CUPRINS:

1. Introducere …………………………..pag 2

2. Cauzele poluarii apei …………………pag 2

3. Clasificarea poluantilor ……………….pag 3

4. Determinari de componenti si poluanti de natura anorganica .....................................................pag 4

5. Surse de poluare a apelor reziduale cu substante prioritar

periculoase din clasa Alchilfenolilor, a Clorofenolilor si a

Hidrocarburilor policiclice aromatice .............pag 11

6. Consecintele poluarii ..............................pag 14

7. Bibliografie .............................................pag 17

1

1. Introducere

Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile. Fara apa

nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze

ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic. Poluarea apelor

afecteaza calitatea vietii la scara planetara.

In conformitate cu Directiva Cadru a Apei (2000/60/CE), este definita drept

substanta periculoasa, substanta sau grupul de substante care sunt toxice,

persistente si care tind sa se bioacumuleze, in timp ce termenul de substanta

prioritara se refera la o substanta ce prezinta risc semnificativ de poluare asupra

mediului acvatic si prin intermediul acestuia, asupra omului si folosintelor de

apă. Substantele care indeplinesc, atat conditiile pentru a fi periculoase, cat si pe

cele pentru a fi substanta prioritara au fost incluse in categoria substantelor

prioritar - periculoase.

2. Cauzele poluarii apei:

• Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari

deliberate a unor poluanti;

• Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai

ales produse petroliere;

• Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza

prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza

freatica;

• Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice;

• Deseurile si reziduurile menajere;

• Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de

ploaie si zapada topita;

• Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.

2

Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substante in stare

solida, lichida sau gazoasa, in conditii si in concentratii ce pot schimba

caracteristicile apei, facand-o daunatoare sanatatii.

3. Clasificarea poluantilor:

3.1. Poluanti de natura fizica:

• depunerile radioactive;

• ape folosite in uzine atomice;

• deseuri radioactive;

• ape termale;

• lichide calde provenite de la racirea instalatiilor industriale sau a centelor

termoelectrice si atomo – electrice.

3.2. Poluanti de natura chimica:

Mercurul provenit din:

•deseuri industriale;

•inhalarea vaporilor ca urmare a unor scapari

accidentale determinate de deteriorarea unor termometre sau tuburi

fluorescente;

•ingerarea accidentala de compusi anorganici;

•deversarile unor uzine producatoare de

fungicide organomercurice.

Azotatii proveniti din:

•ingrasaminte chimice;

•detergenti;

•pesticide organofosforice.

Cadminiul provenit din:

•ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu;

•aerosoli.

Plumbul provenit din:

3

•evacuarile uzinelor industriale;

• gazele de esapament ale autovehiculelor;

•manipularea gresita a tetraetilplumbului folosit ca activ

antidetonant la benzina.

Zincul provenit din:

•apa sau bauturi cu continut de zinc;

•ingerarea accidentala a unor saruri sau oxizi ai acestuia

(vopsele);

•dizolvarea de catre solutii acide a zincului din vase,

din deseuri sau scapari industriale

Hidrocarburile provenite din:

•gazele de esapament ale autovehiculelor;

•scurgerile de titei;

•arderea incompleta a combustibililor fosili (carbuni, petrol

si gaze naturale);

•arderea incompleta a biomasei (lemnul, tutunul);

•fumul de tigara.

Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:

•apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;

•pulverizarile aeriene;

•spalarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe

terenurile agricole tratate;

•detergenti.

3.3 Poluanti de natura biologica:

- microorganismele patogene;

- substantele organice fermentescibile.

4. Determinari de componenti si poluanti de natura anorganica

4.1. Determinarea alcalinitatii

PRINCIPIU. Metoda consta in dozarea, prin titrarea cu un acid tare, a

alcalinitatii datorate prezentiei in apa a biocarbonatilor, carbonatilor si

4

hidroxizilor si, mai rar, a boratilor, silicatilor, fosfatilor, hidrosulfurilor etc. In

prezenta indicatorilor fenolftaleina sau metioranj, dupa caz.

a) Alcalinitatea determinata prin titrare in prezenta fenolftaleinei constituie

alcalinitatea permanenta (P).

b) Alcalinitatea determinata prin titrare in prezenta metioranjului constituie

alcalinitatea totala (T).

c) clorul rediual liber, eventual prezent, trebuie indepartat prin adaugarea unei

cantitati echivalente de tiosulfat de sodiu, deoarece influenteaza virajul culorii

indicatorului.

Reactivi:

-Acid clorhidric 0,1 N.

-Solutie fenolftaleina: 1g fenolftaleina se adauga la 100 ml acool etilic 950 si se

neutralizeaza cu NaOH 0,1 pana la coloratia slab roz.

-solutie de metiloranj 0.1%.

Tehnica de lucru

a/ Determinarea alcalinitatii permanente (P)

100 ml de apa de analizat se titreaza cu acid clorhidric in prezenta de

fenolftaleina pana la disparitia culorii roz.

b/ Determinarea alcalinitatii totale (T)

100 ml de apa de analizat se titreaza cu acid clorhidric in prezenta de

metiloranj pana la culoarea galben-portocalie.

Calcularea si exprimarea rezultatelor

Alcalinitatea, in ml HCl = V x F

in care:

V = ml acid clorhidric 0,1 N folositi la titrarea a 100 ml apa de analizat;

F = Factorul solutiei de acid clorhidric 0,1 N.

Interpretarea rezultatelor

Considerand lipsa in apa de analizat a acizilor slabi (silicic, fosforic, boric),

intreaga alcalinitate se datoreste numai prezentei bicarbonatilor si hidroxizilor,

iar prezenta concomitenta a hidroxidului si bicarbonatului in aceeasi proba este

incompatibila, in datele obtinute rezulta:

5

-alcalinitatea se datoreste carbonatilor atunci cand alcalinitatea (P) este mai

mare ca zero, dar mai mica decat alcalinitatea totala (T);

-alcalinitatea se datoreste hidroxizilor atunci cand alcalinitatea permanenta (P)

este mai mare decat jumatate din alcalinitatea totala (T);

-alcalinitatea se datoreste prezentei bicarbonatilor atunci cand alcalinitatea (P)

este mai mica decat jumatate din alcalinitatea totala(T).

4.2 Determinarea aciditatii

Principiu. Metoda consta in dozarea, prin titrare cu o baza tare, a aciditatii

datorate prezentei in apa a bioxidului de carbon liber, a acizilor minerali si a

sarurilor acizolor tari cu baze slabe, in prezenta indicatorului fenolftaleinei sau a

metiloranjului, dupa caz.

a) Aciditatea determinata prin titrare in prezenta fenolftaleinei constituie

aciditatea totala, datorata bioxidului de carbon liber.

b) Aciditatea determinata prin titrare in prezenta metiloranjului

constituie aciditatea reala, datorata acizilor minerali.

Reactivi

-Solutie saturata de NaOH: 550g NaOH se dizolva in 500 ml apa distilata. Se

lasa in repaus intr-o butelie de sticla, inchisa cu dop de cauciuc, pentru

depunerea carbonului si se determina concentratia solutiei limpede, de deasupra.

-NaOH 0,1 Nobtinuta prin diluarea cu apa distilata proaspat fiarta si racita a

solutiei saturate de NaOH.

-Solutie alcoolica de fenolftaleina 1%.

-Solutie metiloranj 0,1%.

Tehnica de lucru

Determinarea aciditatii totale: 100 ml apa de analizat se titreaza cu NaOH 0,1 N

in prezenta de fenolftaleina, pana la aparitia unei culori slab roz, persistenta.

Determinarea aciditatii minerale. 100 ml apa de analizat se titreaza cu NaOH

0,1 N in prezenta de metiloranj pana la coloratia galben-portocaliu.

Calcularea si exprimarea rezultatelor

Alcalinitatea, in ml NaOH = VxF

In care:

6

V = ml de NaOH 0,1 N folositi la titrarea a 100 ml apa de analizat;

F = Factorul solutiei de NaOH 0,1 N.

4.3 Determinarea dioxidului de carbon liber

Principii. Consta in transformarea CO2 liber din apa in bicarbonat,

folosind o solutie de hidroxid de sodiu si apoi titrarea excesului de hidroxid cu

acid clorhidric in prezenta fenolftaleinei:

H2CO3 + NaOH NaHCO3 + H2O

Reactivi:

- Hidroxid de sodiu 0,05 N.

- Acid clorhidric 0,05 N.

- Fenolftaleina 1% in alcool.

- Tatrat de sodiu si potasiu 50%

Tehnica de lucru

Se aduc cativa ml apa de analizat intr-o capsula de portelan, apoi se adauga 2

picaturi de fenolftaleina; daca apare o coloratie roz nu este prezent CO2 liber. In

cazul in care nu apare coloratia roz, se procedeaza astfel: se iau 200 ml apa de

analizat intr-un flacon Erlenmayer cu dop rodat peste care se adauga cateva

picaturi de fenolftaleina si se titreaza cu hidroxid de sodiu pana la aparitia

coloratiei roz care persista cateva minute. Intr-un flacon Erlenmayer cu dop

rodat se introduce volumul de hidroxid de sodiu folosit la titrare si inca un exces

de 1-2 ml, acelasi volum de tartrat de sodiu si potasiu ca cel de hidroxid de

sodiu, apoi se completeaza volumul pana la 10 ml cu apa bidistilata prospat

fiarta si racita. Se introduc apoi in acelasi vas 200 ml apa de nalizat si se astupa

vasul. Se agita, se adauga 2 picaturi de fenolftaleina si se titreaza cu HCl pana la

decolorare.

4.4 Determinarea amoniacului prin comparare cu scara de clorura de amoniu

Principiu:Tetraiodomercuriatul de potasiu in mediul alcalin (reactivul Nessler)

formeaza cu ionul de hidroxil un precipital rosu brun in iodura de

amidooxidimercurica in amestec cu triiodura amidodimercurica:

7

Cand in apa potabila avem concentratii mai mici de amoniac se obtine numai o

coloratie galbena. Sensibilitatea reactiei este foarte mare, astfel incat, si urmele

de amoniac pot fi puse in evidenta cu aceasta reactie.

Determinarea este influentata de duritate, de prezenta fierului,

manganului, aluminiului, sulfurilor si a acidului carbonic, cat si de culoarea

eventuala a apei.

Duritatea peste 100 poate fi indepartata adaugand la 100 ml apa 2 ml

dintr-un amestec in parti egale de solutii de NaOH si Na2CO3 10%, cand se

indeparteaza si sarurile de fier, amngan, aluminiu si H2CO3 liber. La o duritate

mai mica de 100, se adauga sare Seignette. Pentru indepartarea sulfurilor, se mai

adauga la 100 ml apa de nalizat 10 picaturi acetat de zinc 3%.

Clorul este indepartat prin adaugarea a 1-2 ml tiosulfat de sodiu 4% sau

arsenit de sodiu 1%.

Cand in apa avem prezente amine, cloramina, acetona, aldehide si

alcooli, determinarea trebuie facuta in distilatul apei.

Reactivi:

-Tetraiodomercuriatul de potasiu (R. Nessler);

-Solutie de tartrat dublu de Na si K: 392 g tartrat dublu de Na si k [NaK

(C4H4O6) 4H2O] se dizolva prin agitare in 748 ml apa, la care se adauga 5,5

ml KOH solutie 30% si 4,5 ml NaOH 30%. Se amesteca prin agitare si se lasa in

repaus 2 zile. Se evita agitarea flaconului in care se pastreaza.

-Solutia etalon de clorura de amoniu: 0, 2972 g clorura de amoniu se dizolva in

100 ml apa distilata.

-1 ml din aceasta solutie se dilueaza cu apa la 20 ml.

-1 ml din solutia diluata contine 0,05 g N .

Pregatirea scarii de comparare

8

Solutia etalon de clorura de amoniu cu un continut de 0.05 /ml se

repartizeaza intr-o serie de eprubete si se completeaza cu apa distilata conform

tabelului urmator:

Solutie etalon de N Cl

(ml)

Apa distilata Corespunde la mg N

0 50 00,05 49,95 0,050,1 49,90 0,10,2 49,80 0,20,4 49,60 0,40,6 49,40 0,60,8 49,20 0,81 49 1

In fiecare eprubeta care formeaza scara de comparare se introduc cate 2 ml

solutie de tartrat dublu de Na si K si 2 ml reactiv Nessler. Adaugarea acestor

reacitvi se face simultan cu introducerea lor in proba de analizat.

Tehnica de lucru

La 50 ml proba limpede si incolora se adauga 2 ml solutie de tartrat dublu de Na

si K si 2 ml solutie tetraiodomercuriat de potasiu. Dupa 10 minute, proba de

analizat se compara cu scara de comparare. In conditiile determinarii, metoda

asigura o sensibilitate de 0,05 mg ioni N /l.

4.5 Determinarea hidrogenului sulfat (H2S)

Principiu dozarea excesului de iod dintr-o solutie titrata de iod cu reactia

iodului cu hidrogenul sulfurat si cu sulfurile prezente in apa:

Zn(CH3COO)2 + H2S ZnS + 2CH3COOH

ZnS + 2HCl ZnCl2 + H2S

H2S + I2 2HI + S

2Na2S2O3 + I2 Na2S4O6 + NaI

Reactivi:

-Solutie de iod 0,025 g iodura de potasiu se dizolva in cativa ml de apa

bidistilata, apoi se adauga 3,175 g iod excat cantarit. Dupa dizolvarea completa

9

a iodului se dilueaza solutia pana la 1.000 de ml cu apa bidistilata. Factorul

solutiei de iod se determina fata de o solutie de tiosulfat de aceeasi normalitate

folosind ca indicator amidonul.

-Solutie de tiosulfat de sodiu 0,025 N.

-Solutie de amidon 0,5%: 0,5 g amidon se amesteca cu cativa ml de apa distilata

pana se obtine o pasta, apoi se toarna peste aceasta pastaml apa distilata

fierbinte. Dupa ce s-a racit, se trece supernatantul clar in alta sticla si se

conserva cu 0,125 g acid salcilic sau 2 picaturi de toluen.

-Acetat de zinc solutie 20% sau acetat de cadmiu 10%.

-Acid clorhidric (d = 1,19).

Tehnica de lucru. Intr-o sticla cu volum cunoscut se recolteaza proba de

analizat, avand grija sa nu se aereze. Se pune dopul. Se adauga imediat 5 ml

acetat de zinc pentru 200 ml de apa, se omogenizeaza continutul sticlei dupa ce

s-a inchis bine dopul. Operatiunea de mai sus se face la locul recoltarii apei.

In laborator, din proba cu recipientul sedimentat se indeparteaza cca 20 ml din

supematant si se introduc 15 ml solutie de iod 0,025 N si 5 ml acid clorhidric

concentrat. Se lasa sa reactioneze 20 minute in intuneric, iar excesul de iod se

titreaza cu solutie de tiosulfat 0,025 N in prezenta amidonului ca indicator.

4.6 Determinarea azotitilor prin reactia Lombard

Principiu. Are la baza reactia de diazotare a acidului sulfanilic cu HNO3 si

cuplarea cu fenolul in solutia amoniacala.

Reactivi:

-Reactivul Lombard: se dizolva la cald 1,5 g fenol, 1 g acid sulfanilic in 100 ml

solutie saturata de NH4Cl si se adauga inca 100 ml apa distilata;

-Acid clorhidric 1N;

-Solutie NH4OH;

-Solutie stoc nitriti: 0,15 g NaNO2 se dizolva in 1.000 ml de apa distilata. Se

dilueaza de 10 ori.

1 ml solutie stoc contine 0,01 ml

Tehnica de lucru. La 50 ml apa de nalizat se dauga 1 ml reactiv Lombard si 1 ml

HCl N. Se asteapta 15 minute, apoi se adauga 1 ml NH4OH. In prezenta ionilor

10

apare o coloratie galbena. In paralel, se lucreaza si etalonul ce contine 0,01

mg/ml . Intensitatea culorii probei si etalonului se citeste la spectrofometru la λ

= 420 nm, blancul fiind apa distilata.

4.7 Determinarea clorului rezidual

Principiu: Clorul molecular decoloreaza solutia de metiloranj proportional cu

concentratia sa.

Recativi:

-Solutie de metiloranj 0,46 %

-Solutie de metiloranj 0,046%; se obtine prin diluarea solutiei de mai sus in

proportie de 1:10 cu apa bidistilata lipsita de clor

-Solutie de H2SO4 !:3

Tehnica de lucru

100 ml apa de analizat se trateaza cu 0,5 ml H2SO4 ( 1:3). Se titreaza cu solutie

de metiloranj pana la apritia unei coloratii roz, care sa persiste timp de 2 minute.

Clor rezidual liber (Cl2) = mg/l (in cazul apelor cu un continut de clor liber

peste la 1 mg/l)

in care V = cantitatea de metiloranj utilizata la titrare, in ml.

5. Surse de poluare a apelor reziduale cu substante prioritar

periculoase din clasa Alchilfenolilor, a Clorofenolilor si a

Hidrocarburilor policiclice aromatice

Principala cale de pătrundere a alchilfenolilor în mediu o reprezintă efluentii

menajeri şi industriali evacuati în statile de epurare oraşeneşti, care contin

alchilfenoli etoxilai, proveniti în principal din detergenii neionici utilizati ca

agenti de curătare, dar şi alchilfenoli ca atare. Clorofenolii pătrund în mediul

acvatic prin intermediul apelor uzate rezultate din produşii de dezinfecie, din

bioacizi, sau din produşii de degradare a erbicidelor(Zafra, 2003).

PAH-urile ajung în mediul înconjurător, atât din surse naturale, cum sunt

incendiile de pădure şi eruptiile vulcanice, cât şi din cele antropice reprezentate

11

prin procesele de ardere incompletă a substantelor organice: cărbuni, gaze

naturale, titei, din sinteza unor lacuri, vopsele sau mase plastice sau din

evacuările de ape uzate neepurate în apele de suprafată.

Alchilfenolii şi clorofenolii sunt clase de substante polare, semivolatile, solubile

în solventi organici cum ar fi diclorometanul, metanolul, hexanul sau

acetatul de etil. PAH-urile sunt compuşi chimici cu reactivitate scăzută. Sunt

substane solubile în solventi organici, proprietate care stăla baza dezvoltării

metodelor de extractrie lichid-lichid a acestor compuşisi din diferite probe

lichide.

Îndepărtarea alchilfenolilor etoxilati din apele uzate are loc în timpul proceselor

de tratare din statiile de epurare, în conditii aerobe şi/sau anaerobe. Prin

degradarea lor, se ajunge la compuşii neetoxilati, respectiv la nonilfenol sau la

octilfenol, care sunt mai toxici decât compuşii etoxilati din care provin.

Prelevarea şi conservarea probelor.Prelevarea probelor de apă uzata sau de apă

de suprafată cu continut de alchilfenoli, clorofenoli şi PAH-uri se face în

recipiente din sticlă.

Bine curătate şi apoi clătite cu proba de analizat; conservarea, în cazul

compuşilor fenolici, se asigură prin acidularea probelor la pH≈2 şi prin păstrare

la 4 0C, imediat după prelevare şi până în momentul pretratării probei (Silabi,

2010).

Spre exemplu, intr-o statie de epurare si tratare a apelor uzate se inregistreaza

valorii ale diferitelor emisii (BOD5, BOD20, etc)

-BOD5 reprezinta cantitatea de oxigen folosita de bacterii pentru a stabiliza

cantitatea de material organic intr-un litru de apa in 5 zile; se exprima in mg/L.

-BOD20 reprezinta cantitatea de oxigen folosita de bacterii pentru a stabiliza

cantitatea de material organic intr-un litru de apa in 20 zile. Ultimul BOD indica

cantitatea maxima de biodegradabile organice prezente in apa reziduala; se

exprima in mg/L.

-COD (cererea de oxigen chimic) reprezinta cantitatea sau echivalentul

oxigenului cerut pentru a oxida chimic materialul organic intr-un litru de apa

12

reziduala, masurata de dicromat de potasiu in acid sulfuric COD este masurat cu

testul analitic HACH COD; se exprima in mg/L.

-D.O. (oxigenul dizolvat) reprezinta cantitatea de oxigen dizolvat intr-un litru de

apa reziduala, masurat de Dissolved Oxygen Meter. Saturatia de oxigen in apa

curata la 20 0C este de 9.2 mg/L.

-F/M reprezinta hrana/ proportia microorganismului si este exprimata pe

cantitatea de BOD5 (kg) ce hraneste bacteria in rezervorul de aerare, exprimata

in kg.

-pH-ul masoara aciditatea si alcalinitatea in apa reziduala.

-Phosfatul – P, mg/L reprezinta cantitatea de fosfat (PO34) intr-un litru de apa.

-MLSS (Mixed Liquor Suspensed Solids) – reprezinta cantitatea de solide

suspendate intr-un litru de lichid in rezervorul de aerare; se exprima in mg/L.

-Rata de decantare reprezinta viteza de asezare a namolului in m/h, iar rata de

supra debit este rata de scurgere a apei.

-SVI – reprezinta numarul indexul de volum al namolului, exprimat in mg/L,

masurat dupa 30 de minute de solutionare intr-un con Imhoff.

-Ts (totalul materiilor solide) reprezinta masa de materie ramasa dupa ce

intreaga cantitate de apa a fost evaporat intr-un litru de apa uzata intr-un cuptor

de 1050C.

-VSS (Solide volatile in suspensie) reprezinta masa de substante in suspensie

scoase de pe un filtru si oxidate termic intr-un cuptor de 5500C; se exprima in

mg/L.

-UVSS reprezinta cantitatea de solide volatile in suspensie intr-un litru de namol

pompat din partea de jos. Acest lucru este concentratia de namol reciclat la

rezervorul de aerare si irosit pentru a autoclava namolul aerobic. Indica

concentratia de bacterii din namolul concentrat, se exprima in mg/L.

-UTSS (totalul materiilor solide in suspensie) reprezinta cantitatea de solide in

suspensie intr-un litru de namol pompat din partea de jos. Acest lucru este

concentratia de namol reciclata la rezervorul de aerare si irosita pentru a

autoclava namolul aerobic. Indica concentratia de materii organice si anorganice

in lichid.

13

Aceste analize se inregistreaza intr-o fisa pe cele doua schimburi, se predau si se

inregistreaza intr-un fisier pe partea de protectia mediului.

6. Consecintele poluarii:

6.1. Asupra mediului:

- posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;

- contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor,

fructelor sau a zarzavaturilor;

- distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea

capacitatii de debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat.

6.2. Asupra sanatati:

Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau

suficienta apa sau apa bauta nu are cele mai bune calitati.

I. Boli infectioase:

- boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria;

- boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica;

- boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

II. Boli neinfectioase: determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu

potential toxic:

• Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:

- oboseala nejustificata;

- afecteaza globulele rosii, vasele sanguine;

- afecteaza sistemul nervos central, provocand encefalopatia saturnina si cel

perifieric cu dereglari motorii.

• Intoxicatia cu mercur:

- dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala;

- tulburari vizuale;

- afectiuni ale sistemului nervos;

- afectiuni ale rinichilor;

14

- malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.

• Intoxicatia cu zinc:

- dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;

- afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.

• Intoxicatia cu cadminiu:

- cefalee;

- scaderea tensiuni arteriale;

- afectiuni hepato-renale.

• Intoxicatia cu azotati si fosfati:

- invinetirea buzelor, narilor, fetei;

- agitatia pana la convulsii;

- cefalee, greata.

• Intoxicatia cu pesticide:

- alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice;

- encefalopatii;

- malformatii congenitale.

6.3 Asupra calitatii apelor:

In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si

in asigurarea igienei personale. In medie, in 24 de ore, un om adult consuma in

scopuri alimentare 2-10L de apa.

Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al

incarcarii cu substante organice in descompunere, al poluarii cu substante

chimice sau ape reziduale. Cu cat apa contine mai multe substante organice,

chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai usor de perceput.

15

Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:

- apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune

amestecate cu ape industriale care contin fier;

- apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;

- apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde

inchis sau neagra;

- ionii de fier dau apelor o culoare galbena;

- ionii de cupru confera apei o culoare albastra;

- apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.

7. Bibliografie:

- http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Ianuarie/Cruceru%20Ioana%20-

%20Optimizarea%20controlului%20chimico-analitic%20si%20monitorizarea

%20poluarii%20apei%20cu%20subs%20organice/Rezumat%20Teza

%20final.pdf;

16

- http://biblioteca.regielive.ro/laboratoare/chimie-generala/determinari-de-

componenti-si-poluanti-de-natura-anorganica-61806.html;

17