6 Stati de Epurare

8/17/2019 6 Stati de Epurare

http://slidepdf.com/reader/full/6-stati-de-epurare 1/37

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DEEPURARE A APELOR UZATE ORĂŞENEŞTI. TREPTELE DE EPURARE

MECANICĂ ŞI BIOLOGICĂ ŞI LINIA DE PRELUCRARE ŞI VALORIFICARE ANĂMOLURILOR

Indicativ P28-84

Înlocuieşte P 28-64

Cuprins

1. GENERALITĂŢI

1.1. Normativul de faţă conţine prescripţiile şi datele necesare proiectării tehnologice a construcţiilor şiinstalaţiilor în care se desf ăşoar ă procese de epurare a apelor uzate or ăşeneşti precum şi a construcţiilor şiinstalaţiilor cu ajutorul cărora se prelucrează şi valorifică nămolurilor şi alte materii reţinute în asemenea staţii.

1.2. Prin ape uzate or ăşeneşti se înţelege totalitatea apelor colectate de reţeaua de canalizare a unei localităţişi care reprezintă un amestec de ape uzate fecaloid menajere, ape uzate publice, ape meteorice (în cazulreţelelor de canalizare în sistem unitar), ape de infiltraţie drenate de reţeaua de canalizare precum şi apeuzate industrial (preepurate sau nu) dar care îndeplinesc condiţiile “Normativului pentru condiţiile dedescărcare a apelor uzate în reţelele de canalizare a centrelor populate”, indicativ C 90-83.

1.3. Instalaţiile de epurare a apelor uzate or ăşeneşti sunt acele instalaţii care asigur ă separarea şi îndepărtarea elementelor impurificatoare conţinute în apele uzate influente, până la limitele admise pentrudescărcarea acestora în receptor.

1.4. Prezentul normativ nu cuprinde prescripţiile şi datele necesare proiectării tehnologice ale instalaţiilor deepurare mecano-chimice, epur ării biologice naturale, epur ării ter ţiare şi dezinfectării apelor uzate epurate.

1.5. Instalaţiile de prelucrare şi valorificare a nămolurilor şi a altor materii reţinute (separate) în instalaţiile de

epurare a apelor uzate or ăşeneşti trebuie să asigure obţinerea de produse finite, igienice, valorificabile, uşorde reintegrat în mediul natural.

1.6. Impurităţile conţinute în apele uzate or ăşeneşti sunt constituite din materii minerale şi materii organice însuspensie sau dizolvate. Gradul de impurificare a apelor uzate este apreciat în funcţie de valorile principalilorindicatori fizico-chimici.

1.7. De regulă indicatorii fizico-chimice ai apelor uzate precum şi cei ai nămolurilor, prevăzuţi în STAS 1481-76 “Canalizări. Studii şi criterii de proiectare” se vor determina pe bază de analize de laborator de către uninstitut de specialitate.

n cazul în care nu se pot stabili pe bază de analize (în lipsa reţelei de canalizare), aceştia se vor apreciadupă datele obţinute la restituţii similare.

Pentru apele uzate menajere se pot lua în considerare următorii indicatori:

- materii solide în suspensie 65-90 g/loc şi zi

- CBO5 54...65 g/loc şi zi

1.8. Gradul de epurare necesar (eficienţa de epurare necesar ă a ansamblului instalaţiilor staţiei de epurare)se stabileşte pe baza condiţiilor de descărcare în receptori, rezultate din planul de gospodărire a calităţilorapelor şi comunicate de către organele centrale sau teritoriale de gospodărire a apelor.

1.9. Emiterea acordului de gospodărire a apelor este reglementat prin ordinul CNA nr. 114/1983.

1.10. Valorile limită admisibile ale principalelor subsatnţe poluante din apele uzuale înainte de evacuarea înemisari (receptori), funcţie de gradul de diluţie care se realizează, sunt cuprinse în decretul nr. 414/1980.

Page 1 of 37 NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EPU...

10/1/2007mk:@MSITStore:C:\Program%20Files\MatrixRom\Matrix%20Instal\apacanal.chm::/p...



1.11. La proiectarea staţiilor de epurare a apelor uzate or ăşeneşti, se vor avea în vedere prevederile STAS1481-76 “Canalizări. Studii şi criterii de proiectare”.

[top]

2. CANTITĂŢI ŞI DEBITE CARACTERISTICE DE DIMENSIONARE A STAŢIEI DEEPURARE

2.1. Cantităţile de apă care se evacuează prin reţeaua de canalizare a unei localităţi se stabilesc conformprevederilor STAS 1846-83 “Determinarea cantităţilor de apă de evacuare”.

2.2. Debitele caracteristice de ape uzate care intervin în dimensionarea unei sta ţii de epurare sunt: debitulzilnic maxim (Q zi max), debitul orar maxim (Q orar max) şi debitul orar minim (Q orar minim). Aceste debitese obţin prin reducerea cu coeficientul 0,8 a debitelor cerinţelor de apă corespunzătoare, definite conformSTAS 1343/0-77 “Alimentări cu apă. Determinarea cantităţilor de apă de alimentare. Prescripţii generale”.

2.3. Pentru calcule preliminare debitul orar minim rezultă din înmulţirea debitului zilnic maxim cu 0,25 pentru

localităţile sub 10.000 locuitori, cu 0,60 pentru cele cu 50.000...100.000 locuitori şi cu 0,75 pentru cele cupeste 100.000 locuitori.

2.4. Cantităţile şi calităţile apelor uzate provenite din procesele de producţie ale unităţilor de industrierepublicană, racordate la reţeaua de canalizare a localităţii respective, se determină pe baza datelor furnizatede beneficiarul sau proiectantul fiecărui obiectiv industrial (datele fiind luate din studii şi cercetări despecialitate).

2.5. La determinarea debitelor de apă uzată evacuate de unităţile industriale de va lua în considerarereutilizarea maximă a apei în procesele tehnologice.

2.6. Determinarea cantităţilor totale ale apelor ce ajung la staţia de epurare trebuie efectuată ţinând seama desistemul de canalizare adoptat pentru re

ţeaua de colectare (sistemul separativ, unitar sau mixt).

2.7. În sistemul separativ de canalizare, de la caz la caz, în funcţie de acordul (avizul) CNA se poate folosiacumularea în bazine de retenţie a apelor pluviale foarte încărcate (cele colectate în primele minute ale ploii)şi introducerea lor eşalonată în staţia de epurare după încetarea ploii.

2.8. Debitele de calcul hidraului şi de verificare ale obiectelor componente ale unei staţii de epurare sunt date în tabelul 1.

Tabelul 1

DEBITE DE CALCUL HIDRAULICE ALE OBIECTIVELORDINTR-O STAŢIE DE EPURARE

Nr.crt.

Obiectul sau elementul de legătur ă între obiecte

Sistemul de canalizare

Separativ Unitar sau mixt

Debit dedimensionare

Debit deverificare

Debit dedimensionare

Debit dverificar

0 1 2 3 4 5

1 Deversorul camerei de deversare

dinaintea staţiei de epurare

- - Qc - nQ orar

max.

Qc

2 Canalul deversor de la camera dedeversare la bazinul de retenţie şi de

- - Qc - nQ orarmax.

Qc







Notă:

- Qc este debitul de calcul al reţelei dimensionate în sistem unitar, în amonte de deversorul din faţa staţiei deepurare;

- QE este debitul de nămol în exces trimis spre camera de repartiţie la decantoarele primare, pentru reţinerea în acestea, împreună cu nămolul primar, când schemele tehnologice prevăd aceasta;

- QR max., QR min. reprezintă debitul de recirculare maxim, respectiv minim;

- n – raportul de diluţie a apelor uzate, admis la dimensionarea camerelor deversoare.

2.9. Deversorul camerei de deversare dinaintea staţiei de epurare (în cazul sistemului unitar) se verifică la Qccând canalul deversor serveşte şi de canal de ocolire a staţiei de epurare.

2.10. La separatorul de gr ăsimi verificarea la Q orar max. are drept scop să stabilească dacă la acest debit nuse depăşeşte cota de deversare a jgheaburilor de colectare a gr ăsimilor.

2.11. La decantoare, înălţimea de siguranţă se va lua corespunzător nivelului maxim al apei pentru debitul deverificare. Jgheabul de colectare a apei sa va dimensiona astfel încât să poată transporta debitul de verificaremenţinând neînecată curgerea apei peste creasta deversoare a jgheabului.

2.12. Staţiile de pompare pentru apă uzată ce intervin în diferite puncte ale schemei tehnologice de epurarese dimensionează în funcţie de debitele maxime (de verificare) sosite din obiectele ce preced staţiilerespective.

[top]

3. SCHEME TEHNOLOGICE DE EPURARE

3.1. În instalaţiile de epurare a apelor uzate intervin procese de natur ă fizică, chimică şi biologică care se pot

combina în cadrul unei anumite tehnologii de epurare.

Funcţie de condiţiile de descărcare în receptorii naturali şi de caracteristicile influentului, schema tehnologică a unei staţii de epurare or ăşeneşti poate cuprinde în general unul din următoarele două procedee:

- epurare mecanică, ce constă în reţinerea din apele uzate a corpurilor plititoare mari, a nisipului, gr ăsimilor şia substanţelor solide în stare de suspensii separabile gravitaţional, precum şi în prelucrarea materiilorreţinute;

- epurare mecano-biologică, ce constă în reţinerea din apele uzate a corpurilor plutitoare mari, a nisipului, agr ăsimilor şi a substanţelor solide în stare de suspensii separabile gravitaţional, prin procedeul de epuraremecanică şi reţinerea substanţelor solide în stare de suspensii coloidale şi dizolvate prin procese biochimice,precum şi în prelucrarea materiilor reţinute.

3.2. Eficienţa (randamentul) diferitelor instalaţii exprimată în posibilitatea acestora de a reduce concentraţiasubstanţelor în suspensie, a substanţelor organice coloidale şi dizolvate (exprimată prin reducerea CBO5) şi abacteriilor este prezentată în tabelul 2.

decantorul secundar până laintersecţia cu canalul de ocolire astaţiei de epurare sau a trepteimecanice

18 Bazinul de retenţie a apelor meteorice - - Qc - nQ orarmax.

Qc







3.3. La stabilirea schemei tehnologice a astaţiilor de epurare se ţine seama de:

- debitele şi caracteristicile fizico-chimice ale apei uzate;

- sistemul de canalizare;

- caracteristicile hidraulice şi de calitate ale receptorului;

- condiţiile de amplasare.

[top]

4. AMPLASAMENTUL STAŢIEI DE EPURARE

Amplasarea staţiilor de epurare se va face în conformitate cu prevederile STAS 1481-76 şi Ordinul nr.623/1973 al Ministerului Sănătăţii.

[top]

5. OBIECTE COMPONENTE

Obiectele componente ale schemelor tehnologice ale staţiilor de epurare sunt:

a. Circuitul apei

Treapta de epurare mecanică

- camera deversoare

- gr ătar

- deznisipator

- canal de măsur ă debite

- separator gr ăsimi

- staţie de pompare ape uzate

- decantor primar

- bazin de retenţie

Treapta de epurare biologică artificială

- bazine de aerare

- filtre biologice

- decantoare secundare

- staţie de suflante





- staţie de pompare nămol activ (recirculat şi în exces)

- colector de evacuare

b. Circuitul nămolului

- staţie de pompare

- îngroşătoare

- instalaţii de stabilizare

- bazine de fermentare

- bazine de stabilizare aerobă

- gazometre

- instalaţii de elutriere

- instalaţii de condiţionare fizică

- instalaţii de condiţionare chimică

- instalaţii de deshidratare

- platforme de uscare

- instalaţii de deshidratare mecanică

c. Elemente tehnologice de legătur ă între obiectele staţiei

d. Construcţiile şi instalaţiile auxiliare (nu fac obiectul prezentului normativ; se proiectează după prescripţiile specifice)

- centrală termică

- drumuri şi alei interioare

- drum de acces

- spaţii verzi

- împrejmuire şi por ţi

- pavilion de exploatare

- instalaţii de telefonie

- instalaţii de alimentare cu energie electrică

5.1. Camera deversoare

Criterii de amplasare

5.1.1. Camera deversoare se prevede în sistemele de canalizare unitar şi mixt, pe colectoarele principale, înaintea treptei de epurare mecanică şi după treapta de epurare mecanică





Rolul camerei deversoare

5.1.2. Camera deversoare de la intrarea în staţia de epurare asigur ă admiterea în staţie a unui debit egal cude “n” ori debitul orar maxim al apelor uzate pe timp uscat, stabilit conform prevederilor STAS 1846-83.

Diferenţa de debit, între debitul total şi debitul admis în staţia de epurare, se va înmagazina în bazine deretenţie sau se va descărca în emisar cu respectarea prevederilor Decretului nr. 414/1980.

5.1.3. Camera deversoare dinaintea instalaţiilor de epurare biologică asigur ă admiterea spre aceasta a unuidebit egal cu debitul orar maxim al apelor pe timp uscat, stabilit conform prevederilor STAS 1846-83 sauavizului CNA.

Debitul deversat prin această camer ă deversoare se va descărca în emisar numai epurat mecanic.

Prescripţii de dimensionare

5.1.4. Lungimea pragului deversor în ipoteza unei lame deversante triunghiulare se determină cu relaţia (1)funcţie de înălţimea medie a lamei deversante, considerând scurgerea în canalul de evacuare a debituluideversat, neînecată (liber ă):

(m) (1)

în care:

Qd - debitul deversat în m3/s;

µ- 0,63 coeficient de debit;

hm - înălţimea medie a lamei deversante, în metri;

g - 9,81 m/s2.

5.1.5. În cazul în care deversorul are mai multe deschideri, separate prin pile intermediare, la determinarealungimii totale se vor lua în considerare contracţiile laterale ale lamei deversante în dreptul pilelor.

Pentru calculul lungimii deversorului se va utiliza diagrama din fig. 1.

5.2. Gr ătare

n staţiile de epurare se prevăd două tipuri de gr ătare:

- gr ătare rare, cu interspaţii între bare 60...100 mm;

- gr ătare dese, cu interspaţii între bare 16...20 mm;


5.2.1. Gr ătarele sunt amplasate la intrarea apelor uzate în staţia de epurare, înaintea deznisipatorului şi aeventualei instalaţii de pompare a apei uzate.

În cazul staţiilor de pompare cu transportoare hidraulice, gr ătarele se pot amplasa şi în aval de acesta.

Rolul gr ătarelor

5.2.2. Gr ătarele au rolul de a reţine corpurile plutitoare mari.





Criterii de alegere

5.2.3. Gr ătarul de tip plan se prevede de regulă, cu cur ăţire manuală la staţii având debitul mai mic sau egalcu 25 dm3/s şi cu cur ăţire mecanică la staţiile de epurare cu debitul mai mare de 25 dm3/s.

5.2.4. La staţiile de epurare cu debitul mai mare de 25 dm3/s, la numărul de gr ătare rezultate din calcul, lasistemul divizor, se va lua o unitate de rezervă.

5.2.5. La staţiile de epurare cu debitul mai mare de 250 dm3/s, se recomandă a se prevedea automatizareadispozitivelor de cur ăţire prin intermediul unui releu de nivel.


5.2.6. Viteza apei între barele gr ătarelor, la debitul de calcul, va fi de maximum 1,0 m/s.

5.2.7. Viteza minimă în canalul de acces la gr ătare va fi de 0,4 m/s (la debitul de verificare conform tabelului1).

5.2.8. Viteza minimă în amonte şi în aval de gr ătare va fi de 0,7 m/s la debitul de calcul.

5.2.9. Pentru a ţine seama de pierderile de sarcină suplimentare datorite înfundării gr ătarului, pierderile desarcină totale calculate se vor mări de 3 ori, luându-se în orice caz cel puţin 10...15 cm.

5.2.10. Radierul canalului în aval de gr ătar trebuie să fie mai coborât cu 7,5...15 cm faţă de cel din amonte.

5.2.11. Gr ătarele de montează înclinat, cu un unghi de 60o faţă de orizontală.

5.2.12. Lăţimile curente ale gr ătarelor dese sunt: 0,60 m; 0,70 m; 0,80 m; 1,00 m; 1,25 m.

5.2.13. Cantitatea de materii reţinută pe gr ătar variază cu mărimea interspaţiilor şi modul de cur ăţire conformtabelului 3.

Tabelul 3

Greutatea specifică a reţinerilor este de cca 750 kg/m3.

5.2.14. Materiile reţinute pe gr ătare vor fi evacuate din staţia de epurare spre platformele de depozitare agunoaielor or ăşeneşti şi prelucrate împreună cu acestea.

5.2.15. La partea superioar ă a gr ătarelor se amenajează o platformă de minimum 1,5 m lăţime prevăzută cubalustradă, de pe care se face cur ăţirea sau controlul funcţionării acestora; platforma se va amplasa cu celpuţin 0,5 m peste nivelul maxim al apei.

5.2.16. Înainte şi după gr ătare se vor monta dispozitive de închidere în dreptul cărora se va prevedea oplatformă, prevăzută cu balustradă. pentru manevrarea acestora, având o lăţime minimă de 1,20 m.

5.3. Deznisipatoare

Lăţimea interspaţiilor între lame (mm)

Cantitatea de reţinere la cur ăţire

manuală dm3/om şi an mecanică dm3/om şi an

16 5,0 6,0

20 4,0 5,0






5.3.1. Deznisipatoarele se amplasează după gr ătare şi înaintea separatorului de gr ăsimi, a decantoruluiprimar sau a staţiei de pompare ape uzate.

Amplasarea deznisipatoarelor după staţia de pompare se va face numai în cazul staţiilor de pompare cutransportoare hidraulice.

Rolul deznisipatoarelor

5.3.2. Deznisipatoarele au rolul de a reţine particulele solide minerale (nisip) din apa uzată cu diametrul maimare de 0,2...0,25 mm.

Criterii de alegere

5.3.3. Deznisipatoarele se prevăd:

- la canalizările în sistem unitar, la toate staţiile de debite instalate mai mari de 10 dm3/s;

- la canalizările în sistem separativ, pentru debite mai mari de35 dm3/s.

5.3.4. La numărul de compartimente rezultat din calcule în sistem divizor se va adăuga un compartiment derezervă.

5.3.5. Se prevăd deznisipatoare orizontale longitudinale pentru debite mai mari de 100 dm3/s (Q orar max.) însistem separativ şi debite mai mari de 50 dm3/s (Q max. orar) în sistem unitar.

5.3.6. Pentru debite mai mari de 100 dm3/s (Q orar max.) în sistem separativ şi de 50 dm3/s (Q max. orar) însistem unitar se vor prevedea deznisipatoare orizontale cu mişcarea circular ă (tangenţială) a apei.


5.3.7. La dimensionarea deznisipatorului orizontal se vor lua în considerare:

- viteza orizontală maximă de 0,3 m/s la debitul de calcul din tabelul 1;

- viteza orizontală maximă de 0,15 m/s la debitul de verificare din tabelul 1;

- viteza verticală de depunere de maxim 70 m/s (19 mm/s);

- timpul de trecere prin deznisipator 30...50 secunde.

(2)

(3) (pentru deznisipatoarele orizontale logitudinale)

în care: Hmax.apa - înălţimea maximă a apei în deznisipator;

Bu - lăţimea compartimentului deznisipatorului care să nu depăşească 3,0 m

V = 0,3 m/s – viteza orizontală a apei;

U = 15,6...16,4 mm/s – viteza de depunere a particulelor.

Page 10 of 37 NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE EP...




5.3.8. Volumul zilnic de nisip reţinut în deznisipator se va lua astfel:

- în sistem separativ 40 dm3/1000 m3- debit zi maxim;

- în sistem separativ 100...120 dm3/1000 m3- debit zi maxim pe timp uscat.

Greutatea volumetrică a reţinerilor este de 1,5 t/m3.

5.3.9. Evacuarea nisipului depus în deznisipatoarele orizontale longitudinale se va face cu cur ăţitor mobilprevăzut cu o instalaţie de evacuare pneumatică.

5.3.10. Evacuarea nisipului depus în deznisipatoarele orizontale cu mişcarea circular ă (tangenţială) a apei seface cu elevatoare pneumatice fixe.

Aerul sub presiune se va asigura de la o staţie de suflante.

5.3.11. Nisipul se va evacua pe platforme special amenajate în vecinătatea deznisipatorului sau aplatformelor de uscare a nămolului.

5.3.12. Apa drenată se va reintroduce în circuitul treptei mecanice de epurare a apei uzate.

5.3.13. Menţinerea unei viteze orizontale de curgere constante de 0,3 m/s, la variaţia debitului şi înălţimii apei în deznisipatoarele orizontale, se asigur ă printr-o strangulare locală în dreptul dispozitivelor de închidere dinaval (stăvilarelor).

5.3.14. La intrarea şi ieşirea din compartimentele de deznisipare, se vor prevedea dispozitive de închidere îndreptul cărora se va realiza o platformă pentru manevrarea acestora cu lăţimea minimă de 1,20 m, prevăzută cu balustradă.

5.4. Canal de măsurare a debitelor


5.4.1. Instalaţia de măsurare a debitelor se prevede după deznisipator, pe canalul de acces la separatorul degr ăsimi.

Rolul canalul de măsurare a debitelor

5.4.2. Asigur ă măsurarea debitelor apelor uzate afluente la staţia de epurare şi menţinerea vitezei constante în deznisipator.


5.4.3. Instalaţia de măsurare a debitelor trebuie să asigure o curgere continuă neîncetată (liber ă) a apeloruzate şi să nu favorizeze depunerea suspensiilor din acestea.

5.4.4. Forma strangulării locale şi a denivelării radierului sunt funcţie de debitul de ape uzate şi lăţimeacanalului (fig. 2, tabelul 4)

5.4.5. Viteza în canalul de măsurare va fi de minimum 0,7 m/s.

5.4.6. Cheia limnimetrică, conform îndrumătorului tehnic ID-8-1971 al Consiliului Naţional al Apelor, este dată de relaţia:

Q = 1,24 AH3/2 m3/s (4)

în care:









- pentru agregate cu masa peste 2,0 t, monogrindă cu comandă manuală.

5.6.9. Înălţimea sălii pompelor se determină în funcţie de dispozitivele de ridicare şi de dimensiunileagregatelor astfel încât între partea inferioar ă a utilajului ce se deplasează şi partea superioar ă a celorr ămase în funcţiune să r ămână circa 0,50 m.

5.6.10. Se vor prevedea instalaţii de ventilaţie cu conductele de ventilaţie separate pentru sala maşinilor şi

pentru bazinul de aspiraţie.

5.6.11. Se va prevedea un agregat de rezervă montat pentru fiecare grup de pompe. Dacă descărcareaapelor în emisar se poate face numai prin sta ţia de pompare (staţia de pompare fiind amplasată înainte saudupă staţia de epurare), numărul agregatelor de rezervă se stabileşte după cum urmează:

- un agregat de rezervă până la trei agregate în funcţiune;

- două agregate de rezervă pentru mai mult de trei agregate în funcţiune.

5.6.12. Staţiile de pompare vor fi prevăzute cu comandă manuală sau automată.

n cazul comenzii manuale, este necesar a se prevedea instalaţii pentru blocarea pompelor la nivel minim alapei în bazinul de aspiraţie.

5.7. Decantoare primare


5.7.1. Decantoarele primare constituie ultimul obiect din schema tehnologică în cadrul staţiilor de epurare cutreaptă mecanică.

5.7.2. Distribuţia uniformă a debitului la decantoare se va realiza prin intermediul unei camere de repartiţieprevăzută cu deversoare neînecate.

Rolul decantoarelor primare

5.7.3. Decantoarele primare au rolul de a reţine din apele uzate materiile solide în suspensie separabilegravitaţional care nu au fost reţinute în deznisipator.


5.7.4. Debitele de dimensionare şi verificare sunt cele indicate în tabelul 1..

5.7.5. Decantoarele primare orizontale longitudinale şi radiale, inclusiv jgheburile de sedimenatre adecantoarelor etajate precum şi cele vertical, se vor proiecta conform STAS 4162/1-80 “Decantoare primare.

Prescripţii de calitate”.

5.7.6. Evacuarea nămolului din decantorul primar se poate face intermitent sau în mod continuu.

5.7.7. Când epurarea biologică se realizează cu filtre biologice timpul de decantare se ia minimum 1,5 h.

5.7.8. În cazul în care debitul de recirculare a filtrelor biologice se prelevă dinaintea decantoarelor secundareşi se dirijează spre decantorul primar, acesta se va dimensiona la debitul de calcul (tabel 1) la care se adaug ă debitul de recirculare, păstrând parametrii de calcul adoptaţi pentru decantoarele secundare (lh = 1...1,5 m/h,td = 3 h).

5.7.9. Volumul de nămol de evacuat pe zi se determină cu relaţia:

(m3) (5)





în care:

r s - reducerea concentraţiei materiilor în suspensie în decator, în procente (tabelul

1 din STAS 4162/1-80);

γn - greutatea specifică a nămolului (1100...1200 kg/m3 pentru umiditatea de 95%);

p - umiditatea nămolului decantat, în procente (95...96%);

c - concentraţia iniţială a suspensiilor, în kg/m3;

Qzimax - debitul de calcul, în m3/zi.

5.7.10. Pentru debitul de verificare se va verifica capacitatea rigolei de colectare.

Decantoare orizontale longitudinale

5.7.11. Intrarea şi distribuţia apei în compartimentul de decantare se realizează prin intermediul unei conducte

montată la 30...40 cm de peretele compartimentului, prevăzută la partea inferioar ă cu o serie de ştuţuri.

5.7.12. Pentru repartizarea uniformă a debitului pe întreaga lăţime a compartimentului se prevede la intrare, la60 cm de peretele transversal compartimentului, un perete semiînecat.

5.7.13. Evacuarea apei decantate se face prin deversoare neînecate, pe toată lăţimea compartimentului.

Creasta deversoarelor se prevede cu o lamă reglabilă pentru asigurarea uniformităţii debitului deversat.Debitul maxim deversat are valori de 20...40 m3/h şi m de deversor.

5.7.14. Amonte de jghebul de colectare a apei decantate se prevede un jgheab basculant, de colectare amateriilor plutitoare.

Decantoare orizontale radiale

5.7.15. Admisia apei în decantor se realizează printr-o conductă centrală având la partea superioar ă o lărgiresub formă de pâlnie.

Pâlnia se montează cu partea superioar ă la 20...30 cm sub nivelul apei din decantor.

5.7.16. Distribuţia uniformă se realizează printr-un perete plin semiînecat de formă cilindrică.

5.7.17. Evacuarea apei decantate se face prin deversare (neînecată) într-un jgheab colector circular amplasatpe faţa interior ă a peretelui exterior al decantorului. Deversorul se prevede cu o lamă deversantă reglabilă.

Debitul maxim deversar are valori de 20...40 m3/h şi m.

5.7.18. În faţa deversorului se prevede un perete semiînecat, în vederea evitării antrenării materiilor plutitoare în jgheabul de colectare.

5.7.19. Materiile plutitoare antrenate de lama podului raclor se evacuează prin sifonare în exterior printr-opâlnie.

Decantoare verticale

5.7.20. La partea inferioar ă, camera de distribuţie se va prevedea în formă de pâlnie. Diametrul pâlniei va fi

cu 50% mai mare decât diametrul secţiunii curente a decantorului.

5.7.21. Pentru asigurarea unei distribuţii mai bune în decantor se va prevedea sub tubul central un deflector cu diametrul cu 20...100% mai mare decât diametrul pâlniei camerei de distribu ţie.





Distanţa dintre gura pâlniei şi deflector se va lua de maximum 0,50 m.

Decantoare etajate.

5.7.22. Decantoarele etajate se folosesc pentru decantarea primar ă a apelor uzate provenite din localităţi cu opopulaţie până la maximum 20 000 locuitori sau cca. 10 dm3/s.

Nu este recomandabil să se adopte o soluţie cu decantoare etajate în cazurile în care se întrevede creşterearapidă până la cifra maximă a populaţiei din localitatea deservită.

5.7.23. Distribuţia uniformă a debitelor de apă în jgheburile decantoarelor se realizează cu ajutorul unordeversoare reglabile la ieşirea apei din acestea.

5.7.24. Suprafaţa utilă a secţiunii orizontale a jgheaburilor se va determina cu relaţia:

(m2) (6)

în care:

Q - debitul de calcul (în m3/h);

u - viteza de sedimentare conform tabelei 1 din STAS 4162/1-80 (în m/h)

5.7.25. Evacuarea nămolului se face intermitent, prin sifonare într-un cămin.

5.7.26. În cazul în care decantoarele etajate se utilizează ca decantoare primare într-o staţie de epurare cutreapta biologică, se impune dimensionarea spaţiului de fermentare astfel încât să se asigure şi fermentareanămolului biologic în exces (în cazul când nu există bazine de fermentare separate pentru acesta).

5.7.27. Decantoarele etajate se vor prevedea cu captatoare de gaz. Cantitatea de gaz captată se va lua de450 dm3/kg substanţă organică la 10oC.

5.8. Bazine de retenţie


5.8.1. Bazinul de retenţie se amplasează pe canalul deversor, după camera deversoare.

Rolul bazinului de retenţie

5.8.2. Bazinele de retenţie au rolul de a înmagazina amestecul de ape uzate cu ape meteorice, în canalizările

în sistem unitar şi mixt şi se prevăd pentru:

- înmagazinarea cantităţii de apă uzată pe o anumită perioadă de timp, când nu este posibilă descărcareaprin scurgere liber ă, la nivelul corespunzător debitului maxim al emisarului;

- înmagazinarea cantităţii de apă uzată pe timp de ploaie ce reprezintă diferenţa între debitul deversat (dincamera deversoare de la intrarea în staţia de epurare) şi debitul admis a se descărca în emisar f ăr ă epurare;

- înmagazinarea în vederea epur ării ulterioare a cantităţii de apă uzată ce reprezintă diferenţa între debitelesosite în staţie şi capacitatea de preluare a acesteia pe timp de ploaie;

- înmagazinarea cantităţilor de apă uzată sau meteorice a căror evacuare nu se poate face gravitaţional fiind

necesar ă pomparea.






5.8.3. Debitul de calcul al bazinelor de retenţie este dat de relaţia:

Qb = Qdev - Qdr (m3/s) (7)

Qdev = (Qpl + Quz) - Qùz (m3/s) (8)

în care:

Qpl - debitul de calcul al apelor meteorice pe durata ploii de calcul stabilit conform STAS 1846-83;

Quz - debitul orar al apelor uzate pe timp uscat calculat conform STAS 1846-83;

Qùz - debitul de calcul (al apelor uzate) ce poate fi admis în staţia de epurare pe timp de ploaie în funcţie de

tehnologia adoptată şi de condiţiile emisarului;

Qùz = nQuz; n = 2, în cazul în care prin avizele organelor de gospodărire a apelor nu se indică altă valoare;

Qdr - debitul ce poate fi descărcat în emisar f ăr ă epurare.

5.8.4. Dacă regimul hidraulic al emisarului impune capacităţi mari pentru înmagazinarea apelor ce nu pot fievacuate gravitaţional, soluţia cu bazinul de retenţie se va compara cu soluţia prin pompare.

5.8.5. În cadrul proiectului de retenţie se va preciza modul de cur ăţire şi evacuare a sedimentelor reţinute înaceste bazine în funcţie de tipul adoptat.

B. TREAPTA DE EPURARE BIOLOGICĂ

5.9 Bazine de aerare


5.9.1. Bazinele de aerare constituie primul obiect al treptei de epurare biologică.

Rolul bazinului de aerare

5.9.2. Bazinele de aerare realizează reţinerea substanţelor organice în stare dizolvată precum şi a celor înstare de suspensii coloidale, ce se găsesc în apele uzate brute sau epurate mecanic.

Reţinerea substanţelor organice în stare dizolvată se realizează prin oxidarea biochimică a acestora cuajutorul microorganismelor aerobe (bacterii, ciuperci inferioare, alge, bacteriile având un aport de cca. 90%),

în prezenţa O2 din aer dizolvat în apă.

Substanţele în stare de suspensii coloidale sunt reţinute în bazinul de aerare prin adsorbţia acestora lasuprafaţa flocoanelor de nămol activat.

Criterii de alegere.

5.9.3. Bazinele de aerare pot trata ape uzate epurate brute numai după trecerea acestora printr-un sistem degr ătare rare şi dese.

5.9.4. Bazinele de aerare pot realiza eficienţe de epurare (exprimate în reducerea CBO5) cuprinse între 50 %şi 98%.

5.9.5. Ele pot lucra într-o singur ă treaptă sau în două trepte, în funcţie de încărcarea apelor uzate însubstanţe organice, de natura substanţelor organice (uşor sau greu biodegradabile) şi de eficienţa impusă dereceptor.






5.9.6. Debitul de dimensionare a bazinelor de aerare se ia conform tabelului 1.

5.9.7. Proiectarea bazinelor de aerare se va face în conformitate cu prevederile STAS 11566-82 “Canalizări –Bazine de aerare. Prescripţii de proiectare”.

5.10. Şanţuri de oxidare


5.10.1. Şanţurile de oxidare se amplasează după treapta de epurare mecanică completă sau numai cuinstalaţii de gr ătare şi deznisipatoare.

Rolul şanţurilor de oxidare

5.10.2. Şanţurile de oxidare au rolul de a sigura epurarea biologică a apelor uzate şi stabilizarea aerobă anămolurilor. Se aplică pentru localităţi cu o populaţie până la 300 locuitori.


5.10.3. Dimensionarea şanţului de oxidare se face în conformitate cu prevederile STAS 11566-82 “Canalizări – Bazine de aerare. Prescripţii de proiectare”.

5.10.4. Oxigenul necesar se asigur ă cu aeratoarele mecanice – aerator cu perii.

5.10.5. Decantarea efluentului se poate realiza fie în decantoare orizontale longitudinale, fie de preferat îndecantoare verticale.

5.11. Filtre biologice


5.11.1. Filtrele biologice se amplasează după treapta de epurare mecanică.

Rolul filtrelor biologice

5.11.2. Filtrele biologice realizează oxidarea substanţelor organice cu ajutorul bacteriilor aerobe care sedezvoltă pe pelicula biologică ce se formează pe materialul de umplutur ă.

Criterii de alegere

5.11.3. Se pot folosi de regulă în cadrul secţiilor de epurare cu debite până la 150 dm3/s.

5.11.4. Funcţie de eficienţa de epurare necesar ă, ele pot funcţiona în una sau mai multe trepte de epurare(combinate sau nu cu bazine de aerare)

5.11.5. Funcţie de încărcarea biologică (lh) şi încărcarea organică (lor ) adoptată, filtrele biologice se clasifică

în:

- filtre biologice de mică încărcare

ηB ≅ 92%; lor = 200g;CBO5/m3 zi; lh < 0,2 m3/m2 h

- filtre biologice de medie încărcare

ηB ≅ 88%; 200 < lor 450; 0,4 < lh < 0,8





- filtre biologice de încărcare normală

ηB ≅ 83%; 450 < lor 750; 0,6 < lh < 1,2

- filtre biologice de mare încărcare

ηB ≅ 70%; 750 < lor 1100; 0,7 < lh < 1,2

- filtre biologice de foarte mare încărcare

ηB ≅ 72%; 1100 < lor 5000; 1,2 < lh < 3


5.11.6. Prametrii de dimensionare se vor stabili pe bază de cercetări experimentale iar în lipsa acestora pebaza parametrilor funcţionali ai instalaţiilor existente similare.

5.11.7. Debitele de calcul şi de verificare sunt indicate în tabelul 1.

5.11.8. Este necesar ă limitarea concentraţiei în suspensii la80 mg/dm3 pentru a evita colmatarea acestora. Se impune o decantare primar ă de cel puţin 1,5, h şi oreţinere avansată a gr ăsimilor.

5.11.9. Concentraţiile în CBO5 ale apelor uzate decantate se vor limita la 150 mg CBO5/dm3 în cazul filtrelorbiologice de mică încărcare şi la 300 mg CBO5/dm3 la celelalte filtre. Pentru realizarea acestor concentraţii seva prevedea recircularea apelor epurate. Coeficientul de recirculare (R) va fi:

(9)

în care:

QR - debitul de apă uzată recirculată, în m3/h;

Q - debitul de apă uzată (tabelul 1), în m3/h

lam - concentraţia în CBO5 a apelor uzate în cazul recirculării, în mg/dm3.

Relaţia generală de dimensionare a filtrelor biologice

(10)

în care:

l5B - este concentraţia în CBO5 a apelor uzate influente în treapta de epurare biologică, în mg/dm3;

l5 - concentraţia în CBO5 a apelor uzate epurate (efluente de la staţia de epurare, în mg/dm3;

K1 - coeficient ce ţine de biodegradabilitatea apelor uzate şi de natura materialului filtrant; se poate lua valoride 0,5...0,67 pentru apele uzate menajere când filtrul biologic constituie prima treaptă de epurare biologică;





ηB - eficienţa treptei de epurare biologică;

H - înălţimea patului filtrant, în metri;

lh - încărcarea hidraulică incluzând şi debitul de recirculare, în m3/m2h;

K - viteza de reducere a CBO5 la T = 200

C raportată la înălţimea parcursă în filtru (adâncime), Se determină experimental.

Coeficienţii K şi K1 se determină pe bază de studii pe instalaţii pilot de institute de specialitate

Pentru exemplificare se prezintă în fig. 3 modul de determinare a înălţimii stratului filtrant pentru cazul K1 =

0,67 şi K = 0,125 ...0,700 m/h,m.

5.11.10. Utilizarea relaţiei (10) este necesar ă pentru dimensionarea filtrelor biologice în cazul unor ape uzatecu caracteristici mult diferite de cele ale apelor menajere, pentru condiţii severe impuse eficienţei de epurare.

5.11.11. Pentru apele uzate menajere or ăşeneşti obişnuite şi pentru materiale filtrante cunoscute, este

suficient de precisă dimensionarea filtrelor biologice pe baza încărcărilor hidraulice şi organice, prezentatemai sus, la paragraful 5.11.5. de clasificare a filtrelor.

5.11.12. Se admit următoarele relaţii de legătur ă între parametrii geometrici şi funcţionali ai filtrelor biologice:

a) în cazul filtrelor biologice f ăr ă recirculare

L5B = 1000·A·H·lov (kg CBO5/zi) (11)

Q = 24·A·lh (m3/zi) (12)

L5B = 1000·Q·l5B (kg CBO5/zi) (13)

(m) (14)

în care:

A - suprafaţa orizontală a filtrelor, în m2;

lov - încărcarea organică a biofiltrului, în g CBO5/m3zi;

L5B - cantitatea de substanţă organică în apa uzată influentă în treapta de epurare biologică, în kg CBO5/zi;

b) în cazul filtrelor biologice cu recirculare

L5B = 1000·A·H·lov (kg CBO5/zi) (15)

(m3/zi) (16)

L5B

= 1000·Q(1+R)·lam

(kg CBO5/zi) (17)





(m) (18)

5.11.13. Cunoscând eficienţa ce urmează să fie realizată în treapta biologică (ηB), eficienţa ce trebuie

realizată amestecului de ape (lam inclusiv – recircularea) rezultă din relaţia:

(19)

Parametrii de calcul s-au luat pentru temperatura medie a apelor uzate în filtru biologic de 20oC.

5.11.14. Eficienţa reală a epur ării prin filtre biologice variază cu temperatura conform relaţiei:

ηBreal = 1,035(T20)·ηB (20)

în care:

T – temperatura medie a apelor uzate în filtru, în oC.

5.11.15. Soluţia optimă privind gradul de recirculare, încărcarea hidraulică şi înălţimea filtrului biologic se aleg în urma unui calcul tehnico-economic.

5.11.16. În cazul utilizării filtrelor biologice în tehnologii de epurare cu 2 trepte, prima treaptă va fi de mai mare încărcare decât treapta următoare. Pentru dimensionarea filtrelor biologice ce constituie treapta a doua deepurare se vor determina în prealabil coeficienţii K1 şi K.

5.11.17. Variantele tehnologice a filtrelor biologice sunt prezentate în fig. 4.

a) Variantă tehnologică într-o treaptă de epurare f ăr ă recircularea debitelor. Se aplică la filtre biologice demică încărcare, nămolul din decantoarele secundare, cu grad ridicat de stabilizare se evacuează direct spreplatformele de uscare. Se aplică la staţii cu debite până la 150 dm3/s şi ape uzate cu concentraţii de CBO5până la 150 mg/dm3 şi variaţii nesemnificative ale debitului influent;

b) Variantă tehnologică f ăr ă recircularea debitelor aplicabilă pentru filtre biologice de încărcare medie şinormală. Se aplică pentru debite cu concentraţii de CBO5 până la 300 mg/dm3 şi variaţii nesemnificative aledebitului influent;

c) Variantă tehnologică cu recircularea debitului, debitul recirculat fiind preluat înaintea decantorului secundarşi trimis împreună cu nămolul biologic în exces înaintea decantorului primar. Se aplică pentru debite mici şimari şi încărcări în CBO5 variabile, limitându-se valoarea concentraţiei amestecului influentului până la 150mg/dm3 la filtre de mică încărcare şi300 mg/dm3 la celelalte încărcări;

d) Variantă tehnologică cu recircularea debitului, debitul recirculat fiind preluat de după decantoarelesecundare şi trimis înainte de filtrele biologice. Nămolul biologic din decantoarele secundare se trimite

înaintea decantoarelor primare. Se aplică în aceleaşi condiţii în aceleaşi condiţii ca varianta “c”;

e) Variantă tehnologică în două trepte. Prima treaptă este de medie încărcare, normală sau mare, iar treaptaa doua de mică încărcare. Recircalarea debitului de face numai în prima treaptă. Se aplică la orice debite,pentru concentraţii mari ale influentului, eficienţe de epurare ridicate şi variaţii limitate ale debitului;

f) Variantă tehnologică în două trepte cu recirculare în ambele trepte cu recirculare în ambele trepte. Se

aplică în aceleaşi condiţii ca şi varianta “e” dar în condiţii de debite variabile;

g) Variantă tehnologică în care treapta a doua este de tipul bazinelor de aerare. Se aplică în cazul apelor





uzate cu încărcări mari, treapta întâia asigurând limitarea încărcărilor iar treapta a doua o eficienţă de epurareridicată.

5.11.18. Înălţimea filtrelor biologice de mică încărcare se recomandă de 2,5...3,5 m, iar a celor de mare încărcare de 1,0...2,5 m.

5.11.19. Materialul de umplutur ă trebuie să fie negeliv, rugos, dur, impermeabil şi poate fi constituit din

materiale granulare sau elemente spaţiale din ţevi sau plăci din PVC. Pe materialul de umplutur ă se formează pelicula biologică.

În cazul folosirii materialelor de umplutur ă de natur ă granular ă, la bază se va prevedea un strat de 20 cmgrosime cu dimensiunile granulelor de 5...7 cm, un strat util cu dimensiunile granulelor de 3...5 cm şi grosimeavariabilă şi un strat de repartiţie la suprafaţă cu dimensiunile granulelor de 20...30 mm şi grosimea de 0,20 m.

5.11.20. La partea inferioar ă a filtrului se află sistemul suport al materialului de umplutur ă, radierul continuupentru colectarea şi evacuarea apei epurate şi sistemul de ventilaţie naturală.

Sistemul suport este constituit din elemente prefabricate din beton armat. Ferestrele pentru asigurareaventilaţiei naturale trebuie să aibă o suprafaţă minimă de 1...3% din suprafaţa în plan a filtrului biologic.

Distanţa între cele două radiere (continuu şi cel cu goluri) este de 0,5...0,7 m pentru a permite cur ăţirearadierului continuu.

5.11.21. Distribuţia apelor uzate se face la suprafaţa filtrului biologic cu distribuitoare fixe (sprinklere cu vas de înmagazinare cu sifonare automată) sau distribuitoare mobile rotative la filtrele de formă circular ă în plan saucu deplasare longitudinală la cele de formă în plan rectangular ă.

Distribuirea apei se va face astfel încât să fie stropită întreaga suprafaţă a filtrului.

Instalaţiile de distribuţie a apei se vor dimensiona astfel încât să se poată asigura un debit de cel puţin 0,8m3/m2.h.

5.12. Decantoare secundare


5.12.1. Decantoarele secundare constituie ultimul obiect de pe circuitul de apă uzată din schema tehnologică în cazul unei staţii de epurare mecano-biologică.

Rolul decantoarelor secundare

5.12.2. Decantoarele secundare au drept scop să reţină nămolul biologic (membrana biologică sau flocoanelede nămol activ, evacuate odată cu apa uzată din filtrele biologice respectiv din bazinele de aerare) şi să evacueze apa uzată epurată.

5.12.3. Distribuţia uniformă a debitului la decantoarele secundare se realizează prin intermediul unei camerede repartiţie prevăzută cu deversoare neînecate.


5.12.4. Dimensionarea tehnologică a decantoarelor secundare se face diferenţiat în funcţie de procedeul deepurare biologică adoptat – bazine de aerare sau filtre biologice.

5.12.5. Debitele de calcul şi de verificare ale decantoarele secundare se iau din tabelul 1.

5.12.6. Proiectarea decantoarele secundare se va face în conformitate cu prevederile STAS 4162/2-82

“Canalizări-decantoare secundare”.

5.12.7. Alegerea tipului de decantor, a numărului şi mărimii bazinelor de decantare, se face pe baza debituluide calcul, pe considerente tehnico-economice.





5.12.8. Nămolul din decantoarele secundare precedate de filtre biologice, excepţie f ăcând cele de mică încărcare, se pompează continuu spre decantoarele primare sau direct spre instalaţiile de fermentare (după îngroşare).

5.12.9. În cazul filtrelor biologice de mică încărcare evacuarea nămolului se poate face o dată pe zi (sau odată la 3 ore, pe timp călduros) direct la instalaţiile de deshidratare.

5.12.10. Nămolul din decantoarele secundare precedate de bazine de aerare (cu excep ţia aer ării prelungite)se trimite o parte în bazinele de aerare cu nămol activ, iar o parte ca nămol în exces fie la decantoareleprimare fie direct la instalaţiile de tratare a nămolului.

5.12.11. În cazul bazinelor de aerare cu aerare prelungită, nămolul se trimite direct la instalaţiile dedeshidratare.

5.12.12. La decantoarele precedate de treapta biologică cu bazine de aerare prelungită sau cu filtre biologicede mică încărcare, timpul de decantare poate fi de 1,5 h.

5.12.13. La decantoarele secundare de tip longitudinal, pentru a respecta norma de încărcare pe ml dedeversor, jgheaburile de colectare a apelor epurate se prevăd şi pe pereţii longitudinali, pe o parte dinlungimea acestora, dar nu pe mai mult de 1 din lungime.

5.12.14. La decantoarele secundare de tip radial. pentru respectarea la evacuare a încărcării specifice pedeversor, jgheabul colector se poate prevedea şi cu două muchii deversante.

5.13. Staţie de suflante (ventilatoare)

Rolul staţiei de suflante

5.13.1. Staţia de suflante are rolul de a asigura aerul sub presiune necesar în staţia de epurare (ladeznisipatoare aerate, separatoare de gr ăsimi, bazine de aerare cu aerare pneumatică).

În cazul bazinelor de aerare pneumatică de joasă presiune aerul este furnizat de ventilatoare.


5.13.2. Dimensionarea tehnologică (alegerea tipului şi numărului de agregate active) se face în funcţie dedebitul de aer şi presiunea necesar ă.

5.13.3. Viteza admisibilă pe conductele de aer este de 8...12 m/s.

5.13.4. La stabilirea presiunii necesare a utilajului se vor avea în vedere şi pierderile de sarcină prin sistemulde transport şi distribuţie.

5.13.5. Se va prevedea o rezervă de capacitate de 20...30%, iar la staţii foarte mici aceasta poate ajunge la100%.

5.13.6. Suflantele şi ventilatoarele se vor amplasa în aer liber.

5.13.7. Pe conducta de aspiraţie a fiecărei suflante se vor prevedea amortizoare de zgomot şi filtre de aer.

5.13.8. Pe conducta generală se refulare se va prevedea o supapă de siguranţă.

5.13.9. Întreruperea alimentării cu energie electrică a suflantelor sau ventilatoarelor nu trebuie să depăşească 4 ore.

5.14. Staţie de pompare nămol activ de recirculare şi în exces

Rolul staţiei de pompare nămol activ





5.14.1. Staţia de pompare nămol activ are rolul de a pompa nămolul biologic în cazurile în care decantoarelesecundare nu sunt prevăzute cu racloare mecanice echipate cu instalaţii de pompare.


5.14.2. Proiectarea staţiilor de pompare nămol activ se va face în conformitate cu prevederile de la punctul5.6.

5.14.3. Debitul de dimensionare este Q zi max apă uzată, ceea ce corespunde unei recirculări de 100%.

5.15. Colector de evacuare ape epurate

5.15.1. De la staţia de epurare, apele uzate epurate vor fi preluate cu un colector de evacuare şi conduse laemisar.

5.15.2. Forma secţiunii şi dimensiunile colectorului de evacuare se vor stabili în funcţie de debitul apeloruzate, de adâncimea de pozare şi pantă disponibile, pentru fiecare caz în parte.

5.15.3. Pe colector se vor prevedea cămine de vizitare la distanţele prevăzute în STAS 3051-81.

5.15.4. În cazul în care în zona descărcării emisarului este îndiguit, proiectarea traversării digurilor cucolectorul de evacuare se va face în conformitate cu “Îndrumătorul privind măsurile pentru realizareatraversărilor de diguri de către conducte de transport, linii aeriene şi cabluri electrice sau de telecomunicaţii”aprobat cu ordinul CNA nr. 1/1997.

5.16. Staţii de pompare nămol


5.16.1. Numărul şi amplasamentul staţiilor de pompare a nămolului în cadrul unei staţii de epurare se vorstabili printr-un calcul tehnico-economic comparativ, ţinând seama şi de numărul, amplasarea şi modul deexploatare a obiectivelor deservite.

La staţiile mari de epurare unde, în general, soluţia avantajoasă este dată de mai multe staţii de pompare anămolului, se recomandă gruparea acestora pe obiecte, la decantoare, la bazinele de fermentare etc. Lastaţiile de epurare mici se va studia gruparea pompelor pentru nămol în aceeaşi clădire (încăpere) cupompele pentru ape uzate brute sau epurate.

Pe lângă prevederile de mai sus, la proiectarea staţiilor de pompare nămol se vor respecta şi indicaţiile de lapct. 5.6 cu referire în principal la: instalaţii de ridicat, distanţe de amplasare a agregatelor, lucr ări deautomatizări etc.

Rolul staţiilor de pompare nămol

5.16.2. Staţiile de pompare pentru nămol se folosesc în staţiile de epurare pentru vehicularea nămoluluiatunci când nu se dispune de diferenţa de nivel necesar ă evacuării gravitaţionale a acestuia.


5.16.3. Caracteristicile pompelor de nămol şi volumul bazinelor de aspiraţie se vor stabili în funcţie decantitatea de nămol colectată şi modul de evacuare a acestuia (continuu sau intermitent).

Panta radierului bazinului către başa de aspiraţie a pompelor trebuie să fie de cel puţin 10%.

5.17. Îngroşătoare de nămol (concentratoare)

Rolul îngroşătoarelor de nămol

5.17.1. Îngroşătoarele de nămol au rolul de a reduce umiditatea şi implicit volumul nămolului.





Se pot utiliza pentru îngroşarea nămolului proaspăt (nămolul din decantoarele primare incluzând uneori şinămolul biologic în exces), a nămolului biologic în exces sau a nămolului fermentat.


5.17.2. Dimensionarea tehnologică a îngroşătoarelor de nămol se va face în funcţie de provenienţa nămoluluiconform diagramei din figura 5.

5.17.3. Îngroşătorul de nămol este prevăzut cu un raclor cu gr ătar şi lamă cu o viteză de rotaţie pe or ă, careasigur ă atât antrenarea nămolului depus pe fundul bazinului spre başa centrală cât şi îndesirea acestuia prineliminarea pungilor de gaze şi a unei păr ţi a apei conţinute.

5.17.4. Îngroşătoarele de nămol pot fi utilizate cu funcţionare continuă sau discontinuă.

5.17.5. Nămolul se introduce pe la partea superioar ă printr-o conductă ce debuşează în zona centrală înspatele unui prete semiînecat de distribuţie.

5.17.6. Nămolul îngroşat se evacuează gravitaţional sau prin pompare. Diametrul minim al conductelor denămol este de 150 mm.

Tabelul nr.1

DATE PRIVIND ÎNGROŞ AREA N ĂMOLURILOR DIN APE UZATE OR ĂŞENEŞTI (NUMAI PENTRU

DIMENSIONAREA PRELIMINAR Ă)







Alegerea metodei de prelucrare a nămolului se va face pe baza unui calcul tehnico-economic ţinându-seseama de cantitatea de nămol, compoziţia fizico-chimică a acestuia, consumul de energie, cantitatea debiogaz ce s-ar obţine, de suprafaţa de teren de care se dispune etc.

5.18. Decantoare etajate

Rolul decantoarelor etajate

5.18.1. Decantoarele etajate asigur ă fermentarea metanică criofilă în instalaţii comune cu apa încompartimentul inferior al acestora.


5.18..2. Decantoarele etajate se vor proiecta în conformitate cu prevederile de la pct. 5.7.

5.19. Bazine de fermentare (metantancuri)

Rolul bazinelor de fermentare

5.19.1. Bazinele de fermentare au rolul de a asigura fermentarea metanică mezofilă (temperatura 33...37oC) anămolurilor şi de producere şi captare a gazului de fermentare.

Criterii de alegere

5.19.2. În mod obişnuit, bazinele de fermentare se folosesc la staţiile de epurare din localităţile cu peste 5000locuitori; pentru localităţile sub 5000 locuitori se va compara tehnico-economic cu soluţia cu decantoare cuetaj.


5.19.3. Dimensionarea tehnologică a bazinelor de fermentare se face pe baza con ţinutului în substanţe

volatile uscate a nămolului şi a umidităţii acestuia, în conformitate cu prevederile STAS nr. 12278/84 “Bazinede fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.19.4. Prin îngroşarea prealabilă a nămolului proaspăt se realizează o reducere a volumului de fermentarenecesar.

5.19.5. Cantitatea de gaz de fermentare rezultată se va stabili conform prevederilor STAS nr. 12278/84“Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.19.6. Încălzirea nămolului se va face prin schimbătoare de căldur ă exterioar ă, folosind pentru încălzireaagentului termic (apă caldă la cca. 70...75oC), gazul de fermentare sau alţi combustibili în focarul cazanelor,energia solar ă sau alte călduri reziduale.

5.19.7. Schimbătoarele de căldur ă, pompele de recirculare a nămolului în vederea menţinerii temperaturiiconstante şi instalaţia tehnologică aferentă se montează într-o camer ă de manevr ă amplasată în vecinătateabazinelor de fermentare (una sau mai multe cuve).

5.19.8. Alimentarea bazinelor de fermentare se face prin pompare prin conducte având diametrul minim de150 mm.

5.19.9. Evacuarea nămolului fermentat se face gravitaţional, pe conducte având diametrul minim de 200 mm.

5.19.10. Golirea cuvelor se face par ţial gravitaţional şi par ţial prin pompare (cu pompele de recirculare).

5.19.11. Bazinele de fermentare sunt prevăzute cu instalaţii de captare a gazului de fermentare, de purificareşi de odorizare (cu mercaptan) a acestuia.

5.19.12. Se prevăd instalaţii pentru amestecarea nămolului din cuve şi pentru spargerea crustei.





5.19.13. Pentru îmbunătăţirea procesului de fermentare şi creşterii producţiei de gaz, nămolul proaspătintrodus în bazinele de fermentare se va însămânţa cu nămol fermentat de vârstă normală (15 zile) înpropor ţie de cca 100%. Bacteriile anaerobe din nămolul de însămânţare trebuie aduse în contact intim cusubstanţele organice din nămolul proaspăt.

5.19.14. Volumul de fermentare este cel mai bine utilizat în cazul în care bazinele de fermentare func ţionează în două trepte, prima treaptă de fermentare având 2/3 din volumul total necesar. În prima treaptă – bazinul defermentare primar – nămolul se încălzeşte, iar în treapta a doua – bazinul de fermentare secundar – nămolulpar ţial fermentat în prima treaptă î şi continuă fermentarea f ăr ă a mai fi încălzit şi amestecat. În această adoua treaptă se produce şi separarea apei de nămol.

Apa de nămol se introduce în treapta mecanică de epurarea a apelor uzate.

5.19.15. Bazinele de fermentare vor fi prevăzute cu instalaţii corespunzătoare pentru urmărirea temperaturii,pH-ului, presiunii gazelor etc.

5.19.16. În vederea reducerii la minimum a pierderilor de căldur ă, cuvele de fermentare se izolează termic înurma unui calcul de optimizare.

5.19.17. În scopul disponobilizării unei cantităţi cât mai mari de biogaz se recomandă ca bazinele de

fermentare să se prevadă cu instalaţii de recuperare a căldurii din nămolul fermentat ce se evacuează spreinstalaţiile de deshidratare.

Stabilizarea aerobă a nămolurilor

Stabilizarea aerobă a nămolurilor se realizează în:

- instalaţii comune cu apa uzată (bazine cu aerare prelungită şi şanţuri de oxidare, descrise la pct. 5.9. şirespectiv 5.10.;

- instalaţii separate (bazine de stabilizare aerobă).

5.20. Bazine de stabilizare aerobă

Criterii de alegere

5.20.1. Se aplică la localităţi până la 5000 locuitori.


5.20.2. Dimensionarea bazinelor de stabilizare aerobă se face luând în considerare următoarele valori aleprincipalilor parametrii caracteristici:

t - timpul de reţinere în instala

ţie a n

ămolului 6...12 zile;

ONs - consum specific de oxigen; 1,3...1,5 kg O2/kg CBO5;

td - timpul de decantare pentru reţinerea nămolului 1...1,5 ore.

5.20.3. Tehnologic, bazinele de stabilizare aerobă sunt asemănătoare cu bazinele de aerare (capitolul 5.9).

5.20.4. Aerarea se realizează fie pneumatic cu aer sub presiune, fie cu aeratoare mecanice (turbine sauperii).

5.20.5. Reducerea substanţelor volatile uscate din nămolul proaspăt prin stabilizare aerobă este de cca 40%.

5.21. Gazometre





Rolul gazometrelor

5.21.1. Gazometrele au rolul de a înmagazina gazele de fermentare rezultate în urma fermentării metanice anămolului şi au rolul de a asigura o presiune minimă a gazelor de 250...300 mm H2O în sistemul bazine de

fermentare-gazometre-centrală termică.


5.21.2. Capacitatea gazometrelor va fi de 25...40% din cantitatea zilnică de gaz rezultată în urma fermentăriinămolurilor, care în cazul fermentării mezofile se determină conform STAS 12278/84 “Bazine de fermentare anămolurilor la staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.21.3. Gazometrele se pot cupla, din punct de vedere constructiv, cu bazinele de fermentare treapta a doua.

5.21.4. Gazometrul este prevăzut cu următoarele conducte tehnologice:

- conductă de intrare-ieşire gaze;

- conductă de umplere cu apă pe la partea superioar ă a cuvei de beton (f ăr ă contact direct cu apa din cuvă),

de la reţeaua de apă de alimentare a staţiei;

- conductă pentru golirea apei din cuvă la reţeaua de canalizare;

- conductă de preaplin pentru menţinerea nivelului constant al apei în cuvă;

- conductă pentru evacuarea în atmosfer ă a gazului, în cazul unor avarii (conductă de intervenţie);

- supapă de siguranţă, ce constă într-o conductă montată pe clopotul gazometrului.

Construc ţ ii în instalaţ ii pentru deshidratarea nămolului stabilizat

Pentru reducerea umidităţii (deshidratarea nămolului stabilizat până la umiditatea de 60...85% se folosescurmătoarele metode:

- deshidratarea pe platforme de uscare a nămolului, în condiţii asemănătoare cu cele naturale;

- deshidratarea artificială, prin procedee mecanice (filtrarea sub vid, filtrarea sub presiune, centrifugarea);

- depozitarea controlată pe terenuri degradate, în depresiuni naturale improprii altor folosinţe, în vedereafertilizării acestora, în gropile de gunoi or ăşeneşti, în batalurile de steril de la preparaţiile miniere, metalurgicesau centrale termice, în haldele de deşeuri ale unor întreprinderi industriale, dacă nu se degradează materialele valorificabile din halde.

Alegerea uneia dintre metodele de mai sus se va face pe baza unui calcul tehnico-economic, luându-se înconsiderare condiţiile locale ale amplasamentului, posibilitatea de etapizare a lucr ărilor şi modul de evacuarea nămolului uscat. Pentru staţiile de epurare mici şi mijlocii, în cazul în care condiţiile locale permitamenajarea unei suprafeţe corespunzătoare, în principiu se recomandă folosirea platformelor de uscare anămolului

5.22. Platforme de uscare

Rolul platformelor de uscare

5.22.1. Platformele de uscare au rolul de a asigura deshidratarea naturală a nămolurilor până la o umiditatede cca. 85%.

Criterii de alegere

5.22.2. Platformele de uscare se pot prevedea:





- cu straturi drenante artificiale;

- cu straturi drenante artificiale şi benzi din beton simplu pentru circulaţia autovehiculelor;

- cu îmbr ăcăminte betonată.

5.22.3. Alegerea tipului de platforme depinde de natura terenului de fundare, de mărimea suprafeţei utile

necesare, de posibilităţile de evacuare a nămolului deshidratat.


5.22.4. Proiectarea platformelor de uscare se va face în conformitate cu prevederile STAS 11565-82“Canalizări. Platforme de uscare. Prescripţii de proiectare”.

5.22.5. Apele rezultate din drenajul platformelor se vor evacua în circuitul apei uzate, înainte sau după decantoarele primare (în cazul existenţei treptei biologice).

5.22.6. Evacuarea nămolului de pe platforme se face manual (platforme cu straturi drenante artificiale) saumecanizat (platforme cu îmbr ăcăminte betonată).

5.23. Instalaţii de deshidratare mecanică


5.23.1. Instalaţiile de deshidratare mecanică vor fi precedate de instalaţiile de elutriere şi de condiţionare anămolului.

Rolul instalaţiei de deshidratare mecanică

5.23.2. Deshidratarea mecanică are rolul de a reduce umiditatea nămolului până la 60...80%.

5.23.3. Instalaţiile pentru deshidratarea mecanică a nămolului se pot prevedea în staţii de epurare cu debitemai mari de 250 dm3/s.

Se pot prevedea instalaţii de deshidratare mecanică a nămolului şi în staţii de epurare cu debite mai mici de250 dm3/s, atunci când nu există suprafeţe disponibile pentru platforme de uscare, precum şi în alte cazuribine justificate.

5.23.4. Deshidratarea mecanică a nămolurilor se realizează prin: filtre cu vid, filtre-presă cu bandă sau plăci şicentrifuge.

Criterii de alegere

5.23.5. Alegerea tipului de utilaj ce se va adopta, se face pe baza unui calcul tehnico-economic care să ţină seama de consumul de energie electrică, de siguranţa în exploatare şi de valoarea de investiţie necesar ă.


5.23.6. Determinarea numărului de utilaje se face cu relaţia:

(buc) (21)

în care:

n - numărul de utilaje de deshidratare active;

Gnf - cantitatea de substanţă uscată din nămolul fermentat, în kg/zi, ce se determină conform STAS 12278/84





“Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare ale centralelor populate”;

Gr - cantitatea de reactivi de condiţionare a nămolului, în kg/zi;

Pr - productivitatea utilajului de deshidratare, în kg substanţă uscată/or ă, indicată în fişa acestuia;

e - numărul de ore de funcţionare a utilajului (e=10...16 ore/zi).

5.23.7. Se prevede cel puţin un agregat de rezervă.

5.23.8. Apa de nămol se reintroduce în circuitul apei uzate, înaintea decantoarelor primare.

a) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre presă cu bandă cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat;

- filtrele presă cu bandă;

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat;

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

b) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre presă cu plăci cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat (de alimentare a filtrului) cu pompe de mare presiune (10...14daN/cm2). Pompele se aleg astfel încât să se asigure umplerea filtrului în 6...10 minute;

- filtrele presă cu plăci;

- instalaţia de strângere a plăcilor cu prese hidraulice;



c) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre cu vid cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat (de alimentare), ce se va prevedea numai în cazurile când nupoate fi evitată şi când se vor utiliza numai transportoare hidraulice;

- instalaţia de producere a vidului (electropompe de vid, recipienţi separare faze; elementele pentrudimensionarea acestor instalaţii sunt indicate în fişa utilajului filtrului cu vid);


- instalaţia de suprapresiune pentru desprinderea turtei de nămol (electrocompresor);

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat (benzi rulante, remorci).

d) Instalaţia de deshidratare mecanică cu decantoare centrifuge orizontale cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului brut;

- decantoarele centrifugale;







Instalaţiile pentru deshidratarea mecanică a nămolului se amplasează în hale închise, bine ventilate.

Pentru montarea, demontarea şi deplasarea utilajelor se vor prevedea poduri rulante (cu una sau două grinzi), cu comandă manuală.

5.24. Instalaţii de elutriere


5.24.1. Instalaţiile de elutriere preced în schema tehnologică instalaţiile de condiţionare chimică şi instalaţiilede deshidratare mecanică a nămolului.

Rolul instalaţiei de elutriere

5.24.2. Instalaţiile de elutriere a nămolului au rolul de a înlătura particulele coloidale şi materiile solide însuspensii fine precum şi de a reduce alcalinitatea nămolului.

Criterii de alegere

5.24.3. Instalaţiile de elutriere se vor prevedea cu precădere în cazul utilizării pentru condiţionarea nămoluluia reactivilor chimici minerali.

5.24.4. Funcţionarea instalaţiilor de elutriere este continuă sau intermitentă, în mod corelat cu funcţionareainstalaţiilor de deshidratare.


5.24.5. Instalaţiile de elutriere cuprind:

- bazinul de amestec a nămolului cu apă de spălare;

- bazinul de spălare-sedimentare.

5.24.6. După procesul tehnologic elutrierea se clasifică în:

- elutrierea într-o singur ă treaptă;

- elutrierea în mai multe trepte;

- elutrierea în contracurent.

Elutrierea în două sau mai multe trepte repetă de două sau mai multe ori elutrierea într-o singur ă treaptă.Pentru spălare se foloseşte în fiecare treaptă apă curată (apă uzată epurată).

Elutrierea în contracurent are loc în două trepte (în două bazine) Efluentul celei de a doua trepte este folositpentru prima treaptă. Pentru treapta a doua se foloseşte apă curată (apă uzată epurată).

5.24.7. Raportul dintre apa de spălare şi nămol se ia de regulă 2:1 sau 3:1.

5.24.8. Raportul dintre apa de spălare şi nămolul de elutriat (Re) se poate determina cu relaţiile:

; pentru elutrierea într-o singur ă etapă (22)

; pentru elutrierea în “n” trepte (23)





; pentru elutriere în contracurent (24)

în care:

E - alcalinitatea nămolului elutriat, în mg CaCO3/dm3;

D - alcalinitatea nămolului înainte de elutriere, în mg CaCO3/dm3;

W - alcalinitatea apei de spălare, în mg CaCO3/dm3.

5.24.9. Amestecarea apei de spălare cu nămolul se realizează fie în conducta de alimentare a bazinului sau într-un bazin de amestec, fie direct în bazinul de sedimentare-îngroşare.

5.24.10. Timpul de amestec se consider ă de 30...90 secunde.

5.24.11. La dimensionarea bazinului de spălare-sedimentare se iau în considerare următorii parametrii:

- încărcarea hidraulică (inclusiv apa de spălare) 8,5...17 m3/m2, zi;

- încărcarea masică 40,0...75 kg SU/m2, zi;

- timpul de staţionare 8...12 h.

Debitul de calcul este:

QE = Qnamol + Qapa spalare (25)

5.24.12. Bazinele de spălare-sedimentare sunt construcţii similare cu îngroşătoarele de nămol (pct. 5.17).

5.24.13. Apa de spălare se reintroduce în circuitul de apă uzată, în amonte de decantoarele primare.

5.25. Condiţionarea fizică

Rolul condiţionării fizice

5.25.1. Condiţionarea fizică a nămolului, în vederea modificării caracteristicilor acestuia se poate realiza prinadaos de material inert ca cenuşă, zgur ă, nisip, rumeguş, fibre etc.


5.25.2. Tipul şi dozele de agenţi fizici precum şi tehnologia ce se va adopta, se va determina pe baza unorstudii experimentale.

5.25.3. Cantitatea de material inert ce trebuie adăugată este mare, conducând la dublarea şi chiar triplareaconţinutului de material solid din nămol.

5.26. Condiţionarea chimică

Rolul condiţionării chimice

5.26.1. Condiţionarea chimică a nămolului are rolul de a modifica structura acestuia în vederea micşor ării

rezistenţei specifice la filtrare.

Pentru condiţionarea chimică se folosesc:





- reactivi de condiţionare minerali (sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorur ă ferică, sulfat feros),asociaţi sau nu cu var;

- reactivi de condiţionare organici de sinteză – polimeri sintetici (anionici, cationici, neionici);

- reactivi de condiţionare micşti, polimeri anionici sau neionici şi săruri minerale sau amestec de reactiviminerali. Condiţionarea se efectuează mai întâi cu reactivi organici şi apoi cu cei minerali.


5.26.2. Determinarea dozei necesare de reactivi chimici se face pe bază de încercări experimentale şi variază în funcţie de provenienţa nămolului şi de compoziţia chimică a acestuia precum şi de procedeul dedeshidratare ce urmează a se aplica.

5.26.3. Pentru FeCl3 şi CaO se pot lua dozele exprimate în procente din substanţa uscată din nămol, din

tabelul 5.

5.26.4. În cazul în care se foloseşte sulfatul feros, doza se stabileşte majorând cu 60 % doza de clorur ă ferică din tabelul 5.

Pentru o eficienţă sporită se utilizează sulfatul feros clorurat cu o doză de clor ce reprezintă 1/10 din doza desulfat feros.

5.26.5. Condiţionarea chimică a nămolului cuprinde următoarele instalaţii:

- instalaţii de stocare, preparare şi dozare a reactivilor;

- bazine de amestec şi reacţie a nămolului cu reactivi.

5.26.6. Dimensionarea instalaţiilor de stocare, preparare şi dozare se face însă în funcţie de dozele dereactivi indicate în studiile de specialitate şi de cantitatea de substanţă uscată din nămolul de deshidratat.

5.26.7. Pentru instalaţiile de stocare, preparare şi dozare var, clor, sulfat feros şi clorur ă ferică, se vor avea învedere indicaţiile din “Îndrumătorul departamental PD-163-75 al Comitetului pentru Problemele ConsiliilorPopulare privind – Proiectarea gospodăriilor de reactivi din cadrul staţiilor de tratare a apei potabile”, cu privirela construcţiile, utilajele, conductele, armăturile folosite curent şi concentraţiile uzuale ale soluţiilor.

5.26.8. Amestecarea şi reacţia nămolului cu reactivi se realizează în bazine (recipienţi) în care se asigur ă oagitare continuă a amestecului.

5.26.9. Timpul de amestec şi reacţie este de 10...15 minute.

5.26.10. Se aleg cel puţin doi recipienţi (bazine) ce lucrează în serie, în primul se produce amesteculnămolului cu reactivul ales, în al doilea se adaugă varul.

5.26.11. Nămolul floculat se va transporta pe distanţe cât mai scurte. Transportul se va face gravita ţional sauprin pompare. Turaţia pompelor nu va depăşi 750 rot/min.

Tipul nămolului Nămol proaspăt Nămol fermentat

neelutriat elutriat neelutriat elutriat

FeCl3 CaO FeCl3 CaO FeCl3 CaO FeCl3 CaO

Nămol proaspăt primar 4 8 4 6 4 10 3,5 6

Nămol primar şiactivizat în exces

5 10 5 8 5,5 12 5 8





5.26.12. Viteza maximă în conducte se va limita la 1 m/s.

5.27. Elemente tehnologice de legătur ă între obiectele staţiei de epurare

5.27.1. Elementele tehnologice de legătur ă între obiectele staţiei de epurare constau în:

- jgheaburi (canale) şi conducte de apă, nămol, aer, gaze de fermentare;

- camera de distribuţie sau de colectare a apelor uzate;

- cămine de vane pe conductele de apă şi nămol;

- cămine de vizitare pe canalele de apă şi nămol;

- dispozitive de măsurare a debitelor de nămol.

5.27.2. Jgheaburile sau canalele deschise se construiesc din beton armat, monolit sau prefabricat, avândsecţiunea dreptunghiular ă. La staţiile de epurare cu debite mici canalele pot avea radierul de formă circular ă fie din construcţie, fie prin prelucrarea ulterior ă cu beton de pantă. La proiectarea canalelor deschise sau a

gheaburilor de ape uzate brute sau de nămol, în funcţie de dimensiunile acestora, se vor alege astfel pantele încât să se asigure o viteză minimă de autocur ăţire de 0,7 m/s.

5.27.3. Pe jgheaburi sau canale deschise, în punctele de ramifica ţie sau în zonele de acces în obiecte, se vorprevedea stavile de închidere, dimensionate corespunzător, care vor asigura scurgerea apelor şi anămolurilor conform nevoilor proceselor tehnologice, precum şi posibilitatea de cur ăţire şi revizuire adiferitelor obiecte ale staţiei de epurare.

5.27.4. La schimbările de direcţie ale jgheaburilor sau canalelor deschise, se vor prevedea curbe executatemonolit, care vor avea o rază de curbur ă de minimum 5 ori lăţimea acestora.

5.27.5. Conductele de legătur ă, pentru apă şi nămol, se pot executa din tuburi de azbociment, beton armat,mase plastice şi numai în cazuri speciale din oţel sau fontă.

5.27.6. La ramificaţii sau la tronsoane mai lungi de 200 m se prevăd piese de cur ăţire amplasate într-uncămin de vizitare.

5.27.7. Camerele de distribuţie sau de colectare sunt construcţii ce se amplasează pe canalele şi conductelede legătur ă din incinta staţiilor de epurare în scopul repartizării sau colectării apei sau nămolului spre sau dela diferitele obiecte ale staţiei de epurare.

5.27.8. Camerele de distribuţie sau de colectare se prevăd cu dispozitive de închidere care pot fi de tipulstavilelor plane (în cazul canalelor deschise) sau de tipul vanelor (în cazul conductelor). În func ţie de poziţialor în cadrul staţiei de epurare, aceste camere pot fi descoperite, prevăzute cu balustrade, sau acoperite cândplanşeul poate fi carosabil sau necarosabil.

5.27.9. Staţiile de epurare vor fi prevăzute cu dispozitive de măsurare a debitelor nu numai pentru ape uzateci şi a celor de nămol proaspăt şi stabilizat.

[top]

ANEXA 1

STANDARDE CARE REGLEMENTEAZĂ PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR

DE EPURARE







[top]

de proiectare.

Canalizări. Staţii de epurare aapelor uzate provenite de lacentrele populate. Studii pentruproiectare.

În curs de aprobare

Separator de gr ăsimi la staţiile deepurare ale centrelor or ăşeneşti.Prescripţii generale de proiectare.

În curs de aprobare

8491/1-80 Reţele subterane în centrepopulate şi zone industriale


Documents

6 Stati de Epurare