53210561 Compozitie Urbana Vol 1 Repere

5/7/2018 53210561 Compozitie Urbana Vol 1 Repere - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/53210561-compozitie-urbana-vol-1-repere 1/76

r

'wi

COMPOZITIE URBANA



COMPOZITIE

URBANA

VOL. I

REPERE

"Forma unui oras este mai mult 0opera a timpului decat 0opera de arhitectura"

Leonce Reynaud -" Traite d 'architecture" - vol. II,p. 579 (1858)

1992



Lucrarea de fata a fost realizata de

P ie rre P inon

pentru

Serviciul Telmic de Urbanism

Directia de Arhitectura ~iUrbanism

Ministerul Echipamentelor, Locuintelor si Transporturilor

Franta

Les Editions du STU

Arche de la Defence

92055 Paris La Defence cedex 04

ISBN: 2-11-082079-9

Responsabil de lucrare din partea Serviciului Telmic de Urbanism:

Dominique Dupres-Henri

Elaborarea Iucrarii a fost urmarita de un grup de lucru din care au facut parte:

Paul Checcaglini, Josee Landrieu, Yves Belmont, Ariella Masboungi, Jean-Claude Jager

Traducere ~i telmoredactare:

Arh. Sorin Nistor



CUPRINS

PREFATA .5

cu·vANT INAINTE 6

PROBLEMATICA URBANA 9

De Ia design urban la urbanism: cine proiecteaza orasele? 9

Orasul ~i istoria I'I

CO'MPOZITIA URBANA 12

Compozitia urbana ~ constructie a formelor spatiale ]2

Dimensiunea temporala a compozitiei urbane - modalitati de manifestare IS

Tipologie , 17

Modele 18

,

Contextul. 20

Sit-ul construit , 20

Urme ale modurilor trecute de ocupare 24

Faze de constituire 25

Modificari destructurante 27

Interventii urbane 29

Creatii , 29

Extinderi. , 29

Substitutii, 29

Compozitia urbana in viata oraselor 33

INSTRUMENTE COMPOZITIONALE S f MODURI DE INTERVENTIE 34

Traseele 34

Trasee virtuale sau generatoare 35

Trasee concrete sau rezultante 37

Decupajele .40

Decupajela scara mare: fragmente de eras .40

Decupaje la scara mica: parcelarul .. 4]

Decupajul spatiilor publice si al spatiilor private 42

Limite si aliniamente ale cadrului construit.. 44



INSTRUMENTE PRJNCIPALE ALE COMPOZITIEI: MODURJLE DE INTERVENTIE .45

Topologia .45

Geometria 46

Dimensionarea 46

Compozitia ea sinteza: simetria .47

NTVELE DE INTERVENTIE 48

Circulatiile , 48

Parcelarul. .48

Cadrul construit 50

MODALlT A .TI DE REALIZARE A COMPOZITIILOR 51

Cornpozitia prin diviziune 51

Compozitia prin aditionare 51

Cornpozitia prin multiplicare 51

Compozitii mixte 52

COMPOZITIA URBANA ~l TIPOLOGIA ARlllTECTURALA. 54

ELEMENTE CONSTITUTIVE 56

Strada 56

Insula 56

Cladirile tip bard 59

Marile ansambluri. 60

Ansambluri constituite 61

Ansamblurile "urbane" 61

Alte forme , 64

ORIGINI $1 EXPERIENTE 64

Inventia tramelor. 64

Marile compozitii urbane 67

Zonare si retele 67

Reantoarcerea la forma 67

CALHA. TILE UNEI COMPOZITlI URBANE 69

Glosar 70Bibliografie 72



PREFATA

Odata eu transformarile arhitecturale ~iurbane ce au avut Ic c in Franta la srar~itul anilor

80, atat profesionistii cat ~i faetorli de decizie au

devenit din ce in. ce mai consrienti de necesitatea

tratarii urbanismului in intregul sau ansamblu.

Nu se mai pune astfel doar problema

realizarii, in operatiile de extindere sau de

transfonnare a cartierelor, a cateva obiecte

arhitecturale frumoase, ci si cea a orgamzaruspatiului urban prin relationarea armonioasa a

formelor arhitecturale cu calitatea spatiului public

~ia peisajului urban.

Locuitorii oraselor au respins in mare

rnasura, mai ales in zonele de periferie, realizarile

urbanistiee din ultimii douazeci - treizeci de ani,

realizari ee au propus un model urban tara repere,fragmentat de infrastructuri, Tara 0 adevarata

identitate, ignorand adesea apropierea de vechile

centre, centre in care s-a faurit istoria oraselor.

Chiar operatiile de amenajare s-au realizat prin

juxtapuneri functionale de programe diferite, rura 0

grija deosebita pentru compozitia de ansamblu,modul de insertie in contextul existent sau relatiile

eu restul orasului.

E xig en tele co mpo zitie i urbane, ale

"design-ului" urban, ar trebui de acum inainte sa

capete 0 importanta mai mare in demersurile

urbanistice, situandu-se la mijlocuI distantei dintre

planificarea urbana si proieetarea de arhitectura.

Compozitia urbana constituie "cheia" noilor

proiecte urbane si a politieilor de recalificare

urbana. initiate aproape peste tot in Franta.

Transpunerea in practica a tramelor

urbane si a principiilor de organizare a spatiului

urban ar trebui de asemenea sa permita implantarea

de noi functiuni ~i programe, 0 sinteza intrepatrimoniu ~i modemitate, relationarea diverselor

tipologii ~i stiluri arhitecturale, dialogul lor eu

contextul urban ~i eu spatiul public, exprimarea

unei modernitati reinnoite in care arhitectura sa-si

reia Iocul cu t oa ta f or ta ei s ir nbo li ca s i e voca to a re .

Directia de Arhitecturii o J i Urbanism si-a

prop us sa imbunatateasca circulatia cunostintelor,

promovarea ~i difuzarea lor. Aceas ta Iuerare

privind compozitia urbana, initiate ~i condusa de

Serviciul Tehnic de Urbanism, se doreste 0

contributie la acest derners, reamintind

invatamintele istoriei dar ~i prezentand proiectecontemporane.

Lucrarea de fata nu este rezervata doar

celor initiati ~i sperarn ea ea sa serveasca drept

referinta tuturor eeIor implicati in problemele

urbane.

Jean Frebault

Sef al Directiei de Arhitectura si Urbanism

5



cuvANT lNAINTE

Cornpozitia urbana suscita astazi un

interes tot mal mare, dupa cum 0 dovedesc

numeroasele discursuri, artieole sau proiecte. Este

oare vorba despre un fenomen la moda sau de 0

evolutie durabila?

A devenit astazi clar esecul "urbanismului

rnarilor ansambluri" si al teoriilor ce i-au dat

nastere, Chiar daca aceasta forma de urbanism cu

bare ~i turnuri nu poate fi invinuita pentruproblemele soeiale ~i segregarea eu care se

confrunta numeroase orase, ea a contribuit in mare

rnasura la acestea.

In paralel, se manifests dorinta de a

intelege mai bine orasul traditional atat in ceea ce

priveste contextul (numeroase operatii urbane au

loc 'in cartierele existente) dlt ~i in ceea ce priveste

referintele (calitatile urbane indiscutabile ale

vechilor forme urbane). Este recunoscut astazi di

farmecul si complexitatea oraselor sunt legate

intr-o foarte mare masura de modul "sedimentar"

In care acestea evolueaza, ( ... )

Compozitia urbana nu este 0 descoperirerecenta, fiind 0 tehnica de design urban ce vizeaza

organizarea spatiala a oraselor conform unor trasee,

decupaje ~i moduri de oeupare a terenului,

necesitand un demers complex, eu interventii la

fiecare din nivelele implicate. ( . .. )

Care este miza cornpozitiei urbane?

Mai intiii, ea permite integrarea reusita a

unei opera!!i In sit, racordarea la tesutul urban

existent.

In al doilea rind, ea produce, printr-un

proces de continuitate cu alte forme din trecut,

forme urbane comprehensibile pentru toata lumea,

posedand calitati legate de claritatea reperelor, decontinuitate, lizibilitate si convivialitate.

in plus, claritatea statutului spatiilor

(public, privat), in coerenta cu modul de conceptie

si de utilizare, faciliteaza gestiunea acestor spatii,

in opozitie cu situatia dalelor urbane sau a altor

spatii supradimensionate ~i informale din marile

ansambluri,

$i in sfarsit, in special datorita

decupajelor, cornpozitia urbana face posibila

evolutia tesurului urban in timp.

Trebuie remarcat insa ca lara 0 abordare a

ansamblului componentelor politicilor urbane niciun fel de demers compozitional nu are sanse de a

se rnaterializa intr-un ansamblu viabil. Compozitia

urbana poseda reguli proprii ce trebuie nu doar

cunoscute, ci ~i stapanite inainte de a interveni

asupra cadrului urban.

Dominique Dupre-Henri

7



6



8



PROBLEMATICA URBANA

Orasul a devenit astazi un obiect al

dezbaterilor. Noile erase construite dupa razboi, ca

~i teoriile urbane care le-au dat nastere, au

imbiitranit, chiar daca provizoriu. Dezbaterile se

axeaza din nou asupra e se nti alu lu i: o ra su l i n sine, 0

entitate fizica diferita de alte forme de amenajare a

teritoriului, un loc ce nu poate f .Jnventat".

Daca problema "realizarii" orasului este

problema specifica, problema .formei" sale este

consecinta, Design-ul urban este diferit atilt fata de

amenajarea teritoriului cat ~ifata de proiectarea de

arhitectura, Desigur ca teritoriul furnizeaza

suportul si metodele de abordare, Ia fel cum

arhitectura furnizeaza elementele componente ale

unei culturi ce nu poate fi neglijata . Insa orasul este

mult mai mult decat un fragment din teritoriu si

mult mai mult dedit 0 aditionare de obiecte de

arhitectura. In consecinta, proiectarea urbana nu se

poate limita la asumarea constrangerilor teritoriului

si nici Ja a urma fluctuatiile modei arhitecturale,

De la design urban la urbanism: cine proiecteaza orasele?

Contrar asteptarilor, desi in mare masura

a fost "inventat" de arhitecti sensibili la formele

urbane, urbanismul a inceput progresiv, de pe Ja

mijlocul seeolului XX, sa neglijeze orasul toemai

in ceea ee priveste forme Ie urbane. Arta urbana s-a

diluat treptat intr-o planificare urbana ghidata de

considerati i in mod esential economice.

Incepand insa cu anii 80, c a ti va a r hi te ct i

au devenit actorii privilegiati ai unei tentative de

renastere a design-ului urban ~i a artei urbane,

datorita intelegerii largului refuz social al

urbanismului promovat In anii de dupa al doilea

razboi mondial.

Istoria cunoasterii urbane nu este liniara

datorita faptului ca proiectarea planurilor oraselor

(delimitarea terenurilor, trasa rea stra zilo r,

implantarea constructiilor ~icompozitia urbana) nu

a fost pana la 0 data recenta apanajul unei profesii

definite sau dotate cu un corpus de cunostinte

teoretice precise. Nimeni nu stie cu adevarat cine a

"proiectat" bastidele si orasele noi ale Evului

Mediu. Chiar daca inginerul militar sau arhitectul

au intervenit adesea in cursul secolelor "clasice" ,

incepand cu mijlocuI sec. XVIII inginerul de

drumuri si poduri ii va inlocui partial. Rolul

arhitectilor se restrange progresiv la

"mfrumusetari" punctuale (strapungeri sau

degajari deosebite). Simaria ramane neschimbata

din aces! punct de vedere si in cursul sec. XIX; in

pius, un alt fenomen se intercaleaza In partajul

dintre arhitecti ~i ingineri: fenomenul Haussmann.

Fara sa puna in discutie competentele

colaboratorilor sai, arhitecti ~i ingineri, prefectuI

lui Napoleon al III-lea aduee in prim plan figura

administratorului luminat care, asistat de un simplu

arhitect geometru, devine conceptor urban.

Acest mod de interventie urbana,

.haussmann-izareu", nu a fost msa pregatit de nici

o teorie clar prestabil i ta , Niei un tratat nu i-a

teoretizat rezultatele. Difuzarea acestui model s-a

facut doar prin lucrari monografice. 0 teorie

urbana nu va apare dedit mult mai tarziu, odata cu

lucrarile lui C. Sitte, Dr. Stuben si R. Unwin,

fondate pe studii istorice, precum ~i odata cu

"manifestul" desenat de canoe T. Gamier (La cite

industrielle, 1917). Abia la inceputul sec. XX

arhitectii vor .redescoperi" orasul,

Intre cele doua razbcaie se dezvolta 0

,,~coala franceza" de urbanism dominata de

arhitecti care, integrand noile preocupari sociale,

economice si tehnice, vor dezvolta 0 compozitie

urbana tipic franceza (L. Jaussely, H. Prost).

Aceasta ,,~coala" va deveni cunoscuta si in

America, ~i In Africa, ~iin Asia, desi realizarile pe

teritoriul Frantei sunt rare. Urbanismul promovat ar

putea fi considerat drept "c11Ituralist" ~i va fi

teoretizat de G. Bardet. Desi prezent in cadrul

operati i lor de reconstructie, va dispare destul de

brusc dupa al doilea razboi, fiind inlocult de un

urbanism .functionalist" sau "modernist" care

rnosteneste teoriile lui Le Corbusier, experienta

germana dintre cele doua razboaie ~i ideile CIAM.

Chiar daca aceste doua directii,

culturalista si modernism, impart de fapt conceptii

functionale destul de apropiate (igiena, Insorire,

circulatii rapide, zonificarea activitatilor),

exprimarea lor se face prin proieete formale total

diferite.

Prima directie ramane intr-o traditie

culturala european a, in timp ce a doua se exprima

printr-o ruptura (dorita de miscarile de avangarda)

eu aceasta traditie. Ruptura cu traditia are loc pe

baza unei teorii noi, adaptata si adesea simplificata

de catre proiectanti, teorie ce va intruni in final

adeziunea tuturor factorilor de decizie de dupa al

doiJea razboi. MotiveJe acestei adeziuni sunt

simple: pe de 0 parte noua teorie urbana raspunde

conditiilor socio-economice ~i ambitiilor tehnice

ale momentului, iar pe de aim parte reflecta

insusirea unanima a ideii ca 0 noua societate, cea

de dupa razboi, nu poate fi realizata dedit in noi

forme spatiale,

9



Henrichemont -lnceputu1 sec. XVII

La Roche-sur-Yon - oras nou fondat In timpul Primului Imperiu

Integrarea satului preexistent .

10



COMPOZITIA URBANA

Compozitia urbana ofera orasului 0 ordine

formala, astfel incat forma oricarui ansamblu

urban sa nu se datoreze unui fenomen aleatoriu, ci

unei i n te rven ti i s tapan it e ~i intelese ca atare. Pentru

oras, compozitia urbana reprezinta ceea cecompozitia de arhitectura reprezinta pentru 0

cladire,

Din punet de vedere etimologic, cuvantul

"componere" semnifica "a pune cu", Compozitia

conduce la 0 forma care va avea relatii cu alte

forme, 0 forma care alaturandu-se celor existente,

mai vechi sau mal noi, va accepta de a sem en ea si

alte forme in viitor, mai mult sau mai putin

previzibile.

Aceasta conceptie privind compozitia este

comuns atat arhitecturii cat §i orasului, Este

dealtfel remarcabil ca in compozitia de arhitectura

exista componente urbane.A compune un edificiu inseamna a tine

cont atat de raportul partilor cu intregul cat si de

raportul intregului §i partilor cu contextul urban.

Un plan se inscrie intr-o parcels, 0 fatada in

continuitatea frontului strada!. In cornpozitia

urbana, relatiile contextuale sunt mult mai

numeroase ~imal pregnante.

Dincolo tnsa de similaritatile dintre

compozitia de arhitectura si cea urbana exista 0

diferenta fundamentala datorita faptului ca

arhitectura ~i orasul nu au acelasi ritm temporal.

Daca arhitectura se reinoieste destul de repede -

cea contemporana chiar mai repede decat cea veche

- stru ctu rile urbane dureaza perioade mult mal

mari de timp. Astfel, daca proiectul arhitectural

poate avea ea finalitate pastrarea imaginii unei

cladiri condarnnate la disparitie ~itnlocuirea ei ell 0

alta rara 0modificare totala a contextului, proiectul

urban trebuie sa aiba ca finaJitate un proces care sa

poata primi 0 serie de imagini succesive, cele ale

diferitelor forme arhitecturale. Orasul trebuie sa fie

capabil sa primeasca aceste imagini printr-un moddeosebit de proiectare a formelor urbane, forme

care vor dura mai mult decit edificiile din care

sunt compuse.

Principala proprietate a cornpozitiei este

aceea ca transforma un ansamblu eventual disparat

intr-un tot, rezolvand contradictiile care apar atunci

cand cerintele ~i conditionarile proiectului sunt

numeroase. Nu trebuie insa sa-i supraestimam

importanta. Marile compozitii au lncercat

totdeauna sa construiasca coerente imposibile,

devenind deseori superficiale, fapt care nu a facut

dedit sa discrediteze ideea de cornpozitie urbana,unitatea aparenta m ascand sau eludand

contradictiile necesare. Fi1ra lndoiala, compozitia

urbana a pacatuit de multe ori prin ambitie ~i prin

alegerea gresita a obiectivelor pentru ca a neglijat

dimensiunea temporals prin compozitii statice si

artificiale care nu au raspuns unor constrangeri

economice §i tehnice.

Pentru a supravietui, compozitia urbana

trebuie sa-si regaseasca cornpetentele ~i

procedurile, pentru ca istoria prezinta numeroase

exemple de compozitii urbane eficace. lnainte de

toate, compozitla Ilrbilqa este 0 rehnica de punerein forma. Aceas ta forma nu trebuie confundata cu

motivatiile ei, nu trebuie redusa la semnificatiile ei.

Cornpozitia urbana" "Oeste 0 faza esentiala si

obligatorie a conceptiei urbane.

Cornpozitia urbana - constructie a formelor spatiale

Compozitia urbana este 0operatic mentala

care se exprima prin desen. Un oras trebuie desenat

inainte de a fi trasat si construit.

Desi exprirnata printr-un desen inteligibil

~i usor de recunoscut - 0 figura geometries ce

poate fi reprodusa prin copiere, compozitia apare in

urma unui proees de elaborare pe baza unor reguli

speciale - regulile de compozitie,

Una dintre aceste reguli, de exemplu,

permite realizarea unei cornpozitii prin repetarea

elementelor si prin articularea lor. Repetitia poate

fi de natura topologica, geometric a sau

dimensionala.

In general, regu1ile de compozitie pot fi

deduse doar din analiza planurilor, pentru ca autorii

lor si-au exprimat sau prezentat foarte rar maniera

de lucru. Sunt rare exceptiile in care astfel de

demersuri au fost explicitate. Doua exemple in

acest sens, desi raportate la arhitectura, sunt

marcante: ele apartin sec. XVI , prin Philibert De

l'Orme ~j sec. XX, prin Le Corbusier.

In capitolul intitulat .Artificii de trasare

geometricd" din lucrarea sa .Arhitecturd", aparuta

in 1567, Philibert De l'Orme prezinta 0 rnaniera de

a transforma 0 casa "gre~it conceputa sau

imperfecta" intr-una "fiumoasa ~iperfecta",Prima operatie pe care 0 face consta in

definirea unei axe compozitionale. Alege astfel 0

axa caretrece prin mijlocul corpului principal (A)

si construieste simetricul corpului (B) fata de

aceasta axa, completand apoi cornpozitia eli cateva

corpuri simetrice,

12



o parte a reconstructiei, mai ales marile

ansambluri din anii 60-70, s-a realizat conform

acestui urbanism "modem", privilegiindu-se

zonarea functionala ~i reteaua strada la,

juxtapunerea simpla a imobilelor de locuinte

colective neantrenand nici un fe l de relatie

morfologica cu circulatia, realizata si ea pe bazaunei trame sumare ce a lasat deoparte orice fel de

decupaj funciar, Singura contrapondere a saraciei

gandirii spatiale a fost, cateodata, la nivelul

planului general, elaborarea savanta a unor forme

~i figuri geometrice ce nu vor reusi totusi sa se

transfonne intr-un adevarat tesut urban.

Aceasta situatie, marcata in special de

saracia compozitiei urbane, a fost repusa in cauza

in anii 70. Vechile mari ansambiuri au trebuit

reabilitate si in unele cazuri chiar distruse.

Ineepand cu aceasta perioada a aparut 0 prima

tentativa de recucerire a "artei urbane", initial

bazata pe critica urbanismului "modem". Aceastatentative are un dublu aspect: un ii a rh it ec ti devin

constienti ca au datoria de a realiza .airbanul'' si in

acest sens pun in serviciul cauzei noile orientari

arhitecturale si urbane, in tirnp ce altii c on sid era c a

juxtapunerea unor obiecte ~i ansambluri de

arhitectura, lard alte reguli decat cele arhitecturale,

este suficienta pentru a crea "ora~ul".

Dezbaterea continua in anii 90: orasul

exista inaintea arhitecturii sau dupa aceasta?

Trebuie sa gandim mai intai orasul, ca forma : ; ; i

compozitie, inscriindu-i abia apoi arhitectura? Sau

din contra, sa ne gandim mai intai la arhitectura,

'.. presupunand ca orasul va apare singur, prin. ... aditionarea obiectelor arhitecturale? Opozantii nu

se "bat" insa pe acelasi teren, nieiunul dintre

protagonisti nu critica orasul ca atare, toti iubesc

orasul ~i vor sa lo cu ia sc a in el (pe cat posibil cat

mai aproape de centru). Cei care combat o ra su l si

poluarea nici macar nu intervin direct in dezbatere.

Exista Insa doua puncte de vedere care se

ignora: pe de 0parte eel al locuitorilor care iubesc

Orasul si istoria

Argumentele ill sprijinul ideii de renuntare

la orasul caracterizat de continuitate :;;i densitatedatorita irnposibilitatii reproducerii orasului

traditional nu sunt decat partial acceptabile,

Conform acestor argumente, orasul traditional,

fiind rezultatul unor sedimentari de-a lungul

timpului, nu ar putea fi proiectat in conditiile

actuale de nici un arhitect sau urbanist, nici macar

partial. Se trece astfel cu vederea ca de fapt nu este

yorba de a produce sau de a reproduce 0 parte de

oras, ci de a amorsa un proces.

A retlecta asupra orasului insearnna mai

intai a reflecta asupra evolutiei lui 'in timp, asupra

procesului de elaborare progresiva a acestuia,

creearea de conditii favorabile acestei elaborari, inprimuI rand a unei structuri funciare sau a oricarei

orasul In densitatea ~i continuitatea lui, virtuti de

neinlocuit ale spatiului cotidian, si pe de alta parte

eel al arhitectilor sau urbanistilor care doresc sa

realizeze "opere" originaIe ~i autonome, in care pe

primulloc se afla fie arhitectura, fie orasul,

Concret, opozitia dintre aparatorii

conceptiilor privind prioritatea arhitecturii sauorasului consta in opozitia dintre un oras dens :;;i

continuu in care obiectele ~i ansamblurile de

arhitectura se inscriu dupa reguli de acelasi ordin

cu cele ale orasului traditional si un oras com pus

prin juxtapunerea obiectelor ~i ansamblurilor de

arhitectura, a carui forma este dictata de criteriile

specifice arhitecturii.

Aceasta dezbatere dintre arhitecti este

vizibila in compunerea forme lor urbane, reflectand

conceptii ~i tendinte diferite, ca in cazu! proiectelor

:;;i realizarilor de la Nantes (Atlanpole) si Li1Ie

(Euralille). Aceste doua exemple arata deaItfel eli

factorii de decizie, alesii locali ~i administratia nusunt indiferenti la dezbaterea despre care s-a vorbit

mai inainte si a carei componenta estetica este

primordiala. Importanta pe care 0 are astazi

imaginea orasului, pe liinga probJemele obisnuite

de gestiune, incita angajarea in aceasta directie, iar

arhitectii, prin cuItura ~i personalitatea lor,

participa la constructia unor astfel de imagini.

Astazi, mai mult ca oricand, arhitecti care

si-au facut un renume prin realizarea de obiecte de

arhitectura sunt chemat i sa conceapa cartiere

intregi, desi multora Ie lipseste si timpul, si vointa

de a dobandi cuno st in te le specifice compozitiei

urbane. Ori, exists 0 mare diferenta intre unproiect de arhitectura si un proiect de urbanism.

Se va inscrie oare procesul actual de

accelerare a modelor arhitecturale in morfologia

noilor fragmente urbane? Si oare moda, atiit de

legitima in efemerul vestimentatiei (eventual ~i in

cel al arhitecturii), j'~iare locul i n conc ep ti a urbana

care angajeaza societatea ~itimpul?

alte forme de decupaj capabile sa absoarba

"urbanul" si sa suporte evolutii ,Nu este astfel yorba despre a reproduce

pitorescul sedimentar, rezultat al acumularilor

modificarilor aduse de fiecare epoca, ci de a regasi

in istorie procesele logice de evolutie si

transfonnare. Si deasemenea nu este yorba de

copierea unor astfel de procese, ci de folosirea lor

ea surse de inspiratie pentru a putea imagina altele,

profitand de istorie ca experimentare.

Renuntarea la "inventii" si analiza atenta a

compozitiilor urbane din trecut nu implica astfel

revenirea la fonnele urbane ale trecutului sau

realizarea de pastise dupa anumite forme

arhitecturale, chiar daca folosirea lor in anumitecircum stante limitate nu este exclusa aprioric.

11



Notele ~i observatiile lui Le Corbusier

arata persistenta preocuparilor compozitionale In

cadrul Miscarii Moderne; din pacate, tendinta

functionalists va "deturna" complet intelesul

compozitiei, ceea ceo! va mdreptati pe Le

Corbusier sa observe: "A compune, a realiza 0

compozitie, este 0 caracteristica a geniului urnan;in acest mod omul devine arhitect; compozitia da

un sens precis cuviintu!ui arhitecturii. Cornpozitia

nu se opune arhitecturii, desi exegeti obtuzi i-au

denaturat sensul, asociindu-l doar "produseJor"

academiste. Dar daca produsul este impur, vina nu

este nici a cuvantului, nici a notiunii pe care 0

desernneaza" , ("Defence de l'architecture" - 10

l'Architecture d'Aujourd'hui, 1933).

Un alt exemplu, de asta dam legat de

cadrul urban, se irnpune: este vorba despre

amenajarea unui centru monumental in jurul

Catedralei din Metz, propunere apartinand

lui I.-F. Blondella mijlocul sec. XVIII.Teoretician de arhitectura, l-F. Blondel

este chemat in 1764 la Metz pentru amenajarea

zonei din jurul Catedralei. Desi nu i se cere initial

dedit un proiect de reconstructie a Abatiei Saint-

Louis (In vecinatatea Catedralei) ~i eventual 0

largire a pietei alaturate, Place D'Armes, Blondel

elaboreaza un proiect de ansamblu, un "proiect

urban" vast ~i complex, introduciind ~j functiuni

aferente Palatului Guvernatorului Militar, Abatiei

~i Parlamentului. "Ar fi fost imposibil sa se

elaboreze un ansamblu in care zone ~i cladiri

diferite sa poata fi "acordate" daca nu ar fi fost

numit un singur arhitect pentru aceste constructii

diferite care, datorita apropierii lor, trebuiau sa aiba

neapara t 0 anumita dispunere. ( ... ) Cum s-ar fi

putut altfe! relation a pavilioanele de langa portalulCatedralei cu cele apartinand Parlamentului,

precum ~i cu cele de vis-a-vis ce apartin fatadei de

langa intrarea in Palatul Episcopal, dispozitiegeneral a care prin aceasta corespondenta introduce

o sim etrie in cadrul ansamblului, rnarind astfel

spatiul."

Concret, proiectul consta in reconstruirea

partiala a diverse lor edificii ce compun Centrui

Politic al orasului ell scopui de a crea doua piete, 0

plata laterala fata de Catedrala (Place d' Armes) ~i

una centrals (parvis-uf) in rata intrarii in Catedrala.Degajamentele sunt total controlate ~i stapanite,

Place d' Armes este strict limitata iar parvis-ul este

dimensionat exact Ia largimea fatadei Catedralei.

Pentru a separa clar cele doua piete dar si pentru a

Ie articula, Blondel a avut intelepciunea de adispune intre ele doua pavi li oa n e care incadreaza

un pasaj.

Complexitatea programului, viziunea de

ansamblu, stapanirea perfects a tehnicii clasice de

compozitie fac din acest proiect un model de

proiectare urbana. Forma urbana rezultata din

preluarea partiala a caracteristicilor existente ~idin

suprapunerea unei gandiri bazate pe reguli de

constructie c1asice nu este reproductibila, fiind

prezentata chiar de Blondel (In cursul sau de

arhitectura) ea un exemplu ceo poate fi preluat doar

ca sursa de inspiratie.

Proiectul realizat de I.-F. Blondel pentru Metz - 1764

14



Le Corbusier ~ Patru maniere decompunere arhitecturala

Acest tip de cornpozitie consta in a

transforma 0 figura geometrica neregulata intr-una

regulata p rin tr -o s ir np la multiplicare simetrica a

elementelor raportate la 0 axa aleasa, pleciind de la

observatia ca oriee figura geometrica, oriciit de

neregulata ar fi, devine regulate prin reproducere

simetrica. In acest caz, "arta" compozitiei consta

in alegerea optima a axei de simetrie si a

elementeIor ce vor fi reproduse simetric pentru a

obtine nu doar 0 forma regulate, ci una

corespunzatoare unei figuri geometrice simple.Celalalt exemplu, apartinand lui Le

Corbusier, este extras din "Opere complete" si

consta in patru crochiuri numerotate reprezentand

patru modalitati diferite de a compune obiecte de

arhitectura,

In primul desen, reprezentand .Casa La

Roche", avem de-a face cu 0 cornpozitie organica,

geometrica si complexa in care fiecare functiune

este exprimata printr-un volum specific ~i

independent, rara intentia de a obtine 0 forma

geometrica pura,

In al do ilea croehiu este reprezentata

.Locuinta de fa Garche", eu 0 compozitie In

1

.~~ .... .

,::;; ,"f

". II ,. •

4

Philibert de l'Orme ~

Transformarea unei case "rau concepute

,~i lmperfecte" intr-una "frumoasa ~i·perfecUi"

intregime geometrica ~ipura, totul fiind continut

intr-un singur volum prismatic si opac.Desenul cu numarul 3, .Locuintii fa

Stuttgart", este crochiul unei prisme transparente 'in

cea mai mare parte, delimitate de plansee ~i stiilpi

si in care se dezvolta Iiber, rara Insa a depasi

Iimitele prisrnei, un volum organic sau geometric

complex cornparabil cu ee l din primul desen.

Si in fine, desenul al patrulea,

reprezentiind " Villa Savoye", prezinta 0 cornpozitie

apropiata de cea precedenta prin independentarelativa a anvelopei exterioare ~i a volumului

interior. Diferentele sunt insa urmatcarele:

-stalpii, cu exceptia celor de la parter, au

disparut;

-definirea invelisului prismei este asumata

incea mai mare parte de conturul exterior

al volumului interior;

-volumul general este compus prin

imbinarea celor trei tipuri de volume din

exemplele precedente: a. volumul organic

geometric complex; b. volumul prismatic

si partial opac; e. volumul prismei partial

transparente.

13



Richelieu - oras fondat la inceputul sec. xvn de Cardinalul Richelieu

16



o compozitie poatefi astfel definita ca 0

"figura spatiala", 0 forma nu doar inscrisa in

spa tiu, ci elaborata dupa anumite reguli de

organizare spatiala, Iucru ilustrat pe deplin de

exemplele precedente.

Aceste .figuri spatiale" ale compozitiei

urbane vizeaza in general regularitatea,Compozitia pleaca adesea de Ia materiale disparate

sau chiar de la naturi diferite. Ca si in cazul

oricarui proiect, exista elemente determinante

spatiale (sit-ul, modelele formale etc.) precurn ~i

functionale, decurgand din specificul fiecarui

program, care, daca ar fi rezolvate separat unele de

altele, ar putea fi transpuse spatial Taraprobleme.

Dificultatea unei compozitii provine din

multiplicitatea ~i eterogenitatea acestor elemente,

fiecare cu implicatii spatiale proprii. Eludarea

unora dintre ele nu ofera dedit iluzia facilitatii.

Problema consta In a sti In ce mod aceste

elemente date, sau mai bine zis suma implicatiilor

lor spatiale, poate produce 0 forma care sa nu fie

doar un rezultat pasiv si maleabil ci care sa Ie

imbine pe toate intr-o forma identificabila,

Daca forma urbana se multumeste sa

r amana imaginea rnateriala a unei organigrame,

atunci nu poate fi yorba de compozitie,Compozitia apare astfel atunci cand exists

~i exigente calitative, spatiul nefiind distribuit doar

dupa cerinte exclusiv utilitare. Ordinea pe care 0

compozitie pretinde ca 0 impune poate lua diferite

forme, conform exigentelor locului si momentului.

ReguJaritatea este prin definitie domeniul regulilor,

reguli care luate in ansamblu sau separat pot fi de

e se nt a t op olo gic a, g eome tr ic a s i/s au d ir ne ns io n ala .

o compozitie nu rezida tnsa doar in aceste

fundamente spatiale, Dimensiunea temporala joaca

deasemenea un ro l foarte important, dupa cum vom

vedea In continuare.

Dimensiunea temporal a a compozitiei urbane - modalitati de manifestare

Forme spatiale, cornpozitiile urbane se

construiesc in timp, un timp rnai indelungat decat

eel al compozitiilor de arhitectura.

Orasele efemere nu au raspuns decat unor

situatii extraordinare, ca in cazul oraselor orientale

fondate de vreun suveran atotputemic si

abandon ate apoi de catre succesori.

Scara interventii lor in cadrul orasului ~i

multitudinea actorilor fac ca orice proiect urban saaiba si 0 dirnensiune ternporala, nu doar spatiala.

Un spatiu urban nu poate fi ,,~ters" total niciodata.

Anumite forme, folosinte ~i mituri persista.

Structurile construite ~i traseele anrerioare T a s a

urme in structura parcelelor, a cailor de circulatie si

a dispunerii constructiilor,

In ceea ce priveste forma fizica ~i modul

de adaptare a acestor forme, compozitiile urbane

sunt determinate de radacinile lor tipologice (tipul

de societate), de modele Ie urmate (specificul

cultural), de caracteristicile sit-ului: deasemenea,

sunt influentate de activitati si de modul defolosinta, prezent ~i chiar viitor. Orasul se dezvolta

concentrandu-se asupra lui insusi, plecand de la 0

anumita stare si tinand in permanenta cont nu doar

de nevoile imediate, ci ~i de cele viitoare. Deciziile

urbane vizeaza perioade mult mai mari decat

deciziile privind obiectele de arhitectura pentru ca

privesc mai mult fenomenele ce vor avea loc in

dezvoltarea urbana. Realizarea operatiilor urbane

dureaza un timp mai indelungat pentru ca in

general ele nu depind niciodata doar de factorii de

decizie initiali.

Exemple mai vechi sau mai noi sunt

numeroase. Cartierul Tolbiac din Paris a fost mult

timp obiect al negocierilor si proiectelor, in vreme

ce alegerea amplasamentului si proiectului pentru

Biblioteca Frantei s-a derulat doar pe parcursul a

cateva luni in cursul anului 1989.

Atunci cand Cardinalul Richelieu a fondat

orasul omonim la inceputul sec. XVII dupa un plan

prestabilit, a trebuit sa-~i oblige oamenii de la curtesa-~i construiasca aid locuinte in care acestia nu

vor locui de fapt niciodata. Trei secole mai tarzlu,

orasul Richelieu este mai mult 0 curiozitate istorica

decat un organism urban complex.

Modalitatile temporale ale compozitiei

urbane - perioadele diferite de conceptie ~i

realizare, modurile diferite de gestiune in timp a

cadrului urban, sunt determinate de mai multi

factori. Astfel, unii factori tin de faptul ca cei

implicati in conceptia ~i realizarea compozitiilor

urbane lucreaza cu idei preexistente, se incadreaza

in anumite tipologii sau respecta niste modele -

prestabilite sau in curs de constituire - mal multsau mai putin explicite,

Alta categorie de factori este legata de

configuratiile mostenite de amplasamentele pentru

care se elaboreaza cornpozitii - trasee sau sit-uri, la

fe l cum alti factori depind de fazele diferite, mai

mult sau mai putin anticipate, prin care trece 0

compozitie urbana in timpul elaborarli conceptiei

sau al realizarii ei efective.

S i in fine, alti factori sunt legati de faptulca, in timp, multe compozitii se degradeaza,

lrnbatranesc si sunt modificate.

15



Modele

.In mod exceptional, unele cornpozitii

urbane sunt imitate in mod direct, in situatiisimilare, uneori chiar diferite. I n societatile in care

cornpozitiile se materializeaza mai intdi prin

desene, este inevitabila difuzarea acestor desene sivehicularea de modele. Chiar daca 0 compozitie

urbana inghetata in rigiditatea unei forme devenita

model este mai dificil de reprodus dedit 0

compozitie arhitecturala - eel putin din cauze

legate de complexitatea problemelor funciare, se

pot totusi imita cele mai caracteristica trasaturi.

Astfel, compozitia radianta din fata

Castelului Versailles, realizata la mij locul sec.

xvn, va fi irnitata dupa cea a Tridentului care

pornind din Piazza del Popolo distribuie circulatia

spre noile cartiere ale Romei, realizare de la

inceputul sec. XVI. Bineinteles ca au fast operate

si unele s ch imb ar i, s tra zil e Tridentului roman

convergand spre 0 poarta (intalnim aid tipul

"rascruce", configuratie care se dezvolta aproaperara exceptie dupa iesirea dintr-un loc obJigatoriu

de trecere, cum este cazul vechilor porti din

zidurile de aparare), in timp ce strazile de la

Versailles converg catre curtea centrala a

Castelului.

o alta deosebire (J.Castex si colectiv -

"Versailles, lecture d'une ville") este legata de

faptul ca la Versailles se arnesteca compozitii

diferite (tram a radianta a strazilor ~i trama

rectangulara a cartierelor).

Tridentul de la Versailles - convergenta spre un edificiu

18



Tipologia

Fiecare societate si-a insusit progresiv

unul sau mai multe tipuri de cornpozitie urbana, cu

variatiuni mai mult sau mai putin importante.

Societatea romans a elaborat orasul colonial cu

trama rectangulara (ceea ce reprezinta un tip decompozitie ! ? i nu un stereotip reprodus identic

oriunde) iar cea medievala a elaborat burg-ul

feudal lntr-un fel oarecum inconstient. Ideea de

model urban ce urmeaza a fi reprodus in mod

constient nu va apare decat mult mai tarziu, odata

eu orasul cIasic al sec. XVIl si XVIU.

Tipul de cornpozitie urbana urmareste

aceleasi principii ca $i tipologia arhitecturala in

societatile traditionale. Exista un consens asupra

dispunerilor si distributiilor spatiale legate de un

program, lara ea forme arhitecturale precise sa se

repete altfel decat prin intermediul a nenumarate

variante. Aceste tipuri urbane sunt astfel adesea

mai mult scheme compozitionale dedit figuri

geometrice precise.

San Giminiano, Italia->

Plan reprezentativ

pentru orasele medievale.

Principalele edificii -palatul abatial (1)

~icastelul feudal (2)

ocupa punctele inalte ale sit-ului.

Cateodata, strueturile topologice sunt

dominante. Acest lucru se intampla in cazul burg-

urilor feud ale, a caror schema de compozitie

include de obieei un castel cu pozitionare relativ

centrala si amplasat pe 0 inaltime, 0 zonadezvoltata progresiv in juruJ acestuia, cu strazi ce

urmaresc curbele de nivel ale terenului, eventual 0

alta zona mai ordonata eu lotizari regulate ~i in

fine un zid de incinta care tine cont de dispunerea

constructiilor, de reteaua stradala (accesele

exterioare ~i distributia interna) precum ~i de

potentialitatile sit-ului.

Acest exemplu este evident global.

Analiza pune in evidenta caracteristici particulare,

de multe ori rezultat al unor dezvoltari succesive,

pe parcursul mai multor epoci. Astfel, zidurile ~i

santurile de aparare care deJimitau incinta oraselor

medievale au produs asupra tesuturilor urbaneefecte specifice chiar dupa disparitia lor fizica

propriu-zisa - efectele de tip .Jimita' sau de tip

poarta (rascruce), ca In cazul oraselor San

Giminiano si Bolognia.

Bolognia,ltalia -

Extinderea nucleului urban roman

rectangular In perioada medievala

se face prin dezvoltarea unui nou

tesut urban structurat de circulatiile

- : : e pornesc de la vechile porti

!.Divergenta cailor de circulatie dincolo

]-de portile vechilor incinte fortificate

17



Contextul

Contextul actioneaza, in mod teoretic, ill

doua feluri: ca reactie la un tip sau un model venit

din exterior, transformandu-l sau modificandu-l,

sau ca actiune directs asupra viitoarei compozitii,

determinandu-i ~i impunfindu-i anumite trasaturi.

Sit-ul construit

Contextul priveste mai intai sit-ul natural

si construit. in burg-urile feudale, traseul strazilor

urmarea frecvent, in mod firesc, curbele de nivel.

Relieful participa activ Ja elaborarea unei tipologii

genera ie, dupa cum rezulta din forma orasului

feudal. in ceea ce priveste apIicarea unor modele,

un fenomen extrem de frecvent este eel alurbanizarii tardive a spatiilor rurale deja structurate

de drumuri si parcele cultivate. Multe cartiere

periferice dezvoltate in graba in cursul sec. XIX

s-au mulat astfel pe structuri agrare bine definite,

in aceste cazuri fiind yorba de situatii la limita

notiunii de compozitie, Trebuie Tacuta 0 distinctie

intre cornpozitiile mentionate si cele intemplatoare.

Astfel, opus cartiereIor periferice

anterioare, pe amplasamentul unor parcuri

senioriale, prin preluarea partiala a traseelor

originare, s-au construit erase - grad ina care

Pe de alta parte, contextul are doua componente

esentiale: sit-ul construit ~i aIiniamentele - Iiniile

sau urmele rezultate din proiectia pe sol a unui

mod de ocupare trecuta a terenului - constructii,

aliniamente, retea stradala etc.

constituie bune exemple de compozitii ce

mostenesc forme preexistente.

La Maison-Lafflte si la Vesinet, principiul

este acelasi: parcul seniorial amenajat conform

principiilor scolii franceze, compus din trasee

rectilinii de alei radiante ce pleaca din catevapuncte alese (castel, intrari, ronduri), un ansamblu

care formeaza 0 retea de baza triangulara sau

trapezoidala, este transformat pentru a forma 0

noua compozitie, cea a orasului-gradina, prin

amputarea unor fragmente de alei ~iprin eliberarea

sau decuparea unor spatii necesare noilor functiuni,

Acestei retele incomplete Ii este suprapus un alt

sistem de trasee, compus din cercuri la Maison-

Lajjite si din trasee sinuoase de tip englez , cu mid

zone rectangulare omogene din punct de vedere al

modului sau nivelului de interventie, la Vesinet.

Suprapunerea trarnelor de lotizare peste trama preexistenta a unor parcuri senioriale

20

_ I



La randul lui, '~exemplul .Versailles a

devenit un model pen tru unele or~~~r princiare,

dintre care eel mai cunoscut este Karlsruhe,

In istoria urbanismulii i e~ista ~i alte

exemple ale proc,esului ~~. irnitatie a unui model.

Imobilele lui Le Corbusier de tip "redan"

(nerealizate) sau-tiP:"Unitate de locuit", conceputeca "fragmente'; , Ide oras, au fost imitate de

nenumarate ori, atat ih Franta cat ~i in alte tarL

Trebuie deasemenea precizat ca nu este

neaparat necesar ca un proiect de urbanism sa fie

realizat pentru a servi drept model; este cazul

celebrulu'i "Ora:j industrial" desenat de T. Gamier.

Reluarea exacta a unei compoziti i

existente este insa rara, Aceasta raritate se explica

prin faptul ca 0 compozitie:, reusita rezolva

constrangeri locale care nu se regasesc in acelasi

fel in alte situatii, :

Un exemplu de acest fel, chiar daca din

domeniul arhitecturii, este "Hotel d'EVlY"proiectat de Ledoux (nerealizat) ~i care reia cu

buna ~tiinta celebra cornpozitie de la "Hotel

Beauvais" in conditii de iregularitate a terenului

aproape similare (A.Borie, P.Micheloni, P. Pinon-

"Forme et deformation").

Karlsruhe, Germania - Tesut urban conceput pe baza convergentei circulatiilor catre palatul princiar

Hotel de Beauvais, construit in 1654 de A. Le Pautre - exemplu de cornpozitie regulate pe un teren neregulat

19



t " -fa

I~ . . . 1 7 ' " k IM '0& 1-" !t

::

--. i1 1 I

.. .

I~~

u ::

I ~- I &'

jh

I U ::

" ' ' - r - - V I I

II

f-+"

,. - ., .., . . . , . ,.. i;'-"l; ""]" "t"t

IJ:

I i :

I!..

r II %

\.. I I i l:.I I I I "

I r I ;-

~ I I !

I I -; t V

• IVj Y

, ~~

~

La Roche-sur-Yon - Tramele teoretice (sus) regulate propuse initial ~itramele realizate Gas) ce tin cant de

satul preexistent

22



Amestecul a dona tipuri de trasee este

deconcertant si totodata savuros. Cand traseele

regulate de lotizare de la sfarsitul sec. XIX sau

inceputul sec. XX se implanteaza pe parcelele

rurale, acestea din urma dispar aproape total. Insa

mici fragmente pot subzista, fiind incluse intacte

In compozitie, ca la Ferme de Cantin (Aulnay-sous-Bois), conturul lor deformand partial trama

regulate a lotizarilor.

Exista unele compozitii care pornesc de la

un model regulat si care sunt deformate de

elementele contextului in care sunt implantate.

Bastidele din sud-estul Frantei ofera nenumarate

forme de deformare: 0 deformare generala

(Monfallban,BeaulIlonf-de-Lomagne, Villefranche-

de-Rouerguei, renuntarea la anumite zone

(Mirande, Carcassonne), includerea altora

(Cadillac, Vlllereal, Montferandi. La Roche-sur-

Yon (Ville Napoleon) ofera un exemplu inca ~imaibogat In rnvataminte pentru ca aici nu numai ca

satul originar a fost in final inclus in incinta

orasului, ci mai mult, chiar planul initial perfect

rectangular a fost transformat, incinta patrata cu

trarna rectangulara devenind incinta pentagonalaasimetrica printr-o inflexiune a tramei. Procesul

adaptarii modelului poate fi perfect reconstituit

datorita existentei unei serii cronologice de planuri

cuprinzand ~i tentativa de integrare a satului

existent in trama regulata propusa (versiunea din

decembrie 1809).

Toate acestea arata suficient de c1ar modul

in care compozitiile se implanteaza in sit, se

adapteaza ~ieventual sunt determinate de acesta.

La Fenne de Contin, Aulnay-sous-Bois - Defonnarea tramei de lotizare pentru preluarea existentului I

Vil lefranche de Rouergue

I

Mirande Montferrand

Deformarea tramelor regulate initiale In cazul planurilor bastidelor

21



Aliniamente ~i limite ale ocuparii actuale sau trecute

Unnele modurilor de ocupare trecuta fac

parte din sit. 0 particularitate a lor consta in faptul

ca In momentu l ielaborarii cornpozitiei nu suntvizibile in mod direct, spre deosebire de sit-ul

construit propriu-zis care subzista atunei cand nu

este nivelat sau distrus in mod voluntar. Aceste

"urme" - traseul vechilor strazi, delimitarile

parcelelor, a liniam entele constructiilor - sunt

uneori fragile: unele strazi au disparut total sau

partial ad au fast deviate, unele parcele au fast

dezmembrate, unele cladiri au fost distruse, alte

constructii, drum uri sau parcelari le-au luat locu!.

Aceste urme persista insa prin inertie sau prin

refolosire. Elernentele principale sunt limitele

parcelare s i fu nd atiile p en tru cit doar motive foarte

putemice Ie pot sterge sau desfiinta, Este vorbadespre un proces sedimentar prin care aceste urme

persists $i sunt reintrebuintate.

Deoarece toate aceste "unne" apartin sit-

ului, fata de prezenta lor sunt posibile mai multe

atitudini: ignorarea lor (si aceasta a fost atitudinea

traditionala In multe operatii urbanistice ale anilor

60 - 70), utilizarea lor pragmatics datorita

diverse lor facilitati (aceasta a fost atitudinea

medievala care a fost reflectata chiar si de catre

Alberti prin reutilizarea fundatiilor vechilor

constructii ~i care s-a pastrat uneori pana in sec.

XVIII), reutilizarea lor 'in cornpozitii constiente si

voluntare (cum a fast atitudinea Renasterii fata de

monumentele antice). Aceasta ultima atitudine,

singura care ne poate interesa astazi, se regaseste in

sec. XIX alaturi de ideea de restaurare. Un

exemplu este reprezentat de amenajarea Cartierului

Giirii din Autun, pentru care arhitectul Voyer

Roidot compune (la mijlocul sec. XTX) un plan al

retelei stradale ce reia aproape in totalitate trama

orasului galo-roman pe care I-a studiat in paralel in

calitate de arheolog.

Aceasta recuperare voluntara a urmelor

vechilor trasee poate constitui una din bazelecompozitiei urbane. Evident, r amane de vazut care

sunt acele .urme" ce merita sau convin a fi

retinute, tinand cont totodata de valoarea lor

istorica si de folosinta ce Ie poate fi data in cadrul

noilor programe. Accentuand dimensiunea

temporala, "urmele" reprezinta potentialitati

importante pentru care sunt posibile In general

destule moduri de folosinta.

II

II

II

II

1/

II

II

I· ..,~I, L . . . : . £ l . . r - ' ; I

D ~ ' ; o : ~ l )~ ~ ~ ~ ~ ~ : ~ ~ = ~ I ~ r . - : ~ · _ : ~ _ : _ - :1

-r'III01

II

IIII

~i=====l11j---,.--r-:r--o: II

II

IIIIII

II~II

Tours - Persistenta traseului eliptic al amfiteatrului

roman (disparut ca monument) in tesutul urban actual Aosta, Italia - Persistenta tramei circu]atliloranticein planuTactUal

24



. . . ... ,.'

Quartier de la gare, Autun" plan de Ia mijlocul sec. XIX in care este indicata reconstituirea

tramei originate romane partial recuperata pentru a motiva modul de extindere

23



Decalajele pot fi insa ~i voluntare, cu

compozitii partiale "in asteptarea" cornpozitiei

globale mai mult sau mai putin prefigurate. Este

cazul oraselor din Sicilia $i Calabr ia construite In

sec. xvn $i XVIII in unna unor cutremure. Ideea

ce pare sa fi ghidat trecerea de la conceptie la

realizare este cea a constructiei progresive. De latraseul figurat pe hartie, demersul urmareste

adaptarea la teren tinand cant de mostenirea

contextului. R ep artitia sp atiilo r monumentale si

decupajul parcelar sunt las ate pentru a faza

ulterioara a compozitiei , ghidata eventual de alte

principii de trasare sau de decupare funciara,

compozitia initiala ramanand astfel In mod

voluntar incompleta .

Importanta fenomenului compozitiei

"amfrnate" obliga si la alte exemplificari,

Piazza del Popolo ilustreaza cazul uneicornpozitii imperfecte care [$[ "cheama"

perfectionarea. La mijlocul sec. XVI, in relatie cu

Tridentul, a piata neregulata este amenajata pentru

a servi ca degajament interior Portii Poporului.

Un secor mai ta rziu pia ta este

sisternatizata dupa a forma trapezoidal a regulata.

Sub dorninatia napbleoniana, un spatiu eliptic, de

fapt un patrat flancat de doua hemicicJuri, este

sUbstittlit trapezului, Noua ftJrltJa a pietei devine

astfel demna de prezenta Tridenlului.

Cazul Striizii Lafayette' -din I Parisdemonstreaza Inca si mai clar intentionalitatea

compozitiei ."amanate",

La inceput a existat strada Meaux,

deschisa In timpul Primului Imperiu, si eare avea

ca punet terminal Bariera Villette. In 1822 este

proiectata lotizarea Poissonniere, traversata de 0

diagonals straina fata de distributia $i decupajul

lotizarii. Aceasta diagonala - strada Charles X,

apoi strada Lafayette - vizeaza de fapt un

aliniament exterior perimetrului: strada Meaux.

Pata de eentruJ Parisului, aceasta strada

ramane strain a, pentru eli debuseaza In strada

Poissonniere. Era obligatorie prelungirea ei spre

centru ~i aceasta ocazie nu s-a ivit decat dupa ce

operatiile urbane conduse de Haussmann au

ineonjurat noua Opera cu 0noua retea de strazi. in

acest fel Opera nou construita a ajuns s a fie

situata exact in aliniamentul strazii Lafayette.

o strapungere din strada Poissonniere pana IaOpera se impunea rara discutie, Ultimul tronson al

strazii Lafayette a fost apoi deschis In timpul celui

de-al Doilea Imperiu

Plecand de la primul fragment al strazii

Lafayette, a alta compozitie s-a dezvoltat eu oeazia

constructiei spitalului Lariboisere la mijlocul see.

XIX si apoi a implantar ii Giirii de 'Nord Reteaua

aceasta complexa s-a coristituit astfel intr-o

jurnatate de secol, pariirid astfel inchelata ~i putand

fi considerata un ansamblu constituit.

Paris - Strada Charles X ~i Strada Lafayette

26



Faze de constijuire

Odata elabofata plecand de la un tip sau

de la un model si 'in I!aport cu un context dat, 0

compozitie poate fi realizata, in ceea ce priveste

nivelele si modurile de interventie, simultan sau cu

unul ori mai multe decalaje, voluntare sauinvoluntare. Foarte rar aceste mod,ll;¢i~.inivele de

interventie apar simultan. Chiar Versailles-ul a fast

conceput in mai multe etape: Tridentul (1661-

1668), reteaua generala de circulatie, Orasul NOli

(incepand cu 1671), decupajele si trama

rezidentiala, Pare aux Celis (incepand eu 1680),

fara sa mai vorbim de remodelarea Tridentului.

l.~ . .. .vu;;~!. ~ ... :P!JQ!I

~~mtlln;~

E ;S U '!.i.qL>U'.:,. Oa IC~~ :w :

- - . t : l . . ! : ~ , 1 1 ' > 0 _

I.·IU~ DJfl'l ~ c , . [ . J ' . o " 1 ' 1 ' l . . . " o _ o : . ,

j_L.,9t.rd.i.~"-lt i..;~.:..t ...i t , . . . _ ,

;:~~~i;:; ~ . c p . . - . . . . . . , ~~~~l

~:t!~:~~'TIb~::)

Slmultaneitatearamane aproape totdeauna

un ideal; .in' rea'litate exista adesea decalaje

temporale importante intre realizarea traseelor, a

deeupajele funciare ~i ocuparea eu mase

construite. Anumite decalaje sunt evident voluntaresau chiar inevitabile. Un decalaj este inevitabil

atunci cand anumite trasee sunt bloca te, cand se

implanteaza reteaua stradala ~i cand decupajul

parcelar a fost propus rara asigurari in privinta

acceptarii lui de catre viitorii beneficiari, cum se

intampla in cazul lotizarilor a carer prezumtiva

clientela este diferita de cea reala,

0-

L e . Tr;dent des. avenues(dicouf""'3'e ee9uenti£.l)

~oule~ r-d!), "JI';~ .. du parc

T"..ces rac!i!i9nt6'duXIX<e,

(bcolev .....d" )N oeu d~ , r-e nd -pont" '''''P/'v"

LE.5 FfO-AGMENT5

I} La ville cont;nue

E:::l QUQrt;',er Notre Derne

~ Qo<>rt0- 5,,',nt Lou',~

: l. ) Frogm ..nf!) ~uburbd;n5

tz:zJ Cla9ny (pro1onge v ~ " ' "Ie,Ches"":l)c:::J Pon:he-fon i:d;t'le

LE.5 FAu~OUF<C;S

_ ! _ _ . . . . A)Cc- de. O""O lo .s cU1ce linMlre

l. (5; se 5yrnp,horie". C le'l>G I)IO rrt- ie f" !l> )

1 Plac. !:; . de h t . a - i .

~ .Ji~ .... H~OI1..

.3 pr~ lD.buIJI/CJ!j&

25



t.:exlension par Ie quartier Mazarin (en bas du

plan) au XVlle steele - Aix-en-Provence

Aix-en-Provence - Extinderea cartierului Mazarin in sec. XVII

28



Modificari destructurante

Orice c ompoz it ie , o ri ca t de puternica ar fi,

poate suferi eroziunea timpuiui. Modalitatile de

destructurare a formelor sunt nenumarate,

Oegradarea poate lncepe chiar inaintea realizarii,

prin nerespectarea proiectului definitiv, tara 0

opozitie a contextului.

Cornpozitiile urbane partial realizate ~i

rarnase neterrninate sunt numeroase. Hel1r ici1elnont

si Charleville (inceputul sec. XVII) sunt exemple

celebre ale acestui fenomen.

Deoarece compozitiile urbane sunt in

general concretizate si exprimate prin reteaua

stradala, orice intruziune a spatiului privat in

aceasta retea poate degrada cornpozitia. In acest fel

•• • · u · • •

tramele antice au fost progresiv deformate: strazi

lntrerupte de ansambluri private, strazi detumate

sau frante pentru a ocoli obstacole ori pentru a

conduce spre alte puncte de interes, Dupa cateva

decenii sau secole, vechiul cadrilaj nu se mai

citeste decat ca 0 retea deformata si transformata.

Spatiile publice - agora si forul din orasele

coloniale grecesti sau romane - au fost ocupate de

locuinte particulare, asa cum s-a intamplat la

Corint sl Cirene. Degradarea cornpozitiei originale

a constituit 0 faza fie catre disparitie, fie catre 0

reconstructie progresiva pe alte trasee si pe aite

decupaje. Totusi subzista adesea urme ale

cornpozitiei initiale .

Agora din Cirene, Libia - Evolutia ocuparii spatiului liber al pietei pub lice (sec.IT-VI)

27



I

I

Bath, Anglia - Juxt~punerea fragmentelor ur~ane la inceputul sec._XIX

Edinbourgh, Scotia - Juxtapunerea fragmentelor urbane la inceputul sec. XIX

30



INTERVENTIILE URBANE

Cornpozitiile urbane sunt determ ina te de

opera tii ce privese ere a rea , ex tinderea sau

inlocuirea unor spa tii urbane, avand conditii de

conceptie si de im pla nta re fo arte diferite.

Creatiile: Compozitiile care se po t

exprima Iiber si ca re a ra ta cel m ai da r apa rtenenta

la un tip sau model sunt creatiile ex nihilo; ele nu

suporta drept constrangeri contextua le dedit pe

cele legate de pozitiona re si im planta re: reliefu l,

hidrogra fia , even tua l preexisten ta unui sa t (ca la

Roche-sur-Yon). Compoziti i le ex nihilo, desi

im porta nte pentru ca exprirna eu eea m a i mare

fidelita te idea lul urban a l unei epoci, nu sunt insa

singurele interesante, desi au fost abuziv

p ri vil eg ia te in is to ria u rb an is m ulu i.

Extinderile: 0 extindere este un fragm ent

de form a urbana ca re se a lipeste unei ag lornera tii

deja existen te. Contigu ita tea si continu ita tea sunt

elemente esentiale, in lipsa carora nu putem vorbi

deca t de 0 s imp l a j ux t apuner e.

Cornpozitia im planta ta prin extinderea

unei fo rm e urbane constituite poa te adopta ma i

m ulte fo rm e. T eoretic, fo rm ele urbane constituite

po t prezen ta com pozitii geom etrice m ai puternice

sau m ai sterse, continui sau discontinu i din punct

de vedere topo logic; dar aceste criterii nu sunt

singurele. 0 compozitie, pentru a fi continua ta ,

trebuie sa fie nu doa r puternica sau con tinua , ci ~i

interpretabila si a cceptabila . A stfel, centru l

medieval (intra muros) de la Aix-en-Provence este

perfect constituit, insa a tunci cand a trebuit crea t

cartierul Mazarin (In sec. X VlT ), ca ra cterul orga nic

a l formei sa le nu a putut sa tisfa ce proiectui

geom etric a l con ceptorulu i sa u.

D in con tra , se in tampla frecvent ca intr-o

perioada de timp m a i restransa si in lim itele unei

continuita ti cultura le compozitia unui plan de

extindere sa se inscrie firesc in tesutu l urban

preexistent. A stfel, Iotizarile cu form e diferite

rea liza te la Bath sa u Edinbourg la sfarsitu l sec.

XVIII si inceputul sec. X IX se a rticuleaza perfect

existentu lui, in ciuda au tonom iei lor fo rma le.

Rezulta in fina l 0 com pozitie coerenta , ch ia r daca

este rea liza ta din fragm ente ce nu apartin aceleia si

per ioade.

Exista ~i cazuri in ca re extinderile sun t

a ta t de bine cornpuse ~i a rticu la te cu form ele

urbane preexisten te inca t fazele de evo lutie nu se

citesc deca t dupa 0 ana liza aprofunda ta , A cea sta

integrare a unei noi com pozitii In tr-o compozitie

preexistenta po a te fi ilustra ta prin cazuri foa rte

diferite . C eea ce conteaza nu este tipu l cornpozitiei

preexistente, ci m oda lita tea de extensie, a ltfel spus

sim i1a rita tea fo rm als dintre ceea ce exista ~i ceea

ce se adauga . Extensia unei trame ortogona le

prin tr-o a lta tra rna ortogona la in aceea si directie ~i

cu aceea si m oduli (ega li, apropia ti sau m ultipli a i

prim ilor) constitu ie In fina l 0 tram a spa tia la

om ogena chia r daca tem pora l este diacronica ,

A cesta este cazul p lanului ora sului ga lo -rom an

Amiens (In sec. I) in ca re s-a opera t 0 extindere

printr-o simpla m adre a m odulului insulelor (160

m pe 160 ill in loc de 160 m pe 90 m). Alte

exem ple sim ila re seintiilnesc in operatiile de

extindere a p lanurilor oraselor coloniale (d e

e xe mp lu p en tru Port-au-Prince in Santo-Domingo,

fonda t de francezi In sec. X VU I).

Acela si fenomen se poa te produce si in

cazul cornpozitiilor m ai putin regula te.

I n c a rt ie ru l Chaussee d'Antin din Paris, la

sfarsitu l sec. XVIII , d iferitele tip uri de lotiza ri

im planta te , cu geom etrie aproape regula ta ~i cu

forme de acela si tip (desi nea semana toa re) s-au

constitu it in tr-un ansamblu (este adeva ra t, prea

putin com pus ... ) ca re apare astazi c a o mo gen .

Substiuuii: In cazul substitutiilor

(inlocuireaunorfragm ente de tesut urban),

co nstra ng erile c on te xtu ale c ap ata 0 im portanta m ai

mare, fiind necesa ra 0 continuita te tehn ica cu

tesu tul urban invecina t. Noua com pozitie trebuie sa

adopte astfel anum ite ca racteristici a le acestu ia , U n

mmrrn de con tinuita te este reprezen ta t de

racordarea )a reteaua strada la existent a in zona (0

problem a de abilita te com pozitlona la .i.), ceea ce se

poa te usor rea liza chia r ~i in cazul in care noua

form a urbana este de cu to tul a lt tip decat cea

preexistenta,

Lotizarea din ca rtierul Odeon (sfa rsitul

sec. XVIII) ne furn izeaza un exem plu in teresant:

din cele cinci noi stra zi crea te, una prelungeste

tra seul unei stra zi d in tesutul vee in, 0 alta

debuseaza in fa ta a lteia , T ara insa a -i prelua directia

ia r celela lte trei se opresc. Form a radia la a leasa , cu

centrul in pia ta In form a de hem icic1u din fa ta

tea trului, este partia l adap ta ta configura tiei

ca rtierului. Este deasem enea in teresant de nota t ca

una din cele trei stra zi care nu aveau nici 0

continuita te a fost prelungita m ai tarziu , sporind

a st fe l f or ta c or np o zi ti ei .

Compozitii de acest fel, baza te pe un

m odel geom etric sl totoda ta adapta te con textu lui,

se rega sesc adesea in planurile de infrumuseta re

elabora te de Scoala francezd de urbanism in p rim a

jum ata te a sec. XX . Propunerile lu i T. Gamier

pen tru concursul din 1906 privind

Cartierul Bursei din Marsilia evoca in principiu

genul de com pozitie urbana elabora t la sfarsitu l

sec. XV III . S trapungerile haussm ann-iene,

m oderne ca am bitii socia le ~itehn ice, u tilizeaza de

a se me ne a fig uri co rn po zitio na le c la sic e.

29



Contrar acestui mod de a gandi

compozitia, cateva decenii mai tarziu sistemul tip

"tabula rasa" va prevala atat in proieete eat ~i in

executie, .Planul Voisin" propus de Le Corbusier

si Intr-o mai mica masura operatiile recente

(realizate de data aceasta ... ) - ZAC-urile pariziene,

centrul din Choisy-le Roi - ilustreaza cum nu sepoate mai bine principiul substitutiei, al inlocuirii

chiar in centrul orasului a unui tip de tesut urban cu

un altul ee nu prezinta niei un fel de raport eu eel

vechi. Noul tip de compozitie este eu totul strain

tesutului In care se implanteaza, racordarea

circulatiilor neputandu-se realiza decat prin

intermediul unui bulevard circumscris zonei

substituite ~i prin strapungerea de noi cal decirculatie in zonele invecinate.

I[

. Cartierul Bursei, Marsilia - Proiectul realizat de Tony Garnier, exemplu de substitutie urbana (jos),Situatia existenta inainte de lansarea concursului {sus) -

32



J.

Cartierul Chaussee d'~tin, Paris - [nrrepatrunderea lotizarilor (sfarsitul sec. XJX)

ICartierul Odeon, Paris - Trasee radiale de strazi (sffirsitul sec. XIX)

[ . Insula inaintea operatiei de lotizare

2. Insula dupa lotizare

3. Parcelarul actual

1 2 3

'!:

Le Corbusier - Propunere de reconstructie a centrului Parisului

31



INSTRUMENTELE COMPOZITIEI: MODALITATILE DE INTERVENTIE

Instrurnentele teoretice ale cornpozitiei,

altfel spus modurile de interventie, sunt numeroase:

Traseele

Stabilirea traseelor principale este operatia

cea mai elementara din design-ul urban. Marcarea

lor pe planuri (sau direct pe teren in unele cazuri)

are drept scop stabilirea principiilor de organizare

si de distributie a spatiilor,

Chiar daca nu totdeauna sunt concretizate,

traseele definesc adesea directiile si formele de

baza ale cornpozitiei, fiind in principal de esenta

geometrica, Stabilirea traseelor are de asemenea ca

scop definirea unui plan de actiune, cu prescriptii si

sugestii.

este yorba despretrasee, decupaje funciare si urme

(contururi) ale ocupar ii terenului.

Traseele sunt l i n i i care unesc virtual sau

concret elementele (definite prin decupaje funciare

si mod de ocupare) ce concurs la realizarea

cornpozitiei urbane.

Traseele virtuale sunt cele care

construiesc de fapt cornpozitia. Chiar daca sunt

fundamentale [a n iv el ul c ompo zi ti ei , ele nu sunt in

mod obligatoriu concretizate ill functionalizarea 9i

realizarea compozitiei, in schimb, traseele concrete

sunt cele care devin functionale, chiar daca joaca

un rol secundar in cadrul compozitiei.

Materializarea unor legaturi vizuale

34

Traseul ca legatura functionala:

Strapungerile realizate Ia Rorna I

la sfa~~itul sec. XVI - noile circulatii unesc

locurile de pelerinaj



Compozitia urbana In viata oraselor

Datorita marii diferente de scara, poate

parea contradictorie folosirea notiunii decornpozitie (notiune legata originar ~i natural de

arhitectura) in proiectarea urbana. Dar ceea ce

separa orasul de arhitectura nu este atat diferenta

de scara spatiala cat cea de ritmuri temporale, Viata

indelungata a oraselor permite ~i face necesara

totodata coerenta ~i continuitatea urbana si tocmai

datorita ritmurilor temporale compozitia urbana nu

poate fi asirnilata compozitiei de arhitectura.

Fiecare nivel sau mod de interventie are

propriul sau ritm. Daea .ritmul temporal" al unei

cladiri se poate masura in trei coordonate -

conceptie, inceperea lucrarilor si terminarea

lucrarilor - .ritmul temporal" al unei strazi estemai complex: concepti a, inceputul si sfarsitul

lucrarilor de executie nu mai sunt suficiente pentru

a defini strada, pentru ca trebuie adaugate diferitele

etape de realizare a cladirilor care 0bordeaza. Daca

adaugam si persistenta unor trasee, decupajele

funciare si "urmele" , este usor sa ne imaginam

timpii diferiti de elaborare ai unui oras.

De aceasta "temporalitate" ar trebui sa

tina cont atat factorii de decizie cat si proiectantii,

Situatia este comparabila cu cea a gradinarului a

carui compozitie nu este pe deplin apreciata decat

dupa ce plantele si arborii au rasarit si au crescut.

Astfel, mai mult decat compozttia de

arhitectura, cornpoziria urbana implica viitorul. De

aici rezulta importanta unor compozitii "putemice"

(pe care operatii viitoare sa Ie poata modi fica rara a

Ie destructura), deschise (utilizabile In mai muJte

situatii, ceea ce inlatura functionalismul strict) ~i

usor de descompus in mal multe faze.

Orasul traditional furnizeaza prin

decupajele funciare exemple indiscutabile . de

cornpozitie (mai mult sau mai putin voluntare),

parcelarul definind moduli spatiali, directii stabilece suporta modificari de detaliu, spatii a carer

ocupare este usor de reinnoit rara alterarea

caracteristicilor lor fundamentale (inlocuirea unei

cladiri cu 0 alta nu modifica struetura parcelarii).

Este astfel vorba despre 0 descompunere

temporala in faze suceesive ilustrata prin analiza

spatiala ~i temporals a scarilor deJnterventie -

teritoriu, zona, cartier, insula, parcela, pentru ca a

eompune un oras inseamna deasemenea ~i a sti sa

luerezi eu timpul.

. . 1 1 ., 1 t· 1 ( " ( " fWI'' ' I1nlllll';J~1 d r

t I l " r..- i . . , l n l ll l A 1 " T ' m i , . , ' C

l'inn'tlu PU:W:!i't'\.I. I ;1i-ltOI~~

It" ~~ IN d 1:-'~4

1.-A. Gabriel- Propunere pentru Place de la Concorde si Rue Royale

33



Prin modul in care au fost generate,

orasele Siciliei dau, din contra, exemple de trasee

regulatoare ce nu au putut fi transforrnate in

totalitate in trasee concrete, chiar da ca ex ista u

conditii propiee din punet de vedere funeiar. In

acest caz este vorba despre matricea genera/a a

compozitiei, 0 matrice care nu este gandita pentru afi aplicata direct, nefiind un model in sensul

restrictiv al cuvantului. Dernonstratia este Inca ~i

mai concludenta in cazul noilor erase suedeze din

sec. XVII: regularitatea matricei se opune intr-o

asa masura sit-ului in care se vrea implantata incat

nu ne putem imagina el i s-a dorit doar 0 simpla

adaptare. Planul rezultat este cu totul altfel decat

cel care a r fi rezultat din aplicarea modelului. Fara

indoiala ca atat aplicarea modelului cat ~i

defonnarea lui au fost gandite simultan.

Pe langa traseele regulatoare constient

realizate pe baza unor modele geometrice exteme,

este posibil sa se imagineze trasee aparute chiar inuona analizei locurilor in care modelele urmau sa

fie aplicate. Acest proces poate apare spontan in

cadrul fenornenelor urbane traditionale, fiind yorba

despre anumite moduri de "modeJare" a

contextului. Astfel, directiile , dbminante ale

parcelarului funciar determina liniile principale de

forta, Acest fenomen se defineste ~i se explica prin

geneza parcelarelor si prin geometria lor proprie.

Figurile desenate de aceste linii de forta, deduse

prin analiza, pot fi considerate figuri directoare.

Avantajul evident al folosirii unor

asemenea figuri direetoare este eli ele garanteaza

integrarea in sit (datorita traseelor de care tin cont)

a decupajelor ~i ocuparilor viitoare. Un sistem dei nt er pr et ar e s i utilizare a generatoarelor (deduse din

analiza) presupuse ale parcelarului a fast elaborat

de arhitectul ~i urbanistul G. Hanning, sub numele

de "trallUJ funciard": "tram a" pentru ca Iiniile de

forta ale parcelarului se pot constitui in trame

regulate si continui, .funciara" pentru ca parcelarul

in cauza este funciar.

Ideea aparata de Hanning este ca. orice

stru ctura n oua (pur Iiniara sau constituita din

fragmente ca 0 trarna construita) se integreaza si in

strueturile funciare si in cele teritoriale (din punet

de vedere morfoJogic) daca respecta orientarile

traseelor tramei funciare.Avantajele se pot masura in termeni

financiari si se pot aprecia in termeni peisageri.

o interventie in sensu I tramei funciare inseamna

modificari rmrume ale parcelelor, deci ale

proprietatii, lnseamna incadrarea noilor structtlri ill

Iiniile deja existente, chiar daca acestea sunt doar

cele ce constituie dominantele peisajului.

Proiect de cartier pentru Melun-Senart - Trama regulatoare(stiinga) si trasee concrete (dreapta) deduse

teoretic din trama regulatoare

36



·'11'1I

I' r ,

'I

II

r '

Traseele virtuale sau generatoare";

. ., ' -Acestea sunt adesea traseele regulatoare -

axe sau figuri geometrice simple.' Ele servesc la

construirea formei definitive, alltr~.!SeeJorconcrete, ,

chiar daca dispar ca trasee vizibile. lie r-e~ula !.

traseele regulatoare se "sterg". ': ' 'I, ~llI . ~~

Notiunea de traseu regulator este preluata

evident din cornpozitia de arhitectura. Pentru

cladirile vechi, existenta unor tra~ee regulatoare

este adesea presupusa siinvocata, desi tot 'adeseaeste ; o i imposibil de demonstrat, pentru cii

totdeauna se pot inventa, eu 0 anume indemanare,

trasee regulatoare care nu exista dedit In mintea

celui care Ie "observii".

Multiplicarea punctelor mai mult sau mai

putin importante ale unei compozitii in asa fel incat

sa se gaseasca figuri geometrice simple sau

regulate (conform sectiunii de aur de exempIu) care

sa uneasca aceste puncte este posibila totdeauna.Totusi, chiar daca "descoperirea" traseelor

IT

" ,

:1 1I',!

"~ !

; 1 : ',I,I

II

" ,..

, ,

regulatoare -a'deven1~~desea 0manie, nu inseamna

ca aceste trasee nu au'existat niciodata,

Ir,a.l.:nivelul' com~o~iri~i urbane, \traseul

re

9

plator t'~s'te u n - fel de figura sau tram a teoretica

ce.nu are; pfete[,lpa de.a ,tfaplicata directif teren.Chiar inainte 'de ',adaptarea ei "contextului dat,

aceasta trama poate fideformata din considerente

interne cornpozitiei: exceptie de Ia regula pentru

traseele la scara superioara, integrarea elementelor

nu tine de forma sau trama aleasa, Dupa realizarea

cornpozitiei, traseele regulatoare nu vor mai apare

in mod normal decat ca un filigran.

S-a abuzat adesea de trasee regulatoare

urbane: istoricul italian E. Guidoni, de exemplu, a

fost convins ca a gas it formetriunghiulare ce

organizeaza repartitia bisericilor urbane, forme

care chiar daca ar fi fast avute In vedere de

fondatorii acestor biserici, nu ar fi putut fi puse inpractica din ratiuni de inoportunitate funciara,

.. .~.. '.." Lucignano, Itali~-

Interpretare aparfh;and lui E. Guidoni pentru traseu regulator al orasului

- - 3 5 . ~ - - - - - . : - ' . - ' - - '~ - - - " - - - .

--. . . . . _ --



Charleville-Mezieres - Relieful si trama funciara

Orasul gradina Stains

Paris - Reteaua strapungerilor realizate de Haussmaru:

38



Traseele concrete sau rezultante

Concretizarea traseelor se exprima in

general prin cai de circulatie ~iprin axe vizuale.

Calle de circulatie sunt cele care

materializeaza in modul cel rnai clarliniile

principale ale compozitiei urbane, fiind adeseasuficienta transforrnarea retelei de trasee in retea de

circulatie. Dealtfel, in majoritatea cazurilor,

traseele compozitiei sunt de la inceput gindite ca

alcatuind viitoarea retea de circulatie,

Importanta rete lei de circulatie este la fel

de mare si in cazul unei noi creatii, si In eel al unei

extinderi, sl In eel al unei substitutii. Strapungeriie

lui Haussmann din plin centrul Parisului sunt un

bun exemplu de urbanism bazat pe 0 retea studiata

de noi ciii de circulatie intr-un tesut existent.

A~a cum s-a aratat si mai inainte, exista si

trasee constituite eu ajutorul parcelarului. Tramafunciara poate fi considerata un model (constructie

virtuala care tine cont de organizarea geometrica a

Iirnltelor parcelare) in care ansamblul limitelor

parcelelor este in general materializat la tara prin

Iiniile ce separa suprafetele afectate diverselor

culturi sau prin garduri, iar Ia oras prin ziduri ~igarduri intre gradini sau prin peretii ~i cal cane Ie

dintre cladiri,

Traseele parcelare astfel constituite au in

general una sau doua directii preferentiale,

Parcelele au foarte rar forme patrate, fiind in

majoritatea eazurilor dreptunghiuiare, uneori foarte

alungite. Existenta unei directii preferentiale -lungimea - este legata mal intai de faptul ca se

raporteaza la 0 cale de acces. Orice parcela ofera

aleii, drumului sau soselei latura sa mai mica

(exceptie fac desigur parceiele de colt),

caracteristica observabila ~i in mediul rural

(parcelele de cultura Iiniare datorita specificului

agricol - arat, semanat si recoltat in brazde

paralele), ~i in eel urban, datorita mostenirii

parceIarului rural si a subdiviziunii acestuia. Si

cum in general parceIele asernanatoare se supun

acelorasi reguli, vor exista zone mai mult sau maiputin intinse in care va domina 0 directie de

orientare a parcelelor, Aceste directii preferentiale

participa la diferentierea tesuturilor urbane prin

felul in care strazile respecta sau nu directiile de

orientare. Daca orientarea parcelelor ramane

neschirnbata, doua strazi perpendieulare vor

prezenta diferente legate de pozitia fata de ele a

laturilor scurte sau lungi ale parcelelor .

Daca traseele parcelare sunt rar utilizate in

compozitia urbana, ele joaca inmod spontan un rol

important in cadrul contextului, influentand

indirect cornpozitia, Pe de alta parte se pot imagina

cornpozitii bazate pe trasee parcelare imaginate,ceea ce ar oferi dublul avantaj de a oferi 0 coloana

vertebrala tesutului urban precum ~i un cadru

precis de decupaje pareelare.

Traseele construite sunt de aceeasi natura

ca si traseele parcel are: ele sunt definite de

directiile dominante ale ansamblurilor construite

intr-o anumita zona. Aceste trasee pot fi deduse

analitic din conturul pe teren al constructiilor.

Conturul constructiilor la nivelul solului

ofera un desen propriu. Daca in orasul traditional

aceste eontururi se confunda aproape in intregimecu traseul strazilor (din cauza aliniamentelor

stradaIe) si eu decupajul parcelar (peretii laterali),

In ansamblurile moderne functionaliste traseele

construite sunt defmite de orientarea climatica, de

conditionarile tehnice sau de un mod de

cornpozitie urbana abstract ~iarbitrar.

Noto, Sicilia - Trama regulatoare si traseele concrete

37



~~~'" '~.~\..oaI,~:1i. "~ __~""~,,-.:_ .._.-~:~ .. ,

tul XVII, Paris - Proiect de inlocuire a insulelor trad" "_ ~ .a - - "JI ~.- ....- - - ~~"7·~;7"":';.r,.,·='·~

devrn"' . 'dente di traseele de .

40



Decupajele

Daca traseele produc linii care unesc,

decupajele produc Iinii care separa, Aceste Iinii pot

fi aceleasi ~i in cazul traseelor, ~i in cazul

decupajelor, indeplinind astfel, in acelasi timp,

doua functiuni distincte si complementare. Traseele

organizeaza spatiul in intregul sau legand partile

componente, in timp ce decupajele 11divizeaza In

subspatii clar delimitate ce constituie parti

distincte.

Scopul decupajelor este de a fixa

provizoriu ocuparea terenului. Este lnsa yorba de

un cadru prestabilit, legat de trasee, putand suporta

schimbari in ceea ce priveste afectarea si chiar

modificari morfologice (topologice, geometrice

si Isau dimensionale) de detaliu.

Natura si materializarea decupajelor sau

diviziunilor este multiforma. Decupajele reflecta

principalele modalitati de diviziune a spatiilor in.

Decupaje mari: fragmentele urbane

Marile decupaje corespund cateodata, mai

ales in perioada lor initiala, marilor domenii

fimciare sau institution ale.

Astfel, la Versailles, Cartierul Notre-

Dame sau Pare aux Cerfs corespund unor domenii

distincte. Au fost citate mai lnainte exemplele de

decupare ~i asamblare a fragmentelor urbane la

Edinburgh. Mari decupaje pot de asemenea fi

considerate cele operate prin intermediul traseelor,

in virtutea faptului ca 0 acceasi Iinie uneste ~i

separa in acelasi timp, rnarile axe de circulatie

putand astfel "decupa" in tesutul urban zone

diferentiate. Un astfel de exemplu este intalnit tot

la Versailles, in cazul celor doua strazi exterioare

ale Tridentului ce decupeaza orasul in doua patti.

Orasele vechi, traditionale, in care pot fi

sesizate astfel de fragmente, sunt total diferite de

cele modeme in care fragmentele se datoreaza

zonificarii. Diferenta rezida in acelasi timp si in

morfologie, ~i in proces. Fragmentele din cadrul

oraselor vechi au 0 forma, reprezinta figuri ce

intretin un minim de relatii cu fragmentele

invecinate. Din contra, in orasele .modeme"

fragmentate 'in "zone", aceste decupaje sunt

cadrul societatii (intre public ~i privat, intre

proprietatile private, intre locurile de munca ~i cele

de odihna etc.) ~i se traduc in spatiu prin domeniul

public, prin parcelarul funciar, prin cartierele

rezidentlale si prin zonele rezervate diverselor

activitati, Realitatea este insa mult mai complexa,

pentru ca functiunile nu se transpun mecanic in

spatiu ~i pentru ca alte decupaje, rara a fi inca

functionale, sunt In curs de realizare din diverse

ratiuni tehnice (cazul decupajele operationale).

Urbanismul modem a uzat si a abuzat de

decupajele functionale, de fapt segregan

functionale, prin zonificare. fusa analiza istorico-

morfologica releva ca a existat dintotdeauna si 0

alta forma de decupaj, prin .fragmente", fragmente

al carer contur este deja desenat ~i a carer istorie

poate fi .povestita" concomitent cu zonificarea

bazata pe decupaje\e functionale.

informe si nu sunt relationate altfel decat

functional. Daca fragmentele functioneaza

totdeauna prin aditionare, fragmentarea nu face

deciit sa divizeze, in timp ce rolul fragmentelor este

sa constituie 0 compozitie,

Aceasta diferenta este ilustrata eel mai

bine in cazul lotizarilor. Cele efectuate inainte de

1850 sunt "urbane" in sensul ca permit constituirea

orasului, punand bazele unor decupaje (eventual

trasee) ce vor adaposti ocupari succesive ~idiferite.Procesul acesta a functionat efectiv, principalele

extinderi (sau substitutii) urbane facandu-se, de la

sfarsitul Evului Mediu ~i pana la mijlocul sec. XIX,

prin juxtapunerea sau intrepatrunderea lotizarilor.

Lotizarile urbane, ca decupaje initiale, au permis

un prim mod de ocupare a terenului ce avea sa fie

transformat mai tarziu prin densificare. Spre

deosebire de acest tip de lotizare "urbana", tipul de

lotizare pavilionara conduce la 0 diferentiere care

antreneaza un decupaj ce va ramane definitiv in

absenta unei substitutii brutale. Lotizarile

pavilionare nu au evoluat niciodata catre urban,

reprezentand figuri inghejate, inchlse, iIustrate

adesea prin reteaua stradala sub forma de bucIe.

39



Decupajul spatiului public si at spatiului privat

Desi natura morfologica a diferentei dintre

spatiul public ~i spatiul privat nu este usor de

stabilit in termeni teoretici, aceasta diferenta fiind

de un alt ordin, abordarea ei este fundamentala.

Daca admitem ca in cadrul orasului esteirnportanta distinctia dintre folosinta publica ~icea

privata, este necesar sa facem distmctia intre

spatiile corespondente precum ~i intre formele

proprii acestor spatii, Necesitatea spatiilor

intermediare de tranzitie ~i un anumit grad de

integrare nu inseamna insa acceptarea unei eonfuzii

spatiale. Spatiile intermediare, pentru a-si justifica

existenta, trebuie sa se intercaleze intre spatii eu

earacteristici distincte, publice sau private.

Experienta franceza privind ZUP (Zone

urbanistice prioritare) ~i orasele noi a demonstrat

ca absenta distinctiilor spatia Ie dintre public ~i

privat anlreneaza confuzii in modul de folosinta ~iimposibilitatea unui mod eficient de gestiune.

. Este preferabila existenta unui spatiu

public in sine, cu 0 forma ~i0 organizare specifica,

istoria urbana punand in evidenta doua modalitati

de evidentiere a acestuia: 0 linie clara de separatie

intre spatiul public ~i eel privat si amenajarea

spatiului public propriu zis.

in orasul traditional s-a practicat 0

separare neta, liniara, care in anumite epoci a fost

dedusa dintr-o formalizare dinamica a spatiului

public. Este yorba evident despre pietele baroce in

care vidul urban sculpteaza masele construite care,

la lirnita, adopta forme reziduale.

Fatadele aliniate, eventual ordonate,

subliniaza arhitectural Iimita de separatie intre

public si privat. Reluarea In considerare a

importantei spatiului public a fost insotita in mod

logic ~i de reintoarcerea la grija pentru desenul

fatadelor,

Spatiul public propriu-zis, situat adesea In

centrul cornpozitiei urbane, nu poate ih aceastaperspectiva sa ramana un suport pasiv, asa cum a

devenit treptat, incarcat in principal dear cu

mobilier urban.

J. Stirling - Propu n ere pentru concursu I .Roma interrotta", 1978:

urbanul rezulta din juxtapunerea de fragmente separate

42



Decupajele mici: parcelarul

in afara avantajelor sale funciare,

parcelarul ofera in plus un pre-decupaj urban,

obligatoriu si totodata uti! operatiilor urbane. In

primul rand : la scara fiecarei parcele, pentru

implantarea ~cladirilor, una cate una. Jnsa cum

parcelarul ':6ste in general structurat pe baza

mostenirii rurale sau pe baza unor decupaje ori

trasee specifice, va transrnite aceasta structura ~i

fondului construit, asigurandu-i adesea in acest fel

omogenitatea. Parcelarul compartimenteaza spatiul

. urban, ii asigura limite aparent contradictorii dar in

fapt complementare In ceea ce priveste impactui

lor asupra orasului, pentru cil. f ragmentele pe care

Ie "deseneaza" pot fi ini acelasi timp atat

independente cat si unificate, Ca decupaj, parcelaconstituie un lac imprejmuit, perm'itand aproprierea

spatiului ~j oferind posibilitatea' izolarii, virtuti

carora sociologii (H. Raymond) Ie-au recunoscut

utilitatea.

Restructurare urbana prin stergerea parcelarului (HiBerrnculli}

Crawley, Anglia - Trame parcelare complexe intr-un oras nou

41



Aix-en- Provence

44



Aliniamente ~i limite ale ocuparii terenului

Traseele si decupajele constituie un fel de

infrastnrctura a orasului, pe baza careia este posibil

un anumit mod de cupare a terenului, sub forma

limitelor de separare - Iirnitele spatiilor construite,

ale spatiilor libere, ale spatiilor vegetale.Este oare modul de ocupare cu spatii

construite semnificativ ca traseu? in principiu,

importanta lui se limiteaza la scara arhitecturala.

Limitele spatiilor construite nu separa dedit ceea ce

este in interiorul constructiilor de ceea ce este in

afara lor, neavand 'in principiu valoare

cornpozitionala decat pentru spatiile exterioare

rezultante. Lirnitele spatiilor Jibere sunt astfel cele

care devin importante, cazul pietelor urbane

reprezentand Tara indoiala eel mai complex caz de

compunere a acestor limite.

Se intalnesc doua cazuri, pietele avand fie

un mod de compozitie similar cu eel al traseelor(regulatoare sau de circulatie), fie total diferit de

aces tea. Primul caz este eel mai freevent in

compozitia urbana. traditionala, piata inscriindu-se

in forma geometries ~iin modulul dimensional al

trarnei. in mod exceptional a forma diferita este

inclusa 'in trama, de exemplu 0plata circulara tntr-o

trama ortogonala (cazul forme lor urbane baroce).

in urbanismul modem sunt exemple 'in care piete

ce nu au nici un fel de legatura cu tesutul urban

propus prin compozitia respectiva sunt cancepute

ca forme geometrice in sine (proiectul lui R. Bafill

pentru Montpellier).

Limitele si aliniamentele sunt in generalintelese ca "urme" ce raman dintr-o ocupare

trecuta a terenului - urme de strazi, de parcelar sau

de mase construite din trecut. Aceste .urme" sunt

totdeauna proiectii orizontale ale unor structuri

treeu te (strazi, fundatii, ziduri etc.) care pot inca

exista sub nivelul terenului sau a carer amintire se

regaseste in conformatia actuala a spatiului

construit, Prin acest fen omen de sedimentare

urbana modul trecut de ocupare a terenului nu

dispare in totalitate.

Persistenta "urrnelor" poate fi de

asemenea descrisa ca 0 permanents a traseelor in

diferite situatii de ocupare rnateriala a spatiului,putiind fi sesizate in multe cazuri trame ~iforme aleacestei ocupari trecute.

Limitele ~i aliniamentele nu sunt insa

totdeauna simple proiectii ale modului de ocupare a

terenului. Este posibila ~i0 interpretare in sensul de

directie dominanta a unar cladiri, in acest eaz

concretizandu-se in trasee virtuale - "trasee

construite" si chiar "trame construite".

Montpellier - Proiectul lui R. Bofill

43



GeometriaI,

Geometria, prin forma figurilor - regulate,

neregulate, deformate, reziduale, organice - ~i prin

directiile impuse - paralelism, perpendicularitate,

convergenta, subordonare Iaterala, axiala sau tot ala

- priveste atdt formele spatiale cat si traseele si

conturul decupajelor.

Geometria joaca deasemenea un rol

important in integrarea formelor si directiilor.

Dimensionarea

Dimensionarea priveste evident

dimensiunile absolute si proportiile la toate

nivelele de interventie si este in principal un

Uirgimea si/sau lungimea unei strazi

privilegiaza un traseu, rnarimea unei limite

intareste sau rnicsoreaza irnportanta unui anumit

decupaj iar diferentele dintre marimea formelor

sau figurilor cornpozitiei contribuie la integrarea

sau separarea lor.

criteriu de ierarhizare.

Aix-en-Provence - Dimensionarea traseelor zonei centrale

46



Aix-en-Provence - Geornetria traseelor zonei centrale

'.

'\V!. . ~ . ...~~~ \0 _, _.

Charleville-Mezieres - Decompozitie: circulatii ~imase construite

47

.""'- . .

. ,



Caile de circulatie

Reprezinta primul nivel de interventie in

cadrul oricarui demers compozitional. Marile

cornpozltii, de la cele reaJizate la Roma In timpul

lui Sixt Quint ~i pana la cele de extindere sau de

Infrumusetare din prima parte a sec. XX, incluzandVersailles si Karlsruhe, sunt cornpozitii bazate pe

trasee de circulatie,

Primatul acestui nivel este user de inteles

datorita faptului ca 0 compozitie ce pleaca de la

caile de circulatie este Ia fel de usor de perceput

Pare elarul

Compozitii bazate in intregime pe baza

unui parcelar sunt rare ~i limitate de obicei la

nivelul insulelor. Astfel, intr-o serie de lotizari dela rnijlocul sec. XIX, parcelele "deseneaza" forme

particulare relativ independente de circulatii

(pentru ca in general formele parceJarului sunt

elaborate in limitele insulelor delimitate de

circulatii), determinate de formele triunghiulare,

trapezoidale, hexagonale sau rombice ale insulelor.

Aeeste "desene" sunt formate eu ajutorul a

doua elemente - deeupajul pareelelor in eadrul unei

aliniament de pareele si deeupajul acestor

si pe hartie, siin spatiul real; pe masura ee axele

sunt parcurse, vederile asupra unor puncte de

interes pot fi astfel savant orientate, axele de

circulatie fiind in acelasi timp ~i axe vizuale.

Aceste calitati, asociate eu avantajeleperspective lor, au facut ea traseele de circulatie sa

devina eel mai sigur si simplu mijloe de exprimare

a unei compozitii, lueru facilitat si de faptul ca pot

fi eonstruite pe baza unor reguli geometriee simple

si deei usor pereeptibile.

aliniamente de parcele in cadrul insulei (intelegand

prin aliniament de pareele ansarnblul pareelelor

aliniate in acelasi fel pe latura unei insule).Aliniamentele de parcele sunt separate in interiorul

insulelor prin linii care pot avea diferite forme, mai

mult sau mai putin regulate - in forma de Y In

cazul unei parcele triunghiulare de exemplu.

i n lotizari ca cele din jurul Pietel Victor

Hugo din Paris (Plaine de Passy) parcelarul poate

forma figuri complementare, in acest caz in forma

de panza de paianjen.

PlAN "G:EH£AA.L l iE l .OT!SSEMENT

na s TD1RAlNS DE [A PLAiNE D :E PASsY

d"" p " " : ; te Plan dru.s.

p - i 1 ' 1 ' F.~et.trL..ut, ingc.nilur·gicmil:n:

VILLE DE PARIS

BlJi.l de-

. . . .. . .

Lotizarea Passy, Paris, sec. XIX - Exernplu de decupaj pareelar sofisticat

49



PRINCIP ALELE INSTRUMENTE iN COMPOZITIA URBANA

Aeeste instrumente sunt topologia,

geometria, dimensionarea.

o compozitie urbana nu este reductibila

doar la caracteristicile sale geometrice, desi

geometria sta la baza stabilirii traseelor, a

Topologia

Topologia, prin modul de pozitionare si

tipul legaturilor dintre elementele compozitiei,

priveste toate instrumentele compozitiei.

Modul de pozitionare a elementeJor

(departare, apropiere, alaturare, suprapunere,

decupajelor funeiare ~i a conturului maselor

construite. Topologia ~i dirnensionarea joaca ~i eleroluri importante, cornpozitia urbana rezultand

astfel dintr-o sinteza a unor instrumente de natura

diferita,

includere) intereseaza in mod particular realizarea

decupajelor si modul de ocupare a terenului, tipul

legaturilor (directe sau indirecte, arboreseente sau

radiale, in bucla, in retea sau trama, in scara)

precum ~irealizarea traseelor.

Aix-en-Provenee - Topologia traseelor zonei centrale

45



Cadrul construit

Modul de oeupare eu constructii a

terenului este stabilit eu ajutarul unui plan de

ansamblu . Aeest plan a devenit odata eu

constructia marilor ansambluri de Iocuinte de dupaal doilea razboi 0 adevarata "arta", Cele mai

elaborate planuri din acea perioada, desi total

deosebite de cele "clasice", sunt totusi compozitii

eomplexe inspirate adesea dintr-o estetica specifics

unei parti a pieturii modeme. Fae exceptie a serie

de planuri de ansamblu din anii 60, planuri ce

evoca tablourile lui Mondrian,

ldeea ca orasul poate fi campus dintr-o

colectie de obiecte autonome a revenit la mcda la

s fa rs it ul d ec en iu lu i opt, fiind enunta ta mai ina inte

de arhiteotii Renasterii ~i de eei ai perioadei

neoclasice (Ledoux). Conceptia unui spatiu urban

discontinuu conduce la abandonarea elaborarii unei

anumite forme urbane, Desi din punet de vedere

arhitectural Jipsa preocuparilor pentru a forma

urbana anume poate fi satisfacatoare - datoritailuziei cii absenta constranger ilor este favorabila

crearii de no i obieete arhiteeturale, - din punet de

vedere urbanistic riseurile sunt mari pentru ca in

loeul unei compozitii avem de-a faee doar eu a

juxtapunere.

Exista insa, desi foarte rar, ~i compozitii

urbane realizate doar prin ocuparea terenului cu

spatii libere (publiee), 'inprincipal piete, ca In eazul

ansamblului Forumurilor Imperiale din Roma sau

al ansamblului eelor trei piete clasice din Naney

(Stanislas, Carriere, l'Hemicycley realizate in sec.

XVII siXVIll.

-Forumurile Imperiale din Rorna antica, exemplu de ansambluri monumental~ juxtapuse

.~1



Compozitia ca sinteza: simetria

Simetria este exemplul eel mai

reprezentativ de instrument compozitional complex

si eficace, fiind folosita la realizarea tuturor

marilor compozitii urbane dintre sec. XVI ~iXIX.

Caracterul complex al unei cornpozitii

simetrice nu este adesea sesizat la adevarata lui

valoare. Simetria pune in evidenta, in raport cu 0

axa, pozitiile relative, echidistantele ~i modul de

subordonare a elementelor. Dezavantajele privesc

forma "impietrita", "inghetata" si repetarea de

forme egale pe cele doua laturi ale axel. Aceste

critici sunt tnsa trecute cu vederea fata de

cornplexitatea dozajului variat de agenti topologici,

geometrici ~i dimensionali.

NIVELE DE INTERVENTIE

Instrumentele compozitiei urbane

traseele, decupajele si proiectia pe sol a

perimetrelor ocupate - constituie, dupa cum s-a

vazut In capito luI anterior, suportul modurilor de

Simetria ilustreaza de asemenea ideea de

compozitie ca demers constitutiv, nerezumandu-se

la simpla geometrie a formei sau figurii rezultante.

Este 0 operatic prin care un ansamblu de figuri,

initial mai mult sau mai putin regulate, se

ordoneaza intr-un tot ce devine in final regulat.

Prin repetarea ei fala de 0 axa, 0 figure neregulata

devine regulata (repetarea unei iregularitati

produce 0 regularitate). La inceputul sec. XIX,

Quatrernere de Quincy apara deja ideea ca simetria

poate oferi unitate unui ansamblu initial disparat

datorita varietatii elementelor sale. Multe trasee

cJasice prezinta simetrii incomplete ce permit

recuperarea elementelor anterioare ~i integrarea lor

innoile compozitii,

ocupare a terenului. Aceste instrumente opereaza in

cadrul urbanla diferite nivele - nivelele de

interventie - constituite din cai de circulatie,

parcelar ~i cadru construit.

Orasul gradina Reims - Exemplu de decupaj parcelar .

t-r._._.-.: ; _.-Io_ ......1"._~

'I j r--.----....i; - - - - .- .- ., - - '''['''0 -.- .-1L j _... ! _ _ l

J 7V

Directie unica a parcelarului

Directiile parcel are urmaresc strazile Linie de fraction are parcelara in H Linie de fractionate intrerupta

48



Cornpozitii mixte

In cadrul unui oras sunt intrebuintate

freevent mai multe tipuri de compozitre,

corespunzand unor nivele diferite de interventie -

circulatii, parcelar, cadru construit - fieeare cu

propriile ierarhii interne. Modul in care se leagaaceste modele diferite de compozitie pune

probleme specifice, de ordin topologic, geometric

si dimensional, a carer rezolvare este mai mult sa u

mai putin stapanita.

Se pot da 'in acest sens exemplele oraselor

din Sicilia ~i Calabria reconstruite in sec. XVIII.

Noile cornpozitii bazate pe retele ordonate de

circulatie au intrat in conflict cu cadrul construit

care continua sa raspunda tipologiilor traditionale

de ocupare a terenului. Este un conflict intalnit

adesea in istoria urbana, intre propunerile rationale

ale inginerilor ~i traditiile tipologice specifice unei

zone.Astfel, la Philadelfia (in Calabria)

opozitia dintre reteaua principala de circulatie ~i

alinierea locuintelor conform tipului rural

traditional nu este geometrica (trama ortogonala a

circulatiilor nu contrazice aliniamentele de

locuinte in s iru ri p a ra le le ), c i de ordin dimensional,

pentru ca insulele proiectate, avand forme patrate,

nu permit realizarea de siruri delocuinte

traditionale pentru care sunt potrivite insulealungite. Solutia de compromis a fost eea a

insulelor rectangulare avand latura lunga egala eu

latura insulelor patrate,

i n cazul orasului Santo Stefano di

Cam a s tr a (in Sicilia), contradictia esentiala

priveste raportul dintre diagonalele traseelor

principale de circulatie ~i aliniamentele duble de

locuinte separate prin strazi secundare. "Matricea'l

de baza este un patrat ale carui diagonale sunt

dublate de paralele ce unese mijloacele laturilor

patratului, implantarea tesutului rezidential

facandu-se apoi in siruri paralele.

Tncompatibilitatea geometrica dintre diagonale ~irandurile paralele nefiind reglementata in nici un

fel, axele diagonale, desi gandite ca axe

cornpozitionale, i~i pierd importanta, nefiind

suficient aliniate ~i sustinute.

OEJ rnEJJO [[I[[I}O]J DO rn I 1 u, <

f l I I ! I J ! J J : t B E I J R I ! !T luH' IOHEJ [I FH-8rR rrj~) /"·DGILD I TPJH+ fY I I H ± T T H ElfE9 f ± L ! I r;Icr. /.~ ,.. L J k H f E E H+H+fFFR IWi ll 18 I IIR I IlIQ/..;./~ ~ ffhJ I ! F f f 5 ± l ! , IFfHP f A [1M P · 1 o n :,,/I;-J0,: I I 1 I O:LO:::n:J I I I I I I I III iii iii II~

San Stefano di Camastra, Sicilia - Planul parcelarii actuale

Schemele prezinta trecerea de la planul regulator la eel realizat



Ansamblul pietelor din Nancy

Crochiu al lui Le Corbusier reprezentand juxtapunerea de "Cites Radieuses"

50



MODALITATI DE COMPOZITIE

Dintre diferitele maniere de prezentare a

modurilor de a realiza 0 compozitie, cea care ofera

avantajul unor optiuni semnificative consta in

Compozitia prin diviziune

Obiectivul urmari t este realizarea unei

trame ale carei spatii sa aiba calitati comparabile

(topologice, geometrice, dimensionale) sau chiar

egale. Este evident 0 impartire relativ egala a

spatiului, fiind totusi posibile ~i variatii

dimensionale. Exemplul eel mai dar este ilustrat de

o lotizare cu tram a stradala regulata in care insulele

au pozitii similare (fac exceptie cele marginale),

Compozitia prin aditionare

De aceasta data se urmareste asamblarea

unor figuri sau forme diferite ale carer moduri de

articulare prezinta 0 mare varietate. La l imita,

aditionarea este un colaj. Proiectul lui J. Stirling

pentru eoneursul .Roma Interrotta" (1978) ofera

un bun exemplu de cornpozitie prin aditionare: 0

Cornpozitia prin multiplicare

Acest mod de cornpozitie consta in

elaborarea unei forme sau a unei figuri geometrice

- un fragment de tesut urban - care este apoi

repetata de un numar de ori pe 0 anum ita suprafata.

Repetitivitatea pura are drept consecinta negarea

contextului.

J. Stirling - .Roma interrotta"

evidentierea importantei procedeelor de diviziune,

aditionare si multiplicare.

sunt supuse acelorasi reguli geometrice ~i au

dimensiuni apropiate.

Ca si in cornpozitia de arhitectura,

diviziunea este 0 operatic de baza. Se recurge In

principal la diviziune pentru a decupa tesutul urban

in unitati minimale, fiecare Ia nivele distincte:

zone, insule, parcele.

serie de unitati diferite - strazi, spatii inchise,

fragrnente de trama etc. - sunt juxtapuse dupa

anumite reguli ce variaza de la 0 zona la alta.

I n mod traditional, aditionarea este

considerate a fi modalitatea cea mai raspandita de

extindere a oraselor,

Proiectele elaborate de Josie si Wood

pentru Ansamblul Toulouse-Le-Mirail sau pentru

Universitatea din Berlin ofera exemple de astfel de

compozitii.

15 2



COMPOZrrIE URBANA S1T1POLOGIE ARH1TECTURALA

Tipurile arhitecturale urbane se

repartizeaza in doua categorii care in cornpozitia

urbana a orasului traditional au roluri distincte:

tipuri ordinate care se repeta la nesfarsit In aproape

tot o ra sul (locuinte de exemplu) si tipuri

extraordinare sau exceptionale (echipamente ~i

monumente) eu caracter nerepetitiv (sau repetate In

numar limitat). .

In timp ee constructiile ordinare se inscriu

in decupajele existente, cele extraordinare pot

conduce la crearea de ~oj trasee sau directii

specifice ~i independente. Indepartarea de regulile

urbane ale unei zone poate in mod legitim s acaracterizeze amplasarea unui monument, cu

conditia ca insertia lui sa nu fie destructuranta

pentru tesutul urban si nici el sa nu fie dezavantajat

de vecinatati,

Atunci cand arhitectura rezidentiala se

vrea monument, incercand sa scape de

constrangerile regulilor tesutului urban in care se

insereaza - reguIi de decupaj funciar, de

dirnensionare, de direction are etc. - va pretinde 0

autonornie ce repune in cauza chiar notiunea de

tesut urban. Are loc astfel 0deturnare catre 0 forma

urbana, tesutul fiind confundat cu structura.

Notiunea de "tip", legata de modul de

folosinta si de practici sociale, este independenta

de notiunea de stiL StiluI poate determina

dezvoltarea de variatiuni ale tipului, Ia fel cum

rigorile regulii urbane, ea rigori ale tipului, departe

MO;>;PAZIER

de afi constrangeri sterilizante, permit variatiuni

stilistiee infinite tara a distruge coerenta urbana.

Nu este cazuI s a insistarn asupra rolului

monumentelor In cornpozitia clasica. Considerat ca

element punctual, un monument poate fi punct de

plecare sau punet terminus pentru 0 axa , punt de

diviziune pentru a articula 0 ramificare (cele doua

biserici care separa ramurile Tridentului din Rorna

de exemplu), punct de inflexiune pentru 0 deviatie

a traseului (Biserica Saini-Augustin din Paris la

schimbarea directiei Bulevardului Malesherbes)

sau punet de fuga al unei perspective centrale,

indiferent daca monumentul si compozitia au fost

sau nu concepute simultan. Biserica Madelaine din

Paris, de exemplu, este contemporana (In eeea ce

priveste conceptia) eu strapungerea Strdzii Royale.

Bulevardul Henri IV rnsa, eonceput abia la

sfarsitul celui de-al Doilea Imperiu, recupereaza

vizual monumente anterioare -Domul Panteonuluispre sud-vest ~iColonne de Juillet spre nord-est.

Tipologiile arhiteeturale eontribuie astfel

atlit la intarirea caracterului ordinar al tesuturilor

urbane prin repetarea unui numar limitat de tipuri,

cat si a caracterului extraordinar al structurilor

urbane prin unicitatea monumentelor (sau gradul

lor lirnitat de repetabiiitate ce nu exclude variatiuni

de stil), MonumentaJizarea abuziva a tipurilor

rezidentiale~i banalizarea excesiva a cladirilor

monumentale (echipamentele integrate)

prejudiciaza evident lizibilitatea oraselor,

FLEURANCE

5 5



Philadelphia, Calabria - Planul initial (sus) si planul realizat (jos)_ "L_~

Philadelphia, Calabria - Planul ocuparii actuale

5 '4



ELEMENTE CONSTITUTNE

Intre nivelele analitice ale traseelor,

decupajelor, ocuparii terenului, retelei de circulatie,

parcelarului, maselor construite ~i cel al

ansamblului forme lor urbane exista 0 serie de

elemente constitutive, sinteze punctuale ce cuprind

Strada

Strada este sinteza punctuala a unui

fragment din reteaua de circulatie, a laturilor unui

sistem parcelar ~ia unor constructii aliniate.

Rolul srrazii in compozitie nu este in mod

traditional unul in sine.

Rolul fundamental este ee l de traseu. Panii

la inceputul sec. XX, strada, alaturi de piata,

constituie principalul nivel de interventie in

Insula

Insula reprezinta si ea 0 sinteza punctuala,

cuprinzand de aceasra data fragmente din reteaua

de circulatie, decupaje funciare eu diferite tipuri de

parcelar precum si mase construite. Etimologic,

notiunea de insula i~i are radacinile in cuvantul

latin "insulae" care desemneaza spatii dens

eonstruite delimitate de strazi , fie independente ~i

supunandu-se doar partial traseelor tramei de baza

(a se vedea eoloniile romane din Africa de Nord,

de exemplu Va/ubi/is), fie constituite chiar din

imobile-insula, in fapt locuinte colective ca la

Ostia si Roma.

Pana la mijlocul sec. XIX, insula nu este

insa folosita In cornpozitia urbana decat ca rezultat

al delirnitarii unei zone prin strazile ce a

inconjoara, traseele nefiind relationate decat cu

acestea, evitandu-se astfel travers area In vreun fel a

insulelor, Desi prezinta 0 anume consistenta, insula

nu are 0 constitutie geometries autonoma deoarece

forma ei geometrica este determinata de traseele

circulatiilor (sau de spatiile libere publice - a se

vedea pietele baroce in care spatiile eonstruite se

supun geometriei spatiilor vide, golurilor, ca in

exemplul Pietei San Ignacio din Roma).

Constitutia insulei este mai intlii de ordin

topologic: un contur marginit de strazi, un deeupaj

parcelar intern, un mod de ocupare eu spatii

construite pe margini, JasiJ.ndinteriorul insulei mai

mult sau mai putin liber.

Diversele modele sau practici geometriee

nu l~l pun amprenta asupra insulei (cu exceptia

contururilor, deeupajelor si modului de ocupare)

inainte de sfarsitul sec. XVITI dedit prin cele

cateva proiecte de lotizari legate de piata imobiliara

cate putin din fiecare nivel structural. Aceste

elemente pot fi compuse sau pot fi chiar elemente

de compozitie in sine, fiecare cu evolutia sa

proprie.

compozipa urbana, fie ca aliniaza marginile

cladirilor, fie ca prelungeste un traseu existent sau

ca. s tra pu ng e s i trv erse aza u n te su t deja constituit.

Strada este desigur 0 denumire generics,

referindu-se atat la strada obisnuita cat ~i la marile

artere, bulevarde sau alei din interiorul cartierelor

sau insulelor.

(Pepiniere du Roule, Temp/e) in care apare

imobilul tip insula ca element constitutiv al

compozitiei. Marile operatii de lotizare din timpul

Monarhiei din Iulie si mai ales operatiile urbane ale

lui Haussmann vor reactualiza tipul imobilulului-

insula atunci cand strapungerea noilor artere va

lasa rani adanci in tesutul urban. Este cazul noilor

insule create in jurul Operei, in Parisul celui de-al

Doilea Imperiu.

Marea epoca a cornpozitiei bazate pe

insule este prima jumatate a sec. XX. Desigur ca

tot acestei perioade Ii apartin ~i cateva realizari

"moderne". Insa in mai toate planurile de extindere

si de ,,'infiumusetare" a oraselor franceze incepand

eu 1919 (data realizarii planului de extindere a

Parisului) insula are propria ei consistenta (una sau

daua cladiri lnconjurand un spatiu liber) ~i propria

ei geometrie (dictata partial de traseul strazilor), eu

alinieri deduse din rigiditatea arhitecturala a

imobilelor.

Acest tip de urbanism, ale carui cele mai

frumoase realizari se intalnesc In Olanda (datorita

lui M. De Klerk sau H.P. 8erJage la Amsterdam)

realizeaza un echilibru intre necesitatile urbane si

arhiteeturale: locuinte rationale, srrazi bine definite,

spatii intime in interiorul insulelor.

Odata cu orasele gradina (siedelungenj din

Francfurt si Berlin se desehide 0 etapa noua 'in

modul de realizare a insulelor, 0 etapa ee va

conduce chiar la disparitia lor: ruperea

continuitatii ~i rigiditatea din ee in ce mai mare a

marginilor construite, acordand autonomie

arhitecturii, vor deseompune coerenta insulei.

Insulele realizate In ultimele siedelungen (1930) nu

reprezinta decat 0 etapa catre realizarea "barelor"

ce VOl' domina proieetele urbanistice .rnoderne".

57



MIREPOIX VILLEFRANCHE-DE-ROUERGUE

":

Bastidele din sud-vestul Frantei - Forme urbane si tipologie arhitecturala

MIRANDE Vl l lEFRANCHE-DE·ROUERGUE

J.

!

MIRANDE SAl : - -lTE-FOY-LA-GRAN DE

GRENADE.SUR-GARONNE MIREPOIX

MONPAZIERMIREPOIX

56



.Roma - Piata San Ignazio

D

Siedelunge, Berlin - Locuinte in banda, independente fata de insule

Essen Germania - Lotizarile Krupp-~:. ~



./

Q'O~~~74 __~~~.

.,

z{==

Volubilis, Maroc -Relativa independenta a insulelor fata de traseele strazilor

'5 8



Marile ansambluri

Marile ansambluri au fost concepute prin

gruparea obiectelor construite (bare si turnuri)

intr-un teritoriu transformat lntr-un fel de mega-

parcela (prin stergerea urmelor parcelarului),

grupare indiferenta fata de traseele circulatiei.Acest mod de compozitie pare de cele mai multe

ori rezultatul unei juxtapuneri aleatorii decat al

unei conceptii inchegate ~i unitare, chiar daca la

originea lui au stat preocupari estetice inteligibile.

Marile ansambluri s-au dorit compozitii

omogene la nivelul ocuparii terenului cu mase

construite, vaste sculpturi teritoriale elaborate pe

baza unor planuri de ansamblu concepute ca opere

de arta, Cele mai elaborate compozitii au incercat

organizarea unor jocuri volumetrice cu valoare

estetica intriseca. In unele cazuri, compozitiile s-au

marginit la reproducerea de forme apartinand altor

domenii plastice, In altele au integrat elemente alesit-ului pentru a obtine astfel 0 varietate formala,

initial limitata de dispunerea econornica a sinelor

de rulare a macaralelor. Experiente interesante in

acest sens au eondus la mari ansambluri eu certe

calitati plastice, a caror cornpozitie ramane insa

redusa Ia nivelul dispunerii maselor construite. Un

caz aparte 11constituie ~i experientele lui E. Aillaud

cu ansamblul La Grande Borne (amintit mai

inainte), cu ierarhizarea clara a spatiilor publice si

mai ales cu efectele estetice deosebite datorate

UJ

rI-

Z

0 ::)0-

m«-J..'

u.~

inlocuirii dispunerii ortogonale eu un ansamblu de

jocuri ale volumelor eurbate.

lncepsnd cu anii 70 au fast intreprinse mai

multe tentative de modificare a conceptiilor derealizare a marilor ansambluri. Una dintre ele

consta In conceptia de trame arbitrare (pe baza unei

geometrii simple ortogonale sau hexagonale sau

chiar a unei adaptari la conditiile reliefului) in care

sa. fie incluse constructiile propuse; 0 alta tentativa

consta In propunerea unor sisteme auto-proliferante

complexe ca in asamblajele de forme triunghiulare

de la Givors si Ville/amuse realizate de J.

Renaudie. Scopul introducerii acestor trame este

regasirea unei continuiratl urbane, msa prin

intermediul suprapunerii unor topologii ~i

geometrii diferite de cele existente in orasele

traditionale.Principalele inconveniente ale acestor

trame sunt legate de faptul ca produc spatii pub lice

nediferentiate, neierarhizate ~i totodata neseparate

satisfacator de spatiile private. In ciuda reusitei

arhitecturale, aceste realizari nu au condus la

reinnoirea modului de constituire a tesuturilor

urbane traditionale, ramiiniind la stadiul de jocuri

geometrice. lar in ceea ce priveste asa-zisele spatii

de "sociabilitate" create, aces tea s-au dovedit

imposibil de administrat.

La Grande Borne, Grigny (arh. E. Aillaud)

61



Ansambluri constituite

Ansamblul constituit este 0 tentativa de

sinteza teritoriala, elaborate de G. Hanning ca

unnare a reflectiilor asupra tramelor funciare,

sinteza ce conciliaza nivelele de interventie

traditionale si imperativele actuale. Un ansamblueste considerat c on stitu it d ac a este compus din

cele trei moduri de interventie asupra formei

urbane - trasee, decupaje ~i mod de ocupare, dad!

fiecare dintre acestea joaca un- rol activ in

compozitie ~i daca, In fine, compozitia este

incheiata sau ajunsa intr-un stadiu suficient de

maturizare. Criteriile de apreciere sunt astfel atat

spatiale cat ~i temporale.

Notiunea de ansamblu constituit este

importanta pentru ca, pe de 0 parte, poate servi

drept model, in ciuda pericolului evident de

reproducere a unor forme desprinse din context in

lac de a reproduce procesul in sine, iar pe de altaparte poate servi ca referinta jntr-un proces de

desavarsire a unei cornpozitii aflata in asteptarea

unui mod de interventie ori a unei structuri

• I ... fLo,'

Trarna circulatiilor pentru orasul nou Marne-la-Vallee

nu tine cont in nici un fel de ansarnbJurilr constituite

geometrice mai clare. in acest caz ansarnblul

constituit trebuie sa fie apreciat conform capacitatii

sale de a suporta transformari.

Interesul acestui concept rezida ~iin faptulca alatura claritatii limitelor sale (decupajului)

coerenta trarnelor de circulatie (traseelor) ~i

repartitia echilibrata a rnaselor construite (modul

de ocupare). Aceste calitati nu pot fi atinse dedit in

cadrul dirnensiunii temporale a notiunii,

.maturitarea'' unui ansarnblu fiind legata de

suprapunerea si lntreparrunderea modurilor

succesive de interventie rara ca acestea sa se

,,~tearga" unele pe altele, ci din contra, sa profite de

potentialitatile precedente. Notiunea de ansamblu

constituit este astfel legata ~i de utilizareatraseelor

mostenite.

Pe de alta parte, analiza ansamblurilor cepot f considerate "constituite" releva in general un

principiu director - un anumit mod sau un anumit

nivel cu rol preponderent organizator ori integrator.

Ansamblul detaliat al sit-ului din Marne-la-Vallee

:63 .



Constructiile tip bara

Daca initial aceste tipuri de constructii

realizate prin unirea locuintelor individuale de pe

cateva loturi invecinate urmaresc alinierea cu

strada si 0 relativa delimitare a conturului insulelor,

treptat ele capata 0 autonomie din ce in ce maimare, atat din punct de vedere topologic (

nemaifiind legate de prezenta strazii) cat ~i dinpunct de vedere geometric (forma lor

dreptunghiulara este indiferenta fata de' forma

terenului sau insulei) ~i dimensional (de lungimi

diferite, pot f amplasate in interiorul insulelor dar

~i la marginea acestora, putandu-se prelungi chiar

dintr-o insula in alta, blocand sau nu strada).

Barele ~i turnurile - aceste din urma fiind

constructii omologe, dar verticale - au constituit

"materia prima" pentru realizarea marilor

ansambluri, singurele lor variatii fiind de natura

dimension ala ~i de geometrie interna. Ele aumodificat total raporturile traditionale public-

privat, fata-spate, spatiu liber-spatiu eonstruit.

Uneori barele au fost eurbate, ea in

ansamblul La Grande Borne de la Grigny (arh. E.

Aillaud). Acest ansamblu merita analizat pentru ca

reconsidera definirea spatiului urban modern,

reintroducand spatiul strazii in fata constructiilor ~ispatiile verzi in spate le lor, clarificand astfel

ierarhizarea spatiilor pub lice. Jocul barelor curbe

prezinta efecte estetice ~i calitati plastice deosebitefata de monotonia ortogonalitatii dorninante in

majoritatea marilor ansambluri.

In alte situatii, barele se "deghizeaza" in

insule realizate prin bordarea spatiului rezidual

dintre cateva strazi eu una sau mai multe bare

apropiate, spatiul central rezultat avand

caracteristici spatiale ~i un statut apropiat de eel al

spatiului public,

Exista deasemenea ~i realizari in care bara

este dezvoltata la dimensiuni ce depasesc statutul

arhiteetural, atingand 0 scara teritoriala, tendintedezvoltate in mod particular in Italia de M.

Fiorentino (Corviale) ~i V. Gregotti iUniversitatea

Calabria). in aceste ultime cazuri se poate Insa

pune intrebarea daca mai avem de-a face cu un

cadru urban ...

_ . _.\<, \',

","=,,=~"'--' - - ~ ~ . » "

Universitatea din Calabria (proiect de V. Gregotti)

6 0



Alte forme urbane

i n incercarea de a concilia marile

ansambluri cu specificitatea urbana, s-a propus

realizarea unor ansambluri care sa preia atat 0parte

din vocabularul arhitectural al marilor ansambluri

cat ~i 0 parte din mediul urban traditional. Acestenoi ansambluri nu abandoneaza insa autonomia

arhitecturala, confundand proieetul urban eu un

proiect arhitectural realizat [a scara eadrului urban,

rara a lua In nici un fel In considerare ralul ~i

importanta decupajelor. Este vorba despre

constituirea sau reconstituirea unui fragment urban,

a unei strazi sau a unei piete doar eu aparenta

arhitecturala a unui spatiu urban, din care Jipsesc

tocmai caracteristicile unui tesut urban ~i

eventualele "urme" ale ocuparii trecute. Acest tip

de ansamblu este de fapt 0noua forma arhitecturala

de zonare In cadrul orasului, un fel de edificiu

arhitectural complex, Ia scara mare, criticat pentruimposibilitatea de a se constitui intr-un tesut urban.

In ciuda catorva tentative de ~ concilia

modemismul dispunerii obieetelor izolate ell

traditionalisrnul coerentei interne a spatiilor

publice, adaptarea lor la tesuturile preexistente este

discutabila chiar ~i atunei cand ofera aceasta

aparenta , lucru v ala bil a ta t in cazul unei scriituri

arhitecturale modeme - "strada" propusa de J.

Bossu in proiectul de renovare a Cariierului

Hale/or din Paris, cat si al uneia neo-clasice, cum

','

este cea folosita de R. Bofill in majoritatea

proiectelor sale.

Exista [a ora actuala doua demersuri

contrare: pe de 0 parte proieete de "reconstructie" a

oraselor in formele tradition ale ~i pe de alta parteproiecte care accepts discontinuitatea orasului

fragmentat ~i eterogenitatea periferiiIor organizate

pe baza amestecului functional si al slabei

densitati.

.Reconstructia" in forme traditionale

priveste restaurarea centrelor si densificarea

periferiilor. Realizarile in aceasta directie nu au

ajuns deocamdata In faza finala ~inu au trecut inca

proba t impu lu i p enr ru a fi discutate.

Orasul diseontinuu ("ora$ul verde" de

exemplu), nu ofera nici eI deocamdata suficiente

realizari pentru a deveni un model de urmat, mai

alesca poarta in el insusi contradictia ideii de"ora~". Pericolele exploziei spatiale urbane sunt

cunoscute, aeeasta presupunand 0 autonomie a

partilor ce nu face decat sa deplaseze coerenta

necesara de la 0 scara mare la 0 scara mai mica.

Experienta urbana de pana acum

demonstreaza ca orice compozitie care nu se

lnscrie hi speeificul contextului spatial si in eel al

contextului temporal asigurat de urmele ocuparii

tredUe t d m f i h e dear 0 compozltie academica,

~I~~_i]~~.: ' I f ) ( ¥-=c~i¢t~:·../~ ..... ~-

Renovarea cartierului Halelor, Paris - .fatada" spre strada Rivoli (arh. J. Bossu)



J" '

Arhitectura proliferanta (arh, 1,Renaudle) - Givers (sus) ! J . i Villetaneuse 005)

, I I , ·, , " ' < ", _ . U > ,'.,'<'j - / ~ q "

, ." I ,~" ' ,>, ',. r~ '- -.)'

i: jJ i., J

, f ! . . I. i fl

~". rI

-- - .. . _ _ _ _

- - - - - - - .:

C r- -;

-.? I!

=;~~ / ~ ' ! ''.,

~i1{

• .1 .,(

'/

Iii,,

r JIr{

J

l_

-. " 'J. __: ,__

''':--'.,

62



t _..._.._._ _ .

..... ,.-. . . .-.--

(-_ ..

C,_-_

64



Mendocita, Peru - 0 portiune din trama spontana a bidonville-ului este inscrisa in trama planificata

"

. - : : ; : : : : . ~ \ ~ ~. . . ~ '" 4 1 \ ~ iQ .~'=_ ([1' q., ,- C.l!! ,' " - ' - - ~ ' ~ - : "~ . i _ , _ ~ , f _ ~ \rbdo

aQ~-';:r.c--p:."j'--i~n:)~~(i. d , .~ . ~ :

~ ~ 1 1 I .O O ~ ~:&' i~-~ -~;~---~;=-Iilf' ., n _.- " a '

~ ~;m~'11~~11o ' r , J : : t~ I--- D v·-;r~___' _ ; : , r nO

~~~td~ ?ir{:~,:~(i~".'~ ~'n ,.1"--'--'-

~b\~~~~~~ ,~, ~<;\;;..:r'\ ~

I

Q~~~~-)~~,~

i W l V O m ~ ~~~~~~~

~~~~~~~ ....~" _.,P\ ~

"Ora~uI liniar", Madrid - trama cadrilata redusa la doua travei pe un traseu curb



ORIGINI S I EXPERIENTE

Cornpozitia urbana are 0 lunga istorie,

cunoscand aparitii succesive din care s-a aeumulat

o cunoastere urbana deseori uitata sau pusa la

indoiala.

Inventia tramelor

Tramele urbane au fost inventate Inca din

antichitate. In sec. XVIII 1.C. orasul Haradum din

Mesopotamia este construit dupa un plan regulat ce

are la baza insule rectangulare. Grecii sunt eei eare

elaboreaza planul eu trama rectangulara

nediferentiata, denumit hipodamic (tara a se

cunoaste totusi rolul precis jucat de Hippodamos

din Miler) plan care in epoca elenistica va fi

dezvoltat prin ierarhizarea circulatiilor si realizarea

strazilor monumentale. Planurile coloniale romane

au urmat aceasta cale, ca ~i cele ale oraselor noi

fondate in perioada medievala, lntr-o cultura

urbanistica cu purine discontinuitati,

Rolul tramelor este de a organiza tesutul

urban, partea eea mai pasiva a formei urbane.

Haradurn - oras nou fondat in Mesopotamia

Orasul roman Augustus, Elvetia - exemplu de trama cadrilata

'66



-69



Marile compozitii

Marile compozitii bazate pe jocuri de

perspective si simetrii apar incepand cu sec. XVI.

Tridentul roman constituie un prototip. Linia

dreapta, convergenta axelor, centralitatea

monumentelor compun peisaje ce pun in valoarevederile conform tehnicilor de reprezentare cu

ajutorul perspectivei.

A urmat 0 sinteza intre tramele ortogonale

ale lotizarilor ~i traseele radiale, in proiectele

oraselor asa-nurnite ideale din sec. XVI ~i 0

Zonare si retele

Zonarea este 0 cornpozm e sum ara

realizata prin decupaje topologice ~i traseeinformale din punct de vedere geometric. Retelele

traseelor independente ale decupajelor distribuie

apoi zonele in care masele construite vor fi

repartizate Tara a respecta reguli impuse de

c ir cu la ti i s a u decupaje.

Ceea ce caracterizeazaacest tip de

"compozitie" este faptul ca trimite la modele

Reintoarcerea la forma

o reintoarcere la elementele constitutivetradition ale ale compozitiei este vizibila in ultimii

ani. Oricare ar fi conceptia privind raportarea la

faptul urban existent, Ia context sau la modelul pe

care 1 1 reprezinta, oricare ar fi tipul compozitiei, un

proiect care sa prevada cel putin traseele si modul

de ocupare (decupajeJe fiind de obicei uitate) este

considerat indispensabil.

rnsa ceea ce ar trebui sa constituie miza nu

este doar forma urbana. in sine, ci procesul de

geneza a acesteia. Miza nu mai este astaz] 0

planificare ce neglijeaza formele In profitul zonelor

suprapunere de diagonale peste trame ortogonale,

ca la Henrichemont. Mal complexe sau mal simple,

reduse uneori la predominanta axelor principale,

marile compoziti i urbane s-au mentinut pana in

sec. XIX.Multumindu-se Insa doar cu constituirea

generala a fonnei urbane, marile cornpozitii au

neglijat problemele decupajelor intennediare,

esuand prin incapacitatea rezolvarii globale a

problemelor urbane.

reproductibile ~i nu Ia tipuri de a construi. Daca

aceste modele nu sunt modele formale ca incornpozitia academics, atunci vor fi modele deduse

din presupusele functiuni ale orasului,

In acest sens, orasul functional al Miscarii

Modeme nu este diferit de cornpozitiile academice

bazate pe folosirea unor modele, compozitii

caracteristice orasului .vechi" pe care a dorit sa-l

inlocuiasca,

si retelelor (care nu au 0 forma anume si care nicinu conduc spre 0 anumita forma) sau al

componentelor arhitecturale.

Miza consta in a lua sau nu in

considerare procedura intermediara dintre marile

trasee si modul de ocupare. Ca aceasta procedura

intermediara se numeste subdiviziune, fragmentare,

parcelare sau lotizare, in toate cazurile este vorba

despre stabilirea unor reguli coerente care sa

asigure coabitarea obiectelor arhitecturale cu

traseele stabilite.

168



GLOSAR

ANSAMBLU CONSTITUIT - forma

urbana cornpusa din trasee, decupaje ~i urme de

ocupare a carei com pozitie este Incheiata , fiind

recunoscuta prin forma, structura si/sau contur.

AxA - linie concreta (cale de circulatie in

general) sau virtuala (traseu regulator de exemplu)

ce serveste drept referinta internaintr-o

compozitie, Axa de simetrie (concretizata sau nu)

este cea mai buna exemplificare. Alte categorii de

axe in functie de pozitionarea lor: axe transversale,

laterale, diagonale.

CONTEXT - ansamblu de elemente

arhiteeturale, urbane si teritoriale in general

preexistente ee servese drept suport sau cadru unei

compozitii,

DECUPAJ - operatic de diviziune a unui

spatiu urban.

DIRECTIE - linie dreapta dupa care se

dezvolta elementele intr-un mod de interventie.

EXTINDERE - adaugarea unui fragmenturban eu respectarea unei anumite continuitati de

ansamblu.

FIGuRA - forma identificabila, definita,

simpla ~icunoscuta.

FRAGMENT - parte autonoma a unei

forme urbane definite de 0 I imita, de trasee, de

decupaje sau de urme de ocupare identificabile

si/sau specifice,

FUNCIAR - ceea ce este legat de unitatile

de baza ale decupajelor dintr-un teritoriu, deparcelele care del im i te a za p rop ri et at i sau moduri

de folosinta.

lERARHIZARE - c1asarea elementelor

unei compozitii dupa 0 scara de valori eantitative

sau calitative.

INSULA mie spatiu urban definit de

strazile ce Il inconjoara, tara sa constituie in

general 0 entitate morfologica autonorna.

INTEGRARE - proces de constructie a

unei unitati morfologiee prin similaritatea

elementelor, subordonare, simetrie, ierarhizare etc.

LIMuA - linie de-a IunguI careia exista 0

sehimbare mo rfo lo gic a, to po lo gie s, g eometric a sau

dimensionala, putand fi constituita detrasee,

deeupaje sau urme de ocupare.

LOTIZARE - operatic de decupaj regulat

in loturi sau parcele.

LINIE FRACTfONAREE

PARCELARA. -linie ce desparte in interiorul unei

insule partea din spate a parcelelor orientate spre

strazile opuse.

MARILE COMPOZITII - cornpozitiile

clasice caracterizate prin mari suprafete ocupate,

ierarhizarea traseelor ~iredundanta geometrica.

MARILE ANSAMBLURI - ansamblurite

de locuinte realizate cu blocuri in forma de bare si

turnuri situate in generalla periferia oraselor.

MATRICEA TRASEELOR - traseele

prim are in proeesul de formare a unei retele sau

forme.

MOD DE OCUPARE - maniera de

dispunere a caller de circulatie, a parcelarului si a

constructiilor,

MOD iNE INTERVENTIE

COMPOZITJA URBANA - maniera in care se

intervine asupra traseelor, decupajelor si urmelor

de oeupare.

MODEL AL FORMEI URBANE - forma

care constituie punctul de referinta al unei figuri

sau forme, mergand pana Ia copiere.

PARCELAR - trama constituita din

ansarnblul parcelelor.

RETEA - ansamblu virtual sau concret de

trasee, circulatii, constructii sau amenajari,

71



CALITATILE COMPOZqIEI URBANE

In rezumat, cornpozitia urbana. este 0

tehnica de punere in forma si eventual de

propunere a unor programe urbane. Ea vizeaza

organizarea spatial a a o ra su lu i, a ctiv ita tile ,

folosintele si practicile, cu ajutorul urmatoarelor

instrumente:

- traseele - cu rolul de a sugera sau de a

impune figuri ~i directii geometrice diverseior parti

componente, ghidand totodata legaturile dintre

acestea;

- decupajele - eu rolul de a fixa pozitiile

diverse lor patti ale orasului;

- modul de ocupare a terenului - cu rolul

de a materializa activitatile, folosintele, practicile.

Nu exista aprioric 0 anum ita ordine de

interventie a acestor instrumente, importanta mai

mare sau mai mica a unuia sau altuia definind 0

anumita maniera de a compune. Primatul traseelor

caracterizeaza cornpozitiile c1asice, prirnatul

marilor decupaje este caracteristic compozitiilor

bazate pe zonare functionala, iar primatul modului

de ocupare este intalnit in cornpozitiile bazate pe

sisteme urbane asa-zis spontane sau pseudo-

ansambluri urbane reduse la juxtapuneri de

elernente arhitecturale, Se poate afirma fnsa ca 0

buna compozitie urbana trebuie sa intervina

pertinent ~i imperativ la fiecare nivel - trasee,

decupaje, mod de ocupare.

o compozitie urbana redusa Ia decupaje

si moduri de ocupare risca 0 lipsa de claritate,

lipsindu-i reperele. Nu este suficient un tesut urban

coerent pentru a crea 0 forma urbana, fiind

neaparat necesare cateva trasee bine marcate,

indiferent de modul In care se va materializa

ocuparea terenului.

Reciproc, nu se poate realiza un oras doar

cu ajutorul unor trasee putemice fara pastrarea sau

realizarea unor tesuturi urbane care sa asigure atat

coerenta ~i continuitatea formei urbane cat ~iscara

ocuparu rezidentiale. Este necesara prezenta

tuturor nivelelor compozitiei urbane ~i respectarea

anumitor corespondente. Nu se poate directiona un

mod de ocupare rezidentiala prin cateva "gesturi

eroice" de punere in valoare a unor mari trasee,

chiar cu riscul de a pierde din Iizibilitatea orasului,

sau invers, prin dispunerea de echipamente in

decupajele si ocuparile ordinare, confundandu-se

integrarea socials cu cea formala,

Fiecare maniera de a compune, fie ca se

defineste mai Tntalnatura traseelor, a decupajelor, a

modului de ocupare ori ordinea interventiei, trimite

evident catre 0alta conceptie urbana.

Se pot de asemenea distinge conceptii mai

mult sau mai putin formale, in functie de

importanta acordata formei urbane.

Exista tentatia de a cauta 0 corespondenta

intre manierele de a realiza 0 compozitie si

sistemele politice, sociale sau economice in care

aceste compozitii sunt realizate. Rareori Insa este

vorba de relatii gen cauza-efect, asocierea

compozitiei urbane cu notiunile de determinism

social, economic sau politic fiind abandonata,

Mai multe calitati ale compozitiei urbane

au fost puse in evidenta pana acum: coerenta ~i

continuitatea, fondate pe contiguitate, proximitate,

similaritate, subordonare, raportare la sit, calitati ce

raspund necesitatilor legate de Iizibilitatea formelor

urbane. Dincolo insa de caracteristicile sale

tehnice, compozitia urbana are calitati ce trimit

catre modul de folosinta ~icatre perceptii specifice,fiecare tip de compozitie necesitand 0 evaluare ~i

dupa acest tip de criterii.

Concluzionand, trebuie remarcat faptul ca

de multe ori forme urbane originale ori rezultate

prin simpla aplicare a unor principii artistice la

moda fntr-o anurnita perioada sunt gresit

considerate cornpozitii urbane. Astfel de forme pot

deveni compozitii urbane prin transformarea lor in

tipologii spatiale construite prin integrarea sit-ului,

a mostenirii traseelor, a urmelor decupajelor ~i

modului de ocupare, a tehnicilor ~i programelor

noi. Compozitia face astfel sa coexiste intr-un

ansamblu coerent figuri si forme virtuale aparute ca

urmare a unor conditii diferite.

Trebuie insa analizate cu circurnspectie

cornpozitiile bazate pe forme abstracte, pur

intelectuale, pe jocuri de forme (uneori chiar de

cuvinte) ce nu pot fi intelese de catre cei care Ie

folosesc. Coerenta dintre plan, perceptia lui ~i

modul de folosire este fundamentals. Formele

abstracte, rezultate din deformari sau contradictii

gratuite justificabile doar la nivelul planimetriei

desenului nu s-au dovedit capabile sa innoiasca

domeniul compozitiei urbane.

70



BIBLIOGRAFIE

Borie A - .Les proprietes (architecturales) de la propriete", in Urbanisme, no. 223, 1988

Borie A., Micheloni P., Pinon P. - Forme et deformation des objets architecturaux et

urbaines, CERA, Ecole Superieure des Beaux- Arts, Paris, 1978 (1984, 1986)

Borie A, Micheloni P., Pinon P. - Analyse morphologique et composition

architecturale, BRA, APRAU 5, Nanterre 1987

Borie A., Micheloni P., Pinon P. - Formes urbaines et sites de meandres, GEFAU,

Rueil-Malmaison 1980

Boudon F., Chastel A, Couzy H., Hamon F. - Systeme de l'architecture urbaine. Le

quartier des Halles a Paris, CNRS, Paris 1977

Caniggia G., Maffei G. L., -Compozitione architettonica e tipologia edilizia, Marsilio,

Venezia 1979

Castex 1., Depaule 1.-C., Panerai P. - Formes urbaines: de 1'ilot a la barre, Dunod, Paris

1977

Castex 1., Celeste P., Panerai P. - Versailles. Lecture d'une ville, Dunod, Paris

Checcaglini P., Pinon P. - .Lotissements et formes urbaines", in Metropolis, vol. IV, no.36,

1978

Ciucci G. - La Piazza del Popolo, Officina edizioni, Roma 1974

Cohen 1.-L. - "Prima del Purisme: un costruttivismo mediterraneo", in Tony Garnier, da

Roma a Lione, Rassegna, no. 17, 1984

Culot M., lakovljevic N., Pinon P. - Places et monumentes, IFA, Mardaga, Bruxelles-

Liege 1984

Darin M. - Atlas des Rues nouvelles, E.A. Nantes, 1987

Darin M. - Alignement des rues, E.A. Nantes, 1987

Darin M. - La grande percee, E.A. Nantes, 1987

Darin M - De l'art urbain a l'urbanisme, in Les cahiers de la recherche architecturale, no.

8 , 1981

73



Demorgon M., Depaule l-C., Panerai P., Veyrenche M. - Elements d'analyse urbaine,

Dunod, Paris 1981

DufourL., Huet B., Raymond H.- Urbanistique et societe baroque, Paris 1977

Guidoni E., (dir.) - Atlante di storia urbanistica siciliana, Santo Stefano di Camastra, S.F.Flaccovio editore, Palermo 1982

Hanning G., Checcaglini P. - La trame fonciere comme structure organisatrice du paysage,

IAURP, Paris 1977

Krier R. - L'espace de la ville, Archives d'architecture moderne, Bruxelles 1979

Lavedan P. - Qu'est-ce quel'urbanisme?, H Laurens, Paris 1926

Lavedan P. - Histoire de I'urbanisme, H Laurens, Paris 1926-1952

Lavedan P. - La geographie des villes, Gallimard, Paris 1936

Lavedan P. - Les villes francaises, Vincente et Freal, Paris 1960

Lavedan P., Hugueney J. - L'urbanisme au Moyen Age, Arts et metiers graphiques, Paris

1974

Lavedan P., HugueneyJ., Henrat P. - L'urbanisme a l'epoque moderne, Arts et metiers

graphiques, Paris 1982

Levy A., Spigai V. - Le plan et l'archiecture de la ville, Cluva Editrice, Venezia 1988

Malfroy S. - L'aproche morphologique de la ville et du territoire, Zurich 1986

Mangin D. - .Larchitecture urbaine dans J'impasse", in L'Architecture d'aujourd'hui, no.

240, 1985

Mangin D., Panerai Ph. - Le temps de la ville. L'economie raisonnee des traces urbaines,

Ecole d'architecture de Versailles, 1988

Maretto P. - Edificazioni tardo-settecentesche nella Calabria meridionale, Studi e

documenti di architettura, no. 5 , Teorema edizioni, Firenze 1975

Morachiello P., Teysso T. - Nascita delle citta di stato, ingegneri e architetti sotto il

Consolato e l'Impero, Officina Edizioni, Rama 1983

Panerai Ph., Divome F., Gendre B., Lavergne B. - Les bastide d'Aquitanie, du Bas-

Languedoc et du Beam. Essai sur la regularite, Archive d 'architecture moderne, Bruxelles

1985

Pinon P. - "Introduction a l'etude des "ensembles constitues" du paysage de la region

parisienne", sub directia lui G. Hanning, IAUPR (JAURfF), Paris 1976-1977

74



SEDIMENTE - urme ale succesiunii ~isuprapunerii modurilor sau nivelelor de ocupare a

terenului.

SIT - Iocul de amplasare ~i contextultopografic aI unei compozitii urbane.

STAAPUNGERE - cale de circulatie

deschisa printr-un tesut urban existent.

SUBSTITUTIE - operatie de inlocuire a

unui fragment urban cu un altul,

TIPOLOGIE URBANA ansamblul

caracteristicilor fonnale urbane comune legate de

modul de viata si care diferentiaza forme,

ansambluri sau erase in cadrul uneia sau mai

multor societati,

TRAMA. - retea regulata, fie ca se refera

la circulatii, la parcelar sau la aliniarnentele

constructiilor,

TRASEU - linie voluntara ce uneste doua

puncte, servind ca suport.

TRASEU GENERATOR - linie virtuala

ce prefigureaza sau reprezinta un traseu sau un

fascicul de trasee concrete.

TESUT URBAN - notiune sintetica ce

regrupeaza toate ceie trei niveie ale fonnei urbane

- circulatii, parceiar, cadru construit - ~i care

desemneaza trama de baza a fonnei urbane,

cuprinzand tipurile edilitare curente sau

exceptio~ale.

In sensul eel mai restrietiv, tesutul urban

repeta un numar de elemente curente tntr-un

spatiu definit, Orice tip de tesut este caracterizat in

principal prin tipul decupajelor, al unnelor ~i

tipurilor de ocupare a terenuiui, si mai putin prin

trasee.

URMA (ALIN1AMENT, LIMITA) -linie

rezultata din proiectia pe teren a Iimitei de ocupare

(construita sau amenajata), actuala sau trecuta,

72



Pinon P. - "Gli "envois de Rome": tradizione e crisi", in Tony Garnier, da Roma a Lione,

Rassegna, no.17, 1984

Pinon P. - "La morphologic urbaine: vieille geographie ou nouvelle histoire?" in Villes en

parallele, no. 12-13, 1988

Pinon P. "Le geometrie del territorio: abitazioni e citta coloniali a San Domingo nel XVIII

secolo", in Casabella, no. 561, 1989

Pinon P. - Lire et composerl'espace publique, STU, Paris 1990

Principe 1. - Citta in Calabria nel tardo settecento, Ediziono EjJemme, Chiaravalle centrale

1976

Raymond H. - L'Architecture, les aventures spatiales de la raison, Cel, col. "AIm's ",

Paris1984

Rossi A. - L'arhitecture de Ia ville, L 'equerre, Paris 1981 (Milano 1966)

Rouleau B. - Le trace des rues de Paris, formation typologie, fonctions, Paris, CNRS, 1983

(3eme edition)

Rouleau B. - Villages et faubourgs de I'ancien paris. Histoire d'un espace urbain, Picard

1985

75

Documents

53210561 Compozitie Urbana Vol 1 Repere