte”.
Astfel cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene2, “sistemul de
protecție pus în aplicare de Directiva 93/13 se întemeiază pe ideea că, în ceea ce
privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, consumatorul se află
într-o situație de inferioritate față de vânzător sau furnizor, situație care îl determină
să adere la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea
exercita o influență asupra conținutului acestora”.
Potrivit art. 3 din Directiva menționată, „o clauză contractuală care nu s-a
negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu
cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și
obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. Se
consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost
redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a
influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune”.
Art. 4 al Directivei introduce criteriile legale de apreciere a caracterului
abuziv al unei clauze contractuale: natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a
încheiat contractul și raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate
circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și la toate clauzele contractului
sau ale unui alt contract de care acesta depinde.
De asemenea, art.6 alin.1 din Directivă prevede că o clauză abuzivă nu
creează obligații pentru consumator, această dispoziție fiind de natură “să substituie
echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile
cocontractanților printr-un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre
aceste părți”.3
1 JO L 95, 21.4.1993, p. 29-34 2 Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 3 iunie 2010, Caja de Ahorros y Monte
de Piedad de Madrid împotriva Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) în
Cauza C-484/08, ECLI:EU:C:2010:309 3 Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 6 octombrie 2009, Asturcom
Telecomunicaciones SL împotriva Cristina Rodríguez Nogueira în Cauza C-40/08,
ECLI:EU:C:2009:615; Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 iunie 2012,
Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino în Cauza C-618/10,
ECLI:EU:C:2012:349/
152 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Prevederile acestei Directive au fost transpuse în dreptul nostru intern prin
adoptarea Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
profesioniști și consumatori1.
Art. 1 alin.3 din Legea nr.193/2000 dispune: “se interzice profesioniștilor
stiplularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”. În înțelesul
legislației citate o clauză va fi considerată abuzivă atunci când nu a fost negociată
direct cu consumatorul, dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din
contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe,
un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
În explicarea și dezvoltarea naturii juridice a acestui tip de clauză, în
literatura de specialitate2 se notează că acestea reprezintă “o stipulație contractuală
care are menirea de a rupe echilibrul contractual, transformându-l într-o modalitate
de dobândire a unui avantaj excesiv în persoana profesionistului, și respectiv, a unui
dezvantaj semnificativ de partea consumatorului”. Astfel, se apreciază3 că pentru a
constata că o clauză este abuzivă sunt determinante: lipsa negocierii directe,
încălcarea bunei credințe și existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile
și obligațiile părților.
În ceea ce privește dezechilibru între drepturile și obligațiile părților,
dezechilibru care operează în detrimental consumatorului, Curtea de la Luxemburg
ne indică4 faptul că instanța națională trebuie să verifice dacă “vânzătorul sau
furnizorul, acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se putea aștepta
în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte o asemenea clauză în urma unei
negocieri individuale”.
3. REPERE JURISPRUDENȚIALE
În materia pe care o examinăm, relevantă este și referirea la modul în care
Curtea de Justiție a Uniunii Europene interpretează dreptul Uniunii, aceasta întrucât
jurisprudența CJUE reprezintă izvor de drept.
Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat5 că “pentru un
consumator, informarea, înaintea încheierii unui contract, cu privire la condițiile
contractuale și la consecințele respectivei încheieri este de o importanță
fundamentală. Acesta din urmă decide, în special pe baza respectivei informări, dacă
dorește să se oblige contractual față de un vânzător sau de un furnizor prin aderarea
la condițiile redactate în prealabil de acesta”.
1 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.543/3 august 2012, cu modificările
și completările ulterioare 2 F. Prip, Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractelor de consum, în
„Consumerismul contractual. Repere pentru o teorie generală a contractelor de consum”
(coord. P. Vasilescu), p. 119 3 F. Prip, Op. Cit., p.119 4 Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 martie 2013, Mohamed Aziz
împotriva Caixa d´Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa), în Cauza C-
415/11, ECLI:EU:C:2013:164 5 Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 30 aprilie 2014, Árpád Kásler şi
Hajnalka Káslerné Rábai împotriva OTP Jelzálogbank Zrt. în Cauza C-26/13,
ECLI:EU:C:2014:282
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 153
Totodată, în ceea ce privește particularitățile mecanismului de schimb al
monedei străine, orientarea oferită de CJUE este aceea că „revine instanței de
trimitere sarcina de a stabili dacă, având în vedere ansamblul elementelor de fapt
pertinente, printre care se numără publicitatea și informațiile furnizate de
împrumutător în cadrul negocierii unui contract de împrumut, un consumator mediu,
normal informat și suficient de atent și de avizat, putea nu numai să cunoască
existența diferenței, în general prezentă pe piața valorilor mobiliare, dintre cursul de
schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale unei monede străine, ci și să
evalueze consecințele economice, potențial semnificative, pentru acesta ale aplicării
cursului de schimb la vânzare pentru calcularea ratelor la care va fi în definitiv
obligat și, prin urmare, costul total al împrumutului său”.1
Semnificativă este și exemplificarea din perspectiva jurisprudenței
naționale, chiar dacă nu se înregistrează o constanță în modul de pronunțare relativ
la subiectul nostru de studiu.
Astfel, îndreptându-ne atenția asupra unei hotărâri judecătorești pronunțate
în primă instanță2, deci care este susceptibilă de a fi atacată, vom nota considentele
pe care se fundamentează soluția de stabilizare a cursului de schimb CHF/LEU
pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamant la cursul CHF/LEU
valabil la data încheierii contractului, începând cu data scadenţei primei rate şi până
la finalizarea raporturilor contractuale dintre părţi:
“Instanţa constată că în contractul de credit nu există nici o clauză care să
explice consumatorului-reclamant modul complex în care se calculează cursul de
schimb CHF/RON, aşa cum pârâta 1-a precizat pe larg în paragraful Bl al
întâmpinării. De asemenea, pârâta avea obligaţia de a explica reclamantului anterior
încheierii contractului modul de comportare pe piaţa monetară a valutei CHF, a-i
aduce la cunoştinţă că pe perioade de criză economică această monedă are tendinţe
de hipervalorizare, aşa încât consumatorul să fie conştient că în momentul în care îşi
asumă restituirea unui credit în monedă naţională dar echivalent monedei CHF pe o
perioadă destul de lungă,de 25 de ani, va suporta riscul valutar cauzat de
hipervalorizarea valutei CHF.
In lumina acestor considerente, instanţa va considera că în cauză, nici
anterior şi nici în momentul încheierii contractului de credit nu a avut loc o
negociere a clauzei de risc valutar, iar în condiţiile în care pe parcursul derulării
contractului reclamantul trebuie să achite suplimentar pârâtei sume apreciabile de
bani decurgând din variaţia cursului de schimb CHF/RON, calculate atât asupra
debitului principal cât şi a dobânzii lunare, există un dezechilibru semnificativ între
drepturile şi obligaţiile părţilor”.
Totodată, în hotărârea judectătorească la care facem referire s-a reținut că:
“unităţile bancare, în general, şi pârâta în cauza de faţă, aveau în mod cert
reprezentarea faptului că în ciuda oricăror evenimente neprevăzute cauzatoare de
crize sau dezechilibre economice, este exclusă o devalorizare a CHF şi mai mult
decât atât, o criză economică de natură a afecta moneda europeană sau alte monede
naţionale va avea un efect de hipervalorizare a CHF. Este explicabil astfel de ce
băncile au orientat indirect, într-un mod insidios, prin aplicarea unei dobânzi reduse,
1 Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 30 aprilie 2014, Árpád Kásler şi
Hajnalka Káslerné Rábai împotriva OTP Jelzálogbank Zrt. în Cauza C-26/13,
ECLI:EU:C:2014:282 2 Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Sentința nr.40/16
ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr.1730/114/2014
154 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
consumatorii pentru a solicita şi contracta credite în CHF, deşi această monedă nu
circulă pe piaţa monetară internă.
O dovadă în acest sens este şi faptul că în contract nu s-a prevăzut nici o
clauză care să reglementeze reevaluarea costurilor contractului în situaţia, ipotetică
de altfel, a devalorizării monedei CHF, fapt care duce la concluzia că unitatea
bancară a avut reprezentarea că scăderea valorii CHF este destul de improbabilă.
Valuta CHF menţionată în contract nu a constituit moneda efectivă în care s-a
acordat creditul, ci etalonul de determinare valorică a sumei în RON acordate
precum şi a ratelor lunare de restituire, incluzând debit principal şi dobândă”.
4. CONCLUZII
Tematica supusă analizei noastre a avut drept punct de plecare o problemă
de interes actual pentru persoanele ce au contractat credite în franci elvețieni și sunt,
în prezent, afectate de evoluția actuală a cursului de schimb. Pentru aceste persoane
stabilitatea francului elveían a fost motivul determinant pentru care au luat decizia
de a contracta credite în această monedă străină. Evoluția ulterioară a francului
elvețian, însă, i-a dezavantajat foarte mult pe debitori, plasându-i în poziția de a
suporta niște obligații de rambursare foarte oneroase.
Din cele examinate rezultă că aceștia nu au fost informați corespunzător cu
privire la riscurile valutare. Astfel, s-a conturat o jurisprudență a Curții de Justiție a
Uniunii Europene ce stabilește, în interpretarea și aplicarea uniformă a dreptului
Uniunii Europene, reguli clare referitoare la publicitatea și furnizarea de informații
complete către debitori, în cadrul negocierii unui contract de împrumut. În optica
Curții de la Luxemburg, în atari situații, se impune ca la încheierea contractului de
credit să se explice în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de
schimb al monedei străine, astfel încât consumatorul să contracteze în cunoștință de
cauză, reprezentându-și consecințele economice la care se expune prin semnarea
respectivului contract de credit.
Și la nivel national există exemple de hotărâri judecătorești care stabilesc
înghețarea cursului de schimb Leu/CHF la valoarea de la data încheierii contractului,
hotărâri care au la bază considente întemeiate pe Legea nr.193/2000, prin
pronunțarea caracterului abuziv al clauzelor ce privesc efectuarea plăților în moneda
creditului. Mai exact, sunt instanțe românești care au reținut încălcarea de către
bănci a obligației de informare corectă a debitorilor asupra riscurilor pe care le
implică un împrumut în monedă străină.
BIBLIOGRAFIE
1. Piperea și Asociații, Argumente pentru conversia creditelor din franci elvețieni în
lei, în Curierul Judiciar nr.1/2015, Supliment
2. F. Prip, Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractelor de consum, în
„Consumerismul contractual. Repere pentru o teorie generală a contractelor
de consum” (coord. P. Vasilescu)
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 155
3. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 3 iunie 2010, Caja de Ahorros
y Monte de Piedad de Madrid împotriva Asociación de Usuarios de
Servicios Bancarios (Ausbanc) în Cauza C-484/08, ECLI:EU:C:2010:309
4. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 6 octombrie 2009,
Asturcom Telecomunicaciones SL împotriva Cristina Rodríguez Nogueira
în Cauza C-40/08, ECLI:EU:C:2009:615;
5. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 iunie 2012, Banco Español
de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino în Cauza C-618/10,
ECLI:EU:C:2012:349
6. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 30 aprilie 2014, Árpád Kásler
şi Hajnalka Káslerné Rábai împotriva OTP Jelzálogbank Zrt. în Cauza C-
26/13, ECLI:EU:C:2014:282
7. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 martie 2013, Mohamed
Aziz împotriva Caixa d´Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa
(Catalunyacaixa), în Cauza C-415/11, ECLI:EU:C:2013:164
8. Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
Sentința nr.40/16 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr.1730/114/2014
9. Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii,
JO L 95, 21.4.1993, p. 29-34
10. Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr.543/3 august 2012, cu modificările și completările ulterioare
156 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
MARKETINGUL INOVĂRII TEHNOLOGICE.
APLICȚIE: INSTALAȚIE MAGNETOHIDRODINAMICĂ
PENTRU TRANSVAZAREA ALUMINIULUI LICHID
Conf. univ. dr. Ioan STATE
Facultatea de Știinte Economice Brașov
Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”
Rezumat: La data la care s-a început proiectul inovator descris în cele ce urmează,
Philip Kotler nu fundamentase principiile marketingului. Prezenta lucrare evocă un
proiect tehnologic inovator pentru acea perioadă. Se descriu împrejurările și
condițiile, reușitele, dar mai ales nereușitele izvorâte din această tentativă
temerară. Se ilustrează imagini inedite din arhiva autorului ale Uzinei Tractorul
Brașov, ale tehnologiilor practicate în secția Turnătorie ale anilor 70 ai secolului
trecut. Paralel, sunt prezentate imagini document cu instalația proiectată de autor,
componente ale sale. Toate acestea sunt prezentate într-o posibilă schemă
structurală, de analiză de marketing, inclusă într-o propunere de model de proiect
de fezabilitate a tehnologiilor inovatoare.
Cuvinte cheie: tehnologie, transvazare, instalație magnetohidrodinamică,
marketing
PRELIMINARII. PROIECTUL INOVATOR TEHNOLOGIC
Problematica marketingului produselor, inclusiv a celor noi, este tratată
actualmente cu detalii și eleganță în literatura.
În cele ce urmează fecem o tentativă în a fixa unele repere privind
marketingul tehnologiilor inovatoare, problemă mai puțin tratată în literatură.
Preocupările autorului în domeniul tehnologiilor industriale, cu aplicație la cele de
turnare a metalelor lichide, l-au îndemnat să procedeze la elaborarea unui structuri
de marketing pentru realizarea proiectului de fezabilitate.
Inovaţia este un factor major al dezvoltării economice al țărilor avansate şi
a competitivităţii întreprinderilor, ea înlocuind importante eforturi depuse, fie
economice, fie de politică generală a firmei.
Aplicația se face pe instalația magnetohidrodinamică pentru transvazarea
aluminiului lichid cercetată de autor.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 157
Cititorul va remarca, dincolo de imaginile inedite extrase din arhiva
personală a autorului, două genuri de "casete de date": pentru "aplicaţii" şi pentru
"exemple".
Inovaţia este singura cale posibilă care permite unei întreprinderi, localizate
într-o ţară cu costul mâinii de lucru ridicat, să înfrunte o concurenţă care dispune de
factori de competitivitate mai favorabili din acest punct de vedere.
Introducerea de produse noi permite mai degrabă o apărare decât o
creştere a procentului de piaţă deţinut. Nu afectează rentabilitatea întreprinderii pe
termen scurt.
Pentru întreprinderile mici, creşterea cotei de piaţă este mare, dar
rentabilitatea pe termen scurt este puternic afectată.
Proiectul inovator tehnologic, este acela care aduce noi valori de
întrebuinţare, respectiv acela caracterizat prin capacitatea sa de a îndeplini funcţii
tehnologice inedite. Aceste funcţii rezolvă problemele tehnologice într-o altă
manieră, nouă. Se poate face o similitudine cu sorgintea noilor produse descrisă în
(21). De exemplu: înlocuirea unui ansamblu integrat cu o serie de funcţii separate,
reorganizarea funcţiilor, adăugarea de noi funcţii sau pur şi simplu înlocuirea unei
tehnici cu alta nouă.
Distingem produse sau procese de revoluție, respectiv de evoluție. Facem
remarca faptului că în descrierea unei invenții aceste lucruri sunt consemnate la
capitolul revendicări.
Fig. 1 Clădirea administrativă a Uzinei Tractorul UTB Brașov, pe platforma
căreia, în prezent, se află cel mai mare moll din Transivania - Coresi
158 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Clienţii, în aceste proiecte, nu sunt identificaţi clar şi sunt puţin numeroşi;
ei nu cunosc oferta şi se dovedesc incapabili să o aprecieze, nu ştiu să îşi definească
problema cu precizie şi percep numeroase riscuri în adoptarea noii tehnologii, de
regulă mai mari şi mai numeroase decât cele reale.
Concurenţa nu este apărută iar tehnologia este instabilă, sigur neomologată.
Metoda este aplicată proiectelor de inovare tehnologică pe care le denumim
în mod curent proiecte C&D (cercetarea - dezvoltare).
OBSERVAŢII: 1) Aplicaţia o vom concretiza prin instalaţia magnetohidrodinamică proiectată,
realizată şi experimentată de autor cu ani în urmă.
2) La data cercetărilor evocate nu erau fundamentate principiile marketingului: după spusele lui Philip Kotler, în acei ani, acesta scria primele trei-trei pagini despre domeniul al cărui
părinte va fi recunoscut. La scurt timp se vor crea asociaţii naţionale şi internaţionale; în România,
Braşovul (23) se constituie printre pionierii domeiului. În 1971 autorul participă la constituirea
asociației județene care va sta la baza AROMAR.
Principiul este de a cântări lucrurile plecând de la două ansambluri de date:
a) definirea aportului noii tehnologii (conţinute în Proiectul C&D în
activităţile industriale);
b) comportamentul clienţilor (prin care se înţeleg actorii firmelor interesate
de procesul de inovaţie).
În funcţie de aportul acestora, cele două componente se reunesc pentru a da
apoi soluţia finală, adică proiectul de fezabilitate cu reușite rezultate.
APLICAȚIE (firma): Tema pusă în discuție a fost generată în perioada desfășurării stagiului
la Uzina de tractoare din Brașov. Am avut privilegiul să lucrez, la începutul carierei mele, la Atelierul
electric central al acestei mari întreprinderi brașovene. Uzina producea la acea dată (1968) cca. 24000 tractoare, ulterior (1985) atingând o producție de 75000 tractoare fizice la care se adaugă piese de
schimb și diverse alte utilaje de construcție, prin autoutilare. Cei peste 24000 angajați în acest proces au
reușit să aducă pe locul patru în lume întreprinderea, au dezvoltat patru fabrici de producție în străinătate, au exportat uneori, până la 80% din producția anuală, în cca. 45 țări ale lumii. După 1990
producția a scăzut treptat, personalul a scăzut, până la lichidarea secțiilor și fabricilor componente
(2010). Actualmente, pe terenul răvășit al acestui stindard al economiei românești, s-a construit un moll
(Coresi), e adevărat, cel mai mare din Transilvania.
Pentru comoditatea exposeului şi încadrarea în analiza de marketing vom
distinge cinci etape:
- analiza tehnică: produse de revoluție sau de evoluție
- analiza economică, inclusiv comercială
- segmentarea și diagnosticul situaţiei marketing;
- elaborarea temei de proiectare;
- elaborarea proiectului de fezabilitate.
APLICAȚIE (personaje 1): Revin la Atelierul electric central cu unele precizări și detalieri.
Acesta deservea toate secțiile uzinei, deopotrivă în construirea și repararea unor utilaje sau mașini
electrice, în construirea și modernizarea aparaturii de comandă și control, în domeniul acționărilor electrice. Atelierul acorda, totodată, consultanță de specialitate tuturor atelierelor electrice
aparținătoare secțiilor de producție. Era condus de maistrul-șef Ioan Frățilă, căruia nu îi era de
nedescifrat nici un tip de bobinare, chiar dacă motoarele erau străine în construcție și destinație specială. Acesta era ajutat de maiștrii Fuzi și Szekely, deosebit de pricepuți și atașați profesiei și
răspunderilor cu care erau investiți. Cu maistrul Micu Gligor am descifrat numeroase particularităţi
costructive ale mașinilor electrice speciale destinate proceselor de automatizare.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 159
ETAPA I: ANALIZA TEHNICĂ: PRODUSE DE REVOLUȚIE ȘI DE
EVOLUȚIE
Există situații în care dezvoltarea unui produs sau a unei noi tehnologii
pornește de la descoperirea unui nou fenomen: inovarea este consecința aplicației
tehnice a acesteia. Asistăm, în acest caz, la apariția unor produse sau tehnologii de
revoluție.
Când produsul sau tehnologia sunt generate de fenomene sau principii
cunoscute, izvor al unor aplicații existente, asistăm la produse sau tehnologii de
evoluţie.
APLICAȚIE (personaje 2): Prin măiestria lor au făcut ca atelierul să fie căutat de marile
uzine și combinate din țară (Reșița spre ex.) atât pentru consultanță cât și pentru reparare propriu-zisă a maşinilor electice specifice industriei metalurgice.
Subliniez profesionalismul acelor lucrători, majoritatea femei bobinatoare. merită evocată
Sunt adânc impresionat de răbdarea, meticulozitatea şi vasta experienţă în domeniul bobinajelor speciale a celui ce a fost Kosper A. merită evocate unele crâmpeie ale vieţii sale. Reîntors din
deportare din fosta Uniune Sovietică, rămâne sub atenţia organelor statului: este primul suspect atunci
când iau foc cuptoarele electrice de la secţia oţelărie, în condiţiile în care el fusese cel ce reparase transformatoarele aferente. Proaspăt ieşit de pe băncile facultăţii, în faţa acestui fapt, am urmărit modul
de exploatare al cuptoarelor, al instalaţiei electrice de acţionare şi m-am implicat în analiza teoretică a cauzelor incidentului. După cca. trei săptămâni, am terminat studiul şi am înaintat conducerii uzinei
rezultatele: instalaţia de limitare a curentului (drosel) fusese scurtcircuitată din neştiinţă (pentru a se
creşte productivitatea) şi, în consecinţă, sarcina asupra transformatorului (prin lipsa protecţiei) îl scotea din regimul termic normal. Mai mult, determinasem un termen la care un alt cuptor, aflat în exploatare,
urma să explodeze. La data estimată prin calcule, intrând în atelier dimineaţa, am fost primit de
colectivul mecano-energetic al secţiei Oţelărie cu respectul unui câştigător: fumul se vedea deasupra secţiei, cauza fusese precis determinată, Kosper nu era de vină. Cu ani în urmă am primit salutul său din
Germania, unde se stabilise. Evoc acest personaj întrucât este legat de instalaţia magnetohidrodinamică
proiectată de mine şi pe care o descriu în prezenta lucrare. Determinante în realizarea instalaţiei au fost încurajarea şi sprijinul celui ce a fost inginerul-
şef al uzinei Iulian Cazacu, inclusiv în procesarea instalaţiei, care presupunea materiale speciale şi
utilaje dedicate. Jovialul inginer Iulian Cazacu, prin spiritul său inovativ, cultura sa tehnică, m-au marcat în cariera mea ulterioară. În calitate de şef al Comisiei de Invenţii şi Inovaţii ne-a evocat o serie
de propuneri de inovaţii dintre cele mai ciudate şi, nu de puţine ori, hazlii. În acest anturaj am fost
încurajat în a mă apleca asupra formalizării actului de creaţie tehnico-ştiinţifică, în identificarea temelor
şi redactarea brevetelor.
În cartușul de mai jos aducem aminte (24) cititorului, prin exemple, câteva
descoperiri revoluționare ale omenirii care au generat noi aplicații tehnice.
Exemplul 1: Bomba atomică este consecința nucleară: o cantitate de uraniu îmbogățit
formează o masă supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în lanț. Arma nucleară de fuziune
(arma termonucleară, bomba cu Hidrogen) folosește energia rezultată din fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și tritiul până aceștia fuzionează. Principiile sunt utilizabile inclusiv pentru obținerea de
energie electrică.
Exemplul 2: Principiile unui radar (radio detection and ranging, adică detectarea prin radio și determinarea distanței) au fost enunțate de către Nicolae Tesla la sfârșitul secolului al XIX-lea; el este
reprezentat de reflexia microundelor pe suprafețe solide. Receptorul, analizând diferența de timp dintre
emisia și recepția undei reflectate de către un corp detectat, poate calcula distanța acestuia față de sursa microundelor. Primele aplicații au avut loc în Marea Britanie, pe coasta de sud, în 1935-1936, aparatele
fiind destinate navigației maritime și ulterior în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru
detecția din timp a bombardierelorinamice.
Exempul 3: „Efectul Coandă” sau devierea jeturilor de fluid în apropierea suprafețelor
curbe, este un efect care poartă numele academicianului, savantului, fizicianului și inventatorului român,
inginerul Henri Coandă (1887 - 1972). Fenomenul de alipire a jeturilor gazelor arse față de fuzelajul a
160 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
fost observat de Coandă, în 1910, în timpul zborului de testare al avionului, „Coandă-1910”, primul
avion cu reacție care a zburat vreodată. Testarea s-a soldat însă cu distrugerea avionului. Efectul e
valorificat nu numai la motoarele cu reacţie actuale ci şi în alte instalaţii, precum în cele de reducere a zgomotelor...
Exemplul 4: Omul de știință și inginerul Gogu Constatinescu (1881- 1965) a fost cel care a
dezvoltat și aplicat Teoria Sonicității, o nouă știință referitoare la transmiterea puterii prin lichide, solide sau gaze. Figurează cu peste 317 brevete de invenție. A aplicat noua teorie pe care a creat-o, sonicitatea,
în numeroase invenții: motorul și pompa sonică,ciocanul sonic. Este creatorul dispozitivului de tragere
printre palele elicei avionului de luptă.
Obiectivul etapei se rezumă la a răspunde la două întrebări: a) cum rezolvă
problema tehnică a clienţilor Proiectul C&D (R&D) cu ajutorul tehnologiei aplicate
şi b) cum o rezolvă tehnologiile standard sau concurente?
Tehnologia este, în cazul nostru, definită ca un pachet tehnic care trebuie
gestionat de la concepţia sa până la transferul soluţiei către client.
Conţinutul termenilor "transferul soluţiei către client" este important.
Operația presupune ca tehnologia să fie omologată în prealabil şi toate problemele
tehnice să se fi rezolvat. Viziunea actuală asupra tehnologiilor inovative impune,
aşadar, aplicaţia industrială.
Fig. 2 Aspecte din secţia Turnătorie
Acest obiectiv dă sens demersului şi va orienta dezvoltarea: cum se va
integra inovaţia în activitatea clientului ţinând cont de poziţia sa pe piaţă.
Etapa analizei tehnice conţine cinci faze, descrise mai jos.
1 Descompunerea analitică a tehnologiei Descompunerea permite împărţirea elementelor constitutive ale unei
tehnologii după patru mari categorii: a) cunoştinţele teoretice, ştiinţifice şi tehnice,
b) componente, c) know how, d) bunuri (echipamente).
Se pune în evidenţă nivelul tehnologic şi al poziţiei concurenţiale a
întreprinderii cu fiecare element constitutiv.
2 Analiza funcţională a tehnologiei și segmentarea tehnică
Faza își propune identificarea a “ceea ce poate face tehnologia”.
Segmentarea se poate constitui drept o concretizare a primei etape de
analiză tehnică. Ea consistă în ridicarea unui arbore de segmentare, numai pe baza
caracteristicilor tehnologice cu scopul de a delimita foarte clar aplicaţiile de
tehnologiile conţinute în proiect.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 161
Fig. 3 Turnarea clasică
APLICAȚIE (componente): Drept exemplu de “segmentare tehnică”, se remarcă o
componentă esenţială a instalaţiei reprezentată de inductorul (Fig. 4, 6) motorului electic linear, căreia i
se pot asocia canalul (Fig. 9) din material refractar, sistemele de alimentare cu energie, de asamblare,
de protecţie. Fiecare din aceste componente se pot constitui în izvoare de criterii integrate pentru formularea segmentării tehnice.
3 Identificarea aplicaţiilor şi a proceselor legate tehnologiei
O aplicaţie poate fi definită ca o problemă tehnică generică ce poate fi
tratată de una sau mai multe din tehnologiile puse la punct în proiect. Ea pleacă de la
o analiză a utilizărilor posibile ale unei tehnologii, adică locul unde se aplică
tehnologia nouă la un client.
APLICAŢIE (tehnologia existentă): Turnarea metalelor lichide, în turnătorii sau oțelării, se
făcea la acea dată, preponderent prin oale metalice căptușite refractar, manevrate manual sau
mecanizat. Ceea ce se propune este ca turnarea, transvazarea metalelor din cuptor în diversele forme, să
se facă automatizat, în câmp electromagnetic.
În (6, 9, 11, 14) sunt prezentate mai multe posibile aplicaţii. Astfel se dă un
sens mai precis efortului de dezvoltare depus. Ansamblul aplicaţiilor astfel
determinate va contura domeniile de activitate accesibile tehnologiei.
APLICAȚIE (geneza): Contactul cu tema este urmarea unor observaţii asupra cuptoarelor electrice: în jurul electrozilor metalul se deplasa. Din acest moment au început cercetările bibliografice. Câmpul învârtitor al maşinilor electrice era de mult cunoscut. Desfăşurarea lineară a statorului era
firesc să creeze un câmp linear, fenomen cunoscut şi exploatat azi în numeroase aplicaţii.
APLICAŢIE (preocupări braşovene în domeniu): Am avut privilegiul să cunosc un foarte tânăr cadru didactic venit la Institutul Politehnic din Braşov, cel care astăzi este prof. univ. dr. doc. ing.
Andrei Nicolaide, o somitate în domeniu. Sub îndrumarea acestuia, ulterior, preocupările mele au luat cursul unor cercetări doctorale, îndrăzneţe, dacă privim retroactiv evoluţia acestor tehnologii.
Laboratorul SECEM s-a dezvoltat în cadrul Catedrei de Electrotehnică ai Facultații de
Electrotehnică Brașov; încă din anii 70, colectivul de cercetare, format din A. Nicolaide, M. Ţaţa, D. Bidian, A. Gogioiu, D. Peșteanu, au abordat cercetări privind calculul și construcția motoarelor lineare,
jgheaburile electromagnetice pentru vehicularea metalelor topite realizându-se diverse proptotipuri.
Referinţele noastre se fac exclusiv asupra instalaţiei realizată de autor.
162 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Fig. 4 Inductorul instalaţiei MHD pentru transvazarea aluminiului lichid
APLICAȚIE (extindere): Aplicații, în diverse variante ale instalațiilor, sunt prezentate în lucrările autorului (16) menţionate la bibliografie. În fond, pompa magnetohidrodinamică este o pompă
pentru lichide cu conductivitate electrică ridicată (lichide ionice, mercur, metale topite). Acestea sunt
vehiculate datorită forţelor electromagnetice, exercitate asupra fluidului, situat într-un canal refractar. Pompele magnetohidrodinamice (electromagnetice) se utilizează actualmente în centrale
nucleare (pentru vehicularea agenţilor schimbătoarelor de căldură), în metalurgie (la turnarea continuă
a metalelor cu punct de topire scăzut), în industria chimică etc. Instalaţia proiectată de autor a fost proiectată pentru metale cu punct de topire ridicat, aluminiu.
Inductorul proiectat şi realizat de autor, respectiv sursa energiei electromagnetice, este în
principiu similar celui utilizat în zilele noastre în construcţia trenurilor având suspensia cu levitaţie
magnetică (Maglev) de mare viteză, ultimul atingând viteza de 603 km/h în aprilie 2015, în Japonia.
4 Evaluarea concurenţei tehnologice, pe aplicaţii
Se evocă deopotrivă concurenţa directă cât şi cea indirectă. Se poate
concluziona poziţia tehnologiei şi fiabilitatea sa. Se reia analiza tehnică. Fiind vorba
de noi tehnologii, inovatoare, accentul observaţiei şi analizei se pune pe fiabilitate.
Fig. 5 Autorul, în anul 1968,
efectuând primele cercetări ale
instalaţiei (MHD)
magnetohidrodinamice pentru
transvazarea aluminiului lichid
proiectată de el şi realizată la Uzina
de Tractoare Brasov.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 163
După iterațiile de rigoare, în baza informaţiilor, părerilor, impresiilor,
percepţiilor sau a altor elemente utile, se configurează de către utilizator structura
aplicației. Accentul C&D se pune pe această configurație.
ETAPA II: ANALIZA ECONOMICĂ
Se construieşte şi imaginează, prin iteraţii succesive (între furnizor şi actorii
de pe piaţă), un client numai pe baza unor “nevoi tehnice generale”. Obiectivele
firmei în această etapă sunt: finalizarea dezvoltării tehnice a proiectului, verificarea
caracterului său comercial, orientarea şi organizarea cheltuielilor, rentabilizarea
acestora.
Se estimează posibilul aport al noii tehnologii la dezvoltarea ulterioară a
firmei.
APLICAȚIE (diversitate). La data începerii cercetărilor nu se dispunea de un instrument de
metode ale marketingului. Dat fiind noutatea problemei nu existau nici informaţii despre clientela posibilă sau despre sistemele sociale. În consecință nu putem pretinde că s-a construit o reprezentare de
marketing a pieţei, principiile marketingului nefiind explicitate. Ținând cont de caracteristicile pieţei, s-ar fi putut face o ierarhizare şi o selecţionare printre aplicaţiile potenţiale (5, 16) a celor care sunt cele
mai atractive şi prezintă cele mai ridicate şanse de reuşită pentru întreprindere. Cercetările noastre s-au
direcționat către funcțiile de transvazare a aluminiului lichid.
În realitate, nu există client pentru că nu există nici tranzacţie comercială,
nici o definire concretă a ofertei.
Aplicarea mecanică a unei scheme, precum celei recomandate spre
exemplu pentru dezaluminizare, are limitele ei, e poate dovedi neadecvată şi trebuie
urmat un alt drum particular al proiectelor tehnice inovatoare.
APLICAȚIE (dezaluminizarea): Cu câțiva ani înaintea lui 1990, când lucrările pentru Casa
poporului erau în toi, o directivă a cărei punere în practică revenea Comitetului de Stat al Planificării, prevedea economisirea plumbului și aluminiului (dezaluminizarea) din instalații și utilaje, din
componentele acestora, prin soluții arbitrare, pur și simplu atehnice. Cei ce veneau să implementeze, cel
mai adesea apelau la directive, fără a ține cont de argumente fizice sau tehnice. Din fericire pentru tehnica românească, lecțiile de fizică din școala medie și sensibilitatea la argumentele inginerilor au
menținut un grad important al realizărilor tehnice. Se experimentau tractoare fără acumulatoare,
startarea făcându-se printr-un arc mecanic. În industria auto se impuneau substituirea aluminiului de la piston, bielă, axa pistonului, culbutori, furca cutiei de viteze, etrier, tambur de frână etc. În fond,
inginerii au creat asemenea produse din aluminiu pentru rezolvarea unor probleme generale precum:
uşurare d.p.d.v. dinamic (reducerea forţelor de inerţie pentru biele şi pentru piston), uşurare d.p.d.v.
static (reducerea greutăţii vehiculului - etrier de frână) sau ameliorarea caracteristicilor fizice (o mai
bună rezistenţă la şoc termic şi reducerea coeficientului de dilatare: tambur de frână, culbutor). A fost o situație dificilă și delicată, deopotrivă pentru specialiștii din cercetare și producție, dar și pentru
mesagerii "directivelor".
Desprindem că o parte importantă a studiului consistă în definirea şi
căutarea informaţiilor despre ansamblul clienţilor şi a altor actori interesaţi de
aplicaţiile reperate.
Maniera este similară cu analiza tehnică; această analiză economică şi
comercială se oglindeşte într-o segmentare comportamentală, adică grupuri de
întreprinderi interesate de inovaţia tehnologică.
164 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Fig. 6 Ansamblul instalaţiei
Evaluarea globală a pieţei. Ea permite observarea intereselor şi a
“frânelor” care apar dinspre ansamblul actorilor ce fac parte din ea. Analiza
corespunde înţelegerii unei pieţe potenţiale, permiţând relevarea factorilor care fac
ca un grup de actori ai pieţei să fie mai deschis, respectiv mai dificil de abordat
decât altul.
Analiza clienţilor. În urma acesteia se emit argumente asupra şanselor de
reuşită ale inovaţiei. Informațiile obținute trebuie să fie cât mai precise, adică să fie
înţelese mizele tehnice, organizaţionale, comerciale şi concurenţiale cu care clienţii
vor fi confruntaţi dacă îi interesează inovaţia
Pregătirea aspectelor comerciale presupune eforturi deosebite.
Analiza concurenţei. Se identifică concurenții existenți sau susceptibili de
a apărea pe piaţă, analizându-se atuurile şi a slăbiciunile lor.
Caracteristicile comune privesc exigenţa, motivaţia şi preocupările în raport
cu inovaţia propusă.
APLICAŢIE (piaţa): Cercetările asupra pieţei, au arătat că modele similare de instalaţie, în
fază de exploatare industrială, nu existau. Sub titlu experimental se aflau, la data construirii modelului
experimental, în diverse stadii în R.F. Germania şi la Moscova, la uzinele de autovehicule ZIL.
ETAPA III: SEGMENTAREA ȘI DIAGNOSTICUL DE
MARKETING
Analiza tehnică și sinteza analizei economice şi comerciale au drept efect
constituirea grupelor de întreprinderi omogene în ceea ce priveşte comportamentul
faţă de inovaţie.
Reflecţiile ulterioare aduc criterii suplimentare care permit rafinarea, ba
chiar modificarea semnificativă a segmentării. Se recomandă segmentări succesive,
fapt ce permite orientarea inovatorului în dezvoltarea tehnică şi a investiţiei pe
măsură ce proiectul avansează.
Ţinând seama de problemele de rezolvat, această etapă cuprinde două
aspecte: a) diagnosticul tehnic şi b) diagnosticul economic şi comercial.
Primul este exprimat printr-un indicator de risc tehnic (al furnizorului şi nu
al clientului), în timp ce al doilea printr-un indice economic.
Diagnosticul tehnic. Succesul unei tehnologii inovatoare depinde de fapt
de modificările, ameliorările şi adjuncţiunile aduse propunerii iniţiale; ea răspunde
astfel într-o manieră adecvată caracteristicilor clienţilor şi ansamblului de actori
interesaţi.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 165
ETAPA III:
SEGMENTAREA ȘI
DIAGNOSTICUL
DEMARKETING
1 Diagnosticul tehnic
2 Riscul tehnic al
întreprinderii
3 Diagnosticul economic
şi comercial
4 Evaluarea riscului
economic
ETAPA II:
ANALIZA
ECONOMICĂ ŞI
COMERCIALĂ
1 Estimarea globală a
pieţei
2 Analiza clienţilor
3 Analiza concurenţei
ETAPA V:
PROIECTUL
DE FEZABILITATE
ETAPA IV:
ELABORAREA
TEMEI DE
PROIECTARE
ETAPA I: ANALIZA
TEHNICĂ.
PRODUSE DE
REVOLUȚIE ȘI
EVOLUȚIE
1 Descompunerea
analitică a tehnologiei
2 Analiza funcţională a
tehnologiei
3 Identificarea
aplicaţiilor şi a
proceselor legate
tehnologiei
4 Evaluarea
concurenţei
tehnologice, pe
aplicaţii
Fig. 7 Structura etapizată a elaborării proiectului de fezabilitate al
implementării tehnologiilor inovatoare
Riscul tehnic al întreprinderii . Se estimează cu luarea în considerare a
unor criterii, precum:
- gradul de stăpânire de către inovator al tehnologiilor esenţiale şi a
dezvoltărilor ce trebuiesc realizate ulterior, potenţialul de evoluţie al tehnologiei în
ceea ce priveşte performanţa și în raport tehnologiile concurente;
- imaginea tehnologiei într-o comunitate ştiinţifică acreditată;
- coerenţa proiectului cu strategia tehnologiei întreprinderii, dificultăţi de
integrare a tehnologiei în practică şi la clienţi, capacitatea furnizorilor de a aduce
evoluţii complementare.
166 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
APLICAŢIE (corolar): După cum rezultă, inclusiv din lucrările menţionate în bibliografie, autorul a proiectat şi a efectuat cercetări asupra parametrilor constructivi ai instalaţiei. Izolaţia
înfăşurărilor a fost de clasă specială, astfel încât să suporte temperaturile ridicate. Primele încercări
sau făcut la rece: o bară de aluminiu lungă de 2 m, având secţiunea de 120 x 12 mm a fost introdusă între cele două inductoare. La punerea sub tensiune, bara a ieşit cu mare viteză şi s-a înfipt într-un
perete, situat la câțiva metri, pe care l-a străpuns. Cei care au asistat vorbeau de efectul unui tun.
Cum acest lucru se petrecea în perioada invadării Cehoslovaciei de către trupelor Tratatului de la Varșovia, România fiind împotriva acestei acțiuni militară, devenea expusă. În entuziasmul creat se
asumau tot felul de arme în măsură să ne apere țara: alături de tunul cu laser, cei din anturaj
vorbeau și de tunul lui State. Instalaţia funcţiona, parametrii măsuraţi corespundeau cu cei calculaţi. Canalul din material refractar proiectat, constituit dintr-o serie de tronsoane, a fost executat la
fabrica de materiale refractare (Răsăritul) din Braşov. După montarea şi preîncălzirea canalului s-
au făcut probele la cald ale instalaţiei. Se confirmă funcţionalitatea acesteia. După cum se observă din Figura 9, scurgerea aluminiului lichid "încarcă" pereţii canalului care, treptat, după
solidificare, devine inutilzabil şi de înlocuit. Aşadar, cercetările au fost limitate datorită calităţii
materialului refractar şi soluţiilor constructive ale canalului pentru aluminiu lichid. Se pare că, până
în prezent, soluţii fezabile pentru canalul refractar nu au fost identificate.
Diagnosticul economic şi comercial. Se va exercita la două nivele: filiera
sau reţelele în care sunt integraţi utilizatorii tehnologiei inovatoare şi centrul de
decizie de cumpărare al utilizatorului.
Evaluarea riscului economic. Distingem următoarele criterii:
- importanţa financiară a investiţiei de realizat, impactul tehnologiei asupra
costurilor apărute la clienţi, evoluţiile previzibile ale performanţei economice ale
tehnologiei (efectul de experienţă);
- dinamica pieţei pe viitor (volum, creştere, intensitate concuranţială, marjă
posibilă, înclinaţia spre inovaţii a actorilor), întârzieri de decizie ale actorilor din
diferite segmente luate în considerare;
- gradul de sinergie al proiectului cu implantările comerciale ale
întreprinderii (noţiunea de investiţii comerciale de realizat), dificultatea de a respecta
normele legale şi reglementările ulterioare, în special cele de mediu;
ETAPA IV: ELABORAREA TEMEI DE PROIECTARE
În Figura 8 este prezentată o abordare integrativă, sistemică, a elaborării
temei de proiectare - dezvoltare a produsului (17) exprimat prin elementele
semnificative care-l definesc: parametrii produselor şi pieţei internaţionale.
Ea poate fi extinsă proceselor tehnologice.
Prima observaţie constă în aceea că aceste elemente au sursă principală
impactul social şi tehnologic asupra mediului, pe care, prin feed-back, îl influenţează
A doua observaţie constă în existenţa deopotrivă a două componente principale care
generează parametrii menţionaţi: componenta economică (piaţă, prognoză,
competitivitate) şi componenta de design, tehnică (dimensionare sistem: proiectare
constructivă şi tehnologică, estetică, standardizare-tipizare).
S-a introdus o dimensiune tehnico-economică, reprezentată de analiza
valorii. În analiza valorii, costurile de fabricaţie se raportează la funcţiile produsului
şi nu la componentele fizice ale acestuia, deci ea are caracter fundamental de analiză
funcţională şi nu de analiză constructivă sau tehnologică. Analiza valorii mai poate
fi definită ca un ansamblu de tehnici destinate maximizării raportului dintre valoarea
de întrebuinţare (VÎ) şi costul de producţie (CP) al unui produs.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 167
IMPAC T SOCIAL ŞI TEHNOLOGIC
ASUPRA MEDIULUI
Marketing
-piaţă-
Prognoză
Evaluare
competitivitate
PARAMETRII
produselor şi pieţei internaţionale
ANALIZĂ ECONOMICĂ
Reengineer ing
Dimensiune
sistem
Estetică
Ergonomie
Standardizare
Tipizare
Analiza valor ii:
dimensiune tehnico-
economică
DESIGN
Fig. 8 Identificarea parametrilor temei de proiectare a instalaţiei
Standardizarea şi tipizarea oferă soluţii de limitare raţională a diversificării,
definindu-se ca principii ale proiectării moderne. Abordarea introducerii progresului
tehnic aşa cum s-a conturat până acum, doar prin raportare la produse, este nu numai
incompletă, ci şi neproductivă: evoluţia întreprinderilor moderne de pretutindeni
evidenţiază că dezvoltarea lor este asociată cu înnoirea tehnologiilor şi desfăşurarea
paralelă a unor activităţi constante de înnoire a produselor.
168 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Nivelul tehnic este un indicator care defineşte calitatea de concepţie şi
execuţie a unui produs. Întrucât nivelul tehnic este definit de performanţele şi
caracteristicile care-i conferă valoare de întrebuinţare, rezultă că acesta exprimă
măsura competitivităţii, a eficienţei produsului, atât la producător cât şi la beneficiar.
Subliniem că parametrul este o mărime proprie a unui sistem tehnic sau fizic care îi
poate defini starea şi serveşte la caracterizarea unor proprietăţi ale acestuia. Un
parametru poate fi definit prin unul sau mai multe caracteristici sau performanţe.
ETAPA V: PROIECTUL DE FEZABILITATE
Gradul de complexitate al elaborării, implementării şi controlului
programelor tehnologiilor inovatoare este mai mare decât al programelor standard.
Printre elementele care sporesc dificultăţile se află: greutatea obţinerii de date,
diversitatea pieţelor.
Conduita proiectului inovator pune probleme specifice în raport cu
metodele (22) de planificare, cu conţinutul proiectului de fezabilitate. Aceste
specificităţi reies din mai multe puncte de vedere: necesitatea de a controla
dezvoltările tehnice şi evoluţiile comerciale, efectele sinergiei tehnice şi/sau
comerciale între segmente, strângerea de informaţii în timp util pentru decizii.
Se poate afirma că precizia şi dimensiunile informaţiilor cresc odată cu
dezvoltarea proiectului. Primele decizii pot fi luate pe o bază de informaţii relativ
slabă, următoarele necesită mai multă exhaustivitate şi detaliu.
Analiza foarte fină a centrului de decizie în privinţa cumpărării de către un
client major poate fi factorul cheie al succesului pe piaţă.
Informaţia asupra diverselor segmente este, în acelaşi timp, necesară cât
mai repede după determinarea aplicaţiilor. Nu toate segmentele de piaţă au acelaşi
statut pentru întreprindere. O reflecţie asupra factorilor cheie de succes comercial
poate conduce la tratarea anumitor segmente ca fiind domenii de activitate strategice
noi
Fig. 9 Canalul refractar al instalaţiei magnetohidrodinamice
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 169
CONCLUZII
1) Se impune înserarea marketingului ca metodă şi ca funcţie în proiectele
de fezabilitate a tehnologiilor inovatoare;
2) Eficacitatea impune plasarea în apropierea centrului de cercetare, (în
echipa de proiect) a unui specialist în marketing capabil să însoţească dezvoltarea,
consacrat organizării funcţiei marketing.
3) Actorii marketingului clasic, precum cei care se ocupă cu comerţul, se
lovesc de dificultăţi considerabile în încercarea lor de a urma metoda propusă din
cauza conflictului între miza pe termen scurt şi cea pe termen lung, întotdeauna
câştigată de prima.
4) Se propune un algoritm pentru realizarea unui proiect de fezabilitate,
care descrie, fază cu fază, rolul şi natura contribuţiei, încă atât de subestimată a
marketingului în derularea unui proiect inovator.
5) Derularea proiectului nu este deloc liniară. Din acest motiv feed-back-
urile, întoarcerile, iteraţiile sunt numeroase; utilizatorul algoritmului are posibilitatea
ca, în anumite situaţii, să modifice ordonarea sau chiar să întrerupă procesul, practic
să nu finalizeze"proiectul".
BIBLIOGRAFIE
1 State, I., Pompă magnetohidrodinamică pentru aluminiu lichid, Universitatea
Transilvania, studii doctorale, Braşov, 1971-1977
2 State, I., Alimentarea cu metal lichid a maşinilor de turnare cu ajutorul
instalaţiilor MHD, Comunicare, Sesiune de Creaţie Tehnico-ştiinţifică
pentru Tineret CCTST Tractorul UTB, Braşov, 1969
3 State, I., Parametrii pompelor electromagnetice de curent alternativ, Referat -
doctorat, Catedra de Maşini Electrice, Universitatea Transilvania, Braşov,
1970
4 State, I., Automatizarea proceselor de turnare, Comunicare, Sesiunea de
comunicări CCTST, Braşov, 1970
5 State, I., Automatizarea proceselor de turnare cu ajutorul metodelor
magnetohidrodinamice (MHD), Comunicare, Sesiunea de comunicări
CCTST, Braşov, 1971
6 State, I., Utilizarea metodelor magnetohidrodinamice de turnare a metalelor
lichide, Comunicare, Sesiune CCTST Braşov, 1971
7 State, I., Calculul şi construcţia pompelor electromagnetice de curent
alternativ, Referat - doctorat, Catedra de Maşini Electrice, Universitatea
Transilvania, Braşov, 1971
8 State, I., Scheme echivalente ale maşinilor de inducţie MHD, Comunicare, A
II-a sesiune de comunicări a CCTST, Braşov, 1972
9 State, I., Utilizarea câmpului electromagnetic la prelucrarea metalelor
lichide, Comunicare la a XVI-a sesiune de comunicări, Academia Militară,
Bucureşti, 1972
170 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
10 State, I., Utilizarea metodelor magnetohidrodinamice (MHD) în industria de
turnare, Sesiunea de comunicări a C.I.T., Braşov, 5-6 mai 1973
11 State, I., Turnare cu metal lichid prin dozatoare magnetohidrodinamice
(M.H.D), Sesiunea de comunicări a Catedrei de Electrotehnică,
Universitatea Braşov, 1973
12 State, I., Agregate tehnologice pentru transportul şi dozarea automată a
metalului lichid, destinate liniei tehnologice de la IMMN Copşa Mică,
Comunicare, Sesiunea de comunicări a CCTST, Sibiu, 26-27 oct., 1973
13 State, I., Dozarea metalelor lichide prin impuls electromagnet, Comunicare,
A III-a sesiune de comunicări a CCTST, Sibiu, 1973
14 State, I., Tehnologii moderne de turnare prin utilizarea metodelor MHD,
Buletinul ICCM, nov. 1973
15 State, I., Canalul pompelor de inducţie electromagnetică, Comunicare, A II-a
sesiune de comunicări a CCTST, Sibiu, 1974
16 State, I., Transportul electromagnetic al metalelor lichide şi automatizarea
proceselor de turnare, Metalurgia 26 (nr.2), pag. 121-124, 1974
17 State, I., A Cybernetic Approach To Technical System Design. The Fifth
International Symposium of Economic, ASE, Bucureşti, 2001
18 State, I., Dozarea magnetohidrodinamică, Comunicare, A IV-a sesiune de
comunicări a CCTST, Braşov, 1974
19 Popescu, M., Antonoaie,N., State, I., Management. Procesul decizional,
Editura Lux Libris, ISBN 973-9428-63-0, Braşov, 2002
20 State, I., Marketing internaţional, vol. I, Editura Universitatea
„Transilvania”, ISBN 973-635-202-1; 973-635-203-X, Braşov, 2003
21 State, I., Marketing internaţional, vol. II, Editura Universitatea
„Transilvania”, ISBN 973-635-204-8, Braşov, 2003
22 State, I., Marketing internaţional. Compendiu, Editura Universitatea
„Transilvania”, ISBN 973-635-205-6, Braşov, 2003
23 State, I., Patru decenii de marketing la Braşov, În Buletinul ştiinţific nr. 12 al
Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, pag. 67 - 74, ISSN 1841 -
298X, Editura INFOMARKET, Braşov, 2011
24 * * * www.wikipedia.com
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 171
TURISM EXTREM SAU SPORT DE PERFORMANŢĂ:
GLOBE - TROTTERUL DAN DUMITRU
Conf. univ. dr. Ioan STATE
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”Braşov
Abstract: La începutul veacului douăzeci, patru studenţi au plecat din Bucureşti, pe
jos, spre Braşov, către Paris. Pornise cursa: "ocolul Pământului la picior, fără
ajutor financiar". Prezenta lucrare se constituie într-o restituire a unor episoade
tulburătoare situate la confluenţa dintre turismul extrem şi sportul de performanţă.
Sunt prezentate impresii personale, informaţii imagistice inedite din arhiva
autorului (fotografii cu Dan Dumitru şi o carte poştală cu autograf, prilejuită de
întâlnirea cu acesta din anul 1970). Prin colaje din publicaţiile vremii sau actuale,
structurate şi sintetizate de autor, se evocă împrejurările înscrierii în concurs,
obţinerii de fonduri, traseul şi condiţiile dispariţiei celor trei colegi de călătorie al
singurului supravieţuitor: Dan Dumitru.
Key words: globe-trotter, Dan Dumitru, exploratori, turism
1 PRECURSORI
Primul Globe-trotter român, Badea Cârțan, a călătorit pe jos până la Roma
pentru a vedea Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului
român. Gheorghe Cârțan (1849, 1911) a fost un țăran român care a luptat pentru
independența românilor din Transilvania distribuind cărți românești, aduse
clandestin din România.
„Muzeul Etnografic și Memorial Badea Cârțan” din Cârțișoara deține
obiecte care i-au aparținut. „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă
și cușmă, cu ițari și cu opinci” scria presa la o zi după după ce îl surprinsese la
coloana sub care dormise. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri, a fost invitat
în mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și
prietenie.
L-am cunoscut pe tehnicianul de la fosta uzină brașoveană Tractorul UTB
care a ajuns la deschiderea Olimpiadei de la Barcelona (1992) pe jos, bagajele fiind
transportate pe un cărucior prins în hamuri.
Printre globtrotterii români se plasează şi Mirel Magop, un bărbat de 44 de
ani originar din Dorohoi, judeţul Botoşani. Pleacă pe jos prin ţară, în 2007, vizitează
172 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
300 oraşe. Ulterior ia drumul străinătății: până la mijlocul lui 2013 a parcurs peste
20.000 de kilometri, vizitând 32 de ţări şi ajungând până la Cercul Polar.
Recordul la mersul pe jos, anterior lui Dumitru Dan, aparţinea italianului
Armando Louy, care străbătuse 50.000 km într-un deceniu. Subliniem: cei patru
români evocați în lucrare îşi propun dublul distanţei, în doar şase ani.
2 DAN DUMITRU - PERFORMERUL
L-am cunoscut pe cel ce devenise neegalabilul glob-trotter, singurul român
care a făcut înconjurul lumii pe jos, Dan Dumitru. Despre acesta voi consemna
câteva rânduri; parte sunt povestite de acesta, majoritatea din întâmplări sunt reluate
din literatura memorialistică. Îndemn pe cel interesat să consulte aceste lucrări, în
special cele menționate în bibliografie, din care, pentru completarea şi coerenţa
informaţiilor, spre rememorarea evenimentelor, am preluat importante pasaje.
Dumitru Dan (n. 14 iulie 1889, Buhuși, România – d. 4 decembrie 1979) a
fost geograf şi globetrotter în tinereţile sale.
Unicul performer finalist,
Dan Dumitru
Echipa, la începuturile ineditei tentative
Atleţi, temerari, aventurieri, performeri sportivi, turişti sau toate la un loc:
mixul acestora este greu de cuantificat.
Patru studenţi în costum popular au plecat la drum pe data de 1/14 aprilie
1910, pornind din Bucureşti pe jos spre Braşov, apoi spre Paris, locul de unde s-a
dat startul cursei: ocolul Pământului la picior, fără ajutor financiar.
Dumitru Dan a fost singurul român care a terminat. Cei trei tovarăși ai săi
de drum se sting, succesiv, pe parcursul traseului, după cum vom vedea.
Călătoria l-a purtat pe 5 continente, peste 3 oceane, prin 74 de ţări şi prin
peste 1.500 de oraşe. A rupt 497 perechi de opinci şi 28 de costume naţionale.
A traversat de şase ori Ecuatorul, conform traseului stabilit românilor,
alternând emisferele de la 67 grade Nord la 40 grade Sud, pentru a evita timpul
nefavorabil.
La 60 de ani de la începerea acestei expediții temerare l-am cunoscut pe
Dan Dumitru.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 173
Fotografia reprodusă mai jos consemnează momentul.
Atunci, pentru prima dată, din spusele lui, am aflat despre destinul
tulburător al singurului supravieţuitor, dar şi despre soarta tovarăşilor săi de drum.
Globtrotterul venise la Braşov pentru rememorarea trecerii sale şi pentru a împărtăşi
celor tineri peripeţiile, dar şi învăţămintele. Împlinise 71 de ani.
Dan Dumitru împreună cu autorul
3 CE ÎNSEMNA
TOURING CLUB DE FRANCE
Înfiinţată în 1890 în
Franţa, asociaţia avea drept scop
“dezvoltarea turismului sub toate
formele”. Activităţile ei au încetat
în 1983, deşi după al doilea război
mondial număra peste 700.000 de
membri!
În vara lui 1908, în vestul
Europei, globe-trotterii încântă și
farmecă lumea. Touring Club de
France, agenţie de sport şi turism
din Paris, lansează o provocare
nemaiîntâlnită: cine parcurge
100.000 de kilometri pe jos,
ocolind Pămantul cu mijloace
materiale proprii, va primi 100.000
de franci francezi. Adică aproape
jumătate de milion de euro astăzi!
Dan Dumitru îşi convinge
camarazii să se înscrie în cursă. Se
mai înscriu peste 200 de entuziaşti
din 25 ţări. Sunt dezvăluite
detaliile: itinerariu la alegere, dar
aprobat de Touring Club, toate
costurile vor fi suportate de
participanţi, certificările vamale ale
autorităţilor locale urmând să
probeze parcursul și plecarea din
capitala ţării de origine.
Dintre toate itinerariile cel al românilor e singurul acceptat. Românii pun
o singură condiţie: doi ani să fie lăsaţi să se pregătească în ţară.
Pentru cei ce doresc mai multe informaţii autorul recomandă lecturarea
materialului bibliografic, care a stat la baza reamintirii acestui eveniment. Sursele
evocate sunt autentice, au informaţii amănunţite şi elegant prezentate. Am avut şansa
de a găsi, în acestea, citate din jurnalul lui Dan Dumitru. Reamintim că structura
lucrării punctează împrejurările, personajele şi evenimentele.
174 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Întrebarea legată de sorgintea globe-trotter - turist sau sportiv - rămâne
deschisă.
4 PREGĂTIREA
Dumitru Dan şi Paul Pîrvu sunt studenţi la geografie în capitala Franţei,
Gheoghe Negreanu şi Alexandru Pascu, la Conservatorul parizian.
Întorși în România, timp de doi ani, fac studii geografice, deprind
cunoștințe de medicină, învață limbi străine, merg zilnic 45 de km (pe jos, în zone de
câmpie, deal și munte), în toate anotimpurile, diferite feluri de mers și mărșăluit și
alocă două ore pe zi exercițiilor de forță și gimnasticii. Învață sute de cântece și
dansuri populare românești și se experimentează în cântatul la fluier și acordeon.
Banii pentru hrană, transport și taxe urmau să-i obțină susținând sute de
spectacole folclorice.
5 PARTICIPANȚII
Compensând vitregiile acestei aventuri cu fascinaţia descoperirii de oameni
şi locuri noi, până la final, trei din cei patru temerari aveau să moară în condiţii
dramatice: intoxicaţi cu opium în India, zdrobiţi în prăpăstiile din Munţii Chinei sau
după lunga suferinţă a unei cangrene dobândite de-a lungul miilor de kilometri
parcurşi prin frigul siberian.
Alexandru Pascu. Românii sunt invitaţi pentru două zile la palatul
rajahului din capitală, un personaj captivat de călătorii. După un ospăţ copios, Dan,
Negreanu şi Pârvu ies în oraş, iar Pascu rămâne să povestească bogatului indian şi
celorlalţi invitaţi peripeţiile lor. La întoarcere: toată lumea leşinată, cu pipe de opium
în mână!
Colegii i-au “fricţionat braţele şi tâmplele”, dar rajahul i-a liniştit, spunând
că un somn de o oră-două îl va face ca nou. Pascu nu s-a mai trezit niciodată, iar
medicul palatului a constatat decesul: intoxicare cu opium. Probabil istoria
românilor îl va consemna printre primele victime ale drogurilor.
Trupul lui Pascu a fost înmormântat în capitala Indiei. Rajahul indian şi-a
dorit ca ceremonia funerară să se ţină după obiceiul locului, fapt care însemna o
mare onoare pentru străini. “Guvernatorul statului ne-a înţeles şi l-am înhumat
creştineşte”, spune Dan în jurnal.
Pe 17 iulie 1911, rămâneau doar trei călători şi câinele lor, Harap.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 175
George Negreanu. Un strigăt şuierător îi încremeneşte. Din faţă, Dan
întoarce privirea spre Pârvu: Negreanu se rostogolea lovindu-se de stâncile ude şi se
prăbuşi într-un pârâu. Se aflau de doi ani în mers, în 2012.
Cei doi colegi îl trag cu frânghiile şi îl întind, dar Negreanu “părea să aibă
fracturi şi leziuni interne, era tot însângerat”. La şapte dimineaţa, Dumitru Dan
pleacă să ceară ajutorul autorităţilor, dar când se întoace la spital îl găseşte pe
Negreanu mort. Au rămas doi temerari şi câinele Harap.
Paul Parvu. La Jacksonville, Florida, în ianuarie 1915, se prăbusește din
cauza unor rani la picioare, tratate personal, fără suport medical de specialitate,
cauzate în urma unui traseu foarte greu, de 2600 km, prin China - Siberia - Alaska
(venind din China și Rusia siberiană) pe traseul Kotzebue, Fairbanks, Anchorage,
Yakutat, Gustavus, Skagway și Juneau. se adaugă un drum, extrem de dur, pe coasta
de vest a Canadei, până la Vancouver și mai departe pe coasta de vest a Statelor
Unite, prin Seattle și Portland, la San Francisco.
Pârvu îl roagă pe Dan să i-l lase alături pe Harap, credinciosul câine care îi
urmase încă din prima zi de drum, iar pe 1 aprilie 1915 îi transmite următorul mesaj,
care astăzi poate fi considerat patetic, camaradului său: „Măi frățioare, am făcut mai
bine de 90.000 de km. Am fost patru, apoi trei și, iată, doi. Acum mă pierd și eu. Nu
trebuie să se spună că românii au abandonat, copleșiți de greutăți! Știam că vor fi,
dar nu le-am prevăzut așa de groaznice. Speram să revedem cu toții pământul
patriei, dar n-a fost cu putință. Trebuie să lupți singur, să mergi neșovăielnic mai
departe!”.
6 TRASEUL
1911: În luna mai, la doar un an de la începutul itinerariului lor, cei patru
români se află în Australia, după ce au traversat Europa, au trecut prin Asia şi pe
coasta de Vest a Africii.
Din Brisbane, cei patru pleacă la începutul verii lui 1911 spre Wellington,
capitala Noii Zeelande, descoperind până la sosirea în India cele mai importante
insule din arhipelagurile Asiei de sud, la bordul vapoarelor cu aburi. În Java,
Borneo, Brunei şi Singapore, dansurile şi cîntecele populare româneşti sunt, ca şi
pînă acum, singura sursă de venit: “Cu Brâuleţul şi Ciobanul am supravieţuit prin
insule cu portocali”, notează Dumitru Dan.
Pentru cucerirea subcontinentului Indian pe traseul Bombay-Calcutta cei
patru aveau propuse doar 62 de zile, astfel că în iulie 1911 are loc debarcarea în
Bombay, la capătul unui drum pe ape la bordul vasului “Peninsular Oriental”, pornit
din Sri Lanka. Surpriza a fost totală: “Nu am ştiut că Times of India ne anunţase
sosirea! Ne aşteptau sute de curioşi şi reprezentanţi de asociaţii sportive! Ne
rezervaseră camere la hotelul Prince of Wales din capitală!”. Rămân trei temerari.
176 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
Drumul a continuat prin Benares, spre Calcutta, dezvăluind “cea mai
variată ţară din punctul de vedere al climei, oamenilor şi obiceiurilor”. Priveliştile,
însă, nu i-au mai impresionat o vreme pe cei trei români îngânduraţi. Notiţele sunt
tot mai rare în jurnalul de călătorie al lui Dan. La bordul unui vas, echipajul ajunge
din nou în Africa, la Cape Town. Metropola îi şochează prin nedreptăţile sociale,
mai mult decât prin frumuseţe: “Inima ţi se strânge când ceva e interzis pentru
negri, sau e doar pentru albi”. Continuă prin Congo şi Gabon, până în Senegal. la
acea dată, singura ţară independentă din Africa era Liberia.
Călătorii au poposit aproape o săptămână la Tenerife, în Insulele Canare.
Clima blândă, fructele şi odihna i-au refăcut după “străbaterea coastei africane
epuizantă, uscată şi săracă”.
1912: În ianuarie, cei trei debarcă la Rio de Janeiro, aşteptaţi de sute de
localnici. Oraşul brazilian e mult diferit de cel pe care îl studiaseră Pârvu, Negreanu
şi Dan, “cu străzi întortocheate, pieţe murdare şi case dărăpănate. Cel mai mare
succes repurtat de spectacolele folclorice ale românilor se leagă de Rio. Sala
teatrului Diamantina din oraşul brazilian a fost zile întregi plină la dansurile şi
cântecele populare ale celor trei. Dan are ideea organizării de prelegeri şi conferinţe
în care să împărtăşească localnicilor experienţele contactului cu locuri şi oameni pe
care îi descoperiseră: românii erau deja ambasadori ai multiculturalismului!
Traseul sud-american continuă spre Paraguay, Uruguay, Argentina, Chile şi
Bolivia. Natura îi fascinează iar diversitatea încă păstrată la nivelul populaţiilor
băştinaşe îi copleşeşte. O întâlnire memorabilă are loc în sud-estul Ecuadorului, la
graniţă cu Peru. Cei trei călători, împreună cu un ghid localnic, se apropie de o
aşezare de jivanos, trib de indieni cu o istorie milenară, denumiţi şi “vânătorii de
capete”, fiind printre puţinele triburi amazoniene care au păstrat tradiţia decapitării
inamicului şi a păstrării craniului acestuia, prin mumificare. Capul se contracta,
micşorîndu-se până la dimensiunea de doi pumni. După ce buzele şi pleoapele erau
cusute, rezultatul devenea un simbol cu conotaţii magice.
Acel drum, extrem de dur, a continuat, în vara anului 1912, pe coasta de
vest a Canadei, până la Vancouver, apoi pe coasta de vest a Statelor Unite prin
Seattle și Portland, la San Francisco.
Drumul pe ape îi duce în San Francisco, unde stau numai trei ore, de aici
îmbarcându-se către Yokohama. Exact drumul invers parcurs de Phileas Fogg, eroul
lui Jules Verne, din Ocolul Pământului în 80 de zile. Traversarea Atlanticului cu
vasul Rangoon a durat 27 de zile, timp în care cei trei au parcurs pe punte 1.400 de
kilometri.
Cele două zile petrecute în Tokyo i-au legat definitiv pe drumeţi de lumea
Orientului Extrem, unde “simplitatea şi cinstea sunt o artă pe străzi”. Din lumea
niponă, românii intră în China prin Hong Kong, trecând prin Canton (astăzi
Guangzhou), stabilind ca destinaţie finală a acestei etape de traseu oraşul Pekin,
capitala Beijing de azi. Itinerariul presupune traversarea munţilor Nau Lin, pe poteci
înguste, sub care se deschideau prăpăstii fioroase. Într-una din cele peste treizeci de
zile de mers prin acest decor, o ploaie măruntă îngreunează şi mai mult avansarea.
Aici alunecă printre stânci, se rănește Negreanu și moare. Rămân în competiție doi.
Din zona Pekinului, românii pleacă îndureraţi către portul siberian
Nikolaevsk şi apoi în peninsula Kamceatka, la sfârşitul toamnei lui 1912.
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 177
1913: În estul Siberiei cumplite, cei doi aveau să petreacă iarna acelui an:
1.150 de kilometri prin viscol şi geruri fără egal. Ajung la strâmtoarea Bering.
“Temperatură de minus 37 grade, mâini jupuite de frig, proviziile
îngheţate”, scrie Dan. Printre sate de eschimoşi, românii avansează spre Vancouver.
Dan observă primele probleme la Pârvu: “E prea tăcut, el, care râdea şi de
neajunsuri. Îmi spune că îl dor de ceva vreme picioarele”.
Românii coboară spre Seattle, Portland şi San Francisco, refăcând
sumarul lor buget cu serii de spectacole folclorice. În cele trei zile petrecute la San
Francisco, Dumitru Dan exclamă: “Câtă diferenţă de la pâinea îngheţată la
portocalele parfumate!”. Străbătînd California, ajung în Mexic şi mai departe, până
în Panama, de unde se îmbarcă pe un transatlantic cu destinaţia Gibraltar.
Reproducere după Cartea poştală,
cu autograf, oferită autorului de
către Dan Dumitru
L-am însoţit pe Dan Dumitru prin Braşov. Cartea poştală ilustrată primită
atunci, cu autograf, este reprodusă mai sus. Nu am găsit printre materialele
lecturate sau pe site-urile consultate facsimilul ilustraţiei oferite, atunci, mie: nici
imaginea, nici textul nu pot fi regăsite pe alte ilustrate
Prima întoarcere în Europa după mai bine de trei ani nu le lasă vreme de
răgaz. Fără popasuri notabile, au “alergat şuierător” din Tanger la Tunis, Sicilia,
Elveţia, Franţa şi Olanda, de unde au trecut cu vaporul în Anglia, la Dover. Capitala
Londra avea să îi fascineze: “De necrezut! Sunt aici mai mulţi scoţieni decât la
Glasgow, mai mulţi irlandezi decât la Dublin şi mai mulţi catolici decât la Roma!”.
1914: Ultimul spectacol al celor doi în Marea Britanie se ţine la Edinburgh,
de unde află că o companie de transport, Allen Line, oferă 100 de locuri gratuite
pentru cursa transatlantică: era semnul că scufundarea Titanicului, în aprilie 1912,
încă zguduia oamenii. Timp de 10 zile, Pârvu şi Dan navighează de la Glasgow la
Quebec, stârnind hazul marinarilor cu cele 10-12 ore de mers pe puntea vasului. Din
178 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov
zona Marilor Lacuri, prin Cleveland, Toledo şi până la Detroit trec alte 20 de zile,
iar vizitarea uzinelor Ford e umbrită de veştile din ţară.
Pe 30 iulie 1914, titlul din ziarul Românul: “Europa sub arme”. Pe 5
august, titlul devenea “Europa în flăcări”.
Românii sunt primiţi de guvernatorii statelor Delaware şi Maryland, apoi
sunt invitaţi să petreacă o zi chiar la Casa Albă, pe 24 decembrie 1914! Renumele
lor era în creştere, iar spectacolele şi conferinţele lor sunt chiar aşteptate în Virginia,
Kentucky, Tennessee şi Alabama.
Ajuns în Jacksonville, Florida, Pârvu se prăbuşeşte: “Era la capătul
puterilor, picioarele aveau răni groaznice, iar cei patru medici care l-au consultat
mi-au spus că e grav şi trebuie să se oprească”, notează Dan. Două săptămâni
petrec împreună cei doi prieteni, fără să ştie că nu se vor mai vedea niciodată.
1915: Ajuns singur în Havana, la 18 ianuarie 1915, după şase luni de
periplu american, Dan e primit cu mare fast: “Sute de oameni mă aşteptau, mulţi
sportivi şi jurnalişti care aveau să mă urmeze pe toată perioada şederii”. O lună de
zile i-a trebuit călătorului să se refacă după ultimul şoc, cel al singurătăţii.
Nici conferinţele pe care le-a susţinut aici, nici faptul că a fost invitat de
preşedintele cubanez Mario Menocal la o întâlnire privată nu l-au entuziasmat prea
mult: “Am dăruit un costum popular muzeului din Santiago de Cuba, am plâns şi am
mers mai departe”. Traseul continuă prin Haiti, Jamaica, Puerto Rico, Barbados şi
Venezuela, pentru ca în aprilie 1915 Dan să se afle la bordul transatlanticului
“Buenos Aires”, cu care ajunge la Lisabona.
1916: După o escală în Malta, Dumitru Dan e arestat la Salonic de un ofiţer
britanic care îl consideră spion, după ce i-a găsit în bagaje reviste din toate colţurile
lumii. Europa se afla în plin război, iar românul este expediat la Londra, pentru
anchetă, unde ministrul plenipotenţiar al României şi cluburile sportive britanice fac
presiuni şi, în cele din urmă, eliberat şi retrimis la Salonic. Dan e obligat de mersul
războiului să întrerupă traseul stabilit şi se întoarce în ţară, când mai avea doar 4.000
de km de parcurs din cei 100.000!
Așadar, cea mai mare parte a traseului este parcursă între anii 1910 – 1916.
1923: În vara lui 1923, când Touring Club de France îi stabileşte un
itinerariu pentru parcurgerea distanţei rămase, Dan pleacă din Bucureşti, pe ruta
Dan Dumitru, la Braşov, în 1970
Buletinul ştiinţific nr. 16 – 2015 179
Belgrad-Skopje-Tirana-Zagreb, traversând nordul Italiei şi Elveţia. Soseşte la Paris
pe 14 iulie 1923, ziua naţională a Franţei şi cea în care călătorul temerar împlineşte
34 de ani. Află că fusese monitorizat în permanenţă de diplomaţii ambasadelor
franceze şi de organizaţii sportive din toată lumea. După ce prezintă raportul
călătoriei, e primit cu fast şi i se înmânează cei 100.000 de franci devalorizaţi,
împreună cu titlul de campion mondial.
40.000 euro însemnau în 1923 cei 100.000 de franci primiţi de Dumitru
Dan, ceea ce însemnau 8% din valoarea sumei de la începutul concursului: 500.000
euro ar fi fost astăzi valoarea premiului ofertat în 1908. Moare în 1979 la Buzău,
unde este și înmormântat în Cimitirul Eroilor.
Performanţa sa de neegalat, va fi înscrisă în Cartea Recordurilor în anul
1985.
Una din ultimele perechi de opinci purtate de
Dumitru Dan se află la Muzeul Măgura (Bacău). Este
lăudabilă preocuparea oficialităţilor locale pentru
grija faţă de valorile remarcabile ale neamului.
Felicitări şi gratitudine Gazetei Sporturilor şi tuturor
celor care s-au dedicat cercetării acestei teme.
Turism extrem sau sport de performanţă: ceaţa asupra acestei dihotomii nu
s-a ridicat încă...
BIBLIOGRAFIE
1 Giurescu, Dinu C. (coord) - Istoria României în date, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2003
2 Sharpe, Constantine - Globe-trotteri români în Australia, revista AGERO Stuttgart
3 State, I., Arhiva personală
4 Tebeica, Val - Străbătând lumea. Călători şi exploratori români de la sfârşitul
secolului XIX, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958
6 http://www.ziarullumina.ro, DUMITRU DAN, ianuarie 20, 2012
7 http://www.gsp.ro/gsp-special/superreportaje
8 http://www.yasni.info/
9 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Dumitru_Dan
10 http://decydecy.blogspot.ro/2011/10/singurul-globe-trotter-roman-care-facut.html
11 http://ro.stiri.yahoo.om
12 http://photodesign.ro/biblioteca
13 http://hailabord.ro
180 Facultatea de Ştiinţe Economice Braşov