Facultatea de Psihologie si stiinte ale naturii

Targu Mures

Metodologia cercetarii psihologice

Imaginatia creatoare la copii orfani

si copii biparentali

Dr.Prof.Univ.

Traian Moldovan

Bajko GyongyverFarkas Renata

Gyorgy Andrea Noemi

2012

1

Cuprins

Cuvant inainte…………………………………………………………………………………………… 1

Introducere………………………………………………………………………………………………..

Definitii ale creativitatii………………………………………………………………………………

Tipuri de creativitate…………………………………………………………………………………..

Creativitatea ca process……………………………………………………………………………….

I.Taylor(1959),cinci nivele ale creativitatii...........................................................

Teotii ale creativitatii..............................................................................................

Dezorganizarea creativa..........................................................................................

Imaginatia……………………………………………………………………………………………….

Preadolescenta…………………………………………………………………………………………

Ipoteza……………………………………………………………………………………………………..

Definirea si operationalizarea conceptelor…………………………………………………..

Date despre cercetare…………………………………………………………………………………

Analiza si interpretarea datelor…………………………………………………………………..

Concluzii…………………………………………………………………………………………………..

Bibliografie……………………………………………………………………………………………….

Anexe……………………………………………………………………………………………………….

2

Definitii ale creativitatii

“Oamenii invatati, dar fara talent propriu, adica purtatorii stiintei moarte, nu-i inchipui ca o sala intunecata cu o usa de intrare si una de iesire. Ideile straine intra printr-o usa , trece prin intunericul salii si ies prin cealalta,

indiferente, singure si reci. Capul unui om de talent este ca o sala iluminata cu pereti si oglinzi. Din afara vin ideile intr-adevar reci si indiferente, dar ce

societate, dar ce petrecere gasesc.” (Mihai Eminescu).

“Cercetarile mele de peste 30 de ani in domeniul psihologiei creatiei au relevat ca potentialul creativ al romanilor este foarte ridicat, dar exista multe blocaje in calea valorificarii acestuia, datorate in principal sistemului de instruire si

educatie si climatului psihosocial.”(Mihaela Roco, 1985).

Se

cunosc mai multe feluri de a defini creativitatea:

Din alta perspectiva

3

“In perspectiva metodologica, prin creativitate se poate intelege, fara a face mari concesii

asociationismului, acea aptitudine mintala de reorganizare, de rearanjare in mod original

si succeptibil de a conduce la o mai buna priza asupra realului, a campului cunostintelor: o

reorganizare, o rearanjare a ceea ce alcatuieste zestrea mintala, cultura intelectuala a

fiecarui individ, adica a fondului de atomi de semnificatie, de fragmente de idei de care

dispune orice gandire” (St. Georgescu, 1972).

“Creativitatea este inaintea de toate, un proces care duce la un anumit produs.” (Al.

Rosca, 1967).

Conceptul de creativitate este foarte apropiat lingvistic si semantic de conceptul de creatie.

Intre aceste concepte se face cele mai multe substituire. Deosebirea esentiala dintre

continutul celor doua concepte este, dupa opinia noastra, urmatoarea: - conceptul de

creativitate se refera la producerea de idei noi si originale; - conceptul de creatie vizeaza

finalizarea ideii, transpunerea ei in opera artistica, stiintifica, tehnica, in obiecte artistice,

stiintifice, tehnice.

De la creativitate la creatie adesea e un drum lung si anevoios. Cu toate acestea,

delimitarea creativitatii de creatie ramane cat se poate de relativa.

Creativitatea este tot un gen de activitate, ca si munca -o activitate mentala. Prin

extrapolare, tinand seama si de observatiile unor creatori, se poate considera ca o anumita

muzica e de natura sa faciliteze creativitatea. Este de presupus ca muzica usureaza zborul

fanteziei, combinatorica sunetelor influenteaza combinatorica mentala, punanad-o in situatia

de

a

realiza mai multe si mai ample lagaturi asociative, intre care poate sa fie si solutia.

Prin factorii care contribuie la creativitate se mai enumera: experienta, jocurile distractive

si rezolvarea enigmelor, pasiunile colaterale secundare(hobbyes): pescuitul, vanatoarea,

colectionarea timbrelor, lucul manual.

Atat creativitatea cat si creatia sunt activitati, si dintr-un punct de vedere dinamic, ele se

subsumeaza acestui concept.

Creativitatea corespunde demersului mental pe care il abordam in vederea descoperirii de

noi raporturi intre lucruri, evenimente, generand astfel idei utile si originale in raport cu o

situatie data. Chiar daca se afla in universul profesional, social sau familial, mobilizarea

resurselor creative nu se limiteaza la domeniile descoperirii istorice sau al inovatiei

comerciale, amintite adesea pentru a descrie procesul inventarii sau al descoperirii. De

exemplu: atunci cand gatim, cand ne ocupam de treburile casnice, cand spunem povesti

copiilor nostri, dam dovada de creativitate.

Exista cinci principii de dezvoltare intr-o maniera contructiva a acestor aptitudini:

- apelul la experienta personala, ca diferite cunostinte dobandite

- alocarea timpului si dispunerea efortului

- adoptarea unei stari de spirit pozitive fata de sine si fata de ceilalti, evitand retinerea

pa care o manifestam in mod spontan atunci cand ne confruntam cu o situatie noua

- increderea in devierile uneori irationale ale gandirii noastre

- confruntarea solutiilor proprii cu cele ale altora pentru a surprinde mai multe

perspective in privinta unei situatii date.

4

“Creatia are un inteles, utilizabil pentru stiinta numai cand este luata ca o activitate

conditionata de celelalte date ale existentei. ( C. Radulescu-Motru, 1932).

Creativitatea nu reprezinta doar un dar de la natura, un moment de genialitate, ci si, chiar

foarte adesea, rezultatul unei evolutii indelungate.Efortul necesar creativitatii poate fi preciat

atat din punct de vedere material (timp, fonduri, mijloace, stadiul cunostintelor). Acest efort

poate deveni si o piedica: tensiune nervoasa, teama de ceea ce vor spune ceilalti, frica de a nu

gresi, de a nu pierde timpul.

Putem distinge doua tipuri de creati vitate

• Creativitate istorica: rezultat al unei inventii ale unei descoperiri (Pasteur si

turbarea, Einstein si relativitatea, Freud si inconstientul). Calitatea solutiei propuse

deschide autorului portile catre o recunoastere durabila, il ridica la rangul de geniu.

• Creativitaea psihologica: rezultatul specific obtinut de o anumita persoana care

identifica o solutie necunoscuta la o problema data.

Creativitatea reliefiaza deci un mod de a fi, o modalitate de gandire. Ea este mai intai de

toate o aptitudine individuala obisnuita de care dispunem in general in egala masura

prezinta in fiecare dintre noi si difera de “inteligenta” evaluata prin coeficientul

intelectual. Este suficient sa o “antrenam”, sa o cultivam cu ajutorul unor tehnici adecvate

pentru ca ea sa devina o stare de spirit. Asadar, dispunem cu totii de un potential creativ

pe care il putem dezvolta. Intregul efort de a recurge la imaginatie in scopul genararii de

noi rezultate utile si eficiente trebuie sa se incadreze intr-o stare de spirit favorabila

creativitatii.

J.E. Arnold (Creativity in Engineering 1959) distinge 3 faze: (pregatirea, productia,

luarea hotararii) carora le corespund 3 metode de gandire: analiza, sinteza si evaluarea.

Astfel, in faza de pregatire, prin analiza subiectul creativ delimiteaza problema propriu-

zisa, o defineste precizandu-i variabilele. In faza de productie, subiectul apreciaza

diferitele posibilitati de a rezolva problema. Prin asocierea ideilor se realizeaza

transformarea acestora de cate gandire sintetica.

Arnold considera ca solutiile adoptate in procesul creativ trebuie sa se caracterizeza

printr-o operatie de inmultirea valorilor, noua solutie avand o valoare superioara vechilor

solutii.

Creativitatea ca produs: “se caracterizeaza prin noutate, originalitate, utilitate

sociale si aplicativitate vasta, relevanta, valoare, armonie, spontaneitate, conducere.”

(37, p15).

Noutatea este apreciata in raport cu subiectul, cu experienta lui psihologica, in raport cu

societatea, cu experienta sociala.

5

Creativitate ca potential: de multa vreme creativitatea a fost considerata ca

trasatura harazita de divinitate sau transmisa genetic, astazi este unanim acceptata idea

ca in forma latenta de potential ea se gaseste in fiecare individ.

Creativitatea ca process

De-a lungul timpului psihologii au constatat ca, atat in stiinta, technical, cat si in arta,

creativitatea nu se produce instatntaneu, ci are o anumita dinamica, parcurge etape si

moment, presupune anumite mecanisme si conditii. Numerosi creatologi defines

creativitatea ca process. Dupa E.P. Torrace (Education and creative,1963) creativitatea

reprezinta “procesul modelarii unor idei sau ipoteze, al testarii acestor idei si al comunicarii

rezultatelor obtinute”(93,p 59).

Mulți psihologi consideră creativitatea ca un proces format din faze (etape), parcurse

pentru rezolvarea problemelor sau inventarea noilor produse.

Unii experți resping totuși concepția că creativitatea poate fi descrisă ca o succesiune de

faze ale unui model. De exemplu, Vinacke (1953)[23] consideră că gândirea creativă în arte

nu urmează un model segmentat în faze. Totuși, astfel de opinii contrare sunt minoritare. În

realitate, modelele proceselor creative sunt utile în ghidarea creativității și inovației, însă nu

trebuie utilizate prea rigid, într-o succesiune fixă a fazelor, pot exista devieri de la un model,

într-o situație dată.

Grahm Wallas (Art of tought, 1926) stabileste patru stadia sau etape ale procesului

creative. Parerea sa este confirmata si intarita de psihologi care sublinieaza ca foecare etapa

presupune actiuni cognitive, mecanisme si stari psihice specifice:

a) faza de pregatire: reprezinta perioada in care subiectul se orienteaza spre sarcina

creative – anuleaza informatii, colecteaza datele, analizeaza, schiteaza planuri,

experimenteaza mintal. Pregatirea este organizata rational si se desfasoara constient,

consumandu-se efort voluntary considerabil. Sub aspect motivational afectiv,

subiectul traieste curiozitate, entuziasm, dragoste pentru problema respective,

dorinta de exprimare si autoafirmare, daruire obiectiva, dar in aceleasi timp,

neliniste, frustrare si chiar complexe de inferioritate.

b) incubatia sau germinatia: este etapa de asteptare apparent pasiva si relaxanta, dar

cu reveniri neintentionate asupra problemei. Se realizeaza, dar nu exclusive, in planul

inconsi\tientului, ceea ce favorizeaza combinari extreme de libere, inedited, flexibile,

nesuuse restrictiilor. Este posibila continuitatea intre constient si inconstient. Durata

incubatiei poate varia de la cateva zile sau saptamani, la cateva luni sau ani. Cu cat

6

persoana reuseste sa se indeparteze de problema, cu atat incubatia este mai

productive.

c) iluminarea: este o intuitive cognitive. Poate fi provocata de intamplare sau apare in

momentul in care persoana s-a distantat la maximum de obiectul interesului sau, este

cu totul spontan si reprezinta un moment crucial in procesul de creatie stiintifica,

tehnica, artistic. Nu toate intuitiile sunt corecte si complexe, ele trebuie perfectionate,

simplificate sau dezvoltate. Iluminarea se poate ivi de-a lungul intregului proces

creativ, in orice moment.

d) elaborarea: completata sau anticipate de verificare, este ultima faza a procesului

creative. Ideea devine obiectiva, se materializeaza intr-o forma corespunzatoare

pentru a fi oferita opiniei publice. Aceasta etapa “presupune reluarea ciclului

preparational, uncubatiilor si iluminarilor, pentru ca, in fond, prin alternanta

concentrarilor incordate si a relaxarilor concentrate, creatia si modalitatea ei

alcatuiesc un lant nesavarsit al reactiilor circulare prin care subiectul construieste,

reconstruindu-se pe sine, autorealizarea mijlocind realizarile”, arta P.Popescu-

Neveanu(58,p428).

Modelul Wallas a fost prezentat ulterior în patru faze, cu "intimarea" considerată ca o

sub-fază. Împărțirea pe faze a procesului de creație a fost în general acceptată de

cercetătorii ulteriori, cu unele modificări ale denumirilor sau numărului fazelor.

Totuși,este de menționat că modelul Wallas nu este absolut original,ci își are originea în

conferința susținută de matematicianul Henri Poincaré în 1908 la Institutul General de

Psihologie din Paris, despre "Creația matematică".[8].H.Poincaré descrie procesul de

creație (în matematică) prin succesiunea a două faze: a) combinarea elementelor de

cunoștințe (în gândirea inconștientă); b) alegerea ulterioară a combinațiilor bune.

Rolul gândirii inconștiente a fost relevat de Henri Poincare care afirma că iluminarea

este un "semn manifest al unei activități inconștiente anterioare, îndelungate" care apare

după o perioadă de odihnă. In opinia sa, cea mai mare parte a creativității apare în

subconștient, unde mintea "alege" acele combinatii care sunt fructuoase, după care

urmează o perioadă de activitate conștientă.

I.Taylor(1959) evidentiaza cinci nivele ale creativitatii

7

• Creativitate expresiva: exemplificata prin desene spontane ale copiilor, este forma

primala de creativitate posibila la toti oamenii si absolut necesara nivelurilor

superioare. Presupune spontaneitate, independenta, libertate si originalitate.

• Creativitatea procesuala: tine de notele originale intalnite in desfasurarea

proceselor psihice in modul de gandire si simtire a subiectului. Produsele obtinute

sunt in proportii variate:diferite de ale celorlalti.

• Creativitatea inventiva: al carei caracteristici de baza sunt inventivitatea si

descoperirea, implica flexibilitatea intelectiva si perceperea unor relatii noi si

neobisnuite intre elementele realitatii care erau percepute anterior ca separat.

• Creativitatea inovativa: este mai rar intalnita fiind un nivel superior. Este

rezultatul cunoasterii deosebite a realitatii, a dezvoltarii intelectuale, maximale si

a dezvoltarii aptitudinilor. Conduce la modificarea semnificativa a fundamentelor

si principiilor care stau la baza stintelor si artelor.

• Creativitatea emergenta: reprezinta nivelul cel mai inalt suprem al creativitatii,

face posibila aparitie unor principiu a unor ipoteze care revolutioneaza

cunoasterea, arta sau existenta sociala.

• Creativitatea prescolarului: este o creativitate expresiva ( manifestata in mimica,

pantomimica, desen, joc), dar uneori si una procesuala ( manifestat in activitati

matematice).

Analizand studiile asupra creativitatii dintre anii 1970 si 1980, Barron si Harrington

(1985) cei doi autori enumera urmatoarele paradigme, prezente in majoritatea cercetarilor:

1. “creativitatea este abilitatea care raspunde adaptativ trebuintele umane.”

2. “produsele creative sunt variate si se clasifica in functie de domeniu: semantice,

figurale, sociale, muzicale, comportamentale.”

3. “autorii definesc creativitatea ca un sistem ale carui elemente interdependente sunt

produsul, procesul si persoana. Aceasta optiune poate justifica o abordare a

creativitatii ca produs-proces-personalitate.”

4. “creativitatea nu este o aptitudine, ci o caracteristica a unui sistem in evolutie.”

5. “creativitatea presupune un dublu demers inconstient si constient.”

6. “creativitatea trebuie inteleasa nu doar ca o constructie de noi structuri, ci si ca un

proces de destructurare.”

7. “creatiile trebuie sa serveasca scopurile umane, de aceea este necesara o trecere prin

filtrul criticii.”

8. “persoana creativa este in aceasi masura capabila sa dezvolte structuri logice si ilogice,

imagini si abstractii.”

8

Teorii ale creativităţii

1.Modelul Amabile al creativitatii

Modelul structural al creativităţii include:

Calificarea, gradul de specializare în domeniul respectiv: cunoştinţe obiective în specialitate,

abilităţi tehnice, talentul în domeniu.

Abilităţi creative:

un set cognitiv şi un set perceptiv care favorizează rezolvarea de probleme, respectiv

înţelegerea complexităţii problemelor;

metode de rezolvare a problemelor care nu au reguli stricte impuse din exterior;

abilitatea de a depune efort pe o perioadă lungă de timp;

trăsături de personalitate: independenţă, autodisciplină, toleranţă la ambiguitate şi frustrare,

orientarea spre risc, relativ dezinteres faţă de aprobarea socială;

motivaţia intrisecă pentru sarcină: realizarea unei activităţi pentru că nu i se pare

interesantă, plăcută sauprovocatoare prin ea însăşi, pentru că generează bucurie şi satisfacţie

prin ea însăşi.

2.Modelul Weisberg al creativitatii

Creativitatea este o rezolvare de probleme în trepte sau gândire creativă evolutivă. Produsele

creatoare îşi au rădăcinile în experienţa trecută a individului şi apar treptat din efortul

individual anterior şi din experienţa altora. Regula este a paşilor mici, făcuţi treptat.

3.Modelul Gardner al creativitatii

Creativitatea are mai multe niveluri:

Nivelul subpersonal: substratul biologic- înzestrarea genetică, funcţionarea sistemului

nervos, factori hormonali, metabolism.

Nivelul personal: factori cognitivi şi factori de motivaţie şi interacţiunea între aceste două

categorii de factori.

Nivelul intrapersonal: studiul domeniului în care lucrează persoana, prin trei tipuri de

analiză:

9

analiza istorico-biografică: nivelul de dezvoltare al domeniului respectiv

analiza cognitivă

modelare

Nivelul multipersonal: contextul social în care trăieşte persoana creativă (un exemplu tipic de

sociatate care a încurajat menifestarea creativităţii: Florenţa din timpul Renaşterii).

4.Modelul Csikszentimhalyi al creativitatii

Creativitatea este un fenomen care rezultă din interacţiunea a trei sisteme:

Câmpuri de producţie culturală: pentru a supravieţui culturile trebuie să elimine majoritatea

ideilor noi pe care le produc membrii lor.Un câmp este compus din experţi dintr-un anumit

domeniu a căror sarcină constă în a judecy performanţa din acel domeniu.

Câmpurile productive (societăţi în care se cere promovarea noutăţi) stimulează creativitatea,

în timp ce câmpurile reactive nu o stimulează.

Unele câmpuri sunt conservatoare şi permite în domeniu să intre numai foarte puţine

elemente noi la un moment dat.

contribuţia persoanei :creativitatea este mai degrabă proprietatea unui sistem decât a unui

individ. Cele mai multe persoane creative care au succes spun că succesul lor se datorează

norocului, faptului că s-au aflat în locul potrivit la momentul potrivit.

asimilarea sistemului: persoana trebuie să înveţe regulile şi conţinutul domeniului, dar şi

criteriile de selecţie, preferinţele câmpului. Pentru a putea crea într-un anumit domeniu

persoana are nevoie în primul rând de o cantitate impresionantă de informaţii.

Dezorganizarea creativa

Cheia pentru gasirea unei modalitati noi de a vedea lumea, de a crea ceva nou, se afla in

nevoia de restructurare, de degradare a unui echilibru pentru a ajunge la altul nou.Land

(1973,1977) idnetifica un process de “deschidere la inchidere” necesar si comun tuturor

semnelor. Denumind creativ acest proces, Land ii descopera sase functii:absorbirea

informatitei, defalcarea ei, rearanjarea ei intr-un mod diferit, evaluarea utilitatii acestei noi

configuratii, actionarea si furnizarea de raspunsuri la reactiile din partea mediului Land

considera ca procesul creativ se desfasoara in patru stadii: formativ, normativ, intgrativ, si

transformational. De fapt, Land demonstreaza ca orice sistem viu parcurge cele patru stadii,

conform teoriei sale transormationale.

10

Am preluat teoria lui Land pentru psihologia creatiei, luand in considerare ca orice

persoana in decursul vietii individuale parcurge mai multe cicluri de crestere si dezvoltare, a

caror durata depinde de experinta persoanei, de nivelul ei intelectual creativ si cultural.

Prezentam succint cele patru stadii de crestere si dezvoltare.

1. Stadiul formativ sau cel de crestere aditiva

Acest studiu se defineste prin formarea identitatii self-ului intr-o situatie noua, intr-un

mediu nou.

De acest mediu depinde persoana respectiva, in acest stadiu predomina egocentrismul,

persoana invatand regurile mediului nou, fapt care ii asigura treptat siguranta.

2. Stadiul normativ sau de crestere replicativa

In stadiul normativ sau de crestere replicativa o presoana, dupa ce si-a stabilit orientarea

self-ului intr-o anumita situatie sau intr-un grup, incearca sa se identifice in cel mai inalt

grad ca mediul respectiv si sa semene cat mai mult cu membrii grupului. Ii face placere si ii

da siguranta faptul ca este socotit ca unul de-al lor, de-al grupului. Nici nu se gandeste si nici

nu doreste sa fie diferit de ceilalti membrii ai grupului.

3. Stadiul integrativ sau de crestere acomodativa

Stadiul integrativ sau de crestere acomodativa se defineste prin dorinta persoanei de a fi ea

insasi. De aceea, ea inlocuieste comportamentele de apropiere si asemanare cu ceilalti

membri ai grupului cu cele de diferentiere si distantare de acestia, dandu-si seama ca prin

delimitarea de altii se poate regasi pe sine, isi poate cunoaste unicitatea self-ului.

4.Stadiul transformational sau de crestere creativa

Stadiul transformational sau de crestere creativa se refera la momentul in care o persoana

intrerupe total, in mod radical, legaturile ei cu trecutul deoarece isi da seama ca aceasta o

impiedica sa se regaseasca si sa se dezvolte pe sine. Ea constientizeaza ca, pentru a indrazni

sa faca ceva, are nevoie de o schimbare majora de renuntarea la confortul si siguranta pe care

le ofera stadiul normativ.

Se remarca faptul ca stadiile 1 si 2 (formativ si normativ) au anumite particularitati de

tipul convergentei, conformismului, certitudinii, care sunt favorabile doar pentru unele

momente ale creativitatii (definirea unei probleme, dobandirea unei cunostinte noi,

verificarea solutiilor), dar care sunt total contraindicate, devenind chiar frane pentru

creativitate in situatia in care persoana nu poate renunta la lucruri, metode, solutii care de

obicei au dus o reusita. Specifice pentru creatie sunt studiile de crestere 3 si 4 ( integrativ si

transformational), care de regula presupun divergenta, nonconformism incertitudine si in

general renuntarea la aceea ce este traditional in vederea conceperii unui mod de abordare a

problemelor. Teoria lui Land releva un lucru esential pentru creatie, si anume inlocuirea

11

vechilor structuri de cunoastere, traditionalelor, metode de rezolvare, presupune o

dezintegrare, o destructurare a modelelor cunoscute de care omul se simte foarte legat

deoarece acestea ii asigura confort si echilibru in plan psihic. Cautarea noului presupune

renuntarea temporara la cunoscut, la traditional marcheaza un moment de criza in viata

individului , implicand asumarea riscului, incertitudinii, un puternic discomfort psihic.

Aparitia ideilor noi era socotita ca aspectul definitoriu pentru creatie, dar el este deosebit de

puternic legat de renuntarea la cunoscut, de contestarea si distrugerea lui pentru a obtine o

noua structura. Este absolut necesar de precizat ca nu se va ajunge la creatie doar prin

criticarea vechilor cunostinte. Critica nu ajuta daca este un scop in sine, ea trebuie doar sa

sprijine persoana sa se elibereze temporar de interpretari cunoscute pentru a vedea altfel

problema de care se ocupa. Pe de alta parte, este total contraindicat pentru creatie sa implici

in critica pe autorii ideilor sau teoriilor (uneori ei sunt tinta de preferinta) fiindca mersul

gandirii devine astfel din ce in ce mai subiectiv si se abate de la problema reala.

Nevoia de creativitate

Desi creativitatea este o nevoie sociala, care asigura supravietuirea unui popor, totusi chiar

si in societatile avansate din punct de vedere stiintific si tehnic, se pot aduce numeroase

critici culturii si educatiei. C. Rogers prezinta urmatoarele critici:

- In educatie se tinde spre formarea unor oameni conformisti, cu stereotipii numeroase

si marcate, considerandu-se ca este de preferat sa asiguri o educatie cat mai completa

decat sa dezvolti o gandire originala si creativa.

- Distractiile din timpul liber ale oamenilor au un caracter pasiv, sunt noncreative.

- In domeniul stiintific sunt apreciati mai mult oamenii eruditi, conformisti. Cei

creativi care formuleaza ipoteze noi, au idei originale si indraznete sunt oarecum

tolerati.

- In industrie, creatia este rezolvata catorva categorii de personal-managerului, sefului

din departamentul de cercetare in timp ce majoritatea oamenilor sunt frustrati de

eforturi de originalitate si creativitate.

- In familie si in viata personala creativitatea nu este bine vazuta. Astfel, prin

imbracamintea noastra, mancarea pe care o consumam, cartile pe care le citim sau

care ne sunt recomandate ideile pe care le sustinem, remarcam prin toate acestea ca

exista o puternica tendinta spre conformitate si stereotipe.

12

Imaginatia

Pentru intelegerea imaginatiei folosim definitia data de M. Zlate potrivit careia: “imaginatia

este procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara, in vederea

dobandirii unor imagini noi, fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra

personala (...), procesul de creare noului in forma ideala” , “mecanism restructurator,

anticipativ si prefigurativ-inventiv.”

Este un proces absolut necesar pentru viata si activitatea omului, intrucat anticipeaza

viitorul,genereaza transformari (creand pe plan mintal, mijloceste adaptarea, nu numai in

raport cu conditiile reale sau imediate, ci si cu cele viitoare, posibile).

Procedee de imaginare creativa:

In primul rand trebuie retinut faptul ca imaginatia este de doua feluri: reproductiva si

creatoare. Imaginatia reproductiva ajuta la reconstituirea unor lucruri, a unor cunostinte la

care nu avem acces direct pentru perceperea lor. Imaginatia creatoare este orientata numai

spre viitor, are un caracter proiectiv si anticipator si se refera la elaborarea a ceva nou.

In cea ce priveste procedeele de imaginare creativa, se poate spune ca variatia si

multiplicarea lor determina originalitatea combinatiilor si constructiilor noi. Aceste procedee

au un caracter foarte elastic, liber si deschis. Ele nu tin seama de legile realitatii temporare.

Numarul procedeelor de imaginare este practic infinit.

Imaginatia este procesul psihic de elaborare a unor imagini noi, prin prelucrarea si

combinarea datelor experientei cognitive. Definita in sens mai larg, imaginatia este un proces

mintal constient prin care sunt evocate idei sau imagini ale unor obiecte, evenimente, relatii,

atribute sau procese neexperimentate sau percepute anterior. (Foley,2003)

Imaginatia este definita ca o perceptie/senzatie in absenta unui stimul extern, in unele

cazuri fiind vorba de o reprezentare in care are loc o reproducere mintala, sub forma de o

reconstructie imaginativa, a perceptiei anterioare a unui obiect extern.

Imageria/vizualizarea este procesul psihic de operare cu imagini si idei. Termenul de

imagerie este sinonim cu imaginatia, a fost introdusa de A. Richardson(1968), care a facut si

o identificare a genurilor de imagini, forma mai simpla de imagine/imagerie creatoare.

13

Imaginatia:

• Este functia psihica prin intermediul careia se realizeaza prelucrarea si transformarea

ideilor si reprezentarilor cu scopul crearii altora noi, pornindu-se de la obiecte,

fenomene si experiente reale sau inexistente;

• Este sustinuta de operatiile gandirii si permite prospectarea viitorului, a unui alt

trecut sau a unui alt prezent;

• Are stranse interferente cu afectivitatea, cu motivatiile subiectului si poate fi

caracteristica a personalitatii, situatie in care cele mai abstracte idei se transforma in

imagini senzoriale;

Imaginatia are doua variante:

- pasiva sau neintentionala: visul si starile de reverie;

- activa sau intentionala: include reproducerile mnestice, proiectarea mentala in viitor

a dorintelor si aspiratiilor personale si potentialul creativ conditionat si socio-cultural

comentat ca varianta de gandire divergenta.

Tulburarile imaginatiei include:

- scaderea imaginatiei: in oligofrenii, demente, psihosindroamele organice, starile

confuzive, depresii, nevrozele obsesive;

- exaltarea imaginatiei: in starile de intoxicatie usoara, schizofrenia paranoida,

psihozele cronice delirante si episoadele maniacale;

- are ca forma particulara mitomania sau pseudologia fantastica:

- sindrom intalnit in diferite tablouri psihopatologice sau ca si atribut al

personalitatilor cu trasaturi isterice sau narcisice;

- implica supraestimarea propriei persoane si falsitatea continutului relatarilor

vizand impresionarea anturajului fata de care mitomanul traieste cu teama ca nu

poate realiza o legatura interpersonala decat prin intermediul fabulatiei;

- - in cazul unor esecuri repetate mitomanul: care de fapt simte si actioneaza naiv, ca

un debutant perpetuu se retrage sau apeleaza la conduite parasuicidare;

- sunt descrise ca forme clinice: mitomania vanitoasa; mitomania perversa; mitomania

maligna;

- trebuie diferentiata de minciuna, sarlatanie si de confabulatii;

- se mai intalneste in mod compensator la persoane cu un comportament sexual

aberant si in oligofreniile usoare;

- simulatia: - falsificarea starii reale de sanatate cu mimarea unor suferinte somatice

sau psihice, in vederea obtinerii unui beneficiu material, afectiv sau moral;

14

-depinde de nivelul intelectual si cultural, precum si de experienta de viata

a subiectului si a anturajului;

- suprasimulatia: amplificarea unei suferinte somatice sau psihice reale;

- metasimulatia: perseverarea in afisarea unor simptome somatice sau

psihopatologice dupa ce subiectul s-a refacut, cu scopul obtinerii unor beneficii;

- disimulatia: -mascarea unor simptome psihice sau fizice prin cauze de alt tip in

vederea evitarii unei interventii terapeutice, obtinerii unui beneficiu sau

materializarii unor continuturi patologice ale psihismului;

-sunt descrise potentialul disimulativ al pacientilor cu depresii

delirante aferent preocuparilor suicidare si tendinta de ascundere a derapajului cognitiv

de catre pacientii aflati in faza incipienta a unui proces demential.

Imaginatie si creativitate

Creativitatea = procesul mental direct legat de imaginatie prin care fiecare individ gaseste

solutii/rezolvari/moduri de actiune noi si diferite de ale celorlalti.

Termenul “creativitate” a fost introdus in stiinta de catre psihologul american Gordon Allport

in 1937 – pe baza fundamentarii observatiei ca, pentru ca o persoana sa fie creativa nu este

suficienta doar prezenta unor aptitudini, ci o complexa organizare a proceselor psihice si o

constanta deschidere catre nou.

Creativitatea se poate educa, deoarece ea este influentata de doua tipuri de factori:

Caracteriali (interni) ai fiecarei persoane: motivatii, perseverenta si rezistenta la efort,

predispozitii genetice si capacitati intelectuale;

Sociali (externi) ai mediului cultural in care fiecare individ traieste.

Creatia este un proces complex, pe parcursul caruia se identifica urmatoarele etape:

Formarea deprinderilor specifice domeniului: insusirea cunostintelor si modul de actiune

(pictat, cantat pe scena...);

Incubatia: prelucrarea in inconstieint si subconstient a datelor care produc o anume

tensiune;

Iluminarea: gasirea solutiilor cele mai bune, mai inspirate;

Realizarea propriu-zisa a creatiei: infaptuirea unui produs nou, original;

Verificarea si imbunatatirea rezultatelor: reflectie de natura critica asupra produsului,

detasarea de el.

Important: creativitatea se educa, se dezvolta prin utilizarea de tehnici de

inovare; importante in acest proces sunt atmosfera nestresanta,

15

temeinicia informatiilor si rigoarea rationamentului.

Forta imaginat iei

Voinţa, pentru a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-1 poată învinge. Se

străduieşte să fie dură, dar în majoritatea cazurilor cedează înainte de a-şi atinge scopul final.

Renunţarea la unele obişnuinţe rele se poate face şi printr-o metodă mai blândă dar cu mult

mai hotărâtă -imaginaţia. Imaginaţia

se agaţă direct de scopul vizat, nu lucrează prin intermediar.

Con t inutul informa t ional al imagina t iei

Imaginația este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă și

transformatoare a datelor experienței, a cunoștințelor, informațiilor stocate la nivelul

memoriei sau a situațiilor și evenimentelor trăite în prezent.

Imaginația își extrage conținuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei,

cunoștințe sunt supuse unui proces de combinatorică imaginativă în vederea elaborării de

noi imagini, idei, concepții. De asemenea, imaginația își extrage conținuturile și din zonele

profunde ale inconștientului, supunându-le în timpul visului la combinări și transformări

dintre cele mai variate.

În concluzie, imaginația exploatează datele trecutului și experiența prezentă și realizează o

reflectare constructivă și anticipativă.

Func t iile imagina t iei

Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoașterii,

explorând zone noi și căutând soluții noi la problemele existente. Dacă gândirea adâncește

sfera cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă astfel gândirii noi teritorii.

16

Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul imaginației în

sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativității. Imaginația conferă

conștiinței dimensiunea explorativă și creatoare.

Produsul imagina t iei

Finalitatea subiectiv comportamentală a imaginației este proiectul, o imagine nouă, o nouă

idee, un nou aranjament, o nouă configurație. Fiecare dintre formele imaginației se

finalizează în plan subiectiv într-o manieră proprie.

Astfel, visul din timpul somnului este trăit ca o derulare haotică de imagini, emoții, pulsiuni,

dorințe. Reveria este trăită ca o derulare de imagini animate de proiecte, ipoteze și aspirații.

Imaginația reproductivă este trăită ca o desfășurare de imagini despre realități și situații pe

care le-am perceput. Imaginația creatoare este trăită ca proiect, ca model, cu un anumit

coeficient de originalitate. Visul de perspectivă este trăit ca un proiect mintal al drumului

propriu sau al drumului propriu al unui proiect de la imaginare la realizare.

Imaginat ia si celelate procese psihice

IMAGINATIA este in continua interactiune cu celelate procese psihice:

MEMORIA este cea care ofera imaginatiei material pentru combinatii – reprezentari,

idei,trairi afective, etc. – si totodata conserva produsele sale finale.

GANDIREA ofera cunoasterea si intelegerea realitatii si totodata ghideaza intr-o oarecare

masura transformarile imaginative; IMAGINATIA participa la elaborarea ipotezelor si

gasirea unor strategii pentru rezolvarea problemelor prin explorarea necunoscutului, a

posibilului, a viitorului; imaginatia faciliteaza invatarea prin intelegerea si integrarea

superioara a noilor cunostinte.

LIMBAJUL este fundamental necesar imaginatiei, cuvintele – ca si instrumente ale operarii

mintale – permit evocarea selectiva a ideilor si reprezentarilor, punerea lor in cele mai

variate relatii pe care IMAGINATIA le poate plasmui.

AFECTIVITATEA are o interactiune speciala cu IMAGINATIA: tensiunea emotionala pe care

omul o traieste la un moment dat stimuleaza evocarea elementelor experientei anterioare si

17

apoi combinarea variata si neasteptata a acestora; momentele de maxime trairi afective

(pozitive sau negative) sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative;

MOTIVATIA are un rol deosebit in dinamica IMAGINATIEI, dorintele puternice si aspiratiile

fiecaruia determinand producerea de proiectii imaginative individuale.

PERSONALITATEA intreaga este definita si legata de IMAGINATIE, deoarece experientele

de viata, dinamica temperamentala, orientarile dominante si configuratia caracteriala

ghideaza combinarile imaginative si le finalizeaza in produse specifice pentru fiecare.

Formele imaginatiei

Dupa criteriul originalitatii produsului imaginat se disting:

Imaginatia reproductiva: realizarea unor imagini noi pentru subiect pe baza

informatiilor verbale primite, sau a unor scheme; foarte utilizata la scoala in procesul

invatarii, permite reconstituirea realitatii trecute sau prezente care

nu poate fi cunoscuta direct. Este diferita de memorie, deoarece amintirile se bazeaza pe

fapte reale, rezultate intr-un proces perceptiv; imaginatia se desprinde de concret,

rearanjeaza datele despre real, se proiecteaza in viitor.

Imaginatia creatoare: aceea care aduce noul, originalul, contribuind la progresul tuturor

domeniilor de activitate umana. Considerata de catre unii sinonima cu fantezia, aceasta

imaginatie are ca rezultat operele moderne si clasice, eseurile, desenele, creatia culturale; si

in viata cotidiana fiecare dintre noi o utilizam, ea este implicata in toate activitatile omului; la

baza asocierii imaginilor stau raporturile emotionale de preferinta sau de repulsie.

Ex: situatia in care un roman este pe de o parte creat si pe de alta parte citit: scriitorul

foloseste imaginatia creatoare, iar cititorii folosesc imaginatia reproductiva cand il citesc,

fiecare reproducandu-si ce a produs scriitorul functie de personalitatea si cunostintele sale…

Asa se explica de ce 2 filme facute de 2 regizori dupa aceeasi carte nu sunt deloc identice.

Dupa criteriul implicarii vointei in actul imaginativ rezulta:

Imaginatie voluntara: imaginatia reproductiva si creatoare

Imaginatie involuntara: visul din timpul somnului si reveria.

Visul din timpul somnului este o forma de imaginatie inconstienta si involuntara ce

consta intr-o succesiune de imagini derulate scenic, uneori haotic si avand caracter simbolic.

Sigmund Freud, intemeitorul psihanalizei acorda

o mare importanta viselor, considerandu-le modul cel mai sigur de cunoastere a

inconstientului si instituind ideea ca visele sunt rezultat al dorintelor noastre ascunse, sau

neindeplinite. Cercetarile moderne demonstreaza ca visul este un fenomen natural, normal,

18

chiar necesar, care apare intr-o anumita perioada a somnului – somnul paradoxal – cand se

mai pastreaza legaturi dintre stimulii din mediu si creier; de aceea visele despre un organ

aflat in suferinta, sau cele legate de evenimente stresante si importante din prezent.

Reveria (visul diurn, cu ochii deschisi): are loc in starea de veghe si consta in derularea

libera a unor imagini atunci cand persoana se afla in stare de relaxare; are ca suport dorinte,

sperante, nazuinte si este putin, sau deloc

cenzurat rational, priveste frecvent relatiile interumane si este orientat afectiv si

motivational; apare cu precadere la adolescenti si tineri si are efect de relaxare.

Imaginatia elevului mic

Imaginatia unui copil este de cele mai multe ori spontana. Interferand cu viata intelectuala

si emotionala ea combina si recombina experientele acumulate creand experiente noi.

Calitatea creatiei este influentata direct de calitatea prelucrarii informatiei.

Actiunile de creatie organizate (desen - in diferite tehnici, colaj – cu materiale variate,

muzica, jocurile de constructie) reprezinta un bun teren de exprimare a imaginatiei si

stimuleaza fantezia.

Imaginatia reproductiva este solicitata permanent in procesul intelegerii si al invatarii, mai

ales in trecerea de la particular la general. Ea ajuta ca schemele, tabelele si simbolurile sa nu

ramana fara semnificatie.

Imaginatia creatoare implica scolarul efectiv. Produsele fanteziei sale il incanta chiar daca

sunt doar partial reusite. Jocul incita imaginatia creatoare. Copilul isi improvizeaza o caruta

dintr-un scaun rasturnat, o undita dintr-un bat, o poseta dintr-o cutie, face un tort sau un

castel de nisip etc.

Imaginatia influenteaza personalitatea. Uneori capacitatea de creatie este foarte activa in

timp ce gustul estetic este inca neformat sau capacitatea de executie este inca limitata.

Spontaneitatea si originalitatea imaginatiei sunt ingradite mai mult in perioada scolara decat

in cea prescolara. Scoala impune rigori, limite, reguli, cere rationamente, justificari, gandire

logica.

Activitatea creatoare intretinuta de aptitudini reprezinta creativitatea specifica. Pe langa

aceasta exista si o creativitate nespecifica care antrneaza imaginatia in actiuni inedite.

Imaginatia creatoare este mai putin controlata critic decat cea reproductiva, de aceea

reprezinta de multe ori o aventura spirituala.

Este indicat ca imaginatia sa nu fie opresata in mod brutal. Uneori copilul da impresia ca-si

construieste o alta lume. Retezarea brusca poate inhiba imaginatia, poate degenera in

frustrari si neadaptari. Acceptarea fara limite poate duce la pierderea contactului cu

realitatea . De aceea ca in orice domeniu trebuie echilibrui, rabdare si tact.

19

Imaginatia este un dar psihic si trebuie sa sprijine eficient procesul de invatare si intreaga

dezvoltare a personalitatii copilului.

Preadolescenta(10/11-14/15ANI)

Desi aceasta etapa de varsta nu este recunoscuta pe plan mondial ca perioada distinct a

dezvoltarii umane (literature de specialitate vestica contopind preadolescenta, alaturi de mica

scolaritate, in copilaria mijlocie), preadolescenta si momentele sale marcante ale maturizarii

constituie o etapa de varsa semnificativa, ce face legatura intre copilarie si adolescent.

Daca in perioada scolara mica, tutela familiar si scolara sunt eccentuate, in pubertate se

mondifica treptat, ca urmare a mai marii autonomii si responsabilitati crescute a copilului.

Domonanta, in aceasta perioada, este maturizarea biologica si intensa dezvoltare a

personalitatii.

Odata cu intrarea in perioada pubertatii, activitatea intelectuala complexa se realizeaza

sub semnul dezvoltarii structurii logico-formale si a extinderii volumului de concept utilizate.

Fetele nu depasesc dezvoltarea intelectuala a baietilor su sunt mai ingaduitoare fata de unele

nerealizari ale colegilor sau ale adultilor. Ele se remarca, adeseori, la acele materii ce implica

exprimari verbale mai complexe, pe cand baietii sunt mai buni la stiintele exacte si tehnice.

In procesul restructurarii activitatii intelectuale se remarca cresterea atentiei puberilor

fata de comunicare, de actualizarea cunostintelor. In relatie cu gandirea, se dezvolta limbajul

atat sub raport cantitativ, cat si sub cel calitativ. Vocabularul inregistreaza o imbogatire

substantial, iar posibilitatile puberului de a-l utiliza cresc evident.Debitul verbal creste la 60-

120 de cuvinte pe minut fata de cele 60-90 cat erau la scolarul mic. Dar importanta este

capacitatea de a folisi asociatii cu semnificatii multiple si cu desfasurarea ampla a ideilor.

Activitatea intelectuala este preocupata de puber ca avand o importanta deosebita pentru

maturitate. In acest context, creste aspiratia spre originalitate si creativitate, pentru

depasirea conditiei de mediocritate si anonimat. Consolidarea mecanismelor psihice, nivelul

de cunostinte si experienta personala creeaza conditiile pentru manifestarea deplina a

imaginatiei la un randament crescut. Tanarul incepe sa doreasca sa fie intelligent, sclipitor,

spontan sis a obtina realizari care sa-l plaseze in central grupului. Pentru aceasta, el se

serveste de memorare si invatare care se restructureaza continuu. Puberul constientizeaza ca

prin intiparire si reproducere realizeaza comunicarea, ca prin acestea isi pune in evident

capacitatile psihice complexe. La elevi buni, actualizarea poarta amprenta prezentarii

axplicite si originale a continutului lectiilor. Volumul cunostintelor este mare si datorita

faptului ca puberul poate memora relative si ceea ce nu intelege sau intelege mai putin.

20

Trecerea de la invatamant primar la cel e tip gimnazial coincide cu o modificare a tipului

principal de activitate, aceasta fiind invatarea, care face apel la imaginatia reproductive.

Puberul trebiue sa vada cu ochii mintii relatiile dintre datele inei problem de fizica sau

geometrice, pentru a le putea reprezenta graphic, el trebuie sa foloseasca aceasta forma de

imaginative pentru a intelege mai bine fenomene pe care nu le-a cunoscut, pentru a intelege

notiunile de geografie sau cele de istorie.(Piscoi si Schiopu, 1982)

O caracteristica a preadolescentei si adolescentei este dezvoltarea mare a fortei de creatie, a

capacitatilor ideative si a capacitatilor creatoare practice. In afara de imaginatia reproductiva

care ajuta in insusirea sistemului de cunostinte transmise in procesul instructiv, se dezvolta tot

mai sensibil imaginatia creatoare, a carei material ce o alimenteaza preadolescenta si

adolescenta il gaseste in realitatea in care traieste, trecutul istoric, diverse amintiri in legatura cu

propria persoana, anumite actiuni umane, atitudini, defecte, perspectivele profesiei, sentimentul

de dragoste care incepe sa se manifeste. Prin creatiile lor, preadolescentii si adolescentiii isi

exprima propriile judecati si atitudini in legatura cu problemele ce-i framanta pe ei, sau

colectivul in care traiesc si contemporaneitatea. In repertoriul creatiti artistice se exprima

exuberanta, bucuria, dragostea de viata, sentimentul de iubire.

O forma speciala a imaginatiei, strans legata de varsta adolescentei, este visarea - proiectarea

mentala a personalitatii in situatii viitoare. Visarea este un proces strans legat de realitate,

raportandu-se la dorintele lui legate de planurile de viitor, de profesie, de pozitie sociala.

Dorintele de viitor sunt strans legate de interesele, aptitudinile, si sistemul de cunostinte ale

adolescentului.

21

Bibliografie

1. Mihaela Roco-(2001),”Creativitatea si Inteligenta emotionala” Iasi,Ed. Polirom

2. Brigitte Bonillerce, Emmanuela Carre, (2002),” Cum sa ne dezvoltam creativitatea”,

Iasi, Editura Polirom.

3. Ion Moraru, (1977), “Psihologia Creativitatii”, vol I, Bucuresti, Editura Victor.

4. Elena Rafaila, (2002),” Educarea creativitatii la varsta prescolara”, Bucuresti,

Editura Aramis.

5. http://www.consilierepsihologica.net/?p=397

6. http://www.scritube.com/sociologie/resurse-umane/Diferenta-dintre-maturizarea-

f11493123.php

7. Florinda Golu (2010), “Psihologia dezvoltarii umane”, Bucuresti, Ed. Universitara

8. Emil Verza (2000), “Psihologia varstelor”, Bucuresti, Ed. Pro Humanitate

9. http://www.referatmd.com/psihologie/imaginatia-creatoare

10.http://forum.drumulinvingatorilor.ro/index.php?topic=614.0

11.http://www.problemele-copilului-meu.ro/copilscolar/index.php?

action=material&id=28&activitate_psihica&titlu=Imaginatia%20elevului%20mic.

12.Margareta Dinca(2001),” Teste de creativitate”, Bucuresti, Ed. Pideia

13.Mihaela Roco (1985), “Stimularea creativitatii tehnico stiintifice”, Bucuresti, Ed.

Stiintifica si enciclopedica

14.Ana Stoica Constantin(2004), “Creativitatea pentru studenti si profesori”, Iasi, Ed.

Institutul European

22