41 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/41.pdf · 2013-12-20 · Ion Iancu Vale M-ai întrebat odată, dacă o să-mi pară rău, dacă mă va durea, dacă voi plânge în si-tuaţia

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale41

Anul 5aprilie2011

Revistă literară şi de cultură româneascăFondată: mai 2007

� De vorbă cu Cioranpagina 4

� Un „absolvent“ alşcolii de la Târgovişte

pagina 12

� Literatura în folosuldemocraţiei

pagina 16

� Liu Xiaobo - Măaştepţi cu praf

pagina 13

� Codex Rohonczypagina 17

� Scrisoare dinAmerica pagina 20

� În numele poetului,în numele poeziei

pagina 37

� Înşelăciune,furăciune

pagina 18

� Altă Româniepagina 8

D i n c u p r i n s :

n. 8 aprilie 1911 - d. 20 iunie 1995Emil Cioran Hristos a înviat!

2

nr. 40 � martie 2011

Din biblioteca revistei „Climate literare“

Din biblioteca revistei

Climate literare

Fericire, sănătate şi putere de muncăvă doreşte redacţia revistei

„Climate literare“la ceasul sfânt al Învierii Domnului,

alături de tradiţionalulPaşte Fericit!

Ion IancuVale

M-ai întrebat odată,dacă o să-mi pară rău,dacă mă va durea,dacă voi plânge în si-tuaţia în care vei muriînaintea mea. Şi nu ţi-am răspuns atunci. Nuţi-am răspuns pentrucă pur şi simplu nuştiam ce să-ţi spun.Căci nu este delocuşor, să răspunzi la oastfel de întrebare, fă -

ră să meditezi cât decât. Acum când aşternpe hârtie acest textştiu, şi îţi pot oferi unrăspuns: Nu, nu o să-mi pară deloc rău, da -că o să mori înainteamea, cum nu o să-mipară rău dacă voi murieu înaintea ta. Căcimoartea nu este decât

o eliberare, o mare eli-be rare, aşa cum bineşti şi tu. Pot, însă, să teasigur că nu te voi uitaniciodată, căci o să-milipseşti mult, la nesfâr-şit o să-mi lipseşti. Căo se te caut asiduu învise, în gând, în apă, înaer, în lumină... Şi,Doamne, ce dor, ce dor

o să-mi fie de tine. Deaceea, te rog, nu muri,nu muri înaintea mea.Pământul şi stelele potaştepta oricât. Noi nu.

3

EDITORIAL�� Text despre

o anume moarte

În loc de editorial

Aşteptarea lui HristosIon Iancu Vale

E iarăşi Paşte, aicea, pe Pământ,În suflete, în aer şi-n cuvânt.

E iarăşi Paşte, Hristos a înviatCa niciodată mai hulit şi-nsângerat.

Căci răii vor să ne lipsească de Hristos,Plămadă din Dumnezeiescu Os,Şi stau la pândă, cocoşaţi de ură,

În buncăre de aur şi de zgură.

Fiindcă nu-i lasă prin a Lui Nemoarte,Spre moarte omenirea să o poarte

Şi Îl împroaşcă cu vorbe şi înscrisuri,Otravă adunată din marile abisuri.

Dar nu au cum şi ce să-i facă lui Iisus,E prea aproape, prea prezent, prea Sus,

Şi e în fiecare muritor de rândCe-L poartă pân-la nesfârşire-n gând.

Şi care tot aşteaptă să Se-ntoarcăÎntr-o sublimă şi celestă arcăPe El, pe Marele Iisus Hristos

Cel Bun, Cel Drept şi cel Milos.

E iarăşi Paşte, aicea, pe Pământ,În suflete, în aer şi-n cuvânt.

E iarăşi Paşte, Hristos a înviatCa niciodată mai hulit şi-nsângerat.


4


Eseu

Dimitrie Grama

Îmi amintesc vag căne dădusem întâlnire laBois de Boulogne. Nupentru vreun motivanume şi nici pentruvreo amintire comunăam ales acel loc. Acumcând mă gândesc maibine, am impresia că nunoi am ales locul, cisoarta care, cu obisnuitaei nonsalanţă, ne-a pla-sat acolo, doi străini, maimult sau mai putin indi-ferenţi şi aproape incon-ştienţi de existenţaceluilalt.

Poate că tocmai o ast-fel de relaţie indiferentă,ne obligă câteodată să neoprim din goană, să neprivim în ochi şi să nedestăinuim cu adevaratăuşurare şi sinceritate. Oastfel de destăinuire nueste posibilă decât întredoi străini, care nu auabsolut nimic nici decâştigat şi nici de pierdutunul faţă de celălalt.

Da, noi eram doi stră-ini perfecţi, unul cu sinu-ciderea lui într-o lumeabsurdă, iar celalalt cuun cotidian mistic într-olume de neînţeles.

Şi iată-ne, brusc, faţă-în-faţă, fiecare înarmatpână-n dinţi cu realita-tea lui şi cu restul reali-

tăţilor posibile, pe carefiecare are impresia că leîntelege mai bine şi maiprofund decât celălalt.

Mi-am dat seama că eun om care nu face risipăde cuvinte, deoarece fărănici un fel de introduceremi-a spus: - Dar tu nucrezi în „această reali-tate“, deci ar trebui, de lasine, să înţelegi risipaaceastă absurdă de ener-gie pe care o numim„viaţă“!

Vezi, eu am încercatsă iubesc „viaţa“, dar...

A tăcut privind frun-zele gălbejite şi uscate pecare vântul le răsucea depe o parte pe alta.

-Aşa suntem şi noi,nişte frunze mânate decolo-colo de nişte forţenecunoscute, şi vrem-nu-vrem ne alăturămaltor frunze, numai ca săputrezim împreună. Nuţi se pare că acest lucru-ide o tristeţe fără de mar-gini?

-Depinde, i-am răs-puns. În universul meu,atunci când sunt Om,frunza din mine e poateaşa cum o vezi tu, maiuscată şi uitată undeva lao margine de suflet, iaratunci când sunt Frunză,omul din mine e mic şiumblă cu gura cascatăprin labirinte verzi, iaratunci când...

-Nonsens, nonsens! Astrigat el întrerupându-mă.

-Evadarea ta înfrunză, evadarea în acel„cotidian mistic“ cu carete tot lauzi, nu este nimicaltceva decât o sinuci-dere din această lume

umană, a cărei existenţăeste de prisos!

-Schimbându-ţi na-tura umană, tu de fapt tesinucizi. Te sinucizi cusperanţa că te vei rea-duna, că te vei renaşteîntr-o altă lume. Spe-ranţa care, cu fiecare si-nucidere şi cu fiecarereîntoarcere din acel co-tidian mistic, devine totmai disperată.

Şi eu am încercat săevadez într-o altă lume,mai simplă, lăsându-măcărat la întâmplare demotoreta mea în doi tacţişi nu de puţine ori amavut impresia că m-amdescărcat de mine în-sumi, că m-am debara-sat de umanitate,pierzându-mă în mărăci-nile şi gardurile de lamarginea drumului. Şieu am sperat că moto-reta mă va transporta,fără nici un fel de efortdin partea mea, în nefi-inţă.

În zadar am sperat şiîncercările mele ca omau eşuat, una dupa alta.Oricum, eu mi-am păs-trat mereu luciditatea deom! De aici poate mi setrage patima disperării simizeria neputinţei exis-tenţiale.

Tu, însă pari fericit încursa ta de maraton încare parcurgi distanţeegale de conştient şi deinconştient, ca să ajungidin nou la punctul deplecare, unde , de fapt nus-a întamplat absolutnimic de când ai plecat şipâna când te-ai întors.

Dar eşti încă tânăr, aitimp să te trezeşti. Ai

încă timp destul să te si-nucizi cu adevărat!....

S-a ridicat să plece,dar l-am oprit trăgându-l uşor de mâneca de lafulgarin.

-Tu de ce nu te-ai si-nucis?! l-am întrebataproape răstindu-mă lael.

S-a întors mirat în-spre mine şi ridicându-şi sprâncenele stufoasepână la mijlocul frunţii,mi-a raspuns:

-Vad ca nu inteleginimic! Esti mai prostdecât credeam, dar aşaera şi Eliade, tot un pros-tănac. Eu, m-am sinucisdemult, înca din copilă-rie, dar trebuie să mărtu-risesc că nici sinucidereaaia nu mi-a adus vreobucurie.

-Bine, bine, i-am răs-puns. Oi fi eu prostănac,dar dacă, aşa cum spui,sinuciderea nu ţi-a adusnicio bucurie, atunci dece ai continuat să o pro-movezi?

Prostănaci ca mine,ca Eliade sau tineri încănevinovaţi, pot fi uşorcorupţi de nemarginitata „inocenţă“, de nemar-ginita ta lipsă de răspun-dere existenţială şi călarepe motoreta vieţii fără deideal, să se sinucidă pre-matur şi asta nu din con-vingere proprie.

Sinucidere inutilă,deoarece, aşa cum spui,ea nu aduce nici o uşu-rare, nici o bucurie, sauvreun alt sentimentanume, demn de sacrifi-ciu.

Deci, sinuciderea decare vorbesti, este la felde absurdă ca şi viaţa pe

De vorbă cu Cioran

Continuare înpagina 11

5


***

� Bolnavi de speranţă,aşteptăm întruna... iarviaţa nu e decât aştepta-rea devenită ipostază.

� Orice-aş face, nu voiprinde nicicând rădăciniîn lumea aceasta.

� Dacă admiri cu patimăpe cineva, ar trebui să-ifaci serviciul de a-l asa-sina.

� Pesimistul trebuie să-şi găsească zilnic câte-onouă raţiune de a exista:e o victimă a "sensului"vieţii.

� � Dimensiunea ero-tică a fiinţei noastre esteo plinătate dureroasăcare umple golul din noişi din afară de noi.

� Obligându-ne să zâm-bim pe rând la tote ideilecelor de care ne lovim,Mizeria ne degradeazăscepticismul în metodăde asigurare a subzisten-ţei.

� Franceza e o limbă acărei sevă a secat; iată dece poemul, romanul, fi-lozofia, totul apare înaceastă limbă ca un exer-ciţiu, ca o scamatorie devirtuoz.

� Dacă mă zbat în conti-nuare, e fiindcă, în taină,sunt încredinţat că fap-tul de a avea conştiinţapropriei decăderi mă îm-piedică să fiu un decăzut.Decăzutul care se judecăpe sine încetează să fiedecăzut. Într-atât, con-ştiinţa pe care o avemdespre starea noastră neface stăpâni asupra ei.

� Lumea asta n-a fostcreată la bucurie. Se pro-

creează totuşi în plăcere.Da, fără îndoială, darplăcerea nu e bucurie, eşi simulacrul ei: funcţiaei este de a amăgi, de ane face să uităm că, pânăîn cel mai mic detaliu,creaţiunea poartă pece-tea tristeţii iniţiale dincare s-a ivit.

� Parfumul e istoria uneiflori.

� Destin înseamnă alupta deasupra sau ală-turi de viaţă, a-i faceconcurenţă în pasiune,răzvrătire şi suferinţă.

� Soarele nu numai cănu învinge întunericul,dar măreşte până la su-ferinţă aspiraţia noc-turnă a sufletului. De near servi azurul de pat şisoarele de pernă, sfâr-

şeala voluptuoasă archema noaptea spre a şiîndestula nevoia de obo-seală vastă.

� Cosmogonia mea per-sonală adaugă la haosulprimordial o infinitatede puncte de suspensie.

� Filozofia este medita-ţia poetică a nefericirii.

� Teologia n-a mai păs-trat pentru Dumnezeudecât respectul majuscu-lei.

� Orice-ai face pentrufemeie, nu poţi aveadecât un cult, chiar mi-sogin fiind. Cu frunteape sâni, te despământe-neşti cu tot pământul.

� O autobiografie tre-buie să se adreseze luiDumnezeu, şi nu oame-

nilor. Natura însăşi îţi dăun certificat de decescând te povesteşti muri-torilor.

� Când dezgustul demine însumi mă cople-şeşte, îmi spun că poatemă acuz pe nedrept, cănu văd cine, chinuit deaceleaşi obsesii, ar fiputut trece drept o per-soană în viaţă timp deatâţia ani.

� Ce păcat că, pentru aajunge la Dumnezeu,trebuie să treci prin cre-dinţă.

� Despărţit de semeniprin soarta insulară a ini-mii, te agăţi de Dumne-zeu ca mările nebuniei sănu-şi înalţe valurile maisus de singurătatea ta.

Din înţelepciunea lui Emil CioranEmil Cioran s-a nascut la 8 aprilie

1911 la Rasinari, ca cel de-al doilea fiual preotului Emilian, Emil Cioranfrecventeaza ince - pand din 1921 Li-ceul Gheorghe Lazar din Sibiu, orasin care se va muta intreaga familie in1924. Intre 1928 si 1932 urmeaza cur-surile Facultatii de Litere si Filosofiedin Bucuresti iar incepand din ulti-mul an incepe sa publice articole inperiodicele "Calendarul", "Gandirea","Vremea", "Azi". Isi incheie studiileuniversitare cu o teza de licenta asu-pra intuitionismului bergsonian, iarin acelasi an (1932) se inscrie la doc-torat, sperand sa obtina o bursa pen-tru Franta sau Germania. In 1934 iiapare prima carte, "Pe culmile dispe-rarii", pentru care i se confera Pre-miul Comisiei pentru premiereascriitorilor tineri needitati. Va maipublica inca patru carti in tara, in-ainte sa se stabileasca definitiv inFranta. Intre 1933 si 1935 se afla laBerlin, ca bursier al Fundatiei Hum-

boldt. Reintors in tara, ocupa vremede un an postul de profesor de filoso-fie la Liceul Andrei Saguna din Bra-sov iar in anul urmator, 1937, pleacala Paris cu o bursa a Institutului fran-cez din Bucuresti, bursa care i se vaprelungi pana in 1944. In 1940 incepesa scrie "Indreptar patimas", ultimasa carte in limba romana, a carei va-rianta definitiva va fi incheiata in1945, an in care se stabileste definitivin Franta. Dupa 1945 incepe sa scriein limba franceza, iar in 1949 ii aparela Editura Gallimard prima carte,"Précis de décomposition"; ii vorurma, pana in 1987, inca noua, publi-cate la aceeasi prestigioasa editurapariziana. Cu exceptia Premiului Ri-varol, care i se confera in anul 1950pentru debutul francez, va refuzatoate celelalte importante premii lite-rare decernate ulterior (Saint-Beuve,Combat, Nimier). Se stinge din viatala Paris in 1995.

6


Proză

Mircea HoriaSimionescu

ARSAVIR Egretă deoţel.

ARSENE Vorbă lun-gă, cap pătrat.

ARSINOE FamiliaRoşcatelor. Trăieşte înmari umbre, oxidează,intoxică. Pe la treizeci deani, însuraţi sau nu, glo-rioşi sau necunoscuţi,săraci sau bogaţi, virilisau ramoliţi, toţi visăm oArsinoe.

ARTA Ingrată. Preamândră şi prea puţin so-lemnă ca să fie o femeienobilă. Se îmbracă ţipă-tor. Suferă de icter sufle-tesc. ARTA G.: Fiinţăcapricioasă, superficială,emotivă, puţin prea vo-luntară. Caracteristici: pi-cior frumos arcuit, pielealbă spumoasă, şolduripline, blondă. Udă ca o si-nucisă în Sena. Curtată debărbaţi-cocoşi.

ARTABAN Sacrilo-tengorograf.

ARTAMON I. înhainele lui negre, bărba-tul părea ferecat într-ocrustă de insectă; o miede copci îl ţineau strâns,sufocat. Pândea dindosul fiinjei sale, ca o pi-sică sângeroasă. Judecă-tor de oameni prinvocaţie. II. „Ţăranul în-tâlnit se numea Arta-

mon. Locuia într-o uliţăcu mulţi salcâmi, înAmărăşti. Părerile lui,deşi azvârlite cu aceeaşiuşurinţă ca şi scuipatul,erau definitive, reci, cris-tale cu lame dure. A pri-vit cerul senin şi aprevestit ploaia. A lăsatpădurea. Peste o oră avenit potopul. Şi-a ame-ninţat nevasta. Dacă nuinterveneau vecinii, oomora. Negoiul, Omul,Caraimanul, Artamo-nul..." (Niculae Roşu)

ARTEMIS Insectăfragilă. Numele se reco-mandă femeilor cu carnepuţină, cu gleznă deghindă şi mâini alungite.

ARTEMIU Nas şideget arătător de grefier.

ARTEMON şi Chin-tilian, în Calendarul or-todox la 12 aprilie. II.Vărul tatii. Stătea în per-manenţă sprijinit de bra-ţul unui scaun, înapropierea unui vas dincare ieşeau flori de hâr-tie. Zâmbea speriat,parcă cineva din spatelelui l-ar fi ţinut cu pistolulsă fie sociabil. Ochii, în-fundaţi în obrazul roşu,erau stinşi, negrăit detrişti şi imobili. Mânadreaptă, într-o decepţio-nată alunecare, se opriseîn deschizătura hainei.Ar fi vrut să se scuze pen-tru tăcerea lui, să se ex-plice. Dar ce să explice?

Nu ne cunoşteam.Mama îmi vorbise cu ad-miraţie despre el: erasingurul din familianoastră care ştia nem-ţeşte. Fapt extraordinar!Aştepta un cuvânt dinpartea mea. Eram indife-

rent cu premeditare faţăde tristeţea lui. Singurulmeu gest de prietenie afost un desen pe spatelefotografiei, o casă cu uncopac şi un dulău.

Era tot ce se puteadărui unei rude pe care ocunoşti din relatări. Urâtdin partea lui că nu mi-alăsat moştenire pantalo-nii de vânător, pe care i-aş fi purtat şi în somn,unde - din senin - aş fivorbit nemţeşte.

ARTHURI Îmbrăcatîn cămaşă albă şi panta-loni roşii, strânşi pepulpă, pe puntea uneicorăbii, Arthur ţinemâna streaşină şi pri-veşte ţărmul crenelat. II.Avocat cu părul negru şifoarte creţ. Apare în fie-care seară, pe stradaprincipală, într-o hainăcadrilată, cu baston, cupălărie având borurilemult întinse. Salută pecei patruzeci de cunos-cuţi ai oraşului, intră înlibrăria lui Stănescu şirăsfoieşte, timp de douăore, cărţile noi, pe care lesemnează grandios pefiecare primă pagină. Nule cumpără niciodată;semnătura rămâne camurdăria de muşte pebuza unui pahar. Discutăapoi, la balustrada cine-matografului, cu fiul pre-fectului. Când se asigurăcă a fost văzut de toatălumea, se retrage acasă,unde ia un ceai de tei şiciteşte o oră DestinulOmenirii.

E burlac, a împlinitpatruzeci şi cinci de ani,visează să ajungă direc-tor în Ministerul Justi-

ţiei, să participe la confe-rinţe importante, să mă-nânce antricoate,ciuperci şi, la onomas-tică, să bea Cotnar.

ARZRUNI Castanăcoaptă, pe o farfurie depiatră: Arzruni HarutinEchighian, expert al ma-gazinului Consignaţia.

ASAN „Petru şiAsan: primul era blond,tânăr, binevoitor, plăcutla vorbă, milos şi sincer.Cel de-al doilea - trecusede cincizeci de ani - eraarţăgos, ascuns şi gata debătaie. Bolborosea toatăziua, aşezându-se piezişîn calea oricărui gest deprietenie.“

ASIA învăluită înmari, tainice umbre. Pa-lidă. Tăcută. Miste-rioasă. Nefericită. Ado -lescentă. Focoasă, inspi-rând roşul carmin. Vio-lentă. Anatomie: muscu -loasă (ca orice brună),dăltuită în piatră, sim-plă. Mi-o imaginez îm-brăcată în rochii galbenefloarea-soarelui, cu şa-luri largi pe umeri bron-zaţi, cu pantof uşor,legănându-şi şoldurilecu ostentaţie.

ASPASIA Femeilecuminţi ale lui Chardin!Vase, policioare, faianţă,ţesături aspre le încon-joară şi le reţin elogios. Olume casnică, într-o or-ganizare germanică. „As-pasia, scumpa mea,scoate vinul roşu, vârtos!Berbecul acesta îşi cereînsoţitorul! Adu-mi pipa,toarnă în cupe şi şezi pegenunchii mei.“

Va urma

Dicţionar onomastic (15)

7


Eseu

TheodorCodreanu

Speranţa noastră, înce-l priveşte pe NicolaeManolescu, era să com-plementarizeze antino-miile chiar în confor -mitate cu ideea scrieriiistoriei la două mâini,premisă a unui spor deobiectivitate. Dar spre ase spăla pe mâini, caPilat din Pont, de o ase-menea povară, dl. Mano-lescu se refugiază înscuza facilă că nu poateexista obiectivitate înmaterie de istorie lite-rară. Desigur, obiectivi-tatea absolută e ohimeră, ţine de... de-miurgie, dar nu admiteaNicolae Manolescu fap-tul că şi el este un De-miurg al culturii româ -neşti, citându-l pe SorinAlexandrescu? Atunci dece să abandonezi visulobiectivitătii? înseamnăaltceva canonul decâtadevăr în cultură? Darparcă Titu Maiorescu,modelul de la care se re-vendică, susţinea tocmaicanonul adevărului încultură, esenţa teorieiformelor fără fond!

Dar să vedem în ceconstă punerea în canona literaturii române. Au-torul începe prin a se de-limita de metodele scri -erii istoriei literare înmodernitate, optândpen tru aceea „la douămâini“. Este modul săude a se singulariza în faţadidacticilor, a unui Wel-lek, a structuralismelor,

în genere, mizând pe ofilosofie literară postmo-dernistă, cea a diferen-ţei. Observă că după1989, în pofida apariţieiunor istorii semnate de I.Negoiţescu, DumitruMi cu, Ion Rotaru, „ten-dinţa generală este o pă-răsire a istoriei literarepropriu-zise în favoareastudiilor multiculturale,în care perspectiva asu-pra literaturii nu maieste estetică, dar sociolo-gică, filosofică şi al-tcum“. Admite că „inter-disciplinaritatea repre-zintă un progres, dar eurămân la nostalgia este-ticului“. Derutant pentrucuriozitatea intelectualăa autorului e că, sesizândlimitele interdisciplina-rităţii, nu a aflat încă deexistenţa transdiscipli-narităţii. Din atare pri-cină este gata să adere lateoria expresivităţii in-voluntare a lui EugenNegriei, altminteri, unulclinlic criticii literari pecare pariază. Desigur,vrea mai mult. Esteticulpur ar fi putut să-l ducăspre transculturalism,însă istoricul e prudent,mărturisind că nu între-vede cum arată canonulde după postmodernis-mul muribund al epociihaotice. (Bloom, urmândlo gica ciclicităţii vichi -ene, crede că va urma onouă epocă de tip teocra-tic). Preocupat de struc-tura istoriei „la douămâini“, încearcă să por-nească de la descifrarearaportului dintre tradiţie

şi inovaţie în gândireaunor H.G. Gadamer sauH.R. Jauss. Aşadar, per-tinente premise „proto-sincroniste“, cu intenţiadepăşirii dihotomiei (şiaporiei) „dintre istoric şiestetic pe seama intro-ducerii factorului de re-ceptare“. Esteticul impli -că receptarea, pe când is-toricul - evoluţia şi îmbo-găţirea acestei receptări,cum precizează Jauss înLiteraturgeschichte alsProvokation. În acestmod a crezut Jauss căpoate rezolva dihotomiasincronic/diacronic, se-sizând „un lanţ de recep-tări, cu putere de decizieasupra importanţei isto-rice a operei şi a ranguluiei în ierarhia estetică“.Dl. Manolescu descoperăaici posibilitatea scrierii„la două mâini“, fără a semai complica şi cu her-meneutica aferentă, elrefuzând în metodologiasa orice travaliu herme-neutic, de vreme ce caleacea mai sigură spreoperă este impresia este-tică. Dar nu cumva scri-ind astfel „la douămâini“ înseamnă, defacto, a scrie tot la o sin-gură mână? Ca herme-neut, îi reproşează dl.Manolescu lui H.R.Jauss, germanul privile-giază „pretutindeni «sen -surile» operei“, ceea cear constitui un bume-rang îndreptat asupraesteticului. întrucât ori-zonturile estetice de aş-teptare într-o epocă suntmai multe, receptarea

estetică însăşi devine re-lativă. Altfel spus, recep-tarea singură nu poate fioperaţională, deoarececonsumul nu poate ex-plica esteticul. De aceea,criticul apelează la etaja-rea timpului istoric al luiFernand Braudel: geo-grafic, social, individual.Istoricul are obligaţia săle însumeze, zice savan-tul francez. Operele, su-puse şi ele timpului, aumomentul lor de splen-doare, ca şi femeile, dar,apoi, îmbătrânesc, ceeace observase şi Lovi-nescu, îmboldit să creezeteoria mutaţiei valorilor.E de mirare că ideeascoatem operei de subeternitatea valorică n-adepistat-o Nicolae Ma-nolescu la Eminescu. Săfie vina lecturilor infi-dele, adică, proprio mo-tu, pe sărite? Dar să citezcunoscutele versuri dinMemento mori: „Dinagheazima din lacul, cete-nchină nemurirei,/E opicătură-n vinul poezieiş-a gândirei,/Dar o pică-tură numai. Decât altelece mor/Ele ţin mai mult.Umane, vor pieri şi eletoate./În zadar le scrii înpiatră şi le crezi eterni-zate,/Căci eternă-i nu-mai moartea, ce-i viaţă-itrecător“.

Va urma

Istoria „Canonică” a literaturii române

Istoria literaturii la două mâini (8)

8


Eseu

Adrian Marino

O întreagă viclenie ţă-rănească milenară, per-versă se putea citi înprivirea şi vorbele sale.Când această mentali-tate se dezvoltă într-unmediu şovin, ea producepersonaje Humigrotoşti,somipatologico, goii Fui-wir Este stăpânul abso-lut al Clujului, undo taieşi spânzura. Îl desfigu-rează. îl îmbracă într-unkitch patriotard do unsuprem prost gust: bândvopsit tricolor, în parc,statui de o incredibilăparodic istorică etc. Şiafectiv nimeni nu poatesă i se opună în mod efi-cace.

Statul comunist estecroit, condus, adminis-trat şi exploatat deaceastă nomenclatură.îmi exprim, din nou, înpuţine cuvinte, de ce măsimt „singur“, „străin“,în propria mea ţară, cucare încerc - administra-tiv vorbind - să am câtmai puţine legături posi-bile. Căci aproape nimicesenţial nu s-a schimbatnici după 1989. Şi expli-caţia este foarte simplă:aparatul de stat a rămasacelaşi. El este cea maipură expresie a păturiiparazitare şi revanşarde,

birocratice, păstrate dela vechiul regim. Şi, înmomente de criză, el numai răspunde la co-menzi. Vezi mineriadelerecente: „Miron Cozmanu este de găsit“, „nupoate fi arestat“ etc. etc.Ajungem din nou la con-statarea statului non-funcţional, centralizat,parazitar şi, în felul său,paternalist. Expresie a„clasei muncitoare“, eltrebuie în orice condiţii(noţiunile de productivi-tate, competivitate şirentabilitate fiind ex-cluse) să asigure tuturor„locuri de muncă“. Tot cese întâmplă la Braşov, laIaşi, în puţinele între-prinderi privatizate, cupatroni străini, care in-troduc o altă disciplinăeconomică şi a muncii,nu are altă explicaţie. Sa-lariul de mizerie, darsigur şi garantat, este su-premul privilegiu declasă. De altfel, furturiledin fabrici, sub 500 delei, nici nu mai erau jus-tiţiabile sub Ceauşescu.Se tolera pe faţă furtullegalizat.

Un imens aparat biro-cratic, de Partid şi admi-nistrativ, pe care-l deţineîn totalitate, reprezintă oaltă formă a privilegiilorde clasă. în sensul de aavea, în primul rând, unsalariu asigurat şi de anu face, în realitate, ni -mic. M-a umplut totdea -una de perplexitate nunumai birocraţia infer-nală, dar mai ales, meca-nismele sale reale. Maiîntâi, lenea tradiţională,inerţia, pasivitatea, trăn-căneala de prin birouri,

cafelele eterne, absenţelenemotivate. Apoi, fugaevidentă de orice răs-pundere. O semnăturătrebuie să acopere o altăsemnătură, pe întreagascară ierarhică. De jos însus şi invers. Ceea cepresupune şase-şapte-opt mişcări pentru o sin-gură mutare, o simplăcerere, cozile de la ghi-şee, plictiseala şi înceti-neala cu care funcţi -onarul se comportă înfaţa cetăţeanului. Maiîntâi, la noi, comuniştisau necomunişti, totuleste personalizat. Tre-buie să vii neapărat cu o„atenţie“. Apoi, noţiuneaserviciului public, abs-tract, mecanic, imperso-nal, lipseşte cu desă-vârşire. Dacă ţi se rezol-vă, totuşi, o cerere, aerulde „favoare“ este evidentşi umilitor. Funcţionarulîţi dă de înţeles că el, defapt, nu are, pentru tine,cetăţean, nici o obligaţie.Iar dacă nu-ţi convine,n-ai decât să pleci acasă.Să nu-l mai plictiseşti cuinsistenţele tale inopor-tune. îl „deranjezi". Ceeace se vede de la o poştă.

Că ţara a fost prostadministrată, prost gu-vernată până în 1989, numai trebuie demonstrat.Cum s-ar putea împăcavreodată spiritul deeternă spontaneitate şiimprovizaţie al Românu-lui cu „planificarea" so-cialistă? O incompatibi-litate fundamentală. Darpseudoreformele de du-pă „Revoluţie“ au intro-dus în plus o notă agra-vantă. A fost dislocatparţial un sistem, care,

de bine de rău, funcţionaîn felul său. Dar fără săse pună ceva coerent şieficient în loc. De unde obrambureală, un haos, ocârpeală şi o improviza-ţie continuă, care pur şisimplu demoralizeazăorice spirit cu o minimănoţiune a ordinei şi efi-cienţei. Legile ori nuexistă, ori sunt preamulte şi se contrazic, orise schimbă mereu, ori nuse aplică. în astfel decondiţii, orice noţiune delegalitate dispare. Sau,mai bine spus, ea nici nupoate să apară. Nu existăpur şi simplu. Ceea cedeschide din nou poartatuturor oportunis-melorşi improvizaţiilor, abili-tăţilor şi interpretărilorpersonale. In Românianu există legi, ci numaisoluţii individuale, binepersonalizate, găsite şiaplicate de la caz la caz.Statul trebuie mereu „sădea“. Dar fiecăruia doarcum şi ce doreşte. Defapt, un alibi pentrudomnia bunului săuplac. în forme aparent„legale“, în care, de alt-fel, nimeni nu crede.

Şi, totuşi, un elementde stabilitate, chiar demare stabilitate şi conti-nuitate, există în Româ-nia. Şi înainte şi după1989: frica permanentăde control poliţienesc şirepresiune, de poliţie po-litică, indiferent de nu-mele său: Securitate,SRI, Unitatea 0215 etc.Statul poliţist este, înacelaşi timp, un maremit şi o mare realitate aepocii. Sentimentul tero-rii surde, invincibile, estepermanent.

Va urma

Altă Românie (8)

„Cel singur şi celtrist/stau pe vârful mun-telui/singur şi trist şiel/şi nu găsesc cuvin-tele/potrivite/care să-iajute să evadeze/din is-pite/stau aşa/de-a pu-ruri în simplicitate/căciau de făcut ceva”. (p. 20)Poezia din această cartepleacă de la real şiajunge la real. Actul decreaţie constă în capaci-tatea de observaţie a rea-lităţii imediate şiasumate de poet pe unplan superior al conştiin-ţei către care - realul-văzut şi auzit continuu,tinde necontenit.

Grigore Grigore (năs-cut la 5 septembrie 1948în comuna Finta, judeţulDâmboviţa) deţine forţaprezentului nocturn şi

înfăţişează – realitatea -în vers alb, într-un lim-baj modern, subsu-mându-se gândirii înimagini poetice. „Apeletoam nei se vor opri/când vom termina/de ci -tit poeziile/pe care încănu le-am scris/ cercul,triunghiul/liniile parale -le/orizonturi le/prinzid/trecerea/celui carea vea capul pătrat/şi mintea-ntr-un colţ/şi şan ţu-rile pe deasupra cărora/curgeau apele sărate/şifrunzele galbene/ şi gal-bene frunzele” (p. 8)

Nostalgic şi meditativtotodată, este aici Gri-gore Grigore, în versurilapidare, chiar ludice,pline de multiple semni-ficaţii pe care le parcurgecu inima, dar mai ales cusufletul la gură. Disting

în această ordine de idei,o dimensiune cognitivă,cum şi adevăruri trăite laflacăra lucidităţii, dar şiliniile de forţă cărorapoetul Grigore, năzuindsă se exprime pe sine, în-cearcă şi reuşeşte să ledea un substanţial răs-puns. „Până la mine/trece acela/care am fost/înainte de/răsăritul soa-relui/şi se uită/la mine/ca la o/şoaptă” (p. 76)sau: „Bine că sunt tânăr/şi m-am împăcat cumine/cu eternitatea/cuziua/cu clipa/şi cu razade soare/care mă stră-bate/din virgulă-n vir-gulă/până. dincolo/depunct/şi-acolo/sărut ari-pile/ care n-au furat/zborul/ din vârful mun-telui/de aer” (p. 42)Avea dreptate Tudor

Cristea când nota: „Prin-cipala calitate a lui Gri-gore Grigore este căgândeşte (şi simte) poe-tic. Simplitatea aparentăa creaţiei sale este rodulunei arte mature, înde-lung decantate interior”.Iată cum prin poezie, şi-nele întrezăreşte -Mira-colele nopţii - de dincolode cuvinte. Altfel spus,Grigore Grigore în multepoeme din această carteşi nu numai, caută să ex-prime prin simplitatebucuria şi tristeţea exis-tenţială, chiar la modulreflexiv, căutând sensulmoral al adevărului, alfrumosului şi al bineluice nu pot trăi niciodatăseparat. Închei spunândaproape retoric, cum cănumai poetul adevăratare ochi şi urechi pentrua percepe realul în culo-rile, în furtuna şi-n miş-carea lui metafizică. „Selucrează la gardul/caremă desparte de lume/curăutăţi/cu promisiuni/cu minciuni/şi cu glu -me/ zi de zi trebuie săfiu/foarte atent/ca să nurămân repetent/la şcoa -la vieţii/unde pe treptelecele mai/de sus ale înţe-lepciunii/sunt asceţii”(p. 26)

9


Cronică

Fulguraţiide Victor Sterom

Victor Sterom

Grigore Grigore - Miracolelenopţii - Biblioteca Albanezul,

Bucureşti, 2010, 100 p.

Volum de versuri bilingvTraducere de Baki Ymeri

Trenurile cu femeitrenurile cu femeimerg pe o singură cale feratăpe o singură linie a căii feratepe traverse

pe şuruburile deşurubatepe nisipmerg cu amintiri ca pe lacrimipe lacrimi ca pe visepe vise ca pe speranţemerg singure singureleca degetul printre inelecăci vor să demonstrezecă iubirile şi moartesunt treze.

Apele toamneise vor opriapele toamnei se vor opri

când vom terminade citit poeziilepe care încă nu le-am scriscercul, triunghiulliniile paraleleorizonturileprin zidtrecereacelui care avea capul pătratşi mintea-ntr-un colţşi şanţurile pe deasupra căroracurgeau apele sărateşi frunzele galbeneşi galbene frunzele.

Poeme dinvolumul bilingv„Miracolele nopţii“,de Grigore Grigore

Primim „HOŢUL DECURCUBEE” volumulde sonete, rondeluri şialte poeme, al distinsuluipoet Constantin Miro-nescu, volum apărut laEditura LIDER în anul2010. Pe vârsta anotim-purilor îşi aşterne poetulversurile, pe introspecţiisufleteşti de mare since-ritate, legănând întreamintire si speranţăbunul simţ al unui omcuminte. În rondeluri,mai mult ca în sonete,aşezăm trăinicia acestuivolum, rezistenţa la ne-uitare a poetului nostru:„Călăream un cal albas-tru/Pe câmpia înnoită-/Evadasem dintr-uncastru,/încercat de-ogrea ispită. Mângâiat de-al zilei astru/Şi cu min-tea răvăşită,/Călăreamun cal albastru/Pe câm-pia înnoită. Evitasem undezastru,/Protejat de-amea ursită,/Când vân-dusem pe-un piastru/0himeră necinstită, Călă-rind un cal albastru.”(Rondelul călăreţului pecal albastru) Pe ici pe

colo, nu numai motivul,dar şi incantaţia textuluiadie vag dinspre Nichita,cum vedem. Nu-i rău.Constantin Mironescu espiritul locuind univer-suri imediate asupra că-rora ochiul întârziebenefic-moralizator, darsi cu o părelnică umbrăde tristeţe aburind subcuvinte: „Duce-m-aş şitot m-aş duce/În adân-curi de poveste/Undesunt lumini pe creste/Sialbesc gândiri năuce.Despre lume să ducveste/Că se află la răs-cruce,/Duce-m-aş si totm-aş duce/În adâncuride poveste. Gândul bunde m-ar conduce/Săşterg relele funeste/Când orbirea se produce,/Pară grijă si proteste,/Duce-m-aş şi tot m-asduce.” (Rondel la răs-

cruce) Sau mai la vale,într-un vers liber scăpatde sub domnia canonu-lui: „Mi-am ascuns sufle-tul/într-un cuib decuc,/departe de larmam u l ţ i m i l o r , / î n t r - ovreme în care întuneri-cul/ameninţă domnialuminilor.” (din poemulImpas) Obsesia cailor,din şinele veşnic tânăr alpoetului vine, şi ea se în-tâmplă frumos în versulliber, poate fără preamare strălucire, darsigur, câştigând prinprofunzimea şi călduraimaginii: „Viscoleşteamarnic,/fără princi-pii/tiranice/este un frigde-ţi îngheaţă/vorba îngură.../caii se împleti-cesc/şi cad, nemaipu-tând să înainteze/prinzăpada/ce le ajunsese lacrupă-/sunt cai trăind în

sălbăticie/într-o as-cunsă/dar liberă/pu-stie...” (din poemul Caiîngropaţi în zăpadă) Unapeste alta, „HOŢUL DECURCUBEE” cântă şi în-cântă la o lectură de bunsimţ, iar poetul Constan-tin Mironescu ocupă unloc aparte în inima me-moriei colective, prinreuşitele, nu puţine, aleacestui volum: „DoamneIisuse, /înveleste-mă cudragostea ta/ să nu-miîngheţe sufletul!” (Rugă)

Pe răbdare si întoar-cere la sine, aşezăm sprebună întoc-mire pietreledintâi ale lucrării de ră-mânere. Pe renunţări sineasemeni altora, fugimdin cercul etern rotitor allumii, spre a-i înţelegemai bine rostul si cercui-rea întru lauda drumu-lui. Iară drumul, nuîntru spaima orbului se

aşterne, ci, musai întruizbânda colindătoruluide vise ce-si ima-gineazăurma paşilor, hăt, din-colo de semnul de între-bare al departelui.

Sonetul : gen literarnemuritor, fir roşu prinlirica lumii, cu legile sicanoanele-i arhiştiute,incitând, ambiţionând,ostenind până la esenţă

spiritul celor ce fac sareasi cinstea oricărei mariculturi. Sonetul: privireainversă a lacrimii înspreochiul care o plânge, caun recurs la nesingură-tate.

În peste o mie patrusute de pagini însu-mând, trei volume unulmai frumos decât altul,se aşterne Antologia So-netului Românesc apă-rută la Editura MuzeulLiteraturii Române subîngrijirea unuia dintrecei mai importan ţi căr-turari ai timpului nostru,scriitorul Radu Cârneci.Un volum de muncă

imens, ivindu-se din ne-măsura timpului si bazatpe o minuţioasă cerce-tare, fac din lucrarea maisus amintită, un monu-ment de referinţă si in-contestabilă valoareartistică a genului în dis-cuţie. Căci, de la Gheor-ghe Asachiîntemeietorul, prin IonHeliade Rădulescu,Mihai Eminescu, Mace-donski , Cosbuc , Cinci-nat Pavelescu, VictorEftimiu, până la NichitaStănescu, Ioanid Roma-nescu, Romulus Vul-pescu şi, Doamne,câţi încă alţii sute,

10


Cronică

Constantin Mironescu, HOŢUL DE CURCUBEE,Editura LIDER-2010

de MihaiAntonescu

Consemnăriprieteneşti

Un loc în memoriacolectivă

Radu Cârneci, Antologia Sonetului Românesc, EdituraMuzeul Literaturii Române, 2007 - 2008 - 2009

Din umbraCreatorului absolut

�

sonetul românescstă cu fata la nre-

zent si istorie, cum ar staun izvor la începutul cur-gerii lui, întru setealumii „Carte egala doarcu sine si cu gândul în-tocmitorului ei, scriito-rul Radu Cârneci,Antologia Sonetului Ro-mânesc era inevitabilă sistringent necesară pen-tru întregul Istoriei Lite-raturii, iar beneficiul,unul pe termen nedefi-nit, după cum viitorul ova demonstra. Post faţa-torii celor trei substan-ţiale volume, cărturari larându-le şi instanţe fărădoar si poate, ConstantinCiopraga, Dumitru Micusi Minai Cimpoi, scot în

evidenţă importanţa de-mersului istoric al luiRadu Cârneci, cu ampleintroduceri în trecutulsonetului universal si alimpactului pe care l-aavut acesta de-a lungultimpului asupra creato-rului român, până-nc o n t e m p o r a n e i t a t e„Despre estetica frumo-sului vorbim, despre lu-ciditate si spi rit critic,atunci când textul musaidevine artă, cum si des-pre surprinzătoare liber-tăţi îngăduite, ca în cazulsonetelor Anei Blan-diana sau ale CarolineiIlica. Structură, formă,legi, reguli. Dacă neuităm în opera aproapeoricărui autor antologat,

observăm că sonetuleste, nu numai piatră deîncercare, ci si izbândă aîntregului ei, cum arveni. Sub semnătură 0,Prinţ, ivit sub zodia mi-nunii/Sonet încins culegi dăinuitoare/din carearmonii se nasc, odoare/dând străluciri adânciînţelepciunii Pilduitorgenunchi-şi plea căunii/la chipul tău, cuvinte domnitoare/ sculp -tându-te, iar frumuseţeadoare/de necuprins ca-ntinderea genu - nii Şitimpul trece, însă nu tefură/nu-i pentru tine ne-gurosul Lethes/drapat întoga-ţi – fragedă armură– Surâzător si trist cavechi portrete/sublimu-

lui dai veşnica mă-sură/iar trecerii mirabileregrete.... (Radu Cârneci- „PRINŢUL SONET”)Interogaţie meditativăasupra fiinţei si fiinţăriisonetul românesc îşi aflădefinitiv loc de cetate, re-cunoaştere şi dăinuire -întru reînnoire pe seamaistoriei în mers, tocmaipornind de la această ex-celentă antologie. Dinumbra luminoasă aCreatorului Absolut nevin cărturarii, căutându-ne largul minţii si-alsimţirii cu tot ce au maibun, mai demn de oferit,iar scriitorul Radu Câr-neci tocmai asta face,acum ca si altădată, ori-când. Ave!

11


***

�

care o renegi.-Bine, recunosc că ai putea

avea dreptate în contextul „bana-litatilor tale cotidiene“, mi-a răs-puns el de data asta fără să măprivească, dar eu nu scriu pentruomul de rând, eu scriu pentru„artist“, eu scriu pentru omulnebun care deja e mort pentru caa tânjit la Nemurire!

Pe mine nu mă intereseazălupta meschină pentru supravie-ţuire, nu mă interesează copilulcare ajunge om matur şi mai apoibătrân, ci mă interesează cel carevede dincolo de „viaţă“. Dincolode moarte!

Nu vorbesc cu acei indivizi,sau mai bine zis, nu le vorbesccelor care acceptă viaţa aşa cumviaţa le este vândută lor de unii şide alţii, nu le vorbesc celor caresunt „programaţi“ într-o exis-tenţă sau alta.

Eu vorbesc sau le vorbesc doarcelor care sunt „inprogramabili“.

Vorbesc despre acele animalerare care mor cu fiecare cuvântspus, mor cu fiecare răsuflare.

Eu vorbesc despre „sinuciga-şul total şi etern!“

Când a terminat de vorbit,peste Bois de Boulogne s-a aşter-nut o linişte de mormânt. Într-untârziu, din spatele unor platanis-a desprins o umbră care, la în-ceput şovăitor, dar apoi din ce înce mai hotărât s-a apropiat denoi.

Era o femeie tânără, frumoasăşi îmbrăcată foarte simplu.

S-a oprit în fata noastra şidintr-o mapă neagră, mare, ascos un tablou pe care l-a aşezatcu grijă în aşa fel încât să nuputem vedea desenul.

-Eu sunt Livia, a spus femeiaaia tânără. Sunt pictoriţă şi, fărăsă vreau am asistat la discuţiavoastra. Ca artist, ca om nebun,vă dau dreptate la amândoi şi niciunuia din voi. Pentru că nu cred

în „dialog“, nu cred în cuvantulscris!

Artiştii cuvântului sunt un felde sportivi aleşi să participe într-o competiţie în care cel careumple cele mai multe spaţii goalecu alte spaţii goale, câştigă.

-Uite ce înţeleg eu prin artă, aspus Livia, dezvăluind tabloul.

Şi batrânul şi eu l-am privitmult timp în tăcere. În acel ta-blou, în doar câteva linii şi culorieram fără îndoială expuşi atât eucât şi bătrânul şi fiecare cuvântdin conversaţia noastră. Frunzeleuscate, stalpii de lumină şi oame-nii de prin parc, intrau şi ieşeaudin tablou, ca printr-o uşă largdeschisă.

Fără să spună ceva, fără să-şiia rămas bun, bătrânul s-a ridicatşi a dispărut. M-am gândit atuncică poate iar a plecat să se sinu-cidă sau cel puţin să-şi controlezemotoreta. Cine ştie, poate eradeja mort, şi eu, insensibilul, nicinu am observat.

În schimb am rugat-o pe Liviasă se aşeze pe bancă lângă mine.Pentru întotdeauna.

De vorbă cu Emil CioranContinuare din pagina 4

12


Eseu

Florentin Popescu

Să tot fie aproapetreizeci de ani de cândm-am întâlnit pentruprima oară cu scrierilelui. într-un Bucureştideschis mai tuturor ex-perienţelor şi experi-mentelor literare(„strângerea şurubului"în ideologie abia dacă seîntrevedea la orizont).Ingeniosul bine tempe-rat cu care venea el în li-teratură era, fărăîndoială, o scriere nunumai insolită şi origi-nală, ci de-a dreptul inci-tantă, căci un „dicţionaronomastic" (fireşte, scriscu mijloace literare adec-vate) nu mai publicasenimeni până atunci. Şi n-a fost de mirare, deci, căo mare parte a criticii li-terare din acel timp s-agrăbit să sublinieze cali-tăţile cărţii.

Toate acestea se pe-treceau în 1969 şi deatunci Mircea Horia Si-mionescu avea să maipublice multe cărţi, în-delung comentate înpresă. La fel avea să seîntâmple şi cu câţiva co-legi de generaţie (RaduPetrescu, Petru Creţia,Costache Olăreanu şiTudor Ţopa) - cei care,

dimpreună cu scriitoruldespre care aştern acesterânduri, aveau să fie nu-miţi de către istoricii li-terari „Grupul de laTârgovişte" sau „Şcoalade la Târgovişte". Perso-nalităţi cu o amprentăstilistică şi narativăaparte şi greu de caracte-rizat în doar câteva cu-vinte sau fraze. De altfel,istoriile literare şi dicţio-narele care aveau săapară ulterior puneau şiele în lumină formuladespre care este vorba.

Şi pentru că nu mi-am propus să scriu des-pre „Şcoala de laTârgovişte" (lucrările deistorie literară o fac pe-ndelete), ci numai des-pre unul dintrereprezentanţii ei, voi lăsaconsideraţiile critice înseama altora.

Cu certitudine peMircea Horia Simio-nescu l-am cunoscut în1982, în nişte împreju-rări care-mi sunt atât delimpezi în memorie deparcă nu le-aş fi părăsitdecât de o zi-două.

Lucram ca redactor laEditura Sport -Turism şitocmai îi apăruse acolo o

nouă carte: Ulise şiumbra (titlu care - maieste oare nevoie s-ospun? - Justifica" dinplin tipărirea volumuluila respectiva editură şinu la alta). S-a-ntâmplat ca exact în aceavreme să colaborez la oemisiune de duminicădimineaţa a Radioului şimi-a venit ideea să-i so-licit un interviu fireşte,legat de subiectul volu-mului care tocmai luadrumul librăriilor. Auto-rul tomului a acceptat şiaşa cum am ajuns să-lcunosc pe scriitorul Mir-cea Horia Simionescu,autor aflat în acea vremeîn vogă şi ale cărui vo-lume se tipăreau în zecide mii de exemplare.

La puţină vreme dupărealizarea şi difuzarea peunde hertziene a inter-viului, printr-o altă în-tâmplare am ajuns să fiucooptat în juriul unuiadintre cele mai presti-gioase şi mai frumoasefestivaluri de literatură -Moştenirea Văcăreştilorde la Târgovişte, unde, seştie, este şi astăzi fiefuld-lui Mircea Horia Si-mionescu originar din

Pietroşiţa Dâmboviţei,unde şi-a construit cupropriile-i mâini o casă,întâmpinând fel de fel deperipeţii, unele vesele,altele mai puţin vesele.

Aşadar, la MoştenireaVăcăreştilor, unde scrii-torul era şi atunci, ca şiazi, preşedintele dedrept şi de fapt al juriu-lui, mi-a fost dat să măaflu, ceva mai multăvreme în jurul domnieisale, trăind, împreună felde fel de întâmplări.

Bunăoară, de pominăa fost un protocol de di-nainte de '89 când, fiindalături la o masă, o per-soană care tocmai neadusese nişte sandvişurii-a atras atenţia să nuarunce la coş o amărâtăde scobitoare din mate-rial plastic pentru că gaz-dele mai vor avea nevoiede ea. Om de o rară dis-tincţi e şi de mare bunsimţ, delicat în lumepână în pânzele albe, co-legul meu de juriu n-a zisnimic, însă n-am pututsă nu observ că din clipaaceea nu s-a mai atins denimic... Onorându-măcu prietenia domnieisale, cum puţini inşi aufăcut-o de-a lungul ani-lor, dl. Mircea Horia

Un „absolvent“al „şcolii de la

Târgovişte“fragment din volumul

„Portrete în peniţă“

13


Poezie

Simionescu s-a dovedit a-mi fi apropiat

(cu un sfat, o remarcă deintelectual rasat, sauchiar cu un gest care sămă bucure) ori de câteori ne-am întâlnit. Edrept, am scris şi eu des-pre unele cărţi ale dom-niei sale, dar n-amfăcut-o din cine ştie ceobligaţii morale sau dealtă natură, ci din con-

vingerea că mă aflam înfaţa operei unui mareimportant scriitor con-temporan.

Poate că de aceea latârgul de carte „Gaudea-mus" din toamna lui2007 n-am fost delocsurprins când am văzutcă un mare cotidian na-ţional l-a propus cititori-lor lui printre ceicinci-şase scriitori ro-mâni care ar merita Pre-

miul „Nobel".Nu ştiu care va fi fost

rezultatul anchetei aces-tui ziar, dar de un lucrusunt sigur: Dl. MirceaHoria Simionescu şi-a„construit" o operă carestă şi va sta cu cinste înfaţa judecăţii, oricât deaspre, a criticilor şi isto-ricilor de azi şi de mâine.

Din păcate ignoranţii,cei care înlocuiesc lec-tura cărţilor cu teleco-

manda televizoruluihabar n-au de farmeculşi valoarea scrisuluiacestui mare autor. Elînsuşi, îmi mărturisea,mai an, cu umor negru,cum i-a dat cineva tele-fon şi s-a interesat cumar putea să se înscrie la„Şcoala de la Târgovişte"şi ce cursuri se predauacolo. Amară, tristă rea-litate.

�

Liu Xiaobo,pentru soţia mea, care aşteaptă în fiecare zi

Nimic nu-ţi mai rămâne de făcut, nimic decât să mă aştepţi, împreună cu prafulcasei noastre aceste straturi acumulate din belşug, în fiecare colţ tu nu vrei să deschizi perdelele să laşi lumina să le strice liniştea

pe bibliotecă, mesajul scris de mânăeste acoperit de prafpe covor modelul absoarbe praful când îmi scrii o scrisoare şi dragoste, cu vârful peniţei plin de praf ochii mei sunt pătrunşi de durere tu stai acolo toată ziua fără să îndrăzneşti să te mişti de teamă că paşii tăi vor contesta praful încerci să-ţi controlezi respiraţia folosind tăcerea să scrii o poveste. Pe vremuri ca acestea praful sufocator oferă singura loialitate

viziunea ta, respiraţia şi timpul

pătrunde praful în adâncimea sufletului tău mormântul centimetru cu centimetru este scămos de la picioare ajungând la piept ajungând la gât

ştii ca mormântul este cel mai bun loc de odihnă aşteptând după mine acolo fără sursă de frică sau panică de aceea tu preferi praful în întuneric, în calmă sufocare aşteptând, aşteptând după mine mă aştepţi cu praf refuzând lumina soarelui şi adierea aerului numai lăsând praful să te înmormânteze total numai lăsându-te s-adormi în praf până mă întorc şi tu te vei trezi ştergând praful de pe tine şi din sufletul tău.

Ce minune – înapoi din mormânt !

Traducerea în limba română (a varianteiîn engleză - Zheng Danyi,Shirley Lee si Martin Alexander) deSandu Citizen /Canada.

Măaştepţicu praf

14


Cronică

Lucian Gruia

Autoarea s-a născutîn Bucureşti, la 12 mai1984 şi locuieşte cu ma -ma ei în Franţa, de lavâr sta de 7 ani.

Începe să scrie litera-tură, în limba franceză,încă de la 12 ani: piese deteatru şi povestiri. La 16ani scrie piesa Il étaitune fois, derrière defer...(A fost odată, înspatele cortinei de fier...)şi la 17 ani chiar unroman C´était après ´89(Era după ´89). Parti-cipă la Memorialul de laSighet cu două lucrări:Familia ideală şi Este saunu poporul român unpopor extremist? A maiscris şi alte piese de tea-tru, a urmat un cerc deartă dramatică încer-când să-l impună pe Ca-ragiale francezilor. Ur-mându-şi destinul, au-toarea devine studen- tăla Facultatea de filologieşi Institutul de LimbiStrăine pentru RelaţiiInternaţionale din Paris.

Privind titlurile lucră-rilor de adolescenţă aleTamarei, ne surprindegravitatea temelor exis-tenţiale abordate. Micro-romanul pe care îlprezentăm, „Tu ai palmacât o ţară“ (Ed. Paralela45, 2009), ne întăreşteafirmaţia.

Tânăra autoare nemai uimeşte prin stiluldeplin închegat, care, încazul microromanuluireprezintă un ţipăt sfâ-şietor, presat de putereafatalismului (ca în trage-diile antice greceşti),amplificat cu metodeleextenţialismului (absur-dul camusian, revoltasartriană) şi a noul ro -

man francez (demolato-rul momentelor epice).

Structura cărţii „Tu aipalma cât o ţară“ consti-tuie un colaj de secvenţeontologice, scurte ori maiample, scrisori, amintiri,jocuri logice – toate de-cupate cu bisturiul încarnea sufletelor noastre.

Avem totuşi o intrigă,violul la care a fost su-pusă eroina cărţii, ado-lescenta evreică Dott, decătre un ofiţer german,în lagărul de la Aus-chwitz. Evenimentul tra-gic a declanşat bulver -sarea valorilor în sufletuleroinei, a năruit sensulexistenţei sale, şi a pro-vocat erupţia instinctelorprimare, compensatoriiîntr-o lume devenită totmai salbatică. Surpriza oconstituie faptul căeroina se îndrăgosteţe deviolator. Leit-motivulcare străbate episoadeleîl reprezintă vesta ofiţe-rului de care eroina seataşează cu disperare, caşi cum ar vrea să păs-treze vie amintirea dra-mei, pe care o retrăieştecu un fel de plăcere ma-sochistă, în vis, în fiecarenoapte. Haina, ca ţesă-tură, semnifică legareaprodusă de destin. Par-cele din mitologia greacăsunt ţesătoare, Penelopaîmpleteşte şi despleteşteo haină în aşteptatea în-toarcerii lui Ulise. Alteiubiri o capturează nu -mai cu jumătate de fi-inţă. Tandri dar insu -ficient implicaţi sufle-teşte: Mircea, Vodnik,Gadarn reprezintă suro-

gatele iubiri ideale. Altmoment sfâşietor în cur-gerea epică, este pierde-rea fetiţei eroinei, Mebd,imediat după naştere.Destinul sumbru al per-sonajelor se brodează pefundalul momentelortragice ale epocii prezen-tate: al II-lea RăzboiMondial, explozia cen-tralei nucleare de la Cer-nobâl a cărei radiaţieprovoacă mortea fetiţeişi tatălui acesteia, Mir-cea, şi generează o stareeuforică celorlaltor per-sonaje implicate (trupade teatru fantomatică,re făcută de profesorulDranjacz din supravie-ţuitorii lagărelor – e chi -pă cu care pornise ladrum înaintea războiu-lui). Şi iată că piesa Ri-chard al III-lea este ju -cată tocmai în mediul in-festat radioactiv, ceea cecreează stări euforice ar-tiştilor, amplificate deconsumul de alcool şihaşiş.

Sub semnul extinc-ţiei, existenţa a devenitabsurdă, morala e supri-mată. Povestea poate săse sfârşească oricând sausă reînceapă oricând.Viaţa eroinei prin lumeamaculată pare navigaţiaunei ambarcaţiuni şu-brede mereu între Scylaşi Caribda.

Dott, la un momentdat parcă trăieşte viaţaaltcuiva, motivul dublu-lui accentuând- lipsa desens a existenţei: „Poatecă ea, cea reală, ce acugene tari ale bunicului dela cernăuţi... cea făcută

după calapodul valabil alpărinţilor ei... a muritatunci, când era silită sădevină cenuşă, iar restulfiinţei cu care a scăpat,cu care a umblat prinlume, de la Nistru pânăla sena... aceea nici n-afost ea, ci o copie drăgu -ţă... simpatică... pali dă...sau poate a fost doarfumul albăstrui vineţiu,în bătaia celor pa tru vân-turi cardinale... lacome,hrăpăreţe, hulpave ca totce-i viu şi inconştient.”

Titlul microromanu-lui „Tu ai palma cât oţară“ este un vers al luiAdrian Păunescu dinpoemul Întoarcerea ţă-ranului. Formele geogra-fice de relief reprezintăsuucesiunea ecvenimen-telor din viaţa eroinei.

Cartea apare în ediţiebilingvă, franceză-româ -nă, traducerea din limbafranceză datorându-sescriitorului Vasile An -dru, tatăl autoarei.

Tamara Andrucovicise dovedeşte o proza-toare matură, care mâ-nuieşte cu forţă şidezinvoltură persona-jele. Forţa stilului speci-fic, deplin format,produsă de eul dictato-rial, provoacă un „tsu-nami” care bulverseazăfiinţa.

Tamara Andrucovici

Tu ai palma cât o ţară

15


Cronică

După două vo-lume de epigrame,Gheorghe Râmbo -iu-Bursucani vinecu primul săuvolum de poeme,din cea mai con-centrată specie depoezie, care este„Haiku-ul” practi-cat în artele niponede marii haijinicum ar fi: MatsuoBasho, Yosa Busonsau KobayaskiIssa, iar mai aproa -pe de noi haijiniiromâni şi europeni

totdată: Nichita Stă-nescu, Ştefan AugustinDoinaş, Gheorghe To-mozei, Marin Sorescu,Aurel Rău, Constantinabăluţă şi alţii. Volumul„Fulguraţii” - edituraKarta-Graphic, Ploieşti,2007 este alcătuit dinşase capitole cu teme de-finitorii, contemplând şimeditând asupra ano-timpurilor. Haiku-uri hi-bernale: „Măiastra iar -nă-a/Gătit în alb pămân-tul-/Strat de zăpadă”.Haiku-uri de primăvară:„Clopoţei alb-verzui/Soli ai primăverilor-/ Ghi -o cei în floare”. Hai ku-uride vară „Spintecândnorii/ Croieşte drumploilor-/ Fulgerul vara.”Haiku-uri automnale:„Pale reci de vânt/ Şi doarzâmbet de soare- /Ne-aduce toamna.” la carese adaugă haiku-uri di-verse:”Se scutură de ani/Dulcele pom al vieţii-/Trecerea-n neant”. Şihaiku-uri aforistice:„Trăiesc veşnic doar/Ceice lasă-n urma lor-/Amintiri de aur”:

Depăşind zona sim-plului exerciţiu, carteaaceasta vorbeşte de un

poet preocupat de e -senţe, matur în gând şi-n expresie, având văditedisponibilităţi de a spu -ne lumii câte ceva dinfrumuseţile naturii şi im-plicit din creditele saleintriseci, supunând cu-vântul unor procese dereflecţie şi decantare,prin care sematica sedistilează până la coteinfinitezimale.

Haiku-urile poetuluiGheorghe Râmboiu-Bur-sucani îşi trag seva dinfenomalitatea naturiicare se constituie caprincipală şi obligatoriesursă în tematica micro-poemului: Răsăritul soa-relui, bucuria unei zilenoi, explozia – mută – amugurilor de pe crengilecopacilor, ca semne alereânoirii vieţii vegetale şiale desfăşurării unei di-versităţi uriaşe de feno-mene – la care poetuleste martor.

„Gngaşi dar fermi/Ghi oceii sparg gheaţa-/Pri măvară-n prag”. Sau:„Roi de fluturi albi/ Stauchiciură pe ramuri-/Mărînflorit”. Şi „Gâze ivite/Din tainice unghere-/Sescaldă-n soa re”.

Altfel, descoperim –universul – redus la celemai convenţionale lu-cruri care ne încon-joară.Această abordare arealităţii diurne coti-diene specifică autoruluide haiku este stăpânităcu har de Gheorghe

Râmboiu-Bursucani.Fără îndoială, lumea dinaceste – fulguraţii- estedecupată în concentrăride-o clipă prin rostire la-conică sau doar prin su-gerate impresii. „Primă -vara/Fereastra deschisăspre-/Avântul naturii”,sau :Primăvra-/Natura-şi poleiază/Veşmântulcu smarald”. Şi : „Primă-vara-/Mirifică grădină/AEdenului”.

Aceste haiku-uri, em-bleme ale primăverii, sur- prind prin originalitateaexpresiei şi prin vibraţiaaproape carnală speci-fică primăverii. Punctelede sprijin – a no tim -purile- stârnesc multiplesimilitudini şi conotaţii.Autorul le introduce voitîn viaţa micropoemelorsale ca într-un malaxordestinat centrifugării fi-gurilor de stil. Sau poateeste doar o impresie sor-tită a sublinia liniile exis-tenţei, cunoaşterea lu -crurilor şi a fiinţelor cene înconjoară şi cu alecăror forme, natura atâtde darnică ne uimeşte şine domină.

„Dansează frunze-n/Copacii trişti şi-agi-taţi-/Orchestră-i vân -tul”. Sau „Între sol şi cer/Doar nori de plumb/Vânturi de toamnă”. Lu -mea materială din acestvolum are la bază liber-tatea şi spontaneitateaabordate în construcţiipragmatice. În tensiunile

interne ale materiei sauale unui real verosimil secrează relaţiuni şi im-agini adiacente din ace-laşi timp şi asumat. Înfine, este aici o înşiruirede tablouri într-un lungdrum iniţiatic şi sunteminvitaţi să admirăm a -ceastă - expoziţie de pic-tu ră - vizând toate ano-timpurile şi avea în pluscum am rătat înainte.După măiestria transpu-nerii în versuri a acestorimagini şi gânduri, poe-tul Gheorghe Râmboiu-Bursucani ne supraso -licită posibilitatea de înţe-legere a întregului păien-jeniş fulgurant, sugerat înmicropoemele sale.

Haiku-urile pe carele-am citat răspund laîntrebările triadei: su-biect-spaţiu-timp (cine,unde, când) cum şi la al-tele de aici răspunsulpoate fi doar subânţeles.Oricum, e-o carte de carene putem apropia cu în-ţelegere şi plăcere ori-când. Eu am ales doarcâteva exemple, şi nu înexclusivitate pe cele carecred că sunt reprezenta-tive pentru creaţia şi ta-lentul autorului. Deşi numi-am propus să fiu ex-hausiv în analiza micro-poemelor însumate înaceastă carte, nu pot sănu mai relev câteva:

„Cad stropi reci de-argint/Din Plumburiulvăzduh-/E prag deiarnă”

„Moţăind pe cer/Vi-sează pământul mamă-/Nori de zăpadă”

„Gerul brodează/Dinfire de negură-/Pânze decristal.”

„Calm, cerul cerne/Petale mici de gheaţă-/Ninge liniştit”.

Gheorghe Râmboiu-Bursucani

Lumea decupată înconcentrări de-o clipă

Not

e de

lect

ură

deVi

ctor

Ste

rom

16


Eseu

Al. Florin ŢENE

În total au fost inter-zise 8000 de cărţi. Înaceastă perioadă suntimpuse opere ce promo-vau realismul-socialistdin URSS, cum ar fi Ma-iakovski, Şolohov, Ese-nin, Konstantin Fedin,Leonid Leonov, AndreiJidanov, Ilia Ehrenburg,Aleksandr Fadeev cu„Tânăra gardă“, N. Os-trovski cu „Aşa s-a călitoţelul“, Maxim Gorkicare publicase în „Litera-turnia Gazeta“ articolul„Despre realismul socia-list“ etc. Se înfiinţează înBucureşti Editura CarteaRusă, o facultate unde seînvăţa numai limba rusă,iar în marile oraşe sedeschid Librăriile „Car-tea Rusă“.

Dar ce era acest non-curent literar? El repre-zenta o realitate distor-sionată a realităţii, o adap-tare a ei la cerinţele şi in-teresele partiduluicomunist care dorea sădeţină monopolul adevă-rului şi înţelegerii realită-ţii. Real era doar ce eraconform cu viziunea par-tidului unic.Având caprincipi „tipul omuluinou“, mereu învingător, înluptă cu tarele trecutului.

La noi, mulţi scriitoripactizează cu puterea co-munistă şi încep să pu-blice cărţi scrise înspiritual realismului-so-cialist, doctrină comu-nistă oficială proclamatăîn 1932 de ComitetulCentral al Partidului Co-munist al URSS, impusătuturor ţărilor care au fostocupate de Armata Roşie.Debutul realismului so-cialist din România areloc în ianuarie 1948 când

Sorin Toma, fiul poetuluimediocru A. Toma, pu-blică trei articole în„Scânteia“, intitulate„Poezia putrefacţiei sauputrefacţia poeziei“ des-pre opera poetică a luiTudor Arghezi, în care sedă semnalul ruperii totalefaţă de valorile naţionaleale trecutului. Într-unarticol publicat în „ViaţaRomânească“, nr. 3, din1951, Mihai Beniuc, în ca-litate de preşedinte alUniunii Scriitorilor, oferădefiniţia poetului realis-mului-socialist. Imediatcriticii literari ca LeonteRăutu, Ovid S. Crohmăl-niceanu, Mihai Gafiţa,Mihai Novicov, TraianŞelmaru, Ion Vitner pu-blică articole în spiritulcerut de noua ideologiecultural-politică.

Primul care a datsemnalul introduceriirealismului-socialist lanoi a fost Mihai Sado-veanu (cel care fiind pre-şedintele Marei AdunăriNaţionale nu a vrut săgraţieze condamnarea lamoarte a unui ţăran carenu a dorit să se înscrie înCAP), cu prozele: „Fan-tezii răsăritene“ (1946),„Păuna Mică“ (1948) şi„Mitrea Cocor“ (1950). Aurmat Zaharia Stancu cu„Desculţ“, Alexandru Jarcu „Sfârşitul jalbelor“

(1950), Petru Dumitriucu „Drum fără pulbere“şi „Pasărea furtunii“, Eu-sebiu Camilar cu roma-nul „Negura“ (1949),Eugen Barbu cu„Groapa“ şi „ŞoseauaNordului“, Aurel Ba-ranga, Mihai Davidoglu,Lucia Demetrius, Ale-xandru Mirodan etc.

Mai târziu, după 1960,au apărut romane care aumai „îndulcit“ realismul-socialist, dar slujind şi înacest fel regimul de dicta-tură comunistă, prin fap-tul că se arăta lumii„deschiderea“ literaturiinoastre spre noi orizon-turi. Era un fel de „dizi-denţă“ cu aprobareacenzurii şi ai securităţii.Vezi Ţoiu, Buzura, D. R.Popescu, Breban etc. Secontinua publicarea decărţi a celor care făceauparte din sistem (redac-tori la edituri, reviste,ziare, radio, televiziune,instituţii cultural-artis-tice, activişti culturali şipolitruci) şi care erau ve-rificaţi. De fapt toţi scrii-torii din sistemul amintitnu erau altceva decât ac-tivişti politici în slujbapropagandei PCR, iar oparte din ei vizitau Occi-dentul cu sarcini precisede culegere de informaţiidin rândul diasporei ro-mâneşti, după care ve-

neau în ţară şi raportausecurităţii. Astfel se ex-plică de ce scriitori ca IonAcsan, Ion Cocora, Al.Că-praru, A. Buzura, EugenBarbu, D. R. Popescu, Ni-colae Dragoş, V. Tudor,Marin Sorescu, DumitruPopescu, Adrian Pău-nescu, E. Jebeleanu, A.Jebeleanu, Marin Predaşi mulţi alţii, erau mereuprin Occident.

În spiritual realis-mulu-socialist au apărut:„Calea Griviţei“ (poem)de Cicerone Teodorescu,„Griviţa Roşie“ de Mar-cel Breslaşu, ambele în1950, „Steaguri“ de M.Beniuc, „Minerii din Ma-ramureş“ de Dan Deşliu,apărute în 1951, „În satullui Sahia“ de Eugen Je-beleanu, „La cea mai în-altă tensiune“ de NagyIstvan, „Oţel şi pâine“ deIon Călugăru, „Dulăii“ deZaharia Stancu, „Desfă-şurarea“ de Marin Preda,cărţi apărute în 1952,„Un om între oameni“(1953, 1955, 1957), deCamil Petrescu, „Cânte-cele pădurii tinere“ deEugen Jebeleanu, „Uncântec din uliţa noastră“de Cicerone Teodorescu,„Laude“ de Miron RaduParaschivescu, toate a-pă rute în 1953.

Va urma

Literatura în folosuldemocraţiei (3)şi democraţia în slujba

culturii la români, dar şi înfolosul dictaturii comuniste

17


Eseu

Augustin Deac

Partea II-aDescifrând primul

do cu ment intitulat Jură-mântul tinerilor vlahidin Codex Rohonczy, defapt dintr-o Cronică ro-mânească, scrisă cu alfa-bet geto-dacic, cercetă -toarea Viorica Mihai-Enăciuc a reuşit să pu-blice numai în revistaInstitutului de Studii is-torice şi social-politice -Anale de Istorie - doardouă pagini şi nimic maimult, întrucât istoriciiromânişti influenţi auintervenit la Secţia dePropagandă a C.C. alP.C.R. pentru a se inter-zice publicarea în conti-nuare a textului, pemotiv că se minimali-zeaza „romanitatea“ înformarea, chipurile, apoporului român.

Aceasta acuzaţie seadaugă şi la acel serial destudii publicat în revistaInstitutului, intitulat “Peurmele strămoşilor” dincare s-au publicat, cumare greutate, peste 30de studii, din care re-zulta pe baza documen-telor şi aprecierea unorsavanţi străini de re-nume mondial, că popo-rul român este con tinu -

atorul direct al mareluipopor al antichităţii, algeto-dacilor, având o ve-chime de mii de ani, în-aintea existenţei Impe -riului Roman. Publica-rea a două pagini dinCodex Rohonczy a tur-nat şi mai mult gaz pefoc, uneltindu-se dinpartea celor interesaţi dea nu se cerceta trecutulîndepărtat al poporuluiromân cu darea afară aunor cercetători impli-caţi şi poate chiar cu des-fiinţarea Institutului destudii istorice şi socialpolitice, considerat că în-curcă liniştea cercetăto-rilor de la instituteleacademice.

Dar iată că a sosit vre-mea când cititorii pot săafle conţinutul întreg nunumai a Jurământuluitinerilor vlahi, ci şi alteimportante documente,care ne aşeaza pe noi, ro-mânii făuritori de istorie,în inima Europei.

Jurământulostaşilor vlahi

în secolele XII-XIII„O viaţă de om, a

Dryadelor băutură pen-tru jertfă. Urmaşii să neprimească! Sa nu pri-mească vechile prooro-ciri ale Dryadeloranuale. Cavalerii, cu stri-găte de biruinţă, în tem-plele din tei ale Soareluipierdut să nu primeascăpizma! În acest fel tămă-duirea în templu nici

unul dintre cavaleri,pentru urmaşi, să nu oprimească! şi a ta că-ciula, marea ta caciulăîm a ta şi a marilor inso-ţitori cu căciula Uoi-tăl^lpe calea păcii tale,ca un munte nemurităîncercările deosebite şimari, în acest fel va răs-punde mântuitoruluimare şi folositor! Jertfaoii la triumful cel mic s-o distrugă! Tinerii la 15ani, băutura Soarelui, înhaine de mătase, să nu oia! Ofranda lui Bachus sănu o primească! Să nuprimească prin Klio jert-fa către Soare din lemn,templul Soarelui să nuridice! să nu se jertfeascăîn templu pe sine, printragere la sorţi! Cu tei,porc-mistreţ sau oaie sănu jertfească cerului întemplul de lemn sau săaşeze în templu mirosulmarilor ofrande către cerprin mâncare pentrumorţi! Strigătul Bacante-lor să nu-i momeascăprin tragere la sorţi pen-tru moarte! Templul emort! Aripa unei oştiriare putere dublă dacă nucrede în zeii răsăriteniurăşte vrăjitoria, beţia şiarderea pe sine zeilor; şifiii nu vor îngrăşa pă-mântul în răsărit şi aripaoştirii nu va avea soartalui Tityos dacă nu credeîn Kotis a cerului, careîmbogăţeşte cu proviziitemplul dezrădăcinat,fapt care nu se împle-

teşte cu puterea armatei.Să nimicim templul, casă tămăduim sângeleotrăvit care ne dezgustă!Convingerea primeşte-opc calea ispăşirii! Impor-tanta ta hotărâre să-ţiumple calea! Cu strigătde şoim umple puternicfăgăduiala şoimului tău!Cu strigăt de şoim umpleputernic făgăduiala! A -da ugă generaţiei tale oinimă sănătoasă făgă-duită, ca şoim sănătos,ţării care te-a crescut!Drumul desfrânării să tedezguste a căpăta; umplecu fapte multe calea şoi-mului; umple cu iscu-sinţă drumul generaţieitale şi drumul tău, al ge-neraţiei tale, să fie caleadezgustării de a umple oviaţă de om cu băuturageneraţiei Soarelui sau apune abnegaţie pentru amerge spre unire cupreoţi romani!

Şi marea căciulă apăcii, a luptătorului dintine, cum merge în ace-laşi timp hrana din ace-iaşi mamă, rugăciunearăzboinicilor ascult-o! Înacelaşi timp umple că-ciula! Soarele loveşte-l!Nimiceşte băutura, jert-firea pe tine insuţi şi ma-rea pază pune-o la caleaici! Ţine căciula, şimarea căciulă va fi cutine în loviturile impor-tante! Tiara de tei, cuş-ma Soarelui e moartă.

Va urma

O cronică românească însumând 448 de pagini,din secolele XII-XIII, scrisă în limba română arhaicăcu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (2)

18


Eseu

Vavila Popovici SUA

Orice fiinţă prin miş-care emite şi absoarbeenergie, generând înacest mod un câmp mag-netic care atrage sau res-pinge ceea ce se află înapropierea sa. Când secristalizează un gând, else manifestă prin reacţiiemoţionale: senzaţie,sentiment, dorinţă şi seexprimă în comporta-mentul nostru. Atragemîn acest mod întâmplări,atragem persoane. Ro-mânul are proverbul:„Cine se aseamănă seadună” şi aceasta deoa-rece simţurile noastre lu-crează ca nişte magneţi:atragem spre noi ceea cedorim, ceea ce ne place şieste spre binele nostru,şi respingem ceea ce nudorim, ceea ce nu neplace, ceea ce ar dăunafiinţei noastre. Aşa seproduce în mod normal,într-o lume instruită,educată în spiritul mora-lităţii, în care conectarease face doar la ceea ceeste în armonie cu vibra-ţia noastră dominantă,armonia avându-şi rădă-cinile în iubire, căciDumnezeu a făcut lumeadin iubire. Astfel trăimîn concordanţă cu rugă-ciunea pe care Iisus ne-aînvăţat-o: „facă-se voiaTa, precum în cer aşa şipe pământ” (Mat 6:10),alungând din inimi şovă-iala şi urmând voia luiDumnezeu, întru ferici-rea noastră. Se întâmplăde multe ori, şi acum dince în ce mai mult, să în-tâlnim conectarea cuceea ce este în dizarmo-nie cu vibraţia noastră,adică o stare de anorma-

litate. Am putea spunecă uneori această conec-tare scapă voinţei şi inte-resului nostru şi atunciatragem sau suntematraşi spre vibraţii nega-tive, conectarea pu-tându-se face conştient,dar şi inconştient, uneoridin necunoaştere sau dinna - ivitate. Se intră într-o sferă a înşelăciunii, în-şelăm sau suntem în -şelaţi, comportamentuleste deviat de la normalşi se acţionează în modimoral. Vrem să fimunici în felul nostru, or-goliul cucereşte spaţiulinimii noastre, ne vinidei şi atunci începemprin a pofti, a jindui, ci-neva ne îmboldeşte de laspate, desigur cineva cu„corniţe” şi încercăm săînşelăm pe cel de lângănoi, pentru a-i lua oparte din ceea ce posedă,ca materie, desigur! Preapuţini mai sunt cei inte-resaţi de cucerirea înţe-lepciunii, a cunoaşterii, afrumosului, a binelui.Ele intră în sfera Îngeri-lor! - afirmă unii în modcinic -, nu satisfac pof-tele noastre, nu le putempipăi! Şi apare devierea,trădarea, înşelăciunea.

„Scopul scuză mijloa-cele”, spunea filosoful,

politicianul italian Nic-colo Machiavelli (sec.XV) într-o cartea a sa, elînsuşi fiind ataşat unuiguvern totalitar, corupt.Şi fraza a devenit cele-bră, presupunând com-promisuri care se abat dela propriile noastre prin-cipii morale. În minte senaşte ideea înşelăciuniişi ea creşte precum o ciu-percă otrăvitoare. Devizapresupune obţinerea re-zultatului dorit, fără a segândi la calea pe care seobţine acest rezultat şinici cum ajunge să fienedreptăţit cel de lângănoi. Bunul simţ, corecti-tudinea, loialitatea suntdate la o parte şi înlo-cuite prin înşelăciune.Cea de a zecea poruncădin Decalog ne grăieşteclar: „Să nu pofteştinimic ce este al aproape-lui tău.” Îmi vine înminte exemplul unuicoleg de institut, caredupă revoluţia din Ro-mânia (1989), având osumă de bani e co -nomisită din frumoa sa-icarieră, a fost so licitat deo persoană pentru unparteneriat. Colegul aavut încredere, i-a dattoţi banii şi l-a investit cudeciziile; omul a abuzatde buna-credinţă parte-nerului, mintea i-a fost

invadată de ideea înşelă-ciunii. Când colegul şi-adat seama că a fost depo-sedat de bani prin înşe-lăciune, a făcut un ac -cident cerebral. Îmi dă-dea telefoane, se destăi-nuia în numele priete-niei din anii de studiu,plângea, voia să ajungăla mine, să ne revedem,să stăm de vorbă, dartimpul şi scaunul cu ro-tile în care era, nu i-amai permis aceasta reve-dere. A fost înşelat! Prac-tic, i s-au furat banii.Pierderea vieţii nu i-amai permis restabilireaadevărului. Pierduse totce agonisise prin muncăcinstită. M-a mişcat a -ceastă întâmplare. Darmai apoi, de câte astfelde înşelătorii am maiauzit! Un proverb româ-nesc spune: „Lucrul celmai scump e cinstea, darce folos că unii o vândprea ieftin.” Despre acestcuvânt Cinste, parcă seaude din ce în ce maipuţin. Omul cinstit nuvrea să aibă decât ce esteal lui şi ce a dobândit pedrept. Societatea are ne-voie de această valoaremorală de bază pentruechilibrul şi siguranţavieţii şi ar trebui să eli-mine pe cât posibil, prinpedepsire, înşelăciuneaşi furtişagul. Amintesc oparte a unei maxime dedrept roman: „Honestevivere, alterum non lae-dere…” („Să trăieşti cin-stit, să nu dăunezialtuia…”) Biblia este totatât de categorică, clarăşi în privinţa furtului.Porunca a opta a Decalo-gului spune: „Să nufuri!” A fura vine din la-tina vulgară - furare; ac-ţiunea este denumită în

„Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nupăşi pe drumul celor răi! Ocoleşte-o şi nu mergepe ea, treci pe alături şi du-te mai departe; căci einu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prindesomnul până nu fac pe cineva să cadă. Căci ei sehrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şibeau vin dobândit prin asuprire.” (Pilde, cap.4,14-17)

Înşelăciune,furăciune

19


***

fel şi chip: furt, hoţie, fu-rătură, furtişag, fură-ciune, şparlire. Neîntrebăm, pe bună drep-tate, de când se fură înlumea aceasta? Biblia nespune că încă din Eden.Creatorul le dăduse pri-milor noştri părinţi în-tregul Paradis. Adam şiEva nu duceau lipsă denimic, aveau hrană, nusufereau nici de frig şinici de singurătate, erauel şi ea. Un singur lucrule-a fost interzis deDumnezeu: să nu mă-nânce din pomul cunoş-tinţei binelui şi răului.Dumnezeu nu a oprit cu-noaşterea, ci mâncareadin „pomul cunoştinţeibinelui şi răului”, aceastăinterdicţie avea în vederetocmai evitarea căderiidin har, adică a desprin-derii din unitatea armo-niei şi purităţii divine,cunoaşterea păcatuluiprin gustarea nu numai abinelui, ci şi a răului.Amăgiţi, înşelaţi de dia-vol, au comis primul furtdin istoria omenirii, cuconsecinţe pe care letrăim cu toţii. Veacuri s-au scurs şi s-a ajuns caastăzi, mai mult ca nicio-dată, să se fure mult şiorice, adeverindu-se zi-cala românească: „cinefură azi un ou, mâine vafura un bou!” Se fură ali-mente, îmbrăcăminte,bani, persoane, tone decabluri electrice, avioa -ne, poduri, tancuri, armede tot felul. Dar ce nu sefură? Se fură geamuri determopan, obiecte deartă, idei, voturi, maşini,iată am aflat din presă cămaşina ministrului bul-gar al Culturii în care seafla nepoata în vârstă de9 ani a fost furată; după

ce hoţii au observat pre-zenţa copilului pe ban-cheta din spate, au opritmaşina şi au lăsat-o pefetiţă la câteva clădiridistanţă, după care şi-aucontinuat drumul. Darse fură şi copii şi case şibani din case, bani dinbancomate, bani de pecard-uri. Chei, încuie-tori? Poveşti! Or mai fibune pentru oameniicinstiţi! Pe vremea co-munismului, în ţară s-afurat un bloc, adică dupăconstruirea unui cvartal,la numărătoarea blocuri-lor, s-a constatat că eraunul lipsă. JurnalistulMarius Ghilezan, autorulcărţii de curând apărute„Hoţia la români” afirmăcă „fenomenul esteadânc înrădăcinat, largrăspândit şi multiform.”Eu aş zice că el este răs-pândit pe întreaga pla-netă, desigur în modvariat. La o concluzie bi-nevenită a ajuns scriito-rul şi eseistul român deorigine armeană BedrosHorasangian vorbinddespre această carte:„Suntem cum suntem,dar putem fi cum ar tre-bui să fim.” Şi aş maiadăuga: Cum am maifost cândva! Fiindcă esteştiut că poporul român,format preponderent dinlucrători ai pământului,a fost catalogat ca fiindharnic şi cinstit. IstoriculNeagu Djuvara a vorbitde curând despre calită-ţile neamului nostru,despre cinste, educaţie,punctualitate, încredere,onoare, păstrarea cuvân-tului dat, respectareapromisiunilor, despre e -nergia pe care o pose-dăm, cât şi despre men -talul şi caracterul per -

vertit al românului deazi, despre schimbareadramatică pe care comu-nismul a produs-o în a -cest sens, omorând prac -tic spiritul adevărat, pu-ternic înrădăcinat al ro-mânului. Credinţa creş -tină vorbeşte despre le-gea morală firească, eafiind legea întipărită deDumnezeu în inimaomului odată cu crearealui şi care se descoperăprin lumina minţii ome-neşti. Legea morală fi-rească se poate întunecaprin păcate, dar ea poatefi ştearsă definitiv dinini ma omului. Dovadamultor oameni nele-giuiţi, a unor criminalicare au regretat profundgestul, revenind la cre-dinţă şi dorind să-şi ducămăcar ultimele zile alevieţii în mod drept şi cin-stit. Amintesc spuseseApostolului Pavel cu pri-vire la legea morală: „[…]alături de legea moralăexistă şi o conştiinţă mo-rală şi cu ajutorul conşti-inţei morale, adică adispoziţiei sufleteşti, o -mul se conformează legiimorale, în stare fiind săjudece şi să apreciezeideea de bine. Şi în finaleste liberul arbitru”,adică este liber să aleagă.Vorbe simple, clare,pline de Duh! A vem ne-voie în viaţa noas tră depuncte de referinţă clarelucidate. Ele există,iată, dar sunt uitate, ig-norate, iar oamenii caremai păstrează caracterulcinstit al acestui neamsunt de multe ori luaţi înderâdere, lăsându-seastfel cale liberă instinc-telor pri mare, comporta-mentului lipsit de cinste.Pe de altă parte, cunos-

cându-se că instinctele şipoftele apar de la înce-putul vieţii fiecărui om,este necesar ca societa-tea în care trăim să im-pună anumite norme deconvieţuire, pentru cacel intrat în comunitatesă nu se conducă dupăinstincte şi pofte de totfelul. Vădit este, dacă înviaţa omului nu existăconstrângeri morale,omul nu poate avea nicitulburări de conştiinţă.Filosoful Nae Ionescu(1890-1940), în cartea sa„Metafizica” arată cumlibertatea are limitele eiindicate de natura omu-lui; într-o societate nor-mală această libertateindividuală nu trebuieîncercuită, ea va trebuiîncercuită doar când „in-dividul creşte peste limi-tele lui fireşti şi devineun element de anarhie,un element de tulburarea echilibrului dinăuntrulsocietăţii.” Învăţături e -senţiale ni s-au dat me -reu de-a lungul exis -tenţei noastre, învăţăturiverificate de viaţă, culeseca nişte pietre preţioaseşi care mizează pe „voceadivină” întipărită în su-flete, pentru ca fiecaredintre noi să poată purtafrumoasa podoabă a cin-stei şi nobleţei sufleteşti.

Părintele Dumitru Stă-niloae (1903-1993) în car-tea „Mica dogmatică vor -bită” spune: „Creştinis-mul trebuie să accentu-eze mai cu seamă astăzivaloarea şi taina omuluişi a lumii, pentru a-isalva pe oameni de la ogravă decadenţă moralăşi de la un egoism înfri-coşător în relaţiile inte-rumane, şi a salva astfellumea de la o catastrofătotală.”

20


Eseu

„La începutul acestuian, 2011, mă gândesc săvă transmit tradiţionalaurare românească, „ Lamulţi ani”. Am zis tradi-ţională întrucât trăindjumătate de timp la NewYork, bag sama că altepopoare îşi urează „Unan nou fericit”. Cinevaaprecia că urarea noas-tră românească provinedin felul românului de afi generos, referindu-semereu la mult mai mult,de aceea şi acest „ Lamulţi ani”.

În orice caz, deşi am

vrut zi de zi să vă scriu,căci timpul îşi vede deale lui, nu aşteaptă pânăcând cineva catadicseştesă-şi pună pe hârtiegândurile, iată că acumam reuşit. Încep prin avă zice că admir şi pre-ţuiesc munca dumnea-voastră titanică, înaceste vremuri deosebitde grele. Vă pot face omărturisire că având ovârstă ( nu fac un secretdin asta) de 80 de ani,am apucat cel de-al II-lea război mondial şianii ce au urmat cutoate avatarurile, pecare oricât a-ş încercan-aş reuşi să redau im-aginea a ceea ce amtrăit când trupele sovie-tice au intrat în ţară, nuca aliaţi aşa cum ar fitrebuit, conform armis-tiţiului încheiat , (căcicând au respectat ruşii oînţelegere?), ci au des-cins cu arme şi bagajeca învingători şi ca ocu-panţi.

Trăiam pe atunci încomuna Pantelimon ,când într-o bună zi ne-am pomenit cu niştehoarde, nu oameni, carearătau ca nişte monştri,călare, puşi pe jaf, pebeţie, orgii şi violuri. Mi-aduc aminte că mamamă urcase în podul casei( aveam pe atunci 14ani), aşa făcând carecum puteau, şi ceilalţi,de groaza lor. A urmatapoi instaurarea comu-nismului, cu tot ce-a fost

mai cumplit, foametea,inundaţii, dar rău caacum nu a fost nicio-dată, niciodată.

Dar mă reîntorc prina vă spune că înţelegmunca de Sisif ce o de-puneţi în aceste vremuricum n-au mai fost. Euam lucrat în presă, acti-vitatea mea s-a încheiatdupă 38 de ani demuncă, e drept că într-oramură mai mult teh-nică, aceea de tehnore-dactor, unde urmăreamprocesul tipografic, co-rectura şi stilizarea ma-nuscrisului înainte de afi trimis la tipar . Am lu-crat cu plăcere, eram încolectivul nostru redac-ţional ca o familie,măcar că şefii erau în-deobşte ofiţeri . Aceastăcolegialitate din sânulredacţiei se extindea şicătre ceilalţi confraţi dinalte publicaţii cu careaveam legături de prie-tenie, respect, nici vorbăde ură , comunicând înprocesul de tipărire la„Casa scânteii”, unde co-laboram şi cu celelaltepublicaţii de pe vremeaaceea precum „Flacăra”,„Săteanca”, publicaţiimaghiare, Editura poli-tică şi nu mai ştiu care.Când văd acum cămembrii unei redacţiinu ştiu decât să se îm-proaşte cu cei din alteredacţii mă cutremur.Pe atunci uram toţi(fără a mai comentadesigur) acelaşi perso-

naj” . Astăzi fiecareurăşte pe fiecare , por-nind de la „cap” conformproverbului că „peştelede la cap...”. Vă mulţu-mesc pentru atenţia cemi-aţi acordat-o într-orubrică din revistadumneavoastră, careeste o revistă elevată cuun conţinut ce nu îl re-găseşti în alte publicaţii,ce şi ele cu greu maiapar în aceste vremuride restrişte, pentrutoată lumea şi cu atâtmai mult în presa, carenici pe departe nu-ţiaduce satisfacţie sufle-tească, despre cea mate-rială ne mai vorbind .Înţeleg că acum, ca săpoţi duce la bun sfârşit oastfel de muncă nunumai că nu câştigi, darcum spuneam mai înglumă mai în serios pecând lucram, ,,că tre-buie să mai aduci deacasă,,

Trăim vremurile pecare ni le-a dat Dumne-zeu, noi cei care am apu-cat şi alte timpuri, nuchiar aşa de bune pe câtne-am fi dorit, dar totuşimai bune decât cele deastăzi aş evoca o ma-ximă a lui Cicero: „Otempora , o mores” , saucea spusă de cronicar„Nu vremurile sunt suboameni, ci oamenii subvremuri”. Aşa că nu ră-mâne decât să sperăm,că altceva nu ne-a mairămas. Speranţa moareultima.

Închei urându-vădumneavoastră şi tutu-ror colegilor încă o datăsanatate si „ La mulţiani!”

Cu stimă VeronicaStrujan, New York.“

Scrisoare dinAmerica

Iată o scrisoare, că-reia îi răspundem camtardiv, fapt pentrucare ne cerem toatescuzele. Această epis-tolă nu este o operă li-terară, autorul ei, ofemeie, nefiind scrii-tor. Ea poate consti-tui, însă, un documentce dovedeşte că maiexistă oameni pentrucare viaţa, nu este unsimplu fapt de exis-tenţă banală şi efe-meră.

Doamna VeronicaStrujan, o româncăadevărată, ne relevăcă spiritul iubirii deneam şi ţară, dragos-tea pentru oameni, in-teresul pentru culturăşi frumos mai dăinuieîncă. Îi mulţumimdomniei sale pentrusprijinul, deferenţa şiinteresul ce ni leacordă, urându-i cuocazia sărbătorilorpascale, multă sănă-tate şi o viaţă cât mailungă. „La Mulţi Ani!”

Ion Iancu Vale

21


Cronică

Gavril Moisa

Fiecare întâlnire cu poezia luiAl. Florin Ţene „înseamnă o săr-bătoare a Cuvântului, o sublimarea spiritului” (Petru Birău) sau„...pentru că este printre puţiniiumanişti din zilele noastre careare idei personale” (Melania Cuc).

Criticul Mircea Popa, afirmacă Al. Florin Ţene „rămâne unpoet al teluricului şi al logosuluiesenţializat, care se construieştepe sine pe linia marilor valori alepoeziei naţionale, într-o armo-nioasă ipostază a durabilităţii”.„Deşi poet prin vocaţie, el este unscriitor complex şi neliniştit (poe-zie, proză, teatru, critică literară şiteatrală, interviuri, ş.a.), ce se de-

taşează printr-un stil personal,prin forţă, realism şi originalitateatât în poezie cât şi în proză. IN-SULA VISCOLULUI, este roma-nul de maturitate dar şi cel care dămăsura întregii sale capacităţi deepicizare” (Constantin Cubleşan).

Poezia lui Al. Florin Ţene, nueste o poezie creată, ci una sim-ţită, inspirată şi izvorită din trăi-rile şi orizonturile sale spirituale.Întotdeauna poeziile sale, au oprospeţime aparte, o vibraţie şipuritate specifică sufletului săumodelat de farmecul şi frumuse-ţea plaiurilor natale vâlcene, auun ton solemn sau grav, pateticsau melancolic, uneori fiind sim-ple exaltări ale sufletului său, de odeosebită sensibilitate, sau rezul-tatul unor meditaţii sau reflecsiiprofunde ale universului său poe-tic, mereu nou şi în căutare de noiaspecte de interes.

Al. Florin Ţene are un haraparte şi „suferă” de un debit ver-bal şi de inspiraţie nelimitată,dată de Creator, numai unor oa-meni aleşi(stigmatizaţi), care autalentul de a face din orice lucru oartă, sau o bucurie sufletului. Poe-zia sa este o poezie densă (indife-rent de modul în care se exprimă),are o forţă de expresie deosebită,te cupinde ca o mireasmă îmbie-toare (precum un parfum bun), teface să vibrezi, să te eliberezi deorice apăsare, îţi pune aripi, teface să zbori, să cazi, să plângi, sărâzi, să te bucuri, etc.

Noua antologie de autor 70 depoeme, ÎNTOARCEREA STATUI-LOR, apărută la Editura DaciaXXI, Cluj Napoca, 2011 (151pa-gini),într-o realizare grafică de-osebită, este istoria unui destin,iar titlul este o metaforă sugestivăa unui drum lung şi greu, dar răs-plătit pe deplin şi încununat de bi-ruinţă de către timpul neiertătorşi ireversibil. Pe 13 iunie 2012, au-torul celor şaptezeci de poeme de-osebite, v-a coborâ în gara vieţii,

la staţia 70, pentru a-şi pune pefruntea plină de gânduri şi pro-iecte „coroniţa izbânzii’’, în luptacu sine, dar şi cu viaţa. Ce reali-zări, ce succese demne de apreciatdar şi de invidiat!

Astăzi Al. Florin Ţe ne, este unom realizat, înscris definitiv înpanteonul şi marmura veşniciei.Are o operă re - marcabilă şi de-osebit de complexă( 36 de cărţi deautor). A primit peste 53 de pre-mii şi diplome naţionale şi inter-naţionale şi este cunoscut pestetot în ţară dar şi peste hotareleţării. În anul 1999, a primit Di-ploma de „Om al anului 1999”, dela American Biographical Insti-tute din SUA., fiind prezent în nu-meroase Dicţionare literare şi apersonalităţilor marcante.

Din anul 2006 este Preşedin-tele executiv al Ligii Scriitorilordin România (29 de filiale în ţarăşi 12 în străinătate) şi directorulrevistrei „Agora Literară” şi unpromotor cultural activ şi eficient.

Al. Florin Ţene este un numeemblematic în universul culturalnaţional, înzestrat cu talent, tena-citate, răbdare şi speranţă, un op-timist şi un luptător care tace şiface, despre care se vorbeşte şi sev-a vorbi mult în vremurile vii-tore. Felicitări maestre şi noi şinoi realizări remarcabile.

Al. Florin Ţene şi... „Întoarcerea statuilor“

22


Proză

Aurel AvramStănescu

Baraca lungă cu bi-rourile conducerii erapoziţionată pe malul Ca-nalului. Se avea astfel,perspectiva întregii lu-crări. La distanţă sezărea un câmp întins,verde, cultivat cu po-rumb, un drum de pă-mânt bătătorit şi o fermăpărăsită de atâta căl-dură.

Kenan din Basarabi,stagiar în biroul lor, aprimit cadou de la fratelelui navigatorul o moto-retă… o minunăţie ! Bi-juteria avea 99 cmc, dara declarat la Poliţienumai 49, a scăpat astfelde taxe, impozite, însăcel mai important lucrupentru el şi ceilalţi, nunecesita număr de înma-triculare şi carnet cate-goria A pentru condus pedrumurile publice. Con-suma foarte puţin şi audeclarat-o şi omologat-o… maşina lor de teren !O conduceau cu plăcereşi nu se mai înţelegea ni-meni cu Kenan, caretoată ziua îi îndemna:

- După-amiază sămergem la km 45; mâinedimineaţă la km 48;după amiaza următoarela km 52; poimâine la

Cumpăna; răspoimâinela Agigea!

Şi astfel se trezeau cuplanificarea timpuluigata pentru o săptă-mână, două, înainte.

Când motoreta stră-bătea distanţele în vi-teză, uitau de tot, parcăzburau. Aveau senzaţiade libertate supremă,simţeau vântul cum leînvălmăşeşte părul, iaraerul, care nu opuneanici o rezistenţă, îi în-demna…mai repede, mairepede !

Pe serpentine rămâ-neau adânc întipăritedouă urme de roţi, iar pedrum drept, acestea seuneau într-una maiadâncă. Se stârneaudouă vârtejuri de pul-bere ce alene se depu-neau în spatele lor.

Îi recunoşteau toţimecanicii după trâmbelede praf. Râdeau şi îşispuneau prăfuiţii.

Treceau pe la toateutilajele, vorbeau cu oa-menii dacă era cazul.Căscau ochii la defecţiu-nea pentru care fuseseimobilizat şi luau deciziiînţelepte:

- Te duci imediat laatelierul de reparaţii-sau chemau trailerul oriechipele de intervenţiiprin staţii.

Erau neobosiţi şi abiaîi aştepta motoreta să seavânte mai departe !

Cunoşteau situaţiamai bine decât şantie-rele, care nu mai puteausă facă mişto de ei la co-mandamentul cu direc-torul general Ion Vasile,care, inexplicabil, era şigeneral. Probabil aveamai multă prestanţă, ele-ganţă sau autoritatedecât un civil. La coman-dament mergea directo-rul sau inginerul şef,obligatoriu însoţit deŞeful reparaţiilor sauLaur, fiind cel mai învârstă din birou dupăşef.

Într-o zi, la prânz, îispune lui Kenan:

- În pauză ce-ar fi sămergem peste drum ?! înparanteză canal. Amvăzut nişte nuci în de-părtare... vreau să fac di-seară dulceaţă, am aflatcă este grozavă.

- Este nemaipome-nită, căluţul abia aş-teaptă… la drum! Îirăspunse nerăbdătorKenan. Astfel au plecatîn zarea zărilor blazate,iar când au ajuns la des-tinaţie lui Kenan neînsu-rat, nu îi ardea de nuci:

- Eu mă culc, îşi facesemnul drept-credincio-şilor şi se întinde moleşitîn iarba moale. Laur seurcă voiniceşte în copa-cul plin, atât de plin, că îlloveau nucile în căpă-ţână.În vreme ce pungade nailon se umplea vă-zând cu ochii, zăreştedouă fete ieşind din ier-buri şi apropiindu-seatât de repede, că nu aputut spune nimic:

- Ce faci acolo? - îl in-terogă una dintre fete.

- Adun nuci, deseară

trebuie să mă dau mareîn faţa soţiei… vreau săfac dulceaţă! Am aflat re-ţeta!

- Nu ştii că e păcat săte caţeri în nuc? Este unpom sfânt, uite pe lapoale câte nuci găseşti şinu trebuie să urci dupăele. Coboară imediat!

Fără să mai spunănimic altceva, au pusmâna şi au început săadune nuci, iar Laurcând s-a dat jos a trebuitsă ţină doar punga… şi,gata, s-a umplut! Aveaacum nuci prea multeculese şi a strigat fericitde recoltă:

- Kenane… n-ai opungă ? Ele râdeau depunga lui şi de Kenan,care se ivise din iarbăzburlit, cu ochii mijiţi desomn.

- Nu-ţi ajunge nicipentru jumătate de bor-cănel.

I-au dat ele o pungăfrumoasă, încăpătoare.

S-au aşezat în iarbă şiau sporovăit toţi patru…nu mai ştia ce. Erauagronoame, economiste,dar ce contează?

Nu interesează pe ni-meni dacă erau măritatesau vaccinate. Şi-au adus

Lanuci

Fragment din volumul„Adevărul dintre noi“


23


Cronică

Puiu Răducanu

Iată-te, scumpul meucititor, în faţa unei altecărţi scrise de mine, atreisprezecea, o carte lafel de “ciudată”, cumdeseori zic despre…“ope-rele” mele, un adevăratpamflet modern plin de… emancipare. Cu ade-vărat aşa spun eu priete-nilor şi celor mulţi:

- Am scris şi eunişte…”ciudăţenii.”

Acţiunea acestei cărţiare loc undeva … de-parte, în ţinuturile deş-arte ale nisipurilorfierbinţi din ţările arabe,ţara beduinilor, dar esteposibil, iubite cititor, săte regăseşti în nişte pa-saje, într-unul din cazu-rile descrise întrecoperţile “Femeii Diavo-lului”, ca şi autorul cărţii,de altfel.

Este, deci o relatarede fapte pământeşti dinzona ţinuturilor fierbinţiunde expresia : “furtunăde nisip” sunt la ordineade zi, “se practică”, ozonă fierbinte la propriuşi figurat, o zonă unde

peisajul din faţa casei seschimbă de la o zi la alta,de la o oră la alta, chiar.Dar, mai ales, este o zonăfierbinte ca şi sufletulpersonajelor ce le descriecartea aceasta, asemănă-toare acestor “furtuni denisip”. Cu cât găseşti ase-mănări mai multe, cuatât este vai de tine, vaide viaţa ta, iar autorulacestei cărţi te compăti-meşte sincer. Cine do-reşte răul, dragul meu?!Niciun om normal, cufrică de Dumnezeu nudoreşte răul nimănui şinu face rău nimănui.Această carte este plinăde mult rău, rău făcut denişte …hai să-i numim”oameni” fără nici un felde scrupule, adevăraţihomunculuşi hidoşi,creaturi ale întunericu-lui, adevăraţi copii aidiavolului.

Vitriolul, veninul de

viperă, muşcătura descorpion, atacul hieneiflămânde şi-n căldurisunt blânde adieri devânt ale unei veri fier-binţi pe lângă ura şi rău-tatea din mintea, inimaşi sufletul putred al aces-tor personaje diavoleşti.

Dacă acestor “musa-firi” nedoriţi şi nepoftiţide Terra noastră scumpăşi dragă le pui în mână,pentru semănat, celemai rodnice şi fertile se-minţe, vor răsări pietrecolţuroase, ce-ţi vor“roade” rinichii, ficaţii,plămânii, inima şi sufle-tul. Scriitorul acesteicărţi doreşte ca tu, citito-rule, să fii ferit şi apăratde către Marele şi Bunulnostru Dumnezeu, să nuai parte de nimic dinceea ce ţi se va face cu-noscut în această carte.

Dedic această cartenepoatei mele, Elisa

Maria, fiului meu, dr.Ionuţ-Daniel şi prieteneisale, Lenuţa Vlasin, mi-nunaţilor mei colegi deserviciu, prietenilor ade-văraţi, rudelor, dar şifostei mele soţii, Ecate-rina Mătăcuţă, soreimele, Viorica Preda, şinu în ultimul rând, fiiceimele, doctoriţa Alina-Maria, fostă Răducan.Autorul cărţii mai men-ţi-o-nea-ză, sub-li-nia-ză şi ac-cen-tu-ea-ză căorice asemănare a acţiu-nilor pamfletiste şi a per-sonajelor pamfletienedescrise în această carteeste ab-so-lut că-u-tatîn-tâm-plătoa-re.

Femeiadiavolului

Cuvântul autorului

aminte de Bucu-reşti, de complexulAgronomie, de ti-nereţe şi le veneasă plângă şi levenea să râdă, iarcând s-a făcut oraunu fără un pic fe-tele au spus:

- Noi vom fi şimâine si poimâine,totdeauna aici, lanuci, fiindcă ne-a

plăcut să stăm devorbă cu voi.

Erau tineri, eraudrăguţe, dar îi aş-teptau muncitorii,ţăranii şi generalul!

Fir-ar el să fiede canal, de agro-nomie şi economie.

Peste încă o zi s-a spart canalul, arfi trebuit să meargăpână la nuci pe jos,

pe la cote diferite,escaladându-le, săse ţină de frânghii,să urce şi să co-boare taluzuri… arfi trebuit două orela dus şi patru laîntors. Şi nu aumai fost la nuci.

Erau într-ade-văr drăguţe şi râ-deau mult, crede şiacum că erau douăsfinte, miercuri,joi… şi vineri. Nuvă gândiţi la pro-stioare, doar au

râs, n-au avut timpde altele.

Din ziua aceeanu i-a mai plăcut cefăceau. Bine că i-auschimbat şeful şi avenit Stănică, zisUrzică, căruia îiplăcea la comanda-mente, iar Laur cuKenan, dădeaurasol la situaţii şifugeau pe la cine-matografe.

Ce bune filmeau văzut în timpulorelor de program.

Nu vă întrebaţi cu-rioşi cum se nu-meau... nu ar ştinimeni, doar că dincând în când se tre-zea şi striga spe-riat:

- 15.10.167 (in-dicativul unui bul-dozer), iar Kenan îirăspundea instinc-tiv:

- Preeezent !Şi râdeau, râ-

deau, erau tineri,doamne saudoamnă!

La nuciContinuare din pagina 22

24


Eseu

MOTTO :„Trecut şi viitor sunt

în sufletul său ca pădu-rea într-un sâmbure deghindă şi infinitul ase-menea, ca reflectareacerului înstelat într-unbob de rouă” - MihaiEminescu

AlexandruManafu Târgovişte

Din răbdarea şi sufe-rinţa lui mi-am făcut, nudoar platoşă, ci şi sabie şicondei. Eu nu am vulne-rabil nici măcar călcâiullui Ahile.

M-aş teme pentruŢara mea. Dar a ajunsatât de mică şi de zdren-ţuită că nu mai am de cesă mă tem pentru ea. Deacum nu i se poate în-tâmpla nimic mai rău. Aajuns la capătul decăde-rii. Duşmanii nu mai auce-i face! Haita, ce cu lă-

comie a sfârtecat-o, a flă-mânzit muşcând din ea.Nu i-a mai rămas decâtsă se autodevoreze.

M-aş teme pentru Ne-amul meu! Dar Neamulmeu a murit şi a înviatde atâtea ori, că moarteai-a devenit simplu somnori mod de supravie-ţuire. El nu mai trebuiesă renască, pentru că,prin sfinţii şi martirii săia devenit etern. Trebuiedoar, din nou, să se deş-tepte din somnul cel demoartei Căci din atâteadeşteptări, a adunat în elatâta pace, cumsecăde-nie şi înţelepciune alumii. Neamul meu afost muşcat de toţi, darn-a muşcat pe nimeni.De aceea, de o istorie în-treagă ne serbăm noi ro-mânii, victoriile, prinrăzboaie fratricide şi netrăim înfrângerile ca pecele mai mari izbânzi.

Eu nu mă tem pentruviaţa mea, pentru Ţaramea şi pentru Neamulmeu.

România nu ne-o maipoate fura nimeni, pen-tru că este în mine şi esteîn noi.

Ca orice fiinţă, sunt şi

eu un biet trecător. Depe hartă şi ţara poate sădispară. Pentru că nimicnu e mai efemer decâthotarele. Dar Patria dinsuflet se înalţă la cer, îm-preună cu el şi rămâne lafel de nemuritoare.

Trecutul ne-a strivitmai mereu, aşezându-ne deseori sub vremi.Prezentul ne apasă şi nedoare. Dar ziua de mâineeste a Neamului meu.

Deşteaptă-te românedin somnul cel demoarte nu ne mai estedoar imn, ci rugăciuneaînvierii, pe care, în lipsanoastră, când suntemoleacă plecaţi din istorie,o doineşte râul şi ramul.

De aceea eu nu mătem”.

Acesta e crezul deviaţă al generaţiilor deCavalerişti, al absolven-ţilor Şcolii de Ofiţeri deCavalerie din Târgovişte,este convingerea cănumai dragostea şi devo-tamentul nemărginitfaţă de NEAM şi ŢARAne ajută să depăşim tim-pul şi timpurile, estemoştenirea sacră de lastrăbuni, pe care trebuiesă o lăsăm urmaşilor.

Sunt gânduri cu va-loare de simbol, ale unuiromân trecător prin vre-muri, preocupat de ni-micnicia vremurilor, deNeamul şi de Ţara sa, cunimic deosebit de mareaşi covârşitoarea majori-tate a României pro-funde.

În curând va veni vre-mea în care mă voi în-chide în cochilia deţărâna sfântă a Ţăriimele, în pământul încăr-cat de istorie al Târgoviş-tei natale.

Acolo, vegheat deraza de lumină a Spiritu-lui Divin, mă voi întâlnicu moşii şi strămoşii, cuSfinţii mei Părinţi, acolovoi da socoteală faptelormele din această viaţă,acolo voi întâlni iubirea,stima şi onoarea, acolovoi găsi liniştea şi paceaeternă.

Distins Cititor, îmiexprim speranţa că, îngenerozitatea neţărmu-rită a Domniei Tale, să teapleci asupra acestorrânduri, să percepi me-sajul şi să dai mai de-parte modelele deconduită oferite de Cava-leriştii acestui Neam.

Gânduri şi reflecţii de final (7)din volumul „Cavaleria română“, editura CIEA, Bucureşti, 2010

25


Teatru

Gheorghe Palel

Agamemnon: Dar du-te şimi-o adă. Cea mai mîndră şi ceamai preţioasă dintre sclave este amea. Şi nu am să o vînd cu preţulvieţii am s-o ţin cu mine că o voiduce şi pe ea în Argos. (Aris iese.)

Menelau: Păreri de rău credcă o copleşiră. Doar ştii că aredarul profeţiei! De dînsa dacă as-cultau troienii nici astăzi Troia n-ar fi fost învinsă.

Agamemnon: Apollo i-a datdarul profeţiei că s-a îndrăgostitde ea. Casandra nu i-a răspuns ladragoste şi zeul făcu, să n-o maicreadă nimeni.

Menelau: E foarte greu să totvorbeşti degeaba şi să nu-ţi creadănimeni nici o vorbă. Nici eu n-ocred. Când zeii astfel vrură?

(Intră Aris aducând-o pe Casandra.)Aris: Stăpîne, am adus-o. Dar

ea tot tristă-i. Pe trupul scump în-veşmîntat în voaluri o umbrătrece ca o prevestire...

Agamemnon (către Aris): Des-tul! Te du! Rămîne doar Casandra!

(Aris iese. Casandra tristă, îşiface plecăciunile în faţa atrizilor.)

Casandra (către Agamem-non): Victoria ta, din mine făcusclavă dar eu tot fiica lui Priam măaflu - al Troiei şi Hecubei basileupe care zeii vrură să-l învingeţi!

Agamemnon: Eşti astăzi ceamai mîndră dintre sclave!

Casandra: Doar pentru voisunt sclavă. Ştiu şi zeii, vlăstar derege sunt! Vă port dispreţul fărăde teamă, chiar de mă ucideţi.Atrizilor, am harul profeţiei re-daţi-mi libertatea! Agamemnoneste ştiut că îţi vei pierde viaţa dar

eu, prea tînără-s spre a mi-opierde.

Agamemnon: La fel de tâ-nără Ifigenia cu viaţa plăti aceastăpreţioasă biruinţă.

Casandra: Eu nu am nici ovină şi nici Troia. Nu v-am chematsă ne sfărîmaţi cetatea. Şi Ifigeniaa plătit cu viaţa. Dar eu de ce sămor? Cui foloseşte? Dacă mă ieicu tine Agamemnon în Argosamîndoi vom fi ucişi.

Menelau (râzând): Nu crednimic din profeţia asta. Cu bunăştire mîndra sclavă minte.

Casandra: Dispreţul meu l-aînvrăjbit pe Apollo şi de atunceanimeni nu mă crede nici chiarcând spun un adevăr ca ăsta.

Agamemnon (conciliant):Prea multe adevăruri sunt în lumeca să le ştie cineva pe toate.

(Încearcă să se apropie curte-nitor de Casandra.)

Casandra: Nu mă atinge!Sclavă sunt, dar moartea o-ngăduimai degrabă decît mîna ce a dis-trus cetatea sacră Troia să măatingă ca să mă mîngîie.

Agamemnon: Ei bine, o sămergi cu mine-n Argos unde încinstea ta voi face jertfe şi nesfîr-şite bucurii te-or face să uiţi tri-steţea care e o mască. Eşti tînărăşi nu pentru tristeţe făcuţi suntochii tăi frumoşi şi limpezi.

Casandra: Să facă zeii cumvor ei. Cu mine totul e ca un vîntde seară primăvara, nu mă pri-veşte nici ziua de mîine, nici zorii,nici amiaza şi nici seara că ne-aţidistrus cetatea noastră-n care paş-nici trăiam, şi blestemată fie Elenape care a adus-o Paris în prea ne-fericita mea cetate.

Menelau: Măsoară-ţi vorba,Paris a furat-o pe neasemuita meaElena deci blestemat să fie numaiParis, nici Thetis n-o să-l ierte fi-indcă fiul i l-a ucis! Calcâiul luiAchile, l-a nimerit îndată, bleste-matul! Elena însă n-are nici o vină

în soarta rea pe care aţi meritat-o.Casandra: Mi-e soarta foarte

bine încurcată de zeii care ne-aulăsat în voie ca voi să ne îngenun-chiaţi cetatea, să ne predaţi şi săne faceţi sclave, dar fericiţi nu fi-veţi niciodată Atrizilor, luaţiseama că dispreţul are să ardă-nfoc trufia voastră cum sufletul vi-larde-va blestemul pe care l-aţiadus în viaţa noastră că neamulvostru-ntreg şi-a voastră casă, co-răbiile voastre-n foc vor arde şidoar necazul o să vă cunoască şimoartea pretutindeni o să văpască aşa cum caprele pasc iarbacare creşte pe sub măslinii rari cevă blestemă.

Agamemnon: Destul! Şiluaţi-o de aici îndată pe-aceastămîndră sclavă care ştie numai cu-vinte de ocară a ne spune pînă-nmomentu-n care supărarea vapune stăpînire peste mine. Dacă lamintea ei m-aş potrivi ar trebuiacum, pe loc s-o pun în lanţuri!Destul! Această floare de la Troiava străluci foarte frumos şi-nArgos pămînt slăvit de zei, multlăudaţii, această floare-i vrednicăde Grecia.

(Intră Aris care o ia pe Casan-dra. Înainte de a ieşi, din uşa cor-tului fiica lui Priam i se adreseazălui Agamemnon.)

Casandra: Sunt floarea Tro-iei, din pămîntul Troiei, numaiacolo viaţa mea e viaţă.

(Lumina piere treptat şi întimp ce treptat se luminează, seaude murmurat.) Va urma

Agamemnon (12)

Cu ocazia zilei sale denaştere (21 aprilie 1938),

urăm colegului nostru,Gheorghe Palel, sănătate,

putere de muncă încontinuare şi La Mulţi Ani!

26


Cronică

Lucian Gruia

Monica Mureşanscrie deopotrivă poezie,proză fantastică/ştiinţi-fico-fantastică, invită ladialog punând întrebăriinteligente legate de con-diţia precară a scriitoru-lui contemporan, croniciliterare şi eseuri. Absol-ventă a facultăţii de filo-logie, secţia română-franceză, şi în urma lec-turilor ulterioare, autoa-rea se dovedeşte o bunăcunoscătoare a literaturiiromâne, fapt doveditprin frecventa ei apariţieîn majoritatea revistelornoastre literare.

1.Am urmărit în-deaproape e vo -luţia poetei,

materializată în volu-mele: Vama ce ceaţă(Ed. Excelsior, Bucu-reşti, 1992); Trecere depietoni (Ed. Pygmalion,Piteşti, 1996) – prefaţăde prof.univ.dr. Ion Ro-taru; Steaua de Mu-rano – ediţie bilingvă,traducerea în francezăfiind realizată de PaulaRomanescu (Ed. VasileCâr lova, Bucureşti, 2000);Ochiul nopţii (Ed.Viaţa Arădeană, Arad,2006 şi 2008/ed.2); Fe-meie la poarta raiu-lui de sticlă - poemdramatizat cu o prefaţăde Aureliu Goci şi o post-faţă de Horia Gârbea(Ed. Nouă, Bucureşti,2009). În prezent se aflăsub tipar Poeme cu ve-dere la mare (Ed. An-tares, Galaţi, 2011),volum asupra căruiavom reveni.

De la un volum laaltul, lirica poetei a evo-luat de la ludicul adoles-centin, surprins impre -

sionist, în vers clasic, lapoezia de idei, concreti-zată în vers liber, adecvatrespiraţiei ample, moda-litate care culminează învolumul Femeie lapoarta raiului de sticlă.Volumul menţionat estededicat condiţie umaneefemere în general şi alfemeii în special: „- Băr-batul meu e bolnav deviaţă,/eu – de moarte,/dumneata de timp./ (...)mai am bucurii şi amin-tiri,/ia-le, că eu nu ştiucum să le folosesc, şi visece nu-mi aparţin.” Femi-nitatea nu e ocolită ciasumată ca un destinaspru. Cu acest volumMonica Mureşan şi-a de-finitivat stilul propriu,caracterizat, în principal,prin imaginaţie bogată şiacel râsu’- plânsu’ speci-fic românesc, de carevorbea Nichita Stănescu.Fantezia gravitează înjurul problemelor onto-logice majore, aducând,nu de puţine ori, răspun-suri inedite la întrebărileexistenţiale: „După cedevii natură moartă/ cugreu reconstitui mângâ-ierile. // În împreuna-rea mâinilor/ sufletul

capătă aripi de pasăre/şi-l pierzi -/ de aceea ţise dă voie/ să uiţi/atunci curge timpul/ dintine,/ nesfârşită binecu-vântare.” Placheta este,în fond, un poem fluviudramatizat, expresionist,suprarealist, pe alocurioniric. Poeta îşi mărturi-seşte trăirile caleidosco-pic: se cufundă în sine,trăieşte în lumi paralele,simte prin corpul al-tcuiva, devine o inimă deceară care, în final, se to-peşte pe altarul dragosteişi al morţii, pentru că,acum, Eros şi Thanatosse întâlnesc într-o ver-siune eufemizată. Înacest poem „lung şi sinu-soidal” (vezi H. Gârbea),există însă poeme ce auunitate distinctă, cumeste povestea ouălor dePaşti, care nu vor să secoloreze decât cu sângelepoetei. Se împletesc aicilegenda cristică şi a Meş-terului Manole, în ideeasacrificiului pentru îm-plinirea unui ţel înalt, încazul autoarei, poeziadăruită cititorilor: „Cu-vintele se colorează de lasine.// Urmează alte cu-vinte/ pe care nu le-am

scris eu/ dar se colo-rează singure – ele/ necunosc bine/ şi aşteaptărăbdătoare/ să le înţele-gem,/ să le credem,/ elese cunosc mai bine decâtnoi/ şi aşteaptă să fiedescoperite/ ... se colo-rează/ şi eu întind coşulplin/ de cuvinte noi şivii:/ - ia te uită, de undele-aţi luat?!.../ - De aici,de la noi!”

Poeta problemati-zează viaţa din perspec-tiva trecerii devoratoarea timpului. Este expe-rienţa unei femei însin-gurate ajunsă la PorţileRaiului de sticlă. Nu în-tâmplător, poemul dra-matizat este subîmpărţitîn 33 de poezii întreţe-sute, cifră egală cu vârstala care a murit Cristos.Construcţia poemuluieste îndelung elaboratăpe o structură epică şieste o ofrandă simbolică,prin cifra la care ne-amreferit, adusă poeziei.

2.Proza ştiinţi-fico-fantastică aMonicăi Mure-

şan, Moartea se numeaScumpi (Ed. Pygmalion,Piteşti, 1996), cu o post-faţă de prov. univ. dr.Ion Rotaru, abordeazăde fapt, sub aparentaplasare într-un viitormai mult sau mai puţinîndepărtat, probleme aleactualităţii (alienarea,tăierea pădurilor, tehni-cizarea, robotizarea etc.)pe care nu le camuflează,intenţia fiind a atrageatenţia asupra acestora,cu gravitate ori cu umor(şi acesta plecând de lapoanta directă şi mer-gând până la absurd).Unele dintre aceste as-pecte ale realităţiinu numai că nu au �

Medalion literar:

Monica Mureşan

27


***

dispărut, dar s-auşi agravat întretimp, deci de la

apariţia cărţii în 1996până în prezent. În bu-cata de proză Jurnalul,un procedeu bine folositpentru a realiza literaraceste predicţii ori previ-ziuni este şi intertextul,prin reproducerea unordocumente de arhivădespre Procesul RuguluiAprins, în special referi-toare la Valeriu Anania şiVasile Voiculescu, decu-pate din presă, alternândcu fragmente dintr-undialog-document întreprofe - sorul şi scriitorulPan Vizirescu şi d-na Ga-briela Dufour, fiica poe-tului martir. Acesta esteun document ce apare îndiferite inserţii de text şieste datat 05.06.1995, cumenţiunea „Jurnal”, sur -sa „Memoria”. Întreagapovestire în povestire al-ternează două jurnale,unul din viitor şi altuldin trecut, planul ficţiu-nii dintr-un viitor aflat însecolul XXII (în care me-moria secolului XX va fifost ştearsă) fiind de faptfundamentat cu texte-document preluate dinpresa anilor 1950-1996,ori înregistrate de au-toare cu reportofonul,după cum aflăm, „la oseară literară organizatăla Casa Universitarilorde Societatea Logos” aprofesorului Valeriu Fili-mon, deci cu planul realal anilor ’90.

3.Exerciţii de nor-malitate - idei îndialog (Ed. Cri-

terion Publishing, 2009)este o altfel de carte deinderviuri decât cele cucare ne-am obişnuit,pentru că scriitorilor in-

tervievaţi nu li se punsimple întrebări ci li sepropun teme de medita-ţie care vizează nu numaidestinul lor individual cişi pe cel al naţiei. Carteas-a născut ca o luare depoziţie împotriva anor-malităţii/dezorientării încare trăim astăzi, cândtoate scările de valori aufost pulverizate. Autoa-rea se întreabă care suntcauzele care au produsaceastă stare de degrin-goladă: persistenţa men-talităţilor comuniste saudefectele moştenite deveacuri; clasa politică şinoua burghezie – am-bele venale şi veroase -aflate la conducerea Ro-mâniei şi formate tot în„epoca de aur”; desacra-lizarea şi demitizarea pecare le practicăm; scăde-rea interesului pentruactivităţile spirituale,ceea ce a condus la exa-cerbarea instinctelor;noi înşine. Şi problemelenu se opresc aici. În ca-pitolul introductiv, Mo-nica Mureşan seîntreabă, „împreună cu”Emil Cioran, Petre Ţu -ţea, Constantin Noica,Mircea Eliade despredestinul nostru ca naţie:de unde venim/cum ne-am format în bătaia tu-turor vânturilor; cum s-acristalizat în izolare spe-cificul nostru naţional(migratorii având o cul-tură inferioară nouă);dacă specificul acesta, alcreştinismului cosmic(cum îl numeşte MirceaEliade), are şansa să neimpună în atenţia Euro-pei etc.

Coroborând acesteimportante aspecte exis-tenţiale, Monica Mure-şan alege un set de vreo

30 de teme/întrebăriadresate în special cole-gilor de breaslă. Primacare răspunde la acesteprobleme este însăşi au-toarea care, printr-uneseu, îşi prezintă convin-gerile celorlalţi pentru a-şi verifica părerile. Uneledintre subiecte reclamăcomentarea unor textedin marii noştri gândi-tori, solicitând un gradridicat de cultură, untimp mai mare de răs-puns şi un spaţiu maiamplu de expunere. Ma-joritatea temelor/între-bări se referă la sitaţianoastră actuală şi suntincitante. Să sintetizămcâteva dintre ele:

- revoluţia a schimbatmentalităţile sau aurămas sechele, care suntconsecinţele ei?;

- iertarea creştină arfi un pas spre normali-tate?;

- avem produse cul-turale valoroase, expor-tabile astăzi, cum artrebui să procedăm pen-tru a le impune lumii?;

- coexistă tradiţia cumodernitatea astăzi?Noile curente literare auvreo relevanţă? Suntemimitatori sau originali?;

- care a fost cea maimare nenorocire a Ro-mâniei?;

- poate o carte să neschimbe viaţa?;

- ce întrebare ar punecei intervievaţi celorlalţiscriitori.

Răspund: criticul li-terar Florentin Popescu,prozatorul Mihai Anto-nescu, scriitorul NicolaeRotaru, poetul Al. FlorinŢene, scriitorul şi jurna-listul Miron Ţic, proza-toarea Melania Cuc,criticul de artă prof. dr.

Adrian Silvan Ionescu,poetul şi traducătorulBaki Ymeri, scriitorul şicriticul literar, prof. dr.Horia Gârbea. Carteamai cuprinde discuţii cu:prof. dr. istoric literarIon Rotaru, d-na ElenaGane - văduva scriitoru-lui Horia Gane, poetaClaudia Voiculescu, ro-manciera şi criticul deartă prof. dr. AlexandraTitu, precum şi cu ElenaStan, mama martiruluirevoluţionar BogdanStan (care prezintă ozguduitoare mărturie).

4.Majoritatea re-cenziilor, eseu-rilor şi poeziilor

Monicăi Mureşan suntpublicate în revistele:Poesis, Astra, Poezia,Vatra Veche, Argeş,Oglinda literară, Climateliterare, Cafeneaua Lite-rară, Naţiunea, Revistanouă, Caligraf, Citadela,Viaţa de pretutindenietc., cum şi în presa in-ternaţională de limbă al-baneză prin traducerealui Baki Ymeri.

Comentariile autoareiasupra poeţilor albanezi,traduşi în limba românăprin efortul şi dăruireaneobositului B.Ymeri, aufost reunite în volumulbilingv Kosova lite-rară/Kosova letrare -im-presii de lectură (Ed.Rafet, 2010, traducere înlimba albaneză de B.Ymeri), prefaţat de Ma-rius Chelaru, volum carecuprinde două capitole:Kosova literară şi Poeţidin Albania şi România.Primul capitol însu-mează 11 poeţi născuţi înregiunea Kosova (unul


�

28


Cronică

Mircea Popa

Într-una din zilele desâmbătă ale lunii iulie,am făcut un popas în lo-calitatea Teaca din apro-piere de Bistriţa pentru aparticipa la o aniversare:om al locului, scriitorulFrancisc Păcurariu ar fiîmplinit acum nouăzecide ani. Printre partici-panţi, o parte din redac-torii revistei „Mişcarealiterară” de la Bistriţa şiconducerea edituriiDacia, respectiv directo-rul Ion Vădan, care alansat aici, în premieră,programul ei de viitor:seria editorială „Scriito-rii la ei acasă”. La elacasă a fost şi FranciscPăcurariu, cu o nouă ree-ditare a romanului „La-birintul”, cel carereconstituie cu mult dra-matism zilele întunecateale Dictatului de a Viena,dar şi cartea MelaniaCuc, scriitoare şi ziaristă,pictoriţă, poetă, eseistăşi romancieră, cu o acti-vitate scriitoricească din-tre cele mai bogate.Micuţă de statură, cu unzâmbet cald şi ataşant,Melania Cuc e o zvârlugăde femeie care nu stă lo-cului o clipă, dăruindu-se cu ardoare şi vieţiispirituale a românilordin zonă, participând laexpoziţii, şezători lite-rare, lansări de carte, în-tâlniri cu scriitorii,tabere de creaţie etc. Ex-perienţa sa de partici-pantă la tabăra depictură de la Lăpuşna,din zona Munţilor Gur-ghiului, este transpusăscriptic într-un caiet denotaţii, intitulat „Jurna-lul de la Lăpuşna”(ed.Nico, 2010), ilus-

trând modul ei de avedea lumea, de a parti-cipa la viaţa miculuigrup de acolo şi, în fond,de a rămâne în priză,conectată la scrisul zil-nic, exersându-şi simţulde observaţie şi cel deimaginaţie. Sunt paginide participare febrilă laviaţa taberei, pagini careschiţează siluete, adân-ceşte linii de portret şitrăieşte la modul directîntâmplările zilei.

Pentru întâlnirea dela Teaca, Ion Vădan i-ascos Melaniei Cuc, laeditura Dacia, o cartenouă, intitulată, „Vână-toare cu şoim”, subintiu-lată „tablete şotron”, - unmod de a surprindescurte şi rapide „flas-churi” din orizontul ei deobservaţie, pe care leconsemnează, precumschiţele unui nou tablou,din tuşe nervoase şi gră-bite. Tehnica de lucru netrimite în zona de între-tăiere dintre poemul înproză, eseu, aforistică şitabletă, adică un gen hi-brid, experimentat şi an-terior de autoare, încartea „Fără nume”, ta-blete-şotron, Târgu

Mureş, 2006. Toate laun loc şi niciunul caatare. E de fapt un me-lanj de improvizaţii, im-agini, meditaţii, cusuteîn haina brodată a poe-tului, care travesteştetotul în joc reflexiv deproiecţii de umbre chi-nezeşti. „Vânătoare cuşoim” e cartea unor exer-ciţii de inteligenţă, aunor salturi în timp, darşi a ieşirii din timp înzona dominată de atot-puternica poezie. Ca săţii trează şi prizonierăatenţia cititorului e ne-voie de multă varietate,mobilitate, inteligenţăproiectivă. Evenimenţia-lul e doar un punct deplecare, un dat motiva-ţional, fiind când abolit,când absorbit, spre a lăsadrum liber doar metafo-rei: „Vieţuiesc precummoneda înnodată în col-ţul batistei cu care bu-nica îşi ştergea frunteamai înainte de-a înge-nunchea la strană. /Al-bastre sunt cearcănelegenunchiului meu şi esteluni, apoi...marţi, mier-curi, tot zile imposibil detrecut în pomelnicul pecare îl repet pe bandă

magnetică./ În rochieprelungă de seară umblăboala incurabilă, ca unneguţător de sclavealbe… (…)/ Secolul des-pre care scriu ziarele nicinu există decât aşa, ca unpandantiv ruginit prin-tre faldurile şi păienjeni-şul dintr-un muzeupărăsit.”

Puterea de seducţie aunei astfel de proze stăîn gama largă de asocia-ţii multicolore desfăşu-rate, la fel ca uncaleidoscop arătat labâlci sau ca un joc de ar-tificii şi focuri bengale,proiectate pe o zarişte al-bastră, fără sfârşit. Ca-denţate sau nu, ele cad înrafale ca ploile nedomo-lite de aprilie, vădind ca-pacitatea autoarei de a semultiplica la infinit, fărăsă obosească şi fără să serepete, aşa cum îi placesă se „portretizeze” sin-gură într-o mulţime deipostaze: „Bucuria meaeste ca efectul de seră. Injurul ei balenele nu maisunt ceea ce au fost şiapa se schimbă-n for-mulă din oră în oră, ca ogardă la platul Buckin-gham”; „Eu merg maideparte, imaginar şi fărăpericol prin mucavauacu flori de mătase şifranjurii care se prind degâtul meu slab ca dispe-ratul de creanga unuicastan fragil, comesti-bil”; „ Sunt o spadă fărăpodoabe, fără veşmintede purpură, doar un lutîn care apa dulce şi sufle-tul cresc ca în oul pajureidouă aripi”.

În această forţă de arămâne mereu proas-pătă şi mereu nouă stăputerea de artistă a Me-laniei Cuc.

Melania Cuc,

„Vânătoare cu şoim“un ecou la un eveniment din vara trecută

29


Poezie

Florea Turiac

Gândul poetuluiLuna de miere a poetuluiîncepe odată cu timpulmenit cuvintelorcare agăţate în cârligele revelaţiilorsunt ca filigranul meşteşugitla focul sacru al neuronilorsomnambuli

Gândul poetuluicernut prin sita de simţurirămâne neînchipuit de dulceterorizând jocul metafizic din alergătura copiluluiîntre spaţiul dintre mamă şi tatăpână invadează limitaversurilor ce aleargăprin celulele sanguinecând inima mereule împrăştie celor interesaţidibaci cultivându-leîn năbădăi comestibileştiind că fiecare va încolţipe pielea roditoare a celor ce le voro eternă clipă albastră

Ca sacrificiu supremmultiplicându-lese va decide să mai scape de eleîmpărţindu-le tuturorala nesfârşitul hectarelorde indiferenţă

Doar aşa gânditorul la toate va simţicum plăcerea de a creanaşte continuuîn rotundul azurului mişcarea pentruechilibrul universului

Suflând întunericul nopţiiCa şi păstrăvul eu înot contra tuturorlucrurilor în timpspre a fi adorat de îngeriicu aripi ca herminadecişi să mă poarte spre susca pe o surprizăcând memoria suflăîntunericul nopţiiîmi amplifică putereasă pot vindeca din durerile lumii

Toată insomnia din nevoiade rentabilitate

îmi înfometează sentimentele şi plutesc inteligent între viaţă şi vismereu perceptibil şi utilcelor ce mă caută prin ţărânapermisă până şi greierilorînţelegându-mi înflorireape care o dăruiesc cuîncrâncenare întâmplărilor neerodate de zahărul din sânge

Singur, niciodatăM-am pomenit dintr-odatăplantat pe un vârfundeva deasupra înţelegerii aşa a vrut cinevacând pe nerăsuflate i-am suptde la sân laptele naivităţiiunde nimic şi nimeninu mă deranjeazăcă-mi stau mereu de veghe cuvintele

Atuncisimt suflarea voastră caldăcum vine ca o boareşi-mi topeşte puţin câte puţingheţarul tainei mele celulă cu celulă din care sunt alcătuit

Aşa sunt eu mereu accesibil căci am dărâmatîmprejmuirea mea cu cernedorind să rămân singur niciodată

De aceeaaştept să urlaţi cu toţiideodată la mineîncât prin vibraţia voastrăsă-mi stăpânesc linişteaîncă virginăa căutărilor sacrificându-mi până şi pielea purtând-o pe băţul tigruluidin gândirea meaprea înfierbântatăniciodată murind de fericire

Sunt mult prea fragedîncă şi casant mă simt

de aceea vă rog umilsă aveţi grijă cum umblaţicu sufletul meucând îl purtaţi în conştiinţelevoastre ca pe un vas elensă nu-i fie lovite marginilebucuriei anticecăci risipite genomul sentimentelorva trebui neapărat restauratpentru viitor

Fără răgazSă-mi alung îndoielile nu voi încerca să dărâmzidul conştiinţei ci voi căuta să înţeleg deplinexplicaţiile noului dicţionaral cunoaşteriituturor rosturilor dinbrăţara curcubeului inteligentîncă nerăsfoit în adâncurile culorilor

De teamă de multe ori tremursă nu fie cumva alungatdin primăvarăcu pietre de gânduriînflorite-ntre pleoape

Fără răgazalerg ca un copilneastâmpărat spre alte conceptede care să nu mă despart niciodatăiresponsabil

Toate anotimpurile au trecut prin mineaproape deodatăsfâşiindu-mi durerea din sângele disperăriicu ghearele lor de bucurielustruite cu dragostea altora

Neîncrederile moracum explodând de lumină

Poeme deziua Floriilor

30


Poezie

UN ALT DULCETrebuie să mai existe şi o altă lu-minăun alt legământ,un altfel de cuvânt,o altă înălţare,o altă cădere.

Trebuie să mai existe şi un altfelde raialtă ispită,alt măr,alt şarpealtă moarte.

Doamne, trebuie să mai existe şi alte iubiri,alt neant,alt dulce,altă moarte,alt aici,alt departe.

Sigur trebuie să mai existe şi o altă lumină alt măralt şarpe,alt aici,alt departe altă moarte,alt chip şi mereuun alt eu....

ŢĂRÂNA ORBILORAud din adâncuri şoapte.

Nu strica totul, Doamne!

Nu mă lăsa să ghicesccă în afară de ADNnu am nimic comun cu ei!Sunt îngerul Tău de serviciu.

Trăiesc într-un prezent orb,calc pe o ţărână oarbă,beau apă dintr-o fântână oarbă,respir în rând cu nişte crucioarbe şi ele,iubesc o femeie care nu vrea săvadă,mă supun unor legi oarbe,şi voi fi îngropat într-un lut mut.

Ce orbiri vei mai fi inventat, Doamne,şi mi le-ai dăruitspre-a mă-nvăţa( cu ce temei!)tăcerea ce-i...

TRECUTUL DIN MÂINEIubito, ascultă plânsul acesteinopţi păgâne!Ieşi din iarba stelarăşi vorbeşte cu potecile pe caremi-ai ieşit în cale-ntâia oară,cu trecutul din ziua de mâine!Ascultă cântul acestei nopţi, fe-meie!Viaţa nu se încheie odată cu moarteaiar ploile iubirii noastren-au visele stoarse.

Iubito, să facem popas la margi-

nea ultimei mări,să aruncăm în sens invers strigă-tul vieţiicât să nu mai doarmă nimeni înunivers.

Bat clopotele a pustiu, iubito!Umbrele s-au rătăcit de mine.Numai vulcanul care sunta început să-şi înteţească văpaianecurmat.Sunt condamnatsă te iubesc din ce în ce mai mult.

DUPĂ FIECAREÎNFRÂNGERENe-ai fărâmiţat, Doamneprin aburii întunericuluilăsându-necopii ai unui timp orfan...

Ai risipitdeznădejdeaîntunericulne-ai colorat durerilestrăpunsede plumbii desfrâului...

Defilămca simple figurineluând forma timpului pe care îl trăimspălând golgota unui timp inform...

Dar Tunu îţi întorci faţa către noide parcă ceruls-ar fi golit de îngeri.

NESPUSELE SPUSEIcoanele s-au obişnuit cu rugăciunile omeneşti.Îngerii – mesageri peste vreme –vor începe să scrie poeme,încercând să punătotul în cuvinteşi lăsând tăceriicerurilor sfintetainele apuseîn neînţelesul nespuselor spuse.

Poeme de George Lixandru

31


Poezie

DăruireCai albi îmi zvâcnesc în gleznăşi un izvormă răneşteîn ceasul cuvintelor mele.

Lănci de argintmă străpungdar nu cad...

Mi-e trupul o ţintă -pădurepeste neliniştea mea...

AmintireÎmi amintesc de tineca de izvorul fără iertareşi nu mai ştiudacă muream sau nuaşteptându-te.

Atingeam valulşi umbra ta mă răscolea

tăindu-mă în două...Şi nu mai ştiu dacă erampartea intrată în apă sau obosita aşteptare.

Ecoul albastru al păsărilorfulgera gânditorul tău drum...

Stelele sunt toatedeasupra aceluiaşi ţărmCitim ca-ntr-o carte în caremarea şi-a uitat asfinţitul.

NeliniştiCum să te resping, inimă,jertfa cenuşiului searbădal zbaterii de fiecare zi!Cum să te resping, inimă,când a fi e mereu mai mult,mereu altceva decât el însuşi!Cum să te resping, inimă,prietenă până-n străfunduricu lumea întreagă!Cum să te resping, inimă,în aşteptarea ispititoruluipietrei filosofale a Poemului!Cum să te resping, inimă,tăcerea precuvintelor meleeu - non-eu!Cum să te resping, inimă,Noema golului plin!

UrcândCe mări se aprind?Ce veghe statornicăîmi descoperă chipul?

Orologii în flux şi corăbiiatât de aproapeurcând spre Ithaca!

ImagismeLa răspântia stelelorşerpii muşcăoctave senine.

Castelul lui Kafkaîn parabole deschisecurge verde.

Endecasilabiinebuni aleargăprin ploaie.

În plin tsunamidiscobolulsărută luna plină.

***Pe strada frunzelorla numărul şaptelocuieşteultima taină a nopţii,pas lângă pas,armură pentru verde -trec doruripe sub ceaţa oglinzilor,cuvânt lângă cuvânt,ardere până-n zori...Cine spunecă-mi joc nenoroculpe o potcoavă de fum?...

LentoareNu ştiu dacă am murit de tot,dar sigur ştiucă mor în fiecare noaptestrivităde sângele zorilor...Dimineaţaconduc cortegiul la garăşi nu observ căstrada şi-a fisuratglezna dreaptă strigând:- Ava,

unde e sufletul nopţii?...

Cântec de noiCu tălpile goalecolindprin seminţe de macstrigându-te...

Şoaptă mută,descântă-misângele ierbiiîn potirul cerului!

Strânge-mi sufletulcu braţele talede dor sihăstritîn pântecul nopţii...

Flămânde metaforenemuresc în flăcări albastre cântec de noi!

AulicăNebună -foamea de ţărânăa şarpelui orb.

Flăcări şi săbii -scut de albastruîn raiul silabelor...

Ierburi amareîmi plângcălcâiul înţepat.

NocturnăLa răspântia visuluicâine flămând -dorul mă latră...

Pribeag -albastrul inimii!

Poeme deNicoletaMilea

32


Poezie

Meditaţie la vârsta a III-a (2)Simt cum din mine viaţa, încet, încet se scurgeCum din trupu-mi sufletu-i pregătit sa zboareSpre cer sau cine ştie, spre alta întrupareLăsând trupul instanţei, puterii demiurge

Zadarnic cere trupul, la suflet îndurareTrupul bătrân şi gârbov, sufletul veşnic tânărNu mai pot fi un cuplu, trudind umăr la umărNepotrivirea naşte, cumplita separare

La senectute moartea-i, logic divorţ în careSufletul june prim, vivace si zburdalnicNu mai suporta trupul, îmbătrânit şi jalnicPărăsindu-l fără, regret si ezitare

Dar la juneţe moartea-i, vis îngropat în noapteFiindcă-a răpi o viaţă, tânără şi fericeÎnseamnă-a secera, grâu abia dat în spiceSau a culege pomul, cu roadele necoapte

De-aceea conştient, de imprudenta-mi faptăSocot că Domnul Sfânt, la ceas de recrutareCând cheamă-n oastea Sa şi tinere vlăstareComite fapta cea mai, crudă si nedreaptă

Dar risc acest păcat, din trist motiv, şi-anumeLa doua-ş trei de ani, Domnul răpit-a miePrea buna-ncântătoarea, ingenua-mi soţieDăinuind cu-n vlăstar, doar de 2 ani pe lume

Poeme deGheorgheRâmboiu

Bursucani

Sonet pentru o speranţăCopleşit de-atâtea gânduriTriste despre-a noastră staremă tot sâcâie-o-ntrebare:Cui slujesc a-mele rânduri?

De ce-aştern eu versuri oareCa pe nestemate prunduri?Când suntem apa, ce-n vaduriCurge peste şi n-o doare?

Către cine-ndrept eu versul?Când speranţă-i interesulDe-a se mai citi o carte?

Dar cum speranţa nu moareVoi scrie-n continuare

Pentru viaţa, fără moarte.

Omagiu despre scriitoriScriind dai nobil sens gândiriiPlăsmuind artă din cuvântEternă faclă pe pământHrană mentală omenirii

Trudind pe un sanctuar sfântArhanghelii literaturiiîmpodobesc trupul culturiiCu arta dulcelui cuvânt

Slujindu-şi cu nalt crez menireaPreavrednicilor scriitoriLe fie, viaţa numai floriŞi sempiternă amintirea.

Sonet de varălui George TopârceanuS-au dus si zăpada si gerulTrecut-a-n zbor si primăvaraCe blândă si tandră e varaSi boltă de-azur este cerul

Natura-si dezvoltă povara:Cum flora, ce-adulmecă cerulCum fauna ce-si duce misterulSub aripi de soare ca para

Admir curcubeiele-n ploaieA soarelui sfântă văpaieSusur de pâraie alpine

Smaraldul si rodul naturii...Grădină de rai a scripturiiE vara, si-n jur e doar bine

Meditaţie la vârsta a III-a(1)O, dulce tinereţe!De ce mă părăseştiLăsându-mi trupulFără vigoare, strălucire, voioşie...?!?Te rog nu pleca!Nu întoarce doar capulŞi nu-mi zâmbi doar.Nu-mi face numaiSemne cu mâna....De adieAşieaptă-mă, te rogVreau să te prind...Am alergat după eaDar n-am ajuns-o

Adulmecându-i urmeleAm găsit doar tolba ei

Plină cu amintiri de neuitat.Când tinereţea-i doar un dorCând înţelepciuneaContrabalansează fericitFizicul si spiritul,Ofilite de implacabilul timpCugei si scriuSemn ca exişi,(Cum filozofând spunea Descartes)Şi-s tare fericiiCă mintea mi-e încă lucidăCă mâna mea mai poate încăAstenie pe hârtie.Stihuri.

33


Poezie

VoievodinaEmil Perşa

Scriu o scrisoare şi un poemAşezat la masa cărţilor tipărite înTipografia limbii româneSă le citească românii din Voivodina Sub cerul străluminat de şirul de Făclii aprinse de strămoşii dinBanat pe dealul primăverii,Bat clopote de aur în bisericile valaheConstruite la Novi SadSă se audă la Timişoara şi în Ierusalim în catedrala învieriiIar când soarele răsare, în Cerul românescCitesc un manuscris daco-romanScris pe pagina antichităţii undeSunt reproduse case şi destine.

Desfăşor pe Scinul negru harta:„România Mare”Să privesc voivodina între hotareLatine între arborii înverziţi pe

Câmpul cu flori,Intru în Palatul CulturiiSă mă aşez la masa trecutului byzantinSă descopăr viaţa în evul mediu peDrumul verde unde-s construite două castele,Mă duc pe terasa magilorSă mă aşez pe scaunul cerului romanAntichitate luminat de un grup de stele,Trubadur român pe scena cuvântului latin

Lumina din voivodina pluteşte pe Dunărea bătrânăSă strălucească în Cetatea Albă construită de Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt,Să ajungă în Dacia romană laSarmisegetusa şi în orizontul RenaşteriiUnde-s construite oraşe latine deStrămoşii ce-au trăit în patria română,Intru în Parcul UniriiSă mă aşez pe banca împăratului TraianSă scriu un poem istoric subSoarele răsărit în voivodinaSă lumineze în Olimp pe Zeus lângă o zână,Să citesc o cronică veche de undeSă-l privesc pe voievodul Mircea cel BătrânCălare la Rovine subCerul Victoriei coborât în adieri de vânt.În voivodina trăiesc români lângă florile iubiriiPentru România şi pentru regele Burebista şiRegele Decebal sculptaţi în Piatra din CarpaţiLa Bucureşti regele Ferdinand şi regina MariaVultur de aurSă privească un regiment de infasnterie ceTrece pe sub Arcul de TriumfLuminat de o mare sărbătoare,Se aud clopote de vrajă ce bat în catedrale şiÎn biserici sunetul Unirii strămutat înVeacuri dintr-un vis pe o floare,Românii din Voivodina au în mâini crini albiŞi trandafiri roşiiSă viseze la porţile visului construite la Alba Iulia pe bulevardul 1 Decembrie 1918 şiLuminate de torţa reîntregirii aprinsă deUrmaşii români în iubire.

dintre ei stabilit în Belgia) iar aldoilea - doi autori proveniţi dinalte regiuni, actualmente trăitoriîn România.

Pentru că scriitorii albanezi re-cenzaţi nu sunt cunoscuţi în Ro-mânia, Monica Mureşan leprezintă câteva date biografice ne-cesare, înainte de a-i analiza sti-listic. Recenzenta observă uneletrăsături comune poeţilor prove-niţi din regiunea Kosovo: tristeţeaprodusă de idealul naţional nere-zolvat, gravitatea expresiei, atitu-dinea civică, pendularea întreplanul real şi cel fantastic, uimirea

în faţa miracolului natu-rii, culti va- rea poeziei dedragoste. E reconfortantsă regăsim aceste teme debun simţ, chiar dacă nu în

mari construcţii lirice, azi când sepractică, şi la noi, în mare măsură,stimulată de criticii cu notorie-tate, o poezie post - modernistăpornografică sau demolatoare,care ia în derizoriu orice temăsacră, de la patrie la Dumnezeu.Monica Mureşan analizează cuminuţiozitate textele poeţi- lor re-cenzaţi, relevând şi caracteristicileparticulare stilistice. Sunt anali-zaţi poeţii: Sali Bashota, MiradijeRamiqi, Ibrahim Kadriu, IbrahimBerisha, Sabile Keçmezi- Ba sha,Basri Çapriqi, Nex hat Rehxa,

Hysen Këqiku, Adem Zapllu z ha,Skënder Sherifi, Nuri Plaku, Wil-heme Vranari Haxhiraj, Sorin Ar-bănaş (România) şi Baki Ymeri.

5.C o n c l u z i iMonica Mureşan abor-dează cu talent mai multe

genuri literare, dar ea rămâne, înprimul rând o poetă lirică demnăde luat în seamă. Valoarea texte-lor ei este atestată prin publicarealor în majoritatea revistelor cul tu-rale autohtone. De la volum lavolum, stilul autoarei capătă dis-tincţie şi forţă de exprimare. Si-tuaţia precară a scriitoruluicontemporan o face să ia atitudinecivică. Originalitatea stilului eispecific o impune pe Monica Mu-reşan ca pe o poetă remarcabilă înpeisajul literaturii contemporane.

Medalion literarContinuare din pagina 27

34


Poezie

Eccoti, nuda dei tuoielementi,atomi che vibraron un tempo,intoccabile,pazienza e vana speranza..un semitono di bellezzaresta.Lascia lo spazio vaneggiar e me morir,l'alea aggrovigliatache si dipana e danza, danza all'ombra d'un cielo cupo,gronda tesa e mare in tempesta.Priva,spoglia della tua essenza,chimica imperfetta;un semidio di bellezzaresta..

Iată-te, goalădin elementele tale,atomi care vibrară odată,neatinsă,răbdare şi vană speranţă...un semiton de frumuseţerămâne.Lasă spaţiul să aiurezeşi pe mine să mor,soarta încâlcităcare se depanează şi dansează,danseazăla umbra unui cer întunecat,jgheab întins şi mare furtunoasă.Lipsită,despuiată esenţei tale,chimie imperfectă;un semizeu de frumuseţerămâne..

Sorge l'acqua,è terra fertileove la tua voce si fa carne;spogliami di finte sembianze,del tuo olio rendimi graziaché a nuova vita io risorga;tu, fonte d'acqua pura,i pesci danzan al tuo cantoed io vibro nell'etereov'eterno mi sollevi.Non ho che scender nella valle,senza timor scordar l'oblioe, solo, cercartiov'è miele, ov'è latte;come cieco vagar e toccarti

a nord di Sion,là dov'al fin possa trovar pace.

Apa izvorăşte,e pamântul fertilunde glasul tău se face trup;despoaie-mă detrăsăturile prefăcute,din uleiul tău redă-mi iertaresă reînvii într-o viaţă nouă;tu, izvor de apă pură,peştele dansează la cântul tăuşi eu vibrez în eterunde etern mă ridici.N-am decât să cobor în vale,fără teamă să uit uitareaşi, singur,să te cautunde e miere, unde e lapte;ca orb să colind şi să te atingla nord de Sion,acolo unde în finepot să-mi găsesc pace.

Ho perso,quell'immagine riflette il tuo ego;non capivose mi portavi lontanoe quel lontano così adultoera pianto di bambino..un deserto di stoppie,un cacciatore nano,la nebbia e un focolare,l'anatra stride e mi fugge..lo specchio d'acqua non ha pesoma trasparee l'immagine riflette il mio ego.Una steppa adorna di mistero,l'autunno che la bestia nasconde

e dalla roggia color sanguel'airone si distrae e volaportandomi via..

Am pierdut,imaginea aceea reflectează egoul tău;nu înţelegeamdacă mă duceai departeşi acel departe aşa adultera plânsul de copil...un deşert de mirişti,un vânător scund,ceaţă si o sobă,raţa pârâie şi mă fuge...oglinda apei n-are greutatedar transpareşi imaginea reflectează egoul meu.o stepă ornată de mister,toamna care bestia ascundeşi din rigola culoare de sângebâtlanul se distrage şi zboarăaducându-mă...

Maestra, tu m'insegni,la strada è cortaed è già scuola..Maestra, tu m'ascolti,un gabbiano ioed è pudorenell'altalena che gli anni muove.Non ho timore,son nudo innanzi a te,un bimbo e la sua madre.Dammi voce ch'io possa parlareperché tacere è lento soffrire;dammi la mano ch'io possa toc-careperché nell'istante il sereno vive.

Maestră, tu îmi predai,drumul e scurtşi e deja şcoala..Maestră, tu mă asculţi,un pescăruş euşi e pudoareîn leagăn care anii mişcă.Nu mi-e teamă,sunt gol faţă de tine,un copil şi mama lui.Dă-mi voce să eu pot vorbifiindcă tăcere estedurerea înceată;dă-mi mâna să eu pot atingefiindcă în momentulăla seninul trăieşte.

Poeme de LucaCipolla - Italia

Cuvântînainte

Ştefan Petra

Dicţionarul de faţă a fost alcă-tuit în scopul acoperirii unei nevoice se resimte, credem noi, prinlipsa pe piaţa cărţii a unui dicţio-nar de factură medicală pentruelevi, dar cu un profil ceva mailarg, cu referire la promovarea să-nătăţii în general, la educaţia sa-nitară, care are un loc din ce în cemai pronunţat în ansamblul edu-caţional, inclusiv ca materie desine stătătoare, şi care constituie,în acelaşi timp, de mulţi ani şi do-meniul de activitate şi specializa-rea proprie.

În concepţia noastră, dicţiona-rul de faţă, de promovare a sănă-tăţii, cuprinde un spectru mai largde teme, şi anume:

1.termeni medicali pro-priu-zişi, cu referire laanatomie, fiziologie, boli,

simptome, prevenţie şi tratament,aparataj medical şi analize de la-borator;

2.limbajul medical curent,încărcat de neologisme,cât şi de termeni specifici

domeniului, adesea dificil de înţe-les pentru cei din afara instituţiilorsanitare;

3.termeni din domeniulfarmaceutic, întâlniţi maides în diversele prospecte

ale medicamentelor, utilizate decătre subiecţi ori de cei apropiaţilor – familie, cunoscuţi;

4.termeni specifici promovă-rii sănătăţii, ce abordeazătemele mari ale acestui do-

meniu, cum ar fi: stil de viaţă sănă-tos, ce cuprinde şi elemente depsihologie socială ori triada sex-dra-goste-familie; alimentaţie sănă-toasă; apoi lupta antidrog,cuprinzând drogurile ilegale, dar şitutunul, alcoolul şi cafeaua; plan-ning-ul familial – cu probleme deeducaţie sexuală, contracepţie, rela-ţii între sexe, boli cu transmitere se-xuală, dar şi HIV/SIDA; cancer;TBC; problematica vârstnicilor; epi-demiologie ş.a.

5.clarificarea sensurilorunor cuvinte, îndeosebineologisme, din păcate

adesea cunoscute doar superficialori chiar necunoscute şi folositeprea de multe ori în sens greşit;

6.termeni din cercetareamedicală şi socială, din ceîn ce mai uzitaţi şi cunos-

cuţi în societatea contemporană,atât prin gama largă de chestio-nare socio-medicale, cât şi prin in-formaţiile la zi din mass media;

7.anexe ce cuprind o gamălargă de informaţii, cre-dem noi, utile celor inte-

resaţi (tabel alimente, vitamine,boli contagioase, indicatori statis-tici ş.a.).

Suntem extrem de conştienţică selecţia noastră este una su-biectivă în ultimă analiză, putândfi deci oricând pusă în discuţie oriîmbunătăţită pe viitor de noi saude către alţi autori.

Am încercat totuşi să realizămun dicţionar de specialitate pentruuzul elevilor de liceu mai ales, darnu numai, în condiţiile în care cul-tura acestora în domeniu cât şicea generală prezintă variaţiifoarte largi, în general în scădere,în funcţie de mediul de prove-nienţă şi accesul la informaţii, delocalitate (sat-oraş, oraş mic/maimare de ex.), sau de valoarea în-seşi a fiecărei şcolii în parte, careiarăşi este extrem de diferită chiarşi pentru acelaşi oraş ş.a.m.d.

35


***

Dicţionar de

promovarea sănătăţiişi sociologie medicală

36


Eveniment

Al Florin ŢENE

Urmare propuneriivenite din partea unormembrii ai ComitetuluiDirector al Ligii Scriito-rilor Români, începânddin acest an, organizaţianoastră profesională vaacorda premii autorilorale căror cărţi au apărutcu un an în urmă.

Acum, datorită faptu-lui că vom acorda premiipentru prima dată, înacest context comisiaformată din scriitori,membrii ai Ligii Scriito-rilor, a luat în conside-rare cărţile apărute şipiesele de teatru, din ul-tima perioadă, de când s-a înfiinţat organizaţianoastră, şi sosite peadresa Ligii.

Premiile s-au acordatscriitorilor indiferentdin ce organizaţie profe-sională fac parte autorii:Liga Scriitorilor, Uni-unea Scriitorilor sau alteasociaţii scriitoriceşti.Motivul fiind, că aceste

cărţi au fost scrise pentrucititorii români, în inte-riorul literaturii române,şi nu pentru o anumeasociaţie scriitoricească,sau grupare. Din princi-piu Liga Scriitorilor Ro-mâni nu agreeazăpartizanatul, exclusivis-mul şi vedetismul. Încontinuare prezentăm

Lista premiilor ligiiscriitorilor:

Poezie

1. „Alergând dupăfluturi”, de Gavril Moisa( Cluj-Napoca).

2. „Dodecareflecţii”,de Raveca Vlaşin (Dej)

3. „Gânduri la margi-nea lumii”, de GeorgeBaciu (Domneşti)

Proză

1. „Paiaţe”, de Ion Ve-lica (Petroşani)

2. „Cărările destinu-lui”, de Toader T. Ungu-reanu (Gherla)

3 „Sonia”, de Iulian

Dămcuş (Gherla).

Critică literară

1. „Vremea sintagme-lor”, de Menuţ Maximi-nian (Bistriţa)

Istorie literară

1. „Scriitori oltenipostrevoluţionari”, deMihai Marcu (Craiova)

2. „Gib I. Mihăescu”de Emil Istocescu (Dră-găşani)

3. „Sfântul Nicodimde la Tismana”, de Nico-lae N. Tomoniu (Tis-mana)

Monografie, memo-rialistică şi jurnal li-

terar

1. „Mânăstiri şi schi-turi din judeţul Vâlcea“,de Eugen Petrescu (Rm.Vâlcea)

2. „O viaţă pe şantie-rele luminii”“, de MariusMălai (Cluj-Napoca)

Teatru

1. „Teatru”, de IonConstantinescu (Cluj-Napoca)

2. „Teatru”, de DoruMoţoc (Rm. Vâlcea)

Eseu

1. „Pragul de sus “, deDumitru Velea (Petro-şani)

� � �

Datorită număruluimare de cărţi bune apă-rute şi primate de LigaScriitorilor, comisia ahotărât să premieze maimulţi autori şi volumelelor. Cărţile viitoare aleautorilor premiaţi vor fipublicate de editura”DACIA XXI” în colecţiaDUO a Ligii Scriitorilor

În două săptămâni vafi anunţată LISTA PRE-MIAŢILOR.

PremiileLigii

ScriitorilorRomâni

2010

37


Eveniment

În luna aprilie, la Târ-govişte, s-a ţinut primaediţie a festivalului „Înnumele poetului, în nu-mele poeziei”. Acest eve-niment a avut locdatorită osârdiei profe-soarei Alina Safta si s-acompus din doua sec-ţiuni. Prima s-a desfăşu-rat pe 11 aprilie la Şcoala,,Tudor Vladimirescu(unde Cezar Ivănescupoposea deseori adu-nând în jurul lui mulţiîndrăgostiţi si creatori,de poezie), în prezenţaunor scriitori dâmbovi-ţeni, cadre didactice sielevi care au omagiatprin vers şi amintire pecel care a fost şi a rămasmarele Cezar Ivănescu.

Cea de-a doua parte afestivalului s-a ţinut, pe12 aprilie, la BibliotecaJudeţeană „ Ion HeliadeRădulescu”, ,în compa-

nia unui numeros audi-toriu, unde au fost pre-zentaţi şi s-a recitat dinoperele unor poeţi târgo-vişteni dispăruţi, Mihail

I. Vlad şi ConstantinVirgil Bănescu, dar şi aunora trăitori precumIoana Geacăr, AnişoaraBârlea, Grigore Grigore,Ion Iancu Vale, Seba-stian Drăgan, RomulusGandy Georgescu şi alţii.Tot aici s-a iniţiat si unconcurs de creaţie lite-rar-artistică, pentruelevi, soldat cu diplomesi premii.

De remarcat aportulefectiv şi afectiv al profe-soarei Carmen Vădan,director al Bibliotecii Ju-deţene , al profesoruluiGheorghe Badea, direc-torul şcolii „Tudor Vladi-mirescu” şi a implicăriiinspectorilor şcolari Ani-şoara Bârlea şi Ofelia Tă-nase.

Iată, aşadar, un înce-put. Să sperăm că nu varămâne doar atât, şi că elva deveni o acţiune cul-turală perenă, de răsunetşi de importanţă naţio-nală.

I.I.V.

La Târgovişte,

Concurs Naţionalde Poezie

Safta Alina

Oriunde se adună câ-ţiva oameni, copii în nu-mele poeziei, acolo senaşte frumosul şi cândfrumosul ia forma cu-vântului, poeziei, parcăşi lumea se schimbă,soarele ne zâmbeşte,viaţa ia o altă strălucire.

Cunoscându-l pe poe-tul Cezar Ivănescu, amdescoperit parcă acel cu-vânt ,,vulcan”, poeziacare surprinde, şochează,aduce cu ea o undă demelancolie şi profundăcufundare în mesajulcreaţiei şi rostul ei.

Astăzi este o zi deose-bită, în care poezia luiCezar Ivănescu iese laiveală, începe să trăiască,să fie vie. Poetul este ală-turi de noi prin poezie,inimile vibrează toate peacele străluciri de versuriinegalabile. Muzica seînalţă parcă în sfereleuniversalităţii creaţiei.

Moartea este şi eaeclipsată de puterea deneînvins a creaţiei.

Poezia, cea care neface să ne adunăm în nu-mele valorii, frumosului,nemuririi ne-afăcut să trăimmomente unice

În numele poetului,în numele poeziei

�

Cezar Ivănescu

38


Eveniment

pe data de 11aprilie 2011.Parcă având bi-

necuvântarea poetului,ne-am adunat din nou înnumele poeziei. Triste-ţea determinată de lipsapoetului, a fost copleşităde muzicalitatea şi diver-sitatea tematică a creaţii-lor lui Cezar Ivănescu.Poetul nu mai este, dar,de acolo, ne îndrumăpaşii spre magia creaţiei.Elevi de vârste diferiteau evidenţiat faptul căpoezia face ca sufletelenoastre să vibreze.

Scriitori, profesori,elevi au demonstrat încăo dată că poezia aduce cuea valoarea, profunzi-mea, frumuseţea. Scrii-torii, Ion Iancu Vale,Ioana Geacăr, SebastianDrăgan, George Geacărau fost şi anul acesta ală-turi de activităţile desfă-şurate în Şcoala Tudor

Vladimirescu, dedicatepoetului Cezar Ivănescu.Profesorii şi învăţătoriis-au implicat în organi-zarea activităţilor şi aureuşit să dea valoare şifrumuseţe activităţii lite-rar –artistice: Directorprofesor GheorgheBadea, profesor AlinaSafta, organizator Festi-val, profesor CristinaVoicu, învăţător RodicaVoicu, învăţător AdrianaPloscaru- responsabilecu organizarea, învăţă-tor Gabriela Mareş, învă-ţător Bianca Barbu,învăţător Maria Vlăs-ceanu, bibliotecar Ma-riana Grigorescu, pro -fe sor Paulina Matei.

Vârsta nu are impor-tanţă când este vorba demagia poeziei, astfel căni s-au alăturat elevi dela 7 la 18 ani, ceea ce do-vedeşte că versul ne facepe toţi să vibrăm.

Elevii s-au remarcatprin recitări, creaţie şireprezentare desen. Ele-vul Iustin Safta a impre-sionat prin modul încare a cântat o creaţie apoetului, ceea ce ne-aadus aminte de talentulinegalabil al mareluipoet.

Elevi din diferite ju-deţe au trimis creaţiilelor pornind de la versu-rile de neuitat: ,,!mă mirde steauă, steaua cumstrăluce / de unde ia lu-mina, unde-o duce...”alelui Cezar Ivănescu.

Fiecare întâlnire subsemnul poeziei, nu estealtceva decât o poartădeschisă spre magiacreaţiei şi spre promova-rea valorilor noastre.Poeţi, profesori, elevi şi-au exprimat trăirile şi audat strălucire evenimen-tului literar. Ce poate săfie mai frumos în lupta

cu timpul care ne face săfim mai puţin interesaţide ceea ce reprezintă va-loarea, profunzimea!

Poezia trebuie să fietrăită, adusă printreelevi şi aceştia să osimtă, să o trăiască, şinumai aşa, ei vor fi inte-resaţi de promovareaculturii, valorilor ne-amului. O astfel de abor-dare a textului literareste binevenită şi apre-ciată.

Festivalul de poezie,,În numele poetului, înnumele poeziei” sperămsă ne adune an de an,elevi, profesori, scriitorişi să ne bucurăm de totceea ce reprezintă fru-mos, profunzime, talent,pasiune, dăruire. O zi de-dicată poeziei, nu este al-tceva decât o formă depromovare a culturii, li-teraturii, frumosului.

Elena AdrianaCovei

Devenit deja o tradi-ţie a Centrului EUROPEDIRECT Târgovişte,spectacolul umanitar or-ganizat în preajma săr-bătorii ÎnvieriiDomnului a fost si deaceastă dată un succes.Tema de anul acesta afost TÂRGOVIŞTE-CAS-TELLON Carte fărăfrontiere şi a avut dreptscop donarea de cărţipentru românii din Spa-nia.

Cetăţenii s-au doveditdornici să sprijineaceastă cauză aşa că audonat cărţi chiar şi întimpul spectacolului. Pu-blicul a fost numeros şiastfel s-a contribuit sub-stanţial la creşterea nu-

mărului de volume al vii-

toarei biblioteci.

Programul artistic a

fost variat, reunind mu-

zica si dansul. Printre cei

prezenţi s-au aflat: Su-

prreM, Corul Centrului

de Reeducare Găeşti,

Formatia Penitenciaru-

lui Mărgineni, Corul Pe-

nitenciarului Târgşor,Ansamblul ONIRO alComunităţii elene dinTârgovişte, AnsamblulZAEDNO al Asociaţieibulgarilor din Târgo-vişte, Şcoala Micilor Ve-dete si alţii. Participanţiiau putut să se bucure deminunatele expoziţii deobiecte artizanale făcutede mână de către volun-tarii ED ori persoane pri-vate de libertate şi să le şiachiziţioneze.

Spectacolul a fostunul complet, iar cei carenu au donat cărţi o maipot face la sediul Centru-lui EUROPE DIRECTpână în data de 1 mai2011. Mulţumim Primă-riei Municipiului Târgo-vişte pentru sprijinulacordat si vă aşteptăm şicu alte ocazii.

Carte fărăfrontiere

�

39


***

Ion Iancu Vale pag. 3Dimitrie Grama 4Mircea Horia Simionescu 6Theodor Codreanu 7Adrian Marino 8Victor Sterom 9Grigore Grigore 9Mihai Antonescu 10Florentin Popescu 12Liu Xiaobo 13Lucian Gruia 14Victor Sterom 15Al. Florin Ţene 16Augustin Deac 17Vavila Popovici 18Veronica Strujan 20Gavril Moisa 21

Aurel Avram Stănescu 22Puiu Răducanu 23Alexandru Manafu 24Gheorghe Palel 25Lucian Gruia 26Melania Cuc 28Florea Turiac 29George Lixandru 30Nicoleta Milea 31Gheorghe Râmboiu Bursucani 32Emil Perşa 33Luca Cipolla 34Ştefan Petra 35Al. Florin Ţene 36Alina Safta 37Elena Adriana Covei 38Radu Mihai Crişan 40

În acest număr au semnat...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş � 0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Nicu Tănase, Florea Turiac

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, RepublicaMoldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Cei care doresc să intre în posesiarevistei „Climate literare“

în format tipografic,sunt rugaţi să solicite acest lucru prin reperele de contact:

0722 702 578 (Vodafone) sau0741 732 122 (Orange),

[email protected] sauîn scris, pe adresa sediului revistei

(Târgovişte, Aleea Arcaşilor, bl. 36B,sc. B, ap. 23, parter).

Redacţia revistei

„Climate literare“mulţumeşte

domnului Marcel Ursupentru sprijinul acordat

la apariţia acestui număr,ocazie cu care îi urăm,

Domniei Sale şi celor dragi,

Paşte Fericit!

40

nr. 40 � aprilie 2011

Gardă la cuvânt

Radu Mihai CrişanE prea firesc ca în ţara

reputaţiilor uzurpate, ajurnaliştilor fără carte,administratorilor fărăştiinţă, profesorilor fărăelevi, academicieniloretc., într-o ţară undeaproape toţi reprezintănumai forma goală a cul-turii, nicidecum cuprin-sul, evreii, cari samănă însuperficialitatea munciicu generaţia actuală dinRomânia, călărind pefraze umanitare şi egali-tare(;) să ceară drepturiegale cu noi”. Cine ştiecât de departe suntemde-a urâ pe evrei – şiaceasta o poate pricepeorice om cu privirea clară- acela va vedea că întoate măsurile noastrerestrictive numai dreaptajudecată şi instinctul deconservare au jucat sin-gure rolul principal.

Domnia fanarioţilor aputrezit clasele noastresociale; aristocraţianoastră, din războinică şimândră ce era, a fost de-venit în cea mai mareparte servilă, încruci-şându-se cu stârpituragrecului modern, care etot atât de şiret, dar maicorupt decât evreul derând. Prin urmare clasaînaltă a societăţii noas-tre, care luase de la gre-

cul constantinopolitantoată lenea, tot bizanti-nismul, se lasă uşor în-ăduşită de ciocoimea ei,de foastele ei slugi, cari,fără nici o muncă meri-toasă pentru societate, seurcă repede în locul ve-chei aristocraţii, ce de-dese aşa de tare îndărăt.Se va găsi că lenea estecaracteristică românului„ridicat“, pentru că s-auşi ridicat din clase le-neşe, din privilegiaţimici. Rămânea deci osingură clasă munci-toare, din a cării esploa-tare trebuia să trăiascătoată societatea română- ţăranul. Dar chiar ex-ploatarea directă era omuncă prea grea pentruaristocraţia foştilor cafe-gii şi ciubuccii, de aceeaşi-au introdus pretutin-deni câte-un asociatactiv chezaro-crăiesc –câte-un evreu. Acelaşiproces se repetează însă.Precum ciocoimea aalungat pe boierii vechidin locul lor, tot astfelevreii, având numaidreptul de a cumpărabunuri imobile la ţară, arlua în mâni proprietateade mijloc, ai cărei aren-daşi sunt deja astăzi, iarneamul românesc arajunge cu desăvârşireproletar”. „Pericolul nueste în împrejurarea căevreii ar acapara toatăproprietatea, ci într-aceea că ei nu sunt – nupot fi români, precum în

genere nu sunt nici pot figermani, engleji, fran-ţuji, italiani. De ce să neînşelăm de bună voie,arătând că înlăuntrulaltor naţii ei au ajuns lacutare sau cutare grad decultură? Nu vedem azi căsimţământul de rasă emai puternic în ei decâtpatri - otismul, decât iu-birea pentru naţia înmijlocul căreia trăiesc?

Nu-i vedem formândprin alianţa izraelită ointernaţională curat e -bra ică, după a noastrăpărere mai periculoasă,pentru ca mai minci-noasă, decât cea a lucră-torilor sau aceea aiezuiţilor? Căci acestedouă din urmă repre-zintă un ideal – fals idealla amândoi, dar avândfiecare partea sa eternă,dragă omeniei”. „Ceadintâi se bazează pe sfin-ţenia muncii, pe convin-gerea cu totul dreaptă cămunca temeinică estesingura îndreptăţire peacest Pământ; dar pe daaltă parte acelaşi idealnu recunoaşte capitaliza-rea muncii şi înnobilareaei sub forma artei, a lite-raturii, a ştiinţei, carifără acea capitalizare n-ar fi cu putinţă. Dacă li-bertatea muncii pro -ductive este motorul so-cietăţii, sâmburele ca re-idă consistenţă este capi-talul. Împăcarea în tremuncă şi capital va fipoate grea, este poatechiar cu neputinţă; dar

tendenţa ca atare ră-mâne în sine ideală, con-formă cu religia creştinăîn partea ei etică. Iezui-tismul, pe de altă parte,consistă iarăşi pe-o ra-ţionare parte dreaptă,[parte] falsă. Înteme -indu-se pe teoria, subîn-ţeleasă tacite, foartepesimistă, că partea ceamai mare a oamenilornu ştie a face o între-buinţare dreaptă de pu-ţinele dramuri de criericu cari i-a înzestrat na-tura, că acea parte, lăsatăîn voia liberă a instincte-lor sale, e roabă pântecu-lui şi unealtă în mâinileşarlatanilor de tot soiul,care ştiu să-i linguşeascăpatimile rele, iezuitismula încercat a ţinea claselede jos într-un binefăcă-tor semiîntuneric, pu-nându-şi drept ţintă nucultivarea minţii, căcidesperase a scoate tran-dafiri dintr-o buruianărea şi menită orbirei – cicaracterul prin credinţemetafizice. De aceea seva găsi preste tot că po-poarele catolice sunt maivesele şi mai frumoasedecât cele protestante,tocmai pentru că aceastăBiserică a abstras de lacultura minţii şi a avut învedere numai îmblânzi-rea, înfrumuseţarea sim-ţimentelor prin muzică,sculptură, arhitectură,zugrăvie şi prin credinţecare se sustrăgeau prinsfinţenia lor de la oricecontroversă. Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răulorganic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (13)

Documents

41 Ion Iancu Valeclimate.literare.ro/arhiva/41.pdf · 2013-12-20 · Ion Iancu Vale M-ai întrebat odată, dacă o să-mi pară rău, dacă mă va durea, dacă voi plânge în si-tuaţia