7. capitolul 2

Planificarea voiajului navei petrolier de 80000 tdw pe ruta Cape Town-Barcelona. Calculul de stabilitate şi asietă

pentru navigaţie în balast. CAPITOLUL II. Planificarea voiajului pe ruta Cape Town-Barcelona.

25

CAPITOLUL II

PLANIFICAREA VOIAJULUI NAVEI PE RUTA

CAPE TOWN-BARCELONA

2.1 GENERALITĂŢI

Responsabilităţi pentru planificarea marşului

La majoritatea navelor de cursă lungă este obligatoriu pentru comandant să delege

responsabilitatea iniţială pentru planificarea unui marş ofiţerului răspunzător pentru activitatea

cu navigaţia, echipamente si publicaţii, de obicei ofiţerului maritim II.

Ofiţerul cu navigaţia are sarcina de a întocmi planul detaliat de mare al plecării

conform cu cerinţele comandantului. Când portul de destinaţie nu este cunoscut sau ulterior

aflat, ofiţerul II are obligaţia să prelungească şi să îmbunătăţească planul original.

Pilotarea şi planificarea marşului

Aportul pe care îl au piloţii pentru siguranţa navigaţiei în zone dificile de navigaţie şi

în apropierea porturilor, cazuri în care aceştia au informaţii de ultimă oră, nu mai trebuie

evidenţiat. Dar trebuie reţinut faptul că responsabilitatea navigaţiei nu trece în astfel de cazuri

în seama piloţilor, comandantul păstrându-şi în întregime prerogativele.

După sosirea la bord a pilotului, informat anterior de comandant despre

caracteristicele esenţiale ale navei la capacitatea de încărcare din acel moment, trebuie să

indice planul de marş pe care intenţionează să-l urmeze. Îndatorirea comandantului este de a

se asigura că planul este sigur şi de întelegerea cunoştinţelor tehnice ale pilotului de către

personalul de punte.

Rezumat al planificarii marşului

Planificarea marşului este necesară pentru evitarea erorilor accidentale ce pot avea

urmări grave. Prin compararea drumului navei cu cel proiectat in planificare se pot face orice

corectii menite să ajusteze drumul la un moment dat.

Planificarea marşului în zone cu treceri înguste este înţelept să se realizeze ţinând cont

de cele mai rele situaţii ce pot apărea:

vizibilitate foarte redusă;

trafic intens (aglomeraţie mare pe ecranul radar);

balize ce pot fi schimbate;

avarii ale navei.

Drumul navei trebuie proiectat astfel încât:



26

să asigure maximă siguranţă a navei departe de orice obstacol;

să faciliteze în tribord o zonă de apă sigură pentru evitarea coliziunii;

să asigure limite suficiente de corecţie în conformitate cu abilitatea de manevră

a navei, în condiţiile meteo teoretice, curent, apupare.

Planul de mare trebuie să conţină:

drumurile de urmat faţă de direcţiile de deplasare şi de aliniamente, distanţele

între punctele de schimbare de drum şi semne de navigaţie importante;

suficiente limite alocate deplasării laterale a navei;

linii de verificare a măsurătorilor de relevment şi de bătaie a radarului;

pericole temporare sau permanente de navigaţie: epave, cabluri electrice, ape

cu adâncimi mici, care pot cauza accidente si avarii;

La utilizarea radarului pentru paralelele indicatoare ţintele trebuie să fie:

sigure si uşor de recunoscut;

vizibile pe ecranul radar;

localizate în afara zonei aglomerate de ţinte;

limitate la un număr suficient pentru siguranţa navigaţiei.

2.2 Caracterizarea fizico-geografică a zonei de navigaţie pe ruta Cape Town-

Barcelona

Pe ruta Cape Town – Barcelona nava va tranzita următoarele zone geografice: coasta

de vest a Africii cu ieşirea la Oceanul Atlantic, Golful Guinea, Strâmtoarea Gibraltar şi coasta

de est a Spaniei cu ieşire la Marea Mediterană, cu subdiviziunile: Marea Alboran şi Marea

Balearelor.

În continuare, voi prezenta zonele geografice şi condiţiile hidro-meteorologice care

vor fi parcurse.

2.2.1 Oceanul Atlantic

suprafaţa: 91 655 000 km2;

adâncimea medie: 3 627 m;

adâncimea maxima: 9 219 m (groapa Puerto Rico);

volumul apelor: 330 100 000 km2

Oceanul Atlantic ocupă un sfert (25,8%) din suprafaţa totală a Oceanului Planetar,

situându-se din acest punct de vedere pe locul doi, dupa Oceanul Pacific.



27

Limita nordică a Oceanului Atlantic este formată de coastele Groenlandei şi Islandei,

precum şi o linie convenţională ce uneşte Insula Baffin cu Groenlanda şi Islanda, de-a

lungul Cercului Polar de Nord (66o33

’). Această limită este dată de linia care uneşte coasta

estică a Islandei cu insulele Fär Oer, Shetland şi Storfosen (din faţa fiodului norvegian

Trondheim).

Spre vest, limita Atlanticului o constituie ţărmurile răsăritene ale Americii de Nord şi

de Sud, precum şi meridianul de 67oW între Capul Horn şi Peninsula Antarctica.

Spre sud, Atlanticul este delimitat de ţărmurile Antarctidei între meridianele de 67oW

şi 20oE, iar spre est delimitarea este dată de ţărmurile vestice ale Europei şi Africii şi de

linia convenţională ce uneşte Capul Acelor, situat în extremitatea sudică a Africii, cu

Antarctida, de-a lungul meridianului de 20oE.

Fig.2.1 Oceanul Atlantic

2.2.2 Golful Guinea

Golful Guineei este un golf al Oceanului Atlantic în sud-vestul Africii. Organizaţia

Hidrografică Internaţională defineşte limitele Golfului Guineii ca fiind Capul Palmas din

Liberia în vest şi Capul Lopez din Gabon în est. În trecut, partea sudică a Africii Occindetale,

la nord de Golful Guineii, era denumită “Guineea Superioara”, în timp ce coasta de vest a

Africii Centrale şi de Sud era denumită “Guineea Inferioră”.

2.2.3. Strâmtoarea Gibraltar

Este o strâmtoare ce uneşte Marea Mediterană cu Oceanul Atlantic şi desparte Spania

şi Gibraltar (Europa) de Maroc şi Ceuta (Africa). Este o locaţie strategică deoarece navele



28

care trec din Atlantic în Marea Mediterană trebuie să treacă pe aici iar traversarea dintre

Europa şi Africa se face tot prin acest punct.

Caracteristici:

lungime: 50 km;

lăţime: 14 – 37 km;

adâncime: 200 – 1181 m.

Fig. 2.2 Strâmtoarea Gibraltar

2.2.4 Marea Mediterană

Marea Mediterană este o mare de tip mediteranean cuprinsă între Europa centrală,

Asia occidentală și Africa de nord, care comunică cu Atlanticul oriental. Cu 2,5 milioane de

km² și aproximativ 3.860 km lungime, este marea cea mai mare din lume. Apele sale, care

scaldă cele trei peninsule ale Europei (Iberică, Italică și Balcanică), comunică cu Atlanticul

prin intermediul strâmtorii Gibraltar, cu Marea Neagră prin strâmtorile Bosfor și Dardanele și

cu Marea Roșie prin canalul Suez.



29

Fig.2.3 Marea Mediterană

Subdiviziunile Marii Mediterane care sunt parcurse in timpul marşului sunt Marea

Balearelor si Marea Alboran.

Marea Balearelor sau Marea Iberică este o mare litorală a Mării Mediterane situată

între Insulele Baleare și coasta de est a Spaniei.

Marea Alboran este cea mai vestică parte a Mării Mediterane. Ea este cuprinsă între

Spania la nord, Algeria și Maroc la sud și strâmtoarea Gibraltar la vest.

2.3 Caracterizarea hidro-meteorologică a zonei de navigaţie pe ruta Cape Town-

Barcelona

2.3.1 Oceanul Atlantic de Sud (Coasta Africană)

Curenţii

Curenţii din zonă se regăsesc ȋn jumătatea de est a circulaţiei generale de apă din

Atlanticul de Sud. Există variaţii de sezon, care sunt importante pe plan local, dar principalele

trăsături sunt cam aceleaşi pentru toate anotimpurile.

Curentul Atlanticului de Sud

Limita nordică a acestui curent este definită cu greu, după cum cursul acestuia devine

progresiv mai slab spre nord şi est. Limita de sud este mai bine marcată ȋntre 40º şi 42º S

datorită faptului că formează o graniţă ȋntre apele care au ca origine curentul cald al Braziliei

şi apele curentului rece Sudic Oceanic. Rata aproximativă a acestuia este ȋntre ½ până la ¾

Nd, dar scade până la ¼ Nd ȋnspre nord şi est, acesta fiind un curent jos.



30

Curentul Sudic Oceanic

La aproximativ 40º S acest curent curge spre est şi trece pe la sud de ambele

continente, America de Sud şi Africa. Curentul este rezultatul vânturilor predominante de

Vest, dar direcţia vânturilor este mai variabilă ȋn vecinătatea zonei de SE.

Graniţa ȋntre Curentul Oceanic Sudic cald şi cel rece este ȋntre 40º şi 42º S. Curentul

curge pe direcţia ENE cu o rată aproximativă de ½ până la ¾ Nd. La aproximativ 5º E o parte

se bifurcă şi se ȋndreaptă spre N, iar restul curentului are o curgere continuă spre E cam la 40º

S. Din punct de vedere al stabilităţii, acest curent este considerat jos spre moderat.

Curentul Benguelei

Vânturile predominante de la Cape Town până aproape de ecuator sunt de la S la SE şi

cresc la direcţia de NW a acestui curent. Curentul este asociat ca fiind ascendent, atunci când

apa de la suprafaţă este dată la o parte de apa rece de la fund. Datorită acestui fapt,

temperatura mării la suprafaţă, ȋntre 18º S şi Cape Town, este mai scăzută lângă coastă decât

cea din largul oceanului şi la aceleaşi latitudini.

În acelaşi timp, datorită influenţei curenţilor Sudic Oceanic, Atlanticului de Sud şi

Agulhas, majoritatea apei reci de la suprafaţă, care formează Curentul Benguelei, este

compromisă.

Stabilitatea curentului este considerată moderată şi cu o rată aproximativă de ¼ până

la ½ Nd. Ocazional apar curenţi staţionari ȋn zona de SE pe lângă coastă, care pot produce o

ȋncetare a curenţilor ascendenţi şi de aici rezultă o mai mare temperatură a apei de suprafaţă

lângă coastă. Variaţia Curentului Benguelei creşte lângă coastă la N de 15º S, de aceea pot

apărea numeroşi curenţi turbionari.

Curentul Ecuatorial de Sud

Este un curent vast, ȋndreptat spre vest, care se ȋndreaptă de la suprafaţă până la o

adâncime de 100 m. Graniţa nordică se găseşte lângă 4º N, ȋn timp ce graniţa de sud se află

ȋntre 15 şi 25º S, depinzând ȋn special de zona longitudinală şi de perioada anului. Curentul

relativ rece al Benguelei se deplasează ȋn direcţie nordică unde face corp comun cu Curentul

Ecuatorial de Sud. Curentul Ecuatorial de Sud este caracterizat de o mişcare ȋn direcţie

vestică ȋnspre coasta Braziliei şi se ȋmparte ȋn zona Cabo de Sao Roque, la 16º S, una din cele

două componente, cea puternică, ȋndreptându-se spre nord, iar cealaltă, cea mai slabă, ȋnspre

sud.



31

Curentul Guinea

Se deplasează ȋnspre est la latitudinea de 3º N de-a lungul coastei de vest a Africii.

Când ajunge ȋn Golful Guinea, curentul poate cunoaşte viteze de 100 cm/s ȋn apropierea

meridianului de 5º W.

Curentul Guinea, ca şi alţi curenţi care scaldă limita de est a oceanului, este

caracterizat de zone de mişcare ascendentă şi o productivitate biologică ȋn creştere. Apele mai

reci de la suprafaţă, ȋn timpul verii boreale, sunt asociate cu intensificarea curentului.

Curenţii de maree

De-a lungul coastei Africii de Vest, mareea este semidiurnă, cu două ape ȋnalte şi două

ape joase pe zi. Amplitudinea mareei este relativ scăzută, abia depăşind 1,8 m la sizigii. Ora

apei ȋnalte ȋn zonele de pe coastă este ȋnaintea celei a apei ȋnalte de la sud, dar diferenţa de

timp este mică. Apa ȋnaltă la intrarea ȋn Rio del Rey, spre exemplu, este cu doar 2 ore mai

târzie decât cea din Cape Town.

Datorită amplitudinii scăzute a mareei şi micilor diferenţe ȋntre ora apei ȋnalte şi ora

apei joase, curenţii de mare de-a lungul coastei sunt neglijabili. Cu excepţia zonelor din

apropierea estuarelor fluviilor şi unora cu adâncimi mici, curenţii de maree sunt complet

neglijabili ȋn comparaţie cu curenţii marini amintiţi mai sus şi cu curenţii de derivă generaţi de

vânt.

Cu toate acestea, curenţii de maree pot deveni perceptibili ȋn golfurile puţin adânci

când vremea este liniştită.

În gurile unor râuri , la sizigii, iau naştere curenţii de maree cu viteza de până la 2 sau

3 Nd. Datorită efectului curenţilor râului, cu precădere ȋn anotimpul ploios, curentul ce se

apropie ȋnspre coastă este de obicei mai slab şi cu o durată mai mică decât curentul dinspre

coastă. De fapt, ȋn anotimpul ploios, curentul ce se deplasează ȋnspre ţărm poate fi cu greu

perceptibil, fiind redus la doar două ore de apa joasă, ȋn timp ce durata curentului dinspre ţărm

poate ajunge la 8-10 ore, viteza acestuia atingând 4-5 Nd.

Curenţii de maree sunt apreciabili până la distanţe de 5-10 mile ȋn largul coastei, ȋn

zone corespunzătoare gurilor marilor fluvii, fiind caracterizaţi de o mişcare ȋnspre gura râului

când mareea este ȋn creştere şi una inversă când mareea scade.

S-a constatat, ȋn mai multe zone, faptul că curenţii de maree se schimbă la fundul apei

ȋnainte ca schimbarea să se producă şi la suprafaţă.



32

Fig.2.4 Curenţii de suprafaţă predominanţi de-a lungul anului

Marea şi hula

Valurile mării generate de forţa vântului pot varia ȋn direcţie ȋndeosebi ȋn partea

vestică a zonei delimitate de paralelele de 25º şi 35º latitudine sudică. În celelalte zone

direcţia valurilor mării este similară cu cea a vânturilor predominante. Frecvenţa apariţiei

simultane a valurilor mării şi a celor de hulă cu o ȋnălţime de 3,5 m şi mai mult, ȋn lunile de

vară (Decembrie-Februarie), este ȋn general mai mică de 10%, la nord de 30º S şi la vest de 5º

E şi de asemenea la nord de 21º S ȋntre 5º E şi coasta africană. Frecvenţa creşte regulat ȋn

aproximativ 40% din situaţii, la o latitudine de 45º S.

Înălţimile hulelor din largul oceanului ȋn ianuarie sunt ȋn general mai mici de 2 m ȋn

partea de nord faţă de latitudinea de 15º S şi sunt predominante ȋntre partea de S-SE şi N faţă

de latitudinea de 25º S. La sud de latitudinea de 25º S, hulele devin progresiv spre SW şi uşor

mai mari. În iulie, ȋnălţimea hulei este puţin mai mare ȋn extremitatea de nord a zonei, dar

sunt semnificativ mai mari şi cu o frecvenţă mult mai mare ȋn extremitatea de sud a zonei.



33

Vârtejurile sunt valuri de hulă care apar de la furtuni ȋndepărtate atât din Oceanul

Atlantic de Nord cât şi Atlanticul de Sud şi care ȋşi continuă drumul de-a lungul Atlanticului

de Sud, până când ajung ȋn zonele de apă mică, unde acestea se măresc drastic ȋn ȋnălţime şi

mătură ȋn direcţia coastei. Apele joase fac să devieze aceste valuri de hulă astfel ȋncât ȋntr-un

golf, pe o porţiune de coastă, hula se desfăşoară ȋntr-un mod violent, pe când un golf ȋnvecinat

poate să rămână calm şi neatins.

Coasta de SW a Africii şi Insulele Ascension şi St. Helena sunt bine cunoscute pentru

prezenţa valurilor de hulă, iar acestea apar ȋn lunile decembrie, ianuarie, iulie şi august, dar

pot apărea şi ȋn altă perioadă a anului. Sosirea valurilor de hulă este precedată de deferlarea

valurilor la ţărm. La depărtare de coasta de SW a Africii, valurile de hulă iau naştere de cele

mai multe ori dinspre SW şi ȋn larg de coasta Namibiei dinspre WSW.

Clima şi agenţii atmosferici

Presiunea atmosferică

Caracteristicile dominante sunt anticiclonul semi-permanent al Atlanticului de Sud,

centura calmului ecuatorial ȋn nord şi depresiunile caracterizate de o mişcare ȋnspre E-SE ȋn

sud.

La sud de 30º S, caracterul presiunii poate fi vizibil diferit faţă de cel mediu, datorită

depresiunilor caracterizate de mişcarea dinspre E-SE. Variaţiile ce au loc ȋntre 20º şi 35º S

apar de obicei ca urmare a intensităţii anticiclonului Atlanticului de Sud şi sunt ȋn general

graduale. La nord de 10º S se ȋntâlneşte o mică creştere a presiunii de 3 până la 4 hPa ȋntre

lunile ianuarie şi iulie. Variaţiile ce au loc ȋntre 20º şi 35º S apar de obicei ca urmare a

intensităţii anticiclonului Atlanticului de Sud şi sunt ȋn general graduale.

Variaţii diurne.

De-a lungul coastei africane ȋntâlnim o variaţie diurnă a presiunii. Aceasta variază de

la 3 până la 4 hPa de-a lungul coastei din zona nordică până la 1 la 2 hPa ȋn apropierea Cape

Town. Presiunea maximă este ȋntâlnită la orele locale 10:00 şi 22:00 iar cea minimă la 04:00

şi 16:00.

Anticicloane.

Anticiclonul semipermanent al Atlanticului de Sud reprezintă o caracteristică

dominantă a tiparului presiunii şi climei din zonă. Presiunea medie centrală a anticiclonului,

vara (ianuarie), se ȋncadrează ȋn jurul valorii de 1020 hPa şi creşte până la 1024 hPa ȋn timp ce

se mişcă ȋnspre nord din apropiere de 30º S la 27º S iarna (iulie). Variaţiile ȋn flancul nordic al



34

anticiclonului sunt ȋn general mici, dar ȋnspre sud ele pot fi mult mai ȋnsemnate datorită

segmentelor de presiune ȋnaltă şi joasă ce se deplasează ȋn ESE, spre sud de centrul

anticiclonului.

Fronturi atmosferice.

Fronturile calde tind să fie slab definite dar cele reci sunt adesea mult mai active şi

bine definite. Fronturile reci, cu precădere toamna, dau naştere adesea la vânturi puternice şi

precipitaţii abundente. Intervalele dintre fronturile reci, ȋmpreună cu zonele depresionare

asociate, pot varia de la 1 la 15 zile cu variaţie mare atât ȋn intensitate cât şi ȋn durată.

Schimbări ȋn direcţia vântului de la nord la sud, ȋmpreună cu căderi abundente de precipitaţii,

pot anunţa trecerea unui curent rece, ȋn timp ce alte dăţi se pot ȋnregistra puţine până la lipsa

totală a precipitaţiilor şi doar cu schimbare graduală ȋn direcţia vântului.

Iarna, fronturile reci pot aduce vreme rea până la nord, la râul Orange şi la suprafaţa apelor

oceanului ȋn est, foarte rar afectând regiuni la nord de 25º S.

Vânturile

Mare deschisă. Alizeele de SE, care suflă din direcţie ESE şi SSE sunt vânturile

predominante ȋn zonă, ȋn jurul latitudinii de 35º S. Se observă o frecvenţă crescândă a

vânturilor de SW ȋnspre Golful Benin şi cu vânturi mai variabile la vest de meridianul de

1ºW, ȋntre 25º şi 35ºS. La sud de anticiclonul Atlanticului de Sud vânturile predominante

suflă din direcţie SW-NW dar cu o frecvenţă mai ridicată a vânturilor de SE ȋn sud-estul

extrem al zonei, vara.

Zonele de coastă. Schimbări minore ȋn direcţia şi forţa alizeului de SE, datorită

intensificării anticiclonului Atlanticului de Sud şi a unei mici căderi de presiune ȋn zona

continentală, pot avea ca urmare o creştere a forţei vântului de la 10 Nd de-a lungul unei zone

ȋntinse. În plus brizele de după-amiază pot duce la creşterea vitezei vânturilor, la fel cum o pot

face şi devierile provocate de coastă. Se ȋntâlnesc trei vânturi locale principale.

Harmattan. Acesta este un vânt uscat de NNE care suflă ȋnspre mare ȋn zona Golfului

Benin ȋn perioada cuprinsă ȋntre lunile decembrie şi martie. Efectele acestui vânt constau ȋn

reducerea considerabilă a vizibilităţii datorită unui strat de ceaţă ȋn creştere.

Tornade. Denumirea locală de tornadă este dată rafalelor de vânt ȋnsoţite de tunete

care pot lua naştere la nord de râul Congo. Condiţii foarte severe, care preced de obicei o

formaţiune noroasă densă şi vijelie, şi care pot avea ca efect rafale de vânt cu viteze de 50 Nd

sau mai mult, pot afecta o zonă ȋntinsă pentru o oră sau mai mult. Se ȋntâlnesc de asemenea

tornade uscate unde nu se ȋnregistrează căderi de precipitaţii asociate rafalelor de vânt.



35

Vânturile Berg. Acestea sunt vânturi fierbinţi şi purtătoare de praf ce suflă din direcţie

E şi NE şi iau naştere cu precădere la sud de Angola, fiind similare cu vânturile Scirocco din

nordul Africii. Aceste vânturi sunt adesea puternice şi bat ȋn rafale ajungând până la forţa 7 ȋn

Luderitz. De obicei durează doar câteva ore dar pot sufla intermitent de-a lungul unei perioade

de câteva zile. Temperatura, ȋn timpul perioadei ȋn care aceste vânturi suflă, poate atinge 40ºC

iar umiditatea poate scădea până la mai puţin de 20%. Aceste vânturi de deşert pot apărea ȋn

orice perioadă a anului dar sunt cel mai des ȋntâlnite iarna.

Vânturi puternice. Alizeele de SE rareori ating forţa unei furtuni, ȋntre Camerun şi

nordul Namibiei dar, când brizele mării şi devierile provocate de coastă sporesc puterea

Alizeelor de SE, vântul poate atinge forţa 7 ȋn anumite locuri. Vânturi de mare putere, valuri

ȋnalte şi hulă sunt fenomene frecvent ȋntâlnite la sud de 35º S.

Norii şi precipitaţiile

Deasupra oceanului valoarea medie a nebulozităţii este ȋn jur de 5/8-6/8 ȋn S, la

aproximativ 35º S, de-a lungul anului, şi ȋn jur de 6/8 la aproximativ 15º S şi 5º E.

În NW-ul zonei valoare medie a nebulozităţii este de obicei mai mică de 4/8 şi ȋn

celelalte zone ȋntre 4/8 şi 5/8, cu excepţia Golfului Biafra unde creşte de la aproximativ 4/8-

5/8 ¬ȋn ianuarie până la 6/8-7/8 ȋn iulie.

Ceaţa şi vizibilitatea

Vizibilitatea scăzută din Golful Biafra poate fi cauzată uneori de praful adus de vântul

de N şi NE numit “Harmattan”, ȋn special ȋntre decembrie şi martie.

Deasupra oceanului ceaţa este rară la N de 30º S, apărând ȋn mai puţin de 2% din

ocazii. Frecvenţa creşte ȋn jur de 6% la S de 40º S.

Temperatura aerului şi umiditatea

Deasupra oceanului ȋn februarie, temperatura medie a aerului descreşte de la 28ºC ȋn

NE-ul zonei la 12º-13ºC ȋn S. În luna august, cea mai rece de obicei, temperatura medie a

aerului ȋn N-ul zonei este ȋntre 24ºC şi 25ºC, iar ȋn S ȋntre 9ºC şi 10ºC.

În zonele de la coastă temperaturile medii ale aerului sunt ȋn general mai mari.

Deasupra oceanului valoarea medie a umidităţii ȋn ianuarie este ȋn jur de 82% ȋn NW-

ul zonei şi 79% ȋn NE. Descreşte apoi la 75% la latitudinea de 20ºS şi 73% la latitudinea de

27ºS, pentru a creşte din nou la 80% spre SW-ul zonei. În iulie valoarea medie a umidităţii

este ȋn jur de 80% ȋn NW-ul zonei şi 83% ȋn NE. Apoi descreşte la 75% la latitudinea de 6ºS,

72% la 20ºS, apoi creşte din nou la 75% la latitudinea de 35ºS şi 80% la 43ºS.



36

2.3.2 Sudul Oceanului Atlantic de Nord (Strâmtoarea Gibraltar- Ecuator)

Curenţii

Curentul oceanic principal din zonă este Curentul Canarelor, care curge SV, paralel cu

coasta de NW a Africii, îmbrățișând Arhipelagul Madeira, Insulele Canare și Arhipelagul

Capului Verde. Mai întâlnim Curentul Ecuatorial de Nord și de Sud, între care, chiar la N de

Ecuator, curge Contracurentul Ecuatorial de Est, și de-a lungul Golfului Guinea întâlnim

Curentul Guineei.

Curentul Canare şi Curentul Ecuatorial de Nord

Curentul Canare este asociat cu Alizeele de NE şi curge ȋntr-o direcţie sud vestică cu o

viteză de jumătate de nod sau mai puţin.

Curentul Canare ȋşi continuă cursul ȋn SV până la Arhipelagul Capului Verde, după

care tinde spre vest şi se uneşte cu Curentul Ecuatorial de Nord.

Aproape de Capul Blanc (20º46’N; 017º03’V), o ramură a Curentului Canare se

ȋntoarce la S şi SE curgând de-a lungul coastei africane până La Sierra Leone şi Liberia cu o

viteză de jumătate de nod. Totuşi, fluxul acestui curent este scăzut şi expus la variaţiile

sezoniere.

Curentul Ecuatorial de Nord apare la V de 25º W şi curge la V cu aproximativ ½ Nd ȋn

direcţia Caraibe. Între latitudinile de 8º şi 25º N are o constanţă moderată sau ȋnaltă, dar la N

de 25º N devine mult mai variabil ȋn direcţie şi viteza abia ajunge la un sfert de nod.

Curentul Ecuatorial de Sud

După cum şi numele lui indică, se manifestă cel mai frecvent la S de Ecuator. Totuşi,

limita sa de nord se extinde la nord de aria lui de acoperire, chiar la N de Ecuator.

În zona estică a meridianului de 15º W, se deplasează la 3º N vara, iar iarna

(decembrie-februarie) la doar 1º sau 2º N.

În largul oceanului, la vest de 15º W, se extinde la 4º sau 5º N şi se uneşte cu marginea

sudică a Curentului Ecuatorial de Nord la V de aproape 28º V iarna, şi până la V de 40º V

vara. În general este un curent constant, curgând la V sau VNV cu o viteză de ¾ până la 1 Nd,

ocazional crescând la 1 ½ Nd vara. La E de Meridianul Greenwich se ȋndreaptă de obicei NV

sau N cu o viteză de ½ sau ¾ noduri.

Contracurentul Ecuatorial şi Curentul Guineei

Contracurentul Ecuatorial curge spre E ȋntre Curentul Nord-Ecuatorial şi Sud-

Ecuatorial. Cele mai ȋnalte limite le atinge vara, şi poate fi simţit până la V, de la 35º la 45º V,

dar iarna şi primăvara abia poate fi simţit la V de 25º V.



37

Contracurentul Ecuatorial are ȋn general un grad ȋnalt de constanţă şi curge cu viteze

de la ½ la ¾ Nd, fiind mai puternic vara decât iarna.

În timpul verii (iunie-august) curentul se bifurcă ȋn apropierea coastelor şi o mică parte

se ȋndreaptă NE spre coastele Sierrei Leone şi Liberiei. Această ramură se divide din nou la

coastă, o parte ȋntorcându-se la SE, alăturându-se curentului sud-estic deja existent, cealaltă

parte ȋntorcându-se la NV, de-a lungul coastei până la 15º-18º N, cauzând o inversare a

curentului sud-estic. Acest curent de NV are un grad scăzut al fluxului şi viteza medie este de

½ Nd. El se diminuează treptat pe măsură ce extinderea şi puterea Contracurentului Ecuatorial

descreşte ȋn timpul iernii.

Cursul principal al Contracurentului Ecuatorial continuă spre E, alăturându-se

curentului sud-estic de coastă al Liberiei, intrând apoi ȋn Golful Guineei, unde devine

cunoscut sub numele de Curentul Guineei. Aici devine mai strâmt, fiind ȋncadrat de coastă la

N şi la S de Curentul Ecuatorial de S. În consecinţă, viteza sa creşte ajungând la 2 Nd ȋn

timpul verii şi crescând ocazional până la 3 Nd.

Iarna, fluxul rămâne ridicat dar, deoarece limita nordică a Curentului Sud-Ecuatorial

se retrage spre S, curentul se lărgeşte şi astfel descreşte la viteza de 1 sau 1 ½ Nd. Iarna, la E

de Capul Three Points (04º45’N; 002º05’W) curentul descreşte la o viteză de ¾ Nd şi devine

mai puţin constant. Se extinde mai mult ȋn timp ce se ȋndreaptă spre Golful Biafra şi scade la

o viteză de ½ Nd. Sunt rapoarte despre direcţiile vestice ȋn Golful Guineei, deşi acestea sunt

evenimente rare. A fost descoperit un curent de adâncime, cu direcţie vestică, sub curentul

Guineei, de obicei la adâncimi de 100 m. Rareori, acest curent se ridică la suprafaţă, ȋn special

iarna şi la ȋnceputul primăverii, când Curentul Guineei cu direcţia normală E are o rată foarte

slabă.

Limitele ȋntre Contracurentul Ecuatorial şi curenţii ecuatoriali adiacenţi de N şi de S

nu sunt foarte bine definite, existând o zonă de tranziţie ȋngustă de aproape 1 sau 2 grade

latitudine ȋn care direcţiile vestice de-a lungul limitei nordice a Curentului Sud-Ecuatorial se

ondulează treptat, prin N, pentru a se alătura contracurentului cu direcţie estică. Ondularea,

prin S, a marginii sudice a Curentului Nord-Ecuatorial este mai graduală, apărând la peste 3º

latitudine ȋnainte de a se alătura părţii nordice a Contracurentului Ecuatorial.



38

Fig 2.5 Curenţii de suprafaţa iunie-august

Circuitul apei (fenomenul de upwelling)

Apele coastei de NV ale Africii sunt de regulă afectate de fenomenul de “upwelling”.

Acest fenomen apare atunci când un vânt bate persistent ȋnspre, sau ȋn afara uscatului, tinzând

să poarte apele calde ȋn larg, aceste ape fiind ȋnlocuite de ape reci din adâncuri.

În consecinţă, nivelul apei din apropierea coastei scade, aceasta dând naştere unui

curent de slabă intensitate de-a lungul coastei.

Zonele cel mai mult afectate sunt acelea nordice de 15º N până la Golful Bojador

(26º07’N; 014º30’V).

Acest curent de mică intensitate are efectul de a schimba direcţia Curentului Canare cu

direcţia SV, astfel ȋncât tinde să curgă costal ȋn loc să curgă mai ȋn larg.



39

“Upwelling-ul” apare de asemenea şi ȋn afara coastei Guineei, dar efectul asupra

Curentului Guineei, care curge paralel cu coasta, este minim.

Efectul unei furtuni tropicale ciclice asupra curenţilor

Furtunile tropicale ciclice sunt ȋntâlnite ocazional la V-NV-ul Africii peste estul

Oceanului Atlantic, ȋn timpul verii şi toamnei, N de 10º N şi V de 20º V.

Normalitatea curentului este afectată câteodată considerabil de vânturi violente ce

acompaniază o asemenea furtună.

Curentul astfel produs se ȋndreaptă ȋn direcţia coborâtoare vânturilor cu o deviaţie spre

dreapta (ȋn emisfera nordică) ȋntre 20º şi 45º.

Oricum, de vreme ce curentul depinde de durata timpului ȋn care vântul bate ȋntr-o

anumită direcţie şi de asemenea de puterea vântului, acesta, ȋn majoritatea cazurilor, nu are

timp să se dezvolte ȋn totalitate.

Se estimează că la viteze ale vântului de 40 Nd sau mai mari, vântul trebuie să bată ȋn

aceeaşi direcţie mai mult de 48 de ore pentru a produce un curent puternic.

Astfel, datorită ciclonilor ce se mişcă ȋncet, se pot ȋntâlni curenţ i puternici ce pot

depăşi 2 Nd. Când cicloanele se apropie de coastă, viteza curentului se măreşte considerabil.

Mareele din apropierea coastei

Mareele sunt semidiurne, schimbându-şi direcţia de 4 ori pe zi.

Inegalitatea diurnă este negijabilă, astfel ȋncât cele două fluxuri ȋn aceeaşi direcţie din

timpul unei zile au aceeaşi putere, nivel maxim şi aceeaşi durată.

Pe lângă coastă, departe de gurile de vărsare ale râurilor, mareele iau direcţia N sau V

la mareea ȋnaltă şi S sau E la mareea joasă, paralel coastei. La câteva mile de coastă, mişcarea

apei este controlată de curenţi şi mareea este neglijabilă.

Marea şi hula

Starea mării

Valurile mării generate de vânt pot fi, uneori, foarte variabile în direcție mai ales în

nordul zonei care este afectată de depresiunile de latitudine medie.

Hula

În N-ul şi NW-ul zonei, iarna, valurile de hulă sunt predominante de la W și NW dar

devin în special de N și NE în SW și zonele centrale. În SE-ul zonei predomină valurile joase



40

de hulă dinspre S. Vara, înălțimea hulei este destul de mică comparativ cu iarna în nordul

zonei, dar în sudul zonei înălțimea hulei este în general mai mare decât iarna, și în SW-ul

zonei este predominantă dinspre SE.

Valuri de deferlare

De-a lungul coastei Golfului Guineei există o hulă permanentă dinspre SE și SW. În

mare largă hula este în general mică, iar în apropierea coastei crește în amplitudine și produce

valuri de resacă puternice.

Clima şi agenţii atmosferici

Vânturi

Alizeele de NE, care bat aproape constant la N de 20ºN, se îndreaptă spre sud din

august și ating latitudini de 5ºN în decembrie și ianuarie, retrăgându-se din nou la N în

următoarele 6 luni.

Alizeele de NE sunt relativ reci la N de 20ºN, dar la S de 20ºN aceste vânturi aduc un

aer cald, uscat şi cu mult praf din interiorul continentului african. Aceste vânturi calde, numite

“Harmattan” au cea mai mare intensitate ȋn ianuarie de la 10º la 30º N şi stratul gros de praf

este purtat pe mare cauzând probleme navigaţiei.

Furtunile se întâlnesc la N de 25º N, dar ating o frecvență de doar 10 procente în N în

Ianuarie și lunile adiacente.

Frecvența este mai mică de 1-2 procente ȋn mijlocul anului. De asemenea frecvența

scade rapid la latitudini mici și rareori se întâlnesc furtuni în jumătatea sudică a zonei.

Furtunile tropicale au pătruns în estul zonei dinspre Atlanticul de W, dar sunt

evenimente rare.

Vizibilitatea şi ceaţa

Ceaţa este rară ȋn această zonă, deşi apar porţiuni restrânse cu ceaţă unde apa este mai

rece. Norii de praf sunt comuni ȋn special ȋn sezonul secetos, câteodată putând fi foarte groşi.

În NW-ul zonei, vizibilitate scăzută este înregistrată în jur de 5% iarna și 2% vara. În

NE vizibilitatea este în jur de 4% iarna și 8,9% vara, dar crește la aproape 20% în apropierea

coastei, chiar 21% vara. La aceeași latitudine dar în vestul îndepartat al zonei, frecvența

vizibilității scăzute este între 1 și 4% tot timpul anului.

În SW-ul zonei, vizibilitate scăzută este înregistrată în jur de 8-10% iarna și 4-6%

vara. În SE-ul zonei procentajul variază între 10-15% iarna și 4-6% vara.



41

Norii

Peste partea de NW a zonei valoarea medie a nebulozității variază de la peste 5/8 iarna

și primăvara până la 3/8, 4/8 în august și septembrie. Sunt variații mari de la o zi la alta în

special când condițiile stabile de anticiclon sunt înlocuite de mai multe tulburări ale vremii

asociate cu depresiunile Nord Atlantice și sistemul lor frontal.

Nebulozitatea descrește spre coasta Africană până la 20ºN. Pe coasta

Marocului nebulozitatea medie este de 3/8 în timpul anului și pe coasta nordică a Mauritaniei

media este între 2/8, 3/8. Nebulozitatea medie crește la S de Capul Verde pentru a atinge o

maximă de aproape 6/8 pe coasta Liberiei.

Precipitaţii

Majoritatea precipitațiilor din partea de N a zonei apar în lunile de iarnă, în timp ce

multe ploi torențiale sunt înregistrate în S vara. Distribuția precipitațiilor peste insule arată

variații însemnate. Cantităţile lunare totale diferă considerabil de la an la an, depinzând de

intensitatea şi persistenţa Anticiclonului Azore. Cea mai udată regiune este între 5º și 12ºN,

unde cad des și ploi torențiale timp de 5 luni între iunie și octombrie. Între 12º și 20ºN durata

ploilor musonice este mică și volumul precipitațiilor este corespunzător mic.

Temperatura aerului

Temperatura medie a aerului peste ocean în Ianuarie variază de la 17ºC în NW-ul

zonei la 14ºC în NE. În jur de 20º N, temperatura medie este în jur de 22ºC în W și 19ºC în E.

În sudul zonei temperatura medie este în jur de 26ºC -27ºC în SW-ul zonei și 28ºC în SE-ul

zonei.

În Iulie, temperatura medie în nordul îndepărtat al zonei este aproape 23ºC în NW

scăzând la aproximativ 20ºC la 30ºN, 17ºW apoi urcând la 22ºC în NE. La aproximativ 20ºN

temperatura medie este 25ºC în W și 22ºC în E. În cele din urmă, în extremul SW temperatura

medie a aerului este în jur de 26º la 27ºC, și în SE în jur de 25º la 26ºC.

Temperatura medie a aerului în nordul zonei are tendința de a fi cu aproape 1º mai

rece decat temperatura apei iarna, dar la fel vara.

Presiunea

Regimurile de presiune dominante le găsim ȋn următoarele 4 sub-procente:

Anticiclonul Azore care domină de obicei partea de N la 25º N ȋn special vara;

Centura de ȋnaltă presiune subtropicală a emisferei sudice a acestei zone;

Zona de presiune mică tropicală a “calmurilor ecuatoriale” care separă cele

două centuri de presiune ȋnaltă nordică şi sudică;



42

Depresiunile atlantice care de obicei predomină ȋn nordul acestei zone dar care

iau câteodată o turnură spre S afectând latitudinile din S de 25º N, ȋn special ȋn

E.

Depresiunea ecuatorială se deplasează N şi S odată cu Soarele pe la 10º latitudine,

rezultând o presiune minimă de 1009-1010 mb ȋn jur de 5º N ȋn Ianuarie şi 1013-1014 mb pe

la 15º N ȋn iulie şi august.

Schimbările de presiune sunt majore ȋn partea nordică a zonei, unde pot avea loc ȋn

câteva zile schimbări de la presiune ȋnaltă la presiune joasă (şi invers).

Variaţiile diurne de presiune au un interval de 1 la 2 mb ȋn N şi sunt neobservabile. În

sud, intervalul este mai mare, de la 3 la 4 mb, şi efectele diurne sunt bine definite ȋn special ȋn

sezonul uscat.

2.3.3 Marea Mediterană de Vest

Platourile continentale în partea de W a Mării Mediterane sunt relativ bine dezvoltate,

dar ele sunt de o lăţime relativ îngustă cu o medie de 25 de mile.

Strâmtoarea Gibraltar are o adâncime de 286 m cu rafturi înguste pe fiecare parte şi cu

creste neregulate în mijloc. De-a lungul coastei de S şi E a Spaniei pantele sunt abrupte cu

excepţia liniei de 2000 m.

Marea Mediterană primeşte de la râurile care se varsă în ea aproximativ o treime din

cantitatea de apă care se pierde prin evaporare. De asemenea există şi pierderi de apă datorate

curenţilor care poartă apele Mării Mediterane spre Oceanul Atlantic prin strâmtoarea

Gibraltar, acest proces fiind comparabil cu cel care are loc între Marea Mediterană şi Marea

Neagră prin intermediul strâmtorilor Dardanele şi Bosfor. Direcţiile vântului variază în mod

special pe timpul iernii şi pot duce la modificări ale curenţilor în funcţie de puterea, direcţia şi

persistenţa acestuia.

Curenţi

Curenţii de pe coasta de E a Spaniei şi din jurul insulelor Baleare

O parte a curenţilor care acţionează în sens opus acelor de ceasornic în bazinul de W

al Mării Mediterane sunt cei care acţionează în S şi SW Golfului Lions spre Insulele Baleare

şi de-a lungul coastei de E a Spaniei cu o viteză medie de aproximativ ½ noduri.

Curenţii de pe Coasta Algeriei şi Tunisiei



43

Curenţii costali slabi de la Ghazaouet cu direcţia ENE au o rată medie de aproximativ

¼ noduri, dar cresc la aproximativ ¾ noduri lângă Capul Falcon, unde principalii curenţi E se

apropie de coasta Algeriei. La Capul Bizente, curenţii au direcţia ENE şi o rată medie de ¾

noduri. Aceşti curenţi sunt influenţati în special de vânt în perioada primăverii şi verii. Dupa

lunga perioadă a vânturilor de vest, curenţii cu direcţia Est pot avea o creştere de până la 3

noduri sau mai mult. Vânturile de NV aduc adesea o creştere la ţărm a curenţilor, dar

vânturile de NE si E, pot reduce temporar în timpul verii viteza curenţilor pe timpul veri, sau

chiar să inverseze direcţia lor.

La Est de Capul Bizente, principalii curenţi trec departe de coasta în Canalul Siciliei

cu o rata de aproximativ ½ la ¾ noduri. Latura Sudica a curenţilor îşi schimbă direcţia către

Sud, între Capul Bon şi Isola di Pantelleria, apropiindu-se de coastă, lângă Ras Kaboudia.

Curenţii dintre Capul Bizente şi Ras Kaboudia au o frecvenţă scăzută şi sunt mult mai afectaţi

de vânt. Vânturile puternice Nord sau Nord – Vest produc o direcţie înspre ţărm în Golful

Tunis, şi SSV cu o viteza de 1 nod în Golful Hammamet. De la Ras Kaboudia curenţii au

direcţia SSV cu o rată de aproximativ ½ noduri, întorcându-se către SE lângă Insulele Jerba.

Presiunea atmosferica. Fronturile atmosferice

Valorile medii lunare ale presiunii in zona se afla intre 1011 si 1023 mb. (758,3 –

767,3 mm. Hg.) de-a lungul intregului an. In partea de vest a Sardiniei valoarea medie a

presiunii minime este de 1011 mb (758,3 mm Hg) in luna aprilie si valoarea maxima 1016

mb. (762,1 mm Hg) din lunile august pana in luna octombrie, in timp ce in Oran, Algeria

valoarea minima este de 1015 mb (761,3 mm Hg) in luna august iar valoarea maxima este de

1022 mb. (766,6 mm Hg) in luna ianuarie.

Vara, când temperatura solului este mai mare decât ce a mării, presiunea este scazută

in nordul Africii, in mod special in partea de sud a muntilor Atlas, şi mare deasupra marii.

Astfel aceasta situatie tipica de vara este caracterizata de o zona extinsa cu presiune ridicată

care se întinde de la partea de est a coastei Spaniei pe deasupra insulelor Baleare spre Sardinia

si Sicilia, cu zone de presiune scazuta in nord, sud si est.

Anticiclonii

Anticiclonul Asiatic – iarna, ramura de W a anticiclonului asiatic care se află deasupra

Europei, este sursa maselor de aer foarte rece, care ocazional pot afecta şi nordul părţii de W a

Mediteranei. Când un front de presiune ridicată se extinde deasupra Balcanilor sau a Europei



44

centrale, acesta poate produce puternice vânturi de N şi NE deasupra părţii nordice a bazinului

de W al Mediteranei.

Maree

În strâmtoarea Gibraltar mareea variază până la 1 m. Această valoare scade în mod

considerabil odată ce înaintăm spre E, spre coasta de NE a Spaniei, în zona insulelor Baleare

şi în zona coastei Algeriei.

Valuri

Valurile sunt generate de vânturile locale şi pot avea direcţii variabile. Cele mai

puternice valuri apar datorită vânturilor de E (Levante), în special de-a lungul coastelor de E

şi S ale Spaniei şi pe coasta de N a Marocului.

De asemenea în jurul insulelor Baleare şi la S de Sardegna apar valuri puternice (forţa

peste 8) ca rezultat al vânturilor care acţionează dinspre NW şi NE sau din cauza vântului care

acţionează din SW (Libeccio). Marea este adesea liniştită chiar şi în timpul iernii, dar în

special în intervalul mai–octombrie. Schimbările în gradul de agitaţie al mării pot apărea în

timp scurt în special în partea de SW a mării.

Densitatea,salinitatea şi temperatura apei

Valorile salinităţii rămân constante pe timpul anului cu valori cuprinse între 37.5 şi

38.5 părţi la mie.Valorile cele mai scăzute apar în partea de W iar cele ridicate în E.

Valorile medii ale densităţii variază între 1.02550 vara (august) şi 1.02800 în timpul

iernii (februarie). Deşi apar variaţii mici în ceea ce priveşte valoarea densităţii, valoarea medie

pe zonă rămâne constantă.

Temperatura mării de obicei scade la minim în luna februarie, având o valoare medie

de aproximativ 12º-13º C în partea de N şi 15ºC în S. Temperaturile cresc brusc în lunile

aprilie şi mai şi de obicei ating valori în jur de 20º-21ºC în NW şi SW şi aproximativ 26ºC în

SE.

Vânturi

Vânturile puternice din NE, pe timpul iernii, pot da naştere de rafale pe uscat în

Golful Valencia cu viteze de până la 2 noduri.

Vânturile puternice de NE pot genera furtuni de-a lungul coastei între Barcelona şi

Valencia.



45

Clima şi temperatura aerului

Vara, în partea de W a bazinului Mării Mediterane, este în mod frecvent cald, în mod

particular în partea de S, cu lungi perioade de vreme calmă. Vânturile cu forţe mai mari de 7

sunt rare vara deasupra celei mai mari părţi a bazinului de W a Mării Mediterane

În august, în mod normal luna cea mai călduroasă, temperatura aerului atinge valoarea de

22ºC în nord, în timp ce în părţile sudice şi sud-estice atinge valori de 26-27ºC iar în

Strâmtoarea Gibraltar 22-23º.

2.4 Caracterizarea generală a porturilor

2.4.1 Descrierea portului de plecare

Cape Town

φ: 33°56'S, λ: 018°26'E

Fig.2.6 Schiţa portului Cape Town

Localizare: Portul este situat ȋn Golful Table pe coasta de SW a Africii de Sud.

Timpul local: GMT+2.

Generalităţi: Portul este format din patru bazine principale: Bazinul Victoria, Bazinul

Alfred, Docul Duncan şi Ben Schoeman, toate fiind protejate de diguri.



46

Bazinul Victoria, de dimensiuni 500 m x 500 m, oferă posibilitatea de acostare pe

2200 m cu adâncimi ȋntre 9,9 m si 5,2 m. Este ȋn principal utilizat pentru traficul

pescadoarelor.

Bazinul Alfred, 300 m x 100 m, se află la SW de Bazinul Victoria şi este dragat la o

adâncime de 4 m.

Docul Duncan, de dimensiuni 1800 m x 600 m, oferă posibilitatea acostării pe o

lungime de 4000 m. Intrarea este largă având 180 m şi partea principală a bazinului este

dragată la o adâncime de 12,9 m.

Docul Ben Schoeman, de dimensiuni 1800 m x 500 m, se găseşte ȋn zona cea mai

nouă. Cea mai mare parte a bazinului este dragată la o adâncime de 14 m.

Hărţile portului: BA Nr. 1846, 1920, 4146 şi 4150.

Dimensiunile maxime: 350 m lungime, 87 m lăţime, 13,7 m adâncime. Fundul mării

este bun pentru ancoraj. Linia de ȋncărcare este linia de vară.

Informaţii necesare ȋnainte de sosire: Autorităţile portuare cer ETA imediat ce este posibil.

Navele sosite pentru operare de mărfuri vor transmite ETA cu cel puţin 10 zile 1ucrătoare

ȋnainte de sosire. Navele sosite pentru buncheraj vor transmite ETA cu cel puţin 3 zile ȋnainte

de sosirea ȋn port. ETA vor fi transmise agentului pentru ca acesta să poată notifica toate

părţile implicate.

Documentaţia necesară:

Vama:

Raportul intrărilor/ieşirilor navei

Certificat de liberă practică

Autorizaţia vamală pentru tranzitarea unor mărfuri - pentru o destinaţie în R.S.A

Lista bunurilor aflate sub sigiliu la bordul navei

Lista cu echipajul navei (6 copii)

Autoritatea sanitară:

Declaraţia maritimă de sănătate

Lista echipajului cu datele ultimelor vaccinări

Certificatul de deratizare

Autoritatea portuară:

Certificatul de liberă practică

Raportul sosirii

Notificarea plecării/mutării



47

Raportul comandantului navei

Declaraţia de sănătate

Listele vaccinurilor efectuate

Certificat de deratizare/scutire de deratizare (dacă este cazul)

2 liste ale echipajului

2 liste cu pasagerii în tranzit

liste cu pasagerii debarcaţi

Bunurile echipajului aflate sub sigiliu

Declaraţiile echipajului (Formular specific companiei)

Inventarul magazinului (Slop Chest)(Formular specific companiei)

Registrul şi setul certificatelor navei (folosite de agent şi restituite )

Înregistrarea sosirilor/plecărilor (Doar debarcarea pasagerilor)

Declaraţia corespondenţei navei

Certificatul ofiţerului însărcinat cu medicina,comandantului

Raportul sosirilor (la pilot)

Certificat de plecare

Comunicaţii: Cape Town Radio va fi utilizat pentru transmiterea ETA. Această staţie

operează 24 ore/zi. Port Elizabeth şi Durban Radio au fost centralizate ȋn Cape Town Radio.

Indiferent ce nume poartă staţia respectivă un operator va răspunde. O persoană va răspunde

pentru tot traficul comercial iar altă persoană va răspunde ȋn cazul apariţiei unor cazuri

SOLAS pentru Cape Town, Port Elizabeth şi Durban Radio.

Nota de gata: NOR să fie ȋnaintată la sosire. O navă este considerată ca fiind sosită

după ce a trecut linia imaginară ce uneşte farurile Green Point şi Robben Island.

Pilotajul: Pilotajul este obligatoriu şi disponibil 24 ore/zi. Apelarea se va realiza ȋn

canalele 14, 16. Navele trebuie să transmită cererea pentru pilot cu 72 de ore ȋnainte şi să

confirme cu 1 oră ȋnainte către Port Control prin VHF canalele 14, 16. Pilotul se va ambarca

ȋn poziţia 33º52.4’S, 018º24.0’E (1.5 Mm SW de farul Fairway).

Ancorajul: Zonele de ancoraj apar pe hartă. Ancorajul este interzis ȋn canalul dragat

şi ȋn apropierea intrărilor până la 2 Mm NNW de la lumina digului. Colţul din SE este marcat

cu o baliză luminoasă. În timpul iernii nu există ancoraj sigur pe timpul furtunilor din W.

Navele ar trebui să menţină motoarele principale ȋn funcţiune şi să fie gata de plecare ȋn orice

moment.



48

Nivelul mareei: Nivelul maxim atins la sizigii este de 1.8 m iar la cuadratură de 1.2

m. Nu există curent de maree mare.

Restricţii: Navele nu pot intra decât dacă agenţii au fost aleşi. Petrolierele şi navele

care transportă produse explozive sau periculoase sunt restricţionate la orele din zi.

Dimensiuni maxime: Pasagerele şi cargourile: lungime maximă până la 305 metri; pescaj

10.97 metri. Tancurile (pentru descărcare): lungime maximă 820 picioare; pescaj 13.1 metri

(la maree). Tancurile/mineralierele în balast până la 350 metri în lungime, 350.000 dwt şi

pescaj 13.1 metri pot acosta pentru alimentare cu combustibil, reparaţii etc.

Remorchere: Sunt disponibile 4 remorchere de 3900 CP fiecare şi cu o forţă de

tragere la baba de 43 tone. Adiţional există un remorcher cu forţa de 10 tone dar şi trei şalupe

rapide cu o forţă de 3,5 tone. Chemarea acestora este la cererea pilotului. Pentru navele ce

descarcă păcură sunt obligatorii remorcherele ȋn asistenţă.

Facilităţi: Toate cheurile principale dispun de trenuri şi sunt conectate la sistemul

general de cale ferată. Sunt disponibile următoarele echipamente:

Buncherajul: Există 61 puncte pentru buncheraj ȋn port. Sunt disponibile toate

tipurile de combustibili şi lubrifianţi, livrate de toate companiile mari şi sunt trimise navelor

prin conductele de la uscat. Există posibilitatea alimentării prin intermediul barjelor.

Facilităţi medicale: Numeroase spitale şi clinici sunt situate in oraş: Spitalul

Leewendat, Spitalul City Park, Spitalul Panorama, Spitalul Groote Schuur, Spitalul

Tygerbery. Doctorii pot fi solicitaţi 24 ore/zi şi ȋn caz de nevoie se pot prezenta şi ȋn afara

limitelor portului.

Transporturile: Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internaţional Cape Town

(20 km). Sunt disponibile autobuze din centrul oraşului către aeroport. Portul este conectat la

reţeaua naţională de căi ferate.

Poluarea: Sunt ȋn vigoare măsuri foarte severe cu privire la poluarea marină cu

produse petroliere. Autorităţile monitorizează coasta sud africană până la o distanţă de 200

Mm ȋn larg.

Sistemul de balizaj: IALA A ( marcaje laterale: roşu la babord, verde la tribord).



49

Fig 2.7 Regiunea IALA A

2.4.2 Descrierea portului de sosire

Barcelona

φ: 41° 20’ N, λ: 002° 10’ E

Fig 2.8 Schiţa Portului Barcelona

Locaţie: coasta de NE a Spaniei.

Documente: aceste documnte sunt necesare cu 24 de ore înaintea sosirii:



50

o listă a echipajului,

2 liste ale rezidurilor.

Următoarele documnele sunt necesare la sosire:

o declaraţei a bunurilor,

liste ale echipajului,

o declaraţie a mărfii transportate,

trei liste cu provizii.

Densitate: 1025-1028

Natura fundului: noroi şi nisip.

Pilotajul: obligatoriul, trebuie preaviz cu 24 de ore înainte de sosire

Adresă telefrafică:”Pilot Station- Barcelona”. Piloţii pot fi contactaţi pe canalul VHF

14, piloţii acordă prioritate navelor mai apropiate de intrarea în port.

Punctele de ancorare: navele pot ancora în zonele de ancorare, două adâncimi

30 m şi 70 m, după cum se arată în topurile de abordare portuare.

VHF: Barcelona Radio poate fi contactat pe VHF Canal 16, cu 3 ore înainte de sosire

şi Canal 26 pe distanţe lungi.

Remorchere: Operate de două companii private. Navele care nu au nevoie de un

remorcher la intrarea sau ieşirea din port, pot necesita unul pentru manevre interne, în funcţie

de manevră şi de dimensiunea navei, pre-aranjament cu piloţii.

Hărţile portului: BA 1180 şi BA 1195

Sistem de balizaj: IALA A ( marcaje laterale: roşu la babord, verde la tribord).

Fig. 2.9 Regiunea IALA A



51

2.5 Concluzii

Un aspect foarte important, înainte de stabilirea rutei de navigaţie şi de întocmirea

planului de marş propriu-zis, este acela de a studia în detalii documentaţia de la navă. Prin

urmare, a cunoaşte condiţiile geografice, hidrologice şi meteorologice, pentru zona în care se

va executa marşul are o însemnătate aparte.

Atât publicaţiile nautice de la bordul navei, cât şi avizele pentru navigatori sunt de un

real folos; astfel se vor cunoaşte anticipat condiţiile vremii, situaţia traficului din zonă,

noutăţile legate de siguranţa navigaţiei, zonele în care există sisteme de raportare obligatorii,

„pretenţiile” porturilor de încărcare şi descărcare, condiţiile în care nava trebuie să ajungă la

destinaţie etc.

Pentru desfăşurarea în condiţii optime a voiajului s-a ţinut cont de fiecare punct

intermediar, schimbările de drum efectuându-se pe bază de măsurători făcute la repere

costiere.

Întru-cât voiajul se desfăşoară ȋn luna august, condiţiile hidro-meteorologice pe care le

va ȋntâlni nava ȋn arealele traversate sunt ȋn general favorabile, fără intemperii, condiţii de

vreme stabilă.

Documents

7. capitolul 2