Constituţiile din România

Constituţia este legea supremă într-un stat. România a avut mai multe constituţii.Pînă la primele constituţii moderne, actele cu caracter constituţional s-au concretizat în documente care au rămas la statiul de:

1 Proiecte de reformă 1741 - „Constituţia” lui C. Mavrocordat - La 7 februarie 1741 C.

Mavrocordat emite un hrisov domnesc, care prevedea un vast program de reforme în domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic. Domnul a acordat o mare importanţă acestui act, cunoscut străinătăţii sub titlul de “Constituţie”, fiind publicat în revista franceză „Mercure de France”. Scopul urmărit era de a-l prezenta pe domn în plan internaţional în calitate de promotor de reforme, adică de prinţ luminat.

1822 - „Constituţia cărvunarilor” (Moldova) – de fapt o încercare a micilor boieri de a obţine egalitate de privilegii cu marea boierime

1838 - „Osăbitul act de numire a suveranului românilor” (Ion Cîmpineanu)

2 Declaraţii de principii 1821 - „Cererile norodului românesc”

3 Declaraţii de drepturi 1848 - „Proclamaţia de la Islaz”

4 Programe interne 1857 - Rezoluţiile Adunărilor Ad-hoc din Moldova şi Ţara Românească

1 REGULAMENTELE ORGANICE adoptate în 1831 în Muntenia şi în 1832 în Moldova, ca urmare a

prevederilor Tratatului de la Adrianopol (1829), sînt prima bază constituţională din ţările române

este o operă românească sub îndrumare şi control ţarist (au fost redactate de două comisii boiereşti româneşti sub preşedinţia consulului general rus Minciaki)

Importanţa : a consacrat pentru prima oară principiul separaţiei puterilor a favorizat dezvoltarea noilor relaţii economice capitaliste a înlocuit arbitrariul puterii domnitorilor şi a introdus norme şi instituţii

moderne de organizare a statului sînt primele texte care au organizat votul într-o manieră cenzitară au consfiinţit o puternică influenţă a Rusiei în Principatele Române au prevăzut necesitatea Unirii

Organizarea politică Puterea executivă: Domnitorul

principele, ales pe viaţă, trebuia să provină din rîndurile marii boierimi, să aibă vîrsta de cel puţin 40 de ani şi să fie pămîntean

era ajutat de un Sfat administrativ (guvern) compus din 5-6 miniştrii

era ales de o Adunare Obştească Extraordinară / parlament Puterea legislativă: Parlamentul / Adunarea Obştescă

Ordinară era ales pentru o perioadă de 5 ani nu avea iniţiativa legilor, dar se pronunţa asupra legilor iniţiate

de domn şi Sfatul Administrativ vota bugetul şi lista civilă a domnitorului (800.000 lei în M, şi 1,2

milioane în ŢR)

Puterea judecătorească: Instanţele judecătoreşti Tribunalele de ţinuturi / judeţe Divanul judecătoresc din Iaşi / Bucureşti Tribunalul de comerţ din Iaşi / Bucureşti

Organizarea economică A introdus tiersajul (boierii deveneau proprietari pe 1/3 din moşie) A introdus un impozit unic numit capitaţie pentru ţărănime şi patentă

pentru burghezie. Boierii şi clerul erau scutiţi fiscal. Se generaliza nartul (norma de muncă pentru o zi fizică), deci, claca era

cerută cu nart Se desfiinţa monopolul breslelor Se desfiinţau vămile interne

Organizarea social-administrativă introducea bugetul statului; domnitorul primea „lista civilă” / salariu înfiinţarea arhivelor statului înfiinţarea armatei naţionale („miliţie pămînteană”) interzicerea torturii şi a pedepselor cu mutilarea fizică s-a instituit oficiul stării civile

NB. Problema articolului adiţional. Imediat după confirmarea Regulamentului, Rusia a început să reclame celor două Adunări aprobarea câte unui nou articol care să stipuleze că textul Regulamentului nu poate fi modificat fără acordul comun al curţilor de la Istanbul şi Sankt Petersburg. În Ţara Românească, datorită presiunii crescânde a ruşilor pe acest subiect, în 1834 a izbucnit un scandal care a dus ulterior la o îngheţare a negocierilor pentru următorii patru ani. A fost adoptat în 1835 în Moldova şi în 1838 în Ţara Românească.

2 CONVENŢIA DE LA PARIS Întrunite în capitala Franţei pentru a lua în discuţie cererile celor două

Adunări ad-hoc, puterile europene au adoptat Convenţia de la Paris (7/19 august 1858) care îndeplinea rolul unei Constituţii: Principatele îşi păstrau autonomia sub suzeranitatea Porţii şi sub

protecţia celor şapte mari puteri (garanţie colectivă); se adopta denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”,

fiecare având însă instituţii proprii (domni, guverne, parlamente); Separarea puterilor în stat :

Puterea executivă: domnitorul + Consiliului de Miniştri (guvern) Puterea legislativă:

Adunarea electivă aleasă pe 7 ani iniţiativa legislativă era încredinţată domnului, Adunării elective

şi Comisiei Centrale de la Focşani Puterea judecătorească: Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie

se înfiinţau două instituţii comune : Comisia Centrală de la Focşani (elabora proiectele de legi de interes

comun) Inalta Curte de Justiţie şi Casaţie (era tribunalul suprem)

armata era majorată cu 1/3 obliga la statornicirea raporturilor dintre proprietari şi ţărani conţinea şi o lege electorală (prima din istoria noastră) prin care

alegătorii erau împărţiţi în direcţi şi indirecţi. acest act constituţional adoptat la Paris nu implinea, dar nici nu anula

speranţa de unire a românilor. Ea se va realiza în 1859 odată cu dubla alegere a lui Cuza.

3 STATUTUL DEZVOLTĂTOR

Pe data de 2 mai 1864, prin lovitură de stat, Alexandru Ioan Cuza a desfiinţat Adunarea electivă şi a supus plebiscitului „Statutul dezvoltător al Convenţiei din 7/19 august 1858” şi Legea electorală. Aceste doua acte alcătuiesc prima Constituţie adevărată a României

Puterea legislativă Introducea ideea de bicameralism prin crearea Corpului

Ponderator / Senat, alături de Adunarea Electivă. Prin Constituţia din 1866 Adunarea Electivă îşi ia numele de Adunarea Deputaţilor

elaborarea legilor cădea în seama Consiliului de Stat. A fost desfiinţat în 1866

dreptul de a primii petiţii îl avea numai Senatul Puterea executivă

prerogativele domnitorului sporeau avea iniţiativa legilor (singurul care avea acest drept) numea pe preşedintele Adunării numea 1/3 din membrii Senatului

Apreciere : prima Constituţie a României, acceptată şi de puterile garante, domnitorul Cuza a obtinut o recunoastere internaţională a deplinei autonomii a ţării în treburile sale interne şi a iniţiat o modernizare profundă a sistemului legislativ şi instituţional

Legea electorală din 1864 : corpul electoral era alcătuit din alegători primari care votau

indirect şi alegători direcţi. 50 de alegători primari trebuiau să desemneze un alegător direct care să dispună de un venit de cel puţin 100 de galbeni

Alegătorii din ambele categorii trebuiau să aibă peste 25 de ani Pentru a fi eligibil, cetăţeanul trebuia să întrunească mai multe

condiţii: să fi dobândit cetăţenia română prin naştere sau

naturalizare să aibă 30 de ani împliniţi un venit anual de 200 de galbeni.

fără condiţii de cens erau: preoţii, institutorii, profesorii, licentiaţii, doctorii, cei care practicau profesii liberale, pensionarii (cu o pensie anuală de 3000 de lei), ofiţerii superiori în rezervă ai armatei

membrii Adunării Elective beneficiau de imunitate penală frauda electorală era sever pedepsită. Legea prevedea organizarea a două colegii teritoriale, primului

aparţinând oraşele şi celui de-al doilea, judeţele.4 CONSTITUŢIA DIN 1866

După cîteva săptămîni de la urcarea pe tron a lui Carol, a fost adoptată o Constituţie care a înlocuit statutele bonapartiste ale lui Cuza.

Urma modelul Constituţiei belgiene din 1831 elaborată de guvernul de uniune naţională Lascăr Catargiu (11 mai 1866–

15 iulie 1867). Preşedintele Adunării Constituante (al parlamentului care trebuia să

elaboreze Constituţia) era Manolache Costache Epureanu. Cele mai dezbătute probleme:

Problema Senatului (a fost menţinut) Dreptul de veto (a fost obţinut cel absolut, liberalii radicali cereau votul

suspensiv) Problema evreiască - art. 7 acorda cetăţenia numai creştinilor

Succesiunea colaterală - rezolvată în 1881 prin „Pactul de familie” A fost modificată:

1879 octombrie – articolul 7 (cetăţenia română era acordată şi evreilor, dar individual şi nu colectiv, doar celor care au luptat în războiul din 1877-1878)

1884 iunie – a fost schimbata legea electorală adică numărul de colegii s-a redus de la 4 la 3 (pentru Adunarea Deputaţilor)

1917 iunie – s-a admis ideea exproprierii pentru utilitate publică (proprietatea nu mai era sacră şi inviolabilă). Era prevăzută şi lărgirea dreptului de vot, practic, acordarea votului universal

Principii : Suveranitatea naţională (art.31 – „toate puterile statului emană de la

naţiune”) Guvernării reprezentative / Monarhiei ereditare (art. 38) Separarea puterilor în stat (art. 32, 35, 36)

Puterea executivă (împărţită între domn şi miniştri) Regele (principalele prerogative)

numea şi revoca guvernul şeful oştirii avea drept de amnistie politică dreptul de a bate monedă dreptul de veto absolut iniţia, sancţiona (îşi dă acordul prin semnătură regală) şi

promulga (ordona executarea) legile Guvern

Prezintă proiecte de legi Era introdusă pentru prima dată în istoria noastră

responsabilitatea ministerială (art.101, aliniat 3) Puterea legislativă (împărţită între domn şi Parlament)

Structura: Camera Deputaţilor - vota bugetul, era privilegiul ei

exclusiv! Senatul - avea două careacteristici: 2 colegii cu cens

ridicat + instituţia senatorilor de drept (moştenitorul tronului, mitropolitul, episcopii)

Caracteristici ale celor două adunări: putea interpela guvernul lipsa responsabilităţii parlamentarilor imunitatea se puteau constitui în comisii de anchetă

Puterea judecătorească (între Domn şi instanţele judcătoreşti) hotărîrile se pronunţau în numele domnului judecătorii erau inamovibili instanţa supremă - Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie se interzicea organizarea comisiilor şi tribunalelor

excepţionale Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti

Libera asociere, libertatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului Proprietatea era sacră şi inviolabilă

Importanţa : cea dintîi constituţie care consacra numele oficial al ţării, acela de

România făcea abstracţie de suzeranitatea otomană şi de garanţia colectivă a

marilor puteri

prima constituţie internă - elaborată fără contribuţia străinilor şi fără să fie supusă aprobării din afară

foarte longevivă, a stat la baza regimului politic pînă în 1938 ! a făcut ca România să fie primul stat constituţional din S-E Europei lega cetăţenia de proprietate sau de „capacităţi dobîndite prin diplome

care îngăduiau practicare profesiunilor liberale”. Această relaţie avea să instituie Colegiile electorale. Deputaţii erau aleşi fie pentru avere, fie pentru competenţe dovedite.

Legea electorală din 1866, care însoţea Constituţia, (o abroga pe cea din 1864) prevedea :

pentru a avea calitatea de alegător un cetăţean trebuia să cumuleze mai multe condiţii:

a fi român din naştere sau a fi dobândit împămîntenirea a avea vîrsta de 21 de ani împliniţi

Pentru a fi elegibil în : Adunarea Deputaţilor , un cetăţean trebuia să fie român prin

naştere sau să fi dobândit împământenirea, să se bucure de drepturi civile şi politice, să aibă vârsta de 25 de ani împliniţi şi să domicilieze în România. Deputaţii erau aleşi pe patru ani

Făceau parte din: I colegiu – boierii cu venituri mai mari de 300 de galbeni (art.

59) II colegiu – boierii cu venituri de la 100 la 300 de galbeni (art.

60); III colegiu, al oraşelor - făceau parte comercianţii şi

„industriaşii” (de fapt, în marea majoritate, meseriaşi) care plăteau un impozit de cel puţin 80 de lei, fiind scutiţi de acest cens cei care exercitau profesiuni liberale, ofiţerii în retragere, profesorii şi pensionarii de stat (art. 61).

IV colegiu, al ţăranilor - toţi cei care plăteau un impozit cât de mic către stat şi nu se încadrau în nici unul din cele trei colegii, 50 de alegători din colegiul patru alegeau un delegat, iar delegaţii îl alegeau pe deputat la „reşedinţa districtului” (art. 63). Colegiul al patrulea alegea câte un deputat în fiecare judeţ.

Senat , un cetăţean trebuia să fie român prin naştere sau să fi dobândit împămîntenirea, să se bucure de drepturi civile şi politice, să aibă vîrsta de 40 de ani împliniţi, să domicilieze în România, să aibă un venit de orice natură de cel puţin 800 de galbeni. Erau scutiţi de acest cens mai multe categorii de demnitari ai

statului. Membrii Senatului erau aleşi pe 8 ani, la fiecare patru ani reînnoindu-se jumătate din componenţa lui prin tragere la sorţi.

un sistem electoral: Adunarea deputaţilor (4 colegii), Senat (2 colegii)

5 CONSTITUŢIA DIN 1923 1918 reforma electorală

votul devine egal, direct, secret şi obligatoriu (vot universal masculin)

nu aveau drept de vot femeile, militarii şi magistraţii Proiectul Constituţiei a fost elaborat de PNL Necesitatea unei noi constituţii

Revizuirea Constituţiei în condiţii normale şi nu excepţionale

Era necesară exprimarea voinţei tuturor românilor, deci şi a minoritarilor

Era nevoie de o sancţionare juridică a unităţii naţionale Adoptarea Constituţiei /+ contestarea ei viguroasă

1922 19 ianuarie – numirea guvernului Ionel Brătianu 23 ianuarie – dizolvarea Parlamentului 27 martie – deschiderea noului Parlament care era şi

Constituantă 1923

27 martie (adoptată) + 28 martie (regele sancţionează şi promulgă) + 29 martie (publicată în Monitorul oficial)

a fost încălcat art. 128 din Constituţia 1866, care prevedea modalitatea de modificare a Constituţiei. (Se alegeau mai întîi alegeri obişnuite. Noul parlament hotăra dacă se revizuieşte sau nu Constituţia. Apoi parlamentul se divolva şi se alegea Adunarea Naţională Constituantă)

s-au opus trei partide: PNR, PŢ, Partidului Poporului. Contestarea nu prevedea conţinutul, ci modalitatea de adoptare, care nu ar fi garantat reprezentarea voinţei liberea tuturor cetăţenilor

Principii şi număr de articole P. suveranităţii naţionale: art. 33 (puterea emană de la naţiune) + art.

42 (parlamentul reprezintă naţiunea) P. separării puterilor în stat

Puterea executivă = Rege şi Guvern art. 87 regele era „inviolabil” (nu era respunzător nici pentru

actele sale personale, era iresponsabil) Puterea legislativă = Parlamentul Puterea judecătoarească = Curtea de casaţie şi justiţie

Judecătorii sînt inamovibili - nu-şi puteau pierde funcţia decât prin demisie, atingerea limitei de vârstă pentru pensionare, pentru comiterea de abateri constatate şi sancţionate prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, punerea în retragere pentru infirmităţi grave pe baza hotărârii în acest sens a aceluiaşi Consiliu Superior al Magistraturii, fundamentată pe o expertiză medicală; magistraţii nu puteau fi nici transferaţi, chiar prin înaintare în grad, fără consimţământul lor.

numar articole: 1866 (128), 1923 (138) Noutăţi:

Formulează mult mai bine principiul suveranităţii naţionale România stat naţional, unitar, indivizibil (art. 1) şi inalienabil (art. 2) declaraţia că puterea politică aparţine naţiunii + parlamentul

reprezintă naţiunea (art. 33, 42) Proprietatea definită ca „funcţie socială” (bogăţiile subsolului

aparţineau statului). Interesul naţional trebuie sa primeze în faţa celui personal. Din acest motiv Constituţia este documentul oficial de naştere al neoliberalismului !

Art. 17 proprietatea este garantată Art. 19 bogăţiile subsolului sînt proprietate de stat Art. 20 apele şi spaţiul atmosferic aparţin statului

Legea minelor din 1924 (PNL) şi 1929 (PNŢ) NB. 1895 – prima lege a minelor. Proprietatea era a

statului cu excepţia petrolului, asfaltului şi ozocheritei.

Prevedri electorale Prevedea desfiinţarea sistemului electoral cenzitar, se introduce

votul universal pentru bărbaţii de peste 21 de ani cu prilejul alegerilor din noiembrie 1919, se înregistrează unele

îmbunătăţiri în materie electorală: dreptul la vot era acordat, desigur, bărbaţilor - de la cel puţin 25 de ani pentru Camera Deputaţilor şi, de la cel puţin 40 de ani, pentru Senat. În ceea ce priveşte dreptul de a fi ales, acesta era de cel puţin 25 de ani pentru Camera Deputaţilor şi 40 de ani pentru Senat.

Senatorii erau aleşi de patru categorii de corpuri electorale (existau şi senatori de drept)

Prin vot universal Aleşi de consiliile comunale şi judeţene Aleşi de camerele de comerţ, industrie şi agricultură Profesori şi profesorii agregaţi

Prevedea asigurări sociale muncitorilor în caz de accidente (art. 21) Prevedea egalitatea dintre sexe, dar nu acorda dreptul de vot femeilor BOR este declarată biserică dominantă în stat, iar cea greco-catolică

avea un statut aparte faţă de celălalte (art. 22) Apariţia unui Consiliu Legislativ care trebuia să avizeze legile, dar al

cărui aviz era consultativ şi nu deliberativ (corp tehnic în slujba Parlamentului)

Puterea judecătorească putea controla actele puterii executive prin înfiinţarea contenciosului administrativ – o instituţie specializată în rezolvarea conflictelor dintre stat şi persoanele fizice

6 CONSTITUŢIA DIN 1938 La 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea a instaurat o dictatura

personală. Această dictatură este consacrată juridic prin noua Constituţie, promulgată la 27 februarie. Regele nu doar domnea ci şi guverna !!!

A fost elaborată de eminentul jurist Istrate Micescu A fost supusă unui plebiscit pe 24 februarie 1938, cu vot deschis, oral

(consemnat în scris) cu liste separate pentru opozanţi!. A fost menit să consemnze moartea democraţiei.

Titlul II - vorbeşte nu doar despre drepturi dar şi despre… datoriile românilor

art. 15 - pedeapsa cu moartea pe timp de pace pentru cei care încearcă atentate

art. 16 - proprietatea era inviolabilă şi garantată art. 17 - proprietatea asupra subsolului este a statului, cu excepţia

depozitelor de turbă şi a carierelor de materiale de construcţie Titlul III

Despre puterile statului art. 30 regele este capul statului. Era desfiinţată practic

separarea puterilor în stat !!!. Puterea legislativă era încredinţată regelui (care o exercita prin parlament), puterea executivă era încredinţată tot regelui care o exercita prin guvern, puterea judecătorească era încredinţată organelor alese dar hotărîrile se pronunţau în numele regelui !!!

art. 31 iniţiativa legilor era dată numai regelui. Parlamentul avea iniţiativa numai a legilor de interes general / obştesc

Regele art. 44 regele era „inviolabil” / iresponsabil (miniştrii sînt

răspunzători) art. 45 regele putea dizolva parlamentul

art. 45 regele putea refuza fără motivare sancţiunea legilor art. 46 semnarea tratatelor politice şi militare cu statele străine

nu mai avea nevoie de acordul parlamentului art. 46 în timpul dintre sesiunile parlamentului sau în timp cît era

dizolvat, regele putea da decrete–legi art. 63 regele numea o parte din senatori, restul fiind senatori de

drept şi senatori aleşi (1/2 numiţi şi 1/2 aleşi) Parlamentul

art. 55 aveau dreptul de a interpela miniştrii Guvernul

art. 65 guvernul era numit şi răspundea numai în faţa regelui / nu a parlamentului !!!

Legea electorală din 9 mai 1939 - a fost un act legislativ adoptat pentru a detalia prevederile Constituţiei din 27 februarie 1938 cu privire la reforma electorală, urmând a se aplica în alegerile parlamentare din 1 / 2 iunie 1939. Dreptul la vot

se acorda celor care împliniseră 30 de ani (bărbaţi şi femei) erau ştiutori de carte !!! (drept de vot acordat în funcţie de

pregătirea şcolară) s-a dat pentru prima dată drept de vot pentru parlamentare şi

femeilor; nu erau însă eligibile pentru Camera Deputaţilor. Prima participare a femeilor la vot avea loc abia 1 / 2 iunie 1939.

Regimul Antonescu (1940-1944). În septembrie 1940, regele este obligat să abdice în favoarea fiului sau. Ion Antonescu este investit cu puteri depline:

suspenda Constituţia suspenda Parlamentul numea guvernul avea dreptul de a încheia tratate şi convenţii avea dreptul de a declara război şi încheia pacea

Din 23 august 1944 s-a repus în vigoare, cu unele modificari, Constituţia din 1923. A mai funcţionat 1944-1948.

7 CONSTITUŢIILE COMUNISTE N.B. 1946 legea electorală

desfiinţează Senatul acorda drept de vot femeilor (depline), militarilor şi

funcţionarilor publici limita de vîrstă la vot era de 18 ani

1948 / Noutăţi : structura organelor de stat :

A) organele supreme de stat (MAN şi Prezidiul MAN / Consiliul de Stat) Marea Adunarea Naţională - a înlăturat principiul separaţiei

puterilor în stat, organul suprem al puterii de stat devenind Marea Adunare Naţională, faţă de care răspundeau toate celelalte organe ale statului. Ea a marcat trecerea spre un regim guvernamental întemeiat pe monopartidism şi autoritarism statal, precum şi spre o economie centralizată şi dirijată politic. Prerogative: Alegea Prezidiul MAN + Modificarea Constituţiei + Stabilirea ministerelor şi numirea guvernului + Votarea bugetului + Votarea impozitului + Organiza referendumuri

Prezidiului M.A.N. Prerogative: emitea decrete + interpreta legile votate de MAN + conferea decoraţii şi medalii + reprezenta

RPR în relaţiile internaţionale + acredita şi rechema la propunerea guvernului pe reprezentanţii diplomatici ai RPR + în intervalul dintre sesiunile MAN numea şi revoca miniştri la propunerea Consiliului de Miniştri + în caz de agresiune, declara starea de necesitate (în intervalul dintre sesiunile MAN) şeful statului = preşedintele prezidiului MAN. Primul a fost

Constantin I.Parhon B) organele centrale ale administraţiei de stat (Consiliul de

Miniştri) C) organele locale ale puterii de stat (Sfaturile populare) D) organele locale ale adminstraţiei de stat (Comitetele

executive ale Sfaturilor populare) E) organele judecătoreşti (Curtea supremă, tribunalele civile şi

miliatre, judecătoriile populare) F) organele procuraturii (subordonate Procuraturii Generale)

Titlul II / Avea un titlul special intitulat „Structura social-economică”, care deschidea calea naţionalizărilor

Art. 5 mijloacele de producţie aparţineau statului Art. 9 Pămîntul aparţine celor ce îl muncesc - se înlătura

principiul inviolabilităţii şi sacralităţii proprietăţii private! Art. 10 puteau fi făcute exproprieri de utilitate publică Art. 11 când interesul general cere, mijloacele de producţie,

băncile şi societăţile de asigurare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adică bun al poporului, in condiţiunile prevăzute de lege.

Titlul III / Drepturile şi îndatoririle fundamentale Art. 18: Dreptul de vot îl aveau bărbaţii şi femeile de la 18 ani, iar

dreptul de a fi ales de la 23 ani Titlul VII / Organele judecătoreşti

Se suprima inviolabilitatea judecătorilor 1952 / Noutăţi :

Capitolul introductiv - avea un Capitol introductiv în care se specifica dependenţa de URSS

Republica Populară Română a luat naştere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german şi a eliberării României de către glorioasa Armată Sovietică, eliberare care a dat putinţa poporului muncitor, în frunte cu clasa muncitoare condusa de Partidul Comunist, să doboare dictatura fascistă, să nimicească puterea claselor exploatatoare şi să faureasca statul de democraţie populară, care corespunde pe deplin intereselor şi năzuinţelor maselor populare din România.

PCR / PMR este forţa conducătoare în stat Capitolul 1 - Orînduirea socială

Art. 2: principiul de bază al puterii de stat (principiul suveranităţii naţionale) era înlocuit cu dictatura proletariatului (alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea în care rolul conducător îl deţine clasa muncitoare). Nu mai vorbea despre principiul suveranităţii naţionale !

Art. 6: se vorbeşte pentru prima dată despre proprietatea socialistă Capitolul 2 - Orînduirea de stat

Art. 16: Regimul de stat – „regimul democraţiei populare” Art. 19: apărea Regiunea Autonomă Maghiară (România nu mai era

stat naţional unitar !)

Capitolul 6 - Instanţele judecătoreşti Art. 64: justiţia se înfăptuieşte de către Tribunalul Suprem al RPR,

tribunale regionale şi tribunale populare precum şi prin tribunalele judecătoreşti, înfiinţate prin lege

1965 / Noutăţi Titlul I - R.S.R.

Art. 1: România este proclamată Republica Socialistă România Art. 3: Fundamentează cel mai pregnant monopolul politic al unui

singur partid politic: „In Republica Socialista Romania forta politica conducatoare a întregii societăţi este Partidul Comunist Român”.

Se renunţa la sublinierea dependenţei de URSS Titlul III - Organele supreme ale puterii de stat

Art. 42: Organul suprem: M.A.N. (unicul organ legiuitor) şi art. 65: Consiliul de Stat (apărut în 1961, organ suprem al puterii de stat, subordonat M.A.N.)

Modificări: 1968 februarie, reorganizarea administrativă a teritoriului, este

prima modificarea importantă a Constituţiei. Se revenea la judeţe, care luau locul regiunilor şi raioanele.

1974 martie 28, când se introduce funcţia de preşedinte al republicii

8 CONSTITUŢIA DIN 1991 / Noutăţi Revoluţia din decembrie 1989 a înlăturat dictatura comunistă din România.

Noua Constitutie din 1991, consacră reinstaurarea democraţiei constituţionale în România, creând premisele pentru afirmarea unui regim politic pluralist.

Titlul I - Principii generale Completarea atributelor statului român :

stat de drept - noţiunea „stat de drept” este, în general, utilizată pentru a sublinia diferenţele existente între regimurile democratice şi regimurile autoritare (dictatoriale). În teoria politică, prin stat de drept se înţelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridică. În statul de drept, statul este garantul libertăţilor şi drepturilor individuale, totodată, asigurând securitatea internă şi externă a cetăţenilor prin instituţii democratice. Instituţia superioară căreia i se subsumează alte legi şi norme este Constituţia.

democratic – puterea aparţine poporului care o exercită prin intermediul parlamentului

social - este statul care se ocupă de bunăstarea cetăţenilor! Este statul bunăstării generale sau „welfare state”. Caracteristica acestui stat este lupta cu sărăcia şi asigurarea unui nivel minim de bunăstare.

Titlul II - Drepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale Garantarea şi a altor drepturi şi libertăţi pe lîngă cele tradiţionale cum

ar fi : dreptul la identitate etnică, lingvistică şi religioasă dreptul la informaţie (art. 31) dreptul la liberă circulaţie (art. 25) dreptul la o viaţă intimă (art. 26) dreptul de a fi ales în Parlamentul European

Instituirea în viaţa constituţională a două organisme noi: Avocatul Poporului - rostul instituţiei este protecţia drepturilor şi

libertăţilor cetăţeanului în raporturile sale cu administraţia public.

Constituţia din 1991 prevedea un mandat de 4 ani pentru AP, reînoit o singură dată. Era numit de Senat. Instituţia va fi formată abia în 1997.

Curtea Constituţională - se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor

Titlul III - Autorităţile publice noua denumire a puterilor statului, sub forma de „autorităţile statului”

Autorităţile publice sînt: 1)parlamentul, 2) preşedintele, 3) guvernul, 4) administraţia publică, 5) autoritatea judecătorească. Deci dacă puterile în stat erau 3, autorităţile statului sînt 5 !!!.

Puterea executivă apare sub trei forme: preşedinte, guvern şi administraţia publică (la art. 1 se vorbeşte totuşi de separarea puterilor în stat !!!)

dispersarea puterii legislative puterea legislativă poate fi exercitată şi de guvern prin asumarea

răspunderii pe un poiect de lege, care devine lege fără să fie votat şi adoptat de parlament. Parlamentul se poate opune doar prin moţiune de cenzură

guvernul poate emite şi orodnanţe de urgenţă pe care trebuie să le supună spre aprobare parlamentului

instaurarea unei republici semi-prezidenţiale preşedintele este ales de popor, deci nu depinde de parlament, iar

pentru demitere este nevoie de un referendum preşedintele poate lua parte oricînd la şedinţele guvernului pe care

le şi conduce omisiunea contrasemnării ministeriale – decretele emise de preşedinte

nu sînt contrasemnate niciodată de miniştrii de resort dar, conform art. 84 (2) preşedintele nu poate fi tras la răspundere

pentru actele sale (este iresponsabil). Dar nici miniştrii nu răspund pentru că nu le semnează. Prin urmare nu răspunde nimeni pentru aplicarea legilor!

9 CONSTITUŢIA DIN 2003 a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003 şi a fost adoptată în urma unui

referendum naţional, care a avut loc pe 18 şi 19 octombrie 2003. „autorităţile statului”

Parlamentul - mandatul ambelor camere este de 4 ani Preşedintele

este garantul independenţei şi unităţii statului desemnează un candidat la funcţia de prim-ministru încheie tratate internaţionale este comandantul forţelor armate

Guvernul – răspunde politic doar în faţa parlamentului Administraţia publică (centrale şi locale)

Locală: consiliul local, primarul, consiliul judeţean Prefectul este reprezentaul guvernului pe plan local!

Autoritatea judecătorească - trei componente: Instanţele judecătoreşti:

Judecătoriile, Tribunalele, Tribunalele Specializate, Curţile de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Ministerul Public - el reprezintă, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii şi apară ordinea de drept, precum şi drepturile si libertăţile cetăţenilor, exercitându-şi atribuţiile prin procurori.

Consiliul Superior al Magistraturii – apare o dată cu Constituţia din 1991. Astfel, potrivit art. 132: „Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi aleşi, pentru o durata de 4 ani, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa comună" . Conform art. 133: „(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În acest caz, lucrările sunt prezidate, fără drept de vot, de ministrul justiţiei; (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de consiliu de disciplină al judecătorilor. În acest caz, lucrările sunt prezidate de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie."

Noutăţi: Avocatul Poporului are acum mandat de 5 ani (!!!) – conform legii din

1997 şi Constituţiei din 2003 - şi este numit în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului

Art. 83 alegerea preşedintelui. Mandatul acestuia se mărea la 5 ani. Art. 123 (5) Prefectul poate ataca, in fata instanţei de contencios

administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.