Embed Size (px)
DESCRIPTION
de la picturile rupestre din Apuseni - cele mai vechi din Europa la prima civilizatie - Cucuteni-Tripolie
Citation preview
Istoria Socială a României Perioada străveche
(Civilizaţia Vechii Europe: neolitic)
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Vechea Europă noţiuni de sprijin
• Popoarele pre-indoeuropene – Nu avem cunoştinţe prea multe despre popoarele pre-indoeuropene.
Ele ne sunt cunoscute sub termenul de culturi – arealuri relativ unitare de manifestare culturală şi materială – documentate în special pe baza uneltelor şi ceramicii, obiecte de cult sau de utilitate economică (ornamente, forme, tipologii), a tipologiei înhumării etc.. O bună parte dintre aceste popoare sunt “megalitice” – pietre brute sculptate. Aceste popoare au fost paşnice şi centrate în jurul credinţei şi al feminităţii.
• Popoarele indo-europene – Popoarele pe baza cărora stă civilizaţia europeană, care au asimilat sau
au “făcut loc în mijlocul lor” valurilor de migratori din sec. IV (germanici şi tiurcici ca avarii, hunii )- VI (slavii şi populaţiile tiurcice) – IX (ungurii – tiurcici) - XII (tătarii). Acestea sunt: celţii, tracii, latinii, iberii, balticii, grecii. (tribul germanic al Ostrogoţilor – conduşi de Odoacru au cucerit Roma la 476, marcând dispariţia Imperiului Roman de Apus). Aceste popoare sunt războinice şi patriarhale.
22.03.2012
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Vechea Europă noţiuni de sprijin (2)
• “Epoca pietrei” – Caracterizată prin folosirea pietrei ca principal material pentru unelte – Începe aprox. înainte de 700.000 î.Hr. (înainte de Homo sapiens) – Paleolitic, mezolitic, neolitic.
• Începând cu neoliticul se produc două revoluţii: spirituală (omul descoperă simbolistica religioasă) şi material-socială (descoperirea agriculturii, domesticirea animalelor şi apariţia satului ca mod de grupare socială. Putem spune că homo sapiens, deplin dezvoltat în neolitic, este omul ţăran şi religios.
• Aculturaţia – Procesul prin care au apărut popoarele moderne (vezi conceptul)
• Troia (IX niveluri arheologice) – Fondată (Troia I) în mileniul IV î.Hr. este cucerită (probabil Troia VIIa)
de către indoeuropeni – greci, în jurul anului 1260 î.Hr. (momentul este descris în Iliada de Homer – act fondator al istoriei sub forma epopeii moderne, sec. IX sau VIII î.Hr.). Căderea Troiei face parte in mitologia întemeietoare a Europei.
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Vechea Europă O scurtă trecere în revistă temporală
• Epoca pietrei – cu ultima sa perioadă, civilizaţia neolitică, este specifică primei Civilizaţii Europene (localizată în SE Europei, cu formule sociale bine structurate, cu tehnici globale de organizare a materiei). Neoliticul recentrează agricultura pe plug şi apar transporturile cu care. Apar sistemele de irigaţii şi primele sisteme de credinţe.
• Epoca metalelor – acum apar indoeuropenii, pe parcursul mai multor milenii. În general: Epoca Bronzului (2300-700 î.Hr.), Epoca Fierului(700-1 î.Hr.). Apar noi popoare, forma de organizare dominantă este patriarahlă, componenta militară este evidentă, se schimbă riturile de înmormântare. Limbile indoeuropene (ale celei “de-a doua Europe”: romanice, germanice, celtice, baltice, greaca, traco-dacice, iraniene, indiene, nucleul slav –format pe teritoriul asiatic)
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Picturile rupestre de la Lascaux, din Sud-Vestul Franţei sunt printre cele mai spectaculare. Vechi de peste 17000 de ani (cele de la Chauvet şi de la Caliboaia – România (Bihor) datează de acum 35000 de ani), peştera a fost denumită şi “Capela Sixtină a Preistoriei”
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Cea mai veche cultură europeană
• În peşterile din Apuseni (35000 î.Hr) şi cele din Franţa – Chauvet (32000 î.Hr) se află primele sisteme simbolice ale umanităţii
-Conform datelor oferite de UNESCO, prin Jean Clottes, citat pe 12 martie de Pro TV, în Munţii Apuseni s-ar afla “cea mai veche cultură europeană”, de peste 35000 de ani.
-Aici, în peşterile Mesiad şi Coliboaia au fost descoperite desene rupestre (animale şi scene de vânătoare).
-Tot aici s-au descoperit urmele de paşi ale unor femei şi bărbaţi aparţinând Homo neanderthalensis, anterior lui Homo sapiens (noi)
-Datorită ineptitudinii administraţiei publice, cele două peşteri nu au nici un fel de protecţie şi nu sunt amenajate pentru vizitare-cercetare. Siturile au fost deja vandalizate, artefacte şi cunoştinţe de valoare inestimabilă privind evoluţia omului fiind pierdute.
Surse: http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/descoperiri-arheologice-unice-in-lume-tinute-secret-de-frica-hotilor-speologii-nu-au-alta-solutie.html
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Revoluţia neolitică (aprox. 10000 îHr.)
• Termen consacrat la începutul sec. XX de către britanicul Gordon Childe, termenul reprezintă saltul de la omul-vânător (culegător) la omul-cultivator, sedentar, omul satului.
• Saltul este uriaş, brusc şi rapid (cf. G. Childe). • Prototipul omului modern este ţăranul – numit de Mircea
Eliade homo religiosus pentru care lumea este un întreg, are axă mitică-religioasă iar timpul se derulează în comuniune cu natura în cadru comunitar (familie-gospodărie şi sat).
• Prin comparaţie: omul modern cunoaşte prin discriminare şi pierde sensul locuirii într-un loc, (re)devenind nomad (vezi popoarele migratoare care au adus sfârşitul Antichităţii) prin forţa “eliberatoare” a comunicaţiilor mobile.
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Europa începe la Hamangia şi la Cucuteni “Vechea Europă”
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
The New York Times, John Noble Wilford, “A Lost European Culture, Pulled From Obscurity”, 30 nov. 2009 http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html?_r=1&pagewanted=all
Centrul social este femeia. Centrul mistic este Natura (prin cultul fertilităţii, al mirabilei sămânţe - Blaga). Cadrul social este aşezarea. Aşezările sunt de tip comunitar sătesc sau de tip urban. Acum se inventează oraşul, scrisul, comerţul pe scară largă.
“Am vazut nu o data samanta mirabila ce-nchide in sine supreme puteri. Neansemnate la chip, desi dupa spita alese, imi par semintele ce mi le ceri. Culori luminate, doar ele destainuie trepte si har. In randuri de saci cu gura deschisa - boabele sa ti le-nchipui: galbii, sau rosii, verzi, sinilii, aurii, cand pure, cand pestrite. Asemenea proaspete, vii si pastoase si lucii culori se mai vad doar in stemele tarilor, sau la oua de pasari. Semintele-n palme de le ridici, racoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un tarmure-al Marii de Est matasoase nisipuri.” (Blaga, “Mirabilă Sămânţă” – fragment)
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Câteva cuvinte despre Marija Gimbutas (1921-1994)
• Alături de Romulus Vulcănescu, este unul dintre cei mai perseverenţi cercetători ai ideii civilizaţiei europene de dinaintea venirii indo-europenilor (epoca bronzului, începând cu mil. III. Î.Hr.)
• Marija Gimbutas s-a nascut la 23 ianuarie 1921 in orasul Vilnius, Lituania. In anul 1942 absolvea cursurile Universitatii din Vilnius. Dupa razboi pleaca in Germania, studiind la Universitatea din Tubingen (1946), apoi urmeaza cursuri postuniversitare la Tubingen, Heidelberg si Munchen (1946-1949). In 1950 se stabileste in Statele Unite, fiind profesor la Harvard University (1950-1955). Din 1964 a fost profesor de arheologie europeana la Universitatea californiana din Los Angeles (UCLA).
• Sursa: Bădila Dumitru, 1996, Scrierea de la Turdaş cea mai veche scriere din lume, http://ro.altermedia.info/cultura/scrierea-de-la-turdas-cea-mai-veche-sc...
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Vechea Europă
• Civilizaţia vechii Europe face parte din prima mare serie a istoriei României care este şi cea mai lungă (3500 de ani, între 7000 şi 3500 î.Hr.), perioadă suficient de intens constituită social pentru a fi numită “civilizaţie” cu caracteristici pe care le vom parcurge în cele ce urmează. Civilizaţia aceasta este centrată pe valori feminine, este paşnică, urbanizată, are un sistem de credinţă, cunoaşte tehnici agrare dezvoltate şi de prelucrare a pietrei, ceramicii şi cuprului. Are un sistem de scriere.
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Vechea Europă
Concepte suport:
Aculturaţia: este procesul în care două civilizaţii interacţionează una cu cealaltă. În urma procesului se pot schimba ambele sau în special una dintre acestea. Termenul este relativ similar cu acela de “contact cultural”. Procesul se poate produce şi între tipuri diferite de culturi. El poate avea ca rezultat asimilarea unui popor de către altul, etnogeneza – procesul prin care o populaţie sau mai multe formează alte popoare. Aşa de pildă, popoarele latine de astăzi sunt rezultatul procesului de aculturaţie dintre romani şi popoarele locale: traco-daci, franci, iberi, celţi.
Este interesant de remarcat că între comunităţile Vechii Europe (Cultura Cucuteni) şi primul val indoeuropean (4200 î. Hr.) nu au existat amalgamare culturală în primii 800 de ani. (Gimbutas:
205)
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Vechea Europă. Primul centru european este Sud-Estul Europei
•„România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între [7000] 6500-3500 î.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă”. (Gimbutas: 49, s.n.)
• Vechea Europă – conceptul: „Prin Vechea Europă se înţelege complexul cultural european din neolitic şi epoca cuprului înainte de infiltrarea vorbitorilor de idiomuri indo-europene dinspre stepa eurasiatică, începând cu cca 4200 şi până la 2800 î.Hr. Aceştia au impus «vechilor europeni» structura lor socială patriarhală, economia pastorală şi un panteon dominat de zeităţi masculine.” (Gimbutas: 76)
“Vechea Europă” : 7000-3500 îHr. Map from Marija Gimbutas, Goddesses and Gods of Old Europe, University of California Press, 1974/1982:16 http://www.mythinglinks.org/euro~west~oldeurope.html
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Preeminenţa civilizaţiei Vechii Europe
• Vechea Europă – 6500-3500 î:hr
“A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană.” (Gimbutas: 49) – începuturile sale datând din anul 8000-7500 î.Hr. (Gimbutas: 53)
Prin:
• urbanitate
• scris
•agricultură – populaţii sedentare, organizate şi animale domesticite
•meşteşuguri (ceramică arsă la temperaturi înalte)
•Sistem de credinţă
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Scrisul în Vechea Europă • perioada: dupa jumatatea mileniului al 6-lea si a fost folosita timp 1500 de ani in epoca cuprului (sau chalcolitica) din Europa central-rasariteana intre 5500 si 4000 iHr.. Este acum cert ca “scrierea veche europeana” este mult mai veche decit cea sumeriana, care datează din 3300 î.Hr [scrierea sumeriană – cuneiformă a fost utilizată între sfârşitul mileniului 4 – începutul sec. 1 d.Hr.] • este răspândită în tot spaţiul Civilizaţiei Vechii Europe. • moşteniri: similarităţi puternice cu scrierile neindoeuropene cipriot-minoice • Tăbliţele de la Tărtăria au fost descoperite în 1961 de Nicolae Vlassa, iar cele de la Turdaş încă din sec. XIX.
Surse: Gimbutas, “Civilizatia marii zeite si sosirea cavalerilor razboinici” al Marijei Gimbutas, Ed. Lucretius, Bucuresti 1997 Reproducerile grafice sint preluate din aceeasi lucrare cu exceptia Tablitelor de la Tartaria care sunt reproduse din “Mitologie Romana” de Romulus Vulcanescu, Ed. Academiei, Bucuresti 1987, pag 98. Ambele surse apud. Bădila Dumitru, 1996, Scrierea de la Turdaş cea mai veche scriere din lume, http://ro.altermedia.info/index.php?p=4603 (Altermedia, 29 iulie 2006, “Cultura, Istorie alternativă. Scrierea de la Turdaş, cea mai veche scriere din lume”) Descoperă, 21 oct. 2008, Misterele Tăbliţelor de la Tărtăria, http://www.descopera.ro/stiinta/3343280-misterele-tablitelor-de-la-tartaria
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
• Scrierea Tărtăria-Turdaş (România)
Primele descoperiri
•Existenta unei scrieri preistorice in sud-estul european a fost semnalata prima oara in anul 1874, cind Zsofia Torma a intreprins sapaturi pe dealul de la Turdaş, linga Alba Iulia.
•Alte semne au fost observate pe obiectele descoperite de M. Vasic in anul 1908, in situl de la Vinca, de linga Belgrad.
•In anul 1950, Morfova a publicat o descoperire socanta, facuta la intrarea unei pesteri de linga satul Sitovo, in zona centrala a Muntilor Rodopi, in
Bulgaria; este o inscriptie pe stinca, de 3,4 m lungime si cu caractere de 13-16 cm inaltime.
Surse: ibid.
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Arealul Vechii Europe
• Marile complexe culturale ale neoliticului
Actualmente se cunosc aproape o suta de asezari unde au fost descoperite obiecte cu inscriptii, materialul din fiecare asezare fiind reprezentat fie de
obiecte izolate, fie de cantitati mari, ajungându-se in unele cazuri la peste 300 de obiecte. Majoritatea acestor asezari este cuprinsa in grupurile culturale Vinca si Tisa din bazinele Moravei, Dunarii si Tisei, in teritoriile de azi din Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei si vestul Romaniei, precum si in cadrul culturii Karanovo (3-6, Boian-Gumelnita) din centrul Bulgariei si sudul Romaniei. emne inscrise sau pictate, neobservate anterior, sunt acum identificate pe ceramica Dimini, Cucuteni, Petresti, Lengyel, Butmir, Bukk si a ceramicii liniare …
ATLAS PENTRU ISTORIA ROMANIEI coordonator, academician Pascu Stefan, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983. Complexul Starcevo-Criş este subliniat cu roşu.
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Cultura preindoeuropeană este paşnică, ţărănească, democratică
• Civilizaţia Sumerului (2500 î.Hr.)
• Spre deosebire de Vechea Europă, marile culturi orientale erau, cu câteva excepţii, despotice, imperiale, patriarhale.
Foarte probabil că prima democraţie din lume a fost inventată în acest spaţiu cu mult înaintea conceptului antic indoeuropean-grec
“Absenţa reprezentărilor privind o societate războinică sau condusă de bărbaţi reflectă o structură socială în care femeile aveau rolul principal şi în care atât bărbaţii, cât şi femeile activau în mod egal întru binele comun. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.” (Gimbutas: 49)
ATLAS PENTRU ISTORIA ROMANIEI coordonator, academician Pascu Stefan, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983. Complexul Starcevo-Criş este subliniat cu roşu.
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Scrierea sumeriană
• perioada de utilizare: sfârşitul mileniului 4 – sfârşitul sec. I. d. Hr.
• aria de utilizare: Orientul Mijlociu (Mesopotamia – civilizaţia sumeriană) şi Podişul Anatolian (civilizaţia hittită), Persia (imperiul Persan)
• suporturi lingvistice: cele mai răspândite – sumeriana, după invazia semiţilor Akadieni - akadiana
• prima localizare: oraşul Uruk – biblicul Erech
• tip exprimare: pictografic, obiectele sunt reprezentate prin desen, cifrele prin utilizarea repetată a cercurilor sau liniilor. Începând cu mileniul al 3-lea desenele a fost stilizate sub forma unor reprezentări lineare. Iniţial, cuneiformele erau ordonate pe coloane, unele deasupra celorlalte, ulterior (pe parcursul mil.3 î.Hr.) scrisul lor s-a făcut de la stânga la dreapta.
•dispariţie: înlocuirea cu alfabetul fenician şi răspândirea altei limbi în Or. Mijlociu – aramaica pe parcursul sec. 7 î.Hr. – 1 d.Hr. Alfabetul fenician – mil. 1 î.Hr. Stă la baza alfabetului grec şi deci, a celui european contemporan.
• Scrierile sumeriană, aramaică şi feniciană
ATLAS PENTRU ISTORIA ROMANIEI coordonator, academician Pascu Stefan, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983. Complexul Starcevo-Criş este subliniat cu roşu.
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Civilizaţia Vechii Europe este centrată în jurul Zeiţei Mamă – cultul “mirabilei seminţe”
Caracteristici:
-Centrată pe complexul «Grâu-orz oaie-capră-vite-porc » (Gimbutas: 53)
- Ceramica arsă la temperaturi înalte, lustruită, ulterior pictată (Gimbuas: 55)
- Arealul sud-est European este unitar simbolic. De asemenea, el este înrudit cu cel mesopotamian (Gimbutas: 55)
- Metalele folosite până la 5000 î.Hr. Erau cuprulu şi aurul
- Ceremonialul funerar este foarte dezvoltat (Gimbutas: 63).
- Scrisul are la origine o viaţă religioasă dezvoltată (Gimbutas: 62).
- Viaţa spirituală orbitează în jurul “Zeiţei Mamă”. De asemenea
Observaţii:
Există schimburi cu Orientul Apropiat.
Zeiţa de la Vidra – Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Civilizaţia Vechii Europei (viaţa spirituală). Funcţia dominantă a femininului era religioasă, nu sexuală
• Viaţa religioasă era organizată
– Temple, preoţi, ceremonial
• „Mormintele, templele şi inventarul de cult evidenţiază o structură religioasă organizată şi un ceremonial foarte dezvoltat. La Căscioarele, o aşezare insulară pe un lac din apropierea Dunării – la sud-est de Bucureşti, arheologii români au adus la lumină un templu datat la cca 5000 î.Hr. … Pereţii templului erau frumos pictaţi cu desene spiralate în roşu şi verde pe un fond crem. Doi stâlpi eleganţi, pictaţi cu desene complicate, se aflau în lăcaşul sacru. ….” (Gimbutas: 62-65)
În timp ce principiul feminin era considerat creator şi etern, cel masculin era privit ca spontan şi efemer. (Gimbutas: 103)
Fertilitatea pământului, astfel cum a fost prezentată mai sus, a devenit o preocupare primordială numai în era producerii hranei. Ca atare, trebuie precizat că nu aceasta era funcţia principală a zeiţei şi că nu are nimic de-a face cu sexualitatea. Zeiţele epocilor paleolitică şi neolitică erau în primul rând creatoare ale vieţii, nu Venere sau frumuseţi, şi în mod hotărât nu soţii ale zeităţilor masculine.” (Gimbutas: 105)
Pentru a vă face o impresie pentru frumuseţea şi modernitatea deosebită a artefactelor străvechi, “vizitaţi” Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa.
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Străvechea Europă – civilizaţie a megaliţilor
“Este clar acum că megaliţii vest-europeni provin dintr-o epocă anterioară piramidelor egiptene şi că nu au avut precursori în Orientul Apropiat. Arheologii acceptă acum teza unei evoluţii locale. Megaliţii au fost construiţi în decursul a cel puţin 3000 de ani, între mileniile V şi II î.e.n.. Dacă ar fi existat o difuziune de idei, aceasta s-a produs de-a lungul litoralului atlantic, spre interior ….
Există din ce în ce mai multe dovezi că reprezentanţii civilizaţiei megalitice practicau excarnaţia – cu alte cuvinte, morţii erau expuşi păsărilor de pradă pe când se aflau în casele mortuare. Altfel spus, zeiţa-pasăre venea la cei morţi deghizată în vultur, în bufniţă sau în altă pasăre de pradă. Existenţa unei zeiţe-pasăre este bine atestată în neolitic şi calcolitic.” (Gimbutas: 124, 130-131)
Ansamblurile megalitice ilustrează adesea puterea de zămislire a zeiţei-mamă (Gimbutas: 135)
Menhir de la Histria. Menhirele aparţin culturilor megalitice (Stonehenge) care sunt tipice pentru Civilizaţia Vechii Europe. (vezi Gimbutas: 77, 124)
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Străvechea Europă era şi o civilizaţie metalului
În Străvechea Europă produsele din metal apar din anul 5000 î.Hr., mai târziu decât cele din Anatolia (6000 î.Hr.) (Gimbutas: 147) sau Orientul Mijlociu (Marianne Stanczak, “A Brief History of Copper”, october 2005, http://www.csa.com/discoveryguides/copper/overview.php )
Figurină de os cu cupru – Pietrele (Giurgiu). Petar Zidarov: “Green Bone pin from Pietrele:
Possible evidence for intentional colouration of bone Artefacts during the copper age in the Balkans”, http://mgu.bg/geoarchmin/naterials/13Zidarov.pdf
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Sfârşitul civilizaţiei Vechii Europe. Culturile indo-europene
“Considerăm că rapida răspândire a metalurgiei bronzului pe continentul european s-a datorat mobilităţii indo-europenilor. Apariţia armelor din bronz – pumnale şi halebarde – împreună cu securi subţiri şi ascuţite din bronz, cu buzdugane şi securi de luptă din piatră semipreţioasă şi cu vârfuri de săgeată din silex, coincide cu rutele de răspândire ale populaţiei kurganelor.” (Gimbutas: 142)
Sfârşitul începe cu mileniul IV î.Hr., când populaţii războinice, parte a culturii bronzului, pătrund în Europa prin Stepa Nistrului.
Spaţiul european organizat unitar în cadrul Vechii Europe se dezintegrează treptat, până la 3500, când “Aşezările urbane ale Vechii Europe cu templele lor, cu altare rafinate, vase rituale, trepiede şi sculpturi (figurine) au dispărut.” (Gimbutas: 69)
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Indoeuropenii şi dezintegrarea Vechii Europe
• “Dezintegrarea Vechii Europe s-a produs după 3500 î.e.n în cea mai mare parte a Europei central-estice şi în Peninsula Balcanică, cu excepţia zonelor de munte şi de coastă, a insulelor din Marea Egee şi din Marea Adriatică şi a Italiei. Superstratul kurgan (indo-european) este identificabil prin predominanţa elementelor războinice, precum şi prin tradiţiile diferite în ce priveşte religia, artele şi meşteşugurile. O serie de acropole cu fortificaţii au apărut spre sud până la valea râului Mariţa din Bulgaria şi s-au extins chiar până în Turcia vestică şi centrală … Aşezările urbane ale Vechii Europe cu templele lor, cu altare rafinate, vase rituale, trepiede şi sculpturi (figurine) au dispărut.” (Gimbutas: 69)
- Apar calul şi carul
- populaţia indo-europeană este foarte mobilă (inclusiv pe apă)
- morminte-tumul (kurgan)
- popoare ale stepelor
- organizare militară (apar morminte de războinici, arme de bronz)
- divinizarea calului şi a soarelui
- practicarea sacrificiilor animaliere şi umane
(Gimbutas: 69, 142)
-Apogeul dezagregării civilizaţiei vechii Europe se produce în jurul anului 2200 î.Hr. (Gimbutas: 69)
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
Vechea şi Noua Europă
• În fapt, ansamblul unitar al Vechii Europe va lăsa loc, începând cu mil. IV-III î.Hr. unui complex destul de instabil (fiind războinic şi insuficient sedentarizat). Nota bene, valurile indo-europene nu sunt neapărat nomade. Aceştia practicau agricultura. Cunoşteau carul şi boii. (Gimbutas: 210)
• „Aşa cum arătam mai sus, Vechea Europă şi culturile kurgan sunt total diferite. Vechea Europă – o civilizaţie sedentară bazată pe horticultură, locuind în aglomerări mari; civilizaţia kurganelor – mobilă, locuind în aşezări mici. Primii – matrilineari, egalitari, paşnici. Ceilalţi – patriarhali, cu o societate stratificată şi războinici. Aceste ideologii au generat ansambluri diferite de zei şi simboluri. Ideologia Vechii Europe era axată pe aspectele eterne ale naşterii, morţii şi regenerării, simbolizate prin principiul feminin, o Mamă creatoare (Mater Creatrix). Ideologia patriarhală a culturii kurganelor (cunoscută şi din mitologia comparată indoeuropeană) era axată pe forţa virilă, pe zei războinici eroici ai cerului însorit şi ai tunetului. Vechii europeni nu accentuaseră importanţa armelor de luptă, pe când populaţia kurganelor (asemenea tuturor indo-europenilor atestaţi în epocile istorice) glorifica lama ascuţită.” (Gimbutas: 200)
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
• „Calul, căruţa, jugul, pumnalul şi lancea, patriarhatul, precum şi noi zei şi imagini mitice – tipice mitologiilor indo-europene – au fost introduse ori s-au impus. Vechea Europă a fost transformată, dar nu exterminată.” (Gimbutas: 228)
Gimbutas, “Civilizatia marii zeite si sosirea cavalerilor razboinici” al Marijei Gimbutas, Ed. Lucretius, Bucuresti 1997
22.03.2012 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Sociologie, dr. Radu Baltasiu
