288
MIȘCAREA ARTISTICĂ OFICIALĂ ÎN ROMÂNIA SECOLULUI AL XIX-lea ADRIAN-SILVAN IONESCU CARTEA A APĂRUT CU SPRIJINUL ADMINISTRAȚIEI FONDULUI CULTURAL NAȚIONAL NMP

40019183-MIȘCAREA-ARTISTICĂ-OFICIALĂ-IN-ROMANIA-SECOLULUI-AL-XIX-lea-ADRIAN-SILVAN-IONESCU

Embed Size (px)

DESCRIPTION

miscarea oficiala artistica romaneasca sec XIX

Citation preview

MIȘCAREA ARTISTICĂ OFICIALĂ ÎN ROMÂNIA SECOLULUI AL XIX-lea

ADRIAN-SILVAN IONESCU

CARTEA A APĂRUT CU SPRIJINUL

ADMINISTRAȚIEI FONDULUI CULTURAL NAȚIONAL

NMP

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

IONESCU, ADRIAN-SILVANMişcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea / Adrian-

Silvan Ionescu ; grafica: Adrian Sorin Georgescu ; foto: Arpad Harangozo ;red.: Adrian Manafu, Emil Stanciu. - Bucureşti : Noi Media Print, 2008

Bibliogr.Index.ISBN 978-973-1805-18-4

I. Georgescu, Adrian Sorin (graf.)II. Harangozó Árpád (foto.)III. Manafu, Adrian (red.)IV. Stanciu, Emil (red.)

7(498)"18"

Mulţumim şi pe această cale doamnei Cătălina Macovei, şefa Cabinetului de Stampe al BiblioteciiAcademiei Române; doamnei Roxana Theodorescu, director general la Muzeul Naţional de Artă;doamnei dr. Adriana Ioniuc, director ştiinţific la Complexul Muzeal Naţional „Moldova”, Iaşi; doamneiRodica Rotărescu, director general şi domnului Mircea Hortopan, director adjunct la Muzeul NaţionalPeleş; domnului dr. Ionel Ioniţă, director şi doamnei Aura Popescu de la Muzeul MunicipiuluiBucureşti; domnului dr. Crişan Muşeţeanu, director general la Muzeul Naţional de Istorie a României;domnului Florin Sicoe, director la Muzeul Judeţean de Artă Ploieşti; domnului Florin Rogneanu,director la Muzeul de Artă Craiova, pentru că au acceptat să ne pună la dispoziţie lucrările din colecţiileinstituţiilor ce le conduc pentru a ilustra, cât mai bine, acestă carte.

Gratitudinea noastră se îndreaptă şi spre domnul dr. Russell Lewis, vicepreşedinte executiv şi istoricprincipal la Chicago History Museum care, cu generozitate şi dezinteres, ne-a oferit spre publicareautoportretul pictorului chicagoan G.P.A.Healy.

Deosebită apreciere se cuvine doamnei dr. Ioana Beldiman şi domnului arh. Alecu Beldiman carene-au semnalat un portret necunoscut din propria colecţie ce a îmbogăţit ilustraţia volumului de faţă.

Un semn de înaltă preţuire şi constantă recunoştinţă păstrăm domnului dr. Gabriel Badea-Păun,reputat istoric de artă, autorul unor lucrări de referinţă care, stăpânit, la fel ca şi noi, de pasiunea pentrucartea bine ilustrată, nu a pregetat să ne împărtăşească, cu munificenţă, din cunoştinţele şi imaginilepotrivite subiectului, selectate din impozantul său portofoliu de pasionat cercetător.

A.S.I.

Memoriei părinţilor mei, NICOLETTA (1916-2005) şi SILVAN (1909-1999) care,de la vârstă fragedă, m-au purtat la expoziţii şi mi-au diriguit paşii spre studiul artei.

MIȘCAREA ARTISTICĂ OFICIALĂ ÎNROMÂNIA SECOLULUI AL XIX-lea

ADRIAN-SILVAN IONESCU

Abrevieri

M.N.A.R. – Muzeul Național de Artă al României

B.A.R. – Biblioteca Academiei Române

B.N.R. – Biblioteca Națională a României

A.N.I.C. – Arhivele Naționale Istorice Centrale

M.M.B. – Muzeul Municipiului București

M.N.I.R. – Muzeul Național de Istorie a României

M.N.P. – Muzeul Național Peleș

M.J.A.P. – Muzeul Județean de Artă Prahova Ion Ionescu-Quintus

M.T.A. – Muzeul Theodor Aman

M.G.T. – Muzeul Gheorghe Tattarescu

C.M.N.M.I. – Complexul Muzeal Național „Moldova“ Iași

M.A.C. – Muzeul de Artă, Craiova

M.F.S.&C.C.S. – Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck

u/p – ulei pe pânză

u/l – ulei pe lemn

Coperta I:

George Peter Alexander Healy,Principesa Elisabeta a României, u/p, 1872(detaliu) Muzeul Național Peleș

Coperta IV:

Fotografie de Ioan Cuciurcă, 2007

Cuprins

Introducere 7

Primii pictori şi formarea gustului artistic al societăţii româneşti 21Expoziţia din 1864 şi testarea interesului publicului pentru arte 69Regulamentele expoziţiei 781865 – prima Exposiţiune a Artiştilor în Viaţă 83Expoziţia de la Iaşi din 1866 – o manifestare eşuată 1031868 - a doua Exposiţiune a Artiştilor în Viaţă 107O expoziţie domnească 121Expoziţia din 1870 şi afirmrea lui Nicolae Grigorescu 1271872 – o expoziţie „în familie” 142Expoziţiile Societăţii Amicilor Bellelor Arte şi triumful lui Grigorescu 1511874 - o expoziţie fără "star-uri" 1631881 – începutul unei noi serii de expoziţii într-un spaţiu rezervat artelor : Sala de la Stavropoleos 168Ceremoniile încoronării şi resuscitarea tematicii istorice 1881883 - o expoziţie indecisă 2011894 – Salonul Ateneului şi noua etapă a vieţii artistice bucureştene (sub o coordonare învechită) 2041895 – preludiul secesiunii 2151896 – anul secesiu nii: Salonul Oficial şi Salonul Independenţilor 227Expoziţia din 1897 şi încurajarea artiştilor tineri 2371898 – o nouă încercare pentru „oficiali” : expoziţia Societăţii Ileana 2401899 – predarea ştafetei între generaţii 251

Concluzii 262Anexe 266Bibliografie selectivă 281Index de artiști și cronicari de artă 284

Menelas Simonidi, Independența României, Proiect pentru plafonul sălii de consiliu a Casei de Economii și Consemnatiuni, u/p, M.N.A.R.

Până la Grigorescu am avut mai multe cadre și cadruri, dar n’am avut tablouri.Delavrancea

Introducere

Pictura de şevalet a pătruns cu destul de mare întârziere în Principatele Române, abia la începutul secolului al XIX-lea. Genulpreferat de protipendadă a fost portretul. Aceasta pentru că, în portret, membrii ei erau reprezentaţi în toată splendoarea lor, realăsau închipuită. Ceva mai târziu, prin deceniul al cincelea, îşi face apariţia pictura istorică. Pentru generaţia de la 1848, aceea careavea să înfăptuiască şi Unirea Principatelor din 1859, tematica istorică era un mijloc de redeşteptare a conşiinţei naţionale şi asentimentelor patriotice în sufletul conaţionalilor. Din bogata istorie a ţării fuseseră alese două chipuri emblematice pentrucombativitate şi succese pe câmpul de luptă ca şi pe tărâm diplomatic: Mihai Viteazul – sau Mihai Bravul ori Mihai cel Mare oriMihai Eroul, cum era numit pe atunci – pentru Muntenia şi Ştefan cel Mare pentru Moldova. La Bucureşti, Carol Wahlstein,Constantin Lecca, mai ales Theodor Aman şi, într-o anumită măsură, maiorul Dimitrie Pappasoglu prin litografiile sale de tirajpopular, la Iaşi Gheorghe Panaiteanu dar, în special, Alexandru Asaky – ambii sub îndemnul şi persuasiunea lui Gheorghe Asachi- au cultivat compoziţia istorică sau, măcar, suitele de planşe cu chipuri şi costume medievale, menite să slujească de modele pentruvirtuale opere inspirate de trecutul glorios al ţării. Era aici şi o raliere la academismul european şi la istorismul ce pusese stăpânire,încă din perioada romantismului, pe întreaga producţie artistică, fie plastică, fie decorativă, mai ales după impetusul dat de curteabritanică a reginei Victoria, care promova stilurile perioadelor trecute pe care le valorifica în neoromanic şi neogotic.

Aceste modificări radicale produse în literatură şi artă într-un răstimp de 30 de ani, în care motivul istoric juca un rol atâtde important, a fost admirabil sintetizat de criticul literar Anghel Demetriescu în studiul Obiectul artei în general, publicat în1896, în revista „Literatura şi Arta română”: „(...) După acest strat efemer [al culturii fanariote] urmează altul mai rezistent,format în cursul a douăzeci, treizeci de ani. El procură o materie literară de o calitate superioară şi caractere mai durabile peteatre şi în romane. Asemenea caractere şi atmosfere sociale s’au format la noi între anii 1836 şi 1866. De când cu deşteptareasimţemântului naţional sub impulsiunea dată de Tudor Vladimirescu, dar mai ales sub domnia lui Alexandru Ghica şi prininfluenţa literaturei franceze representată de Lamennais, Michelet, Edgar Quinet şi Lamartine, se produse un curent diametralopus curentului fanariot de mai înainte. (...) Acum personajul notabil este patriotul melancolic prin imitaţie, elegiac în poesie,plângând ruinele Târgoviştei şi înjosirea politică a neamului, însă în acelaşi timp plin de încredere în viitorul ei, reclamânddesrobirea ţăranilor şi a ţiganilor, (...) impacient de reforme, făcând pretutindeni şi în toate a resuna numele de patrie. (...)Pictura vine în ajutorul sinţimintelor generale spre a le manifesta şi a le fixa la rândul ei. Tătărescu represintă DeşteptareaRomâniei sub figura unei femei căreia un înger îi rupe lanţurile de veacuri şi ridică de pe frumosu-i obraz vălul ce o acoperea,Th. Aman ne înfăţişează Ultima noapte a lui Mihai Viteazul, pe Mircea primind solii, etc. În scurt, dramă, roman, poesie lirică,

7

pictură, toatî arta câtă era pe atunci caută să pună în relief un singurpersonagiu : patriotul înfocat.”1 (subl. A.S.I.)

Dar, în mai puţin de un deceniu de la Unire, tematica istorică treceape plan secund pentru a-şi pierde, după aceea, aproape completaudienţa. Publicul, deja obişnuit – şi chiar obosit de obstinaţia cu careera bombardat de arta oficială, reprezentată de Aman, cu asemenealucrări – începe să nu mai fie interesat de ele după 1870. Pe de altă parte,Expoziţiile Artiştilor în Viaţă au familiarizat vizitatorii şi cu alte genuri:peisaj, natură statică, compoziţie cu tematică rurală sau orientală, ceea cereprezenta o însemnată şi recompensantă ofertă pe lângă tematicabataillistă ce apela la aceleaşi convenţii care duceau la stereotipie. Laînceput, cu timiditate, prin câteva colţuri de natură meridională pictatede Asachi, Chladek sau Tattarescu – unele copii ori replici după maeştridin vechime – apoi prin imaginile locale ale documentariştilorSzathmari, Trenk, Volkers şi Preziosi, peisajul se impune pe simezeleexpoziţiilor odată cu masiva creaţie în plein air a lui Nicolae Grigorescu.Odată cu aceasta îşi face apariţia şi tematica rurală, mai întâi cadocument de viaţă simplă, curată moral şi fizic, prin planşele cu costumeşi tipuri din popor ale acuareliştilor călători din anii 1860-1870– deobicei artişti aflaţi în slujba prinţului domnitor, precum cei amintiţi maisus – apoi ca interpretare şi glorificare a existenţei în mediul rustic, prinpânzele lui Grigorescu, Aman, Emanoil Panaiteanu-Bardasare şi aartiştilor exclusiv specializaţi în acest gen la finele veacului şi la începutul

următorului, practicanţi ai unei formule cu mare succes la public, uşor vandabile ( Jean Neylies, Arthur Verona, Juan Alpar,Constantin Aricescu, Ion Bărbulescu, Ion Bălănescu, Titus Alexandrescu etc.). Natura statică a cunoscut aceeaşi ascensiune,de la cele de tip vanitas neerlandez, cu obiecte pentru fumat, ca aceea executată de Constantin Daniel Rosenthal, la cele cufructe şi flori ale lui Grigorescu şi Aman până la cele tematice, în care era concentrat portretul spiritual al practicantului uneianume meserii (cizmar, preot, cărturar), realizate de Constantin D. Stahi. Gustul publicului începuse să se cizeleze şi, avânddiscernământul necesar, vizitatorii expoziţiilor puteau să aprecieze mai mult o lucrare cu efect hedonist decât una tematică,gravă şi austeră, ce făcea apel la cunoştinţe de istorie ori de literatură şi dădea de gândit, punând, de multe ori, probleme deconştiinţă. De aceea, artiştii îşi reorientează pictura în deceniul al optulea şi al nouălea, abandonând încet-încet marile pânzeistorice – care nu-şi găseau decât cu greu cumpărători particulari iar guvernul devenise parcimonios la achiziţii – şi se consacrălucrărilor intimiste, de mici dimensiuni, uşor adaptabile interioarelor întunecate, aglomerate de obiecte decorative şi dedraperii grele.

8

Gheorghe M. Tattarescu, foto C. Szathmari,București, B.A.R.

Pictorul Gheorghe Popovici – unul dintre plasticienii dotaţi cu condei, care milita pentru respectarea statutului social alartiştilor şi adesea se revolta contra nedreptăţilor făcute acestora, şi în special lui, de oficialităţi – atrăgea atenţia, în 1893, înpreambulul unei cronici foarte critice la adresa expoziţiei Cercului Artistic, asupra eforturilor de-a dreptul eroice, dar ignorate încontemporaneitate, ale înaintaşilor ce pregătiseră terenul pentru creaţia plastică dinvremea sa, ce nu se ridica la nivelul aşteptărilor. El făcea un excurs, bine documentatşi argumentat, în epoca începuturilor artei naţionale, omagiindu-i pe acei creatori:„(...) Să ne raportăm la artiştii cari au trăit înaintea Unirii Principatelor, pe atuncichemaţi zugravi. Ei au ridicat tot greul. Ei aveau de învins lipsa cărţilor privitoarela artele desenului; astăzi sunt în număr mare pretutindenea şi în toate limbile.N-aveau şcoli de pictură. N-aveau material; trebuiau ei singuri să şi-l fabrice;calitatea acestui material era proastă. Astăzi mulţumită mijloacelor decomunicaţiune, avem de toate; ba încă umblăm cu gusturi, alegând dintrecolorile franţuzeşti, englezeşti şi germane. Mai de mult pelegrinagiurile artisticecostau enorm, de multe ori şi viaţa. Astăzi, cu o sumă neînsemnată de banicutreerăm Europa să vedem muzeele în trei luni de zile, timp ce nu ajungea pevremea veche de mers de-a dreptul la Madrid. Educaţiunea artistică ce ni se dăacum e mură în gură. Ne-am trezit sub direcţiunea lui Aman şi Panaiteanu, dinfruntea celor două şcoli de Bele-Arte, oameni trăiţi prin ţări străine, cariicunoşteau pe degete tot trecutul artelor desenului şi de la cari auzeam în toatezilele istoricul lor bun pe care nu l-au avut aici la începutul carierei atât ei cât şiNăstăseanu, Lecca, Livaditti şi alţi pictori de pe vremea aceea. Ei mai aveau deluptat încă şi contra superstiţiilor poporului. Cine nu ştie că în masa poporuluiera crezut până mai deunăzi, cum că zugrăvirea însemna luarea umbrei şi că omulce se lăsa să-şi zugrăvească chipul, avea să moară peste 40 de zile!

De atunci şi până astăzi este o diferenţă colosală; drumul e deschis, înlesnirile sunt mari, aşa încât noi folosim într-un an ceeace predecesorii noştri şi cei care mai sunt în viaţă, n-au putut folosi în ani întregi de ucenicie şi de muncă aprigă. Şi astfel la ducereanoastră în străinătate, în loc să începem de la alfa, ca cei din vechime, ne punem de-a dreptul pe studiul desenului din diferite epoceşi din diferite ţări, ceea ce este o economie de forţă şi de timp.

Ori, fiind astfel mediul actual, în care se găseşte cel care se dedă picturei, e natural lucru să i se pretindă atât un progres maivădit, cât şi mai puţin lung în aşteptare. Judecând altfel, ajungem la negarea realităţii, ne facem retrograzi şi ne dăm singuribrevetul de incapacitate.”2

În acelaşi ritm cu evoluţia gustului pentru artă începe să se specializeze şi cronica plastică. La debutul său, în 1865,aceasta era pur descriptivă şi cu totală neînţelegere pentru licenţele folosite de artişti. Eroarea pe care o făceau cronicarii ad-hoc era aceea de a cântări realizările artiştilor români cu o balanţă străină: analiza exponatelor era făcută, în mod arbitrar, prin

9

Nicolar Grigorescu, foto C. Szathmari,București B.A.R.

comparaţii neavenite cu plastica de şevalet din Europa Occidentală ce avea o tradiţie seculară în vreme ce, în PrincipateleRomâne, abia dacă număra 30 de ani de când fusese implantată de artişti itineranţi veniţi din acele locuri. Expozanţii dinmijlocul deceniului al şaptelea reprezentau prima generaţie de artişti locali, unii formaţi în Apus, alţii la proaspăt-înfiinţataŞcoală de Belle-Arte. Din această totală neînţelegere a condiţiilor locale şi din prea marile aşteptări ale cronicarilor de a vedeaopere competitive cu cele ale Salonului din Paris, venea tonul atât de critic şi de dispreţuitor la adresa eforturilor colosale pecare le făceau aceşti pionieri ai plasticii naţionale moderne. Obtuzitatea cronicarilor, imposibilitatea de a înţelege demersulnu numai artistic dar şi patriotic al acestor plasticieni este, uneori, revoltătoare. Începându-şi articolul despre Andreescu,publicat în 1897, la cincisprezece ani de la dispariţiaprodigiosului colorist, Georgescu Victorian înfiera tocmaiaceastă ignoranţă şi băşcălie a criticilor ocazionali la adresamarilor înaintaşi: „Iată un nume [Andreescu], desigur,necunoscut multora dintre noi. Dar oare numele unui Aman,unui Tărărescu sau unui Negulici sunt mai bine cunoscute în ţaranostră? Câţi şi-aduc aminte, cu respectul şi cu stima datoratăadevăratelor talente, de aceşti bieţi muncitori cari, împreună cualţii mai puţin luaţi în seamă, au tras cea d’întâi brazdă pe ogorulartelor române?

A, da; şi-aduc unii aminte, dar atunci, numai ca săbatjocorească, să ironizeze, să arunce dispreţul lor veninos asupramemoriei şi operilor unor maeştri cari – desigur – de ar fi trăit înalte ţări şi timpuri, ar fi dobândit şi avuţii şi onoruri şi gloriameritată. La noi, poţi să munceşti o viaţă întreagă pentru o ideesuperioară, poţi să’ţi sacrifici şi linişte şi sănătate, cele mai dulcisperanţe pentru triumful acestei idei: dacă nu şti să te guduri pelângă aceste secături care cu de-a sila, de la o vreme încoa, seînfăţişează în critici a toate cunoscători, dispreţuitori şi împărţitoriai meritelor şi reputaţiilor, atunci sortit eşti să mori cu inimasdrobită de durere, iar de te laudă cineva cu dragă inimă, sincer şidezinteresat, acela trece cel puţin drept un naiv, dacă nu unignorant, un vânător de glorii uzurpate.

Ostenitu-te-ai, Domnule critic, înainte de a lua condeiul şi aînşira negru pe alb câte’n lună şi în soare, să’ţi dai seama de ce trebuiesă ataci şi să înjuri, să încurajezi ori să defăimezi? Care îţi suntcunoştinţele speciale? Ce studii asupra artelor plastice – pe cari atât

10

Constantin I. Stăncescu, foto: Engels,București, colecția autorului

le batjocoreşti, îţi dau dreptul să îngâmfezi de infailibila d-tale judecată? Trăit-ai printre artişti, avut-ai prilejul să simţi, să înţelegi,să observi suferinţele, decepţiunile, neajunsurile, încercările şi jertfele lor? Pus-ai în viaţa d-tale mâna pe o bucată de cărbune sădesemnezi forma cât de simplă a vreunui obiect cât de puţin însemnat? Ai vizitat, dacă nu cu luarea aminte cuvenită, şi aşa, înplimbare, atelierele lor, saloanele în care’şi expun operile? Cercetat-ai cum trăiesc aceşti oameni? Ce vor, ce semnifică rolul lor înpropăşirea mult oropsitelor noastre arte plastice?

Dacă da, atunci ai dreptul să tuni şi să fulgeri de la înălţimea olimpului în care te-ai furişat; dacă nu, ia seama, să nu ajungisoarta hidosului caricaturist al zâmbetelor parnasienilor oaspeţi ai lui Momus, veşnic nemulţumitul şi posomorâtul.”3

Unul dintre puţinii cronicari care a perceput importanţaevoluţiei istorice şi economice a unei ţări asupra evoluţiei artelor afost Nicolae Petraşcu. În articolul pe care-l consacră expoziţiei din1895, el consemnează, cu înţelegere, acest fapt: Pictura şi sculptura,se scie, sunt într’o ţară ultima podoabă a spiritului ei, cum sunt la ofemee juvaerurile ce şi le pune după ce s’a îmbrăcat şi gătit cu totul(...) În scurta noastră viaţă culturală, numai pentru cine nu-şi dăseama de loc de paşii zăbavnici ai istoriei şi ai desvoltării unui popor,numai acel e nerăbdător. Franţa ajunsese, dupe ani şi ani deerudiţiune, în veacul de aur, sub Ludovic al XIV, când spiritulfrances atinse culmea clasică (...); şi, cu toate acestea, artele plasticenici nu mijeau, deşi aveau dinaintea lor renascerea italiană şispaniolă. Cele d’ântâi crâmpeiuri de exposiţii de pictură francesăs’au arătat abia după jumătatea veacului al XVII, în galeriile de laPalais-Royal, unde figura ca cel întâiu nume de maestru Charles leBrun. Târziu, tocmai după o sută de ani, au început seriaadevăratelor Saloane artistice în Salonul pătrat din Palatul Luvrului.

Noi românii suntem departe de veacul nostru de aur, cel puţine de sperat. (...) În arta propriu-zisă suntem încă şi mai la începutulvieţii. Statul abia anul acesta şi-a făcut un local pentru pinacotecă şiexposiţii – partea de la spatele Palatului Ateneului. Abia anul acestaam prins a cumpăra câte ceva din lucrările maeştrilor mari spre asluji elevilor din şcoala de Belle-Arte şi publicului ca model deşcoală şi de cultură ochiului. E prin urmare începutul începutului.(...) De aceea, ţinând seama de toate împrejurările, nu trebue să nevăităm în gura mare de resultatele slabe ale tinerilor noştri artişti deastăzi.”4 Şi autorul conchide, cu o elegantă notă critică la adresa

11

Theodor Aman, foto: W. Wollenteit,București, colecția Ioana Beldiman și Alecu Beldiman

contemporanilor: „La noi toată lumea e ignorantă în arta plastică, dar cei inteligenţi sunt prudenţi şi cel puţin nu se compromit,nu-şi trădează ignoranţa cu atâta uşurinţă.”5

Dar puţini dintre cei ce semnau cronicile plastice aveau atât de multă sagacitate şi profunzime încât să analizeze fenomenulgeneral în care se dezvolta arta românească şi să depisteze cauzele generatoare ale talentelor locale. Totuşi acei critici fără educaţiede specialitate, proveniţi din mediile gazetăreşti cele mai diverse, au lăsat nişte consemnări ce azi pot sluji de material documentarpentru cercetătorul aplecat asupra închegării unei istorii a vieţii expoziţionale din acele vremi.

Mişcării artistice naţionale din secolul al XIX-lea nu i-a fost consacrat un studiu definitiv şi cu atât mai puţin saloaneloroficiale, de care se ocupă lucrarea de faţă. O încercare de sistematizare a evenimentelor expoziţionale bucureştene pe o perioadă de53 de ani au făcut câţiva dintre cercetătorii de marcă ai Institutului de Istoria Artei elaborând, ca temă de plan, Repertoriulexpoziţiilor de artă românească, Bucureşti 1865-1918.6 Folosind ca material documentar, în special, cataloage de expoziţii,completându-le cu informaţii şi reclame de presă, însă fără a apela şi la cronicile plastice publicate cu acel prilej, cei patru autori –Theodor Enescu, Irina Fortunescu, Ioana Vlasiu şi Carmen Liiceanu – au redactat un foarte util instrument de lucru ce, din păcate,

nu a văzut încă lumina tiparului. Cu foarte puţine excepţii, unii dintre iluştrii istorici de artă

români au tratat, ca subiect colateral, una sau alta dintre expoziţii,de obicei prima din serie, aceea din 1865 şi eventual una dintreultimele, care a fost legată de scandalul secesiunii artiştilorindependenţi.

Astfel, G. Oprescu, în încheierea studiului Crearea Şcoalelorde Arte Frumoase în ţările române, dedică mai multe paragrafeexpoziţiilor din 1864 şi 1865.7 Tot Oprescu aminteşte, în Picturaromânească în secolul al XIX-lea, despre expoziţiile oficiale din1865, 1867 (deşi, în realitate, anul era 1868!), 1870 şi despre aceeaa Societăţii Amicilor Bellelor Arte din 1873.8

În volumul dedicat centenarului Institutului de Arte Plastice“N. Grigorescu”, sunt punctate, în contextul începuturiloreducaţiei artistice de la noi, expoziţiile din 1865 şi 1874 – careerau legate de prezenţa şi personalitatea marcantă a lui TheodorAman – şi despre aceea din 1894, când tinerii expozanţi au luatpoziţie contra noului organizator, C.I. Stăncescu.9

Despre Exposiţiunile Artiştilor în Viaţă s-a vorbit, maiconcis sau mai pe larg în majoritatea monografiilor marilor pictoriai epocii, în măsura în care aceştia au participat, au fost laureaţi, şi-au adus contribuţia la organizarea manifestărilor ori s-au detaşat

12

Karl Storck cu soția, foto: W. Wollenteit, București, B.A.R.

de salonul oficial şi au aderat la alte metode de prezentare a operei lor: Theodor Aman,10 Nicolae Grigorescu,11 Ion Andreescu,12

Ştefan Luchian13, Karl Storck,14 Gheorghe M. Tattarescu,15 Gheorghe Panaiteanu-Bardsare,16 Constantin Stahi,17 ConstantinLecca,18 Sava Henţia,19 G.D. Mirea,20 etc.

O contribuţie majoră la adunarea de informaţii despre saloanele oficiale a avut Petre Oprea prin studiul despre Cronicari şicritici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea21, în studiile dedicate lui C.I. Stăncescu22 şi expoziţiei artiştilorindependenţi23 ori aceleia a Societăţii “Ileana”.24

Prin lucrarea de faţă dorim să reconstituim, pe baza materialului de arhivă şi a celui editat, de presă, firul sinuos al mişcăriiartistice oficiale din România secolului al XIX-lea. Ne-am bazat cercetarea, aproape exclusiv, pe documente – în mare parte inedite– evitând folosirea ca primă sursă de informare presa şi, în special, cronicile plastice, ştiute a fi subiective. Doar atunci când, dintr-un motiv sau altul, actele oficiale lipseau, am recurs la publicistică, preluând însă cu mare rezervă şi cu ochi critic, informaţiilecronicarilor. De altfel, doar în câteva cazuri, am apelat la materialele de presă – pentru expoziţiile din 1869, 1881 şi 1883, desprecare nici un alt cercetător român nu scrisese până acum deşi manifestările au fost suficient de importante pentru viaţa artisticălocală –optând ca, pentru cele ce nu figurau în arhivă, să le amintim doar, în treacăt, spre a nu cădea şi noi în păcatul subiectivităţii,preluând părerile părtinitoare ale gazetarilor. Cronica plastică a fost întrebuinţată doar pentru a completa tabloul epocii, pentru aobţine detalii asupra derulării ceremoniilor de deschidere sau închidere a expoziţiilor – de obicei incluse în aceste articole - şi aurmări evoluţia limbajului specific al genului, în concordanţă cu dezvoltarea gustului pentru arte.

Viaţa artiştilor plastici din România în veacul al XIX-lea nu era deloc uşoară mai ales dacă nu aveau un angajament ferm caprofesori de desen şi caligrafie la o şcoală sau dacă nu beneficiau de comenzi constante, mai ales de portrete. De aceea, mulţidepindeau de achiziţiile ce se puteau face – şi în care îşi puneau mari speranţe - în timpul Exposiţiunilor Artiştilor în Viaţăinaugurate în 1865. Însă, în intervalul dintre ele – mai ales atunci când, din varii motive, nu era respectată periodicitatea deschideriiacestora – plasticienii apelau la diverse metode de a-şi prezenta public lucrările. Săli de expoziţii permanente nu au existat până la1881 când se amenajează cea de la Stavropoleos şi, câţiva ani mai târziu, cea mai prestigioasă, de la Ateneu. De aceea se practicaexpunerea lucrărilor celor mai recente în vitrinele magazinelor. Nici unul dintre artişti, nici chiar cei mai de frunte, nu consideraaceasta a fi infamant. Astfel, la începutul lunii aprilie 1870, Carol Szathmari aşează mai multe tablouri – un nud pe malul apei,unul cu o ţărancă şi un altul cu un bâlci - în vitrina magazinului de mobilă Heinlein de sub fostul Hotel Lazăr.25 În aceeaşi perioadă,lucrările lui Nicolae Grigorescu puteau fi văzute la magazinul de muzică Gebauer26, unde începuse să-şi prezinte operele încă dinluna ianuarie a acelui an, după cum informa presa.27 V. A.Urechia, într-un articol destul de dur la adresa dezinteresului societăţiilocale pentru plastică, expunea situaţia dramatică a plasticienilor de valoare ce, în loc să primească generoase comenzi din parteastatului ori să li se achiziţioneze operele direct din atelier de către bogaţii ţării, sunt obligaţi să-şi expună lucrările în vitrine: „Dealaltăieri, la fereastra magazinului D-lui Ghebauer stau grupuri de trecători, mereu reînoindu-se.

Ce este oare objectul care atrage privirile mulţimei noastre aşa de indiferente de ordinariu? D. Grigorescu a espus acolo ultimasea pânză representând o delicioasă fetiţă, ascunsă în verdeaţă, în eglantine şi miosotis. (...)

D. Grigorescu, cel mai mare artist pictor al nostru şi mâine putând fi desigur un mare artist cu consacraţiunea Franţei,Italiei – reîntors de mai bine de un an din streinătate, ce comande artistice făcutu-i-s’a de când e în mijlocul nostru? De era un

13

fotograf, avea cel puţin onoarea să facă un rău portret al mai marilorţărei...şi aceasta l’ar fi recomandat totuşi bunăvoinţei lor!... Dar, artist,artist în toată persona sa, prin educaţiune ca şi prin natură, Grigorescu aînmulţit, lucrând 10 ore din 12, pânzele atelierului său, pânză care nuaflă la noi cumpărători, căci coconaşii noştri nu pun luxul nici măcarunde’l pun azi cei după urmă burghezi din streinătate: artele sunt îngenere fără nici o valoare pentru saloanele noastre, unde se etalează, cuimpudoare stupidă, numai satinuri şi dantele de mii de galbeni!... Elucru propriu d’a indigna şi pre cel mai răbdător!

Iată câteva zile de când, la D. Ghebauer, este espusă cea mai delicioasăoperă în pictură; câţi sunt oare aristocraţii noştri cei cari pun câte 100galbeni pe o carte de joc şi dau napoleoni pentru banquete, câţi sunt aceicari ş’au disputat această capo d’operă?”28

Încheind o notiţă despre una dintre lucrările lui Grigorescu intrate, închip fericit, în posesia arhitectului Filip Montoreanu, redactorulinformaţiei se scandaliza, pe bună dreptare, pentru indiferenţa generalăarătată artei şi artiştilor: „A! dar ce descuragiatoare societate e aceea anoastră în care câţiva rătăciţi artişti mai cearcă a trăi!”29

Tot atunci, la Gebauer, au fost scoase la loterie operele lui Grigorescu– alt mijloc uzitat de artişti pentru a-şi vinde, mai uşor, picturile – unde,cu un bilet în valoare de 10 franci, putea fi câştigată o lucrare de marevaloare.30 Un an mai târziu, Grigorescu va organiza o nouă loterie pentruo natură statică cu flori şi fructe, al cărui beneficiu îl destinase, într-un gest

de nobilă caritate, prizonierilor francezi ai Războiului Franco-Prusian31; la tragerea ce s-a desfăşurat pe 16 ianuarie în salaSocietăţii Române de Arte fericitul câştigător a fost colonelul Iancu Alecsandri, fratele poetului şi fost agent diplomatic la Paris.32

Totuşi, Gebauer rămâne unul dintre locurile predilecte de expunere ale maestrului. Chiar după Războiul de Independenţă acoloîşi aduce primele roade ale recoltei frontului: Transport de provizii şi Atacul Opanezului.33 Tot acolo, în 1878, avea să-şi expunăpânzele cu subiecte de pe front şi Isidor Selagianu, modest profesor de desen la Craiova şi fost fotograf34 în vreme ce Szathmari,în acelaşi interval, aşezase o planşă cu armata română şi comandanţii săi în vitrina lui Rozenfeld.35 Dar magazinul Gebauer de peCalea Victoriei era cel mai prestigios în acest sens şi a devenit, pentru multe decenii, un spaţiu consacrat pentru expunere detablouri: în noiembrie 1881, Ion Andreescu prezintă acolo patru tablouri, pe care le supune unei trageri la loterie.36 În decembrieacelaşi an şi la începutul următorului, puteau fi admirate acolo mai multe pânze de Aman, Szathmari, Henţia şi Andreescu,ceea ce compunea o mică expoziţie de grup.37 Chiar şi artişti străini apelau la serviciile acelei galerii ad hoc: în iunie 1881,pictorul A. Schmidt Sundhusen prezenta două peisaje din Italia, locul unde activa el.38 Tot la Gebauer îşi aşezase Petru Verussi,

14

Carol Szathmari, foto: Ludwig Angerer, Viena, B.A.R.

în septembrie 1878, compoziţia alegorică Basarabia ce, la sugestia lui V.A.Urechia, pe atunci deputat al acelui ţinut, a fostcumpărată pentru Camera Deputaţilor.39 Dar existau şi alte spaţii unde se puteau organiza expoziţii chiar mai ample, precum ceadeschisă de Grigorescu în luna mai 1881, lângă Hotel Imperial de pe Calea Victoriei40 sau la Băile Eforie, în 1887, unde maestrulputea prezenta 200 de tablouri.41 Sculptorul Ion Georgescu îşi valida creaţiile tridimensionale prin expunerea lor publică lamagazinul de obiecte de artă al Fraţilor Grant – era vorba despre un basorelief cu trăsăturile domnişoarei A.Moruzi şi bustulfiicei prinţului George Bibescu42, apoi busturile doamnei Kalinderu, al poetului Vasile Alecsandri şi al lui Nicolae Lahovary.43 Şiredacţiile ziarelor erau locuri unde puteau fi panotate şi vândute tablouri: în perioada revelionului anului 1870, la sediul„Trompetei Carpaţilor” doritorii puteau găsi „un mare numeru de tablouri variate, de cei mai eminenţi pictori Italieni.”44 Estegreu de zis dacă acele pânze erau originale sau copii, la fel cum este dubitabilă autenticitatea unui bust „lucrat la Roma, înmarmură albă de Cararra, în 1817, de Canova” ce se afla de vânzare, în 1862, la un posesor neidentificat, ce locuia pe DealulSpirii.45Redacţia ziarului „L’Indépendance Roumaine” găzduia, în vitrinele sale,lucrări de artă, aşa cum prevenea cronicarul monden Claymoor în chiar paginileacelui periodic, în 1895: Marină de Eugen Voinescu, Parizianca lui Gropeanu,Vedere din Veneţia de G. Carolari, precum şi mai multe mici tablouri cu floridatorate unei doamne, artist amator, Speranţa Theodoridy.46

În 1881 se deschide, pe Calea Victoriei, chiar vis-a-vis de Palatul Regal, unmagazin de artă ţinut de Ernest Henri Starke, unde puteau fi găsite picturi originaleîn ulei, gravuri şi reproduceri fotografice după marii maeştri din vechime, albume şireviste de artă, foarte potrivite pentru a fi făcute cadou de Crăciun.47

Mulţi plasticieni îşi augmentau fondurile făcând portrete; unii, însă, încăinsuficient de cunoscuţi şi lipsiţi de o clientelă constantă, dădeau chiar anunţuri înpresă în acest sens, precum Petru Verussi.48 Theodor Aman, pe lângă expoziţiiledeschise în propriul atelier – care nu-i prea aduceau beneficii, în schimb îimurdăreau parchetul49 – scotea la vânzare mape cu gravuri, ce puteau fi găsite lalibrăriile importante ale Capitalei.50 Unii dintre elevii săi încercau să-şi facă unrenume, dar să aibă şi un beneficiu material, executând copii după operelemaestrului care erau apoi puse la loterie, aşa cum a procedat Alexandru Fotino cuBătălia cu facle, în 1873, tragerea având loc chiar în cancelaria Şcolii de Belle Arte.51

Loteriile şi licitaţiile deveniseră o practică curentă ce se va perpetua şi dupădeschiderea sălilor permanente de expoziţii, unde plasticienii puteau să îşi prezintelucrările. În 1882, după ce avusese o expoziţie personală la Stavropoleos, pictorulieşean Constantin Stahi îşi scoate la licitaţie picturile şi gavurile.52 Succesul a fost atâtde mare încât i-a permis să se întoarcă la München pentru a se perfecţiona în tehnicagravurii, ce o preda la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi.

15

Eugen Voinescu în uniformă de consulgeneral, foto: Koller,

Budapesta, colecția autorului

Atunci când loteriile nu se ţineau în sălile acreditate în acest sens ci în alte spaţii era necesară aprobarea Prefecturii Poliţiei: în1894, Constantin Jiquidi solicită o asemenea aprobare pentru a-şi vinde lucrările, la fel cum, la Iaşi, era scoasă tot atunci, la loterie,sculptura în marmură a lui Dimitrie Tronescu, initulată Vanitatea.53

Instituirea Exposiţiunii Artiştilor în Viaţă, dorită a avea periodicitate anuală, a rezolvat, într-o oarecare măsură, problemaachiziţiilor de lucrări căci, la închiderea ei, multe dintre exponate erau reţinute pentru cele două Pinacoteci Naţionale, cea dinBucureşti şi cea din Iaşi ori, după 1894, pentru alte instituţii cu profil cultural. Acest eveniment anual era aşteptat, cu nerăbdare şisperanţă, de plasticieni. Era de înţeles dezamăgirea lor atunci când, din diverse motive, manifestarea nu se ţinea. În 1899, când sezvonise că expoziţia nu va mai avea loc, un număr de artişti a făcut o petiţie la ministerul de resort în vederea organizării ei cu oricepreţ. Ei se explicau astfel: „Mai mulţi dintre artiştii noştri aşteaptă cu nerăbdare deschiderea Exposiţiunei anuale numită Salondeoarece Exposiţia aceasta este unicul mijloc care le este pus la disposiţie pentru a arăta publicului producţiunile lor şi a speravânzarea acestor producţiuni.”54

Vernisarea Exposiţiunilor Artiştilor în Viaţă ori decernarea premiilor plasticienilor merituoşi erau evenimente de primăimportanţă pentru viaţa culturală a Capitalei, adevărate mondenităţi la careparticipa, cu entuziasm, întreaga elită. Adesea onorate de prezenţadomnitorului, mai târziu a regelui, şi totdeauna de ministrul Cultelor şiInstrucţiunii Publice – care lua şi cuvântul, răspunzând alocuţiunii rostită dedirectorul sau preşedintele expoziţiei – aceste manifestări impuneau ţinuta derigoare. În 1935, când multe dintre aceste frumoase obiceiuri se pierduseră,sculptorul I. Iordănescu îşi amintea, cu nostalgie, de acele vremuri : „Se frângeinima de durere tuturor artiştilor pictori şi sculptori cari înainte de război au luatparte la manifestările de artă plastică, când văd cum se face azi deschiderea uneiexpoziţiuni oficiale de pictură şi sculptură. (...)

Pe timpuri, când se deschidea Salonul oficial la Ateneu, ministrulchema pe toţi artiştii expozanţi pentru a fi prezentaţi Regelui, Reginei,Prinţilor şi Prinţeselor cari luau parte, oficial, la deschidere. Aceasta era pusîn programul Curţii.

Jobenul, fracul sau redingota erau purtate cu demnitate de artişti caşi de publicul invitat la această solemnitate. Venea la deschidereaSalonului oficial întreg guvenul iar muzica militară cânta tot timpul îngrădina Ateneului.

La decernarea distincţiunilor artiştilor expozanţi (medalii de onoare, de aur,de argint, de bronz şi menţiuni) ministrul Instrucţiunei făcea parte din juriu.

De la război încoace deschiderea unei expoziţii oficiale o face un directorde minister, căci miniştrii sunt reţinuţi la întruniri politice din sectoare sau

16

George Demetrescu Mirea

congrese de aceeaşi natură în provincie; iar când Familia Regală vizitează expoziţia cei dintâi cărora se ascunde acest evenimentfericit sunt artiştii.”55

În perioadele când sălile erau disponibile, artiştii solicitau a le fi acordat spaţiul fie pentru a exsecuta o lucrare de ooarecare importanţă, fie pentru a deschide expoziţii personale. În noiembrie 1866, tânărul sculptor Paul Focşeneanusolicita a-i fi pus la dispoziţie un spaţiu din Palatul Academiei – aşa cum era numită în acea vreme Universitateabucureşeană pentru că adăpostea şi proaspăt înfiinţatul for academic – spre a putea executa o lucrare destinată ExpoziţieiUniversale de la Paris din anul următor.56 Prin rezoluţie i se desemnează un „local pentru ateliu” în şcoala de specialitate,găzduită în acelaşi loc. În 1888, când fuseseră deschise şi alte spaţii de expunere, Mihail Ştefănescu – ce se recomandadrept „vechi laureat al Şcoalei de Bele-arte din Bucuresci, medaliat la Exposiţii şi brevetat în Franţa pentru invenţiune” –cerea să-i fie dată sala Stavropoleos „pentru a termina un tablou Naţional istoric (1877) ce represintă <<pe Româniaîntorcându-se de la resboiu triumfătoare, iar puterile garante o încoronează recunoscând’o ca Regat independent>>”precum şi pentru „a face o esposiţiune publică de lucrările mele terminate atât în ţeară cât şi în străinătate.”57 Cererea esteaprobată imediat. În 1892, Nicolae Vermont depunea la ministerul de resort o cerere în care specifica: „(...) Avândabsolută nevoe de o sală unde aş putea executa lucrări de pictură care’mi sunt comandate şi ştiind că sala numităStavropoleos nu este ocupată în present de nimeni, vin a ve ruga respectuos (...) a-mi încredinţa pentru scurt timp sus-numita sală pentru a putea lucra, asigurându-vă tot deodată că voi purta de grijă ca ea să fie bine păzită.”58 La acea dată dejafuncţiona sala de la Ateneu, mai potrivită pentru expunere. De aceea, majoritatea artiştilor făceau petiţii în vedereaacordării acelei săli pentru prezentarea lucrărilor: în noiembrie 1896, Eugen Voinescu şi Juan Alpar o solicită pe o perioadăde o lună.59 În iulie 1898, Nicolae Grant depunea o cerere în care preciza:”Întorcându-mă de la Paris unde am stat trei anipentru a mă perfecţiona în arta picturei şi unde am făcut peste o sută de tablouri, aş dori să fac o mică expoziţie de operelemele în ţară. Negăsind un local destul de spaţios mă văd silit, Dl. Ministru, să recurg la buna-voinţa Dv. pentru a ve rugade a da ordin ca să mi se acorde autorizaţia de a expune operile mele într-una din cele trei săli ale Atheneului.”60 Imediatdupă Grant cere şi Constantin Jiquidi să i se dea sala61, iar artistul francez Pierre Bellet, născut la Bucureşti, îşi doreşteacelaşi spaţiu care, însă, din motive necunoscute, nu i se acordă iar cererea este trimisă, lapidar, „la dosar” de ministrul deatunci, Take Ionescu.62 Cu câţiva ani mai înainte, sub pretext că ar dori să-şi prezintee lucrările acolo, Jiquidi solicitase unajutor pentru a-şi înrăma creaţiile. 63 Asemenea cereri nu erau chiar frecvente, dar nu erau nici rarităţi: în 1897, GheorghePopovici apela la generozitatea Ministerului pentru a putea termina monumentala sa compoziţie, deja cunoscutăpublicului bucureştean, Condamnarea la moarte a lui Horia, Cloşca şi Crişan, „a căreia schiţă în desemn, în mărimea decinci metri lungime pe trei metri înălţime, se află expusă în Ateneu încă din anul 1895.”64 Marele Grigorescu deschisese demai multe ori expoziţii la Ateneu, dar cea programată pentru primăvara anului 1899 ajunsese să concureze, în chip totalnepotrivit, cu o expoziţie de… lucru de mână al unor doamne încadrate în Societatea de Binefacere „Tibişoi”, ce se afla subpatronajul Reginei Elisabeta. Pentru a rezolva delicata situaţie astfel creată, lui G.D. Mirea, proaspătul director al Şcolii deBelle-Arte i se trasează sarcina de la Minister de a oferi, în mod egal competitorilor, două săli din aripa de jos a Ateneului,ce aparţineau Pinacotecii.65

17

După cum se vede, viaţa artistică ajunsese într-atât de trepidantă în ultimii ani ai veacului încât spaţiile de expunere păreauinsuficiente şi trebuiau făcute programări foarte riguroase pentru a se evita suprapunerea şi dezavantajarea solicitanţilor, fie eimaeştri consacraţi sau debutanţi sfioşi.

Început cu oarecare deficultate la mijlocul celei de-a şaptea decade a secolului al XIX-lea, programul expoziţional oficialromânesc s-a dezvoltat în decurs de 35 de ani şi, în pofida inerentelor suişuri şi coborâşuri cauzate de întârzieri, amânări sausuprimări, de lipsa fondurilor şi dezinteresul publicului ori rezerva şi obtuzitatea criticilor, a generat o salutară emulaţie creatoareprintre artişti ce avea să ducă la apariţia unor plasticieni de marcă, impuşi pe plan naţional şi internaţional.

1 Ang. Demetriescu – Obiectul artei în general, „Literatura şi Arta română” No.2/18962 Gheorghe Popovici – Exposiţiunea de pictură de la Ateneu, „Lupta” Nr. 1970/4 Aprilie 18933 [Georgescu] Victorian – Pictorul Andreescu, „Foaia interesantă” No.11/23 Martie 18974 N. Petraşcu – Exposiţia Artiştilor în Viaţă din 1895, „Ateneul Român” No.6/15 Iunie 1895, p.509-5115 Ibidem, p.514-5156 Theodor Enescu, Irina Fortunescu, Ioana Vlasiu, Carmen Liiceanu – Repertoriul expoziţiilor de artă românească, Bucureşti 1865-1918, temăde plan pe anul 1980, manuscris la Institutul de Istoria Artei. Mulţumim şi pe această cale doamnei dr. Ioana Vlasiu pentru generozitatea şidezinteresul cu care ne-a pus la dispoziţie, în vederea studiului, exemplarul personal al acestui manuscris.7 Gh. Oprescu – Crearea Şcoalelor de Arte Frumoase în ţările române, “Buletin ştiinţific. Secţiunea de Ştiinţa limbii, literatură şi arte”, tom I, Nr.1-2/ianuarie-iunie 1951, pp. 15-168 Idem – Pictura românească în secolul al XIX-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984, pp. 198-2009 Raul Şerban (coordonator) – 100 de ani de la înfiinţarea Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1964, pp. 29, 37, 42-4310 Radu Bogdan – Theodor Aman, ESPLA, Bucureşti, 195511 G. Oprescu – N. Grigorescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 196212 Radu Bogdan – Andreescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 196913 Ionel Jianu, Petru Cosmescu – Ştefan Luchian, ESPLA, Bucureşti, 1956: Jacques Lassaigne – Ştefan Luchian, Ed. Meridiane, Bucureşti, 197214 Günther Ott – Sculptorii din familia Storck, Academia Română, Publicaţiile Fondului Elena Simu V, Bucureşti, 194015 Jacques Westheimer-Ghika – Gheorghe M. Tattarescu, un pictor român şi veacul său, ESPLA, Bucureşti, 195816 Claudiu Paradais, Maria Paradais – Gheorghe Panaiteanu Bardsare, Ed. Meridiane, Bucureşti, 198817 Valentin Ciucă – Constantin D. Stahi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 198318 Paul Rezeanu – Constantin Lecca, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1988 ; Idem – Constantin Lecca, Ed. Arcade, Bucureşti, 200519 Mircea Popescu – Sava Henţia, ESPLA, Bucureşti, 1954; Livia Drăgoi – Sava Henţia, Ed. Meridiane, Bucureşti, 197920 Const. Prodan – Gheorghe Demetrescu-Mirea, Biblioteca Ateneului Român, Bucureşti, 1937; Theodor Enescu – G.D. Mirea, Ed. Meridiane,Bucureşti, 197021 Petre Oprea – Cronicari şi critici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 198022 Idem – Date despre C.I. Stăncescu, SCIA, nr. 2/196123 Petre Oprea şi Barbu Brezianu – Cu privire la Salonul “Artiştilor Independenţi”, SCIA, Nr. 1/196424 Idem – Ileana – Societate pentru răspândirea gustului artistic din România (1897-1899), SCIA, Nr. 2/1960; Idem – Societăţi artisticebucureştene, Ed. Meridiane, Bucureşti, 196925 “Informaţiunile Bucurescene” Nr.96/1 Aprilie 1870; Nr. 98/3 Aprilie 1870; Nr. 103/11 Aprilie 1870

18

26 “Informaţiunile Bucurescene” Nr.96/1 Aprilie 187027 “Informaţiunile Bucurescene” Nr. 40/15 Ianuarie 1870; Nr.64/18 Februarie 1870; Nr.93/28 Martie1870; Nr.103/11 Aprilie 1870; Nr.110/1Maiu 1870; Nr.113/10 Maiu 187028 V.A.U[rechea] – Un cap d’operă!, “Informaţiunile Bucurescene” Nr. 88/21 Martie 187029 „Informaţiunile” Nr. 190/3 Ianuarie 187130 “Informaţiunile Bucurescene” Nr.43/20 Ianuarie 1870; Nr. 46/23-24 Ianuarie 1870; Nr.76/6 Martie 187031 „Informaţiunile” Nr.193/14 Januarie 1871 : „LOTERIE ÎN FAVOAREA FRANCESILOR RĂNIŢI/

Se scie că artiştii adevăraţi sunt oameni de animă. Grigorescu al nostru e nu numai un artist dar şi un Român. Voim să zicem că dacă anima luide artist se întristează la desastrele Franţei, acele desastre sângeră afecţiunile lui de Român. De aceea a şi făcut ce-i permit mijloacele materiale să facă:el a pus la loterie în favoarea răniţilor francesi o superbă pânză. Listele acelei loterii în câteva zile sunt acoperite şi avem plăcerea a anuncia că tragereaei va avea loc Duminică 16/28 ian., la orele 2 p.m., în sala Societăţei Române de arme (Pasagiu d’asupra lui Briol). Deţinătorii de numere la loterieşi veri cine e rugat a asista la tragerea lotului.”32 „Le Journal de Bucarest” Nr. 51/5 Fevrier 187133 “Resboiul” No.218/27 Fevruarie 187834 „Românulu” 4 Octombre 187835 „Resboiul” No.211/20 Fevruarie 187836 „La Gazette de Roumnie” No.44/13 (25) Novembre 188137 „La Gazette de Roumnie” No. 80/29 Décembre 1881/10 Janvier 188238 „Resboiul” No.1398/4 Iunie 188139 „Steaua României” No.192/27 Septemvre 187840 „Resboiul” No.1368/3 Maiu 1881; No. 1381/17 Maiu 188141 „Resboiul” No.3525/10 Maiu 188742 „La Gazette de Roumnie” No. 481/14 (26) Mai 188343 „La Gazette de Roumnie” No. 490/26 Mai (7 Juin) 188344 „Adunarea Naţionale” No. 67/1 Ianuarie 187045 „La Voix de la Roumanie” Nr.35/11 Septembre 1862; Nr.36/18 Septembre 1862; Nr.37/25 Septembre 186246 Claymoor – Carnet du High Life, „L’Indépendance Roumaine” No.5462/30 Mai (11 Juin) 189547 „La Gazette de Roumnie” No. 79/25 Décembre 1881 (6 Janvier 1882)48 “Informaţiunile din Jassi” Nr. 163-2/31 Octombriu 187049 Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Manuscrise, Arhiva Theodor Aman I varia 3, scrisoarea 350 „Pressa”No.282/29 Decembre 1874: „Albumul de douăzeci gravuri cu aqua-forte de d-nu pictor Aman, frumos legat, s’a depus la D-nii Breulşi Danielopolu. Facem prin urmare cunoscut amatorilor de bele-arte că este cel mai elegant cadou de anul nou.”51 „Pressa” No.79/7 Aprilie 187352 „Liberalul” No. 132/18 Iunie 188253 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 333/1894, filele 97, 98, 9954 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Minsterul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 420/1899, fila 12755 I. Iordănescu – Alte vremuri, „Pictura şi sculptura” Nr. 2/Mai 193556 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 94/1866, fila 12757 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 4356/1888, fila 1658 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 198/1892, fila 4159 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 306/1896, fila 14460 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 92/1898 vol. I, B, fila 15461 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 92/1898 vol. I, B, fila 15662 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 420/1899, fila 10663 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 198/1892, fila 64: „(...) Având intenţiunea de a face o exposiţiune generală a operilor sale în sala noului Atheneu şilipsit fiind de mijloacele necesare pentru încadrarea tuturor tablourilor sale, cu respect vă roagă să bine voiţi a’i înlesni o sumă oarecare pentruîntâmpinarea acestor cheltuieli.”64 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 92/1898 vol. I, B, fila 9565 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 233/1899, fila 135

19

Paulus Petrovits, Domnitorul Gheorghe Bibescu, u/p, M.M.B.

Primii pictori şi formarea gustului artistic al societăţii româneşti

La finele secolului al XVIII-lea şi începutul următorului, domnitorii şi boierii din Muntenia şi Moldova nu erauindiferenţi în faţa artelor. Dar, la curţile lor predominau artele decorative – argintăria, ceramica, porţelanul, sticlăria,broderia – şi mai puţin artele plastice. Totuşi, nu le era străină portretistica, unul dintre genurile favorite în întreagaEuropă: portretele votive de pe peretele de vest al lăcaşurilor de cult ridicate prin grija şi pe cheltuiala lor erau executate,în tehnica al fresco, de meşteri zugravi renumiţi, într-o manieră naturalistă, pornind de la o atentă observare a chipuluictitorilor sau, dacă aceia erau decedaţi, de la descrierile celor ce-i cunoscuseră. Nouă era, însă, portretistica de şevalet,menită să decoreze nu bisericile ci locuinţele mai marilor ţării. La fel de neobişnuit era şi actul de a poza, timp de maimulte ore, nemişcat, în faţa ochiului incomod de scrutător al câte unui venetic îmbrăcat în haine nemţeşti, ce stătea ascunsîn spatele unei pânze întinsă pe şasiu şi aşternea, în culori de ulei, trăsăturile modelului.

Moda occidentală a tablourilor agăţate pe pereţii camarelor a fost introdusă în ţările române de ofiţerii imperialiaustrieci şi ruşi, veniţi cu trupele de ocupaţie în 1787-1791, 1806-1812 şi 1828-1834. Şi, ca orice modă, a fost adoptatăde unii mai repede şi cu entuziasm, de alţii cu rezervă şi chiar cu teamă.1

Cei mai bătrâni şi conservatori erau stăpâniţi de eresul popular că, odată cu trăsăturile ce le erau imortalizate depenelul sau creionul artistului străin, le era furată şi o parte din suflet, aceasta având repercusiuni nefaste asupra proprieivieţi ce era considerabil scurtată cu fiecare tuşe sau linie, ce echivalau cu o zi în minus din existenţa modelului, aşa cumremarca, plin de umor, doctorul Eugène Léger.2

Totuşi, oamenii luminaţi, şcoliţi ori călătoriţi în apusul Europei, unde văzuseră multă pictură de şevalet în muzee şi colecţiiparticulare, se debarasaseră demult de asemenea anxietăţi şi, cu gust deja format, puteau aprecia la justa valoare o lucrare bună.

Analizând situaţia ţărilor române la 1834-1835, fostul consul francez Adrien-Louis Cochelet relata că ieşenii, deşimai puţin franţuziţi decât bucureştenii – care frecventaseră colegiile şi pensioanele ţării sale – erau mult mai legaţi demodele pariziene. Spre pildă, Cochelet putuse admira frumoasa galerie de tablouri a domnitorului Mihail Sturdza, cefusese achiziţionată, la un preţ modic, de la un negustor evreu ce i-o procurase din Polonia.3

Portretele stăpânilor, panotate în salon, încadrate în rame aurite, erau un atribut al statutului social al gazdei şi ţineade reprezentare la fel ca şi caleaşca, straiele bogate şi numărul arnăuţilor, feciorilor (mai târziu numiţi valeţi şi îmbrăcaţiîn livrele) şi ciubucciilor ce păstrau şi pregăteau ustensilele de fumat – ele însele de mare valoare, pentru a marca averea

21

posesorului. De aceea, pictura trebuia să fie în concordanţă cu poziţia beneficiarului, prezentându-l acoperit de toateînsemnele cu care fusese onorat de domnitor sau de puterile vecine pe care le slujise: lente din mătase moarată, ordine şidecoraţii la gât şi pe piept, eventual un blazon mai mult sau mai puţin fictiv. Vestimentaţia pentru şedinţele de poză eraaleasă cu multă grijă dintre piesele cele mai luxoase şi mai pretenţioase ale garderobei modelului, spre a impresiona şi aimpune: mătăsuri, blănuri, şaluri de caşmir, bijuterii cu nestemate, sigilii şi ceasuri cu capacele gravate.

Pentru a fi date minime informaţii asupra identităţii celui portretizat se recurgea la o modalitate naivă prinexpozitivismul ei: modelului i se aşeza în mână o epistolă, încă nedeschisă, poziţionată astfel încât inscripţia să fie întoarsăspre privitor, pentru a fi uşor lizibile numele, rangul şi adresa acestuia. Ocupaţia şi funcţiile deţinute erau reprezentate prindiverse obiecte specifice: sabie, cască şi uniformă dacă era militar, tomuri de legi dacă modelul era magistrat, planurilemoşiilor dacă era mare proprietar, partituri şi instrumente muzicale dacă era muzician sau simplu meloman, volume cumărimi variabile – unul dintre ele ţinut chiar în mână – dacă era literat sau om de ştiinţă, în ultimul caz adăugându-se şidiverse instrumente folosite în cercetările sale (riglă, echer, compas, hărţi, globuri terestre sau cereşti şi busturile demarmură ale vreunor înaintaşi iluştri în materie).

Artiştii erau rugaţi să evidenţieze toate detaliile ce compuneau portretul social al beneficiarului în detrimentultrăsăturilor fiziognomice şi psihologice ale acestuia. De multe ori maestrul era solicitat să-şi prezinte modelul la altă vârstă,de obicei mult mai tânăr decât era. Recognoscibilitatea nu era preţuită aşa că întinerirea cu 10 sau 20 de ani era cevafrecvent într-o societate unde, în schimbul unui ducat, se obţinea cu uşurinţă modificarea vârstei în actele parohiale,pentru a facilita o căsătorie avantajoasă dar nepotrivită ca etate.4

De aceea, picturile rezultate erau în marea majoritate narative, plate, sufocate de amănunte, lipsite de vioiciunea şivibraţia unei aşterneri libere. Aceasta însă nu deranja deloc modelul pentru că gustul nu-i era încă format, ori se afla întotală derivă, nu ţinea la calităţile plastice ale reprezentării ci doar la satisfacerea vanităţii de a se vedea în toată splendoareadată de averea şi demnitatea cu care era investit.

Un atent observator al acelei epoci relata, cu umor, în Portretul damelor5, avatarurile unui pictor ce trebuia sa sesupună capriciilor unei doamne moldovence, nehotărâtă asupra vestimentaţiei şi a bijuteriilor pe care să le poarte spre a fiimortalizată, şi atât de lipsită de cultură plastică încât lua umbra de pe gât drept o eroare a pictorului aflat în imposibilitatede a-i sesiza albeaţa pielii (fapt ce o făcea să intervină ea însăşi asupra pânzei şi să acopere cu cretă pata cea neagră!); dealtfel, foarte mândră de propriii nuri, îi atrăgea mereu atenţia artistului asupra delicateţii gurii şi a nasului, pe care alţiconfraţi ai acestuia nu fuseseră în stare să i le reprezinte ca atare şi o figuraseră, după părerea ei, ca pe o maimuţă. Vizitaunui admirator al doamnei, ce se dădea drept „cunoscător al artelor”, a agravat situaţia pentru că noul venit a început să-ifacă diverse recomandări bietului plastician ce, în final, exasperat – dar şi amuzat de ignoranţa modelului şi a anturajuluiacestuia – a decis să termine lucrarea fără a mai ţine seama de realitate şi să-i dea deplină satisfacţie beneficiarei,înfrumuseţând-o după voie. (Anexa 1)

Dacă în primul sfert al secolului al XIX-lea se făcea apel la convenţii care corespundeau dorinţelor de validare astatutului social al beneficiarului, de la care pictorii arareori se abăteau, într-al treilea deceniu sunt introduse alte convenţii

22

legate de impostarea modelului şi decuparea sa pe un fond întunecat ori pe verdeaţa unui peisaj. Niccolo Livaditti apelala asemenea deschideri spre peisaj în vederea luminării spaţiului printr-o fereastră deschisă, o draperie ridicată sau o loggiace revela o pajişte de ţară, un parc de conac ori o margine de pădure, cu un cer siniliu deasupra.

Pictorii din Europa Centrală, buni meseriaşi, deşi nu deosebit de talentaţi, au găsit în ţările române o piaţă peplacul lor. Erau atraşi aici de mirajul unei îmbogăţiri rapide şi de perspectiva realizării fără a depune prea mari eforturi.Apariţia unui pictor peregrin – mai ales dacă era însoţit şi de o oarecare reclamă sau de recomandarea unei persoanesus-puse – era salutată printr-o profuzie de comenzi cărora acesta cu greu le făcea faţă. Memoriile lui Barabás Miklosstau mărtuire în acest sens.6

Din cauza acestei suprasolicitări plasticienii ajungeau să facă mari concesii materialelor şi tehnicii de lucru spre a numai menţiona carenţele compoziţionale şi graba de a termina comanda ce se repercuta asupra modului defectuos deimpostare a personajului, a eclerajului neuniform sau, dimpotrivă, prea otova ce văduvea subiectul de volumetria firească,de umbre şi de profunzime. Pentru a satisface plăcerea beneficiarului pentru detalii unele chipuri erau redate plat, fărămodeleu, abia decupate de pe fondul neutru de câte un contur plasând în acest fel lucrarea în sfera stilului grafic şi nu încel plastic sau pictural, cum ar fi fost normal pentru o pictură în ulei. Pânzele lui Anton Chladek sunt un exemplu în acestsens: bibilurile testemelului, fundele rochiei, ciucurii şalurilor, cerceii, colierele şi inelele sunt mai importante decâtfizionomia palidă a purtătoarei, ce rămâne ştearsă, fără volum, plasându-se undeva la nivelul fundalului, egală înintensitate cu acesta pe când veşmântul şi auxiliile sale şochează prin concreteţea şi forţa de a sparge planimetria şi a veni,agresiv, spre privitor.

Purtarea uniformelor facilita executantului rezolvarea problemelor de statut şi de reprezentare căci modelul era uşorîncadrat unei matrice prestabilite. Uniforma – militară sau civilă, de înalt funcţionar al statului, magistrat sau diplomat –impunea o anume prestanţă şi, de aceea, toţi cei care beneficiau, prin natura ocupaţiei de o asemenea ţinută, o preferaucelorlalte veşminte civile pe care le posedau spre a fi imortalizaţi într-un portret de aparat cu atributele de rigoare:decoraţii, epoleţi, broderii de fir, spadă sau sabie la şold şi mâna sprijinită pe garda acesteia, ceacoul, casca ori căciula pecap sau pe masa din preajmă. Alura demnă şi marţială, ce inspira siguranţă şi putere, se regăseşte în toate portretele debărbaţi în uniformă, fie ei domnitori, fie simpli ofiţeri sau demnitari.

Unul dintre primii pictori străini care au intrat în serviciul boierimii româneşti a fost austriacul MIHAIL TÖPLER(1780-1820 ?), care încă de la 1800 a activat atât la Iaşi cât şi la Bucureşti.7

Portretist de mare talent, el a onorat comenzile celor mai importante familii locale începând chiar cu aceeadomnească. Modele cu sânge albastru i-au fost Constantin Vodă Ipsilanti şi Safta Ipsilanti – cea care, îmbrăcată într-orochie de crep roşu special pentru audienţa ce i-o acordase doamnei Christine Reinhard, soţia consulului general alFranţei, stătea, totuşi, turceşte pe divan şi şi-a invitat şi oaspetea să i se alăture, chiar dacă aceasta purta strălucitoarea şipretenţioasa toaletă a curţii lui Napoleon I.8

În tabloul lui Töpler, frumoasa doamnă a Ţării Româneşti apare îmbrăcată după moda constantinopolitană amomentului, uşor contaminată de stilul antichizant empire: bluză albă de voal fin, cu decolteu oval şi volan de dantelă,

23

rochie cu talia foarte sus, din catifea cu broderii fitomorfe din fir de aur peste care are un biniş din mătase roz cu guler şimanşete de samur; în jurul mijlocului este lejer înnodat un preţios șal de caşmir iar pe creştet, lăsată puţin pe frunte, eaşezată o calotă roşie, minusculă. În bogatul păr negru, lăsat în voie pe umeri, sunt prinse fastuoase bijuterii cu perle şinestemate. De altfel, în tratarea bijuteriilor Töpler era neîntrecut în epocă: irizarea mărgăritarelor, sclipirile diamantelorşi a metalelor preţioase în care erau încastrate, roşul sticlos al rubinelor şi luciul mat al peruzelelor sunt tot atâtea semnede identificare a picturilor sale. În aceeaşi măsură era şi un maestru al tratării impecabile a texturilor: mătăsuri grele,blănuri scumpe, catifele bogate, postavuri aspre, voaluri şi horbote delicate, carnaţia sidefie a personajelor, ochii

strălucitori şi vii sub sprâncenele elegantarcuite ale frumuseţilor din Fanar sau a celorautohtone, precum logofeteasa MariaDudescu, vorniceasa Manu, prinţesa ZoeBrâncoveanu, Ecaterina Cornescu, etc.

Deşi în opera sa predomină portretelede femei, totuşi Töpler nu a imortalizatexclusiv chipurile doamnelor dinprotipendadă, ci a acordat aceeaşi atenţie şitrăsăturilor masculine. La Iaşi îl pictase pemitropolitul Iacob Stamati, la Bucureşti pedomnitorul Ipsilanti. Marele vornic MihailManu este surprins într-o atitudine foarteduioasă, nu în poziţia sa oficială, ci în aceeade tată iubitor, ce acceptă, cu blândeţe,orice capriciu al copilului iubit: boierulvelit ţine în braţe o fetiţă cu zulufi pefrunte, ca Madame de Recamier, ce-şi ridicămânuţa şi-şi trage, delicat, părintele debarba stufoasă, într-un gest de caldăfamiliaritate care animă compoziţia.

În 1807 artistul execută portretulgeneralului conte Mihail AndreeviciMiloradovici, pe care notabilităţile Capitaleiîl numiseră „Le sauveur de Bucarest” pentrubravura cu care eliberase, în anul anterior,oraşul de turci. Generalul rus, prematur

24

Mihail Töpler, Generalul Miloradovici, u/p, M.N.I.R.

încărunţit, este prezentat deosebit de flatant, acoperit de toate onorurile militare ce-i ofereau pictorului posibilitatea dea-şi demonstra marea dexteritate de a reproduce decoraţiile, epoleţii, broderiile şi lenta de moar cu aceeaşi plăcere cu carese dedica bijuteriilor doamnelor. Şi chiar dacă este vorba de fizionomia unui soldat, aspră prin caracterul profesiei, artistulîi edulcorează trăsăturile şi, cu toată marţialitatea dată de uniformă, revelă fineţea caracterului acestuia şi nota nostalgicădin priviri. Pentru a veni în întâmpinarea dorinţei de modernizare a înaltei societăţi valahe – sau, mai precis, a năzuinţeidoamnelor bucureştence de a se pune la punct cu toate noutăţile europene – generalul solicită să fie trimişi de laSt.Petersburg câţiva profesori de dans.9

După datările lucrărilor sale, activitatea lui Mihail Töpler se încadrează între anii 1800-1818. Pe la 1800, un localnic, NICOLAE POLCOVNICUL (1788-1842), pictor de biserici, se desprinde de sintaxa

plastică a artei sacre pentru a aborda şi pictura de şevalet. Nu s-au păstrat decât Autoportretul şi Portetul soţiei cu copilul,care, însă, dovedesc un artist experimentat, capabil să sugereze volumetria şi să surprindă expresia naturală a chipului,departe de hieratismul erminiilor după care se ghida în decorul bisericesc.

Între refugiaţii francezi loialişti ce se stabiliseră la Bucureşti se afla şi un plastician, HENRI DE MONDONVILLE.10

Nu îi sunt cunoscute datele şi locul naşterii şi al morţii. La fel, nici data la care a ajuns în capitala Munteniei. StanislasBellanger, care îl întâlneşte în 1836, afirmă că era aici de 25 de ani11, ceea ce ar sugera anul 1811 ca dată a stabilirii saleprintre români. Acelaşi călător francez afirma că prietenosul său compatriot „o ducea bine” în ţara de adopţie. Ca dovadă,el avea uşi deschise în înalta societate şi, atunci când Bellanger a fost invitat la un dineu în casa Balş, Mondonville era unuldintre ospeţii de vază la masa îmbelşugată a generosului boier.12 Stima şi-o câştigase, fără îndoială, prin miniaturile saledelicate, mult preţuite de contemporanii cu dare de mână. Talentul său era într-atât apreciat încât la el, şi nu la alt artist,s-a apelat în 1812 pentru decorarea tabacherei de aur ce i-a fost oferită de o deputăţie de boieri şi înalţi prelaţi generaluluiMihail Ilarionovici Kutuzov, în semn de recunoştinţă pentru eliberarea ţării de turci. Pe capacul acestei tabachereMondonville pictase o alegorie cu Ţara Românească, în chip de nimfă, ce oferea o ramură de palmier generalului rus, aflatîn mijlocul statului său major. Reprezentarea simbolică a ţării era înconjurată de mai marii locului. Pe spatele preţiosuluiobiect putea fi admirată o scenă bataillistă în care generalul Markov încercuia garnizoana turcească de la Slobozia. Ceeace impresionase pe aceia care văzuseră această lucrare era recognoscibilitatea chipurile incluse în compoziţie, chiar şi aceeaa nimfei care semăna cu o frumuseţe autohtonă ce nu-i era deloc indiferentă bătrânului general. Dedicaţia era scrisă cudiamante, în franceză şi greacă: „Învingătorului de la Giurgiu”. Pentru valoroasa lui prestaţie, pictorul a primitimportantul onorariu de 3000 de ducaţi.13

Amintirea acestei lucrări de excepţie rămăsese, probabil, în memoria contemporanilor pentru că, mulţi ani dupămemorabilul eveniment al prezenţei în Bucureşti a generalului Kutuzov, când trupele ruseşti se aflau din nou pe teritoriulţării, tot lui Mondonville i-a fost comandat, în 1831, portretul Prezidentului Plenipotent al Divanurilor Ţării Româneştişi Moldovei, generalul conte Pavel Dimitrievici Kiseleff, ce urma să fie litografiat şi răspândit în tiraj de masă. Pentrustrângerea fondurilor necesare litografierii, doritorii erau invitaţi să subscrie la librarul Thierry sau la redacţia „Curieruluiromânesc”, periodicul lui Ion Heliade Rădulescu, unde şi era publicat acest anunţ.14

25

Preţul era destul de mare, de un galben, aşa că e puţin probabil să fi existat prea mulţi amatori de a face aceastăinvestiţie. Portretul nu s-a păstrat. Este posibil ca artistul, dezamăgit de puţinele subscripţii, să nu-l mai fi executat. Căcialtfel, cum s-ar putea explica faptul că tocmai el a cumpărat, un an mai târziu, cu apreciabila sumă de10 galbeni, un portretlitografiat al generalului rus, semnat de Barabás Miklos (aşa cum preciza artistul maghiar în al său catastif de lucru?15

De la Henri de Mondonville au rămas destul de puţine miniaturi semnate. Într-una, realizată în acuarelă pe fildeş, în1814, este reprezentat istoricul Dionisie Fotino, îmbrăcat în giubea cu guler de blană şi pe cap cu işlicul de boier de ranginferior, surmontat de o pernă de postav verde. Din 1819 datează desenul cu chipul Ecaterinei Ghica, profilat pe un peisaj.Se pare că acest portret a fost folosit de Mihail Töpler pentru un tablou în ulei, terminat în 1821, când modelul decedasedeja. În sfârşit, poetul Iancu Văcărescu se regăseşte într-un alt desen, datat 1828: mai lejer înveşmântat decât Fotino, acestboier tânăr, dar de rang înalt ce-i permitea să-şi lase barbă, poartă halat şi fermenea abundent brodată cu fir pe piept iarcapul îi este acoperit de un comod tarabolos din şal de caşmir. Sub desen, autorul a scris un catren franţuzesc, în care îşiflatează modelul prin comparare cu doi iluştri reprezentanţi ai antichităţii, Ovidiu şi Epicur.

Există, probabil, şi alte lucrări ale artistului francez, ascunse prin colecţii de muzee şi biblioteci, dar lipsa semnăturiişi a unui stil personal pe care genul miniaturistic nu-l permitea, ca în cazul picturii de şevalet unde tuşeul şi cromatica potdiferenţia un autor de altul şi uşurează atribuirile, nu permit identificarea lor cu certitudine şi-i rezumă opera doar la celetrei portrete amintite mai sus şi la compoziţiile de pe tabachera lui Kutuzov, menţionate documentar.

Chiar dacă avea câştiguri substanţiale cu miniaturile sale, probabil că aceste comenzi nu erau constante, aşa că artistula trebuit să găsească şi alte mijloace de subzistenţă. În consecinţă a înfiinţat un pensionat de fete unde erau deprinse artele,literatura, muzica şi desenul. Dădea şi lecţii particulare de desen. Un tânăr sărac dar însetat de învăţătură şi dornic adeprinde o meserie artistică, Vasile Mateescu, a intrat slugă la miniaturist spre a primi iniţierea în plastică. Acesta l-a tratatdeosebit de bine şi a învăţat destul de mult într-un scurt răstimp: „Am urmat la vreo trei luni şi mă deprinsesem binişor adesemna. Dumnezeu să binecuvânteze sufletul acestui bun bărbat căruia-i port o veşnică recunoştinţă, căci a fost un omfoarte cinstit! Nenorocire însă că n-am avut parte să stau mai mult la el, din pricină că se iviseră neînţelegeri între mine şislugi. Am fost nevoit, cu multă părere de rău, să ies de la dânsul.”16

Între altele, refugiatul francez a iniţiat şi o societate secretă, „Frăţia ocalei” (de la ocaua de vin pe care o consumauparticipanţii), unde se întruneau refugiaţii regalişti francezi, alţi membri ai comunităţilor străine din Bucureşti precum şicâţiva tineri boieri progresişti. Existenţa acestei organizaţii a fost de scurtă durată, din 1814 până în 1816 când, lainsistenţele consulului austriac – ce o considera subversivă şi revoluţionară – domnitorul Ioan Gheorghe Carageainterzice întrunirile ce se desfăşurau chiar în casa lui Mondonville.

Atras de perspectiva unor câştiguri substanţiale de care îl asiguraseră şi câţiva boieri munteni întâlniţi la Sibiu,BARÁBAS MIKLOS (1810-1898) vine la Bucureşti în toamna anului 1831.17

Viitorul pictor se născuse în satul Mărcuşa din judeţul Covasna. Fiind un copil foarte dotat a învăţat carte înlocalitatea natală de la vârsta uimitor de fragedă de 3 ani pentru ca apoi să fie trimis la liceul reformat din Aiud. Talentulartistic şi l-a dovedit de mic fiindu-i remarcate desenele atât de profesori cât şi de părinţii mai cultivaţi ai colegilor care îl

26

invitau să petreacă vacanţa de vară cu ei. Pentru a se revanşa faţă de aceştia le făcea portretele în miniatură astfelcâştigându-şi un bun renume. La Sibiu a luat câteva lecţii de la pictorul Franz Neuhauser. Dar, mai mult decât de acestea,a profitat de pe urma vizitării bogatei colecţii a baronului Samuel von Brukenthal, ce era deschisă publicului amator.Deprinsese de la un litograf sibian şi arta desenării pe piatră cu creta specială a portretelor şi imaginilor pe care voia să lemultiplice. După o şedere la Cluj, care se dovedi un mare succes financiar obţinut cu micile sale creaţii, reuşi să strângăbanii necesari pentru a pleca la studii la Academia de Arte din Viena. Asimilă repede toate tehnicile pe care nu le cunoşteaşi, în 1830, se întoarse la Cluj unde îşi câştigă existenţa cu portretele pe care le executa pentru magnaţii oraşului. Înprimăvara anului următor se duse din nou la Sibiu unde se aflau mulţi boieri români, refugiaţi în urma războiului ruso-turc din 1828. Dar, cum situaţia politică se stabilizase odată cu ocuparea Ţării Româneşti de trupele ţariste şi prininstituirea unui protectorat, aceştia se pregăteau să revină la casele lor.

Tânărul Barábas se afla constant în cercurile româneşti – el însuşi vorbea bine româna pe care o deprinsese încă dincopilărie – aşa că boierii băjenari l-au îndemnat să vină la Bucureşti, asigurându-l că acolo va găsi o bună clientelă şi va firăsplătit pe măsura talentului şi hărniciei sale. Aşa că, pe 8 noiembrie 1831, pictorul porneşte spre Capitală în căruţa caretransporta marfa librarului Thierry. Dar, realitatea s-a arătat, la început, mult diferită de perspectiva luminoasă pe care i-opromiseseră cunoştinţele ocazionale căci nimeni nu se grăbea să-i comande vreo lucrare şi nici să-l introducă în mediileelevate ale oraşului, aşa cum avea să relateze artistul în Autobiografia sa: „La Bucureşti, întâiul meu lucru a fost să vizitezpe boierii cunoscuţi din Sibiu cari îmi făgăduiseră ajutorul lor. Însă m-am înşelat mult cu ei, ca orice om care se reazămăpe făgăduieli. Dealtfel m-au primit bucuros şi mi-au dat dulceaţă, dar nici unul dintre ei nu m-a recomandat nimănui, aşacă a trecut frumos luna noiemvrie fără să fi avut ceva de lucru.”18

Situaţia se schimbă însă radical după ce aga Iancu Filipescu îl prezintă generalului conte Pavel Kiseleff, unde artistuladuce şi cîteva miniaturi şi desene, pentru a-şi demonstra abilitatea. La scurt timp, primeşte invitaţia de a participa la baluldat de Prezidentul Plenipotent în cinstea onomasticii ţarului, de Sf. Nicolae şi atunci are loc lansarea tânărului pictor de21 de ani şi adoptarea sa de prodipendada ţării: „Sala mare era tixită cu un ceas înainte de sosirea generalului cu domniişi doamnele aristocraţiei, cum şi cu fel de fel de ofiţeri, între cari mai mici de maiori nu se aflau. Eu mă plimbam de colopână colo în această mulţime de oameni când deodată se auzi: <Vine generalul!>

La aceasta, mulţimea s-a pus pe două şiruri ca generalul să aibă drum slobod până la tribuna pe care şedea patroanabalului. (...) Eu am fost târât de mulţime tocmai în rândul întâiu, unde privind societatea am observat că generalul explicăceva prinţesei Bankration şi fixându-mă îmi face semn. Eu nu cutezam să înţeleg acest semn, (...) însă când mă întorsei îmipăru că guvernatorul mie îmi face semn şi cu capul zicând: <Ţie ţi-am făcut semn.> La aceasta, m-am grăbit a merge înfaţa lui, trecând peste marele semicerc de oameni.(...) Întrebându-l ce porunceşte Excelenţa Sa, m-a asigurat că mie mi-adat semnul şi, arătând mare interes pentru mine, m-a întrebat dacă am lucru mult şi dacă am făcut cunoştinţă cu mulţiboieri. Am răspuns că deoarece aci nu e viaţă mare publică, cunosc puţini dintre boierme şi astfel am puţin de lucru.Atunci guvernatorul adresându-se prinţesei Bankration (sic Bagration) o întrebă dacă nu doreşte ca fiica sa să fie zugravităde mine, căci tocmai era mireasă.

27

- Aş dori mult să fie zugrăvită, răspunse prinţesa, de s-arafla aci vreun artist potrivit.

La acest răspuns, Kiseleff mă prezintă prinţesei, zicând cămi-a văzut mai multe cadre şi ia răspundere că va rămânemulţumită cu portretul ce-l va avea de la mine pentru fiica sa.

Acum urmă prinţesa convorbirea, interesându-se demine şi de neamul din care fac parte şi, dându-mi adresa, măinvită pe a doua zi pentru a fixa ziua şi ora când fiica sa vaputea poza pentru ca să-i fac portretul. A trecut un sfert deceas cât am stat de vorbă cu această doamnă plăcută şielegantă şi în acest răstimp toată lumea se uita la mine, carestăteam singur între guvernator şi prinţesă, murmurândvorbe: <Cine e acela care a stat de vorbă tât de lung cugeneralul şi cu care a vorbit şi prinţesa atâta?> Dar răspunsula fost pretutindeni:<Nu ştiu!> (...)

Eu pe atunci eram tânăr de douăzeci şi unu ani şi seînţelege de la sine, îmbrăcat elegant, căci atât la Cluj cât şi laSibiu eram acasă în cercurile cele mai înalte şi învăţasem de cuvreme cum trebuie să fii îmbrăcat şi cum să te porţi în astfel desocietate. Publicul seratei la început credea chiar că poate sunt vreun ataşat tânăr, dar când m-am retras în mulţimea din faţatribunei, lumea m-a înconjurat, dorind să mă cunoască, aşa că d-abia am putut nota în carnet numele şi adresele acelora carim-au invitat. Aşa s-a întâmplat să fac cunoştinţă într-o singură seară cu întreaga aristocraţie română şi cu mulţi ofiţeri ruşi.

Prima mea vizită a fost fireşte la prinţesa Bankration, unde am făcut portretul fetei sale. Pe urmă am umblat din casăîn casă, unde eram chemat pentru a face câte un portret, cari mă făcură curând cunoscut.”19 (subl.A.S.I.)

După acest eveniment monden al Capitalei, lui Barábas i-au fost deschise toate uşile şi toate marile familii se grăbescsă îşi comande portrete, fie în miniatură, fie în mărime naturală, în ulei pe pânză. Cu rigoarea-i caracteristică, el consemnaîn catastiful de lucru, într-o listă intitulată Picturile mele române, toate numele modelelor, dimensiunea portretului şipreţul perceput, lăsând astfel un document foarte valoros asupra celor care-i pozaseră şi a cotei pe care o avea arta la aceadată în Muntenia: Ghiculeşti, Creţuleşti, Brăiloi, Bălăceni, Suţeşti, Cantacuzini, Filipeşti, Fălcoieni, Cîmpineni,Grădişteni, Văcăreşti, Oteteleşeni, Pleşoieni, Roseteşti, pe lângă mulţi generali şi ofiţeri ruşi, s-au perindat prin faţaşevaletului său, umplându-i buzunarele cu galbeni.20

El este şi autorul portretului, foarte popular în epocă, al generalului Kiseleff. Artistul îşi amintea, cu plăcere, atât deamabilitatea Prezidentului Plenipotent care s-a lăsat aşezat în poză ca un om obişnuit, cât şi de cîştigul substanţial ce i l-aadus numai această lucrare: «Interesant e că mulţi din lumea bună dorind să aibă portretul generalului Kiseleff l-am rugat

28

Barabás Miklós, Generalul Kiseleff, litografie, B.A.R.

prin Filipescu ca să-mi pozeze, ceea ce mi-a şi făgăduit. Când mi-a pozat întâia oară m-a întrebat încotro să priveascăzicând :<Maintenent c’est vous qui commandez.> La aceasta am observat că dorinţa mea nu e poruncă ci numai o cerereîn interesul portretului, care fiind gata i-a plăcut aşa de mult încât desenul l-am trimis la Viena litografului Kriehuber sprereproducere. Mulţi însă doreau să aibă câte o copie originală în cretă, aşa că desenul acesta singur mi-a adus un venit de150 de galbeni.”21

În schiţa pregătitoare, după natură, ce-l prezintă pe general până la mijloc, acesta a luat o poză lejeră, aşezat comodîn fotoliu, cu mondirul descheiat, privind liniştit şi sigur pe sine spre interlocutorul virtual. În litografie s-au făcut micimodificări pentru a da mai mare prestanţă modelului: mondirul este butonat şi au fost adăugaţi eghileţii, lenta şi maimulte decoraţii, la gât şi pe piept.

Tot din timpul şederii la Bucureşti datează chipul litografiat al unui tânăr ofiţer de husari, impostat frontal, până lamijloc, cu braţele încrucişate pe piept şi parţial ascunse de dolmanul prins pe umărul tunicii cu brandemburguri de fir. Înstânga jos este scris, cu creionul, Paumgarten, probabil numele militarului.

La cererea lui Ion Heliade Rădulescu, artistul face o compoziţie în ulei cu Mihai Viteazul primind, în vis, îndemnurilela luptă ale Arhanghelului Mihail, pentru care a perceput 20 de galbeni.

Plimbându-se pe străzile oraşului a observat şi tipuri din popor pe care, uneori, le-a schiţat. Aşa este cazul celortrei desene în creion lucrate foarte fin, cu un tuşeu delicat pe coala de hârtie, în vârful minei moi a unor albanezi:ofemeie în costum bogat, cu un pipiri pe talie, halat vărgat cu mâneci foarte lungi şi capul acoperit cu un tulpanîmpodobit pe margine cu ţechini peste care are un mic fes; nişte copii surâzători şi voioşi pe un catâr; şi un bărbat,probabil arnăut la vreo mare curte boierească, gătit cu fustanela încreţită, cepchen brodat cu fir peste cămaşa cumâneci largi, fes amplu cu ciucure bogat şi un sileah (brîu lat) în care are înfipt un hanger plecând mâna şi-o ţinestrânsă pe ţeava lungă a unei flinte. Mustăţile mari, părul zbârlit şi privirea aprigă îl relevă ca pe un brav apărător alstăpânului său. Aceste lucrări dezvăluie marile calităţi de desenator de spirit romantic incipient, fascinat de mirajulOrientului, pe care le avea Barábas.

Pictorul se adaptase de minune în capitala Munteniei. În iulie 1833, dispunând de suficienţi bani – frumoasasumă de 700 poli imperiali austrieci - s-a hotărât să-şi ia o vacanţă şi să se ducă la Cluj cu gând să revină în toamnă.Dar, aflând că trupele ruseşti urmau să se retragă din ţară şi bănuind că se vor schimba şi condiţiile favorabile uneicariere artistice odată cu plecarea eleganţilor şi stilaţilor ofiţeri imperiali, a renunţat să se mai întoarcă. Anul următors-a dus la Veneţia şi s-a înscris la Academie pentru a-şi perfecţiona arta şi, după mai multe călătorii, în 1835, se vastabili definitiv la Pesta, unde va deveni cel mai important artist al ţării sale, copleşit de comenzi şi de onoruri pânăla adânci bătrâneţi. Dar amintirea sejurului său românesc îl va însoţi întreaga viaţă. Adesea era rugat să contribuie cupeisaje sau compoziţii anecdotice ori tipuri pitoreşti la revistele ilustrate maghiare: Flora, Paznicul de vie, Ardeleanca,Vânătorul de urşi în primejdie şi, mai ales, marea pânză cu Români sălişteni mergând la târg – una dintre mândriileGaleriei Naţionale din Budapesta pentru care, în 1844, când i-a fost cumpărată, i s-a plătit fantastica sumă de 276zloţi de argint – sunt rodul inspiraţiei sale din ţinuturile româneşti.

29

Pe lângă aceasta, în memoriile sale a tezaurizat observaţiile pe care le făcuse asupra unei societăţi în plinătransformare, de la matricele culturale şi cutumiare orientale, la cele occidentale. Pictorul asistase la raderea bărbii de boiervelit a lui Cantacuzino, care renunţase la straiele largi şi colorate ale răsăritului pentru fracul strâmt şi negru al modeifranceze; chiar îl ajutase pe unul dintre prietenii săi, Obedeanu, ce decisese să se « modernizeze » şi, pentru a fi în ton cumoda, îi procurase un ţilindru de la Sibiu pe care, însă, conservator din fire, amicul său, după ce s-a privit în oglindă, adecis că nu-l poate purta şi l-a dăruit altui cunoscut mai lipsit de prejudecăţi; s-a mirat că la baluri nu exista garderobăastfel că invitaţii îşi lăsau mantalele şi blănurile în grija servitorilor ce-i aşteptau afară, însă la plecare era aproape imposibilca aceştia să fie găsiţi şi, de multe ori participanţii plecau acasă în talie, aşa cum a păţit şi artistul odată; a fost atent laapariţia Miliţiei pământeneşti, a admirat alura militară a tinerilor boieri români deveniţi peste noapte ofiţeri şi strălucindîn uniformele cele noi dar s-a şi amuzat pe seama modului ridicol în care se făcea instrucţia.22

Două imagini din creaţia sa au, însă, valoare emblematică pentru transformările la care fusese martor ocular. Una esteschiţa în tuş, făcută din amintire, la bătrâneţe, în 1887, în care l-a reprezentat pe protectorul său bucureştean, agaFilipescu, un excelent exemplu de nehotărâre în adoptarea noului port occidental căci, prin funcţia sa înaltă de şef alpoliţiei, trebuia sa îşi radă barba şi să abandoneze straiele orientale, lungi şi largi.

Acest desen este aproape o ilustrare a notelor sale memorialistice. Renunţarea se făcea greu şi încet: aga Filipescu îşisacrificase barba dar îşi păstrase mustaţa groasă, lăsată pe oală. În schimb era îmbrăcat foarte heteroclit, în anteriu decutnie strîns în brîu lat de caşmir peste care are un halat uşor în locul grelei giubele îmblănite; şalvarii şi i-a schimbat cupantaloni căzăceşti, aproape la fel de largi, şi papucii cu cizme iar pe cap şi-a tras o şapcă de model rusesc în locul işliculuiori a tarabolosului. Cealaltă imagine, Bucureştii în anul 1832, este o acuarelă luată de pe Dealul Mitropoliei cu o vedereplonjantă asupra oraşului. Lângă parapet, în apropierea frumosului lăcaş de cult, vechiul şi noul – trecutul şi viitorul ţării,conservatorismul şi progresismul – erau reprezentate prin impostarea unui boier velit, cu barbă patriarhală, işlic pe cap,purtat cu demnitate şi halat înflorat pe trup, în compania unui tânăr şi suplu ofiţer, în uniforma-i elegantă, de tăieturăeuropeană, admirând împreună peisajul ce li se deschidea în faţa ochiilor din vârful colinei.

Barábas Miklos s-a simţit bine în Bucureşti, a îndrăgit lumea pe care a întâlnit-o şi a portretizat-o, la fel cum şi aceastălume l-a îndrăgit pe el.

Un alt pictor maghiar ce poposeşte printre români, mai întâi la Bucureşti apoi la Iaşi, a fost IOSEF AUGUSTSCHOEFFT (1809-1888). El provenea dintr-o familie de pictori de origine germană ce se stabilise la Pesta în veaculal XVIII-lea.23

Venirea sa aici s-a datorat unei poveşti sentimentale: tatăl nu a fost de acord cu intenţiile sale maritale cu o fată deofiţer fără zestre şi atunci tânărul a hotărât să fugă în lume cu aleasa inimii sale. În 1836 cei doi îndrăgostiţi ajung laBucureşti. Spirit practic şi modern, Schoefft a recurs la publicitate prin coloanele periodicului local “CurierulRomânesc” unde şi-a inserat reclamele şi, mai mult decât aceasta, a organizat o expoziţie temporară într-o sală aColegiului Sf. Sava, fapt ce a atras, cu siguranţă, un numeros public, neobişnuit cu asemenea manifestări şi curios săvadă lucrările artistului peregrin.24

30

31

Josef August Schoefft, Portret de femeie, u/p, M.J.A.P.

Clientelă exista din belşug, aşa că a avut, curând, suficiente comenzi. Portretist versat, el a ştiut să-şi flateze modelele,să le prezinte în toată splendoarea veşmintelor de gală fără, însă, a neglija fizionomiile şi psihologia acestora. Mai multechipuri de tinere femei impresionează prin suavitatea trăsăturilor, prin privirile strălucitoare sau languroase, prin buzeleumede şi eleganţa siluetelor: doamna cu turban din şal de caşmir, inele pe fiecare deget şi un lung boa pe umerii dalbi, multdezgoliţi de rochia cu mâneci à gigot, zâmbeşte placid; cea îmbrăcată în rochie albă de bal, care ţine un evantai oranj înmânuţele cu mitene de negre peste care are prinse brăţări preţioase, la fel ca diadema ce surmontează coafura à la M-mede Sévigné, priveşte naiv şi-şi strânge guriţa cu buze frumos desenate. Cea dintâi se decuptează pe o draperie neutră, ceade-a doua, aşezată pe un fotoliu într-o terasă, are drept fundal un peisaj romantic, cu arbori şi multă verdeaţă. Doamnelevârstnice, aproape Cocoane Chiriţe ridicol împopoţonate cu paruri cu pene şi flori, exagerat decoltate pentru etatea

lor, păstrează cochetăria tinereţii şi aruncă priviri cuceritoare de subsprâncenele bine încondeiate cu gogoşi de ristic. Bogăţia şi constantulloazir în care îşi duceau existenţa sunt manifeste în aceste cadre: CaterinaGhica pare aşezată într-o lojă de la Teatrul cel Mare, unde a primit oepistolă ce o ţine, deschisă, în mână; şalul de caşmir, în tonuri calde,crează complementarele necesare pe rochia de mătase albastru deschis.Atunci când era chemat să portretizeze bărbaţi, Schoefft îşi orienta paletaspre acromatisme, mai potrivite cu statutul şi preocupările serioase,lucrative ale domnilor : redingotele negre, legăturile de gât negre,cămăşile albe cu butoni de aur cu pietre scumpe, vestele strâmte, fantezi,coafurile şi bărbile îngrijite cu meticulozitate, sunt decelabile pe fondulîntunecat, gri sau brun-grena.

Doar redarea trăsăturilor infantile îi crea probleme pictorului. Şi,parcă pentru a o rezolva, recurgea la un gen de perspectivă ierarhică suigeneris. Se vede clar că nu era obişnuit cu pictarea celor mici: atunci cândun tată doreşte un dublu portret alături de fiul său, cel din urmă apareminuscul şi schematic în preajma bărbatului matur ce, astfel, căpăta

dimensiuni colosale, surprins într-o atitudine intelectuală, cu o carte deschisă în poală şi mâna sprijinindu-i, elegant,fruntea gânditoare, având cotul aşezat pe o masă încărcată de alte cărţi. Băieţaşul pare stingher, provenind din altăcompoziţie, deşi are şi el o cărticică în mână. Supradimensionarea dispare în cazul unei alte compoziţii cu acelaşiiubitor părinte ce s-a dorit imortalizat, în mijlocul unui peisaj, împreună cu ambele sale vlăstare, băiatul şi fetiţa. Dar,dacă în trăsăturile tatălui se observă lejeritatea execuţiei dată de rutină, în trăsăturile celor două odrasle e sesizabilă omare nesiguranţă, de-a dreptul naivă, o nedeprindere cu anatomia şi fizionomia specifice vârstei copilăriei ce seîntâlnea, de altfel, la majoritatea portretiştilor din generaţia şi de talia lui Schoefft activi în ţările române şi în restulEuropei Centrale şi de Est.

32

Josef August Schoefft, Caterina Ghica, u/p,C.M.N.M.I.

Pe lângă comenzi, artistul se întreţinea şi din lecţiile de desen, la fel ca mulţi alţi confraţi aflaţi deja aici. Unul dintreînvăţăcei a fost şi nefericitul Vasile Mateescu. Dar nu a avut norocul de a deprinde ceva din secretele artei, ca laMondonville, pe care abia îl părăsise şi de la care primise o bună recomandare. Artistul maghiar îl folosea la munci grele şinu era dispus să-i împărtăşească nimic în materie de pictură, ba chiar îl ţinea la distanţă de culori şi şevalet. Mateescuîşi amintea: “Am găsit apoi pe un oarecare Josef Şeft, portretar, la care a mers chiar d. Mondovil (sic) singur de a pus ovorbă pentru mine. Am stat şi la acesta vreo trei luni, crezând că poate voiu învăţa ceva mai mult în meşteşugul mieu;dar în zadar, căci n-am folosit nimic deoarece mă punea la alte treburi nearătându-mi nimic, ba încă se ferea de minecând lucra. Aşa, la dânsul eram şi bucătar, şi rândaş, şi fecior, ba chiar şi spălător de rufe. Nu numai că i-am muncit pesteputerile mele, dar nu mi-a plătit o para măcar,decât numai mâncare. L-am auzit odatăporuncind calfei, în nemţeşte : <Să nu cumva săarăţi ceva acestuia despre meşteşug, căci vezi ceporc de câine este! > Când am auzit asta mi-amluat toată nădejdea de la dânsul.”25

După un timp, hotărând să meargă laOdessa, a părăsit Muntenia şi, trecând prinMoldova, a onorat şi la Iaşi câteva comenzi,printre care două portrete oficiale, de maridimensiuni, ale domnitorului Mihail Sturdza şimitropolitului Veniamin Costachi, lucrărimonumentale în care cei doi sunt reprezentaţifigură întreagă şi mărime naturală, cu toateatributele funcţiilor înalte ce le ocupau.

Aceasta a fost ultima escală a lui Schoefft pepământ românesc înaintea marii şi aventuroaseicălătorii de şase ani prin Orientul Mijlociu şi princel Îndepărtat, de la Stambul la Bagdad şi de laBuhara la Kabul şi Lahore. În India ajunge pictorul de curte al bogatului maharajah Rangit Singh pentru care aexecutat portretele numeroasei sale familii şi a oficialităţilor, inclusiv un tablou de dimensiuni apreciabile în careapăreau şaptezeci de personaje în timpul unei solemnităţi. Răsplata a fost pe măsura eforturilor aşa că pictorul, după cepărăsi Lahore şi cutreieră prin celelalte oraşe importante ale ţării, Delhi, Agra, Benares, Calcutta şi Bombay, se întoarseîn Europa cu o avere considerabilă ce-i permitea să ducă o existenţă fără griji. Dar aduse şi un mare număr de lucrăripentru că, prevăzător din fire, îşi făcuse copii după majoritatea operelor realizate în timpul voiajului. Revista pariziană„L’Illustration” îi elogia, într-un număr din vara anului 1845, activitatea şi impozanta colecţie adusă din Orient.26

33

Josef August Schoefft, Portret de familie, u/p, M.A.C.

După alte peregrinări prin Germania, Franţa, Turcia şi Italia, îşi cumpără un elegant palat pe Canal Grande, laVeneţia, şi trăieşte acolo câţiva ani liniştiţi până ce demonul călătoriei pune iar stăpânire pe el şi ia drumul Vienei, apoi alLondrei, unde a deschis expoziţii cu lucrările din India, ce i-au asigurat un răsunător succes şi accesul la vârful ierarhieisociale, până la curţile domnitoare ale celor două ţări. Ultimul său voiaj a fost în Statele Unite ale Americii şi Mexic, între1864 şi 1866, după care s-a stabilit definitiv la Londra.

Barabás şi Schoefft nu au fost singurii pictori maghiari ce au trecut pe la noi în zorii epocii renaşterii naţionale. Alţidoi artişti transilvăneni au petrecut un timp mai lung sau mai scurt la Bucureşti: SZABÓ JÁNOS (1794-1851), care afăcut drumul pe jos de la Târgu Mureş în capitala Munteniei, unde a activat în jurul anului 1815 şi, din nou, în 184627, şiSIKÓ MIKLOS (1818-1900) care, pentru a scăpa de pedeapsa paternă pentru alegerea unei mirese nepotrivită cu statutulunui funcţionar administrativ târgmureşan, fuge cu iubita sa în Valahia, în 1845, şi se dedică picturii, iar părăsirea ţăriiospitaliere în care venise, când un an mai târziu, primeşte iertarea tatălui, o va regreta întreaga viaţă. 28

Sunt cunoscute două portrete semnate de el şi executate în timpul şederii la noi: este vorba de acela al Zincăi Golescuşi cel al căminăresei Smaranda Geanoglu.29

ANTON CHLADEK (1794-1882) a fostunul dintre cei mai şcoliţi artişti ajunşi pemeleaguri româneşti. De origine cehă, proveneadin familia unui respectabil fierar din comunaElemer, plasa Becicherecul Mare, judeţul Torontaldin Banatul sârbesc.30

Tatăl clarvăzător şi înţelegător faţă denăzuinţele fiului său mai mare, l-a trimis pe tânărulAnton să studieze pictura la Milano. La întoarcere,constatând că localitatea natală nu-i ofereaposibilităţile de câştig scontate, se mută la Pestaunde, în 1833, deschide o şcoală de desen în careelevii au bune rezultate iar maestrul primeşteexcelente recomandări şi calde mulţumiri de lapărinţi. Se impune curând şi ca un bun portretist.Colabora cu ilustraţii şi la almanahurile care erauatunci în mare vogă. În această activitate s-a asociatcu un artist român transilvănean, Aloisiu Ioan Horaşi, ulterior, l-a cunoscut pe mai tânărul CarolSzathmari. Este posibil ca venirea sa în capitalaMunteniei să se datoreze îndemnurilor primite din

34

Anton Chladek, Autoportret, miniatură, B.A.R.

partea celor doi, care cunoşteau aceste ţinuturi şipotenţialul financiar al boierimii, dornică de a fireprezentată în portrete de aparat.

Anton Chladek soseşte la Bucureşti lafinele anului 1835 sau începutul lui 1836,găsind mediul propice unei rapide afirmări şiprosperităţi ce îl conving să se stabilească aicipentru tot restul vieţii. Fiind un om elegant,stilat şi cult, vorbind fluent, italiana, germanaşi franceza, artistul devine un obişnuit alcaselor marilor familii boiereşti, la fel caBarabás cu câţiva ani mai înainte. Manu,Butculescu, Văcărescu, Pleşoianu şi Rioşanuerau doar câţiva dintre cei pentru care a lucratşi în mediul cărora era primit ca un oaspeteplăcut şi aşteptat. Dădea lecţii de desen pentrutinerii de bună condiţie, făcea portrete înminiatură, în creion sau acuarelă, pe hârtie saufildeş, ori în ulei pe pânză, de mari dimensiuni– după solicitări şi după preţul pe care eradispus să-l achite beneficiarul.

Ca miniaturist şi-a căpătat o bunăreputaţie, de la el păstrându-se până astăzi maimulte lucrări remarcabile, majoritatea laCabinetul de Stampe al Bibliotecii AcademieiRomâne: Sora artistului, Portret de bărbat (presupus a fi Gheorghe Bibescu), Bărbat cu pelerină, Pitarul ConstantinEconomu, Portretul unei doamne bătrâne, Autoportret. Alte miniaturi, reproduse în anii 40

31, reprezentau pe Ecaterina

Chladek, născută Gruici, pe Costache Faca, pe Nicolae Brăiloiu şi pe grădinarul Eyber. Reda cu fineţe trăsăturile modelelor,uneori edulcorându-le (din proprie iniţiativă sau la cerere); carnaţia o realiza în tonalităţi suave de rozuri cu tente sidefii.Dar marea sa plăcere erau detaliile îmbrăcăminţii cărora le consacra întreaga-i atenţie. Stilul miniaturistic nu l-a părăsitniciodată, fapt ce a constituit marea scădere a lucrărilor sale mari, în ulei: prea interesat de amănuntele vestimentare, dedantelele, panglicile, ciucurii şi bijuteriile doamnelor sau de butonii, lanţurile de ceas, decoraţiile şi veşmintele orientaleale domnilor (atunci când aceştia erau nişte tradiţionalişti refractari la schimbarea modei), Chladek ignora fizionomiabeneficiarilor. Toate aceste accesorii ale costumului, tratate cu o impresionantă minuţie, transformau practic portretul

35

Anton Chladek, Marele Ban Teodor Vacarescu Furtună, u/p, M.M.B.

într-o natură statică, texturile venind înmod agresiv în prim-plan în detrimentulchipului personajului ce rămânea plat, abiaconturat şi cu o volumetrie vag sugerată.Analiza psihologică era exclusă în acestelucrări. Aşa este cazul Femeii în albastru, alFemeii cu trandafir, al Elenei Caragea, alElenei Elefteriadi, al Alexandrinei G. Manu,al lui Alexandru Villara, al agăi DumitruTopliceanu, al Vornicului Iancu Manu sau alMarelui ban Teodor Văcărescu-Furtună,unde individualizarea este superficială,schematică şi tratarea preponderent grafică.Însă, atunci când nu era încorsetat decererile beneficiarilor de a apărea mai tinerişi mai frumoşi ori acoperiţi de însemneledemnităţilor deţinute, Chladek se dovedeaun fin psiholog, ca atunci când seautoportretiza, cu figura sa lată, cam dintopor, nespiritualizată, dar cu o privirepătrunzătoare, curioasă şi puţin tristă, saucând lucra pastelul cu frumoasa femeiebrună şi melancolică, îmbrăcată într-o rochealbastră şi cufundată în fotoliul moale.

Între confraţii ce activau în acelmoment la noi, Anton Chladek este primul peisagist care abordează motivul natural fără a-l folosi ca fundal pentruportrete ori ca pretext pentru vreo compoziţie religioasă. Chiar dacă nu excela în acest gen, totuşi s-au păstrat de la el douăpeisaje, Dimineaţa şi Seara,32 ce urmăreau canoanele prestabilite – legea tritonalităţii ce asigura profunzimea imaginii,culisele ce diriguiau privirea şi o orientau spre punctul de interes dorit de autor. Execuţia este mai apropiată de manieramaeştrilor din vechime, din secolele XVI-XVII, decât de cea a romanticilor contemporani.

Chladek s-a ocupat şi cu pictura religioasă, lucrând fie icoane, fie chiar decor mural dar în ulei, nu în tehnica de frescă.În 1856 a decorat biserica Baloteasca de pe moşia lui Grigore Pleşoianu, iar anul următor, pe aceea de la Budeşti a lui IancuManu. Pentru cea din urmă a realizat, în mărime naturală, portretele votive ale tuturor membrilor familiei ctitorului pecare, ulterior, le-a reluat, bust, în tablourile destinate casei patronului şi protectorului său.

36

Anton Chladek, Elena Elefteridi, u/p, M.M.B.

O comandă specială au fost şiportretele lui Ienăchiţă Văcărescu şi alprimului fiu al acestuia, Alecu Văcărescu, şiel poet la fel ca ilustrul său părinte. Pentru căaceştia muriseră demult şi nu-i putusecunoaşte, a folosit ca model tablourile votivede la biserica Sf. Spiridon Nou, pe care le-areprodus în ulei. Aceasta este cauza noteihieratice pe care o au chipurile celor doicărturari şi curteni, îngheţate în pozestandardizate şi privind, blajin, spre exterior.Pentru a specifica propensiunea lorculturală, le-a aşezat alături câte o călimarăcu pana de scris şi rafturi cu cărţi iarprimului i-a aşezat sub mână un rotul pecare se văd caligrafiate, în cirilică, versurilesale devenite celebre: „Urmaşilor MieiVăcăreşti/ Las vouă moştenire/ CreştereaLimbei Româneşti/ Ş’a Patriei Cinstire.” Aprimit şi în alte situaţii comenzi de a executacopii după lucrări preexistente, aşa cum s-aîntâmplat cu acela al lui Constantin VodăIpsilanti, executat după originalul,acutalmente pierdut, al lui Mihail Töpler.

Prin atelierul lui Chladek a trecut, caînvăţăcel, Nicolae Grigorescu, petrecând doi ani de ucenicie. Fratele său, Ghiţă Grigorescu, care deprinsese meşteşugulpicturii tot acolo, devine colaborator al bătrânului lor dascăl la zugrăvirea unei biserici, legându-se printr-un contract datat23 aprilie 1851.

În ultima decadă a vieţii, artistul avea mari probleme cu vederea care-i slăbise foarte mult. Continua, totuşi, să dealecţii particulare de desen şi să predea pictura la şcoala de călugăriţe de la Pitar Moş, deşi nu mai primea comenzi deportrete şi rar mai atingea penelul pentru proprie plăcere. După o viaţă foarte activă şi diversificată în preocupări în carea abordat mai multe tehnici ale artelor vizuale, de la miniatură la portretul de şevalet în ulei, de la litografie la ilustraţiapentru periodice – din care nu lipsea caricatura – şi până la pictura murală, Anton Chladek se stinge la venerabila vârstăde 88 de ani, în luna mai 1882.

37

Anton Chladek, Portret de femeie, u/p M.M.B.

Un alt plastician care s-a aşezat definitiv în Muntenia a fost CAROL WAHLSTEIN (1795-1863 ?). Se născuse înCroaţia, în orăşelul Gospici, în familia unui medic militar din armata austriacă. Naţionalitatea familiei este incertă –multă vreme a fost acreditată originea croată33, unii autori au afirmat chiar că erau cehi din Boemia

34, alţii că ar fi fost chiar

români din Banat35.Cert este că Wahlstein a fost un bun român, care şi-a iubit şi şi-a şlujit cu mult devotament ţara în cares-a stabilit şi în care a trăit peste 40 de ani, unde s-a căsătorit şi a avut copii.

Dacă data naşterii sale este bine cunoscută, nu acelaşi lucru se poate spune despre cea a morţii sale, în diverse cărţi,studii şi dicţionare vehiculându-se anii 185736, 185837, 185938, 186039 şi 186340. Cel mai probabil este acest ultim ancăci, în toţi ceilalţi numele său apare pe diverse documente, redactate şi semnate chiar de el. Spre pildă, în 1859, artistul,ce se ocupa şi cu publicistica, editând un periodic de limbă germană, „Bukarester Deutsche Zeitung”, solicitaMinisterului Cultelor şi Instrucţiunii Publice să-i fie achitată suma de 36 lei pentru trei anunţuri de licitaţie ce fuseserătipărite în acea foaie.41

Multe variante există şi în conotarea numelui său de către contemporani sau de urmaşi42 : Wahlstein sau Valştain,Valştainer sau Wallenstein. El însuşi folosea atât caracterele latine cât şi pe acelea cirilice la autografierea actelor, astfelapărând când Carl sau Karol Wahlstein când, autohtonizat, Scarlat Valştain.

După ce studiase la Viena, în 1817 el se afla la Craiova, unde dădea lecţii particulare de desen şi pictură. În 1821 seînsoară cu o olteancă dintr-o bună familie din Slatina, Maria Stănescu şi vor avea împreună 7 copii.43

Este posibil ca ea să fie mama cea iubitoare imortalizată într-o miniatură pe fildeş – deteriorată, din păcate, chiarîn dreptul feţei tinerei femei – ce face pandant unui autoportret de aproximativ aceeaşi dimensiune şi formă ovală.Doamna ţine în braţe un copil mic, în cămăşuţă albă, în vreme ce fetiţa mai mare este lipită, cu duioşie, de obrazulmamei, ţinându-și mâinile strânse pentru rugăciune. Wahlstein s-a reprezentat ca un educator umanist pentru fiii săi:plasat în mijlocul miniaturii, ca ax compoziţional al triunghiului format de prezenţa celor doi copii ce-l încadrează.Îmbrăcat într-o haină largă, bleu-violaceu şi având o legătură neagră la gât, înnodată cu aer neglijent, după modaromantică, tatăl face un gest elocvent către exterior, ca şi când ar dialoga cu un interlocutor invizibil sau ar face oexpunere savantă; cealaltă mână, în care ţine penelul, şi-o sprijină pe un bloc de desen. În stânga, mezinul blond aremâinile adunate, ca la rugăciune, privind în sus, cu veneraţie, la învăţatul său părinte; celălalt băiat, ajuns deja la vârstaşcolarităţii, este concentrat asupra unui carnet pe care îl ţine în mână şi-l răsfoieşte – acesta este deschis la pagina pecare este scris un panseu plin de învăţăminte la adresa existenţei: „Ernst ist das Leben”. Căţelul din prim plan aduce onotă anecdotică acestui portret de familie.

Într-un alt autoportret, Wahlstein se reprezintă în costumul oriental pe care încă îl mai purta boierimea română.El nu fusese căftănit dar, în vremea aceea nu se mai ţinea seama cu aceeaşi stricteţe de portul unor veşminte pe carenumai oamenii cu un anumit statut social şi le puteau permite. Aşa că Wahlstein se îmbrăcase la fel ca un boier derangul al doilea, cu tarabolos din şal scump de caşmir pe cap, halt de cutnie, fermenea cu broderii de fir peste care aregiubeaua cu guler şi bordură de blană. În brîul lat, de şal persan, nu are înfipt vreun hanger bătut în diamante, aşa cumnu aveau decât boierii divaniţi, ci, peste marginea lui atârnă lanţul unui ceas, ceea ce denotă o stare materială prosperă

38

fiindcă, în acea vreme, ceasornicele de buzunar erau scumpe şi încă o raritate pe la noi. În mână ţine, după tipiculportretelor de aparat ale contemporaneităţii, o coală de hârtie cu o inscripţie în cirilică. Mustaţa şi favoriţii roşcovani,carnaţia albă şi ochii albaştri îl desconspiră a nu fi un adevărat locuitor al Orientului şi nici măcar un grec din Fanar ciun exponent al Europei Centrale. Este greu de spus dacă artistul a purtat sau nu în mod constant acest veşmânt bogatşi strălucitor, ori s-a autoportretizat aşa în virtutea unei fantezii de sorginte romantică şi din pasiunea pentru travestirecare stăpânea în mediile elevate ale veacului al XIX-lea.

Un alt autoportret, la o vârstă matură, îl arată în banalele şi cernitele „haine nemţeşti” care, după 1830, înlocuiserăportul oriental în ţările române. Wahlstein era un om mărunţel de statură şi puţin cocoşat dar agil şi cu multedisponibilităţi sportive fiind un pasionat drumeţ şi vânător. Avea o figură colorată, rubicondă, sănătoasă, ca acela ceîmpărţea în mod judicios timpul petrecut în atelier, în muzeu sau în sala de curs, cu acela în aer liber, în campaniecinegetică ori în căutare de obiecte de colecţie şi vestigii antice ori fosile.

După decesul primei soţii, Wahlstein se recăsătoreşte cu Eva Duşek, o doamnă de origine cehă, probabil rudă cuvalorosul fotograf bucureştean Franz Duschek. Aceasta va primi, în decembrie 1863, o pensie lunară de 500 lei, în urmatrecerii în nefiinţă a soţului, produsă, probabil, în cursul acelui an.

Din 1832, Wahlstein a fost titularul catedrei de desen a Colegiului Sf.Sava44 la care, din 1837, se adaugă şi funcţia deconservator al muzeului proaspăt înfiinţat pe lângă această instituţie de cultură.45

Cele două activităţi se împletesc în chip fericit oferindu-i variate posibilităţi de a-şi manifesta şi valorifica aptitudinile.Petrache Poenaru făcea, pe 5 iulie 1832, un raport către Eforia Şcoalelor, prin care solicita să-i fie plătită leafa proaspătuluiprofesor „care a început cursul de desen liniar, aerian şi perspectiv” de la data de 4 iulie.46

În programa analitică publicată de Eforia Şcoalelor în 1838, Wahlstein apare menţionat ca predând „Desenulcu mâna slobodă, la chipuri, flori şi ornamente. Desenul cu linia şi compasul la obiecte industriale, la arhitecturăşi la topografie.”47

Pentru a facilita accesul elevilor în tainele desenului tehnic şi artistic, profesorul se îngrijeşte de achiziţionarea dinstrăinătate de materiale didactice: planşe cu modele de flori, fructe, animale, portrete de apostoli, ornamente, schiţe dearhitectură şi topografie care sosesc chiar în 1832.48

În 1834 sunt aduse zece mulaje de ghips. Apoi se apucă să elaboreze chiar el un manual pentru uzul învăţăceilorsăi în care dă noţiunile de bază ale desenului şi tehnicile potrivite fiecărui gen. Elemente de deseniu şi de arhitectură afost publicat în 1837.49

Textul acestei cărţi fusese imprimat în tipografia lui Ion Heliade Rădulescu iar foaia de titlu, planşele şi coperţile înstabilimentul de litografie deţinut de Walbaum şi Weise. În interior apare o ilustraţie făcută chiar de autor50 şi inspirată deaceea care însoţea lucrarea lui Giacomo del Barozzi da Vignola, a cărui ediţie din 1811 fusese baza de pornire a acesteipublicaţi, tradusă şi adaptată de Wahlstein la necesităţile româneşti. Nici desenul nu este total identic deoarece artistul aales ca model doar personajele şi paginarea acestora, autohtonizând cadrul prin înlocuirea vestigiilor antichităţii dinfundal cu un peisaj local cu dealuri între care răsare soarele cunoaşterii. De altfel, întreaga compoziţie este o alegorie: Tatăl

39

Timp, bătrân cu plete şi barbă, ce stă aşezat pe un glob terestru, având în mână caduceul, arată cu cealaltă spre o stelă,privită cu mare atenţie de un putti ca simbol al tineretului studios al generaţiei viitoare. Pe lespede sunt săpate nişte versurinaive dar pline de patriotism şi îndemn la luminare prin învăţătură: „Din vremuri în păstrare/ În urnă-mi acest nume/ desoartă-ncoronat/ Şi-al Rumâniei soare/ De arte, de ştiinţe/ S’iveşte luminat.” Volumul a fost scos pe cheltuiala CaseiŞcoalelor într-un tiraj deosebit de mare pentru acea vreme de 1000 de exemplare.

Carol Wahlstein a fost profesor multor generaţii de tineri, viitori intelectuali de valoare ai perioadei renaşteriinaţionale. Câţiva dintre ei au ajuns chiar artişti de renume şi fondatori ai învăţământului artistic superior prin apariţia, în1864, a Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti. Unul dintre ei a fost Theodor Aman51, primul director al acestei instituţii,celălalt C.I.Stăncescu52, profesor de estetică şi istoria artei şi, din 1894, el însuşi director. Vasile Mateescu, „băiatul de laţară” care atâta a suferit pentru dorinţa lui de a învăţa carte şi de a deveni artist, relatează în memoriile sale cum a studiatdesenul, în 1835, sub blânda îndrumare a profesorului de la Sf. Sava : „Aşa dar mă duseiu la gimnasiu, la d. Valştain,profesor de desemn, care-mi da modeluri de mă deprindeam la desemn, lucru cu care am urmat două luni de zile.”

53

Profesorul avea timp să se dedice şi propriei arte. Conştient de importanţa picturii istorice pentru creareasentimentelor patriotice, el a executat câteva compoziţii cu asemenea tematică, pe lângă acelea religioase, copiate dupămaeştrii Renaşterii. În inventarul Pinacotecii Naţionale întocmit de Theodor Aman, în 1864, la desprinderea instituţieidin cadrul Muzeului Naţional şi alipirea ei de Şcoala de Belle-Arte, sunt înscrise următoarele picturi în ulei ale luiWahlstein: Jurământul lui Mihai Viteazul (nr.2), Visul lui Mihai Viteazul (nr.50), Ecce hommo (nr.51), Cena Domini(nr.73), Învierea Domnului Cristos (nr.75), un alt tablou religios (nr.48) şi o acuarelă cu Întoarcerea prinţului Barbu Ştirbeide la Viena (nr.70), pe lângă câteva portrete oficiale neatribuite dar sigur aparţinându-i, Alexandru Vodă Ghica (nr.61),Gheorghe Vodă Bibescu (nr.19), ţarul Nicolae I (nr.74).

54

Când muzeul de la Sf.Sava a fost vizitat de comisarul rus, în 1849, şi acesta a observat, cu aroganţă, că pe simeză nuera prezent portretul împăratului tuturor Rusiilor, Wahlstein se grăbeşte să remedieze această lipsă şi execută, la repezealădar cu sârguinţă, o copie după o imagine de aparat cu chipul autocratului.

55

Când timpul îi permitea, onora şi comenzi de portrete. În 1854 pictează portretul unui maior din infanteria ŢăriiRomâneşti prezentat până la genunchi, aşezat şi cu un cot sprijinit pe o masă pe care se află casca sa din piele neagră cugarniturile, sub bărbia şi acvila din alamă lucitoare. Într-o atitudine lejeră, ofiţerul are tunica descheiată şi reverele rabătutespre a revela căptuşeala albă. Pe piept are prinsă medalia războiului ruso-turc iar la gât un ordin cu o panglică roşie, lată.Pe umeri are marii epoleţi de model rusesc, cu scutul perfect circular şi corpul scurt; unul este acoperit de mantauaaruncată cu neglijentă cochetărie.

În picturile religioase – precum Năframa Sf. Veronica sau Învierea - se simte o oarecare stângăcie în preluareasubiectului şi în tratarea personajelor după alţi autori. Cromatica este strălucitoare, bazată pe tonuri locale şi pejuxtapunerea de cald-rece, cu efect dramatic. Trupul lui Iisus este luminat în vreme ce restul imaginii este în umbră. Uneledintre lucrările cu tematică sacră realizate de pictor au ajuns în biserici: Uciderea cu pietre a Sf. Ştefan la Bărăţie (astăzidispărută) iar Botezul lui Clovis la catedrala Sf. Iosif.

40

41

Carol Wahlstein, Năframa Sfintei Veronica, u/p, M.N.A.R.

De mare succes s-a bucurat litografia cu Bătălia de la Călugăreni. Ca şi în picturile cu subiecte biblice dar, în acest caz,apelând la convenţiile artei batailliste, Wahlstein scaldă în lumină figura domnitorului martir lăsând în întuneric aproapetot restul planşei. Eroul, deşi nu este plasat exact în mijlocul compoziţiei, o centripetează prin această aură intangibilă deglorie şi fum pe care se decupează silueta sa, conform cerineţelor picturii istorice. Mihai, călare pe un bidiviu alb, cu valtrapşi harnaşament de paradă, ce se cabrează elegant, ţine într-o mână un steag turcesc, capturat, iar cu cealaltă îşi doboarăadversarul. În jurul lui se concentrează tirul armelor otomane: mai mulţi îşi îndreaptă spre el pistoalele, flintele, arcurile,săbiile şi suliţele. Încleştarea este crâncenă în rest: un român a pus la pământ un turc şi se pregăteşte să-l străpungă culancea; unul dintre căpitanii lui Mihai, al cărui cal a căzut, prinzându-i piciorul dedesubt, îşi descarcă pistolul într-unatacator. Corpuri de cavalerie otomană şi valahă converg spre domnitor. Drapelul muntenesc, purtând cifrul lui vodă, esteorientat oblic, agresiv, pentru a specifica victoria; paralel cu el sunt orientaţi şi vectorii suliţelor şi săbiilor. Tuiul turcesc seclatină, înclinat spre stânga, în afară, anunţând înfrângerea. Pe deal, în spatele crucilor, se vede artileria aliaţilor secui iarîn extrema stângă, în ceaţă, podul peste Neajlov, cedează sub presiunea luptei. Într-un apel pentru subscripţie publică învederea multiplicării acestei stampe, Wahlstein făcea referiri atât la pasaje din cronici străine privind strălucita victorie amuntenilor faţă de otomani cât şi la propriile-i eforturi de a realiza o lucrare bine documentată, apelând chiar la unprofesor vienez spre a-i analiza opera: „(...) Un istoric al situaţiei Europei la 1526, după Mohacs, descrie invazia ţării şilupta de la Călugăreni (13 Aug. 1595) cu Mihai care intră singur în luptă, ia steagul verde al turcilor şi omoară câtevapaşale (pe Caraiman Paşa). (...) Din mai sus înfăţişata schiţă am îndrăsnit a proiecta un mare tablou istoric pe care cuprilejul aflării mele la Viena în anul trecut l-am supus criticii Domnului Peter Craft, fostul meu profesor, care acum se aflădirector al K.K. Galerie de zugrăvie de acolo. Acesta avu buna voinţă de a-mi arăta toate acele lucruri pe care MihaiuViteazul în anul 1601 le-a trimis daruri împăratului Rudolf, precum un ciortar cusut cu fir şi cu mărgăritar, şale şi haine,şi pe care eu le-am copiat. După ce, spre a răspunde unei dorinţe naţionale, am făcut tot ce se cere pentru acest înalt obiectşi după ce am pregătit toate pentru a face un mare tablou istoric pe sama muzeului naţional, doresc acum să înmulţescaceastă schiţă prin litografie, pentru ca fiecare să poată să o aibă. Prin mijlocul prenumeraţiei a mă adresa către DD Patrioţi.Fiecare prenumerant, pentru preţul de un galben, va primi în soroc de 3 luni un ecsemplar colorat întocmai după original;tabloul este ecspus spre privire, ca o dovadă de simtimentul de obşte Romano-patriotic, în Muzeul naţional.”

56

În luna aprilie a anului 1845, Departamentul Trebilor din Lăuntru făcea o bună reclamă planşei, îndemnându-ipe toţi locuitorii cu stare să o achiziţioneze: „Acest tablou (...) meritând după drept cuvânt a-l avea oricare Român spresuvenir de însemnătoarele isprăvi ce au săvârşit acest mare, lăudat şi viteaz bărbat [Mihai Viteazul]; iar către aceasta şicostul de un galben pentru un eczemplar nefiind însemnător, subt-iscălitul socoteşte de cuviinţă a-l recomandaCârmuirii, ca şi ea să-l facă cunoscut D-lor boieri proprietari oblăduitori atât acolea în oraş cât şi în judeţ, precum şisubt Cârmuitorilor, Poliţailor, neguţătorilor şi altor feţe ce s-ar găsi amatori de acest tablou interesant şi vrednic detoată luarea aminte.(...)”

57

Dar nu numai istoria veche ci şi evenimentele contemporane l-au atras pe Wahlstein. Un subiect l-a constituitîntoarcerea în Bucureşti a domnitorului Barbu Ştirbei după ce, în timpul ocupaţiei ruseşti a Munteniei (octombrie 1853-

42

iulie 1854), se stabilise la Viena. Artistul a imortalizat momentul într-o acuarelă, astăzi pierdută. Dar a trimis o schiţă şila Leipzig, pentru publicare în revista „Illustrirte Zeitung”.

58

Multă vreme nu a fost cunoscut autorul imginii apărute în periodicul leipzighez. Dar, la confruntarea cu o copie aacuarelei ce a figurat în Pinacoteca Naţională, s-a constatat o absolută similitudine. Ca martor ocular, este indubitabil că şitextul însoţitor îi aparţine tot artistului care era bun cunoscător al limbii germane şi, deci, în măsură să fie corespondentul dinBucureşti al acelei publicaţii. (De altfel, Wahlstein fusese editorul unei reviste ilustrate – prima de acest fel din ţară, la 1826 –intitulată „Bukarester Deutsche Zeitung”, pe care o tipărea chiar la Leipzig; este, deci, de înţeles că avea acolo relaţii şicunoştinţe care îi asigurau accesul la editorii ce erau deschişi la orice colaborare venită dintr-o zonă unde nu se afla un trimisspecial al redacţiei). Pe lângă ilustraţia cu revenirea lui Ştirbei Vodă de la Viena, artistul a mai trimis un desen cu intrareacontelui Coronini şi a trupelor austriece în Capitală. Portretele şi atitudinile feldmareşalului cezaro-crăiesc şi a muşirului OmerPaşa, comandantul trupelor otomane de la Dunăre, sunt bine surprinse iar atmosfera glacială a primirii acestora diferă foartemult de entuziasmul popular cu care fusese întâmpinat domnitorul. De altfel, artistul ceruse aprobarea domnitorului de a faceun tablou în ulei după acuarela respectivă spre a fi aşezat în muzeu. Dar prinţul Ştirbei nu părea dispus la noi cheltuieli, aşa căîi acordă autorului un onorariu generos şi se mulţumeşte doar cu opera deja realizată, aşa cum precizase în apostila de pe suplicapictorului:”Tabloul se va trimite cu adresa Secretariatului Statului la Eforia Şcoalelor ca să-l aşeze în galeria sa, şi să arate anoastră mulţumire D-lui Valştain, căruia îi slobozim şi gratificaţie lei cinci mii cinci sute No.5500”.

59

În activitatea sa la muzeu, Carol Wahlstein era atât custode cât şi conservator şi restaurator. El era gata să intervinăatunci când era nevoie de repararea sau vernisarea unor picturi, de întinderea sau scoaterea lor de pe şasiu, de înrămarea şipoleirea cadrelor, într-un cuvânt, de tot ce era nevoie într-o galerie de tablouri. Când, în 1854, marea pânză a lui MihailLapaty ce-l reprezenta pe Mihai Viteazul a fost dusă de la muzeu la palatul domnesc şi înapoi, Wahlstein este cel care s-aocupat de ambalare, transport şi de recondiţionarea sa, după ce fusese ţinută în condiţii improprii.

60

Anul următor, el solicita Eforiei Şcoalelor suma de 200 lei pentru cheltuielile făcute cu vernisarea a două tablouri şiînrămarea unui al treilea.

61

Când se simţea nevoia îmbogăţirii colecţiilor, Wahlstein executa noi lucrări pe care le aducea la muzeu. Laînceputul lunii februarie 1845, Petrache Poenaru intervenea în favoarea artistului spre a i se plăti două copii recentterminate: „În lumina rezoluţiei ce Măria Sa Prea Înălţatul nostru Domn a pus asupra jalbei D-lui Profesor Valensteinprin care numitul Profesor face rugăciune de a i se îmbunătăţi cheltuielile ce a avut cu lucrarea a două tablouri ce se aflădepuse la Muzeul Colegiului, Eforia plecat dă în cunoştinţă Cinstitului Departament că Dl Valenstein cu adevărat alucrat împreună cu unii din şcolarii clasului de Deseniu doă copii de tablouri, însă unul Cina cea de Taină după Davinci(sic) şi altul Visul lui Mihai Viteazul după Barabaşi (sic), şi fiindcă spre a se îndemna Dl Valenstein a mai lucra şi altetablouri patriotice în deprinderile ce va face şcolarilor la arta picturii, se cuvine a se despăgubi de cheltuielile ce face cuaceastă lucrare, Eforia plecat propune să se sloboază Dlui Valenstein din Casa Şcoalelor suna de una mie cinci suteşaizeci şi patru lei (No.1564) ce se găseşte că a cheltuit Dumnealui cu mai sus arătata lucrare, şi acele tablouri vorrămâne proprietate a Muzeului.”

62

43

Din acest act reiese că artistul îşi asocia şi elevii să-l ajute la diverse lucrări, în acest fel contribuind la perfecţionareaacestora, la deprinderea lor cu tehnicile de şevalet ce nu erau prevăzute ca materie de studiu la orele de desen ale ColegiuluiSf.Sava şi la încurajarea talentelor născânde.

Muzeul era un fel de cabinet de curiozităţi în care erau adunate antichităţi de tot felul, numismatică, tablouri şilitografii, roci, păsări şi animale împăiate. Preponderent era sectorul ştiinţelor naturale căruia artistul îi acorda un deosebitinteres. În calitatea sa de conservator, Wahlstein era un fac totum, ocupându-se atât de procurarea exponatelor cât şi deprepararea lor căci era şi un priceput taxidermist. Pasionat şi dibaci vânător, el cutreiera Bărăganul şi bălţile Dunării încăutare de păsări specifice ţinuturilor româneşti.

Astfel a realizat o colecţie importantă, foarte reprezentativă, ce-i permitea să facă schimburi avantajoase cu muzee dinstrăinătate pentru completarea lipsurilor de piese exotice din muzeul bucureştean. Într-o adresă din 28 octombrie 1858către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice în care se referă la serviciile aduse muzeului timp de 24 de ani şi laîmbogăţirrea colecţiilor, Wahlstein precizează:”(...)am strâns 235 esemplare în care se află 100 specii originale, afară decuatrupede, şi 120 exemplare ecsotice carele-am căpătat în schimb cu ale noastre, dar cele mai preţioase le-am chiarcumpărat.”

63Activitatea sa de taxidermist era, de semenea, prodigioasă. Într-o dare de seamă anuală, el prezenta Eforiei

Şcoalelor o Listă de Păserile şi alte obiecte ce s-au preparat în cursul anului 1846 – adică 30 eczemplare noe şi 6 renoite,enumerându-le cu denumirea ştiinţifică, latinească, şi cu aceea populară, autohtonă.

64Datorită corectitudinii şi chiar

pedanteriei sale este astăzi cunoscut, în amănunţime, inventarul colecţiei ornitologice a instituţiei căci, pe 27 ianuarie1847, el redactează Lista de Păserile ce sînt preparate şi ecspuze în Muzeul Naţional care era formată din 324 exemplare.

65

Pasionat de ştiinţele naturale în aceeaşi măsură ca şi de artele plastice, Wahlstein a publicat, în 1853, o valoroasă lucrareoriginală intitulată Elemente de ornitologie după proprii observaţii locale chiar în Ţara Românească.

66Aceasta reprezenta

încununarea activităţii sale de naturalist.Carol Wahlstein s-a stins cu discreţia cu care a şi trăit. El dusese o existenţă modestă şi retrasă ceea ce a făcut să nu se

bucure de notorietatea şi succesul pecuniar pe care îl cunoscuseră alţi confraţi. Viaţa lui a fost, însă, mult mai plină, maibogată şi mai folositoare decât a altora fiindcă el a fost înaintemergător în multe domenii de activitate în care a lăsatjaloane solide ce, mai târziu, au constituit baza edificării publicisticii ilustrate, a educaţiei artistice şi a muzeografieiromâneşti cu toate componentele ei (expunere, conservare, restaurare).

În Bucureşti au activat, la date diferite, şi doi pictori sârbi: Pavel Djurkovici şi Paulus Petrovici. Nu se cunosccircumstanţele în care cei doi au ajuns aici dar, de la fiecare se păstrează câte o lucrare. PAVEL DJORKOVICI (1772-1830)

67era atât portretist cât şi autor de pictură sacră, reprezentant de seamă al neoclasicismului în ţara sa. A avut comenzi

în multe din ţările vecine, Austria, Ungaria – mai ales Voivodina – şi Ţara Românească. A executat pictarea iconostaselorunor însemnate lăcaşuri de cult din Dunafeldvar (1799), Budim (1801), Vrsac (1804-1807), Bela Crkva (1807-1808),Sombor (1809-1809), Sivac (1809-1810), Lugoj (1820-1821). A fost unul dintre portretiştii cneazului Miloş Obrenovicial Serbiei. În capitala Munteniei a pictat, în 1825, chipul unei dintre bogatele şi elegantele bucureştence ale timpului, SaftaCastrişoaia. Portretul oferă un exemplu tipic de amestec oriental şi occidental în toaleta modelului. Ea poartă o rochie cu

44

decolteu amplu, cu marginea din dantelă şi mâneci bufante (à gigot), şal de caşmir, turban de tulpan peste coafura cu buclemari de-o parte şi de alta a frunţii şi abundenţă de bijuterii (inele, brăţări, cercei şi trei şiraguri de perle cu un pandantivîn jurul gâtului). Pe spatele pânzei, artistul şi-a aşternut semnătura şi data: Pavlu Diurcovici, 6 aprilie 1825.

Celălalt artist sârb, PAVEL PETROVICI (1818- după 1856?), era născut la Timişoara ca fiu al unui cunoscut pictorlocal, Sava Petrovici (1796-1857).

68Tânărul pictor şi-a depăşit cu mult părintele şi, călătorind foarte mult, şi-a presărat

trecerea cu lucrări deosebite. Până în 1844 a trăit în Modos, astăzi Jasa Tomic, unde a executat pictura a două iconostaseşi multă portretistică. Fire aventuroasă şi neliniştită, în constantă căutare de nou, a cutreierat lumea, mai întâi Europa(Paris, Londra, Roma), apoi Africa (Alexandria, Cairo), Asia (India, China) şi apoi Americile (California, Chile şiGuadelupa), unde i s-au pierdut urmele. Petrovici ţintea foarte sus şi avea o faimă pe măsura aspiraţiilor sale. DomnitorulGheorghe Bibescu îi pozează pictorului în toată splendoarea uniformei sale de general, cu broderii la guler şi manşete,mari epoleţi aurii pe umeri şi o lentă de moar roşu traversându-i diagonal pieptul. Principele îşi ţine o mână pe garda sabieiiar cealaltă la nasturii tunicii, într-un gest marţial preluat de toţi militarii de la Napoleon I. Artistul a acordat o deosebităatenţie detaliilor, cusăturilor cu fir, decoraţiilor, paftalei centurii şi decorului draperiei din dreapta imaginii. Spre aaccentua grandoarea personajului, silueta acestuia, luată într-un unghi uşor montant, se decupează pe cerul înnourat, cudoar o mică pată de albastru şi o geană de roz, ca o sugerare a apusului de sore. Astfel, domnitorul apare monumental,impozant. Părăsindu-şi patria artistul a optat pentru o conotare cu caractere latine a numelui semnând Paulus Petrovits,aşa cum a procedat în cazul portretului domnitorului muntean.

Între artiştii străini veniţi să lucreze între români s-a numărat şi un evreu budapestan, CONSTANTIN DANIELROSENTHAL (1820-1851).

69Se născuse la Pesta într-o familie de negustori cu situaţie înfloritoare. Dar încă din

adolescenţă şi-a dezamăgit părinţii alegând cariera artelor, total neconformă cu vederile lor conservatoare. Pleacă laViena unde studiază la Academia de Arte şi îşi face, în paralel, o bună educaţie liberală. Poliglot (pe lângă maghiară şigermană – limbi vorbite curent în casa părintească – stăpânea franceza şi engleza iar, la venirea în ţara noastră, avea sădeprindă româna pe care, însă, doar o citea), meloman rafinat (el însuşi cântând la vioară cu mult har), elegant şimanierat, avea să-şi facă mulţi prieteni care îl stimau şi îl admirau pentru talentul său. Dar, melancolic şi singuratic,Rosenthal nu frecventa prea des cercurile de amici zgomotoşi şi cheflii, preferând recluziunea în atelier, unde lucra, cuînfrigurare, spre a-şi găsi stilul şi a se perfecţiona. Aşa aveau să-l cunoască şi românii cu care legase trainice relaţii înintervalul petrecut în Bucureşti, de pe la 1839 – când terminase studiile la Viena –şi până în 1844, când pleacă la Paris,pentru completarea trenajului artistic.

În prima perioadă românească, Rosenthal se impune ca un portretist de excepţie şi este invitat în multe case boiereştisă-i imortalizeze pe proprietari, familiile şi apropiaţii lor. Pictorul Ion Negulici şi literatul C.A Rosetti îl luaseră subprotecţia lor pe tânărul artist şi îl introduseseră în mediile intelectuale. Iniţiat, probabil, mai dinainte în masonerie,Rosenthal figura în 1844 pe lista membrilor de onoare ai Marii Loji a Ţării Româneşti. După şederea în Franţa şi maimulte peregrinări prin Europa (Londra, Liverpool, Budapesta – unde rupe definitiv relaţiile cu familia ce nu-i împărtăşeaideile şi modul de viaţă), Rosenthal se întoarce la Bucureşti în vara anului 1847, printre prieteni.

45

Situaţia financiară grea cauzată de legătura proastă cu părinţii îl fac să accepte orice comenzi şi să le onoreze foarterepede. De altfel, era cunoscut drept un pictor rapid ce nu avea nevoie de prea multe şedinţe de poză spre a surprindepe pânză trăsăturile carcateristice ale modelului. Vasile Alecsandri îi cere să-i reproducă, după un dagherotip palid,chipul Elenei Negri, de a cărei recentă pierdere rămăsese neconsolat. Iubita poetului – eternizată în celebra poezie,devenită romanţă, „Steluţa” – se desprinde, fantomatic, din acromatisemele fundalului pânzei lui Rosenthal, zâmbindtrist de dincolo de moarte, cu chipul ei tras şi veştejit de ftizie. În cele două portrete ale Anicăi Manu, soţia abilului şef

al poliţiei, aga Iancu Manu, viaţa palpită plenar atât în trăsăturile delicateale mamei cât şi în obrajii bucălaţi şi privirile zglobii ale copiilor ei. Într-ovreme când unii pictori redau copii cu fizionomii mature – aşa cumprocedase Schoefft cu un deceniu mai înainte – Rosenthal reuşea să lepătrundă psihologia infantilă şi mina jucăuşă şi naivă. Nicolae Golescu îipozează în costum de vânătoare, cu ţinută demnă a militarului de carieră:

sprijinit în puşcă, el stă drept, îmbrăcat într-o tunică de pânză crem, cupatru buzunare şi mâneci largi, strânse la încheietură, lungă până la

genunchi şi închisă la un singur rând. Mijlocul este încins cu o curealată de care sunt prinse, în faţă, cartuşiera şi la şold cuţitul. Pe pieptse încrucişează cureaua unui recipient pentru pulbere şi aceea atolbei de vânătoare. Pulpele îi sunt strânse în jambiere din pielenatur, înbumbate pe lături. Eleganţa îl obliga să îşi pună şi în astfelde situaţii guler înalt, impecabil, strâns cu o legătură de gât albastră,

iar capul să şi-l acopere cu o pălărie gri, aruncată cu aer aparentneglijent, pe fotoliu. Câinele îşi priveşte stăpânul şi aşteaptă ordinele

acestuia.Cele mai dragi modele ale pictorului sunt soţii Rosetti, Costache şi

Mary, sora diplomatului şi negustorului scoţian Effingham Grant. Subtrăsăturile ei avea să întrupeze Rosenthal celebra sa alegorie România

revoluţionară: fiica „Perfidului Albion” devine, în pictura sa, o aprigă româncăîmbrăcată în ie cu altiţă şi cu o bogată salbă de galbeni împărăteşti pe pieptu-i dalb în vreme ce marama de borangicabia îi acoperea rebelul şi strălucitorul păr negru, smulsă probabil de mişcarea violentă cu care apără drapelul tricolorcu hampa ruptă, pentru care este gata să folosească şi cuţitul, pe ale cărui plăsele şi-a încleştat cealaltă mână. De laportretul de aparat Rosenthal trece, fără dificultate, la arta angajată, la compoziţia cu temă pusă în slujba luptei pentrueliberare şi egalitate socială. Cealaltă compoziţie, foarte cunoscută şi mult reprodusă, este România rupându-şi cătuşelepe Câmpia Libertăţii. Ambele lucrări s-au aflat în posesia lui C.A.Rosetti până la moartea acestuia când, printestament, le lasă ţării.

70

46

Constantin Daniel Rosenthal, România Revoluționară, u/p, M.N.A.R.

La izbucnirea revoluţiei, pictorul, deja pus în temă cu idealurile ei din timpul întrunirilor conspirative ale SocietăţiiFrăţia şi a seratelor literare ale acesteia, se avântă, cu entuziasmul tinereţii, în rândurile membrilor marcanţi. Parcă pentrua-şi demonstra multiplele disponibilităţi în lumea plasticii, a realizat şi o lucrare monumentală tridimensională – primasculptură de for public din Capitală – Statuia Libertăţii ridicată în piaţa vorniciei şi distrusă de reacţiune când guvernulprovizoriu a fugit la Rucăr de teama zvonului că turpele turceşti se pregătesc să ocupe ţara. Fiind executată din ghips,material perisabil, sculptura nu a mai putut fi refăcută. Imaginea ei s-a păstrat, totuşi, într-o gravură publicată, un an după

revoluţie, în revista „Illustrirte Zeitung” din Leipzig, alături de alte desenedatorate artistului.

71Astfel, pe cale publicitară, Rosenthal reuşea să

perpetueze memoria acestui monument, atât de impozant dar atât deefemer: un personaj feminin, cu togă şi coroană de laur, ce are încă în jurulîncheieturilor lanţurile cu care a fost încătuşată, ţine într-o mână o cârjăcruciată iar în cealaltă o balanţă –simboluri ale credinţei creştine şidreptăţii – iar cu un picior calcă duşmanii ţării reprezentaţi printr-un şarpe.Simbolurile erau clare, pe înţelesul tuturor, pentru ca alegoria să aibă ecouşi în sufletele celor săraci şi fără educaţie care formau masele pe care se bazarevoluţia pentru a izbândi.

Guvernul provizoriu îi comandă lui Rosenthal realizarea arcului detriumf pentru primirea lui Suleiman Paşa, trimisul extraordinar al Porţii,sarcină de care se achită exemplar. În acelaşi număr al revistei germane a fostpublicată o imagine cu solemnitatea întâmpinării emisarului otoman labariera Podului Mogoşoaiei şi trecerea acestuia pe sub acel arc. Artistul îşidăduse toată osteneala să realizeze o impozantă lucrare monumentală într-unmelanj de stiluri istorice, atât de dragi romanticilor, împletind formeorientale şi occidentale: deschiderea arcului era în acoladă, amintind dearhitectura maură, iar picioarele crenelate se terminau cu fleşe gotice şiaveau pe suprafaţa lor deschideri înguste, de donjon romanic. Pe fiecarefleşă flutura câte un steag cu semilună sau câte un tui. Deasupra arcului eraplasată, în medalion, efigia sultanului Abdul Medjid înconjurată de o

coroană de laur, de lănci şi hampe de steaguri ce formau un fel de raze în jurul portretului.Din proprie iniţiativă, Rosenthal s-a deplasat la Giurgiu în vederea executării unui portret al lui Suleiman Paşa, fapt

ce l-a flatat deosebit de mult pe înaltul demnitar turc.72

Tot atunci îi face un portret în creion şi lui Omer Paşa, comandantul trupelor otomne, pe care îl aşterne pe o paginăa carnetului lui Abdolonyme Ubicini, aşa cum mărturisea gazetarul francez într-un articol din „L’Illustration”, unde dădeapublicităţii acea schiţă, rămasă necunoscută până la izbucnirea conflictului oriental din 1853.

73

47

Constantin Daniel Rosenthal, Statuia Libertății,„Illustrirte Zeitung“ No.317/28 Juli 1849

După înăbuşirea revoluţiei scapă untimp de arestare pentru că era supus austriac.Dar, la Giurgiu, este reţinut şi urma săîmpartă recluziunea pe ghimia turcească,alături de camarazii de luptă. Totuşi, înultimul moment este absolvit de pedeapsăprin intervenţia Agenţiei Austriece şi, cumultă greutate, a fost luat de lângă prieteniipe care nu voia să-i abandoneze la greu.Chiar dacă a fost smuls de pe ambarcaţiune,a urmărit plutirea ei pe Dunăre, mergândparalel, pe mal, împreună cu vechiul săumodel feminin şi canon al patriotismului,Maria Rosetti, ce strângea la piept proaspătulvlăstar al dragostei cu soţul ei, C.A.Rosetti,fetiţa botezată Liberté, ca semn al încrederiineabătute în idealurile pentru care militau.Mituind şi îmbătând santinelele otomanece-i păzeau pe prizonieri, cei doi reuşesc să-şielibereze tovarăşii şi să se răspândească în celepatru vânturi pentru a scăpa de represalii şi acontinua lupta sub alte forme. Pentru pictorurmează ani de pribegie în care nu renunţă larelaţiile cu fraţii de luptă şi continuă săactiveze, primind diverse misiuni. Aflat laPesta, pe 20 iulie 1851 este arestat de poliţiaimperială pentru propagandă revoluţionară

şi deţinere de manifeste. Este anchetat şi schingiuit iar, peste trei zile, este găsit mort în celulă. Cauza decesului a rămas neelucidată:prietenii înclinau să creadă că a fost asasinat şi, deplângându-i moartea, îi acuzau pe călăi; cercetări recente pledează pentrusinuciderea artistului, ce nu mai putea suporta caznele la care era supus şi s-ar fi temut să nu-şi trădeze prietenii.

74

Oricum ar fi fost, Rosenthal a fost primul martir al cauzei româneşti de la 1848. Curând îl vor urma ceilalţi doiconfraţi, Ion Negulici şi Barbu Iscovescu, amândoi morţi pretimpuriu, departe de ţară, la Stambul.

Portretist de forţă, autor de compoziţii alegorice şi statuare de for public puse în slujba năzuinţelor revoluţionare,Constantin Daniel Rosenthal a fost cel mai dotat şi cel mai complex artist care a activat în Ţara Românească în prima

48

Constantin Daniel Rosenthal, C.A. Rosetti, u/p lipită pe lemn, M.M.B.

jumătate a secolului al XIX-leacontribuind în mod capital la obişnuireamarelui public – în special a maselorneeducate – cu lucrările tematice de largărespiraţie şi cu înaltă încărcătură ideatică,uşor decodificabile de toţi.

Doi dintre tovarăşii săi de luptă erauşi ei pictori, Ion Negulici şi BarbuIscovescu, unii dintre primii plasticieni pecare i-au dat ţările române.

ION NEGULICI (1812-1851)75

s-anăscut la Cîmpulung Muscel, ca fiu alpreotului Dimitrie de la bisericaŞubeştilor. El a fost unul dintreintelectualii de marcă ai epocii sale, deşi nua avut o educaţie prea sistematică: a trecutîntâi prin şcoala primară din oraşul natal,apoi prin aceea de zugrăvire a icoanelorfondată de fiii unui diacon din localitate,după care intră în atelierul de canavale şibroderii al doamnei Rosetti, mama luiScarlat Rosetti, care-i descopere talentulartistic. Perspectiva de a se dedica arteitradiţionale de la noi – adică picturăbisericească, de icoane sau ornamentală –nu-i surâde. Aflând de succeselerepurtate la Iaşi de Niccolo Livaditti, seduce să studieze cu el şi-şi însuşeşte primele noţiuni ale artei de şevalet, cu precădere portret. Va deveni curând unreputat miniaturist.

Pentru a aprofunda secretele meseriei, Negulici merge la Paris şi, în intervalul 1833-1837 şi apoi 1841-1842, studiazăcu Leon Cogniet şi Michel Martin Droling. Ultima sa călătorie de studii este subvenţionată de Eforia Şcoalelor, la sugestiabanului Mihalache Ghica. Întors în ţară devine portretistul en titre al protipendadei, pictor de curte atât în Muntenia câtşi în Moldova, şi colaborator de nădejde al lui Ion Heliade Rădulescu la periodicul „Curierul Românesc”. Acolo scriearticole, editoriale, dramaturgie şi proză originală, elaborează un vocabular românesc şi face traduceri din franţuzeşte.

49

Ion Negulici, Barbu Știrbei, u/p, M.N.I.R.

Cunoscător al tehnicii litografiei – deprinsă la Paris şi aprofundată la Viena – va executa multe lucrări pe piatră, în tonalităţicalde de griuri. Autor de remarcabile portrete pentru acea vreme, realizate fie în ulei pe pânză, de mari dimensiuni, fie în creion,tuş ori acuarelă pe hârtie sau fildeş, de dimensiuni miniaturale, Negulici şi-a creat o bună reputaţie. Chipurile lui Barbu Ştirbei,al agăi Iancu Manu, al lui Nicolae Bălcescu, Alexandru Slătineanu sau C.D.Rosenthal, precum şi multe altele, rămase anonime,dau măsura talentului său. Nu s-a limitat doar la comenzile concetăţenilor dornici de a le fi imortalizate trăsăturile ci a lucrat şipentru propria-i plăcere şi a abordat genuri total necunoscute. În acest sens este acreditat a fi primul artist local care a executatcel dintâi peisaj din arta românească, la Câmpulung. O natură statică cu mere şi flori îl demonstrează un rafinat al tonalităţilordiscrete şi al obiectelor puţine dar raportate unele faţă de altele. Pe linia romanticilor, atras de urâţenia şi tragismul vieţii, Negulicipictează Balamucul, scenă de gen, avangardistă ca subiect şi tratare pentru ţara noastră, care îi va da o sugestie de urmat şiconfratelui Rosenthal, aşa cum s-a văzut mai sus. Din păcate niciopera sa nu s-a păstrat până la noi.

Membru activ al societăţii secrete „Frăţia”, la izbucnirearevoluţiei artistul se dedică trup şi suflet idealurilor ei. Arta atrecut pe planul al doilea în faţa marilor deziderate sociale şipolitice ale momentului. Guvernul provizoriu îl trimite laPloieşti, ca „ocârmuitor de Prahova” unde se va dovedi un bunadministrator. Dar înfrângerea revoluţiei frânge şi avântul său:Negulici se refugiază la Braşov apoi pleacă în exil, împreună cualţi tovarăşi, stabilindu-se la Brussa, unde sultanul le fixaserezidenţa ca „musafiri” ai săi. Acolo are posibilitatea să se dediceexclusiv artei. În primul rând îşi portretizează prietenii:Al.Cristofi, Al.Zanne, Niţă Magheru, Nicolae Pleşoianu şi alţii.

Ftizia, contactată încă din tinereţe, îl va răpune, pe 5 aprilie1851, departe de ţara pe care a iubit-o şi pentru care s-a sacrificat.

BARBU ISCOVESCU (1816-1854)76

s-a născut laBucureşti, în casa umilului zugrav evreu Haim Itscovici. Acesta i-adat primele noţiuni de tehnică plastică micului Jehuda care, maitârziu, îşi va schimba atât prenumele cât şi numele. Marele banMihalache Ghica remarcă talentul nativ al tânărului şi-i acordă obursă de studii la Viena, între 1835 şi 1842. Stipendiul îi esteoprit la suirea pe tron, în 1842, a noului domnitor al ŢăriiRomâneşti, Gheorghe Bibescu, aşa că artistul revine în patrie.Peste câţiva ani are posibilitatea să-şi continue studiile în acelaşiloc, unde stă din 1845 până în 1847. În primele luni după

50

Constantin Lecca, foto: C. Szathmari, București B.A.R.

întoarcere nu se face remarcat prin activitatea sa artistică. Abia la izbucnirea revoluţiei începe să se vorbească despre elpentru că pictase steagul tricolor, înscris cu deviza Dreptate – Frăţie, cu care au defilat tinerii progresişti spre palatuldomnesc, pe 11 iunie 1848, solicitându-i lui Bibescu să semneze Constituţia. Când în Capitală soseşte Suleiman Paşa,trimisul extraordinar al Porţii, Iscovescu este însărcinat să decoreze sala teatrului unde s-a dat reprezentaţia de gală încinstea înaltului demnitar.

După înfrângerea revoluţiei, pictorul ia drumul pribegiei, la fel ca toţi ceilalţi revoluţionari. În noiembrie 1848 fugela Braşov unde nu zăboveşte mult căci se decide să ia calea Munţilor Apuseni, fortăreaţa naturală a lui Avram Iancu şi amoţilor săi, cărora le face portretele devenite documente de inestimabilă valoare pentru iconografia istorică a ţării. Dinpăcate, Barbu Iscovescu nu a avut vreme să se afirme, ca plastician, în propria patrie. Abia după expatriere se dezvoltă operasa şi talentul i se împlineşte. Dar acest aspect al creaţiei salemature iese din obiectivul studiului de faţă.

Un alt artist care a avut suficientă vreme să îşi desăvârşeascătalentul şi să reprezinte un cap de pod în plastica naţională a fostmai vârstnicul CONSTANTIN LECCA (1807-1888).

77

El a văzut lumina zilei la Braşov şi a învăţat la şcoalaromânească din Şcheii Braşovului iar apoi la gimnaziul săsesc dinlocalitate. În 1827 a mers la Buda pentru a studia artele. Acoloare ocazia să-l întâlnească pe Zaharia Carcalechi, importanteditor de periodice româneşti. Devine apropiatul colaborator alacestuia la revista „Biblioteca Rumânească” pe care acesta otipărea la Buda şi o difuza, pe scară largă, în întregul spaţiuromânesc. Prin ea era făcută educaţia istorică şi plastică acititorilor de limbă română. La această publicaţie Lecca aasigurat ilustraţia elaborând portrete istorice, majoritateafanteziste, precum Romulus, fondatorul Cetăţii Eterne, DragoşVodă şi Basarab I, descălecătorii ţărilor române, Radu Negru,Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare.

Intenţionând să dea o mai mare anvergură revistei lor printipărirea de imagini cu monumente din toată ţara, în 1830-1831, Lecca face o călătorie prin Transilvania, Ţara Româneascăşi Moldova, strângând un bogat portofoliu de schiţedocumentare. Tot atunci execută şi portretele comandanţilorproaspăt înfiinţatei miliţii pământeneşti pe care, ulterior, lelitografiază. Astfel apar, în strălucitoarele lor uniforme de modă

51

Constantin Lecca, Alexandru Dimitrie Ghica, litografie, B.A.R.

europeană, Alexandru Dimitrie Ghica, viitorul domnitor care, în acea perioadă, era general inspector al oştirii muntene,Ioan Solomon, Emanoil Băleanu, Constantin Filipescu şi Ştefan Golescu, toţi din Ţara Românească şi ConstantinPaladi, George Lăţescu, Gheorghe Codreanu şi Teodor Balş din Moldova. De mici dimensiuni, aceste portrete păstreazăviziunea miniaturistică, plină de detalii vestimentare, de care pictorul nu se va putea dezbara întreaga carieră, fie că lucraîn ulei pe pânză, fie în tehnici grafice. Va fi, totuşi, un portretist de renume până la întoarcerea lui Theodor Aman de lastudii de la Paris, în 1857, când tânărul şi mai talentatul pictor îşi va detrona fostul dascăl.

În 1833 artistul se stabilise la Craiova unde, un an după aceea activa ca profesor de desen la Şcoala Centrală.78

Acoloavea să călăuzească primii paşi ai micului Aman în lumea plasticii.

Pe lângă portretistică, Lecca se ocupa şi cu pictarea bisericilor. Astfel, primeşte comenzi pentru decorareabisericilor Sf. Ilie şi Madona Dudu unde foloseşte o sintaxă plastică neoclasică, occidentală. Simţind nevoia uneiperfecţionări a manierei de lucru şi căutând noi surse de inspiraţie, artistul petrece un an în Italia, la Roma, între1844 şi 1845.

După revoluţia de la 1848 în care nu s-a implicat, se reîntoarce în oraşul natal şi pictează tâmpla bisericiiSf.Nicolae din Şchei. Acolo se împrieteneşte cu Mişu Popp (1827-1892) care-i va deveni principalul colaborator laonorarea contractelor de pictare a bisericilor Sf. Ecaterina, Sf.Gheorghe Nou şi Curtea Veche din Bucureşti înintervalul 1851-1859. Revenit în Capitală primeşte catedra de desen a Colegiului Sf.Sava unde îl înlocuieşte pe CarolWahlstein.

79Continuă să împletească activitatea didactică, la fel ca la Craiova, cu aceea de portretist şi pictor bisericesc.

Pentru a răspunde unei mai vechi preocupări a sa şi a răspunde, în acelaşi timp, comenzii sociale apărută în cea de-aşasea decadă a veacului, Lecca elaborează compoziţii istorice: Uciderea lui Mihai Viteazul, Panaida de la Războieni,Împăcarea lui Radu cel Mare cu Bogdan cel Orb, Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, Dragoş Vodă la vânătoare,Descălecatul lui Radu Negru, Bătălia de la Călugăreni, Uciderea Brâncovenilor. Toate aceste titluri dau o idee asupra largiideschideri a artistului către subiectele inspirate de trecutul glorios al ţărilor române, fără a face vreo diferenţă întreMuntenia şi Moldova. Ele reprezintă un devărat excurs prin istoria naţională datorită selectării momentelor celor maiimportante ale furtunoasei sale derulări. Era vremea studiilor istorice şi a publicării izvoarelor

80aşa că picturile lui Lecca

veneau în întâmpinarea nevoiei de iconografie adecvată acestei tematici de larg interes. Chiar dacă tratarea era teatrală iarpersonajele îngheţate în poze declamative spre a fi cât mai elocvent mesajul ce-l aveau de transmis privitorilor, marile salecompoziţii s-au bucurat de succes în epocă şi, pentru a răspunde cererii, au fost multiplicate litografic. Odată cuorganizarea Exposiţiunii Artiştilor în Viaţă el va fi prezent cu lucrări pe simeze, parte dintre ele fiindu-i achiziţionate destat pentru Pinacoteca Naţională. Prin prestigiul de care se bucura, a făcut de mai multe ori parte din juriu.

Constantin Lecca a fost cel dintâi român care a abordat tematica istorică şi a realizat opere de forţă, cu mare efectasupra publicului.

În Moldova, primul pictor de spirit occidental a fost un pământean, EUSTATIE ALTINI (1772 ? – 1815)81

, ce fusesetrimis să studieze artele, pe cheltuiala statului, la Viena. El asimilase sintaxa plastică neoclasică pe care, la întoarcere, aplantat-o în ţara de baştină. A fost autorul mai multor portrete de doamne din înalta societate, îmbrăcate cu rochii empire,

52

părul încreţit şi capul acoperit cu turbane de mătase aurie ori cu feroniere de metal preţios. Silueta lor se modela dinfondul întunecat al pânzei, pentru că Altini folosea, cu multă măiestrie, clar-obscurul. O compoziţie de mare anvergură,în care şi-a dat măsura de pictor cu studii înalte, este Intrarea lui Veniamin Costachi în monahism unde, viitorul mitropolitapare ca tânăr de modă, îmbrăcat în „haine nemţeşti”, îngenunchiat în faţa ierarhului de la care primeşte binecuvântarea.Realismul acestei lucrări, fuga perspectivală, absorbţiile în umbră şi veridicitatea trăsăturilor celor prezenţi, îl arată peAltini ca un maestru necontestat, capabil de opere de largă respiraţie, încă necunoscute la noi în acea perioadă. A lucrat şipictură bisericească pentru care a impus maniera neoclasică, apuseană. A condus, din 1812, o clasă de zugrăvitură laAcademia domnească din Iaşi. Din păcate, dispariţia sa pretimpurie, l-a împiedicat să formeze noi generaţii de artişti.

După moartea lui Altini, în capitala Moldovei se stabileşte ION BALOMIR (1794 – 1835 ?), român din Sălişte,meşter destul de bun, portretist experimentat, deşi mult inferior confratelui decedat. Bun psiholog, Balomir a lăsat câtevaremarcabile chipuri de boieri, Frederic Balş, pravilistul Andronache Donici şi vornicul Iordache Drăghici la care, chiar dacănu poate părăsi în totalitate stilul grafic, sunt sesizate intenţiile sale de a folosi mai mult pata de culoare negrăniţuită deductul negru al liniei.

Şi în Moldova au activat artişti străini care nu au rămas insensibili la marile transformări la care asistau şi pe care le-au imortalizat în operele lor. Venit cu trupele ruseşti de ocupaţie, MAXIM NICHIFOROVICI VOROBIEV (1787-1855) pictează două vederi de mare importanţă documentară, O barieră în Iaşi la 1830 şi Iaşii în 1830. Ambele au fostdonate Pinacotecii locale de generalul Mircovici.

82

În cea dintâi este prezentată intrarea în oraş pe un drum lat, încadrat de doi stâlpi de hotar lângă care se află un corpde gardă. În a doua apare curtea Agiei: pe poarta larg deschisă intră un rădvan boieresc precedat de câţiva arnăuţi călări,în vreme ce aga asistă la această sosire a unui personaj important. El poartă işlic şi caftan iar barba de boier velit încă nuşi-a ras-o. Însă, peste anteriu este încins cu sabia ce reprezenta însemnul modern al demnităţii sale. În spatele său, la odistanţă plină de deferenţă faţă de poziţia sa înaltă, stau doi tineri ofiţeri, îmbrăcaţi în elegante uniforme de tăieturărusească precum şi ciubucciul agăi, cu tarabolos pe cap, cepchen şi fustanelă, ţinând în mână lunga pipă a stăpânului.Compoziţia este supusă unei viziuni plonjante. Peste zidul împrejmuitor se vede un peisaj larg având în prim plan câtevacase arătoase, cu două caturi şi acoperişuri în patru ape, înconjurate de grădini înverzite, după care se întinde o valeînsorită, străbătută de Bahlui iar în fundal se conturează nişte dealuri line. Pe lângă indubitabilele calităţi peisagistice,pictura are valoare de document istoric - la fel ca şi lucrarea lui Barabás mai sus menţionată, Bucureştii în anul 1832 - prinalăturarea reprezentanţilor a două mentalităţi diferite exprimate prin costum.

O altă pictură cu pronunţat caracter documentar a fost executată, la interval de 11 ani de cea a lui Vorobiev, de polonezulLUDOVIC STAWSKI (1807-1887 ?). Este vorba de Panorama Iaşilor la 1841. Lucrarea are o notă naivă, deosebit deminuţioasă din care, pentru claritatea micilor scene amuzante care populează compoziţia, nu a recurs la legea tritonalităţii şinici la estomparea nuanţelor în funcţie de profunzime, fapt ce are drept rezultat intensităţi egale, obositoare pentru ochi.Autorul a dorit să prezinte într-un singur cadru toate categoriile sociale şi majoritatea ocupaţiilor locale. Din acest considerent,pe acea uliţă periferică apar ţărani cu un car cu boi încărcat cu fân, nişte boieri care miluiesc un cerşetor, negustori ambulanţi

53

orientali şi evrei, doamne în rochii de modă pariziană, lăutari în caftane viu colorate ce cântă unor ţărani prinşi la joc în preajmaunui „dulap” în care se dau, foarte voioşi, alţi consăteni de-ai lor. În punctul principal de vedere este plasat monumentaluledificiu al Mitropoliei, cu turelele-i albe. Cu toate scăderile ei, lucrarea este plină de vivacitate şi oferă o imagine veridică aoraşului. Autorul a onorat şi cererile de portrete, uneori fără a avea în faţă modelul, aşa cum a fost situaţia cu acela, postum, almitropolitului Veniamin Costache, sau cele ale domnitorilor Antioh Cantemir, Alexandru Ipsilante sau Constantin Racoviţă.Stawski venise la Iaşi la invitaţia lui Gheorghe Asachi spre a activa ca profesor de desen. Plasticianul ar fi dorit să funcţionezela „clasul de zugrăvie” de la Academia Mihăileană dar, din 1839, a predat desenul la Şcoala Centrală de Fete.

Un promotor al mişcării artistice moldoveneşti a fost cărturarul GHEORGHE ASACHI (1788-1869)83

, el însuşipictor de talent. El îndrăgise şi deprinsese artele la Roma, de unde datează mai multe compoziţii şi portrete interesante.

84

Aşa sunt cele două alegorii Templul iubirii şi Templul aurului, sau portretul unui cardinal. În calitatea sa de profesorla Şcoala de ingineri hotarnici, Asachi preda la 1813 şi orele de desen şi istoria artei pentru ca, mai târziu, să inviteprofesori din străinătate pentru alte instituţii de învăţământ. Astfel, în 1831, pentru Şcoala Franceză de la Miroslava esteangajat un pictor vienez, Hönig; în 1833 este introdus, la Gimnazia Vasiliană, cursul de caligrafie, desen de peisaj şi deflori pe care îl conducea tot un profesor din spaţiul german, Iosef de Adler pentru ca, un an mai târziu, la aceeaşi şcoală

54

Ludovic Stawski, Panorama Iașilor la 1841, u/p, C.M.N.M.I.

55

superioară să fie adăugată o catedră pentru „desemnul figurilor şi a zugrăviturii istorice în oleiu” unde preda tot un neamţ,I. Müller. În sfârşit, în 1835, este fondat „clasul de zugrăvie” al Academiei Mihăilene al cărui titulat, o vreme, a fost acelaşiMüller dar, ulterior au fost invitaţi şi alţi artişti străini spre a oferi primele noţiuni de plastică de şevalet tinerilor cursanţi.La acea catedră au activat polonezul MAURICIU LOEFFLER şi italianul GIOVANNI SCHIAVONI (1804 –1848 ?).Cel dintâi, nu deosebit de dotat şi nici prea bun pedagog, a executat câteva portrete care nu depăşeau nivelul cerinţelormodelului, cu specifica amprentă a minituristului.

Marele pictor şi pedagog care a avut o deosebită înrâurire asupra formării şi încurajării tinerelor talente a fostGiovanni Schiavoni.

85

El a fost, de departe, cel mai talentat şi mai bine pregătit din punct de vedere artistic dintre plasticienii invitaţi înMoldova fiind şi cel mai bun profesor al acelei catedre. Se născuse la Triest şi era unul dintre fiii reputatului pictor NataleSchiavoni(1776-1858). Încă de mic, Giovanni împreună cu fratele său Felice, a cunoscut şi a studiat în marile oraşe aleartelor, Milano, Viena, Veneţia. În 1829, tatăl îi incită pe cei doi fii să se ia la întrecere cu el însuşi în realizarea unor maricompoziţii cu tematică religioasă de care învăţăceii se achită onorabil fără, însă, a-şi putea depăşi părintele. Fireindependentă, destul de puţin înclinat spre studiile academice în care prevalau tematica mitologică şi biblică, Giovanni sesimte mai atras de portret şi execută câteva lucrări remarcabile. Aflat cu familia, din nou, la Viena, în 1833, tânărul pictorîncepe să se susţină singur şi să câştige chiar bine datorită comenzilor ce le primea. Dar era atras de mirajul unei călătoriiîn răsăritul Europei şi, în 1834, pleacă la Odessa unde găseşte uşor de lucru şi stă timp de trei ani. La Iaşi soseşte în 1837şi, de la 1 noiembrie, i se încredinţează conducerea „clasului de zugrăvitură” al Academiei Mihăilene. I se impuneau cursuriintensive, în fiecare zi, dar el refuză acest orar prea solicitant şi anunţă că nu va putea preda decât de trei ori pe săptămână.Totuşi, se implicase cu toată seriozitatea în activitatea pedagogică şi se preocupa de obţinerea materialelor necesare elevilorpentru buna deprindere a meşteşugului artistic.

Cu toate satisfacţiile profesionale, spiritul său neliniştit nu-i permitea o şedere prea îndelungată într-un singur loc: înseptembrie 1838, Schiavoni demisionează şi pleacă din Iaşi spre a călători din nou în Rusia. Catedra vacantă este ocupatăde Mauriciu Loeffler. Dar, în primăvara următoare, artistul italian revine în capitala Moldovei şi se angajează să pictezecatapeteasma Mitropoliei. Contractul întocmit între beneficiar şi executant este foarte amănunţit şi oferă informaţiiinteresante despre felul cum era angajată o asemenea lucrare în acea vreme. Astfel, artistul trebuia să prezinte, spreaprobarea mitropolitului Veniamin Costachi, schiţele în creion – cu (mină de) plumb, precizează contractul – şi să facăorice modificare i-ar fi fost cerută iar dacă rezultatul nu era satisfăcător, se angaja să repare greşelile ori să execute alteicoane; mai mult, fiind probabil nesigur de finisajul blaturilor de lemn pe care urma să picteze, se însărcina să facă personalinvestiţiile necesare pentru prelucrarea acestora. Pentru această lucrare de anvergură a folosit maniera academistă italiană,pendinte de stilul renascentist. Peste ani, cele şase impozante icoane cu Sfinţii Apostoli precum şi icoanele împărăteşti aufost salvate de la o iminentă distrugere de pictorul şi directorul Şcolii de Belle-Arte din Iaşi, Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, fost elev al lui Schiavoni: el găsise acele splendide picturi „într-un beci umed, cu zarzavaturi şi cartofi” şi „aridicat tablourile din acel loc infect, scăpându-le astfel de o nimicire totală prin aducerea lor la Muzeu”.

86

Între timp, în vara lui 1840, Schiavoni se însoară cu fiica unui legător de cărţi austric, stabilit la Iaşi. Pentru căEpitropia Învăţăturilor Publice se arată nemulţumită de rezultatele elevilor îndrumaţi de Löffler, pe 30 septembrie 1841,Schiavoni este rechemat la catedra de pictură a Academiei Mihăilene. Şi de data aceasta, profesorul solicită mulaje dupăornamente arhitectonice şi sculpturi antice, absolut necesare formării viitorilor plasticieni. Cu toate investiţiileimportante şi bunele rezultate ale cursanţilor, orele de pictură sunt desfiinţate cu începere din iulie 1843 iar profesoruleste disponibilizat. Această decizie are consecinţe neplăcute pentru artistul ce-şi închegase o familie şi depindea de salariullunar. Urmează o serie de petiţii prin care el solicită restul onorariului ce i se cuvenea, conform contractului, pentrupictarea catapetesmei metropolitane. Dar, după oarecari cercetări, se constată că artistul nu predase toată lucrarea şi i serefuza drepturile băneşti pe care el se baza. Poate pentru a-şi redresa situaţia financiară, plasticianul organizează o loteriepentru una dintre pânzele sale al cărui subiect nu este menţionat. Deşi, după cum precizează anumite surse, Schiavonipărăseşte Moldova şi se reîntoarce la Veneţia în decembrie 1843

87, anunţul pentru loteria ce o iniţiase era inserat în

„Albina Românească” din 3 februarie 1844 iar tragerea era stabilită pentru duminică 6 februarie.88

Evident, această tragerese putea desfăşura şi în absenţa beneficiarului iar fondurile obţinute i se puteau trimite la noua adresă.

În răstimpul petrecut la Iaşi, Schiavoni a executat câteva remarcabile portrete: al vornicului Teodor Burada şi alsoţiei acestuia, amândoi până la mijloc, precum şi al lui Gheorghe Asachi în cabinetul său de lucru, figură întreagă,înconjurat de obiectele multiplelor sale activităţi şi pasiuni. Această lucrare combină două genuri, cel al naturii staticeşi cel portretistic pentru că marele învăţat, plasat destul de ţeapăn, pe un fotoliu, în mijlocul compoziţiei, are înpreajmă elemente definitorii pentru preocupările sale umaniste: şevalet cu o pânză pe el, globul terestru şi un vraf destampe rezemat de suportul său, rafturi doldora de cărţi, hârtii şi pana de scris, pe masă, lângă un bust şi o stampăinspirată de istoria Moldovei – Mama lui Ştefan cel Mare - prinsă pe perete. Un alt delicat portret se află într-ocolecţie particulară şi reprezintă o tânără şi frumoasă femeie îmbrăcată într-o rochie de catifea şi având pe cap unrulou din acelaşi material, decorat cu perluţe şi parţial acoperit de un voal fin. Alura şi fizionomia modelului suntimpregnate de spiritul Renaşterii italiene, ce-i era bine cunoscut şi foarte drag autorului. Alt portret de femeie ce, printradiţie i-a fost atribuit lui Schiavoni şi a fost chiar reprodus sub numele său

89, pare mult mai probabil a-i aparţine

conaţionalului sau Livaditti, prin felul de impostare a modelului, prin deschiderea spre peisaj şi cortina din spate, prindetalii şi viziune miniaturistică şi, mai ales, prin păstrarea conturului ce fac lucrarea pendinte de stilul grafic şitotalmente străin celui plastic.

Între cărturarul moldovean ce i-a slujit de model şi pictorul italian ce l-a imortalizat a existat şi o altă colaborareAsachi rugându-l să-i ilustreze una dintre legendele populare pe care le prelucrase el, Zâna Dochia şi Traian, după zicerileMoldo-Românilor, ce a fost ulterior litografiată de Friedrich Hoffmann, şeful imprimeriei Institutului Albinei. Rezultatulnu este deosebit, compoziţia este teatrală şi naivă, personajele sunt artificial plasate într-un cadru montan iar scăderile dinfelul de tratare a peisajului şi din expresia protagoniştilor sunt sesizate şi criticate chiar în epocă, de Mihail Kogălniceanu.

90

Fie Schiavoni nu a fost prea atras de subiect şi nu i-a acordat atenţia cuvenită, fie litograful nu a fost suficient deîndemânatic pentru a prelua sugestiile artistului şi a le transpune mulţumitor pe piatră.

56

Reîntoarcerea în patria natală nu a avut urmările scontate: după o absenţă îndelungată artistul era complet uitat şi i-afost deosebit de greu să se mai impună, cu atât mai mult cu cât numele de Schiavoni era deja instaurat de tatăl şi fratelesău, care îşi căpătaseră o binemeritată celebritate. Amărât şi cu probleme materiale, se angajează în luptele de la 1848 încursul cărora se îmbolnăveşte şi moare prematur, fără a lăsa în urmă o operă pe măsura aşteptărilor şi a posibilităţilor sale.

Celebritatea acestei familii de pictori era atât de mare încât un artist local, Gheorghe Şiller, după ce studiase cuGiovanni la Iaşi iar apoi se specializase la Veneţia, cu tatăl şi fratele acestuia, la întoarcerea în patrie, în toamna lui 1848,folosea numele lor pentru a-şi face reclamă şi a atrageclientela interesată de a-i fi executat portretul.

91

Schiavoni a fost îndrumătorul eforturilor artistice aleprimilor români talentaţi – Gheorghe Lemeni, GheorgheNăstăseanu şi Gheorghe Panaiteanu-Bardasare - care,beneficiind de burse în străinătate, vor forma primageneraţie de artişti locali ce-şi vor aduce contribuţia lafondarea pinacotecii şi a învăţământului artistic superior.

Un alt pictor din spaţiul italian stabilit la Iaşi esteNICCOLO LIVADITTI (1804 – 1860 ?). Se născuse laTriest, într-o prosperă familie negustorească de originegrecească şi de religie ortodoxă.

92Carbonar, refugiat de

persecuţii tocmai în Moldova, este rapid adoptat de înaltasocietate pentru care devine indispensabil atât pentruportretele sale cât şi pentru multe alte aptitudini artistice(cânta frumos, făcea poezie, era scenograf şi actor în pieselepuse în scenă de tinerii din protipendadă). A activat cascenograf al unui „Théatre de Variétés”, inaugurat în 1832,de o trupă franţuzească sub conducerea fraţilor Foureaux.Pe cortina acestuia pictase cele nouă muze ale artelorliberale. Uneori era interpret şi chiar beneficiar alîncasărilor spectacolului, aşa cum s-a întâmplat când a fostpusă în scenă drama „La Didone abandonata” unde avea rolul lui Eneas.

93Dădea şi lecţii particulare de desen în marile case

boiereşti. Renumele său era atât de mare încât depăşise graniţele Moldovei şi-l făcuse pe tânărul pictor bucureştean IonNegulici să vină la Iaşi pentru a se perfecţiona cu artistul italian. Dar principala sa activitate o constituia aceea de portretistpentru care era foarte solicitat de marile familii ale Iaşilor (Logofătul Alexandru Ghica, Grigore Ghica, ConstantinMavrocordat, bătrânul Lochmann). Delicat în redarea trăsăturilor el a păstrat caracteristica de miniaturist de-a lungulîntregii sale cariere. Deşi lucra în special în ulei pe pânză, cadrele sale nu sunt prea mari iar dorinţa modelelor de a fi

57

Niccolo Livaditti, Portret de femeie, u/p, M.M.B.

prezentate figură întreagă contribuia la diminuarea dimensiunilor. El este unul dintre primii pictori care a abordat lanoi portretul colectiv, de familie, în care apar tineri soţi (Anica şi Iancu Manu) ori părinţii înconjuraţi de copii (Portretde familie, Familia Lascăr Rosetti, Familia vornicului Alecsandri în cele două variante, dintr-una lipsind viitorul poet,aflat la studii la Paris). Perspectiva ierarhică apare şi la Livaditti, poate mai puţin agresivă decât la Schoefft, dar suficientde pregnantă, ca atunci când, în preajma gravului vornic Alecsandri, îmbrăcat în giubea şi cu barbă lată, apar fiii săi,Iancu şi Vasile, cu chipuri mature şi mustăţi, dar mult mai mici decât impozantul lor părinte deşi se află în spatele săuşi stau, respectuos, în picioare. Câteva dintre portretele lui Livaditti au în fundal un peisaj care înviorează paleta şi-lrevelă pe artist ca un bun observator al mediului natural. Cu trecerea timpului şi prin schimbarea succesivă a diverşilorposesori, multe dintre portretele rămase de la el şi-au pierdut identitatea iar azi, în muzee şi colecţii de stat figurează,din păcate, doar sub etichetarea neutră de „portret de femee” sau „portret de bărbat”.

Între celelalte creaţii se remarcă picturile în care a surprins pe membrii propriei familii, fiecare în cadru separat: soţiasa, Carlotta, fiul Achile şi fiica Eufrosina, o tânără firavă, plăpândă, cu păr negru şi ochi foarte adânci şi pansivi, ce privescîntrebător. A lăsat şi un expresiv Autoportret, bust, cu capul prelung întors trei sferturi spre dreapta, privind sfredelitor înafară cu ochii săi mari şi negri. Un nas puternic, uşor acvilin, o gură cu buze subţiri, marcată de un rictus de insatisfacţieşi hotărâre, dezvăluie un om care s-a luptat cu viaţa şi a cunoscut-o sub toate aspectele, ce şi-au lăsat urmele pe chipul său.

Au existat şi diverşi pictori itineranţi care se opreau, pentru un timp mai lung sau mai scurt, în capitala Moldovei sprea-şi oferi serviciile amatorilor. Presa locală le insera anunţurile concepute cât mai atractive şi mai convingător. Astfel, îndecurs doar de o lună, în 1846, vin doi artişti, germanul Rudolf Rothkel, exclusiv pictor de şevalet

94şi italianul Zobeli, care

se ocupa şi cu zugrăvirea şi decorarea interioară a locuinţelor.95

Asemenea artizani capabili să onoreze orice comandă legată de întrebuinţarea penelului, fie că era vorba de unulfin, pentru tablouri, sau de o bidinea pentru pereţi, nu erau rari. Austriacul Adolf Krantzelberg, ce se recomanda drept„zugrav de teatru de la Viena”, avea disponibilitate pentru orice fel de comenzi, de la zugrăvirea caselor – pentru careanunţa că nu sunt necesare schelele căci el poseda nişte scări speciale, „mehanice” – la pictarea firmelor de prăvălii şipână la compoziţii al fresco sau la peisaje în ulei.

96Michael Bisenius, ce se recomnda drept „fotograf şi pictor de

portrete din Viena” - şi care va deveni, mai târziu, unul dintre importanţii maeştri ai camerei obscure din capitalaMoldovei - în primăvara lui 1854, îşi oferea serviciile în această dublă calitate.

97Nu ne sunt cunoscute realizările sale

plastice dar acelea fotografice erau remarcabile şi dovedeau o bună stăpânire a legilor compoziţiei ce nu puteau fideprinse decât din practicarea unei arte de şevalet.

Considerând că ar exista persoane interesate şi de desenul tehnic, mai riguros, dar şi de cel ornamental, un arhitectitalian, A.Croce se oferea, în 1853, să dea lecţii de specialitate.

98

Se pare că, la un moment dat, în Iaşi existau suficient de mulţi posesori de tablouri încât să fie necesar şi unrestaurator specializat care putea să le cureţe ori să dea altă înfăţişare, mai strălucitoare, lucrărilor acestora: în 1843, unasemenea meşter,J. Demski ce, în mod ciudat, era „fabricant de piepteni”, se pricepea şi la asemenea lucrări delicate deartă plastică.

99

58

Nu este de mirare că locuitorii cu stare îşi făcuseră obiceiul să achiziţioneze lucrări de artă de vreme ce, în Iaşi, seorganizau chiar expoziţii de pictură, ca aceea din saloanele Hotelului Sankt Petersburg, din vara anului 1844, unde taxade intrare de 3 sorcoveţi

100era destul de substanţială şi nu la îndemâna oricui.

101

Alte manifestări de interes erau panoramele aduse de întreprinzători itineranţi care atrăgeau un mare număr decurioşi. Acestea erau instalate fie în clădiri publice bine cunoscute, fie într-un spaţiu mai amplu, particular, dacă era vorbade pânze de mai mari dimensiuni. Aceste instalaţii – mai mult atracţii de bâlci decât opere de artă cu reală valoare estetică– foloseau totuşi aptitudinile plastice ale unor pictori pentru a dezvălui ignoranţilor cât şi celor aflaţi, din diverse motive(în special financiare) în imposibilitate de a călători în ţări străine şi de a cunoaşte frumuseţile pământului. De aceea,panoramele prezentau peisaje din zone exotice, monumente de arhitectură şi scene din bătălii celebre desfăşurate decurând pe vreunul dintre teatrele de război ale lumii. De altfel, unul dintre proprietarii de panorame – pe care şi-o intitula,în chip pretenţios, „Cosmorama” – încerca să îşi atragă publicul tocmai prin oferta de a vedea lumea pe un preţ foartescăzut, fără osteneală şi riscuri: „Vizitatorii acestui spectacol nu pot deajuns să laude naturaleţea obiectelor ce li seînfăţoşază ca cum le-ar vede la faţa locului. Doritorii de voeajuri în o epohă atât de primejdiosă şi costisitoare, nu pot maibine în toată siguranţa şi eftinătatea să îndestuleze a lor plăcere.”

102Această „Cosmoramă” ce, pentru a da o idee asupra

conţinutului, purta şi subtitlul „Vedute de cele mai interesante politii, palaturi şi paisagiuri a lumei”, prezenta următoareletablouri: Pesta-Buda (sic), O furtună pe mare, Cetatea Misoco, Deşteptul Ungariei, San Giuan d’Uloa (sic), InsulaTurneo, O vedută din Sfiţera [Elveţia], politia Fraiburg (sic), Veneţia şi Berlin.

103M. Hortz venea adesea, în turneu, cu

panorama sa la Iaşi. În noiembrie 1844 atrăgea atenţia asupra veridicităţii imaginilor pe care le prezenta, pentru carefolosise proaspăt apăruta dagherotipie ca bază documentară.

104Panorama funcţiona între orele 18 şi 22, „cu o brilantă

iluminaţie” iar biletul de intrare costa un douăzecer (adică un sorcoveţ sau un zwanzig). În iunie 1846, Hortz îşi redeschidepanorama în sala Cabinetului de Ştiinţe Naturale şi expune imagini din Paris, Veneţia, Stockholm, Sankt Petersburg şiNew York.

105În toamna aceluiaşi an apare un competitor în persoana lui C.G. Haschert care, la cererea publicului, îşi

prelungeşte şederea până în noiembrie. Ce-i drept, el avea o prezentare mai variată în sălile de la hotelul Sankt Petersburg:Parisul, bătălia de la Isli, bombardarea Tangerului, Pescuirea chitului de Groenlanda, Ierusalimul, Expediţia la Nord-Pol(sic), Veneţia, catedrala din Milano.

106O panoramă ciudată, executată din paie naturale, adusese francezul Jacynthe în

primăvara anului 1841. În reclamele inserate în presă nu erau date informaţii despre conţinutul acelei panorame dar,posesorul se arăta dispus să o înstrăineze dacă s-ar fi ivit ocazia: „Dacă amatorii doresc să cumpere panorama sau doarcâteva tablouri, sunt rugaţi să se adreseze proprietarului.”

107

Dar nu numai străinătatea avea privelişti demne de a fi admirate ci şi Iaşii. Iar pentru a fi cunoscute, un alt francez, J. Rey, afăcut o suită de desene ce au fost litografiate, în 1845, de un angajat al Institutului Tipo-Litografic al Albinei, P. Müller, şi adunateîntr-o mapă, sub titlul Album de douze Vues de la ville de Jassi, executées par J. Rey et dediée À son Altesse le Prince Régnant de laMoldavie par P. Müller, lithographe. Nu se cunoaşte activitatea anterioară şi nici aceea ulterioră a lui J. REY

108(exceptând un portret

ce i l-a făcut, în inauarie 1847, lui Franz Liszt, când s-a aflat în turneu la Iaşi). Autorul desenelor se prezintă ca un bun tehnician,cunoscător al principiilor perspectivei şi, în consecinţă, a redării corecte a proporţiilor ce-l face foarte potrivit pentru a trata peisajul

59

urban cu necesara rigoare în figurarea arhitecturii. În cele 12 planşe, este oferită o imagine foarte cuprinzătoare a capitaleiMoldovei din acel moment. Trei vederi generale, luate de pe dealurile din jur, din trei puncte diferite – Tătăraş, Copou şi Nicolina– prezintă oraşul în ansamblu, cu străduţele sale întortocheate, casele mici, strânse una într-alta, şi marile monumente ce se ridicăsemeţe deasupra lor. Apoi sunt date cadre din unghiuri mai apropiate, cu detalii din punctele mai însemnte: Spitalul Sf. Siridon,cu o vedere plonjantă asupra străzii şi a incintei forfotind de lume; Curtea Arsă cu locul viran pe care pasc caii de poştă şi drumulînvecinat pe care trec rădvane boiereşti şi surugii călări, în vreme ce, în depărtare se profilează cele patru turle ale Mitropoliei;Palatul Belvedere de la Socola, eleganta reşedinţă de vară a domnitorului, în mijlocul unui parc frumos şi cocoţat pe un deal plinde verdeaţă; Paltul Domnesc din oraş, privit montant de pe una dintre străduţele pline de case mici aflate în spatele lui, fapt ce-i

conferă o deosebită monumentalitate – în imediata apropiere se află şi impozanta Mitropolie; o planşă rezervată Mitropoliei, luatăşi ea tot de jos în sus, de pe o stradă lăturalnică unde, pentru contrast cu strălucitoarea construcţie, se văd case acoperite du stuf şiun noroi vâscos ce ajunge până la osia căruţelor trase cu greu de caii afundaţi în glod până la genunchi; Biserica Trei Ierarhi în zide sărbătoare, când procesiunea ce poartă pe mitropolit sub baldachin se pregăteşte să pătrundă în interior, în curte fiind multeechipaje luxoase, cu vizitii şi arnăuţi în straie strălucitoare – cortegiul a trecut pe sub turnul de poartă, astăzi dispărut; acelaşi turn,ca şi una dintre turlele bogat împodobită cu basoreliefuri a Trisfetitelor apare şi în stampa ce prezintă Strada Mare, cu magazine şilocuinţe cu balconaş, pe care trec echipaje ale protipendadei şi se plimbă cupluri de modă; o altă vedere a Străzii Mari,macadamisită cu calupuri de lemn – de unde şi numele de „Uliţa pavelei de lemn”, sub care mai era cunoscută în epocă – surprindegalanteria tinerilor ce aderaseră la ţinuta şi moravurile apusene, în stânga apărând o casă în al cărei balcon stau două femei elegantece sunt curtate de un cavaler în vreme ce jos, pe caldarâm, evoluează doi „dandy”călări, fandosindu-se cu alura lor de „sportsmen”

60

J. Rey, Vedere generală a Iașilor luată din Copou, litografie, B.A.R.

confruntaţi cu un ofiţer de lăncieri, spilcuit în uniforma sa de mare ţinută; într-o trăsură deschisă stau trântiţi un domn şi odoamnă, pe trotuar se văd şi alţi pietoni iar în mijlocul drumului, un negustor ambulant, cu un hârdău pe cap, face reclamă mărfiicu strigături şugubeţe; ultima planşă – una dintre cele mai reproduse de-a lungul timpului pentru a ilustra atmosfera secolului alXIX-lea – reprezintă Piaţa Sf. Vineri, cu agitaţia specifică unui spaţiu comercial în care se întâlnesc cele mai variate costume şitipuri umane, recompensante pentru orice artist. Aici pot fi văzute ţărănci aşezate pe covoraşe cu marfa dinainte, printre care sestrecoară cumpărătorii (una dintre precupeţe îşi alăptează pruncul); mezeluri şi peşti se văd atârnând, pentru mai bună reclamă,pe nişte beţe orizontale, prinse între două prăjini; o femeie cântăreşte ceva cu o balanţă unei doamne cu bonetă şi şal pe umeri; doievrei cu bărbi şi caftane au o dispută de afaceri; un fecior de casă, negru, îmbrăcat în costum arnăuţesc, cu fes, fustanelă şi cepchen

alb, cască gura la lume, parcă uimit de aceastăaglomeraţie; un turc, cu un imens turban pecap şi o fermenea ajustată pe trup, sub care sevede brâul lat, se târguieşte cu o ţărancă; lângăel, un ţăran cu pieptul dezgolit, îl priveşteatent; un boier anacronic în işlicul şi giubeauasa roasă, se plimbă agale, numărându-şi şiragulde mătănii în vreme ce un cerşetor ţigan îiimploră mila; doi arnăuţi, cu fustanele şi fesuricu ciucuri enormi discută gesticulândexpresiv; alte prăvălii sunt pe stânga, sub niştearcade, unde vânzătorii stau liniştiţi înaşteptarea clientelei; pe strada ce se deschideîn spate se văd căruţe şi târgoveţi mişunând,joviali şi gălăgioşi, ca într-o zi de târg.

Stampele după desenele lui Rey suntpline de viaţă, rod al unei observaţii atente a mediului specific din Capitală. Ele completează de minune Panorama Iaşilor la1841 a lui Stawski. Este de salutat ideea acestui misterios artist francez de a edita un portofoliu cu vederi atât de variate ale unuioraş prea puţin cunoscut în Occident dar care, prin acest album putea să ofere elemente atractive şi pasionante unui străin. Ela fost primul care s-a gândit la o asemenea publicaţie care să închege un portret reprezentativ al Iaşilor, fără a tinde spre planuriambiţioase de a descrie o întreagă ţară unde, de bună seamă, ar fi scăpat multe dintre lucrurile importante. De altfel, el nu s-amărginit doar la oraşul capitală ci a călătorit şi în provincie, cum o demonstrează ilustraţiile din Calendarul pentru PoporulRomânesc pe anul 1845 în care, pe lângă câteva imagini deja cunoscute din album, dar reluate în alte variante (Palatulocârmuirii, Biserica Trei Ierarhi, Uliţa pavelei de lemn), apare şi Cetatea Neamţului şi Ruinele Băii. Mai are şi o schiţă luată laun gater unde se tăiau calupurile pentru pavarea oraşului, precum şi câteva portrete expresive, aşa cum e Cerşetorul sau cele treipersonaje adunate în jurul unei mese din compoziţia O cârciumă: un ţăran cu lulea, o bătrână ţigancă vrăjitoare, zbârcită, beată

61

J. Rey, Strada Mare, litografie, B.A.R.

şi ridicolă în proorocirile ei şi un surugiu în picioare,venit, în grabă, să-şi umezească cu un păhărel, băut de-a-n-picioarelea, gâtlejul plin de praful drumului parcurs îngoană. Cu aceste tipuri, Rey relevă şi calităţile sale deportretist, insuficient puse în valoare de lucrările cuspecific documentar urban.

În Iaşi a apărut, de timpuriu, şi statuara de forpublic. Ea s-a dezvoltat tot sub influenţa curentelorartistice occidentale şi a fost realizată de artişti străini.Astfel, primul monument de anvergură, care s-a păstratpână astăzi, este obeliscul amplasat în Copou, pentruomagierea Regulmentului Organic.

109Proiectul i-a

aparţinut lui Gheorghe Asachi dar execuţia i-a revenitcolonelului rus Nikolai Sungurov şi unor cioplitori dinLvov. Obeliscul, nici prea înalt şi nici prea elegant, are oprimă bază ce se sprijină pe spinările a patru lei ce ţin înlabe coroane de laur şi spade, aceştia fiind aşezaţi pe unal doilea postament greoi. O lucrare neoclasică multmai elegantă, ce-i drept cu caracter funerar, este ridicatăîn curtea mănăstirii Frumoasa, în 1842, la căpătâiulmormântului logofătului Grigore Sturdza, tatăldomnitorului Moldovei, Mihail Sturdza. Ea reprezintăun sarcofag grecesc la ale cărui colţuri se află patruîngeri îngenunchiaţi şi pe al cărui capac este înălţat ungeniu togat, sprijinit, cu tristeţe, de un tambur decoloană pe care este rulată o ghirlandă de flori şi caresusţine o urnă. Pe timpanul sarcofagului este unbasorelief cu o clepsidră înaripată, simbol al scurgeriiineluctabile a timpului, iar mai jos este dăltuită o latăghirlandă de flori elegant aranjată sub armele ţăriisuprapuse pe trofee de război şi steaguri. Autorulacestui monument cu înaltă încărcătură simbolică era

62

Gheorghe Asachi și Nikolai Sungurov, Obeliscul din Copou, piatră

un italian ce activa la Odesa, Francisc Vernetta. Tot el făcuse, în aceeaşi perioadă, încă un monument funerar la bisericaBărboi. Ambele erau opere remarcabile despre care presa locală scria cu mare entuziasm.

110Peste aproximativ un an, în aprilie

1843, Gheorghe Asachi a publicat o broşură şi o planşă litografiată cu acest monument, a cărei apariţie o anunţa în paginilegazetei sale, „Albina Românească”.

111

În sfârşit, peste 10 ani, Iaşii se înfrumuseţează cu două arătoase fântâni publice, turnate în fontă la un atelier din Moravia,după proiectul comisului C. Mihailic de Hodocin, angajat al Departamentului Lucrărilor Publice.

112Fântâna plasată în piaţa

Curţii Vechi avea patru delfini din ale căror guri ţâşnea apă într-un bazin de piatră; cealaltă, din faţa Mitropoliei, avea formaunui fleuron gotic.

Fie că au petrecut în ţările române doar o perioadă scurtă de timp, fie că s-au stabilit aici definitiv, toţi artiştii străini veniţila noi au adus o contribuţie majoră la formarea gustului şi la deprinderea înaltei societăţi, apoi a maselor mai largi ale populaţiei,cu plastica de şevalet sau cu aceea monumentală, de for public, şi cu diversele lor genuri, depăşind cu mult cerinţele pieţeilimitate, în mod special, la portret. Peisajul, natura statică, compoziţia de gen, cea cu subiect religios, alegoric ori istoric apar şise impun într-a patra şi a cincea decadă a veacului al XIX-lea, fiind adoptate, mai întâi cu timiditate şi ca o curiozitate, alăturide chipurile stăpânilor, în casele mari ale capitalelor Bucureşti şi Iaşi, pentru ca, după 1860, odată cu înfiinţarea Pinacotecilor,a expoziţiilor anuale şi a şcolilor de specialitate, acestea să fie teme curente pe simeze sau în atelierele de creaţie care îşi aflau,ulterior, locul privilegiat pe pereţii locuinţelor oamenilor cu oarecare pretenţii. Aportul artiştilor străini s-a manifestat, deasemenea, în pregătirea şi încurajarea tinerelor talente locale fiind profesorii câtorva dintre iluştri pictori români de mai târziu,unii deveniţi chiar fondatori ai învăţământului artistic naţional superior, aşa precum Carol Wahlstein care a îndrumat paşii luiTheodor Aman şi C.I.Stăncescu, Anton Chladek pe ai lui Nicolae Grigorescu, Niccolo Livaditti pe aceia ai lui Ion Negulici,Giovanni Schiavoni pe ai lui Gheorghe Şiller, Gheorghe Lemeni şi Gheorghe Panaiteanu-Bardasare iar Henri de Mondonville,Wahlstein şi, într-o foarte mică măsură, Iosef August Schoefft pe ai mai obscurului Vasile Mateescu. Nu prea talentaţi şi nicideosebit de inspiraţi dar toţi, fără excepţie, admirabili tehnicieni ce stăpâneau la perfecţie maniera de lucru academistă, cu vagisclipiri romantice, aceşti plasticieni formaţi în mediul occidental, au adus în ţinuturile româneşti spiritul artei europene ce aveasă fie rapid asimilat şi să dea roade peste doar câteva decenii.

113

A fost necesară o jumătate de secol pentru a fi creată apetenţa şi a se naşte nevoia de artă de şevalet în rândul înalteisocietăţi româneşti pornită pe calea modernizării. În cea de-a doua jumătate de secol s-a început edificarea unei vieţi artistice,mai întâi cu timiditate, nesiguranţă şi fără ritmicitate, apoi, în ultima decadă, cu mai mare coerenţă şi hotărâre, apărând chiaremulaţia şi antagonismul între „clasici şi moderni”. Revenirea de la studii, într-al şaselea deceniu, a lui Gheorghe Tattarescu şiTheodor Aman în Muntenia, a lui Gheorghe Panaiteanu-Bardasare şi Gheorghe Năstăseanu în Moldova – tineri entuziaşti şiprogresişti, care doreau să vadă şi în propria ţară o intensă activitate pe tărâmul artelor şi o competiţie mobilizatoare întreplasticieni, la fel ca în străinătate – a contribuit la închegarea mişcării artistice pe plan local apoi naţional. Ei au fost pionieriiînvăţământului de specialitate

114, fondatori şi organizatori pe principii moderne ai pinacotecilor din Bucureşti şi Iaşi, la a căror

îmbogăţire au contribuit în mod capital, fapt ce a avut repercusiuni majore asupra cizelării gustului publicului şi a diversificăriigenurilor plastice ce erau oferite acestuia prin intermediul Exposiţiunilor Artiştilor în Viaţă, ai căror promotori au fost tot ei.

63

1 Adrian-Silvan Ionescu – Moda românească 1790-1850. Între Stambul şi Paris, Ed.Maiko, Bucureşti, 2001, pp. 136-1372 Docteur Eugène Léger – Trois mois de séjour en Moldavie, Paris, 1861, pp.105-1063 Adrien-Louis Cochelet – Itinéraire des Principautés de Valachie et de Moldavie. Extrait d’un journal de voyage fait en 1834 et 1835. Extrait duBulletin de la Société de Géographie,(f.a.), p.224 Docteur Eugène Léger – op.cit.,p.625 Portretul damelor, „Albina Românească” No.79/joi 5 Octomvrie 1844, pp. 325-3276 Dr.Andrei Veress – Pictorul Barabás şi românii (cu însemnările sale din 1833 despre viaţa bucureşteană), Academia Română. Memoriile SecţiuniiLiterare, seria III, tom IV, Memoria 8, 19307 Acad. George Oprescu (coordonator), Ion Frunzetti, Mircea Popescu (redactori) – Scurtă istorie a artelor plastice în R.P.R., Secolul XIX, Ed.Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1958, pp.22-23; Vasile Drăguţ, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache – Picturaromânească în imagini, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970, pp. 111-1128 Une femme de diplomat. Lettres de Madame Reinhard à sa mère 1798-1815, Paris, 1900, p. 201; Adrian-Silvan Ionescu – op. cit., p. 939 A.D. Xenopol – Istoria Românilor din Dacia Traiană. Epoca Fanarioţilor de la 1812-1821, Iaşi, 1896, vol.X, p. 15110 R.N. [Remus Niculescu] – Miniaturistul Mondonville, S.C.I.A. nr.3-4/iulie-decembrie 1954, pp. 262-265; Acad. George Oprescu(coordonator), Ion Frunzetti, Mircea Popescu (redactori) – op. cit., pp. 22-2311 Stanislas Bellanger – Le Kéroutza, Paris, 1846, vol.I, p. 1012 Ibidem, pp. 383, 38513 R.N. [Remus Niculescu] – op.cit., p.26214 Ibidem15 Dr. Andrei Veress – op. cit., p. 38816 [Vasile Mareescu] – Povestea unui băiat de la ţară (<Biografia lui Vasile Mateescu >scrisă de el însuşi,Bucureşti 1876), Ediţie refăcută şi corectatăde N.Iorga, Neamul Românesc, Vălenii-de-Munte, 1916, p. 8517 Toate datele biografice cf. Dr.Andrei Veress – op. cit. Vezi şi Árvay Árpád – Barábas Miklos – un răsfăţat al sorţii? în Pilda precursorilor, Ed.Kriterion, Bucureşti, 1975, pp.33-51; Jánó Mihály (coordonator) –Viaţa lui Barábas Miklos – Cronologie, în Catalogul Expoziţiei comemorativeBarábas Miklos, Ed. Trisedes Press, Sfântu Gheorghe, 1998, pp. 56-5718 Dr. Andrei Veress – op. cit., p. 37719 Ibidem, pp. 378-37920 Ibidem, pp. 388-39021 Ibidem, p. 37922 Ibidem, pp. 379-381; Adrian-Silvan Ionescu –op. cit., pp.111, 114, 118, 124; Idem – A bukaresti elegancia, în volumul Jánó Mihály (coordonator)– Barábas Miklos 1810-1898, Charta kiadó, Sepsiszentgyörgy,2001, pp. 38-45; Idem – Barábas Miklos, martor al modernizării înaltei societăţiromâneşti la începutul secolului al XIX-lea, „Bucureşti – Materiale de Istorie şi Muzeografie” XVII/2003, pp. 254-257; Idem – Barábas Miklos şieleganţa bucureşteană, „Revista Istorică” tom XIV, nr.1-2/2003, pp. 244-24623 Informaţiile legate de biografia artistului şi stabilirea cu exactitate a datei naşterii şi a morţii se dotoresc lui Árvay Árpád – O evoluţie romantică:prin ţările române, în India, în op. cit., pp. 51-6024 „Curierul Românesc” nr.26/8 mai 1836 :”D. Şeft, zugrav, care, după o petrecere a sa în Italia şi Paris, de 6 ani, viind în capitala noastră, a datdovadă de penelul său cel plin de adevăr şi expresie. Ca să nu rămâie necunoscute faptele sale celor ce se îndeletnicesc în aceasta şi ca să dea un îndemnde critică folositoare amatorilor, face expoziţie, îndestul de bogată şi însemnătoare, a tuturor icoanelor sale, în sala cea mare a Colegiului Sf. Sava.Această sală se deschide astăzi şi va fi slobodă intrarea la toţi doritorii, în vreme de 10 zile, de la 11-6 ceasuri după prânz.”25 [Vasile Mateescu] – op.cit., p. 8626 Collection de Tableaux et d’Etudes pittoresque sur l’Inde par M. Schoefft, „L’Illustration” No.126/26 Juillet 1845, p.343 : „(...) M. Schoefft, pictorungur, care a adus cu sine o voluminoasă mapă de studii din călătoriile sale în Turcia, în Persia şi în India. (...) Puţini artişti se aventurează în voiajuriatât de lungi ca Dl. Schoefft. Nici unul nu a parcurs India cu atâta atenţie şi, s-o spunem cinstit, şi mai puţini au avut acest zel, această tenacitate demuncă care singură permite să strângi enorma cantitate de crochiuri, de schiţe în culoare şi de pânze pe care am văzut-o în atelierul său. (...)”27 Árvay Árpád – Pe jos, din Tîrgu Mureş la Bucureşti, în op. cit., pp. 23-27 28 Idem – Un om dornic să revină la Bucureşti, în op. cit., pp. 61-6429 Paul I. Cernovodeanu – O acuarelă inedită a portretistului Sikó din 1846, S.C.I.A. nr.1/1962, pp. 196-19830 Toate datele biografice cf. Teodora Voinescu – Anton Chladek şi începuturile picturii româneşti, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1936; vezi şi G.Oprescu – Primul profesor al lui Grigorescu, Anton Chladek, în Lui Nicolae Iorga Omagiu, Craiova, 1921; Árvay Árpád – Maestrul maeştrilor, în op.cit., pp. 66-77 31 Theodora Voinescu – op. cit., planşele IV, V, X. XI

64

32 Radu Ionescu –Opere de Anton Chladek puţin cunoscute, S.C.I.A., nr.3-4/iulie-decembrie 1954, pp.270-27233 Acad. George Oprescu (coordonator), Ion Frunzetti, Mircea Popescu (redactori) – op. cit., p. 3134 M. Băcescu, I. Tăzlăoanu – Centenarul primei lucrări originale de ornitologie românească, Carol Wallenştain : Elemente de ornitologie, „Ocrotireanaturii” nr.1/1953, p. 128; Pius Wallenstein – Biografia şi activitatea lui Carol Wallenstein de Vella, Pictor, Profesor, Conservator ş iniţiatorul fondăreiMuseului Naţional, Galeriei de tablouri şi Museului de Şt. Naturale din Bucureşti, Tipografia Lumina, Ploieşti, 1908, p.1135 Ion N. Vlad, Gh. Stancoveanu - Carol Valştain, Muzeul de Artă Craiova, Craiova, 1967, pp. 17-3236 Vasile Drăguţ, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache – op. cit., p.11537 H. Blazian – Începuturile picturii moderne în Muntenia – Carol Valştein, „Viaţa Românească” nr.10/ocommvrie 1937, p.7038 Pius Wallenstein – op. cit., p.13; Lucian Predescu – Enciclopedia României Cugetarea, Bucureşti, 1999, p. 91539 C. Prodan – Sculptura, pictura şi gravura românească, Bucureşti, 1937, p.5940 Ion N. Vlad, Gh. Stancoveanu – op.cit., pp. 45-46; Şerban Boicescu, Ioan Duployen – Carol Valstein – un pionier al muzeografiei şi culturiiromâneşti, „Revista Muzeelor” nr.5/1971, p. 39841 A.N.I.C., Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 282/1959, fila 9342 Vezi şi G. Oprescu – Grafica românească în secolul al XIX-lea, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1942, vol. I, p. 7343 Ibidem, pp. 38-4044 Adrian-Silvan Ionescu –Învăţământul artistic românesc, 1830-1892, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1999, p.1945 Şerban Boicescu, Ioan Duployen – op.cit., p. 396; Ioana Cristache-Panait, Panait Ion Panait – Începuturile muzeografiei la Bucureşti, „RevistaMuzeelor” nr.1/1966, pp.40-4146 Adrian-Silvan Ionescu – Învăţământul... op. cit., p. 1947 V.A. Urechia – Istoria Şcólelor de la 1800-1864, Imprimeria Statului, Bucuresci, 1892, vol.II, p.17 48 A.N.I.C., Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Ţara Românească, dosar 5024/1839, fila 749 Sp. C. [Sp. Egăneanu] – Primul manual de desen şi arhitectură în româneşte,” Arhitectura” nr.1/ianuarie-iunie 1941; Ion N. Vlad, Gh.Stancoveanu –op. cit., pp. 125-160; Adrian-Silvan Ionescu – Învăţământul... op. cit., pp. 23-3950 Gh.Oprescu – Grafica... op. cit., p. 25051 Pius Wallenstein – op .cit., p. 25; Ion N. Vlad, Gh. Stancoveanu – op.cit., p. 87; Radu Bogdan – Theodor Aman, E.S.P.L.A., Bucureşti, 1955, pp.11-12; Gh. Oprescu şi colaboratori – Crearea Şcoalelor de Arte Frumoase în ţările române, „Buletin Ştiinţific, secţiunea de ştiinţa limbii, literatură şiarte” tom 1, nr.1-2/ianuarie-iunie 1951, p. 652 Pius Wallenstein – op. cit., p. 3053 [Vasile Mateescu] – op. cit.,p. 8554 A.N.I.C., Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, dosar 527/1864, filele 91-9355 Pius Wallenstein – op. cit., pp. 17-1856 Direcţia Judeţeană Dolj a Arhivelor Naţionale, Prefectura Dolj, Serviciul Administrativ, dosar 68/1845, fila 357 Ibidem, fila 158 „Illustrirte Zeitung” no.594/18 November 1854, pp. 323-324; Adrian-Silvan Ionescu –Cruce şi semilună. Războiul ruso-turc din 1853-1854 închipuri şi imagini, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2001, pp. 102-10859 A.N.I.C., Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Ţara Românească, dosar 270/1851, fila 8260 Ibidem, fila 7061 Ibidem, fila 7762 Idem, dosar 1678/1845, fila 163 Idem, dosar 3794/1859,fila 2264 Idem, dosar 1312/1847, fila 465 Ibidem, filele 5-766 M. Băcescu, I.Tăzlăoanu – op. cit.; Ion N. Vlad, Gh.Stancoveanu – op.cit.,pp.161-17067 Toate informaţiile cf. Miodrag Jovanovic, Leposava Selmic, Nikola Kusovac – The artistic treasure of Serbs in Romania, Beograd – Novi Sad, 199168 Ibidem69 Toate informaţiile biografice cf. Ion Frunzetti – C.D.Rosenthal, Bucureşti, 1955; Idem - Pictori revoluţionari de la 1848, Bucureşti, 1988; DanGrigorescu – Trei pictori de la 1848, Bucureşti, 1967; Vasile Drăguţ,Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache – op.cit., pp.118-121; AmeliaPavel – Pictori evrei din România, 1848-1948, Ed. Hasefer, Bucureşti, 2003, pp.15-1770 Mórtea şi înmormântarea lui C.A.Rosetti. Testamentul său şi omagii aduse memoriei séle, Bucuresci, 188571 Die moldowalachische Revolution im Jahre 1848, „Illustrirte Zeitung” no. 317/28 Juli 1849; G. Oprescu – Sculptura românească, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1965, pp.25-26,28; Petre Oprea – Date noi cu privire la activitatea artistică a lui C.D.Rosenthal şi N. Popescu, „Revista Muzeelor” nr.1/1964; N.V.[N.Vătămanu] – Din trecutul sculpturii în România, S.C.I.A. nr.3-4/ 1956; Adrian-Silvan Ionescu – Momentul 1848 în plasticadocumentaristă, „Revista istorică” tom X,nr.5-6/septembrie-decembrie 1999, pp.502-50372 Cornelia Bodea – 1848 la Români. O istorie în date şi mărturii, Bucureşti, 1982, vol.II, p.775

65

73 A. Ubicini – Omer Pacha, „L’Illustration” no.555/15 Octobre 1853, p. 249; Adrian-Silvan Ionescu – Portretele lui Omer Paşa, „Revista Istroică”tom IV, nr.3-4/martie-aprilie1993; Idem – Omer Pasha’s Portraits, „Revue Roumaine d’histoire de l’art” Tome XXXIII/1996; Idem – Cruce şisemilună, Ed.Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2001, pp.17-1874 Costin Feneşan, Valeriu Stan – Un episod dramatic din activitatea emigraţiei române după revoluţia de la 1848. Moartea pictorului C.D. Rosenthal,„Studii şi Materialede Istorie Modernă” vol. VIII/199475 Toate informaţiile biografice cf. Lucia Dracopol Ispir – Pictorul Negulici, 1812-1851, Bucureşti, 1939; Idem – Pictorul revoluţionar I.D.Negulici1821-1851. Cu prilejul aniversării de 150 de ani de la naştere, Ploieşti, 1962; Ion Frunzetti – op.cit. ; Dan Grigorescu – op.cit.76 Tote informaţiile biografice cf. Ionel Jianu – Pictorul revoluţionar Barbu Iscovescu, Bucureşti, 1954; Ion Frunzetti – op.cit.; Dan Grigorescu –op.cit.77 Toate informaţiile biografice cf. Barbu Teodorescu – Constantin Lecca, Bucureşti, 1938; Paul Rezeanu – Constantin Lecca, Ed. Meridiane,Bucureşti, 198878 Adrian-Silvan Ionescu –Învăţământul..., op.cit., p.2379 Ibidem, pp. 41-4380 August Treboniu Laurian şi Nicolae Bălcescu editaseră, la Bucureşti şi Viena „Magazin Istoric pentru Dacia” (1845-47 şi 1851) iar MihailKogălniceanu, la Iaşi, „Arhiva românească” (1840-1841 şi 1845) iar scriitorii îşi dedicaseră eforturile literaturii de ficţiune istorică, precum DimitrieBolintineanu în poeziile sale, Costache Negruzzi şi Alexandru Odobescu în nuvele.81 Toate informaţiile biografice cf. Remus Niculescu - Eustatie Altini, S.C.I.A., nr.1/196582 Octav Minar – Pinacoteca Naţională din Iaşi, Bucureşti [1912], p.1983 E. Lovinescu – Gheorghe Asachi, viaţa şi opera lui, Cartea Românească, Bucureşti, 1921; Eugen Pohonţu – Începuturile vieţii artistice moderne înMoldova. Gh. Asachi şi Gh. Panaiteanu, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1967; Marin Aiftincă, Al. Husar (coordonatori) – Gheorghe Asachi. Studii, Ed.Academiei Române, Bucureşti, 199284 Remus Niculescu – Contribuţii la istoria începuturilor picturii româneşti, S.C.I.A. nr.3-4/1954; Idem – Gheorghe Asachi şi începuturile litografieiîn Moldova, S.C.I.A. nr.1/1955;85 Toate informaţiile biografice cf. H. Blazian – Giovanni Schiavoni, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1939; vezi şi Idem - Giovanni Schiavoni,„Studii italiene” V/1938; Lucia Dracopol-Ispir – Giovanni Schiavoni (1804-1848), „Timpul” Nr.519/12 Octombrie 1938; Idem – Tot despreGiovanni Schiavoni, „Timpul” Nr.540/ 2 Noiembrie 193886 H. Blazian – op.cit., p. 3687 Ibidem, p. 24; Lucia Dracopol-Ispir – Tot despre Giovanni Schiavoni, op.cit.88 „Albina Românească” No. 10/ 3 Fevruarie 1844 – „AVIS/ Iscălitul are cinste a încunoştiinţa pe dumnealor proprietarii biletelor loteriei tablouluiseu, că tragerea loteriei se va face duminica viitoare la amează-zi în sala Academiei unde tabloul va fi ecspus./ G. Schiavoni”89 G. Oprescu (coordonator), Ion Frunzetti, Mircea Popescu (redactori) – op.cit., fig.33, p.4790 H. Blazian – Giovanni Schiavoni, op. cit.,p.1891 „Albina Românească” No.81/10 Octomvrie 1848 – „Subscrisul zugrav de portrete, sosind aice de curând, propune a lui lucrare onoratei nobleseşi publicului respectabil. După ce am învăţat în Academia din Iaşi, sub direcţia D. I. Schiavoni, am mai urmat astă artă la Veneţia în ateliile DD.Natale şi Felice Schiavoni, care poartă un mare nume de artişti. Aplicaţia me neîntreruptă în şcoale aşa de frumoase îmi dă drept a nădăjdui că voipute răspunde la însărcinarea persoanelor ce ar binevoi a’mi încredinţa. Adresa este în casele fraţilor mei, faţă-în-faţă cu Spitalul Sf. Spiridon.”92 Toate informaţiile biografice cf. Jeana Gheorghiu – Un pictor moldovean din secolul trecut : Nicolo Livaditi, „Viaţa Românească” nr.8/august1939; George Oprescu (coordonator), Ion Frunzetti, Mircea Popescu (redactori) – op.cit.,p.40; George Oprescu – Pictura românească în secolul alXIX-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984, pp. 62-6493 „Albina Românească” No.21/27 Martie 183394 „Albina Românească” No. 84/24 Octomvrie 1846 – „D.Rudolf Rotkel din Berlin, zugrav de portreturi şi de peisagiuri, au sosit în această capitalăşi doreşte a sluji în această artă onoratului public. Doritorii se vor adresa la Redacţia Albinei.”95 „Albina Românească” No.82/17 Octomvrie 1846;No.83/20 Octomvrie 1846 – „Domnul Zoboli, zugrav italian,elev Academiei de Roma, trecând prin această Capitală,doreşte să facă portrete şi sădeie lecţii de învăţătură în toate feliurile atingătoare de această artă. El se îndeletniceşte şi cu decorarea apartamentelor după un nou metod aflat dedânsul. Bunele rezultate căpătate mai cu seamă în Rusia, unde au petrecut un îndelungat timp şi unde au primit însărcinări de zugrăvie din parteaMăriei Sale Împăratului îl fac a espera că toţi acei ce ar voi să’l cinstească cu însărcinările şi cu încrederea lor vor fi cu desăvârşire mulţămiţi. El şedela Otelul de Italia, lângă Curtea Palatului Administrativ, ţinut de cătră D. B. Luzzato.” 96 „Albina Românească” No.22/18 Martie 1843 – „Iscălitul are cinste a înştiinţa pe înalta noblesă şi pe respectabilul public că având cele mai noueşi mai frumoase modele pentru zugrăvitul apartamentelor, poate întreprinde şi săvârşi cu grăbire orice fel de asemene însărcinări. El încredinţează

66

totodată că la asemene lucru nu întrebuinţează nici cum schele ci numai scările sale mehanice, carele între altele, nu aduc caselor nici un fel destricăciune. Pe lângă aceste, iscălitul lucrează cu oloiu orice insignii (semne) de neguţitori seau de artişti [artizani, meşteşugari], asemene peizagiurişi oferă pe păreţii caselor poate face tot feliul de zugrăvele a fresco. Lăcuinţa iscălitului este pe Uliţa Mare peste drum de la poarta ce duce la BisericaCatolică./ADOLF KRANTZELBERG / zugrav de teatru de la Viena.”97 „Gazeta de Moldavia” No.24/25 Martie 185498 „Gazeta de Moldavia” No.82/15 Octomvrie 1853 – „D. A. Croce, arhitect de Roma, de curând sosit în astă capitală, propune a da doritoriloracestei arte sau pe la Pensionate, lecţii de desenul linear, pentru facerea planurilor arhitectonice, a maşinilor, şi pentru ornamente. Doritorii suntpoftiţi a se adresa la librăria D. Henig et C-ie.”99 „Albina Românească” No.77/30 Septemvrie 1843 – „Iscălitul cu cinste încunoştiinţează pe înalta noblesă şi pe respectabilul public că cunoaştesecretul de a da litografiilor negre sau iluminate [colorate], precum şi zugrăvelilor făcute cu pastelu, după ce le curăţă şi le îndreptează, de nu suntnumai stricate, un fel de verni (spoială) puindu-le şi în cadre potrivite, pentru a le da frumuseţea putincioasă, spre o deplină şi mulţumitoareînfrumuseţare a apartamentelor. Dovadă tuturor acestora sunt cadrele ce le are de vânzare. Acest verni dă portretelor, fie ele oricât de vechi, o faţănouă, deşteptând vioiciunea pierdută, asemene fiind lipite pe o pânză, au tot acea trăinicie şi tărie ca şi zugrăvelele făcute cu oloiu şi se pot spăla cuun burete muet în apă caldă feştelite fiind de colb şi de muşte. Iscălitul se mai îndatoreşte a spăla şi a da cu un preţ moderat zugrăvelilor cu oloiu şilitografiilor întreaga vioiciune pierdută./ J. DEMSKI/ Fabricant de piepteni/ Locuinţa sa este pe uliţa consulatului rusesc.”100 Cursul unui sorcoveţ ( zwanzig) era de 2 lei şi 10 parale.101 „Albina Românească” No.63/10 August 1844 – „O colecţie foarte frumoasă de tabloane se află expusă în otelul de San Petersburg. Sala estedeschisă de la 9 ceas[uri] dimineaţa până la 1 după amiazi şi de la 4 până la 6. Preţul de intrare este 3 sorcoveţi de persoană.”102 „Albina Românească” No. 75/19 Septemvrie 1848103 „Albina Românească” No. 74/16 Septemvrie 1848104 „Albina Românească” No. 90/12 Noemvrie 1844 – „Panorama cea mare a D. Hortz, care s’au deschis în saloanele [otelului] de San-Peterburg,ţinteşte acum luarea aminte publică. Magia artei transportează pe privitoru în mijlocul prejurimilor faimoase a pământului nostru, ce sunt înfăţoşatecu un adevăr însemnător, mai ales de la aflarea Dagherotipiei, dupre care tabloanele sunt lucrate.(...)”105 „Albina Românească” No.47/16 Iunie 1846; No.51/30 Iunie 1846106 „Albina Românească” No.85/27 Octomvrie 1846; No.88/7 Noemvrie 1846107 „Albina Românească” No.14/ 16 Fevruarie 1841108 Gh.Oprescu – Grafica românească..., op.cit., p. 98; Idem – Pictura românească..., op.cit.,pp. 55-56; Adrian-Silvan Ionescu – Artă şi document,op.cit.,pp.124-127109 G. Oprescu (coordonator), Ion Frunzetti, Mircea Popescu (redactori) – op.cit., p. 49; G. Oprescu –Sculptura românească, op.cit., p.22110 „Albin Românească” No.44/Joi 4 Iunie 1842 – „În luna lui Mai a anului curgătoriu, politia noastră Iaşii s’au înfrumuseţat cu două monumentefunerare de marmură albă de Italia, făcute şi aşezate supt direcţia D. Fransoa Verneta [François Vernetta], maistru lucrătoriu de marmură din Odessa,unul în biserica Bărboiu, şi alta în ograda monastirei Frumoasa : cel întâiu deşi’i frumos şi bine făcut, totuşi pentru simplitatea sa n’are nimicăinteresant, celalalt de la Frumoasa înălţat după poronca În[ălţimii] Sale întru aducereaminte a reposatului seu părinte, au tras privirile tuturorcunoscătorilor; îngerii aflători la tuspatru unghiurile monumentului şi mai cu samă geniul, sunt interesante şi vrednice de privit; starea, figurile şiîmpodobirea lor sunt minunate. Noi credem că D. Verneta în viitorime i se vor face mai multe comenzi şi vom avea plăcere a vedea politia noastrăînfrumuseţată cu alte nouă obiecte a artei.”111 „Albina Românească” No. 27/1 Aprilie 1843 – „La Institutul Albinei s’a publicat : MAUSOLEUL/ înălţat în/ MONASTIREAFRUMOASA/ întru fericita aducereaminte a răposatului M[are] Logofăt şi Cavaler GRIGORIE STURZA”112 „Gazeta de Moldavia” No.1/1 Ianurie 1853 – „Capitala noastră s’au îndănuit [a primit donaţie, danie] cu doă noă fântâni ce se potu socotitotodată ca monumente publice, cu care sântem datori munificenţei Prea Î. Domnu Grigorie A. Ghica. Una din aceste fântâni, ce împodobeşte peaţacea mare a Curţei vechi, reprezentează un grupu de patru delfini care varsă din a lor guri atâtea măsuri de apă în un mare basen de peatră, ce nu târziuse va întroloca [forma] de un altu din marmoră de Moldova. A doua fântână este pe peaţa Mitropoliei, în faţa Catedralei, monumentul ce se înalţăpreste fontană este o formă gotică şi are o înălţime de 28 palme, ambe monumente sunt de feru vărsat, bronzuite şi în parte înaurite, şi trag o povarăde 3328 oca. Departamentul lucrărilor publice,carile prosforează un zel neadormit pentru îmbunătăţirile materiale a politiei, au pus a se executa acestlucru la baea [turnătoria] de Blanco în Moravia, dupre modelul dat de D.Comisul Mihailic, amploaeat tehnic al acestui Departament.”113 Adrian-Silvan Ionescu - Pictori străini pe meleaguri româneşti, în Ileana Căzan, Irina Gavrilă (coordonatori), Societatea românească întremodern şi exotic văzută de călători străini (1800-1847), Ed.Oscar Print, Bucureşti, 2005, p.286-346114 Adrian-Silvan Ionescu – Învăţământul..., op. cit., pp.58-95

67

Gheorghe Tattarescu, Deșteptarea României, u/p,M.G.T.

Expoziţia din 1864 şi testarea interesului publicului pentru arte

Spre sfârşitul anului 1863, Dimitrie Bolintineanu – unul dintre clarvăzătorii deţinători ai portofoliului Cultelor şiInstrucţiunii Publice – a voit să dea un imbold mişcării artistice româneşti. În acest sens a iniţiat o expoziţie a artiştilor localişi i-a solicitat pe toţi să-şi prezinte lucrările. Aceasta avea o dublă finalitate: aceea de a obişnui publicul Capitalei cumanifestările artistice şi aceea de a achiziţiona lucrări pentru Galeria de Tablouri.

1În acest scop, ministerul a dat şi un

Comunicat de presă ce a apărut în mai multe periodice în primele zile ale lunii ianuarie 1864.2

Pe 28 decembrie 1863, Bolintineanu îl invită pe Theodor Aman, pictorul de maximă prestanţă al acelui moment, săparticipe la expoziţie, subliniind intenţia de a fi făcute achiziţionării pentru cele două muzee ale ţării: „În urmareadisposiţiunilorŭ luate de acestŭ Ministeriu, relativŭ la îmbunătăţirea galeriei de tablouri din Bucuresci şi Iassy amŭ onore a veinvita şi pe D-Vostră că de veţi poseda nişce assemené tablouri, se bine voiţi a le depune în sălile ce s’au destinatŭ într’adinsŭpentru acésta, în Academia naţionale, unde vorŭ sta espuse la viderea publicului mai multe zille adecă de la 2 până la 20Jannariu fiitorŭ despre care apoi guvernulŭ să pótă cumpéra pe acellea assupra cărora ar puté se attragă gustulŭ publicului şiallegerea artei.”

3Asemenea invitaţii fuseseră trimise şi celorlalţi artişti din Bucureşti dar nu toţi le dăduseră curs.

Expoziţia a fost organizată în trei săli de la Colegiul Sf. Sava – numit, în chip pompos, Academie – şi a atras un publicnumeros şi entuziast, foarte curios să vadă atât operele originale ale artiştilor noştri cât, mai ales, copiile după creaţii ale picturiiRenascentiste şi manieriste, care se bucurau la aceea dată de mare apreciere în rândul acelora care nu vizitaseră galeriile europeneşi nu văzuseră cu proprii ochi acele pânze celebre. Afluxul de public a determinat pe organizatori să prelungească cu încă o lunădurata expoziţiei programată iniţial pentru intervalul 2-20 ianuarie.

Cronicile apărute în câteva publicaţii sunt elogioase mai ales la adresa lui Theodor Aman, urmat de Szathmari şi deTattarescu. Ulysse de Marsillac, în gazeta sa de limbă franceză “Le Voix de la Roumanie”

4îşi arată regretul că, de pe simeză

lipsesc lucrări de Constantin Lecca, Petre Alexandrescu, Henri Trenk şi că familia promiţătorului pictor Mihail Lapati, recentdecedat, nu a trimis nici una dintre pânzele sale. La fel, regretă că C.I. Stăncescu, aflat încă la studii la Paris, nu trimisese nici opictură (fiind prezent doar cu nişte desene, cum se va vedea mai jos). Văduvită de creaţiile acestor autori, expoziţia nu putea damăsura talentului plasticienilor români: “Noi am fi dorit ca fericita şi fecunda idee a D-lui Bolintineanu să se realizeze în modcomplet şi că Expoziţia pe care o găzduieşte astăzi Academia Sf. Sava să reprezinte întradevăr stadiul actual al artei dinRomânia”. – după care autorul adaugă – “Aşa cum este şi în ciuda lipsurilor pe care le-am semnalat, expoziţia de faţă este un

69

lucru bun pe care îl salutăm, cu bucurie, ca pe o promisiune cât şi ca pe o realitate. Cultivarea frumosului duce la dragosteapentru bine. Din ziua când arta va câştiga în România locul care i se cuvine noi vom face un mare pas pe calea progresului”. Daraceea zi era încă departe iar Ulysse de Marsillac avea toate motivele să critice lipsa de gust a concetăţenilor şi dezinteresulacestora pentru arte: “Cine încurajează artele în România? Edificiile publice sunt decorate cu ornamente groteşti; saloanelecele mai elegante sunt lipsite de tablouri; picturile murale nu sunt decât nişte bălţături ridicole; dacă se renunţă la arabescurilede pe plafoane este pentru a le înlocui cu nişte caricaturi ca acelea care dezonorează sala tronului, la palatul princiar; (…)fotografia a omorât portretul artistic; ce vreţi să facă un pictor în aceste condiţii? (…)”

Apoi cronicarul se ocupă, pe îndelete, de picturile expuse de Aman, Bătălia de la Plonin şi După bătălia de la Rusciuk(Răpirea cadânelor de ostaşii lui Mihai Viteazul) scene istorice meritorii cărora nu le face o descriere prea amănunţită pentru cămai vorbise despre ele într-un articol anterior, când prezentase atelierul lui Aman (“La Voix de la Roumanie” Nr. 42/9/21 Nov.

70

Theodor Aman,Vânători și Zuavi în fața Sevastopolului, u/p, M.N.A.R.

1861). Dar autorul francez este atras mai mult de un subiect de istorie contemporană în care patria sa natală se impusese ca omare putere europeană, Războiul Crimeii, ilustrat prin compoziţiile cu zuavi. Afecţiunea pentru aceşti militari de elită pictorulo datorează legăturilor sale cu Franţa: “D. Aman a fost mult timp un copil al Parisului. Acolo a prins drag de zuavi, aceasta i-apurtat noroc. (…) Astăzi avem Zuavi mergând spre tranşee şi Zuavi şi vânători pedeştri în faţa Sevastopolului. Aceste pânze suntfranţuzeşti prin subiect, desen şi culoare. Un mai bun elogiu nu cunoaştem”.

În numărul următor al ziarului5

său Ulysse de Marsillac se ocupă de exponatele lui Tattarescu căruia îi evidenţiază stilulclasicist şi amprenta lăsată de studiile efectuate în Italia.

Dacă pentru Aman nu avea decât cuvinte de laudă, în prezentarea exponatelor confratelui său – majoritatea copii dupămari înaintaşi – apar şi critici, nelipsite de justeţe, în privinţa compunerii, a redării anatomiei şi a gamei cromatice: “Majoritateatablourilor Dlui Tattarescu sunt studii şi studii de tinereţe. Nu îl blamăm… (Vârstă fericită la care nu ai altă grijă decât să iubeştibinele şi să-l reproduci! (…) Dl. Tattarescu îl iubeşte pe Guido Reni. Este un model bun. El i-a împrumutat câteva subiecte.Acest Crist care moare pe Cruce nu ne-a emoţionat deloc. Nu aşa înţelegem noi figura în suferinţă a divinului supliciat. Acesttrup flasc şi calm nu este cadavrul sfâşiat al lui Isus; este fantezia rece a unui pictor lipsit de inspiraţie. Nici această Judit nu neplace mai mult, teatrală şi cochetă, ce pare că pozează extazul în loc să se gândească să fugă ascunzând într-un sac capuldezgustător însângerat al lui Holofern. Braţul lui Holofern este imposibil iar trunchiul seamănă cu un arbore de culoarea cărniipe care securea tăietorului de lemne l-a doborât pe un covor. (…) Deasupra o copie mediocră a Încoronării Fecioarei. Alături,două tablouri [originale] de Dl. Tattarescu aparţinând genului bizantin. Un Crist şi o Fecioară, amândoi bogat coloraţi, plutindîntr-o atmosferă fără umbre dar amândoi reci, ţepeni în imobilismul etern al unei dogme care nu admite progresul. Aceastălinişte impasibilă îşi are grandoarea sa. Aceasta oboseşte ochiul dar place minţii. (…) Apoi să ne oprim pentru a vedea o copieredusă a principalei opere a Dlui Tattarescu: Deşteptarea României. Nouă ne plăcea mai mult prima variantă, aceea pe care odeţine de multă vreme muzeul de la Sfântul Sava”.

Lui Carol Szathmari îi consacră cel de al treilea articol dedicat expoziţiei.6

Artistul a prezentat atât lucrări originale, cât şicopii după operele unor maeştri europeni din vechime: Portret de băiat de Dürer, Flora de Titian, Diana ieşind din bae deRubens, Bacanta de Albano, Sine Baccho et Cerere, friget Venus de Jordaens, Cleopatra murind de Pietro da Cortona, Cădereazeilor învinşi de Carlo Maratta, Fumători de Frans Mieris, Învăţătorul de Van Ostade, Ruine de Salvator Rosa şi Peisaj deCanova şi de Wouwerman. Ulysse de Marsillac face o pledoarie în favoarea copiilor după lucrări celebre care sunt altfelinaccesibile oamenilor de rând şi chiar statului român, dar care, prin prezenţa lor pe simeză, aveau să contribuie la dobândireagustului estetic al publicului: “Nu toată lumea poate să-şi procure operele maeştrilor. Este un motiv de a fi condamnaţi la operede mâna a doua sub pretextul originalităţii? În fond, ce contează la urma urmei dacă un anumit tablou nu este ieşit din mânalui Rafael dacă eu regăsesc desenul său atât de curat şi grupurile sale atât de armonioase? Preferaţi, mai bine, să vi se dea o firmăde sat mâzgălită de un ucenic de pictor în vacanţă? (…) Nu se dau toate acestea ca perfect autentice. Îmi ajunge că regăsescreconstituirea marilor maeştri şi spun că, pentru Bucureşti ar fi un mare noroc dacă guvernul ar putea cumpăra cea mai bunăparte a tablourilor care compun tripla expoziţie a d-lor Aman, Tattarescu şi Szathmari şi le-ar lăsa constant sub ochii publiculuiromânesc, care ar sfârşi prin a prinde gust pentru lucrurile de artă care i-au lipsit foarte mult până în prezent.”

71

Pentru Szathmari, gazetarul francez avea o adevărată slăbiciune iar informaţiile despre succesele acestuia din ţară şi depeste hotare erau totdeauna inserate, cu ample şi elogioase comentarii, în periodicul său. Este evident că şi cu această ocazieartistul beneficiază de o caracterizare flatantă: “Dl. Szathmari nu este doar un colecţionar inteligent şi un copist abil. El are unadevărat talent de pictor şi expoziţia va conţine mai multe tablouri de el pe care le-amvăzut cu mare plăcere. A împrumutat din România câteva subiecte care i-au purtatnoroc. Recomandăm în special o piaţă din Craiova, strălucind toată de lumină şi ocăruţă de poştă de o remarcabilă veridicitate. Dl. Szathmari s-a dedicat de câţiva anifotografiei. A ajuns la nişte rezultate minunate. Altă dată vă vom vorbi pe îndelete deacest talent căruia Franţa, Anglia şi Germania i-au adus răsunătoare omagii.”

Maiorul Pappasoglu trimisese ziarului “Reforma” în chip de corespondenţăimpresiile sale la vizitarea expoziţiei.

7Militarul cu suflet de artist se entuziasma în faţa

picturilor celor trei artişti şi, la fel ca Ulysse de Marsillac, propunea achiziţionarea lorde stat: „Galeria aceia ce depindă de onor. artistŭ în pictură, D-nu Tătărescu, înconsideraţia unor tablouri bine esecutate de măni române, nu numai că merită laude,dar guvernul arŭ face bine când le-ar opri, pentru formarea unei galerii de tablouri înţéra nóstră, ca în tóte ţerile civilisate, şi de care sîntem lipsiţi cu desevârşire.

Intrând în galeria ingeniosului pictor românu D-nu Aman, am admiratŭacele doue opere istorice, lucrate de D-nia sa, I-iŭ Intrarea Românilor în oraşulturcescu Ruşciugul pe timp de iarnă grea, incendierea şi prada lui, şi al II, BătăliaMoldovenilor cu Polonii prin stratagema dărămării copacilor spre a împiedica peinamicu; amândoe sunt vrednice de a trage admirarea publicului. Iar cel din tâiŭ, în adeverŭ, e singura operă română careaşeză pe capul artistului românŭ, D-nii Aman, laudele meritate. Guvernul nostru ar face forte bine daca ar opri aceste doeopere pe seama galeriei naţionale.

Sosiŭ şi în frumósa galerie a Onor. D-nu pictorŭ Satmari. În adeverŭ, mult mai numerósă decât cele lalte două, mult maiadmirabile din punctul de vedere al artei, căci partea cea mai mare din tr’ensa, este adunată de acest ingeniosu artistŭ din maimulte state ale Europei luminate. Opera a mai multor artişti iluştri şi vechi în pictură, colecţiune ce nu se póte face de cinevade câtŭ după un timpŭ îndelungatŭ, şi cheltueli numeróse.

Ca Român, ca cunoscătorŭ în pictură şi ca iubitor de progresul ţerei mele, în arte şi în ştiinţe, şi ca unulŭ ce tot daunaam invitat Guvernulŭ la fapte folositóre naţiunii, îi facŭ şi acum căldurosulŭ meŭ apelă ca totă galeria Onor. D-nu Satmari,care a dat dovezi tot-dauna că iubesce România ca şi patria sa adoptivă, se o facă şi pe densa proprietatea statului nostru,învauţindu-l şi cu această galerie de Tablouri naţionale, care vor aduce tot-dauna cea mai mare lumină tinerilor Românicari vor profesa arta picturei.”

Ambii cronicari nu se ocupă decât de operele celor trei pictori ca şi când alţii n-ar mai fi expus, aşa cum de altfel,Marsillac semnalase. Totuşi, în expoziţie au figurat şi alţi plasticieni care sunt amintiţi de Constanţia de Dunca în cronica

72

Ulysse de Marsillac, foto: autor necunoscut, BNR

sa Două ore la esposiţiunea de la Academie publicată în “Amicul Familiei” revista a cărei directoare şi aproape sigură autoareera.

8Este posibil ca, la început aceşti expozanţi să fi ezitat a-şi prezenta lucrările dar, văzând succesul de care se bucura

manifestarea, le-au adus ulterior.Într-un lung preambul autoarea doreşte să-şi evidenţieze cunoştinţele de artă învăţându-şi cititorii cum să analizeze o

pictură şi destăinuindu-şi propriile experienţe în muzee, în faţa cadrelor lui Leonardo da Vinci, Rafael şi Titian. Apoi laudăportretul fratelui ei, căpitanul Nicolae Dunca, mort în 1862 în Războiul Civil american unde plecase voluntar, pe care C.I.Stăncescu îl desenase în creion, folosind ca model o fotografie carte-de-visite.

9Din cauza acestei dureroase pierderi domnişoara

Dunca afirmă că nici nu se mai poate uita la scenele de luptă realizate de Aman şi atât de gustate de public. Totuşi, găseşte poeziapeisajului într-una dintre compoziţiile inspirate de evenimentele recente ale războiului anglo-franco-turco-rus şi devine chiarcolocvială în interesul pe care i-l suscită doi dintre militarii figuraţi în prim plan adresându-se direct autorului spre a afla desoarta lor: „ (…) E un lagăr de zuavi în Crimea. Ah! Ce dulce, ce lină, ce ferice natură e sub cerul Crimeei, dacă Dl. Aman areprodus’o precum este. Cerul e belu, câmpia întinsă, liniscită (…) Nimic mai armonios, mai artisticamente natural decâtgruparea personajelor, decât diversele espressiuni ale soldăţeştilor phisionomii. E un zuav văzut de faţă şi un alt de trei cuarte,ce ne zice, lucru ce nu ştiam, că zuavul e om. Ce de suvenire pe facia sa! Are mumă, are surore, are póte … are desigur şi mirésăacest june militar. D-le Aman, mă intereseză atât de mult eroul D-tale încât zi’mi, te rog curând de nu cumva a sucombatfatalului resbelu dela ‘56[?]”

Baia turcească îi suscită o investigaţie a psihologiei femeilor orientale,încercare pe care o extinde şi la tabloul O barcă pe Bosfor unde apăreau figuricunoscute ale protipendadei bucureştene îmbrăcate în straie turceşti şi-ireproşează autorului că nu a redat trăirile interioare proprii vârstei pe chipurilemodelelor sale. Apreciază calităţile de naturmortist ale lui Aman atunci cândtratează materialitatea covorului ce atârnă peste marginea bărcii sau vesta verdece o poartă unul dintre personaje. Revine însă la părerea că artistul are o deosebităînclinaţie pentru redarea naturii: “Cred pre D. Aman mult dispus la picturapeisagiului; D-lui are un sentiment al naturei, o dulceţă ş’o variaţiune în coloritforte proprie la opere remarcabile. Cât pentru situri, desigur România şi Carpaţiisăi i-ar oferi destule modele. Am întrevăzut tabloul, bătălia de la Plonin, acel efectde lumină, acea vigóre de ton ne întăresce în credinţă că D. Aman ar excela înpictura peisagiului. „ Trecând, în grabă, la ceilalţi expozanţi, aminteşte un peisajde Henri Trenk, o compoziţie religioasă de Constantin Lecca – Drumul spreGolgota – un studiu de nud de Mişu Popp – pe care-l critică, voalat, că “poesia sae însă prea mănoasă, idealul său prea cărnos.” Şi pentru Tattarescu are oînţepătură la adresa finisajului academist: “(…) multele sale tabbelle curate,spălate, lustruite, copii proprii a plăcea iubitorilor de curat.”

73

Dimitrie Pappasoglu, foto: C.Szathmari, București, B.N.R.

Acestea sunt şi primele comentarii critice din istoria artei româneşti: uneori timide, alteori ironice, pentru a nu fimuşcătoare, bazându-se mai mult pe descrieri şi comparaţii poetice decât pe o adevărată analiză plastică, aceste cronici aveaudarul de a stârni interesul cititorilor şi de a-i îndemna să viziteze expoziţia.

La solicitarea Ministerului, o comisie formată din Nicolae Mavros, Ion Ghica, George Grigore Cantacuzino şi PetreAlexandrescu face o selecţie de lucrări ce meritau a fi achiziţionate de stat pentru îmbogăţirea colecţiilor muzeelor dinBucureşti şi Iaşi. Acestea erau: Bătălia de la Plonin şi Zuavii lui Theodor Aman, patru copii de Gheorghe Tattarescu – Dianadupă Corregio, Judith după Guido Reni, Un costum naţional de la Sorento după Natale Carta şi Lavandeja după un tablouvechi de şcoală spaniolă; Sfânta Familie de Ulysse Creţianu, probabil tot o copie după un artist străin, iar de la Carol Szathmariuna din lucrările sale originale, documentare, Un târg românesc (în care se evidenţiau costumele populare) şi o pânză dincolecţia sa, Iacob cel tânăr, presupus a fi o operă a lui Murillo

10(dar, la fel de bine, putea fi şi o copie). Împreună cu această listă,

comisia înaintase şi un memoriu de propuneri privind obiectivele educative ale unei Galerii de Tablouri şi mijloacele de a oîmbogăţi prin încurajarea artiştilor de a executa copii după operele pictorilor iluştri din vechime şi prin întocmirea unei listecu evenimentele cele mai reprezentative ale istoriei naţionale pe care să le ilustreze plasticienii autohtoni ce, spre validareacalităţii rezultatului final, trebuiau să le expună la Salonul de la Paris.

11

Pentru o evaluare corectă a lucrărilor selectate, Ministerul se adresează generalului Nicolae Mavros dar aceasta, printr-oadresă din 16 martie 1864, îşi declină, plin de curtoazie, capacitatea de a preţui opere de artă a căror valoare imanentă e greude stabilit printr-un calcul pecuniar obişnuit, sigur supus erorilor. El propune să li se sugereze artiştilor să solicite preţurimoderate care să fie compensate de onoarea de a figura în Galeria Naţională: „Dar cu destulă părere de rău, [subsemnatul] vinesă vă aducă la cunoştinţă dle. Ministru, că se găseşte în imposibilitate de a corespunde unei asemenea dorinţi, căci tablouriledespre care tratează menţionata Dv notă, fiind objecte de artă, fără vre o valoare materială pozitivă, nu se pot preţui fără a secomite o greşeală, mai mult sau mai puţin ecsagerată, sau prea moderată şi astu-feliu ficsarea preţului loru emanează de la bunulgust a celor ce voescu a le poseda, şi mai cu seamă de la cei cari avându-le voescu după împrejurări a le înstrăina prin vânzare debună voe sau siliţi de vre o trebuinţă.

Prin urmare, D-le Ministru, ca să puteţi ajunge la scopulu de a dobândi acele tablouri cu preţuri moderate, subt scrisulusocoteşte că nu ar fi alt mijloc mai nemerit decât să observaţi DD. lor pictori ce le posedă că ele fiind destinate a înfrumuseţagaleriile Statului, şi ca români cari datorescu a face oare-care jertfe patrii loru, mai multu sau mai puţinu fie-care după a sapoziţie, negreşit că vor renunţa la preţuri enorme ceea ce se şi speră de la aceşti domni pictori români, cari printr’o asemeneafaptă vor dovedi bunele sentimente ce au pentru tot ce priveşte în interesul statului, şi mai mult pentru înfrumuseţareagaleriilor cu parte din tablourile DD. Lor.”

12

Atunci, pe 11 aprilie 1864, prin mai multe adrese Ministerul le cere plasticienilor să-şi formuleze pretenţiile pentru picturilelor.

13Aceştia nu întârzie să răspundă şi să-şi prezinte propriile evaluări. Astfel, Theodor Aman se evidenţiază drept cel mai scump

pictor român al momentului: el cere 500 galbeni pentru Bătălia de la Plonin şi 200 pentru Zuavi.14

Pe 15 aprilie, Szathmarianunţă Ministerul că doreşte câte 200 galbeni pentru fiecare dintre cele două lucrări ale sale, Iacob cel tânăr şi Târg românesc

15

(faptul că le estimează pe amândouă la acelaşi preţ ne face să credem că şi cea dintâi era datorată tot penelului său, copie după un

74

original din străinătate). Gheorghe Tattarescu propune preţuri diferenţiate în adresa lui din 20 aprilie: 250 galbeni pentru Judith,150 galbeni pentru Diana, 210 pentru Costumul italian şi 350 galbeni pentru Lavandaja.

16Ulysse Creţianu nu a comunicat

preţul lucrării sale. Spre aprecierea acestor preţuri este din nou convocată comisia care făcuse şi selecţia.17

Printr-o nouă adresă,din 5 mai 1864, Nicolae Mavros revine la precedenta sa afirmaţie că nu are căderea să estimeze preţurile propuse de plasticieni.

18

Rezolvarea acestei probleme vine, oarecum, de la sine pentru că bugetul de care dispunea Ministerul era mult mai mic decâtsuma solicitată de autorii tablourilor. Dimitrie Bolintineanu, deţinătorul portofoliului Cultelor şi Instrucţiunii, prezintă un referatîn Consiliul de Miniştri în care le expune această situație colegilor de cabinet şi le cere părerea: În urma acestora subscrisulu prinadrese am întrebatu pe DD proprietari de tablouri de preţurile cu care ar voi să cedeze tablourile Dloru. De la cari, afară deD. Creţianu, s-au primit răspunsuri că pretindu preciurile următore. Pentru tabloului trecutu la N 1,200 #, pentru acele la N 2,500 #, pentru acele de la N 3, 150 #, pentru acele de la N 4, 250 #, pentru acele de la N 5, 200 #, pentru acele de la N 6, 350 #,pentru acele de la N 8, 200 #, pentru acele de la N 9, 200 # sau în totalu se pretinde pentru tablourile de mai sus 2050 #.

Cercetându-se fondurile de care s’aru putea dispune pentru asemenea trebuinţă, s’au constatu că din anulu contenitu esteîncă o resursă de 9000 lei iară din anulu presentu se dispune de 12.000 lei sau în total 21.600 lei sau 685 #.

Considerându dar pucinătatea sumei de care se dispune în comparaţiune cu aceea ce DD. Proprietari pretindu.Considerându că preciurile pretinse se paru în genere prea urcate, subscrisulu are onore a referi acesta Onor. Consiliu cu

rugăminte să bine voiască a decide cele ce va găsi de cuviinţă.”19

Se hotărăşte a fi achiziţionată doar câte o lucrare de la fiecare ofertant şi, de asemenea, se propune o reducere apreţului solicitat. Într-un raport la domnitor din 19 iunie 1864 este prezentată spre ratificare decizia Consiliului deMiniştri: “Din aceste tablouri, după mijlocele bănesci de care dispune astăzi acestu Ministeru, nu se pote cumpăra pesema Statului, cu totă dorinţe ce are Subsemnatul d’a dota galeriile de pictură din Bucuresci şi Iaşi, decât trei adicătabloul ce reprezintă Bătălia de la Plonin, proprietatea Dlui Aman, în sumă de # 450, tabloul representându pe Juditadupă Guido Reni proprietatea Dlui Tattarescu în sumă de # 200 şi Jacobu celu Tînăru allu Dlui Szathmari pe suma de# 200, în totalu galbeni 850”.

20După cuvenita aprobare, artiştilor li se aduce la cunoştinţă decizia luată: Aman este

încunoştiinţat prin adresa nr. 22481/13 iulie 1864 că i-a fost achiziţionată, cu 450 galbeni, compoziţia Bătălia de laPlonin pentru muzeul din Iaşi şi este invitat să o depună la sediul Ministerului.

21Peste 10 zile, Carol Ferreratti,

directorul muzeului semnează o adresă către forul tutelar prin care confirmă primirea celorlalte două lucrări ale luiSzathmari şi Tattarescu şi aşezarea lor în Galeria de Tablouri.

22Împreună cu adresa Nr. 51476 este trimisă la Iaşi Bătălia

de la Plonin. Îi este atrasă atenţia lui Gh. Panaiteanu să deschidă lada în prezenţa chirigiului evreu şi, dacă avea săgăsească vreo stricăciune produsă în timpul trasportului, trebuia să-l facă responsabil pe acela.

23În ultima decadă a lunii

decembrie 1864, Panaiteanu raportează, prin adresa Nr. 26, că rama lucrării a ajuns deteriorată, dar nu din vinachirigiului – căruia îi şi achitase restul plăţii – ci din cauza defectuoasei execuţii a lăzii care avea pereţii la fel de înalţica şi rama iar aceasta s-a frecat de capac.

24

Mereu atent la viaţa artistică locală, Ulysse de Marsillac însera o notiţă entuziastă în jurnalul său: “Pentru a încuraja artelefrumoase, prea neglijate până în prezent, guvernul a cumpărat mai multe tablouri de la Dnii Aman, Tatarescu şi Szathmari.

75

Şcoala de Belle-Arte care va fi fondată nu va putea decât să dea un puternic impuls acestei mişcări artistice. Noi vom fi foartefericiţi pentru că ochii ne sunt însetaţi de frumos.”

25

Încurajat atât de succesul expoziţiei cât şi de faptul că-i fusese reţinută lucrarea, Szathmari supralicitează şi-şi oferă întreagacolecţie Ministerului, spre achiziţionare. Petiţia este concepută în termeni flatanţi, chiar linguşitori, faţă de oficialităţi şiimpregnată de mult patriotism: „Fericire care am avut o când dupe voia Domnii Vostre am ecspus’o la vederea NobililorCetăţeni Rumâni, Galeria de Tablouri, colecţie ce am făcut-o în forte îndelungat timpu din Streinătate, şi negreşit a mai multorînsemnaţi Artişti am adăugat D-le Ministru, peste onorea ce tot d’auna am avut, şi mulţumirea sufletului meu, ca CetăţianuRomânŭ şi cu zelu ce am avut tot d’auna pentru progresu în ştiinţe a Naţii Române, Viu cu onore a vă face următoreapropunere.

Acea Galerie de Tablouri în ulei ce am espus’o la vederea Nobilului publicu, am dorinţă a o desface, părerea mea însă (dacăva fi bine primită şi de Dnia Vostră) ca să nu se lase din Statul Rumânii, a se înstrăina nişte Opere a mai multor artişti dinEuropa luminată, care negreşit sînt a aduce cel mai mare folosu şi dezvoltare Arti Picturii în Academia Naţională.

Dorescu a le vinde Statului, şi preţul cu care m’aşi putea învoi, vă mărturisesc Dle Ministru, că nu va covârşi consideraţiamea şi recunoştiinţa ce sunt dator nobilii Naţiunii Române.

Şi depande de la înţeleaptă calcule ce veţi bine voi a face Dnia Vostră într’aceasta a mea sinceră propunere. Îmi veţi ordonaDle Ministru ca să vă înfăţişezŭ cu respectŭ Catalogul esactă al Galerii ce posed, unde voi arăta şi preţurile moderate al[e]Tablourilor în parte.

Cu această patriotică faptă ce veţi săvărşi, nu numai veţi adăoga un Actu peste patriotice Acte ce aţi făcut de când sunteţila Minister. Dar veţi avea şi recunoştinţa tutulor Românilor a cărora voce de mulţumire am avut onore a o întâmpina însumiîn persoană de la numeroşi vizitatori, precum şi a o vedea esprimată şi prin mai multe foi publice.”

26Pe acel act nu este aşternută

nici o rezoluţie, nici măcar implacabila trimitere “la dosar” ce echivala cu un refuz sau o temporizare sine die. Neprimind vreunrăspuns şi, în acelaşi timp, neavând spaţiu de depozitare, în a doua jumătate a lunii iunie 1864, artistul – aflat pe picior deplecare în Franţa, pentru a supraveghea tipărirea hărţii Munteniei – solicită să-i mai fie găzduite lucrările un timp, în sala undefuseseră expuse.

27Cererea îi este acceptată cu condiţia ca, în cazul intrării în repetiţie a acelui spaţiu, proprietarul să-şi ridice

toată colecţia. La nici două luni după aceasta, Ferreratti cere să fie evacuate lucrările lui Szathmari în vederea zugrăvirii acelorsăli ce urmau a primi recentele achiziţii.

28În consecinţă, prin adresa 39541/12 August 1864 i se pune în vedere lui Szathmari

să-şi ridice tablourile de la Muzeu.29

La 10 zile după această adresă imperativă, Ferreratti anunţă că artistul şi-a luat lucrările şi,deci, poate începe renovarea acelui spaţiu.

30

Cu scăpări inerente oricărui început, expoziţia de la Academia Sfântul Sava a demonstrat că românii sunt dotaţi cu multsimţ artistic şi dragoste pentru plastică, atrăgând un numeros public spre a admira operele plasticienilor locali, fie eiprofesionişti sau amatori. Cu acest prilej apar în presă şi primele cronici plastice timide şi chiar naive ce-i drept, dar suficient deconvingătoare pentru a stârni interesul cititorilor şi a-i determina să viziteze expoziţia.

76

1 George Oprescu – Fondarea Şcolilor de Arte Frumosse, a Pinacotecilor şi primelor expoziţii ale artiştilor în viaţă, în Pictura românească în secolul alXIX-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984, p. 199; Petre Oprea – Cronicari şi critici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera,Bucureşti, 1980, p. 222 “Reforma” Nr. 4/12 ianuarie 1864; “Buciumul” Nr. 178/22 ianuarie 1864 – “Acestu Ministerŭ, dorindŭ a îmbunătăţi atâtŭ galeria de tablouri dinIaşi cât şi aceea din Bucuresci, care de o potrivă lasă atătû de mult de dorit, a decisŭ a da două sau trei sale din Academia Sf. Sava din Bucuresci îndisposiţiunea pictorilorŭ şi negoţătorilorŭ de tablouri, carii espunându-le câtŭ-va timpŭ subt ochii publicului, Guvernulŭ se potă cumpăra pe aceleaasupra cărora gustulŭ publicului şi alegerea artei, ar putea se cadă. Spre realisarea acestui scopŭ, Ministerialŭ a şi depusŭ în disposiţia personélorŭ de maisus, trei din salele de 2 până la 20 Ianuarie inclusivŭ dupe care nu se va mai putea prelungi acéstă esposiţiune. Până la arătatulŭ timpŭ, D-nii amatori vorŭputea să visiteze esposiţiunea menţionată în fie care zi, de la 5 până la 20 Ianuarie, inclusivŭ, şi de la orele 9 de dimineaţă şi până la 3 ore dupe amiazi.”3 Biblioteca Academiei, Manuscrise, Arhiva Theodor Aman, Acte 1-68, actul 174 Beaux Arts. Exposition de peinture à Bucarest, “La Voix de la Roumanie” No 10/26 Janvier 18645 Beux Arts. Exposition de peinture à Bucurest, “La Voix de la Romanie” No 11/4 Février 18646 Beaux Arts. Exposition de peinture à Bucarest, “La Voix de la Roumanie” No 12/11 Février 1864 ;Adrian-Silvan Ionescu – Cronica plastică semnatăde Ulysse de Marsillac în ziarele bucureştene de limbă franceză de secol XIX, “Studia Universitatis Babeş-Bolyai” – Historia XLII, 3/1997, pp. 19-207 Maioru D. Papazolu – Arta română. Pictură, “Reforma”; No 7/20 ianuarie 1864; Petre Oprea – op.cit., pp. 22-238 C. Dunca – Două ore la esposiţiunea de la Academie, “Amicul Familiei” No. 22 şi 23/1 Ianuar şi 15 Februar 1864; Petre Oprea – op.cit., p. 239 Paul Cernovodeanu, Ion Stanciu – The Romanians and the American Civil War, “Revue Roumaine d’Histoire”, vol. 19, No. 4/1980; Adrian-SilvanIonescu – Images of Romanians in the American Civil War, “Military Images” vol. VI, No. 5/March-April 1985; Idem – Images of Romanians in theAmerican Civil War, “Revue Roumaine d’Histoire” Nr. 1/1983; Idem – Voluntari români în Războiul civil american, “Studii şi Materiale de Muzeografieşi Istorie militară” nr. 17-18/1984-198510 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 126/1864, f. 5711 Ibidem, f. 55-5612 Ibidem, f. 13913 Ibidem, f. 124-124v14 Ibidem, f. 13815 Ibidem, f. 14016 Ibidem, f. 14117 Ibidem, f. 14218 Ibidem, f. 15819 Ibidem, f. 16220 Ibidem, f. 19921 ANIC, M.C.I.P., dosar 127/1864, f. 522 Ibidem, f. 2323 ANIC, M.C.I.P., dosar 527/1864, filele 35-3624 Ibidem, f. 13325 “La Voix de la Roumanie”, No 34/14 Juillet 1864 26 ANIC, M.C.I.P., dosar 126/1864, f. 58.27 Ibidem, f. 20028 ANIC,M.C.I.P., dosar 127/1864, f. 2529 Ibidem, f. 26v30 Ibidem, f. 59

77

Regulamentele expoziţiei

Expoziţia Artiştilor în Viaţă a funcţionat conform unui regulament. Primul a fost promulgat în decembrie1864. Domnitorul Alexandru Ioan I semnează decretul pe data de 4 a acelei luni

1iar în “Monitor” avea să apară pe

13/25 Decembrie2.

În capitolul I, art. I, era stipulat că expoziţiile vor fi anuale şi se vor organiza succesiv la Bucureşti şi la Iaşi.Aceasta era o idee care dorea să nu frustreze vechea capitală moldovenească de viaţa artistică dar se va vedea că,această prevedere a primului regulament, nu a fost niciodată pusă în practică iar singura dată când s-a încercat, în1866, expoziţia nu a putut fi închegată din diverse cauze.

Expoziţia era deschisă practicanţilor majorităţii tehnicilor artelor vizuale: pictură, desen, gravură, miniatură,sculptură, arhitectură şi chiar fotografie. Expoziţia era deschisă tuturor plasticienilor, inclusiv celor străini – aceastapentru că în ţară nu erau prea mulţi artişti de naţionalitate română şi exista temerea că simeza ar fi prea săracă pentruo expoziţie ce se dorea de anvergură.

Nu erau primite copiile – exceptându-le pe cele în acuarelă sau desen -, lucrările deja primite la alte manifestăriartistice, lucrările anonime ca şi cele aparţinând autorilor morţi (exceptându-i pe cei decedaţi în anul respectiv). Laurmătoarea ediţie a expoziţiei nu mai puteau fi prezentate lucrările care deja figuraseră la anterioare manifestări deacest gen. Lucrările trebuiau aduse înrămate şi însoţite de câteva date despre autor: numele, data naşterii, profesoriicu care studiase şi eventual premiile obţinute până atunci.

Pentru artiştii din provincie era oferită facilitatea de a-şi expedia lucrările cu diligenţa, pe cheltuiala statului.Odată înregistrate lucrările nu mai puteau fi retrase şi nici ridicate înaintea închiderii expoziţiei. Reproducerea

exponatelor era absolut interzisă pe timpul prezenţei lor pe simeză.Juriul expoziţiei era compus – aşa cum se stipula în cap. II – din trei membri ai Comitetului Academic de Belle-

Arte - organism de coordonare a activităţilor artistice, înfiinţat odată cu Şcoala de Belle-Arte3

– şi din trei artiştidesemnaţi de expozanţi, iar preşedinţia era asigurată de directorul şcolii mai sus menţionate. Lucrările membrilorComitetului Academic erau admise fără jurizare.

Despre recompense trata cap. III. Distincţiile pentru artiştii merituoşi erau stabilite tot de juriu cu douăsăptămâni înaintea închiderii expoziţiei şi constau în acordarea de medalii pentru fiecare dintre secţiunileexpoziţiei: una în valoare de 100 galbeni, două de câte 50 galbeni şi trei de 25 galbeni. Altă recompensă o reprezenta

78

achiziţionarea lucrării pentru Pinacotecă. După acordarea într-un cadru solemn a premiilor lucrările lansate urmausă mai fie expuse încă 10 zile.

Ultimul capitol trasa anumite reguli pentru vizitatori: obiectele nu puteau fi atinse, fumatul era interzis în săli,programul de vizitare era între orele 10 şi 15 şi accesul se permitea doar contra unui bilet de intrare în valoare de unsfanţ (doar joia şi duminica accesul era liber). (vezi Anexa 2 )

Presa saluta cu entuziasm acest regulament pe care îl considera “de cea mai mare importanţă pentru încurajareaartiştilorŭ din ţéră. Credemŭ că artiştii noştri nu vorŭ lipsi de a concura cu producţiunile lorŭ spre a obţinerecompensa ce statulŭ a decisŭ de a li se da spre încuragiare”

4.

În fiecare an, înaintea deschiderii expoziţiei, acest regulament era republicat alături de anunţul privind datadepunerii lucrărilor, în “Monitorul oficial” pentru a le reaminti plasticienilor interesaţi normele cărora urmau să sesupună.

În 1868 apar modificări la regulamentul din 1864: la tehnicile admise a fi expuse sunt adăugate acuarela şilitografia, dar este exclusă fotografia. Apoi este precizată data şi locul deschiderii: 1 mai la sala Ateneului Român(care, în acel an nu-şi avea încă sediul în impozanta clădire de plan central pe care o cunoaştem, ci în casele luiConstantin Grigore Ghica de lângă Cişmigiu, acolo unde azi se află Piaţa Valter Mărăcineanu). De asemenea,dispare Iaşul ca gazdă a expoziţiei pentru anul următor, iar cap. IV, care conţine reglementările de admitere apublicului este, de asemenea, omis

5.

În 1881 este introdus un nou Regulament pentru exposiţiunea artelor frumóse plastice şi încuragiarea artiştilor înviéţă

6. În primul capitol este specificat spaţiul de la biserica Stavropoleos ca loc de deschidere a expoziţiei.

Directorul expoziţiei va decide care lucrări sunt demne a fi expuse şi care nu, iar contestaţiile puteau fi înaintatecomitetului expoziţiei. Nu puteau fi acceptate lucrările deja expuse la alte manifestări în ţară ori în străinătate şilucrările neterminate (probabil că existaseră precedente în acest sens!) – la acest articol rămâneau în vigoare vechileprevederi privind operele anonime, cele neînrămate (ori sculpturile fără piedestal) şi cele datorate autorilordecedaţi. Durata expoziţiei se lungea cu o lună, dar ea rămânea accesibilă publicului şi în restul anului, până ladeschiderea următoarei.

Modificări foarte importante apar în cap. II. Astfel, directorul expoziţiei nu mai era, ca până atunci, directorulŞcolii de Belle Arte, ci profesorul de estetică şi de istoria artei de la acea şcoală. Comitetul expoziţiei era format dincinci membri, desemnaţi de Academia Română, care îşi alegeau un preşedinte dintre ei.

Directorul expoziţiei era subordonat acestui comitet. Era schimbată radical şi amplificată structura juriului ceacorda premiile: la comitetul expoziţiei se adăugau alţi 5 membri propuşi de expozanţi; între membrii juriului nu seadmitea a fi mai mult de cinci plasticieni, iar aceştia nu aveau dreptul de a concura la vreun premiu. Preşedintelejuriului nu era acelaşi cu acela al Comitetului expoziţiei ci el trebuia să fie însuşi preşedintele Academiei Române.El decidea votul în cazul balotajelor. Juriul trebuia să se întrunească şi să decidă distribuţiile cu cel puţin o lunăînaintea solemnităţii premierii.

79

Capitolul III tratează despre distincţii. Şi aici apar schimbări căci sunt prevăzute doar două tipuri de premii: deîncurajare şi de merit. Primele erau acordate participanţilor tineri sub etatea de 25 de ani, care erau fie trimişi laperfecţionare în străinătate, fie li se comandau copii după opere celebre, fie li se dădea contractul zugrăvirii uneibiserici. Premiile de merit se dădeau plasticienilor maturi şi constau într-o diplomă iar din punct de vedere pecuniarîn achiziţionarea lucrării expuse sau în comandarea unei compoziţii tematice. Deşi expoziţia era deschisă artiştilorstrăini, acestora nu li se oferea decât diploma dacă ar fi fost desemnaţi pentru vreun premiu.

Dacă ar fi existat dubii că unul dintre premianţi nu este autorul operei expuse, el putea fi pus să execute pe loclucrarea sub observaţia unuia dintre membri juriului. De asemenea juriului îi era indicat să acorde numai premiipentru valoarea absolută a lucrării şi nu pentru cea relativă, adică comparaţie cu celelalte exponate. Iar în cazul încare nu se distingea nici o lucrare demnă, premiul nu trebuia acordat ( Anexa 3 )

În sfârşit, în 1894, Take Ionescu, Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, supune, pe 17 februarie, colegilorde cabinet proiecte pentru noul regulament al expoziţiei

7. În urma aprobării acestora decretul este înaintat regelui

Carol I, spre sancţionare, pe 7 martie8.

Noul regulament nu mai este împărţit în capitole, ca anterioarele. Perioada în care avea să fie deschisă expoziţiaera, ca la primul regulament, de o lună începând de la 1 mai. Participanţii aveau libertatea să trimită oricâte lucrăriar fi considerat de cuviinţă, din care juriul le selecta pe cele mai valoroase, având în vedere şi spaţiul disponibilpentru expuneri. Juriul era format din preşedintele şi trei membri ai Consiliului de Belle Arte, - organism ceînlocuise, în 1883, Comitetul Academic şi avea un aport nemijlocit şi constant în cadrul instituţiei de învăţământartistic, conform Regulamentului din acel an

9.

Acestora li se adăugau trei membri numiţi de Minister, un pictor, un sculptor şi un arhitect care nu erauangajaţii şcolii, apoi un profesor de arheologie ori directorul Muzeului de Antichităţi precum şi trei reprezentanţiai expozanţilor. Astfel se forma un juriu deosebit de numeros, de unsprezece inşi. Atunci când se discutau lucrărileunuia dintre membri juriului acesta trebuia să se retragă.

Repertoriul tehnicilor admise la expoziţie se lărgea, mai ales în ceea ce privea sculptura: picturi în ulei, acuarelă,guaşă, pastel, desen, gravuri de orice fel, sculpturi în bronz, marmură, lemn, ghips, ceară, medalii şi pietre gravate şicizelate, proiecte de arhitectură şi de monumente istorice. Prevederea ca lucrările să fie trimise înrămate, sau cu

80

soclurile necesare, se păstra din vechile regulamente. La fel şi cea în care expozantul trebuia să furnizeze informaţiidespre studiile făcute şi recompensele primite în cadrul altor expoziţii.

Odată lucrarea admisă, expozantul nu şi-o mai putea retrage, fie chiar şi dacă o vindea, decât după închidereaexpoziţiei. Faţă de anterioarele regulamente care, pentru încurajarea participării, asigurau transportul gratuit allucrărilor, în noul regulament era stipulat, cu claritate, că toate cheltuielile trebuiau suportate de participanţi.Recompensele nu mai erau detailate, ca în trecut, ci se specifica sec că ele vor consta din medalii de valoare. Ca şimai demult, operele laureate urmau a mai fi expuse public încă 10 zile după închiderea expoziţiei. O stipulaţieinteresantă era aceea că locul de panotare al fiecărei lucrări era stabilit doar de directorul expoziţiei – probabil căfuseseră discuţii în acest sens , la fel ca în zilele noastre, când unii expozanţi se arată nemulţumiţi de locul în care le-afost aşezată opera, de vecinătăţi, de lumină etc.

Preţurile biletelor erau diferite, în funcţie de perioadele vizitării: în prima zi după deschidere era stabilit un preţridicat – 5 lei – considerându-se că atracţia noutăţii şi curiozitatea publicului era foarte mare şi atunci şi vizitatoriierau mulţi; în restul timpului intrarea era liberă, exceptând 2 zile pe săptămână când se percepea o taxă de 1 leu.Sumele astfel obţinute aveau să fie folosite pentru acoperirea cheltuielilor organizării evenimentului

10. (Anexa 4)

Acestea au fost regulamentele după care au fost organizate Expoziţiunile Artiştilor în Viaţă în decursulultimelor patru decenii ale veacului al XIX-lea.

1 ANIC, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice în continuare abreviat M.C.I.P. Dosar 527/1864, fila 1102 “Monitorul” No. 279/13/25 Decemvre 18643 Adrian-Silvan Ionescu – Învăţământul artistic românesc 1830-1892, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999, pp. 109, 3404 “Regeneraţiunea” Nr. 4/15(27) Decemvrie 18645 ANIC, M.C.I.P., dosar 138/1868, f. 186 “Monitorul Oficial” No. 48/1(13) Martie 1881, pp. 1354-13557 ANIC, M.C.I.P. dosar 333/1894, f. 658 Ibidem, f. 649 Adrian-Silvan Ionescu – op.cit., pp. 119, 358-35910 ANIC, M.C.I.P., dosar 333/1894, filele 66-66v, 71

81

Theodor Aman, Slujba Învierii la Stavropoleos, u/p M.T.A.

1865 – prima Exposiţiune a Artiştilor în Viaţă

În conformitate cu prevederile decretului din 4 decembrie 18641

prin care erau puse bazele organizării de expoziţii, încădin prima lună a anului următor, Nicolae Kretzulescu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice decide începerea pregătirilorpentru aceasta. Printr-un proces verbal al unei şedinţe a ministerului este stabilită data de 10 aprilie 1865 pentru deschidereaexpoziţiei, precum şi modul cum vor fi invitaţi participanţii, atât prin anunţuri în presă cât şi prin adrese personale.

2

Este interesant de observat că această manifestare artistică era gândită a-i reuni pe toţi românii, inclusiv pe cei din afaragraniţelor şi, astfel, căpăta un pronunţat caracter politic, de afirmare a românismului prin artă, sugerând chiar o mişcareincipientă, pan-românească. Ultimul punct al procesului verbal este foarte explicit în acest sens: “Se va vesti aceasta [expoziţia]prin publicare şi prin speciale adrese către toţi pictorii cunoscuţi din Ţerră şi din provinciile române limitrofe.” (subl. A.S.I.)

Aceeaşi idee este reiterată şi în adresa Nr. 1834 din 14 ianuarie 1865 către Theodor Aman care, în calitatea sa de directoral Şcolii de Belle-Arte şi al Pinacotecii, era însărcinat cu organizarea expoziţiei.

3

Aman se apucă de lucru, cu tot entuziasmul, pentru pregătirile necesare. Pe data de 11 martie, prin adresa nr. 29 el solicită,invocând prevederile articolului VI din regulament, ca lucrărilor din provincie să le fie asigurat transportul gratuit cudiligenţele statului.

4Departamentul de resort emite o adresă către Ministerul Finanţelor spre a facilita expedierea “lucrărilor ce

ar avea o dimensiune convenabilă şi ar putea intra în diligenţă.”5

Această chestiune fiind rezolvată, Aman urma să se asigure departiciparea artiştilor din provincie. De aceea, prin adresa nr. 36 din 24 martie înaintează ministerului 50 de exemplare tipăritecu anunţul expoziţiei rugând ca acestea să fie expediate în capitalele de judeţe, la Iaşi, Craiova, Galaţi, Brăila etc.

6

În adresă se face precizarea că alte 50 de exemplare ale anunţului fuseseră afişate în Bucureşti. Ministerul repartizeazărespectivul stoc după cum urmează: la prefectura Iaşi sunt trimise 20 de anunţuri, la prefecturile din Galaţi, Brăila şi Craiovacâte 8 exemplare, la cele ale judeţelor Vlaşca şi Prahova câte 5 iar la cea de Argeş 4.

7Pentru o evidenţă clară a lucrărilor primite,

Aman concepe şi o recipisă care trebuia înregistrată şi pe care se trecea numele expozantului, numărul şi titlul exponatelorprecum şi data depunerii.

8

La fel de riguros şi de prevăzător, odată cu acest proiect ce fusese înaintat ministerului spre avizare şi tipărire, Amanmai propune o legitimaţie personală pentru fiecare expozant, ce-i asigura acces nelimitat şi gratuit în sală, apoi un bilet deintrare cu plată, în valoare de un sfanţ, pentru publicul amator

9precum şi un regulament de vizitare a expoziţiei în care

erau precizate intervalul şi orarul de funcţionare (10 aprilie – 10 mai zilnic de la 10 la 15), faptul că joia şi duminicaaccesul este gratuit iar în celelalte zile se percepe o taxă de un sfanţ – precizându-se că, “Banii strânşi din bilete de intrare

83

vor servi pentru sporirea fondului de stipendii la elevii săraci ai şcolilor de Belle-Arte” -, în sfârşit, se interzicea atingereaexponatelor şi … fumatul în expoziţie.

10

Presa fusese din timp informată de acest prim eveniment artistic al ţării şi, la rândul ei îşi informa cititorii: încă dinfebruarie 1865, în coloanele periodicului de limbă franceză “La Voix de la Roumanie” era inserat anunţul expoziţiei.

11

Totuşi, artişti importanţi din provincie nu-şi exprimaseră în vreun fel intenţia de a expune. De aceea, pe 17 aprilie, luiGheorghe Panaiteanu, directorul Şcolii de Belle-Arte din Iaşi, îi este trimisă o telegramă imperativă de la minister: “Aţi trimistablouri la esposiţiunea care se deschide pe 25[?]. D. Şiller nu espune nimic? Răspundeţi.”

12Panaiteanu răspunde, tot telegrafic

confirmându-şi participarea şi solicitând o panotare avantajoasă, într-un ecleraj potrivit. Despre colegul său Gheorghe Şiller nudă însă nici o informaţie: “Am onoare a vă înştiinţa trimiterea a trei bucăţi picturi pentru esposiţiune. Rog pentru luminanecesară.”

13Pe marginea telegramei semnase Aman de luare la cunoştinţă. Apoi, pe 26 aprilie, Panaiteanu revine cu o epistolă

în care detailează indicaţiile privind modul de expunere a celor trei lucrări – pe care le identifică prin titluri lungi, voit expliciteşi tocmai de aceea mai confuze – şi se scuză că nu a putut produce nişte opere special pentru acest eveniment din cauzamultiplelor îndatoriri pe care le are la şcoala ce o conduce, dar promite că se va strădui la viitoarele expoziţii să prezinte noutăţi:“ Amu onóre, Domnule Ministru a Ve supune odată cu acésta două Lazi însemnate cu literile G.B.P. şi Numerile pe una I şi adoua II şi III în care sunt aceli trii tablouri anunciate prin telegrama pentru Esposiţiunea artiştiloru din Bucuresci. În lada ceamai mare cu No I este Tabloulŭ intitulatŭ Vinerea (modernă) la Baie prinzându unu fluturŭ ce s’a acaţiatŭ de ea. În lada ceamai mică cu Nle II şi III sunt doue: o Tamburina ce cântă în tambură şi unŭ Cavaleriŭ în costiumulŭ feratŭ alŭ timpului seu.

Ve rogŭ D-le Ministru, ca să binevoiţi a ordona de a se espune aceste picturi în lumina în care s’au depinsu, căcialumintrelea efectulŭ atunci s’ar perde totalminte.”

14

Foarte dedicat elevilor săi, Panaiteanu îi încuraja ori de câte ori avea ocazia, iar Expoziţiunea Artiştilor în Viaţă de laBucureşti era o asemenea oportunitate de a-i propulsa în mişcarea artistică naţională. De aceea, pe 13 mai, expediază “40 destudii făcute după natură de Elevii “Divisiunei Academice a Şcoalei de Belle-Arte din Iaşi”, împreună cu explicaţiile necesare.

15

Elevii selectaţi erau, în primul rând, talentatul său nepot, Emanoil Panaiteanu Bardasare cu 14 lucrări, apoi George Ulinescu,7 lucrări, Constantin Stahi şi Neculai Ruteanu cu câte 6 lucrări, Vasile Belisimus şi Mihail Silvescu cu 3 şi Ion Mărgineanu cuuna. Selecţia se făcuse dintre temele pe care le avuseseră elevii în cursul anului, aşa că la toţi apăreau cam aceleaşi subiecte:portrete de bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, studii de noapte (efecte de lumânări) şi de texturi (cap cu mantaua dreaptă – decistudiu de drapaj), tipuri de militari (pompier, dorobanţ, infanterist).

Profesorul cerea clemenţă în aprecierea acestor teme de şcoală explicând că elevii se aflau în primul an când luau contactcu studiul după natură. În acelaşi timp, pentru a-şi argumenta decizia de a expune lucrările unor începători, el evidenţiacalităţile deosebite ale unui portret executat de nepotul său: “Văr rog, Domnule Ministru să bine voiţi a invita pe DomnulArchitect G. Burelly ca să trimiţă portretul Dumi Sale desemnat în trei zile de Elevul Bardasare la Esposiţiunea Artiştilor, sprea se încredinţa oricine dacă seamănă sau ba şi dacă pe lângă aceasta posedă şi alte calităţi artistice. (…)”

Dar lucrările ajunseseră la destinaţie prea târziu pentru a mai putea fi incluse în catalog şi deci expuse, ori era poate unpretext bine găsit pentru ca realizările unor elevi să nu figureze alături de acelea ale artiştilor consacraţi. Oricum, pe adresa cu

84

care Panaiteanu însoţise lucrările elevilor fusese aşternută următoarearezoluţie: “La dosar fiind sfârşită lista tablourilor.”

Pe data de 18 iunie sunt returnate cele 40 de lucrări şcolare,împreună cu o adresă prin care sunt transmise felicitări atât lui

Panaiteanu, pentru că şi-a îndrumat atât de bine elevii încât înaşa scurt timp au făcut progrese notabile, cât şi elevilor.

16

Catalogul expoziţiei – intitulat Esplicaţiunea operilorde pictură, sculptură etc. a artiştilor în viaţă – este trimis spretipărire în 200 de exemplare la Tipografia Statului pe datade 15 mai, cu menţiunea expresă de la minister ca lucrareasă fie gata până luni 17 mai.

17

Tot pe 15 mai lui Aman îi este expediată o adresă princare i se aminteşte că, în calitatea sa de preşedinte al

expoziţiei, trebuie să convoace juriul care să desemnezelucrările meritorii şi să acorde premiile; şi aceasta foarte urgent

pentru că expoziţia urma să se închidă pe 23 mai.18

Dar se parecă a fost destul de greu să fie întrunit juriul pentru că, pe 29 mai,

prin adresa Nr.18330, Th. Aman este somat să comunice deciziajuriului.

19La aceeaşi dată, Comitetul Academic de Belle-Arte

împreună cu membri desemnaţi de artiştii expozanţi semneazăprocesul verbal al şedinţei în care deliberaseră distincţiile ce urmau afi conferite. Chiar dacă făcea parte din juriu fiind chiar preşedintele

acestuia – sau poate tocmai de aceea – Theodor Aman apare în fruntea listei premianţilor cu trei pânze estimate la preţuriapreciabile: Procesiunea înmormântării Mântuitorului (sau Prohodul Domnului sau Vinerea Mare) cu 370 galbeni, Interior deharem cu 500 galbeni şi Portretul poetului Iancu Văcărescu, 70 galbeni; urmează Bacanta lui Gh. Panaiteanu (pe care el oînscrisese drept Tamburina) cu 100 galbeni şi două peisaje de Henri Trenk, Muntele Negoiul şi Lacul de la Căldăruşani cu 200şi respectiv, 100 galbeni.

20Dar, pe 16 iunie, Consiliul Permanent al Instrucţiunii,- organism superior de decizie în cadrul

ministerului - se exprimă în defavoarea cumpărării acestor opere moderne care, ca estimare, depăşeau cu mult suma alocatăpentru achiziţii; se avea în vedere şi faptul că Pinacoteca nu poseda suficiente opere originale clasice, mult mai necesare pentrustudiul elevilor, şi era de dorit ca bugetul existent să fie folosit pentru procurarea acestora în conformitate cu o strategie deîmbogăţire a patrimoniului pe care Aman era solicitat să o elaboreze: „Câtŭ pentru tabelurile ce juriulu propune a se cumpărade Ministeriu Consiliulŭ Permanent considerândŭ că fondulŭ destinatŭ pentru acésta în budgetu la capit. 22,§ 1, Lit b., nu estemai mare de una mie galbeni N. 1000 şi că din aceştia se scadŭ 350 # valorea medalielorŭ Considerândŭ că Galeria Şcolei nostrede Bellé-Arţi este cu totulŭ lipsită de modelele artiştilorŭ clasici, şi că acésta lipsă caută să se împlinescă din numitulŭ fondŭ.

85

Theodor Aman, Iancu Văcărescu, u/p, M.N.A.R.

Considerându că tabelurile propuse de Juriu a se cumpera de Ministeriŭ se urcă la o valóre aprópe de 1400 #;Consiliulŭ permanente de Instrucţiune opinează că nu ar fi locŭ să se cumpere nici unulŭ din tabelele propuse, ci săse păstreze fondulŭ pentru împlinirea susu numitei lipse, invitându-se tot odată Dlŭ Directorŭ allŭ şcólei de BelleArţi a trâmite Ministerului planŭ de modulŭ cellŭ mai nemeritŭ cum s’arŭ puté procede Galeria nostră cu modelelecelle mai însemnate ale artiştilorŭ clasici.”

21

Ministerul se conformează acestei opinii şi decide să fie totuşi, achiziţionate trei lucrări şi anume portretul lui IancuVăcărescu, Bacanta şi Lacul de la Căldăruşani, cu aceleaşi sume propuse de juriu, primele două pentru Pinacoteca din Bucureştişi ultimul pentru cea din Iaşi.

22

Această hotărâre a dat o nemeritată lovitură artiştilor care speraseră să beneficieze de sumele la care le fuseserăestimate creaţiile. Dar acea pierdere le-a fost compensată, într-o anumită măsură de faptul că toţi fuseseră distinşi cumedalii, ceea ce era deosebit de onorant.

86

Henri Trenk, Muntele Negoiul (Peisaj din Munții Carpați), u/p M.N.A.R.

Ceremonia decernării distincţiilor se desfăşoară, cu mult fast, chiar în sălile de expoziţie de la Ministerul Cultelor joi 24iunie 1865, la ora 12. Pentru ca publicul să fie încunoştiinţat de acest eveniment au fost tipărite o sută de anunţuri.

23De la

Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice sunt trimise invitaţii tuturor oficialităţilor: miniştrilor de Interne, Finanţe, Externe,preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor, preşedinţilor curţilor de Conturi şi de Casaţie, primarului Bucureştilor,mitropolitului primat şi mitropolitului Moldovei, episcopilor, decanilor Facultăţilor de Ştiinţe şi de Drept; invitaţiile pentru

ministerul de Război şi pentru prefectul poliţiei fuseseră lăsate ultimele pentru că, la ele, era adăugată şi solicitarea, pentru celdintâi, de a trimite o fanfară militară, iar, pentru cel de-al doilea, de a pune la dispoziţie dorobanţii necesari menţinerii ordiniiîncepând cu ora 9 dimineaţa.

24Pe lângă muzica militară, la festivitate a fost invitată şi o orchestră cu un cor de la Conservatorul

de Muzică şi Declamaţiune. Pentru că acel ansamblu ducea lipsă de anumiţi interpreţi, Alexandru Flechtenmacher, directorulConservatorului, a angajat 10 persoane pentru care, printr-o adresă solicita de la minister un onorariu de 165 lei, ce i-a fostaprobat.

25Acest ansamblu, format din 120 de corişti, au cântat şi la începutul şi la sfârşitul festivităţii. Flechtenmacher

87

Henri Trenk, Lacul Căldărușani (Țigani sub cort), u/p M.N.A.R.

compusese o piesă muzicală special pentru acest eveniment, pe versurile soţiei sale, după cum preciza ziarul “La Voix de laRoumanie” în Nr. 34/13 Juillet 1865.

Pe 26 iunie, la două zile după festivitate, Ministerul elaborează un comunicat de presă în care e prezentat modul cum s-adesfăşurat aceasta şi pe care-l trimite spre publicare la Monitorul Oficial: „Solemnitatea distribuţiunei Medaliilorŭ laEsposiţiunea Operilor Artiştilor în Viaţă

Juoi 24 alle curentei la orele 12 după ameazăzi, a avutŭ locu solemnitatea distribuţiunei medaliiloru la EsposiţiuneaOperilor Artiştilor în Viaţă.

Deschiderea solemnităţii s’a făcut printr’un imnŭ Naţionalŭ forte bine esecutatŭ de noul corŭ vocalŭ compusŭ dincântăreţi de pe la bisericele Statului sub Direcţiunea Dlui [Natale] Carta, Professore la Conservatoru.

După acésta Dnu Th. Aman Directoru Şcoléi de Belle Arte şi Preşedinte allŭ Esposiţiunei a rostitŭ unu cuvântu, la careDnu Ministru Justiţiei, Culteloru şi Instrucţiunii Publice a respunsu în numele Măriei Sele Domnitorulŭ prin mai multecuvinte încurajatore pentru Arte şi Artiștii premianţi cari fură cei următori

PicturăMedalia classa ID. Theodor AmanCls IIPanaiteanu Baltazar Trenk HeinrichCls IIIFidelis WalchSzatmary (sic) CarolMenţiune OnorabilăEmanoil CretzulescuStăncescu ConstantinSculpturăStorck CarlFocşeneanu PaulMenţiune onorabilăBabic / LempartArhitecturăBurelly Gaetan

Muzica Militară a Regimentului de Geniu a salutatu pe fiecare artistu ce primea medalia meritată din mânele DluiMinistru Just., Cultelor şi Instrucțiunii Publice.

Solemnitatea s’a terminat apoi printr’un imnŭ esecutatŭ de elevii Conservatorului; éra banda militară intona cele maifrumose arii naţionale.”

26

88

Preluând aceste informaţii şi amplificându-le cu câteva observaţii ale reporterului prezent la eveniment, “TrompettaCarpaţilor” consemnează şi numărul mare de persoane pe care le strânsese acest prim eveniment artistic de anvergură alCapitalei: “Această solemnitate fu assistată de un public numeros, atât de bărbaţi cât şi de femei.”

27Tot acolo este inserat şi

discursul lui Aman care, evocând timpurile trecute, evidenţia că în epocile de pace, prea rare în istoria românească, domnitoriiîşi arătau gustul şi dragostea pentru frumos prin edificarea de monumente trainice şi bogat decorate. Dar aceasta era mult preapuţin pentru o dezvoltare armonioasă şi continuă a artelor, aşa cum s-a întâmplat în restul Europei. Neavând patroni ai artelorprecum Pericle, Leon X, Carol Quintul sau Ludovic XIV, nu am putut beneficia nici de programe artistice coerente şi de lungădurată, ale căror roade să se resimtă până în perioada contemporană. De aceea, oratorul cerea înţelegere faţă de eforturileartiştilor prezenţi la prima lor expoziţie oficială: “Solemnitatea de astăzi ne arată că artele încep a’şi lua zborul în patria noastră.Dacă Esposiţiunea nu ne arată o mai întinsă manifestaţiune din partea artiştilor, cauza este că mare parte nu au fost pregătiţi lao asemenea luptă. Fiind cel dintâi pas, trebuie să fim mai indulgenţi. Viitoarea Esposiţiune va arăta naţiunii întregi că

recompensele de astăzi îşi vor da rodul lor.” În încheiere, Aman mulţumeştedomnitorului pentru încurajarea artei şi culturii precum şi Ministrului deresort Nicolae Kretzulescu sub a cărui oblăduire luaseră fiinţă Şcolile deBelle-Arte, manifestările expoziţionale, ciclurile de conferinţe şi alte acţiuniculturale. (Anexa 5)

Expoziţia suscită interesul presei iar cronicarii îi acordă spaţiiimportante.

28N. Predescu, în două numere succesive ale “Trompettei

Carpaţilor”, face o sinteză a expoziţiei din 1864 şi a celei prezente. Îşi începeexpozeul deplângând lipsa de pregătire estetică a publicului dar exprimându-şisperanţa că această situaţie avea să se amelioreze odată cu recenta fondare aînvăţământului artistic superior: “Gustul belelelor arţi e prea puţin desvoltatla noi. Pe d’o parte realitatea brutală a treburilor, iar pe de alta indiferenţamajorităţii Românilor în privinţa lucrurilor frumosului. Ne mirăm denepăsarea compatrioţilor noştri pe cât timp nimica nu produce emoţiunimai pure şi mai eterne, nu înalţă spiritul, nu aruncă anima în lumea veselieipline şi infinite, ca arţile (…) Guvernul, prin înfiinţarea unei şcoale de belle-arţi, prin deschidere saloanelor sale esposanţilor, a arătat că voeşte să seocupe de astă ramură de cunoştinţe. Ar fi de dorit să persiste în calea ce ainaugurat, încurajând meritul.”

29Mai departe autorul îi consacră cea mai

mare parte a articolelor lui Theodor Aman, pe care îl etichetează dreptromantic, din şcoala lui Eugène Delacroix. Mult lăudate pentru realismul lorsunt scenele din Războiul Crimeii, la care artistul asistase personal, Zuavi şivânători în lagăr şi Zuavi mergând la tranşee.

30Dar nu sunt evitate nici

89

Fidelis Walch, Fotografia artistică, București, colecția autorului

criticile mai ales în privinţa asemănării unora dintre frumuseţile epocii, pe care le inclusese în O barcă pe Bosfor: “Artistul voindsă poetiseze pe cele mai frumoase femei din capitală aşezându-le într-o barcă, le preumblă pe albastrele ape ale Bosforului.Alegerea e bună dar incompletă. Numai d-na Radu Filipescu şi dna Elena Tătăranu seamănă (…) Nu ne mirăm de mai suscitatele neasemănării pentru că, noi ştim că, ca figura umană să conserve valoarea sa intimă, trebue să i se dea mărimea naturală.Asemănarea nu poate să esiste acolo unde ochii mai se confundă cu două puncte, nasul cu unul şi capul cu proporţiunele uneimingişoare de gumelastic.” Nici faptul că artistul s-a autoportretizat într-o scenă istorică precum Primirea ambasadorilor turcide Mihai (mai cunoscută sub titlul Mihai Viteazul primind solii turci cu daruri din partea sultanului) nu i se pare potrivitcronicarului: “D. Aman a socotit necesar să figureze însuşi printre persoanele ce înconjoară pe Mihai. Ştim că în astă privinţă,mai mulţi pictori din trecutul de glorioasă memorie, precum Raphael, Paul Veronezu şi, dintre contemporani, şeful şcoalei

90

Theodor Aman, Baia turcească, u/p, M.T.A.

realiste, d. Courbert, s-au reprodus în tablourile lor. Ştim, asemenea, că domină corecţiunea în liniele figurei autorului, că ele,prin urmare, plac a fi văzute; însă ni se pare că, într-un tablou istoric, frumosul trebue să se unească cu adevărul. Noi suntem deopiniune că veritatea istorică se alteră când ni se represintă figuri contimporane cunoscute, cari iau parte la evenimente petrecute cumult mai ‘naintea esistenţei lor.” (subl. A.S.I.)

Scenele orientale expuse de Aman sunt pe placul cronicarului şi nu le găseşte nici un cusur: Venus orientală, Baia turcească,Interiorul unui harem după baie şi Odalisca. Tipurile locale, din popor – Florăreasa, Laptagiul, Ţăranca pe prispă – sunt apreciatepentru realismul lor. Dar în portretistică autorul îşi dovedeşte marea măiestrie de a revela şi psihologia personajului: “În portreted-nu Aman nu se mulţumeşte să reproducă numai contururile materiale ale modelului dar ajunge să esprime chiar natura luiintimă. Astfel portretul d-lui Nicolaus Racoviţă şi al dnei R., pe lângă asemănătura fisică uneşte şi pe cea morală. D-nu Racoviţăîn portretul său păstrează ceva din independenţa-i şi din spiritu-i întreprinzător, ceva din întristările-i ascunse.”

31

În restul spaţiului celei de-a doua părţi a cronicii sale, N. Predescu prezintă succint lucrările celorlalţi expozanţi:celor două portrete desenate de Emanuel Cretzulescu “în ceasurile’i pierdute sau, mai bine zis, câştigate”, ca şi pasteluluireprezentând un tânăr, de Honoré Olivier –ambii artişti amatori – le apreciază fidelitatea faţă de model. GheorgheTattarescu, - prezent cu vechea şi cunoscuta lucrare cu care se consacrase încă din vremea studiilor, Renaşterea României(cunoscută mai ales sub titlul Deşteptarea României), dar şi cu câteva opere cu tematică sacră precum Madonabizantină şi Christ bizantin, şi cu un tip de italiancă din popor – este lăudat pentru această din urmă pânză:“Napolitana. Dnu Tătărescu a voit să ne arate că poate să abandoneze sferele idealului unde-i place să planeze, ca să seapropie de oameni. Juna Napolitană nu este o creaţiune eşită din imaginaţiunea pictorului ci reproducerea esactă a unuitip văzut. Fisionomia-i e pătrunsă de melancolie. Ea are frumuseţea unei idei şi dulcea lumină a plapitândelor stele.Văzută odată de ochii realităţii, ochii visului o contemplă continuu.” În ceea ce priveşte colţurile de natură asupracărora Tattarescu şi-a oprit atenţia, cronicarul este foarte aspru şi direct, explicându-şi motivul criticii: “Peisajele d-luiTătărescu nu ne plac. Natura nu posedă asemenea arbori.” În schimb e fermecat de lucrarea lui Henri Trenk Marginealacului de la Căldăruşani “peisajul e măreţ şi liniştit.” La fel, este apreciat Cavalerul în armură trimis de directorulŞcolii de Belle-Arte din Iaşi: “E viu, plin de curagiu şi de energie cavalerul din evul mediu al d-lui Panaiteanu-Bardasare. Sub armura’i de fer bate o inimă care nu se teme de pericol. Un sânge generos se străvede în obrazu-i coloratcu vigoarea lui Rembrandt.”

Din cronica lui N. Predescu pot fi sesizate propriile limite de înţelegere şi de citire a operelor de artă. Fără îndoială un omumblat, care cunoştea muzeele străinătăţii şi era informat în privinţa mişcării artistice a contemporaneităţii, fapt ce-i permiteasă facă trimiteri pertinente la nume celebre din istoria artei, totuşi el nu se putea dezbara de criteriul asemănării faţă de model,fie că era vorba de un personaj cunoscut, de un fenomen al naturii (zăpada din compoziţia Răpirea cadânelor cunoscută maiales sub titlul După bătălia de la Rusciuk) sau de un obiect neînsufleţit. Această nevoie funciară de a regăsi imaginile cunoscuteale vieţii cotidiene – ori ale imaginaţiei colective – în operele de artă, va bântui multă vreme cronica plastică publicată în presaromânească din secolul al XIX-lea. Impermeabilitatea la licenţele plasticianului de a se include în compoziţia istorică este iar oscădere a cronicarului de la “Trompetta Carpaţilor”. Dar el nu era singurul.

91

92

Unul dintre expozanţi, Emanuel Cretzulescu publică o cronică în periodicul “Opiniunea Naţională”32

a gazetarului şi, înspecial, umoristului N.T. Orăşanu. Şi el îşi începe articolul prin a deplânge indiferenţa faţă de artă a claselor avute care, maidegrabă investesc în lux vestimetar decât într-o pictură, o sculptură sau o gravură. Casele, foarte elegant mobilate, sunt lipsitede orice operă de artă, iar aceasta demonstrează totala nepregătire estetică a celor cu dare de mână: „Visitatune-aŭ pe noi dejabelele-arţi? Înflorit-aŭ frumosulŭ în mijloculŭ nostru? Împământenitu-s’aŭ, architectura? În lipsa capetelorŭ d’operănemuritóre eşite din Ţérra nóstră, născute la sórele nostru, avemŭ celŭ puçinŭ sentimentulŭ arţi[i], acéstă piatră de încercare apopulilorŭ adevăratŭ civilisate. Să ne uitămŭ împregiurulŭ nostru? Ce vedemŭ? Echipage pompóse din Paris séŭ din Viena;caii noştrii arăpeşti séŭ engleseşci circulă cu aceia-şi fală pe miserabilile nóstre uliţi, pline de prăpăstii, de noroiŭ şi de prafŭ, caşi cum arŭ fi pe macadamul acelorŭ frumóse capitale; inevitabilulŭ piano ne urmăresce din salon cu sunetele sale mai adeseadiscordante; apartamentele nóstre sunt aurite şi mobilate cu celŭ mai mare lucsŭ. Unele din magazinele nóstre espunŭ cuacela-şi prestigiu ca pe bulevardulŭ Italienilorŭ mărfurile lor streine. Rochiele, crinolinele, capelele şi dantelele damelorŭ nostres’arŭ puté espune cu succesŭ la Bois de Boulogne și la Prater …

Artea, din nenorocine, n’are nici unŭ amestecŭ cu tote aceste minuni. Ele nu sunt decât productulu modei, alŭ modeicapricióse şi frivole. – Căutaţi în salónele nostre, strălucite, poleite şi încondeiate, căutaţi unŭ tabloŭ de valóre, unŭ portretŭde maestru, o statuă, unŭ bustŭ, ceva gravuri, celu puçinŭ ale capetelorŭ d’operă principalelorŭ şcóle … Nimicŭ şi iar nimicŭ,şi acéstă absinţă dovedesce lămuritŭ pe a gustului şi a simţimentului arţilorŭ! Dar ce să zicemŭ? Mania funcţiunilorŭagonisitorie, a luxului şi a plăcerilorŭ sunt atât de absorbante âncât, nu mai lasă nici unŭ banŭ pentru bogăţiile arţii, nici unŭmomentŭ pentru lectură, instrucţiune, educaţiune, desvoltarea gustului şi a simţământului arţilorŭ! Şi fiind că totesimţimêntele cele mari şi nobile sunt strênsŭ legate împreună, simţimêntulŭ demnităţii şi al libertăţii nu aŭ, adesea, mai multresunetŭ în ânimile nóstre decât acele alŭ frumosului şi alŭ belelorŭ-arţi.”

Şi el, la fel ca N. Predescu, îi consacră lui Theodor Aman cea mai mare parte din cronică. Pe bună dreptate autorul afirmăcă acesta este singurul artist autentic iar expoziţia îi aparţine în întregime: “(…) Iacă-mă la uşa esposiţiunii zisă a pictorilor înviaţă, dar care s-ar putea numi mai bine Esposiţiunea Aman. Şi, în adevăr, câţi pictori avem noi astăzi în România? Trei saupatru, dacă nu mă înşel. Este vr-un artist într-aceşti pictori? Da, dar unul singur: D. Aman. Operele sale au dovedit-o şi odovedesc chiar astăzi.”

Acest elogiu pe care i-l aduce încă de la început fondatorului învăţământului artistic românesc, nu-l împiedică pe cronicarsă-i critice operele care nu-l satisfac. La fel ca Predescu, şi Cretzulescu doreşte să găsească verismul pur în opere de artă. De aceeaevidenţiază mai multe incongruenţe din pictura După bătălia de la Rusciuk: soldaţii lui Mihai Viteazul nu par suficient debrutali şi de violenţi în actul răpirii cadânelor din harem, cadânele nu sunt suficient de convingătoare în spaima şi disperarealor, frigul şi zăpada nu sunt bine sugerate. Dar, critica pe care o face Emanuel Cretzulescu nu se doreşte distructivă ci,dimpotrivă, constructivă. El doar atrage atenţia, cu delicateţe, artistului, pentru care avea o admiraţie şi un respect nemăsurat,asupra unor scăderi ce puteau fi remediate, aşa cum de altfel şi preciza: “Iată, poate, mai multe chestiuni indiscrete; nepermitem însă a le supune D-lui Aman încredinţaţi fiind că, dacă ar fi să compuie un asemenea tablou, nu l-ar mai face astăzicum l-a făcut în 1862. Trei ani în viaţa unui artist modifică adesea cu totul chipul de a vedea, de a simţi şi de a reproduce.”

După pasajul critic urmează un mare paragraf plin de laude la adresa câtorva dintre celelalte picturi. Autorul apreciază înmod deosebit Interiorul de harem (de fapt Interior din serai, 1863), Florăreasa şi efectele eclerajului de lumânare din Noapteadin Vinerea Patimilor; nu uită nici marea compoziţie Mihai Viteazul primind solii turci cu daruri din partea sultanului şiOdalisca, însă la ambele are şi câteva rezerve pe care, însă, nu le precizează.

Sunt menţionaţi apoi şi câţiva dintre ceilalţi expozanţi: Henri Trenk, pentru Muntele Negoiul, cea mai marelucrare din expoziţie care, deşi nu a tratat cu egală atenţie toate părţile tabloului “dovedeşte o ştiinţă rară deperspectivă, o mână deprinsă cu penelul şi un artist conştiincios“ un amator, Gh.C. Cantacuzino, cu Repaos lângă unpuţ; Fidelis Walch, cu un portret. Şi aici din nou revine la Aman pentru a-i lăuda portretele lui Nicolae Racoviţă şi allui Iancu Văcărescu, dar şi pânza cu atelierul artistului. Cronicarul îşi explică revenirea şi imposibilitatea de a analizatoate operele pictorului: “Am uitat Atelierul şi poate mai multe alte opere ale D. Aman; dar colecţiunea sa este aşa denumeroasă încât dacă am examina-o în detaliu nu ne-ar mai rămâne timp să zicem nici o vorbă despre ceilalţi

93

Theodor Aman, După Bătălia de la Rusciuk, u/p, M.T.A.

esposanţi. Mic inconvenient, în realitate, căci afară de câţiva, ceilalţi parcă sunt aci numai ca să serve de cortegiuprincipalului esposant.”

O fină ironie adresează, ca între “confraţi” de condei, unui pictor francez stabilit o vreme la noi, Ange Pechméja,33

caresemna adesea cronica plastică în ziarul de limba franceză al lui Ulysse de Marsillac: “Domnul Pechméja, care nu este cunoscutdecât prin frumoasele şi spiritualele sale scrieri din La Voix de la Roumanie, a espus mai multe mici desenuri şi acelea foarteoriginale. Cată însă să mărturisim că D. Pechméja mânueşte mult mai bine pana decât penelul.”

La secţia de arhitectură îi menţionează pe Gaetan Burelly cu un proiect de restaurare a mânăstirii Curtea de Argeş – şi peChefft, care nu aduce nimic nou.

La secţia de sculptură din nou se întâlneşte cu Aman care, artist complex, expusese o vitrină decorată de el, cubasoreliefuri şi figuri tridimensionale. Paul Focşeneanu (sau Focşaner, cum mai apărea în presa şi documentele vremii)expunea un bust al eroului naţional Mihai Viteazul, pe care, în pofida calităţilor plastice, cronicarul nu-l apreciază,din cauza reprezentării domnitorului ca om ajuns la senectute: “(…) Din nenorocire nu găsim într’însul trăsurile

[tresăturile] învingătorului de la Călugăreni. D.Focşaner face un frumos tip de bătrân, alţii îl reprezintăsub trăsurile unui răsboinic masiv şi vulgar … Când vomputea oare avea, adevăratul portret al acestui erou, carefu unul din cei mai frumoşi şi mai bravi cavaleri aitimpului său?”

În acest comentariu Cretzulescu se dovedeşte tributarclişeelor formate în epocă în legătură cu Mihai “chevaliersans peur et sans reproch”, aşa cum îl prezentase şi Aman şicum avea să intre în conştiinţa generaţiei lor. Cronicarul nuputea accepta un portret atipic al marelui domnitor, curajosprezentat de Focşeneanu cu capul descoperit, fărăcunoscuta şi impozanta-i cucă voievodală, cu surguci, şi subtrăsăturile puternice, dar obosite, ale unui luptător.

Încă un portret care nu întruneşte calităţile mimeticepe care le aştepta cronicarul, este acela al Doamnei ElenaCuza, datorat dălţii lui Karl Storck: Cretzulescu îl găseşteprea aspru, prea viril şi lipsit de expresia obişnuitămodelului.

El îşi încheie articolul cu speranţa că această primăexpoziţie, chiar dacă din punct de vedere calitativ nu se aflala un nivel prea înalt, avea să-şi dovedească importanţa în

94

Theodor Aman, detalii ale vitrinei sculptate, lemn, M.T.A.

viitor, când gusturile se vor cizela şi amatorii de artă se vor înmulţi:“Dacă vomŭ considera acéstă esposiţiune în punctulŭ de vedere alŭvalorii sale întrinsec e, ea nu are de sigur o mare însemnătate;considerând-o ânse în punctul de vedere morale şi civilisatore, ea esteo ideiă fericită, este o protestaţiune contra insolintei dominaţiuni ainstinctelorŭ celorŭ rele, este o profesiune de credinţă, omanifestaţiune a tendinţelorŭ spiritualiste, unu primŭ pas făcutŭ îndomeniulŭ arţilorŭ.

Ideiele cele mai simple aŭ adesea fecundităţi ne aşteptate.Cine scie ce va eşi dintru acésta la anulŭ şi anii viitori; cine scrieîn câte june inime va germe ea pote şi se va desvolta în resoluţiunivirili, generóse, artistice?

Să venimŭ dar toţi amicii Ţerrei, ai progresului şi ai arţii şi săaplaudămŭ cu căldură acestŭ fericit început”.

Fiindcă Emanuel Cretzulescu, delicat şi discret, nu vorbise desprepropriile-i lucrări expuse cu acest prilej, o va face un alt cronicar, în “LaVoix de la Roumanie”, ce semnează doar cu iniţialele O.E. Înainte de ase ocupa pe larg de desenele lui Cretzulescu, autorul îşi arată indignarea pentru indiferenţa presei faţă de acest eveniment artistic:“Ne ocupăm de politică, ne ocupăm de bonuri de tezaur, ne ocupăm de orice în afară de artă, şi totuşi arta există dacă sunt artiştişi o expoziţie: Salonul din 1865 (…) Primul pe care îl avem, dar ni se pare că exact pentru acesta ar trebui să se facă mai mult caz.Acesta nu se referă la publicul nostru care a primit favorabil expoziţia. (…) Uimirea noastră este mare parcurgând diverse ziareromâneşti care păstrează o tăcere de-a dreptul dezolantă în ceea ce priveşte această solemnitate artistică; ele, pe care cele mainesemnificative afaceri guvernamentale le emoţionează. În treacăt fie zis, ar trebui să lase guvernul în pace şi să catadixească a fiatente la unele evenimente care, cu certitudine au importanţa lor în existenţa tuturor popoarelor civilizate“.

34Autorul salută

cronicile scrise de Cretzulescu şi de Pechméja dar atrage atenţia că, cel dintâi, pe lângă portretul doctorului Arsaki, mai are şiportretul Anicăi Eliad care, după părerea sa, “este o veritabilă capodoperă”. Vorbeşte apoi de fineţea desenului în vârful creionuluipe care o are această miniatură ce, desigur, ar fi putut fi un mare tablou în ulei. Modelul avea un aer melancolic iar trăsăturilesemănau izbitor cu originalul. Şi, pentru că se zvonise că lucrarea va fi fotografiată, cronicarul solicita şi el câteva copii ale pozei.

Celălalt expozant care, după spusele lui Cretzulescu “mânuia mai bine pana decât pensula”, publică o cronică destul deacidă în acelaşi ziar de limbă franceză din Bucureşti. Intitulată Salonul din 1865 – fapt ce sporea prestigiul EsposiţiuniiArtiştilor în Viaţă prin compararea ei cu Salonul Oficial de la Paris – cronica în două părţi aduce aspre critici majorităţiiexpozanţilor, unele întemeiate, dar cele mai multe generate de subiectivismul unui plastician amator şi ratat care, însă, nu uităsă se prezinte drept artist apreciat de celebrul pictor orientalist Alexandre Gabriel Decamps, a cărui scrisoare amicală şilaudativă o inserează în articol, drept certificare a propriei valori.

95

Paul Focșeneanu, Mihai Viteazul, marmură, M.N.A.R.

Într-un prim articol ce poartă subtitlul Consideraţii preliminare despre artă35

, Pechméja face paradă de vastele salecunoştinţe printr-un eseu plin de generalităţi despre artă. După această introducere teoretică în care voia să-şi statueze poziţiade arbitru intransigent al mişcării artistice locale bazată pe experienţă internaţională şi solidă formaţie academică, el se ocupăexclusiv de Expoziţia Artiştilor în Viaţă, criticând nemilos pe toată lumea.

36Şi el acordă lui Aman spaţiul cel mai extins din

economia articolului. Încă de la început precizează că acesta expune aproape 20 de lucrări. Mai întâi sunt analizate picturileistorice. În pânza Mihai Viteazul primind solii turci cu daruri din partea sultanului evidenţiază marea abilitate a artistului de areda texturile preţioase ale veşmintelor personajelor, pentru care acesta simţea o reală atracţie şi o infinită plăcere. Atrăgea,totuşi atenţia asupra unor greşeli de desen şi a unor scăpări în raportul dintre protagonişti. Urmează După bătălia de la Rusciuk– pe care cronicarul o numeşte Jefuirea Rusciukului de trupele române – subiect pe care îl consideră foarte pictural dar căruia îigăseşte multe cusururi în felul cum l-a tratat artistul: “D. Aman a ştiut să profite, în parte, de aceste resurse, dar nu ni se pare căa triumfat asupra tuturor dificultăţilor. Dezordinea scenei s-a transmis compoziţiei sale unde lipsa de unitate se face simţită cuprisosinţă; (…) de fapt, diversele grupuri care împart scena au toate aproape aceeaşi valoare, deşi ar trebui subordonate unuigrup principal menit să concentreze interesul şi să atragă în mod special atenţia. În plus, artistul este departe de a acordadesenului figurilor sale toată vigoarea dorită: braţele, extremităţile, lasă de dorit; o mână nu trebuie să semene cu o mănuşă pecare o umfli; jocul nervilor, al muşchilor, al tendoanelor, trebuie accentuat în mod clar. Neglijenţa pe care o constatăm uimeştecu atât mai mult cu cât dl. Aman este ireproşabil în această privinţă când doreşte să îşi dea osteneala, şi în special în portretelesale printre care trebuie citate acelela ale d-lor Văcărescu, Racoviţă, d-na Z.R., acela al Spătarului Mihail Cantacuzino, etc.,picturi solide, armonioase, reunind toate calităţile pretinse.”

Cel mai mult îi displace lui Pechméja nocturna înscrisă în catalog la nr. 3 – probabil Noaptea din Vinerea Patimilor – undegăseşte numai defecte, ce-i drept explicabile: “Desen neglijent, umbre dure (negruri care fac gaură în pânză) şi apoi luminilefăcliilor au intensităţi aproape la fel fără a ţine seama de distanţa respectivă, astfel încât ochiul caută în zadar un centru spre ase stabili în acest efect de dispersie care îl solicită din toate punctele de vedere”.

I se pare mult mai agreabilă compoziţia O barcă pe Bosfor şi, cu atât mai mult Interiorul de harem. La Odaliscă obiecteazăcă trăsăturile personajului sunt cam vulgare şi “amintesc mai degrabă de mutrişoara şifonată a unei grizete”, apoi “carnaţia estepuţin ternă, conturele puţin flaşte; partea de jos a piciorului stâng nu are un desen destul de precis şi nici un modelaj suficientde ferm”. Sunt apreciate micile cadre cu tipuri din popor Laptagiul, Florăreasa şi Torcătoarea. Dar cel mai mult este elogiatAtelierul artistului pe care cronicarul, de obicei zgârcit cu laudele, îl etichetează drept “perla expoziţiei”, şi afirmă că “de-am fifost bogaţi nu am fi lăsat altora plăcerea de a-l cumpăra”.

Ocupându-se, în continuare, de exponatele lui Carol Szathmari, Pechméja aminteşte, pe lângă un portret al domnitoruluişi reşedinţa din Stambul pusă la dispoziţia sa de sultan când făcusese, cu un an înainte, vizita oficială la Sublima Poartă şi-lavusese pe artist în suită, mai multe chipuri de ţărani în port tradiţional – care “nu sunt tratate îngrijit în egală măsură” – şiTârg la Craiova “care e departe de a fi ireproşabil: răzleţit, desen nesatisfăcător, culoare monotonă”.

Studiul de portret al lui Fidelis Walch este apreciat cu măsură “desen bun, colorit corect, puţin cam rece, factură excelentăce denotă un talent exersat”.

96

97

Henri Trenk are două mari peisaje în ulei Muntele Negoiul şi Malurile Lacului Căldăruşani precum şi mai multe micivederi pictate cu ulei pe hârtie, puţin cam greoaie. Dacă faţă de redarea naturii cronicarul nu are remarci defavorabile în schimb,în privinţa personajelor figurate de artist în compoziţii, este foarte dur şi-l sfătuieşte să-şi depopuleze pânzele. Şi, pentru a ficonvingător, descrie plin de ironie figura ţăranului ce călăreşte pe un cal – dacă este, cumva, cal?! - “de lemn” faţă de care estede cel puţin două ori mai mare, precum “Gargantua călare pe un caniş!”

Vine rândul lucrărilor lui Gheorghe Panaiteanu Bardasare. Ia în zeflemea atât titlul cât şi compoziţia cu Venus labae prinzând un fluture mirându-se, mai întâi, cum puteau fi cumulate aceste două acţiuni – baia şi vânătoarea defluturi – apoi punând sub semn de întrebare indentitatea Venerei, care ar fi trebuit să fie frumoasă, ori cea din tablounu era. Referitor la cromatică, găseşte că umbrele sunt de un brun prea roşcat. În acest fel admite că preferă celelaltedouă lucrări ale artistului ieşean, Femeia cu tamburină şi, mai ales, Războinicul în armură. Când se dedică secţiunii desculptură, Pechméja îi acordă din nou lui Theodor Aman un pasaj însemnat când comentează vitrina expusă de acesta.Chiar dacă salută plurivalenţa artistului – “nu ne rămâne decât să-l felicităm pe Dl. Aman la care iscusinţa de sculptornu rămâne mai prejos de talentul de pictor” – nu se poate opri să nu se mire de alăturarea, oarecum ciudată, debasoreliefuri cu scene de luptă, de războinici sprijiniţi spate în spate, de copii nuzi şi de femei torcând, atrăgând atenţiacă “varietatea nu trebuie să excludă unitatea”.

Sunt amintiţi şi ceilalţi expozanţi ai acestei secţiuni: Babic, cu un basorelief în lemn, medalion, efigia în mărime naturalăa domnitorului; Karl Storck, cu busturile domnitorului şi doamnei, precum şi alte trei lucrări, cărora nu le dă titlul; PaulFocşeneanu cu bustul în marmură al lui Mihai Viteazul; doctorul David Lempart – cunoscut stomatolog care, în timpul liberpractica şi artele – care prezenta un craniu uman cioplit în fildeş şi, în sfârşit, un anume Partacovitz, probabil un pietrar, careexpusese un înger funerar în marmură roşie ce, din nou, îi suscită cronicarului remarci ironice: “Vom dezaproba alegereamaterialului care dă statuiei aerul de a fi fost tăiată într-un cârnat. Poate doar dacă acest înger gras nu este destinat să decorezemormântul unui măcelar, sau poate vedem în alegerea acestei marmure speciale o aluzie ingenioasă la profesiunea defunctului”.

Cu toate criticile şi comentariile cinice de care a făcut risipă Ange Pechméja pe parcursul cronicii sale, încheierea estepătrunsă de o notă optimistă: “În concluzie acest debut pe calea expoziţiilor promite şi, sperăm, va rezista; are dreptul să fieîncurajat. Curaj, deci, şi perseverenţă!”

Din surplusul de cataloage nevândute ale expoziţiei sunt expediate, pe 8 iulie, câte 25 de exemplare la bibliotecile dinBucureşti şi Iaşi şi câte 2 exemplare Şcolilor respective de Belle-Arte.

37

La două zile după decernarea premiilor şi închiderea expoziţiei, cele 3 lucrări ce fuseseră achiziţionate pentru Pinacotecisunt repartizate instituţiilor de profil: la Bucureşti portretul lui Iancu Văcărescu de Aman şi Bacanta lui Panaiteanu (de faptTamburina ce fusese între timp rebotezată, aşa cum s-a precizat mai sus, pentru că era nudă şi avea pe cap o coroană de frunze),iar la Iaşi Lacul lui Trenk (şi el simplificat în titulatură).

38

Artiştilor ce nu fuseseră prezenţi la ceremonia de premiere le sunt expediate distincţiile şi banii cuveniţi. Lui Paul Focşaner(Focşeneanu) aflat în acel moment cu o bursă de studii la Berlin, îi este expediată diploma pentru medalia de clasa III ce-i fuseseacordată şi este întrebat cui să-i fie încredinţată suma de 25 de galbeni ce însoţea acea distincţie.

39

Lui Panaiteanu, medalia, diploma şi cei 50 de galbeni îi sunt intermediaţi prin Dimitrie Gusti, vice-preşedintele CamereiDeputaţilor, ce călătorea la Iaşi. Prin mandat independent este anunţat că-i fuseseră expediaţi cei 100 de galbeni cu care fuseseachiziţionată Bacanta pentru pinacoteca bucureşteană.

40

Directorul şcolii ieşene nu se arăta însă deloc mulţumit şi, în adresa nr 48/19 iulie 1865 prin care confirmă atât primirealucrării lui Trenk destinată pinacotecii, cât şi returnarea propriilor sale lucrări, Cavalerul în armură şi Venus la bae prinzând unfluture, protestează pentru faptul că nu i-a fost cumpărată decât o lucrare în vreme ce, unui străin ca elveţianul Trenk îi fuseserăreţinute două, după informaţiile sale care, însă, nu corespundeau realităţii. El făcea din această problemă o chestiune denaţionalism rănit din cauza prezenţei în ţară a veneticilor: “La înapoierea Tablourilor m’am mâhnit până în adâncul sufletuluipentru că niciodată nu puteam să aştept din partea unui Juriu Român asemenea sentinţă nedreaptă şi, pentru mine, cu totuldescurajatoare şi apăsătoare, adică: ca să văd cumpărându-se de la un străin 2 tablouri deodată cu 300 galbeni şi de la mine, fiuladevărat al Patriei, carele s’a sacrificat pân’acum toată viaţa şi sănătatea sa pentru cultivarea artelor frumoase, deabia, zic, s’amilostivit ca să’mi cumpere numai un singur Tablou pentru 100 galbeni. De la Domnia Voastră dar, carele ţineţi în mânăcumpăna dreptăţei, sper în toată convingerea ce am, că îmi veţi hărăzi, prin cumpărarea tablourilor mele pentru Museul Iaşan,încurajarea pierdută, de care am nevoie pentru viitorime la toate pasurile şi cugetările mele artistice.”

41(subl. A.S.I.) Pentru a

aplana situaţia – creată şi de lipsa de tact de a trimite la Iaşi un tablou de un artist străin stabilit în Capitală fără a achiziţionanici o lucrare de pictorul ieşean pentru pinacoteca pe care acesta o conducea, rănind odată în plus mândria acestuia, care nu sevedea reprezentat pe simezele propriului muzeu – Ministerul îl asigură că lui Trenk nu-i fusese oprit decât un tablou şi-ipromite lui Panaiteanu că, odată cu obţinerea de noi fonduri, îl va avea în vedere cu celelalte lucrări.

42

Existaseră şi alţi nemulţumiţi sau dezamăgiţi de hotărârea juriului: autorul îngerului funerar din marmură roşie nu-şi mairidicase lucrarea din sala de expoziţii astfel că, la un interval de peste trei luni de la închidere, un oficial al Ministerului îlatenţionează pe Theodor Aman de abandonarea ei acolo şi i-o încredinţează spre a o depozita provizoriu la Pinacotecă.

43

Chiar dacă nu se exprimase pe moment, nici Theodor Aman nu fusese satisfăcut de decizia Ministerului de a-i achiziţionadoar o lucrare din cele trei propuse de Comitetul Academic de Belle-Arte. De aceea, în următorii 11 ani artistul va reveni,periodic, cu solicitarea de a-i fi achiziţionată marea pânză Noaptea din Vinerea Patimilor.

Astfel, în 1871, face două întâmpinări, una pe 6 iulie44

şi alta pe 27 septembrie.45

Cea dintâi este o cerere formală,concisă, în care sunt precizate datele esenţiale ale chestiunii. În cea de-a doua, petiţionarul reaminteşte de anterioarasuplică, din iulie şi, pentru a da greutate solicitării, adaugă: “Singura încuragiare Domnule Ministru pentru artişti consistăîn Esposiţiunile anuale ce confirmă ostenelile date pentru prosperarea artelor. Subsemnatul, adresându-vă această cerere oface contând pe dreptul câştigat cu onoare, menţionat în Procesul Verbal încheiat în puterea unui regulament trecut prinConsiliul Miniştrilor şi întărit de Domnitor. Nu rămâne, Domnule Ministru decât la buna voinţă a Domniei Voastre sprea ordona aducerea la îndeplinire a menţionatului Proces verbal.” Rezoluţia lui Christian Tell, deţinătorul din acel momental portofoliului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, temporizează luarea unei hotărâri: “Nefiind încă decis pentru asemeneacumpărare mi se va presenta aceasta la timpul oportun”. Peste aproximativ o lună, pe 22 octombrie, ministrul Tell invitămembri Consiliului Permanent al Instrucţiunii să se pronunţe în privinţa valorii a trei picturi, printre care şi cea a lui

98

Aman.46

Consiliul decide preţurile în funcţie de “importanţa subiectelor, mărimea lor şi esecutare” şi evaluează lucrăriledupă cum urmează: Agar în pustiu de Gh. Tattarescu 70 galbeni, Bătălia de la Călugăreni (consemnată în procesul verbalsub titlul de Mihai Viteazul la Călugăreni, de Constantin Lecca la 85 galbeni iar Procesiunea înmormântăriiMântuitorului de Aman la 120 galbeni.

47Ministrul optează pentru pânza cu subiect istoric a lui Lecca a cărei sumă o

diminuează la 80 de galbeni austrieci, fapt pe care îl acceptase însuşi autorul ei.48

Se pare că fuseseră duse tratative verbaleşi cu Aman pentru acceptarea unei sume mai mici fiindcă, pe ambele cereri, cea din iulie şi cea din septembrie, directorulgeneral al ministerului, D. Ghidinescu adaugă aceeaşi rezoluţie pe 6 noiembrie 1871: “La dosar deoarece Dl Aman n’aconvenit a primi preţul ce i s’a oferit de Minister pentru acest tabel.”

Artistul însă nu dezarmează şi, în mai 1874, când se produsese o schimbare în conducerea Ministerului, locul lui Tell fiindluat de Titu Maiorescu, revine cu o nouă cerere în care, după menţionarea condiţiilor în care acea lucrare îi fusese selectată în1865, adaugă: “Această achisiţiune, Domnule Ministru, nu s’a făcut până acum nefiind fonduri suficiente şi când au fost mi s’aucumpărat altele şi eu nu am avut nimic de zis. Acum însă Domnule Ministru fondurile pentru acest paragraf [al înavuţiriiPinacotecii] fiind intact, vă rog să bine voiţi, de încuviinţaţi, a ordona achitarea numitului tablou şi punerea lui înPinacothecă”.

49Maiorescu aşterne, drastic, o rezoluţie defavorabilă: “Nu se aprobă cererea Dlui Aman” şi chestiunea este închisă

pentru încă un timp.În sfârşit, după 11 ani de la expunerea sa, autorul insistă să-i fie achiziţionată această compoziţie. La cârma

Ministerului era acum un apropiat al săudin vremea tinereţii, de la Craiova,gazetarul şi omul politic Gheorghe Chiţu,iar artistul avea toate speranţele că acesta îlva servi. De aceea, pe 31 mai 1876 depunela Minister următoarea petiţie: „LaEsposiţiunea Artiştilor în Viaţă din anul1865 Comitetul Academic de Belle Arteîntrunitu cu Juriulu Esposiţiunea întrealte tablouri alese şi recomandate On.Minister spre a fi cumperate, PrescriptulVerbal cu N. 23 Maiu 29 din 1865, aualesu şi tabloulŭ intitulatŭ Procesiuneaînmormântării Mântuitorului desubsemnatul. De atunci însă şi până acumacestu tablou au remasu necumpărat din ocausă sau alta pretextată de cel în drept aface această aquisiţiune.

99

Theodor Aman, Noaptea din Vinerea Patimilor, u/p, M.T.A.

Vin dar a vă ruga Domnule Ministru să bine voiţi de încuviinţaţi a ordona cumpărarea şi punerea sa în Pinacothecăpotrivită reg[ulamentului] Esposiţiunei, acésta fiindŭ singura încurajare dată artelorŭ şi artiştilorŭ la noi.”

50

Ministrul Chiţu, printr-o primă apostilă, cere să-i fie prezentate dosarele din anii anteriori, spre a se documenta în privinţasolicitării. După care, odată lămurit, aşterne a doua apostilă, din păcate fără o rezolvare favorabilă a cererii lui Aman: “Deşi înadevăr din lucrări s’a văzut că şi tabloul citat a fost recomandat spre a se cumpăra, actualmente însă Ministerul nedispunând denici o sumă pentru asemenea cumpărare, rămâne a se avea în vedere la bugetul viitor.”

Acestea erau avatarurile obişnuite ale plasticienilor.Totuşi, în 1865, cel puţin unul dintre expozanţii laureaţi a fost mulţumit şi şi-a exprimat acest sentiment prin donarea

lucrării: Paul Focşeneanu. Tânărul de 24 de ani, aflat la Berlin pentru perfecţionarea în sculptură, oferă Pinacotecii bucureştenebustul lui Mihai Viteazul care, pe 28 iunie 1865 este trimis directorului Aman “spre a-l înregistra în patrimoniul aceleiinstituţii.

51

*

Prima Exposiţiune a Artiştilor în Viaţă a constituit un eveniment epocal atât pentru mişcarea artistică locală cât şi pentrupublicul larg: ea a deschis seria manifestărilor de acest fel ce vor fi organizate, cu oarecare discontinuitate, în anii următori şivor sluji la formarea unei pieţe de artă, modestă, ce-i drept, la început, şi la modelarea gustului vizitatorilor, atraşi în numărmare, fie din simplă curiozitate, fie din considerente mondene, fie din dorinţa sinceră de a-şi satisface necesităţile estetice. Chiardacă puţinii cronicari existenţi la acea dată – ei înşişi insuficient pregătiţi în domeniul plasticii – au primit expoziţia cu rezervăşi, uneori, chiar cu ostilitate, articolele lor au marcat apariţia unui gen specializat şi unei rubrici noi în presa noastră, cronica deartă. Astfel, această primă manifestare a plasticienilor activi în România a reprezentat începutul unui drum ce a dus, mai târziu,la formarea unei şcoli naţionale de artă, viguroasă şi competitivă pe plan european.

1 “Monitorul” No. 279/13/25 Decemvre 18642 A.N.I.C., M.C.I.P., dos. 232/1865, f. 32: “În puteria articolului d’în Regulamentulu exposiţiunilor artiştiloru în vieaţă. Vezându sumileafectate în budgetulu pe 1864 şi în acelu pe 1865. Se decide:

I Se va întocmi o esposiţiunie publică în Bucureşti cu operele privazute la art … d’în regulamentu esposiţiuniloruII Se va deschide esposiţiunea în 10 aprilie 1865III Se va vesti aceasra prin publicare şi prin speciale adrese către toţi pictorii cunoscuţi din Ţerră şi din provinciile române limitrofe.“

3 Ibidem, f. 334 Ibidem, f. 1495 Ibidem, f. 1506 Ibidem, f. 1547 Ibidem, f. 1558 Ibidem, f. 1429 Ibidem, f. 141

100

10 Ibidem, f. 14411 “La Voix de la Roumanie” No. 12/9 Fevrier 1865: “O expoziţie de pictură, sculptură, acuarelă, desen şi arhitectură va avea loc la Bucureşti, înlocalul pinacotecii, de la 10 aprilie viitor la 10 mai.” 12 A.N.I.C, M.C.I.P., dosar 232/1865, f. 19813 Ibidem, f. 20914 Ibidem, f. 219-22015 Ibidem, f. 230-23116 Ibidem, f. 22617 Ibidem, f. 22618 Ibidem, f. 22519 Ibidem, f. 24120 Ibidem, f. 23221 Ibidem, f. 27422 Ibidem, f. 27423 Idem, dosar 232/1865, f. 27724 Ibidem, f. 27225 Ibidem, f. 27826 Ibidem, filele 282-28427 “Trompetta Carpaţilor” Nr. 33 (350)/Duminică 27 Iuniu/9 Iuliu 186528 Petre Oprea – Cronicari şi critici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Literară, Bucureşti, 1980, pp. 25-29 29 N. Predescu – Tablourile espuse la salele academiei în 1864, celle espuse în salonulu de la ministeriulu Culteloru la 25 Aprilie 1865, “TrompettaCarpaţiloru” Nr. 25 (342), duminică 30 Maiu/11 Iuniu 186530 Adrian-Silvan Ionescu – Cruce şi Semilună, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2001, pp. 148-14931 N. Predescu – Tablourile espuse în salele academiei în 1864, celle espuse în salonulu de la ministeriulu Culteloru la 25 Aprilie 1865, “TrompettaCarpaţilor” Nr. 27 (344)/ duminică 6/18 Iuniu 186532 Emanuel Creţulescu – Esposiţiunea Publică a Operelor Artiştiloru în viaţă, “Opiniunea Publică” Nr. 17/marţi 18/30 Maiu 1865; Gh. Oprescuşi colaboratori – Crearea şcoalelor de arte frumose în Ţările Române, “Buletin Ştiinţific. Secţiunea de ştiinţa limbii, literatură şi arte”, tom I, Nr. 1-2/ianuarie-iunie 1951, p. 1633 Petre Oprea – op.cit., p. 52, 5534 O.E. – Un oubli a réparer, “La Voix de la Roumanie” No. 29/Jeudi 8 Juin 186535 Ange Pechméja – Salon de 1865. Considerations préliminaire sur l’Art, “La Voix de la Roumanie” No 27/25 Mai 186536 Idem – Salon de 1865, “La Voix de la Roumanie” No. 28/1 Juin 186537 ANIC, M.C.I.P., dosar 232/1865, f. 289 38 Ibidem, f. 28539 Ibidem, f. 28240 Ibidem, f. 28241 Ibidem, f. 296v-29742 Ibidem, f. 28743 Ibidem, f. 32744 Ibidem, dosar 145/1875, f. 4545 Ibidem, f. 7946 Ibidem, f. 6847 Ibidem, f. 68v48 Ibidem, f. 7249 Idem, dosar 141/1874, f. 6450 Idem, dosar 136/1876, f. 6151 Idem, dosar 232/1865, f. 286

101

102

Theodor Aman, foto: B. Engels, București,colecția autorului

Expoziţia de la Iaşi din 1866 – o manifestare eşuată

Nu se stinseseră încă ecourile primei Exposiţiuni a Artiştilor în Viaţă şi, de la Minister, îi era expediată luiGheorghe Panaiteanu, la Iaşi, pe 3 decembrie 1865, adresa nr. 38919 prin care i se trasa ca sarcină să pregăteascăexpoziţia anului următor, ce urma a fi deschisă la 1 mai, în acel oraş, conform prevederilor regulamentului.

1Şi, la

fel ca la precedenta manifestare i se atrage atenţia ca “prin orice mijloace să fie vestiţi toţi pictorii din ţară şi dinprovinciile române limitrofe.” Această precizare era, însă inutilă pentru că, după cum s-a văzut, nu a existat nici unparticipant din Transilvania sau din Bucovina, toţi fiind doar din Principatele Unite şi marea majoritate dinBucureşti.

La aceeaşi dată şi pe aceeaşi foaie de hârtie este făcută o ciornă de adresă către directorul „MonitoruluiOficial” spre a publica de mai multe ori anunţul privind organizarea la Iaşi a expoziţiei din 1866, condiţiile deadmitere fiind identice acelora din anul ce urma să se încheie.

Peste un timp, însă, data vernisajului se amână pentru 16 mai, spre a coincide cu dezvelirea bustului lui SimionBărnuţiu ce era programată atunci.

2

În prima jumătate a lunii mai, Theodor Aman depune la Minister lucrarea cu care voia să participe laexpoziţie, împreună cu fişa însoţitoare pe care chiar el o concepuse în anul precedent şi în care erau furnizateinformaţii despre artist şi lucrarea sa, inclusiv preţul la care o estima în eventualitatea achiziţionării:

„Notiţa autoruluiAman Theodor născutu în Câmpu-lung, elevu al lui DrollingDecoratu cu ordinulŭ Megidie în 1854Medalia de Clasa I-a la Esposiţie din Bucuresci 1865Directorŭ al Şcólei de Belle-Arte din BucuresciN°. I Un tablou ce representéză: “Prinţulŭ Lăpuşnénu arătându Dómnei Lucsandra Piramida de capetele

boieriloru ce’i omorâse (Istoria Română)NottaPreţiulŭ tabloului în casu de aquisiţie este de galbeni trei sute (N° 300).”

3

Pe 14 mai, Ministerul expediază această lucrare directorului Pinacotecii din Iaşi care, în acel an îndeplinea şi

103

funcţia de preşedinte al expoziţiei.4

Pe 26 mai, Panaiteanu trimite o adresă la forul tutelar prin care confirmăprimirea, în bune condiţiuni, pe 19 mai, a compoziţiei lui Aman.

5Dar Aman era unul dintre foarte puţinii artişti

care se decisese să participe la manifestarea anuală.Impacientat de perspectiva imposibilităţii organizării expoziţiei ieşene, V.A. Urechia, director general în

Minister îi trimite lui Panaiteanu o telegramă pe 9 mai spre a se interesa de numărul şi numele celor înscrişi:“Răspundeţi-mi dacă aveţi speranţa de a primi la Esposiţiune [,] Opere de Artă şi cam de la cine? Dacă sunt operede espus, pregătiţi salonul; pun banii necesari la dispoziţiune.”

6Pentru că nu fuseseră depuse destule lucrări, de la

Minister se ia decizia ca vernisajul să fie din nou amânat, de data aceasta pentru 10 iunie, iar Panaiteanu esteînştiinţat pe 24 mai printr-o nouă telegramă.

7În sfârşit, pe 30 mai, tot telegrafic, îi este cerut să precizeze lucrările

de care dispune: “Trimiteţi grabnic ştiinţă de Tablouele ce sunt înscrise şi priimite până acum pentru Esposiţiune.”8

La aceasta, Panaiteanu dă un răspuns franc dar dezamăgitor, pe 1 iunie: “Până acum sunt numai trii Tablouri.Celelalte toate desemne şi fotografii. De la Lemberg, Cernăuţi nimic.”

9

După cum se vede, nu numai că de la plasticienii din ţară nu primise suficiente picturi, dar nici aceia de laLemberg (azi Lvov) şi de la Cernăuţi, pe care-i invitase Panaiteanu, nu dăduseră vreun răspuns. Iar ceea ce poseda– desene, probabil ale elevilor săi, şi fotografii, probabil ale sale, cu obiecte de patrimoniu legate de istoriaMoldovei pentru care făcuse călătorii de depistare şi documentare la Lemberg cu câţiva ani înainte – nu erausuficiente pentru înjghebarea unei expoziţii decente. De aceea, Esposiţiunea Artiştiloru în Viaţă nu mai are loc înacel an. La mijloc nu era doar dezinteresul plasticienilor de a se osteni să ambaleze şi să expedieze – fie şi pe spezelestatului – lucrările la Iaşi, cât un boicot tacit faţă de fosta capitală a Moldovei, a cărei influenţă culturală se încercaa fi anihilată în favoarea Bucureştilor. Acest lucru este peremptoriu prin ignorarea invitaţiei de către majoritateaplasticienilor activi în Capitală, cu excepţia lui Aman care, din consideraţie şi din spirit de colegialitate faţă dePanaiteanu, expediase o lucrare – doar una, faţă de cele 20 câte expusese cu un an înainte. Iar Aman era un artistprolific, care dispunea de suficiente lucrări gata de a fi prezentate public.

Dacă expoziţia nu s-a mai organizat nici nu s-a mai ostenit cineva de a returna lucrarea lui Aman. De aceea,spre finele anului, Ministerul intervine şi-l impulsionează, telegrafic, pe Panaiteanu să remită tabloul posesorului.

10

Pe 2 noiembrie, prin adresa nr. 73, Panaiteanu expediază la Bucureşti opera lui Aman precizând că, de când oprimise nu fusese nici măcar desambalată: Conform telegramei Dvostre cu Nr 11425 me grăbescŭ a ve trimiteTabloul ce represintă “Prinţulŭ Lăpuşnénu arătând Domnei Rucsandra piramida de Capetele Boerilorŭ omorâţi”depins de Domnul Theodor Aman ce s’a trimisŭ împreună cu oficiu dela 14 mai an. Cur. Sub N° 3827 spre a sedepune la Esposiţiunea artistică din Iassi – tot odată cu onore ve facŭ cunoscutu, che Tabloulŭ menţionatŭ n’afostu despaquetatŭ, ci numai capaculŭ ladei, discoperitŭ spre a se vide daca n’a paţitu vr’o dauna pe drumŭ; prinurmare acum n’amŭ avutŭ alta de făcutŭ de câtu a-i închide capaculŭ şi a-l espedia aşia cum a fostu impaquetatudin Bcuresci.”

11

104

Astfel, o manifestare artistică menită să creeze emulaţie între plasticienii moldoveni şi cei munteni şi să deastrălucire Iaşilor, s-a soldat cu un eşec, din cauza lipsei de expozanţi. Nu trebuie totuşi uitat că acel an 1866 a fostunul dintre cei mai grei din viaţa plasticienilor, mai ales a celor cu activitate didactică pentru că, din considerenteeconomice, Şcolile de Belle-Arte fuseseră suprimate din buget şi, în consecinţă, desfiinţate. Doar devotamentuldirectorilor şi persuasiunea lor pe lângă tânărul domnitor Carol I de Hohenzollern au salvat aceste necesareinstituţii de educaţie artistică de la definitiva dispariţie.

12Condiţiile dramatice prin care trecea mişcarea artistică

românească în acel an tulbure din punct de vedere politic au demoralizat pe eventualii expozanţi bucureşteni careau decis să nu participe, mai ales la o acţiune ce se desfăşura la aşa mare depărtare de casă.

1 ANIC, M.C.I.P., dosar 232/1865, f. 3582 Idem, dosar 94/1866, f. 32v3 Ibidem, f. 434 Ibidem, f. 445 Ibidem, f. 536 Ibidem, f. 357 Ibidem, f. 468 Ibidem, f. 509 Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, Academia de Arte Frumosse, dosar 1/1866, f. 5110 Ibidem, f. 3511 Ibidem, f. 133; ANIC, M.C.I.P., dosar 94/1866, f. 13812 Adrian-Silvan Ionescu – Învăţământul artistic românesc 1830-1892, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999, pp. 244-256

105

Theodor Aman, Mihai Viteazul contemplând capul lui Andrei Bathory, u/p, M.T.A.

1868 - a doua Exposiţiune a Artiştilor în Viaţă

În primăvara anului1868 au început pregătirile pentru a doua manifestare artistică de proporţii din Bucureşti. Într-unanunţ tipărit era stabilit ca dată a deschiderii 1 mai, data limită a depunerii lucrărilor 25 aprilie şi loc de expunere, salaAteneului Român, aflat atunci la Cişmigiu: „Esposiţiunea Artiştiloru în Viaţă fiindu a se deschide la 1 Maiu an. corr[en]tArtiştii ce voescu a espune suntu invitaţi a-şi depune operile în Sala Atheneului Românu la 20 până la 25 Aprilie cellu maitârziu, de la ora 12 până la 4 dupe ameză-zi unde voru fi înregistrate şi pentru care'şi voru reclama operile la finituluesposiţiunei.

Esposantulu va adduce assemenea o notiţă sub-semnată de el însulu conţiindu numele şi pronumele, loculu şi datanaşterii sale, numele professoriloru ce au urmatu şi esplicaţia sugeteloru ce represintă operile depuse.

Artiştii din Judeţe voru putea depune operile pentru Esposiţia la diligenţele statului spre a fi addusse gratis înCapitală.”

1Pe 12 aprilie se fac, însă, unele modificări, transmise, spre publicare la "Monitorul Oficial": vernisajul urma să

fie duminică 5 mai iar locul desfăşurării, una din sălile Academiei (atunci aflată în clădirea Universităţii).2

Printr-o adresă din 3/15 mai, prefectul Poliţiei Capitalei este rugat să lipească 250 de afişe ale expoziţiei în toatesectoarele oraşului desemnate atunci prin culori şi, în consecinţă numite "văpsele".

3

Theodor Aman a avut oarecari probleme cu organizarea. Prin adresa nr. 91/11 aprilie, preşedintele expoziţiei anunţaMinisterul că, în clădirea Academiei, numai sala Pinacotecii este demnă să găzduiască lucrările de artă. Dar, în acel spaţiu,era tocmai atunci programat să se facă o uşă iar el solicita ca lucrările respective să fie amânate până după închidereaexpoziţiei.

4Ministerul este de acord şi se adresează arhitectului Alexandru Orescu spre a afla dacă poate temporiza

deschiderea şantierului în acel loc. Pe 16 aprilie Orescu răspunde că acea lucrare nu dura mai mult de patru zile şi ar fi fostdemult terminată dacă Aman ar fi lăsat sala deschisă. Însă, în pofida faptului că vernisajul era programat tocmai luna ceurma, Aman îi obstrucţiona activitatea. Arhitectul încheia în chip împăciuitor: "(...) vă rog Domnule Ministru să puneţiîn vedere Dlui Director că obiecţiunea d-sale ne împiedică unul pe altul, ceea ce între oameni luminaţi este o anomalie."

5

Amănunte despre acest diferend între cei doi "oameni luminaţi" nu mai apar în alte documente de arhivă şi se pare căacel conflict s-a stins, fiecare îndeplinindu-şi propria misiune.

Pentru a-şi amplifica numărul exponatelor, pe 27 aprilie, C.I. Stăncescu solicita Ministerului să-i împrumute nişteportrete de literaţi ce-i fuseseră comandate de acea instituţie şi se aflau expuse la Ateneu.

6V.A. Urechia, director general

în Minister, aprobă această cerere iar artistul intră în posesia lucrărilor.

107

Ca şi la precedenta manifestare bucureşteană, Panaiteanu se lasă aşteptat aşa că pe 27 aprilie/9 mai, de la Minister îieste expediată o telegramă: "Esposiţiunea artiştilor în viaţă se va deschide peste câteva zile. De n'aţi trimis încă, preparaţitrimiterea în grabă a tabelelor. Răspundeţi telegrafic de trimiteţi, ca să vi se păstreze loc."

7El se conformează şi în aceeaşi

zi răspunde, tot telegrafic "Respectuos vă anunţ despre trimiterea a 55 studii de pe antic, natură, cum şi la 16 portrete [ale]domnitorilor vechi pentru esposiţiunea artistică."

8Apoi, pe 30 aprilie, revine cu o nouă depeşă telegrafică în care,

pretextând acaparantele ocupaţii profesorale, se scuză că nu poate participa şi, în locul său doreşte a fi expuse lucrărileelevilor: "Rog ordonaţi a se păstra loc pentru operile şcolarilor mei, anunţate prin depeşa No. 36[;] din parte'mi nimica[nu] trimit fiind ocupat ziua întreagă cu catedrele picturei."

9Peste alte câteva zile, după obiceiul cunoscut, Panaiteanu

trimite la Minister o lungă scrisoare în care, după recomandări privind felul de expunere a desenelor trimise şi informaţiidespre conţinutul lăzii, îşi explică demersul de a participa la expoziţie cu lucrările elevilor pe care doar el îi coordoneazăşi, din acest considerent, dedicându-se integral procesului educaţional, nu mai are timp să se consacre propriei opere: „Cucăzută onore Ve trimetu odată cu acesta o Ladă cu 81 de studii şi unu Rolo cu doue monastiri în formatu mare lucrate totedupe Gipsu şi natură de către Şcolarii mei pentru a se espune pe câteva zile la Esposiţiunea Artiştiloru din Bucuresci.Numirea şi feliulu aceloru desemne s'au însemnatu în Catalogulu aici alăturatu. Capaculu Ladei fiindu prinsu cu 20şuruburi, se pote dispaqueta cu mare uşurinţă. La fundulu ladei se va găsi aşezată schiţa portretului M.S. reprodusă înmărimea naturală dupe o carte fotografică de visită şi alte 16 portrete a vechieloru Domnitori a României esecutate deasemene în mărimea naturală dupe mici originale heliografice din colecţiunea mea. Tote aceste bucăţi istorice sunt înproprietatea mea şi se vându la unu locu şi nici într'o privinţă cu bucata.

De doritu ar fi ca din aceste 16 portrete să se arangeze 8 de dreapta şi alte 8 de stînga Portretului M.S. Acesteinteresante bucate sunt făcute cu scrupulositate, ba chiar şi cu defectele loru prototype. Fiind que Desenele, precum se scieîn genere, perdu forte multu din efectulu loru, dacă se espunu într'unu locu cu picturile şi mai alesu alăturea sau dedesuptulu loru, apoi cutezu a vă ruga, Domnule Ministru, quă dacă este cu putinţă, să binevoiţi atunci de a ordonaEspunerea loru într'un Salonu sau doue Camere spaciose cu totulu aparte de picturile în oleiu.

Pe lângă Desemnele anului curentu s'au trimisu unu numeru şi din studiile Esposiţiuneloru ultime a Şcoalei, carepână acum, n'au figuratu nici'odată la vreo Esposiţiune de Artişti. Scopulu trimiterei loru este de a se încredinţa Artiştii şipubliculu inteligent al Capitalei atâta despre talentulu şi diligenţa Şcolariloru de aici, quâtu şi despre sistemulu şimethodulu didacticu ce întrebuinţeză Profesorele loru şi să vadă în fine din producţiunile Eleviloru, quă Scola din Iassifiindu inspirată de simţămintele de patrie, voeşte să devie o Şcolă cu totulu originală şi adevărată Românească. Rogunumai de a nu trece din videre, quă tote studiile pe care le supunu acum înaintea D-Vostră, sunt curatu productulu numaia unui singur şi unicu profesoru, şi dupre cum se vede pe la alte scole de Belle Arte. Profesorele al doilea fiindu ocupatu 4 orepe zi cu instrucţiunea desemnului elementaru, nu se pote ocupa şi cu una din Cathedrele studiiloru Academice pe care leocupă întâiulu profesoru. Acesta amu atinsu nu ca să-mi facă vre unu meritu, ci numai pre a se şci quă unu omu carele seocupă conştiinciosu ziua intregă de Cathedrele sale, nu pote ca să se mai ocupe şi de lucru particularu pentru alu espuneşi a-şi trage din elu onore şi bani. Eu renonsându de o camdată la folosele egoistice, lucrezu din tote puterile mele pentru

108

ca să disvoltezu şcolarii mei şi să-i pregătescu de Artişti pentru generaţiunea viitore, unde artele vor fi mai apreciate decătre publiculu nostru, ridicându-se prin acestă Scolă la avedărata ei Missiune spre onorea Guvernămentului, carele îi dăcunvenita impulsiune.”

10

Cu toată persuasiunea de care era capabil, totuşi Panaiteanu nu l-a putut convinge pe ministrul de atunci, DimitrieGusti care, deşi era moldovean, nu împărtăşea aceleaşi idei cu concetăţeanul său şi urma cu stricteţe regulamentele. Prinurmare, el dispune returnarea lucrărilor şcolare atrăgând atenţia în apostilă, că locul lor nu era acolo: "Se vor napoiatablourile ca unile ce n'au fost menite pentru esposiţiune, căci această esposiţiune fu pentru operile artiştilor în viaţă şinicidecum pentru studiile elevilor în cretă, oricât de bune ar fi ele. Aci s'au cerut opere de artişti dupe cum au fost prinziare publicate [anunţuri]."

Pe 3 mai, Aman înaintează la Minister textul catalogului, Esplicaţiunea operilor de Pictură, Sculptură şi Architecturăale Artiştilor în Viaţă, cu rugămintea de a fi tipărit în 300 exemplare.

11Cererea este aprobată dar artistul primeşte

însărcinarea de a se ocupa personal de tipărirea dorită.12

Pe 28 aprilie au fost făcute alegeri pentru ceilalţi trei membri ai juriului ce trebuiau, conform regulamentului, săprovină dintre expozanţi. Dar cum aceştia erau destul de puţini şi deja constituiau Comitetul Academic de Belle-Arte, înprocesul verbal încheiat cu acea ocazie se precizează: „Expozanţii s-au reunit pentru a alege dintre cei care nu expuneau saudintre amatorii de artă"

13(subl. A.S.I.). Aceasta reprezenta o derogare de la regulament pe care însă nimeni nu a sesizat-o

ori, a fost acceptată în mod tacit. Pentru cele trei posturi de membri în juriu candidau gazetarul şi literatul Pantazi Ghica,arhitecţii Alexandru Orescu şi Dimitrie Berindei, avocatul şi fostul ministru Dimitrie Cariagdi, inginerul MihaiCapuţineanu şi Grigore C. Cantacuzino, el însuşi pictor amator şi adesea participant la expoziţii (dar în acea vremeamatorii erau primiţi, chiar cu bucurie, să expună alături de artiştii profesionişti). Ca dovadă că, la votare, Cantacuzinoprimeşte cel mai mare număr de voturi, 9 urmat de Orescu, cu 7 iar pentru al treilea loc, fiind balotaj între Pantazi Ghicaşi Capuţineanu, ambii cu câte 6 voturi, se trece la o nouă votare care îl scoate câştigător pe cel din urmă. Procesul verbala fost semnat de Aman, în calitate de preşedinte, şi de Henri Trenk, C.I. Stăncescu, Mihail Ştefănescu, Mihail Dan şi CarolSzathmari ca membri.

14

Pe data de 20 mai juriul s-a întrunit pentru a delibera în privinţa distincţiilor ce urmau a fi acordate expozanţilor.Medalia de clasa a II-a o primesc Constantin Lecca pentru compoziţie istorică (Radu Negru mergând să-şi fixeze reşedinţala Câmpulung), Gheorghe Tattarescu pentru portret (Dl. Bacaloglu) şi Henri Trenk care, însă, fusese deja laureat, la acelaşinivel, în 1865, şi nu mai putea beneficia de recompensă; medalia de clasa a III-a lui Carol Szathmari pentru peisaj (Coziaşi masa lui Traian), C.I. Stăncescu pentru portret (D-ra B.B. şi Nicolae Bălcescu); menţiune onorabilă lui MihailŞtefănescu pentru natură statică. La secţiunea sculptură preferat pentru medalia de clasa a II-a este Karl Storck pentru unbust de marmură dar deja fusese distins cu aceeaşi medalie aşa că nu i se mai acordă. Menţiune onorabilă îi este acordatălui Mihail Babic pentru un basorelief medalion în lemn de stejar iar un anume Tănăsescu e propus pentru o recompensăbănească pentru un sfeşnic. La secţiunea arhitectură se acordă doar o menţiune onorabilă pentru proiectul unei faţade debiserică ortodoxă executat de Alexandru Freiwald.

15

109

Pentru propunerile de achiziţionare a unora dintre opere şi acordarea recompensei supreme, medalia de onoare devaloare era necesară decizia unei comisii de rang superior prezidată de rectorul Universităţii, Gh. Costaforu. Aceasta s-aîntrunit pe 23 mai şi l-a propus pe Theodor Aman pentru medalia de onoare dar neîntrunind voturi suficiente nu i s-aacordat. Însă, în unanimitate a hotărât că Aman merită medalia de clasa I dar, pentru că deja o primise în 1865, nu maiputea fi distins cu ea. S-a căutat atunci o compensaţie prin propunerea de achiziţionare a mai multor lucrări cu preţurisuficient de mari pentru ca artistul să nu se simtă dezavantajat. Astfel, el figurează primul pe lista achiziţiilor, cu un numărde trei pânze: Horă de peste Olt cu 400 galbeni, Mihai Viteazul contemplând capul lui Andrei Bathory cu 300 galbeni şiLăpuşneanu arătând soţiei sale capetele boierilor ucişi cu 250 galbeni; urma apoi Gheorghe Tattarescu pentru a căruilucrare Ţărancă la seceră se propuneau 100 galbeni; Constantin Lecca era inclus cu două compoziţii istorice, Radu Negrupentru 150 galbeni şi Dragoş Vodă ucigând zimbrul pentru 100; peisajul lui Henri Trenk, Cârligele pe Olt este estimat la80 de galbeni.

16

Ministrul Dimitrie Gusti validează, pe 3 iunie, deciziile celor două comisii şi dispune cum să fie folosit bugetul de1000 de galbeni de care dispunea pentru această acţiune culturală: 150 galbeni pentru beneficiarii medaliilor iar restulpentru parte dintre picturile propuse spre achiziţionare, şi anume Hora de peste Olt şi Lăpuşneanu de Aman, Ţăranca laseceră de Tattarescu, Dragoş Vodă de Lecca şi Cârligele pe Olt de Trenk; dar, pentru că suma cuvenită artiştilor depăşeacuantumul rămas, se propune o scădere de 50 galbeni din suma cuvenită lui Aman şi câte 15 galbeni din cele ale luiTattarescu şi Lecca pentru care aceasta era compensată de suma ce le era acordată în contul medaliilor.

17

Artiştii cărora le fuseseră reţinute lucrări au fost informaţi pentr-o scrisoare foarte amabilă şi măgulitoare că, dinconsiderente bugetare, Ministerul era obligat să le deminueze suma de achiziţie şi, pentru a-i convinge să fie de acord, eradat de exemplu Aman, care acceptase situaţia:

„Dlui George Tattarescu artistu BucuresciJuriulu Esposiţiunei prin prescriptulu seu verbalu din 23 Maiu trecutu a recomandatu ministeriului a cumpera,

pentru a încuraja pe artişti şi a îmbogăţi pinacotecele din România, tablouri în sumă de galbeni 1380; dar pentru că dupebudgetulu anului curentu pentru cumpărături de tablouri Ministeriulu nu pote dispune decât numai de galbeni 850,subsemnatulu este nevoitu a cumpera mai puţine tablouri şi a mai scădea chiar şi ceva din sumile cu care s'au preţuitu aceletablouri de către juriu.

În videre că Dlu Aman a priimitu a i se scade galbeni 50 din suma cu care i s'a preţuitu tablourile, în dorinţa ce areStatulu a îmbogăţi pinacoteca din Bucuresci şi cu tabloulu ce aţi espusu "Ţereancă la seceră" amu onore a Ve facecunoscutu că Ministeriulu este gata a-lu cumpera pentru suma de galbeni 85 şi de consimţiţi veţi binevoi a-lu încredinţaDlui directoru alu pinacotecei, de la care luându dovadă de predare veţi primi mandatulu cuvenitu.”

18Având acordul lui

Aman şi al lui Trenk, directorul Diviziunii Scoalelor din Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei Publice se adresează şefuluicontabilităţii pentru a le achita celor doi sumele cuvenite.

19

Constantin Lecca este însă nemulţumit de hotărârea juriului şi trimite o scrisoare de protest însuşi domnitorului,primită pe 15 iunie 1866. În termeni respectuoşi dar categorici, pictorul se plânge că, după o viaţă de activitate la catedră

110

are o pensie insuficientă existenţei zilnice şi doar cu achiziţiile de la expoziţii poate să o scoată la capăt; iar în cazul de faţăsperase să-i fie cumpărate ambele lucrări ce aveau legătură între ele cu perioada descălecatului Ţării Româneşti şiMoldovei, dar i-a fost reţinută doar una:

„Alteţiă!Am servitu 25 ani Patrii ca professore de dessemnu şi ca ântâiul Românu artist în pictură; amu ajunsu la bătrâneţie şi

nu'mi potu întâmpina acumu nici chiaru celle necessarie vieţii cu uă pensiune mensuală de 200 lei ce priimescu, dacă nuaşu spera adjutorul, din cându în cându, al unei mice recompensă, cuvenită producţii artei melle.

Cu ocaziunea ecsposiţiunei artistică de acum am compusu şi eu doue tablour istorice naţionale, cari reprezintă peRadu Negru şi Dragoş, primii Domnitori ai acestoru Principate; ambele aceste tablouri au fostu recomandate Onor.Guvern de către Comitetu şi Juriu spre a le cumpăra pentru Pinacotece, cea de aici şi cea de la Iassy. Cu durere însă văzuiucă numai unul mi se cumperă, sub cuvântu că nu suntu bani de ajunsu.

Alteţiă, fiindu-că aceste doue tablouri au uă mare legătură între elle prin subjectul ce reprezintă şi prin urmare'şi aruperde atâtu valoarea materială câtu-şi cea morală unul făr'altul, viu a roga, cu cel mai profundu respectu, pe Alteţia Vostră,Protectorea artelor şi şciinţelor, să bine-voiască a face cea ce Ea va crede salutariu de a nu se despărţi aceste tablouri unulde altul, şi acesta spre consolaţiunea bătrâneţiloru melle.”

20

Domnitorul nu i-a vreo decizie ci expediază plângerea, spre rezolvare, la ministerul de resort care, odată în plus,declină posibilitatea de a achiziţiona ambele lucrări.

21

Ceremonia decernării medaliilor a fost stabilită pentru data de 6 iunie 1868. Cu două zile mai înainte, pe 4/16iunie, de la Minister este expediată o adresă către "Monitorul Oficial" pentru a fi publicat "cu litere mai mari" anunţulsolemnităţii de premiere şi închidere a expoziţiei din localul Universităţii, la ora prânzului, şi unde publicul avea accesliber.

22În aceeaşi zi erau trimise invitaţii nominale artiştilor laureaţi

23, restului artiştilor expozanţi

24, membrilor

Consiliului Permanent al Instrucţiunii, directorului Arhivelor statului25

şi miniştrilor de Interne, Externe, Finanţe,Război şi Lucrări publice.

26Solemnitatea decernării medaliilor - descrisă în comunicatul de presă al Ministerului

27şi

preluat de periodice28

- a fost dechisă de muzica militară. Theodor Aman l-a întâmpinat la intrare pe ministrulDimitrie Gusti şi pe celelelalte oficialităţi invitate. Se adunase un public numeros. Apoi Aman a rostit un discurs încare a subliniat importanţa expoziţiei - chiar dacă regreta lipsa artiştilor din Transilvania, Banat şi chiar Moldova -progresele evidente realizate de la anterioara manifestare şi numărul mare de vizitatori pe care l-a atras, fapt ce denotăcreşterea interesului pentru arte şi, implicit, cizelarea gustului. "Este încurajator pentru noi, - a spus oratorul - căcicând un popor începe a gusta arta şi frumosul, face un pas însemnat spre ridicarea nivelului său moral." Au fost evocaţiCimabue şi Giotto, Leonardo da Vinci, Rafael şi Michelangelo, înaintaşi iluştri care şi-au adus aportul capital ladezvoltarea artelor; dar aceasta s-a întâmplat în secole de activitate febrilă, aşa că Aman cerea clemenţă pentru artaromânească aflată abia la începuturi dar căreia îi prevedea un frumos viitor. Dar aceasta nu se putea realiza decâtprintr-o încurajare, nu numai morală, ci şi materială şi erau aşteptaţi acei mecenaţi care să-şi lege numele de acelea aleunor artişti celebri.” (Anexa 6)

111

Ministrul Gusti a răspuns, plin de amabilitate, printr-un discurs inspirat: "Educaţiunea unui popor, domnilor, se faceprin îmvăţământ, la care concură cu tărie şi putere mare belele-arte, ce represintă adevărul şi frumosul" - a spus ministrul.Apoi a dat exemple elocvente găsite chiar pe simeze: Dragoş Vodă al lui Lecca reprezenta un adevăr istoric legat de fondareaMoldovei; Hora de peste Olt era un alt adevăr, acela al unirii românilor ca la joc iar Ţăranca la seceră reprezenta adevărulşi frumuseţea fiicelor României. Ministrul îşi alesese exemplele în chip programatic, tocmai dintre lucrările reţinutepentru Pinacotecă. Apoi, pentru a-i flata şi mai mult pe expozanţi, amintindu-i pe maeştri din vechime ce fuseseră evocaţide antevorbitor, Gusti spune: "Noi, în modestia noastră naţională, adorând aceste mari nume [Apeles, Cimabue, Rafael],nu vom uita a însemna în istoria literilor [evident o eroare, fiind vorba de istoria artelor, n. A.S.I] noastre pe acelea aleAmanilor, Tătărăştilor, Lecilor şi altora (...)." Om politic abil, Gusti a ştiut să-şi ducă flateria şi mai departe, până ladomnitor pe care îl compară cu Pericle şi Mecena, considerându-l "un adevărat patron al muzelor." (Anexa 7)

După aceea a urmat decernarea medaliilor. Arhitectul Alexandru Orescu, membru al juriului, a citit lista laureaţilorîn vreme ce Aman înmâna medaliile şi diplomele ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice spre a le conferipremianţilor. În tot acest timp fanfara interpreta diverse piese muzicale îndrăgite de public. În final, ministrul a anunţattitlurile şi autorii lucrărilor ce fuseseră destinate Pinacotecii.

Două dintre aceste pânze fuseseră hărăzite Pinacotecii din Iaşi: Horă de peste Olt de Aman şi Dragoş Vodă de Lecca.Printr-o adresă din 18 iunie, Theodor Aman era însărcinat să caute o "persoană competentă" care să ambaleze aceste opereîn vederea expedierii la destinaţie.

29Peste 10 zile, pe 8 iulie, Aman se achitase de această obligaţie şi înainta Ministerului

tablourile ambalate.30

După închiderea expoziţiei, ţinându-şi cuvântul dat, C.I. Stăncescu returna cele patru portrete ale Litteratorilorcelebri Români, care aparţineau Ministerului şi dorea să ştie unde să le predea: la Ateneu sau la muzeu.

31Factorul de decizie

specifică Galeria de Tablouri ca loc de păstrare, predate în grija directorului.Cronicile plastice nu au lipsit nici în acest an.

32Un articol foarte bine scris, cu argumentaţie solidă, bazată pe o

analiză plastică justă ce-l relevă pe orator ca pe un om de gust şi bun cunoscător al artelor a apărut în trei numere aleperiodicului "Pressa". Din păcate, materialul apare nesemnat aşa că este dificil a ne pronunţa asupra paternităţii sale.Viziunea cronicarului este neaşteptat de modernă şi se deosebeşte radical de tot ceea ce se scrisese până atunci,surclasând calitativ cronicile descriptive, superficiale şi care nu aprofundau analiza stilistică a lucrărilor. Accentelecritice sunt foarte puternice dar intenţiile nu sunt menite, după cum se explică autorul, să ofenseze, să minimalizeze sausă desfiinţeze pe artişti. Autorul nu se arată deloc entuziasmat de expoziţia care reunise doar prea puţini artiştiveritabili şi sugera că acesteia nu merita să-i fie dată nici anvergura nici reclama de care se bucurase pentru că, dupăpărerea sa, arta era prea puţin apreciată şi înţeleasă în România. Nici sarcina sa de critic nu era uşoară dar şi-o asuma însperanţa că va putea să corecteze greşelile şi să amelioreze scăderile din creaţia prea variată şi prea puţin unitară aplasticienilor locali care nu sunt deprinşi cu studiul prea serios şi cu aprofundarea tematicii abordate: „Principiulexposiţiunilor publice e fără îndoială un mijloc de progres pentru artele unei ţări. (...) Trebue însă , înainte de tote, aavea arte: doi trei artişti şi câţiva elevi nu sunt încă de ajuns pentru a forma o expoziţiune care să poată da resultatele

112

ce semnalarăm. Reducând dar exposiţiunea la proporţiile ei modeste, făcând abstracţie de programele pompoase, oricâtde oficială ar fi originea lor, înlăturând entuziasmul, închipuirea şi toate sentimentele juvenile care produc asupră-neilusiile de optică cele mai stranii, raţionând într-un cuvânt, credem că ar fi fost mai nemerit ca începuturile noastre deexposiţiune să fie mai restrânse, mai puţin zgomotoase, mai puţin publice. Acest mezzo termine n'ar fi împiedicattalentele d'a se produce; ş'ar fi scutit pe artişti de critici neplăcute, pe public de spectacolul unor opere care fac efectulfructelor searbede şi nematurizate.

Dară exposiţiunea s-a făcut cu elementele de care dispunem, ea e publică, şi critica intră în drepturile ei. Convenimcă misiunea d' a vorbi de arte într-o ţară în care ele sunt puţin apreciate, puţin înţelese, e tot atât de ingrat ca şi a acelorace au curagiul a'şi expune operile. Vom pârea, poate, aspri, vom atinge susceptibilităţi de felul lor aprinzătoare. Însădeclarăm de mai'nainte că intenţia noastră nu este d'a descuraja, dar d'a îndeplini datoria cu conştiinţă. Critica noastră nupoate nici slăbi autoritatea morală a artiştilor ce profesează, nici împiedica stima ce avem pentru persoana lor; poate ficineva profesor, capebil d'a dirija tinerimea şi cu toate astea uneori nefericit în producerile sale. O critică serioasă ar abdicaprin urmare la toate îndatoririle de n'ar avea decât laude şi cununi pentru artiştii ce-i cer aprecieri juste şi nepărtinitoare.

Impresia generală ce lasă exposiţiunea e puţin satisfăcătoare. Varietatea desigur nu lipseşte, căci toate genurilecunoscute sunt tratate de artişti: pictura religioasă, istoria, peisajul, natura moartă, acuarelul, nimic n'a scăpat nereprodus,dar această mare varietate în disproporţie cu numărul artiştilor exposanţi şi al operilor D-lor, dovedesc vocaţii încănepronunţate sau cel puţin o confuzie de principiu care poate fi un pericol pentru viitorul artei Române. Cel mai bunmijloc d'a nu reuşi în nimic e d'a se încurca în toate. (...) Vom observa asemenea, că nu vedem o singură operă care sătrădeze ochiilor studiul serios şi respectul principiilor mari ale artei. (...)

33

Cea de a doua parte a cronicii este consacrată integral lui Theodor Aman care este în egală măsură, criticat şi lăudat,dar cu măsură: "D. Aman, trebue s'o recunoaştem, are tot ce constitue artistul: imaginaţie vie, originalitate în concepţie,simţământul colorei; din păcate poartă păcatul calităţilor sale. Înlesnirea şi talentul cu care a fost dotat de natură l'a făcutsă părăsească prea de timpuriu aspra disciplină a şcoalei."

34Tablourile cu tematică istorică sunt apreciate că au calităţi

cromatice dar păcătuiesc prin compunere şi desen. Spre pildă, lucrarea Lăpuşneanu arătând soţiei sale capetele boierilorucişi are o "compoziţie teatrală şi liniile grupului central disgraţioase; efectul silit, exageraţia, cadrează puţin cu maiestateasimplă a genului istoric." Autorul crede că defectul de a plasa punctul principal de vedere prea aproape se datoreşteatelierului prea puţin spaţios al pictorului. Acest lucru se observă şi în lucrarea cu Mihai Viteazul contemplând capul luiAndrei Bathory. În concluzie, cronicarul găseşte cuvinte de laudă pentru artistul care avea atâta disponibilitate pentrucompoziţiile inspirate de trecutul glorios al patriei: "Mărturisim cu toate acestea că artistul are un talent rar pentru a alegescenele dramatice; dacă însă curajul d'a ataca asemenea dificultăţi nu-i lipseşte, ar trebui să pună aceeaşi stăruinţă pentrua se ridica la înălţimea lor şi a le reproduce într-un mod demn de pictura cea mare Istorică. Trebuie să-l felicităm d'a aveainstinctul ei şi nu disperăm că D. Aman se va presinta într'o zi cu tablouri demne de admirarea publicului." Mai în largulsău se pare a se simţi pictorul pe dimensiuni reduse, ca în cazul picturii O sultană dimineaţa . Hora de peste Olt estecomparată cu una dintre chermezele lui Rubens, fapt foarte onorant pentru artist.

113

În cea de-a treia parte a cronicii expozanţii sunt criticaţi fără rezerve, încă de la început: "Mărturisim că niciodatăn'am simţit mai mult cât e de periculos pentru un artist d'a fi departe de capodoperele artei, de exemplele maeştrilor, deun public luminat, decât privind tablourile D-lor Tărtăşescu (sic), Leca, Satmari (sic), Trenk şi ceilalţi exposanţi."

35

Numele lui Gheorghe Tattarescu este conotat, în mod eronat, Tărtăşescu, dar estimarea calităţii picturilor sale cutematică religioasă nu este departe de adevăr considerînd că, în ele „arta este cu totul străină," iar cauza acestei situaţii ar fi"nefericita situaţie d-a zugrăvi biserici şi d'a lucra repede care i-a stricat (...) mâna."

Falsitatea picturilor cu subiect istoric datorate lui Constantin Lecca se găsea în faptul că artistul aparţinea alteigeneraţii, cu alte precepte estetice: "D. Leca (sic) e un veteran care a apucat alte timpuri, fără a infirma întru nimicmeritele şi serviciile artistului aduse ţării, suntem totdeodată nevoiţi a recunoaşte că atât desenul cât şi compoziţia şicoloritul D-sale ţin de acea epocă, şi trecem."

Şi lucrările documentariste ale lui Carol Szathmari sunt considerate superficiale, întunecate cromatic, potrivite doarca ilustraţii fără pretenţii artistice: "Acuarelele D. Satmari (sic) sunt în genere lipsite de soliditate, bune cel mult de a ilustraalbumele, ele nu trec decât ca schiţe şi nu pot avea nici o pretenţie la arta serioasă. Celelalte opere ale D. Satmari se resimtprea mult de copia studiilor fotografice. Coloritul lui e închis, lipsit de lumină şi aer şi dă prea mult în nuanţeleplumbului."

Nici Trenk nu scapă necriticat: în tablourile expuse este evident că şi-a dat osteneala dar, remarcă plin de cinismcronicarul "buna voinţă nu e de ajuns în artă"; expozantului i se sugerează că "dacă ar lucra mai mult după natură şi arpărăsi obiceiul d'a se'ncrede suvenirilor şi schiţelor sale" ar da rezultate mai bune căci "maestrul cel mai bun e natura."

Între sculptori, Karl Storck este considerat "un artist de merit dar necesitatea d'a face din artă o industrie l'aîmpiedicat d'a ne da opere de un studiu mai serios."

Concluzia cronicarului anonim dar atât de modern în exprimare şi atât de sigur în judecăţile de valoare, este că e preadevreme pentru români să organizeze asemenea manifestări artistice şi că ar fi cazul să se dedice, cu mai multă seriozitateşi mai sistematic, studiului: "Ne vedem nevoiţi a ne opri; critica s'ar înăspri mai mult pentru restul şi nu voim a descurajape tinerii artişti. Tot ce ne mai rămâne de spus e că nu suntem încă destul de pregătiţi pentru a expune şi că ar fi mai nimerita lucra încă câţiva ani în atelierele noastre pentru a atinge o maturire firească."

Eroarea pe care o făcea cronicarul "Pressei" - şi nu numai el ci şi ceilalţi confraţi - era aceea de a cântări realizărileartiştilor români cu o balanţă străină: exponatele erau comparate, în mod inechitabil, cu plastica de şevalet din EuropaOccidentală ce avea o tradiţie seculară în vreme ce, în Principatele Române abia dacă număra 30 de ani de când fuseseimplantată de artişti itineranţi veniţi chiar din apus iar protipendada locală o adoptase cu oarecare rezervă oprindu-şipreferinţa aproape exclusiv asupra genului portretistic. Expozanţii deceniului al şaptelea reprezentau prima generaţie deartişti locali, unii formaţi în academiile din Occident, alţii la proaspăt-înfiinţata Şcoală de Belle-Arte. De aceea tonulcronicii era atât de dispreţuitor la adresa eforturilor colosale pe care le făceau aceşti pionieri ai plasticii naţionale moderne.Intransigenţa în faţa actului artistic şi poate chiar imposibilitatea de a înţelege demersul pe termen lung al organizatoriloreste, uneori, uimitor şi revoltător. La fel de uimitor este că, în apărarea plasticienilor români sar tocmai nişte gazetari

114

străini stabiliţi printre români şi care învăţaseră să-i aprecieze chiar dacă erau formaţi în Occident şi familiarizaţi cu artarafinată practicată acolo. Francezul Antonin Roques, profesor şi publicist foarte activ în Bucureşti, ia atitudine împotrivacronicarului "Presei". Semnându-şi articolul din "Trompeta Carpaţilor" cu pseudonimul Rocărescu, el ironizează şiînfierează poziţia de detractor al expoziţiei pe care o luase confratele ce se erija în "gentilom perfect" iar opiniile sale suntconsiderate a nu fi "nici artistice, nici patriotice, nici logice" şi-şi argumentează fiecare afirmaţie. El evidenţiază că nu estecazul să se caute echivalenţe între arta practicată aici şi aceea din oraşe importante unde este, însă, apreciată la justa valoareşi încurajată: „(...) Ni se pare că orice visitator inteligent la exposiţiunea noastră de pictură s'ar cădea să încerce surpriză şiemoţiuni asemenea cu acelea ale călătorului printre imperiurile dispărute şi să simtă orice mirare şi orice simpatie dacă nudin patriotism cel puţin pentru raritatea faptului. Am fost dar cu mâhnire surprinşi văzând într-un ziar ca Pressa aceastăexposiţiune condamnată ca pretimpurie, inoportună şi imposibilă pentru că, ex nihilo nihil fit şi neavând nici o artă nuputem avea nici exposiţiune. (...) Mărgăritarii nu sunt făcuţi pentru cei ... albi, nici arta pentru oarecari gentilomi perfecţi.Dar ca un scriitor care ştie să ţină o pană, care nu poate să nu cunoască cum încep toate artele să se pronunţe retezat [ritos,categoric] în contra principiului chiar al exposiţiunii şi să se armeze cu toate asprimile criticei în contra artiştilorexpositori, iată ce nu înţelegem şi în contra cărui lucru n'am putea protesta de ajuns.

Ce fel! pentru că nu se poate face în Bucureşti o exposiţiune după cum sunt cele din Paris, din Bruxelles sau dinFlorenţa, cată să ne abţinem de ea ca de o presumpţiune neiertată? Dar voi, cari vorbiţi astfel, duceţi-vă să vizitaţiprovinciile Italiei şi ale Franciei şi nu veţi lipsi de a găsi în cea mai mare parte a oraşelor lor de a doua sau a treia ordine oexposiţiune care vă va rechiema [reamânti] pre aceea din Capitală, mai aşa precum o biserică de sat poate rechiema pre SânPetru de la Roma sau pre Sânta Sophia din Constantinopole. Aceasta ar împiedica oare pre generoasele oraşe de a faceregulat exposiţiuni şi de a încuragia talentele în faşă cari îşi aduc lucrările lor astfel precum sunt? Şi aţi vrea să împiedicaţipe Români de a imita un exemplu aşa de nobil! Ceea ce aţi admirat poate în alte locuri voi îl condamnaţi în Bucureşti.Pentru că întâiele încercări de penel ale artiştilor noştri nu sunt încercări de maestru îi încriminaţi văzându-i că punpublicul în confidenţa producţiunilor lor?

Ne pare rău că suntem nevoiţi a o spune, dar nişte asmenea opiniuni nu sunt nici artistice, nici patriotice, nici logice.Nu sunt artistice pentru că oricine iubeşte arta o urmează cu amor, în toate tentativele sale ca şi în toate fazele sale,

de la ieslele sale până la Taborul ei.Nu sunt patriotice pentru că patriotismul ne face să iubim tot ceea ce poate contribui mai mult sau mai puţin cu

măsura sa de înrâurire la civilizaţiunea, la gloria ţărei, şi pentru că o exposiţiune de pictură, oricare ar fi ea, este unspectacol mai moral, mai profitabil prin urmare, decât acela al cabriolelor unei săltătoare [saltimbance] sau al tururilorunui prestidigitator.

Nu sunt logice pentru că ele nu cunosc condiţiunile artei care, afară de excepţiuni atât de rare prin care se descoperegeniul, nu ajunge nicăieri la apogeul ei de la paşii ei cei dintâi.”

36

Apărarea şi aşezarea artiştilor români în locul cunvenit pentru valoarea lor reală ocupă cea mai mare parte aarticolului lui Roques. În rest face succinte referiri la fiecare expozant acordându-i evident lui Aman - pe care îl consideră

115

"principele exposiţiunii" - ponderea cea mai mare. Peste ceilalţi artişti trece în grabă: pe C.I. Stăncescu îl preţuieşte daraşteaptă de la el mai mult în viitor, nu doar portrete desenate; Lecca, Szathmari, Trenk şi Tattarescu se prezintă, la fel caîn alţi ani, având un talent bine definit; pe ceilalţi îi etichetează drept promisiuni, mai mult sau mai puţin serioase.

În încheiere, imaginându-şi un dialog cu detractorii expoziţiei - oameni superficiali, cu preocupări minore - elsubliniază aportul esenţial al artiştilor locali la formarea gustului publicului: "Ce fel! Asta e totul! vor zice jucătorii de cărţişi administratorii prestidigitatorilor. Numiţi aceasta o expoziţiune? Da, asta e totul şi numim aceasta o exposiţiune!Mulţimea vine s'o vadă şi junimea din şcoli inundă în toate părţile! (...) O grupă de artişti pe care o dispreţuiţi dar careiniţiază la artă pre mulţimea ignorantă!"

Celălalt cronicar de naţionalitate străină este Ulysse de Marsillac care, cu entuziasmu-i caracteristic pentru oriceeveniment cultural-artistic românesc, prezintă elogios expoziţia, în paginile periodicului de limbă franceză "Le PaysRoumain."

37Cu fatuitate, autorul anunţă expoziţia, ridicând-o la nivelul de salon şi îndemnând publicul să-i calce pragul.

116

Theodor Aman, Bătălia cu facle, u/p, M.T.A.

117

"Ei da, noi avem, într-adevăr, un salon şi ar fi bine să-l vizitaţi: este o sărbătoare pentru ochi şi o bucurie pentru imaginaţie."Metodic, este dat numărul exponatelor: 58 de picturi, inclusiv acuarele şi desene, 7 sculpturi şi 5 proiecte de arhitectură.

Aman e prezentat ca mare iubitor al subiectelor istorice pentru care găseşte inspiraţia în vechile cronici, cărora leconferă o viaţă nouă "prin magia penelului său." Lui Lecca îi găseşte anumite defecte la desen şi perspectivă care suntcompensate de plăcerea pentru costume fastuoase. Cronicarul descoperă că tocmai aceste stângăcii dau agreabilitatelucrărilor artistului: "În acest fel, un pic naiv, de a se considera pictura istorică este ceva care place şi care atrage." În Ţărancacu secera, Tattarescu a revenit la "simfonia de roşu şi albastru care explodează ca o fanfară sub frumosul cer al României."Ulysse de Marsillac vede în plasticienii români nişte mari colorişti care îşi dau măsura talentului mai ales atunci cândabordează tematica naţională: "În genere, picturile artiştilor români se fac remarcate printr-o foarte mare vivacitate aculorilor. Se vede bine că sunt copiii soarelui; de asemenea, niciodată nu reuşesc mai bine decât atunci când picteazăfrumoasele peisaje ale ţinutului natal sau costumele naţionale." Aici sunt plasate laude binemeritate pentru lucrările luiSzathmari. Şi Trenk este bine prezentat ca sensibil peisagist. Deşi are gusturi mai austere şi excelează în tratarea în cărbunea portretelor, C.I. Stăncescu obţine rezultate remarcabile. Cele trei portrete tridimensionale ale lui Karl Storck sunt"perfect asemănătoare." Din articolul gazetarului francez se poate afla că Demetru Theodorescu, elev al lui Tattarescu,expusese o alegorie Emanciparea ţăranilor dar tratată cu naivitate.

În bonomia sa, Ulysse de Marsillac nu ar fi criticat cu asprime pe nici unul dintre expozanţi căci el făcea din articolelesale un mijloc de încurajare a tuturor iniţiativelor artistice locale.

În sfârşit, Constanţia de Dunca dedică şi ea o cronică în revista sa "Amicul Familiei."38

Ea începe cu un fel derepertoriere a cronicilor artistice deja publicate până la acea dată şi caracterizând, în termeni înfloraţi, baroci - poateşi puţin ironici - pe autorii lor: "D. de Marsillac a oferit artiştilor exposanţi buchetul său de elogii, buchet de roze şiiasomie în culorile cele mai vii şi parfumul cel mai suav; D. Rocărescu - sau Rock (sic) - a publicat , tradus înromâneşte, graţiosul său articol ce am citit în Trompetta; Pressa a vorbit şi ea de Salonul acestui an, dar nu ştiu ce,căci nu primesc Pressa. (...)." După aceea, autoarea se întreabă, retoric, dacă mai are rost să se pronunţe şi ea asupraexpoziţiei şi-şi răspunde afirmativ, pentru că "fiecare are modul său de a privi lucrurile, d'a le privi şi aprecia." Îşiîncepe, apoi, prezentarea afirmând că nu este o admiratoare a tonalităţilor strălucitoare pentru că principalul eiinteres este să descopere sentimentele personajelor din opera de artă "ce simte şi cum simte, spre exemplu, AlexandruLăpuşneanu şi Doamna Ruxandra în tabloul D. Aman." Analizează, cu atenţie, lucrarea dar conchide că "poate căaceastă dramă shakespeariană nu intră în caracterul D-lui Aman, nu pare emoţionat şi nu emoţionează”. Sesizează căartistul are mare sensibilitate pentru cu totul alte subiecte şi laudă una din micile sale compoziţii orientale: "Admirpe D. Aman însutit de când i'am văzut admirabila Sultană dimineaţa şi dacă publicul n'ar judeca o pânză dupămărimea ei Sultana D-lui Aman ar trebui să atragă tot Bucureştiul." Cea mai remarcabilă lucrare din sală i se pareBătălia cu facle, îi place şi natura statică cu fructe ca şi Hora de peste Olt deşi decelează faptul că "D. Aman nu iubeştenatura, n'o cultivă şi n'o desmiardă destul." Portretul Mariei Cantacuzino, "de o eleganţă aristocratică" îl relevă peautor ca "un adevărat pictor de principese."

Calităţile de portretist ale lui C.I. Stăncescu sunt de asemenea, evidenţiate chiar dacă lucrează în cărbune - chipullui Nicolae Bălcescu se preta foarte bine la acromatisme. Are cuvinte frumoase şi despre Lecca, artist ce a ştiut să-şipăstreze prospeţimea juvenilă: "Îmi place a admira în cel mai vechi din pictorii noştri talentul său de compunere.Imaginaţiunea D-lui Lecca e jună, bogată. D-lui ştie visa ca la 20 ani şi lucra ca la 50." Lucrarea lui Tattarescu Ţerancă laseceră este evidenţiată ca o formă prin care artistul s-a rupt de regulile severe ale picturii religioase şi a câştigat în culoare.Acuarelele lui Szathmari sunt fără rival şi ar sta, cu cinste, în oricare altă expoziţie alături de producţii în aceeaşi tehnică.Valoarea lor e incontestabilă fapt explicat de autoare prin preferinţa pentru ele a domnitorului "când se ştie că M.S. esteamator şi cunoscător." Şi Trenk se bucură de cuvinte elogioase iar mai tinerilor expozanţi, pe care-i enumeră în final fără ale comenta lucrările, le prevede un frumos viitor dacă vor munci şi vor fi tenaci având şansa de a "deveni Amanii epocii."

După cum reiese din majoritatea cronicilor şi din unanima apreciere a publicului, Theodor Aman era în acea vremeetalonul după care se măsura valoarea şi talentul tuturor plasticienilor locali. Era dat de exemplu în fruntea celor apreciaţia fi "clasicii" noştrii în discursul, puţin cam gongoric, al ministrului Gusti; era socotit modelul de urmat de tinerii săiînvăţăcei; era considerat de cronicari un "magician al penelului", un "principe al exposiţiunii" sau un "pictor de principese".Toată această profuzie de superlative erau îndreptăţită: în acel moment Aman domina expoziţiile şi, de fapt, întreaga viaţăartistică a ţării, prin numărul, varietatea şi calitatea lucrărilor. Era firesc să mai aibă unele scăderi şi opera să nu-i fie, întotalitate, unitară. Dar, în mare, Theodor Aman era artistul cel mai reprezentativ şi primul care se putea bucura în modplenar de acest titlu în deceniile al şaselea şi al şaptelea ale veacului. Pentru a-i arăta preţuirea de care se bucura în ochii săi,principele Carol I îi face o vizită la atelier, în după-amiaza zilei de 1 iunie, aşa cum informa ziarul "Presa."

39Domnitorul a

cercetat , cu atenţie, lucrările artistului. Este posibil ca această vizită să fi fost legată şi de portretul ce i-l executa Aman, lacomanda Eforiei Spitalelor Civile, pentru Spitalul Pantelimon.

40De altfel, în expoziţia acestui an, printre celelalte lucrări,

fuseseră prezentate şi trei dintre portretele fondatorilor acelui spital la care face referire doar Ulysse de Marsillac în cronicasa.

41Portretul domnitorului, în mărime naturală, îmbrăcat în uniformă de mare ţinută se păstrează azi în colecţiile

Muzeului Naţional Peleş. Un alt portret bust, în medalion, probabil o lucrare pregătitoare pentru monumentala picturăde 240 x 150 cm, se află la Muzeul Naţional de Artă.

42

Într-un cuvânt, la 1868, Theodor Aman se afla în plină glorie, bucurându-se de succes de public, de critică şi nu înultimul rând, de casă, vânzându-şi lucrările foarte bine. Chiar dacă până la sfârşitul vieţii va continua să lucreze cu aceeaşipasiune şi abnegaţie fără a face concesii operei sale, steaua lui va începe să pălească din 1870, odată cu ascensiunea,neaşteptat de strălucitoare, a lui Nicolae Grigorescu pe firmamentul vieţii artistice româneşti.

118

1 ANIC, M.C.I.P., dosar 138/1868, f. 182 Ibidem, f. 473 Ibidem, f. 534 Ibidem, f. 415 Ibidem, f. 446 Ibidem, f. 457 Ibidem, f. 438 Ibidem, f. 519 Ibidem, f. 5210 Ibidem, filele 98-98v-9911 Ibidem, f. 9112 Ibidem, f. 9213 Ibidem, f. 6214 Ibidem, f. 6115 Ibidem, f. 63-63v16 Ibidem, f.64-64v17 Ibidem, f. 5918 Ibidem, f. 74-74v19 Idem, dosar 677/1868, f. 5420 Idem, dosar 138/1868, f. 102 21 Ibidem, f. 10322 Ibidem, f. 5823 Ibidem, f. 6624 Ibidem, f. 66v25 Ibidem, f. 6726 Ibidem, f. 6527 Ibidem, filele 79-80, 82-8828 "Buletinul Instrucţiunei Publice" Maiu şi Iunie 1868, pp. 152-15329 ANIC, M.C.I.P., dosar 138/1868, f. 8930 Ibidem, f. 11231 Ibidem, f. 9432 Petre Oprea - Cronicari şi critici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, pp. 32-3633 Exposiţiunea Artiştilor Români în viaţă (I), „Pressa” Nr.38/16 Maiu 189834 Exposiţiunea Artiştilor Români în viaţă (II), "Pressa" Nr. 39/19 Maiu 186835 Exposiţiunea Artiştilor Români în viaţă (III), "Pressa" Nr. 40/21-23 Maiu 186836 Rocărescu - Exposiţiunea, "Trompeta Carpaţilor" Nr. 636/Jovi 30/11 Maiu 1868 37 Ulysse de Marsillac - Le Salon de 1868, "Le Pays Roumain" No. 23/Dimanche 31 Mai 1868 (n.s.)38 [Constanţia de Dunca] - Exposiţiunea de pictură şi sculptură din anul 1868, "Amicul Familiei" No. 5/Maiu 186839 "Pressa" Nr. 47/9 Iuniu 1868: „Sâmbătă 1 Iuniu [1868], la 4 şi jumătate ore după amezi, M.S. Domnitorul însocitu de D.ministru al culteloruşi instrucţiunii publice, visită atelierulu de pictură al D-lui Aman. M.S. fu primitu la scară de artist şi în sală avu ocasiunea de a observa mai multetablouri şi lucrări ale artistului român. M.S., în mâna ce cu dibăcie portă penelul pictorului, văzu şi dalta măestră a sculptorului recomandă pe artistulnostru. M.S. amatoru şi apreţiatoru al arteloru frumose, prin presenţa Sea în atelierele private, scrie a încuragia şi da avântu geniului român.40 Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Manuscrise, Arhiva Aman, I Acte 1-68, act 37; Adrian-Silvan Ionescu - Theodor Aman şi coroanaRomâniei, "Revista Arhivelor" Nr. 2/1997, p. 24741 Ulysse de Marsillac - op.cit.42 Adrian -Silvan Ionescu - Portrete în istoria artei româneşti, Ed. Dorul, Norresundby, Danmark, 2001, p. 61

119

Amedeo Preziosi, Vizita domnitorului Carol I la Mănăstirea Pasărea, acuarela, M.N.P.

O expoziţie domnească

În vara anului 1869, principele Carol I a decis să-şi prezinte public colecţiile. În acest fel dorea să dea un exempluconcetăţenilor cu propriu-i interes pentru arte şi să impulsioneze colecţionarea de obiecte cu valoare estetică.

Expoziţia a fost deschisă în sălile de la Academie (aşa cum era desemnat atunci Palatul Universităţii), în intervalul 28 iunie- 7 iulie. De organizare s-a ocupat Carol Szathmari, pictorul şi fotograful Curţii.

V.A. Urechia publică, în două numere succesive ale periodicului "Adunarea Naţională", o prezentare detaliată a acesteiexpoziţii.

Autorul îşi începe primul articol lăudând iniţiativa principelui şi, mai ales, faptul că majoritatea exponatelor au fostexecutate în ţară şi au subiecte româneşti. De aceea, V.A. Urechia se face purtătorul de cuvânt al vizitatorilor care, părăsindexpoziţia, ar fi putut striga, entuziasmaţi, "Să Trăiască Carol I,împământenitorul şi protectorul frumoaselor Arte!"

1

Cronicarul a admirat în primul rând sculptura decorativă aebenistului Curţii, Martin Stöhr. După spusele sale "sculptura ni-a lovitmai mult atenţiunea pentru că ea este încă cea mai înapoiată înrenaşterea noastră artistică; ea care altădată a creat sublimeadornamente [decoraţiuni] de temple la Argeş şi Trei Erarhi, ea care acreat porţi de altare şi de biserici ce ar face invidioşi pe Nicolae de laPisa, pe Giotto, pe Cimabue, şi din care câteva se pot vedea actualmentela Museul nostru."

Mobilierul palatului, sculptat de Martin Stöhr este descris înamănunţime: o masă susţinută de şase lei ce ţin scuturi pe care suntiniţialele domneşti, stema României şi blazonul casei de Hohenzollern; oaltă măsuţă are pe blatul ei, la colţuri, medalioane cu efigiile unordomnitori din vechime (Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Matei Basarabşi Vasile Lupu pentru ale căror portrete chiar autorul articolului furnizasedocumentaţia). Această măsuţă, împreună cu un scaun sculptat figuraserăşi la Expoziţia Universală de la Paris din 1867.

121

V.A Urechia, foto: Franz Duschek, București, colecția autorului

Două fotolii atrag în special atenţia prin faptul că sunt tapiţate cu materiale textile produse în gospodăriileţărăneşti din Câmpulung Muscel. "Nimic mai frumos decât această stofă aliată cu sculptura!" - remarcă autorul - "Cândar vedea cei ce cheltuiesc mii de galbeni pe mobile şi tapete străine, de gustul cel mai îndoielnic, când ar vedeafrumuseţea, bunul gust, apropierea [potrivirea] pentru mobilament a stofelor din care Câmplungenele îşi fac fotele lor,s'ar grăbi să arunce în pod bricabracurile lor străine, şi ar reveni, măcar din interesul bunului gust, la încurajareaindustriei naţionale."

Era ştiut că prinţului Carol îi plăceau foarte mult ţesăturile populare şi avusese ideea de a le folosi în lucrările detapiţerie. Generalul dr. Carol Davila era cel ce-i procura domnitorului asemenea produse ale industriei casnice locale. Într-o listă de cheltuieli, înaintată de Davila Casei Domneşti pe data de 4/16 iulie 1869, apăreau mai multe piese de costum cupreţurile respective (o ie, o cămaşă bărbătească, o pereche de iţari, un chimir, un brâu, o pereche de bete, o maramă şi şasefote); în final era specificat "Din aceste şase fote, trei s'au dat D-nei Heinlein pentru a se îmbrăca două jăţuri."

2(subl.A.S.I.).

În corespondenţa lui Davila cu soţia sa apăreau referiri similare. Într-o scrisoare din 13 august 1868 el spunea: "Felicia[Racoviţă, sora Anei Davila] va trimite prin Trăsnea 30 napoleoni de la Alteţa Sa ca să pue în lucru diferite ţesături. AlteţaSa vrea să se servească de ele pentru a înveli mobile şi ar da un rezultat mulţumitor."

3(subl. A.S.I)

În continuare, V.A. Urechia seocupă de picturile existente în expoziţie.Aminteşte în treacăt, din respect pentruauguştii părinţi ai domnitorului,portretele acestora lucrate de doi pictorigermani minori, Laurenz Schäfer

4şi

Philipp Petri.5

Portretele erau, totuşi, înminoritate faţă de mulţimeacompoziţiilor cu tipuri din popor,peisaje, monumente şi scene de târgdatorate excelentului acuarelist, deorigine malteză, contele AmedeoPreziosi care vizitase România, lainvitația domnitorului, în anulprecedent şi chiar atunci se află din nouîn ţară.

6Pentru că îl stima deosebit de

mult pe artist şi-i aprecia operele, nu arfi imposibil ca prinţul Carol să fiorganizat această expoziţie exact întimpul cât Preziosi se afla pe meleaguri

122

Carol Szathmari, Vizita lui Carol I la cetatea Neamțului, u/p, M.N.A.R.

123

româneşti, ca un gest de curtoazie pentru talentul şi personalitatea sa. Cronicarul faceo frumoasă recomandare operelor pictorului maltez: "Comitele Pretiosi (sic), înacuarelele sale calde, pline de viaţă şi de mişcare, au încredinţat memoriei posterităţiiscene şi costume naţionale ce pe toată ziua se pierd, cât şi mai multe episoade dincălătoriile Alteţei Sale Domnitorului prin ţară." Urmează apoi o enumerare şicomentare a celor 17 acuarele prezente pe simeză fără a uita să atragă atenţia că, înPrimirea Măriei Sale la băile de la Slănic, artistul s'a autoportretizat într-un colţ.Autorul are şi o notă critică, nu la adresa artistului ci a edililor Capitalei care nuîngrijau şoseaua nici chiar în zona reşedinţei de vară a principelui iar deplasarea sa cutrăsura stârnea nori de praf la fel ca pe orice drum de ţară: "Plecarea Măriei Sale dinCotroceni nu prea recomandă pe municipalitatea de atunci pentru stogirea şoselei ceduce la Cotroceni."

V.A. Urechia îşi încheie primul articol amintind o pânză a lui Emil Volkers cu ocălătorie a domnitorului prin ţară.

Cel de al doilea articol este consacrat în întregime lucrărilor, multe şi variate - atâtca temă cât şi ca tehnică (acuarelă, ulei, fotografie) - ale lui Szathmari.

7Urechia se

aventurează a face o comparaţie între lucrările artistului maltez şi ale celui român şichiar dacă nu se pronunţă clar în favoarea primului, spre a nu-l jigni pe cel de-al doilea,este evident că preferinţele sale se îndreptau spre corectitudinea şi verva oaspetelui străin: "Comparate acuarelele D-lui Satmari(sic) cu ale D. Comite Pretiosi (sic), mai ales acuarelele reprezentând costumuri femeeşti şi bărbăteşti, operele D-lui Satmari,dacă din această comparaţiune nu ies inferioare, totuşi se caracterizează mai cu înlesnire. Comitele Pretiosi este, am putea zice,mai puţin poetizator spre a fi mai real, pe când Dl. Satmari cam idealizează tipurile ce îmbracă, de altmintrelea, în magnificecostume naţionale. Sunt tipuri în acuarelele D-lui Satmari cari ai voi să fie române, aşa sunt de frumoase, dar seamănă totuşi cutipuri străine. Nu este o imputare ce facem D-lui Satmari ci numai o simplă caracterizare ce dăm penelelor puse încomparaţiune."

Încă de la început, autorul atrăsese atenţia că toate lucrările fuseseră executate "pe conta Măriei Sale", adica la comandadomnească. Pregătindu-se să comenteze acuarelele, picturile şi fotografiile expuse, Urechia nu pierde prilejul de a mai aducecâteva laude prinţului care ştiuse să-şi aleagă artiştii care să-i satisfacă gustul şi preceptele estetice: "A face catalogul detailat aloperelor D-lui Satmari (sic) este a arăta stima ce a ştiut să-şi tragă laboriosul său penel de la Augustul nostru Mecenat şitotdeodată dorinţa M. Sale d'a avea, cu o zi mai'nainte, prin fotografie (până ce pictorii Români să se apuce a lucra)representaţiunea frumoaselor vedute ale ţării."

Urmează descrierea câtorva acuarele cu tipuri umane (costume din Brăila, Focşani, Câmpulung, Călimăneşti, Rucăr) şicâteva tablouri în ulei (peisaje din Bucegi, de la Ceahlău şi biserica episcopală de la Curtea de Argeş, mai multe scene din timpulvizitelor domneşti prin ţară, la Sinaia, Târgovişte, în Vrancea).

Amedeo Preziosi, fotograf necunoscut,

dupa Adrian-Silvan Ionescu,

Preziosi in România, 2003

Albumul cu fotografii de monumente este, de asemenea, mult lăudat, dar mai ales iniţiatorul acestuia, patronul artistului:"În acest album au loc de onoare noile fotografii espuse de Dl. Satmari în causa monumentelor istorice, a cărora suvenire celpuţin va fi asigurată posterităţii. Tot Măria Sa Carol I a luat iniţiativa şi a pus spezele şi ale acestui Album magnific şi preţiosdin toate respectele; prin el Măria Sa Carol I ne-a mai arătat odată mai mult că a lucra pentru viitor este a iubi şi respectatrecutul, acea rădăcină fără de care nu poate fi tulpina presintului şi fructele viitorului. Şi albumul fotografic ne arată trecutulîn monumentele pietăţii străbune şi se desfăşoară totodată înaintea privirii peisaje împrumutate de la pământul nostru în carestreinul să înveţe frumuseţea cerului şi a naturei române, în care poetul să scoată abundente colori pentru paleta sa, în careartistul să afle o inspiraţiune în care, în fine, fiecare dintre noi să afle un nou motiv de fală căci este Român şi că are unDomnitor precum e Carol I."

Este evidentă dorinţa cronicarului de a lăuda persoana prinţului şi calităţile sale de iubitor şi protector al artelor.La câteva zile după închiderea expoziţiei, pe 11/23 iulie 1869, Szathmari înaintează administraţiei Curţii o listă a

investiţiilor făcute de el în vederea transportului lucrărilor şi aranjării expoziţiei. Lista de Cheltuieli pentru expoziţia picturilor

124

Amedeo Preziosi, Primirea Măriei sale la Băile de la Slanic, acuarela, M.N.P.

Alteţei Sale este redactată în germană şi este organizată, pe zile, cu precizarea costului birjelor de la o adresă la alta, a număruluide hamali angajaţi cu ziua şi a altor cheltuieli mărunte.

8Suma totală se ridica la 221,50 lei noi şi i-a fost achitată artistului pe

22 iulie/3 august, prin intermediul lui Louis Basset, secretarul particular al domnitorului şi administratorul Casei Princiare.Expoziţia domnească de la Palatul Academiei din vara anului 1869 a fost o expoziţie programatică în care nobilul

colecţionar ce decisese să-şi prezinte public preferinţele artistice voise să încurajeze colecţionarea de opere cu caracter naţional,fie piese de artă populară, fie creaţii plastice documentariste în care prevalau scenele câmpeneşti, tipurile umane specificeanumitor zone etnografice şi monumentele istorice.

9

1 V.U[rechia] - Esposiţiune de Opere artistice de la Museu, "Adunarea Naţională" Nr. 17/6 Juliu 1869 2 ANIC, Casa Regală, dosar 126/1869, f. 2483 Elena G-ral Pesticari Davila - Din viaţa şi corespondenţa lui Carol Davila, Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, Bucureşti, 1935,p. 2374 Laurenz Schäfer (1840-1904) portretist, elev al lui Bendemann şi Carol Sohn la Academia de Arte din Düsseldorf5 Philipp Petri (1800-1868) miniaturist şi pictor pe porţelan6 Adrian-Silvan Ionescu - Preziosi în România, Ed. Noi Media Print, Bucureşti, 2003, pp. 20-367 [V.A.]U[rechia] - Esposiţiunea de opere artistice de la Museu "Adunarea Naţională" Nr. 19/13 Juliu 18698 ANIC, Casa Regală, dosar 126/1869, f. 294v-295

Cheltuieli pentru expoziţia picturilor Alteţei Sale leiDuminică birjar la [indescifrabil] 3Luni birjar de dimineaţă orele 9 până după masă ora 3 12

2 Hamali de 2 ori la Cotroceni 162 Hamali de 2 ori la Cotroceni 16

Marţi 2 Hamali o dată la Cotroceni 54 Hamali de 4 ori la Palat 12Birjar pentru masa de la Cotroceni 2Birjar dimineaţa 2 ore 4Cuie, sfoară, inele etc. 10Bacşiş pentru servitorii de la Academie care 14au ajutat la atârnarea tablourilor

Miercuri Birjar 1 oră 2Birjar la Cotroceni pentru Ştaffelei 3

Joi Birjar 10Spălarea sălii 12

121Vineri Birjar 5 lei

căutarea [uniformelor] expoziţiei 14de returnat prin birjar portretele în ulei al Alteţelor lor la Cotroceni 4

Hamali 6 oameni de 3 ori la Cotroceni 306 oameni de 5 ori la Palat 25 1 om la Cotroceni şi Staffelei 2,50de mai multe ori pentru birjari 20

lei noi 221,5011/23 Iulie 1869

9 Ionescu, Adrian-Silvan – Expositions sous le patronage du Prince Carol Ier, “Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, Série Beaux-Arts, TomeXLIII/2006, p.65-83

125

Nicolae Grigorescu, Marele Ban Constantin Năsturel Herescu, u/p M.N.A.R.

127

Expoziţia din 1870 şi afirmarea lui Nicolae Grigorescu

Publicul se obişnuise ca, la început de mai, să aibă loc Exposiţiunea Artiştilor în Viaţă. Data nu era fixă darevenimentul intrase deja în conştiinţa intelighenţiei din Capitală. De aceea, era firesc ca presa să se agite observândcă pregătirile nu se fac simţite. În mod special periodicul "Informaţiunile Bucureştene" era foarte nerăbdător să-şianunţe cititorii despre viitoarea expoziţie. Şi, în consecinţă, încerca să impulsioneze factorii de decizie şi de execuţieprin interpelări incomode. Începând de la 15 martie, din două în două săptămâni, au apărut mici notiţe care aveaudrept subiect manifestarea artistică mult aşteptată. În prima dintre ele redactorul se arăta mirat că evenimentul nueste încă adus la cunoştinţa publicului: "La 1 Mai urmează să se deschidă esposiţiunea artiştilor în viaţă şi încă nuvedem publicat de D. Aman, Directorul Şcoalei de bele arte, acest concurs. De ce, On[orabile] Domnule Aman?"

1

Următoarea notiţă păstra acelaşi ton impacientat: "Tot nu ştim ce s'a regulat cu esposiţiunea noastră artistică. D.director Aman n'a publicat nimic, nici că da! nici că ba!"

2Ştiri încurajatoare sunt date publicităţii în numărul din 18

aprilie: "Esposiţiunea de pictură tot va avea loc în anul acesta deşi cu oarecare întârziere: ni se pare că va fi deschisăîn iunie."

3Peste doar câteva zile se revine cu o informaţie preluată din alt periodic prin care se preciza ziua de 15 iunie

ca dată de deschidere a expoziţiei4

pentru ca anunţul definitiv să apară întâia dată pe 8 mai şi apoi să fie repetat, curegularitate, în fiecare număr, până la finele lunii: "ESPOSIŢIUNEA ARTIŞTILOR ÎN VIAŢĂ va avea loc pe 15Iunie viitor. Aviz dd-lor pictori, sculptori, arhitecţi, etc."

5

Cu o zi înaintea vernisajului, aceeaşi foaie bucureşteană făcea o entuziastă reclamă expoziţiei menită să atragăpublicul: "Exposiţiunea artiştilor în viaţă se anunţă a fi briantă. Peste 100 tabele [tablouri] sunt primite. Arhitecturava străluci ca niciodată, sculptura însă se crede că va fi prea puţin reprezentată. Toţi artiştii cunoscuţi plus junii artişticari espun pentru prima dată şi vr'o 30 pânze ale d-lui Grigorescu vor face din esposiţiune un salon preţios."

6

Pe 1 iunie, Theodor Aman solicita Ministerului, prin adresa nr. 33, să i se pună la dispoziţie, cel târziu până la10 ale lunii, sala cea mai luminoasă de la Academie (adică Universitate) - de fapt spaţiul în care se organizaseră şi pânăatunci expoziţii - spre a aranja lucrările.

7Pentru că ziua deschiderii se apropia cu rapiditate, activitatea organizatorilor

era din ce în ce mai intensă. La interval de câte 3 zile, Aman emitea adrese către forul tutelar pentru diverse lucrări:pe 9 iunie cere să fie tipărite 300 de cataloage - numite de el librete

8; pe 12 iunie înaintează spre publicare la

"Monitorul Oficial" anunţul deschiderii expoziţiei;9

pe 13 iunie trimite Ministerului 25 de "librete" anunţând căpentru restul de 275 va da socoteală exactă la închiderea expoziţiei.

10

Expoziţia se deschide pe 15 iunie, conform anunţului. Pestecâteva zile, în acelaşi periodic ce se arătase atât de interesat depregătirea manifestării, "Informaţiunile Bucureştene", se publicauprimele observaţii ale redacţiei şi se dădea un sumar al exponatelorbazat pe catalogul ce fusese tipărit cu acel prilej.

11Aceasta era prima

informaţie dintr-o serie de articole semnate cu pseudonimul Laerţiusub care se ascundea avocatul, deputatul, publicistul şi poetulAlexandru Lăzărescu.

12

Pe 3 iulie, juriul deliberează în privinţa acordării distincţiilor.Nici de data aceasta nu a fost găsită acea operă de mare valoare caresă merite distincţia supremă. Procesul verbal consemnează acest faptcu multă claritate: "Deşi s-a stabilit că Esposiţiunea din Anul acestaeste în progres în raport cu celelalte două Esposiţiuni trecute, după olungă desbatere juriul a luat decisiunea d'a nu se da însă Medalia deonoare nici unui Esposant; având deplină convicţiune că laEsposiţiunea noastră viitoare opere şi mai marcante prin natura lorvor veni să dispute această unică onoare acordată unei singure operedin toată Esposiţiunea."

13Ca o recunoaştere a calităţilor deosebite şi

a varietăţii lucrărilor prezentate, medalia de clasa I este acordată luiNicolae Grigorescu, făcându-se precizarea "pentru ansambluloperilor sale şi în parte pentru Portretul Marelui Ban ConstantinNăsturel Herescu." Din această specificare reiese că membrii comisieinu se puteau detaşa de viziunea savantă care în această lucrare erasuficient de pregnantă în creaţia lui Grigorescu. Această imposibilitate de a-şi depăşi limitele şi cunoştinţele esteevidentă şi din celelalte premii care, în acest an sunt acordate, la pictură (termen generic în care erau incluse şilucrările de grafică), exclusiv pentru portrete: lui C.I. Stăncescu îi este conferită medalia de clasa a II-a pentruportretul desenat al lui Ion Heliade Rădulescu; medalia de clasa a III-a este conferită tot pentru portrete, dar în ulei,la trei proaspeţi absolvenţi ai primei serii de elevi ai Şcolii de Belle-Arte, Mihail Dan, Sava Henţia şi IacovacheConstantinescu, care, în aceeaşi perioadă concuraseră şi pentru premiul de străinătate al şcolii, câştigat de cel de-aldoilea.

14Cu excepţia lui Petru Verussi care era artist profesionist şi expusese un portret în ulei al domnitorului Carol I

ceilalţi beneficiari ai menţiunilor onorabile sunt amatori: Alexandru Em. Florescu, membru al ComitetuluiAcademic de Belle-Arte care prezentase miniaturi pe fildeş, prinţesa Alexandrina Constantin Ghica şi doamnaEcaterina Polizu, ambele cu portrete în pastel. La secţiunea sculptură Theodor Aman primeşte medalia de clasa a II-apentru o masă în stil gotic pe al cărei blat erau medalioane în relief cu efigiile domnitorilor din vechime iar menţiunea

128

Alexandru Lăzărescu în uniformă de procuror laCurtea de Casație, fotograf necunoscut, B.N.R.

o ia Mihail Babic pentru un dulap sculptat. Laureaţii secţiunii arhitectură sunt, la egalitate, cu medalia de clasa a II-a,Philip Montoreanu pentru un proiect de reşedinţă particulară şi Alexandru Orescu pentru un proiect al Palatuluide Justiţie.

Medaliile aveau acoperire în bani, cea de clasa I echivala cu 100 de galbeni, cea de clasa a II-a cu 50 iar absolvenţiidistinşi cu o medalie de clasa a III-a primeau câte 25 de galbeni fiecare.

15

Pe lângă aceasta, juriul a propus achiziţionarea mai multor lucrări: Teleleici vânzând bijuterii într-un harem deTheodor Aman, Agar cu fiul său Ismail în pustiu de Gheorghe Tattarescu cu 2400 franci şi Potârnichi şi prepeliţe deNicolae Grigorescu, cu 1500 franci. Preţul marii pânze a lui Aman nu era menţionat însă, în procesul verbal apare oprecizare care lămureşte această lipsă: "Juriul informându-se apoi că preţul ce Domnu Aman cere pentru Tabloul său esteridicat pentru mijloacele de care dispune Ministerul în anul acesta ca să dea operelor de Artă, a exprimat dorinţa d'a seînlocui cumpărarea menţionatului Tablou cu a Tabloului Vlad Ţepeş (Bătălia cu facle) care a şi fost espus la o esposiţiuneanterioară şi a cărui cumpărare ar fi mult mai avantajoasă pentru Museu ca un Tablou istoric, cu 3000 lei."

16

Tematica istorică, preferata publicului şi a juriilor fusese aproape inexistentă în această ediţie a expoziţieiexceptând Bătălia de la Călugăreni a lui Constantin Lecca. De aceea, era firesc ca membrii juriului să propunăachiziţionarea pentru patrimoniul Pinacotecii măcar a unei pânze inspirate de trecutul glorios al patriei.

Aflându-se în juriu şi având relaţii în Minister, Aman află că bugetul nu era prea bogat şi, după acordareapremiilor, nu ar mai fi rămas fonduri suficiente pentru achiziţii. De aceea se grăbeşte să facă o întâmpinare către forultutelar pe 6 iulie prin care anunţa că este dispus a-şi vinde lucrarea, evaluată la 3000 lei, doar cu 2475 lei, exact sumadisponibilă.

17

Manevra sa a fost reuşită: prin adresa nr. 6404/9 iulie 1870 este înştiinţat că tabloul i-a fost cumpărat şi esteinvitat să-l depună la Pinacotecă şi să-şi ridice banii cuveniţi.

18

Celelalte două lucrări semnate de Tattarescu şi Grigorescu sunt lăsate pentru achiziţionare la o dată ulterioară,când bugetul o va permite.

Pe 8 iulie, contabilitatea este avizată să elibereze suma de 375 de galbeni, valoarea celor 8 medalii ce trebuiauînmânate laureaţilor.

19Peste alte câteva zile mai sunt ceruţi de la contabilitate 26 lei şi 68 bani pentru confecţionarea

a opt cutii pentru medalii.20

Ceremonia distribuirii distincţiilor a fost stabilită pentru duminică 12 iulie 1870, la ora 12, în sălile PalatuluiAcademiei (Universitatea de azi). Printr-o adresă din 8 iulie, direcţia "Monitorului Oficial" era solicitată să publice"pe prima pagină şi cu litere mai mari", în trei numere succesive, anunţul solemnităţii de premiere.

21Acesta apare, într-

adevăr, în "Monitorul Oficial", pe prima pagină dar cu litere obişnuite şi doar în două numere (nr. 150 de vineri 10/22iulie şi nr. 151 de sâmbătă 11/23 iulie 1870).

Cu un ceas mai devreme, în chiar dimineaţa marelui eveniment "Informaţiunile Bucureştene" îşi anunţă cititoriicare erau premianţii de la secţiunea pictură. Autorul notiţei dădea frâu liber entuziasmului pentru succesulbinemeritat al medaliaţilor şi marcantul progres al manifestării artistice anuale: "Bravo laureaţilor şi bravo juriului!

129

La anul sperăm ca lupta să fie între d-nii Aman, Tătărescu, Grigorescu, cine să ia medalia de onoare! Ce diferenţăîntre anul când d-nii Cretzulescu şi V.A. Urechia înfiinţează şcoalele de belle-arte, provocând surâsul incredulilor, şiîntre anul curent! E pur si muove!"

22

Darea de seamă a ceremoniei este redactată la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi trimisă, pe 13 iulie,spre tipărire în "Monitorul Oficial."

23Faţă de anterioarele sale discursuri de la solemnitatea premierii, în cel din anul

1870, Theodor Aman este foarte la obiect, nu mai face lungi excursuri în istoria artei şi nici nu mai dă exemple demecenaţi pentru a sensibiliza potenţialiicumpărători şi protectori ai artelor. Punctual, el sereferă doar la expoziţia actuală şi la unele dintrelucrările prezentate. Cu un remarcabil gest de fairplay el salută apariţia lui Nicolae Grigorescu pefirmamentul plasticii naţionale. Deşi sosirea sa dinFranţa reprezenta începutul declinului pentruAman a cărui creaţie, deşi variată şi încă pe gustulamatorilor de artă locali, avea să fie, în curând,eclipsată de aceea a mai tânărului său confrate,străbătută de spiritul înnoitor al picturii francezepornită spre experienţa impresionistă. Oratorulspune, cu nedisimulat şi sincer entuziasm: "Pelângă artiştii exposanţi de la cele două din urmăexposiţiuni s'a mai adăogat anul acesta, cu unsucces eminent, D. Grigorescu, elev al şcoaleifrancese, etalând înaintea noastră un gen şi omanieră nouă care cu timpul va da resultate fericiteîn şcoala română."

24

Aman era unul dintre acei rari români care, înloc să fie invidios pe cei mai tineri şi mai talentaţi, sebucura de succesul lor. De aceea menţionează şiprezenţa printre expozanţi a câtorva dintreabsolvenţii şcolii pe care o conducea. Deşi nu dă niciun nume totuşi precizează că aceştia au fost dejaremarcaţi şi premiaţi de juriu, iar aceasta era odovadă a progreselor instituţiei de învăţământartistic. În acelaşi fel direct, fără a mai evoca nume

130

Nicolae Grigorescu, Potârnichi și prepelițe, u.p, M.N.A.R.

ilustre de patroni ai plasticienilor, el face un apel la cei avuţi care ar trebui să-şi reunească eforturile cu guvernul însusţinerea mişcării artistice naţionale: "Iniţiativa privată D-lor, este însă motorul cel mai puternic al progresuluisocietăţilor moderne; când dară şi la noi, pe lângă încurajerile guvernului, am putea să vedem alăturându-se şi acelea aleparticularilor opulenţi? Atunci progresul ar fi şi mai repede şi esposiţiunile noastre ar întruni opere mai capitale şi mainumeroase." Spre a-l flata pe domnitor - dar şi pentru a furniza un exemplu demn de urmat - oratorul menţiona căprincipele Carol I îi acordase lui Grigorescu o bursă de perfecţionare în străinătate, din caseta personală. (Anexa 8)

131

Gheorghe Tattarescu, Agar cu fiul său Ismail în pustiu, u/p, M.N.A.R.

Domnitorul se arăta atras de viaţa artistică şi, cu două zile înaintea festivităţii de premiere venise să vizitezeexpoziţia, însoţit de Petre P. Carp, ministru interimar al Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi de Theodor Aman."Atenţiunea cu care Înălţimea Sa a binevoit a examina în detaliu diferitele lucrări ce compun această esposiţiune esteo nouă dovadă de viul interes ce principele domnitor ia la progresul artelor în România"

25- nota un reporter prezent

la eveniment.După Aman, la ceremonia de premiere a rostit o alocuţiune Constantin Esarcu, director general în Minister. El

s-a referit la rolul artei de a emoţiona şi de a înălţa spiritul. Anatomia umană şi studiul temeinic al ei reprezenta bazarealismului şi a tematicii istorice pe care, după recomandarea sa, era necesar să le slujească plasticienii locali: "Studiulfigurei umane, studiul nudului, studiul academic aplicat cu preferinţă la subiectele istorice, iată ceea ce noi punemmai presus de studiul care dă artistului aceea măestrie în a represinta obiectele plastice ce o observăm în discipoliişcoalei realiste. De ar lucra artiştii noştri în această direcţiune, museele şi monumentele noastre ne vor procura nunumai o plăcere ochiilor, dar vor deveni în acel timp puternice mijloace de instrucţiune şi educaţiune naţională."

26

(Anexa 9)Deşi expoziţia se închisese, mai rămâneau unele lucruri de rezolvat de către preşedintele ei. Astfel, pe 15 iulie,

Theodor Aman solicita Ministerului să-i livreze suma de 38 lei necesară tipăririi diplomelor pentru premianţi.27

Şi totîn aceeaşi zi el înaintează forului tutelar, aşa cum promisese, situaţia cataloagelor: 25 exemplare fuseseră date laMinister, 48 exemplare fuseseră oferite gratuit expozanţilor şi elevilor Şcolii de Belle-Arte, 179 fuseseră vândute cu50 bani bucata creând un beneficiu de 89 lei şi 50 bani, iar disponibile mai rămăseseră 48 exemplare.

28O altă listă ce

o întocmeşte Aman este aceea a Cheltuielilor ce s-au făcut cu instalarea esposiţiunii Artiştilor în viaţă, ce se ridicau la179 lei 38 bani.

29În aceşti bani erau incluse sumele date pe materiale consumabile (sfoară subţire şi groasă, 40

şuruburi, 46 belciuge, hârtia pe care se tipăriseră cataloagele şi coperţile acestora, apoi imprimarea a 50 recipise careerau date artiştilor la predarea lucrărilor cât şi pentru diverse activităţi de curăţenie şi întreţinere a sălii (spălatulduşumelelor, vopsitul parchetului). Mai era inclusă şi o "tablă" de 2 1/2 stânjeni lungime şi 1/2 stânjeni lăţime pe careera scris titlul expoziţiei ce fusese aşezată deasupra intrării.

De această "tablă" se leagă în primul rând Jacob Negruzzi în cronica sa foarte critică pe care o face expoziţiei înpaginile revistei "Convorbiri literare"

30de la Iaşi. Totalmente defavorabil manifestării, autorului îi displace totul, de

la firmă la exponate: "Deasupra micii galerii de tablouri din Academia din Bucureşti se citeşte titlul pompos:Esposiţiunea artiştilor în viaţă. Nu s'ar crede după această firmă că în şir de secole provinciile Române au avut pictorişi sculptori vestiţi că în academia de Bucureşti se expun numai operele artiştilor ce trăiesc încă, pentru a se putea judecadacă ei au urmat, ajuns sau întrecut pe nemuritorii lor predecesori? Aşa însă iubeşte generaţiunea presentă a-şiîmpodobi cu titluri şi numiri strălucite nişte mici merite îndoielnice şi oricât ar protesta foaia noastră contra acestuiabuz, el îşi urmează calea cu o consecvenţă imperturbabilă. Ce am crede noi despre cei bătrâni când, expunând nişteicoane de altar nou zugrăvite, ar fi zise că fac o esposiţiune a artiştilor în viaţă? ... ce vor zice urmaşii noştri desprenoi? ... (...)”

132

Trecând la analizarea operelor expuse, Negruzzi nu găseşte nici unaireproşabilă şi fiecărui autor îi găseşte câte un cusur. Îşi începe criticile cuAman al cărui tablou Teleleici vânzând bijuterii într-un harem i se pareneterminat, personajele le găseşte reci, inexpresive şi stereotipe iar eclerajulîl consideră defectuos. Pescarul de acelaşi autor îl socoteşte "mai slab încă şiîn idee şi în formă", fondul este incert, nu se poate şti dacă este acolo ostâncă ori o casă iar "umbrele sunt greşite". Este evident că şi Negruzzi, la felca toţi ceilalţi pionieri ai cronicii plastice din acea vreme, era adeptulmimesis-ului pur şi nu se putea detaşa de subiect, de palpabilitatea,recognoscibilitatea şi veridicitatea oricărui element din compoziţie. Dacăun obiect sau un personaj nu semănau cu modelul din natură atuncilucrarea de artă nu era bună iar artistul era criticat. Cronicarii de atunci nuputeau înţelege licenţele artistice şi aşteptau ca opera de artă să fie oreproducere a realităţii.

Mai departe, autorul, distribuie, cu dărnicie, săgeţile sale otrăvitetuturor expozanţilor. Cele opt portrete desenate de C.I. Stăncescu sunt

"bine executate" şi asemănătoare dar "altă valoare artistică nu trebuie căutată" la ele. Lecca expune un "tablou maivechi, cunoscut demult", Bătălia de la Călugăreni, al cărui merit "a fost contestat chiar de aceia care la un tablou cautămai mult Românismul decât arta" şi de aceea preferă să-l treacă sub tăcere.Prin această afirmaţie intra flagrant în divergenţă cu opinia oficialăexprimată de Esarcu în discursul său care-i îndemna pe artişti, şi în specialpe tineri, să abordeze tematica istorică pentru a îmbogăţi muzeele cu lucrărieducative - cu alte cuvinte încuraja tocmai acel "românism" pe care îl înfieraNegruzzi.

Mihail Dan, Alexandru Em. Florescu, Sava Henţia, DemetriuMarinescu, Iacovache Constantinescu, Petru Verussi şi d-na EcaterinaPolizu sunt menţionaţi în bloc cu "portrete şi desemnuri, unele mai binealtele mai puţin bine executate. Cele două peisaje ale lui Henri Trenk au"merite relative". În mod paradoxal Tattarescu este unul dintre puţinii pecare autorul îi agreează şi-i laudă pentru Hagar cu fiul ei în pustie: "Pustiul,figurele, espresiunea, gruparea, toate sunt bune." Ce-i drept, copilul adormitare capul cam mare iar culorile sunt prea vii şi contrastul prea puternic dardupă părerea cronicarului, este singura lucrare cu o ideatică solidă pe care oapreciază atât de mult încât este dispus să ignore toate incongruenţele:

133

Petru Verussi, fotograf necunoscut, B.A.R.

Sava Henția, foto: J. Gerstt, București, B.A.R.

134

Petru Verussi, Țărancă, u/p, M.N.A.R.

"Însă, peste asemenea greşeli de formă îţi e posibil a trece mai uşor când te găseşti în faţă cu o idee lucru ce, în toatetablourile ce am menţionat pân acum s'ar căuta în zadar."

Nicolae Grigorescu, păstrat pentru comentarii la sfârşitul articolului, nu scapă de criticile şi sugestiile luiNegruzzi care-i considera lucrările neterminate.

31Autorul pare a-l simpatiza pe artist pe care-l cunoştea, după cum

spune, încă din perioada când picta mănăstirea Agapia şi apoi de la Expoziţia Universală de la Paris din 1867. Daraceasta nu-l opreşte să aibă destul de multe rezerve şi să-i dea sfaturi expozantului în privinţa anumitor motive carei s-ar potrivi mai bine şi pe care le-ar executa fără reproş: "Dintre tablourile D-lui Grigorescu acelea de «genere» nepar preferabile şi socotim că la acestea ar trebui pictorul să se afle mai cu seamă. Florile sale lăudate şi premiate nune-au plăcut. Buchetul de flori de câmp atât de lăudat, nu e bine: florile sunt şterse şi mai cu seamă acelea din vârfnu sunt decât pete albe. Altul representând fructe, piersici, struguri, ar fi bine în grupare şi în colori, însă nu eisprăvit - păcatul generaţiei. (...) Marele ban Constantin Năsturel ar fi prea bine dar şi aici şalul cu cari e încins nu eisprăvit în detaliu.”

Aşa cum deja am mai spus mai sus, nici Negruzzi nu era pregătit pentru efectele cromatice sugestive ci voia săgăsească în opere de artă concreteţea din realitatea tangibilă: de aceea florile de câmp din vârful buchetului îlnemulţumesc pentru că sunt doar "pete albe" iar brâul banului Năsutrel Herescu nu are suficiente detalii!

Scenele de gen sunt, însă, în totalitate pe gustul cronicarului şi-i evocă teme livreşti cunoscute: "Adevăratul tărâmal D-lui Grigorescu ne pare a fi aşa-numitul «genre». Femeea care toarce e bine fără contestare. Carul cu boiasemenea. Privind tabloul îţi este ca cum ai ceti un pastel de al lui Alecsandri: natura ţi se presintă ochilor cu toatărealitatea ei, ce-i drept nu aşa cum o vede ochiul omului fără închipuire sau fără păsare, dar cum o adânceşte privireamai pătrunzătoare a artistului." Prin acest pasaj, cronicarul se salvează fiindcă dă dovadă de capacitatea de înţelegerea felului cum vede artistul, din interior, prin propria sensibilitate, natura, şi, la fel, cum trebuie privită opera de artăde un public avizat.

După acest paragraf luminos, Negruzzi se întoarce la tonul său superior şi dispreţuitor încheindu-şi cronica prinremarci satirice la adresa autorilor şi expoziţiei ("Începutul galeriei e mic, dar e un început") dar , mai ales, la discursulde la ediţia precedentă a ministrului care prezisese că numele "Amanilor, Tătăreştilor şi Lecilor vor rămâneconsemnate în istoria artei naţionale”: "Cu asemenea cuvinte şi asemenea comparaţiune se strică micii noştriîncepători, nu se încurajează. Aceste cuvinte dovedesc nu numai lipsă de modestie dar chiar lipsă de pudoare."

Acest articol suscită reacţia lui V.A. Urechia care, la rândul său, publică o notă de protest în paginile"Informaţiunilor Bucureştene" de la începutul lunii septembrie.

32

Este probabil ca, opiniile defavorabile ale lui Negruzzi să fi fost dictate nu numai de rafinamentul gustului şi devastele sale cunoştinţe plastice, cât dintr-un sentiment de frustrare faţă de faptul că vechea capitală a Moldovei nu maiera un centru artistic important şi că pictorii locali nu expuneau în Bucureşti. Poate de aici provenea şi fina ironiesesizabilă în titlul cronicii sale Exposiţiunea artiştilor în viaţă la Bucureşti şi nu de la Bucureşti în sensul căbucureştenii pretindeau că doar ei sunt artişiti în viaţă ...

135

Laerţiu, aşa cum menţionam mai sus, a semnat o lungă cronică, împărţită în trei numere ale "InformaţiunilorBucureştene."

33Scrisă într-un stil colocvial ca şi când s-ar adresa cititorilor ca un conferenţiar de la catedră, cronica sa este

excesiv de lungă, cu multe divagaţii descriptive fără a atinge profunzimi analitice, presărată cu ironii şi sarcasme ieftine.Aşa de pildă afirmă că "toate figurile d-lui Tătărescu respiră aer de smirnă şi tămâie, [au] tonul unor sfinte moaşte şi [în]expresiunea ochilor extazul îngerilor." Lucrările prea linse, prea finisate, le etichetează drept muşamale: portretuldomnitorului de Petru Verussi (al cărui nume nu-l dă sub pretext că nu l-a putut descifra!) este "o majestuoasă muşama"iar Bătălia de la Călugăreni de Lecca este o "cutezătoare muşama." Cu asemenea caracterizare el încearcă să eludeze o criticădirectă, fondată pe o analiză plastică - de care, evident, nu era capabil - şi să-i desfiinţeze pe expozanţii ce nu-i erau pe plac.În schimb îl apreciază foarte mult pe debutantul Iacovache Constantinescu şi-i prevede o carieră strălucită - fapt ce nu seva adeveri în viitor. Pe Grigorescu îl laudă cu multă generozitate. "Ce voiţi, domnilor, să vă producă Grigorescu? Portretulfigurilor, realitatea fructelor, naivitatea juneţei, candoarea copilăriei, aspectul naturei, costume, deprinderi, vicii, naturămoartă? Are la dispoziţiunea Dv. pentru toate dorinţele. Se produce, se variază, se înmulţeşte sub toate formele şinuanţele." - se pronunţă Laerţiu în privinţa tematicii diverse a pictorului.

Fără a mai fi expozant, Ange Pechméja se arată mai clement faţă de confraţi în cronica publicată în două numeredin "Le Pays Roumain".

34El nu mai avea pentru ce-şi evidenţia calităţile plastice şi atunci a arborat un ton normal,

echilibrat, fără excese critice, în prezentarea manifestării. Îşi începe articolul precizând numărul lucrărilor expuse -100 din care 28 aparţineau lui Grigorescu (de fapt aceasta avusese 26). Primul comentariu i-l acordă lui Aman căruia,deşi îi apreciază compunerea şi mişcările personajelor din harem obiectează în privinţa unor scăderi ale desenului şi amonotoniei paletei dictată de dorinţa sugerării unui interior cald, intim, cu lumină difuză. Deşi pe Stăncescu îl salutăca pe un maestru al portretelor contemporanilor executate în cărbune, are rezervă faţă de tehnica folosită care dă unaer trist, chiar lugubru, modelelor.

Pe Grigorescu îl plasează între maeştrii penelului prin impozantul portret al banului Năsturel Herescu care areforţă şi soliditate şi-i aminteşte, prin manieră, pe Courbet şi Bonvin. Privit de aproape pare lucrat brutal şi grosier dar,de departe, efectul este plăcut şi armonia perfectă. Voind să-şi demonstreze, din nou, cunoştinţele de istoria artei,Pechméja face trimiteri la maeştri din vechime şi aşteaptă ca Grigorescu să le folosească lecţia iar când nu o face îiatrage atenţia că a abuzat de griul violaceu la carnaţie în loc să folosească tonurile aurii şi albăstrui, aşa cum procedauTitian, Van Dyck, Rubens şi Rembrandt. Dar nu numai în Renaştere şi în secolul de aur al picturii neerlandeze îşigăseşte cronicarul exemplele, ci şi în epoca modernă, făcând referiri la Delacroix şi Diaz de la Peňa care ar fi tratataltfel decât Grigorescu trandafirii, cu tuşe aurii nu cu variaţii locale atât de reduse, de la alb cretos la roşu violet şi dela gri la verde tern.

Micile compoziţii Lăptăriţa, Torcătoarea. Bătrâna în repaus, Fetiţa cu pisică (titlul exact era La amândouă leplace jocul), Micii ţigani şi Carul cu boi sunt etichetate drept "delicate bijuterii" "ce şi-ar avea locul în orice muzeu".Cronicarul opinează, totuşi, că artistul are prea multe pânze şi a abordat o tematică mult prea diversă în loc să seconcentreze la două- trei compoziţii mari şi solide. Pentru că lucrările prezentate cu acest prilej i se pare că reprezintă

136

doar "mărunţişul talentului său" îi recomandă ca, pe viitor, să se dedice scenelor istorice - în care ţara este atât debogată -, fie unei hore ţărăneşti de genul chermezelor lui Teniers, fie unui interior, eventual unui laborator dealchimist, în clarobscur, în maniera lui Rembrandt, sau chiar nudurilor. Este uimitor cum, pretinzându-se cronicarplastic, Pechméja nu sesiza în Grigorescu formidabilul potenţial creator şi noua orientare pe care o da artei naţionaleprin stilul său înnoitor, şi încerca să-l tragă înapoi, pe căile deja bătute de alţii, fie ei şi mari maeştri ai picturiieuropene. Obtuzitatea sa este sensibilă şi în sfatul final ce i-l face, cu ton părintesc: "Deci, el [Grigorescu] să nu seculce pe laurii încă discutabili; elogiile pe care le-a primit să nu-i umfle prea tare inima şi să se grăbească a-şi afirmavaloarea într-o operă suficient de mare pentru care întregul său talent are toată libertatea de acţiune."

Ceilalţi expozanţi beneficiază de prezentări amabile, chiar generoase în aprecieri, total diferit de modulintolerant în care fuseseră analizaţi de Pechméja în 1865, deşi era vorba de aproximativ aceleaşi persoane.

Un amplu studiu despre expoziţie, împărţit în şase numere ale "Presei", semnează gazetarul şi literatul SavvaŞoimescu.

35Prima parte a articolului se prezintă ca o lungă dizertaţie despre efectul nefast al elementului politic din

viaţa cotidiană care anihilează interesul pentru arte. A doua parte evocă numele maeştrilor vechi şi ai protectoriloracestora care au contribuit la dezvoltarea plasticii. Tot aici se atrage atenţia asupra marii greşeli de a căuta legături şicomparaţii în alte ţări. În acest fel Şoimescu este cel dintâi cronicar din acea vreme care are o opinie foarte justă despremodul cum trebuie înţelese şi analizate operele locale, exclusiv în context local şi nu cu trimiteri în alte zone, cu altetradiţii şi culturi: "Vom fi departe de a căuta frumosul în operile artiştilor noştri prin comparaţiune cu alte opere saucu cele ce am văzut unii-alţii prin străinătate. Nimic mai eronat decât a ne raporta prea mult la cele din străinătate.Chiar esteticeşte vorbind, frumosul nu se poate căuta prin comparaţiune între diversele tablouri, ci după principiileestetice şi expresiunea ce fiecare operă are în sine. La noi societatea este jună în privinţa artelor şi gustul frumosuluiacum începe a se deştepta cu toată aureola sa juvenilă. Fiecare din noi a călătorit mai mult sau mai puţin prinstrăinătate şi a văzut multe. Ca să judecăm însă despre ale noastre treburi să reintrăm în spiritul nostru şi să judecămprin noi înşine, având de conducător numai amorul pur al frumosului şi regulele estetice."

Statistica prezentată de el arată că, din 93 de exponate, 63 erau picturi, 2 sculpturi şi 28 proiecte de arhitectură.Într-a treia parte a studiului comentează elogios cele două pânze ale lui Aman, apoi lucrările lui IacovacheConstantinescu şi Louis Ghilardeli, dar are revelaţia lui Grigorescu pe care îl prezintă, cu debordant entuziasm, şi-iconsacră cea mai mare parte din acest articol şi o treime din următorul: "Talentul şi meritele acestui pictor au fostaplaudate de tot publicul care a visitat operele sale, şi chiar de bărbaţi speciali şi cunoscători ai artei. Ceea ce ne facesă vedem scânteia geniului în acest artist este chiar rapiditatea concepţiunilor sale şi abilitatea cu care înhaţămomentele cele mai fericite ale objectelor naturii. Frăgezimea sentimentelor pe care le traduce cu atâta naturaleţe şifidelitate în operele sale, ne face a vedea în acest pictor un elev distins al şcoalei realiste, care însă nu a uitat farmeculce dă idealizarea frumuseţilor naturii."

Singurul artist criticat pentru compoziţia nelegată şi expresiile nepotrivite ale personajelor, este Tattarescu. Înrest, pentru fiecare găseşte vorbe de laudă. Cel de-al cincelea articol este rezervat sculpturii şi arhitecturii unde

137

proiectul lui Filip Montoreanu pentru casa lui C. Boierescu de pe Str. Clemenţei este descris în amănunţime şi salutatca o contribuţie prestigioasă la noul stil arhitectonic al Capitalei. În sfârşit, în ultimul articol sunt elogiate proiectelelui Alexandru Orescu, în special acela pentru Palatul de Justiţie.

Încheierea studiului lui Savva Şoimescu este încărcată de speranţe în progresul artelor din ţara noastră şi îninteresul crescând al publicului pentru ele, probat de masiva vizitare a expoziţiei: "Din toate cele descrise până aicidespre pictură, sculptură şi arhitectură resultă că dacă începutul e modest în comparaţiune cu alte state, speranţa însăîn viitor este mare. Gustul bellelor-arte a început a se deştepta şi la noi şi geniul artistic a se opri în calea noastră şi afi bine primit. Una din probele cele mai evidente este afluenţa mulţimei vizitatorilor în Sala Universităţii în curs deo lună neîntreruptă. Fie ca timpul să-şi facă datoria şi să ne conducă din an în an mai departe pe această frumoasă calea bellelor-arte care îndulceşte năravurile, ascut spiritul şi înalţă moralul."

Pe 12 aprilie 1871, prin adresa nr. 17, Theodor Aman reaminteşte Ministrului că, la expoziţia anului precedentfuseseră propuse spre cumpărare lucrările lui Tattarescu şi Grigorescu.

36Amândoi artiştii vor depune cereri în nume

propriu. Astfel, pe data de 3 iunie, Grigorescu depune o petiţie în care, evocând deliberarea juriului şi selectareapentru achiziţionarea operei sale, solicită să-i fie eliberaţi banii

37Directorul Esarcu temporizează această achitare a

sumei: "Se va avea în vedere la timpul potrivit."Peste încă o lună, pe 9 iulie 1871, Grigorescu revine cu o nouă cerere în care acum fie bazându-se pe faptul că trecuse

suficient timp de la deliberările juriului şi preţul propus atunci fusese uitat, fie considerând că lucrarea îi fusesesubevaluată, face precizarea că lucrarea sa, Potârnichi şi prepeliţe, costă 2000 lei.

38Această mărire deliberată a preţului care,

iniţial, fusese stabilit la 1500 lei, nu-i scapă ministrului Christian Tell şi-l menţionează în apostila sa acceptând, totuşi, să-iofere suma cerută: "Deşi juriul academic a preţuit acest tablou cu una mie cinci sute No. 1500 l[ei] n[oi], după cum s-aconstatat din priscriptul verbal alăturat la raportul No. 52 al Direcţiei Pinacotecei din 6 Iuliu 1870, totuşi Ministerulintrând în tocmeală de cumpărare a lui cu Dlu Grigorescu n'a putut obţine după toate insistenţele alt preţ decât cel cerutde suplicant, adică două mii No. 2000 l.n. cu care preţ decidem a se cumpăra pe seama pinacotecei."

Artistul este anunţat printr'o adresă din 10 iulie, că această cumpărare a fost aprobată şi este rugat să depunălucrarea la muzeu iar directorului acestuia i se transmite să-i primească lucrarea la muzeu.

39Peste alte două zile,

Theodor Aman anunţă forului tutelar că lucrarea i-a fost predată şi a trecut'o în inventar sub numărul 99.40

La rândul său, Tattarescu face pe 19 mai 1871, o întâmpinare la Minister pentru a-i fi cumpărat tabloul Agar îndeşert.

41Petiţia poartă 2 referate: cel din aceeaşi zi, semnat de directorul Constantin Esarcu, prin care aceasta era

destinată soluţionării ministrului şi o alta, datată 6 noiembrie 1871 şi semnată de noul director Ghidionescu prin careera clasată: "La dosar pentru că Dlu Tatarescu, n'a convenit a vinde acest tablou pe preţul ce i s'a oferit." În consecinţăartistul este invitat la Minister pentru a-şi ridica lucrarea ce nu-i fusese achiziţionată.

42

Tot în acea perioadă a primăverii lui 1871, Constantin Lecca - ce se prezenta drept "cel dintâi Pictor Român cares'a ocupat cu genul Istoric" - oferă Ministerului lucrarea expusă anul anterior: "Este cunoscut că Istoria se întipărescemai bine în memoria unui Poporu prin mijlocul Artelor care reproducu faptele gloriose ale Străbunilor.

138

Eu, Domnule Ministru, nu me presintu cu alte titluri, decât cu acela de a fi celu dintîiu Pictoru Românu care s'aocupatu cu genul Istoricu.

Ve rogu dar, Domnule Ministru, ca vechiu Pictoru şi Profesoru, se bine voiţi a lua în consideraţie meriteleTabloului ce am onore a Ve presenta, şi care representă memorabila Bătălie de la Călugăreni, şi a face aquisiţiuneaTabloului pentru Pinacoteca Statului."

43Esarcu propune consultarea Comitetului Academic de Belle-Arte şi

Theodor Aman este însărcinat a-l convoca.44

Pe 27 mai, membri comitetului decid ca lucrarea să fie achiziţionatăcu suma de 200 galbeni argumentând că tabloul "este unul dintre puţinele opere originale ce s'a făcut de ArtiştiiRomâni" şi că "prezintă, prin subiectul său Istoric şi prin esactitatea costumelor, un interes pentru Museul nostruNaţional."

45Acest aviz nu era, însă, suficient aşa că, pe 25 octombrie, Comitetul Permanent al Instrucţiunii publice

îşi formulează propria părere în privinţa a trei lucrări, stabilindu-se ordinea în funcţie de importanţă: 1. Agar înpustiu pentru 70 galbeni; 2. Mihai Viteazul la Călugăreni pentru 85 galbeni; 3. Procesiunea înmormântăriiMântuitorului pentru 120 galbeni.

46

Pe 4 noiembrie acelaşi an se decide ca pânza lui Lecca să fie cumpărată cu 80 galbeni, sumă cu care fusese şiautorul de acord.

47Lucrarea este adusă la Pinacotecă iar Aman, prin adresa Nr. 68/6 noiembrie 1871 confirmă

primirea ei şi înscrierea în inventar la nr. 107.48

Celorlalţi doi artişti, Aman şi Tattarescu, nefiind de acord cudiminuarea preţului propus iniţial, nu le vor fi oprite lucrările.

Anul 1870 a fost un an important în viaţa artistică a ţării. Publicul se obişnuise deja cu manifestarea expoziţionalăanuală şi aştepta, cu nerăbdare, evenimentul, fapt reflectat şi de neliniştea presei în acest sens. Nevoia de artă şi de ceicare o practicau este demonstrată de lista acestora, cu adresele unde puteau fi găsiţi, publicată într-una din primele zileale anului în periodicul "Informaţiunile bucureştene."

49

Chiar dacă pictorii, sculptorii şi arhitecţii apăreau incluşi între practicanţi ai altor meserii lucrative precumlitografii, librarii şi fotografii, toate se încadrau, totuşi, în sfera culturii şi a artelor vizuale, ceea ce nu era cu nimicdezonorant pentru plasticieni.

Dar, cea mai mare importanţă pentru emulaţia vieţii artistice a produs-o prezenţa pe simeza expoziţiei a operelorlui Nicolae Grigorescu care au încântat şi au uimit publicul şi critica.

50Salutat pentru deschiderea spre varii genuri

plastice ori criticat tocmai pentru acest motiv, Grigorescu a fost foarte apreciat iar apariţia sa a marcat începutuldeclinului lui Aman din preferinţele amatorilor şi puţinilor cunoscători într-ale artei.

1 "Informaţiunile Bucurescene" Nr. 83/15 Martie 18702 "Informaţiuniel Bucurescene" Nr. 95/31 Martie 18703 "Informaţiunile Bucurescene" Nr. 105/18 Aprilie 18704 "Informaţiunile Bucurescene" Nr. 107/23 Aprilie 18705 "Informaţiunile Bucurescene" Nr. 112/8 Maiu 1870: 116/17 Maiu 1870; 113/10 Maiu 1870; 114/13 Maiu 1870; 115/15 Maiu 1870; 116/17

139

Maiu 1870; 117/20 Maiu 1870 6 "Informaţiunile Bucurescene" Nr. 125/14 Iuniu 18707 ANIC, M.C.I.P., dosar 142/1870, f. 878 Ibidem, f. 999 Ibidem, f. 10110 Ibidem, f. 11211 "Informaţiunile Bucurescene" Nr. 127/19 iunie 1870:

„Cu începere de la 15 Maiu publiculu pote visita în fiecare zi, de la orele 10 înainte, catulu alu doilea, la Universitate.Vomu face locu în colonele foiei nostre unei serii de articole în privinţa opereloru espuse. Deocamdată ne mărginimu a da la vale numele

opereloru espuse. Din acestu catalogu se va vedea:1. Că mai totă esposiţiunea este ocupată de ingeniosulu pictore Grigorescu2. Că suntu câte-va nume necunoscute în salonulu din urmă3. Că Iasii n'au trămisu nimica, ceea ce e forte regretabilu4. Că sculptura e mai pucinu representată de câtu în anulu trecutu 5. Că arhitectura, din contra, nu numai numără de astă-dată mai mulţi esponanţi dar, ceea ce e esenţiale, operele espuse suntu de valore multu maimare în genere de câtu cele din anii din urmă6. Că între esposanţi începu a figura unii dintre junii cari au trecutu prin scola de belle-arte locală.

PicturăAman Theodor Teleleici vânzîndu bijuterie în Harem; Un pescarIacovache Constantinescu - 4 portrete; natură statică cu vânatMihail Dan - 3 portrete familia DarvaryAlexandru Emanoil Florescu (membru al Comitetului Academic de Bele-Arte) - portretul Spătar Const. Ghica; miniatură pe fildeş Elena Ghica, soţialui Gr. Vodă Ghica al MoldoveiLouis Ghilardeli Interiorul unui salon în zi de vară, composiţie ideală - pictură scenograficăprincesa Alexandrina Constantin Ghica - portret de copilNicolae Grigorescu - [27 lucrări]: La amândouă le place jocul; O floare între flori, Car cu boi, Lăptăriţa, Fructe diverse, Studiu peisaj, Femeia torcând,Limonagii, Portret, Portretul marelui ban Constantin Năsturel Herăscu, Portretul d-nei A.C., O bătrână cârpind, O bătrână în repaus, Tipuri deţigani din Bucureşti, Buchet de flori de câmp, Studiu de roze, Un saltimbanc, Natură moartă, potârnichi şi prepeliţe, Natură moartă - obiecte debucătărie şi legume, Natură moartă - lămâi, Natură moartă fructe, Peisaj din Vâlcea, corturi ţigăneşti la asfinţitul soarelui, Studiu doi beţivi, Fructepiersici, struguri etc, Bordeie ţigăneşti (Orşova), Peisaj - o rovină.Sava Henţia - 2 portrete: D. Grant, D. CaligariConst. Lecca- Bătălia de la CălugăreniDemetrie Marinescu- Fructe, struguriEcaterina Polizu- 2 portrete, pastelGeorge Popescu- costum românesc din BraşovConstantin Ion Stăncescu- portrete în creion şi pastel V. Alecsandri, Eliade Rădulescu, Matei Millo, M. Pascaly (desen). Pasteluri: portretul d-lui P.Alexianu, portretul d-lui M. George Alexianu, portretul d-nei D.M., preot, o bătrână (portret studiu), portret Dominican (portret studiu)Georgiu Tăttărescu - Agar cu fiul său Ismail; portret d-na ŞeicaruHenri Trenk - Piquet pe marginea Dunării; Vârful crucii la RucărPetru Verusy- Portret Carol I ulei; portret G. Demetriade, desen.

SculpturăAman- o masă cu portretele prinţilor României, Traian şi DecebalMihail Babic- dulap

ArhitecturăAlexandru Fraivald - faţada caselor d-lui P. Grădişteanu

140

Philip Montoreanu - un proiect de hotel particular, un proiect de Amfiteatru de istorie naţională şi Grădina BotanicăAlescandru Orescu - proiect pentru palatul Justiţiei, proiect pentru liceul din Ploieşti, monument funerar pentru familia Greceanu, interiorul uneigalerii de la Mariemburg în timpul cruciaţilor.”12 Petre Oprea - Cronicari şi critici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, p. 3713 ANIC, M.C.I.P., dosar 142/1870, f. 12814 Adrian-Silvan Ionescu - Învăţământul artistic românesc 1830-1892, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999, p. 21815 ANIC, M.C.I.P., dosar 142/1870, f. 13016 Ibidem, f. 159-159v17 Ibidem, f. 12918 Ibidem, f. 13319 Ibidem, f. 13120 Ibidem, f. 13621 Ibidem, f.13222 "Informaţiunile Bucurescene" No. 136/12 Iuliu 187023 ANIC, M.C.I.P., dosar 142/1870, filele 137-138v24 Discursul D-lui Th. Aman, directorul Şcoalei de bele-arte, "Monitorul Oficial" No. 154/mercuri 15/27 Iuliu 187025 "Informaţiunile Bucurescene" No. 137/Joi 16 Iuliu 187026 Respunsul d-lui C. Esacru, directorul ministerului Instrucţiunei publice ş'al cultelor, "Monitorul Oficial" No. 154/mercuri 15/27 Iuliu 1870;"Informaţiunile Bucureştene" No. 139/Joi 23 Iulie 187027 Ibidem, f. 16728 Ibidem, filele 183-18429 Ibidem, f. 10730 Red. [Iacob Negruzzi] - Esposiţiunea artiştilor în viaţă la Bucuresci ,"Convorbiri Literare" No. 12/15 August 1870, pp. 192-19531 Petre Oprea - op.cit. - p. 4232 Ibidem33 Laerţiu - Esposiţiunea de Belle-Arte a artiştilor în viaţă "Informaţiunile Bucurescene" Nr. 129/miercuri 24 Iuniu 1870; Nr. 130/vineri 26 Iuniu1870; Nr. 131/duminecă 28 Iuniu 187034 Ange Pechméja - Exposition de 1870. Peinture, sculpture, architecture, "Le Pays Roumain" No. 23/10 Juillet 1870, No. 24/17 Juillet 187035 Savva N. Şoimescu - Exposiţiunea de belle-arte din Sala Universităţii din Bucuresci pe 1870, "Pressa" Nr. 157/18 Iuliu 1870; No. 160/23 Iuliu1870; No. 161/24 Iuliu 1870; No. 162/25 Iuliu 1870; No. 163/26 Iuliu 1870; No. 164/29 Iuliu 187036 ANIC, M.C.I.P., dosar 145/1871, f. 2237 Ibidem, f. 3338 Ibidem, f. 3939 Ibidem, f. 4040 Ibidem, f. 4441 Ibidem, f. 2642 Ibidem, f. 7443 Ibidem, f. 1944 Ibidem, f. 2045 Ibidem, f. 2546 Ibidem, f. 68v47 Ibidem, f. 7248 Ibidem, f. 8149 "Informaţiunile Bucurescene" No 35/8 Januariu 187050 G. Oprescu - N. Grigorescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1961, vol. I, pp. 171-178

141

1872 - o expoziţie "în familie"

În primăvara anului 1871, urmărindu-se respectarea primului articol al regulamentului Ministerul decide ca, în acelan expoziţia să fie organizată la Iaşi. Era un act de fină diplomaţie în această decizie, pentru ca vechea capitală a Moldoveişi artiştii activi acolo să nu se simtă frustraţi că nu beneficiază de o expoziţie de talie naţională. Ei, de altfel, nici nu maiparticipaseră la ultimele două ediţii ale expoziţiei bucureştene - iar Panaiteanu, după ce fusese rănit în amorul propriu cănu i se cumpăraseră, în 1865, mai multe lucrări, nu avea să mai trimită vreodată o lucrare la această manifestare. Că era ohotărâre menită să menajeze susceptibilităţile şi naţionalismul local o dovedeşte faptul că ea se baza pe Regulamentulpentru exposiţiunea publică a operilor artiştilor în viaţă din 1864 şi nu pe cel adoptat în 1868 când Iaşul nu mai aparemenţionat ca loc al manifestării, în ani succesivi.

Pe 3 mai 1871, Constantin Esarcu, director în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii îi telegrafiază lui Gh. Panaiteanuşi, amintindu-i că în buget este prevăzută suma de 5000 lei pentru organizarea expoziţiei anuale îl invită să convoaceComitetul Academic de Belle-Arte pentru a stabili dacă acea manifestare este realizabilă şi la ce dată.

1Dar directorul şcolii

ieşene nu se grăbeşte să răspundă aşa că, de la Minister îi este expediată o nouă telegramă, pe 20 mai, prin care i se cere, deurgenţă, un răspuns.

2La rândul său, tot telegrafic, Panaiteanu anunţă că a fost întrunit Comitetul Academic care opina că

expoziţia poate fi deschisă "la 15 Octombre, când edificiul Universităţii va fi gata şi artiştii avizaţi", urmând să deainformaţii pe larg în scrisoare.

3Pe marginea telegramei Esarcu a scris: "La dosar aşteptându-se răspunsul prin poştă." Dar

detaliile ce erau aşteptate întârzie să sosească. Atunci Esarcu telegrafiază din nou la Iaşi, cerând urgent amănunte privitoarela organizare.

4În arhivă acel răspuns mult aşteptat nu se află. Abia la începutul lunii octombrie Panaiteanu trimite un

raport cu Nr. 70/4 octombrie, prin care informează că a cheltuit personal 300 lei - ce-i împrumutase de la colegulGheorghe Şiller - pentru aranjarea expoziţiei şi anume: pânză pentru îmbrăcarea stelajelor şi pereţilor din trei săli, frunzede stejar pentru ghirlande, achitarea tâmplarilor şi altor lucrători care contribuiseră la aranjarea expoziţiei.

5Dar ministrul

Christian Tell refuza decontarea sumei pentru că, în buget nu era prevăzută o sumă pentru asemenea investiţii. De fapt,Panaiteanu fusese în imposibilitate de a aduna lucrări de la artişti profesionişti şi organizase expoziţia elevilor şcolii pentrucare nu putea beneficia, evident, de importanta sumă ce era rezervată Salonului. O nouă încercare de a deschide, la Iaşi,Expoziţiunea Artiştilor în Viaţă eşuase. De acum înainte nici nu se vor mai face asemenea tentative iar Bucureştii vorrămâne centrul exclusiv al acestei manifestări.

142

Imediat ce s-a lămurit că la Iaşi nu avea să se închege nici o expoziţie, încă de la mijlocul lunii octombrie 1871,Theodor Aman făcea o întâmpinare la Minister pentru a fi anunţată manifestarea anului viitor şi, în plus, a se dublabugetul acesteia: "Potrivitu art 1 din Regulamentul Esposiţiunei urmând a se ţine una Esposiţiune la 5 Maiu Bine VoiţiDomnule Ministru de încuviinţaţi a ordona ca alăturatului anunciu a i se da cea mai întinsă publicaţiune spre a putea ficunoscutu Artiştiloru ce aru voi să espună.

Pe lângă acesta daţi-mi voe Domnule Ministru a espune la cunosciinţa Domniei Vostre că unu fondu cellu puţinde zece mii lei noi este indispensabilu spre acoperirea cerinţeloru prevezute în Regulamentul Esposiţiuniloru, căcinumai cându Artiştii se voru vedea recompensaţi voru spori lucrările loru care facu parte din progresul la care aspirăţerra în generalu.”

6

Christian Tell dispune ca anunţul să fie făcut prin "Monitorul Oficial" şi o adresă este trimisă în acest sensdirectorului periodicului.

7

La începutul lunii aprilie 1872, Aman depune la Minister o solicitare în numele expozanţilor pentru amânareavernisajului pentru data de 15 mai, urmând ca lucrările să fie depuse între 1 şi 15 mai, la Palatul Academiei (de fapt alUniversităţii).

8Spre sfârşitul aceleiaşi luni şi la începutul următoarei, cererile lui Aman se succed, cu rapiditate: pe 21 aprilie

solicită intervenţia Ministerului pe lângă îngrijitorul Academiei de a-i fi pusă la dispoziţie sala unde mai fusese aranjatăexpoziţia şi în anii trecuţi "fiind cea mai bine dispusă ca lumină."

9O adresă oficială în acest sens îi e trimisă rectorului

Universităţii, pe 25 aprilie.10

Pentru a se asigura de o asistenţă numeroasă, Aman înaintează forului tutelar, pe 5 mai, un nouanunţ privind data de 15 mai ca definitivă pentru deschiderea expoziţiei, ce dorea să fie tipărit pe foi volante, care se difuzaumai uşor amatorilor.

11Directorul Ghidionescu nu consideră necesar acest nou anunţ fiind deja făcute suficiente în presă. În

schimb, pe 11 mai, Ministerul se adresează Imprimeriei Statului pentru a tipări 100 de afişe.12

Ziua următoare este înaintat, totîn vederea tipăririi, catalogul conceput de Aman, ce conţinea 19 file şi trebuia multiplicat în 300 exemplare.

13

Sava Henţia, ce se afla deja la Paris, cu o bursă de studii obţinută prin concurs14

trimite de acolo una dintre recentelesale lucrări Nunta ţărănească în Transilvania, cu care fusese admis la Salonul Oficial parizian şi pe care voia să o expună şila Bucureşti. În scrisoarea adresată Ministerului, Henţia anunţa expedierea tabloului şi preciza că: "subiectul este extras dinmoravurile naţionale Româneşti şi reprezintă o nuntă ţărănească în loacalităţile de pre lângă Sibiu".

15Prin adresa nr. 111

din 11 mai, Aman intervine în favoarea tânărului bursier şi roagă ca Ministerul să achite taxele pentru ca lucrarea să poatăfi ridicată din magazia gării. Şi, pentru a da mai multă greutate acestei îndreptăţite cereri, dă exemplul bursierilor francezisau germani din Italia cărora ţările lor le acoperă cheltuielile în cazuri similare.

16Ministrul Tell cere părerea Consiliului

Permanent al Instrucţiunii Publice ai cărui membri, în şedinţa din 13 mai, decid să fie plătită suma necesară dar atragatenţia să le fie pus în vedere bursierilor ca, de acum înainte, să-şi plătească singuri taxele poştale şi vamale pentru toatelucrările trimise în ţară în afara celor ce sunt obligaţi să le prezinte, ca dovadă a progreselor făcute la studii.

17Pe 17 mai este

emisă o notificare către contabilitate pentru achitarea sumei de 110 lei şi 86 bani pentru tabloul lui Henţia.18

A doua zi,însă, Aman revine cu o nouă adresă prin care reclamă 112 lei pentru acoperirea taxelor vamale.

19Nu reiese foarte clar dacă

această sumă era în plus ori era o rotunjire a celei precedente, în care era inclusă şi vămuirea.

143

Pentru completarea juriului, Aman anunţa oficialităţile în drept că au mai fost aleşi trei membri şi anume: arh.Dimitrie Berindei, pictorul Grigore C. Cantacuzino şi sculptorul Karl Storck.

20Consiliul Permanent aprobă componenţa

juriului ce urma să accepte lucrările şi să delibereze în privinţa premiilor.Faţă de anii precedenţi, participarea este, însă, foarte slabă, în pofida anunţurilor ce fuseseră făcute cu atâta timp

înainte: au fost prezentate doar lucrări de pictură - provenind de la doi maeştri, Aman şi Stăncescu, şi de la învăţăceiiacestora - o nesemnificativă sculptură şi proiecte de arhitectură, datorate unicilor arhitecţi însemnaţi ai momentului,Orescu, Montoreanu şi Freiwald. De aceea, cronicarul ziarului "Pressa", după un anunţ simplu în care încurajavizitarea,

21revenind cu un material mai amplu, avea de ce să se îngrijoreze şi să-şi arate suspiciunea în privinţa

corectitudinii jurizării. C.D. Aricescu, ce semna doar cu iniţialele C.D.A., şi alegea drept semnificativ motto alarticolului său cuvintele filosofului Ammonius Saccas. "Amic mi'este Platon dar mai amic mi'este adevărul", se mirăde lipsa de pe simeze a lucrărilor lui Lecca, Tattarescu, Szathmari, Trenk şi Verussi, dar mai ales ale lui Grigorescu.Dar, dacă pentru primii cinci, absenţa s-ar fi explicat prin imposibilitatea de a se prezenta cu lucrări noi, pentruultimul aceasta era deliberată pentru că se aştepta ca lucrările - de care dispunea în număr suficient - să-i fie panotateîn lumină defavorabilă iar acordarea distincţiilor să fie făcută cu părtinire. Autorul prezintă probe irecuzabile înfavoarea afirmaţiei sale: "S'a observat, atât în anul acesta, cum şi în cei trecuţi, că membrii comitetului academic (caresunt şi esposanţi) reservă pentru tablourile d-lor păretele salonului cel mai favorabil pentru lumină ce trebuie să aibăun tablou; astfel că cel mai frumos tablou pierde mult fiind aşezat astfel încât să fie sau prea multă lumină sau preaumbră. (...)

Noi cari cunoaştem pe d-nii Aman, Stăncescu, etc. (celebrităţi în felul d-lor) nu credem că, prin aşezarea numai atablourilor d-lor pe păretele cel mai avantajos din salonul exposiţiunei, ar fi voit să elimineze, în mod indirect, tablouri caale d. Grigorescu, mai ales triumful nu poate fi dorit de aceştia în concurenţă numai cu elevii d-lor. (...)

(...) Juriul nu presintă destule garanţii pentru scopul pentru care este format; adică: trei membri ce sunt şi exposanţise pronunţă singuri chiar asupra operilor lor, şi trei membri ce pot fi amicii lor, pot să aibă aceleaşi vederi cu membriiexposanţi; prin urmare, s'ar putea crede că majoritatea juriului este favorabilă mai ales tablourilor membrilor exposanţi, cefac parte din juriu.

Nu bănuiesc de loc sinceritatea juriului actual; dar acest juriu este compus după art X din regulamentul în chestiune,poate da bânuieli de parţialitate."

22

Autorul propune drept soluţie pentru această situaţie în primul rând luminarea unitară a sălilor şi rezervarea unorspaţii propice expunerii în condiţii favorabile şi pentru ceilalţi expozanţi de marcă, nu numai pentru organizatori; în aldoilea rând şi mult mai important era să fie modificat articolul din regulament care prevedea componenţa juriului. Dândde exemplu numele membrilor din precedentul juriu care se întâlneau şi în cel actual, cronicarul bănuia, pe bună dreptate,că laureaţii anului curent aveau să fie Aman şi Stăncescu, pentru care nu exista nici o concurenţă serioasă în lipsa luiGrigorescu. Astfel, el conchide: "Nu este nici logic, nici just, nici în interesul artei şi al scopului pentru care se facexposiţiunile ca aceleaşi persoane să fie şi judecătorii şi parte interesată."

144

Lui Grigorescu îi sugerează să facă o loterie cu lucrările "pe care crede că un juriu imparţial le-ar fi medaliat şi le-ar firecomandat d-lui ministru pentru Museul naţional." Articolul este încheiat în chip profetic: "Va veni timpul cândproducţiunile geniale ale genialului nostru artist să se aprecieze după adevărata lor valoare iar artistul să fie recompensatdupă cum merită, pentru onoarea artei şi gloria Românilor."

Bănuielile lui Aricescu se adeveresc: pe 19 iunie 1872 juriul s-a întrunit şi a stabilit că medalia de clasa I îi revine luiAman pentru lucrările Izgonirea turcilor la Călugăreni, Moartea Lăpuşneanului şi Femeie cu narghilea - primele două fiindpropuse şi pentru achiziţionare cu 7.000 şi respectiv 5.000 franci - medalia de clasa a II-a lui Străncescu pentru desenulCugetătorul - şi el reţinut pentru Pinacotecă, cu preţul de 350 franci -, medalia de clasa a III-a lui Mihail Dan pentruportretul doctorului Staicovici, iar menţiunile tinerilor Gh. Popescu, Al. Fotino, G. Ioanid şi N. Iliescu; la sculptură,medalia de clasa a II-a este acordată singurului participant la această secţiune, anume Ion Sălceanu iar la arhitectură,Orescu şi Montoreanu sunt distinşi, la fel ca la expoziţia precedentă, cu medalia de clasa a II-a.

23Pentru că regulamentul

prevedea ca juriul să se pronunţe asupra distincţiilor cu două săptămâni înaintea închiderii iar, în acel an membrii acestuianu se putuseră întruni mai din vreme, Aman anunţa că expoziţia se prelungeşte cu 5 zile.

24După încheierea deliberărilor

juriului, chiar pe 19 iunie, prin adresa cu care înainta Ministerului procesul verbal încheiat cu acea ocazie, solicita să-i fieeliberată şi suma de 300 galbeni, echivalentul medaliilor ce trebuiau decernate la solemnitatea de pe 25 iunie.

25A doua zi,

pe 20 iunie, banii îi sunt înmânaţi de contabilitate.26

"Monitorul Oficial" este notificat să publice anunţul ceremonieidecernării medaliilor

27iar arh. Alexandru Orescu este delegat, în calitatea sa de vice-preşedinte al Consiliului Permanent

al Instrucţiunii, să-l reprezinte pe ministru şi să prezideze adunarea.28

După închiderea expoziţiei, riguros ca totdeauna, Theodor Aman înaintează la Minister lista cu sumele investite înaceastă manifestare: 36,60 lei pentru tipărirea celor 300 de cataloage, 23,52 lei pentru cele 7 cutii de medalii, 114 leipentru diplomele premianţilor scrise pe pergament, 5,84 lei spălatul podelei uneia dintre săli şi 6,20 lei materialeconsumabile (cuie, belciuge, sfoară) cu un total de 186,16 lei.

29Lui Aman îi este decontată această sumă pe data de 3 iulie,

conform rezoluţiei directorului Ghidionescu.30

Pentru a se descărca şi de celelalte cheltuieli şi încasări, directorul Şcolii de Belle-Arte prezintă forului tutelar şi o listăa felului cum au fost folosite cele 300 de cataloage: 40 au fost date gratis expozanţilor şi elevilor şcolii, 115 au fost vândutecu 50 bani bucata, obţinându-se un beneficiu de 57,50 lei şi mai rămăseseră 145 exemplare.

31De aici rezultă că expoziţia

fusese vizitată de cel puţin 115 persoane care cumpăraseră şi cataloage. Artistul depune banii la Minister32

iar de acolo suntexpediaţi Ministerului de Finanţe.

33

În septembrie, C.I. Stăncescu, după ce depusese la Pinacotecă lucrarea reţinută de juriu, Cugetătorul, îşi cere onorariulde 350 lei noi

34ce-i sunt acordaţi în urma aprobării ministeriale.

35

Nici în 1872 nu au lipsit cronicile, unele favorabile, altele defavorabile. În "Pressa", care se arătase de mai multe oriinteresată de eveniment, apare o cronică nesemnată care ar putea să-i aparţină, ca şi în 1870, tot lui Savva N. Şoimescu,datorită legăturilor sale strânse cu acest periodic unde activa în calitate de redactor. Autorul remarcă sărăcia expoziţiei,comparativ cu aceea din urmă cu doi ani. În această penurie, operele cele mai importante sunt acelea ale lui Aman, cu

145

precădere Izgonirea turcilor la Călugăreni, o lucrare plină de efecte picturale, în care detaliile dispar în favoareaturbionului produs de goana turcilor înspăimântaţi, urmăriţi de români, fără a se evidenţia personaje principale, paşale oricomandanţi: "Această esposiţiune nu a fost aşa fecundă anul acesta cum avurăm plăcerea a o vedea acum doi ani. Nu ştimdacă trebue să atribuim aceasta sterilităţii sau abţinerii unora dintre pictori, precum distinsul Grigorescu, asupra abţineriicăruia nu s'a pronunţat nici instrucţia nici tribunalul spre a se şti bine de unde provine. Noi regretăm asemenea abţineri şisperăm că nu se vor mai întâmpla pe viitor, oricine ar fi cauza lor. (...)

Principala operă de pictură ce întâlneşte privirea este un mare tablou istoric al d-lui Aman. Acest episod din bătăliade la Călugăreni reprezintă goana dată Turcilor de către armata română. Acest tablou privit în total de la distanţa cuvenităare multă espresiune. S'a zis de unii critici că nu conţine destui turci căzând peste cap şi mulţi români tăind în bucăţi pefugari. Dar atunci ideea autorului s'ar fi rătăcit şi în loc de o goană ar fi fost o încăierare locală. (...) Noi însă credem căacest tablou însuşeşte toate condiţiunile unei opere de artă în genul istoric în care D. Aman se distinge. (...)

Perspectiva este destul de întinsă, mişcările destul de varii, coloritul destul de viu şi unitatea bine conservată înmijlocul atâtor varietăţi. Autorul nu şi-a propus a face să se distingă în o bătălie regulată cutare sau cutare căpitan mare,paşă ori prinţ care comandă, ci o armată care se împrăştie şi o rupe d'a fuga înaintea unei alte armate care o urmăreşte. Arfi putut reuşi şi mai bine şi ar fi fost mult mai natural dacă tabloul ar fi fost astfel dispus ca armata turcă să se piardă înfundalul perspectivei fugind şi ca armata română, ca învingătoare, să presinte figurele cele mari şi vizibile în faţa tabloului.Oricum acest tablou este una din operile cu care d. Aman se poate mândri."

36

Moartea Lăpuşneanului este apreciată, mai ales grupul doamnei Ruxandra cu copilul şi mitropolitul, ce părăsescodaia în care domnitorul este asasinat. Peste celelalte două lucrări ale lui Aman trece fără a le comenta "deşi toaletaorientală-şi are meritele ei."

Nu se arată entuziasmat de portretele lui C.I. Stăncescu: pastelul ce-l reprezintă pe omul politic P.S. Aurelian are undefect la ochiul stâng iar Cugetătorul "ni se pare că mai mult moţăie decât cugetă."

Celorlaltor pictori expozanţi şi unicului sculptor nu le este acordată nici o atenţie, nu le sunt nici măcar menţionatenumele. În schimb, jumătate din cronică este consacrată proiectelor arhitecţilor Alexandru Orescu - Hotelul Herdan, dejaedificat pe Bulevardul Elisabeta - şi Filip Montoreanu, ce făcuse planuri pentru o vilă a domnitorului Carol I.

Ulysse de Marsillac îşi împarte articolul în trei numere din "Le Journal de Bucarest", sub titlul Le Salon de 1872.Chiar şi el, de obicei atât de generos în superlative, se arată oarecum dezamăgit de actuala expoziţie şi numele de"salon" i se pare pretenţios pentru aspectul sărăcăcios al sălii, însă găseşte cauza acestei situaţii în faptul că atât oraşulBucureşti cât şi ţara erau tinere. Şi el regretă lipsa lui Grigorescu. Picturile istorice ale lui Aman sunt admirate şidescrise în amănunt. Odalisca cu narghilea îi prilejuieşte gazetarului francez reflecţii privind acest personaj, aparentînvăluit în mister pentru europeni, considerată o "nimfă" destinată plăcerilor prinţilor orientali dar care, în realitate,era un fel de cameristă. Aman ştia acest lucru şi o reprezenta în consecinţă, neidealizată, cu un chip puţin vulgar şi unfizic lipsit de graţie, greoi, chiar corpolent. Doar costumul galben-auriu, arată că modelul este oriental. Femeia latoaletă este un seminud ce se priveşte în oglindă.

146

Autorul îşi încheie prima parte a articolului în stilul său înflorit şi agreabil, de cronicar monden ce ştie să-şi flatezegazda: "Talentul d-lui Aman se purifică şi se amplifică din zi în zi. În încântătorul refugiu ce şi l-a construit

37el a dat

găzduire artei în România. Fericită viaţă! El beneficiază de bucuriile artei fără să aibă griji. Existenţa i-a surâs iar acest surâsse traduce în eleganţa desenului şi în bogăţiile cromaticii sale."

38

În partea a doua a articolului, Ulysse de Marsillac se ocupă de ceilalţi expozanţi, furnizând informaţii interesante desprelucrările pe care le prezentaseră.

39Contrar obiceiului său, comentariul este presărat cu note critice. Doar pe C.I. Stăncescu îl

laudă pentru portretele de la Teatrul Naţional şi pentru cele panotate la expoziţie - unul în ulei, două în pastel şi Gânditorulce-i aminteşte autorului de Il Penseroso al lui Michelangelo. Desenul este slab în portretul semnat de George Ioanid. Din celetrei portrete de Mihail Dan doar cel care-l reprezintă pe V.A. Urechia este mai bun. Şi Gheorghe Popescu are un desendefectuos iar trupurile sunt contorsionate în compoziţiile sale Pânză ţărănească şi Mihai Viteazul cu solii turci undedominanta cromatică este liliachiul. Cronicarul remarcă: "D. Popescu are multe de învăţat şi de uitat." Portretul, peisajul şinatura statică cu caise de Alexandru Fotino sunt "lucrări de şcoalăcare dau speranţe." Iacovache Constantinescu expune o Găină carecloceşte. De Nunta ţărănească a lui Sava Henţia se pronunţă: "Caartă e foarte primitivă dar Dl. Henţia are stofă de artist." În sfârşit opictură reprezentativă, de mici dimensiuni, a lui Nicolae Iliescu -care mai târziu îşi va schimba numele şi va semna Eliescu (sauElliescu)

40- îl prezenta pe Matei Millo în rolul lui Barbu Lăutarul.

(Ceea ce nu preciza cronicarul era faptul că expozantul folosisedrept model una dintre fotografiile, să le spunem "publicitare", pecare i le executase Carol Szathmari marelui actor în diverse roluri).

Pentru a trage o concluzie şi a-şi arăta, în chip voalat,nemulţumirea faţă de nivelul scăzut al exponatelor, Ulysse deMarsillac încheie: "Dacă doriţi să vedeţi pictură, mergeţi săadmiraţi tablourile pe care le expune D. Grigorescu la D. Gebauer."

Cea de-a treia parte a articolului este rezervată sculpturii şiarhitecturii. Despre Ion Sălceanu precizează că expune unbasorelief cu Psyche şi Proserpina după un desen de Rafael şi cu unmedalion, tot în relief, după natură. Proiectele arhitecţilorOrescu, Freiwald şi Montoreanu sunt spectaculoase darcronicarului nu i se par aplicabile la noi. Acest fapt îi prilejuieşteinteresante reflecţii privind aspectul Capitalei şi sensul în care is-ar părea lui potrivit să creeze arhitecţii, urmând tradiţiile localeşi nu impunând unele străine: " (...) În genere, arhitecţii din

147

Nicolae Eliescu (șezut), Alexandru Cladec (fiul pictoruluiAnton Chladek, dreapta) și un amic,

foto Mayer & Gerstt, București, colecția autorului

Bucureşti mi se par prea ataşaţi tradiţiilor şcolilor lor; ei aduc aici idei, excelente aiurea, dar neaplicabile în România. Cândlucreazi pentru un oraş ca Bucureşti trebuie să uiţi tradiţiile inspirate de alte nevoi şi de alte resurse. (...)

Astfel oraşul Bucureşti este rezultatul unui veritabil hazard. Aşa cum am spus de mai multe ori, este o simplăjuxtapunere de sate care s-au căznit să le unească pentru a face un mare oraş; dar când a venit această ultimă idee eradeja prea târziu. Existau prea multe construcţii iar printre ele construcţii prea importante pentru a gândi să le dărâmi.Azi răul este ireparabil. (...) În aceste condiţii, nu este o greşeală să construieşti cum ar face-o, spre exemplu, la Parissau la Viena? (...) Îmi imaginez că Bucureştii vor fi un oraş încântător dacă toate casele ar fi decorate cu acele vasteverande susţinute de colonete şi ornate cu corturi de pânză sau, mai bine, cu perdele de iederă sau de viţă, cum vedemîn cartierele izolate. (...)

Artiştilor le revine sarcina de a reacţiona împotriva acestor tendinţe. Să se unească pentru a impune adevăratafrumuseţe locală şi nu imitaţiile din ţări străine, mai mult sau mai puţin reuşite. Dacă perseverează poate vor reuşi."

41Peste

câteva numere, în periodicul de limbă franceză va fi anunţată solemnitatea decernării medaliilor după care este înseratălista laureaţilor.

42

Un articol plin de venin apare semnat cu iniţiala A., dar aparţinând lui B.P. Haşdeu în "Columna lui Traian."43

Autorul îl face pe Aman responsabil de lipsa lui Grigorescu de pe simeză. Apoi îi atacă picturile istorice sub cuvânt căpersonajelor le lipseşte expresia potrivită şi individualizarea: "Ţepaşii d-sale, Lăpuşneanu, Stroicii, Spanciocii, călugării,ostaşii sunt toţi aşa de nemeriţi încât n-are cineva decât să le schimbe costumurile pentru a-i preface la moment în lăutari,în băcani, în sfinţi, în tot ce vă place." Nici Radu Mantea nu este mai blând cu expozanţii în cronica sa publicată tot în"Columna lui Traian".

44

Cu toate că expoziţia din 1872 a avut o presă relativ bogată totuşi, prin slaba participare şi organizare nu i s-a datamploarea obişnuită. Ceremonia medalierii nu a mai fost anunţată, ca altădată, în numere succesive ale "MonitoruluiOficial" şi nici ulterior nu a fost înserată o dare de seamă a felului cum s-a desfăşurat. Se pare că nici discursuri nu au maifost rostite, căci altfel acestea ar fi fost publicate în periodice. Ca dovadă că manifestării nu-i fusese acordată o importanţădeosebită este şi faptul că ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice nu participă la premiere, ci îl deleagă pe AlexandruOrescu să-l reprezinte. Arhitectul ce a prezidat festivitatea era, aşa cum s-a văzut, şi expozant. Ceilalţi doi expozanţimarcanţi erau Theodor Aman şi C.I. Stăncescu, directorul şi, respectiv, profesorul Şcolii de Belle-Arte - cel dintâi fiindchiar preşedintele expoziţiei. În rest, pe simeză şi-au prezentat lucrările elevii şi absolvenţii instituţiei bucureştene deînvăţământ artistic, Aşa că întreaga manifestare a fost, fie premeditat fie pur accidental, o expoziţie "în familie", fără săsuscite o concurenţă emulativă şi fără riscul ca medaliile să intre în alte mâini decât în acelea ale organizatorilor şiapropiaţilor lor.

148

1 ANIC, M.C.I.P., dosar 145/1871, f. 182 Ibidem, f. 213 Ibidem, f. 234 Ibidem, f. 275 Ibidem, f. 626 Ibidem, f. 937 Ibidem, f. 348 Idem, dosar 134/1872, f. 37:

„AnunciuDupe cererea a mai multoru Artişti deşchiderea Esposiţiunei se amână pentru 15 Maiu. Suntu invitaţi domnii Esposanţi a depune operile în

Palatulu Academiei de la 1 până a 10 Maiu remănându cinci zile pentru instalarea Esposiţiunei.”9 Ibidem, f. 4110 Ibidem, f. 4211 Ibidem, filele 61-6212 Ibidem, f. 4313 Ibidem, filele 44-4514 Adrian-Silvan Ionescu - Învăţământul artistic românesc 1830-1892, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999, pp. 218-21915 ANIC, M.C.I.P., dosar 134/1872, f. 4816 Ibidem, f. 4617 Ibidem, f. 46v18 Ibidem, f. 4719 Ibidem, f. 5920 Ibidem, f. 5021 Esposiţiunea operilor artiştilor în viaţă pe anul 1872, "Pressa" No. 109/18 Maiu 1872: "Această esposiţiune atât de interesantă pentru noi maiales cari suntem la începutul vieţei artistice, şi care se repetă în fiecare an, s'a dechis şi anul acesta încă de la 15 Maiu curent în una din salele Academieidin aripa dreaptă. Comitetul a dispus operele de pictură şi arhitectură după ordinea ce a crezut de cuviinţă şi fiecare o poate vizita în toate zilele dela ora 11 de dimineaţă şi până la 3 dupe amiază. De prisos a mai îndemna pe publicul nostru a visita această esposiţiune, atât spre a judeca despreprodusul artiştilor de la noi cât şi spre a încuraja progresul în care trebuie să avem credinţă în viitor. Aci se pot vedea oarecare lucrări frumose atât caarhitectură cât şi ca pictură. Ne rezervăm cu altă ocasiune a vorbi în detaliu despre objectele espuse."22 C.D.A. - Exposiţiunea operilor artiştilor în viaţă pe anul 1872, "Pressa" No. 113/23 Maiu 1872; vezi şi G. Oprescu - N. Grigorescu, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1961, p. 18023 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 134/1872, filele 65-6624 Ibidem, f. 7325 Ibidem, f. 6426 Ibidem, f. 6727 Ibidem, f. 67v28 Ibidem, f. 6829 Idem, dosar 527/1872, f. 6930 Idem, dosar 134/1872, f. 7431 Ibidem, f. 8432 Ibidem, f. 7933 Ibidem, f. 8034 Ibidem, f. 8135 Ibidem, f. 9636 Esposiţiunea operilor artiştilor în vieaţă, "Pressa" No. 132/17 Iunie 187237 Ulysse de Marsillac se referă la eleganta locuinţă pe care Aman şi-o construise pe Str. Clemenţei Nr. 8, în 1869, şi care devenise un centrucultural şi monden al epocii.38 [Ulysse de Marsillac] - Le Salon de 1872, "Le Journal de Bucarest", Nr. 185/2 Juin 1872 (n.s.)39 Idem - Le Salon de 1872, "Le Journal de Bucarest" Nr. 186/6 Juin 1872 (n.s.)40 Radu Ionescu - Date noi asupra vieţii şi operei pictorului Eliescu, S.C.I.A., nr. 1-2/1955, pp. 347-35041 [U.M.] - Le Salon de 1872, "Le Journal de Bucarest" Nr. 188/13 Juin 187242 "Le Journal de Bucarest" Nr. 198/18 Juillet 187243 Petre Oprea - Cronicari şi critici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, p. 4544 Ibidem, pp. 43-44

149

George Peter Alexander Healy, Principele Carol I în uniforma de cavalerie, u/p, M.N.P.

Expoziţiile Societăţii Amicilor Bellelor Arteşi triumful lui Grigorescu

Independent de Exposiţiunea Artiştilor în Viaţă, la scurt timp după închiderea ediţiei din 1872, un grup de plasticieni şiintelectuali pun bazele unei organizaţii care avea drept principal obiectiv "d'a răspândi gustul artelor în România." Iniţiatorii aunumit-o Societatea Amicilor Bellelor Arte. Membri fondatori compuneau şi comitetul director care-l avea drept preşedinte peGrigore C. Cantacuzino, adesea membru în juriul expoziţiilor şi pictor amator, vicepreşedinţi Theodor Aman şi ConstantinEsarcu, membri Gheorghe M. Tattarescu, Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, arh. Dimitrie Berindei, Nicolae Grigorescu şidirector administrativ C.I. Stăncescu.

Despre această societate ca şi de alte organizaţii artistice s-a ocupat, în mod competent, istoricul de artă Petre Oprea.1

La începutul lunii iunie 1872, Constantin Esarcu, trimite o scrisoare la redacţia "Pressei" prin care solicită să fie înserat untext amplu ce cuprindea obiectivele ce şi le propunea societatea nou înfiinţată şi prin care se făcea un apel către artişti şiposesorii de opere de artă spre a contribui la organizarea unei expoziţii revelatoare pentru valorile existente în ţară: "Pe de-oparte această Exposiţiunee poate deveni o adevărată inventariere a tuturor thesaurelor artistice care stau mai mult sau mai puţinşi uneori chiar cu totul nepreţuite pe la posesorii lor. Prin Exposiţiunea proiectată vom şti cât şi ce fel de obiecte de artă conţineţara noastră; cum şi prin ce mijloace ele au fost produse sau adunate cari au fost oamenii ce şi-au dobândit mai mult merit saulucrând sau colecţionând în cercul producţiunilor artistice.

Apoi, încă, publicul Capitalei văzând întrunite opere alese şi variate, mai mult decât s'a putut aduna până acum la unloc în ţară la noi, îşi va putea mai bine da socoteală de meritul relativ al obiectelor de artă în genere şi astfel îşi va forma ungust mai luminat.

Nu mai puţin poate fi de folos o asemenea Exposiţiune a artiştilor şi literaţilor noştri naţionali dacă într'însa se vor puteaaduna toate fragmentele rămase din operele artistice ce s'au produs în trecut pe pământul României.

În fine, industria naţională chiar poate să profite din acea Exposiţiune căutând a'şi inspira formele şi ornamentaţiuniledecorative din obiectele de artă care vor figura într'însa."

2

Expoziţia se dorea a fi deschisă la 1 octombrie 1872 şi, de aceea, era dat termenul de 15 iulie pentru ca doritorii să-şianunţe participarea şi categoria de obiecte ce aveau să o prezinte. Manifestarea urma să capete o amploare deosebită pentru că,alături de opere de artă plastică (pictură, sculptură, grafică) erau primite şi cele de artă aplicată dar şi arheologie, gliptică,sigilografie, numismatică, manuscrise, bibliofilie şi etnografie. Lista materialelor şi tehnicilor era foarte lungă şi însoţită de

151

explicaţii amănunţite. Erau primite chiar şi reproducerile după obiecte de artă precum şi tehnicile mai vechi sau mai noi demultiplicare a imaginii cu valoare artistică, gravura (în oţel, aramă, lemn - lipsea, însă, litografia) şi realizări deosebite alecamerei obscure. "În fine, şi fotografia perfecţionată şi-ar afla un loc când producţiunile ei şi subiectele reprezentate i-ar da uncaracter adevărat artistic sau, cel puţin, un interes monumental şi arheologic”.

Acestei recent-inventată tehnică a artelor vizuale i se acorda mare importanţă şi pentru reproducerea exponatelor de marcăşi ilustrare a unui catalog ce intenţionau a-l publica și pe al cărui impact asupra publicului se puneau mari speranţe: "Fotografia,acea preţioasă măiestrie, servitoarea cea mai fidelă a Bellelor-Arte, va putea încă fi de o mare utilitate pentru răspândireacunoştinţelor artistice, reproducând cele mai principale obiecte cari vor figura în această Exposiţiune o asemenea colecţiune dereproduceri fotografice va putea servi artiştilor chiar şi în timpii viitori, spre a constata şi a preţui primul pas ce se va fi făcut înRomânia pe calea de publicitate artistică ce Societata Amicilor Belelor-Arte voeşte astăzi a înaugura.

Prin acele reproduceri, printr'un catalog raţionat al Exposiţiunei prin desemne şi prin cercetări critice asupra obiectelor ce sevor aduna, dar mai cu seamă prin studiul comparativ ce publicul român va face preumblându'şi ochii pe aşa variate colecţiuni,Societatea speră că va ajunge a realisa foloase multe şi variate din care cele mai notabile sunt următoarele:

- va inventaria obiectele de artă ce se află în ţară la noi, le va aduce la cunoştinţa învăţaţilor şi artiştilor din străinătate şi vaputea lămuri multe îndoieli şi multe nedomiriri privitoare la unele din acele opere artistice;

- va răspândi în publicul român un gust mai viu şi mai bine cumpănit pentru tot ce are un adevărat merit artistic, şi prinaceasta va stimula sporirea şi răspândirea culturei artistice în România;

- va întruni elemente pentru studiul istoric al dezvoltării artelor naţionale şi va da artiştilor, literaţilor şi istoricilor, noţiunimai precise spre a cunoaşte iconografia, costumele şi uzurile din trecut ale patriei;

- va presinta într'un chip aparent toate tendinţele artistice ce, în mod instinctiv, se păstrează în unele industrii casnice alepoporului român şi va căuta a le face folositoare într'un cerc industrial mai întins."

3

Atent la toate noutăţile artistice, Ulysse de Marsillac comenta pe larg în ziarul său de limbă franceză programul şi beneficiilepe care le-ar putea aduce această societate

4El găsea explicaţii bine argumentate pentru aparenta lipsă de gust a românilor prin faptul

că, nefiind înconjuraţi de opere de artă, ca grecii sau italienii, nu au avut unde să şi-l cultive: "Ne plângem adesea că românii n-ausimţ estetic şi, judecând după aspectul oraşelor şi al satelor, această imputare pare absolut justificată. Este sigur că sentimentulfrumosului este constant rănit pentru călătorul care ajunge aici cu obiceiurile ţărilor civilizate unde arta este la mare cinste şi undeoperele de geniu sau cel puţin de talent oferă o eternă sărbătoare ochilor şi minţii. Dar această absenţă a gustului artistic ţine de undefect inerent al firii poporului român sau este rezultatul unei circumstanţe speciale? Nu avem nici un motiv să credem că simţulfrumosului lipseşte în mod natural românilor ci mai degrabă credem că ceea ce le-a lipsit este ocazia de a-şi cultiva acest sentiment,adormit dar nu inexistent la ei. Gustul frumosului, de fapt sentimentul artei provine esenţialmente din comparaţie. Popoarele deartişti sunt acelea care, din copilărie, au avut norocul să fie înconjurate de capodopere. (...) În România, operele de artă sunt puţine.Şi cum ar fi putut fi ele în această biată ţară, abandonată atâtea secole tuturor invaziilor şi prea preocupată de grijile traiului pentrua se mai gândi să-şi înfrumuseţeze existenţa! Cu toate acestea, avem motive să credem că arta nu i-a lipsit cu totul. Căutând binese vor găsi, cu certitudine, mai multe opere demne de interes, unele chiar demne de admiraţie."

152

Raţionamentul gazetarului francez era just. Iar speranţa ce şi-o punea în noua societate era pe deplin întemeiată. El se vainteresa, în mod constant, de acţiunile acesteia şi-şi va informa cititorii.

Din diverse motive obiective, expoziţia nu s-a putut deschide în octombrie 1872, ci abia la începutul anului următor.Spaţiul ales pentru acest eveniment a fost găsit în noua clădire a lui Grand Hotel du Boulevard sau Hotel Herdan, edificat lacolţul Podului Mogoşoaiei cu Bulevardul Elisabeta după planurile arh. Alexandru Orescu, proiect prezentat şi premiat chiar laexpoziţia anului precedent. Tot Ulysse de Marsillac era cel care anunţa că luni 1 ianuarie 1873 - anul nou românesc pentru căel îşi data periodicul după stilul cel nou al calendarului - avea să fie vernisată expoziţia. Dădea şi numele celor careîmprumutaseră lucrări, începând cu domnitorul Carol I urmat de pictorii marcanţi Aman, Grigorescu, Tattarescu, Lecca,Stăncescu, apoi colecţionarii sau iubitorii de artă Cezar Bolliac, Constantin Esarcu, Kalinderu, Filipescu, Kretzulescu, etc. Eladmitea faptul că exponatele nu au valori egale dar toate sunt importante, în felul lor, pentru a oferi o imagine completă asuprapatrimoniului existent în colecţii particulare. Atrage atenţia şi asupra unui element ce ar fi putut cauza neplăceri vizitatorilor:scara hotelului nu avea balustradă şi se puteau produce accidente.

5

Desfăşurarea vernisajului este relatată tot de Ulysse de Marsillac: pe 1 ianuarie 1873, la ora 14, domnitorul şi cu doamnaau sosit la Grand Hotel şi au fost întâmpinaţi de Grigore C. Cantacuzino şi de membrii Societăţii. Preşedintele a mulţumitprinţului Carol I pentru onoarea ce le-o făcea prin prezenţa sa şi pentru că "a binevoit să încurajeze această încercare depropagare a sentimentului artistic în capitala României. Principele a răspuns subliniind utilitatea acestui tip de expoziţii şiamintind că grandoarea unui popor se măsoară şi prin dragostea pentru arte frumoase."

6Apoi, C.I. Stăncescu a dat citire unui

material privind obiectivele Societăţii şi realizările de până atunci, cea mai importantă fiind expoziţia. Gazetarul menţioneazăapoi mai multe nume de artişti renascentişti sau chiar contemporani, ce puteau fi admiraţi pe pereţii celor 10 săli în care eraaranjată expoziţia. Totuşi, e greu de crezut că lucrările atribuite lui Carlo Crivelli, Lucas Cranach, Tintoretto, Parmigianino,Salvator Rosa, Ferdinand Bol, Frans Floris sau Watteau, să fi fost originale.

Acesta poate era şi motivul pentru care o publicaţie străină, "La Gazette des étrangers" din Viena, lua în derâdere expoziţia,spre indignarea lui Ulysse de Marsillac. Periodicul vienez spunea că, la Grand Hotel du Boulevard nu era expus "nimicromânesc; se văd doar câteva tablouri slabe, capodopere de artişti închipuiţi şi venerabilele resturi de olărie ale d-lui Bolliac."

7

Ziaristul bucureştean refuza să răspundă acestei provocări "inspirată de o sistematică reavoinţă" şi recunoscând, că o asemeneaprezentare nu putea conţine în exclusivitate opere de prim ordin, insistă că pe simeze se aflau suficiente lucrări remarcabile.

Un comentariu extins al expoziţiei face Marsillac într-un nou articol, în care remarcă afluxul de public ce a vizitat-o, cadovadă fiind dat şirul lung de trăsuri ce aşteptau zilnic în faţa hotelului.

8

Pentru a însoţi manifestarea fusese tipărit şi un Catalog de obiectele ce figurează la Esposiţiunea Publică din 1873.9

Primelelucrări catalogate sunt acelea ale colecţiei princiare care se deschidea cu portretele domneşti executate de pictorul americanGeorge Peter Alexander Healy - Carol I în uniformă de colonel (de fapt de general) de călăraşi, în mijlocul unui peisaj montan,şi principesa Elisabeta în costum popular (ambele pânze aflate astăzi în patrimoniul Muzeului Naţional Peleş) -, urmate de opânză cu un Poştalion de pictorul olandez din veacul al XVI-lea Jan van de Venne, de două lucrări de Emil Volkers, Calul albşi Un bâlci la Argeş, şi de suita de 33 de magnifice acuarele semnate de contele maltez Amedeo Preziosi

10şi câteva de Carol

153

Szathmari; apoi piese de mobilier lucrate de ebenistul Curţii, Martin Stöhr, un mare vas de majolică în stil renascentist, douăcandelabre de bronz, stil Ludovic XIV şi două armuri din secolul al XVII-lea.

Theodor Aman era prezent cu şapte lucrări care văzuseră deja lumina simezei în manifestările artistice locale (Odalisca,Deşteptarea unei sultane, Moartea Lăpuşneanului, O barcă pe Bosfor, Căpşuni) sau internaţionale (Portretul autorului care eurmat de precizarea "espus la Paris în 1858" - deşi era vorba de anul 1853 când Autoportretul fusese remarcat la Salonul Oficialal acelui oraş). O singură lucrare, Un cuib, pare a fi fost nouă.

Gheorghe Tattarescu adusese o lucrare de şcoală spaniolă, Spălătoresele, apoi mai multe copii executate de el după maeştriitalieni (Sf. Cecilia şi Beatrice Cenci după Guido Reni, Un înger după Rafael, Diana după Corregio şi alte două copii fărăatribuire, Costum de la Albano, lângă Roma şi Costum de Nituno) şi câteva lucrări originale, un carton pentru o pictură murală

154

George Peter Alexander Healy, Principele Carol I, u/p, M.N.P. George Peter Alexander Healy, Principsa Elisabeta a României, u/p, M.N.P.

Sf. Evanghelist Ion şi portretele domnitorului, al mitropolitului şi al părintelui Târşioreanu. Alte copii executate de pictori eraucatalogate în colecţiile lui Costache Cretzulescu (Peisaj de Salvator Rosa, Ţiganca ghicitoarea de Manfredi) şi ScarlatCretzulescu (Aurora după Guido Reni).

În mod inexplicabil, Szathmari nu expunea nici una dintre sensibilele sale acuarele cu peisaje şi tipuri din popor ci totcopii, O bacantă şi faun, după o lucrare din şcoala lui Albano şi Coborârea de pe Cruce după un bronz de Raphael Donner.

Henri Trenk prezenta o suită de imagini cu monumente istorice executate în timpul excursiilor prin ţară făcute încompania lui Alexandru Odobescu, în cadrul comisiilor de inventariere a vestigiilor ţării.

11Ceilalţi plasticieni expozanţi, Mihail

Ştefănescu, Iacovache Constantinescu, Alexandru Fotino, C.I. Stăncescu, au adus lucrări obişnuite pentru stilul lor. Erau, însă,şi colecţionari particulari care aduseseră picturi străine, piese etnografice, arheologice sau decorative, de valoare relativă.

Dar marea atracţie a expoziţiei au reprezentat-o cele 146 de lucrări alelui Nicolae Grigorescu.

12Atât prin număr cât şi prin calitatea operelor,

artistul a pus în inferioritate pe toți ceilalți confrați. Deși încă tânăr, elconcepuse un fel de retrospectivă în care selectase studii din perioada deformare, copii executate în muzee (după Salvator Rosa, Rubens, Beerghem,Prud'hon), schiţa pentru alegoria Unirea Principatelor, Bătrâna cârpind,Paznicul de la Chailly, Doi beţivi, peisaje de la Fontainebleau şi din ţară,naturi statice, portrete şi compoziţii cu tematică rurală ce-i erau atât de dragi.Unele dintre pânze fuseseră prezentate şi în expoziţia din 1870 precumPortretul marelui ban Năsturel Herescu, O floare între flori, Doi beţivi.

Noutatea pentru publicul bucureştean a constituit-o peisajul ca gen desine stătător. Până atunci colţurile de natură apăreau în operele pictorilorlocali doar ca fundal al unor compoziţii istorice sau de gen, ori în copiile deşcoală, după artişti străini, ori acuarelele cu caracter documentar. Numărulmare de pânze cu imagini din natură, fără o anecdotică anume, ce nu suscitaudecodificarea unui mesaj ci erau menite hedonismului, liniştirii sufletului şiodihnei ochiului, au cucerit publicul. Din acel moment peisagistica s-aimpus în preferinţele amatorilor de artă şi va fi prezentă din ce în ce mai desîn expoziţiile anilor viitori.

Este cunoscut efectul copleşitor ce l-a avut asupra tânărului Ion Andreescu vizitarea acestei expoziţii. Ea i-a deschis poftapentru peisaj profesorului de desen de la Seminarul din Buzău şi l-a determinat să se consacre picturii.

13

Expoziţia trebuia să se încheie pe 15 februarie dar, datorită căutării pe care o avea, a fost prelungită până la 22 februarie.Orarul de vizitare era zilnic de la 11 la 16 iar taxa de intrare era 1 leu nou.

14

Cu entuziasmu-i caracteristic, Ulysse de Marsillac se grăbea să anunţe "o veste bună", aceea că se pregătea un albumfotografic în care erau adunate, pe 40 de planşe, reproducerile celor mai bune tablouri şi obiecte de artă ce figuraseră în

155

George Peter Alexander Healy, Autoportret, u/p,Chicago History Museum

expoziţie; pentru că tirajul era limitat el îşi îndemnacititorii să-şi rezerve din timp exemplarele dorite.

15

Pe 15,16

18 şi 22 februarie, ultima zi aexpoziţiei, au fost organizate licitaţii în careNicolae Grigorescu şi alţii şi-au vândut partedintre lucrări. Anunţând cea din urmă licitaţie, ceurma să se desfăşoare între orele 14-17,Constantin Esarcu, prin paginile "TrompeteiCarpaţilor" îi invită pe expozanţi să vină, între 23-27februarie, să-şi ridice lucrările de la directoruladministrativ al Societăţii, C.I. Stăncescu.

17

La închiderea expoziţiei, vicepreşedinteleConstantin Esarcu a prezentat în faţa membrilor şia expozanţilor o amplă dare de seamă asuprarealizărilor şi neîmplinirilor Societăţii. Ea a fostpublicată în periodicele "Pressa"

18şi "Le Journal de

Bucarest".19

Cu toate eforturile şi numărul mare decirculare trimise virtualilor amatori de a se alăturaSocietăţii, ea a rămas la numărul iniţial de 25 demembri fondatori ce cotizau cu 5 lei pe lună.Marele succes al Societăţii îl reprezenta expoziţia dela Hotelul Herdan care, prin amploarea sa şi prinvarietatea categoriilor de obiecte prezentate - de laplastică la etnografie şi arheologie - putea ficonsiderată "prima esposiţiune generală de Belle-Arte organizată în ţară". Ea s-a bucurat de un

număr neaşteptat de mare de vizitatori, aproape 5.000 de persoane, între care s-au aflat nu numai intelectuali şi amatori de artăci puteau fi văzute şi "numeroase figuri din popor pline de inteligenţă, contemplând, esaminând, criticând, admirând în tăcereşi cu religiositate obiectele esposiţiunei noastre". Oratorul presupunea că vizitarea ar fi fost şi mai mare dacă presa s-ar fi străduitsă facă mai mare publicitate evenimentului. Chiar şi aşa, publicul a fost numeros şi în sufletul lui s-a înfiripat dorinţa de aposeda opere de artă: ca dovadă succesul licitaţiilor care adunaseră o sumă de 24.277 lei din care sumă lucrările lui NicolaeGrigorescu reprezentau 17.067 lei.

În continuare, Esarcu prezintă situaţia financiară a Societăţii, cheltuielile şi beneficiile realizate. Apoi sunt expuse planurilede viitor: organizarea unei noi expoziţii, pregătirea unei loterii cu obiecte de artă - multe deja donate de membri - având drept

156

Nicolae Grigorescu, Paznicul de la Chailly, u/p, M.N.A.R.

finalitate atât strângerea de fonduri cât şi oferirea amatorilor prilejul de a intra în posesia unei lucrări de preţ înschimbul unei sume modice; dorinţa de a achiziţiona un imobil unde să fie aranjată o expoziţie permanentă şi, prinreunirea forţelor cu celelalte organizaţii cultural-artistice Societatea Ateneului, Societatea pentru ÎnvăţăturaPoporului Român şi Societatea Filarmonică, să construiască un "splendid templu al artei şi ştiinţei". Se sugerase aiciideea edificării Ateneului Român. În încheiere, tuturor membrilor Societăţii le-a fost oferită câte o acvaforte realizatăde Theodor Aman, primul pictor-gravor al nostru. (Anexa 10).

Chiar în ultima zi aexpoziţiei la MinisterulCultelor şi InstrucţiuniiPublice se ia hotărârea să fieachiziţionate două lucrări dinsuita prezentată de Grigorescuşi Consiliul Permanent alInstrucţiunii este invitat săfacă alegerea.

20Acesta decide

să fie reţinute Natură moartă(raţe) şi Un soldat veteran (defapt Paznicul de la Chailly).Ministrul Christian Tellaprobă selecţia dar scadepreţurile propuse: pentruprimul 400 lei în loc de 600 iarpentru al doilea 1200 lei în locde 1500.

21Pe 23 februarie lui

Grigorescu i se aduce lacunoştinţă decizia privind

preţurile.22

Artistul răspunde că este de acord şi ministrul avizează cumpărarea pe 24 februarie.23

Prin adresa Nr. 10 din13 martie 1873, Theodor Aman anunţă forul tutelar că a primit cele două tablouri pe care le-a inventariat sub numerele107 şi 108. Dar, în încheiere, protestează pentru faptul că Ministerul a procedat la achiziţie apelând la serviciilenecompetente ale Consiliului Permanent în loc să consulte organismul specializat: "Cred cu toate astea DomnuleMinistru, în calitatea mea de Director al Pinacotecei a supune la cunoştiinţa Domniei Voastre că onor. Minister nu acumpărat niciodată tablouri pentru galeria statului, decât după consultarea Comitetului Academic de Belle-Arte,singura în drept de a se pronunţa. (...)"

24Este evident că Aman se simţea ofensat în amorul propriu pentru că părerea

sa fusese eludată.

157

Nicolae Grigorescu, Natură moartă - Rațe, u/p, M.N.A.R.

Expoziţia Societăţii Amicilor Bellelor-Arte din 1873 a fost un succes din toate punctele de vedere dar, în primul rând, a asigurattriumful lui Nicolae Grigorescu. Din acest moment el a fost apreciat drept cel dintâi pictor al ţării, fără rival în rândul confraţilor.

În vara aceluiaşi an, Grigore H. Grandea afirma, în finalul articolului său Starea literelor şi artelor în România: "Acestedouă talente, Grigorescu şi Montoreanu, sunt singurele cari merită să ţintească atenţia publică, căci întrunind forţa talentuluişi forţa studiului, suntem în drept să aşteptăm de la ele flori mult mai strălucite.

Suntem în drept să aşteptăm ... este adevărat; dar când vom înţelege că datorăm şi recunoştinţă acestor preoţi aiFrumosului cari se sacrifică, ca nişte martiri pentru răspândirea luminei în România, care de câtva timp a devenit sânul demamă bună a tot ce este mediocru, stupid şi corupt!"

25

158

Constantin Lecca, Uciderea lui Mihai Viteazul, u/p, M.N.A.R.

Încurajat de entuziasmul cu care fusese primită expoziţia, comitetul Societăţii se grăbeşte să organizeze o alta la fineleaceluiaşi an. Pentru că pregătirile duraseră mai mult decât se estimase, în loc de 13 decembrie, cum fusese anunţat iniţial,expoziţia se deschide pe 28 decembrie 1873 stil nou

26, adică 16 decembrie stil vechi. (Atunci când anunţurile sunt făcute în

periodicul de limbă franceză din Capitală - ca în cazul de faţă - trebuie ţinut seama că acestea erau datate după noul calendarîn vreme ce, în România, era încă folosit, în mod curent, cel vechi; doar puţine periodice locale precizau ambele date).

Expoziţia, amenajată la parterul casei lui Nicolae Lahovary era deschisă zilnic de la orele 12 la 16 intrarea generalăfiind 1 leu în zilele de lucru şi 50 bani duminica. Această reducere a taxei de vizitare era, probabil, menită să atragă vizitatoriide condiţie modestă care în cursul săptămânii lucrau și doar duminica îşi permiteau ieşiri în oraş şi activităţi intelectuale.

Dar expozanţii au fost mult mai puţin numeroşi decât la precedenta manifestare şi au predominat piesele de artă străinădin colecţiile lui Mihail Kogălniceanu, Constantin Esarcu, etc.

27Se organizează şi o licitaţie, pe 17 martie 1874, obiectul

acesteia fiind cele 90 de picturi, copii şi originale din şcolile franceză, germană, italiană, spaniolă şi flamandă - olandeză careproveneau dintr-o colecţie veneţiană şi din colecţia baronului neamţ Tintzendorff.

28Nu sunt date mai multe amănunte nici

despre colecţionari, nici despre colecţii şi nici despre rezultatul şi încasările licitaţiei.Fiind plasată la interval atât de scurt de prima manifestare publică de anvergură a Societăţii Amicilor Bellelor-Arte, aceasta

a trecut aproape neobservată.Cea de-a treia, şi ultima expoziţie a Societăţii a fost aranjată în Palatul Universităţii, la parter, şi s-a deschis pe 4 ianuarie

1876.29

Pentru a atrage publicul, de data aceasta intrarea este liberă în oricare zi, de la orele 11 la 15. Grigorescu a avut, din nou,un număr mare de lucrări, 31 de picturi în ulei şi o seamă de acuarele şi desene. Ştefan Mihăilescu, semnând cu pseudonimulStemill, publică un amplu articol dedicat artistului în "Revista Contimporană" în care face o analiză pertinentă operei acestuia,vădind înţelegere, gust şi bună pregătire estetică.

30

Ulysse de Marsillac face şi el o prezentare a acestei expoziţii.31

El precizează că nu au fost expuse prea multe picturi,doar 148 de pânze. Şi nici calitatea operelor nu este deosebită deşi, printre ele sunt şi lucrări valoroase. Domnitorul atrimis doar trei cadre, două de şcoală olandeză din secolul al XVII-lea, o Scenă de vânătoare de Albert Cuyp şi Un cuib depăsări printre flori de Abraham Mignon, şi portretul micii principese Maria în costum popular executat de baroanaWitzleben

32din München. Vlăstarul familiei domneşti, decedat cu doi ani înainte, avea "chipul dulce, luminat de un

zâmbet fermecător şi de o privire angelică."De la colecţia princiară, cronicarul trece la singura prezenţă reprezentativă de pe simeză: Grigorescu şi cele 31 de picturi

ale sale. Autorul îşi reiterează admiraţia pentru pictorul despre care scrisese adesea, care are "un veritabil temperament de artistşi un rar sentiment al culorii." Totuşi, lui Marsillac i se pare că desenul lui Grigorescu lasă de dorit, că atunci când tratează capete„acestea nu stau pe nici un corp" ci mai degrabă pe nişte "beţe în jurul cărora atârnă zdrenţe pitoreşti". Dar această scădere nueste generalizată: există şi lucrări finisate, în concepţia cronicarului, şi nu doar eboşate. Sunt apreciate tipurile umane specificezonei noastre: ţigani, evrei, negustori ambulanţi, dar şi figurile văzute în Italia (un vagabond italian, o italiancă odihnindu-seşi o compoziţie făcută la Roma, Dolce far niente). Foarte lăudată este pânza cu Bâlciul de la Bacău (cronicarul o intitulează Untârg în Moldova).

159

Marsillac se scuză că nu poate să analizeze toate lucrările lui Grigorescu dar îşi îndeamnă cititorii să le vadă şi să leachiziţioneze. Cu toate că articolul nu era terminat şi se anunţa o urmare, aceasta nu a mai fost publicată. Probabil că autorulîşi dădea seama că, după ce a comentat lucrările lui Grigorescu, era inutil să se mai ocupe de alte exponate, net inferioare.

Expoziţiile Societăţii Amicilor Bellelor-Arte, mai presus prima şi ultima, au impus numele lui Grigorescu pefirmamentul plasticii naţionale, eclipsându-i pe toţi ceilalţi artişti, majoritatea mult mai vârstnici decât el. Grigorescuaducea un suflu nou artei româneşti printr-un nou stil de lucru - care încă nu era în totalitate agreat de publiculromânesc, obişnuit cu finisajul academic, cu pensulaţia lisă, fără volum, cu lucrări ce puteau fi privite de aproape,pentru a admira detaliile şi măiestria tehnică mai degrabă decât picturalitatea şi efectul cromatic general - şi printr-otematică variată (portret, natură statică şi mai ales, peisaj şi compoziţii câmpeneşti) din care lipsea cu desăvârşire ceaistorică, foarte familiară în expoziţiile noastre. El nici nu va aborda subiectul istoric, exceptând încercările de tinereţe,naiva compoziţie Mihai Viteazul la Călugăreni (circa 1857) şi Dragoş şi Zimbrul (1863-1864). Fire paşnică,necombativă, prefera liniştea colţurilor de natură, întinsul nesfârşit al Bărăganului scăldat de soarele amiezii şi tipurileidilice de ţărani cu figuri blânde şi vesele. Până la participarea sa ca observator al Războiului de Independenţă acesteavor fi motivele preferate ale picturii lui Nicolae Grigorescu.

Poate pentru a nu se confrunta făţiş cu principalul său oponent de valoare, Theodor Aman s-a abţinut să mai expună lamanifestările publice ale Societăţii Amicilor Bellelor-Arte din 1874 şi 1876, şi nici chiar la Exposiţiunea Artiştilor în Viaţă din1874, deşi continua să fie preşedintele ei. În schimb, parcă pentru a concura cu acţiunea Societăţii de la Palatul Universităţii,deschide o expoziţie personală în propriul atelier în intervalul 10-20 ianuarie 1876, anunţată atât prin presă

33cât şi printr-o

foaie volantă ce o imprimase şi o distribuise în acest sens.34

Ziarul "Pressa" din 10 ianuarie 1876 recomanda călduros această expoziţie: "E destul a cita numele d-lui Aman şi a amintidistinsul său talent spre a fi convinşi că publicul amator de belle-arte să primească cu satisfacţiune această plăcută nuvelă ce-idăm. Din parte-ne, mulţumim d-lui Aman pentru această deciziune ce a luat de a delecta ochiul inimilor amatoare de belle-arte şi cu sentimente estetice prin espunerea operelor sale distinse." Chiar dacă a fost un succes de public, expoziţia nu a fost şiun succes de casă căci nu s-au vândut decât acvaforte ieftine, accesibile oricărui, şi nici una dintre marile sale picturi, estimatela sume însemnate. Artistul i se plângea, într-o scrisoare datată 20 ianuarie, fratelui mai mare, Alexandru, de ineficienţaantreprizei sale care nu a reuşit decât să-i murdărească podelele dar nu i-a adus nici un câştig important.

35Cauza era aceeaşi lipsă

de pregătire reală şi de interes sincer pentru arte al publicului pe care încercau să-l deschidă atât Expoziţiile Artiştilor în Viaţăcât şi cele ale Societăţii Amicilor Bellelor-Arte, dar, se pare, fără prea mari rezultate pentru moment.

Societatea Amicilor Bellelor-Arte îşi încetează activitatea după ultima sa manifestare din 1876. Climatul politic şieforturile de război din următorii doi ani nu mai erau favorabile acţiunilor ei de promovare a preceptelor estetice în rândulconcetăţenilor cu dispoziţii culturale. Pe lângă aceasta, o parte dintre artiştii care contribuiseră la reuşita expoziţiilor -Szathmari şi în special Grigorescu - precum şi domnitorul ce-şi prezentase public colecţiile personale, se aflau pe front.

Peste câţiva ani, după instaurarea păcii, recunoaşterea independenţei şi ridicarea României la rangul de Regat, se încearcăo reactivare a societăţii: în 1884, Grigore C. Cantacuzino îşi anunţa în presă intenţiile în acest sens. Notiţa din "Cooperatorul

160

Român" preciza componenţa vechiului comitet director şi menţiona remarcabilele realizări ale organizaţiei, în specialmanifestarea din 1873, urându-i, în încheiere, "bună sosire."

36Dar firul nu a mai putut fi reînnodat şi societatea nu a mai putut

renaşte din cenuşă. Epoca ei trecuse!

1 Petre Oprea - Societăţi artistice bucureştene, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969, pp. 9-142 Societatea Amicilor Bellelor-Arte, "Pressa" No. 123/7 Iunie 18723 Ibidem4 [Ulysse de Marssilac] - Société des amis de l'art, "Le Journal de Bucarest" Nr. 191/23 Juin 18725 "Le Journal de Bucarest" No. 248/12 Janvier 18736 [Ulysse de Marsillac] - Le mouvement intellectuel en Roumanie, "Le Journal de Bucarest" Nr. 249/16 Janvier 1873 (n.s.)7 "Le Journal de Bucarest" Nr. 254/2 Fevrier 1873 (n.s.)8 Exposition de la Société des amis des Beaux-Arts - "Le Journal de Bucarest" Nr. 259/20 Fevrier 1873 (n.s.)9 Catalog de obiectele ce figurează la Esposiţiunea Publică din 1873, Societatea Amicilor Bellelor-Arte din România, Typ. Thiel & Weiss, Bucuresci,187310 Adrian-Silvan Ionescu - Preziosi în România, Ed. Noi Media Print, Bucureşti, 2003, p. 3711 Idem - Artă şi document, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1990, pp. 172-175; Idem - Renaşterea naţională şi căutarea rădăcinilor, "Studii şi Materiale deIstorie Modernă," vol. XIV/2000-2001, pp. 14-1512 G. Oprescu - N. Grigorescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1961, vol. I, pp. 186-18713 Radu Bogdan - Andreescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969, vol. I, pp. 24, 292-29314 Exposiţiunea Societăţii Amicilor Bellelor-Arte, "Trompetta Carpaţilor", No. 1040/14 Ian (26 fev.) 187315 "Le Journal de Bucarest" Nr. 261/27 Février 187316 Societatea Amicilor Bellelor-Arte, "Pressa" No. 34/14 Februarie 187317 Societatea Amicilor Belelor-Arte, "Trompetta Carpaţilor" No. 1050/22 Fevr (6 Mar.) 187318 Societatea Amicilor Belelor Arte, "Pressa" No 46/28 Februarie 187319 Société des amis des beaux arts, „Le Journal de Bucarest” No.268/23 Mars 1873 (n.s.)20 ANIC, M.C.I.P., dosar 129/1873, f. 721 Ibidem, f. 7v22 Ibidem, f. 823 Ibidem, f. 924 Ibidem, f. 3625 Gr. H. Grandea - Starea literelor şi artelor în România, II, "Tribuna", 1 August, 1873, p. 9 26 "Le Journal de Bucarest" Nr. 348/28 Décembre 1873 (n.s.)27 Petre Oprea - op.cit., p. 1328 "Trompetta Carpaţilor" No. 1119/17 Martiu 187429 Societatea amicilor de Belle-Arte, "Pressa" No. 2/3 Ianuarie 1876, "Pressa" No. 6/6 Ianuarie 1876 30 G. Oprescu - op.cit., pp. 243-248; Petre Oprea - Cronicari şi critici de artă în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, pp.46-4731 [Ulysse de Marsillac] - Société des Amis des Beaux Arts, III Exposition, "Le Journal de Bucarest" No. 560/27 Janvier 1876 (n.s.)32 Agnes von Witzleben (Darmstadt 1828 - Bucureşti 1889), baroană venită în România în suita principesei Elisabeta de Wied, primind atribuţii dedamă de companie şi cameristă dar având misiunea secretă de a o spiona pe stăpâna sa şi a o informa pe mama acesteia, principesa Maria de Wied33 "Pressa" No. 6/10 Ianuarie 187634 Muzeul Theodor Aman, înv. 37135 Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Manuscrise, Arhiva Aman I, varia 3, Scrisoarea 3; Adrian-Silvan Ionescu - Portrete în istoria arteiromâneşti, Ed. Dorul, Norresundby, Danmark, 2001, p. 7736 Societatea amicilor belelor-arte, "Cooperatorul Român" No. 5/5 Februarie 1884

161

162

Mihail Ștefănescu, Orfeu in Infern, u/p, M.N.A.R.

1874 - o expoziţie fără "star-uri"

Când încă mai era deschisă cea de-a doua expoziţie a Societăţii Amicilor Bellelor-Arte, pe 28 ianuarie 1874, Theodor Amanse gândea deja la manifestarea oficială a acelui an şi, prin adresa nr. 13, cerea factorilor de decizie din Ministerul Cultelor şiInstrucţiunii Publice să medieze anunţarea prin "Monitorul Oficial" şi alte ziare a deschiderii Exposiţiunii Artiştilor în Viaţă pe datade 5 mai.

1Totuşi, în ultima decadă a lunii aprilie, preşedintele expoziţiei revine cu o nouă adresă prin care comunică modificarea

datei vernisajului pentru 10 septembrie şi cere să se facă un nou anunţ în presă.2

O altă întâmpinare din 30 august a lui Aman dădrept certă deschiderea pe 10 septembrie a "Esposiţiunii de Pictură, Sculptură şi Arhitectură a Operelor Artiştilor în viaţă Românişi Străini domiciliaţi în ţară"

3Dar nici aceasta nu a fost definitivă căci abia pe 25 septembrie Aman încunoştiinţează forul tutelar că

juriul a făcut selecţia lucrărilor ce vor figura pe simeză şi cere să fie tipărit catalogul.4

Deci vernisajul se mai amânase cu cel puţin 10zile căci, conform regulamentului doar juriul putea decide care dintre operele prezentate sunt demne sau nu a fi expuse.

Ca urmare a rezoluţiei directorului Ghidionescu, lui Aman i se notifică trimiterea spre tipărire a celor 300 de cataloage laImprimeria Statului dar era însărcinat să facă el rost de hârtia necesară.

5

În organizarea manifestării, Aman se confruntă, la fel ca în anii precedenţi, cu problema spaţiului potrivit de expunere.Divergenţele cu administratorul Universităţii izbucnesc din nou: prin adresa nr. 46 din 6 septembrie, directorul Şcolii de Belle-Artereclamă că nu-i este pusă la dispoziţie sala dorită şi ameninţă că va fi obligat să renunţe la expoziţie cu efecte, însă, neplăcute atâtpentru artişti cât şi pentru iubitorii de artă: "Esposiţiunea Artiştilor în viaţă s'a annunciatu publicului că se va deschide la 15 curentu,eru Domniloru Artişti ca să'şi depună operile loru celu mai târziu până la 10;câte va opere s'a şi depus deja de Domni Artişti esposanţiîn Cancelaria Pinacothecei. Salonulu însă ce potea servi pentru assemenea esposiţie nu s'a liberatu subsemnatului de D. Intendentuallu Academiei subtu cuvântu că nu pote şi ce n'are assemenea salon disponibil. În casulu de faciă posiţiunea mea devine dificilădecorată, publiculu este annunciatu pentru deschiderea Esposiţiunei.

Aşia daru, Domnule Ministru, ammu onore a vă ruga să bine voiţi a ordona numitului Intendentu ca să depună câtu maineîntârziatu Salonulu la disposiţiunea sub semnatului; sau dacă domnia vostră nu încuviinţaţi, voi fi silitu a anunţia din nousuprimarea Esposiţiunei pentru anulu acesta, cea ce aru descuragia pe Artiştii esposanţi cari se pregătescu de mai multe luni, erupubliculu n'aru înţelege causa suprimărei anunciatei Esposiţiuni.”

6

Directorul Ghidionescu, în rezoluţia sa, arată imposibilitatea de a elibera vreo sală deoarece pe 15 septembrie începeaucursurile universitare şi îndemna să fie folosită sala Pinacotecii. Aşa că expoziţia se deschide în acel spaţiu.

163

Juriul de premiere se întruneşte şi decide împărţirea medaliilor. Astfel, pentru pictură au fost acordate două medalii de clasa aII-a, lui Sava Henţia şi Mihail Ştefănescu, trei medalii de clasa a III-a, lui Mihail Dan, Polizu-Micşuneşti şi Alexandru Fotino şi treimenţiuni onorabile lui George Ioanid, Gheorghe Mihaiescu şi C.D. Stahi; pentru sculptură medalia de clasa I-a i-a revenit lui KarlStorck, cea de clasa a II-a lui Ion Sălceanu iar menţiunea lui August Schenck; pentru arhitectură este acordată doar o medalie declasa a III-a singurului participant la această, Paul Petric.

7

Juriul, de asemenea, propune să fie achiziţionate două lucrări, O tânără italiancă de Sava Henţia, cu preţul de 300 lei şi Coş cucireşe, un pastel de C.I. Stăncescu, pentru 500 lei. Consiliul Permanent al Instrucţiunii este de acord cu deciziile juriului, darministrul Titu Maiorescu aprobă doar parţial acest proces verbal refuzând achiziţionarea lucrării lui C.I. Stăncescu, folosindobservaţia de bun simţ că nu se poate "admite ca un membru al juriului să decidă împreună cu ceilalţi membri cumpărarea proprieisale lucrări."

8Aman intervine, cu fermitate, în favoarea colegului. El aduce drept argument o uzanţă comună în asemenea deliberări:

„(...) am onoare a supune la cunoştinţa Domniei Voastre că şi în trecut s-a urmat [procedat] asemenea. Juriul nu în prezenţa D-luiStăncescu a admis cumpărătoarea şi D-lui a subscris Prescriptul Verbal întrucât privea judecata celorlalţi artişti."

9

Ministrul încuviinţează cumpărarea lucrării, poate nu neapărat convins de explicaţiile lui Aman cât din considerente financiare,deoarece bugetul încă dispunea de fonduri pentru achiziţii ce s-ar fi pierdut în chip inutil dacă nu erau investiţi. Aşa că decidereţinerea Coşului cu cireşe, dar reduce preţul la 450 lei şi repartizează lucrarea Pinacotecii din Iaşi.

10Din graba ori eroarea copistului,

în document lucrarea apare trecută drept Coş cu flori.Distribuirea distincţiilor a fost stabilită pentru duminică 21 noiembrie 1874, la orele 13 iar Aman ruga ca Ministerul să

intervină pentru tipărirea anunţului în presă.11

Contabilitatea este solicitată să elibereze, cât mai urgent, suma de 325 lei în monedede aur pentru a fi distribuite medaliaţilor.

12De asemenea se cerea achitarea sumei cuvenite lui Sava Henţia pentru pictura cumpărată

pentru Pinacoteca bucureşteană.În acest an ceremonia medalierii artiştilor se hotărâse să coincidă cu aceea a distribuirii premiilor elevilor Şcolii de Belle-Arte.

Pe 22 noiembrie, Aman depunea la Minister o prezentare a solemnităţii. Ministrul Titu Maiorescu - ce se pare că nu prea aveasimpatie pentru directorul şcolii şi nici pentru ceilalţi profesori - taie cu o linie groasă, energică, punctele din text unde trebuia inseratdiscursul lui Aman şi, în apostila sa, precizează sec "Se va publica numai o scurtă dare de seamă în Monitor."

13Din aceasta se poate

observa că nu se dorea a-i fi acordat mult interes evenimentului.Peste câteva zile, Aman înaintează o chitanţă justificativă pentru 28 lei, costul cutiilor pentru medaliile distribuite laureaţilor.

14

Ministerul dispune decontarea acestei sume şi avizează eliberarea acelei sume.15

Din diferite motive, la expoziţia din 1874 nu participaseră tocmai capetele de afiş ale celorlalte manifestări deprofil: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Tattarescu, Constantin Lecca, Henri Trenk şi Carol Szathmari,aproape toţi prezenţi la expoziţia Societăţii Amicilor Bellelor-Arte din anul precedent. Theodor Aman evitaseprobabil alte critici la adresa felului de selecţie şi de panotare preferenţială a lucrărilor şi în special ale sale, fapt pentrucare decisese să nu se prezinte cu nici o lucrare. Grigorescu, după situaţia delicată creată în 1872, avea să ignore cuobstinaţie de atunci încolo manifestările oficiale. Ceilalţi patru probabil nu dispuneau de lucrări noi care să-i poatăreprezenta onorabil. Aşa că expoziţia acestui an a fost constituită, cu excepţia lui Stăncescu şi Storck, cu lucrări de

164

artişti foarte tineri sau amatori între care, din lipsa altei oferte, fuseseră distribuite şi distincţiile. Evident nivelulcalitativ scăzuse foarte mult în comparaţie cu ediţiile anterioare.

Totuşi, între numele expozanţilor apar şi unele noi, precum al tânărului Constantin D. Stahi care, astfel, sparge boicotulconfraţilor ieşeni faţă de expoziţia bucureşteană. Chiar dacă în lista participanţilor nu figura, se pare că tot acum a debutat şi IonAndreescu. George Ioanid consemnase în creion pe exemplarul său de catalog numele modestului profesor din Buzău cu o naturăstatică, Coacăze.

16

Lipsa de entuziasm a artiştilor de marcă de a onora acest eveniment a afectat şi reflectarea în presă a expoziţiei. Doar doicronicari se ocupă de expoziţie. Dar amândoi arborează o atitudine uşor ironică la adresa mişcării artistice locale.

Ulysse de Marsillac îşi începe prima parte a articolului17

cu o exclamaţie de uimire menită să câştige indulgenţa cititorilor şivizitatorilor: "Doamne, da, avem un salon. Nu este salonul din Paris; nu este galeria din Dresda nici tribuna din Florenţa; în sfârşit,este o mică selecţie de tablouri, din care multe nu sunt lipsite de interes".

Este apoi făcută precizarea că expoziţia a fost aranjată de C.I. Stăncescu. Referindu-se la acesta, Marsillac strecoară o fină ironie:"Eşti mereu sigur că-l vei întâlni peste tot unde este vorba de lucruri care sunt de domeniul artei. Director general al teatrelor, profesorla Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, membru al Ateneului Român, viaţa sa este dusă printre lucruri nobile şi frumoase. Fericitmuritor care nu vede în viaţă decât rozele ... doar că uneori simte şi ghimpii." Sunt comentate, în continuare lucrările prezentate deStăncescu, majoritatea portrete, ca de obicei, unul în cărbune (D-na Kalinderu) şi şase în pastel (D-na Petre Grădişteanu, d-na ElizaStăncescu, d-na N. Tătăranu, d-na Nicolae Predescu, Fetiţa blondă şi o natură moartă - acel Coş cu cireşe care fusese subiect de disputăla achiziţionare). Felul cum prezintă Marsillac calităţile de portretist ale lui Stăncescu este, de asemenea, ambiguu şi dă posibilitateade a fi interpretat, pro sau contra: "Portretele sale au fidelitatea fotografiei fără a avea rigiditatea ei. Sunt poze, dar poze care trăiesc."Aici poate fi distinsă delicateţea şi abilitatea cronicarului de a nu critica direct ci de a lăsa altora plăcerea de a formula concluziile.Mai departe vorbeşte despre Sava Henţia care avea o compoziţie mitologică Psyche abandonată de Cupidon pe care, cu un an în urmă,o prezentase la Salonul din Paris. Aurora i se pare cronicarului neterminată, nudul este bine desenat dar culorile, după părerea sa,sunt tari. Celelalte lucrări erau două portrete, Doamna Tătăranu şi doamna Ionescu împreună cu una dintre fiice, un Studiu de câineşi o italiancă. În partea a doua a articolului,

18Ulysse de Marsillac îi consacră un pasaj important lui Polizu Micşuneşti, care era artist

amator, ale cărui lucrări - O marină şi Efect de zăpadă în munţi - le găseşte pline de poezie.Şi cele două ţărănci expuse de C.D. Stahi i se par poetic surprinse în mediul natural, una stând gânditoare pe o piatră, alta la

fântână. În cele opt lucrări ale lui Mihail Ştefănescu se întâlnesc mai multe genuri plastice: peisaj (Vile Borgheze, Vederea LaculuiGeneva, Efect de iarnă în Transilvania, studiu de peisaj la Albano), portret (D-na Szabo, Copil), natură statică ( Flori) şi compoziţiacu personaje (Orfeu în infern). Pe cea din urmă cronicarul o consideră "o tentativă cutezătoare de a aborda marea pictură mitologică"pe care expozantul încă nu o stăpâneşte atitudinile fiind prea teatrale.

Ulysse de Marsillac îşi opreşte aici prezentarea considerând că nu mai e cazul să se ocupe de restul expozanţilor.Cronica sa este completată cu noi amănunte - pitoreşti şi amuzante - de Grigore H. Grandea într-un articol din "Pressa"

împărţit, la fel, în două. În prima parte19

Grandea face un lung excurs în istoria artei universale şi relatează o experienţă personală carei-a relevat interesul oamenilor simpli din Occident pentru arte: mergând cu trenul spre Ostende este vecin de compartiment cu un

165

muncitor belgian care, mare amator de pictură, mergea duminica la muzeul din Bruges împreună cu fetele sale; aceea era forma saprincipală de a se relaxa şi a se distra; şi aşa procedau toţi "uvrierii" din aceea ţară civilizată. Umilit de cunoştinţele fetelor despre artăşi de pasiunea proaspetei cunoştinţe, se opreşte şi povestitorul să viziteze muzeul respectiv. Acesta fusese preludiul moralizatorpentru introducerea efectiv în cronică pe care o face satirizând dezinteresul local pentru plastică - în loc ca galeria să fie plină deconcetăţeni entuziaşti, singurii vizitatori erau, el, cronicarul, şi un ... căţel (aceasta pentru a face, mai târziu, legătura cu una dintrepânzele lui Henţia): „(...) Zilele acestea ducându-mă să văd Esposiţunea artiştilor în viaţă la 1874 (dintre cari unii nu s'au născut încă)mi-am amintit de cuvintele bătrânului de la Bruges. Mă mândream de progresul ce au făcut; mă aşteptam să văd sala plină nu deuvrieri, dar de studenţi, împiegaţi publici, ofiţeri, pensionari şi dame.

Am intrat. Vântul prin o fereastră deschisă făcea să tremure biata Psihee (sic) în nuditatea ei.Un căţel îşi freca zgarda într-un colţ şi, văzndu-mă, începu să latre - se înţelege - de mirare. Eu cu paşii şi el cu lătratul eram

singurii muncitori cari tulburam repausul acelei săli, tăcută ca ruinele Palmirei."În partea a doua a cronicii, Grandea acordă cel mai mult spaţiu lui Sava Henţia pentru că acesta "l-a izbit mai mult cu puterea

talentului". Chiar dacă pretinde că-l admiră pe artist, cronicarul pigmentează întregul paragrafcu ironii, explicite ori subînţelese. Admiţând că s-ar hotărî să-şi facă portretul, ar apela laexpozant pentru a imortaliza anomalia că are mustaţa bicoloră. Studiul de câine îl include,pentru a mări ridicolul, tot la portrete, găsind în această lucrare explicaţia pentru prezenţacâinelul ce l-a lătrat la intrarea în sală: "Şi d-sa, ca ceilalţi mulţi, s'a înclinat către portretărie; celece a produs însă, ne îndulcesc regretul şi zău! dacă vreodată voi avea dorinţa să admir mutramea cu o mustaţă albă şi alta neagră, d. Henţia să-şi prepare penelul abil pentru a reproduce unasemenea fenomen capilar. (...)

Talentul d-lui Henţia se joacă când este a zugrăvi câini. Căţelul de d-sa este un miccap-d'operă. D. Kalinderu care i l'a cumpărat i-a comandat facerea unui alt tablou:Câini de vânătoare.

După ce am admirat Căţelul d-lui Henţia, am înţeles ceea ce adusese pe căţelul care aanunţat intrarea mea în salonul esposiţiunei cu lătrături. Venise şi el, ca şi mine, să admireportretul unuia din semenii lătrători. Când vederea mi-a căzut pe acest tablou, espresiunea,atitudinea, şi coloritul erau cât p'aci să mă facă a'l chiema Cuţu! Cuţu!"

20

Psiheea abandonată de Cupidone considerată o lucrare reuşită dar Aurora a depăşitposibilităţile artistului şi rezultatul e mediocru. Ceilalţi expozanţi sunt citaţi, în treacăt, cu lucrările lor: Alexandru Fotino cu Florişi Pepeni, Polizu-Micşuneşti cu Familie marinară aşteptând sosirea unei bărci, C.I. Stăncescu remarcat printr-un portret studiu(probabil Fetiţa blondă), "Mihail Dan şi C.D. Stahi prin cele ce au espus promit mult ... dar numai portrete şi ţărănci?" Întreexpozanţii sculptori este evident din rândurile sale că numai Karl Storck era artist, prezentând Bustul Generalului Herescu şiPortretul principesei Maria, regretatul copil al familiei domnitoare; ceilalţi doi erau ebenişti: Ion Sălceanu expunea un birou de nucşi o compoziţie în ceară Cupidon cerând arcul de la Psiheea iar August Schenck cioplise în stejar Un balaur luptând cu un şarpe.

166

Karl Storck, Principesa Maria, marmură, M.N.A.R.

Grandea îşi încheie articolul în acelaşi stil glumeţ, cum îl începuse, evidenţiind lipsa vizitatorilor şi a expozanţilor de prestigiudeopotrivă şi întrebându-se dacă nu cumva aceştia au trecut în lumea umbrelor: "Şi acesta este salonul din 1874 în care, cu toatăsărăcia lui, noi, vizitatorii am avut câteva ore plăcute, eu admirând talentele născânde, iar căţelul mirosindu-mi pulpele.

Am zis sărăcia lui pentru că n'am văzut nimic de luceferii artelor de la noi, ca d-nii Aman, Tătărescu, Grigorescu, Orescu,Montoreanu. Păcat! Voi cerceta zilele acestea în registrul stărei civile de la primărie, să văd cari din ei mai sunt în viaţă, pentru a şticătre care am să'mi împlinesc datoria de necrologist."

Aşa cum remarca şi Grigore Grandea, expoziţia din 1874 a fost una fără star-uri, fără plasticieni de primă mână. Esteperemptoriu faptul că Aman a încercat să evite în acest an scandalurile şi criticile presei şi, de aceea, s-a ţinut departe de expoziţie fărăa se mai ocupa în mod direct de aranjarea ei şi chiar fără a mai expune. Sarcina de a face panotarea i-a revenit lui C.I. Stăncescu.Acesta era deja într-o spectaculoasă ascensiune care-l va plasa pentru următorii 25 de ani în fruntea vieţii artistice bucureştene, prinacapararea mai multor funcţii importante în cadrul instituţiilor de cultură ale Capitalei.

21

În 1874 avea să fie, de altfel, şi ultima ediţie a Exposiţiunei Artiştilor în Viaţă - aşa cum o concepuse şi o coordonase TheodorAman. Lipsa de entuziasm a autorităţilor şi mai ales a publicului, lipsa unei pieţe de artă viabile a adus o întrerupere de câţiva ani aseriei de expoziţii colective. Apoi, inexistenţa arhivei Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice pe o perioadă de nouă ani (1878-1886) face imposibilă cercetarea documentelor legate de viaţa artistică locală, singura sursă rămânând pentru acel interval, doarpuţinele articole de presă.

1 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 141/1874, f. 422 Ibidem, f. 543 Ibidem, f. 884 Ibidem, f. 935 Ibidem, f. 946 Ibidem, f. 907 Ibidem, filele 105-105v, 131; "Pressa" No. 265/5 Decembre 18748 Ibidem, f. 1049 Ibidem, p. 14210 Ibidem, f. 14911 Ibidem, f. 10212 Ibidem, f. 106v13 Ibidem, filele 109-11014 Ibidem, f. 14315 Ibidem, f. 14416 Radu Bogdan - Andreescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969, vol. I, pp. 55, 29517 [U.M.] - Le Salon de 1874, "Le Journal de Bucarest", Nr. 423/23 Octobre 1874 (n.s.)18 [U.M.] - Salon de 1874. Deuxične article, "Le Journal de Bucarest” Nr. 435/5 November 1874 (n.s.)19 Gr. H. Grandea - Convorbiri artistice. Salonul esposiţiunei artistice din Bucuresci, 1874, "Pressa" No. 240/5 Noembrie 187420 Gr.H. Grandea - Convorbiri artistice, "Pressa" No. 241/6 Noembre 187421 Sacru Pionesuf - Cistanciada: epopee serioasă în şase cântări, Bucureşti, 1881; Petre Oprea - Date despre C.I. Stăncescu, în volumul Scrieri despreartă românească (secolele XIX-XX), Ed. Litera, Bucureşti, 1971, pp. 55-72; Adrian-Silvan Ionescu - Portrete în istoria artei româneşti, Ed. Dorul,Norresundby, Danmark, pp. 87-89

167

1881 - începutul unei noi serii de expoziţii într-un spaţiu rezervat artelor: Sala de la Stavropoleos

Anul 1881 a fost foarte important pentru istoria ţării pentru că România era ridicată la rangul de Regat iarprincipele Carol I devenea rege.

Pentru solemnitatea încoronării se dorea ca, printre alte manifestări, să figureze şi una artistică de amploare. Deaceea, este reluat firul Expoziţiilor Artiştilor în Viaţă. Pentru că, după cum s-a văzut mai înainte, aranjarea acestoradădea loc la neplăcute diferende între organizatori şi administratorul Universităţii în privinţa sălilor de expunere, s-aluat hotărârea amenajării unui spaţiu specializat. De aceea, mai multe chilii din incinta bisericii Stavropoleos sunttransformate şi rezervate acestei finalităţi artistice. Se pare că interiorul era spaţios, bine şi unitar luminat şi pereţiizugrăviţi într-o culoare neutră, potrivită pentru a evidenţia lucrările expuse.

1

În primăvara aceluiaşi an fusese elaborat şi dat publicităţii un nou regulament al Expoziţiilor Artiştilor în Viaţă.Ţinându-se seama de nemulţumirile unora dintre expozanţi, au fost revizuite şi îmbunătăţite articolele privindcomponenţa juriului şi acordarea premiilor (vezi capitolul Regulamente).

Din acest moment Theodor Aman este detronat de la preşedinţia expoziţiilor, poziţie pe care o deţinuse timp de9 ani. De altfel, prin noul regulament, poziţia de preşedinte este desfiinţată şi înlocuită prin aceea de director alexpoziţiei, pe care urma să o ocupe nu directorul Şcolii de Belle-Arte ci profesorul de estetică al acelei instituţii, adicăC.I. Stăncescu. El avea deja experienţă în organizarea de expoziţii încă din 1873 când s-a ocupat de aceea a SocietăţiiAmicilor Bellelor-Arte şi de cele din anii următori. I se deschidea astfel o strălucită perspectivă de a fi, pentruurmătorii 18 ani, arbitrul şi coordonatorul, de multe ori contestat dar imposibil de evitat ori înlăturat, al vieţiiartistice din Capitală.

Regulamentul stipula ca expoziţia să fie deschisă anual pe 1 aprilie şi să dureze două luni. Data vernisajului nu aputut fi, însă, respectată. Ce-i drept, nici artiştii nu s-au grăbit să-şi depună lucrările. De aceea, în ziarul "Resboiul"No. 1323/17 martie 1881, întârziaţilor li se mai acordă o şansă şi termenul primirii operelor de artă se prelungea cu5 zile, până la 20 Martie. Aceasta a fost, poate, şi una dintre cauzele întârzierii vernisajului. Pe 4 aprilie, "Resboiul" îşiinforma cititorii că "Expoziţia operelor de arte frumoase plastice ale artiştilor în viaţă ce era a se deschide la 1 Apriliecurent, în Bucureşti, s-a amânat pentru 15 Aprilie."

2La mijlocul lunii se revine şi deschiderea e anunţată pe 1 mai

3dar

nici atunci evenimentul nu a avut loc. Totuşi, la începutul acelei luni, publicul era informat că juriul a fost completatcu membri aleşi de artişti iar aceia erau Nicolae Grigorescu, C.I. Stăncescu şi Grigore C. Cantacuzino pentru

168

169

G.D. Mirea, Autoportret, u/p, M.N.A.R.

secţiunea pictură, Theodor Foscalina pentru sculptură şi Alexandru Orescu pentru arhitectură4. Restul juriului,

prezidat de Ion Ghica, era compus din patru academicieni - Dimitrie Sturdza, V.A. Urechia, Titu Maiorescu şi B.P.Haşdeu - şi membrii Comitetului Academic de Belle-Arte - Theodor Aman, Gheorghe M. Tattarescu, Alexandru E.Florescu şi Karl Storck.

5

În sfârşit, expoziţia se deschide pe 9 mai, în preziua marilor ceremonii ale încoronării.6

Orarul după care putea fivizitată era de la 11 la 17 şi, pentru a fi mai mult public, intrarea era liberă.

7

Expoziţia a fost deschisă tuturor celor care doriseră să participe aşa că, evident, valoarea lucrărilor era foarteinegală alături de profesionişti de prestigiu aflându-se mulţi amatori.

Ziarul "Resboiul Român" - sub redacţia lui Grigore H. Grandea, foaie denumită aşa pentru a se diferenţia de"Resboiul" publicat de tipograful Ioan Weiss - lăuda, într-o notiţă fugară, o pânză cu tematică istorică, de dimensiuniapreciabile, a lui Sava Henţia: "Pe lângă veteranii artei române, ca d-nii Tătărescu, Aman, Grigorescu, cari ne arată şiacum opere demne de reputaţia lor, mai vedem câteva talente tinere şi pline de viitor. Între aceştia, cel mai fruntaş ested-nul Henţia care, pe lângă mai multe portrete, vederi, tipuri, a espus şi un mare tablou «Intrarea Împăratului Traianîn Sarmisegetusa» pentru a cărui posesie credem că ar trebui să se dispute consiliile judeţene şi comunale."

8

Solemnitatea distribuirii medaliilor este stabilită pentru duminică 12 iulie la orele 13 în sala de la Stavropoleos.9

Lasecţiunea pictură Nicolae Grigorescu îşi primeşte, în sfârşit, meritata distincţie, medalia de onoare; medalia de clasa a II-a este

acordată lui Sava Henţia şi GeorgeDemetrescu Mirea, cea de clasa a III-a luiConstantin Stahi, Dimitrie Marinescu şiEmiliei Popovici, elevă a Azilului ElenaDoamna. La secţiunea sculptură nu a fostacordată medalia de clasa I, cea de clasa aII-a este conferită lui Ion Georgescu şiTheodor Foscalina iar cea de-a III-a clasăi-a revenit lui Ion Sălceanu şi ŞtefanIonescu (Valbudea). În sfârşit, nici laarhitectură nu a existat un laureat al celeidintâi medalii, cea de-a II-a clasă i-a revenitlui Alexandru Săvulescu iar cea de-a III-aclasă lui Paul Petric şi Gheorghe Mandrea.

10

Lui Johann Nepomuk Schönberg i-a fostacordată doar diplomă, fără medalie,pentru că era pictor austriac şi aşa prevedearegulamentul pentru participanţii străini.

170

Theodor Aman, Struguri de Dealu-Mare, u/p, M.T.A.

Şi în acordarea premiilor se simţea acelaşi dezechilibru căci, dacă între Henţia şi Mirea existau mari diferenţecalitative şi stilistice, iar balanţa înclina mult mai mult în favoarea celui din urmă, totuşi amândoi erau profesioniştiîn vreme ce Emilia Popovici era amatoare, iar Theodor Foscalina şi Ion Sălceanu erau mai degrabă tâmplari de lux,capabili să ornamenteze cu motive zoo -, fito sau antropomorfe, sculptate în lemn, un mobilier elegant, decât săexecute un bust ori un monument. Aşa că premierea lor alături de profesionişti de mare anvergură precum IonGeorgescu sau de încă tânărul şi neexperimentatul Ştefan Ionescu (Valbudea) dar un real talent ce avea să împlineascăsperanţele ce le suscita, era foarte onorantă dar totalmente înjositoare pentru adevăraţii artişti.

La ceremonia de premiere, C.I. Stăncescu, în calitatea sa oficială de director al expoziţiei, a rostit o alocuţiune11

în care a subliniat că, pe lângă "maeştri desăvârşiţi" care nu erau prezenţi cu prea multe lucrări, manifestarea aparţinea,de fapt, "artiştilor viitori", tinerilor care s-au format la Şcolile de Belle-Arte înfiinţate cu 17 ani în urmă (oratorul,probabil din grabă, face eroarea de a număra doar 16 ani), şi la Azilul Elena Doamna, unde fuseseră introduse cursuride pictură. Flatându-l pe ministrul Vasile Conta cu vorbe meşteşugite, oratorul voia să obţină de la acesta promisiunipublice în privinţa continuării programului expoziţional atât cu manifestările anuale ale Artiştilor în Viaţă cât şi curetrospectiva ce ar avea drept rezultat "a se dezvolta, pe de o parte, o emulaţiune salutară printre artişti, iar pe de alta,a se forma educaţiunea maselor populare." De asemenea, el solicita o reorganizare a învăţământului artistic, unde sevor forma artiştii de mâine. Stăncescu îşi încheie discursul cu un apel către ministru de a-i proteja şi a-i încuraja pe

plasticieni care, prin operele lor,vor proslăvi memoriabinefăcătorilor lor (Anexa 11).

Ministrul Vasile Conta a luatcuvântul pentru a-i răspundedirectorului expoziţiei evocândperioada fondării învăţământuluiartistic şi salutând eforturile celorcare s-au dedicat instruirii noilorgeneraţii de artişti care, chiar şiacum, în expoziţie, le fac loc,părinteşte, alături de ei. Se aratăun adept hotărât al realismului şiînverşunat duşman al interpretăriiacestuia, aşa cum ştia că seîntâmpla în străinătate şi eramulţumit că expozanţii români nuau fost afectaţi de acea rătăcire.

171

Ion Andreescu, Iarna, u/p, M.N.A.R.

Regretă că mijloacele bugetare ale Ministerului nu erau suficient de generoase pentru a răsplăti eforturile artiştilordar asigura că viitorul îi va recompensa pe toţi. Dar dacă cuvântul unui ministru trecător nu era suficient capromisiune, el dădea drept chezăşie prezenţa pe tronul României a regelui Carol I şi a reginei Elisabeta, ea însăşi oartistă desăvârşită, care avea să protejeze artele. (Anexa 12)

Doar doi cronicari i-au dedicat articole acestei expoziţii, din păcate amândoi semnând cu pseudonime fapt ceface astăzi imposibilă identificarea lor.

12

Florin, în "Resboiul român", găseşte pe bună dreptate că, alături de lucrări de valoare se aflau şi multe lipsite deorice calităţi iar vina acestei situaţii aparţinea juriului: "Oricine are un ochi care deosebeşte «binele de rău, frumosulde urât» şi arta de încercare a putut vedea acolo multe opere cari ar merita să figureze în orice exposiţie din lumeacivilisată. Dar, din nefericire ... tot acolo va privi şi tablouri cari n'au nici o importanţă şi cari numai pictură nu se potnumi. Şi vina nu este a celor cari le-au dat naştere ci a celor cari le-au dat loc într'o sală destinată adevăratului merit."

13

Este ciudat că acest cronicar, deşi observă valoarea inegală a exponatelor nu este capabil să facă o analiză justă,apreciind mai mult artiştii amatori sau minori şi criticând tocmai pe cei valoroşi. Spre pildă, Theodor Aman estesupus unui tir necruţător. Ori autorul era lipsit de înţelegere pentru anumite subtilităţi ale maestrului, ori la mijlocera reaua voinţă şi o susţinută campanie de denigrare şi minimalizare a sa. Din cele 17 lucrări ale lui Aman nici unanu-i este pe plac: Portretul Ecaterinei Petrovici Armis "e mai mult o litografie lipită cu dibăcie pe un covor roşu",carnaţia e dată cu o "culoare moartă" şi, pentru a-şi înviora modelul, a luat roşu de pe covor şi i-a "jugrăvit buzele";peisajele Drumul la Burghia şi Iarna sunt lucrate după fotografii iar "vara e prea friguroasă, prea rece"; naturile staticecu fructe - Gutui, Struguri, Pepene verde şi Liliacul - lasă de dorit în privinţa coloritului. Dar cel mai nedrept estecronicarul atunci când comentează Regimul vechi, una dintre bijuteriile lui Aman, pentru care el nu simte nici ovibraţie, îl găseşte monoton, chiar obositor pentru ochi. Florin nu distinge bogăţia cromatică a suitei de mici naturistatice din care se compune lucrarea în jurul bătrânului boier, îmbrăcat în halat vărgat, ce răsfoieşte un portofoliu degravuri avându-şi la îndemână lungul ciubuc aprins. Materialitatea este, de asemenea, desăvârşită dar cronicarul nuvede decât verdele din brâul personajului care se regăseşte, ca rapel, pe fruntea şi bărbia acestuia "spre a-i da un aer maicăldicel, mai veronez ...", cum explică autorul.

Dacă pentru Aman rezervă o bună parte din articol pentru a-l critica, cu superioritate de cunoscător, în schimbnu îndrăzneşte să se pronunţe asupra valorii lui Ion Andreescu afirmând doar că "promite progres în peisagiuri" dar,în chip neinspirat, îl compară cu ieşeanul Theodor Buiucliu şi alătură Dimineaţa la Barbizon a celui dintâi deInteriorul unei găinării a celui din urmă, care nici măcar nu era o lucrare originală ci o copie după Couturier. Nici deGrigorescu nu se ocupă, ascunzându-şi incapacitatea prin truismul că artistul e cunoscut şi apreciat, aşa că el nu ar maifi avut nimic de spus.

În schimb laudă pe toţi expozanţii minori, pe Leon Goldstein, pe Sângeorge, pe Zamfira Hasnaş sau Adela Jean.C. Grant "lucrează prea din bardă", Vrăjitoarea lui Emanoil Panaiteanu Bardasare nu are variaţii în culoare chiar dacăare o compoziţie frumoasă; şi Mihail Dan păcătuieşte prin monotonia culorii în portretul lui Mihail Kogălniceanu

172

care, însă, "are aerul"; francezul Foltzer "nu are artă în peisaje" în schimb are delicateţe în flori. Dumitru Marinescuilustrase un poem al lui Bolintineanu, Baba şi Mihnea, care însă nu era bine compus, între personaje neexistândlegătură. Unele aprecieri ale lui Florin sunt de-a dreptul hilare precum aceea că Strugurii lui Marinescu sunt "maidulci decât ai lui Aman." Cu asemenea texte şchioape nu se putea face educaţie plastică şi nici publicul virtual nuputea fi convins să meargă la expoziţie.

În partea a doua a articolului, publicată într-un număr ulterior al ziarului14

, autorul îl laudă fără rezervă pe SavaHenţia pe care, încă de la început îl caracterizează drept"pictor în toată puterea cuvântului." Intrarea lui Traianîn Sarmisegetusa era un "măreţ tablou" în faţa căruiacronicarul se descopere: "Acest tablou istoric nu maiîncape să fie lăudat. El are valoare în sine. Oricine îlvede, îl salută, şi atât este destul!". La fel ca într-un anunţanterior al expoziţiei şi el recomandă achiziţionareaoperei de către stat. Toate celelalte tablouri TârgulMoşilor, Venera şi Satirul, Idiotul de la Pantelimon, D-naDavila cu copilul şi portretul d-lui Caribolu, eraumerituoase.

Pietatea română (cunoscută şi sub numele deMama răniţilor) de Karl Storck, sculptură în marmurăpe care soţiile ofiţerilor ce luptaseră în Războiul deIndependenţă, o oferiseră reginei Elisabeta, estecriticată blând sub cuvânt că nu există asemănare cumodelul.

În schimb, pe Theodor Foscalina, profesor laŞcoala orfelinatului de la Pantelimon, îl consideră un"excelent sculptor” deşi acela era doar un sculptor demobilă... Lui Ion Sălceanu îi urează succes. Exponateleelevelor de la Azilul Elena Doamna, chiar dacă observăcă sunt încercări, sunt considerate "drăgălaşe" (ciudatăcategorie estetică!?!).

Ion Georgescu, aflat cu bursă la Paris, este lăudat şi pronosticat că va cunoaşte mari progrese în sculptură, iarŞtefan Ionescu (Valbudea) este felicitat pentru cele trei tablouri cu care participase la expoziţie.

Pe simeză era prezentă şi o pânză inspirată de recentul război ruso-româno-turc datorată pictorului austriacJohann Nepomuk Schönberg (al cărui nume îl conotează, în chip eronat, Schineberg)- Episod din bătălia de la

173

Sava Henția, Doamna Davila cu copilul, u/p, M.M.B.

Griviţa, care este foarte apreciată pentru că amintea "de fraţii noştri periţi în luptă." Florin îşi termină cronica întermeni glorioşi, elogiindu-i pe expozanţi şi îndemnându-i pe cei cu posibilităţi să încurajeze artele locale: "Este deinteres general ca acela care dă ţărei un folos palpabil să fie răsplătit pentru ostenelile sale. Numai aşa vom putea aveabuni cetăţeni, buni lucrători.

Ar trebui ca cei avuţi să ajute artele şi să contribue la ridicarea şi perfecţionarea lor.Esposiţia de bele arte are nobile frumuseţi. Românii pot a se mândri cu artişti în pictură ca d-nii Grigorescu,

Stăncescu, Henţia şi talente ca Marinescu, Emilia, Ecaterina Popescu, Trenk,Carol, Cristodor Elena, etc ... şi bărbaţica d-nii Foscalina şi Storck.

Viitorul fiind al junimei, ei i se cuvine şi omagiul şi coroana de trandafiri!"D' Alcobia, care semnează un lung articol în "Portofoliul român",

15este deosebit de critic faţă de majoritatea

plasticienilor cu nume sonore, veterani ai anterioarelor expoziţii şi pionieri ai artei naţionale moderne. Nu cruţă nicijuriul considerând că distincţiile nu au fost acordate, decât cu puţine excepţii, în mod judicios. În schimb laudă, închip inexplicabil, pe aproape toţi începătorii şi amatorii. De aceea, capacitatea cronicarului de a analiza cu pertinenţăfenomenul artistic contemporan lui este discutabilă. Totuşi, contribuţia sa nu trebuie ignorată.

174

Johann Nepomuk Schönberg, Regele Carol vizitând reduta Grivița, u/p, M.N.A.R.

Theodor Aman este apreciat pentru acvaforte pe care autorul le pune "mai presus de multe din tablourile d-lui."Cusururile ar fi că "peisagiurile-i sunt prea verzi şi cerurile prea albastre şi casele tot de culoare cobalt" iar "pânzelesunt prea linse, încât distingi fiecare floricică." La fel ca şi lui Florin, nici lui D'Alcobia nu-i place Regimul vechi, subcuvânt că obiectele figurate în această compoziţie nu ar fi existat în vremea la care face referire pictura - remarcă facilăa unui cronicar înrobit palpabilităţii realismului.

Lucrările cu temă religioasă ale lui Tattarescu, ce suferă de defecte de compunere şi de detaliu, duc "lipsăcompletă de tonurile intermediare care dau adevărata valoare a artiştilor colorişti." Totuşi găseşte că Maria Magdalenaeste cel mai frumos tablou din expoziţie.

Emanoil Panaiteanu Bardasare foloseşte "culoarea prea sumbră şi prea în acelaşi ton."Dacă portretul lui Eliade Rădulescu semnat de Mihail Dan e apreciat drept cel mai bun făcut marelui literat,

totuşi cealaltă lucrare, Doamna lui Neagoe, este ridicolă prin colorit pentru că "toate persoanele au aer să-şi fi dat cuboia pe obraji."

Despre portretul lui Gheorghe Asachi de C.D. Stahi, D'Alcobia nu se pronunţă în vreun fel ci doar îl menţionează,în schimb îi ridiculizează compoziţia Nevasta dorobanţuluispunând că aceea femeie nu are nimic deosebit şi ar fi putut fi, lafel de bine, nevasta călăraşului ori a vânătorului pedestru. Înschimb, remarcă drept o contribuţie onorabilă, portretul RegineiElisabeta cu fiica ei defunctă, principesa Maria, gravură pe aramăexecutată de Stahi, după o fotografie de Franz Duschek, în timpulcât fusese bursier al Casei Domnitoare la München.

16

Colorit tern are, după D'Alcobia, şi compoziţia lui G.D.Mirea, Un geniu încoronând bustul principesei Maria ; totuşi,Cavalerul aceluiaşi artist merita laude.

Cel mai criticat dintre expozanţi este însă Sava Henţia. Dupăce se precizează că a prezentat "23 de bucăţi" este anunţat, în chipbrutal, "Mulţi chemaţi, puţini aleşi", care îi pregăteşte pe cititoripentru ceea ce avea să urmeze prin care artistul este realmentedesfiinţat. Cronicarul face o confesiune: "Dac-am fi cunoscut ped. Henţia deşi este profesor, l'am fi povăţuit să mai scadă din numărşi dac'am fi fost în comisie nu i-am fi dat medalia. D-sa pare a voi aînlocui calitatea prin cantitate."

Dacă au existat până acum opinii comune între D'Alcobia şiFlorin, în privinţa lui Henţia au păreri diametral opuse. Intrarea luiTraian în Sarmisegetusa este considerată a fi o pânză dezgustătoare,

175

C.D. Stahi, Regina Elisabeta cu principesa Maria,gravură, B.A.R.

176

Nicolae Grigorescu, Țiganca de la Ghergani, u/p, M.N.A.R.

lipsită de unitate şi de umanitate de vreme ce împăratul nu are maiestate şi tolerează jaful şi crima ostaşilor săi. Dar,prin afirmaţiile sale chiar cronicarul dă dovadă de inconsecvenţă căci, puţin mai înainte reproşa lipsa de realism a luiAman în descrierea interiorului din Regimul vechi, iar aici este oripilat de realismul scenei cuceririi Daciei. El nu poateînsă accepta această tratare din considerente patriotice: "Un român ce reprezintă pe Traian trebuie să ne represinte petatăl naţiei, pe civilizatorul Daciei, sau pe generalul uman care-şi sfâşia cămaşa pentru a lega rănile soldaţilor săi, pecând d. Henţia ni-l arată în cortegiul unui Attila. (...) Nu numai că nu este d. Henţia în adevărul istoric despre figuralui Traian dar, fără a zice chiar că comite o eroare în contra neamului şi patriei sale, îl învinovăţim că a uitat marealege estetică, că nu e permis, că e un păcat în contra ideii subiectului şi în contra artei, de a smulge aureola de pe capulunei figuri consacrate."

Anatomia personajelor este defectuoasă nu numai în marele tablou istoric, ci şi în Venera care "pare să fi purtatprea mult timp corsetul"; Târgul Moşilor are colorit fals. Totuşi, are câteva portrete bune, din care se remarcă acela ald-nei Davila şi încă două compoziţii apreciabile, Călugării de la Cernica şi Idiotul de la Pantelimon.

După această critică la scenă deschisă, suscitată de considerente istorice şi patriotice din care preceptele esteticeerau excluse, celelalte păreri ale autorului pălesc şi sunt greu de a fi acceptate altfel decât subiective.

Când valoarea expozantului îi depăşeşte capacitatea de a-l analiza, D'Alcobia recurge la subterfugiul de aenumera doar lucrările prezentate de acesta, urmată de o vagă şi neutră formulă de apreciere. Când ajunge la NicolaeGrigorescu precizează că lucrarea cea mai bună este Portretul M.S. Reginei, apoi Ţiganca de la Ghergani. Celelaltetablouri ale maestrului erau portretele lui Grigore Ghica IV, cel al d-lui Atanaside (cunoscut sub titlul de Vechilul ) şiun buchet de flori.

17

Referindu-se la Ion Andreescu, îi evocă succesele de la Paris şi-l caracterizează drept "fidel tradiţiei şcolii de laBarbizon" pentru că lucrările sale "sunt tratate într-un mod cu care publicul bucureştean nu este încă obicinuit." Aceastaeste, poate, singura afirmaţie valabilă şi viabilă a lui D'Alcobia.

Din articolul său se poate constata că la expoziţie participaseră mulţi artişti străini, astăzi prea puţin cunoscuţi,unii chiar amatori: germanul Folcker, italienii Gabrini, Alegiani şi Ripari, francezul Foltzer

18, Dora Hitz

19, austriacul

Johann Nepomuk Schönberg, cel din urmă foarte lăudat pentru Episodul din bătălia de la Griviţa.20

După laudele pe care le împarte cu generozitate artiştilor ce au reprezentat familia regală în operele lor, se pare căautorul avea interesul să se pună bine cu autorităţile, să se evidenţieze ca un susţinător al tronului.

Doar Pietatea română a lui Karl Storck este criticată, cu blândeţe, totuşi, pentru faptul că trăsăturile "Mameirăniţilor" nu seamănă, apoi că are un braţ prea lung. Ideea este însă salutată, chiar dacă soldatul reprezentat acoloseamănă mai mult a francez decât a român. Basorelieful fiului lui Storck, Carol, ce-o reprezenta pe doamna Davila, estelăudat şi considerat a fi demn de premiere chiar dacă nu a beneficiat de medalie. Opinează că laureaţii secţiei desculptură Ion Georgescu şi Ştefan Ionescu (Valbudea) îşi merită, cu prisosinţă, distincţia.

Dar în vreme ce faţă de mulţi artişti profesionişti autorul este rezervat ori chiar zgârcit în aprecieri, el consacrălaude disproporţionate amatorilor, elevelor de la Azilul Elena Doamna - în special Emiliei Popovici şi celor 34 de pânze

177

ale sale - şi profesoarelor acestora, Miss Bowden(Peisaj la Sinaia, Buchet de flori) şi Ana Pinel(portretul d-nei Davila).

Chiar dacă a fost scrisă cu parti pris, cronica luiD'Alcobia este suficient de informativă în privinţaexpozanţilor şi a exponatelor şi trebuie folosită ca atare.

Sala de la Stavropoleos a continuat să fie deschisăpentru diverse expoziţii, inegale ca valoare uneori. Astfel,în noiembrie 1881, acolo au fost prezentate mobilesculptate de elevii fostului orfelinat de la Pantelimon ce aufost scoase de două ori la licitaţie în acelaşi spaţiu.

21

Tot spre sfârşitul anului, C.I. Stăncescu încercasă revigoreze activitatea Societăţii Amicilor Bellelor-Arte, care nu se desfiinţase însă ducea o existenţă

latentă, anunţând în presă intenţia organizării unei expoziţii de "artă retrospectivă". Prin aceasta se înţelegea oprezentare de opere de artă şi obiecte cu caracter artistic din vechime, aflate în posesie privată: pictură, sculptură,faianţă, emailuri şi textile.

22Se spera într-un mare succes , aşa cum fusese în 1873 la Hotelul Herdan, pentru că "o

asemenea expoziţie este pentru noi aproape o necesitate" şi, de aceea, colecţionarii particulari erau încurajaţi să-i deaconcursul organizatorului care intenţiona să o deschidă la începutul lunii decembrie a aceluiaşi an. Dar acest plan, dinmotive necunoscute, nu s-a mai concretizat.

În primăvara anului următor se pregătea redeschiderea expoziţiei permanente de la Stavropoleos, anunţată pentruDuminica Floriilor, 21 martie/2 aprilie.

23În notiţa din periodicul "La Gazette de Roumanie", care informa despre acest

eveniment, se preciza că manifestarea, deşi nu este de prea mare amploare este totuşi meritorie şi între expozanţi seremarca Ion Andreescu.

24S-a afirmat că aceasta ar fi fost o expoziţie personală a valorosului artist

25dar, aşa cum o

dovedesc cronicile epocii, el era unul dintre participanţii la aceea expoziţie colectivă, ce-i drept cel mai ilustru alăturide Grigorescu şi, certamente, autorul celui mai mare număr de lucrări ce figurau pe simeză - 65. Se repeta practicsituaţia de la Expoziţia Amicilor Bellelor-Arte din 1873, când Grigorescu şi-a copleşit confraţii prin cantitatea şicalitatea operelor sale care, din acel moment, îl impuseseră drept cel dintâi pictor al ţării. Din păcate Andreescu nu aveasă se bucure de acelaşi statut pentru că, în aceeaşi toamnă, înceta din viaţă prematur.

În lipsa arhivei Şcolilor de Belle-Arte şi a Pinacotecilor din intervalul 1878-1886, nu putem afirma, cu certitudine,dacă această manifestare reprezenta sau nu Expoziţiunea Artiştilor în Viaţă sau era doar ceea ce fusese denumit drept"expoziţia permanentă de la Stavropoleos."

Făcându-i o competentă prezentare, prolificul şi plurivalentul gazetar Mişu Văcărescu - specializat, totuşi încronică mondenă - o asimila expoziţiei oficiale, intitulându-şi articolul - pe care-l semna cu pseudonimul Valréas - "Le

178

Karl Storck, Pietatea Română, reducție de Carol Storck,

teracotă, M.F.S. & C.C.S.

179

Salon."26

Totuşi, lipsa unui juriu ca şi a distincţiilor ce se acordau în modobişnuit la închiderea expoziţiei oficiale, ne face să credem că aceasta nu a fostconsiderată ca făcând parte din acea categorie pentru care se făceau cheltuielispeciale şi reţineri de lucrări pentru îmbogăţirea Pinacotecilor. O excepţie afost, poate, achiziţionarea unei pânze de Andreescu, Bătrân cu plete, pentruPinacoteca ieşeană.

27Mişu Văcărescu Valréas îşi începe cronica afirmând că

"Bucureştii posedă, la fel ca marile capitale, un salon. Este o încercare reuşită (...)Aproape toţi artiştii români au contribuit. M-am plimbat extaziat prin galeriegăsind toate tablourile superbe şi chiar pe cele care nu sunt superbe, iar dintreacestea sunt destule.”

28Primul artist comentat este Sava Henţia cu a sa pânză

monumentală Triumful lui Cezar, mult apreciată de cronicar. Îl consideră pepictor "un bun decorator" - grăbindu-se să adauge, spre a nu fi greşit interpretat-"iar dacă folosesc acest termen, este certamente nu pentru a-i scădea valoarea,căci el este omul picturii monumentale, care este o foarte mare artă". Căruţa cuprovizii şi Moara sunt două compoziţii care evidenţiază valoarea de peisagist alui Henţia care oferă cronicarului, ca şi vizitatorilor, sinestezii: aerul este curat,apa susură în curgerea ei, verdeaţa e proaspătă.

Lui Ion Andreescu îi acordă spaţiul cel mai amplu în articolul său. Îlcaracterizează drept "un frumos temperament de pictor. Şcoală realistă, eadevărat, dar plină de poezie şi de fineţe. (...) Se ştie cu câtă simplitate şi cu câtăgingăşie plină de prospeţime îşi execută peisajele. De data aceasta s-a întrecut pesine." Mestecenii, expuşi şi la Paris, nu puteau fi apreciaţi decât cu un singurtermen, "admirabil", ei reprezentând "punctul de atracţie al salonului." Dintrecele 65 de lucrări ale artistului, sunt menţionate şi descrise în termeni poetici,plini de admiraţie, Iarna la Barbizon, Târg lângă Buzău, Furtuna, Toamna înpădure, Sfârşitul zilei, Clar de lună, portretul de Fetiţă blondă şi compoziţia cumodel costuma, Un gardian din vremea lui Ludovic XIII şi doar amintite florile,trandafirii, ramurile de liliac şi câteva peisaje campestre. Valréas conchide că"Dl. Andreescu este un mare şi frumos talent. Este un artist veritabil."

Urmează laudele pentru Nicolae Grigorescu "unul dintre marii noştripictori, copilul răsfăţat al publicului." De data asta maestrul nu expusese decâtportretul prinţului Ghica, foarte expresiv, dar cronicarul evocă participareaartistului la Războiul de Independenţă: "După ce a fost portretist precumCarolus Duran

29, dl. Grigorescu a devenit Detaille

30al României victorioase.

Mișu Văcărescu, reputat cronicar ce semnacu pseudonimele Valréas sau Claymour,

foto: C. Szathmari, București, B.A.R.

Frédéric Damé

Cine nu cunoaşte toate frumoasele sale tablouri din campania din 1877! Penelul său patriotic a fost la înălţimea acestormomente; inima sa de român a vibrat la epopeea noastră şi a fixat pentru totdeauna pe pânză cele mai frumoase paginiale istoriei noastre." Faţă de acest elogiu adus picturii batailliste a maestrului, prezentarea unui expozant străin,germanul Friedrich Kaiser cu o compoziţie în acelaşi gen, Atacul de la Griviţa este menită să sublinieze lipsa de har aacestuia a cărui lucrare "a fost comandată sau plătită." Într-adevăr, Kaiser era unul dintre acei artişti cărora regeleCarol I le comandase lucrări inspirate de luptele din Bulgaria pentru cucerirea independenţei.

31

C.I. Stăncescu expunea "fructe apetisante, flori frumoase în culori deschise aşezate în pahare foarte curate", prilejpentru cronicar de a-i face o caracterizare cinică prin adevărul ei "Corect ca totdeauna, fără emoţii ca totdeauna. (...)Nimic original, dar asta face plăcere ochiului." Ceilalţi expozanţi sunt mai mult peisagişti agreabili, precum Stoicescu,

180

Ion Andreescu, Târg în preajma Buzăului, u/p, MNAR

sau naturmortişti specializaţi în fructe ca Ioan Marinescu, Iacovache Constantinescu (ale cărui mere sunt prea verzi!),Ştefan Nestorescu (ale cărui fructe sunt prea colorate). Leon Goldstein prezenta portrete de ţărani şi de ţigani, IonGeorgescu o pânză cu un paj, două domnişoare, Emilia Popovici şi Zissy precum şi Constantin Stahi despre careValréas se pronunţă că "au mai mult bune intenţii decât desene bune." Este ciudat că Stahi, un riguros desenator, i-asuscitat această părere.

Mişu Văcărescu încheie cu blândeţe şi resemnare dar îndeamnă cititorii să frecventeze expoziţia. "Acest salon edeparte de a fi excelent. Totuşi tineretul dă impetus cu un remarcabil ansamblu. Trebuie să ţinem cont şi să încurajemaceastă tentativă care are un scop nobil. Publicul ar trebui să meargă în număr mai mare şi, mai ales, societatea careiubeşte sau care se face că iubeşte arta."

Impresia defavorabilă a lui Văcărescu-Valréas despre Stahieste cel puţin surprinzătoare căci, în acel an, artistul ieşeanselectase cele mai reprezentative opere ale sale pentru a le expuneîn Capitală. Lucrările sale au fost vândute în cadrul mai multorlicitaţii organizate la sfârşitul lunii iunie şi i-au adus un profitconsiderabil. La prima licitaţie nu a venit prea multă lume dar aufost achiziţionate lucrări valoroase. Ministerul Cultelor şiInstrucţiunii Publice a reţinut Portretul lui Gheorghe Asachi şicompoziţia cu tematică religioasă, Pregătirea aghiasmei; generaluldr. Carol Davila a cumpărat Ţapii bătrâni; maiorul AlexandruMagheru a luat Un vas cu flori (violete) şi o acvaforte, PortretulM.S. Regina cu principesa Maria iar dr. Alexandru Suţu s-a opritasupra copiei după Autoportretul pictorului Philippe deChampaigne

32, gravură în oţel pe care Stahi o executase în 1876 la

München, pentru care fusese distins cu medalia de bronz şi cu odiplomă la expoziţia Academiei Regale Bavareze de Belle-Arte(diplomă a cărei copie o trimisese în ţară spre a-şi valida succesulşi în faţa oficialităţilor ministerului de resort).

33

Licitaţiile au continuat mai multe zile la rând, iar presa îiîndemna pe amatori să profite de această ocazie pentru căpreţurile erau mici şi deosebit de avantajoase.

34Suma obţinută

i-a permis autorului să se întoarcă pentru încă un an la Munchen şi să-şi continue studiile în domeniul gravurii35

pe careavea să o predea la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi.

36

În primăvara anului 1883, Theodor Aman a organizat o mare expoziţie personală în aceeaşi sală. Având unevident, deşi nedeclarat, caracter retrospectiv, expoziţia s-a deschis duminică 24 aprilie. Periodicul "La Gazette de

181

C.D. Stahi, Autoportret, u/p, MNAR

Roumanie" care anunţa evenimentul preciza varietatea tehnicilor ce urmau a fi prezentate şi spera că va avea succesulcuvenit: „(...) Această expoziţie care este instalată în sala expoziţiei permanente de la Stavropoleos, de curând renovatăşi aranjată cu mult gust, conţine un mare număr de tablouri în ulei, acuarele, desene cu peniţa şi acvaforte. Reputaţiade pictor a d-lui Aman nu mai trebuie clădită, talentul său este apreciat de toţi şi suntem siguri de succesul acesteiexpoziţii."

37Anunţurile pentru vizitarea ei între orele 9-16, au fost adesea publicate în numere succesive ale aceluiaşi

ziar.38

Orarul s-a prelungit până la ora 18 spre sfârşitul lunii mai pentru a permite vizitarea ei şi de cei ce lucrau.Gazetarul Frederic Damé consacră expoziţiei maestrului Aman o amplă cronică publicată în trei numere ale

"Românului".39

Cronicarul observă că artistul a expus "tablouri d'acum şase luni şi d'acum douăzeci de ani, ceea ce ne permited'a constata schimbările ce s'au făcut în talentul său şi'n modul său d'a interpreta natura."

40Într-adevăr, pe simeză figurau lucrări

ce fuseseră prezentate şi în alte manifestări, în special cu tematică orientală ( Haremul şi Baia turcească), sau istorice (După

182

Theodor Aman, Odalisca citind, u/l, M.T.A.

bătălia de la Rusciuk) şi Procesiunea înmormântării Mântuitorului, pe care artistul încercase de atâtea ori , fără succes, să o vândăşi pentru care cronicarul făcea o călduroasă recomandare în care atrăgea atenţia asupra importanţei operei şi a autorului ei:„Acest tablou îşi are locul la muzeu căci reprezintă o serioasă încercare a artistului, o dorinţă d’a produce o operă originală,naţională şi de mari dimensiuni. Reprezintă un moment în pictura română şi în viaţa artistică a unui pictor care va ocupa un locînsemnat în istoria artei în România.” (subl. A.S.I.)

În pictura cu subiect oriental, ce aparţinea primei perioade de creaţie a lui Aman, Damé sesiza unele imperfecţiuniinerente începutului – mai ales dominanţa bitumurilor şi lipsa luminii care caracteriza şcoala academică – dar şi multe elementecare anunţau pe vigurosul pictor de mai târziu, maestru necontestat al redării materialităţii, al texturilor nobile, mătăsurilor,catifelelor şi metalelor preţioase ce abundau în veşmintele domneşti şi boiereşti.

În încheierea primei părţi a articolului său, Frederic Damé prezintă o opinie foarte justă despre rolul criticii şi despre artanaţională atrăgând atenţiacititorilor că este o foarte maregreşeală să fie făcută comparaţieîntre operele unor mari creatori dinstrăinătate cu acelea ale artiştilorlocali: "Este o deprinderenenorocită pe care o putemconstata în toate ramurile, d'a cerede la artiştii naţional numai operedesăvârşite şi d'ai zdrobi princomparaţiuni cu cei mai genialidintre străini. Când se prezintă unpoet îl întrebăm dacă se credeVictor Hugo, un dramaturg dacă secrede a fi Schiller, un romancierdacă se pretinde a întrece pe Zola,un muzician dacă ajunge pe Verdi,un pictor dacă e d'opotrivă cuRafael sau cu Michelangelo. Nuvoim să privim opere ce ni se înfăţişează în mediul în care se află, comparând-o cu celelalte producţiuni naţionale şi să nu ceremde la artişti decât d'a fi sinceri, conştincioşi şi iubitori de arta lor. Mi se pare mie că este mai folositor pentru toţi d'a găsi o calitateîntr'o operă decât douăzeci de defecte şi că critica care îndeamnă pe artist şi îl face să fie iubit de public, aduce mai multe serviciiartei decât aceea care'şi face o plăcere d'a-l descuraja. Ştim că mai este un alt gen de critică, foarte mult întrebuinţată, aceea atăcerii. Pare a fi dictată de dispreţ, dar poate că nu este decât o formă a invidiei. (...)"

183

Theodor Aman, Vara la Țară, u/l, M.T.A.

În cel de-al doilea articol41

, Damé comentează câteva pânze pe care le consideră o nouă etapă a activităţii artistului,chiar dacă tematic se leagă încă de prima etapă. O odaliscă, Odaliscă citind, Odaliscă cântând, Un sclav turc. Este abordatăşi tematica rurală unde se evidenţiază lucrul în natură: Sub stejar (intitulat şi Idilă rustică

42), Întoarcerea de la Târg, Hora,

Ţigănuşul în grădină. Prin aceste ieşiri în plein air artistul şi-a luminat radical paleta. Din aceeaşi familie fac parte O curteîn Vosges (intitulată şi Într-o curtela Contrexéville

43), Drumul la

Bughia (intitulat şi O vedere laBughia, lângă Câmpulung

44),

Pregătirea de călătorie (intitulatăşi Călăreţi

45) O zi de vară

(intitulat şi Vara la ţară46

), Îngrădină, Dejun în pădure şi Studiu(arbore) (intitulat şi Stejarul

47).

Dar, între pânzele mai recentese remarcă acelea inspirate din viaţamondenă a artistului, din mediulelegant în care trăia şi pe care îlfrecventa, în atmosfera intimistă pecare o găsea într-un interior luxos:Repaos la bal mascat, Dominoulverde, O doamnă lucrând (intitulatăşi Femeie în interior

48), Datul

cărţilor (titlu sub care puteau fitrecute două tablouri cu subiecteapropiate, fie Două femei dau încărţi

49fie Trei femei jucând cărţi

50).

Ultima parte a cronicii lui Frédéric Damé este dedicată aproape exclusiv naturilor statice, mult apreciate pentruluminozitatea şi cromatica lor: Farfurie cu fragi, Patru trandafiri într'un pahar, Ghiocei, Liliac, Buchet de viorele şi de catifeluţe,Struguri, şi chiar un Căţel pe un scaun de catifea roşie.

51

Cea mai lăudată lucrare este Suvenir din Cişmigiu, care prezintă unul dintre chioşcurile aranjate în parc cu ocazia unorserbări caritabile date în beneficiul sinistraţilor din urma unui incendiu. La acel chioşc, doamnele din înalta societate, printrecare şi fiica pictorului, vindeau flori. Cronicarul găseşte că această compoziţie încununa eforturilor plastice ale artistului decucerire a luminii: "S'ar crede c'a voit să rezume aici toată ştiinţa ce n'a dobândit'o decât treptat şi beat de lumină, decoloraţiunea vie, să suie un fel de poemă la soare, la flori, la stofe lucitoare, la tot ce străluceşte. (...) Această pânză care este cel

184

Theodor Aman, Ghiocei, u/l, M.T.A.

mai netăgăduit succes al esposiţiunei d-lui Aman ne aratăpe pictor în deplină posesiune a talentului său." După cumse poate vedea din analiza lui Frédéric Damé, Aman îşireorientase tematica de la cea istorică, atât de dragă lui, spreaceea mult mai paşnică, scene de gen, rurale, peisaje şinaturi statice. Era o explicabilă concertare cu radicaleleschimbări produse în gustul publicului ca şi cu nouapolitică de achiziţii a Ministerului Cultelor şi Instrucţiuniipentru îmbogăţirea colecţiilor Pinacotecilor Statului.Epoca picturii istorice se apropia de sfârşit odată cuamurgul activităţii lui Theodor Aman.

Artistul sperase că va reuşi să vândă cât mai multe dinoperele sale. Dar publicul nu se arăta prea dispus săinvestească în artă pentru că-i lipsea educaţia şi culturavizuală necesară propensiunii pentru plastică. Acest lucruremarca şi reporterul de la "Gazette de Roumanie" atuncicând anunţa că expoziţia maestrului avea să mai rămânădeschisă până la 15 iunie: "Doar câteva dintre tablourileexpuse au fost vândute. Date fiind meritele operelor expuse,talentului artistului şi locului important ce-l ocupă întrepictorii români ne simţeam îndreptăţiţi să ne aşteptăm la mai multă atenţie din parte publicului nostru. Certamente gustulartistic nu este prea dezvoltat la noi. Mai trebuie făcută educaţie."

52(subl. A.S.I.)

Sala de la Stavropoleos şi-a schimbat, în 1884, finalitatea din cauza nefericitului incendiu care a mistuit aripa PalatuluiUniversităţii, unde se afla Şcoala de Belle-Arte şi Pinacoteca

53, mutate temporar în spaţiul disponibil al expoziţiei permanente.

54

Însă, în cei câţiva ani de existenţă, sala de la Stavropoleos a găzduit expoziţii importante şi a obişnuit publicul cu asemeneamanifestări permanente de artă contemporană.

185

Theodor Aman, Un câine, u/p, M.T.A.

1 Petre Oprea - Stavropoleos, prima sală permanentă de expoziţii din România, SCIA tom 13, Nr. 1/1966, pp. 135-1372 "Resboiul" No. 1341/4 Aprilie 18813 "Resboiul" No. 1351/16 Aprilie 18814 "Resboiul" No. 1369/4 Mai 18815 D'Alcobia - Exposiţiunea Artiştilor în Viaţă, "Portofoliul român" No. 5/Iuliu 1881, p. 4146 "Resboiul" No. 1375/10 Maiu 18817 "Resboiul" No. 1401/7 Iunie 18818 "Resboiul Român" No. 358/31 Maiu 18819 "Resboiul Român" No. 390/10 Iulie 188110 "Resboiul" No. 1423/29 Iunie 1881; D'Alcobis - op.cit., pp. 401, 403, 40411 Distribuţiunea medaliilor, "Portofoliul român" No. 5/Iuliu 1881; Solemnitatea distribuţiunei medaliilor la exposiţiunea anuală a artiştilor înviaţă, "Monitorul Oficial" No. 85/16 (28) Iulie 1881, pp. 2598-160012 Petre Oprea - Cronicari şi critici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, pp. 61-6513 Florin - Exposiţia de Bele-Arte a Artiştilor în Viaţă, "Resboiul Român" No. 367/11 Iunie 188114 Florin - Esposiţia de Bele-Arte a Artiştilor în Viaţă, "Resboiul Român" No. 369/13 Iunie 188115 D'Alcobia – op. cit.16 Adrian-Silvan Ionescu - Fotografia - sursă pentru portretele unor personalităţi politice din secolul al XIX-lea multiplicate prin gravare saulitografiere, "Revista de Istorie Socială" I/1996, p. 9017 G. Oprescu - N. Grigorescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1962, vol. II, p. 9418 Jean Baptist Foltzer, pictor alsacian, prezent la salonul din Paris în 1881 (Natură moartă cu sparanghel) şi 1882 (două acuarele cu peisaje dinAlsacia)19 Dora Hitz, pictoriţă germană, născută 31 martie 1856, studii la München (1870-1878). Între 1878-1882 trăieşte şi lucrează la curtea Românieifiind una dintre protejatele Reginei Elisabeta. Operele cele mai însemnate sunt decorurile murale din Castelul Peleş. Revine la Paris unde lucrează înambianţa lui Eugène Carrière şi Benjamin Constant. În 1889 primeşte medalia de bronz la Expoziţia Universală. În 1891 se întoarce în Germania,lucrând la Dresda şi apoi la Berlin20 Adrian-Silvan Ionescu - Picturi puţin cunoscute cu subiecte din Războiul de Independenţă datorate lui Johann Nepomuk Schönberg, "MuzeulNaţional" XI/1999, pp. 85-10521 "La Gazette de Roumanie" No. 46/15(27) Novembre 188122 "La Gazette de Roumanie" No. 37/5(17) Novembre 188123 "La Gazette de Roumanie" No. 139/13(25) Mars 188224 "La Gazette de Roumanie" No. 148/23 Mars (4 Avril) 1882

186

25 Radu Bogdan - Andreescu, Ed. Meridian, Bucureşti, 1969, vol. I, pp. 179, 198; Petre Oprea - op.cit.26 Valréas - Le Salon, "La Roumanie Illustré", No. 2/2 Mai 1882; Petre Oprea - Cronicari ... op.cit., p. 7027 Radu Bogdan - op.cit., pp. 180, 19828 Valréas - op.cit.29 Carolus Duran (1837-1917), pictor francez, portretist apreciat al înaltei societăţi pariziene 30 Edouard Detaille (1848-1912), pictor francez, autor de compoziţii batailliste inspirate de Războiul franco-prusian din 1870-187131 Adrian-Silvan Ionescu - Penel şi sabie, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2002, pp. 171-17232 "La Gazette de Roumanie" No. 217/19 Juin (1 Juillet) 188233 Adrian-Silvan Ionescu - Învăţământul artistic românesc 1830-1892, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999, pp. 234-23534 "La Gazette de Roumanie" No. 220/23 Juin (5 Juillet) 188235 Valentin Ciucă - Constantin D. Stahi, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983, p. 1436 Adrian-Silvan Ionescu - op.cit., p. 237; Idem - Gravura - materie de studiu la Şcolile Naţionale de Belle Arte în secolul al XIX-lea în volumulSimpozionul de gravură contemporană românească - 2000, Tulcea, 2002, p. 1637 "La Gazette de Roumanie" No 464/23 Avril (5 Mai) 1883 38 "La Gazette de Roumanie" No. 469/30 Avril (12 Mai) 1883; 470/1(13) Mai 1883; 474/6(18) Mai 1883; 479/12(24) Mai 1883; 480/13(25)Mai 1883; 482/15(27) Mai 1883; 483/16(28) Mai 1883; 485/19(31) Mai 1883; 486/20 Mai (1 Juin) 1883; 487/21 Mai(2 Juin) 188339 Petre Oprea - Cronicari ... op.cit., p. 7240 Frederic Damé - Esposiţiunea Aman I, "Românulu" Joi 12 Maiu 188341 Frederic Damé - Esposiţiunea Aman II, "Românulu", Duminică 15 Maiu 188342 Adrian-Silvan Ionescu (coordonator) - Repertoriul Picturii lui Theodor Aman în muzeele din România, în Centenar Theodor Aman 1991, Ed.Venus, Bucureşti, 1991, fig. 142, p. 22543 Ibidem, fig. 85, p. 20844 Ibidem, fig. 190, p. 24145 Ibidem, fig. 88, p. 20946 Ibidem, fig. 91, p. 20947 Ibidem, fig. 185, p. 23948 Ibidem, fig. 76, p. 20549 Ibidem, fig. 67, p. 20250 Ibidem, fig. 72, p. 20351 Frederic Damé - Esposiţiunea Aman III, "Românulu" Joi 19 Maiu 188352 "La Gazette de Roumanie" No. 501/10(22) Juin 188353 Adrian-Silvan Ionescu – Învăţământul ..., op.cit., p. 294-296 54 Petre Oprea - Stavropoleos ..., op.cit.

187

Ceremoniile încoronării şi resuscitarea tematicii istorice

În anul 1881, odată cu proclamarea Regatului pe 14 martie, a crescut interesul pentru istoria trecută şi recentă. Era unmoment istoric însemnat pentru ţară şi legătura cu marile momente de glorie din vechime se cerea, cu necesitate, a fi împlinită.

Unii plasticieni au înţeles acest lucru şi s-au reorientat spre tematica istorică după ce, aproape un deceniu, aceasta nu maifusese abordată decât sporadic iar publicul, şi mai ales critica, o primiseră fără entuziasm dacă nu chiar cu adversitate. Perioada deglorie a picturii istorice fusese cea de dinaintea şi de după Unirea Principatelor, moment la fel de important ca şi ridicarea Românieila rangul de Regat. Atunci, prin realizarea unor compoziţii ce aveau drept figuri centrale pe marii domnitori şi conducători de oşti,Dragoş Vodă, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş şi, mai ales, Mihai Viteazul - înfăptuitorul primei uniri a celor trei ţări române - selegitima, prin artă, actul politic al Unirii şi se certifica identitatea de neam şi limbă a poporului ce o înfăptuise. În 1881 se legitimauprerogativele regale prin referiri la istoria îndepărtată sau foarte recentă a ţării.

Cum s-a văzut mai sus, Sava Henţia evoca antichitatea: la Exposiţiunea Artiştilor în Viaţă din 1881 el expusese marea sapânză Intrarea lui Traian în Sarmisegetuza iar în 1882, Triumful lui Cezar, ambele lucrări conţinând trimiteri neechivoce la gloriaimperială şi la tradiţia acesteia în cultura naţională. La cea din urmă expoziţie şi Constantin Lecca expusese o Intrare triumfală alui Traian în Sarmisegetuza.

Cum coroana regală ce-i era oferită domnitorului Carol I era o consecinţă firească a cuceririi independenţei pe câmpul deluptă, subiectele inspirate de războiul din 1877 au fost constant prezente pe simeză, în 1881, Episodul din bătălia de la Griviţa deJohann Nepomuk Schönberg iar anul următor Atacul de la Griviţa de Friedrich Kaiser. Nicolae Grigorescu intrase demult înconştiinţa publicului ca autorul necontestat al scenelor de război atât datorită impunătoarelor sale picturi

1cât şi a Albumului

Resboiului Independenţei ori a planşelor disparate din acesta ce fuseseră fotolitografiate la Paris şi apoi difuzate în toată ţara.2

Tot în 1881 expusese şi Karl Storck duioasa lui compoziţie, cioplită în marmură, Pietatea română sau Mama răniţilor, în careprincipesa Elisabeta era prezentată îngrijind un infanterist rănit în luptă.

Câţiva dintre artiştii români de primă mărime şi-au adus contribuția la festivităţile încoronării, unii executând chiarproiectele pentru însemnele regale. Astfel, Nicolae Grigorescu este autorul schiţelor pentru coroana reginei Elisabeta

3ce a fost

executată în atelierul bijutierului Resch din Bucureşti4

Theodor Aman, cel mai important şi prolific autor de compoziţii inspirate de istorie, care în ultimii ani nu se mai manifestaseîn acest domeniu din lipsă de interes pentru această tematică şi se orientase spre naturi statice, compoziţii câmpeneşti şi de gen, estesolicitat să facă desenele pentru coroana şi sceptrul regelui Carol I. Tot în vechime sunt căutate sursele documentare.

188

189

Theodor Aman, Coroana Regală a României, acuarelă, B.A.R.

Pe 11 aprilie 1881, primul ministru Dimitrie Brătianu, prin adresa Nr. 468, îl însărcinează pe ministrul Cultelor şiInstrucţiunii Publice, V.A. Urechia, să prezideze comisia formată din B.P. Haşdeu, Alexandru Odobescu, Theodor Amanşi Grigore Tocilescu, desemnată să stabilească, în şedinţa din 13 aprilie, "forma Coroanei lui Ştefan Cel Mare şi a sceptruluilui Mihai Viteazul".

5Din chiar această formulare se poate vedea că, pentru aceste însemne se dorea a fi ales un model

istoric. Mai mult, în aceeaşi zi primul ministru îi pune la dipoziţie lui V.A. Urechia documentaţia aferentă: "Am onoarede a înainta Domniei Voastre şapte copii de tablouri din Muzeul Naţional."

6Aceasta urma să slujească drept sursă de

inspiraţie pentru comisia de specialitate. Dintre cei desemnaţi, doar Urechia, Haşdeu şi Aman semnează procesul verbalîncheiat în urma dezbaterilor şi care stabilea: "1. Coroana Regală a Romniei să aibă forma coroanei lui Mircea cel Mare şia lui Alexandru cel Bun, cari ambii au purtat coroana regală după tipul celei româno-bulgare a Assanilor. D. Amanbinevoieşte a se însărcina de a schiţa forma acelei coroane după monumentele [documentele] ce i se pun la dispoziţiune.2. Tot D. Aman va face o schiţă de forma sceptrului regal, conducându-se după modeluri occidentale, reprodus de Dr.Böcsek cu adaosul însemnelor ţării".

7Deşi guvernul se pronunţase în favoarea unor coroane "foarte scumpe şi pompoase"

pentru primii suverani ai României, Regele Carol se opusese acestei idei propunând sobrietate şi simplitate, în acest sensvenind în întâmpinarea dorinţelor tatălui său, principele Carol-Anton de Hohenzollern care, în scrisoarea din 19 aprilie,

întocmea un memoriu, admirabil argumentat, privind coroanele şiceremonia încoronării într-o monarhie proaspătă, modernă şi fără tradiţie.

8

Schiţa în tuş a lui Aman pentru coroana şi sceptrul regal se păstrează laMuzeul Theodor Aman din Bucureşti. Planşa cu dimensiunile 45x27,5 cm estestrăbătută diagonal din dreapta jos în stânga sus de sceptrul în stil gotic, cumânerul lung, de secţiune hexagonală şi având pe o parte a măciuliei acvilaMunteniei iar pe cealaltă bourul Moldovei, surmontaţi de coroană şi în partea dejos cu delfinii Dobrogei, reîntoarsă în trupul ţării după Războiul deIndependenţă. Detaliul cu stema moldavă este plasat în dreapta iar în stânga jos,e schiţată foarte fin, în vârful peniţei, coroana regală.

9

Coroana a fost executată în atelierele Arsenalului Armatei din oţelul unuitun capturat de la turci în 1877. Când pe 3/15 mai 1881 suveranul s-a întors înCapitală, după două zile de odihnă la Sinaia, a găsit coroana în biroul său de laPalatul Cotroceni: "Ea se compune dintr-un cerc asupra căruia se ridică optemisfere ce susţin globul regal cu «Crucea [Trecerea] Dunării»; forma ei esteaceea a coroanelor regale moderne; înăuntru este îmbrăcată cu catifea roşie de pecare iese foarte bine în relief strălucitorul oţel."

10

Neobositul locotenent-colonel Dimitrie Pappasoglu, adept al culturalizăriişi informării prin imagine ca şi al democratizării artei prin litografii ieftine,accesibile oricui, a editat o stampă cu această coroană.

11

190

Theodor Aman, Corana și sceptrul regal, tuș, M.T.A.

Aman a făcut parte şi din comisia convocată pentru a hotărî forma, dimensiunea şi textul medaliei comemorative cetrebuia să se bată cu ocazia serbărilor încoronării. În adresa primului ministru el era cel dintâi menţionat, urmat de B.P.Haşdeu, C.I. Stăncescu, Nicolae Grigorescu, Grigore Tocilescu şi prezidată de V.A. Urechia.

12După dezbateri, modelul

este trimis spre aprobare primului ministru. Se pare că opţiunea fusese pentru un text ori o deviză în latineşte căci DimitrieBrătianu obiectează în adresa cu care înapoia acele proiecte: "N'ar fi ceva mai bine ca exerga care încongiură cifrul regeluisă fie în româneşte?"

13Medalia urma să fie făcută, conform gradelor, din aur, argint şi bronz. Pe avers urma să aibă cifrul

regal iar pe revers inscripţia „Serbarea Proclamării Regatului, 10 Mai 1881; Legea din 14 Martie 1881, Ioan Brătianu,Ministru Preşedinte”.

14

Tot Aman este cel care face proiectul pentru ordinul "Coroana României". În 1889, când începuse să aibădificultăţi financiare, pictorul menţiona această activitate benevolă într-o petiţie către minister în care solicita să-i fiemărit salariul: " (...) am fost însărcinat a face desenul Coroanei de oţel a României - precum şi cu decoraţiunea purtândacelaşi nume şi nu am primit nici o recompensă pentru aceasta. (...)"

15În memoriile sale, Alexandru Tzigara-Samurcaş

menţiona că, în 1908 când îi prezentase Regelui Carol I, Catalogul Muzeului Aman ce abia fusese publicat cu ocaziadeschiderii casei-muzeu a maestrului, suveranul îşi amintea cu plăcere de artistul ce desenase noua decoraţie.

16

Astfel, directorul Şcoliide Belle-Arte din Bucureşti îşiadusese din plin contribuţia laelementele de bază ale fastuluimonarhic.

Colegul său de catedră,sculptorul Karl Storck, şi-a avutşi el rolul în succesul serbărilorpentru că fusese desemnat decomitetul Societăţilor Germanedin Bucureşti să se ocupe deornamentarea carului alegoric alacestora ce avea să defileze,alături de ale celorlalte corporaţii,pe 11 Mai. Au fost alese elementesimbolice reprezentative pentruocupaţiile şi preocupările dintimpul liber ale comunităţiigermane: "D'asupra unui grupde stânci, într'un pavilion

191

Carol Szathmari, Carul băuturilor spirtoase, cromolitografie din Albumul Carelor Simbolice

192

Carol Szathmari, M.S. Regele Carol Icu suita, cromolitografie din Albumul Carelor Simbolice

Carol Szathmari, M.S. ReginaElisabeta cu A.S. Principele Wilhelmși fii acestuia, cromolitografie din Albumul Carelor Simbolice

193

Carol Szathmari, Carul SocietățilorGermane din București,cromolitografie din Albumul Carelor Simbolice

Carol Szathmari, Carul TeatruluiNațional, cromolitografie din Albumul Carelor Simbolice

frumos ornat cu stegurile României, Germaniei şi Austriei, sta România oferind scut şi ospitalitate asociaţiunelor germane cepetrec aci. Gruparea asociaţiunelor a fost în modul următor: la capul carului era societatea de gimnastică reprezentată prinemblema ei. Partea dreptă a carului era ocupată de cele două asociaţiuni de muzică vocală Liedertafel şi Eintracht, reprezentândsimbolic cântul prin două figuri răzimate de o liră. Partea stângă a carului era ocupată de cele două asociaţiuni de ajutorDeutcher Unterstützungsverein şi Anker.

În mijlocul carului, pe un piedestal înalt, înconjurat de embleme comerciale, sta un chip robust bărbătesc cu mâna stângă peciocan şi nicovală iar în drepta ţinând stindardul asociaţiunei industriale şi comerciale bucurescene.

Tóte costumele erau împrumutate din evul mediu. Carul era tras de 6 cai frumoşi cu hamuri roşii, conduşi de 6 vizitiiîmbrăcaţi tot în costume de evul mediu. Înainte mergea doi heralzi călări în culori austriece şi germane şi după ei un port drapelcu stindardul României, tot călare. După acesta venia trei călăreţi suflând în fanfare, în costume tot din evul mediu."

17

Pentru majoritatea personajelor secundare - paji, heralzi, purtătorii de drapele sau baniere - se optase a fi îmbrăcate costume dinEvul Mediu. Şi aceasta nu numai la grupul societăţilor germane, în a căror ţară de origine exista o bogată tradiţie medievală, ci şipentru celelalte grupuri. Spre pildă, în Grupul al II-lea al Artiştilor dramatici şi al Conservatorului de muzică defilau 2 crainici călări,4 scutieri în costume istorice, 4 paji cu baniere, 8 scutieri ce ţineau panglicile roşii cu ciucuri aurii ale carului şi 4 copii de casă plasaţila colţurile carului spre a ţine ghirlandele de flori; urmau Ludovic XIII, mareşalul prinţ de Soubise, Francisc I şi Ruy Blas călări, apoipersonaje din basmele româneşti, Zmeul, Pârlea Vodă călări urmaţi, pe jos, de suita lor, Murgilă şi Zorilă, apoi alţi călăreţi în costumeistorice şi cu baniere, 4 boieri în portul din vechime, călări şi 4 halebardieri cu care se încheia această procesiune.

18

Foarte inspirat şi bine organizat a fost cortegiul istoric al elevilor de la Institutul Urechia, care a deschis parada careloralegorice pe 11 mai. În el erau reprezentate toate personajele importante ale gloriosului trecut al ţării şi prin alegorii, momentelede cotitură ale devenirii noastre ca naţiune: Decebal, Traian, Ioniţă Asan, Bogdan Dragoş şi Radu Negru - descălecătorii legendariai Moldovei şi Munteniei – Mircea cel Bătrân şi Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Vasile Lupu şi Matei Basarab, Negru Vodă(de fapt Neagoe Basarab) şi fiul său Teodosie, Mihai Viteazul, Dimitrie Cantemir şi Constantin Brâncoveanu, perioada fanariotăfigurată de un boier velit, cu işlic pe cap, un turc cu harapnic şi un grec cu falanga în care se prindeau picioarele celor condamnaţia fi biciuiţi, Tudor Vladimirescu, anul 1848 reprezentat de o femeie drapată, Războiul Crimeii evocat de un francez, un britanicşi un italian urmaţi de soldaţi în uniforme contemporane acelui moment ce ţineau lanţuri rupte ca simbol al emancipării şi, însfârşit, România Liberă, o tânără ce purta o replică a coroanei regale.

19Costumele proveneau de la muzeu şi de la Teatrul Naţional.

Acest cortegiu a făcut mare impresie asupra entuziaştilor privitori chiar dacă unii nu identificau de la început personajele şi,fie din naivitate fie din lipsă de cultură , îl luau pe Decebal, drept Tudor Vladimirescu ori chiar drept Arhanghelul Mihail, iar peTraian drept Irod...

20Selecţia momentelor istorice fusese făcută cu multă dibăcie, mai ales pentru perioada modernă când Unirea

Principatelor fusese doar sugerată, diplomatic, prin grupul ofiţerilor străini, iar domnia lui Alexandru Ioan I fusese exclusă pentrua nu răni susceptibilitatea suveranului. Totuşi, în defilarea ce se desfăşurase cu o zi înainte, pe 10 mai, fuseseră incluşi atât veteraniide la 1848 cât şi membrii Divanului ad-hoc, alături de răniţii din Războiul de Independenţă.

21

În dorinţa de a-şi reprezenta cât mai bine specialitatea, unii dintre şefii de corporaţii au atins ridicolul şi chiar kitsch-ul prinalegerea simbolurilor mult prea elocvente, care nu se potriveau contextului. Astfel, carul băuturilor gazoase era anunţat de o

194

banieră albastră cu un sifon pe ea, purtată de o gardă de onoare ai cărei membrii, la căciula de plăieşi aveau drept cocardă ... un capde sifon; tot capetele de sifon ornamentau întregul car pe care se afla Zeiţa Hebe lângă un havuz din care ţâşnea apa captată dedouă ondine în cupele cu care îşi potoleau setea. Iar, ca încununare a acestei alegorii sui generis care împletea mitologia cu realitateaprozaică, în faţa carului se afla o coloană înaltă formată din...sifoane.

22Grotescul este atins, însă, de cei ce au aranjat carul

săpunarilor şi lumânărarilor. Aceştia făcuseră publică mult înainte de ceremonia încoronării, dorinţa de a modela în săpun unmonument al suveranului. La parada din 11 mai, mulţimea a putut aplauda această insolită şi efemeră operă de artă: "Pe un carsusţinut şi împodobit numai cu podoabe de săpun (...) se afla în picioare, în mărime naturală, având mâna stângă aşezată pe sabieiar la picioare semiluna şi un fes, statuia Majestăţii Sale Regele, făcută cu totul din glicerină, de culoare închisă, iar lenta şi epoletelede culoare deosebită."

23

Tot la o reprezentare statuară a apelat şi ilustratorul Hipolit Napoleon Henryk Dembitzki, care se afirmase în timpulRăzboiului de Independenţă prin mai multe compoziţii patriotice şi alegorice tipărite pe cele două pagini din mijloc aleziarului "Resboiului."

24Cu câteva zile înaintea solemnităţii încoronării acest periodic îşi anunţa cititorii de apariţia sa în

tiraj sporit şi înnobilat de o planşă: "În onoarea zilelor de la 10 şi 11 Maiu, ziarul nostru având o / MARE ILUSTRAŢIE/ reprezentând / O ALEGORIE A ÎNCORONĂRII / desemnată de cunoscutul şi excelentul artist d. Dembinsky (sic),va apare în 60.000 exemplare"

25

În numărul apărut duminică 10 mai, pe paginile din mijloc era publicată lucrarea lui Dembitzky ce reprezenta pe cei doisuverani, cam bizar, în chip de busturi aşezate pe socluri unite la bază de un ecuson cu noua stemă a României ce se suprapuneapeste anul 1881, cioplit pe ele. În dreapta, urcată pe prima treaptă a fundaţiei era o femeie togată ce simboliza România Liberă, cuo creangă de măslin în mâna dreaptă iar în cealaltă cu o coroană ce o ridica deasupra capetelor monarhilor. Spre acest grup centralconvergea populaţia recunoscătoare, ţărani, ţărănci şi copii, doamne şi domni de societate, ofiţeri şi soldaţi cu drapele, într-unentuziasm debordant ce sublinia apoteoza Regatului.

26

Fastuoasele ceremonii ale încoronării trebuiau să fie imortalizate pentru posteritate. Vârstnicul pictor şi fotograf alCurţii, Carol Szathmari şi l-a asociat pe cumnatul Franz Duschek și pe mai tânărul Andreas D. Reiser pentru a fotografiamomentele importante ale solemnităţii şi defilarea carelor alegorice. Din păcate, din punct de vedere meteorologic zilele aufost nefavorabile iar fotografiile au ieşit palide şi de slabă calitate. Totuşi, era absolut esenţial ca un asemenea eveniment epocalsă fie păstrat pentru viitorime, între coperţile unui album.

De aceea Szathmari folosind ca bază de pornire nereuşitele fotografii, execută acuarele, în stilul său inconfundabil, minuţios şi,uneori, pueril când era vorba de reprezentarea multor personaje oficiale, încorsetate în ţinuta de rigoare, cu aluri sobre şi importanteîn timpul unei ceremonii solemne. Şi, pentru a le face cunoscute publicului şi a le da o difuzare cât mai largă, le litografiază. În acestsens, între artist şi litograful bucureştean Elia Grassiany se încheie o convenţie pe data de 9 noiembrie 1883 prin care Szathmari seangajează să deseneze personal pe piatră compoziţiile cu defilarea carelor, atât alb-negru cât şi color, la preţul de 400 lei noi pentrufiecare planşă. La fiecare şase săptămâni trebuia să predea câte 2 pietre pregătite pentru tipărire urmând să se remită restul sumei dincare primise un acont.

27Pentru legalizarea acestei convenţii, artistul apelează la comisarul de poliţie V. Constantin de la Secţiunea XIII

a Capitalei, care pe verso adevereşte că semnătura aparţine petentului şi ştampilează, sub semnătură, acest act pe 14 noiembrie 1883.

195

196

Carol Szathmari, Carul Agriculturii,cromolitografie din

Albumul Carelor Simbolice

Carol Szathmari, Carul BăuturilorGazoase, cromolitografie din

Albumul Carelor Simbolice

197

Carol Szathmari, Carul VânătoriiSălbatice, cromolitografie din

Albumul Carelor Simbolice

Carol Szathmari, Carul croitorilor,cizmarilor, pălărierilor și frizerilor,

cromolitografie din Albumul Carelor Simbolice

Într-o listă anexă, autorul enumeră 12 compoziţii pe care urma să le cromolitografieze:„1. M.S. Regele Carol cu suita2. M.S. Regina Elisabeta cu A.S. Principele Wilhelm în trăsură3. Carul simbolic al «Teatrului Naţ[ional]»4. Carul «Comerţului»5. Carul «Agriculturei»6. Carul «Vânătoarea sălbatică»7. Carul «Ceasornicari - Giuvaergii»8. Carul «Constructorilor»9. Carul «Caretaşilor»10. Carul «Băuturilor Gazoase»11. Carul «Căilor Ferate»12. Cortegiul «Soc[ietăţei de] Dare la Semn Bucureşti»”

28

Pe 18/30 Mai 1884 Grassiany îi achita artistului suma de 2350 lei pentru executarea mai multor lucrări precum şi pentrurepararea unor pietre stricate (fie la transport fie în procesul tipăririi):

"2 Tablouri Cofetari şi Băuturi, desenu [pe] pietre şi origin[al] 8002 Vânătoare sălbatică şi Dr[umul] de fier origin[al] aquar[elă] 8005 Originale, Giuvaergii, Agricultură, Regele cu suita, Comerţul şi Teatru p[iat]ră reparat 600Repararea pietrelor Concordia şi Băuturi spirtoase 150

2350"29

Ultimul act care s-a păstrat este o factură din 9/21 octombrie 1884 prin care Grassiany achită suma de 800 lei pentrudesenarea a două stampe cu carele Societăţilor germane şi al Croitorilor, cizmarilor şi pălărierilor.

30

Stampele erau scoase pe piaţă ca fascicole separate imediat ce erau gata, urmând ca, ulterior, să fie legate în album. În martie1884 presa anunţa apariţia primului fascicol care cuprindea 4 planşe.

31Un an mai târziu se făcea reclamă la cel de al treilea caiet şi

publicul era îndemnat să se aboneze pentru un tiraj de lux care costa 30 lei.32

De mari dimensiuni Albumul Carelor Simbolice de la serbarea încoronării Majestăţilor Lor Regele şi Regina României,Bucuresci 10-11 Mai 1881 avea o copertă frumoasă şi atractivă: în stânga o figură feminină în picioare cu platoşă de aur şi hlamidăpe umeri, ţinând într-o mână o sabie iar în cealaltă o perină roşie pe care era aşezată coroana regală; în dreapta o ţărăncuţă cu fusulşi un copilaş bucălat sprijinit de poala ei. Întreaga compoziţie a coperţii era încadrată de ghirlande de verdeaţă şi ramuri de măslinprinse de o cornişă aurie sub care se afla stema României.

Planşele aveau culori cam tari şi figuri destul de crispate şi statice ale personajelor care, invariabil, priveau în afară ca pentru afi văzute şi recunoscute. Dar, oricât de scăzută ar fi valoarea lor artistică, aceea de document este incontestabilă şi dă măsura gustuluiistorist care a stăpânit ceremonia încoronării primului rege al României.

33

198

1 G. Oprescu - N. Grigorescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1962, vol. II, pp. 15-53, 96-982 Virgil Cioflec - Grigorescu, Cultura Naţională, Bucureşti, 1925, p. 29; N. Pătraşcu – N. Grigorescu, Tipografia "Bucovina", J.E. Torouţiu, Bucureşti, 1930,p. 19; Petre Oprea - Un act patriotic al lui N. Grigorescu. Albumul Războiului Independenţei, "Revista Muzeelor şi Monumentelor - Muzee" Nr. 1/1989; Adrian-Silvan Ionescu - Penel şi sabie, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2002, pp. 188-1923 N.D. Popescu - Proclamarea Regatului României 14 Martie 1881 - 10 Maiu 1881, "Calendarul României Libere", Bucuresci, 1883, p. 594 "Resboiul" No. 1364/29 Aprilie 18815 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 3/1881, f. 26 Ibidem, f. 37 Ibidem, f. 68 Memoriile Regelui Carol I al României, de un martor ocular, Ed. Machiavelli, Bucureşti, 1994, vol. IV, pp. 387, 3909 Adrian-Silvan Ionescu - Theodor Aman şi Coroana României, "Revista Arhivelor" Nr. 2/1997, pp. 249-250; Idem - Portete în istoria artei româneşti, Ed.Dorul, Norresundby, Danmark, 2001, p. 63 10 Memoriile Regelui Carol I, op.cit., p. 39211 Adrian-Silvan Ionescu - op.cit.12 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 3/1881, f. 513 Ibidem, f. 414 "Resboiul" No. 1359/24 Aprilie 188115 Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Manuscrise,Arhiva Theodor Aman, I Acte 1-68, act 5616 Al. Tzigara-Samurcaş - Memorii I (1872-1910), Ed. Grai şi suflet - Cultura Naţională, Bucureşti, 1991, p. 25017 Serbările încoronărei, 11 Maiu, Cortegiul Carelor, Grupul XXII, "Resboiul" No. 1381/17 Maiu 188118 Serbările încoronărei, 11 Maiu, Cortegiul Carelor Grupul III, "Resboiul" No. 1381/17 Maiu 188119 Serbarea încoronării. 11 Maiu, Cortegiul Carelor, Grupul II, "Resboiul" No. 1380/16 Maiu 188120 "Resboiul" No. 1381/17 Maiu 188121 Memoriile Regelui Carol I - op.cit., p. 39722 "Resboiul" Nr. 1367/2 Maiu 188123 Serbarea încoronărei. Secţiunea VI. Grupul XXXVII, "Resboiul" No. 1386/22 Maiu 188124 Adrian-Silvan Ionescu - Penel şi sabie, op.cit., pp. 145-14925 "Resboiul"No. 1371/6 Maiu 188126 "Resboiul" No. 1375/10 Maiu 188127 Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Manuscrise, Arhiva Artiştilor Plastici, C. Szathmari II Acte 1-4, actul 128 Ibidem, act 429 Ibidem, act 230 Ibidem, act 331 "Românulu" luni, marţi 26, 27 Martie 1884 - "A apărut de curând în editura d-lui E. Grassiany din Bucuresci albumul carelor simbolice de la serbareaîncoronărei Maiestăţiilor lor, Regele şi Regina României. Primul caet cuprinde patru cromolitografii representând societatea Concordia română, cofetarii şirestauratorii, societatea comercianţilor de beuturi spirtose, şi corporaţiunea brutarilor. Cele-l-alte caete vor apare la fie-care trei luni."32 "Resboiul" No. 2756/16 Martie 1885 - "D. editor Elia Grassiany, str. Şelari No. 10, a terminat al treielea caet al albumului carelor simbolice de la serbareaîncoronări[i] M.M. LL. Regele şi Regina României.

Acest caet conţine tablouri reprezentând: artele grafice, croitori, modiste, pălărieri, cismari şi pantofari, societăţi germane. Din îndemnu mai multorpersoane d. Grassiany a început a primi abonamente pentru a II-a serie de lux, conţinând şase tablouri, reprezentând:1. Maiestatea Sa Regele Carol I cu marea suită militară întorcându-se de la încoronare; 2. Maiestatea Sa Regina Elisaveta cu MMLL Principele Leopold,principele moştenitor al Tronului României, etc. în bogatu echipagiu regal aranjat ad-hoc pentru această serbare; 3. Caru artiştiloru (Teatru); 4. Carucomercianţilor; 5. Societatea constructorilor şi 6. Băturile gazoase. Preţul acestei a II-a serie este 30 lei. La abonare se va da un acont de 6 lei."33 Adrian-Silvan Ionescu – Ceremoniile încoronării şi resuscitarea interesului pentru pictura istorică în arta naţională (1881), „Revista Istorică” nr. 3-4/2007

199

200

Theodor Aman, Buchet de liliac, u/p, M.T.A.

201

1883 – o expoziţie indecisă

Din cauza lipsei arhivei Şcolii de Belle Arte pentru intervalul 1878-1886, reconstituirea vieţii artistice din aceastăperioadă se poate face exclusiv din informaţiile de presă.

Astfel, în 1883 era rândul Iaşilor să găzduiască Exposiţiunea Artiştilor în Viaţă. Dar se renunţă la deschiderea eiprimăvara şi se alege începutul toamnei : „Espunerea operelor artiştilor în viaţă se va face anula cesta la Iaşi şi deschidereaiei este fixată pentru 15 Septembre” anunţa ziarul „Românulu”.

1O informaţie similară furnizase şi „La Gazette de

Roumanie” cu câteva zile mai înainte, chiar dacă nu preciza, cu exactitate, data.2

Nu mult după aceea, ziarul de limbăfranceză revine cu specificarea datei.

3

Dar vara trece repede şi, la început de septembrie, se constată că nu fuseseră strânse suficiente lucrări pentru a se puteaînchega o expoziţie onorabilă. Aceeaşi foaie aduce lămuriri în acest sens : „Se zice să expoziţia de arte frumoase care trebuiasă deschidă la Iaşi pe 15 septembrie nu va mai avea loc din cauza lipsei exponatelor. Dacă este adevărat, lucrul va fi foartetrist pentru artiştii din Iaşi.”

4Nu peste mult, ştirile se confirmă : doar zece artişti răspunseseră invitaţiei şi trimiseseră

lucrări, aşa că ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice decisese că nu mai era cazul să fie organizată acea expoziţie, ce seamâna pe anul următor, pentru Bucureşti.

5

Totuşi, se revine asupra acestei decizii şi Gheorghe Panaiteanu primeşte ordin să deschidă expoziţia pe 1 octombrie6,

lucru care se şi întâmplă, cu exactitate.7

Peste mai bine de o lună, la închiderea expoziţiei, sunt decernate premiile. Laureaţiisunt exclusiv moldoveni, ceea ce arată că din restul ţării nu fuseseră trimise lucrări ce ar fi meritat distincţii. Premiul I, învaloare de 1200 lei, este acordat lui Eugen Ghika, cel de-al doilea, de 600 lei, lui Emanoil Panaiteanu-Bardasare - nepotuldirectorului şcolii şi unul dintre cei mai dotaţi pictori moldoveni – iar cel de-al treilea este împărţit între I. Constantin,M. Raşca şi Gh.Popovici. La sculptură, premiul I îi revine lui Dimitrie Tronescu, cu o valoare mai mică decât cea apremiului similar de la pictură, 600 lei. La arhitectură nu este conferit premiul I ci doar premiul doi, tot de 600 lei,împărţit între F. Xenopol şi J. Reinike în vreme ce, pentru gravură – tehnică practicată, cu precădere, la Iaşi dar care nu eraprezentă pe simeze la Bucureşti - premiul I îi revine lui Constantin Stahi.

8

Artiştii bucureşteni, care, cu puţine excepţii, încă de la 1866 boicotaseră manifestările artistice planificate a sedeschide la Iaşi, avuseseră un pretext serios pentru a nu fi prezenţi alături de colegii moldoveni: tot în acel interval fusesedeschisă, în Capitală, începând cu 1 septembrie, Esposiţiunea Cooperatorilor din ţară

9unde, Grupa I-a o formau artele

plastice.10

În Lista generală a exposanţilor figurau Theodor Aman, Ion Georgescu, Eugen Voinescu şi N.D.Eliescu.11

Înjuriu figurau pictorul Theodor Aman, arhitecţii Paul Gothereau şi I. Socolescu şi istoricul B. P. Haşdeu.

12

Anul următor, expoziţia cooperatorilor – care era o manifestare de largă anvergură ce reunea toţi producătorii debunuri de larg consum din ţară, inclusiv creaţii artistice – avea să se ţină la Iaşi. Şi, la fel ca în cazul celei de artă din 1883,nici la aceasta nu au participat plasticienii bucureşteni de primă mărime, ci doar câţiva din eşalonul doi ori, pur şi simplu,amatori. Între cei ce au primit recompense pentru creaţiile lor se numărau câţiva expozanţi din Capitală, alături de foartemulţi localnici. Astfel, George Wonneberg primeşte diploma de clasa a doua pentru litografie înaintea ieşeanuluiConstantin Stahi, care ia diploma de clasa a treia pentru pictură; cu medalie de aur sunt distinşi ieşenii Ştefan Şoldănescupentru pictură, Dimitrie Tronescu pentru sculptură şi obscura Emilia Popovici din Bucureşti, tot pentru pictură; daralături de ei sunt laureaţi şi fotografii Bernhard Brand din localitate şi Mihail Spirescu din Galaţi, câţiva argintari şi uncoafor din Bucureşti, Paul Ştefănescu pentru... tablouri lucrate din păr; medalia de argint revine lui Constantin Jiquidi

202

Expozițiunea cooperatorilor din țară, B.A.R.

pentru caricaturi, bucureştenilor Eugen Voinescu – ce atunci ocupa funcţia deconsul general al României la Odessa, fapt pentru care era trecut cu adresa înacel oraş - Z.Hasnaş şi I. Constantinescu, pentru pictură şi respectiv, sculptură;medalie de bronz primesc trei doamne din Capitală pentru desen şixilogravură, Maria Radian, Ortensia Keminger şi Ecaterina Lungeanu iarGeorgio Vasilescu din Craiova pentru sculptură, cărora li se alătură „dl. Marcel,coafor din Bârlad” tot pentru tablouri lucrate în păr – se pare că acest gen erafoarte apreciat de public şi de juriu; în sfârşit, principesa Elena Cuza primeşteo menţiune onorabilă pentru lucrări în barbotină.

13

Dinstincţiile au fost acordate de un juriu prezidat de junimistul Nicolae Ganeşi format din Vasile Pogor, Eugen Ghica, Ştefan Emilian şi din pictorii TeodorBuiucliu şi Petru Verussi, amândoi profesori la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi.

14

Cu toate eforturile organizatorilor moldoveni, colegii munteni nu onorau,în chip deliberat, manifestările programate de aceştia.

1 „Românulu” Duminică 19 Iuniu 18832 „La Gazette de Roumanie” No.484/ 18 (30) Mai 18833 „La Gazette de Roumanie” No. 502/11 (23) Juin 1883 : „Comme nous l’avons annoncé,il avait été décidé que l’éxposition des oeuvres des artistes vivants aurait lieu cette année à Jassy.Effectuement, M. le ministre des Cultes et de l’instruction publique vient de fixer au 15Septembre la date de l’ouverture de cette exposition et le directeur de l’école des beaux arts deJassy a été invité à prendre, dans ce but, d’accord avec le conseil de cette école, les mesuresnécessaires conformement au réglement pour l’exposition.”4 „La Gazette de Roumanie” No. 574 / 10 (22) Septembre 18835 „La Gazette de Roumanie” No. 576/ 19 (25) Septembre 1883 : „La nouvelle que l’on avaitdonnée que l’exposition des beaux-arts de Jassy n’aurait plus lieu,se confirme. A l’appel que leComité de l’exposition avait adressé aux artistes roumains, dix seulement avaient répondu. Enprésence de ce petit nombre d’exposants, le misistère de l’instruction publique s’est vu obligé derenoncer à l’exposition pour cette année. La prochaine exposition à Bucarest au moins de Mai del’année prochaine.”6 „La Gazette de Roumanie” No. 582/21 Septembre (3 Octobre) 1883 : „Le directeur del’école des Beaux Arts de Jassy porte à la connaissance des artistes que le ministère de l’Instructionpublique et des cultes a fixé, irrévocablement, au 1er octobre la date de l’ouverture de l’expositionde peinture. Les envois devront être adressés au Palais des Beaux-Arts à Jassy.”7 „La Gazette de Roumanie” No. 592/ 2(14) Octobre 18838 „La Gazette de Roumanie” No. 619/6 (18) Novembre 18839 „Românulu” 22 Iuniu 188310 „Cooperatorul Român” No. 23/26 Septembre 188311 „Cooperatorul Român” No. 17/8 august 188312 „Cooperatorul Român” No. 23/26 Septembre 188313 „Cooperatorul Român” No. 33 şi 34/ 4 Noembre 188414 Ibidem

203

Giorgio Vasilescu, Rodica, bronz, M.N.A.R.

1894 - Salonul Ateneului şi noua etapă a vieţii artistice bucureştene

(sub o coordonare învechită)

Aşa cum precizam şi mai sus, arhiva Şcolilor de Belle-Arte şi a Pinacotecilor Naţionale lipseşte pe o perioadă de 9 ani,din 1878 până în 1886, fapt ce frustrează cercetarea de materialul documentar.

Exposiţiunile Artiştilor în Viaţă sunt reluate, după o întrerupere de peste un deceniu, în 1894 (ultima avusese loc în1883 la Iaşi, fără o participare remarcabilă). La începutul acelui an, pe 17 februarie, Consiliul de Miniştri aprobase un nouregulament de organizare a acestor manifestări artistice

1(vezi capitolul Regulamente). Funcţia de director al Şcolii de

Belle-Arte o deţinea din data de 13 noiembrie 1892, C.I. Stăncescu.2

În această calitate avea sarcina de a organizaexpoziţiile şi de a participa la jurizare, în ambele având deja o bogată experienţă.

În ultima decadă a lunii aprilie 1894, Stăncescu solicita o sumă de 500-600 lei pentru acoperirea cheltuielilor necesarearanjării expoziţiei (executarea unor panouri pe care trebuiau prinse tablourile - pe care el le numea paravane -, tipărireacataloagelor, transportul de la gară la sală a lăzii cu lucrări sosite de la Iaşi şi angajarea unui servitor).

3Îi sunt aprobaţi 600

lei, care însă se dovedesc insuficienţi pentru că, pe 14 mai, directorul mai cere încă 400 lei.4

Pe 27 aprilie, Stăncescu înaintează la Minister adresa prin care aminteşte că forul tutelar trebuie să numească treimembri în juriul expoziţiei pentru specialităţile pictură, sculptură şi arhitectură, deşi în acel an erau necesari doar doipentru că la arhitectură nu prezentase nimeni lucrări. Ministrul Take Ionescu îi desemnează pe sculptorul WladimirHegel, pe arh. George Sterian şi pe Constantin Esarcu pentru completarea juriului.

5Aceştia sunt anunţaţi oficial prin

adrese individuale.6

Esarcu, fiind foarte ocupat şi trebuind să plece în străinătate, se recuză din juriu printr-o scrisoaredatată 30 aprilie 1894 iar ministrul, în apostila de pe marginea acesteia, îl stabileşte drept înlocuitor pe Virgiliu Arion

7,

avocat, om politic, gazetar şi, în acel moment, secretar general al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.Expoziţia urma să fie deschisă în Palatul Ateneului, dar pentru că sălile nu erau încă terminate, Stăncescu obţine

aprobarea de a amâna cu 10 zile data vernisajului, adică pe 10 mai în loc de 1 mai.8

Chiar V. Arion, viitorul membru aljuriului este cel care dă această aprobare.

Expoziţia se deschide la data stabilită iar juriul se întruneşte pe 3 iunie pentru a judeca valoarea lucrărilor şi a repartizadistincţiile. Pe 8 iunie, Stăncescu preşedintele expoziţiei, înaintează lista laureaţilor spre aprobare ministerială.

9

La secţiunea pictură, medalia I a fost acordată lui G.D. Mirea pentru Portretul D-rei A.O.; medalia a II-a luiConstantin Artachino pentru Biblis schimbată în izvor şi lui Ştefan Şoldănescu pentru Faust meditând la lumina lămpii;

204

Ștefan Luchian, Amurg, u/p, M.N.A.R.

medalia a III-a este împărţită între Ştefan Luchian pentru Efect de lumină, Titus Alexandrescu pentru Fructe şi Surioaramică şi Dumitru Serafim pentru Portretul d-lui Dinicu. Menţiunile au fost repartizate cu şi mai mare generozitate la şapteexpozanţi: Eugen Voinescu pentru Tufănele, Nicolae Vermont pentru Târgul Moşilor, Niculae Grant pentru acuarelaStruguri, Z. Arion pentru acuarela Primule, Juan Alepar pentru Crizanteme, Ion Bălănescu pentru Portretul d-lui I.N. şiIulius Pop pentru Portrete istorice xilogravate. La secţiunea sculptură s-a decernat medalia a II-a lui Ion Georgescu pentrubustul de marmură al lui Emanuel Protopopescu Pake şi lui Ştefan Ionescu-Valbudea pentru Copil dormind şi bustul D-reiGrădişteanu; medalia a III-a i-a revenit lui Filip Marin pentru Cugetarea iar menţiunea lui Dimitrie Paciurea pentru unbust de marmură.

La scurt interval după depunerea acestui proces verbal, au survenitproteste ale unor expozanţi şi cereri de explicaţii din partea ministrului.Din explicaţiile date de C.I. Stăncescu reiese că, din diverse considerente,nu toţi membri juriului semnaseră acel proces verbal iar între cei rămaşi seiscase o divergenţă în privinţa amplificării numărului de menţiuni - la carepreşedintele expoziţiei se opusese, creând nemulţumiri.

10

Ofensat probabil pentru că nu-i fusese acordată medalia de clasa I, aşacum merita, sculptorul Ion Georgescu refuză distincţia primită, sub cuvântcă deja beneficiase de ea în 1881 şi, în consecinţă, demisiona şi din juriu.

11

Decizia sculptorului a creat un adevărat scandal. Directorul şicolegul său de catedră, C.I. Stăncescu, aflat în imposibilitate de a lua odecizie, înaintează petiția sa la Minister.

12Iritat de această situaţie, Take

Ionescu redactează un răspuns aspru în care refuzând primirea demisieidin juriu pune chiar alternativa demisiei din funcţia de profesor dacăpetentul îşi menţine poziţia. Iar dacă refuză medalia şi banii, sumacuvenită putea fi destinată elevilor săraci.

13Dovedindu-se veridicitatea

spuselor lui Ion Georgescu, Stăncescu face o întâmpinare la Minister princare cere anularea medaliei acordată acestuia şi repartizarea banilor la 8elevi defavorizaţi, a căror listă o şi înaintează.

14Solicitarea este aprobată şi

elevii îşi primesc banii; din acea sumă mai rămăseseră 25 lei care îi sunt daţi unui alt elev nevoiaş.15

Ion Georgescu nu a fost singurul nemulţumit: un grup de plasticieni tineri - în mod paradoxal chiar unii dintre laureaţi -trimit ministrului o scrisoare de protest la adresa preşedintelui expoziţiei, C.I. Stăncescu, şi a abuzurilor acestuia.

16Începând cu

un compliment la adresa ministrului Take Ionescu, faţă de care toţi plasticienii erau recunoscători pentru reluarea firuluiîntrerupt al expoziţiilor, protestatarii - Ştefan Luchian, Constantin Aricescu, Titus Alexandrescu, Ion Bălănescu, GheorghePopovici şi A. Vintilescu - obiectau faţă de regulamentul care acorda preşedinţia expoziţiei directorului Şcolii de Belle-Arte,când ar fi fost mai corect ca acesta să fie ales dintre expozanţi căci numai unul dintre ei "poate lucra în binele general, căci el

206

Ion Georgescu, Emanuel Protopopescu Pake,marmură, M.M.B.

207

Filip Marin, Studiu de nud,

marmură, M.N.A.R.

Ștefan Ionescu-Valbudea, Copil dormind,

marmură, M.N.A.R.

cunoaşte de aproape viaţa şi cerinţele artiştilor." Criticile la adresa lui Stăncescu se concentrează asupra faptului că favoriza peunii expozanţi în detrimentul altora: "Actualul preşedinte a căutat să nască discordie între artişti, părtinind pe unii şi neglijândpe alţii. (...) A arătat lipsă de autoritate şi şi-a prigonit elevii sdruncinându-le existenţa."

17

Nemulţumirile erau legate şi de sumele la care fuseseră evaluate lucrările pentru achiziţii, unele fiind mărite iar altelemicşorate, exemplul cel mai palpabil fiind acela al lui Juan Alpar căruia îi fuseseră acordaţi 700 lei în loc de 600, cât ceruseel. În final semnatarii cer, cu fermitate, modificarea regulamentului ameninţând că "altfel ne vedem în imposibilitate de amai expune sub actualul preşedinte." Tinerii revoltaţi anunţau deja secesiunea faţă de mişcarea oficială ce avea să seproducă în 1896 prin înfiinţarea Salonului Artiştilor Independenţi.

Petiţia nemulţumiţilor fusese înregistrată la Minister pe 22 iunie. Ca oreacţie la aceasta, un grup mult mai mare de susţinători ai lui Stăncescu, depunpe 12 iulie 1894, o adresă prin care îl elogiază atât pe acesta cât şi pe TakeIonescu: "Exposanţii primului salon înfiinţat sub auspiciile On. Minister alInstrucţiunei Publice (sic!) exprimă atât Dv. cât şi D-lui Preşedinte alExposiţiunei pentru tactul şi energia ce a întrebuinţat, mulţumirile lor şirecunoştinţa."

18Între semnatari, pe lângă tineri absolvenţi, se aflau şi nume

deja sonore de plasticieni prestigioşi: Iacob [Iacovache] Constantinescu, C.I.Petrescu, Ion Marinescu, Pericle Capidan, Petre Şerbănescu. Eugen Voinescu,Juan Alpar, Filip Marin, Constantin Artachino, Nicolae Bran, WladimirHegel, Iuliu Poenaru, Petre Ionescu, Ştefan Ionescu-Valbudea şi Sava Henţia.

După formularea succintă şi la obiect a acestei scrisori se poate vedeaclar că era un răspuns direct la acuzele din cea a protestatarilor, încercând săcontracareze acuzele de lipsă de autoritate şi sădire a discordiei întreexpozanţi prin aprecierea tactului şi energiei de care dăduse dovadăpreşedintele în organizarea manifestării artistice. E uimitoare precizarea căsalonul era pentru prima dată înfiinţat sub auspiciile Ministerului căci şipână atunci, încă de la înfiinţarea Exposiţiunii Artiştilor în Viaţă, în 1865,aceasta fusese subvenţionată şi avizată de forul tutelar. Este posibil ca, în graba de a redacta această adresă de adeziunela regulamentul în vigoare şi la principiile de organizare ale preşedintelui Stăncescu, petenţii să fi pierdut din vedereacel amănunt. Ori poate doreau, la rândul lor, să-l măgulească pe ministrul în funcţie pentru a nu lua vreo măsurăpunitivă contra lui Stăncescu.

Prin rigiditate şi prin cumularea în mâinile sale a mai multor poziţii importante – aceea de director al Şcolii de Belle-Arte şi al Pinacotecii, de director al expoziţiei dar şi pentru implicarea sa în lumea spectacolului, ca director al TeatruluiNaţional (1870 şi 1877-1878, pentru care a făcut traduceri, prelucrări şi a scris piese originale ) – Stăncescu devenise opersoană invidiată, temută, urâtă, detestată şi criticată. Această ubicuitate în sferele artei, fie ea lirică, dramatică sau

208

Ion Georgescu

209

plastică, precum şi intransigenţa înadmiterea elementelor novatoare aduse detineret, l-au făcut obiectul săgeţilorumoriştilor. Unul dintre aceştia, care seascundea sub pseudonimul SacruPionesuf publicase, încă din 1881,pamfletul Cistanciada, Epopee serioasă înşase cânturi. Prin caracterizarea umoristicăşi prin detaliile privind comportamentuleroului său, este posibil ca autorul să fifost vreun elev al acestuia, ce avusese desuferit de pe urma inflexibilului profesorşi care, în acest mod, se răzbuna pentrunecazurile ce-i fuseseră pricinuite.Stăncescu este ironizat atât pentrumultiplele dar contestabilele saledisponibilităţi intelectuale, cât şi pentrupedanteria cu care se îmbrăca, pentrudecoraţiile şi recompensele pe care le-aadunat, ca şi pentru preţiozitatea cu careîşi predă cursurile : „C.I. Stăncescu delParis e numele lui. Mare talent, puternicgeniu, pictor vestit, artist consumat,profesor savant, orator academic elocinte,puternic mare. Iacă omul care, cu toateaceste daruri dumnezeesci, abia ecunoscut pe ici pe colea. Ce rea e lumeaasta! Ce ingrată! (...) Dar portul?Totdeauna mănuşi à la Chimiţă

19; această

comparaţiune nu’l va supăra de loc,fiindcă mai toţi poeţii şi artiştii distinşi aumurit nebuni – şi apoi se ştie că lesextrémes se touchent. Totdeauna o cravatăeflorată, broşată, pichetată, pompadour,

Nicolae Petrescu-Găină, C.I. Stăncescu, Costică del Paris, acuarelă, B.A.R.

înconjurând un guler à la cavalerul din mediul ev şi înţepată cu câte un ac preţios ce amăgeşte şi pe actriţe. (...) El a ajunsdirector al Esposiţii, profesor de estetică, orator, membru, etc. etc. şi a umflat şi câteva medalii de merit, başca de gălbinaşi,de recompense, bez Steaua României, plus cavaleria talienească, toate acestea fiindcă a avut de gând să lupte pentruprogresul artelor frumoase în general şi în particolar al Şcoalei de Belle-Arte. (...)

Acum vreau să vă spui că Costică e şi profesor de estetică la Şcoala de Belle-Arte. Mică funcţie în raport cu ştiinţa lui.Ştiţi d-voastră că estetica este o ramură a filosofiei; prin urmare iată-l şi filosof. Filosof estetic! Foncţiunea devine

considerată şi mai mică. Să-l vedeţi pe Costică al mă-sei cum vine la şcoală, cum punându-şi jobenul (căci

nici nu poartă altfel de pălărie) pe masă, scoate cu graţie batista şi o trânteşte în fundulcapelcei (...); trece de câteva ori amândouă mâinile prin părul ce portă negligé, şi să-lmai vedeţi pe Costică cum atinge în generalităţi, în fiecare lecţie, toate cestiunile deestetică. Acesta e un fapt care probează că ştie în detalii şi complect materia. Sâc vouăprofesorilor care nu aţi avut estrema fericire să învăţaţi de la profesorul de Estetică alŞcoalei de Belle-Arte cum trebue să posaţi în faţa elevilor voştri după regulile estetice.Lumea însă se’ntreabă ce este pricina că elevii Şcoalei de Belle-Arte din Bucureşti nuştiu estetică decât prin propriul lor travaliu; care e causa că ei sunt siliţi să’şi facă singuristudiul în această ştiinţă începând de la a b. (...) Causa e că Costică al maichii e aşa deprofund ca un metafisic încât nu-l înţelege nimenea. (...) În fine, Costică e profesor întoată puterea cuvântului, însă fără şcolari.”

20Unul dintre cei mai înverşunaţi şi virulenţi

atacatori era caricaturistul Nicolae Petrescu- Găină, fost elev al Şcolii de Belle-Arte pecare nu o putuse termina din cauză că fusese eliminat de Stăncescu în urma unei farseprin care turtise preţiosul ţilindru al profesorului aşezându-se, chipurile, din nebăgarede seamă pe el. Portretul şarjat al profesorului fusese de multe ori publicat în paginilerevistelor umoristice şi avea să decoreze aşa cum se va vedea mai jos, copertacatalogului independenţilor din 1896, iar în 1898 să apară în albumul Contimporani

21

cu legenda Costică del Paris – Sunt autorul frumosului, dar nu e nici o înrudire între noi. În anul 1894 s-au făcut importante achiziţii, atât pentru Pinacoteca bucureşteană cât şi pentru alte instituţii.

Recomandarea pentru achiziţii o făcuse C.I. Stăncescu iar acesta reprezentase principalul motiv al nemulţumirilorproduse în rândul semnatarilor scrisorii de protest. Pe 31 mai, directorul Şcolii de Belle-Arte înaintează ministeruluio listă cu propuneri, în care preciza că aceasta era rodul înţelegerii verbale cu deţinătorul portofoliului Cultelor şiInstrucţiunii Publice care făcuse mai multe vizite la expoziţie şi-şi exprimase opţiunile pentru anumite lucrări.Operele propuse sunt: Surioara mică şi Fructe, pasteluri de Titus Alexandrescu cu câte 300 lei fiecare, Crizanteme,pictura în ulei de Juan Alpar cu 700 lei, Biblis schimbată în izvor de Constantin Artachino cu 1200 lei, Cap de femeieşi Interiorul capelei vechi Cantacuzino de la Sinaia de Nicolae Bran pentru 300 şi, respectiv, 200 lei, Linişte (amurg)

210

Nicolae Petrescu-Găină, C.I. Stăncescu, directorul Școlii de

Belle-Arte, tuș, B.A.R.

şi Efect de lună de Ştefan Luchian cu câte 500 lei fiecare, Tufănele de Gheorghe Popovici cu 500 lei, Faust meditândla lumina lămpii şi Un băiat italian de Ştefan Şoldănescu cu 1000 şi respectiv, 500 lei, Târgul moşilor de NicolaeVermont cu 600 lei şi Vânat, acuarelă de Ion Georgescu pentru 400 lei.

22Pentru că Stăncescu sugerase în adresa lui ca

aceste lucrări să fie cumpărate "pentru Pinacoteca din Bucureşti precum şi pentru alte colecţiuni ce ar fi bine săînceapă a se forma şi prin capitalele districtelor", parte din ele sunt repartizate la instituţii de cultură din ţară: pânzalui Alpar e trimisă liceului din Craiova, prima pictură a lui Bran e destinată liceului din Ploieşti iar cea de-a douaInstitutului Teologic din Capitală; Tufănelele lui Popovici tot pentru liceul craiovean.

La scurt interval artiştii cărora le fuseseră reţinute lucrările îşi reclamă sumele cuvenite. Cel dintâi care depune o cerereîn acest sens pe 24 mai 1894 esteieşeanul Ştefan Şoldănescu.

23Prin

rezoluţia ce-i acordă preţul stabilit,ministrul stabileşte ca lucrarea săintre în patrimoniul Pinacotecii dinIaşi. Ziua următoare, Niculae Branîşi cere drepturile

24iar pe 3 iunie

Ion Georgescu.25

Şi regele s-a arătat interesat deexponate şi a făcut mai multeachiziţii printre care şi sculptura înghips a lui Filip Marin, cu 800 lei.La aceasta se adăugau Marina luiEugen Voinescu pentru 400 lei,Flori (un coş cu glicină) de JuanAlpar pentru 300 lei, În cârciumăde Nicolae Vermont pentru 450 lei,

Studiu de femee de Nicolae Bran pentru 400 lei (aceasta retrasă din lista de achiziţii a Ministerului) şi Struguri de Iacob[Iacovache] Constantinescu pentru 200 lei.

26

După cum se poate vedea, pe lângă suma ce le revenea odată cu medalia de valoare, majoritatea laureaţilor au fost şibeneficiarii sumelor rezervate în bugetul Ministerului sau în caseta personală a regelui pentru achiziţii.

După închiderea expoziţiei, C.I. Stăncescu înaintează la Minister socotelile privind cheltuielile şi beneficiile obţinuteîn urma acesteia. Astfel, din vânzarea biletelor pentru cele două zile când intrarea era cu plată, luni şi vineri, se obţinuseră89,65 lei.

27Cheltuielile fuseseră mult mai mari, de 1400 lei: 140 lei costase imprimarea a 500 cataloage executată de

redacţia ziarului "L'Indépendance Roumaine"28

, 72 lei pentru tipărirea a 120 diplome litografiate la Foto-Lito-ZincografiaI. Marvan

29şi o sumă identică pentru 200 invitaţii executate de Tipografia "Lupta"

30La acestea se adăugau sumele cuvenite

211

Eugen Voinescu, Marină, u/p, după Lumea Ilustrată No. 6/1895

pentru premiile care fuseseră acordate cu multă generozitate: medalia de clasa I valora900 lei, cea de clasa a II-a 425 (fiind 4 laureaţi la această categorie făcea 1700 lei) iarcea de clasa a III-a 250 lei (tot 4 beneficiari, ceea ce făcea 1000 lei), în total 3600 lei.

31

Au mai fost şi cheltuieli mărunte ce se ridicau la 89,65 lei (şuruburi, cuie, mărcipoştale, un geam pentru un tablou, spirt şi cârpe pentru şters geamurile, platatransportului de la gară la Ateneu şi înapoi a lucrărilor venite de la Iaşi, transportulscărilor pentru ridicarea tablourilor pe perete, plata oamenilor care spălaserăgeamurile, curăţaseră covoarele şi ajutaseră la panotare, mai multe curse cu trăsura,inclusiv pe aceea angajată cu ocazia vizitei regale la expoziţie).

32

Pe 22 iunie, Stăncescu trimitea la Minister adresa nr. 108 prin care înaintadiplomele laureaţilor, spre a fi semnate şi ştampilate. Pentru a evita, probabil,confruntarea cu tinerii artişti ce-şi arătaseră făţiş opoziţia faţă de el, directorul Şcolii deBelle-Arte sugera ca aceste diplome să fie înmânate la Minister, odată cu sumele cuvenitefiecărui premiant.

33Pe spatele adresei au fost trecute numele fiecăruia dintre medaliaţi şi

numărul diplomei, în dreptul căreia trebuia fiecare să semneze de primire. Este de mirarecă trei dintre autorii protestului către minister - Ştefan Luchian, Titus Alexandrescu şiIon Bălănescu - în loc să-şi continue fronda şi să refuze distincţia, se grăbiseră să intre în

posesia ei şi să semneze respectiva hârtie. În schimb nu o semnează tocmai acei medaliaţi care-şi arătaseră adeziunea faţă deStăncescu : Juan Alpar, Eugen Voinescu şi Ştefan Ionescu-Valbudea. În 1897, când noulministru Spiru Haret a semnat diplomele premianţilor acelui an, i-a remis lui Stăncescuşi diplomele laureaţilor anului 1894, pe care aceştia încă nu le ridicaseră, după cum s-avăzut mai sus.

O singură cronică, apare despre această expoziţie, foarte amănunţită şi descriptivăsemnată de Nicolae Petraşcu în revista "Ateneul Român".

34

Comparată cu anterioarele manifestări oficiale, în expoziţia din 1894 se constată oradicală înnoire a expozanţilor, în majoritate foarte tineri, dar şi absenţa numelorconsacrate ale picturii româneşti. S-au înnoit şi preferinţele tematice ale participanţilorfiind predominante peisajele şi naturile statice, în special florile, în vreme ce subiectelemitologice, livreşti şi istorice, altădată în număr însemnat, acum sunt minoritare sauchiar inexistente, fapt remarcat şi de C.I. Stăncescu în discursul său inaugural, în caredeplângea lipsa compoziţiilor tematice. Nicolae Petraşcu găsea scuză pentru aceastăsituaţie în faptul că expoziţia a fost anunţată în pripă şi artiştii nu au avut vreme să sepregătească aşa că au adus ce au avut gata. A doua explicaţie este că " (...) tablourile decompoziţie se arată îndeobşte mai târziu în istoria artei unei ţări. Trebuie la început să

212

Ștefan Luchian, fotograf necunoscut,după Theodor Enescu, Scrieri despre arta, 2000

Constantin Artachino, foto:GustavWaber, București, colecția autorului

priveşti natura în parte, în fiecare element, în fiecare figură a ei; să ştii deocamdată a pune pe picioare şi cu viaţă acesteelemente, aceste figuri aşa cum ni se înfăţişează ele în natură, cu atitudinile lor adevărate şi pitoreşti şi numai în urmă a-ţi lărgiorbita ochiului şi a le privi mai multe la un loc în relaţia şi armonia unei împrejurări (...). Singură realitatea contemporanădomneşte în toată exposiţia. Aşa e curentul modern; toţi privim spre realitate. Artiştii merg şi ei cu şuvoiul ce ne duce."

35

Dacă orientarea expozanţilor era modernă, nu acelaşi lucru se putea spune despre organizarea ce-i revenea luiStăncescu, om din vechea gardă, a pionierilor plasticii naţionale, care nu-şi putea depăşi formaţia academistă şi, mai ales,poziţia autoritară de arbitru necontestat al mişcării artistice locale. Această situaţie va duce peste doi ani la o sciziune însânul breslei artistice, şi aşa destul de redusă şi neomogenă ca preocupări şi idealuri.

1 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 333/1894, filele 66, 66v, 712 Adrian-Silvan Ionescu - Învăţământul artistic românesc 1830-1892, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999, p. 3013 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 333/1894, f. 1064 Ibidem, f. 1465 Ibidem, f. 1076 Ibidem, filele 108-108v7 Ibidem, f. 1098 Ibidem, f. 10410 Ibidem, f. 20011 Ibidem, f. 19712 Ibidem, f. 19613 Ibidem, f. 19814 Ibidem, filele 206-20715 Ibidem, filele 247-24816 Raul Şorban (coordonator) - 100 de ani de la înfiinţarea Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti 1864-1964, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1964, pp. 43, 14317 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 333/1894, filele 204-204v18 Ibidem, f. 276; Raul Şorban - op.cit.19 Chimiţă era un personaj grotesc al Bucureştilor, vagabond şi nebun, de care se făcea haz pe străzi.20 Sacru Pionesuf – Cistanciada. Epopee serioasă în şésse cânturi, Tipografia Modernă Gr. Luis, Bucuresci, 1881, p. 7, 10, 12, 23, 2521 Victor Ionescu – Albumul „Contimporani” de N. Petrescu-Găină, „Materiale de Istorie şi Muzeografie”, Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti,I/196322 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 333/1894, f. 175-175v23 Ibidem, f. 4524 Ibidem, f. 14925 Ibidem, f. 17726 Ibidem, filele 188-189v27 Ibidem, f. 24528 Ibidem, f. 25829 Ibidem, f. 26931 Ibidem, f. 19632 Ibidem, f. 24633 Idem, dosar 152B/1897, vol. I, f. 13834 N. Petraşcu - Expoziţia artiştilor români în vieaţă, "Ateneul Român" No. 6/15 iunie 1894; Petre Oprea - Cronicari şi critici de artă plastică înpresa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, p. 101

213

G.D. Mirea, PrincipeleDimitrie Ghica, u/p, M.N.A.R.

1895 - preludiul secesiunii

Faţă de perioada anterioară, a directoratului lui Theodor Aman, când expoziţiile nu s-au putut deschide anual, în timpullui C.I. Stăncescu programul manifestării oficiale a căpătat caracter anual. Chiar dacă stilul lui Stăncescu displăcea generaţieitinere şi răzvrătite, totuşi, tenacităţii sale se datoreşte programarea la dată fixă a salonului. Expoziţia se deschide la 5 mai, înprezenţa ministrului Take Ionescu şi a unui numeros public.

Dar, în 1895, animozităţile s-au intensificat şi sciziunea dintre cei adunaţi în jurul preşedintelui expoziţiei şi contestatariiacesteia s-a adâncit. Documentele legate de organizarea expoziţiei sunt destul de puţine pentru acest an şi datează din perioadaulterioară închiderii. Printr'o adresă din 14 iulie 1895, Stăncescu înainta la Minister lista cheltuielilor făcute cu instalareaexpoziţiei şi chitanţele doveditoare.

1Fusese investită suma de 1000 lei pentru diverse materiale consumabile şi pentru achitarea

meseriaşilor (satin pentru panouri, sfoară, imprimarea cataloagelor, invitaţiilor şi diplomelor, achitarea transportului diverselorobiecte şi al florilor pentru decorarea sălii, onorariul tapiţerului şi tâmplarului ce lucraseră la ornamentarea şi pregătireaspaţiului).

Ca şi în anul precedent fuseseră acordate multe distincţii, trei medalii de clasa a II-a, lui Titus Alexandrescu, EugenVoinescu şi Dimitrie D. Mirea - fiecăruia revenindu-i suma de 333,34 lei - şi zece medalii de clasa a III-a lui Juan Alpar, NicolaeGrant, Artur Segal, Emil Sperlich, T. Stopani, Ipolit Strâmbulescu, Arthur Verona, I. Voinescu, C. Dumitrescu şi M. Gheorghiu,a câte 200 lei fiecare.

2Astfel fuseseră cheltuiţi încă 3000 lei din bugetul prevăzut pentru expoziţii, aşa cum era prezentată situaţia

financiară trimisă contabilităţii.3

Protestatarii din anul precedent doriseră să-şi retragă lucrările în momentul când au văzut că, la alegerea reprezentanţilorexpozanţilor în juriu au ieşit, printr-o abilă mişcare de culise, tot acoliţii lui Stăncescu.

4Conform regulamentului de funcţionare

al expoziţiei, lucrările odată acceptate de juriu, nu mai puteau fi înapoiate autorilor decât după închiderea expoziţiei.5

Aşa cănemulţumiţii nu au avut încotro şi au trebuit să se supună regulei şi să-şi lase lucrările pe simeză.

Cronicile expoziţiei sunt numeroase şi nu deosebit de favorabile.6

Autorul articolului din "Adevărul" ce se ascundea subpseudonimul Index, dă încă de la început ca subtitlu, un sumar cu notă satirică al conţinutului salonului: "Struguri de sticlă.Femeia cu tibişir. Luna ruptă. Ţărani mascaţi. Frizeria naţională. Un om perplex, Portret pe spanac, etc".

7

Cronicarul nu găseşte nici un expozant care să-i merite laudele, nici chiar pe Grigorescu a cărei tehnică de lucru, cu petemari de culoare, fără intrare în detalii inutile, îi displace: " (...) un fel de ţărani care, cu căruţe şi boi întocmai ca la noi dar ei umblămascaţi şi pământul lor e făcut din bucăţi de culori murdare şi uscate. Ce lume curioasă!"

215

Casele din peisajul lui Constantin Artachino - unul dintre revoltaţi - i se par "turnate în papier maché”, "luna e făcută dintrei bucăţi inegale, foarte roşii şi lipite între ele cu bucăţi de nori foarte lungi". Portretul lui D. Serafim "reprezintă în modul celmai fidel şi mai reuşit capul de ceară de la vitrina magazinului Paul coiffeur român".

De altfel, întregul aspect al sălii sufocată de lucrări şi prost luminată, îl dezamăgeşte iar valoarea exponatelor cu atât maimult, amintindu-i de lucrările cele mai lipsite de valoare artistică, panoramele, care prezentau aspecte de pe câmpurile de luptăale celor mai recente războaie - aşa cum fuseseră cele instalate în Bucureşti, inspirate de campania din 1877-1878

8- sau cu peisaje

din zone exotice, greu accesibile: " (...) Prima sală în care am intrat, întunecată, plină, ticsită de tablouri aşezate în modul cel mainenatural posibil, mi-a dat de la primii paşi, iluzia panoramei Dlui Braun. Credeam la început că'i numai o iluzie, dar vai! o

examinare mai de aproape m'a convins că iluzia trebuie să se transforme într'o tristă realitate.Când zic tristă, asta nu înseamnă că vreau să blamez arta şi pe artiştii panoramei; pe aceia îi admir, căci ştiu să'ţi dea impresia

nenaturalului şi a oribilului în gradul cel mai înalt. Artiştii cei serioşi de la Ateneu fac o slabă concurenţă în direcţia asta şi nicide artele frumoase nu se apropie - bâjbâiesc între Rubens şi Braun, dar îi ruşinează şi'i compromit pe amândoi".

Din cronica scrisă în zeflemea de Index reiese că şi el suferea, la fel ca gazetarii din deceniile anterioare de aceeaşiimposibilitate de a discerne licenţele plastice şi a aştepta de la artişti un mimesis pur, o reproducere fidelă a naturii şi afiinţei umane.

216

Arthur Verona, Je proteste!, u/p, dupăLumea Ilustrată No.5/1895

Ștefan Luchian, Vezi tu Stane, vine iarna, u/p, după Lumea Ilustrată No.5/1895

Aceeaşi neînţelegere o dovedeşte şi Theodor D. Speranţia în Cronica sa din "Lumea ilustrată".9

Şi el laudă realismul şi forţapictorilor de a-l reda cât mai corect.

Chiar dacă îl elogiază pe Grigorescu drept "copilul dezmierdat al naturei" ce "şi-a cucerit demult bastonul de mareşal alpicturii româneşti", nu-şi poate înfrâna o ironie la adresa unuia dintre tablourile expuse ce purta specificarea că nu este terminat,"ca şi cum celălalt ar fi terminat!"

Oricum, cronica lui Speranţia este, în general, favorabilă şi denotă competenţă în analizarea lucrărilor, aşezând pe fiecareexpozant la locul cuvenit al scării valorice. Pe G.D. Mirea îl etichetează drept "cel mai mare portretist român", apreciind lamaximum trăsăturile prinţului Dimitrie Ghica ieşite de sub penelul acestuia. Marina lui Eugen Voinescu este acoperită desuperlative. Pe Artachino îl criticăpentru că-i lipseşte "delimitarea umbreişi a luminii aşa cum, mai ales, un tabloude gen o reclamă" în compoziţia Colţ dinatelierul meu. Lui Titus Alexandrescu îicontestă verismul din alegoria La Verité,iar lui Ion Bălănescu expresivitatea dinCapul de expresie. Muncitorul revoltat allui Arthur Verona, intitulat Je proteste,este apreciat pentru valoarea sa de mesajşi pentru curajul de a aborda tematicasocială. În Luchian sesizează un talentviguros care se va afirma plenar în viitorchiar dacă în compoziţia cu ţigani pecare o prezenta acum dădea dovada uneineglijenţe tehnice: "Ştefan Luchian areun foarte original temperament şi, deşiîn cele şase pânze ale sale, şi chiar în Vezitu Stane, vine iarna, deşi nu prea străluceşte printr'o ireproşabilă execuţie, totuşi, nu mă feresc a spune că este o poezie ciudată,un amestec de graţie şi de ironie care doarme în sufletul lui Luchian. Pe el îl atrag scenele bizare ori naive şi când va dobândisiguranţa care să dea penelului său naturalul şi căldura comunicativă a transiţielor insensibile în ton şi lumină, mă prind căLuchian va şti să ne dea întrupată epopea acestor copii rătăciţi ai Indiilor îndepărtate, care parcă au ceva de spus lui Luchian".

Toţi ceilalţi expozanţi beneficiază de comentarii mai lungi sau mai scurte în cronica lui Th. Speranţia. Importantăpentru cercetătorul contemporan este ilustrarea acelui număr al revistei şi al următorului cu reproduceri ale celor maireprezentative lucrări din expoziţie, unele menţionate de cronicar, altele nu.

10În acest fel, multe dintre lucrările a căror

urmă s-a pierdut, capătă azi concreteţe şi pot îmbogăţi iconografia aferentă unei istorii a saloanelor oficiale. Intenţia de a

217

Constantin Artachino, Colț din atelierul meu, u/p, după Lumea Ilustrată No.6/1895

218

Benjamin Constant, O femeie din Algeria, u/p, M.N.A.R.

219

publica aceste imagini era anunţată de redacţie încă de la numărul precedent când, într-o notă, era anunţată deschidereaexpoziţiei şi desfăşurarea vernisajului.

11

Cronici ample consacră expoziţiei şi Nicolae Petraşcu în "Ateneul Român"12

, G.I. Ionnescu-Gion în "Revista Nouă"13

,Claymoor (Mişu Văcărescu) şi Diogène (Oscar Briol) în "L'Indépendance Roumaine".

14Nicolae Petraşcu e rezervat în laude şi

găseşte manifestarea mai slabă decât cea din anulprecedent : „Puţine cuvinte avem de zis asupraExposiţiei artiştilor de anul acesta. Nu doar că ocredem inferioară celei de anul trecut, cum li se pareunora, cin fiindcă e alcătuită mai tot din aceleaşinume de artişti, şi fiindcă în artă progresul nu sesimte într’un timp atât de scurt.”

15După o dizertaţie

asupra cauzele care au încetinit evoluţia artelorplastice la noi, dând exemplul Franţei care, în pofidastrăluciii atinse în vremea Regelui Soare, a avut multmai târziu un Salon, autorul aminteşte lucrările maimultor artişti francezi, achiziţionate recent şi expuseîn sala de onoare. Nu se poate abţine să nu remarce,ironic, faptul că „profilul de femee al D-lui Henner,trebuie să fie făcut de a suta oară”. Un elev român alacestuia, imitându-i maniera, are rezultatelamentabile, aşa cum o demonstrează pânzele ce leprezintă : „(...) Bucăţile d-lui Serafim, ce ni le trimiteanul acesta din Paris, între altele două nuduriimposibile, avînd aerul unor cadavre petrificate,trupuri de os luciu, reci şi goale pe dinăuntru.”Comparativ cu acestea, operele lui NicolaeGrigorescu sunt pline de viaţă fiind investite cunervul creaţiei înfrigurate : „În faţa lucrărilor străinepomenite, stau două pânze ale D-lui Grigorescu–anul acesta s’a unit şi d-sa cu toţi artiştii noştri –

pânze care, împreună cu portretul Principelui Dimitrie Ghica de D. Mirea, luptă şi’şi ţin locul cu demnitate şi cu onor, dupănoi. O femee lucrând de D. Grigorescu e un tablou de mult gust, de un colorit şi de un modelaj fermecător. (...) În adevăr, picturaD-lui Grigorescu are farmecul tainic de a atinge coardele adânci ale simpatiei omeneşti. În faţa figurilor sale te simţi iubit de eleca de nişte fiinţe vii şi le iubeşti asemenea ca pe nişte fiinţe vii.

Carolus Duran, Nud pe fond roșu, u/p, M.N.A.R.

Întoarcerea de la câmp, un car cu ţărani ce se întorc acasă într’amurg, e una din acele bucăţi minunate ale D-lui Grigorescuîn care revezi resfrânt cu o putere surprinzătoare, întreg felul de viaţă, toată existenţa ţăranului român. Netăgăduit, D.Grigorescue pictorul fericit al naturei noastre câmpeneşti. Cei ce nu înţeleg enorma, covârşitoarea sa putere, sunt de compătimit.”

16Este

lăudat, în continuare, portetul Principelui Ghica – „Beizadea Mitică”, după cum era alintat de contempori – realizat, „într-o

factură largă”, de penelul lui G.D. Mirea. Aici, Petraşcu atrage atenţiaasupra marilor carenţe pe care le are publicul în înţelegerea şi apreciereamanierei de lucru a artiştilor contemporani, ce nu mai putea corespunde cucele ale maeştrilor din vechime : „Din pricina acestei facturi sunt unii careprivind portretul Principelui, se întreabă în mod naiv : ce are pe obraz,bucăţi neregulate de carne, bube?! Adică fac aceeaşi imputare ce i-o fac încămai mult D-lui Grigorescu, că nu sunt destul de modelate, destul de sfârşite,lucrările acestor doi fruntaşi pictori români. Dacă astfel de naivităţi n’ar fi spuse câte odată şi de omeni ce trec drept oameniinteligenţi, le-am lăsa de o parte, fără îndoială(...)

Pictura ca şi literatura se modelează după sufletul nostru contimporan, a cărui caracteristică e viaţa agitată, viaţa în mişcare,în frământare zilnică şi neîntreruptă, spre deosebire de calmul şi placiditatea ce caracterizau antichitatea, spre deosebire de

220

Titus Alexandrescu, La Verité, u/p, după LumeaIlustrată No.5/1895

Jean Jaques Henner, O nimfă, u/p, după Lumea Ilustrată No.5/1895

221

misticul şi extaticul medieval. Această viaţă febrilă pătrunde în arte cât mai mult. Întrre portretul unui pictor modern frances, încare palpită şi mişcă carnea sub respiraţie, şi între o madonă de Rafael, unde vezi liniile statice şi modelajul extrem, este o lumede despărţire, este prefacerea sufletului nostru din ceea ce era acum câteva sute de ani, e acel caracter al modernităţii, viaţa vie faţăde liniştea imobilă, de seninătatea renaşterei care copia antichitatea.”

17Nicolae Petraşcu avea disponibilitatea de a explica, foarte

clar, cititorilor săi fenomenul modernizării artei şi mijloacele de a o percepe caatare. Îşi încheie acest excurs într-o tonalitate entuziastă la adresa modernităţiimanifestate de artiştii noştri de frunte : „Fiecare lucrează viu, însufleţit, fluid, cuviaţă, nu împietrit, nu imobil. De aceea, carele cu boi ale D-lui Grigorescu mergcu adevărat, nu sunt rigide; de aceea portretele D-lui Mirea respiră, vorbesc. Aintra în viaţă cu artele plastice e cea din urmă culme a desăvârşirii.”

18Asupra

expozanţilor mai tineri se fac referiri doar în treacăt. Despre cei care maiexpuseseră şi anul trecut – Luchian, Artachino, Alexandrescu, Alpar, Voinescu şiValbudea - nu consideră a mai fi necesar să vorbească pentru că o făcuse atunci.Arthur Verona, Nicolae Grant şi mai tinerii Emil Sperlich şi Ipolit Strâmbu suntpromiţători, dar au încă de învâţat. Autorul conchide, cu nedisimulatăamărâciune : „Mai toţi tinerii noştri pictori au aptitudini, dar mai nici unul nu sepune să muncească cu dragoste sinceră de artă, începând cu alfabetul meseriei şiridicându-se treptat în sus spre culmea ei.Şi fără o astfel de muncă conştiincioasă nuse poate atinge niciodată desăvârşirea, aceasinteză măreaţă a frumosului.”

19

Faţă de ceilalţi cronicar, Ionnescu-Gion este entuziasmat de progresul făcut

de arte la noi în timp atât de scurt, păunând aceasta pe seama capacităţii de asimilare şiadaptare a spiţei latine din care face parte poporul nostru : „Un exemplu de salt, numortal, dar colosal, e şi cu exposiţiunea anuală de pictură, care a prins rădăcină şi’n doi ania dat cât într’alte părţi n’ar fi dat în 20 de ani.

Toţi neo-latinii sunt iuţi la fire, şi la simţire, şi la pornire : adevărul acesta eîndeobşte recunoscut. (...) Dar ca Românul, nici un neo-latin nu aleargă mai iute pedrumul progresului, nici nu se modelează mai cu înlesnire şi mai cu noroc, dacă numai cu pricepere.

Exposiţiunea de pictură şi de... ceva sculptură şi de vreo câteva specimene dearhitectură e încă una din probele cele mai vorbitoare şi mai convingătoare despre aceastăputere a Românului din ultimul deceniu al secolului.”

20Gion este unul dintre cei dintâi

Alexandre Cabanel, Portretul Doamnei X,u/p, după Lumea Ilustrată No.5/1895

Carolus Duran, Autoportret, creion,din Le Monde Illustré, No.1466/2 Mai 1885

care foloseşte termenul de salon pentru expoziţiaanuală de la Ateneu.

21În continuare, autorul critică

modul în care au fost acordate distincţiile, fără a seţine seama de inegalitatea şanselor dintre maeştriiconsacraţi şi începătorii aflaţi în număr forte mare pesimeze şi care, prin timedele lor încercări, băteau laporţile afirmării : „Absolvenţii Şcoalei de Bele Artedin Bucuresci, vreo treizeci şi doi la număr, dacă numă înşel, sunt cei cari, cu studii şi lucrări de aci, custudii şi lucrări din străinătate, dau exposiţiunei deanul acesta interesul ei cel mare. Sunt printre aceştitineri talente de o forţă, de o vioiciune, de onaturaleţă şi de o simpatie rară. (...)

Tinerii aceştia, s’o scim cu toţii şi s’o repeţimcelor cari au ochi şi nu văd, şi au urechi şi nu aud –tinerii aceştia cu tablourile lor, cu norocosele lordebuturi, fac frumuseţea şi mândria acestei a douaexposiţiuni anuale a picturei româneşti.

Comisiunea de medalie,premie şi menţiuni,pare-se, după câte am văzut, că nu şi-a dat seama deaceastă notă caracteristică a Salonului 1895.

Rău! Rău şi fără cale! Adică cum? Pui enormultalent al lui Grigorescu lângă talentul d’abiaîmbobocit al tânărului X sau al şi mai tînărului Y?Aşezi pentru a-i compara pe aceeaşi linie pe pe d-niiprofesori Mirea şi Voinescu, cu elevii lor dee acum un

an sau doi ani? A! da, dacă pe lângă d-nii Grigorescu, Mirea, Voinescu ar fi mai fost, ca la Paris, încă cincizeci şi încă o sută deartişti de nume, vază şi forţă egală, atunci s’ar fi priceput concursul şi distribuirea recompenselor aşa cum s’a făcut de comisiune.

La noi, toţi aceşti artişti, în concursuri cu elevii lor sunt hors concours; nu mai dau concurs, sunt deasupra şi în afaraconcursului fiind dat cu cine ar fi să lupte. D.Mirea, menţiune de la Paris, medaliat cu toate medaliele în Bucuresci e horsconcours; d. Voinescu e profesor, deci hors concours; d.Grigorescu este.... d. Grigorescu, o personalitate sui generis, fără rival înţara românească.

Concursul trebuia să se facă între concurenţi cu forţe egali sau presupuse ca atare. Comisiunea n’a fost generoasă provocândune joute sau un fel de întrecere între unii cari sunt departe între alţii cari acum îşi încep ostenitoarea lor alergare.”

22Gion viza aici

222

Al. Bănulescu, Autoportret, u/p, M.N.A.R.

pe Eugen Voinescu, unul dintre premianţi, cadrudidactic şi diplomat, care nu ar fi trebuit să intre încompetiţie. El atrage atenţia, în mod colocvial,jumătate glumeţ, jumătate serios şi premonitoriu,asupra urmărilor nemulţumirii pe care a produs-oinjusteţea premierii : „Îți pot da înscris, cu sau fărătimbru, că la anul tânărul nedreptăţit anul acestanu va mai lucra cu aceiaşi poftă, cu aceiaşi pasiuneşi, deci, cu acelaşi succes. (...) Comisiunile trec,talentele rămân.”

23

Gion îşi contiunuă substanţiala cronicăenumerând şi analizând destul de corect lucrăriletinerilor expozanţi, fără a omite pe cineva :Artachino, Gropeanu, Goşanec, Marinescu,Strâmbulescu, Alexandrescu, I. Voinescu, Bălănescu,Zaman, Şerbănescu, Vasilescu, Luchian, Serafim,Sperlich, P.Ionescu, Alpar, Bran, Filip Marin (ceexpunea pictură şi nu sculptură). Deşi îl admira, luiGrigorescu nu-i consacră decât un scurt paragraf încare include şi o înţepătură, nefondată, la adresaÎntoarcerii de la câmp pe care o considerăneterminată. Lui G.D.Mirea, E.Voinescu, C.Pascaly,G. Ioanid le acordă doar câteva cuvinte; de mai mareatenţie se bucură N.Grant, N.Grimani, A. Verona şiAl. Bănulescu, în vreme ce alţii sunt doarnominalizaţi (Mendel, Rossi, Segal, Stopani,Tomaidis, Şoldănescu, Simonide, Adela Jean).

În trei cronici succesive, Claymoor face o prezentare detailată a operelor artiştilor români, pentru unii oferind informaţiiprivitoare la studiile şi la profesorii avuţi, ca pentru a explica filiaţia lucrărilor expuse – iar, în anumite cazuri, dă detalii asupraactivităţii curente a expozantului.

24

Pentru a întregi imaginea expoziţiei, peste câteva numere ale periodicului de limbă franceză, Diogène evidenţia prezenţa pesimeză a unor lucrări de reputaţi artişti francezi, ce fuseseră cumpărate cu un an înainte de Minister pentru Pinacotecabucureşteană: Nud de Carolus Duran

25, O nimfă de Jean-Jacques Henner

26, O femee din Algeria de Benjamin Constant, Peisaj -

Notre Dame din Paris de René Billote şi Un cap de Raphael Collin.27

Deşi putea părea o decizie nepotrivită a preşedintelui

223

Raphael Collin, Portret de femeie cu șal albastru u/p, M.N.A.R.

expoziţiei de a alătura opere ale unor mari pictori străini de producţiile maimodeste ale tinerilor începători locali, cronicarul găsea că metoda era bună pentrua suscita emulaţia noii generaţii. De asemenea el aprecia copiile executate debursieri în muzeele europene şi prevedea o evoluţie strălucită realizatorilor lor careaveau să dea la lumină, în viitor, valoroase opere personale: "Dl. Stăncescu,directorul şcolii noastre de Bele Arte, a agăţat în mijlocul Salonului nostru niştepânze de Cabanel, de Carolus Duran şi de Henner şi mai încolo, în fond, copiiledupă tablouri de maeştri executate de bursierii statului şi de alţi artişti români.Astfel, într'un singur loc de proporţii foarte modeste avem o expoziţie a artiştilorîn viaţă, un fel de muzeu şi cele trimise pentru premiul Romei.

Această aranjare a fost criticată. A părut că se voia strivirea pictorilor noştridebutanţi prin comparaţii descurajante. Din contră, eu găsesc că organizatorii

noştri de la sălile Ateneului au acţionatînţelept făcând ca operele artiştilornoştri români să participe, în timp şispaţiu, punându-le sub ochi tot ceea ceîncă mai trebuie să împrumute, cumuncă perseverentă, pentru a ajunge lasplendidele manifestări ale înaintaşilor.(...)

Expoziţia de copii a tinerilor noştribursieri este cu totul interesantă. Dacă eaoferă artiştilor noştri modele eterne, eaeste, în egală măsură, dovada munciiserioase pe care o îndeplinesc bursieriinoştri din străinătate. Aceste opere au ovaloare reală prin ele însele şi au fostfăcute pentru a-i tenta pe amatoriinerăbdători să dea somptuoaselor lorreşedinţe tablouri demne de pereţii carele aşteaptă.

Sfânta Familie, de Rafael, Dante şi Virgiliu în Infern de Delacroix, Răpirea luiPsyché de Prud'hon şi Adormirea Maicii Domnului, de acelaşi pictor, au fostmagnific tratate de D. Alex. Bănulescu.

224

Theodor Speranția, fotograf necunoscut,carte poștală, B.A.R.

Jean Jaques Henner, din Le Monde Illustré, No.2522/25 Juillet 1905

G.I. Ionnescu-Gion, foto: I. Spirescu,București, colecția autorului

Autoportretul lui Rembrand datorat penelului d-lui Simonide are întreagasavoare a tabloului maestrului. D-nii Şoldănescu, Serafim, Oscar Obedeanu se distingîn această expoziţie deosebită.

În sfârşit, eforturile şi succesul tinerilor noştri artişti în producerea de capodoperesunt de mai bun augur şi ne promit capodopere personale pe care ei înşişi ni le vor daîntr'o zi".

28

Expoziţia din 1895 a fost una dintre cele mai bine prezentate de cronicari, fiecareabordând-o din alt unghi şi oferind aspecte care se completau reciproc. Chiar dacă nuse pronunţaseră decât voalat asupra disensiunilor ce se creaseră între parte din tineriipictori oponenţi ai lui C.I. Stăncescu şi vechea generaţie ori tinerii fideli maestrului lor,acestea existau şi minau structura, şi aşa destul de fragilă, a vieţii artistice naţionale. Iaranul următor aveau să evolueze spre o irevocabilă secesiune.

1 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 518/1895, filele 2, 4, 5, 7, 8, 10, 112 Idem, dosar 304/1896, filele 41v, 533 Ibidem, f. 424 Petre Oprea, Barbu Brezianu - Cu privire la salonul „ Artiştilor Independenţei", SCIA tom 11, Nr. 1/1964, p. 1355 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 333/1894, f. 66v, Art. 96 Petre Oprea - Cronicari şi critici de artă plastică în presa bucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 1980, pp. 104-1057 Index - Salonul român, "Adevărul" No. 2214/1 Iunie 18958 Adrian-Silvan Ionescu - Penel şi sabie, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2002, p. 1709 Th.D. Speranţia - Cronica, "Lumea ilustrată" No. 5/189510 "Lumea Ilustrată" No. 6/189511 Cronica artistică - Expoziţiunea operelor artiştilor în viaţă, "Lumea ilustrată" No. 3/189512 N. Petraşcu - Exposiţia artiştilor în viaţă din 1895, "Ateneul Român" No. 6/15 Iunie 1895, pp. 509-51713 Ionnescu-Gion - Exposiţiunea operilor artiştilor în viaţă (Palatul Ateneului), "Revista Nouă" No. 9/ Iunie 1895, pp. 349-35614 "L'Indépendance Roumaine" No. 5452/18(30) Mai 1895; No. 5453/19(31) Mai 1895; 5454/20 Mai (1 Juin) 1895; No.5458/25 Mai (6 Juin) 189515 N. Petraşcu, op.cit., p. 50916 Ibidem, p. 513-51417 Ibidem, p. 514-51518 Ibidem, p.51619 Ibidem, p.51720 Ionnescu-Gion – op. cit., p. 34921 Ibidem, p. 350: „(...) Exposiţiunea anuală de pictură din Palatul Ateneului român – adică la Salonul nostru cum, după moda Parisului, vorba caută săse introducă astăzi şi nu cam reuşeşte.”22 Ibidem, p.250, 25123 Ibidem, p. 25124 Calymoor – Carnet du high-life, "L'Indépendance Roumaine" No. 5452/18(30) Mai 1895; No. 5453/19(31) Mai 1895; 5454/20 Mai (1 Juin) 189525 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 333/1894, filele 179, 180, 182, 24026 Idem, dosar 423/1894, f. 327 Idem, dosar 92/1898, vol. I B, f. 12028 Diogène - Au Salon, "L'Indépendance Roumaine" No. 5458/25 Mai (6 Juin) 1895

225

Dimitrie D. Mirea, Radu Negru

Correggio, Alexandru Bogdan-Pitești, creion, B.A.R.

227

1896 - anul secesiunii: Salonul oficial şi Salonul Independenţilor

Prevăzător, C.I. Stăncescu a început foarte devreme diligenţele pentru organizarea expoziţiei: încă de la 4 martie elsolicita Ministerului să medieze publicarea în "Monitorul Oficial" a anunţului către artişti de a-şi depune lucrările, laAteneu, în intervalul 1-15 aprilie pentru ca vernisarea să se desfăşoare la 1 mai.

1Acest anunţ urma să fie publicat în trei

numere ale periodicului la interval de cinci zile unul de altul.2

Tot pe 4 martie, directorul Şcolii de Belle-Arte şi alexpoziţiei cerea să fie tipărite şi 100 exemplare ale Regulamentului expoziţiei "pentru a ne servi la diferite împrejurări".

3

Pentru completarea juriului expoziţiei, Ministerul şi-a desemnat membri în persoanele pictorului NicolaeGrigorescu, sculptorului Wladimir Hegel şi arhitectului Ion Mincu. De această decizie Stăncescu era anunţat prin adresanr. 2115/16 aprilie 1896.

4Juriul urma să se întrunească pentru deliberare asupra exponatelor pe data de 18 aprilie aşa că

fiecare dintre cei selecţionaţi au fost invitaţi oficial să ia parte la lucrări.5

Respectuos faţă de forul tutelar, Stăncescu nu lua decizii independente în privinţa datei vernisajului ci, prin adresaNo. 25/3 mai 1896, în care anunţa că terminase panotarea expoziţiei în sălile de la Ateneu, cerea precizări în acest sens.

6

Apostila ministerială hotăra ziua de 5 mai şi ora 10 pentru festivitatea respectivă.Expoziţia se deschide la data fixată. Dar, din ea lipseau unii dintre cei mai promiţători artişti tineri care, nemulţumiţi de

directorul expoziţiei, au refuzat să expună şi şi-au deschis propria expoziţie, Salonul artiştilor independenţi, susţinut decolecţionarul Alexandru Bogdan-Piteşti.

7Această lipsă a unor nume sonore se observă şi din lista laureaţilor înaintată de

Stăncescu după deliberările din 26 mai. Calitatea exponatelor fiind destul de scăzută, nu putuseră fi acordate decât medalii declasa a III-a. Medaliaţii la secţiunea pictură au fost Alexandru Bănulescu pentru un Studiu, N. Grimani pentru un Portret,A. Dimitriu pentru Arătura de toamnă, Costin Petrescu pentru Un simpatic şi Romeo Cavi pentru Columna lui Traianexecutată în acuarelă. Menţiuni au primit Elvezia Paini pentru un Portret, C. Aricescu pentru un Peisaj, Sc. Negrescu pentruStudiu, M. Mărgăritescu pentru Portret, I. Burghelea pentru Cap de expresie şi d-na Rogusca pentru Interior. La secţiuneasculptură au fost decernate medalii lui Atanasie Constantinescu pentru un Studiu şi lui Dimitrie Paciurea pentru un Bust; nua fost dată nici o menţiune.

8Procesul verbal era semnat de C.I. Stăncescu, I.E. Florescu, Ion Mincu, W. Hegel, Eugen Voinescu,

G.D. Mirea, Titus Alexandrescu şi Ion Georgescu.Când înainta acest proces verbal la Minister, pe 1 iunie, Stăncescu solicita şi fondurile necesare medaliilor, 1750 lei

deoarece fiecărui medaliat îi reveneau 250 lei.9

Ministrul aprobă cererea şi înaintează ordonanţa de plată pentru acea sumă.10

Sunt returnate directorului expoziţiei şi diplomele laureaţilor, ce le trimisese spre semnare şi ştampilare la forul tutelar.11

Lista cheltuielilor este şi ea înaintată de Stăncescu, spre decontare, împreună cu toate chitanţele justificative. Pentruexpoziţia din 1896 fuseseră investiţi 1200 lei, atât pentru consumabile (frânghie, cuie, cârlige mari şi mici, belciuge, ţinte,un geam de tablou, satin pentru acoperirea panourilor) cât pentru achitarea serviciilor unor angajaţi temporari (tâmplarul,librarul, servitorul ce a ajutat la montarea expoziţiei şi un altul care a avut în grijă spaţiul de depozitare şi sălile în intervalul1 aprilie-15 iunie).

12

Valoarea în general scăzută a expoziţiei oficiale era accentuată de existenţa Salonului artiştilor independenţi, netsuperior, neîncorsetat de orientarea academistă a curentului oficial.

În manifestul publicat în limba franceză, în Catalogul primei expoziţii a Artiştilor Independenţi - pe a cărei copertăera un desen al lui Nicolae Vermont reprezentând un nud feminin cu braţele ridicate arătând lanţurile rupte, imagine

228

Constantin Aricescu, Peisaj, u/p, M.N.A.R.

emblematică pentru descătuşarea din robia oficialităţilor - se arăta că ruptura nu s-a produs ca reacţie de protest la adresalui C.I. Stăncescu ci drept mijloc de creaţie debarasată de principii învechite: "Noi voim astăzi să rupem cu trecutul şi săne declarăm independenţi, fiind convinşi că suntem chiar, şi că orice fel de tutelă, orice fel de autoritate constituie ooprelişte în dezvoltarea artei şi este de-a dreptul vătămătoare personalităţii artiştilor.

Arta trebuie să fie liberă, arta trebuie să fie neatârnată şi artiştii trebuie să asculte numai de conştiinţa şi de lucrările lor.Fără să duşmănim pe nimeni, fără venin şi fără imputări la adresa nulităţilor şi a nevolnicilor care barează drumul celor

tineri şi poate şi al celor tari - ne despărţim pentru a încerca să făurim o artă independentă, pentru a scutura jugul ce ne apasă.Nu incapacitatea notorie a cutărui sau cutărui personaj stânjenitor şi cumulard, astăzi în fruntea expoziţiei oficiale,

este pricina care ne împinge la răzvrătire, ci gândul că încercarea noastră va da, poate, un nou având artelor în România.Credem într-adevăr că expoziţia oficială nu poate avea în fruntea ei un om în care se întrunesc două calităţi, mitocănia şiflexibilitatea şirii spinării. (...)

Sfada noastră nu este o ceartă între persoane. Sfada a fost picătura care a făcut să se reverse paharul. Aceastăsciziune este manifestarea de independenţă a câtorva artişti care nu înţeleg să fie preocupaţi decât de arta lor, iar nude convenienţe mondene sau politice.

Voim să prezentăm publicului sinceritatea operei noastre, fără a fi însoţită de medalii câştigate prin mai multă sau maipuţină slugărnicie, dibăcie sau hatâr.

Nu suntem, de altfel, nici campionii unei arte noi, a unei noi şcoli.Jos criteriile, jos bisericuţele, jos cercurile de admiraţie mutuală. (...)"

13

Manifestul era semnat de Constantin Artachino, Ştefan D. Luchian, Nicolae Vermont şi Alexandru Bogdan-Piteşti.Pentru a accentua băşcălia la adresa "personajului stânjenitor şi cumulard", pe ultima pagină a catalogului a fost reprodusăcaricatura lui C.I. Stăncescu datorată ascuţitei peniţe a lui Nicola e Petrescu-Găină: un joben enorm, cu boruri largi, traspeste urechile ascuţite de satir accentuează trăsăturile mefistofelice ale detestatului model.

Afirmaţia că secesioniştii "nu sunt campionii unei arte noi, a unei noi şcoli" era foarte adevărată căci nici unuldintre expozanţi nu adusese lucrări epocale. Cel puţin între cele 15 pânze ale lui Luchian erau 6 care aveau o tematicăfoarte conformistă, aceea a Războiului de Independenţă: Curaj, Santinelă, Santinelă din 77, Santinelă din 1877,Studiu de roşior şi Vedetă.

14Celelalte erau peisaje sau compoziţii intimiste.

Numărul cel mai mare de lucrări îl avea Nicolae Vermont, aproape 80 de picturi, desene şi acuarele, pe care le maiprezentase publicului într-o expoziţie personală. Ceilalţi participanţi erau C. Artachino, I. Angelescu, L. Dolinski, N.Grant, I. Orăscu, N. Petrescu-Găină, I. Ţincu, doamnele S. Roguska şi Stela Şerbănescu, Lardel, Stroiţa, Al. Satmary şiartistul francez Maximilian Luce, la care se adăugau, cu câte o lucrare, G.D. Mirea şi Ion Georgescu, ambii profesori laŞcoala de Belle-Arte.

15

Presa s-a grăbit să comenteze atât sciziunea cât şi cele două expoziţii a căror comparaţie nu evidenţia prea multediferenţe între ele.

La finele lunii aprilie, când secesiunea încă nu se produsese, cronicarul ziarului "Adevărul", care semna cu

229

pseudonimul Gal, pleda pentru o reconciliere între taberele oponente argumentând că, dacă publicul era şi aşa destul defirav şi neinteresat de manifestări artistice, în situaţia apariţiei încă a unei expoziţii, vizitatorii se vor diminua prinîmpărţirea în aderenţi şi simpatizanţi ai grupurilor de plasticieni: "Vedeţi dar că Dumnezeu dacă dă, dă deodată; de undeînainte n'aveam nici o singură expoziţie şi de unde până acum n'aveam cu ce popula numai una, acum avem materialîndeajuns chiar şi pentru două! Publicul, pe care aşa de uşor l-am atras când am avut o expoziţie, publicul acesta cât denumeros va mai fi când se va împărţi şi el. Căci fatal este să urmeze şi el pe artiştii săi favoriţi şi cum unui bun Român îicade greu să viziteze o expoziţie, după ce printr'un efort supraomenesc o va fi făcut aceasta, mai vizita-va el oare şi o a doua?

Pentru viitorul artei voastre, artişti, dezbinarea ar fi o piedică prea mare: înduraţi mai bine o nedreptate, călcaţi-vămai bine pe inimă, rămâneţi toţi alături de dragostea artei voastre, pe care, suflete de artişti sunt sigur că o iubiţi! Tânăranoastră artă se împiedică îndeajuns la orice pas şi voi, cari chemaţi sunteţi să-i creaţi calea, tocmai voi voiţi să-i puneţiobstacol? (...) De aceea, artişti, în interesul vostru, al artei, al publicului românesc, strângeţi-vă rândurile. Scisiunile nu vinniciodată prea târziu".

16

După ce ruptura dintre "oficiali" şi "independenţi" se produsese Gal revine cu o cronică în care găseşte şi părţile buneale acestei secesiuni tocmai în posibila creştere a numărului vizitatorilor, atraşi de curiozitate şi de scandal; apoi, consideră

230

Adevărul No. 2534/12 Mai 1896 Adevărul No. 2542/23 Mai 1896

că noile generaţii de artişti în formare vor învăţa ceva din expoziţia secesioniştilor şi vor şti să se distanţeze de “fabricanţiide dulcețuri”

17, adică de “oficialii” care abordau o tematică şi o tehnică dulceagă.

Îi caracterizează apoi, competent, pe capii secesioniştilor: "D. Vermont este ceea ce s'ar numi un artist conştiinciosmodern de şcoală nouă. D. Artachino un artist conştiincios modern de şcoală veche pe când Luchian este tipul perfect alartistului modern (...) Luchian (...) este şi tipul adevăratului artist independent. O tehnică largă şi neţărmuită de nici unprejudiţiu, un simţământ adânc şi o concepţie simplă dar puternică. Puterea d-lui Luchian rezidă în talentul său coloristic.Luchian înoată în culori şi pentru ca să ai o idee de ceea ce se numeşte putere coloristică trebuie să vezi pastelurile sale:Linişte şi În alte vremuri." De aceea, autorul consideră că s-ar cuveni ca lui Luchian să-i dedice un studiu independentpentru a arăta importanţa şi efectul ce-l va avea asupra artei româneşti. Dar această sugestie nu rămâne decât în stadiul deintenţie pentru că nu va mai scrie nimic despre talentatul şi reprezentativul secesionist.

În următoarea sa cronică, Gal analizează critic juriul salonului oficial şi obiectează în privinţa favoritismului ce-ldovedeşte în acordarea distincţiilor, începând chiar cu membrii juriului, care se autopremiază.

18Are apoi o remarcă

judicioasă privind lipsa de unitate a creaţiilor celor ce expuneau la salon: " (...) Fără îndoială că şi în expoziţia oficială seaflă tablouri cari dau mărturie pentru talente destul de însemnate şi cari prin tematica liberă şi concepţia aleasă cari lecaracterizează, puteau foarte bine să figureze în vreoexpoziţie independentă

Se constată tocmai dintr'aceasta faptul că noin'avem încă o artă oficială. Şcoalele noastre de belle-arte n'au încă o tradiţiune artistică care numai cu greuar face ca să fie primită o schimbare sau o reînnoire(...) În expoziţia oficială nu se poate constata o unitateîn tendinţa artistică, mai mult încă, nu se poateconstata predominarea unei asemenea tendinţe care arputea fi luată drept aceea a majorităţii juriului"

19

În sfârşit, în ultima cronică atrage atenţiaasupra preponderenţei genurilor uşoare, a naturiistatice şi a peisajului şi, eventual a scenei mitologice,care nu implicau imaginaţia şi nici performanţeletehnice necesare unor compoziţii de idei, cu multepersonaje şi regie amplă a spaţiului: "Este ocaracteristică pentru salonul nostru oficial ca aceiartişti cari se dedau naturelor moarte, portretelor şipeisagiilor, predomină pe când acei cari şi-ar luainima'n dinţi şi ar face o lucrare originală, product al

231

Adevărul No. 2546/28 Mai 1896

fanteziei sau inspiraţiunei, o lucrare în care patimile omeneşti să serve de subiect, sunt prea puţini, şi câţi sunt n-auajuns nici pe departe a aduce la îndeplinire ceea ce şi-au propus.

Toate tablourile însă cari se mişcă pe terenul ideilor, nu găsesc în cele mai multe cazuri alte subiecte decât acelea scoasedin mitologia greacă şi prin urmare tratate şi răstratate de către pictorii din străinătate Nimfe şi Dafnes şi Cloe, Cloe şiDafnes şi Nimfe.

Subiectele luate cu predilecţie din mitologia greacă şi tratate după un tipar destul de bine cunoscut chiar acelora carenu şi-au făcut educaţia artistică decât din revistele ilustrate, sunt dovadă de lipsă de idei şi concepţiuni noi"

20

Aceeaşi lipsă a lucrărilor cu tematică majoră o deplângea şi cronicarul ziarului "Dreptatea", ce semna cu pseudonimulFaust. El găseşte cauza acestei situaţii în carenţele tehnice ale artiştilor şi în lipsa de stăruinţă pentru propria operă: "Cândvizitezi <expoziţiile noastre artistice> ceea ce te izbeşte chiar de la intrare e profuziunea naturelor moarte şi a peisajurilor.Ţi-ai putea închipui că în ţara românească bântuie în zilele noastre un curent misantropic, adorator al naturiineînsufleţite, un curent Ponsseau-Chateaubriand, pentru care un grup de copaci sau un lac printre stânci e de o mie de orimai interesant decât un conflict de patimi omeneşti. Ai putea crede toate astea dacă n'ai şti adevărata pricină de ce pictoriinoştri nu zugrăvesc decât extrem de rar chipuri omeneşti. Şi adevărata pricină e lipsa - dacă nu de talent - de muncăstăruitoare şi neobosită. (...)

De aceea, expoziţiile noastre de pictură au mai mult aerul unor<săli de desemn şi pictură> de pe la licee şi pensionate decât al unor<saloane>. Premiul e obţinut de cel care are mai puţine greşeli detematică: ideea e nulă la toţi"

21

Chiar şi dramaturgul şi publicistul I.L. Caragiale se implică înconfruntarea dintre "oficiali" şi "independenţi". Articolul său, intitulatDouă saloane, este plin de ironii bine plasate, la adresa unora şi a altora.El ridiculizează ghidajul pe care Juan Alpar îl făcea în salonul oficialpentru a explica, mai ales la nuduri şi la portrete "asupra vârstei şi sexuluipersoanei zugrăvite cât şi asupra sexului şi vârstei celui ce a zugrăvit-o".

22

Vizita la Atena, la "oficiali", era însoţită de cântecele muncitorilor care, înacel moment, pictau hemiciclul sălii mari şi ignorau cu totul prezenţapublicului la expoziţie. În acelaşi timp, contrar uzanţelor dintr-o galerie,la "independenţi", din frondă, era prinsă o plăcuţă pe care scria "FumatulNU e interzis". Concluzia lui Caragiale este la fel de amuzantă caîntregul ton al cronicii "Iată deosebirile fundamentale între cele douăsaloane inamice. Afară de aceasta, amândouă seamănă".

Eroii disputei artistice deveniseră, peste noapte, celebrităţi. "Adevărul"publică, pe prima pagină la rubrica Tipuri sau Actualităţi, portretele -

232

Alexandru C. Satmary, foto: F. Mulnier, Paris,colecția autorului

233

uneori şarjate - ale personajelor principale. Cel dintâi este C.I. Stăncescu,fiind folosită caricatura, deja celebră, a lui Petrescu-Găina

23Urmează apoi

Nicolae Vermont24

, Ştefan Luchian25

şi Alexandru Bogdan-Piteşti26

, fiecarecu portrete deloc dezavantajante ci, mai degrabă, flatante.

Aceste tipuri erau însoţite de comentarii, mai mult sau mai puţinumoristice. Cel mai acid era, evident, al lui Stăncescu : „E la ordinea zileide când s’a deschis Exposiţiunile de pictură. Zic <<Exposiţiuni>>fiindcă, de unde până acuma n’aveam nici un Salon, acum avem douăsaloane. Unii pretind că acest progres îl datorăm tot lui C. Stăncescu,care a provocat sciziunea cunoscută şi a silit pe o grupă de pictori săexpună tablourile lor alături de Exposiţiunea oficială.

C. Stăncescu este un tip al Bucureştilor, e om cu orecare activitate,pe la Şcoala de Belle-Arte dă cu praştia, în schimb e foarte asedus laTeatrul Naţional unde joacă rolul de sub-director. Ca toţi oamenii carese înfig, are şi prieteni şi duşmani,are şi aprobatori şi de acei cari îl iau înzeflemea. În urma pictoruluiStăncescu nu prea rămân tablouri şialtceva nu ştiu să rămână.”

Vermont şi Luchian beneficiază de prezentări foarte avantajoase. Despre cel dintâi sespune : „Este unul dintre pictorii noştri talentaţi şi muncitori. Are focul sacru al artei, edevotat penelului, cu toate acestea n’a fost niciodată protejatul favorurilor speciale. (...)Vermont face parte actualmente din grupa pictorilor disidenţi care expun în afară deepoziţiunea oficială. Anul trecut a avut şi expoziţiunea sa proprie în Palatul Ateneului iarcunoscătorii au avut multe laude pentru dânsa. Un amănunt ciudat : deşi de originăsemită, a zugrăvit biserici creştine.” Lui Luchian îi este făcut portretul cel mai favorabil şimai complet : „Este unul dintre puţinii noştri pictori cari au ştiut să se emancipeze de oriceşcoală şi de orice prejudecăţi.

Tocmai aceasta îl face ca să se ridice pe deasupra gustului comun şi urmarea este că acei cari ştiu să-l aprecieze formează ocomunitate foarte puţin numeroasă.

A expus în anul acesta lucrările sale în salonul pictorilor independenţi fiindcă s’a săturat de controlul acelor cari n’au altmerit decât doar acela de a avea şira spinării foarte mlădioasă.

Se dedă artei sale cu multă dragoste şi cu mult temperament, de aceea tablourile sale, deşi câteodată nu se pot compara cuale tovarăşilor săi în ce priveşte tecnica, sunt însă de obicei pe deasupra acestora în ce priveşte concepţia şi impresiunea generală.

Nicolae Vermont, fotograf necunoscut, B.A.R.

Adevărul No. 2538/17 Mai 1896

Este foarte modest şi are o apariţiune cât se poate de puţinartistică.” Şi Bogdan-Piteşti are o caracterizare bună : „Esteunul din iniţiatorii expozişiei artiştilor independenţi şi unuldintre tipurile noastre cele mai originale.

Cu o fizionomie foarte simpatică, Bogdan este un fel deanarhist, individualist, care se crede poate astfel în urma uneifilozofii individualiste şi independente. În fond nu e decâtomul temperamentului, al dispoziţiunilor sufleteştimomentane.

Trăit mai mult în Franţa decât în România, Bogdan aretoate calităţile şi lipsurile unui revoluţionar francez sincer,dar nu cu totul clar şi ştiinţific.

Are o deosebită iubire pentru tot ce este neatârnat şiliber şi urăşte până la exces oamenii sectari şi de şcoală. E şipoet. (...)

Din Paris a fost expulzat pentru că <<ameninţa ordineapublică>>.”

Cu ocazia Serbărilor Presei din acea primăvară,secesioniştii decoraseră, cu fantezie şi bun gust, un localdin Grădina Bragadiru, pretenţios numit "Cârciumăartistică". În zilele de 8 şi 9 iunie cârciuma atrăsese unpublic entuziast mai ales de notorietatea pe care ocăpătaseră plasticienii care contribuiseră la aranjarea ei.

Tot în „Adevărul” este publicat un desen al faţadei acelui local care, pe panoul din stânga intrării avea caricatura, ladimensiuni colosale, a lui Stăncescu. De cealaltă parte se reprezentaseră câţiva dintre secesionişti: Vermont, Bogdan-Piteşti, Jiquidi şi poetul Radu Rosetti.

27

Astfel, în loc să creeze pasiuni puternice, ură şi înverşunare de o parte şi de alta, secesiunea a oferit amatorilor de artăposibilitatea de a viziona două expoziţii în acelaşi timp, nu foarte deosebite una de alta, şi să facă haz de ironiile şi glumelecronicarilor pe socoteala acestei situaţii fără precedent.

234

Adevărul No.2570/25 Iunie 1896

1 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 304/1896, filele 3, 112 Ibidem, f. 123 Ibidem, f. 144 Ibidem, f. 28v5 Ibidem, f. 286 Ibidem, f. 297 Jacques Lassaigne - Ştefan Luchian, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972, p. 49; Petre Oprea, Barbu Brezianu - Cu privire la Salonul „ArtiştilorIndependenţi", SCIA Nr. 1/1964; Petre Oprea - Colecţionarul mecenat Alexandru Bogdan Piteşti, Ed. Maiko, Bucureşti, 1999, p. 248 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 304/1896, filele 38-38v9 Ibidem, f. 3710 Ibidem, f. 3911 Ibidem, f. 4412 Idem, dosar 483/1969, filele 2, 3, 8, 913 Petre Oprea, Barbu Brezianu - op.cit., p. 14114 Ibidem, p. 14315 Ibidem, pp. 139, 143-14416 Gal. - Expoziţia Artiştilor în viaţă, "Adevărul" No. 2520/25 Aprilie 1896

17 Idem - Expoziţia artiştilor independenţi, "Adevărul" No.2528/7 Mai 189618 Idem - Expoziţia artiştilor în viaţă, "Adevărul" No. 2537/16Mai 189619 Ibidem20 Idem - Salonul din 1896, "Adevărul" No. 2545/26 Mai 189621 Faust - Pictura la noi, "Dreptatea" Nr. 86/17 Maiu 189622 Caragiale - Două saloane, "Epoca literară" Nr. 5/13 Maiu 189623 Vardalabum - Tipuri. C. Stăncescu, "Adevărul" No. 2534/12Mai 189624 Idem - Tipuri. Vermont, "Adevărul" No. 2538/17 Mai 189625 Inter - Acualităţi. Lukian, "Adevărul" No. 2542/23 Mai 189626 Idem - Acualităţi. Bogdan-Piteşti, "Adevărul" No. 2546/28Mai 189627 Vardalabum - Actualităţi. Cârciuma artistică, "Adevărul" No.2570/25 Iunie 1896

235

N.Petrescu-Găină, Autoportret, acuarelă, colecția autorului

Menelas Simonidi, Moartea lui Mitridate, u/p, M.N.A.R.

Expoziţia din 1897 şi încurajarea artiştilor tineri

Parcă şi mai grăbit decât în anul anterior, C.I. Stăncescu întocmeşte încă din luna februarie anunţul pentru expoziţia cetrebuia să se deschidă pe 1 mai, la Atena.

1Apropiindu-se momentul jurizării lucrărilor depuse, pe 22 aprilie, preşedintele expoziţiei

- aşa cum îi plăcea lui Stăncescu să semneze în această perioadă - aminteşte forului tutelar că trebuie să-şi desemneze membri încomisia de primire şi de premiere a artiştilor expozanţi.

2Părând a nu avea de unde alege, noul ministru Spiru Haret propune

aceleaşi persoane ca şi în anul precedent: Nicolae Grigorescu, Wladimir Hegel şi Ion Mincu. Cei trei sunt înştiinţaţi de onoareace le fusese făcută iar lui Stăncescu îi este adusă la cunoştinţă alegerea făcută.

3În preziua deschiderii expoziţiei, preşedintele ei cere

suma de 600 lei pentru acoperirea unor cheltuieli urgente.4

Pe 28 mai are loc întrunirea juriului pentru deliberări în vederea acordării distincţiilor. La pictură este acordată medalia declasa a II-a lui Menelas Simonidi pentru compoziţia Moartea lui Mitridate, medalia de clasa a III-a îi revine lui Pericle Capidanpentru Italianca iar menţiunile lui Ilie Burghelea pentru Portretul meu, Ion Câmpineanu pentru Cap de bătrân, V. Damian pentruExerciţiu de flaut, G. Mărculescu pentru O fată în cămaşă, V. Ravici pentru Cap de expresie şi D. Tintoreanu pentru Portret. Lasculptură, medalia de clasa a III-a revine lui Georgio Vasilescu pentru Remembranze şi lui Valentin Brustolon pentru Frangar nonflutar iar menţiune lui N. Constantinescu pentru Sub boltă. Încă o menţiune onorabilă este acordată, pentru pastel, ZefirineiStăncescu pentru Cap de femee.

5Era pentru prima dată când grafica era premiată de sine stătător căci până atunci orice fel de lucrare

de acest fel era asimilată picturii.Procesul verbal era semnat de C.I. Stăncescu, G.D. Mirea, Ion Georgescu (în calitate de profesori ai Şcolii de Belle-Arte),

Titus Alexandrescu, Juan Alpar şi Ştefan Ionescu-Valbudea (ca membri aleşi de expozanţi din rândurile lor) şi Wladimir Hegel şiIon Mincu (membri desemnaţi de minister). Nici de data aceasta, ca şi la anterioara ediţie, Nicolae Grigorescu nu participase lajurizare şi nu semnase acest act.

În adresa prin care înainta spre aprobare procesul verbal al juriului, Stăncescu solicită şi eliberarea sumei de 750 lei carecorespundea valorii celor trei medalii de clasa a III-a şi, în acelaşi timp, propunea ca lui Menelas Simonidi să nu-i mai fie dată sumacuvenită pentru medalia de clasa a II-a pentru că lucrarea sa fusese deja achiziţionată, cu o sumă importantă, pentru Pinacotecă.

6

Într-adevăr, în decembrie 1896, Simonidi oferise Ministerului acest tablou cu suma de 8000 lei, precizând că a lucrat la el unîntreg an şi apoi l-a expus, cu succes, la Salonul din Paris din acelaşi an precum şi la manifestarea de la Ateneu.

7Ministrul desemnase

o comisie formată din C.I. Stăncescu, Nicolae Grigorescu şi G.D. Mirea pentru a se pronunţa în privinţa valorii lucrării.8

Grigorescu nefiind în Capitală, locul său fusese luat de sculptorul Ion Georgescu.9

Pe 19 decembrie comisia examinează tabloul şi

237

238

propune achiziţionarea cu 7000 lei.10

Tânărul pictor a fost încunoştiinţat pe 17 ianuarie 1897 de decizia Ministerului11

Dar abiaîn luna aprilie, după votarea bugetului pe anul 1897-1898, îi pot fi daţi banii cuveniţi. Tatăl artistului, Theodor Simonidi, solicităMinisterului ca suma respectivă să fie divizată, 3500 lei să-i fie trimişi fiului său la Paris, unde se afla la perfecţionare, iar 3500 leisă-i fie daţi bancherului Leon Mihailovici, pentru un împrumut.

12Aproape cu un an înainte, o reproducere, probabil fotografică,

a Morţii lui Mitridate ce figurase în salonul parizian, fusese expusă în sala depeşelor de la redacţia ziarului "Adevărul".13

Pentru că din suma de 4000 lei ce era prevăzută pentru organizarea expoziţiei mai rămăseseră disponibili 2600 lei, Stăncescupropunea să fie achiziţionate pentru muzeul bucureştean şi pentru cel din Iaşi, câteva dintre lucrările expuse, alăturând şi sumelela care le estima pe fiecare: Mere şi vase, pastel de Titus Alexandrescu pentru 150 lei, Studiu, ulei de N. Grimani pentru 450 lei,Cap de bătrân de Sava Henţia pentru 150 lei, Cap de copil de G.D. Mirea pentru 400 lei, Casă la Câmpina de Juan Alpar pentru300 lei, Peisaj de toamnă de Constantin Jiquidi pentru 200 lei, Pepeni şi struguri, acuarelă de Emil Sperlich cu 300 lei, Vânzător deziare de D. Marinescu pentru 200 lei şi Cap, studiu în gips de Athanasie Constantinescu pentru 250 lei.

14Exceptând lucrarea lui

G.D. Mirea, ministrul aprobă în apostila sa, cumpărarea tuturor celorlalte propuse, iar directorul Pinacotecii şi al Şcolii de Belle-Arte este înştiinţat de aceste achiziţii.

15

Ca de obicei, Stăncescu trimite cele 12 diplome la Minister pentru a fi semnate de deţinătorul acelui portofoliu.16

Acesteasunt returnate după ce s-au semnat, dar însoţite şi de lotul diplomelor din 1896 parţial neridicate de laureaţi.

17

State de plată sunt făcute separat pentru cei trei medaliaţi care primiseră fiecare, câte 250 lei18

şi pentru artiştii cărora lefuseseră achiziţionate lucrările.

19

După închiderea expoziţiei, preşedintele ei înaintează chitanţele de cheltuieli la Minister, spre decontare.20

Cel mai multfusese investit în consumabile, 389 lei (100 invitaţii către artiştii expozanţi, 100 plicuri, 400 cataloage şi broşarea lor, 400 invitaţiipentru vernisaj, 100 afişe şi 10 carnete - probabil condici ori registre - pentru înscrierea lucrărilor primite).

21

Este probabil că unele dintre aceste tipizate, furnizate de firma "La Peniţa de scris", proprietatea lui C. Biciovski, să nu fi fostîntrebuinţate în totalitate în acest an căci juriul avea doar 9 membri iar numărul de 100 de invitaţii ar fi fost imposibil să se epuizezecu acest prilej.

Făcând cu propria-i mână socotelile cheltuielilor, ministrul Spiru Haret stabilea că acei 500 lei ce nu-i fuseseră acordaţi luiSimonidi să fie repartizaţi "ca despăgubire bănească acordată la doi concurenţi care au luat parte la concursul pentru marele premiude străinătate (conform regulamentului)".

22

Este de observat că, între fondurile destinate expoziţiei şi cele ale Şcolii de Belle-Arte nu se făcea mare diferenţă: banii rămaşierau puşi la dispoziţia elevilor care candidau pentru bursa de străinătate.

Voind să atragă tineretul de partea sa, Stăncescu a încurajat elementele promiţătoare ale noii generaţii. Uşile salonuluiAteneului au fost deschise şi unor artişti din provincie, în speţă de la Iaşi, care au fost chiar premiaţi, precum Ilie Burghelea, VasileDamian şi Dimitrie Tintoreanu, elevi al lui Panaiteanu-Bardasare şi ai lui Stahi.

În acelaşi timp, confruntarea dintre "oficiali" şi "independenţi" nu a mai avut loc în 1897 din cauza unei banale chestiuniadministrative: deşi secesioniştii intenţionau să deschidă o nouă expoziţie, aceast lucru nu a mai fost posibil, pentru că nu au mai

putut închiria sala pe care şi-o doreau şi au renunţat să o organizeze în altă parte.23

Totuşi, opoziţia lor nu luase sfârşit. Dimpotrivă,în toamna aceluiaşi an, majoritatea plasticienilor "independenţi" formează o societate artistică, "Ileana", care va fi foarte activă şi vaavea rezultate notabile în anul următor.

24

1 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 154/1897, f. 162 Ibidem, f. 913 Ibidem, filele 32-32v4 Ibidem, f. 1165 Idem - dosar 152B/1897, vol. I, filele 124-124v; A. [N. Petraşcu] - Cronica, "Literatura şi Arta Română", No. 8/18976 Ibidem, f. 1237 Idem dosar 304/1896, f. 1538 Ibidem, filele 32, 1559 Ibidem, f. 15610 Ibidem, f. 15411 Ibidem, filele 2, 2912 Ibidem, f. 2313 "Adevărul" No. 2528/5 Mai 189614 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 152B/1897, vol. I, f. 11715 Ibidem, f. 11916 Ibidem, f. 13917 Ibidem, f. 14018 Idem, dosar 183 II/1897, f. 163v19 Ibidem, f. 164v20 Ibidem, filele 127, 168, 169, 17021 Ibidem, filele 171, 171v, 17522 Idem, dosar 152B/1897 vol. I, f. 116v 23 Petre Oprea, Barbu Brezianu -cu privire la Salonul Artiștilor Independenți, S.C.I.A. nr.1/1964, p. 14024 Petre Oprea - Ileana - societate pentru răspândirea gustului artistic din România (1897-1898), S.C.I.A. Nr. 2/1960

239

1898 - o nouă încercare pentru "oficiali": expoziţia Societăţii „Ileana”

După insuccesul anului anterior când nu putuseră închiria sala pentru expoziţia lor, "independenţii" auhotărât să dea trăinicie nucleului dizident şi au înfiinţat societatea "Ileana".

1Încă de la fondare "Ileana" s-a dovedit

o structură dinamică şi polarizatoare la ea aderând aproape 300 de membri. Cotizaţiile pe care le plăteau permiteauorganizaţiei o destul de mare independenţă şi ofereau posibilitatea înfăptuirii diverselor programe culturale. Unadintre primele iniţiative a fost fuzionarea cu o altă organizaţie de plasticieni, "Cercul Artistic": în cadrul uneişedinţe a celei din urmă, ţinută pe 17 noiembrie 1897, o delegaţie de membri marcanţi ai "Ilenei", literatul şimecenatul Alexandru Bogdan-Piteşti, pictorii Ştefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Aricescu şi arhitectulŞtefan Ciocârlan, fac propunerea de unificare. Aceasta se înfăptuieşte doar parţial, în vederea organizării deexpoziţii comune fără a se contopi şi din punct de vedere organizatoric şi administrativ.

2De precizat că, în mod

surprinzător, în ambele societăţi erau înscrişi şi câţiva dintre "oficiali", începând chiar cu capul acestora, C.I.Stăncescu, urmat de principalii săi acoliţi, Juan Alpar şi Titus Alexandrescu şi de alţii, mai puţin convinşi, care îşimutau uşor afinităţile după interese.

3

Prima - şi unica de altfel - manifestare de anvergură a Societăţii "Ileana" a fost organizarea, la Hotelul Union,a unei expoziţii internaţionale de artă. Vernisajul a avut loc pe 26 februarie 1898 şi a atras un numeros public. Erauexpuse 156 lucrări dintre care 25 aparţineau unor artişti de peste hotare. Ceea ce a uimit publicul a fost faptul căaceste opere venite din străinătate erau destul de inegale şi slabe calitativ, nicidecum de nivelul la care se aşteptasetoată lumea. Aceasta a evidenţiat, însă, valoarea deosebită a plasticienilor autohtoni care, în mod obişnuit, erauminimalizaţi prin comparaţii defavorabile cu creaţiile maeştrilor străini. Nici chiar lucrările lui Jean-JacquesHenner, unul dintre artiştii francezi adulaţi în acea vreme de pictorii români - şi căruia, în 1894, îi fusesecomandată lucrarea O nimfă pentru Pinacoteca bucureşteană

4- nu au entuziasmat vizitatorii.

În schimb, pânzele lui Nicolae Grigorescu şi mai ales cele 20 ale lui Ştefan Luchian, au fost apreciate fărărezervă. El surprinsese pe pânză mai multe piesaje din timpul recentelor inundaţii de la Grozăveşti, executate dupăfotografii - ceea ce a stârnit un diferend între autor şi Juan Alpar.

5Mulţi dintre ceilalţi expozanţi prezentau tot

peisaje. Unii dintre ei experimentau, cu timidate, maniera impresionistă şi-şi intitulaseră lucrările în concordanţă:Efect de soare, Efect de lună, Efect de dimineaţă semnate de Constantin Aricescu, Un pod peste Tibru (efect de

240

Jean Jaques Henner, Portret de femeie cu păr roșu (Fabiola), u/p, M.N.A.R.

dimineaţă), Oiţe păscând (efect de dimineaţă) şi Obiserică minunată (efect de seară) de sculptorul FilipMarin.

6Mai fuseseră prezente pe simeză lucrări de

G.D. Mirea, Constantin Artachino, MenelasSimonidi, Juan Alpar, Constantin Pascali, NicolaeGropeanu, Eduard şi Nicolae Grant, OscarObedeanu, Gheorghe Popovici, TitusAlexandrescu, Dimitrie Serafim, Ion Bărbulescu,Ion Ţincu, Pierre (Petre) Bellet, Vasile Ravici,Constantin Jiquidi, etc.

7

Expoziţia a avut un răsunător succes. Amatoriiau achiziţionat foarte multe lucrări. A fost editată orevistă a Societăţii „Ileana” a cărei primă copertă afost desenată de Luchian.

8Din fondurile proprii se

intenţiona achiziţionarea de lucrări reprezentativecare să fie ulterior donate Pinacotecii. Pentru artiştiistrâmtoraţi erau puse la dispoziţie gratuit, şevalete,pânze şi materiale precum şi spaţiul din Str.Brezoianu Nr. 7 unde îşi avea sediul societatea,pentru a lucra în tihnă atunci când doreau.

9

Deşi se intenţionase organizarea unei alteexpoziţii de grup în toamna aceluiaşi an, aceasta nua mai văzut lumina simezei iar societatea şi-a încetat,treptat activitatea. Dar fulguranta sa apariţie pefirmamentul plasticii naţionale şi puterea de a atragepe mulţi dintre "oficiali", a demonstrat forţa de care

era capabilă generaţia de tineri plasticieni dornici de înnoire nu numai în maniere de lucru ci şi în sistemul valoricşi organizatoric al mişcării artistice româneşti.

Când membrii Societăţii "Ileana" îşi pregăteau expoziţia, începuse şi C.I. Stăncescu demersurile pentru salonuloficial. Pe 31 ianuarie el înainta la Minister anunţul pentru strângerea de lucrări, ce trebuia publicat în cinci numere ale"Monitorului Oficial".

10În ultima decadă a lunii martie i se aprobă cererea pentru 400 lei, necesari micilor cheltuieli

organizatorice.11

La mijlocul lunii aprilie, în urma apelului preşedintelui expoziţiei, sunt desemnaţi membrii juriului dinpartea Ministerului. Şi, la fel ca în anii precedenţi, aceştia sunt Grigorescu, Hegel şi Mincu.

12Dar, ca şi dăţile trecute,

Grigorescu se eschiva şi nu lua parte la jurizare.

242

Catalogul Exposițiunii Artiștilor în Viață din 1898

Aşa cum menţiona procesul verbal, lucrările comisiei de premiere s-au desfăşurat de-a lungul mai multor zile,pe 26, 27 şi 29 mai. Însuşindu-şi probabil, criticile la adresa autopremierii, doi membri ai juriului care erau şiexpozanţi, Juan Alpar şi Ion Georgescu, au cerut ca exponatele lor să nu intre în deliberarea colegilor.

13După multă

vreme, în acest an a putut fi acordată medalia de clasa I-a, unui foarte dotat pictor animalier şi de scene militare,polonezul Tadeusz von Ajdukiewicz, stabilit recent în România şi intrat în serviciul Casei Regale la recomandareaîmpăratului Franz Josef, când acesta a făcut o vizită la Bucureşti şi Sinaia, în 1896.

14Lui Ajdukiewicz i-a fost

conferită această înaltă recompensă pentru lucrarea Călăreţi la vânătoare pe marginea unei ape. Restulpremianţilor la pictură au fost Arthur Verona, pentru În codrul Herţa şi Eugen Voinescu pentru Naufragiaţi, ambiicu medalia de clasa a II-a şi N. Grimani pentru Portretul drei C.I. , Max Klang pentru Portretul doctorului A.B. şiJ. Valles pentru Un costum italian din secolul al XVI, toţi trei cu medalia de clasa a III-a. Menţiunile au fost foartenumeroase: Ion Bălănescu pentru Cap de bătrân, Ion Bărbulescu pentru Ţărancă de la Olt, G. Mărculescu pentruPortretul d-lui M.S., Jean Neylies pentru Portretul d-nei S.W., P. Şerbănescu pentru Flori, Zefirina Stăncescupentru Siluetă de ţigancă, Ion Ţincu pentru În pădure, D. Tintoreanu pentru Mater Consolatrix şi I. Glaser pentruSchiţa din Constantinopol, în acuarelă. La secţiunea sculptură au fost decernate două medalii de clasa a III-a luiMihail Gheorghiu pentru Bustul unui adolescent, lui Dimo Pavelescu pentru Bustul d-lui T.M. şi o menţiune luiMagne-Giuseppe pentru basorelieful ce o reprezenta pe Principesa Maria cu primii doi născuţi, Carol şi Elisabeta.În sfârşit, la secţiunea arhitectură a fost doar o medalie de clasa a III-a pentru proiectul unei vile de la Constanţade Theodor Dobrescu.

15

Cu acest prilej, juriul făcea şi propuneri de achiziţii în care se regăsesc, cu mici excepţii, aproape toţimedaliaţii, fie cu lucrările premiate fie cu altele: Cârciuma părăsită de Juan Alpar, Cap de bătrân de Ion Bălănescu,Ţărancă de la Olt de Ion Bărbulescu, În Codrul Herţa de Arthur Verona, O călugăriţă de G. Mărculescu, Vara deJean Neylies, Studiu de Costin Petrescu, Trandafiri de D. Tintoreanu, Naufragiaţi de Eugen Voinescu, Vara la ţarăde Ion Ţincu, Ciobani de Sava Henţia şi Apus de soare de Titus Alexandrescu. Urmează apoi acuarelele: Flori deIon Georgescu, Flori de Emil Sperlich, Peisaj de Constantin Jiquidi, Vederi din Constantinopol de I. Glaser şisculptura Cap de copil de Mihail Gheorghiu.

Din această mare listă de propuneri, ministrul alege doar opt lucrări, acelea ale lui Ion Bălănescu, IonBărbulescu, George Mărculescu, Costin Petrescu, D. Tintoreanu, Constantin Jiquidi, Ion Ţincu şi MihailGheorghiu.

16Pe 12 iunie, C.I. Stăncescu era informat că au fost cumpărate pentru Pinacoteca bucureşteană

lucrările respective şi era invitat să le înscrie în inventar.17

Toţi norocoşii artişti ce-şi văzuseră lucrările reţinute segrăbesc să-şi reclame drepturile: între 16 iunie şi 2 iulie toţi îşi primesc drepturile.

18Există însă şi un nemulţumit,

Ion Bărbulescu. Pe 4 iunie el înaintează la Minister o petiţie în care critică modul părtinitor de jurizare şi valoareadiscutabilă a unora dintre lucrările premiate, dând ca exemplu chiar pânza cu No. 1 fără a menţiona şi numeleautorului - care era Titus Alexandrescu.

19Petiţia sa nu poartă nici o rezoluţie şi nici nu i s-a dat vreun răspuns.

Totuşi a avut un anumit efect căci, la protestul ce-l face peste câteva zile, pe 12 iunie, privind subevaluarea lucrării

243

244

Oscat Obedeanu, Autoportret, u/p M.N.A.R.

245

Ion Georgescu, Portret de fetiță, u/p, M.N.A.R.

sale Ţărancă de la Olt, propusă spre achiziţionare cu 200 lei, ministrul revine asupra deciziei şi-i dă suma cerută,de 380 lei.

20Din tot lotul cumpărat acum, doar lucrarea sa a fost repartizată Pinacotecei din Iaşi.

21

Ca de obicei, după închiderea expoziţiei, Stăncescu trimite cele 20 de diplome la Minister, pentru a fisemnate.

22Urmează apoi decontarea sumelor întrebuinţate pentru organizare: plata oamenilor de serviciu,

materialele consumabile, tipărirea cataloagelor şi a diplomelor, pentru care înaintează chitanţele necesare lacontabilitate.

23

Chiar dacă s-a deschis la interval de circa două luni după cea a Societăţii "Ileana", expoziţia de la Ateneu a atraspublicul. Poate pentru a-şi arăta preferinţa pentru mişcarea artistică "oficială", regele Carol I a făcut o vizită a sălilorpe 10 mai, la ora 15, şi s-a întreţinut cu cei câţiva artişti prezenţi, în primul rând cu C.I. Stăncescu, care l-aîntâmpinat la intrare şi i-a făcut ghidajul, apoi cu Arthur Verona - căruia i-a cerut informaţii despre locul unde şi-aexecutat compoziţia În Codrul Herţa - şi cu Juan Alpar. Regelui i-au atras atenţia şi acuarelele lui Ion Georgescu,Emil Sperlich şi ale doamnei Sturdza Miclăuşeni. Au mai fost remarcate şi căutate de suveran lucrările lui EugenVoinescu, N. Grimani, Ion Bălănescu, Ion Bărbulescu, Sava Henţia, D. Tintoreanu şi sculpturile lui Ion Georgescu,Dimo Pavelescu şi Mihail Gheorghiu.24

În două numere din „Revista Literară” apare o amplă cronică a expoziţiei semnată cu pseudonimul DonRemi.25 Autorul se arată satisfăcut de această manifestare oficială, net superioară, după părerea sa, antreprizelorparticulare în materie. Totuşi, remarcă faptul că, deşi sculptura este prezentă în număr restrâns, ea depăşeştecalitativ pictura, care nu se înalţă deasupra mediocrităţii. Cronicarul pledează pentru unirea forţelor plasticienilorromâni cărora nu le prieşte dezbinarea în diverse grupuri antagoniste.

Leo Bachelin semnează, în două numere succesive ale ziarului „L’Indépendance Roumaine”, cronica la salon.În cea dintâi, autorul se opreşte asupra lucrărilor cu tematică religioasă prezentate de Neylies şi de Tintoreanudespre care spune :”Aceste tablouri n-au nimic canonic, nimic religios. Sunt nişte compoziţii mai mult sau maipuţin reuşite, potrivite să stea într-o galerie dar niciodată într-o biserică sau într-o capelă. Nici un credincios nu arîngenunchia în faţa lor.”26 Suzanei în baie de Neylies nu-i lipseşte graţia dar subiectul, tratat deja de sute de ori de-a lungul întregii istorii a artelor, nu a fost pentru autor decât un pretext pentru a aborda o temă predilectacademică, în care să-şi demonstreze abilitatea. Cronicarul continuă, cu subtilă ironie la adresa lascivităţiimodelului : „Intenţia este atât de puţin clar exprimată încât nu ştim dacă Suzana se supără sau se bucură deochiadele indiscrete ale curioşilor. În orice caz ea nu le refuză pe acelea ale publicului.” Mai demn de laudă esteTintoreanu cu Magdalena sa, mult mai convingătoare în expresie şi, în special, cu Mater Consolatrix, „o Madonăîn doliu, aşezată ca o văduvă într-o strană de biserică şi care ţine în poală câteva biete orfane. În tonalităţile sobreale rochiei şi fondului, la fel ca şi în faţa palidă a Madonei Îndurerate, este o expresie a tristeţii şi a compasiunii decare trebuie să ţinem seama la acest pictor” conchide Bachelin. În celălalt articol se referă la Nud şi picturamitologică din Salon. Nuduri expuneau Titus Alexandrescu, Grimani (Nimfă adormită), Neylies, Ţincu şi Maftei(Modelul meu), nici unul aprecit cu vreun superlativ. Pentru cel dintâi, cronicarul are câteva cuvinte de ponderată

246

247

Arthur Verona, În codrul Herța, u/p, M.N.A.R.

laudă : „Văzând maniera de lucru şi tentele plate ale acestuia, autorul regretă că nu se ocupă de pictură muralăpentru că are coloritul temperat şi simplu al unui freschist. E vorba totdeauna de o femee nudă prezentată înpicioare, ghemuită sau culcată, pe un fond de stânci sau de verdeaţă. Carnaţia este, în genere, de un roşu-cărămiziu,puţin convenţional, iar fondul redus la un decor de tonalitate uniformă. Dar este aici o simplitate de tonuri, delinii şi de forme căreia nu-i lipseşte grandoarea.”27 Cealaltă lucrare a lui Alexandrescu este mai puţin mulţumitoare: voind să ilustreze fabula lui La Fontainie, personajul ales pentru a simboliza Greirul este atât de bine hrănit încâtnu poate inspira mila.

Datorită acestor două expoziţii succesive, viaţa artistică românească devenise deosebit de alertă. Mulţi dintreexpozanţii de la "Ileana" îşi prezentaseră lucrările şi la salonul oficial, şi unii fuseseră chiar premiaţi ori le fuseserăreţinute operele pentru Pinacotecă precum Ion Bălănescu, Ion Ţincu, Constantin Jiquidi, Juan Alpar. Tematicaproape nu exista nici o deosebite între "independenţi" şi "oficiali", predominante fiind în ambele manifestăripeisajele, florile, portretele şi nudurile, compoziţii exclusiv hedoniste, fără mesaj educativ ori moralizator. Ceea cedeosebea însă cele două grupări aparent antagoniste - dar din care membrii migrau, cu multă labilitate, dintr-oparte într-alta - erau mijloacele tehnice: "oficialii" rămăseseră încă tributari manierei academiste în vreme ce"independenţii" experimentau, cu oarecare timidate, metodele impresioniste cucerind lumina şi culorilestrălucitoare.

1 Petre Oprea - Ileana - societate pentru răspândirea gustului artistic din România (1897-1899), SCIA Nr. 2/1960, pp. 202-207; Idem - Societăţiartistice bucureştene, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969, pp. 31-402 Ibidem, p. 203; Ibidem, p. 333 Ibidem4 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 423/1894, f. 35 Jacques Lassaigne - Ştefan Luchian, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972, pp. 51-526 Petre Oprea - Ileana ... op.cit., p. 205; Idem - Societăţi ... op.cit., p. 367 Ibidem8 Jacques Lassaigne - op.cit., p. 53

248

9 Petre Oprea - Ileana ... op.cit., p. 20610 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 92/1898, vol. IIB, f. 45411 Ibidem, f. 45512 Ibidem, f. 45613 Ibidem, f. 12614 Adrian-Silvan Ionescu - Artă şi document, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1990, pp. 257-262; Idem - Portrete în istoria artei româneşti, Ed. Dorul,Norresundby, Danmark, 2001, pp. 116-11815 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 92/1898, vol IB, filele 126-12716 Ibidem, f. 12817 Ibidem, f. 128v18 Ibidem, filele 108, 110, 130, 132, 13519 Idem, dosar 92/1898, vol. IIB, filele 330-331: "Peste câte-va zile veţi binevoi a lua o hotărâre privitoare la opiniunea juriului însărcinat cu recomandarealucrărilor de pictură ce au a fi cumpărate de Stat pentru Pinacotecă şi printre care figurează şi una a subsemnatului. Procesul-verbal în care juriul şi-a consemnatopiniunea - aş îndrăsni să zic mai propriu dorinţa - este semnat negreşit de oameni competenţi prin meserie sau delectare şi învestiţi cu autoritatea ce le-o conferăregulamentul. Judecat prin urmare din acest punct de vedere, procesul verbal credem că trebue să fi însuşind condiţiunile care-l legitimează; adecă: să fie semnatde întreg juriul, fie ca majoritate, fie ca minoritate; să exprime cu fidelitate mersul lucrurilor şi altele. Dar, Domnule Ministru, în orice act de judecată şi de preţuire,competenţa şi autoritatea formală nu sînt îndestulătore ca să dea actului puterea de a resista anulării sau criticării lui. Judecătorul trebue să nu fie bănuit, el trebuesă procedeze sine ira et studio.

Ei bine, Domnule Ministru, din acest punct de vedere lucrarea juriului lasă mult de dorit, dacă nu pe d'antregul. Mai întăiu faptul că din juriu fac partemembri ale căror opere sînt supuse judecăţii lor proprii lasă loc de bănuieli legitime; iar când aceste lucrări sînt medaliate chiar, ba încă şi recomandate a secumpăra, moralitatea faptului e ştirbită. Ce calificativ trebue să dăm judecăţii, dacă pe lângă tote acestea, se preţuesc îndoit şi întreit lucrările judecătorilor însuşi?Examenul unora din aceste lucrări, cum e de exemplu tabloul No. 1, esamen făcut de un ochi nespecialist ci numai condus de bunul simţ, va descoperi inichitateajuriului. Sînt lucrări care nu merită nici menţiune, necum medalie, şi cu tote acestea au fost medaliate, preţuite cu o dărnicie peste închipuire şi, ca culme,recomandate pentru a fi luate în Pinacotecă, unde or-ce lucrare trebue să fie un model pentru studenţi în bele-arte şi o causă de plăcere sufletească pentru diletanţi.Am credinţă mare în sentimentul de dreptate al Domniei Vostre, Domnule Ministru, am convingerea deplină de scrupulositatea cu care hotărîţi întrebuinţareabanului public, am siguranţa de solicitudinea ce puneţi pentru interesul educaţiunii frumose de tinerime - şi înarmat de aceste sentimente, mă adresez respectuosDomniei-Vostre cu rugăciune să bine voiţi a nu lua o decisiune cu privire la această afacere până ce nu Vă veţi încredinţa singur Domnia Vostră de visu desprenepotrivirea dintre valorea reală a lucrărilor şi cea conferită de membrii juriului cari au semnat procesul-verbal respectiv. Binevoiţi, vă rog, Domnule Ministru, aprimi expresiunea multei stime ce Ve păstrez .

4 iunie 1898 Bucureşti. I. Bărbulescuabsolvent al şcolei de bele-arte din Bucureşti, fost elev al Academiei Julian din Paris16, strada Mărcuţa 16, Bucureşti”

20 Ibidem, f. 32921 Ibidem, f. 329v22 Idem, dosar 92/1858, vol. IB, f. 16823 Ibidem, f. 124; Idem, dosar 183II/1987, filele 96, 97, 10124 "L'Indepéndance Roumaine" No. 6445/12(24) Mai 189825 „Revista Literară” No.19/1 Iulie 1898; No. 20/10 Iulie 189826 L. Bachelin – Le Salon, „L’Indépendance Roumaine” No.6449/17 (19) Mai 1898

249

G.D. Mirea, C.I. Stăncescu, u/p, M.N.A.R.

1899 - predarea ştafetei între generaţii

1899 a fost un an agitat, plin de evenimente pentru viaţa artistică românească.Prevăzător ca totdeauna, C.I. Stănescu trimite încă de pe 4 februarie la "Monitorul Oficial" anunţul pentru

organizarea expoziţiei, care din acest an primea chiar numele oficial de Salon şi a cărei deschidere era programată la1 mai, iar artiştii trebuiau să depună lucrările până la 20 aprilie.1

Dar, la scurt interval, C.I. Stăncescu demisionează în urma presiunilor făcute de Minister asupra sa, pentru a oprinemulţumirile şi discordia pe care o provocase între plasticieni şi care dusese la scindare şi la facţiuni dizidente.2 Înepocă au circulat diverse zvonuri în acest sens, unele fiind preluate de presă. Astfel, motivul retragerii lui Stăncescuapărea ca un gest cavaleresc prin care îi ceda directoratul lui Nicolae Grigorescu, pentru că acesta ar fi ezitat să ocupedoar catedra de pictură rămasă vacantă în urma numirii lui Eugen Voinescu, titularul acelei catedre, în postul deprefect de Tutova.3

Într-adevăr, Stăncescu făcea un preambul la demisia sa (rezumată într-o singură propoziţie) în care îşi subliniarenunţarea în favoarea lui Grigorescu.4 Rezoluţia lui Spiru Haret din 12 februarie era destul de seacă: "Se primeştedemisia pe 1 Martie. Cu direcţia sa se va însărcina d. G. Mirea, iar cursul va continua [Stăncescu] până la 1 Septembreviitor".

Presa comenta în felul ei motivul pentru care nu primise Grigorescu conducerea Şcolii de Belle Arte: opoziţiacadrelor didactice împotriva acestei numiri sub cuvânt că maestrul nu fusese vreodată profesor al acelei instituţii.5

Ministerul îi expediază lui Stăncescu, pe 20 februarie, adresa prin care e informat că i s-a primit demisia şi esterugat să predea lui Mirea inventarul şcolii şi al Pinacotecii, rămânând totuşi să funcţioneze ca profesor de estetică şiistoria artei.6 În acelaşi timp lui Mirea îi este notificată numirea ca director.7

Această numire, peste voinţa sa, îl ofensează profund pe Stăncescu şi, pe 27 februarie 1899, depune la Ministerun memoriu prin care, protestând că nu i-a fost respectată dorinţa şi retragerea condiţionată în favoarea luiGrigorescu, demisionează şi din profesorat. Nu uită însă să evidenţieze marcantele realizări în domeniul educaţieiplastice şi al mişcării artistice naţionale. Pe primul plan plasa reînnodarea firului rupt al saloanelor oficiale, apoiîmbogăţirea bibliotecii şi a colecţiei de stampe a şcolii, apoi creşterea numărului elevilor şi adăugarea secţiei dearhitectură la structura Şcolii de Belle-Arte: "Când am avut onorea să vă încredinţez Demisiunea mea din postul de

251

Director al Şcolei de Bele-Arte şi al Pinacotecei din Bucureşti, am luat acestă decisiune în urma unei înţelegeriprealabile cu D. Secretar general al Ministerului, Şt. Sihleanu, asigurându-mă DS. că Ministerul nu va uza de acestădemisiune decât în favorea Dl. pictor N. Grigorescu.

Informându-mă însă acum Dle Ministru că D. Voastră aţi luat altă decisiune în privinţa Direcţiunei Şcolei deBele-Arte, ve rog să bine-voiţi a'mi primi demisiunea mea tot de la 1 Martie 1899 şi din postul de Profesor de Esteticăşi Istorie a Artelor, studiu pe care l'am înfiinţat eu şi'l profesez la Şcoala de Bele-Arte de peste 32 de ani.

Sunt însă vesel Dle Ministru că retrăgându-mă astăzi de la Direcţiunea Şcolei de Bele-Arte, plec cu conştiinţa pedeplin împăcată că stăruinţelor pe timpul Direcţiunei mele se datoreşte:

1. Reînfiinţarea Exposiţiunilor anuale ale Operelor Artiştilor în viaţă.2. Începerea sistematică a unei Biblioteci de Cărţi şi Gravuri pentru complectarea Instrucţiei şi Educaţiei artistice a Elevilor.3. Creşterea numărului Elevilor de la 30-40, cu care am priimit Şcole, la 120-130 în cele trei secţiuni ale Şcolei.

252

Nicolae Vermont, Peisaj la Câmpulung, u/p, M.N.A.R.

4. Înfiinţarea Secţiunei de Architectură pe care într-atâtea rânduri am cerut'o On. Minister şi care este chiartemelia cea mai solidă a unei Şcoli de Bele-Arte.

Urez dar pe viitor acestei şcoli la care am profesat de la înfiinţarea ei, cea mai deplină desvoltare având încrederea,dupe cum într'atâtea rânduri am avut prilejul s'o spui prin diverse raporturi adresate Ministerului, şi prin cuvântărileţinute la deschiderea Exposiţiunilor anuale ale Operelor artiştilor în viaţă: că dezvoltarea studiilor artelor frumose vafi nu numai o fală pentru România dar va deveni în curând una din puternicele sale resurse de înavuţire."8

Ministrul Haret aşterne, supărat, apostila sa: "Ne surprinde ceea ce se afirmă aci. Ministerul avea dreptul a numipe oricine la direcţia şcolii şi nu avea a primi condiţiile cuiva. Se acceptă demisia din postul de profesor şi se va numisuplinitor d. Tzigara [Samurcaş], de la 1 Martie 1899." Pentru a scăpa de scandalul ce era pe punctul a izbucni, ciornaprin care se primea şi această a doua demisie avea precizarea "f. urgent".9 Pe aceeaşi filă era şi adresa prin care catedrade estetică şi istoria artei era încredinţată lui Alexandru Tzigara-Samurcaş. În ultima sa zi de directorat Stăncescu îiexpediază lui G.D. Mirea adresa nr. 59 prin care îl punea în posesia inventarului şcolii, a bibliotecii şi a colecţieiPinacotecii; dar, pentru a evita o întâlnire directă, îl desemnează pe secretarul şcolii şi pe custodele muzeului săefectueze predarea.10

Mirea era primul director al şcolii care se formase chiar în sânul ei, ca elev. Dar, aflându-se în această nouă poziţie,pare a încerca să şteargă toate urmele trecerii pe acolo a lui Stăncescu şi să anihileze chiar şi bunele iniţiative - nu puţine -ale acestuia. Astfel, după doar 9 zile de când fusese investit în funcţie, propune schimbarea datei deschiderii expoziţieifolosind un argument plauzibil, acela de a o contopi cu aceea a obiectelor ce urmau a fi trimise anul următor la ExpoziţiaUniversală. Dar, în subsidiar era şi intenţia de a-şi impune punctul de vedere şi a arăta că s-a produs o schimbare radicalăprin aducerea sa la cârma vieţii artistice româneşti. El sugera ca, în loc de 1 mai, expoziţia ar fi mai potrivit să se deschidăpe 1 octombrie.11 Spiru Haret aprobă propunerea aşa că, la "Monitorul Oficial" este trimis spre publicare anunţul acesteiamânări.12 Primăvara şi vara se scurg liniştit, fără alte modificări. La Ateneu are loc în luna mai o expoziţie a lui Vermontşi Luchian şi o alta de artă franceză care fac să treacă neobservată amânarea salonului oficial.

Pe 10 septembrie, Mirea revine cu o adresă prin care cere aprobarea ca salonul să nu mai fie organizat deloc în acel an:"Conform adresei Domniei Vostre No. 58673 din 2 Septembrie a.c., am onore a Ve face cunoscut că exposiţiunea anualănumită <Salon> are loc totdeauna conform regulamentului în luna lui Mai. Anul acesta însă în vederea pregătirilor ce se facpentru exposiţiunea universală, am renunţat - după ce mai întâi am supus, la timp, cunoştinţei şi aprobărei Domniei Vostre -şi aceasta pe de o parte pentru a lăsa tot timpul artiştilor spre a-şi termina lucrările începute în vederea marei expoziţiuni, iarpe de alta pentru a simplifica şi înlesni operaţiunile Onor. Comisariat General al guvernului care a şi luat deja totedisposiţiunile necesare după cum se vede din adresa sa circulară No. 2627.Astfel, Domnule Ministru, Onor. ComisariatGeneral, reunind în exposiţiunea sa tote producţiunile noastre artistice de la anul 1889 până astăzi Salonul anual nu numaică nu mai are raţiune de a fi dar este chiar în imposibilitate de a avea loc anul acesta."13

De data aceasta, noul ministru Take Ionescu dispune, fără drept de apel, organizarea salonului. În acelaşi timp,mai mulţi plasticieni care aflaseră probabil intenţia lui Mirea de a nu mai face expoziţia, depun pe 25 septembrie, o

253

petiţie la Minister prin care protestează împotriva acestei decizii şi cer să se revină asupra deciziei pentru că oprezentare publică a operelor este singura lor şansă de a-şi vinde lucrările: "Mai mulţi dintre artiştii noştri aşteaptă cunerăbdare deschiderea Exposiţiunei anuale numită <Salon> deoarece Exposiţia aceasta este unicul mijloc care le estepus la dispoziţie pentru a arăta publicului producţiunile lor şi a spera vânzarea acestor producţiuni.

Aflând că Exposiţia anuală pentru toamnă în vederea alegerei operelor ce vor figura la Exposiţia universală de 1900 nu vamai avea loc pentru lipsă defonduri şi se va face numaiprimirea tablourilor declarate deun număr restrâns de artişti carivor participa la zisa Exposiţie, negrăbim, Domnule Ministru, a văruga să bine voiţi, a face, chiardacă nu s'ar distribui recompenseîn anul acesta, să se deschidăExposiţia anuală, odată cualegerea operelor zise, ceea ce n'arcosta decât trei patru sute de lei,ca cu chipul acesta să se satisfacădorinţa artiştilor şi publicul săpotă face aquisiţiuni."14

Semnatarii erau artişti dejacunoscuţi, cu multe participăriexpoziţionale, unii chiar laureaţi:N. Grimani, Constantin Pascali,Kimon Loghi, Eugen Voinescu,Nicolae Vermont, HipolitStrâmbulescu, Ioan Voinescu,Frederic Storck, Oscar Späthe,Nicolae Mantu şi ConstantinAricescu. După cum se observă, printre ei se aflau şi "independenţi" care solicitau să nu fie amânată expoziţia oficială. De aicise poate conchide că "independenţii" oricât de convinşi erau de necesitatea sciziunii, îşi dădeau seama că numai prin existenţasalonului oficial ei pot rămâne, în continuare, "independenţi" şi, de aceea se aliau confraţilor care apărau salonul şi luptaupentru menţinerea sa. Pe de altă parte, după înlăturarea mărului discordiei care îl reprezenta C.I. Stăncescu, sciziunea nici nu-şi mai avea rostul.

254

Kimon Loghi, Ștrengar Parizian, u/p, MNAR

Pentru că deja ordonase reluarea pregătirilor pentru salon, ministrul nu mai consideră necesar să dea un răspunsla această petiţie.

Surprins oarecum de această hotărâre, Mirea se mobilizează pentru organizarea manifestării. Prin adresa Nr. 206înregistrată la Minister pe 15 octombrie el solicită suma de 4000 lei prevăzută pentru expoziţii şi publicarea în"Monitorul Oficial" a anunţului pentru strângerea de lucrări.15 Dar Take Ionescu dispune ca toate cheltuielile să fiepreluate de Comisarul General pentru pavilionul românesc de la expoziţia din Paris iar secretarul Ministeruluitransferă acestuia 600 lei din bugetul salonului. Desigur, lui Mirea nu i-a fost deloc uşor să accepte situaţia creată princare nu el, preşedintele de drept al salonului conform regulamentului în vigoare, era cel ce aranja expoziţia, ci opersoană fără legătură cu artele, Constantin Olănescu, om politic, fost ministru. Oricum ar fi fost, expoziţia avea săfie înfăptuită.

Presa anunţa ca sigură deschiderea ei la Ateneu, pe 20octombrie 1899.16 Fusese desemnat şi juriul pentru alegereaoperelor celor mai merituoase pentru a figura în ExpoziţiaUniversală de la Paris care s-a reunit la începutul luinoiembrie. Din ea făceau parte: Nicolae Grigorescu, G.D.Mirea, C.I. Stăncescu, Dimitrie Onciul, Ion Mincu, M.Pherekide, M. Săulescu, Constantin Meissner iar ca secretarAlexandru I. Ghica.17

Ministerul face mai multe achiziţii, unele lucrări fiindreţinute pentru Pinacoteca bucureşteană dintre care au fostselectate şi cele pentru Expoziţia Universală şi pentru douăşcoli din Iaşi. Astfel, au fost cumpărate Efect de soare în plincâmp de Constantin Aricescu pentru 400 lei, Cap de studiude Pericle Capidan pentru 300 lei, Post mortem laureatus deKimon Loghi cu 700 lei, Pe pod de Constantin Artachinocu 300 lei, Mângâiere de Nicolae Vermont cu 200 lei, PortulBrăila de Arthur Verona cu 500 lei şi Natură moartă deBasarab cu 400 lei.18 Lucrarea lui Capidan este destinatăLiceului Internat din Iaşi iar aceea a lui Vermont ŞcoliiNormale din acelaşi oraş, unde şi sunt expediate în ultima decadă a lunii decembrie.19 Pânzele lui Artachino,Verona şi Loghi, deşi fuseseră cumpărate pentru muzeu, urmau să fie trimise la Paris, aşa că-i sunt înmânatepictorului Juan Alpar, ce fusese desemnat ca agent pentru aceea expoziţie.20

Expoziţia este prezentată, în amănunt, în două numere, de un cronicar al ziarului „L’Indépendance Roumaine”,ce semna cu pseudonimul foarte amuzant P. Alette. Lucrarea care atrăgea publicul ca şi interesul cronicarului este

255

Juan Alpar, Autoportret, u/l, M.N.A.R.

256

Nicolae Bran, Peneș Curcanul, u/p, M.N.A.R.

Peneş Curcanul, datorată lui Nicolae Bran : „Ansamblul acestei compoziţii cerea mai multă simplitate în execuţie.Prea multe lucruri în acest interior, prea multe personaje : copilul care se juca cu decoraţia soldatului, bătrânul,preotul, logodnica visătoare, femeia care toarce, mama care mângâie un erou al viitorului, etc., etc. Acest tablou aretotuşi meritul de a fi românesc prin subiect şi, la fel, nu este un altul care să atragă mai mult public la expoziţie.”21 Înexpoziţie figura şi o lucrare a regretatului Theodor Aman, Horă ţărănească, „una dintre pânzele care vor caracterizacel mai bine satele noastre la care tinerii noştri gândesc prea puţin.” Existau şi unele neîmpliniri precum erorile dincatalog şi panotarea defectuoasă : „La No. 60 vedem indicat un portret datorat penelului D-lui Grigorescu dar l-amcăutat degeaba. Se pare că a figurat în expoziţie apoi a dispărut. Citind catalogul se constată că acest accident estefrecvent. Mai multe lucrări sunt înscrise şi le cauţi în van, altele au venit în ultimul moment şi n-au fost anunţate.Dacă aranjmentul general a fost drăguţ, dispunerea tablourilor repartizate în cele două săli la distanţă una de alta, estebizar şi face activitatea criticului foarte dificilă.” Exponatele lui Luchian nu-l satisfac suficient pe P. Alette : „Acumcâtva timp am avut prilejul să vedem câteva opere de Dl. Lukian, net superior celor pe care ni le prezintă azi. De ceacest artist, care are atât talent, ne arată doar lucruri mărunte? Este dintre cei mai dotaţi expozanţi şi unul dintre rariicare are o notă personală.” Arthur Verona însă, îl entuziasmează atât prin numărul mare de lucrări cât şi prin calitatealor : „Ce poate fi mai veridic în simplitate decât ai săi Ţărani în pădure? Din toate punctele de vedere acest tabloueste cel mai bun din salon. De acest artist mai trebuie să menţionăm Speranţa Umanităţii, care nu ne place decât pejumătate. Dar ce portret bun, tratat solid şi într-o manieră atât de largă, ca acela al D-lui S.C. Peisajele sale merită maimult decât modesta titulatură Studiu. Ele comportă, de fapt, aşa o intensitate de senzaţii încât este dificil de a vedeaîn ele doar explozia unui gând fugar, simple note luate în vederea unor mari opere.” Fiecare dintre ceilalţi expozanţibeneficiază în cronica lui P. Alette de câte o caracterizare la obiect sau un rând favorabil. În cel de-al doilea articol alsău se consacră acuarelei şi sculpturii. Încă de la început, autorul deplânge locul modest ce-i este acordat acesteidelicate tehnici a graficii : „Acuarela este cenușăreasa tuturor Saloanelor şi nu a fost ridicată de la această umilinţă nicila expoziţia pregătitoare a celei din 1900 [Expoziţia Universală din Paris]. Câteva mici lucrări foarte preţioase suntrăspândite aproape peste tot şi,pentru a le găsi, trebuie să le cauţi cu grijă şi mai peste tot.”22 Sunt remarcaţi Luchian,Vermont, Alexandrescu, Glaser, Sperlich şi, în mod special, Mendel. Referiri pertinente are şi despre artatridimensională, chiar dacă aceasta nu beneficia de o expunere favorabilă : „Sculptura a fost instalată într-un modpuţin bizar, în fundul marelui hol, la picioarele scării monumentale. Operele tinerilor noştri sculptori sunt amestecatecu reproduceri după antic sau cu câteva dintre bunele piese ale sculpturii contemporane, cum ar fi Alergătorii luiBoucher. Două dintre piesele cele mai remarcabile, Faun dansând de Storck şi Atletul de Spaethe, plasate sub stâlpiiscării, par a face parte chiar din edificiu. Aceste opere gemene dau efectul unui pandant şi pentru a completa analogia,să adăugăm că ambele au primit marea medalie de aur la Academia de Arte din München. Sunt lucrări de şcoală, cuun modeleu puternic, care relevă deja nişte maeştri şi care fac mare onoare tinerei noastre şcoli, plină de speranţe.”Conciliant şi încrezător în viitor, P. Alette trage o concluzie plină de bun simţ, rod al analizei corecte a mişcăriiplastice locale : „În ansamblu, această expoziţie arată un satisfăcător progres, eforturi mai mari şi, cu unele excepţii, o

257

tendinţă mai accentuată spre studiul serios în locul producerii de mari lucrări disproporţionate faţă de talentul şi demijloacele materiale de care pot dispune majoritatea artiştilor noştri. Am putea să-i tămâiem pe artişti şi mijloacelede care dispun. I-am putea tămâia pe artişti peste măsură, ceea ce ar fi foarte uşor. Mai bine doar să-i încurajem, să-iîndemnăm să facă şi mai bine şi să munceascămai mult, în interesul artei şi al patriei şi înpropriul lor interes.”

Aşa cum precizam mai sus, în primăvarăavusese loc la Ateneu o expoziţie a Societăţiiartiştilor francezi de propagare a artelorfrumoase. Nu era prima prezenţă franţuzeascăîn Capitală din ultimul deceniu şi jumătate. Înnoiembrie 1881 soseşte la Bucureşti pictorulAlexandre Rapin (1839-1889). Vechi elev al luiGleyre, Gerôme şi Lancrenon, debutase laSalonul din Paris în 1867, unde fusese medaliatde două ori (1875, 1877) şi era membrufondator al Societăţii Artiştilor Francezi. Îşifăcuse un nume ca peisagist, iar motivul viziteisale era acela de a face schiţe la Zimnicea şi, pemalul sudic al Dunării, la Şiştov, în vedereaexecutării unei panorame a bătăliilor ce se desfăşuraseră acolo în 1877. „La Gazette de Roumanie” îşi informa cititoriiasupra prezenţei sale aici23 ca şi a plecării sale, în luna decembrie, după ce-şi terminase documentaţia.24 Între membriicoloniei franceze din Bucureşti se număra şi un pictor, William Dubois – „binecunoscut amatorilor de artă din urbe”, cumîl prezenta presa – care, din păcate, se stingea din viaţă în patria adoptivă, în primăvara anului 1882.25 În sfârşit, JeanNeylies (1869-1938), tânăr de talent, destinat de familie să devină coafor, este remarcat de medicul român GheorgheMarinescu şi îndrumat spre arte. După ce studiază la École des Beaux Arts din Paris, în 1897 vine la Bucureşti unde varămâne până în 1914, expunând cu succes la majoritatea manifestărilor de grup.26 Era în mod special atras de subiectelecâmpeneşti, lucrate într-o manieră asemănătoare cu aceea a lui Verona, foarte gustată de public. A deschis o expoziţie laAteneu, între 19 ianuarie-19 februarie 1903, împreună cu Alexandru Satmary care s-ar putea numi personală după marelenumăr de lucrări ce-i aparţineau (147).27

De aceea, o prezenţă franţuzească pe simeza bucureşteană nu era un lucru surprinzător. Pe 26 aprilie 1899,Simon Toudouze, ce se recomandă drept reprezentantul acelei societăţi în Bucureşti, depune la Minister o cerere descutire de vamă a lucrărilor venite din Franţa precizând că expoziţia nu are "scop de speculă ci în prima linie depropagare a artei franceze."28

258

Jean André Rixens - Vernisajul Expoziției Societății Naționale de Belle Arte, Paris(în stânga, lucrarea Au but de A. Boucher),

gravură după „Livret illustré du salon de la Société Nationale des Beaux Arts“, 1891

El însuși pictor de mare renume, Simon Alexandre Toudouze (1850-1909) dădea greutate manifestării prinprezenţa sa în persoană aici. Take Ionescu face o intervenţie pe lângă colegul de la Ministerul de Finanţe spre a trimitelăzile direct la Ateneu, unde să fie deschise în prezenţa unui vameş, ca să nu fie stricate, cumva, lucrările ladezambalare.29

Leo Bachelin, bibliotecarul Palatului Regal şi profesor de franceză şi germană la mai multe licee bucureştene,semna o cronică a acestei expoziţii în două numere din"L'Indépendance Roumaine". El recomanda vizitareaacestei manifestări de artă franceză, care concura cuaceea a artiştilor locali Ştefan Luchian şi NicolaeVermont. Ambele suplineau amânatul salon oficial.Sculptura era bine reprezentată prin cele 22 de lucrăriale lui Alfred Boucher. Au but cea mai celebrăsculptură a acestuia, reprezenta trei alergători lansaţiîntr-o cursă nebună, cu chipurile concentrate şibraţele întinse pentru a-şi atinge ţelul. Lucrarea era înghips. (Actualmente lucrarea în bronz se află plasatăîn scuarul de pe Calea Victoriei, la intersecţia cu CaleaGriviţei şi Str. Biserica Amzei, în fața blocului cuNr.142-148).

Alte lucrări speculau expresivitatea trupuluiuman: Tinereţe, Visul, Extazul, Dragoste,Maternitate, Sărutul, Femee întorcînd fânul, Luptăde tauri, La pământ, Dansatoare, Ariana, CapulDianei - toate din bronz, şi Creaţiunea, dinmarmură. Alţi sculptori prezenţi cu lucrări în salăerau Charles Louchet (Un nor) şi Charles Monginot(Micul cioban).30

În pictură tematica este variată, cu predominanţăa peisajului şi a scenei de gen. Le Gout-Gérard

prezintă mai multe motive bretone: Întoarcerea de la pescuit, Pe chei, Regele halelor şi Ieşirea de la birou. Peisajele luiGrosselin sunt pline de sensibilitate (Seara, Se ridică luna, Malurile Senei), iar ale lui Busson sunt agitate (Dimineaţăfurtunoasă, Un vad în Touraine). Dupray are 12 scene militare iar Vicat şi Borione prezintă compoziţii cu tipuri încostume istorice, primul cu Les Incroyables, acei tineri cocheţi de după Revoluţie, cel de-al doilea cu Gentilomul dinvremea lui Ludovic XIII. Paleta caldă caracteriza lucrările cu tematică orientală sau istorică ale lui Howland (Femei în

259

Alfred Boucher, Alergători, bronz

serai, Cochetărie, Margareta). Tipurile de frumuseţe franţuzească puteau fi găsite în pânzele lui L. Boichard (Cap detânără), Diaqué (Tânără) şi C. Pernis (Pariziana).31

Expoziţia Societăţii Artiştilor Francezi în Capitală a demonstrat că Bucureştii au devenit un oraş în care arta estegustată şi merită a fi organizate asemenea manifestări. Salonul oficial din 1899 a fost o pregătire a participăriiromâneşti la Expoziţia Universală din Paris de anul următor.

** *

Deşi începută cu timidate în 1864, viaţa artistică românească a evoluat în 35 de ani, în pofida tuturor criticilor şiadversităţilor, spre o mişcare coerentă, capabilă să participe la mari competiţii internaţionale şi să atragă artişti străini să-şi prezinte lucrările la noi.

1 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 420/1899, f. 1082 Raul Şorban (coordonator) - 100 de ani de la înfiinţarea Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1964, p. 453 "Constituţionalul" Nr. 2787/10(22) Februarie 1899: "Se ştie că la şcoala de Belle-arte este vacantă catedra d-lui Eugen Voinescu, care a fostnumit prefect la Tutova. Dl. Haret, ministrul instrucţiunei publice a oferit această catedră maestrului Grigorescu, care însă a cerut timp să segândească.

D.C. Stăncescu, directorul şcoalei de Bell-Arte, aflând că d. Grigorescu nu ar primi să vie la şcoală decât în calitate de director, şi nevoind sălipsească şcoala de preţioasa presenţă a d-lui Grigorescu, a oferit d-lui Haret demisiunea sa din postul de director, demisiune condiţionată cu numiread-lui Grigorescu.

Până acum nu se ştie ce hotărâre a luat dl. ministru nici în privinţa demisiei d-lui Stăncescu nici în privinţa numirei d-lui Grigorescu care totuşiîncă nu s'a hotărât să primească catedra nici directoratul şcoalei de Belle-Arte".

260

4 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 420/1899, f. 1995 "Constituţionalul" No. 2766/14 (26) Ianuarie 1899: "D. C. Stăncescu, directorul şcoalei de belle-arte se va retrage din postul său pe ziua de 1Aprilie, pentru a-şi regula drepturile la pensie.

Asupra înlocuitorului d-lui Stăncescu ministerul instrucţiunei publice nu s'a fixat încă. Totuşi, ştirea că d. Haret ar avea intenţia să ofere d-luiGrigorescu directoratul şcoalei de belle-arte, a produs nemulţumiri în cercul profesorilor.

Pretendenţii la succesiunea d-lui Stăncescu se opun la numirea d-lui Grigorescu pe motiv - spun d-lor - că marele pictor nu e şi nici n'a fostmăcar profesor la şcoala de belle-arte.”6 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 420/1899, f. 199v7 Muzeul Naţional de Artă, Secţia Documentară, G.D. Mirea8 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 420/1899, filele 104-104v; Raul Şorban - op.cit., pp. 143-1449 Ibidem, f. 20510 Muzeul Naţional de Artă, Secţia Documentară, G.D. Mirea, D 1411 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 420/1899, f. 11112 Ibidem, f. 11213 Ibidem, f. 12614 Ibidem, filele 127-127v15 Ibidem, f. 12816 "L'Indépendance Roumaine" No. 6906/16(28) Septembrie 189917 "L'Indépendance Roumaine" No. 6954/4(16) Novembre 189918 A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 420/1899, f. 13519 Ibidem, f. 135v20 Ibidem, filele 137, 138, 13921 P. Alette – Le Salon de l’Athénée, “L'Indépendance Roumaine" No. 6969/20 Novembre (2 Déc.) 189922 P. Alette – Le Salon de l’Athénée, “L'Indépendance Roumaine" No. 6973/25 Novembre (7 Décembre) 189923 „La Gazette de Roumanie” No. 52/24 Novembre (6 Décembre) 188124 „La Gazette de Roumanie” No. 67/11 (23) Décembre 188125 „La Gazette de Roumanie” No. 153/1 (13) Avril 188226 Céleste Cazaux, André Berthoumieu – Le destin roumain d’un jeun coiffeur doué pour le chant et la peinture, „Les Nouvelles de Roumanie” No.46/mars-avril 2008, p. 42-4427 Theodor Enescu, Irina Fortunescu, Ioana Vlasiu, Carmen Liiceanu – Repertoriul expoziţiilor de artă românească, Bucureşti 1865-1918, temăde plan pe anul 1980, manuscris la Institutul de Istoria Artei, p.47.28 A.N.I.C., M.C.I.P.,, dosar 233/1899, f. 13729 Ibidem, f. 137v30 L. Bachelin - Chronique artistique, "L'Indépendance Roumaine" No. 6784/9(21) Mai 189931 Idem- Chronique artistique, "L'Indépendance Roumaine" No. 6789/15(27) Mai 1899

261

Concluzii

Într-un răstimp de doar 35 de ani s-au făcut progrese importante în viaţa artistică națională. La începutul secoluluial XIX-lea societatea românească nu era familiară decât cu pictura murală cu tematică sacră, practicată pe pereţiilăcaşurilor de cult. Acolo apăreau şi portretele votive care, cu mai multe sau mai puţine asemănări cu trăsăturile ctitorului,erau primele forme de artă seculară admise în spaţiul cultual. Protipendada a adoptat, cu oarecare timiditate, portretul casingur gen acceptabil al picturii de şevalet fiindcă răspundea nevoilor de reprezentare şi de ornamentare a interioruluilocuinţei. Primele cadre în care figurau domnitorii, curtenii lor şi ceilalţi bogaţi boieri ai ţării cu jupânesele şi jupâniţeleerau opera unor artişti itineranţi din Europa Centrală, atraşi de piaţa tentantă şi de lipsa concurenţei din Principate. Abiaîn cel de-al patrulea deceniu al veacului au început să se afirme şi plasticienii locali, şcoliţi în Occident : Constantin Lecca,Ion Negulici, Barbu Iscovescu. Dintre aceştia, doar primul a avut o carieră mai îndelungată şi a atins senectutea cu penelulîn mână; ceilalţi doi, prinşi în vârtejul revoluţionar al anului 1848, s-au stins pretimpuriu, departe de ţară, înainte de aajunge la maturitatea creatoare.

Fondarea Şcolilor de Belle-Arte şi a Pinacotecilor Naţionale din Bucureşti şi Iaşi a reprezentat începutul unei vieţi artisticeorganizate. În chiar anul fondării instituţiilor de învăţământ artistic superior, 1864, este stipulat regulamentul după care urmausă se organizeze Exposiţiunile Artiştilor în Viaţă. Tot atunci este inaugurată prima manifestare de proporţii în acest sens,menită atât să testeze piaţa şi interesul publicului pentru arte cât şi pentru a îmbogăţi colecţiile statului cu achiziţii de valoare.Dar prima expoziţie din serie este cea din 1865 când Theodor Aman – care cumula toate funcţiile de răspundere în recentînfiinţatul program artistic bucureştean, director al şcolii, al pionacotecii, al expoziţiei şi preşedinte al juriului acesteia - seimpune ca pictorul cel mai însemnat al momentului. El îşi demonstrează valoarea şi marile posibilităţi de a trata majoritateagenurilor plasticii. Avea însă o deosebită propensiune pentru tematica istorică şi, timp de aproape un deceniu a fost cel dintîipictor de scene batailliste din România, întrecându-l cu mult din punct de vedere al tehnicii, al inspiraţiei şi documentării, pefostul său profesor Constantin Lecca, dedicat acestui gen încă de la începuturile activităţii sale şi care se recomanda, în petiţiilecătre domnitor, drept „întâiul Român artist în pictură”.

Tematica istorică a reprezentat o necesitate a epocii renaşterii naţionale din preajma Unirii Principatelor. Atunci se căutaurădăcinile şi se încerca realizarea unei legături peste timp cu perioadele de glorie ale trecutului. De aceea, Mihai Viteazul şiŞtefan cel Mare au fost aleşi drept modele pentru cele două ţări surori, Muntenia şi Moldova, iar chipurile şi faptele lor au fostproslăvite în literatură şi în plastică. Dacă Lecca şi Aman au excelat în a-i reprezenta pe aceşti bravi domnitori în pânzele lor,

262

Ștefan Luchian, Curaj (Soldați la atac), u/p M.N.A.R.

Panaiteanu a fost mai puţin dotat pentru subiectele istorice şi, în afara unor litografii executate în tinereţe, nu le-a mai abordatvreodată. Dar şi-a încurajat elevii, însă fără prea mare succes, spre asemenea subiecte.

Încă de la început, au putut fi sesizate mari diferenţe între viaţa artistică din Capitală şi aceea ieşeană, diferenţeîntreţinute chiar de Minister prin acordarea de fonduri insuficiente şi prin ignorarea tacită a fostei capitale a Moldovei.Ca dovadă că toate încercările de a deschide şi la Iaşi o expoziţie au dat greş, atât în 1866 cît şi în 1871, iar în 1883manifestarea a avut doar un caracter local, după care orice tentativă a fost abandonată. Dar nici artiştii moldoveni nu s-auarătat dornici de a participa la viaţa artistică bucureşteană : după ce în 1865, Panaiteanu a fost ofensat că nu i-a fostachiziţionată decât o singură lucrare, reţinută pentru Bucureşti şi nu pentru Iaşi, va refuza, cu obstinaţie, să mai trimităceva la următoarele ediţii ale expoziţiei, chiar dacă Ministerul îl solicita telegrafic să participe. Abia spre finele secolului,câţiva dintre elevii săi au reluat firul rupt de magistru, şi şi-au prezentat operele spre aprecierea colegilor şi juriuluibucureştean : Stahi, Popovici, Şoldănescu, Tintoreanu, Burghelea, etc.

Anii 1870 şi 1873 au fost definitorii pentru revizuirea sistemului valoric al publicului românesc : atunci au putut fiadmirate şi alte genuri decât portretul de aparat, cu dialogul dintre alb şi negru, ori compoziţia istorică, în care Aman avea sărămână maestrul necontestat, pentru că Nicolae Grigorescu şi-a surclasat confraţii prin varietatea temelor abordate şi a impuspeisajul, natura statică şi scena de gen inspirată de mediul rural. Din acel moment, steaua lui Aman a început să pălească iaraceea a lui Grigorescu să strălucească cu putere. Preferinţele amatorilor şi puţinilor colecţionari locali s-au modificat în funcţiede noile oferte. Chiar şi Aman a abandonat subiectele istorice dragi lui şi s-a reorientat spre scenele câmpeneşti şi naturile staticecu flori şi fructe ori cu obiecte din ţinuta de ceremonii, de bal, creând compoziţii cu valoare mnemonică, autobiografică.Acestea din urmă se alăturau scenelor intimiste, de familie, pentru a contura personalitatea unui boier-pictor, ce-şi duceaexistenţa în opulenţă, ca un senior al artelor din vechime, cu care, de altfel, lui Aman îi şi plăcea să se identifice.

Cu cât cultura istorică prindea rădăcini mai puternice în conştiinţa naţională, datorită importantelor titluri apărute înliteratura de specialitate ori în cea de ficţiune precum şi a artei cu tematică istorică, ilustrativă şi interpretativă pentrumomentele cheie ale trecutului patriei, cu atât interesul pentru plastica cu subiecte similare scădea. Acest fenomen îşi aveaoriginile în rafinarea gustului publicului şi în diversificarea ofertei ce a avut drept rezultat formarea unei culturi vizuale suficientde solidă pentru a permite degustătorilor şi colecţionarilor să poată face selecţii şi să-şi impună preferinţele din care,compoziţiile batailliste erau excluse în favoarea celor paşnice, pur hedoniste, ce erau mult mai uşor de adaptat în interiorullocuinţei burgheze.

Evoluţia gustului publicului şi schimbarea tematicii solicitate au avut, în timp, un efect pernicios asupra activităţiiplasticienilor care, răspunzând cererii pieţei, au renunţat să mai elaboreze compoziţii istorice ori mitologice, maipretenţioase şi pentru care era necesară o solidă documentaţie şi cheltuieli sporite prin angajare de modele şi închiriere decostume specifice şi s-au rezumat la a reda peisajul ori natura statică, pentru care investiţiile erau minime. De aceea, lasfârşitul secolului, cronicarii deplângeau lipsa de pe simeze a tablourilor cu o anumită ideatică şi prezenţa în numărexagerat de mare a peisajelor şi naturilor statice.

În modul de acordare a medaliilor şi în programul de achiziţii s-au constatat. încă de la început, favoritismele fiindcă aceia

264

care formau juriul erau, în acelaşi timp, expozanţi şi principali laureaţi. În consecinţă, la primele ediţii ale expoziţiei, Aman esteconstant premiat şi beneficiază de preţurile cele mai ridicate când îi sunt reţinute lucrările pentru îmbogăţirea Pinacotecii.Târziu, spre sfârşitul intervalului studiat, sunt prevăzute reguli clare de jurizare şi abţinere de la vot a acelor expozanţi carefăceau parte din comisie. Dar nici atunci nu au fost înlăturate în totalitate abuzurile şi subiectivismul. Aceasta a fost una dintrecauzele secesiunii produsă în sânul breslei pictorilor în l896, când, după protestele din anii precedenţi, un grup de artişti tineri,înfiinţează Salonul Independenţilor şi, peste alţi doi ani, Societatea Ileana, prin care militau pentru o artă neîncorsetată depreceptele academismului. Însă, între „oficiali” şi „secesionişti” nu a existat o demarcaţie strictă pentru că unii dintre eiparticipau, cu dezinvoltură, atât la Exposiţiunea Artiştilor în Viaţă – unde erau chiar medaliaţi - cât şi la manifestăriledizidenţilor. De altfel, unul dintre cronicari observa lipsa oricărei diferenţe majore între lucrările expuse în cele două expoziţiivecine şi doar aparent antagoniste.

Un efect contrar aşteptărilor a avut presa care era înclinată mai degrabă să critice decât să încurajeze eforturileorganizatorilor expoziţiilor şi ale expozanţilor. Cronicarii, cu foarte puţine excepţii, comiteau greşeala de a compara, în moddezavantajant, creaţiile conaţionalilor cu acelea ale artiştilor străini de marcă. Mulţi dintre autori făceau paradă de vastele lorcunoştinţe de istoria artei şi relatau pe larg trăirile estetice avute în faţa pânzelor celebre din marile muzee europene dar erauincapabili să facă o analiză plastică pertinentă şi să emită judecăţi de valoare în faţa creaţiilor artiştilor locali pe care, de obicei,îi desconsiderau. Din acest punct de vedere, plasticienii români nu au găsit potrivit în cronicarul de specialitate, care nici măcarnu dispunea de studiile necesare care să-i dea dreptul să critice cu atâta vehemenţă eforturile lor creatoare.

Prin regulamentul iniţial, expoziţia era prevăzută a fi deschisă tuturor pictorilor români din ţară şi din ţinuturileînvecinate, Transilvania, Banat şi Bucovina, dar aceştia nu au dat curs invitaţiei aşa că, un timp, manifestarea a avut caracternaţional pentru ca, prin neparticiparea artiştilor moldoveni, să se reducă doar la unul local, exclusiv bucureştean. Accesul nuera însă restrictiv, pentru că erau primite şi lucrările amatorilor alături de acelea ale profesioniştilor de prestigiu. Din când încând, simezele au găzduit şi opere ale unor plasticieni străini care au trecut pe la noi, precum Preziosi, Schönberg, Kaiser sauDora Hitz, ori ale căror opere fuseseră comandate şi achiziţionate de Minister, precum acelea ale lui Cabanel, Henner,Benjamin Constant şi Carolus-Duran.

Încet-încet, spre sfârşitul veacului, Bucureştii au devenit o capitală a artelor iar emulaţia era suficient de mare pentru asuscita interesul Societăţii Artiştilor Francezi pentru Propagarea Artelor Frumoase de a organiza aici o expoziţie. Deşi nu s-abucurat de un deosebit succes din cauza valorii modeste a unora dintre exponate a avut totuşi o deosebită importanţă pentrucă a arătat publicului local, obişnuit să supraprecieze artele străine – uneori chiar fără a le cunoaşte - şi să subestimeze creaţiaartiştilor români, că plasticienii noştri sunt, în multe cazuri, net superiori celor din alte părţi.

În 35 de ani, Theodor Aman şi C.I.Stăncescu au reuşit, prin susţinuta lor activitate organizatorică şi prin persuasiuneasupra factorilor de decizie din Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, să fondeze şi să dea avânt unei expoziţii anuale carea creat emulaţie între plasticieni, a pregătit estetic şi a cizelat gustul publicului şi a îmbogăţit colecţiile Pinacotecilor dinBucureşti şi Iaşi cu opere de valoare perenă.

265

Anexe

Anexa 1Portretul damelorOare di ce portretele damelor sunt aşa rar asămănătoare cuoriginalul? Pentru că zugravii găsesc greutăţi cu una ca cu toate.Între o sută de cazuri, afară de oarecare însuşiri particulare, cu99 să întâmplă manevrele următoare :„Şed bine Domnule zugrav?”„Poftesc să şezi aşa precum eşti fireşte mai deprinsă.”„Bine, Domnule... aşa e că nu fac grimase?”„Nu avui scop a zice aceasta; poftesc numai să şezi aşa catotdeauna.Eu nu pot zugrăvi alta decât aceea ce văd, şi dacăportretul are să samene, apoi persona trebuie înaintea zugravuluitotdeauna să-şi semene.”Dama a înţăles că artistul zugrăveşte numai aceea ce vede; ea’şiurzeşte o poziţie foarte meşteşugită, ochii îi ridică spre ceriu, îicoboră în gios, îşi muşcă buzele ca să’şi facă gura mai mică şipentru că alte dăţi se lasă după cum vine, apoi, aducându-şiacum aminte de regulile ce Madama G... i-au predicat înpension, gioacă rolul de modestă şi măreaţă.Zugravul au început schiţul (trăsăturile de linie) feţei şi săînaintează.„Ah! Domnule, oare nu m’ar prinde mai bine di aş face aşa?”„Nicidecum.”„Eu cred că ar eşi portretul mai bine.”Şi dama preface de tot poziţia ei, care este încă mai afectată(meşteşugită). Ce să facă zugravul? Plin de răbdare şterge schiţulînsemnat şi începe altul.„Bine ai fost, zic” , strigă deodată dama chiar în mijloculdesenării conturiului, „poziţia cea dintâi au fost mai bună.” Şizugravul şterge cele lucrate, începe schiţul cel întâi, care’l şizugrăveşte în linişte.„Poftesc, ié sama bine la colorul ochiilor mei, eu îi preţuiesc.Ah! Dumnezeule, cred că ertat este a se lăuda cu frumuseţilehărăzite de fire, mai ales când cineva are aşa de puţine!”„Dumneata eşti prea modestă, căci dimpotrivă...”„În adevăr, aşa şi se pare!” şi acest compliment electrizăîntr’atâta pe damă că deodată îşi schimbă poziţia de tot.„Mă rog, şezi ca mai’nainte.”„Nu mi’e îndemână.”

„Apoi şezi cum îţi este mai îndemână, dar să rămâi aşa, căcialtfel nu pot face nici un pas înainte.”„Bine, bine! Îţi place aşa?”„Minunat! Foarte bine...”„Mărioară!... Balaşă!... Catincă!...”Atunci, prin două deosebite uşi, intră repede giupâneasa şi fatadin casă, precum şi o ţigăncuşă.„Ce, sunteţi surde?”„D-ta ai chiemat pe Mărioara, de aceea nu vineam îndată”răspunse căpităneasa Balaşa.„Dobitoaca, să-mi aducă ecrenul meu.”Fata din casă stătu cu gura căscată pentru că întâia dată audecuvântul ecren.„Ce să aduc?”„Ecrenul meu, toantă, coferul (besecteluţa) în care ţingiuvaerurile.”Mărioara aduce sipeţelul.„Ce colană şi cercei mă sfătuieşti, domnule, să ieu?”„Acele ce-ţi plac mai bine.”„Ştiu că zugravul înţelege asta mai bine.”„De-i aşa, apoi să iei mărgele.”„Mărgelile le poartă brunetele (cele oachişe), încât dacă le voipurta, apoi teintul (albeaţa)...”„Bine zici, Madamă...”„Am gând să ieu o colană de diamante.”„Foarte frumos.”„Mărioară, ai chemat în astă sară pe coaferul?”„Apoi, am pus coferul pe masă!”„Ce păcate!... coaferul ce face zulufi! De câte ori să-ţi înoiesccomisioanele mele? Toantă, deschide-ţi urechiile chiar când nicivorbesc. Dumneata nu şti ce năcaz pătimesc cu astfeliu depersoane! Cât eşti de fericit că nu ai a face cu asemene clase deoameni. Eşti neatârnat, îţi faci singur lucrul D-tale.”„Din nenorocire nu toate! (cu ironie) nu sunt aşa norocit să-mişterg însumi straiele şi ciubotele mele. Dar, mă rog, maiîntoarce-ţi capul spre dreapta.”„Nu pot înţălege de ce nu m-au nimerit până acum. Am douăportrete chiar, figuri de momiţă [maimuţă]! Pe unul mi-au făcuto gură de două ori mai mare decât a mé. Poftesc, ié sama, într-adevăr nu’mi prea pasă de aceasta, pentru că dacă o femee are ofată de zece ani (care în adevăr au împlinit 9) apoi nu mai încapea avé pretenţie; dar bărbatul meu se nebuneşte de gura mé, şi totportretul i-ar displace dacă gura ar fi mare.”„Pot să o fac atât de mică cât vei voi.”„Să nu mă linguşeşti, mă rog, căci eu nu sunt de acele femei ce

266

voesc să aibă în portret toate frumuseţele ce ar dori dar ce lilipsesc. Pe coaferul l’am chemat pentru că merg în astă sară labal. Eu nu am plecare pentru mari soţietăţi, dar nu pot scăpa, şibărbatul meu cere numai decât să merg. Nu ştiu cum să măîmbrac. D-ta, ca un zugrav, poţi să-mi dai un sfat, oare să iéurochia albastră?”„Nesmintit că te va prinde bine.”„Sau cea neagră?”„Asta va fi cea mai nemerită.”„Te rog, ié sama la nasul meu, căci bărbatul îmi zice că este ceamai delicată parte a feţei mele.”Zugravul suspină; dama se scoală de pe scaun.„Ei, să văd.”„Până acum puţin am făcut.”„Nu-i nimică, foarte frumos. Dar, pentru Dumnezeu, ce-mi facigâtul aşa de negru?”„Asta-i umbra.”„Toată lumea zice că gâtul meu este alb sclipitor.”„Lumea zice bine, şi în portret nu va rămâne aşa.”„Laudă Domnului!”„Nu vei binevoi a şădé?”„Îţi plac aşé?”„Foarte, dar dacă doreşti să fii zugrăvită în astă poziţie, apoitrebui să încep încă odată. Caută mai spre dreapta... Mă rog, nuridica ochii cătră tavan.”„Nu mă zugrăveşti ca cum aş căuta spre ceriu?”„Nu.”„Eu caut totdeauna spre ceriu, şi vărul meu îmi zice că astaprinde foare bine pe femei.”Atunci intră oarecine şi dama-i zice :„Domnule, ştiu că eşti amator (cunoscător de arte). Bărbatul meuvrea numaidecât să mă zugrăvesc.”Streinul : „Nu-i prea mult a zugrăvi o asemené faţă de o mie deori.”„Şti că nu pot suferi complimentele. Ce-ţi pare, samăn?”„Zugrăvirea domnului este clasică, dar iartă di voiu spuneadevărul precum îmi pare, fără complimente, portretul e frumos,dar originalul încă mai frumos.”Zugravul ar vré să deie amatorului peste nas, cu toate aceste săstăpâneşte, face o mină ironică. Amatorul urmează :„D-ta sameni, şi tot nu sameni. Puţin albastru în ochi, măînţelegi, n-ar strica; fruntea este de o linie prea lată.”„Dar gâtul, domnule, oare gâtul meu este aşa negru?”Zugravul, cu nerăbdare : „...Am mai zis...”„Aşa este, răspunde amatorul, că în zugrăvie nu poate fi lumină

fără umbră; arta are marginile sale. Nici Rafael nu ar putézugrăvi fără umbră, dar deşi Madonele sale nu au un gât aşa denegru ca acest căpşor de înger, totuţi...”Zugravul pierde răbdarea şi se duce. A doua zi, dama îl lasă săaştepte în anticameră un ceas, apoi vine şi se tânguieşte dedurere de cap, a treia zi are vizite. În urmă mai şede zugravul,dar părul e almintrele făcut, straiele schimbate. Supărată deumbra gâtului ei, au sulimenit gâtul ei alb cu cridă [cretă].Zugravul se lasă de adevăr, face toate precum doreşte dama, olinguşeşte peste măsură şi râde în ascuns. În urmă portretul egata, el este cu 99 proţente mai schimbat şi mai elegant decâtprecum este Dama în adevăr. „Minunat, strigă amatorul, dar D-taeşti mai frumoasă!” Dama o crede, şi bărbatul de asemenea. Cutoate aceste se face grea de a să mai zugrăvi pentru că nici unartist nu o poate nemeri!

„Albina Românească” nr. 79/joi 5 Octomvrie 1844

Anexa 2REGULAMENTUPentru esposiţiunea publică a operilor artiştilor în viéţăCAPITOLUL IDepunerea operilorArt. I Se va deschide o esposiţiune anuală a producerilorartiştilor în viéţă, în pictură, desemnŭ, miniatură, scul[p]tură,gravură, arhitecturp şi fotografiă; ea va avea locŭ într'unŭ anŭ laBucureşti şi în cel-l-altŭ la Iaşi.Această esposiţiune va fi deschisă şi producerilor artiştilorstrăini.Art. II Operile ce nu se admitŭ la esposiţiune: a) Copiile (afară de reproduceri prin auarelă şi desemnŭ); b) Operile care aŭ fostŭ premiate la altă esposiţiune; c) Operile artiştilor reposaţi, afară numai când repoşarea nu emai anterioară de cât cu unŭ anŭ'naintea deschiderii esposiţiunei; d) Operile anonime.Art. III La a doua esposiţiune, după aplicarea acestuiregulament, nu se vor primi tablóue care vor fi figurat deja laalte esposiţiuni anterióre în ţéră. Art. IV Nu se vor primi la esposiţiune tablóue neîncadrate.Fie-care cadru nu va putea conţine mai mult de cât unǔ subjectǔ.Operile în minuatură potǔ fi puse în acelaşi cadru.Art V. Fie-care artistǔ, depunându în persónă sau prin altul

267

operile sale la Comitetul Academicŭ, le va însoţi de o notiţă sub-semnată de dînsul, conţinînd numele şi pronumele, locul şi datanascerii sale, numele profesorilor ce a urmatŭ, şi recompenseleobţinute mai nainte.Art. VI Pentru prima esposiţiune ce se va face în temeiul acestuiregulament, spre înlesnirea artiştilor din judeţe, sě vor primipentru transportarea gratis, la oraşul unde se face esposiţiunea,tablouele a cărora dimenisune ar permite aşedarea lor îndiligenţele Statului.Art. VII Operile odatŭ înregistrate de Comitetul Academicu debelle-arte, nimeni nu va fi liber a le mai retrage.Art. VIII Nici o operă espusă nu va putea fi reprodusă în timpulesposiţiunei prin desemnŭ sau alt-fel, fără de autorisaţiuneaartistului.Art. IX Nici o producţiune espusă nu va fi liberată de cât dupăînchiderea esposiţiunei; escepţiune se face numai esposiţiunea vafi închisă provisoriu pentru preschimbarea tablóuelor.CAPITOLUL IIJuriul esposiţiunei şi administraţiunea tablóuelorArt. X La fie-care esposiţiune, Comitetul Academicŭ de belle-arte, după Art XIII lit.d. din regulamentul scólelor de belle-arte,va compune unŭ juriŭ special, sub - preşedinţia Directoruluiscólei de belle-arte (Art. VI, lit. i, reg. scólelor de belle-arte)Art. XI Juriul va fi compusŭ din şése membri, din carii trei vor fidintre membrii Comitetului Academicŭ şi trei artişti desemnaţicu mai multe voturi de către cei ânteiŭ 10 esposanţi laînregistrarea producerilor lor de către Comitetul Academicŭ debelle-arte.Art. XII Presenţa cel puţinŭ de jumătate a membrilor juriului şi apreşedintelui sěŭ, va fi indispensabile pentru validitateaoperaţiunilor.Art. XIII Admiterea operilor se face prin votare; majoritatea sauparitatea decide admiterea.Art. XIV Membrii Comitetelor Academice espunŭ fără esamenulprealabile al juriului.CAPITOLUL IIIRecompenseArt. XV Meritul operilor espuse se clasifică de Juriulesposiţiunei prin raportul ce va face cu douě sěptěmâni înaintede închiderea ei, către Ministeriul Justiţiei, Cultelor şiInstrucţiunei Publice.Art. XVI Sunt următórele recompense: b) Medalia de onórec) Medalii de valórea) Cumpĕrarea operei pe conta pinacotecelor Statului.

Art. XVII Sunt trei specii de medalii pentru fie-care ramură deproducerile espuse (pictură, sculptură, arhitectură, etc);a) Una de valóre de galbeni 100b) Doĕ de valóre de galbeni 50c) Trei de valóre de galbeni 25Art. XVIII Medalia de onóre de valóre de 150 galbeni se acordăartistului care se va distinge între toţi printr'o operă de meritmare.Art. XIX Juriul, în raportul seŭ despre meritul operilor espuse,nu póte cere mai multe recompense de cât No. medaliilor arětatela Art XVII şi XVIIIArt. XX Raportul juriului pentru medalii de onóre va fi discutatŭîn şedinţa plenarie a Comitetului Academicŭ, pe lângă care sevor adaoge ad-hoc acei 3 membri electivi din juriu.Art. XXI Tot de către Comitetul Academicŭ de belle-artecompletat cu membrii electivi ai juriului, se va propuneMinisteriului o listă după meritŭ de tablóuele care ar fi demned'a fi cumpărate de Statŭ, indicându-şi preţul. Nici unŭ tabloŭunu va fi trecutŭ în acéstă listă de nu va întruni trei părţi dinvoturi.Art. XXII Recompensele se vor împărţi în şedinţa solemnăvestită prin foi publiceArt. XXIII Dupě distribuţiunea premiilor, se vor espune din noŭpe 10 dile tóte operile recompensate şi acela care s'a propus deComitetul Academicŭ de belle-arte a se cumpĕra de Statŭ.CAPITOLUL IVVisitarea esposiţiunei de publicŭArt. XXIV Intrarea la esposiţiunea de belle-arte este gratuitănumai Dumineca şi Joia. În cele-l-alte dile se va plăti unŭ sfanţila biletul de intrare. Banii strinşi de pe bilete de intrare vor servipentru sporirea fondului de stipendii la elevii săraci ai scólelorde belle-arte.Art. XXV Este opritŭ publicului de a atinge sau deplasaobiectele espuseArt. XXVI Este opritŭ fumarea la salele esposiţiuneiArt. XXVII Esposiţiunea va fi deschisă în tóte dilele în curgerede o-lună, de la 10 dimineaţă pînă la 3 ore după amiadi.Art. XXVIII Regulamentul privitor la publicŭ se va imprima şiafişa la intrarea şi în lăuntrul salelor de esposiţiune.Ministru Secretarŭ de Statŭ la Departamentul Justiţiei, Cultelorşi Instrucţiunei PubliceN. Creţulescu

"Monitorul" No. 279/Duminică 13/25 Decemvrie 1864

268

Anexa 3Regulament pentru esposiţiunea artelor frumóse plastice şiîncurajarea artiştilor în viéţăCAP. IDespre esposiţiune şi operele expuseArt. 1. Se instituie în Bucuresci o expoziţie permanentă pentruartele frumóse plastice în localul din curtea bisericeiStavropoleos, transformat în mod special pentru acest scop.Art.2. Ori-ce artist român sau străin va fi admis a expune opereoriginale sau copiate de pictură, acuarelă, desemnu, gravură,xilografie, litografie, mosaic, sculptură, arhitectură etc pe caredirectorul expoziţiei nu le va declara lipsite cu totul de ori-cevalóre artistică.

Contra decisiunei de ne admitere dată de director, se vaputea apela la comitetul exposiţiunei.Art. 3. Nu se vor primi la expoziţie:a) Operile cari au mai figurat în trecut la acéstă expoziţie, saucari au figurat la ori-ce altă exposiţiune naţională sau străină.b) Operile artiştilor repanşaţi, afară numai când repansarea nuprecédeză data expunerii cu mai mult de un an;c) Operile anonime;d) Operile neisprăvite în totalitatea subiectului lor; e) Tablourile neîncadrate sau sculpturile fără piedestal ori altaccesoriu destinat a le susţine.Art.4. Fie-care artist, depunând în persoană sau prin altul operilesale la expoziţie, le va însoţi, de o notiţă subsemnată de dânsul,conţinând numele şi pronumele, naţionalitatea, domiciliul,etatea, studiile făcute în şcólele din ţéră sau străinătate, şideclaraţiunea că operile nu au mai figurat la altă expoziţie.

După aceste indicaţiuni directorul va face înregistrarea şicatalogarea operilor expuse.Art.5. Expoziţia va fi deschisă publicului în tóte dilele, de la 1Aprilie, până la 1 Iunie, di în care se va face şi solemnitateaproclamărei artiştilor premiaţi; iar în tot restul anului, expoziţiava fi deschisă numai în dilele ce se vor determina şi se vorpublica la timp de către comitet.Art.6. Artiştii vor putea depune şi retrage operile lor în ori ce dide la 15 Iunie până la 1 Aprilie.

Însă operile ce se vor afla depuse şi înregistrate în dioa de1 Aprilie, vor lua singure parte la concursul anului curent, şi nuvor putea fi retrase din acea di până după solemnitateaproclamărei artiştilor premiaţi.

În cele d'ânteiu 15 dile după acéstă solemnitate tóte operileaflate în expozişie vor trebui să fie retrase folosind după acésta a

se începe expoziţia anului următor, la care nu se vor mai admiteoperile ce au figurat în expoziţiile anilor expiraţi.Art.7. Nici o operă nu va putea fi reprodusă în timpul expoziţieiprin desemn sau alt-fel fără autoritatea artistului autor.CAP. IIDespre director, comitet şi juriuArt.8. Profesorul de estetică de la şcóle de arte frumóse plasticedin Bucuresci va fi şi director al expoziţiei, pntru care el vaprimi o diurnă ce se va determina prin budgetul ministeruluiinstrucţiunii publice.

Ministerul va putea, după avizul motivat al comitetuluiexpoziţiunei, să numească director pe o altă persónă.Art.9. Directorul va avea sub-autoritatea sa un conservator numitde comitetul expoziţiunei. El va numi şi supraveghia personalulservitor, va administra şi conserva localul şi mobilierulexpoziţiunei, va executa tóte măsurile luate de comitet şi varăspunde înaintea acestuia de întreaga sa administraţiune.

Până la regularea definitivă a serviciului expoziţiunei,custodele şi servitorii pinacotecei din Bucuresci vor fi şi înserviciul expoziţiunei.Art.10. Comitetul expoziţiunei va fi compus din cinci membrialeşi de academia română din sânul seu. Aceşti membri voralege pe unul din ei ca preşedinte.Art.11. Comitetul va hotărî tóte mesurile ce trebuiesc luatepentru ca exposiţiunea să fie bine administrată, să prospereze şisă contribuiască pe cât mai mult la înmulţirea artiştilor şi laridicarea artelor în ţéră.Art.12. Juriul va fi compus în fie care an din un preşedinte, careva fi preşedintele academiei române, din toţi membri comitetuluişi din cinci membri aleşi dintre artişti sau dintre alte persóne, decătre artiştii expozanţi ce iau parte la concursul anului curentpentru care este constituit juriul.

Nici într'un cas juriul nu va putea avea printre membrii seimai mult de cinci artişti de profesiune..'

Juriul va trebui să fie constituit cu cel pucin o lună înaintede dioa solemnităţei proclamărei artiştilor premiaţi.Art.13. Nici un membru din juriu, în cas când ar fi şi exposant,nu va putea lua parte cu operile sale la concursul pentrujudecarea căruia s'a constituit juriul anual din care el face parte.Art.14. Presenţa cel puţin a nouă membri din juriu esteindispensabilă pentru a se putea pronunţa asupra operilor cemerită a fi premiate şi asupra premielor ce sunt a se conferi fie-căria din acele opere.

Pentru orice altă operaţiune este de ajuns presenţa a şésemembri.

269

Votul preşedintelui va fi preponderent în tóte casurile deparitate de voturi.Art.15. După terminarea fie-cărei expoziţiuni anuale, comitetulva înainta ministerului un raport detailat, contrasemnat dedirector, arătând mersul şi rezultatul expoziţiunei din anulexpirat, măsurile puse în aplicare în acel an şi premiurile oferite.Acest raport se va publica în Monitorul Oficial.CAP. IIIDespre premierea operilorArt.16. Premiile sunt de duóe feluri:a) premii de încuragiare şib) premii de meritArt.17. Premiurile de încuragiare se vor da numai la artiştiromâni care vor avea etatea mai mică de 25 de ani şi, cari vordovedi, prin operile lor, că au un talent artistic însemnat, princultivarea căruia pot să ajungă în viitor artişti excelenţi.

Aceste premiuri vor consista în stipendii acordate artiştilorpentru a merge să se perfecţioneze în centrurile mari artistice dinstrăinătate, sau în comanda de lucru unde se cere numai copiereade capo-d'operile maeştrilor mari, precum ar fi la zugrăvirea uneibiserici, etc.Art.18. Premiurile de merit se vor sa numai la artişti români, fărămărginirea de etate, cari vor fi produs opere excelente, demnepentru artişti desăvârşiţi.

Aceste premiuri vor consista în cumpărarea operelor pesema Statului, sau în comande de lucru, unde artistul va trebui săconceapă şi să execute după propria sa inspiraţiune. În ambelecasuri se vor da artiştilor şi diplome de onóre din parteaministerului instrucţiunii publice.

Străinul ce va fi demn de premiul de merit, va obţine carecompensă numai diploma de onóre.Art.19. De va fi îndoială asupra naţionalităţei sau etateiexposanţilor premiaşi, comitetul va putea cere de la ei dovedivalabile înainte de solemnitatea proclamărei artiştilor premiaţi.

De va fi bănuială că pera ce merită a fi premiată nu esteexecutată de artistul ce a presintat-o, juriul va putea obliga peacesta, dacă nu renunţă la concurs, să execute, subsuprivighiarea unui membru din juriu, o schiţă sau ori-ce altălucrare scurtă din care să resulte că artistul a putut sau n'a pututexecuta opera presentată.Art.20. Juriul va trebui, la conferirea premiilor, să aibă în vederemeritul absolut al fie cărei opere, iar nu meritul relativ încomparaţiune cu cele-alte opere; ast-fel că, dacă nu va fi nici ooperă care să demonstreze din partea artistului talent sauexcelenţă în artă, să nu se premieze nici una. În tóte artele se vor

preferi operile care se vor distinge prin importanţa subiectului.Art.21. Ministeriul Instrucţiunei va încunoştinţa pe comitet înfie-care an, cu cel puţin o lună înainte de de solemnitateaproclamărei artiştilor premiaţi, despre numărul şi felul premiilorce sunt puse la disposiţiunea juriului pe anul curent, ceea-ce vadepinde de importanşa fondurilor prevedute anume în budgetulStatului, de bursele, de comandele de lucru, şi de ori-ce altemijlóce oferite de Stat, de judeţe sau de comune.Art.22. Acest regulament se va pune în aplicare imediat dupăpublicarea sa în Monitorul oficial.

Tóte disposiţiunile anterióre contrarii acestui regulamentsunt şi remân abrogate.Ministerul cultelor şi Instrucţiunei Publice.

V. Conta„Monitorul Oficial" No.48/1(13) Martie 1881 p. 1354-1355

Anexa 4Regulament pentru Exposiţiunea operilor artiştilor în viaţă

Art.1. Ministerul Instrucţiunei Publice şi Cultelor face cunoscutartiştilor din ţară şi străinătate că în toţi anii de la 1 Maiŭ până la1 Iunie se va deschide în Bucuresci o exposiţiune de Pictură,sculptură şi arhitectură.Art.2. Artiştii pot trimite la acéstă exposiţiune ori câte operedoresc, juriul exposiţiunei reservându-şi dreptul de a mărgininumărul operelor expuse după valórea lor artistică şi dupăspaţiul de care va dispune pentru exposiţiune.Art.3. Juriul de primire a operilor ce vor fi a se expune şi care vahotărî recompensele ce trebuie acordate operilor celor mai devalóre se va compune din Consiliul de Belle-Arte, conform art.59 din Regulamentul şcólei de Belle-Arte şi care se compuneconform art. 58 din acest regulament din:a) Directorul şcólei de Belle Arteb) 3 Profesori ai şcólei şi anume un pictor, un sculptor şi unarchitectc) 3 Artişti străini de şcólă şi anume, un pictor, un sculptor şi unarchitect. Acesti trei artişti numiţi de Ministerul Cultelor şiInstrucţiunei publice.d) Profesorul de arheologie al şcólei de Belle-Arte sau DirectorulMuseului de antichităţi complectat cu trei alţi membri aleşi deartiştii exposanţi şi dintre dânşii.Art.4. Membrul Juriului care va fi şi exposant nu va putea lua

270

parte la discutarea operei sale.Art.5. Operile care pot fi trimise la exposiţie sunt Tablouri înulei, acuarele, guaşe, pasteluri, gravuri de orice natură, desemne.Proiectele de arhitectură şi relevuri de monumente istorice,sculpturi, busturi, statue în bronz, marmoră, gips, terra cota,lemn şi ceară, medalie şi pietre gravate sau ciselate.Art.6. Operile destinate pentru exposiţiune vor fi trimise chiar lalocalul Exposiţiunei de la 1 Aprilie şi adresate DirectoruluiExposiţiunei care le va înscrie într'un anume registru, liberândchitanţe de primirea lor.Art.7. Nici un artist nu va putea trimite opera sa pentru a figuraîn una din secţiunile exposiţiunei decât încadrată sau cupiedestalul trebuincios spre a putea fi expusă.Art.8. Trimiterea operilor fie-cărui artist va fi întovărăşită denumele seu şi de titlurile ce posedă precum unde şi'a făcutstudiile şi ce recompense a primit pentru lucrările sale artistice laalte exposiţiuni din ţară sau din străinătate.Art.9. Tóte operile trimise la exposiţiune şi primite de juriu sprea fi expuse nu mai pot fi înapoiate artistului ce le-a trimis, chiardacă ele vor fi vândute, decât după închiderea exposiţiunei.Art.10. După 20 de dile de la deschiderea exposiţiunei Juriul vahotărî ce recompanse se pot da celor mai bune opere dindiferitele secţiuni ale exposiţiei în raport cu suma de care vadispune, după comunicarea făcută de Onor. Minister alInstrucţiunei Publice.Art.11. Aceste recompense vor consista în acordarea de Medaliide valóre.Art.12. Direcţiunea exposiţiei nu este respundătóre de operileartiştilor de cît pe timpul cât ele figurează în exposiţie.Art.13. Cheltuielile de transport sunt în sarcina exposanţilor.Art.14. Locul destinat pentru fie care operă este hotărît deDirecţiunea exposiţiei.Art.15. Pentru visitarea exposiţiei de către public se stabilesce otaxă de intrare de persónă precum urmézăa) Prima di de la deschiderea exposiţiei 5 leib) Doué dile din săptămână 1 lei, cele alte dile şi sărbătorileintrarea va fi gratuităArt.16. Sumele produse de taxele de intrare vor fi administratede directorul pinacotecei şi vor servi la acoperirea cheltuielilorpricinuite de exposiţie.Art.17. Pentru hotărârea recmpenselor la artiştii exposanţi estetrebuinţă să fie presenţi cel puţin şépte din cei nouĕ membri caricompun juriul esaminator.Art.18. Proclamarea recompenselor acordate se va face într'oşedinţă solemnă presidată de Onor. Minister al Instrucţiunei

publice sau de un delegat al seu, când se va ceti şi raportulDirectorului exposiţiunei în care se va da seama de mersulexposiţiunei şi de decisiunile comisiunei în acordarearecompenselor.Art.19. Operile recompensate de Juriu vor fi din nou expuse întimp de dece dile dupĕ închiderea exposiţiunei celor-l-alte opere

Ministrul Cultelor şi Instrucţiunei publiceTake Ionescu

Acest Regulament a fost aprobat de Consiliul de Miniştri înşedinţa de joi 17 Februarie anul 1894.

Anexa 5Discursul Domnului Theodor Aman la deschidereaEsposiţiunei Artiştilor în Viaţă

Domnule ministru şi DomnilorMai în toate ramurele, artele în România nu posedă decât

un trecut mediocru. Să escludem din această categorie Poesia,care ne-a dat rezultate eminente: Văcăreştii, Heliade, Bolliac,Bolintineanu, Alecsandri şi alţii, sunt destui spre a atesta acestadevăr.

Până mai deunăzi artele la noi fuseseră considerate cameserie.

Pictura nu era utilă decât la decorarea lăcaşurilor sfinte şiaceea manieră în care erau depinse [pictate] se făcea din tată înfiu, cum îşi face pasărea cuibul, fără nici o cunoştinţă deanatomie, compoziţiune şi alte precepte necesare unei dipingeri[pictări] în regulă. Pictorii trecuţi n'au învăţat nimic şi nimic nuau uitat; au făcut totdeauna ceea ce făceau predecesorii lor ca[şi] când natura i-ar fi privat de acel instinct al omenirii:perfecţiunea; şi, desigur, talentul şi geniul artistic nu au lipsit înţara noastră ci le-au lipsit mai bine mijloacele de a se dezvoltaprin studiul serios ce singur perfecţionează; căci, bineconsiderând şi privind cu mai mare attenţiune chiar aceledipingeri [picturi] de cari vorbirăm, am putea lesne doveditalent, şi chiar geniu, sub vălul ignoranţei.

Architectura nu ne-a dat decât case de locuit şi stabilimentefoarte modeste în privinţa artei.

Bisericile, numai Argeşul şi Trei Erarhi, adevăratemonumente de artă, sculpturile ce le adornă [decorează] sunt deo perfecţiune rară. Aceste frumoase şi bogate monumente ne maiarată că străbunii noştri, în timp de o pace totdeauna glorioasă,

271

se ocupau cu artele şi frumosul nu le era necunoscut. De sesimte însă o mare lipsă de obiecte de artă antică română, trebuiesă atribuim aceasta invasiunilor şi luptelor cari popreau oriceproiect de înfrumuseţare şi artele muteau abia născânde. Iatădară - şi trebuie să credem că aceasta a fost adevărata cauză - cea poprit pe părinţii noştri de a'şi dezvolta talentul şi geniul care,ca şi la străbunii noştri Romani, a trebuit să curgă în vinele lor.Artişti şi industriaşi au existat atunci, însă neputând a'şi dezvoltao libertate individuală prin studiul ştiinţelor, societatea îiîntrebuinţa ca un instrument fără nici o distincţie şi mureau înignoranţă, fără a lăsa un suvenir în trecerea lor.

La celelalte naţiuni vedem începutul cu totul altfel.Bucurându-se de o întreagă libertate, societatea nu aducea ceamai mică piedică dezvoltării geniului; din contră, se silea aesecita prin încuragieri şi nici un talent cât de mic, nu eranecunoscut guvernului. Pericles nu'şi făcea palate somptuoase;întrebuinţa însă banii Statului a zidi Odeonul şi Pantheonul; pringloria artelor el căuta a dobândi iubirea cetăţenilor săi. Vedemmai în urmă, la Romani, aceeaşi dorinţă de a se vedea progresulartelor în patria lor. Ludovic al XIV, Carol V şi Leon Ximortalizează seculul lor prin încurajarea şi cultivarea artelor. ÎnItalia entuziasmul era mare, mai în toate oraşele. CurţilePrinţilor, rivale de munificenţă îşi disputau talentele şi aceastărivalitate între nobili şi prinţi aduse un mare bine artelor, literelorşi ştiinţelor. Un prinţ era mândru de a avea amiciţia unui literat,unui poet, unui artist.

În genere, mai toate naţiunile, s'au făcut cunoscute şirespectate prin progresul artelor, ştiinţelor şi literelor, singurulmediu spre a dezvolta simţiminte nobile şi patriotice. Credem căimitând şi noi ceea ce au făcut ceilalţi, am ajunge la acelaşirezultat. Armele glorificară în destul trecutul nostru, precumistoria ne-o arată şi naţiunea o recunoscu. Trebuie s'o spunem,tot românul simte a i se strânge inima când trece pe coasteleCălugărenilor şi nu vede un monument care să vorbească aceleadespre care vorbeşte imaginaţiunea când trece pe aceste sfintelocuri pe care Mihai Viteazul a spus prin faptele lui, că naţiuneaRomână se poate număra în frunte cu celelalte naţiuni care'şifondează gloria trecutului lor pe fapte de arme.

Gloria noastră în viitor va fi laboarea [unuia] laboareamaterială şi morală ce se va reflecta din faptele strălucite alestrăbunilor noştri.

Solemnitatea de astăzi ne arată că artele încep a'şi luazborul în patria noastră. Dacă Esposiţiunea nu va arăta o maiintensă manifestaţiune din partea artiştilor, cauza este că mareparte nu au fost pregătiţi la o asemenea luptă. fiind cel dintâi

pas, trebuie să fim mai indulgenţi. Viitoarea Esposiţiune va arătanaţiunii întregi că recompensele de astăzi îşi vor da rodul lor.

În zilele trecute văzurăm că şi industria se sileşte a concurala prosperitatea patriei, care este dorinţa naţională.

Şcoalele de belle-arte, cu toate că începute de curând, nedau speranţe mari; aşteptăm din sânul lor pictori, sculptori şiarhitecţi; când toată această junime va fi în stare de a produce,civilizaţiunea României este asigurată pentru totdeauna.

Să mulţumim dară Domnitorului nostru, Alexandru Ioan,care lucrează necontenit spre a vedea România în nivelulnaţiunilor civilisate. Măria Sa începând o organizaţiune socială,dând legi noi şi îmbunătăţiri materiale care sunt adevărata viaţă aunui popor, a dorit asemenea ca şi artele să contribuie, fiindviaţa morală şi intelectuală.

Să mulţumim d-lui ministru Crezzulescu sub ale căruiauspicii s'au început în această sală conferinţele literate, museelede antichităţi, şcoala de belle-arte, exposiţiuni şi alte asemeneainstituţiuni. Să trăiască România".

„Trompeta Carpaţilor” Nr.53 (350)/ 27 Iuniu/9 Iuliu 1865

Anexa 6Discursul Domnului Theodor Aman la decernarea premiilorla Esposiţiunea Artiştilor în Viaţă

Domnule ministru,Domnilor,

Esposiţiunile de bele-arte ce s'au succedatŭ la cele-l-altenaţiuni, aŭ doveditŭ îndestulŭ progresulŭ ce potŭ aduce. Noi neaflămŭ însă la a duoa esposiţiune artistică, putemŭ déră pretinderesultatele mai mari; să constatămŭ numai că artiştii noştri aurespunsŭ pe deplinŭ la apelulŭ ce li s'a făcutŭ. Operile de diferitegenuri, trămise la acéstă esposiţiune, dovedescu unŭ spiritŭ deoriginalitate care, prin timpŭ şi labóre, va face póte ca mai târdiusă ne bucurămŭ şi noi de uă şcólă originală română.

Regretămŭ lipsa artiştilorŭ români din Banatŭ, Transilvaniaşi chiarŭ de peste Milcovŭ; sperămŭ însă că cu viitóreleesposiţiuni operele lorŭ vorŭ figura cu onóre pe lângă ale nóstre.

Domnilorŭ, aceia din domniele-vóstre cari aţi asistatŭ laânteia nóstră esposiţiune, nu ně puteţi opri de a constata că unŭprogresŭ fie câtŭ acela alŭ esposiţiunii trecute.

272

Progresulŭ nu póte cu tóte astea merge cu paşi rapidi,dificultăţile în arte sunt imense şi nu se póté obţine resultatemari de câtŭ cu timpulŭ şi cu perseverenţă.

De la Cânebue şi Giotto până la Leonardo-de-Vinci,Raphaelŭ şi Michel-Angelo s'aŭ succedatŭ timpŭ îndelungatŭ ceid'ântęiu însă aŭ învęţatŭ pe cei din urmă. Arta este dificile; eaneavându precepte precise nu se póte învęţa ca cele-l-alte sciinţeşi dificultăţile maestrului nu potŭ fi împuţinate de câtŭ prindisposiţiunile naturale ale elevului, artistulŭ nu póte pătrunde înmisterulŭ artei de câtu prin studiele, observaţiunile şi meditaţiileséle particulare; în şcólă elŭ învaţă mai multŭ partea practică şimaterială a artei şi are trebuinţă în urmă de o lungă esperienţă casă se iniţieze în tóte secretele ei.

"Unŭ artistŭ, dice Leonardo-da-Vinci, are trebuinţă de duoĕvieţe: una în care să studieze şi cea-l-altă în care să pótă produce".

Unu factŭ înveselitorŭ, ce nu ne putemŭ opri a aduce lacunoscinţa dumnévóstră este numerósa afluinţă a publiculuinostru care în timpŭ de uă lună a visitatŭ neîncetatŭesposiţiunea. Este încuragiatorŭ pentru noi, domnilorŭ, căcicândŭ unŭ poporŭ începe a gusta arta şi frumosulŭ, face unŭpasŭ însemnatŭ spre ridicarea nivelului său moral. Frumosulu,domnilorŭ, este scopulŭ artelorŭ neîncetatŭ a realisa acelŭfrumosŭ, care singurŭ conduce la adevărŭ.

Frumosulŭ nefiind în esenţa sa de câtŭ manifestaţiaadevérului şi pentru că nimicŭ nu se póte manifesta de câtŭ prino formă care determină şi specifică fiinţa, urméză déră căfrumosulŭ este fiinţa adevěrului şi astu-felŭ forma devineobjectulŭ curatŭ alŭ artei.

Arta este necesariă societăţilorŭ pentru că îndulcescemoravurile şi temperéză sălbăticia omului.

Consideraţiuni de felulŭ acesta ne facŭ să avemŭ speranţăcă toţi Românii bine-voitori vorŭ încuragea artele la noi în ţéră şică prin personagele destinse se vorŭ găsi multe cari vorŭ aveavizibile ambiţiune de a lua rolulŭ Mecenilorŭ; nu putemufădăgui marea influenţă ce póte avé asupra prosperării artelorŭprotecţiunea şi încuragiarea personelorŭ distinse şi mai cu sémăa şefului Statului şi în adevěrŭ, domnilor, Măria Sea Domnulŭnostru a şi bine voitŭ a visita acéstă esposiţiune, dovadă deinteresulŭ ce are necontenitŭ pentru tot ce face gloria României.

Istoria déră va asocia tot-d'a-una împreună numele luiPericles cu numele lui Phidias şi Praseitul, alŭ lui Augustŭ cu alŭlui Virgiliŭ şi Oraţiŭ, numele lui Leon cu numele lui Raphael şiMichel-Angelo".

„Buletinulu Instrucţiunei Publice” Maiu şi Iuniu 1868

Anexa 7Respunsul Domnului Ministru al Cultelor şi InstrucţiuneiPublice la discursul Domnului Theodor Aman, DirectorulScoalei de Belle-Arte

"Este D-lor o ocasiune rară şi norocită pentru mine de a măafla astădi în midloculŭ dumnévóstră şi a distribui premii şilaude artiştilorŭ în viéţă pentru operele lorŭ.

Educaţiunea unui poporŭ, domnilorŭ, se face prinînvěţământŭ, la care concură cu tărie şi putere mare belele-arte,ce represintă adevérulŭ şi frumosulŭ. Tabloulŭ "Dragoş" este unŭadeveru istoricŭ, căci acestŭ principe românŭ fundéză unulŭ dinStatele române adevérŭ represintatŭ prin penel sub formafrumosului. Tabloulŭ "Hora" este unŭ adevérŭ şi frumosŭ căcicăci represintă simţămęntulŭ celŭ mare alŭ bucuriei şi dorinţii,ca Românii să fie una într'unŭ inelŭ legaţi cum se védŭ în aceahoră. Unŭ adevěrŭ şi frumosŭ se arétă colo în tabloulŭ cerepresintă pe "Româna cu snopulŭ pe umeré" căci fiiceleRomâniei sunt mândre şi frumóse, nutrindu-se la sânulŭ celŭmănosu alŭ patriei mume.

În diua solemnă de astădi cu dreptŭ aŭ fostŭ a se amintinumele acelorŭ geniuri mari ca Apeles, Cânabue, Raphael, cariau lăsatŭ lumii şi posterităţii lorŭ opuri mari ale adevérului şifrumosului. Noi în modestia nóstră naţională adorândŭ acestemari nume, nu vomŭ uita a însemna în istoria literilorŭ nóstre peacele ale Amanilorŭ, Tătărăscilorŭ, Lecilorŭ şi altora, şi deci eadevératŭ că aŭ fostŭ Pericles, Mecenas şi alţii patroni, apoi şiRomânia are pre alŭ seŭ: are pe prea iubitulŭ Domnitor Carol,care e unŭ adevăratŭ patronŭ alŭ muselorŭ.

Nu voiŭ sfîrşi, domnilorŭ, de câtŭ făcândŭ laude domnilorŭartişti şi mulţumiri domnilorŭ din juriu pentru consensulŭ datŭacestei esposiţiuni".

„Buletinulu Instrucţiunei Publice” Maiu şi Iuniu 1868

273

Anexa 8Discursul D-lui Th. Aman, directorul Scoalei de bele-arte

"Domnilor şi doamnelor,

Exposiţiunea de bele-arte din anul acesta a putut dovedifiecăruia că, prin perseverenţă şi încurajări, se poate obţine, înpuţin timp, progrese destul de marcante.

Aceasta este abia a treia noastră exposiţiune artistică. Pelângă artiştii exposanţi de la cele două din urmă exposiţiuni, s'amai adăogat anul acesta, cu un succes eminent, D. Grigorescu,elev al şcoalei francese, etalând înaintea noastră un gen şi omanieră nouă care cu timpul va da resultate fericite în şcoalaromână.

Un fact măgulitor pentru şcoala naţională de bele-arte dinBucureşti este că pe lângă progresele şcolastice destul de răpezi,formând profesori pentru catedrele de desemn din gymnazii şilycee, a produs încă expozanţi în cari, de la primul pas, juriulexposiţiunii a găsit cualităţi demne de a obţine medalii.

După cum vedeţi, D-lor, această mişcare în bele-arte dinRomânia, s'a efectuat în scurtul interval de cinci sau şase ani, şise poate lesne constata că în nici o ramură nu s'a produs, în untimp aşa de scurt, progrese atât însemnate ca acelea obţinute înbele-arte: aceasta este încă o probă mai mult despre rudenianoastră cu ginta italiană eminamente artistică.

România poate privi cu orgoliu şi siguranţă că speselefăcute cu instituţiunile şi încurajările artistice atât de notabileîncât, calculând repeziciunea progresului, este în drept a spera laformarea unei şcoale curat naţionale. Iniţiativa privată,Domnilor, este însă motorul cel mai puternic al progresuluisocietăţilor moderne; când dară şi la noi pe lângă încurajerileguvernului, am putea să vedem alăturându-se şi acelea aleparticularilor opulenţi? Atunci progresul ar fi şi mai repede şiexposiţiunile noastre ar întruni opere mai capitale şi mainumeroase. Desvoltarea gustului în poporul român se simte cutoate acestea în fiecare zi şi ne face a crede că patrioţii avuţi vorcontribui serios spre a da o viaţă mai puternică acestor arte abianăscându-se şi a face astfel dintr'însele o sorginte de glorie şi deavuţie naţională.

Pe lângă încurajările guvernului mai adăugăm mulţumire şiputernicului stimulent ce a găsit orice talent care s'a ivit peorizontul român, în glorioasa persoană a Măriei SaleDomnitorului Carol I. Măria Sa în anul acesta, pe lângă maimulte încurajeri, a acordat o bursă din propria sa casetă D-lui

Grigorescu, pentru a merge din nou în străinătate.Architectura la exposiţiunea din anul acesta, mai mult

decât la exposiţiunile din trecut, a putut pune în privireavizitatorului proiecte de o mare însemnătate, ca dificultatearhitectonică, precum palatul justiţiei de D. Orescu, decan alfacultăţii de sciinţe, şi proiectul de hotel [reşedinţă] particular deD. Montureanu care, în ingenioasa sa composiţiune, a ştiut aîntruni utilul cu frumosul şi a adăugat, pe lângă aceasta şi oexecuţiune artistică. Să sperăm că în această ramură, neglijatăpână mai deunăzi la noi, va da resultate fericite atât înîntreprinderile de clădiri în Capitală, ce vor purta în viitor un stilde un ordin mai pur, cât şi prin proiecte mai numeroase expuseîn secţiunea de arhitectură la expoziţiunile viitoare.

Sculptura se prezintă printr-un foarte mic număr de opereîn anul acesta însă, din succesele ce vedem şi în această ramurăla şcoala de bele-arte, numărul expozanţilor se va mări în curândşi, unită apoi cu architectura, va putea da în viitor foarte mariresultate în România şi complecta astfel dezvoltarea celor treiarte surori, care au făcut gloria atâtor popoare şi care pot marcaun rol însemnat României în viitor".

„Monitorul Oficial” No.154/ 15/27 Iuliu 1870

Anexa 9Respunsul d/lui C. Esarcu, directorulu MinisteruluiInstrucţiunei publice ş’alu culteloru la discursulu d-luidirectoru alu Scólei de bele-arte, T. Amanu, ce a ţinutu la 12a.c., cu ocasiunea distribuirii medalieloru la artiştii în viéţă

Domnule director şi onorată Adunare

(...) Astădi, cu o deosebită satisfacţiune, constatŭprogresele reali şi serióse săvârşite de către artiştii noştri înpictură şi architectură. Cândŭ compară cine-va ecsposiţiuneaanulŭ acesta cu esposiţiunea anilorŭ trecuţi, acestŭ progresŭapare în modulŭ celŭ mai manifestŭ şi nu potŭ de câtŭ afelicita pe artiştii noştri în pictură şi architectură. Cândŭcompară cine-va ecsposiţiunea din anulŭ acesta cuecsposiţiunea anilor trecuţi, acestŭ progresŭ apare în modulŭcelŭ mai manifestŭ şi nu potŭ de câtŭ a felicita pe artiştii cari,prin talentulŭ şi operile lorŭ, ne permitŭ a constata unŭasemenea resultatŭ.

274

Dacă însă unŭ mare progresŭ există, acestŭ progresŭ,trebue s'o mărturisimŭ, este mărginitŭ mai cu samă înesecuţiune.

Esecuţiunea, d-lorŭ, este fără îndoélă, o parte importantăîn artă, ea nu este însă partea esenţială. Nu este destulŭ arepresenta cu măestrie objectele plastice cari măgulescu vederea,nu este destulŭ a le da o realitate frapantă printr'o esecuţiunecare să încânte privirile. Opere de artă trebue să ţinteze lacomposiţiune, trebue să represinte o idee, să esprime unŭsentimentŭ care să se adresede spiritului, să vorbéscă inteligenţeisau să emoţioneze anima. Cu acestŭ preţŭ numai arta se ridică laînălţimile de unde ea póte să'şi reserve cu bine-facere radele salede idéalŭ, rade cari înalţă, încântă, luminédă, înobilesce,emoţionédŭ sufletulŭ umanŭ. Cu acéstă condiţiune arta'şiîndeplinesce marele sĕu rolŭ şi este într'adevărŭ moralisatóre,eminamente civilisatrice.

Acésta este idea, d-lorii; acestu este factulŭ pe careartistulŭ nu trebue a'lu perde din vedere.

Acesta este învăţământulŭ ce resultă din studiulŭ istorieimarilorŭ epoci artistice în cari belele-arte au jucatŭ unu rolŭînsemnatŭ în viéţa naţiunilorŭ. Secolulŭ lui Pericles în Grecia,secolul lui Leon al X în Italia, secolulŭ lui Ludovicu XIV înFrancia vorŭ ocupa unŭ locŭ în eternulŭ nemuritorŭ, în istoriaumanităţii pentru că artiştii acelorŭ epoci au fostŭ dominaţi deacestu mare adevărŭ şi au căutatŭ ca operile lorŭ să fie unŭreflectatŭ al ideilorŭ, alŭ, sentimentelorŭ, alŭ pasiunilorŭ, alsperanţeloru, alŭ temerilorŭ, alŭ ilusionilorŭ, alŭ emoţiunilor decari era pătrunsŭ sufletulŭ lorŭ, ce era elŭ însuşi un ecko alŭsufletelorŭ contemporanilor lorŭ.

Figura umană cu maestatea şi frumuseţie sa, cu espresiuneasimţeminteloru şi pasiunilorŭ umane, étă ce domină în operile deartă a acelorŭ mari epoci. Cine încă pentru aceia cari au studiatŭcâtŭ de pucinŭ aceste epoci nu are memoria splendidŭ iluminatăde acele splendide şi glorióse nudităţi ale corpului umanǔ?

Etă, d-lorǔ, exemple, ce trebuescǔ imitate de către artiştiinoştri, étă, dacă nu ne înşelămŭ direcţiunea ce ei trebuescŭ a dalucrurilorŭ, loru.Studiulŭ figurei umane, studiulŭ nudului, studiulŭ academicŭaplicatŭ cu preferinţă la subjectele istorice, étă cea ce noipunemŭ mai presusŭ de studiulŭ care dă artistului acea măestriăîn a represinta objectele plastice ce o observămŭ în disciploliişcólei realiste.

De ar lucra artiştii noştri în acéstă direcţiune, museele şimonumentele nóstre ne vorŭ procura nu numai o plăcereochilorŭ, dară vorŭ deveni în acelŭ timpŭ puternice mijlóce de

instrucţiune şi educaţiune naţională.Ori-cine a studiatu cu óre care atenţiune istoria popórelorŭ

ce au jucatŭ unŭ rolŭ în umanitate, a pututu lesne a se convingecă unulŭ din principiile cele mai eficace de educaţiune alŭ vieţeilorŭ naţionale era arta astu-felŭ înţelésă. (...)

Încă o dată în acestŭ sensŭ arŭ fi de doritŭ ca artiştii noştrisă'şi îndrepteze talentulŭ şi sciinţa lorŭ. Şi fiindcŭ că, d-lorŭ,printre exposanţii anului acesta nu suntŭ numai maeştriiconsumaţi ci încă juni artişti ce debutéză, mi voiŭ permite a'iconsilia sě se ferească de succesele ce se dobândescŭ cuînlesnire, să se feréscă mai cu samă la începutulŭ carierei lorŭartistice de acea facilitate care concipe şi esecută rapide.

Căutaţi, voiŭ dice, împreună cu unŭ mare scriitoriu, a facecu dificultate lucrurile cari parŭ cele mai lesne, ca să puteţi faceîntr'o di cu înlesnire lucrurile cele mai grele.

Terminândŭ, d-lorii, fiă'mi permisŭ a arunca o privirecătre viitoriu şi a exprima speranţa şi a avea convincţiunea cănaţiunea nóstră, sórele acelei naţiuni italiene eminamenteartistice, este chiămatŭ şi ea a se ilustra prin operi de artă şi aavea unŭ mare viitoriŭ artisticŭ. Guvernulŭ Măriei Sale CarolI va sci totŭ d'a - usa a acorda artelorŭ acea protecţiune, aceaîncuragiare, acea susţinere ce póte contribui atâtŭ de puternicŭspre a da unŭ avěntu splendidŭ belelorŭ-arte şi, sub o augustăprotecţiune, numérulŭ artiştilorŭ eminenţi va cresce din di îndi mai multŭ spre a mări splendórei naţionalé.„Informaţiunile Bucurescene” No. 139/ joi 23 Iuliu 1870"Monitorul Oficial" No. 154/mercuri 15/27 Iuliu 1870

Anexa 10Discursul Domnului C. Esarcu la închiderea EsposiţiuneiAmicilor Bellelor-Arte

Domnilor,

Comitetul Societăţii Amicilor Bellelor Arte a crezut decuviinţă să nu închidă expoziţia ce a organizat-o şi care arêmas deschisă publicului din capitală aproape două luni, fărăa aduna în şedinţă generală pe toţi membri Societăţii şi pe toţiexpozanţii pentru a le da raportul asupra celor întreprinse şi derezultatele obţinute atât din punct de vedere artistic şi moralcât şi din punct de vedere financiar.

275

Pe de altă parte, Domnilor, avem onoarea de a vă facecâteva propuneri şi de a vă cere sfatul şi concursul pentruconsolidarea şi lărgirea Societăţii şi, în consecinţă, pentruîmplinirea scopului pe care cu toţii îl urmărim.

Domnilor, prima preocupare a celor care au luat iniţiativafondării Societăţii de Belle-Arte a fost, după redactareastatutului, de a mări pe cât posibil numărul membrilor acesteiasociaţii. Cu toată silinţa ce ne-am dat cu toate circularele ce le-am trimis la mai multe sute de persoane 25 de membri asociaţi,plătind fiecare o cotizaţie de 5 lei pe lună. Acest număr a rămasstaţionar şi este acelaşi până astăzi.

Cu toate acestea, d-lor, comitetul d-voastră nu s'adescurajat. Plecând de la rezultatul cotizaţiunii celor 25 membriasociaţi şi de la câteva generoase ofrande, el a procedat lalucrarea ce a crezut mai nimerită pentru a crea în societatearomână o mişcare în favorul artelor, a deştepta în public gustulfrumosului şi a stimula talentele artiştilor noştri deschizându-leperspective mai atrăgătoare şi mai vaste. El a conceput astfelorganizaţiunea unei exposiţiuni generale a tutulor producţiunilorartistice coprinse în cele trei mai divisiuni ale Belelor-Artenumite plastice, adică: pictură, sculptura şi arhitectura şi a espusprogramul său în apelul ce a făcut şi a adresat la toţi artiştii, latoţi amatorii de arte, la toţi posesorii de obiecte artistice dinRomânia.

Programul nostru, d-lor, trebue s'o mărturisim nu l'amrealizat decât în parte. Una din cele trei arte plastice,architectura, nu figurează de loc în esposiţiunea noastră. Nici unarchitect nu ne'a trimis studiele sale sau proectele de edificiuripe care a putut să le lucreze şi nu am isbutit a căpăta planuri,vederi sau după fragmentele de monumente ce s'au clădit înRomânia în timpii trecuţi. N'am putut prin urmare culege nici unelement pentru a realiza acea idee ce am exprimat în programulnostru, idea de a compune cu timpul o istorie de cea mai mareimportanţă pe care o au toate naţiunile europene şi însuşi toatepopoarele orientale de ritul nostru adică: Ruşii, Grecii şi Serbii,voiesc a vorbi despre istoria architecturii naţionale, care maimult decât orice alte naţiuni nu va da măsura culturii noastre ladiferite epoci ale istoriei.

Acest desidentum exprimat de noi rămâne dară în întregimelui; să sperăm că el va stimula în viitor talentul şi zelularchitecţilor şi scriitorilor noştri.

În privinţa celorlalte două arte plastice, pictura şisculptura, programul nostru nu s'a îndeplinit fără îndoială într'unmod complet, dar putem zice că rezultatele ce am obţinut suntsatisfăcătoare, când ne gândim mai cu seamă la gradul foarte

puţin dezvoltat al artelor la noi în ţară. Sub întreitul punct devedere estetic, retrospectiv şi industrial, exposiţiunea noastrăconţine numeroase producţiuni şi mai toate specimenele arteipicturale şi sculpturale. Publicul a putut vedea numeroasetabeluri de maeştri renumiţi atât vechi cât şi moderni, portretevechi de familie cari vădesc că şi în timpii trecuţi artişti de meritau visitat ţara noastră şi au lăsat întrânsa opere care au astăzipentru noi un îndoit merit ca lucrări de artă şi ca monumenteiconografice şi costumiare, copii de portrete murale carerepresintă pe unii din Domnii ţării şi alte personaje ctitoriceşti,aquarele, pasteluri, picturi transparente pe sticlă, desemnuri cucreionul, gravuri şi, în fine, producţiuni de aquaforte,producţiuni ce pentru prima oară s'au esecutat în ţară cu o rarămăiestrie de către d. Th. Aman. La acestea să mai adăugimcâteva cărţi vechi scrise de mână ale cărora pagini sunt ilustrate,unele cu fine picturi reprezentând personaje, altele cuornamentaţiuni capricioase şi originale, altele în fine cu litereîmpodobite cu arabescuri graţioase şi viu colorate, picturi pefaianţă, pe porţelan, pe smalţ şi, ca să complectămenumeraţiunea, broderii şi ţesături esecutate de damele şiţărăncele române cu o mare măiestrie de ornamentaţiune şi oarmonioasă combinaţiune de culori. Am dat d-lor, oarecareimportanţă acestei colecţiuni de broderii, ţesături şi costumenaţionale pentru că ele pun în evidenţă acel instinct artistic ce seaflă în poporul român, instinct pe care credem că este de datorianoastră a'l stimula, a'l susţine şi a'l dezvolta.

Deşi mai puţin numeroase, producţiunile artei sculpturei aufigurat şi ele mai sub toate formele în esposiţiunea noastră:statue, grupe, busturi, basoreliefuri, sculpturi de ivoriu şi pelemn, reproducţiuni în bronz şi teracotă, monede şi medalii şi, cespecimene de artă industrială şi retrospectivă, ceramica, olăriaantică şi modernă, arme şi armături, oase, mobilier, etc.

Tote aceste obiecte, domnilor, toate aceste specimene atâtale artei picturale cât şi ale artei sculpturale ce ni s-au trimis decătre persoanele esposante, cu o încredere şi o generozitatepentru care nu putem îndestul a ne exprima şi a voastrăgratitudine, au fost îndestul de numeroase încât să umple zecesăli şi să presintăm Capitalei o esposiţiune care a produs înspiritul celor mai mulţi o sensaţiune de surprindere şi deadmirare.

Credem, domnilor, că putem considera prima esposiţiunegenerală de Bele-Arte ce s'a organizat în ţară, cu un succes şi cuun fapt important de natură a ne convinge că instituţiunile celebune pot lua cu înlesnire rădăcină în ţară, de vom şti a arătaoarecare perseverenţă în urmărirea unei idei ce am conceput.

276

Perseveriaţi, domnilor, perseverinţa obţinută, vom repetacontinuu, iată secretul tuturor izbânzilor!

Publicul Capitalei, domnilor, a înţeles importanţa şi a simţitatracţiunea esposiţiunei noastre: suntem în plăcuta posiţiune de avă anunţa că aproape 5000 persoane au vizitat aceste săli şi mulţidintre d-voastră aţi putut vedea aci numeroase figuri din poporpline de inteligenţă contemplând, esaminând, criticând, admirândîn tăcere şi cu religiozitate obiectele esposiţiunei noastre! Numărulvisitatorilor ar fi fost poate mult mai numeros dacă presa (afară decâteva rare excepţiuni) ne-ar fi dat un concurs mai activ, maienergic, mai puternic dând o publicitate mai întinsă lucrăriloresposiţiunei noastre şi chemând asupră-le atenţiunea publică prinarticole de o critică justă, severă chiar, dar conştiincioasă.

La aceşti visitatori trebuie să mai adăugăm un numărconsiderabil de elevi şi eleve din principalele institute deeducaţiune din Capitală şi mai cu deosebire din Şcoala normalăCarol I şi a Societăţii pentru instrucţiunea poporului, eleviicărora, d-nul director-administrator al esposiţiunei, C. Stăncescu,a binevoit a face mai multe conferinţe chiar de arta ce înterpreta.

Domnilor, un fapt asupra căruia voi atrage atenţiunea dar,este nobila şi mult lăudabila dorinţă ce s'a deşteptat în spiritulmultora din vizitatori de a deveni posesori de obiectele de artă şiîn special de tabeluri. Din obiectele espuse nu au fost de vânzaredecât tablourile D-lui Grigorescu şi un mic număr din alecelorlalţi pictori români. Ei bine, domnilor, tabelurile vândute întimpul cât a ţinut esposiţiunea se suie până la suma de 24.277lei, sumă din care d-nu Grigorescu singur figurează pentru17.067 lei! Simptom, domnilor, înveselitor care trebuie să nefacă a spera că gustul artelor se va răspândi cu rapiditate în ţarăşi că nivelul artistic al poporului se va ridica cu înlesnire.

Din această sumă, casa societăţii noastre are un drept dereţinere de 5 la sută ceea ce face că din suma susmenţionatărevine casei 1200 lei. Aceasta ne conduce, domnilor, a vă dace oscurtă dare de seamă despre starea financiară a societăţiiamicilor Belelor-Arte.

Sumele ce Societatea a încasat până acum sunt celeurmătoare:545 lei rezultând din cotizaţiunile membrilor1370 lei provenind din ofrande4980 lei din biletele de intrare910 lei din vânzarea cataloagelor. La care, de vom adăuga sumade:1200 lei provenind din reţinerea vânzărei tablourilor avem cavenituri ale Societăţii:9500 lei

Din această sumă s'a cheltuit:1400 lei pentru terminarea uşilor, ferestrelor şi geamurilorsaloniului celui mare al hotelului esposiţiunii400 lei daţi tapiţerului hotelului pentru repunerea hârtiei[tapetului] pe zidurile sălilor de care ne-am servit720 lei pentru zăgrăveala pereţilor şi ceruitul parchetului175 lei pentru cumpărarea şi instalarea de sobe prin unele săli deesposiţiuni333 lei pentru încălzit280 lei cheltuieli de transport al obiectelor expuse418 lei plata servitorilor443 lei plata tapiţerului pentru facerea şi punerea perdelelor,aranjarea mobilierului etc.1266 lei pentru imprimarea celor trei ediţiuni ale catalogului şialte imprimate750 lei diverse alte cheltuieli de dulgherie şi de suspendareatablourilor, tapetelor etc. etc. etc.6185 lei în total

Această sumă sustrasă din suma încasată de lei 9500 ne dădrept excedent 2810 lei ce trebue să rămână în casa societăţii.

Din această sumă vom avea a deduce spesele necesariipentru reîntoarcerea obiectelor pe la diverşii lor proprietari şi osumă destul de considerabilă pentru formarea unui album careva fi ca o suvenire a acestei esposiţiuni şi în care reproducem cuoarecare lux principalele tablouri şi obiecte de artă ce au figuratla esposiţiunea noastră însoţite fiecare de un text explicativ.

Dar, domnilor, ambiţiunea noastră nu se mărgineşte aci.Impulsiunea ce am dat spiritelor prin esposiţiunea ce închidemastăseară voim a o continua. De aceea sperăm a închiria pestepuţin un mic local al nostru care să serve pentru o esposiţiunepermanentă. Când un pictor face un tablou, când un sculptortermină o statue sau un basorelief, când un architect concepe unplan de edificiu sau reproduce planul vreunui monument antic,când un amator devine posesorul vreunui obiect de artă,comitetul va deschide cu bucurie sălile localului său acestorproducţiuni artistice şi publicul va veni să le vadă, să le admire,sau să le critice, în orice caz să-şi formeze gustul şi educaţiuneasa artistică.

Avem speranţa, domnilor, că vom fi ajutaţi în realizareaideii noastre de toţi membrii societăţii şi de toţi amatorii deBelle-Arte.

O altă idee, domnilor, ce comitetul d-voastră a cenceput şipentru esecutarea căruia va avea asemenea trebuinţă debinevoitorul dv. concurs este organizarea unei loterii de obiectede artă. Această loterie va avea drept scop pe de o parte de a mai

277

adăuga vreo sumă oarecare la fondul societăţii, iar pe de alta şimai cu seamă, de a continua cu oarecare vivacitate mişcarea înfavorul artelor începute de esposiţiunea noastră şi a inspiramulţimei dorinţa de a poseda pentru o sumă de câţiva franci,obiecte de artă. Fiecare membru al comitetului a oferit deja câteun obiect de artă şi dacă numificenţa d-voastră se va asocia cuofertul membrilor comitetului, vom forma o colecţiune preţioasăde producţiuni artistice care pusă la loterie ne va conduce cu ceamai mare înlesnire la susmenţionatul.

Vom termina, domnilor, anunţându-vă că comitetul dv. estepus în poziţiunea de a oferi fiecăruia membru al societăţii ofrumoasă aquaforte lucrată de către D. Aman cu o dexteritate deadevărat maestru şi pe care o aveţi înaintea d-voastră.

Domnilor, aruncându-ne o ultimă privire pe aceste ziduriale esposiţiunii noastre care, astăzi nobile şi glorioase, vordeveni peste câteva zile nişte ziduri vulgare, şi transportânduneîn urmă cu inima şi imaginaţiunea într-un viitor unde să fim puşiîn posiţiunea de a organiza o a doua esposiţiune generală deBelle-Arte, să ne fi permis a exprima aci înaintea dv. o idee care,primită poate cu surâsuri de incredulitate ca atâtea alte idei, estedestinată, avem ferma convingere, a se realisa şi ea, ca atâteaaltele: De ce, domnilor, să nu avem ambiţiunea ca o a douăesposiţiune generală să se facă într-un magnific local care să fieproprietatea noastră? De ce să nu exprimăm aici în sânulsocietăţii amicilor bellelor-arte ideea ce s-a în sânul Ateneului,ce s'a emis în sânul societăţii pentru învăţătura poporului român,ce s'a articulat în sânul societăţii filarmonice române? De ce nune-am asocia cu toate aceste asociaţiuni, rezultând ca şiasociaţiunea noastră din iniţiativă privată, şi înălţa în Bucureştiun splendid templu artei şi ştiinţei, a ridica un magnific edificiucu magnifice proporţiuni arhitecturale, a înzestra, capitalaRomâniei cu un nobil monument pe care să-l arătăm cu mândriestrăinilor şi care să constituie într'adevăr unul din principaleleornamente ale acestei cetăţi, ce ar trebui să avem cu toţiiambiţiunea de a face dintr'ânsa metropola Orientului?Să salutăm, dar domnilor, cu toţii fie chiar într-un viitor depărtat,acel templu al artei şi ştiinţei ce am proiectat, acel nobil edificiucu impozantele, grandioasele şi splendidele sale proporţiuniarchitecturale!

"Pressa" No. 46/Mercuri 28 februarie 1873

Anexa 11DISCURSUL D-LUI C. I. STĂNCESCUDomnule ministru,

Organisarea exposiţiunei de arte frumoase,precum şi judecataoperilor expuse aici au fost, cum ştiţi, încredinţate,pentru întâiaoară în anul cesta, unei comisiuni la care au luat parte şi cincidin membrii Academiei Române.Acéstă novaţiune, dar mai cu sémă stavila ce s’a pus artiştilorexposanţi d’a mai face parte din juriu, în secţiunile în care ei auexpus, a depărtat de decisiunile nóstre orice bănuială de părtinireşi asigură pe viitor un sprijin puternic artelor plastice înRomânia.Trecerea însă de lo stare de lucruri la o alta, oricât de mici ar fimodificările aduse, dă pretutindeni nascere la dificultăţi ce nu seînving decât cu timpul. Multe au fost şi la noi, d-leMiniistru,dificultăţile ce a trebuit să învingem spre organisareaexposiţiunei anului acestuia.Credinţa nóstră este însă,că toţi artiştii se vor convinge debinefacerile aduse prin inaugurarea exposiţiunilor periodice,urmate de exposiţiuni retrospective, ce încep în anul acestacând,profitând de experienţa dobândită, vom completa înregulamentele viitóre lipsele ce sunt necesare artelor.Până atunci, un fapt pecare toţi l’au constatat cu bucurie,observând exposişia, este că: oricât de puţin s’au încuragiat pânăacum lucrările de artă, înfiinţarea de 16 ani a şcólelor de artefrumóse în Bucuresci şi în Iaşi, la care d-vóstră, d-le ministru, aţicontribuit atât de mult, şi adăogirea într’aceşti din urmă ani astudiului picturei în clasele superióre din asilul Elena Dómna,datorită iniţiativei şi munificenţei M.S.Regina Elisabeta, apreparat în tăcere, pentru cariera artelor, o junime care arde dedorinţă d’a fi cunoscută de public.Un rolu de artişti neformaţi pe deplin încă, dar preparaţi îndestulca să pótă în viitor interpreta cu succes natura, au răspuns lachemarea nóstră, aruncându-se cu curagiul tinereţei în arenaluptelor artistice, faciă în faciă cu maeştrii lor. Ast-fel, acéstă exposiţiune, afară de cele 25-30 deopere,subscrise de maeştrii desăvârşiţi, ca d-nii Aman,Tătărescu,Grigorescu, Storck,Buicliu, J. Schöberg şi alţii,acéstă exposiţiune se póte numi : exposiţiunea artiştilor viitori şi,dacă i se impută cu drept cuvânt lipsa de mai multe composiţiunioriginale, sunt însă aici pagini cutezătóre şi ca alegere desubiecte şi ca dimensiuni.Sunt mai cu sémă pretutindeni studii făcute cu sinceritate, direct

278

după natură, ceea ce este temelia artelor plastice.Sunt încercări de interpretarea figurei umane, a florilor, afructelor, a monumentelor şi peisagelor locale, executate cuvioiciune de culori – privilegiu al gintei nóstre, care ne afirmăorigina şi prin manifestarea artelor. Aceste încercări, o repetăm, sunt schişe c’o inteligenţă a ntureide care trebuie să ne bucurăm şi să sperăm mult într’aceşti juniartişti când, la rândul lor, după studii mai îndelungate şi după cele vom da ocasiunea să vadă neperitórele modeluri, ce fac gloriaaltor naţiuni, şi vor afirma întréga lor fiinţă.Noi, d-le ministru, suntem cei dintâi cari nu ne facem ilusiuni,cari recunóscem că va trebui străbătută o cale lungă până cesperanţele de azi să se schimbe ăn realităţi şi să se producă şi lanoi de acele opere ce se impun atenşiunei lumei întregi şi setransmit viitorimei ca demne de admiraţiunea tutulor.Dar,dacă într’un pătrar de secol de când s’a văzut la noi celedintâi încercări de renascerea artelor, cu tóte sguduirile ce ţéranóstră avu a îndura ca să’şi afirme existenţa sa politică, s’a făcutprogresul ce se constată astăzi; cum să ne îndoim de viitorulnostru în arte? Cum să credem că artiştii noştri nu vor căuta sămérgă alături cu poeţii noştri, cu legislatorii şi bărbaţii noştri deStat, cu viteaza nóstră armată – ei care tocmai fiindcă sunt veniţicei din urmă, au fost născuţi şi crescuţi într’o epocă în careRomânii n’au numărat anii decât prin fapte glorióse.O lege nestrămutată în desvoltarea progresivă a inteligenţeiumane probează că geniul artelor sosesce pretutindeni cel dinurmă.El nu se manifestă decât atunci când naţiunile asigurate órecumde existenţa lor politică,caută să’şi completeze fiinţa lor moralăprin răspândirea instrucţiunei şi educaţiunei. Domnia-vóstră, d-leministru, careaţi lucrat la înfiinţarea şcólelorde bele-arte din România; d-vóstră, care aţi dat probe, într-atâteacircmustanţe, că sunteţi convinşi de marele rol ce pot juca arteleîn instrucţiunea şi educaţiunea nóstră şi care puteţi schimbaastăzi multe din aspiraţiunile nóstre în realităţi; d-vóstră aveţifrumósa misiune d’a înlesni calea artiştilor români încuragiândarta în tóte manifestările séle.Exposiţiunile periodice ale operilor îartiştilor în viaţă, urmate deexposiţiunile retrospective în care să figureze opere de artă dinorice timp şi din orice ţéră, sunt soluţiunea cea mai nemerită ces’a găsit până astăzi spre a se desvolta, pe de o parte, oemulaţiune salutară printre artişti, iar pe de alta, a se formaeducaţiunea maselor poporului.Noul regulament prevede în principiu amândouă aceste feluri deexposiţiuni; când însă, D-le ministru, aceste exposiţiuni se vor

face, nu în virtutea unui regulament, ci în virtutea unei legi, caresă ferească desvoltarea artei de orice eventualităţi, numai atunciartiştii români se vor pune cu siguranţă şa munca nepregetată, pecare o pretinde arta.Promulgaţi dar acéstă lege în legătură cu reorganisarea cerutăşcólelor de arte frumóse, şi veţi pune admirata temelie la templulartei naţionale.Ce câmp vast este deschis aspiraţiunilor unui adevărat artist!Deşi va întórce privirea către trecut şi va citi’n cartea de aur aistoriei nóstre, va găsi la fiece pagină acte de curagiu, dedevotament, de patriotism; va găsi caractere demne d’a figura pepânzele museelor nóstre, sau d’aşi vea fiinţa în marmură şi înbronz.Dacă artiştii noştri vor cerceta presentul şi se vor încerca săreproducă faptele la cari au fost marturi oculari, nu vor aveadecât să alégă printre fapte mari pe cele mai mari. Apoi legendele nóstre, jocurile şi obiceiurile poporului,înfrumuseţate de tipul admirabil al femeii române, de costumelenóstre pitoresci, aşezate în nişte peisage atât de veritabile, suntatâtea mine nesecate pentru oricare din ramurile artei, pe careartiştii noştri ar voi să le încerce.Cine scie,domnule ministru,cine scie dacă Providenţa, statornicăcălăuză a poporului român, nu’i va fi însemnat un loc de frunteîn istoria artei viitóre?Protegiaţi dar pe artişti, încuragiaţi pe acei ce se devotézăcultului artei, rădicaţi puternica d-vóstră voce şi convingeţi pecei ce se mai îndoiesc încă, că numai artelor le este acordatDumnezeiescul dar să răpéscă Morţii imaginea Vieţii; asiguraţică artiştii români vor înapoia naţiunei, cu prisos, sacrificiilefăcute, când arhitecţii vor rădica palate şi catedrale în amintireafaptelor nóstre de glorie, când pictorii şi sculptorii vor transmiteviitorimei imginea neştérsă a eroilor şi bine-făcătorilor noştri.

„Portofoliul român” No.5/Iuliu 1881

279

Anexa 12DISCURSUL D-LUI MINISTRU [Vasile Conta]

D-lor membri ai comisiunii frumóselor arte,

Este o vechiă credinţă şi a mea, că desvoltarea unei arteóre-care la un popor, e un fenomen care manifestă esistenţanecesară la acel popor şi a celor-l-alte arte. Istoria cultureiumane probă, în adevěr, că artele'şi daŭ mâna şi că ele esistăsincronistic, sprijinindu-se una pe alta, una pe alta complectând.

Fiţi siguri că dupě cum poesia română nu începe de adi, nude astă-di datéză şi pictura, architectura, muzica şi sculpturanaţională.

Cu asemenea credinţă în suflet, ce e de mirare ca, âncă dela 1860, în Iaşi, să fi năzuit a lucra, vědênd sborul ce luaseliteratura, pentru crearea scólelor nóstre de pictură, ca şi acéstăartă să nu rěmână îndărăt, şi pentru organisarea, câţi-va ani apoi,a primei exposiţiuni a artiştilor români în viéţă? D-v., d-leraportor al comisiunii, bine-voiţi a aminti acésta ca un merit: ěu'lamintesc pentru că fapta este împreunată cu amintirearesistinţelor de tot felul ce am avut să întêmpinăm pêně cesuccesul dobândit, graţie concursului d-v. al tutulor, să convingăpe ori şi cine că nu era tocmai o pretenţiune absurdă şi ocheltuială zadarnică creaţiunea şi la noi a unei mişcări artistice,mai cu sémă în pictură.

Acéstă mişcare în pictură, constatarăţi cu meritată bucuriă,că de astă dată o constituesc nu numai pânzele acelor doui, treiartişti pe cari de la 1860 ne-am deprins a'i afla la postul deonóre, nu numai pânzele lui Grigorescu, Aman, Panaiteanu... cioperile atâtor alţi juni artişti, cari vě fac să numiţi exposiţiuneade faţă "exposiţiunea artiştilor viitori".

Fericit poporul acela care, onorând trecutul sěǔ, lucrézăpentru asigurarea viitorului. Viitori artişti? D-v., d-le raportor,apreciând cu uă competinţă care îmi lipsesce, meritele juneipleiade de exposanţi, o conviaţi la noui studii îndelungate, lacontemplarea nesăţiósă a modelurilor neperitóre cari fac glorianaţiunilor culte...

Ministrul instrucţiunii publice şi al belelor arte este fericitsă védă pe comisiunea ce se află în fruntea acestei exsposiţiuninemulţămită óre-cum de resultatele dilei, dér plină de speranţăpentru viitor, şi conducênd către acel viitor nedubiŭ roiul de juniartişti, cu sfatul înţelept al experienţei primogeniţilor maestri.Da, d-lor Aman, Grigorescu, Tătărescu, Panaiteanu, d-v. cari,buni părinţi ai unei generaţiuni de pictori, le faceţi loc generos

lângă d-v., ba adese le cedaţi pasul, din dragostea care presimteşi încuragiază meritul, d-v. să nu încetaţi de a spune acesteijunimi, cari sunt condiţiunile, limitele, în cari aŭ a interpretanatura, realitatea. Esistă în ţérile culte luptă înverşunată înprivinţa în privinţa acestor limite a interpretării naturei de arte.Lupta acésta, bóla acesta, s'a manifestat de cât-va timp înliteratura nóstă. Nicăeri însě nu este cu mai grele consecinţetriumful realismului desfrânat ca în operile de intuiţiune, cumeste pictura şi sculptura. De aceea ministrul instrucţiunei publiceia uă parte mare la mulţămirea d-v., d-lor membri ai comisiunei,când constată că "artiştii noştri viitori pâşiră cu siguranţă pecalea cea dréptă în care s'a ilustrat nemuritórea nóstră rasă latinăşi că din realismul ei eşi veritatea pusă numai în serviciulfrumosului".

Cât ar trebui să ajute, să încurageze, guvernele asemeneadirecţiune în arte, o simt eŭ de la locul ce ocup, pe měsuraregretelor mele viui, constatând puţinul ce s'a făcut de cât-vatimp de guverne pentru artă, şi vědênd puţinele recompense cebugetul în vigore'mi permite a pune adi la disposiţiuneaexposanţilor din acest salon!

Veţi primi însě, d-lor, acest puţin, cu inimă românéscă,sciind dificultăţile cari aŭ împedicat pe guvern să facă mai mult,şi ca o promisiune a mai multului pentru viitor. Veţi primipuţinul, dic, cu încredere în viitor. Veţi primi puţinul, dic, cuîncredere în viitor, amintindu-vě că anul viitor nu vi'lchezăşueşte instituţiunea cea mai neclintită a României, Tronul!În adevěr, déca arta, în midlocul învěluirilor evenimentelorultime, s'a mai manifestat între noi, a fost graţie iubirei şiprotecţiunei ce ea a întěmpinat tot-d'-una de la MM. LL. RegeleCarol I şi Elisabeta. Cine mai cu sémă aci póte rosti numeleIubitei nóstre regine, fără a'l asocia la tótă mişcarea artistică dinpatria română? Cine dér dintre dintre noi toţi, când este o serbarea artei, nu va simţi că ea nu póte începe de cât cu strigătul cesbucnesce din tóte inimele:

Trăéscă MM.LL. Carol I şi Elisabeta, protectorŭ neobosiţiai artei naţionale!

În urmă, proclamându-se numele d-lor artişti medaliaţi, d.ministru le-a oferit diplomele şi valórea medaliilor obţinute defiă-care.

„Portofoliul român” No.5/Iulie 1881

280

Bibliografie selectivă

xxx – Catalogu de obiectele ce figurează la Esposiţia Publicădin 1873, Societatea Amicilor Belelor-Arte din România,Typografia Thiel & Weiss, Bucuresci, 1873Agafiţei, Gh; Comarnescu, P. – Gh. Popovici, ESPLA,Bucureşti, 1955 Aman,Theodor – Despre pictură, “Revista Carpaţilor”,tomII/1860Badea-Păun, Gabriel-Michael Simonidy, la tentation d’unecarriére parisienne, „ Revue romaine d’Histoire de l’Art“ TomeXLIV/2007Badea-Păun, Gabriel, The Society Portrait from David toWarhol, the Vendom Press, New York, 2007Bilciurescu, Victor – Bucureşti şi bucureşteni de ieri şi de azi,Ed. Paideia, Bucureşti, 2003Bogdan, Radu – Theodor Aman, ESPLA, Bucureşti, 1955Bogdan, Radu – Tendinţe şi orientări în plastica românească dina doua jumătate a secolului al XIX-lea, SCIA, Nr.1/1960Bogdan, Radu – Andreescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969Brezianu, Barbu – Karl Storck, ESPLA, Bucureşti, 1955Brezianu, Barbu – Cîteva date în legătură cu sculptorul şiprofesorul Karl Storck, SCIA, nr.1-2/1956Brezianu, Barbu – Rolul şi contribuţia lui D. Bolintineanu ladezvoltarea artelor frumoase în Principatele Române, SCIA,nr.271959Brutaru, Jack – C.Lecca, ESPLA, Bucureşti, 1956Ciucă, Valentin – Constantin D. Stahi, Ed.Meridiane, Bucureşti,1985Comănescu, Corneliu – Pictorul Mişu Popp, « Ţara Bârsei »Nr.2/Martie-Aprilie 1932Costescu, Eleonora – Artiştii Storck, Ed. Arc 2000, Bucureşti,1996Dragomirescu, George ; Frunzetti, Ion – G. Demetrescu Mirea,Academia Română, Publicaţiile Fondului Elena Simu,VII,Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1940Drăgoi, Liviu – Sava Henţia, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1979Drăguţ, Vasile ; Florea, Vasile ; Grigorescu, Dan ; Mihalache,Marin – Pictura românească în imagini, Ed.Meridiane,Bucureşti, 1970Enescu, Theodor – Problema artei academice şi G.D.Mirea,SCIA, tom 16, nr.2/1969

Enescu, Theodor – G.D.Mirea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970Enescu, Theodor – Scrieri despre artă. �tefan Luchian �i spiritulmodern în pictura românească, Ed. Meridiane, Bucure�ti, 2000Frunzetti, Ion – Mişu Popp, ESPLA, Bucureşti, 1956Frunzetti, Ion – Arta românească în secolul XIX, Ed. Meridine,Bucureşti, 1991Horia, Vintilă – Andreescu, “Sfarmă Piatră” nr. 26/ 21 Mai 1936Idieru, N. E. – Istoria Artelor Frumóse, Tipografia Gutenberg,Joseph Göbl, Bucuresci, 1898Ionescu, Adrian-Silvan – Artă şi document, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1990Ionescu, Adrian-Silvan (coordonator) – Centenar Theodor Aman1991, Ed. Venus, Bucureşti, 1991Ionescu, Adrian-Silvan (coordonator); Diaconescu, Teodora-Speranţa; Maşek, Lucian; Seferovici, Alexandru – Repertoriulmonumentelor de for public şi funerare ale sculptorilor Storckexistente în Bucureşti şi teritoriul aferent, “Buletinul ComisieiMonumentelor Istorice, Nr. 1-2/1995; Nr. 3-4/1995 Ionescu, Adrian-Silvan – Învăţământul artistic românesc, 1830-1892, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999Ionescu, Adrian-Silvan – Portrete în istoria artei româneşti, Ed.Dorul, Norresundby, Danmark, 2001Ionescu, Adrian-Silvan – Cruce şi semilună. Războiul ruso-turcdin 1853-1854 în chipuri şi imagini, Ed. Biblioteca Bucureştilor,Bucureşti, 2001Ionescu, Adrian-Silvan, Penel şi sabie. Artişti documentarişti şicorespondenţi de front în Războiul de Independenţă (1877-1878), Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2002Ionescu, Adrian-Silvan, De la Galeria de Tablouri la Pinacotecanaţională, “Revista Istorică”, tom XIII, nr.1-2/2002Ionescu, Adrian-Silvan – Preziosi în România, Ed.Noi MediaPrint, Bucureşti, 2003Ionescu, Adrian-Silvan – Painters at the Romanian Court,“Historical Yearbook” vol. I/2004Ionescu, Adrian-Silvan – Pictori străini pe meleaguri româneşti,în Ileana Căzan, Irina Gavrilă (coordonatori), Societatearomânească între modern şi exotic văzută de călători străini(1800-1847), Ed.Oscar Print, Bucureşti, 2005Ionescu, Adrian-Silvan - Prima expoziţie de anvergură aartiştilor din Bucureşti (1864), „Bucureşti, Materiale de Istorie şiMuzeografie” XIX/2005Ionescu, Adrian-Silvan - Organizarea vieţii artistice moderne înRomânia : Prima Exposiţiune a Artiştilor în Viaţă (1865),„Studii şi Materiale de Istorie Modernă” XVIII/2005Ionescu, Adrian-Silvan – Pictori în slujba principelui Carol I al

281

României, “Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, serienouă, XII-XVI/2001-2005Ionescu, Adrian-Silvan - Documents inédits concernant la visitedu comte Amedeo Preziosi en Roumanie, „Revue Roumained’Histoire de l’Art” XLI-XLII/2004-2005Ionescu, Adrian-Silvan - Primul salon al Ateneului (1894), onouă etapă în viaţa artistică bucureşteană, „Bucureşti. Materialede Istorie şi Muzeografie” XX/2006, p.294-301Ionescu, Adrian-Silvan - „Oficiali” şi „independenţi”C.I.Stăncescu şi Saloanele Ateneului, 1895-1899, “RevistaIstorică” tom XVII, nr.5-6/2006Ionescu, Adrian-Silvan – Expositions sous le patronage duPrince Carol Ier, “Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, SérieBeaux-Arts, Tome XLIII/2006Ionescu, Adrian-Silvan – Ceremoniile încoronării şi resuscitareainteresului pentru pictura istorică în arta naţională (1881),„Revista Istorică” nr. 3-4/2007Ispir, Mihai – Clasicismul în arta românească, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1984Istrati, C.I. – Theodor Aman. Biografie, Institutul de ArteGrafice Carol Göbl, Bucuresci, 1904Jianu, Ionel; Comarnescu, Petru – Ştefan Luchian, ESPLA,Bucureşti, 1956Lassaigne, Jacques – Ştefan Luchian, Ed. Meridiane, Bucureşti,1972Marsillac, Ulysse de – Bucureştiul în veacul al XIX-lea, Ediţieîngrijită de Adrian-Silvan Ionescu, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999Mihalache, Marin – Ion Georgescu, un clasic al sculpturiiromâneşti, ESPLA, Bucureşti, 1956Mihalache, Marin – Sculptorii Storck, Ed.Meridiane, Bucureşti,1975

Nicolau-Golfin, Marin – Amedeo Preziosi, Ed. Meridiane,Bucureşti, 1976Oprea, Petre – Constantin Artachino (Cîteva date generaleasupravieţii şi operei artistului), SCIA, nr.3-4/1957Oprea, Petre – Societatea « Cercul Artistic » şi rolul ei înmişcarea artistică de la finele secolului trecut, SCIA, nr.1/1959Oprea, Petre – Date despre C.I.Stăncescu, SCIA, nr.2/1961Oprea, Petre ; Brezianu, Barbu – Cu privire la Salonul« Artiştilor independenţi », SCIA, nr.1/1964Oprea, Petre – Societăţi artistice bucureştene, Ed.Meridiane,Bucureşti, 1969Oprea, Petre – Scrieri despre artă românească (secolele XIX-XX), Ed. Litera, Bucureşti, 1971Oprea, Petre – Cronicari şi critici de artă plastică în presabucureşteană din secolul al XIX-lea, Ed. Litera, Bucureşti, 1980Oprea, Petre – Repere în arta românească (secolele al XIX-lea şial XX-lea), Ed. Maiko,Bucureşti, 1999Oprea, Petre – Colecţionarul mecena Alexandru Bogdan-Piteşti,Ed.Maiko, Bucureşti, 1999Oprescu, Gh. – Grafica românească în secolul al XIX-lea,Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1942, vol. IOprescu, G. – Pictorii din familia Szathmary, “Analecta” 1/1943Oprescu, Gh. – Crearea Şcoalelor de Arte Frumoase în ţărileromâne, “Buletin Ştiinţific. Secţiunea de Ştiinţa limbii, literaturăşi arte”, tom I, nr.1-2/ianuarie-iunie 1951Oprescu, Gh. – Şt. Ionescu –Valbudea, ESPLA, Bucureşti, 1955Oprescu, George (coordonator), Frunzetti, Ion; Popescu, Mircea(redactori) – Scurtă istorie a artelor plastice în R.P.R. – SecolulXIX, Ed. Academiei R.P.R.,Bucureşti,1958Oprescu, G. – N. Grigorescu, Ed. Meridine, Bucureşti, 1961

282

Oprescu, G. – Sculptura românească, Ed. Meridiane, Bucureşti,1965Oprescu, George – Pictura românească în secolul al XIX-lea,Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984Ott, Günther – Sculptorii din familia Storck, Academia Română,Publicaţiile Fondului Elena Simu, V, Imprimeria Naţionlă,Bucureşti, 1940Paradais, Claudiu; Paradais, Maria – Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1988Paradaiser, Maria – Gheorghe Panaiteanu-Bardasare – date noişi precizări cu privire la fondarea pinacotecii naţionale din Iaşi,„Cercetări Istorice” (serie nouă) VII/1976Pavel, Amelia ; Ionescu, Radu – Nicolae Vermont, Ed.Academiei Republicii Populare Române, Bucueşti, 1958Petraşcu,N. - Ioan Georgescu, Tipografia „Bucovina” I. E.

Torouţiu, Bucureşti, 1931Petraşcu, N. – G.D.Mirea, Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1943

Pohonţu, Eugen –Începuturile vieţii artistice moderne înMoldova. Gh, Asachi şi Gh.Panaiteanu, Ed.Meridiane,Bucureşti, 1967Popescu, Mircea – Dezvoltarea picturii istorice româneşti însecolul al XIX-lea, SCIA, nr.3-4/iulie-decembrie 1954Popp, Constantin – Din viaţa lui Mişu Popp – amintiri, ŢaraBârsei” nr.2/Martei-Aprilie 1932Prodan, Const. – Gheorghe Demetrescu-Mirea, BibliotecaAteneului Român,Imprimeria Independenţa, Nucureşti, 1937Rezeanu, Paul – Constantin Lecca, Ed.Meridiane, Bucureşti, 1988Rezeanu, Paul – Constantin Lecca, Ed. Arcade, Bucuresti, 2005

Stăncescu, C.I. – Belle Arte – mişcarea artistică din România înanul 1866, „Ateneul Român” nr.9-7/ Noiembrie- Decembrie1866Stăncescu, C.I. – Mişcarea artistică pe anul 1867, „AteneulRomân”, nr. 13-14/1867Stăncescu, C.I. – Ce este frumuseţea. Artele plastice în Româniaîntre anii 1848-1878.Cum se judecă operele de artă, Bucuresci, 1893Şorban, Raul (coordonator) – 100 de ani de la înfiinţareaInstitutului de Arte Plastice « Nicolae Grigorescu » dinBucureşti, 1864-1964, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1964Teodorescu, Barbu – Constantin Lecca, Academia Română,Publicaţiile Fondului Elena Simu, II, Imprimeria Naţională,Bucureşti, 1939Vătăşianu, Virgil – Opera pictorului Mişu Popp, Braşov, 1932Victorian [Georgescu] – Pictorul Andreescu, Foaia interesantă”No.11/23 Martie 1897Vlahuţă, A. – Pictorul N. I. Grigorescu. Vieaţa şi opera lui,Atelierele Grafice Socec etCo.,Bucureşti, 1910Voinescu, Teodora – Gheorghe Tattarescu 1818-1894, AcademiaRomână, Publicaţiile Fondului Elena Simu, IV, ImprimeriaNaţională, Bucureşti, 1940Wertheimer-Ghika, Jacques – Gheorghe M. Tattarescu, un pictorromân şi veacul său,ESPLA, Bucureşti, 1958Zara, Elena – G. Panaiteanu Bardasare şi Constantin Stahi,Academia Română, Publicaţiile Fondului Elena Simu, I,Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937

283

284

Index de artiști și cronicari de artă

Ajdukiewicz, Tadeusz von 243Alegiani, Francesco 177Alexandrescu, Petre 8, 69, 74, 206, 210,

212, 215, 217, 221, 223, 227, 237, 238, 240,242, 243, 246, 248, 257

Alpar, Juan 8, 17, 208, 210, 211, 212, 215,221, 223, 232, 237, 238, 240, 242, 243, 246,248, 255

Altini, Eustatie 52, 53, 66Aman, Theodor 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15,

18, 19, 40, 52, 63, 65, 69, 70, 71, 72, 73, 74,75, 76, 77, 83, 84, 85, 88, 89, 90, 91, 92, 93,94, 96, 97, 98, 99, 100, 102, 103, 104, 107,109, 110, 111, 112, 113, 115, 117, 118, 119,127, 128, 129, 130, 132, 133, 136, 137, 138,139, 140, 141, 143, 144, 145, 146, 147, 148,149, 151, 153, 154, 157, 160, 161, 163, 164,167, 168, 170, 172, 173, 175, 177, 181, 182,183, 184, 185, 187, 188, 190, 191, 199, 200,202

Andreescu, Ion 10, 13, 14, 18, 155, 161,165, 167, 172, 177, 178, 179, 187, 281, 283

Angelescu, I. 229Aricescu, Constantin 8, 206, 227, 240,

254, 255Aricescu, C.D. 144, 145Artachino, Constantin 204, 208, 210, 212,

216, 217, 221, 223, 229, 231, 242, 255, 282Asachi, Gheorghe 7, 8, 54, 56, 62, 63, 66,

175, 181, 283Babic, Mihail 88, 97, 109, 129, 140Bachelin, Leo 246, 249, 259, 261Balomir, Ion 53

Barabás, Miklos 23, 26, 30, 34, 64Basarab 51, 121, 194, 255Bălănescu, Ion 8, 206, 212, 217, 223, 243,

246, 248Bănulescu, Alexandru 223, 224, 227Bărbulescu, Ion 8, 242, 243, 246, 249Belisimus, Vasile 84Bellet, Peirre 17, 242Berindei, Dimitrie 109, 144, 151Billote, René 223Boichard, L. 260Borione 259Boucher, Alfred 257, 259Bowden, Mis 178Bran, Nicolae 208, 210, 211, 223, 257Brand, Bernhard 202Briol, Oscar 19, 219Brustolon 237Buiucliu, Theodor 172, 203Burelly, Gaetan 84, 88, 94Burghelea, Ilie 227, 237, 238, 264Busson 259Cabanel, Alexandre 224Cantacuzino, Grogore C. 30, 74, 93, 96,

109, 117, 144, 151, 153, 160, 168, 210Capidan, Pericle 208, 237, 255Caragiale, Ion Luca 232, 235Carolus, Duran 179, 187, 219, 221, 223,

224, 265Carta, Natale 74, 88Cavi, Romeo 227Câmpineanu, Ion 237Chladek, Anton 8, 23, 34, 35, 36, 37, 63,

64, 65Ciocârlan, Ștefan 240Collin, Raphael 223Constant, Benjamin 186, 223, 265Constantinescu, Atanasie 227, 238Constantinescu, Iacovache 128, 133, 136,

137, 140, 147, 155, 181, 203, 208, 211Creţianu, Ulysse 74, 75Cretzulescu, Emanuel 88, 91, 92, 94, 95,

130, 155D'Alcobia 175, 177, 178, 186Damé, Frédéric 166, 223Damian, Vasile 237, 238Decamps, Alexandre Gabriel 95Dembinsky 195Dembitzki, Hipolit Napoleon Henry 195Demetriescu, Anghel 7, 18Detaille, Eduard 187Dolinski, Ludovic 229Don, Remi 246Dunca, Constanția D. 72, 73, 77, 117, 119Dupray 259Eliescu (sau Elliescu), N.D 147, 149, 202Faust 232, 235Florescu, Alexandru Em. 128, 133, 140,

170Focşeneanu, Paul 17, 88, 94, 97, 100Folcker 177Foltzer, Jean Baptiste 173, 186Foscalina, Theodor 170, 171, 173, 174Fotino, Alexandru 15, 26, 145, 147, 155,

164, 166Freiwald, Alexandru 109, 144, 147

285

Gabrini 177Gal 230, 231, 235Georgescu, Ion 15, 170, 171, 173, 177,

181, 202, 206, 211, 227, 229, 237, 243, 246,282, 283

Gérard, Le Gout 259Gheorghiu, Mihai 66, 215, 243, 246Ghika, Eugen 201Ghilardeli, Louis 137, 140Goldstein, Leon 172, 181Goşanec, I. 223Gothereau, Paul 202Grandea, Grigore H. 158, 161, 165, 166,

167, 170Grant, Eduard 242Grant, Nicolae 15, 17, 140, 206, 215, 221,

223, 229, 242Grigorescu, Nicolae 5, 8, 12, 13, 14, 15, 17,

18, 19, 37, 63, 64, 65, 66, 118, 127, 128, 129,130, 131, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141,144, 145, 146, 147, 148, 149, 151, 153, 155,156, 157, 158, 159, 160, 161, 164, 167, 168,170, 172, 174, 177, 178, 179, 186, 188, 191,199, 213, 215, 217, 219, 220, 221, 222, 223,227, 237, 240, 242, 251, 252, 255, 257, 260,261, 264, 274, 277, 278, 280, 281, 282, 283

Grimani, N. 223, 227, 238, 243, 246, 254Gropeanu, Nicolae 15, 223, 242Grosselin 259Haşdeu, Barbu Petriceicu 148, 170, 190,

191, 202Hasnaş, Zamfira 172, 203Healy, George Peter Alexander 153

Hegel, Wladimir 204, 208, 227, 237, 242Henner, Jean Jaques 219, 224, 240, 265Henţia, Sava 13, 14, 18, 128, 133, 140,

143, 147, 164, 165, 166, 170, 171, 173, 174,175, 177, 179, 188, 208, 238, 243, 246, 281

Hitz, Dora 186, 265Howland, George 259Iliescu, Nicolae 145, 147Index 215, 216, 225Ioanid, George 145, 147, 164, 165, 223Ion-Ionnescu, Gion 219, 221, 222, 223,

225Ionescu-Valbudea, Ștefan 170, 171, 173,

177, 206, 208, 212, 221, 237, 282Iscovescu, Barbu 48, 49, 50, 51, 66, 262Jean, Adela 172, 223Jiquidi, Constantin 16, 17, 202, 234, 238,

242, 243, 248Kaiser, Frederich 180, 188, 265Keminger, Ortensia 203Klang, Max 243Krantzelberg, Adolf 58, 67Lapati, Mihail 69Lardel 229Lecca, Constantin 7, 9, 13, 18, 50, 51, 52,

66, 69, 73, 99, 109, 110, 112, 114, 116, 117,118, 129, 133, 136, 138, 139, 140, 144, 153,164, 188, 262, 281, 283

Lemeni, Gheorghe 57, 63Lempart, David 88, 97Livaditti, Niccolo 9, 23, 49, 56, 57, 58, 63Loeffler, Mauriciu 55Loghi, Kimon 254, 255

Louchet, Charles 259Luce, Maximilian 229Luchian, Ștefan 18, 206, 211, 212, 217,

221, 223, 229, 231, 233, 235, 240, 242, 248,253, 257, 259, 282

Maftei 246Magne, Giseppe 243Mandrea, Gheorghe 170Mantu, Nicolae 254Marin, Filip 206, 208, 211, 223, 242Marinescu, D. 133, 140, 170, 173, 174,

223, 238Marsillac, Ulysse de 69, 70, 71, 72, 75, 77,

94, 116, 117, 118, 119, 146, 147, 149, 152,153, 155, 159, 160, 161, 165, 282

Mărculescu, G. 237, 243Mărgăritescu, M. 227Mărgineanu, Ion 84Mendel, Artur 223, 257Miclăuşeni 246Mihaiescu, Gheorghe 164Mihail, Dan 109, 128, 133, 140, 145, 147,

164, 166, 172, 175Mihăilescu, Ștefan 159Mirea, Dimitrie D. 215, 225Mirea, G.D. 13, 16, 17, 18, 170, 171, 175,

204, 217, 219, 220, 221, 222, 223, 227, 229,237, 238, 242, 250, 251, 253, 255, 261, 281,283

Mondonville, Henry de 25, 26, 33, 63, 64Monginot, Charles 259Montoreanu, Filip 14, 129, 138, 141, 144,

145, 146, 147, 158, 167

286

Năstăseanu, Gheorghe 9, 57, 63Negrescu, Sc 227Negruzzi, Jacob 66, 132, 133, 135, 141Negulici, Ion 10, 45, 48, 49, 50, 57, 63, 66,

262Nestorescu, Ștefan 181Neylies, Jean 8, 243, 246, 258Obedeanu, Oscar 30, 225, 242Olivier, Honoré 91Orăşanu, N.T. 92Orescu, Alexandru 107, 109, 112, 129,

138, 141, 144, 145, 146, 147, 148, 153, 167,170, 274

P. Alette 255, 257, 261Paciurea, Dimitrie 206, 227Paini, Elvezia 227Panaiteanu-Bardasare, Emanoil 8, 55, 57,

63, 84, 91, 97, 172, 175, 201, 238, 283Panaiteanu, Gheorghe 7, 9, 55, 66, 75, 84,

85, 97, 98, 103, 104, 108, 109, 142, 201, 264,280, 283

Pappasoglu, Dimitrie 7, 72, 73, 190Pascaly, Constantin 140, 223Pavelescu, Dimo 243, 246Pechméja, Ange 94, 95, 96, 97, 101, 136,

137, 141Petraşcu, Nicolae 11, 18, 212, 213, 219,

220, 221, 225, 239, 283Petrescu, Costin 208, 227, 243Petrescu-Găină, Nicolae- 210, 213, 229Petri, Philipp 122, 125Petric, Paul 164, 170Petrovici, Pavel 44, 45, 172

Pinel, Ann 178Piteşti, Alexandru Bogdan 227, 229, 234,

235, 240, 282Poenaru, Iuliu 208Polcovnicul, Nicolae 25Polizu, Ecaterina 128, 133, 140Polizu-Micşuneşti 164, 166Popescu, Ecaterina 174Popescu, Gheorghe 147, 199Popovici, Emilia 171, 181, 202Popovici, Gheorghe 9, 17, 18, 201, 206,

211, 242, 281Popp, Mișu 52, 73, 281, 283Predescu, Nicolae 65, 89, 91, 92, 101, 165Preziosi, Amedeo 8, 122, 125, 161, 265,

281, 282Rapin, Alexandre 258Raşca, Mihail 201Reinike, J. 201Reni 71, 74, 75, 154, 155Rey, J. 59, 61, 62Ripari, Virgilio 177Rocărescu (vezi Roques) Rogusca, S. 227Roques, Antonin 115, 117, 119Rosenthal, Constantin Daniel 8, 45, 46,

47, 48, 50, 65, 66Rothkel, Rudolf 58Ruteanu, Neculai 84Satmary, Alexandru 229, 232Sălceanu, Ion 145, 147, 164, 166, 170, 171,

173Săvulescu, Alexandru 170

Schäfer, Laurenz 125Schenck, August 164, 166Schiavoni, Govanni 55, 56, 57, 63, 66Schoefft, Josef August 30, 32, 33, 34, 46,

58, 63, 64Schönberg, Johann Nepomuk 170, 173,

177, 186, 188, 265Segal, Artur 215, 223Serafim, Dimitrie 206, 216, 219, 223, 225,

242Silvescu, Mihail 84Simonidi, Menelas 237, 238, 242Socolescu, I. 202Späthe, Oscar 254Speranţia, Theodor 217, 225Sperlich, Emil 215, 221, 223, 238, 243,

246, 257Spirescu, Mihail 202Stahi, Constantin D. 8, 13, 15, 18, 84, 164,

165, 166, 170, 175, 181, 187, 201, 202, 238,264, 281, 283

Stawski, Ludovic 53, 54, 61Stăncescu, C.I. 12, 18, 69, 73, 107, 109,

112, 116, 117, 118, 128, 133, 145, 146, 147,148, 151, 153, 155, 156, 164, 165, 166, 167,168, 171, 178, 180, 191, 204, 206, 209, 210,211, 212, 215, 225, 227, 229, 233, 237, 240,242, 243, 246, 251, 254, 255

Stăncescu, Zefirina 243Stemill (vezi Mihailescu Ștefan)Sterian, George 204Stöhr, Martin 121, 154Stopani, Tomaidis 215, 223

287

Storck, Carol 178Storck, Frederic 254Storck, Karl 12, 13, 94, 97, 109, 114, 117,

144, 164, 166, 170, 173, 177, 188, 191, 281Strâmbu, Ipolit 221Stroiţa 229Sundhusen, Schmidt A. 14Szathmari, Carol 8, 13, 14, 34, 69, 71, 72,

74, 75, 76, 96, 109, 114, 116, 117, 118, 121,123, 124, 144, 147, 154, 155, 160, 164, 195,199

Şerbănescu, Petre 208, 223, 243Şerbănescu, Stela 229Şiller, Gheorghe 57, 63, 84, 142Şoimescu, Savva 137, 138, 141, 145Şoldănescu, Ștefan 202, 204, 211, 223, 225,

264Ştefănescu, Mihail 17, 109, 155, 164, 165,

202Tattarescu, Gheorghe 8, 13, 18, 63, 69, 71,

73, 74, 75, 91, 99, 109, 110, 114, 116, 117,118, 129, 133, 137, 138, 139, 144, 151, 153,154, 170, 175, 283

Theodorescu, Demetru 117Theodoridy, Speranța 15Tintoreanu, Dimitrie 237, 238, 243, 246,

264Toudouze, Simon Alexandre 258, 259Trenk, Henry 8, 69, 73, 85, 88, 91, 93, 97,

98, 109, 110, 114, 116, 117, 118, 133, 140,144, 155, 164, 174

Tronescu, Dimitrie 16, 201, 202Tzigara-Samurcaș, Alexandru 191, 199,

253Ţincu, Ion 229, 242, 243, 246, 248Ulinescu, George 84Urechia, V.A. 13, 15, 65, 104, 107, 121,

122, 123, 130, 135, 147, 170, 190, 191, 194Valles, Jean 243Valréas (vezi Mișu Văcărescu) 178, 179,

181, 187Vasilescu, Giorgio 203, 223, 237Văcărescu, Mișu 178, 179, 181, 219Vermont, Nicolae 17, 206, 211, 228, 229,

231, 233, 234, 235, 240, 253, 254, 255, 257,259, 283

Verona, Arthur 8, 215, 217, 221, 223, 243,246, 255, 257, 258

Verussi, Petru 14, 15, 128, 133, 136, 144,203

Vintilescu, A. 206Voinescu, Eugen 15, 17, 202, 203, 206,

208, 211, 212, 215, 217, 221, 222, 223, 227,243, 246, 251, 254, 260, 283

Voinescu, I. 215, 223, 254Volkers, Emil 8, 123, 153Vorobiev, Maxim Nichiforovici 53Wahlstein, Carol 7, 38, 39, 40, 42, 43, 44,

52, 63Witzleben, Achnes von 159, 161Wonneberg, George 202Xenopol, F. 64, 201Zaman 223

Autor Adrian-Silvan Ionescu

Fotografii NOI Media PrintMuzeul Național de Artă a României (MNAR)Adrian-Silvan Ionescu

Redactare Adrian ManafuEmil Stanciu

Copertă și layout Adrian Sorin Georgescu

DTP Gabriel Nicula

Coordonator proiect Arpad Harangozo

Tipărit la „Alfö ldi Printing House Hungary”

©NOI Media Printstr. Petru Maior Nr. 9

sector 1, Bucureştitel.: 021 222 07 34fax: 021 222 07 86

e-mail: [email protected]