Tulburari de temperament si comportamentCharles H. ZeanahInstitutul de Sanatate Mintala pentru sugari/copii mici i copii precolari, Departamentul de Psihiatrie i Neurologie . Centrul universitare de Stiinte ale Sanatatii Tulane/Tulane UniversityHealth Sciences Center.Pe scurt, acest articol este o cercetare pe tema copiilor cu tulburari de comportament reactiv (RAD), care prezinta modele specifice de comportament social aberant rezulte din maltratare sau au posibiliti limitate de a crea/simti ataamente selective. Nu exista date care sa explice de ce doua modele diferite de tulburare, un model emotional retras-inhibat, un model dezinhibat, fr discernmnt provin din medii similare aberante. n acest articol, vom lua n considerare dac diferenele temperamentale ar putea contribui la diferitele manifestri ale tulburarilor de comportament reactiv (RAD), n contextul mediilor adverse.Dei asocierea dintre ataament i temperament a fost studiat extensiv i a fost subiectul unei dezbateri aprinse n domeniul dezvoltrii copilului, nu exist date existente privind influena temperament asupra dezvoltrii tulburrilor de ataament.Considerm posibile direcii de cercetare eforturile destinate explorarii bazelor biologice ale fenomenului complex al tulburrilor de ataament/comportament.

Dei considerate rare, rapoartele de comportament acum gandite ca reflecta tulburri de comportament clinic dateaza cel puin de la mijlocul secolului 20 (a se vedea Spitz, 1945). Mai mult, exista un consens generat precum ca tulburarile descriu modele aberante de comportament nu sunt asa bine descrise ca alte boli (RICHTERS i Volkmar, 1994).

De interes special pentru aceast problem special este faptul c tulburri de comportament sunt definite att n Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (4th ed. [DSM-IV], American Psychiatric Association, 1994) si in International Classification of Diseases (10th ed. [ICD-10], World Health Organizadon, 1992) aa cum rezult din mediile anormale insotitoare.Prin urmare, criteriile DSM-IV pentru RAD pretind ca anomalii comportamentale sunt cauzate de "ngrijire patogen," i ICD-10 atrage atenia asupra stabilirea diagnosticului n absena maltratarii. Nici o abordare, cu toate acestea, nu consider ca o caracteristici rezultata ar putea conferi vulnerabilitate tulburrii ori riscul de a dezvolta manifestari diferite sau subtipuri de tulburare.Un raport al unui caz recent de copii mici gemeni diagnosticate cu RAD ilustreaz frumos dilemele implicate n ncercarea de a nelege contribuiile temperamentului pentru aceste tulburri clinice (Hinshaw-Fuselier, Boris, & Zeanah, 1999). Cei doi copii au fost crescuti mpreun i serios neglijati de ctre prinii lor. Ambii gemeni au prezentat ntrzieri i stereotipii cognitive i lingvistice semnificative, n plus fa de manifestrile de RAD. Geamnul de sex masculin la 20 luni nu a avut nici un fel ataament/comportament discriminant, dar a fost prea sociabil i fr discernmnt cu adulii necunoscuti. Geamenul de sex feminin la 20 luni nu a avut, de asemenea, comportament discriminant dar ea a fost emoional retrasa i inhibata. A existat un tablou clinic izbitor de diferit din cauza diferitelor experiene de neglijare n mediul familial? A fost din cauza diferitelor dispoziii temperamentale? Au creeat diferitele dispozitii temperamentale diferite experiente de neglijare pentru ei ? Fara o imagine clara a naturii specifice a istoriei interactive si un mod de a evalua diferentele biologice de la nastere este dificil sa determinam. Cu toate acestea, acest caz ilustreaz unele dintre intrebarile importante necesare pentru a nelege cum diferentele individuale in atributele temperamentale pot fi asociate cu tulburri de ataament/comportament.Nu exist date directe disponibile pentru a aborda aceste probleme, astfel incat in acest articol vom considera ca diferentele individuale in dispozitii temperamentale ar putea contribui la modele de comportament definite in prezent ca tulburari clinice de comportament/atasament. Pentru a face acest lucru, vom revizui pe scurt construciile temperament i de ataament/comportament, inclusiv modul n care acestea pot fi legate.

De asemenea, revizuim literatura clinica de specialitate privind tulburrile de ataament/comportament analizand/luand in considerare variate modalitati prin care temperamentul s-ar putea lega cu aceste tulburari.

TemperamentulTemperament se refer la stilul de comportament prezentat de sugari sau copii mici, ca rspuns la o serie de stimuli i contexte. Acesta este dimensiunea cum a comportamentului. De exemplu, toi copiii raspund la zgomot, dar exist diferene individuale n modul n care acest rspuns este prezentat i n intensitatea stimulului necesar pentru a obine un rspuns.Studiul de temperament are o istorie lung n domeniul psihologiei de dezvoltare. Renaterea ei a avut loc n urm cu 30 de ani odata cu activitatea a doi psihiatri, Alexander Thomas i Stella Chess (Thomas &Chess, 1977; Thomas, Chess, & Birch, 1968; Thomas,Chess, Birch, Hertzig, & Korn, 1963). Ei au fost interesai n descrierea diferenelor individuale dintre sugari i efectele acestor diferene n comportamentul ingrijitorilor parentali. Thomas si Chess au studiat pe un esantion mare de familii cu copii mici, observand copii intr-o serie diferita de contexte si in interactiunea lor cu parintii.Ei au extras noua dimensiuni de temperament din observatiilor lor, sugerand ca acestea au fost relevante in intelegerea "modului" diferentelor individuale in comportamnetul infantil. Dimensiunile au inclus nivelul de activitate, ritmicitatea sau regularitatea funcionarii, apropierea-retragerea din situaii noi, intensitatea de exprimare emotionala, valena general de starea de spirit, adaptabilitate la schimbri n rutin, persistena, distractibilitatea sau capacitatea de a se calma, i pragul reaciei senzoriale. Temperamentul, n opinia lui Thomas i Chess (1977, iar n opinia majoritii teoriilor temperament), este mai mult o funcie a aranjamentului biologic al copilului i mai putin un produs al interactiunii copilului cu ingrijitorii. Aceasta viziune a temperamentului ca "innascut" sau biologic a ajuns sa domine terenul si a condus pe unii sa sustina ca diferentele de temperament reflecta direct aspectele legate de mostenirea genetica a copilului. ntr-adevr, exist o serie de studii folosind metoda geneticii comportamentale care sugereaz c cel puin unele aspecte ale temperamentului au indicii mari de mostenire (Goldsmith, Buss, si Lemry, 1997).

Impreuna cu o abordare dimensionala a temperamentului, Thomas si Chess, au descris de asemenea, trei tipuri temperamentle diferite, inclusiv "greu", "usor" si "greu-de-incalzit/pornit" reprezentand copii care manifesta grupuri de valori extreme pe dimensiune de temperament ales/selectat. Prin urmare, de exemplu un copil cu un temeperament dificil este unul care este greu adaptabil, prezinta stari de dispozitie predominant negative, este greu de abordat si evita noutatea. Studiind problema, Thomas i Chess (1977) au constatat c aceste trei categorii de temperament subsumeaz mai mult de jumtate din variabilitatea diferenelor individuale, desi o minoritate substantiala din copii nu se ncadreaz n nici una dintre aceste trei tipuri.Thomas si Chess (ah & Thomas, 1991; Thomas & ah, 1977;. Thomas et al, 1968), de asemenea, s-au preocupat de modul n care diferenele individuale n temperamentul copiilor afectateaza interaciunea printe-copil. Dup ce au observat un numr mare din diade n studiul lor, acetia au susinut c adaptarea copiilor la mediul lor ar putea fi descris n termeni de "buntate din cuviin." Cnd temperamentul copilului i capacitatea de reacie al parintelui au fost bine potrivite, a rezultat o "potrivire bun", dezvoltarea copilului a fost facilitat, n timp ce n cazul n care potrivirea era srac, problemele au fost de natur s apara. Ei afirmau c, "gradul de adecvare a funcionrii unui organism este dependent de gradul n care proprietile mediului sunt n acord cu caracteristicile i stilurile de comportament proprii organismului" (Thomas et al., 1968, p. 137).O serie de studii, de exemplu, au caracterizat bunatatea potrivirii ca implicand asteptarile parintelui si temperamentul copilului, in timp ce altii au examinat potrivirea intre temperamentul parintelui si copilului.Alte eforturi incununate cu succes au delimitat stiluri de control maternal care interactioneaza cu atributul temperamental al copilului pentru a prezice rezultate adaptive si maladaptive (Crockenberg, 1987; Kochanska, Aksan, & Koenig, 1995).Alte studii au documentat interaciuni ntre personalitate i comportamente materne i iritabilitate, stres la sugari ca i conexe de calitati interpersonale, inclusiv ataament (Crockenberg, 1981, Mangelsdorf, Gunnar, Kestenbaum, Lang, si Andreas, 1990; van den Boom, 1994).Lucrarea lui Thomas si Chess (1977) a stimulat o serie din ncercri de a msura cele noua dimensiuni a temperamentului, precum si dificultatea temperamentala. Acestea au fost utilizate n ncercarea de a identifica precursori de comportament maladaptiv la copii. Cu toate acestea, numarul mare de dimensiuni si lipsa de specificitate a comportamentelor care sunt unice pentru fiecare dimensiune (de exemplu este frica de noutate usor apropiata de starea de spirit negatica? ) a adus alti cercetatori sa adopte alte abordari econome pentru a intelege diferentele individuale in comportamentul copiilului.Mary Rothbart (Rothbart, 1981; Rothbart & Derryberry, 1981) a propus o teorie diferit a temperamentului, care cuprinde dou componente majore: reactivitate i reglementare. Reactivitate implic rspunsul care sta la baza sistemelor fiziologice si comportamentale, inclusiv moderare i anumita atentie de baza procesata de stimulii senzoriali. Reglementarea implica activarea sistemelor neuronale implicate in procesele atentionale si de control cognitiv superioare ca raspuns la reactivitate. Diferene individuale n reactivitate sunt prezente de la nastere, n timp ce diferenele in reglementare apar pe parcursul dezvoltarii ca o functie a reactivitatii diferentiale si istoricul mediului. Rothbart a folosit munca empirica in neurostiinta, in mod deosebit munca lui Davis (1992) i LeDoux (1987), pentru a descrie sistemele neuronale implicate n temperamentalul "fric" De asemenea, ea a folosit munca in neurostiinte a lui Posner si Petersen (1990);Tucker, Luu, si Pribram(1995); si altii pentru a descrie sistemul neuronal relevant pentru dezvoltarea sistemelor atentionale si cognitive implicate in reglarea ori controlul comportamentului frica. Unul dintre aspectele unice ale modelului Rothbart este c ea consider temperamentul nu numai ca un cadou biologic date la nastere ci de asemenea ca o dezvoltare individuala care apare pe perioada copilariei. Astfel diferentele individuale in reactivitate si in procesele implicate in controlul unei astfel de reactivitati intra sub sfera de temperament.

Jerome Kagan (1994, 1998) a descris o alta abordare a temperamentului, una care are baza empirica, descriind tiparele de compartament si fiziolofic care impreuna formeaza un tip de temperament. El a propus inhibarea comportamnetala ca un tip de temperament care implica un cluster unic de raspunsuri comportamentale si fiziologice la noutate, asociata cu baza biologica specifica acestuia. El a identificat un grup de copii mici care au afisat evitarea noutatii/frica de noutate si a situatiilor necunoscute si retragerea din interaciunea social cu colegii nefamiliari sau aduli. Aceti copii detineau niveluri ridicate de cortizol dimineata, dovezi de mai rapide i mai puine variabile batai ale inimii, si un model frontal dreapta de activare EEG "alpha" Kagan a legat reactivitatea fiziolofica si comportamentala la munca/cercetarile lui LeDoux (1987) si Davis (1992) in identificarea proceselor biologice care conduc rspunsurile comportamentale i fiziologice.Cercetarile in domeniul inhibiie comportamental sugereaz c acest temperament este asociat cu o inciden crescut a retragerii sociale i de internalizare comportament n copilarie initiala i de mijloc i, eventual, predispune la tulburari de anxietate n adolescen.Lucrarile recente au sugerat, de asemenea c, comportamental inhibat de adolescenti poate prezenta un risc crescut de tulburri de anxietate i c inhibarea comportamentale poate servi drept un indice de anxietate in general (Muris, Merckelbach, Schmidt, Gadet, & Bogie, 2001; Rosenbaum et al., 2000). O serie de studii au aratat ca copiii inhibati sunt mai predispusi decat colegii lor fara inhibitii pentru a afia simptome de anxietate (Biederman et al, 1993;.. Hirshfeld et al, 1992; Schwartz, Snidman, si Kagan, 1999). De exemplu, Kagan i Snidman (1999) au constatat c, la vrsta de 13 ani, 61% din adolesceni inhibati la varsta de 2ani s-au comportat ntr-un mod anxios social. Acesta este comparat cu 27% din copiii din grupul fara inhibitii.Aceasta legatura este deosebit de puternica in randul adolescentilor care afiseaza semne connsecvente al inhibarii pe parcursul mui multor puncte de testare (Biederman et al., 1993; Prior, Smart, Sanson, & Oberklaid, 2000). Prin urmare, activitatea de inhibiie comportamental servete drept model pentru legarea unui tip de temperament specific afeciuni clinice i a rezultatelor n dezvoltare mai trziu.

Attachment/afectiuneaBowlby (1982) a definit afectiunea ca un copil puternic dispus sa caute apropierea si contactul cu o persoana anume si sa faca acest lucru in anumite conditii, in special atunci cand el este speriat, obosit sau bolnav (pagina. 371)Din punct de vedere al unei relatii, atasamentul/afectiunea poate fi definita ca organizarea comportamentelor in tanarul copil care sunt concepute pentru a realiza apropierea fizica catre o anumita persoana in momentele in care copilul cauta confort, suport, hrana sau protectie. Ca raspuns asistenul maternal ofera confort pentru stres, disponibilitate emotionala pentru sprijin, caldura si grija pentru harnirea si protectia de la pericol (a se vedea Zeanah & Boris, 2000).De obicei, afectiunea/atasamentul apare in mod clar in a doua parte a primului an de viata, ca dovada a aparitiei anxietatii de separare si fricii de strain/lucruri straine. n condiii obinuite, ataamentul preferat se desfoar treptat pe parcursul primului an de via. Nou-nascutii recunosc mamele lor,miros si aud imediat dupa nastere, dar nu exprima nici o preferin pentru o anumit persoan pentru a oferi confort in caz de primejdie. ntre 2 i 7 luni, copiii sunt motivai pentru a interaciona social cu o varietate de parteneri, familiare i nefamiliare. n acest timp, copiii pot fi mai uor consolati de un insotitor familiar, dei acesitia pot fi, n general, linititi de aduli nefamiliare, de asemenea. Cu toate acestea, la aproximativ 7 la 9 luni, copiii ncep s prezinte reticen n jurul adulilor nefamiliari (circumspecie la straini) i sa protesteze mpotriva separri de persoanele care ii ingrijesc/persoane familiare (protest de separare). Odat ce au aprut aceste comportamente, copilul este declarat a fi "ataat/afectiv".Copii devin atasati la persoanele care ii ingrijesc, cu care au interactiune semnificativa. Copiii invata prin experiente ca el sau ea pot depinde deasistentul maternal pentru a ii oferi confort, sprijin, hrana, i protecie, n special n perioadele de stres. Aceste "modalitati de afectiune" par a fi dispuse ierarhic n ceea ce privete rezistena de preferin, astfel nct copilul are un nsoitor cea mai preferat, un viitor insotitor cel mai preferat, i aa mai departe. Ca sugarii au limite capacitii lor de a se adapta la un numr mare de ingrijitorii pare evident, avnd n vedere c perturbri grave afectiunea sunt evidente n situaii n care copiii trebuie s depind de un numr mare de ingrijitorii (Smyke, Dumitrescu, si Zeanah, 2002; Tizard & Rees, 1975). Cu toate acestea, noi nu stim limitele adaptabilitatii lor, adica cat de multe tipuri de atasament un copil poate avea fara problemele care decurg din aceasta.Atasamentele preferate fata de ingrijitori se pot dezolvat in orice moment dupa ce copii/sugarii ajunga la o varsta cognitiva de la 7 la 9 luni, cu conditia ca noii ingrijitori sa aiba suficienta implicare cu copilul. Astfel, copii mici adoptati din centrele sau institutiile de plasament formeaza atasament fata de noii lor ingrijitori. Astfel, in timp ce copii maltratati ori institutionalizati nu pot avea atasamente demonstrabile pentru oricine (Smyke et al., 2002; Zeanah, Smyke, & Dumitrescu, 2002), nu este cazul insa si al copiilor adoptati din aceste medii extrem de nefavorabile (Chisholm, Carter, Ames, & Morison, 1995; Dozier, Stovall, Albus, & Bates, 2001; O'Connor, Bredenkamp, & Rutter, 1999; Tizard & Rees, 1975). Cu toate aceste, calitatea ataamentelor formate ulterior este uneori compromis (Chisholm, 1998; O'Connor, Rutter, & the English and Romanian Adoptees Study Team, 2000). Lipsa atasamentului discriminat la un insotitor adult nu este raportata la copil in medii de ingrijire rezolnabil de sensibile.Pana la varsta de 12 luni apare posibilitatea sa evaluarezi calitatea atasamentului la un copil fata de un comportament discriminatoriu. O paradigma de laborator cunoscutate ca Strange Situation Procedure / Procedura Situatiei Ciudate (SSP; Ainsworth, Blehar, Waters, & Wall, 1978) implica o serie de interactiuni intre un copil, si un adult necunoscut, incluzand separarea si reuniunea. Patru modele de atasament : siguranta, evitare, rezistenta si dezorganizare au descris diferente individuale in organizarea comportamentului de atasament al copilului fata de comportament in aceasta procedura. SPP a fost efectuat in mai multe culturi din intreaga lumea. Dei exist variabilitate n distribuie n cadrul diferitelor culturi, aceleai patru modele sunt evidente n populaiile normative (van IJzendoorn & Sagi, 1999). Aceste modele de ataament sunt relaii specifice n care modelul de atasament al aceluiasi copilului poate fi diferit cu diferiti ingrijitori adulii (Steele, Steele, i Fonagy, 1996).

Desi SSP a fost utila in dezvoltarea cercetarilor in atasament/comportament, utilitatea clinica este limitata de mai multi factori. In primul rand sensibilitatea si specificitatea sa pentru un copil dat sunt neclare. in al doilea rand, acesta constrange comportamentul parintelui cosiderabil, facand validitatea ecologica a sa ca un index al modelelor interactive suspcte (Crowell & Fleischman, 1993). In al treilea rand, acesta este conceput pentru a evaluat calitatea unui relatii de atasament existentem desi in situatii clinice o intrebare importanta poate fi daca un atasament exista de fapt. (O'Connor & Zeanah, 2003; Zeanah & Boris, 2000). De fapt, relatia dintre modelul de atasament in SSP si RAD nu este inca clara. (Boris et al., 2000; O'Connor, Marvin, Rutter, Olrick, & Bitner, 2003).In cele din urma , desi clasificarile SSP ale atasamnetului pentru copii intre 12 si 20 de luni au fost validate extensiv pe observatii naturaliste de baza, acesta nu este cazul/nu se aplica in cazul copiilor mai mariLa copiii mai mari de 20 de luni, n fapt, exist dou sisteme de clasificare. Pentru copii intre 2 ani jumatate pana la 4 ani jumtate sistemul Cassidy si Marvin MacArthur (Cassidy & Marvin, 1992) descrie sigure, evitante, dependente (ambivalente), controlatore si nesigure alte modele de atasament. Aceste clasivicari deriva din paradigma de atasament separarea-reunire parinte-copil, similar cu SSP. In contrast, Preschool Assessment of Attachment (Crittenden, 1992, 1994) descrie securizata/sigura-echilibrata / aparata, coercitiva, aparata-coercitiva, anxios-depresiva si nesigura-altele. Asa cum Solomon si George (1999) au aratat, singura compararea a celor dou sisteme au dat/aratat niveluri sczute de concordan n principalele modelele de ataament, chiar i n ceea ce privete siguranta fa de nesiguranta (Crittenden i Claussen, 1994).

Clasificarea SSP a atasamentului nu sunt nici clinic diagnosticate nici indicatori de psihopatologie. mai degraba, tipare/modele de atasament servesc drept factori de risc si de protectie asociate cu cresterea sau scaderea probabilitatii de maladaptatio ori dezvoltarea psihopatologica (Renken, Egeland, Marvinney, Mangelsdorf, & Sroufe, 1989; Warren, Emde, & Sroufe, 2000). Atasamentul dezorganizat este patern/la baza cel mai mult asociat cu probleme grave ulterioare (Greenberg, 1999; van IJzendoom, Schengel, & Bakermans-Kranenberg, 1999) inclusiv tulburari de comportament agresiv (Lyons-Ruth, 1996) si simptomalogie disociative (Carlson, 1998; Ogawa, Sroufe, Weinfield, Carlson, & Egeland, 1997).Desi cei mai multi copii mici cu tulburari de comportament perturbator au atasamente nesigure/nesanatoare, de exemplu, cei mai multi copii cu atasament nesigur/nesanatos nu au tulburari de comportament perturbator (DeKlyen, 1996; Greenberg, Speltz, & DeKlyen, 1993; Greenberg, Speltz, DeKlyen, & Endriga, 1991).Legturi mai puternice cu psihopatologie sunt evidente pentru sugari care prezint ataamente dezorganizate la ingrijitorii lor primari. van IJzendoom si colegii sai (1999) au raportat ntr-o meta-analiz a 12 studii care au implicat 734 diade un efect de 0,29 ntre ataament dezorganizat i extemalizing simptomatologiei, indicand c muli ali factori sunt implicai.

Temperamentul si atasamentul

Relaia dintre temperament pentru sugari i ataamentul copilului este una care a fost discutat n literatura de specialitate din ambele perspective conceptuale i metodologice (pentru comentarii, vezi n special Mangelsdorf & Frosch, 1999; Sroufe, 1985; Vaughn & Bost, 1999). Teoria ataamentului a susinut c relaia n curs de dezvoltare dintre copil i ngrijitor este o construcie care decurge din semnale produse de copil care atrag atenia ngrijitorului (zmbitul) i ngrijire (distresarea i plnsul), precum i modul n care ngrijitorul raspunde la aceste semnale (sensibilitate i responsivitate).Astfel, variatiile in temeperamentul copilului care se manifesta in atasamentului comportamental provocat ca intensitate si frecventa (cum ar fi zambetul ori plansul) ar trebui sa fie intalnite/rasplatite cu sensibilitate si flexibilitate de catre ingrijitor/ingrijitoate.Teoreticienii atasamentului au susinut c temperament ar putea afecta modul n care copiii fac apel la ingrijitorii lor in momente de stres, dar modul de rspuns al insotitorului este considerat a fi cel ce afecteaz calitatea ataament (a se vedea Sroufe, 1985).Din punct de vedere metodologic, relaia dintre temperament i ataament a fost examinat n primul rnd n studiile de evaluare ale ataamentului cu SSP. Cercetatorii de atasament au sugerat ca in SPP comportamentul poate fi influientat de temperament insa numai in masura in care afecteaza raspunsul copilului la separare (Vaughn & Bost, 1999). De fapt, rezultatele din SSP pot fi impartite in acelea ca un copil devine destresat la separare si cele in care sugarul nu devine destresat. ntr-un studiu de multe ori citat-, Belsky i Rovine (1987) a susinut c temperamentul copilului influientat de gradul de stres provocat de separare dar responsabilitatea/raspunsul ingrijitorului apoi determina securitate/sigurante sau nesiguranta. n acest model, temperament determin tipul de securitate sau de insecuritate prin nclinaia pentru dimensiune primejdie. ncercrile de replicare au fost amestecate (Kochanska, 1998; Mangelsdorf i colab., 1990).

Un numr de cercettori, ns, au susinut c temperament poate juca un rol mai puternic n determinarea clasificrii ataament. Fox, Kimmerly, i Schafer (1991), de exemplu, au efectuat o meta-analiz cu privire la aceste studii prin care ay contrastat modelul de clasificare ataament al aceluiai copil la mamai de tat. Rezultatele din studii individuale par sa sprijine teooria atasamentului care zice ca in cazul SSP este specific persoanelor deoarece n fiecare dintre aceste studii aceeai copilul ar putea avea diferite clasificri de atasament cu diferiti ingrijitorii. Cu toate acestea, Fox si colaboratorii au gasit in meta-analiza aceeasta ca exista o semnificativa dac nu modesta concordan ntre cele dou clasificri ataamentul fa de mam i tat a peste 11 de studii intervievati. Ei au susinut c aceste rezultate au sugerat c temperament copiilor pot contribui la comportamentul copilului n SSP. De asemenea, ntr-un studiu examinarea relaiei dintre inhibiie comportamental i clasificare ataament Calkins i Fox (1992) a raportat c sugarii clasificati ca rezistentI au mai multe sanse de a afia inhibiie comportamental, comparativ cu cei cu alte atasamente indicate/desemnate.

Aceste rezultate sunt compatibile cu intelegerea comportamentului unui copil in SSP ca parte a functiei temperamentului care la randului lui poate afecta claficarea atasamentului. pe de alta parte, alte constatari sustin specificitatea relatiilor clasificarii atasamentul. De exemplu Steele si colaboratorii (1996) a folosit clasificarea atasamentului adultului in cupluri insarcinate sa prezica clasificarea SSP cu primii lor noi nascuti mai multe de un an mai tarziu. Parintii clasificarii ' Adult Attachment Interview (AAI) au prezis ca sugarii SSP clasificati SSP , dar nu la mame, n timp ce mamelor classificadons AAI au prezis sugari clasificri SSP la ei, dar, de asemenea, modest tat-copil a prezis

Luate impreuna aceasta dovada este compatibila cu modesta contributie a temperamentului clasificat atasamentului dar mult mai probabil indirect decat direct (Vaughn & Bost, 1999). n msura n care relaia este privit ca punctul central de ataament (mai degrab dect oricare copil sau mam singur), nu exist motive s se cread c temperamentul copilului poate influena rspunsul mamei i, prin urmare, calitatea relaiei de ataament dintre mam i copil. Acest lucru ridic intrebarea potentialului rol al temperamentului in tulburarile clinice de atasament.

RAD (DSM-IV)

RAD a fost introdusa in diagnostologia/diagnoza acum doar peste 20 de ani odata cu publicarea Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (3rd ed. [DSM-III], American Psychiatric Association, 1980).Criteriile au fost revizuite substanial n DSM-IV. Tulburare este definit de comportamentul social aberant care apare in copilaria timpurie si este evident eco-contextuala. Dou modele au fost descrise, un model emoional retras-inhibat i un model fr discriminare social-dezinhibat, fiecare dintre acestea au fost observate la copiii crescui n instituii i la copii maltratai (Zeanah & Emde, 1994). Cercetri recente au confirmat faptul c aceste modele pot fi identificate la copii din aceste dou grupuri de risc (Chisholm, 1998; O'Connor et al, 1999;. O'Connor et al, 2000;.. Smyke et al, 2002; Zeanah colab ., 2002, Zeanah et al., in press).DSM-IV a fost cristica pentru utilitatea s-a limitata in copilaria timpurie, insa RAD este una dintre putinele tulburari din nosoligia care se aplica la copii mici. Chiar si asa, criteriile DSM-IV pentru RAD au criticate din mai multe motive (Zeanah, 1996). In primul rand, aceste criterii se concentreaza mai mult pe comportamentul social aberant al copilului in general decat pe comportamentul de atasament perturbat/perturbant al copilului.

In al doilea rand, ei specifica "ingrijirea patogena" ca o etiologie pentru tulburare, dar grija patogena nu esti bine operationalizata. De exemplu, aceasta legatura catre maltratare este implicita. In al treilea rand, criteriul cere ca aceste comportamente nu trebuie sa fie explicabile la baza pe intarziere in dezvoltare, desi nu este clar modul in care o face aceasta determinare. Deoarece factorii de risc asociati cu RAD sunt similari cu factorii asociati in dezvolatrea intarziata (de exemplu, neglijarea profunda) este posibil ca o intarziere de dezvoltare frecventa co-apare cu RAD.Avnd n vedere c cercetarea pe constructia/constructul tulburrilor de ataament este doar n curs de dezvoltare, nu este surprinztor faptul c evaluarea cercetarilor criteriilor DSM-IV pentru RAD este limitata. Boris Zeanah, Larrieu, Scheeringa, si Heller (1998) au folosit un set alternativ de criterii care a fost mai mult axat pe comportamentele de ataament in special, mai degrab dect pe comportamentul social, n general, i acest lucru a dus la mbuntirea interfiabilitatii. Au constatat, cum era de asteptat, deficiente mai grave in relatiile parinte-copil in aceste tulburari de atasament comparate cu relatia parinte-copil in cazul copiilor mici cu alte tipuri de tulburari psihice. Aceasta, impreuna cu alte cercetari ofera validitate preluminara pentru constructia modelului RAD retras-inhibat si social dezinhibat. Cercetarile recente sugereaza, de asemenea, c modificrile din criteriile i conceptualizrile DSM-IV sunt susceptibile de a fi necesare. Analizele Cluster au identificat modele mixte de tulburare in atasament, in care semne ale retragerii emotionale si semne de comportament nediscriminat co-apar (Smyke et al., 2002; Zeanah et al., 2002; Zeanah et al., in press). Ce ramane neclar este daca aceasta co-aparitie reflecta o problema de masurare sau un fenomen real. Copii care sunt mai degraba retras emotional si inhibati pot parea dispusi sa rataceasca fara sa se mai uite in spate, lipsiti de reticenta fata de adulti necunoscuti si asa mai departe. Fie ca acest tip de comportament pasiv mai "generalizat/indiscriminatoriu" este la fel ca tipul nediscriminatorie-dezinhibat a RAD aceasta pare s reflecte limitrile sociale va rmne s fie stabilit.

Temperamentul si RAD

Exist o serie de modaliti prin care temperamentul copilului ar putea sa se relationeze/sa semene cu RAD, desi nu exista studii care au examentat inca aceasta relatie presupusa. Posibilile contributii ale temperamentului la tulburarile de atasament sunt multe, variind de la nici unul la efecte directe apoi la efecte complexe indirecte. n aceast seciune, considerm ca temperamentul ar putea fi asociat cu modele clinice ale RAD si unele dintre modele in care temperamentul sa dovenit a fi asociat cu alte forme de psihopatolofie trebuie explorate in viitor.In primul rand, temperamentul poate sa nu aiba nici o contributie la tabloul clinica al RAD. In schimb, diferitele experiente cu ingrijitorii pot si singurul factor relationat variatilor in comportament gasite in RAD, incluzand comportamentul emotional retras-inhibat ori insidiscriminatoriu-dezinhibat. De exemplu, neglijarea extreme ar putea duce la interactiunea sociala cu un numar mare de ingrjitori dar oportunitati limitate cu acestia din urma. In prezent nu exista date/informatii care sa examineze relatia dintre temperament si semnele tulburarii de atasament. Astfel aceasta explicatia trebuie considerata ca posibila desi este putin probabil ca aceste caracteristici ale copilului sa nu joace un rol in rezultatele divergente cunoscute ca rezultat ale mediilor ingrijitoare privatoare .In al doilea RAD, ar putea reprezenta un grup/cluster de caracteristici temperamentale adeverse sau reprezinta stiluri specifice de "temperament dificil" Cele doua tipuri de RAD de fapt sunt incrucisate contextual manifestate de catre copil si ar putea fi extrene ale inhibitiei-retragerii pe de o parte si supra socialbil pe de alta parte.Mai mult, tipare similare de comportament au fost legate direct ori indirect de maladaptari ulterioare. De exemplu, dovezi ale groazei/fricii copiilor sau ale emotiei negative apar a fi legate retragerii sociale in copilari timpurie (Fox, Henderson, Rubin, Calkins, & Schmidt, 2001) si problemelor legate de anxietate din adolescenta (Schwartz, Snidman, & Kagan, 1996).Comportamentele generalizate din copilarie au fost legate de problemele relationate din adolescenta (Hodges & Tizard, 1989). Un copil care prezinta un temperament format din iritabilitate si influenta negative poate raspunde cu suferinta/mahnire ori evitarea indicilor sociali pozitivi si in timp retragere de la interactiunea sociala. Acest lucru ar putea fi similar cu tipul RAD emotional retras. Lemelin, Tarabusy si Provost (2002) au raportat dovezi recente ale efectelor temperamentale iritabile in perceptia copilului. Ei au aflat ca o mai mare iritabilitate a copiilor a fost asociata cu o mai mica eventualitate de detectia a perceptiei/scorului. O capacitate mai mica de a detecta neprevazutul din mediul inconjurator poate afecta interactiunea sociala si poate conduce la un raspuns evitant . Acest model de retragere de la interaciunea social ca urmare a temperament negativ, iritabil caracterizeaz copii inhibati sau retrasi social. Cealalt extrem, copiii cu temperamente exuberante pot reaciona impulsiv i fr discriminare n ceea ce privete interaciunea social i pot dezvolta in timp un stil dezinhibat de rspuns.

Problema in a considera RAD ca o manifestare de temperament dificial este ca RAD nu a fost niciodata raportat in absenta unui mediu advers serios. De aceea, copii diagnosticati cu RAD intotdeauan au istoric ori sunt crescuti in institutii cu oportunitati de dezvoltarea selectiv a atasamentului limitat ori au experimentat maltratare, in special neglijare (Zeanah, 1996). Acest lucru face extrem de improbabil c manifestrile clinice ale RAD sa reprezint doar extreme ale temperamentului.

O alt posibilitate este c dispozitii temperamentale, cum ar fi de comportament retras-inhibat i afectivitate negativ, de exuberan i impulsivitate, pot fi factori de randare a copiilor cu risc de RAD n contextul unui mediu de ingrijire neglijent. Aceasta este, combinaia de atribute temperamentale specifice i caracteristici specifice de mediu pot duce la o potrivire slab rezultand in tabloul clinic al RAD. Complicarea acestui argument este faptul ca temperamentul insusi poate fi afectat de catre conditii de mediu adverse, la fel ca intercatiunea cu aceste conditii. De fapt, intr-un studiu recent pe copii din Grecia (Vorria et al., in press) cei care traiesc in institutiii au fost evaluati de catre ingrijitori ca fiind mai timizi, mai negativi , mai putini activi si mai putin sociabili comparativ cu un grup de copii crescuti acasa. Desi acest studiu nu identifica tulburarile de atasament, copii institutilonalizati sunt cunoscuti ca avand un risc crescut fata de aceste tulburari (Zeanah, 2000). Atasamentul a fost evaluat folosit SSP si clasificare a diferit n mod dramatic ntre grupurile n acest studiu, dar ataament i temperament au fost fr legtur (Vorria et al., 2003).

O posibilitate relatata este aceea ca temperamentele caracteristice in contextul mediului depravativ obtine raspunsuri de la ingrijitori. Un exemplua mai putin extrem al acestui tip de interactiune intre temperamentul copilului si capacitatea de reactie a mediului a fost descoperita intr-un studiu de Crockenberg (1981) Ea a denibstrat ca sugarii cu temperamente iritabil au mai multe sanse de a fi ataati nesigur numai n acele familii n care mamele au raportat un nivel scazut de suport social. Copiii care sunt au temperamente si comportamente inhibate-retrase sau care au un nivel ridicat de afectivitate negativ, i care suntcrescuti n medii defavorizate, ar putea s nu provoca atenia i afeciunea ingrijitorilor, astfel agravnd i mai mult propria lor neglijare.Copii care sunt temperamental exuberanti-fara inhibitii poti deosebiti de capabili sa obtina atentia din partea ingrijitorilor dar daca sunt prea multi ingrijitori, fiecare cu prea putin timp pentru copil, semne ale dezinhibarii-nediscriminarii pot aparea . De fapt, exist cel puin un studiu care sugereaza ca importanta caracteristicilor temperamentale negative pot fi chiar mai influenta n medii stresante. Stams, Juffer, si van IJzendoorn (2002) au studiat rolul temperamentului copilului n estimarea ajustarii n rndul copiilor adoptai, urmat de copilarie prin perioada precolar. Temperament a fost msurat la 12, 18, i 30 luni, prin intermediul raportului mamei, i o msur de temperament dificil a fost folosita pentru a prezice rezultatele sociale.Critic, interaciunea dintre temperamentul i ataament dezorganizare a prezis niveluri mai sczute de dezvoltare cognitiv i ego-control mai puin optim. Autorii afirmat c "efectele negative ale unei temperamentul dificil pe ajustarea ulterioar a copilului sunt relativ mari i omniprezente" (Stamps et al., 2002, p. 815).

Mai degraba decat functionarea directa ori indirecta ca factor de vulnerabilitate, desigur, anumite temperamente atribuite pot functiona ca factori protectivi in medii/setari cu risc ridicat. De exemplu Mendez, Fantuzzo si Cicchetd (2002) examinand compententele sociale printre veniturile mici ale copiilor din Africa si America focusandu-se in mod special pe rolul temperamentului si reglarea emotiilor/emotionala. Ei au aflat ca micii copii cu temperament mai adaptabile (tendinta de apropiere) au aratat competente sociale bune si au avut abilitati mai mari de auto-reglementare. Acest lucru este de asemenea evidentiat din studii de psihologie a personalitatii adultilor asupra sanatatii psihologice si efectelor pozitive.Persoanele cu o perspectiv pozitiv poate fi mai puin sensibile la anumite boli i mai capabile sa se supuna anumitor tipuri de stres (Danner, Snowden, i Friesen, 2001; Taylor, Keeney, i Reed, 2000). De asemenea, este posibil ca copii mici cu un anumit temperamentul pozitiv sau adaptabil sa poata fi mai putin sensibile la medii de ingrijire toxice. Un alt exemplu de efecte protective ale emotiilor pozitive este gasit in analiza unui studiu mare examinand familia si factorii de risc ai copilului si abuzul de substanta al adolescentului (Wills, Sandy, Yaeger, & Shinar, 2001). Autorii au constatat ca impactul factorilor de risc pentru cresterea copilului a sczut n rndul participanilor cu un temperament pozitiv (afectivitate pozitiv) i a crescut n rndul celor cu un temperament negativ (afectivitate negativ). Astfel, temperament poate juca un rol de moderare, fie ca un factor de protecie sau o cretere in vulnerabilitatea copilului la factorii parentali care sunt asociati cu RAD.Constructia temperamentala a lui Rothbart (1981) de autoreglementare si reactivitate pot ilumina contributia temperamentala la RAD. In acest model, procesele cognitive cum ar fi atentia si raspunsul par a fi asociate cu auto adaptarea. In al doilea rand , aceste procese desi in curs de formare in copilarie, se maturizeaza/formeaza intre anul 2 si anul 4 de viata. Aceste procese de reglare/reglementare sunt ele nsele modificate de tendinele reactive timpurii ale tinerei copilului. Aceasta este, modul n care procesele atenionale se dezvolta i sunt utilizate cu succes n auto-reglementare fiind o funcie de model de reactivitate iniiala a copilului. In masurara in care pruncul/copilul dezvolta abilitati adaptive, atentionale si de raspunsi, acestea pot servi ca mecanisme de protectie in fata mediilor stresante. Alternativ, auto reglarea ridicata pot duce la internalizarea emotiilor si experientelor negative, care duc mai depart la retragere sociala si inhibitie. Pentru acesti copii cu un control mai putin inhibant, depravarea sociala poate intensifica comportamente impulsive si dezinhimabte si pot conduce la stiluri de atasament neregulate. n momentul de fa, exist prea puine date cu privire la rolul acestor competene de reglementare prefrontale n dezvoltarea de psihopatologie n copilria timpurie, dei tim c deprecierile atenionale sunt asociate cu aceleai tipuri de medii de ingrijire neglijente care sunt asociate cu tulburri grave ale ataamentului (Zeanah, 2000).

Concluzii

RAD este asociat cu medii de ingrijire serios neglikente. Cu toate acestea, variabilitatea rezultatelor sociale si comportamentele a copiilor mici crescuti in asemenea medii (O'Connor, 2002; Zeanah, 2000) sugereaza ca alti factori sunt implicati in geneza ei. Cel mai probabil contributor la aceasta variabilitate din punct de vedere al caracteristicilor intrinseci ale copilului sunt diferentele individuale in temperament. intrebarile ramase sunt care caracteristici confera ori adauga risc ori protectie in mediul nefavorabil si prin care procese sunt produse efectele?

Ceea ce este necesar in acest domeniu este necesar in cercetarea temperamentului mai generale, care este, sa identifice modele specifice de temperament si corelatiile biologicea si sa le urmeaze dealungul timpului si sa le evalueze in legatura cu anumite tipuri de experiente de ingrijire. Cu cat invatam mai mult despre traiectoria dezolvarii mai multor tipuri de temperament putem invata cum aceste se modifica si sunt modificate de catre copii din medii de ingrijire si care stim ca dau nastele la tulburari grave de atasament. Deosebit de util in acest sens ar putea fi exploatarile de diferente individuale in structurile neurobiologice care stau la baza si procesele care pot interactiona cu medii de ingrijire adverse care conduc la manifestari clinice de/ale RAD

In cele din urma ar trebui sa speram ca iluminarea acestor relatii va imbunatati capacitatile noastre de a proiecta tratamente mai eficiente pentru tulburari de atasament. Dovezile pana in prezent sugereaza ca imbunatatirea mediului de ingrijirea a copilului cu RAD conduce la ameliorari signifiante/seminificate a tipului RAD de retragere emotionala dar are efecte mai mici in modelul nediscriminat-dezinhibat (Zeanah, 2000).Intelegerea mai multor lucruri referitoare la dispozitiile temperamentale la copiii mici cu aceste probleme de comportament pot spori capacitatea noastra de a proiecta mai precis medii de ingrijire care raspund/amelioreaza la aceste tulburari