8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

1/74

Capitolul I. Administraţia şi Ştiinţa Administrativă

1. Conceptul de administraţie, caracteristicile şi funcţiile sale

 Noţiunea de „administraţie” cunoaşte două accepţiuni:

• maniera de rezolvare a problemelor curente cu caracter public, respectiv mijloacele

de gestionare a domeniului sectorului public;

• ansamblul autorităţilor  care se înfiinţează pentru îndeplinirea sarcinilor 

administrative

Potrivit primei accepţiuni, administraţia are sensul de funcţiune, respectiv

activitate care urmăreşte satisfacerea interesului general !esigur, este vorba despre

activitatea celor puţini sau acţiunea unor oameni, în raport cu cei mulţi, respectiv

administratori"administraţii, activitate care se desfăşoară în scopul organizării e#ecutării

şi e#ecuţiei în concret a legii $rin activitatea administrativă se asigură reglementările şi

serviciile necesare societăţii în ansamblul său sau unor segmente ale acesteia

Potrivit celei de-a doua accepţiuni, administraţia desemnează organele sau

ansamblul instituţiilor, respectiv:

∗ organele administraţiei publice care deservesc colectivităţi teritoriale şi au

competenţe teritoriale precum administraţia centrală şi teritorială şi administraţia

locală %comună, oraş, municipiu, judeţ&;∗ instituţiile publice care sunt organisme cu autonomie şi organizare te'nică

specifică

(dministraţia poate fi:

• e#ecutivă %activă&;

• consultativă;

• deliberativă

!e asemenea, administraţia poate fi publică sau privată )n *om+nia, potrivitonstituţiei e#istă administraţie publică de stat şi administraţie publică nestatală, a

colectivităţilor locale (cestea au ca funcţie principală prestarea de servicii nemarfare

 pentru colectivităţi şi redistribuirea veniturilor u alte cuvinte, administraţia publică

%statul, ministerele, primăriile, prefecturile, armata, poliţia, învăţăm+ntul public,

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

2/74

instituţiile de securitate socială, sănătate, cultură, artă etc& satisfac nevoi ale

colectivităţilor şi asigură redistribuirea avuţiei din ta#ele percepute sub formă de

impozite, contribuţii la asigurări sociale, contribuţii la ajutorul de şomaj etc

Administraţia privată  cuprinde organizaţii fără scop lucrativ de tipul

asociaţiilor şi fundaţiilor şi obţin resurse prin cotizaţii sau contribuţii voluntare:

organizaţii religioase, sindicate, partide politice, uniuni, fundaţii, asociaţii culturale şi

sportive etc

-e poate spune că at+t administraţia publică c+t şi cea privată realizează

 producţie necomercială pentru populaţie, dar numai prima asigură redistribuirea

veniturilor între agenţii economici

Caracteristicile administraţiei publice:

a& Administraţia publică este subordonată (dministraţia publică este subordonatălegii şi desfăşoară activităţi în baza a două categorii de sarcini, de e#ecuţie şi de

elaborare %vezi fig nr .&

/igura nr .: -arcinile (dministraţiei

 b& Administraţia publică este ierarhiată şi ordonată 0erar'ia administrativă

decurge din cea militară şi este în măsură să asigure disciplina administrativă care

 permite reglementarea puterii de comandă şi control %administrativ şi juridic&

ontrolul administrativ poate fi:

− din interiorul administraţiei;

− din e#teriorul administraţiei

ontrolul juridic presupune verificarea legalităţii deciziilor, prin tribunale

-arcinile (dministraţiei

de elaborare de e#ecuţie

•  pregătirea te#telor ce devin obligatorii

 pentru administraţie;• definirea politicii administrative;• repartizarea activităţilor de e#ecuţie pe

ansamblul organelor administraţiei;• formularea obligaţiilor

• interpretarea te#telor;

• coordonarea activităţii;• adaptarea mijloacelor la conjunctură;• identificarea mijloacelor de acţiune

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

3/74

c& Administraţia publică este remunerată, civilă şi e!alitară   în sensul în care

 personalul care lucrează în sistemul administraţiei publice este remunerat potrivit

legii, slujeşte cetăţeanul şi nu are caracter militar, susţin+nd egalitatea între oameni,

 prin aplicarea nediscriminatorie a legii

d& Administraţia publică este formaliată, scrisă şi birotică (dministraţia publică

desfăşoară activităţi pe baza unor proceduri dinainte stabilite 1#istă un

tradiţionalism administrativ care presupune rutină în activitate, în condiţiile în care

toate acţiunile %documente, fapte, decizii& sunt consemnate şi înregistrate

e& Administraţia publică are caracter de continuitate 1ste vorba despre e#istenţa

funcţionarilor publici temporari şi permanenţi care îşi menţin, în cea mai mare

măsură poziţiile, în ciuda sc'imbărilor din v+rfurile administrative 1#plicaţia are

la bază necesitatea unor cunoştinţe de specialitate, care nu pot fi dob+ndite cu prilejul unor sc'imbări bruşte şi de e#perienţa funcţionarilor publici ce se c+ştigă în

timp

f& Administraţia publică este structurată vertical şi oriontal (dministraţia

 publică este concepută strucutrat sub forma unor servicii şi grupe de servicii ce se

derulează vertical de e#emplu la nivel ministerial 2 departamental 2 de direcţii 2 de

servicii 2 de birouri, dar şi orizontal sub forma relaţiilor de comunicare, cooperare

şi coordonare între diverse organisme"uncţiile administraţiei publice sunt:

. e#ecuţie;

3 considerare a valorilor societăţii;

4 organizare şi coordonare a activităţilor

#. $tatul şi administraţia

$tatul este un aparat de comandă, un agent economic care întreprinde servicii

 pentru populaţie %apărare naţională, justiţie, securitate etc&

*elaţia stat 2 administraţie poate fi surprinsă în figura nr 3

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

4/74

/igura nr 3: *elaţia -tat " (dministraţie

(dministraţia ocupă o poziţie de intermediar între 5uvern şi public;

administraţia:

− acţionează pentru 5uvern;

− dispune de o anumită autonomie;

− influenţează 5uvernul;

− este controlată de 5uvern

-tatul cunoaşte mai multe interpretări %vezi figura nr 4& şi abordări %vezi figura

nr 6&

-tatul (dministraţiase pot regăsi

în aceeaşi autoritate

guvernează;

e#ercită funcţii de ordin politic

administrează;

conduce conform legii

-tatul din punct de vedere

 juridic  politic social economic

grupare a oamenilorsupuşi aceloraşireguli de drept

ansamblul serviciilor politice, organizaţiesocială a conducătorilor 

instrument de ec'ilibruîntre nevoile personale şicele generale

/igura nr 4: oncepţii cu privire la stat

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

5/74

%. Apariţia ştiinţei administrative

-tudierea faptelor administrative a fost şi este obiectul ştiinţelor juridice !ar 

ştiinţa administrativă nu se confundă cu dreptul administrativ, care abordează drepturile şi

obligaţiile administraţiei şi ale celor administraţi 7tiinţa administrativă se referă la:

− aspectele te'nice de reglementare a administraţiei;

− cunoştinţele au#iliare care conduc la formarea unui administrator;

− cunoştinţele de drept administrativ.

7tiinţa administrativă s"a născut la începutul secolului al 808"lea, odată cu

demersurile manageriale ale lui 9 /aol şi juridice ale lui afervier şi se află într"un

amplu proces de dezvoltare datorită rolului administraţiei în evoluţia societăţilor umane

Ştiinţa administrativă  studiază colectivităţile umane  situate pe un anumit

teritoriu şi supuse unei autorităţi suverane

Capitolul II. Instituţiile Administraţiei Publice

1. $istemul administraţiei publice

. ostea, >>, p ?

-tatul

de drept minimal social te'nic bunăstării

sistem de norme juridice careasigură:legalitatea instituţiilor politice;nesubordonarea politică a justiţiei;supremaţia legii

redistribuirea raţională a venituluinaţional în favoarea păturilorsociale defavorizate

model de stat contemporan în carenu e#istă diferenţe între sistemul devalori sociale şi instituţiile care

asigură aceste valori

soluţii te'nice la nivelmacroeconomic

sistemul drepturilor de proprietate

/igura nr 6: ategorii de stat

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

6/74

-istemul administraţiei publice cuprinde:

a& administraţia centrală şi administraţia teritorială;

 b& administraţia de stat şi administraţia locală;

c& administraţia generală şi administraţia specializată

Administraţia centrală  are la bază desconcentrarea administrativă care

 presupune transferul unor atribuţii ce revin organelor centrale unor organe din subordine

care funcţionează în teritoriu %vezi figura nr @&

Administraţia teritorială cuprinde autorităţile desconcentrate ale administraţiei

centrale în unităţi administrativ teritoriale %serviciile teritoriale, inclusiv prefectul&Administraţia de stat  e#primă ansamblul instituţiilor care asigură activitatea

e#ecutivă a guvernului %se suprapune cu administraţia centrală&

Administraţia locală  reprezintă administraţia publică e#istentă la nivelul

unităţilor administrativ teritoriale ale unui stat Nu reprezintă o administraţie de stat ci o

structură administrativă proprie sub controlul autorităţii statale )n această structură se

regăsesc instituţiile judeţene %consiliile judeţene, instituţiile comunale şi orăşeneşti,

consiliile locale, primării şi alte servicii publice& -istemul administraţiei publice locale

cuprinde autorităţi deliberative şi e#ecutive

Administraţia !enerală cuprinde administraţia de stat şi administraţia locală

av+nd rolul de a interveni în domeniile de competenţele 5uvernului, $refectului,

$rimarului respectiv vizează autorităţi cu competenţe generale în spaţiile teritoriale ale

ţării

(dministraţia centrală

autorităţile

 puterii e#ecutive

administraţia

de specialitate

$reşedintele5uvernul

(dministraţia ministerială

(dministraţia e#traministerialăde specialitate

(utorităţileadministraţiei autonome

(utorităţile administraţieisubordonate 5uvernului

/igura nr @: (dministraţia centrală

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

7/74

Administraţia specialiată  cuprinde ministerele şi serviciile specializate ale

administraţiei locale, autorităţile av+nd atribuţii doar într"un anumit domeniu

$otrivit onstituţiei *om+niei, sunt considerate autorităţi publice şi autorităţi

administrative autonome următoarele organisme:

( (utorităţi publice:

− $arlamentul;

− $reşedintele *om+niei;

− 5uvernul;

− (utorităţile administraţiei publice centrale de specialitate %ministere, alte organe de

specialitate din subordinea 5uvernului, autorităţile administrative autonome&;

− (utorităţile administraţiei publice locale %onsiliile locale, judeţene şi primării&;

− (utoritatea judecătorească %instanţele judecătoreşti, ministerul public, onsiliul

-uperior al

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

8/74

Cermenul de (utorităţi publice nu se confundă cu cel de instituţie publică )n

sens restr+ns, instituţia publică se referă la persoanele juridice înfiinţate prin acte de

 putere sau de dispoziţie ale autorităţilor adminsitraţiei publice centrale sau locale

urmărind desfăşurarea de activităţi necomerciale sau prestarea unor servicii publice

Crăsăturile unei instituţii publice sunt3:

• se înfiinţează, reorganizează şi desfiinţează prin lege sau potrivit legii de către

$arlament, 5uvern, ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei

 publice centrale şi consiliile judeţene şi locale;

• urmăresc satisfacerea unor interese generale cu caracter social"cultural ale

societăţii;

• desfăşoară activităţi finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, dar pot

avea şi venituri proprii;

• funcţionează în regim gratuit sau cu ta#ă;

• utilizează personal specializat în domeniul de activitate;

•  pot emite acte administrative;

• desfăşoară activitate continuă

)nsens larg, instituţia publică cuprinde şi ansamblul autorităţilor publice

)n concluzie, organizarea politică şi administrativă în *om+nia se manifestă prin

structura următoare:

a& $arlamentul

• $arlamentul deţine puterea legislativă şi este compus din două amere 2 

-enatul şi amera !eputaţilor

 b& Drganele supreme ale administraţiei de stat:

• $reşedintele şi administraţia prezidenţială;

• 5uvernul şi aparatul său de lucru

c& (dministraţia centrală de specialitate:

• ministerele;

• autorităţile subordonate ministerelor;

3 >3, p .6

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

9/74

• autorităţile autonome

d& (dministraţia teritorială de stat:

•  prefectul;

•

comisia judeţeană consultativă;• comitetul operativ 2 consultativ;

• serviciile deconcentrate ale administraţiei publice centrale în teritoriu

e& (dministraţia judeţeană:

• consiliul judeţean;

•  preşedintele consiliului judeţean;

• secretarul general al judeţului

f& (dministraţia locală:

• consiliul local;

•  primarul;

• secretarul;

• aparatul propriu de specialitate;

• serviciile publice locale

#. Principiile de or!aniare şi funcţionare ale administraţiei publice

(dministraţia publică are la bază următoarele principii:

a& Principiul le!alităţii 1ste vorba despre obligaţia tuturor instituţiilor publice de

conformare faţă de lege în condiţiile în care se manifestă şi iniţiativa pentru

asigurarea aplicării legislaţiei

 b& Principiul permanenţei şi continuităţii (cest principiu stipulează necesitatea

ec'ilibrului în societate prin menţinerea unor reguli de conduită socială şiinstituţională, inclusiv a funcţionarilor publici care au devenit specialişti în

domeniul pe care îl gestionează

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

10/74

c& Principiul subsidiarităţii (cest principiu e#primă necesitatea desfăşurării

 proceselor decizionale la nivelul comunităţii cel mai apropiate de nivelul de

aplicare a deciziei, prin participare cetăţenească

d& Principiul centraliării (cest principiu desemnează concentrarea activităţilor 

administrative din teritoriul naţional la nivel statal prin îndeplinirea sarcinilor de

către o administraţie ierar'izată şi unificată; cu alte cuvinte, administraţia publică

centrală ia decizii, iar administraţia publică locală raportează şi e#ecută deciziile

)n plus, autorităţile publice de specialitate şi locale sunt numite de autorităţile

 publice centrale şi subordonate acestora

e& Principiul desconcentrării $rincipiul desconcentrării presupune transferul unor 

atribuţii ale instituţiilor centrale unor instituţii teritoriale, aflate în subordinea

acestora; instituţiile administrative desconcentrate capătă competenţă proprie dedecizie şi răspund faţă de administraţia centrală de stat

f& Principiul descentraliării !escentralizarea presupune autonomia autorităţilor 

locale din unităţile administrativ teritoriale şi transferul limitat al puterii de decizie

de la nivelul central la cel local; autonomia locală e#primă dreptul şi capacitatea

autorităţilor admininistraţiei publice locale de a rezolva şi gestiona în nume propriu

şi sub responsabilitate proprie problemele administrative

%. Principiile de or!aniare şi funcţionare ale administraţiei publice &n

unităţile administrativ-teritoriale din 'om(nia

a& $rincipiul autonomiei locale;

 b& $rincipiul descentralizării serviciilor publice;

c& $rincipiul legalităţii;

d& $rincipiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;

e& $rincipiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit

). Activităţile administraţiei publice

(ctivităţile administraţiei publice pot fi:

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

11/74

a& e#ecutive cu caracter de dispoziţie prin care:

• se organizează e#ecutarea legii;

• se stabileşte comportamentul necesar diferitelor persoane fizice şi juridice;

•

se definesc limitele permisive şi restrictive ale persoanelor fiziceEjuridice;• se intervine cu sancţiuni precise

 b& e#ecutive cu caracter de prestaţie prin care:

• se asigură calitatea vieţii în cadrul colectivităţilor locale;

• se oferă servicii publice la dispoziţia publicului %salubritate, furnizarea de

gaze, curent electric, radio, televiziune, asistenţă medicală etc&

Capitolul III. Administraţia Publică şi Politică

1. 'e!imurile administrative

'e!imul administrativ reprezintă un ansamblu de relaţii ce se stabilesc între

stat, colectivităţi locale şi intermediari în legătură cu ansamblul instituţiilor publice şi

modul de rezolvare a problemelor curente cu caracter public

!in punctul de vedere al relaţiilor administrative dintr"un stat, e#istă patru

tipuri de regimuri administrative, caracteristicile lor stabilind diverse raporturi între

autoritate şi libertate:

. *egimul bazat pe centralizare administrativă;

3 *egimul bazat pe descentralizare administrativă;

4 *egimul bazat pe desconcentrare;

6 *egimul bazat pe autonomia locală

Crăsăturile acestor regimuri administrative sunt prezentate în figura nr F

*egimuri administrative

entralizareadministrativă

!escentralizareadministrativă

!esconcentrarea (utonomie locală

/igura nr F: Cipuri de regimuri administrative

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

12/74

aracteristicile centralizării administrative:

cetăţenii au aceleaşi interese şi nevoi;

toate interesele cetăţenilor sunt considerate a fi satisfăcute prin dispoziţii legale şi

reglementări uniforme;

administraţia centrală numeşte organele administraţiei locale;

administraţia centrală decide asupra resurselor necesare diverselor probleme

aracteristicile descentralizării administrative:

nu e#istă identitatea nevoilor cetăţenilor în teritoriu;

fiecare organism din ierar'ia administrativă dispune de personalitate juridică;

colectivităţile teritoriale dispun de un patrimoniu propriu;

colectivităţile teritoriale dispun de independenţă şi mijloacele financiare necesare

activităţilor proprii

aracteristicile desconcentrării:

are la bază at+t centralizarea c+t şi descentralizarea;

o autoritate locală sau specializată capătă dreptul de a lua anumite decizii

aracteristicile autonomiei locale:

e#istă o organizare at+t administrativă, c+t şi politică;

subdiviziunile statului dispun de competenţe e#tinse la aspecte de ordin politic

#. Administraţia publică şi sistemul de partide

iteratura de specialitate identifică, în legătură cu relaţia dintre administraţia

 publică şi sistemul de partide, următoarele situaţii:

•  partidul unic;

•  pluralism de partide şi administraţie politizată;

•  pluralism de partide şi administraţie neutră

!esigur, administraţia publică şi puterea politică se află într"o relaţie directă, de

întrepătrundere $e de o parte, viaţa politică influenţează administraţia care apare ca un

mijloc de e#ercitare a puterii politice $e de altă parte, administraţia influenţează puterea

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

13/74

 politică prin contribuţia acesteia la elaborarea proiectelor de legi !e asemenea, omul

 politic este ales, în timp ce funcţionarul public este numit de către acesta

%. 'elaţia administraţie centrală * administraţie locală

$tructura statală  e#primă modul în care sunt divizate şi repartizate

competenţele statului şi influenţează structura administraţiei ompetenţele la nivelul

guvernului central decurg din funcţiile statului şi se sprijină pe raţionamente economice

!esigur, e#istă deosebiri între statele federale şi cele unitare în ceea ce priveşte

relaţia cu administraţia; în cazul unui stat federal sarcinile fundamentale sunt repartizate

între statul federal şi statele componente

)n cadrul regimurilor democratice, administraţia se află sub autoritatea directă a5uvernului, iar $arlamentul influenţează administraţia at+t în regimul parlamentar, c+t şi

în regimul prezidenţial )n plus, administraţia este supusă şi supraveg'erii presei )n

sc'imb, se manifestă o implicare prea mare a politicii în problemele administraţiei

)n cadrul regimurilor autoritare, administraţia nu mai este imparţială,

formalităţile de proceduri sunt simplificate şi se înregistrează un control e#terior slab în

condiţiile unui control intern instensificat

Capitolul +I. evoltarea durabilă şi administraţia publică1. Conceptul de devoltare durabilă şi caracteristicile sale

evoltarea durabilă presupune creşterea economică în consonanţă cu cerinţele

ec'ilibrului ecologic şi cu dezvoltarea umană în ansamblul său 1ste vorba despre

 progresul relaţiei om"societate"natură"cultură"ştiinţă"civilizaţii

senţa  dezvoltării durabile este un nou mod te'nic de producţie bazat pe

 biote'nologie, ceea ce înseamnă e#tinderea te'nologiilor noi, nepoluante sau mai puţin

 poluante şi restr+ngerea celor mecanizate, poluante

lementele definitorii ale dezvoltării durabile sunt:

− dezvoltarea unei noi relaţii între mediul natural şi cel creat de om;

− asigurarea egalităţii şanselor generaţiilor ce se succed;

− definirea coordonatelor prezentului prin prisma viitorului;

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

14/74

− asigurarea bunăstării generale;

− redefinirea direcţiilor de acţiune;

− subordonarea dezvoltării economice dezvoltării natural"ecologice a omului

$rincipalele obiective ale dezvoltării durabile sunt:− definirea creşterii demografice;

− reducerea dependenţei de petrol;

−  promovarea resurselor regenerabile de energie;

− conservarea solului;

−  protejarea sistemelor biologice ale păm+ntului;

− reciclarea materialelor

#. 'olul administraţiei publice &n procesul de devoltare durabilă

!ezvoltarea durabilă e#primă o creştere economică bazată nu doar pe

dimensiuni ecologice, te'nico"ştiinţifice, culturale, demografice, militare şi

interdependenţa acestor dimensiuni, dar şi pe strategii coerente de soluţionare )n acest

conte#t, rolul administraţiei publice în consonanţă cu acest proces este indiscutabil

0mplicarea administraţiei publice în procesul de dezvoltare durabilă are la bazăc+teva aspecte:

•  prevenirea poluării mediului înconjurător necesită acţiuni economice, juridice,

administrative şi educaţionale;

• c'eltuielile de dezvoltare durabilă sunt suportate de către bugetele publice

municipale, judeţene şi centrale;

• sistemul de impozite şi amenzi este dezvoltat în spiritul măsurilor antipoluare;

•

sunt definite mai multe căi de prevenire a poluării în aşa fel înc+t să fie antrenaţiagenţii economici at+t publici c+t şi privaţi în procesul de combatere a poluării;

• c'eltuielile militare ale ţărilor, at+t bogate c+t şi sărace se diminuează annual în

favoarea dividendelor păcii care constituie principala resursă a procesului de

dezvoltare durabilă;

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

15/74

• sistemul de ajutor public pentru dezvoltare este reformat în sens progresist,

 previzibil şi ec'itabil

!e altfel, dezvoltarea durabilă înseamnă introducerea unor sc'imbări esenţiale în

calitatea proceselor; este vorba despre anumite obiective  urmărite cu implicarea

administraţiei publice din fiecare ţară:

• redimensionarea creşterii economice în sensul conservării resurselor naturale;

• modificarea proceselor de creştere;

• satisfacerea nevoilor esenţiale pentru muncă, 'rană, energie, apă, locuinţă şi

asistenţă sindicală pentru toţi locuitorii;

• restructurarea te'nologiilor şi controlul riscului;

•

conservarea bazei de resurse;• asigrarea unei creşteri substenabile a populaţiei;

• integrarea într"un proces unic a dezvoltării privind economia şi mediul înconjurător

(lte concepte generate de procesul general de dezvoltare durabilă sunt:

∗ dezvoltarea industrială ecologic durabilă;

∗  practicarea forestieră durabilă;

∗ energia durabilă;

∗ comerţul durabil

)n acest cadru dezvoltarea administraţiei publice durabile ar fi în măsură să

corespundă sistemelor industriale şi economice din societate

Administraţia publică durabilă  reprezintă ansamblul instituţiilor publice

capabile să apeleze la o manieră de rezolvare a problemelor cu caracter public pun+nd

accent pe:

−  protejarea biosferei;

− utilizarea eficientă a capitalului uman şi material;

−  promovarea ec'ităţii:

(dministraţia publică durabilă se caracterizează prin c+teva aspecte:

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

16/74

− depolitizarea masivă a organelor administraţiei publice şi reprezentanţilor săi, astfel

înc+t obiectivul suprem al funcţionării sale să fie bunăstarea generală a indivizilor 

într"un mediu natural sănătos;

− diminuarea p+nă la eliminare a corupţiei în administraţia publică şi în toate

domeniile prin stabilirea nu at+t a unor măsuri coercitive şi de control, c+t a unor 

mecanisme de implicare a cetăţenilor corecţi în sistemul de lucru general şi curent;

− definirea unor forme eficiente de parteneriat public"privat capabile să dezvolte

sistemul de asigurări sociale în spiritul ec'ităţii;

− respectarea cu stricteţe a cadrului legislativ privind protecţia mediului natural şi

anularea autorizaţiilor eliberate 'aotic sau fără analize privind consecinţele la

nivelul natural;

− asigurarea stabilităii măsurilor prin programe solide de dezvoltare industrială şi

economică, indiferent de continuitatea reprezentanţilor sau funcţionarilor 

administraţiei publice;

− implementarea acGuis"ului comunitar pentru mediu ceea ce înseamnă eliminarea

întreprinderilor necompetitive;

− dezvoltarea activităţii ministerului

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

17/74

CAP. I. /IC02 0'II A3I4I$0'A5II P/2IC.

DNA0NHC: 1timologia, definiţia şi obiectul administraţiei publice;

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

18/74

uv+ntul administraţie are şi o e#plicaţie de ordin instituţional, însemn+ndtotalitatea organelor de stat prin care se desfăşoară activitatea de administraţie

ato sensu, a administra mai înseamnă în acelaşi timp Ia conduceI, Ia gospodăriIo întreprindere, o instituţie, un patrimoniu sau o parte a acestuia $ersoanele fizice sau juridice care e#ercită Iatribuţii de adninistrare se numesc IadministratioriI

-tricto sensu, în dreptul administrativ prin administrare se înţelege dreptul real de posesiune şi de folosinţă al persoanelor fizice sau juridice, organelor şi instituţiilor statului asupra bunurilor aflate în proprietatea acestora sau care le sunt atribuite învederea îndeplinirii atribuţiilor lor

)n teoria administraţiei publice orice activitate de natură e#ecutivă reprezintă un fapt administrativ, care presupune ca esenţă o activitate de organizare sau, de combinare aunor mijloace în vederea înfăptuirii p+nă la fapte materiale concrete a unor obiedctive%valori, comenzi, servicii&, stabilite de autorităţi ale statului ierar'ic superioare

(dministraţia în general, are următoarele dimensiuni:•   socială  determinată de acţiunile realizate pentru satisfacerea unor interese şi

nevoi ale unor grupuri sau comunităţi umane;•   organizatorică determinată de acţiunile de creare a unor structuri organizaţionale

şi de conducere prin care se adaugă îndeplinirea atribuţiilor organelor şiinstituţiilor administraţiei;

•   politică  determinată de obiectivele politice ale organelor centrale aleadministraţiei de stat, a căror înfăptuire asigură îndeplinirea atribuţiilor statului Administraţia de stat   cuprinde toate autorităţile publice care desfăşoară o

activitate fundamentală pentru realizarea funcţiei e#ecutive a statului, de administrare a

 proprietăţii statului, a patrimoniului istoric, cultural naţional, a colectivităţilor umane(ceastă activitate administrativă poate fi desfăşurată în domenii ca: economie, industrie,comerţ, educaţie, cultură, sănătate, ştiinţă, cercetare, apărare etc

$otrivit regretatului profesor (ntonie 0orgovan, administraţia de stat   este aceaformă de manifestare a fenomenului administrativ care constă în conducerea e#ecutării şie#ecutarea efectivă a legilor, inclusiv prin realizarea de servicii publice, precum şi acelorlalte acte ale organelor de stat îndeplinite de organele administraţiei de stat, înrealizarea puterii de stat

  b) Definiţia teoriei administraţiei $rin ştiinţă,  în general, se înţelege un ansamblu sistematic de cunoştinţe despre

natură, societate şi g+ndire sau un ansamblu de cunoştinţe dintr"un anume domeniuCotodată, ştiinţa se mai defineşte ca fiind cunoaştere, cunoştinţă despre ceva sau pregătireintelectuală, instrucţie, învăţăm+nt $entru a avea statutul de ştiinţă teoria administraţiei publice ar trebuie să conţină următoarele elemente:

• un obiect propriu de cercetare;• metode şi te'nici de cercetare ştiinţifice;• capacitatea de a formula principii general valabile

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

19/74

!enumirea de  ştiinţă administrativă  semnifică aşadar o disciplină care are caobiect de studiu acţiunile şi activităţile specifice autorităţilor, instituţiilor şi serviciilor denatură administrativă

Ceorii cu privire la ştiinţa administraţiei au fost elaborate pentru prima dată deoamenii de ştiinţă din 5ermania şi (ustria în secolul al 8B00"lea, care au predat în

universităţi cursuri cameralistice; în limba germană, cuv+ntul JKameralien” se traduce prin Iştiinţa administraţieiI $rimul autor al unei lucrării de ştiinţe cameralistice a fostorenz von -tein prin Teoria administraţiei, apărută în opt volume la -tuttgart, între anii.LFF".LL6

)n /ranta, bazele ştiinţei administraţiei se pun in prima jumătate a sec al 808"leade către 9(*1-"M1(N =DNN0N care a considerat"o ştiinţă e#actă

Dbiectul actual al ştiinţei administrative se regăseşte în teoria administraţiei publicesub forma studiului activităţii autorităţilor, instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi arelaţiilor dintre acestea şi cetăţeni

Ceoria administraţiei publice are în vedere îmbunătăţirea structurii şi activităţiiadminstraţiei în scopul creşterii eficienţei acestui serviciu pe care statul îl asigură

cetăţenilor 7tiinţa administraţiei ca disciplină socială şi politică, studiază ce esteadministraţia şi ce ar trebui să fie administraţia

-copul ştiinţei administraţiei este ca, printr"o organizare raţională şi eficientă aaparatului administrativ, prin utilizarea unor metode stiintifice, să se folosească resurseumane, materiale şi financiare cît mai mici pentru obţinerea unei eficienţe cît mai mari înactivitatea administraţiei

Cotodată, ştiinţa administraţiei ca disciplină social"politică ajută la activitatea delegiferare prin propuneri de lege organică

c) Metodele de cercetare ale teoriei administraţiei.

 Metodele de cercetare  folosite în ştiinţa administraţiei sunt metoda analizei juridice şi de cercetare a activităţilor nejuridice -e foloseşte şi metoda  inductivă cametodă principală, datorită faptului că ştiinţa foloseşte e#perienţa ca mijloc de confirmarea concluzii lor şi ipoteze lor sale

!e regulă, pentru observarea faptelor şi fenomenelor de natură administrativă sefolosesc următoarele metode:

•   statistica; este studiul frecvenţei şi cantităţii actelor sau faptelor administrative;valoarea metodei este determinată de analiza cifrelor care permite aprecierea proporţiilor dintre fenomenele evaluate în prealabil

•

 anchetele;  se folosesc în cercetări sociologice şi constă în formularea unor seriide întrebări legate una de alta şi colectarea răspunsurilor de la persoanele dingrupul interogat %un eşantion stabilit& (nc'eta se concretizează într"un c'estionar statistic, ea privind situaţii ce nu pot fi e#primate în unităţi de măsură, dar  prelucrarea datelor anc'etei conduce la cifre şi proporţii cantitative arefoloseşte un set de întrebări formulate de persoana care c'estionează, adresatăunor indivizi care fac parte din colectivitatea administrată şi beneficiază dee#ercitarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

20/74

•  analiza i sinteza , definesc activitatea de culegere, grupare, clasificare, evaluareşi valorificare a informaţiilor din domeniul social

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

21/74

!.!. Metateoria administraţiei.u privire la ştiinţa administraţiei s"au elaborat în decursul timpului mai multe

teorii ceea ce face posibilă o metateorie a acestei ştiinţe (mintim în acest sens principalele doctrine care au susţinut, cu argumente diferite, caracterul ştiinţific alteoriei administraţiei:

a) $tiinţă a  principiilor   raţionale ale administraţiei. Ceza a fost elaborată deautorii francezi, Mosep'

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

22/74

c) $tiinţă socială i   economică. !octrina  a fost elaborată de autori în 0talia,-pania şi /ranţa (stfel autorul italian $ /erraris, considera că ştiinţa administraţieicercetează principiile generale care călăuzesc statul în acţiunea sa socială

B 1 Drlando, susţinea că tot ceea ce priveşte interventia socială a statuluiconstituie obiect de cercetare pentru ştiinţa administraţiei * Billanova, caracterizează

ştiinţa administraţiei ca o parte a sociologiei care se ocupă cu studiul activităţii statului înrealizarea scopurilor propuse !upă părerea acestui autor, ştiinţa administraţiei ar constitui, sociologia administraţiei.

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

23/74

" ştiinţa administraţiei este o ştiinţă politică şi te'nică, în acelaşi timp, iar aria sa deacoperire se întinde de la eficienţă pînă la morala administrativă;" în activitatea administraţiei, pe l+ngă aspectul juridic, se distinge aspectul te'nic şiştiinţific aceasta nu înseamnă că elementul juridic este în opoziţie cu cel te'nic;" ştiinţa administraţiei e#plică activitatea statului în realizarea scopurilor sale politice

Hn alt autor italian, 1nrico $ressutti, în lucrarea  Principii fundamentale  ale ştiinţei administrative, considera că ştiinţa administraţiei studiază cazurile în care estenecesară acţiunea administraţiei statale pentru realizarea scopurilor urmărite de puterea politică şi modalităţile acestei acţiuni, pentru ca prin, aceasta să se obţină cel mai marerandament, cu un efort minim

 f) $tiinţa părţilor organizatorice i tehnice comune administraţiei .Cezele principale ale acestei concepţii au fost elaborate de 5er'ard PacKe la

mijlocul secolului 88 şi aveau ca argument următoarele:" ştiinţa administraţiei, se preocupă de cercetarea părţilor te'nice şi organizatoricecomune tuturor domeniilor administraţiei de stat %publice&;" teoria administraţiei studiază esenţa administraţie publice centrale şi locale, a

ministerelor şi instituţiilor care nu sunt e#aminate de alte şţiinţe;" ştiinţa administraţiei cercetează izvoarele oficiale ale teoriei administraţiei %actenormative privind  raţionalizarea&, organizarea administraţiei % direcţiile, birourile, serviciile etc&,conducerea %şefii şi colaboratorii lor&, problemele de personal, relaţiile administraţiei cu publicul, spaţiu administraţiei, stilul administraţiei

!6  $tiinţa sarcinilor  administraţiei. 0deea fost elaborată de -

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

24/74

" sarcina primordială a administraţiei este de a înfăptui voinţa puterii şi ca atare ea trebuiesă cunoască toate normele juridice, să se pătrundă de spiritul lor pentru a le aplica în mod just;" administraţia desfăşoară o activitate legislativă prin adoptarea unor acte cu caracter normativ ce intră în competenţa sa;

" ştiinţa administraţiei studiază organizarea metodică şi raţionalizarea te'nică aadministraţiei;" cea mai mare parte a conţinutului ştiinţei administraţiei este alcătuită din probleme deorganizare a administraţiei  i) $tiinţa eficienţei administrative.

(ceastă teorie susţine că ştiinţa administraţiei urmăreşte ca, printr"o organizareraţională, activitatea administrativă să devină eficientă:' ceea ce este esenţial în ştiinţa administraţiei este eficienţa, înfăptuirea sarcinilor cu unrandament ma#im, dar cu un consum minim de resurse umane şi materiale;  %) $tiinţa realităţilor   administrative.  (rgumentele au fost prezentate de (rnoldOotgen în lucrarea  Administraţia  germană, publicată în .?4F Cezele principale ale

acestei concepţii sunt următoarele:" stiinţa juridică trebuie să păstreze contactul cu realităţile administrative;" ştiinţa administraţiei cercetează administraţia în toată comple#itatea ei, complet+ndu"secu dreptul administrativ;" teoria administraţiei şi dreptul administrativ sunt două discipline care au subiectediferite; ele nu pot fi contopite într"o ştiinţă a administraţiei;" este necesară coe#istenţa a două discipline administrative:  teoria administraţiei şidreptul administrativ  &) $tiinţa conducerii 'ntreprinderilor.

(ceastă aplicaţie a managementului privat în sfera publică, se bazează pe ideilelui 9enri /aol care considera că ştiinţa administraţiei este o ştiinţă a conducerii,  teză

care a avut un rol foarte important în elaborareadoctrinei administrative.

 $entru prima oară în ştiinţa administraţiei /aol stabileşte cele cinci funcţii alemanagementului tehnice( comerciale( financiare( de securitate i contabile . a acestefuncţii, /aol a adăugat şi a şasea funcţie,  funcţia administrativă,  cea mai comple#ă pentru că implică a prevedea, a organiza,  a comanda, a coordona şi a controla.

 l) Concluiile metateoriei 7 a rezultat al procesului de integrare şi sinteză a concepţiilor prezentate anterior 

se poate afirma că teoria administraţiei publice studiază principiile %condiţii sine (ua non&fără de care administraţia publică nu s"ar putea organiza şi nu ar putea funcţiona

• principiul stabiliator )n sfera administrativă continuitatea %permanenţa&activităţii joacă un rol esenţial satisfacerea nevoii sociale şi realizării sarcinilor 

e#ecutive ale statului ;• principiul raţionaliator. Drganizarea şi conducerea relaţiilor sociale se bazează pe cooperarea dintre membrii colectivităţilor locale potrivit unei raţiuni de intersgeneral;

• principiul or!aniator. (dministraţia are ca scop organizarea activităţii sociale,fiind c'emată să asigure ordinea socială;

• principiul teleolo!ic.  Ceoria administraţiei ar mai putea fi denumită  filosofiaadministraţiei sau  sociologia  administraţiei pentru că are ca finalitate evoluţia

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

25/74

sistemului social"global prin perfecţionarea activităţii subsistemelor sale%administrative, economice, instituţionale, informaţionale etc&;

• principiul sintetiator. (dministraţia publică acţionează pentru coagulareasocietăţii, pentru concentrarea acţiunilor indivizilor în direcţia dezvoltăriisocietăţii

%. 'olul social-politic al teoriei administraţiei publice.

  !ezvoltarea socială, culturală, economică, instituţională şi informală a oricăruistat este determinată de modul de organizare şi funcţionare a administraţiei sau, maie#act, de eficienţa activităţii organelor administraţiei care trebuie să"şi realizeze sarcinilesociale, culturale, economice, instituţionale şi informale etc

Hn prim argument al necesităţii teoriei administraţiei îl constituie faptul căfuncţionarea optimă a autorităţilor administraţiei publice devine posibilă prin stabilireaunor structuri organizaţionale fle#ibile, moderne şi a obiectivelor clare şi precise, a

funcţiilor şi atribuţiilor acestora în conformitate cu prevederile legilor în vigoare Hn al doilea argument este acela că studierea activităţii administrative a statuluiîn ansamblu a impus necesitatea ştiinţei administraţiei, care trebuie să preia cercetareastructurilor şi a activităţii autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale 7tiinţaadministraţiei este necesară pentru că asigură abordarea multilaterală a oricăror probleme,care priveşte activitatea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice

Hn alt argument este că teoria administraţiei are menirea de a furniza toatecunoştinţele necesare îmbunătăţirii şi perfecţionări continue a activităţii administrative,de a fi un preţios ajutor în pregătirea funcţionarilor publici aleşi sau numiţi, pe care îiformează cu un raţionament judicios şi eficient

). Interferenţa teoriei administraţiei cu dreptul administrativ.

$entru a înţelege comple#itatea raporturilor dintre teoria administraţiei şi dreptuladministrativ sunt necesare c+teva precizări !reptul administrativ este o ramură adreptului public, care, împreună cu dreptul privat, alcătuiesc sistemul dreptului roman!efinirea noţiunii de drept administrativ, trebuie să ţină seama de normele de drept ce o

alcătuiesc (ceste norme sunt următoarele:• organizarea şi atribuţiile organelor administraţiei publice care alcătuiesc sistemulautorităţilor administraţiei publice " guvern, ministere şi alte instituţii despecialitate ale administraţiei publice centrale şi locale;

• raporturile juridice dintre organele administraţiei publice, precum şi dintre acesteorgane şi particulari %persoane fizice şi juridice&

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

26/74

D primă corelaţie este evidenţiată de $ Negulescu a care susţinea că )dreptul administrativ cuprinde totalitatea normelor uridice, *n conformitate cu care se e+ercităactivitatea administrativă a statuluiI

M *ivero, în lucrarea  !roit administratif  publicată la $aris în .?R. afirma cădreptul administrativ este dreptul roman, care reglementează activitatea administrativă a

 persoanelor publice.  )nţeleg+nd prin  persoane publice orice autoritate, instituţie sauserviciu al statului , se poate afirma că această definiţie se apropie cel mai mult de ceea ceconsiderăm astăzi că este dreptul administrativ

D altă corelaţie esenţială între teoria administraţiei şi dreptul administrativ e#istăîn definiţia dată de Balentina $risăcaru: dreptul administrativ este acea ramură adreptului public romn care cuprinde totalitatea normelor uridice ce reglementeazăorganizarea şi activitatea organelor de stat *nfiinţate pentru realizarea sarcinilor puteriie+ecutive, raporturile dintre aceste organe şi particulari -persoane fizice şi uridice, precum şi răspunderea şi sancţiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor norme.

egătura intrinsecă dintre teoria administraţiei şi dreptul administrativ rezidă înfaptul că au acelaşi domeniu de referinţă şi anume activitatea e#ecutivă a autorităţilor şi

instituţiilor statului )n timp ce teoria administraţiei abordează activităţile de naturăe#ecutivă prin prisma constructelor teoretice, deptul administrativ foloseşte instituţiile juridice, pentru a defini aceleaşi realităţi unităţile administrativ"teritoriale ca persoane juridice; administrarea patrimoniului acestor persoane juridice; serviciile publice;funcţiunea şi funcţionarul public; actele şi faptele administrative; contenciosuladministrativ; soluţionarea de către organele administraţiei publice a unor conflicte juridice

-pecialiştii din domeniul celor două ştiinţe sunt unanim de acord că, în ceea ce priveşte raportul dintre ştiinţa dreptului administrativ şi ştiinţa administraţiei, trebuiesubliniat că ele nu se eclud  , c'iar dacă ştiinţa dreptului administrativ are o sferă mairestr+nsă de cercetare şi elaborare dec+t ştiinţa administraţiei publice

)n ceea ce priveşte administraţia publică, ştiinţa administraţiei o studiază casubsistem al sistemului social global, folosind concluziile, principiile şi metodeleforrnulate de ştiinţa conducerii societăţii de management general )n acelaşi timp, ea oferăinformaţii şi date care stau la baza, formulării legilor şi principiilor organizări şifuncţionării autorităţilor şi instituţiilor statului care desfăşoară activităţi specifice deadministraţie publică

$e aceasta bază, ştiinţa administraţiei poate să pătrundă mai bine în esenţafenomenului, în particularităţile sale şi poate să"şi formuleze legităţile, să propună soluţii pertinente pentru perfecţionarea normelor de drept administrativ, pentru organizarea şifuncţionarea administraţiei publice, sporind rolul şi eficienţa acesteia în realizarea înconcret a funcţiilor şi atribuţiilor sale în spiritul şi litera legilor în vigoare

)n prezent, specialiştii sunt de părere că este necesară elaborarea unei concepţiirom+neşti cu privire la ştiinţa administraţiei, care să pună pe prim"plan legalitatea şi sădemonstreze că se poate ajunge la o organizare raţională şi eficientă a activităţilor administraţiei prin respectarea normelor juridice D asemenea concepţie va servi at+t publicului, c+t şi autorităţilor administraţiei publice

  (ceastă teză s"a dezvoltat într"o g+ndire raţională pluridisciplinară, potrivitcăreia, din perspectivă globală a administraţiei publice, factorii juridici şi e#irajuridici nu pot fi separaţi în mod absolut numai pentru că organizarea activităţii administraţiei merge

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

27/74

înaintea reformulării normelor juridice (ctivitatea administraţiei n"ar putea fi apreciatăîn afara conformităţii cu normele de drept, fără referire la normele care constituie cadrulşi permite să se facă asupra lor o apreciere privind validitatea

(stăzi, nimeni nu mai consideră că elementele juridice sunt suficiente pentru ae#plica şi judeca administraţia publică, dar ele constituie un factor indispensabil în

analiza şi aprecierea activităţii administrative!e altfel, ştiinţa administraţiei nu se poate concepe fără studiul dreptuluiadministrativ, după cum nici acesta din urmă nu se poate înţelege fără e#aminarea primeidiscipline, pentru că elementul juridic este inerent în administraţie

unoaşterea dreptului administrativ oferă ştiinţei administratiei posibilitatea uneimai bune înţelegeri a instituţiilor, o metodă pentru studierea activităţilor administrative

!reptul administrativ furnizează ştiinţei administraţiei un aparat metodologic careîi permite să evite o orientare e#clusiv sociologică sau politică 7tiinţa administraţieicunoaşte ştiinţific principiul de bază, specific dreptului administrativ care îi determină particularităţile

)n plus, utilizarea concluziilor teoriei administraţiei în dreptul administrativ

constituie unul dintre factorii care apără teoria dreptului administrativ de formalismul juridic a r+ndul ei, ştiinţa administraţiei va putea transforma principiile sale în normede drept, astfel înc+t aplicarea în viaţă a acestor reguli să devină obligatorie (ceastăcolaborare este folositoare societăţii pentru că elimină neconcordanţele dintre normele jutidice şi regulile birocraţiei administrative întărindu"se încrederea, ordinea şi legalitateaîn viaţa socială a colectivităţilor umane

Ceoria administraţiei şi dreptul administrativ sunt două discipline autonome şinecesare pentru studiul administraţiei publice; ambele ştiinţe trebuie puse în slujba unuiscop unic, acela de a asigura organizarea şi funcţionarea optimă şi eficientă a autorităţilor,instituţiilor şi serviciilor publice, aflate în slujba cetăţenilor

8. Aplicarea mana!ementului &n administraţie.Cermenul de management are semnificaţia de ştiinţă a conducerii, sau ansamblul

activităţilor de conducere desfăşurate în scopul pregătirii, adoptării şi aplicării deciziilor optime în programarea, desfăşurarea şi reglarea proceselor microeconomice )n acelaşitimp, acest termen cuprinde at+t activitatea de conducere, c+t şi funcţia de conducere

)ntr"o organizaţie privată activitatea de conducere se materializează în prevedereaunei linii de conduită, în elaborarea programelor şi adoptarea acestora la resursele umane,materiale şi financiare, în stabilirea normelor, precum şi în menţinerea lor

(ceastă activitate de conducere care s"a dovedit viabilă în sectorul privat aleconomiei, a fost implementată cu succes pentru prima dată în sectorul serviciilor publicedin -H(; de e#emplu, administraţiile publice recurg la consilieri în management învederea asigurării eficienţei în serviciile lor; pe l+ngă acţiunile desfăşurate în folosulactivităţilor locale, marile servicii federale apelează la consilieri manageri pentrusoluţionarea problemelor de organizare etc

$ractica a dovedit că managementul   ca teorie a conducerii administrativereprezintă o aplicare concretă a ştiinţei administraţiei !e asemenea, în noţiunea demananagement sunt cuprinse şi activităţi care ţin de business %afaceri, ocupaţii&, demarKeting %prospectarea pieţei& şi de tip management %conducerea superioară&

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

28/74

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

29/74

• definirea completă şi precisă a obiectivelor cercetate cu ajutorul te'nologieiinformaţiei;

• eşalonarea pe termen mediu a costurilor fiecărei operaţii;)n orice activitate umană se regăseşte actul conducerii acesteia !e aceea,

managementul general, ca ştiitiă a conducerii, se aplică în toate domeniile de activitate:

economie, administraţie, învăţăm+nt, sănătate, cultură, armată etc

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

30/74

 

CAP. II A0'I0:5I2 A3I4I$0'A5II P/2IC

DNA0NHC: ocul administraţiei publice în sistemul politic; Crăsăturile administraţiei publice; /uncţiile social"economice ale administraţiei publice; lasificarea autorităţilor administraţiei publice; (dministraţia şi puterea publică

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

31/74

 1. 'olul administraţiei &n realiarea funcţiei e;ecutive a statului.

  a). *dministraţia+formă de eercitare a puterii.)n prima parte a cursului a fost prezentată etimologia cuv+ntului Ia administra1 la

care adăugăm şi următoarele e#plicaţii a conduce,  a crmui,  iar pentru administraţie,aprecierea potrivit căreia această noţiune are înţelesul de totalitatea autorităţilor administrative e#istente într"un stat, unitate administrativ"teritorială, autoritate publică,instituţie etc )n teorie, noţiunea de administraţie a fost utilizată în mai multe sensuri, şianume:

" conducerea şi îndrumarea afacerilor guvernelor si instituţiilor statului;" e#ecutarea şiEsau implementarea politicilor publice;" timpul în care se află în funcţie un şef e#ecutiv, un preşedinte, guvernator sau primar;" termen colectiv pentru toţi oficialii din aparatul guvernamental;" supraveg'erea averii persoanelor decedate pentru a se plăti ta#ele şi a se repartiza

 bunurile şi averea către moştenitori)n sens larg, termenul de administraţie publică ,  trebuie definit ca formă dee#ercitare a puterii e#ecutive în stat datorită importanţei politice pe care o reprezintăaplicarea legii la toate nivelurile societăţii acestei activităţi, practica guvernamentală

)n literatura de specialitate din -H(, noţiunea de  public administration  are o pronunţată semnificaţie politică, deoarece este definită prin patru caracteritici specifice puterii de stat şi anume:

" realizează funcţia e#ecutivă a guvernării;" garantează e#ecutarea %implementarea& politicilor publice;" mobilizează forţele umane şi materiale pentru atingerea obiectivulor economice şisociale din

  programele guvernamentale;" este o artă şi o ştiinţă a conducerii aplicate la sectorul public Administraţia publică  este un termen mai larg dec+t conducerea publică

%managementul public& pentru că acesta nu se limitează la management, ci includeîmprejurările politice, sociale, culturale economice şi legale care afectează conducereainstitutiei publice

$rin administraţie publică se înţelege acea activitate care constă *n principal *norganizarea e+ecutării, dar şi *n e+ecutarea concretă, nemilocită a prevederilor 2onstituţiei, şi a celorlalte acte normative. )n conformitate cu prevederile onstituţiei*om+niei administraţia publică este ansamblul activităţilor preşedintelui *om+niei,5uvernului, şi al celorlalte autorităţi publice, prin intermediul cărora puterea politicăasigură îndeplinirea legile sau, în limitele legii, prestează servicii publice

)n general, activitatea administrativă este compusă din două activităţile deosebite:activitatea e#ecutivă şi activitatea de dispoziţie

• activitatea e+ecutiva constă în aplicarea directă a legilor la cazuri concrete, iar forma juridică a realizării ei ar fi actul administrativ cu caracter generalobligatoriu;

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

32/74

• activitatea de dispoziţie reprezintă dreptul organului e#ecutiv de a lua măsuri înlegătură cu activitatea administrativă, iar forma juridică a realizării ei ar fi actuladministrativ individualontinutul activitătii e#ecutive se stabileşte în functie de rolul şi poziţia diferitelor 

autorităţi în sistemul administraţiei de stat

1#emplu: autorităţile e#ecutive de pe treapta inferioară a sistemului %care nu maiau alte organe în subordine& realizează activitatea e#ecutivă prin aplicarea directă alegilor la cazurile concrete; autorităţile administraţiei situate pe o treaptă ierar'icsuperioară au în plus şi dreptul de a da dispoziţii autorităţilor subordonateb). Deosebirile dintre administraţia de stat i administraţia publică de după revoluţiadin ,-,.

)nainte de .?L?, administraţia de stat se afla întotdeauna la dispoziţia statuluiautoritar, a puterii unice, fiind organizată centralizat şi unitar la nivelul societăţii, pentrufiecare unitate administrativ" teritoria0ă

(dministraţia publică, în condiţiile statului de drept, în care separarea puterilor,descentralizarea serviciilor administrative şi publice, precum şi autonomia locală

administrativă constituie coordonate fundamentale, structurile organizatorice şifuncţionale ale administraţiei sunt distribuite at+t la nivelul statului ca administraţie publică centrală, c+t şi la nivelul colectivităţilor locale, unde este organizată şifuncţionează ca administraţia publică locală. (t+t administraţia publică centrală, c+t şiadministraţia publică locală au structuri organizaţionale, instituţii, funcţiunii şi atribuţiispecifice, e#clusive %care nu pot fi e#ercitate de altcineva&

$rincipiul unic al subordonării politice a instituţiilor statului a fost înlocuit cu oserie de principii de organizare şi funcţionare mai democratice şi mai eficiente cum ar fi principiul descentralizării serviciilor publice, principiul autonomiei locale, principiulsubsidiarităţii, principiul participării cetăţenilor la adoptarea deciziilor şi altele, ce vor fitratate într"un capitol separat

c). uncţiile sociale ale administraţiei publice.(dministraţia publică centrală şi locală are ca scop realizarea următoarelor funcţiisociale:

•  perfecţionarea relaţiilor dintre structurile interne ale sistemului administraţiei publice, precum şi dintre acestea şi structurile politice şi civile ale sistemuluisocial;

• reforma structurală şi instituţională a administraţiei publice prin reorganizareasarcinilor, atribuţiilor şi răspunerii autorităţilor, instituţiilor şi serviciilor publice

• reorganizarea relaţiilor dintre administraţia publică centrală şi administraţialocală, ca subsisteme ale sistemului social"global

W elemente ce formează subsisteme distincte şi care împreună compun mediul sau

cadrul social înconjurător al administraţiei publice;• modificarea, modernizarea şi implementarea teoriei în practica administraţiei

 publice prin amplificarea rolului administraţiei publice, a misiunilor sale şi afuncţiilor acesteia(ctivitatea autorităţilor, instituţiilor, serviciilor şi agenţilor administraţiei publice

se caracterizează în principiu ca activitate organizatorică( deoarece administraţia are o poziţie intermediară între nivelul politic de conducere statală şi nivelul social la care serealizează deciziile politice

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

33/74

Crebuie reţinut că activitatea de organizare socială realizată de autorităţileadministraţiei publice se desfăşoară la un nivel inferior conducerii politice pe care orealizează $arlamentul; această activitate este însă superioară conducerii ce se realizeazăla nivelul regiilor autonome sau societăţilor comerciale, av+nd, drept obiect activităţi productive, de prestări servicii sau social"culturale etc

  d) uncţiile politice ale administraţiei publice (dministraţia publică îndeplineşte la nivel social global următoarele functii:•  funcţia de organizare a modului 'n care se aplică legile.

(dministraţia publică are ca misiune  primordială organizarea modului în care trebuieaplicate %e#ecutate& legile şi celelalte acte normative prin utilizarea autorităţii publice şia constrîngerii, în caz de nevoie -tatul îşi e#ercită puterea %funcţia& e#ecutivă numai prinintermediul administraţiei publice

(ceastă funcţie primară are mai multe componente si anume:" funcţia de pregătire şi participare la elaborarea deciziilor politice;" funcţia de organizare a e#ecutării deciziilor politice;" funcţia de asigurare %c'iar şi prin forţă& a e#ecutării deciziilor politice,

" funcţia de promotor al nevoilor şi intereselor cetăţenilor la nivel localşi central• uncţia de eecutarea deciziilor politice,

$rin e#ecutarea în concret a legilor şi a celorlalte acte normative, administraţia e#ecută înultimă instanţă deciziile puterii politice întrucît legile e#primă voinţa $arlamentului carenu este altcevea decît o autoritate politică prin e#celenţă (ceastă a doua funcţie principală are două componente secundare:

"funcţia de instrument de conservare a valorilor materile şi spirituale alesocietăţii 1#ecutarea acestei funcţii asigură continuitatea şi perenitatea societăţii şimotivează acţiunile desfăşurate de autorităţile administraţiei publice în condiţiile statuluide drept -pecialiştii apreciază că, prin e#ecutarea acestei funcţii, administraţia publică poate fi supusă unei anumite inerţii şi tendinţe de imobilism, în sensul că poate manifesta

 prin spirit refractar la nou, fiind favorabilă menţinerii ordinii stabilite:" funcţia de organizare şi coordonare a adoptărilor ce se impun, datoritătransformărilor ce se produc inerent în evoluţia diferitelor componente ale societăţii, înspecial în structura economică a acesteia !in analiza funcţiilor administraţiei publice sereţin următoarele concluii7

• $roblematica funcţiilor administraţiei publice este şi trebuie abordată din perspectivă pluridisciplinară;

• administraţia publică îndeplineşte importante funcţii cu caracter politic, legate dee#istenţa, organizarea şi funcţionarea statului şi a colectivităţilor locale, fără decare nu se poate concepe o societate modernă;

• administraţia publică a dob+ndit în epoca postindustrială funcţii cu un pronunţat

caracter de ocrotire at+t pentru colectivităţile locale, c+t şi pentru fiecare membrual societăţii în parte;

• conducere instituţiilor şi serviciilor publice conform unor atribuţii specifice decomandă şi control social

• administraţia publică, în e#ercitarea funcţiilor sale, trebuie să prevadă şi săorganizeze procesul de e#ecuţie a legilor, să decidă, dar să şi pregătească variantede decizii pentru sitemul politic, să coordoneze procesul de e#ecuţie şi, în sf+rşit,

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

34/74

sa controleze întreaga activitate de punere în e#ecutare şi realizare valorilor  politice

e) /răsăturile specifice activităţii administraţiei.Ceoria administraţiei publice actuale defineşte funcţiile administraţiei pornind de

la trei aprecieri fundamentale:•

este o formă specifică a vieţii publice;• unităţile administrativ"teritoriale au calitatea de persoană juridică de drept

 public %plecînd de la faptul că au un patrimoniu, un teritoriu şi o populaţie&;• administraţia publică, în baza principiului autonomiei locale este în esenţă

administraţie publică şi nu administraţie de stat  *ctivitatea administraţia publice centrale şi locale, prin structura, funcţiile şi

obiectivele sale are o serie de trăsături specifice, cum sunt:a este realizată de autorităţi ale statului  , sau ale colectivităţilor locale, numite

uneori autorităţi administrative, sau autorităţi ale administraţiei publice;b are caracter eecutiv( prin faptul că duce la îndeplinire legile şi celelalte acte

normative $rin caracter e#ecutiv se înţelege şi activitatea de adoptare a unor 

acte normative, în baza şi în e#ecutarea, legiic   se realizează 'n regim de putere publică, în temeiul prerogativelor acordate

de onstituţie şi legi )n virtutea acestui regim în activitatea administraţiei prevalează interesul public atunci c+nd vine în conflict cu interesul particular

#. Autorităţile prin care se realieaă funcţia e;ecutivă a statului.

a) *utorităţile administraţiei publice.(ceastă noţiune fundamentală pentru teoria administraţiei publice este consacrată

de onstituţia *om+niei în Citlul 00 consacrat drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor 

fundamentale ale cetăţenilor în care, la art 3F se precizează că autorităţile publicerespectă şi ocrotesc aceste drepturi  !e asemenea, Citlul 000 , consacrat organizării de stat, poartă c'iar de denumirea

 Autorităţi publice.  )n această secţiune sunt abordate instituţii ca $arlamentul; onsiliulegislativ; $reşedintele *om+niei; 5uvern; ministere şi alte organe centrale despecialitate ale administraţiei publice; autorităţile administraţiei publice locale %consiliullocal, primar, consiliul judeţean, prefect&; instanţele judecătoreşti;

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

35/74

  -tructurile organizate potrivit legii pentru realizarea puterii e#ecutive a statuluiîn mod concret şi nemijlocit sunt autorităţi ale administraţiei publice. (ceastă accepţiunecuprinde şi e#plică anumite trăsături specifice tuturor autorităţilor administraţiei publiceşi anume:

• autorităţile administraţiei publice sunt organe de stat, ceea ce implică, pentru

asigurarea realizării sarcinilor lor specifice, posibilitatea de a folosi forţa publică astatului;• autorităţile administraţiei publice sunt *nfiinţate prin lege sau *n baza legii, pentru

căînfiinţarea lor în alt mod le"ar lipsi de autoritatea publică de care au nevoie în îndeplinireaatribuţiilor ce le revin;

• întreaga activitate a acestor autorităţi ale administraţiei publice se desfăşoară  pebaza

 şi *n vederea  e+ecutării legii.  (ceastă trăsătură este desprinsă din aceea că însăşiactivitatea puterii e#ecutive, ale cărei sarcini le înfăptuiesc autorităţile administraţiei publice, se desfăşoară pe baza legii;

• actele juridice adoptate sau emise de aceste autorităţi sunt supuse unui control delegalitate prevăzut de lege;

• activitatea acestor autorităţi ale administraţiei publice este realizată în practică deun

 personal de specialitate, de funcţionarii publici;• întreaga activitate a acestor autorităţi ale administraţiei publice se desfăşoară

în interesul statului, judeţului, oraşului şi comunei, precum şi al cetăţenilor ca membri aiacestor colectivităţi umane locale

)n practică, pentru a şti dacă un organ de stat este sau nu, o autoritate aadministraţiei publice, se pot folosi criteriile susmenţionate:

1#emplu: !eşi unele instituţii publice, asociaţii şi fundaţii, sau agenţi economici,întrunesc unele dintre trăsăturile susmenţionate, totuşi ele nu întrunesc criteriile pentru afi considerate autorităţi ale administraţiei publice, în primul rînd, pentru că nu suntinvestite cu prerogative de putere publică

b). #lasificarea autorităţilor administraţiei publice.!eşi aceste autorităţi au o denumire comună autorităţi ale administraţiei  publice,

în practică, între ele e#istă deosebiri determinate de modulX lor de formare, deorganizare, de competenţă etc

 u alte cuvinte, autorităţile administraţiei publice se clasifică în mai multe tipuri,după mai multe criterii:

•  !upă modul lor de formare potrivit acestui criteriu vom constata că autorităţileadministraţiei publice sunt de două feluri, şi anume:

" autorităţi ale administraţiei publice alese,  cum sunt consiliile judeţene, municipal,orăşeneşti şi comunale, precum şi primarii" autorităţi ale administraţiei publice numite, cum sunt: miniştri, conducătorii celorlalteorgane de specialitate ale administraţiei publice centrale, prefecţii şi conducătoriiserviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte instituţii de specialitateale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ"teritoriale judeţe, municipiişi oraşe

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

36/74

•   !upă natura autorităţilor   publice.$otrivit acestui criteriu, autorităţilei,administraţiei publice se împart în:

" autorităţi ale administraţiei publice colegiale,  alcătuite din mai multe persoane cumsunt 5uvernul

şi consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale;

" autorităţi ale administraţiei publice individuale, adică formate de o sirigură persoană:,miniştri conducătorii celorlalte instituţii şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, prefecţii şi conducătorii serviciilor publice descentralizate aleministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale dinunităţile administrativ teritoriale precum şi primarii

!e regulă, autorităţile colegiale sunt alese, după cum autorităţile individuale sunt numite, cu e#cepţia primarilor, care sunt aleşi

• !upă criteriul competenţei teritoriale autorităţilor administraţiei publice!in punctul de vedere al competenţei teritoriale, autorităţile administraţie pubice seîmpart în"autorităţi centrale, care au competenţă pe întreg teritoriul ţării,

" autorităţi locale,  a căror competenţă se e#ercită în limitele unităţii administrativ"teritoriale în care funcţionează: judeţ, municipiu, oraş sau comună• !upă criteriul competenţei materiale , autorităţilese împart în:

"autorităţile cu competenţă generală( care sunt acele autorităţi ale administraţiei publicecompetente în toate domeniile de realizare a atribuţiilor puterii e#ecutive !in aceastăcategorie fac parte: guvernul consiliile judeţene municipale, orăşeneşti şi comunale"autorităţile cu competenţă de specialitate , care sunt autorităţi ale administraţiei publicecreate pentru a realiza un domeniu de specialitate a activităţii puterii e#ecutive aadministraţiei publice (ceste autorităţi sunt: ministerele, alte organe de specialitate carese organizează în subordinea 5uvernului sau a ministerelor, serviciile publicedesconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate

-tudiul şi cunoaşterea clasificării autorităţilor, administraţiei plubice prezintă, pel+ngă interesul teoretic, şi un deosebit interes practic atît pentru modul de formare şi deorganizare, c+t şi, mai ales al activităţii şi al actelor juridice pe care acestea le adoptă saule emit

;emplu7 autorităţile colegiale îşi desfaşoară activitatea în prezenţa majorităţii persoanelor ce le compun şi adoptă acte administrative ca urmare a deliberării lor; însc'imb, autorităţile individuale emit acte administrative ca urmare a deciziei personale Dtrăsătură comună activităţii acestor autorităţi este aceea ca, la ambele categorii deautorităţi, această activitate se desfaşoară pe baza şi în vederea e#ecutării legii

c) *utorităţile publice i puterea publicăonform prevederilor onstituţiei *om+niei şi legilor organice, prin  putere

 publică se înţelege acea autoritate a administraţiei publice care reprezintă şi apărăinteresul public avnd următoarele prerogative3• îşi fundamentează capacitatea juridică pe dreptul public;• emite acte administrative de autoritate care se e#ecută din oficiu şi aplică direct,

dacă este nevoie, măsuri administrative de constr+ngere cu caracter preventiv,sancţionator sau de e#ecutare silită;

•  pune în aplicare sancţiunile penale stabilite de instanţele de judecată prin 'otăr+ridefinitive şi irevocabile;

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

37/74

• emit acte cu caracter normativ, care au forţă juridică inferioară legii, dar care seierar'izează în funcţie de poziţia şi competenţa autorităţii care le aplică;

• orice act individual sau orice operaţiune materială efectuată de aceste autorităţireprezintă o e#ecutare în concret a legii % îndeplinirea legii&;emple de aplicare a le!ii: repararea drumurilor, curăţirea străzilor, transportul

de persoane, dirijarea circulaţiei, obligarea unor cetăţeni la tratament medical pentrulic'idarea unor epidemii, mobilizarea locuitorilor unei aşezări pentru înlăturarea unor calamităţi naturale sau pentru nevoile de apărare civilă, blocarea unor bunuri care sunt îndesfacere prin comerţ şi nu corespund standardelor de calitate, sacrificarea unor animale bolnave pentru a împiedica e#tinderea unor boli şi a epizootiei, eliberarea unor autorizaţii, aplicarea unor sancţiuni

$entru a epuiza analiza noţiunii de  putere publică,  trebuie adăugat faptul căe#ecutarea %aducerea la îndeplinire a prevederilor unei legi& presupune două tipuri deactivitate administrativă:

. activitatea de organizare, sau de pregătire a e+ecutării  legilor adoptate de

 parlament şi a celorlalte acte normative emise de autorităţile ierar'ic superioare,ordonanţe, 'otăr+ri de guvern, ordine, circulare, instrucţiuni venite Jde sus în jos”3 . activitatea de aplicare *ntr'un caz concret  a legii, prin emiterea de acte proprii

cu caracter unilateral sau bilateral % înc'eierea de contracte&, efectuarea de acţiunimateriale etc

-trîns leagată de noţiunea de putere publică se foloseşte adesea în teoriaadministraţiei şi sintagma regimul de putere publică.

 4egimul de putere publică este factorul comun pentru toate autorităţile publice, nunumai administrative, care au ca misiune aducerea la îndeplinire a legilor a atare,regimul de putere publică are următoarele semnificaţii:" fi#ează ca IplafonI al administraţiei publice legea %actele şi faptele administraţiei

 publice nu pot depăşi cadrul legal&;" stabileşte faptul că principiul legalităţii, este principiul fundamental în activitateaadministraţiei publice;" impune aplicarea legii prin adoptarea de acte normative proprii %organizarea e#ecutăriilegii&;" actele administrative normative au forţa juridică inferioară legii şi se ierar'izează înfuncţie de poziţia şi competenţa autorităţii publice care le emană

 5n teoria administraţiei publice se operează adesea şi cu noţiunea de"interes public" 

 #nteresul public  defineşte nevoia socială a unui individ, grup, colectivitate,naţiune, apreciată de puterea publică ca fiind utilă, %necesară&, pentru desfăşurarea

normală a vieţii socio"economice specifice unei colectivităţi umane #nteresul public  presupune pe de o parte, consacrarea legislativă a nevoilor sociale, iar pe de altă parte, stabilirea competenţei autorităţilor administraţiei publice pentru satisfacerea acestor nevoi

$rincipala misiune politică a administraţiei publice este satisfacerea nevoilor sociale care se manifestă la un moment dat ca interese publice (utorităţile administraţiei publice stabilesc priorităţile şi organizează sau autorizează activităţile pentru satisfacerea

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

38/74

acestor interese, ţin+nd seama de programul politic al partidelor aflate la guvernare şi decoordonatele legislative stabilite de aceste forţe politice

 Nevoile sociale şi interese0e publice fac obiectul programelor politice elaborate de partidele politice şi organizaţiiie profesionale, de celelalte organizaţii politice şineguvernamentale, ale publicului

 

CAP. III. '

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

39/74

" sub aspect social"politic, referitor la conducerea colectivităţilor umanedeterminată de forma de guvernăm+nt, de regimul politic şi libertatea economică

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

40/74

cerinţelor cetăţenilor, utilizarea legilor, metodelor şi te'nicilor manageriale aplicate lasituaţiile specifice

onducerea serviciilor publice de către autorităţi ale administraţiei faciliteazăcunoaşterea realităţii, dar şi stimularea intuiţiei, a imaginaţiei şi creativităţii funcţionarilor  publici, a factorilor de decizie $rin conducerea e#ercitată de autorităţile administraţiei

 publice se reglează sistemul social datorită faptului că acestea asigură corelarea legislaţieicu fenomenele politice, economice, culturale etc-copul principal al organizării sistemului autorităţilor administraţiei publice este

e#ercitarea prerogativelor puterii publice, de către reprezentanţii colectivităţilor umane, prin aplicarea unor politici publice în interes general cu eforturi materiale, umane şifinanciare mici şi cu eficienţă mare

)n sens larg, prin organizare administrativă se defineşte procesul conştient de proiectare, coordonare şi control al activităţii autorităţilor, instituţiilor, agenţilor economici %publici sau privaţi&, în scopul satisfacerii unui interes general sau realizăriiunor obiective de utilitate publică

-pre deosebire de procesul organizării unei societăţi comerciale private, în cazul

managementului administrativ, organizarea instituţiilor şi serviciilor publice asigurăcooperarea dintre actorii politici, sociali sau economici şi canalizează resursele umane,materiale, financiare, te'nice şi informaţionale ale colectivităţii spre dezvoltareaeconomico"socială

$rin acţiuni, metode şi mijloace specifice administraţiei, specifice organizareaserviciilor publice asigură soluţionarea unor probleme comple#e, care privesc relaţiiledintre autorităţile publice şi cetăţeni, gospodărirea localităţilor şi a domeniului public,satisfacerea intereselor generale şi locale in diferite sectoare ale vieţii social"economice

c). 1mplicarea managementului 'n organizarea administrativă.)n teoria administraţiei publice se utilizează fie definiţii formale, fie definiţii

materiale ale sistemului de organizare a administraţiei :" conform definiţiilor formale, administraţia trebuie interpretată în sens organic,ca ansamblu de autorităţi publice: preşedinte, guvern, ministere, consilii locale, primari şiinstituţii autonome locale;

" conform definiţiilor materiale, administraţia trebuie considerată în sens funcţional, ca ansamblu de acte şi fapte administrative prin care se e#ecută legea în moddirect, sau prin emiterea de norme, sau prin organizarea sau prestarea de servicii publice

!esigur că organizarea administraţiei publice în sistem este posibilă ca e#presie amanagementului public pe baza unei teorii, a unei metodologii, a unor principii şi te'niciintegrate, care să"i confere următoarele trăsături specifice:

• caracterul politic3 în cazul managementului public, organizarea administrativă a

instituţiilor şi serviciilor de interes general este influenţată de factorul politic; deciziileadoptate de guvernanţi se transmit Y de sus în jos Z la toate nivelurile administraţiei publice;

• caracterul comple+3  comple#itatea apare ca urmare a multitudinii sectoarelor  public

în care trebuie organizate servicii publice: învăţăm+nt, sănătate, cultură, asistenţă socială,transport public, alimentare cu energie electrică, cu gaze, cu apă şi canalizare,telecomunicaţii, salubritate, drumuri, protecţie civilă etc

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

41/74

• caracterul de sinteză3 în domeniul managementului public se regăsesc concepte,teorii, metode şi te'nici din alte domenii, care sunt utilizate în organizarea structurilor administrative;

• caracterul integrator3  managementul serviciilor publice integrează toateelementele

 necesare din domeniile vieţii sociale, economice, cultural"spirituale etc • caracterul de diversitate3 diversitatea se impune ca urmare a e#istentei unor 

instituţii centrale sau locale ale administraţiei publice, cu competenţă generală sauspecială

  #. 'e!uli de or!aniare administrativă

 a) 2oţiune.Cermenul de organizare provine de la cuv+ntul de origine greacă IorganonI care

înseamnă armonie $rin organizare se înţelege descompunerea unui fenomen, proces,

obiect, în elementele sale cele mai simple, analiza acestora în scopul recompunerii lor subefect de sinteză, într"o formă perfecţionată

 Mutatis mutandis, în teoria administraţiei publice, organizarea semnificăansamblul de procese prin care se delimitează activităţile specifice fiecărei autorităţi, serviciu sau instituţie publică din sistem, se stabilesc competenţele, sarcinile şiresponsabilităţile acestora şi se reglementează relaţiile dintre ele, att *n interiorul, ct şi*n e+teriorul sistemului administraţiei publice.

)n esenţă, organizarea este un proces de diviziune a muncii, de precizare aresponsabilităţilor şi stabilire %în caz de nevoie, impunere& a autorităţii $rin urmare,fiecare autoritate, instituţie sau serviciu public, ca şi fiecare funcţionar în parte, trebuie săştie cine este, ce trebuie să facă, cine este responsabil şi pentru ce rezultate

1ficienţa organizării administraţiei nu se poate aprecia dec+t prin gradul deutilitatea socială a serviciilor pe care le furnizează cetăţenilor, sau a gradului în careautorităţile administraţiei publice realizează interesul general

1ste evident că, în măsura în care o autoritate, o instituţie sau un serviciu public publică are o sferă mai largă de atribuţii, competenţe şi responsabilităţi, cu at+t şiorganizarea acesteia este mult mai comple#ă

b) Decizia de organizare administrativă1senţa procesului managerial în orice structură organizatorică a administraţiei

 publice o constituie adoptarea şi aplicarea deciziei administrative (daptarea instituţiilor şi serviciilor publice la sistemul de nevoi sociale se realizează prin intermediulactivităţilor funcţionarilor publici şi este rezultatul unor decizii administrative de

management)n managementul administrativ, deciziile sunt adoptate %emise& de autorităţileadministraţiei publice la nivel central sau la nivel local

!ecizia administrativă defineşte procesul comple# de alegere a unei variante deacţiune din mai multe posibile, în vederea realizării unui obiectiv al administraţiei publice prin care este determinată activitatea a cel puţin unei alte instituţii %persoane& din sistemuladministrativ respectiv

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

42/74

$entru a fi eficientă, decizia de organizare administrativă trebuie să îndeplineascămai multe condiţii: să fie fundamentată ştiinţific; să aibă un caracter realist; să fieoportună; să fie integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior; să fiefundamentată juridic

c) 3eguli de organizare administrativă.

$rincipiile şi regulile organizării administrative ca e#presie a managementului public reprezintă un ansamblu de norme, principii şi proceduri care stau la bazafenomenelor şi proceselor din administraţia publică

  $rincipiile, sau regulile nu sunt aplicabile în orice condiţii de loc, de timp sau de persoane; ele necesită o anumită fle#ibilitate de aplicare, ceea ce implică din parteaautorităţilor publice o anumită competenţă, e#perienţă şi 'otăr+re !intre principiile şiregulile managementului public aplicabile în sfera organizării administraţiei se pot reţineurmătoarele:

•  3egula conducerii unitare;

onform acestei reguli sistemul este structurat piramidal, ierar'ic, astfel că

deciziile se transmit din treaptă în treaptă )n acest fel se asigură claritatea obiectivelor derealizat şi modalitatea de asumare corectă a realităţii (plicarea acestui principiu areavantajul cunoaşterii de ansamblu a diferitelor procese şi activităţi, a corelaţiilor dintreacestea, precum şi capacitatea de a corecta disfuncţiile în timp optim

•  3egula conducerii autonome a serviciului public;-pre deosebire de conducerea unitară, prin care se asigură coeziunea întregului,

conducera autonomă realizează adaptarea compartimentelor la particularităţilemomentului şi timpului: (utonomia corect înţeleasă stimulează iniţiativa managerilor şiîntăreşte responsabilitatea lor faţă de actele administrative iniţiate şi e#ecutate u cît seaplică mai mult acest principiu, cu at+t se asigură mai mult operativitatea şi iniţiativa, întimp ce birocraţia ar fi stopată

•  3egula adaptării ;Hna dintre cerinţele esenţiale pentru organizarea sistemului administraţieri

 publice este capacitatea de adaptarea rapidă a structurilor sale la sc'imbările şi din viaţasocial"economică Biaţa socială este supusă unor evoluţii permanente şi continue (cestetransformări şi evoluţii ale societăţii presupun, capacitate de fle#ibilbilitate, cunoaşteree#actă a situaţiilor concrete şi răspunsuri coerente, rapide, pe măsura desfăsurăriievenimentelor

•  3egula acţiunii

(dministraţia are o serie de prerogative ale puterii publice %de care cetăţenii nudispun& în domenii cum sunt ; perceperea de ta#e şi impozite, mobilizarea oamenilor însituaţii de urgenţă, preluarea imobilelor prin procedura de e#propriere etc (ceastă putere

discreţionară este stabilită prin lege, are amploarea variabilă de la un regim politic laaltul, iar rigoarea controlului este diferită !ar administraţia pub.ică păstrează,întotdeauna o marjă de manevră %c'iar dacă ea trebuie să se conformeze legii&, întruc+t ease bucură de prerogativa oportunităţii, adică de dreptul de a acţiona acolo unde, c+nd şicum consideră necesar, sau dacă este necesar, să acţioneze în cazul unor evenimentee#cepţionale

•  3egula ierarhiei.

8/16/2019 79252094-adm-PUBLICA

43/74

Drdinea implică ierar'ie şi ca atare administraţia este ierar'izată, divizată peverticală şi orizontală 0erar'ia administrativă %similară cu ierar'ia militară&, este un procedeu pentru a asigura coeziunea şi disciplina administraţiei (ceastă ierar'ie permitetransmiterea ordinelor prin relee succesive, repartizarea responsabilităţilor şisupraveg'erea e#ecutării !atorită ierar'iei, autorităţile administraţiei publice superioare

 pot decide restructurarea autorităţilor administraţiei subordonate ierar'ic; acest lucru estenecesar în virtutea faptului că dimensiunea şi structura instituţiilor şi serviciilor publice semodifică, funcţie de varietatea, dificultatea şi comple#itatea sarcinilor sociale

•  3egula legalităţii

 Necesitatea respectării legalităţii derivă din caracterul actelor administrative carese emit întotdeauna în conformitate cu legea sau cu un alt act normativ Drganizarea şifuncţionarea autorităţilor, instituţiilor şi serviciilor publice trebuie, aşadar, să respectenormele juridice e#istente

%. ficienţa or!aniării administrative.

a). #alitatea organizării.el mai important atribut al noţiunii de eficienţă este faptul că ea are semnificaţie

 pozitivă a funcţie a managementului calitatea este uneori folosită în teoria înadministraţiei cu semnificaţia de efici