4
N r . 10. «••«••«•••••••••••«••«•••••••••«•»••••••••••mi RAZELE Ano I as as mmm mn • «| [mm* şa i • a a p a ^ ^ ^ ISUS; „EU SUNT LUMINA LUMII.' ^ ^ ^ Lumi ele. ma carani m Furtuna urla prin câmpii. Picături mari de ploaie cădeau ca nişte ace pe feţele trecătorilor. Vântul îndoia copacii şi aerul era plin de geamătul lui melancolic şi din când în când se auziau trosnituri de crăci rupte. De- odată porţile unei biserică să deschi- seră şi o marc mulţime de oameni se revărsă din interiorul plin de lu- mină si căldură în noaptea vijeloasă şi se împrăştie in diferite direcţiuni. Drumul cel nou, la care se lucra de multă vreme nu era gata şi gră- mezile de năsip şi pietriş de pe dân- sul îl făceau periculos pentru orice om care mergea pe acolo fără vre-un felinar. Printre credincioşii cari ieşeau din biserică era şi o tânără domnişoară care venise nu de mult în acel oră- şel cu părinţii ei. Casa lor era la o depărtare de vre-o 2 km. de biserică, în seara aceasta venise să slăvească pe Acela, pe care inima ei îl iubea. Ea se amestecase printre mulţimea, care ieşia din biserică şi când rămase singură înceăreă sâ-şi urmeze dru- mul slab luminat de felinare. Greuta- tea cea mare începu când dispăru şi această lumină. Ea înainta încet ţi- nându-se de un gard de pe marginea străzei, ca să nu cadă. întunericul se făcea din ce în ce mai adânc şi ea se opri nemai putând merge. în acel moment apăru o lumină, care se mişcă după paşii nesiguri ai purtătorului ei. Era o servitoare, care cunoscând drumul se prevăzuse cu un felinar şi condusă de lumina lui se ducea grăbită spre casă. Furtuna începu din nou cu mai mare putere şi ploaie curgea în to- rente aşa de repezi de nu puteai ţine ochii deschişi. Ce era de făcut? Dom- nişoara căută să ajungă pe fata cu felinarul şi o întrebă dacă n'ar vrea să meargă cu dânsa; şi astfel se în- cepu o conversaţie între dânsele. ..Ce furtună îngrozitoare". „Da, Domnişoară", zise fata, ploaia ca ploaia dar de tunet şi fulger tare mi-e frică. Dar nu sfârşi bine vorba si văzduhul se cutremură de o bubui- tură de tunet şi după câteva clipe fulgerul trecu pe dinaintea ochilor lor şi dispăru în întuneric. „Ah, uite asta nu o pot zise fata. E prea îngrozitor mai fulgera". Insoţitoarea ei zâmbi. Frică? o întrebă ea. „Nici nu-ţi pot spune cum mă 'în- grozeşte" răspunse fata. Deodată străina alunecă: O gaură mare era înaintea lor şi ea n'o ob- servase. Fata o apucă de braţ şi îi zise: „Sprijineşte-te pe mine, dom- nişoară, iea-mâ de braţ şi atunci vei merge mai sigur". „Dar nici d-ta nu eşti sigură, că-ci ţi-e frică", fu răspunsul. „O, eu am felinarul", zise repede fata şi părând surprinsă că cineva să îndoieşte de dânsa. suporta", 1 De n'ar „Ţi-e aşa

RAZELdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/59714/1/BCUCLUJ_FP... · 2016. 4. 8. · si văzduhul se cutremură de o bubui tură de tunet şi după câteva clipe fulgerul trecu pe

  • Upload
    others

  • View
    1

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

  • N r . 10. « • • « • • « • • • • • • • • • • • « • • « • • • • • • • • • « • » • • • • • • • • • • m i

    RAZELE Ano I as as mmm mn • « | [mm* şa i • a a p a

    ^ ^ ^ ISUS; „EU SUNT LUMINA LUMII.' ^ ^ ^

    Lumi ele. m a c a r a n i m Fur tuna ur la pr in câmpii . Picături

    mari de ploaie cădeau ca nişte ace pe feţele trecători lor . Vântu l îndoia copacii şi aeru l e ra plin de g e a m ă t u l lui melancol ic şi din când în când se auziau t rosni tur i de crăci rup te . De oda tă porţi le unei biserică să desch i seră şi o marc mul ţ ime de oameni se revărsă din interiorul plin de lum i n ă si că ldură în noaptea vi jeloasă şi se împrăş t ie in diferite direcţ iuni .

    Drumul cel nou, la care se lucra de m u l t ă v reme n u era g a t a şi g ră mezile de năs ip şi pietriş de pe dânsul îl făceau periculos pen t ru orice om care mergea pe acolo fără v re -un felinar.

    P r in t r e credincioşii cari ieşeau din biserică era şi o t â n ă r ă domnişoa ră care venise nu de mul t în acel o ră şel cu părinţi i ei. Casa lor era l a o depăr ta re de vre-o 2 k m . de biserică, î n seara aceas ta venise să s lăvească pe Acela , pe care in ima ei îl iubea. E a se ames tecase pr int re mu l ţ imea , care ieşia din biserică şi când r ămase s ingură înceăreă sâ-şi u rmeze d r u mul s lab lumina t de felinare. Greu ta tea cea mare începu când d i spă ru şi aceas tă lumină . E a îna in ta încet ţ i -n â n d u - s e de un gard de pe m a r g i n e a străzei , ca să n u cadă. î n tune r i cu l se făcea din ce în ce ma i a d â n c şi ea se opri nema i p u t â n d merge .

    î n acel m o m e n t a p ă r u o lumină , care se mişcă d u p ă paşi i nes igur i ai

    pur tă torului ei. E r a o servi toare , care cunoscând d rumul se p revăzuse cu un felinar şi condusă de lumina lui se ducea grăb i tă spre casă.

    F u r t u n a începu din n o u cu ma i mare pu te re şi ploaie c u r g e a în t o rente a şa de repezi de nu putea i ţine ochii deschişi . Ce era de f ăcu t ? Domnişoara căută să a jungă pe fata cu fel inarul şi o în t rebă dacă n 'ar v rea să m e a r g ă cu dânsa; şi astfel se î n cepu o conversa ţ ie între dânse le .

    ..Ce fur tună îngroz i toare" . „Da, Domnişoa ră" , zise fata, ploaia

    ca p loaia da r de tune t şi fulger t a re mi-e frică. D a r nu sfârşi bine vorba si v ă z d u h u l se c u t r e m u r ă de o bubu i tu ră de tune t şi după câ teva clipe fulgerul trecu pe d ina in t ea ochilor lor şi dispăru în în tuner ic .

    „ A h , uite a s t a nu o po t zise fata. E p r ea îngrozi tor mai fulgera".

    Insoţ i toarea ei zâmbi . Frică? o întrebă ea. •

    „Nici nu- ţ i pot spune c u m mă 'îng rozeş te" r ă spunse fata.

    D e o d a t ă s t r ă ina a l u n e c ă : O g a u r ă m a r e era îna in tea lor şi ea n'o obse rvase . F a t a o apucă de bra ţ şi îi z i s e : „Spri j ineşte-te pe mine , d o m nişoară , i ea -mâ de bra ţ şi atunci vei m e r g e mai s igur" .

    „ D a r nici d - ta nu eşt i s igură, că-ci ţi-e frică", fu r ă spunsu l .

    „O, eu a m fel inarul" , zise r epede fata şi pă rând su rp r insă că cineva s ă îndoieş te de dânsa .

    supor ta" , 1 De n ' a r

    „Ţi-e a ş a

  • „Atunc i fel inarul e acela care ne fereşte de c ă d e r e ! "

    „Da" , r ă s p u n s e f a t a ; şi apoi d-ta n u cunoş t i d r u m u l , pe când eu îl cunosc b ine şi aş i v rea din toa tă i n ima să-ţ i fiu de ajutor.

    „Ştii d-ta, o în t rebă s t ră ina , că s i gu ran ţ a cea m a r e t rebuie să-o avem în I s u s C h r i s t o s ? E l este r e fugiul acelui suflet care se încrede în t r ' însu l , şi încă unicul refugiu". Şi fiindcă n u pr imi nici u n r ă s p u n s u r m ă : „E îngrozi tor să fii e x p u s ă furtunilor şi să n ' a i nici u n p r i e ten" .

    . ,Dar cum vre i să-1 g ă s e ş t i ? " r e plică fata. Ce să faci dacă n u ştii d rumul spre d â n s u l ? "

    „Cum îl g ă s e ş t i ? Isus Chr is tos este refugiu], spr i j inul şi p r ie tenul nos t ru . Eu sun t la b r a ţ u l d-tale, s u n t foarte aproape de d-ta, nu aşa ? Ei b ine , E l e în aceas tă clipă mai aproape de d-ta şi te c h i a m ă ' să vii la Dânsu l . "

    „Ah, ch ia r a c u m a ? " „Da, E l e aci l â n g ă noi şi ar v rea

    să teA încrezi L u i acuma, tocmai acuma, î nc rede - t e Lui din toa tă in ima . „El e sa lvatorul m e u " , zice Dav id şi cel mai n e î n s e m n a t dintre credincioşi poate să spue la fel. N 'a i voi să ştii dacă E l poate fi şi sa lva toru l d-tale ?

    „ Ia r t ă -mă , domnişoară , da r nu în ţe leg b ine ce vre i să-mi spui . Totul mi se pa re aşa de încurcat , nedes luş i t . "

    „Voiu cău ta să-ţ i exp l i c : vezi d-ta, pe când vân tu l u r lă şi îndoia la şi g reu tă ţ i de t o t felul ne f r ămân tă su fletul, noi t r ebu ie să ne a g ă ţ ă m de pe r soana lui I s u s : a s t a e tot ."

    „Aş vrea să po t fi şi eu ca d-ta, dar n u văd calea pe care t rebue să apuc . "

    „Fe l ina ru l ne a ra t ă a c u m a ^ u n u l şi cuvân tu l lui D-zeu este M m i ••>• I ceresc. E l ne conduce t o t d e a u n a pe calea cea d reap tă . "

    „Pe m i n e Sf. Sc r ip tu ră m ă încurcă aşa de r ău" , r ă s p u n s e fata. „Mie m i se pâ re că fiecare cuvân t s p u n e a l t ceva. Şi cum să şt iu care este ade vărul ?"

    „Nu exis tă decât o lumină , o cale, un Mân tu i to r , o călăuză, o voce, care ne ch i amă şi vorbeş te în in imile n o ast re . Dacă vei găs i această cale, t o tu l v a fi b ine ."

    „Dar cum s'o g ă s e s c ? " „Fe l ina ru l d-tale îmi a r a t ă mie ca

    lea şi I s u s z i ce : „ E u sun t l u m i n a ! " E l însuşi îţi v a a r ă t a calea spre fericire şi pace — cât eşti pe p ă m â n t —-şi apoi sp re locuinţele cereşt i ."

    „Aş vrea să gândesc şi eu ca d-ta. Dar , vezi d-ta, mie îmi l ipseş te c re dinţa . E u n u pot c rede aces tea toate , n u mi se pa r adevărur i . Vorbe le me le sun t poa te îngrozi tor , da r t o t d e a u n a a m a v u t îndoeli de aces tea . Da , î n t impul din u r m ă d r u m u l m i - a fost foarte î n tuneca t şi se face din ce în ce ma i neg ru . "

    „Nici o cl ipă nu ma i t r ebu ie să fie în tuneca t , exc lamă t â n ă r a d o a m n ă . „O v ino , încălzeş te- te la razele ca lde ale l u m i n e i ; ea a rde şi pen t ru t ine I"

    D a c ă a ş m e r g e pe p a r t e a cea la l tă a d rumulu i , depar te de l u m i n a felinarului , a ş cădea cu s igu ran ţ ă . Ca şi l u m i n a d-tale, l u m i n a lui D-zeu şi a Spir i tu lui Său ne a ra t ă 3 l u c r u r i : pericolul , sa lvarea şi calea cea d r e ap tă . "

    „ învă ţ ă to ru l nost ru ne s p u n e a c a m aşa ceva, când mă duceam la şcoală" , r ă s p u n s e fata.

    „Şi D-zeu ţi-o repetă acuma , zise domnişoara . „Nu vrei să-i p r imeş t i so l i a? Poa te că nu ne vom ma i în tâlni n ic iodată în viaţă. N u vrei să -mi dai voie să- ţ i ajut, după cum mi-a i a ju ta t şi d-ta mie ? u

    „ E aşa de curios şi m i n u n a t că t e a m în tâ ln i t a s tă - seară , căci de m u l t ă v reme ră tăcesc în în tuner ic şi mi se pă rea că n u e n i m e n i pe l u m e care a r p u t e a să -mi ajute . D a r a c u m a văd d rumul , cel pu ţ in câţ iva paşi . „Vino la I s u s — este începu tu l d r u m u l u i şi apoi —.

    „Res tu l ţ i - l ' v a s p u n e E l " , fu r ă s punsu l . „Aici ni se despar te căile. V ă d l u m i n a din cur tea n o a s t r ă ; t r e buie să -mi ieau r ă m a s b u n de la d - ta

  • RAZELE AUROREI 3

    şi m u l ţ u m e s c foarte m u l t p e n t r u se r viciul ce mi-ai făcut."

    „D-zeu să te b inecuvân teze şi să- ţ i r ă sp lă tească de o mie de ori binele ce mi l-ai făcut cu vorbele d- ta le m â n -gâe toare . E u n u voiu s ta m u l t aici . S u n t în t r 'o familie şi în cu rând n e în toarcem eu toţi în capi ta lă ."

    E le îşi s t r ânse ră mâin i le cu că ldură şi se despăr ţ i ră .

    D u p ă mul ţ i an i se în t â ln i r ă iarăşi . î n t r ' u n orăşel era a d u n a t e vro 7 0

    80 de femei, ca să ci tească Sf. Scr ipt u r ă şi să se roage . In t re al tele se redică şi o voce limpede, care la sfârşitul rugăc iuni i zise : „ D o a m n e , b i n e cuvântează pe domnişoa ra aceea care mi -a vorbi t odată despre felinar şi l u m i n a vecini.că".

    Când l umea începu a pleca, o femeie cu ochii radioşi de bucur ie şi o faţă pe care se vedea pacea cerească se î nd rep tă spre aceea ce se r ugase astfel şi îi s t r ânse m â n a .

    . ,N 'am înce ta t n ic iodată să mul ţă -mese lui D-zeu că n f a făcut să te în tă lnesc în noap tea aceea fur tunoasă . S u n t s igură a c u m a că E l te-a t r imes . Toată viaţa mi s'a sch imba t de când a m învă ţa t să mă înc red L u i I sus . "

    Cine mă iubeşte mă va urma.

    Se vede că bă ia tu lu i d- tale îi p lac mu l t mieii , zise boierul l a n c u , ciobanului său, când t recură pe l ângă u n b ă e ţ a ş care se juca cu un mie l .

    „Da, boierule , r ă s p u n s e o m u l " , V a -sile al meu îi iubeş te şi m a i cu seam ă pe aces ta cu care se joacă acuma . Şi nici nu m ă mir , căci a avu t m u l t ă t rudă cu dânsu l şi mie lu l pr icepe căci t o t d e a u n a m e r g e d u p ă băiat .

    „El s îngur l 'a c r e s c u t ? " în t rebă boierul — e m u l t mai a lb şi mai frumos decât ceilalţ i . „Da, boierule ." î n t r ' o scară când vroia să-1 b a g e în s taul eu i-am spus văzând cât e d e . p răpăd i t bietul m i e l u ş e l : P ă c a t de

    dânsu l , nu cred să mai v a d ă ziua de mâine . L a auzul vorbelor mele , el m ă rugă să- i dau voie să-1 iea în casă. Toată noaptea a veghia t l â n g ă dânsu l şi 1-a îngriji t . Câ teva zile dea rându l nici n u se ma i g â n d i la a l tceva decât n u m a i ca ce ar face să scape via ţa an ima lu lu i , şi iată-l a c u m ce voinic şi d r ă g u ţ s'a făcut.

    „Bravo" , zise boierul . „Spune- i l u i Vasi le că i-1 dă ruesc bucu ros . "

    C â n d auzi bă ia tu l că „bă lanul" , «um îl n u m i a el pe miel, îi apar ţ ine lui de a c u m îna in te , sări î n sus de bucur ie şi s t r i g ă :

    „O, t a t ă , cât îmi pa re de b i n e ! N'aş i fi pu tu t supor ta ca a l tc ineva să-i fie s t ăpân , căci p rea îl iubesc mul t . A i d rep ta te când îmi spui că m ' a m t rudi t m u l t cu d â n s u l , dar eu sun t răsp lă t i t în dea juns p r in iubirea ce mi -o ara tă , u r m â n d u - m ă în to t locul."

    î ţ i aduc i amin te de vorba, p e care I sus a spus-o lui F i l ip ? ( loan 1, 43.) S u n t s igur că aceeaş vorbă ne-o spune Mântu i to ru l as tăz i mie şi ţie : „ U r m e -a z ă - m ă ! " De s 'ar pu tea spune şi despre n o i : „Ei îl auzi ră vorbind şi se d u s e r ă după d â n s u l " ( l oan 1, 37) .

    Un b ă t r â n n e g r u zise îna in te d e moar te :

    . .Domnul I sus a învă ţa t pe S a m b o să-] iubească şi pe u rmă l 'a făcut aşa de fericit când i-a s p u s : ..Tu poţi s ă m ă urmezi to tdeauna , în orice loc ! "

    A c e s t bătrân pr icepuse serviciul plin d e încredere , pe care D o m n u l îl (•ere de la noi când ne s p u n e : „Ur-m e a z ă - m ă ! "

    Vasi le , băia tul c iobanului , zicea că e răsplă t i t în dea juns p e n t r u că mie lul , pe care-1 iub ia îi a r ă t a şi el iubire şi îl u r m a în tot locul.

    Să n e î n t r ebăm în faţa lui D u m nezeu, d a c ă păs torul nos t ru I s u s po ate s p u n e despre mine şi t ine că e răsplă t i t pen t ru sacrificiul n e m ă s u r a t cu care n e - a răscumpăra t , căci ştie că i-am d a t in ima şi iubirea cea ma i curată a in imei noas t re şi vo im să-1 u r m ă m la fiecare pas .

  • 4 RAZELE AUROREI

    Lectura cea mai bună. Mult ar v rea loan al nos t ru să în

    veţe a ceti, domnu le învă ţă tor , dar d rumul pes te mun ţ i p â n ă la şcoală o l u n g şi g reu pen t ru bietul băiat .

    F e m e i a scoase un oftat a d â n c zicând aceste v o r b e : Şi î n t r ' adevă r băiatul era cam slab şi d r u m u l p â n ă la şcoală anevoios . Şi afară de a s t a loan era c a m m a r e pen t ru un începă tor şi învă ţă to ru l ştia b ine aces t lucru. Deşi îi venea g reu să jer t fească u n ceas din t impu l lui preţ ios , totuşi făgădui să vie odată pe s ă p t ă m â n ă la dânşi i pen t ru a î n v ă ţ a pe l oan să cetească.

    Şi când D o m n u l Pe t rescu p romi tea ceva, apoi a tunc i se ţ i nea cu sfinţenie de cuvânt . Pu tea să ploaie sau să n i n g ă să fulgere şi să tune , el venea regulat , în fiecare Mar ţ i seara la loan. Aces t a fiind un băiat silitor î n v ă ţ ă în cu rând să cetească destul de bine. î n t r ' o zi învăţă torul se înbolnăvi şi nu pu tu veni vr'o câ teva săp tămân i la lecţie. Dar imedia t ce se făcu bine cel d ' intâiu d r u m al lui fu la loan . M a m a lui loan se bucură v ă z â n d pe învă ţă to r şi-l î n t âmp ină cu un potop de vorbe.

    Aces t a în t r ebă de băiat , .,0, el e foarte deş tep t" , r ă spunse

    m a m ă - s a . îm i pare r ău că tocmai a c u m a nu e acasă .

    . .Cum mai merge cu c a r t e a ? Poate ceti b ine din B i b l i e ? "

    . .Bibl ie? O, de când n u m a i ceteşte din Biblie. A c u m a a t recu t la ju rna le ! ' '

    D in nenorocire s u n t mulţ i oameni , cari ca şi l oan au lăsa t de m u l t Biblia şi cetesc j u r n a l e sau romane . Ei au pă răs i t isvorul cu apă l impede şi beau din ape s tă tă toare şi m u r d a r e crezând că aces tea le vor potol i mai iute se tea şi lucru c u r i o s : ei se

    fălesc cu astfel de g e s t ! Ei a r u n c ă lec tura cea m a i b u n ă , care s'a scris vre-odată , nu mai v reau să se ui te la poeziile cele mai m ă r e ţ e din toa te câ te s'au scris , ei l a să p e Moise, Isaia şi IoVj P a u l şi regele David p e n t r u vre-o carte m o d e r n ă care nici nu se poa te c o m p a r a cu cele d' intâiu. Dela Cuvântu l lui D-zeu la roman şi j u r na le : ce c ă d e r e !

    Dacă eşti ta re în credinţă şi vrei să onorezi pe D-zeu, a tunc i nu t re ş t e - ţ i sufletul cu în ţe lepc iunea din Cuvân tu l D o m n u l u i !

    Despre mulţâmire. Un copi laş mic i n g e n u n c h i e eu

    m a m a lui îna in tea pa tu lu i său, ca să s p u n ă rugăc iunea sa de noapte .

    „ M a m ă " , zise el, „eu am de toate , c e rn i t rebuiesc , eu n u ştiu p e n t r u ce să mă rog ."

    „Bine" , zise mama , atunci fă probă a mul ţămi Mântu i to ru lu i tău pen t ru toate, câte ' ţ i -a dat ."

    Copilaşul să învoi la aceasta şi începu : Iubi te Mântu i to ru le , eu îţi mui-ţ ămesc p e n t r u calul cel nou de u i ta t , pen t ru vâr te ln i ţa cea frumoasă, p e n t r u picioarele mele cele sănă toase , c ă pot fugi şi n u a m lipsă de cârje ca Carol a l vecinului , pen t ru ochii mei cei b u n i . cu cari pot toate vedea şi nu s u n t "orb ca s e r m a n u l Fr ider ic , pen t ru f rumosul şi că lduţul m e u pat, iub i ta mea m a m ă , bunu l m e u ta tă — „ d a r ă m a m ă " , s t r igă el acuma, „aici n u mai este c a p ă t ! "

    „Vezi fiul meu" , zise m a m a cu lacrimi în ochi , „şi la aceasta nici nu ai gândi t t u încă n ic i odată."

    Care d in t ră voi, iubi ţ i lor copii , şi a a d u s amin t e vr 'o d a t ă de a c e a s t a ?

    ABONAMENTUL SÄ SE TRIMITĂ LA WELKER JÓZSEF, BUDAPESTA, VII., HÁRSFA-UTCA 33. SZ. Preţul abonament m Trimis pe postă m Pentru străinătate Pe un an 52 fii. || Pe un an 1 cor. |l Pe un an 2-—c. Pe i/e an 28 . Ill Pe fa an 56 fii. (U Pe fa an 1.20 f.

    I A R P E N T R U D E Î M P Ă R Ţ I T Î N L E S N I R E M A R E .