91.qxd 08.07.2004 10:26 Page 1 - Revista Memoria · 2018. 3. 23. · foarte mult astãzi, acum, dar ºi în istoriografia românã, în dezbaterea publicã româneascã despre memorie

Editatã de FUNDAÞIA CULTURALÃ MEMORIAsub egida Uniunii Scriitorilor din România

Fondator BANU RÃDULESCU

NNNNrrrr.... 99991111 ////99992222 ((22--33 //22001155))

NUMÃR REALIZAT ÎN COLABORARE CU INSTITUTUL DEINVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI ªI MEMORIA

EXILULUI ROMÂNESC (IICCMER)

91.qxd 08.07.2004 10:26 Page 1

Radu PredaCui îi este fricã de condamnarea comunismului?, p. 5

DUPÃ 25 DE ANI. CUM PRIVIM AZI TRECUTUL?

Florin MüllerDespre comunisme în România, p. 9

Sergiu MusteaþãAnii ‘89 ºi ‘90 la Chiºinãu, p. 19

Lavinia BeteaFenomenul “disonanþei cognitive”, p. 27

Alina PavelescuArhivele comunismului, p. 33

ARHEOLOGIA CRIMEI

Gheorghe PetrovCercetãrile de la Periprava, p. 41

MEMORIA 25

Petre ÞuþeaGânduri, p. 57

Banu RãdulescuPreambul la “dosarul Piteºti”, p. 67

Bucur StãnescuZurgãlãii Aiudului, p. 81

Ion JovinMãrturia mea, medicul lui Iuliu Maniu, p. 85

Alex. TodeaMoartea lui George Brãtianu, p. 99

Monica LovinescuO mãrturisire, p. 109

Monica SãvianuMamie, p. 112

Adrian MarinoAutobiografie: anii de închisoare, p. 127

22

Acest numãr, realizat ºipublicat în colaborare cuInstitutul de Investigare a Crimelor Comunismuluiºi Memoria ExiluluiRomânesc (IICCMER), îºi propune sãaducã în atenþia publiculuilucrãrile mesei rotunde“Dupã 25 de ani, Cumprivim azi trecutul?”organizatã de IICCMER îndecembrie 2014, dar ºirubricile tradiþionale alerevistei noastre.Continuãm publicarearapoartelor de sãpãturi,rubricã iniþiatã odatã cunumãrul 89, prezentate înrevista noastrã sub titlul,“Arheologia crimei”, cudeshumãrile de laPeriprava.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului ºi

MemoriaExiluluiRomânesceste o structurãguvernamen-talã înfiinþatã

în 2005. Rolul sãu rezidã îngestionarea ºi analizareadin punct de vedere ºtiinþifica perioadei totalitare ºi aconsecinþelor sale. În al doilea rând, IICCMER

91.qxd 08.07.2004 10:26 Page 2

33

Ilustrãm numãrul curent al revistei ºi coperþile cu lucrãri ale elevilor care auparticipat la concursul naþion-al de eseuri ºi artã graficã,“Fãrã confirmare de primire”,secþiunea “artã graficã”, orga-nizat de IICCMER cu sprijinulMinisterului Educaþiei ºi Cercetãrii ªtiinþifice ºi aFundaþiei Konrad Adenauer.

sprijinã crearea ºi imple-mentarea unor instrumenteeducaþionale cu finalitatememorialã.Nu în ultimul rând, IICCMERare rolul de a aduna, arhiva ºia publica documente referi-toare la memoria exiluluiromânesc.Mai multe despre IICCMER: www.iiccr.ro

Coperta I: Kristea Timea, Liceultehnologic Corbu, jud. Harghita

Coperta IV: Vasiliu AndreeaGeanina, Liceul tehnologicFierbinþi-Târg, jud. Ialomiþa

EVOCÃRI

Alexandru ZubPãrintele Gheorghe Calciu, p. 135

Vasile TomoioagãInterviu cu Mãriuca Vulcãnescu, p. 139

DOCUMENTE

Viaþa lui Pantelimon Chirilã în documente, p. 147

ISTORIA ªI MEMORIA DEPORTÃRILOR

Claudia-Florentina DobreDeportarea: scurtã incursiune istoricã, p. 157

Dora DumitriuDeportatã în Siberia, p. 163

Lãcrãmioara StoenescuUn planton, p. 183

VARIA

Florentin BreazuÎnceputul colectivizãrii în judeþul Vlaºca, p. 189

Sorin Popescu, Tudor PrelipceanuMihail Mãgureanu, o victimã a represiunii, p. 199

Ion DumitruOmagiu lui Hans Bergel la 90 de ani, p. 205

GEOGRAFIA DETENÞIEIp. 214

Nicolae ConstantinescuScrisoare deschisã, p. 217

Victor GaidamutO carte pentru o suferinþã, p. 221

MEMORIA ÎN PREZENTp. 225

UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT„Catalogul” celor uciºi de autoritãþile comuniste,

Litera G, p. 233

91.qxd 08.07.2004 10:26 Page 3

Greaca Laura, Liceul de arte “Victor Giuleanu”, Râmnicu Vâlcea

91.qxd 08.07.2004 10:27 Page 4

55

RADU PREDA

Cui îi este fricã de condamnarea comunismului?

Reacþiile la legea zisã „antilegionarã” (217/2015)aduc în prim planul scenei noastre publice personaje,grupãri ºi curente dintre cele mai diverse. În ceea cemã priveºte, am constatat, cu uimire, cât de agresivã,chiar totalitarã, poate fi poziþia unora.

Înainte de toate, nu s-a dorit o dezbatere realã niciîn perioada de gestaþie a legii, dar nici dupã aceea.Este foarte grav. Mãcar ºi pentru simplul fapt cã suntemaici în faþa celor mai controversate capitole de istorierecentã româneascã. Acestea reclamã discernãmânt ºionestitate, iar nu dirijismul de care am avut deja parteîn comunism. În lipsa voinþei de dialog, publicul s-aradicalizat, dând cumva satisfacþie celor care au mizatpe aceastã reacþie de altfel previzibilã. Iatã de ce nu mãferesc sã spun cã am fost ºi mai suntem confruntaþi cuo provocare ºi cu un test de maturitate deopotrivã.Acestei provocãri, lipsitã de orice subtilitate, unii i-aurãspuns visceral, încrâncenat, folosind cuvinte dure,ponegrind ºi înjurând pe cei de altã pãrere. Este cazulmediilor care se declarã neolegionare, patrioþilor detoate extracþiile, frustraþilor, dacopaþilor ºi con-spiraþioniºtilor. Pe scurt, cum se vede în majoritateasubsolurilor textelor de pe internet, a fost suficientã oloviturã de baston ca o faunã întreagã sã se punã înmiºcare, sã se manifeste. Alþii încearcã sã anexezepolitic variile nemulþumiri ºi sã le capitalizeze, cum estecazul Partidului România Unitã. De cealaltã parte,intransigenþa ideologicã a luat forme nu mai puþin scan-daloase. Concret, am observat nemijlocit cum poþi fiameninþat, hãrþuit, ºantajat ºi calomniat pentru vina de

91.qxd 08.07.2004 10:27 Page 5

a fi încercat menþinerea echilibrului. Preopinenþii nicimãcar nu au cãutat discuþia directã ºi nici nu s-au aple-cat asupra argumentelor. În cel mai stalinist mod, dog-matismul a prevalat, ura de clasã fiind aici întregitã decontestarea dreptului fundamental la opinie.Fenomenul indicã un grad de intoleranþã din care sepot hrãni populiºtii de azi, dar ºi cei de mâine. Pe scurt,ne jucãm cu focul. Toate acestea la un loc îmi reconfir-mã necesitatea depolitizãrii abordãrii istoriografice. Înplus, am ajuns sã îmi pun iarãºi întrebarea: cui îi este,într-adevãr, fricã de condamnarea comunismului?De unde aceastã obstinaþie de a vedea doar o parte aistoriei? De unde cinismul de a umili pe supravieþuitoriiunui teribil experiment social? Cui serveºte, în cele dinurmã, obscenitatea memorialã prin care am ajuns sãne batem între noi cu numãrul victimelor ºi sã ierarhizãmun rãu care ne-a lovit pe toþi în egalã mãsurã?

Preluare de pe blogul Adevãrul, 2 septembrie 2015adresa: http://adevarul.ro/cultura/istorie/obscenitatea-

memoriala-1_55e6d90af5eaafab2c2c5053/index.html#

66

91.qxd 08.07.2004 10:27 Page 6

În data de 15 decembrie 2014, Institutul deInvestigare a Crimelor Comunismului ºi MemoriaExilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cuFundaþia Konrad Adenauer, a organizat dezbaterea cutema Dupã 25 de ani. Cum privim azi trecutul?

Despre ce putem învãþa din comunism ºi despredreptul nostru la memorie au vorbit cunoscãtori aitrecutului recent, luptãtori anticomuniºti ºi cercetãtori aifenomenului: Radu Preda (Preºedinte executivIICCMER), Radu Filipescu (dizident), Octav Bjoza(Preºedintele Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici dinRomânia), Ioana Raluca Voicu-Arnãuþoiu(Universitatea Naþionalã de Muzicã din Bucureºti),Virgiliu Þârãu (Vicepreºedinte al Consiliului Naþionalpentru Studierea Arhivelor Securitãþii), AlinaPavelescu (Arhivele Naþionale ale României), FlorinMüller (Facultatea de Istorie a Universitãþii Bucureºti),Sergiu Musteaþã (Universitatea Pedagogicã de Stat„Ion Creangã” din Republica Moldova) ºi LaviniaBetea (Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad).

În paginile care urmeazã publicãm patru dintreprelegerile susþinute de invitaþi, respectiv: Florin Müller,Sergiu Musteaþã, Lavinia Betea ºi Alina Pavelescu.Titlurile articolelor aparþin redacþiei.

77

Dupã 25 de ani. Cum privim azi trecutul?

91.qxd 08.07.2004 10:27 Page 7

88

Bulancea Elena, Colegiul naþional “B. P. Hasdeu”, Buzãu

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 8

Text explicativ privind participarea la masa rotundã, “Dupã 25 de ani”

Dezbaterea asupra contemporaneitãþii, cu atât mai mult asupra unui regim ideocraticcare a durat, în România, 45 de ani, este o temã permanent actualã. Am rãspuns cuentuziasm, de aceea, propunerii conducerii Institutului de Investigare a CrimelorComunismului ºi Memoria Exilului Românesc de a participa, în decembrie 2014, la odezbatere despre sedimentarea în memorie a acestui fenomen istoric. Dezbatereapublicã, organizatã impecabil de IICCMER, mi-a reconfirmat anumite puncte devedere. Nu poate exista “obiectivitate” absolutã în analiza procesului istoric. Am prefer-at, mai curând, sã mã pãstrez în ceea ce denumesc “autenticitatea cognitivã”, cainstrument epistemic.

Obiectivitatea este un mit, deosebit de impozant, al gândirii de tip modern. Nu suntdeloc un postmodern. Mai curând mã revendic de la lecturi ºi autori clasici precumAlain Besançon, Emilio Gentile, Anthony James Gregor, François Furet, Ernst Nolte,pentru a nu-i cita decât pe cei mai apropiaþi domeniului meu de specialitate (fascismulºi comunismul, ca tipuri de regimuri ºi miºcãri ideocratice, totalitare).

Am cãutat sã merg pe un drum mai puþin bãtãtorit al analizei comunismului. Pelinia unor studii, pe care le-am inclus în volumul meu Societate-ideologie-dictaturi(2014), am reflectat asupra comunismului ca mecanism al integrãrii sociale, alconformismului, al nivelãrii. Am insistat asupra valenþelor conceptului “dictaturiidezvoltãrii” ºi a similitudinilor dintre fascism ºi comunism, deºi drumul comunismuluispre fascism era doar prefigurat în anii 80. ªi pentru motivul cã fascismul este, în modautentic, antisistem, cã nu poate exista un fascism de stat, pornit de la nivelul uneiconduceri totalitare spre societate. Drumul poate fi strãbãtut numai “de jos în sus”. Aminsistat asupra adeziunilor colective, ca traseu social al integrãrii în sistemul comunist,conceput ca “societate de status”. “Noua clasã” a lui Milovan Djilas, ideologul critic alcomunismului iugoslav, a gândit lucrurile în parametri asemãnãtori. Mã distanþez însãde orice “relativizare” a comunismului ca regim criminal.

Miza mea intelectualã nu era însã sã repet lucruri cunoscute, sau aflate în derulare,în proiecte de cercetare ale istoriografiei române, inclusiv în cadrul IICCMER. Nu suntsolidar nici cu tipul de analizã al autorilor volumului “Iluzia anticomunismului”. Nu mãintereseazã nici profesiunile de credinþã liberale, pe linie sau mai conservatoare, dupã

99

FLORIN MÜLLER

“Despre comunisme în România”

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 9

Radu Preda: Timpul ne grãbeºte, nu are rãbdare cunoi, de aceea mã grãbesc la rândul meu sã îi daucuvântul dlui profesor Florin Müller de la Facultatea deIstorie a Universitãþii din Bucureºti.

Florin Müller: Vã mulþumesc foarte mult pentruinvitaþie, domnule Director. Stimat auditoriu, s-a discutatfoarte mult astãzi, acum, dar ºi în istoriografia românã,în dezbaterea publicã româneascã despre memorie. S-a discutat foarte mult, la singular de cele mai multe ori,despre comunism. Eu aº propune o lecturã oarecuminversã ºi anume sã vorbim ºi despre comunisme înRomânia. Dupã cum nu a existat numai un singur modelparadigmatic genetic de fascism, tot aºa nu a existat unsingur comunism. Comunismul este extrem defragmentat nu numai temporal, ci ºi psihologic. Pentru aînþelege istoria comunismului trebuie sã intrãm însubstanþa sa spiritualã, în substanþa sa psihologicã.Interesul meu acum nu este de a-mi transfera discursulîn termeni justiþiari. Cred cã analiza comunismuluiînseamnã mai mult o reflecþie, de multe ori interioarã, defoarte multe ori puþin academicã, de cele mai multe oriprofund personalã.

Ce secvenþe memorãm din comunismele dinRomânia? Pentru cã între 1944 ºi 1989, pânã îndecembrie 1989, nu a existat un singur comunismromânesc, ci au existat variate, diverse comunismeasimilate, de cãtre români, în maniere foarte diferite dinpunct de vedere temporal, politic ºi psihologic. Am sãcaut sã vãd de ce aceste comunisme au fost asimilate,empatizate, introduse în biografia personalã într-o

caz. Sunt doar convins cã o perspectivã cât mai imunã ideologic este calea cea maisigurã cãtre “autenticitatea cognitivã”. Prezentarea unui punct de vedere în faþa unuipublic a cãrui forma mentis s-a dovedit a fi anticomunismul specific rãzboiului rece (alanilor ‘90) nu se poate compara cu un studiu publicat într-o revistã academicã. Amcãutat sã finisez textul prezentãrii, rãmânând fidel ideilor mele din decembrie 2014. Numã intereseazã “condamnarea comunismului”, ci, aºa cum scriam într-un studiu maivechi, “analiza” lui. Punând la temeiul acesteia sinceritatea, corectitudinea ºi expertizaobþinutã în peste 20 de ani de cercetare ºi predare universitarã. Mulþumesc conduceriiIICCMER, directorului acestuia, dl. Radu Preda, cã mi-a oferit acest prilej.

1100

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 10

1111

manierã pozitivã? De ce comunismele au devenitparadigme existenþiale pozitive pentru foarte mulþidintre români? De ce comunismul este valorizat, sãspunem, din punct de vedere ideatic, teoretic, destul demult în Occident, mai ales într-un Occident de facturãpost-marxistã? De ce comunismul este devalorizat,transferat, în Europa de Est, într-un cod lingvistic aljustiþiei specific sãlilor de tribunal, birourilorprocuraturii?

Am sã merg pe aceastã paradigmã care favorizeazãîntr-o manierã totuºi parþialã, desigur, comunismele dinRomânia. În primul rând, îmi veþi permite sã discutdespre comunism, despre istoricizarea comunismului.Am vorbit despre istoricizarea comunismului în sensulcã existã secvenþe foarte variate ale acestuia, rupte nunumai de momentul 1964-1965, segmentate desfârºitul anilor ‘60 - începutul anilor ‘70, ci fragmentatepermanent în biografia personalã a fiecãrui individ, afiecãrui membru din societatea româneascã, tot maifragilã, mai nivelatã, mai indistinctã. Pentru cã sistemulcomunist nu este un simplu regim. Sistemul comunisteste, în esenþã, biografia fiecãrui om care a trãit atunci,ºi care reflecteazã, inclusiv astãzi, asupracomunismelor, a istoriilor plurale, a vieþilor plurale alesistemului comunist din România. Comunismul nu esteun pur subiect academic. Comunismul, ºi toateipostazierile în biografii personale, reprezintã o mizãesenþialã a biografiilor personale, inclusiv ale istoricilor.ªi pentru a particulariza puþin aceastã mizã biograficã,îmi reamintesc ºi am sã vã transmit acest fragmentextrem de restrâns de memorie ºi Dumneavoastrã.

În octombrie-noiembrie 1989 s-a dat o directivã desus pentru înscrierea studenþilor în Partidul Comunist.S-a rãspândit zvonul cã Partidul începe sã-ºi deschidãrândurile în faþa intelectualitãþii. ªi din cei 50 de colegiai mei, dintre care unii erau deja membri de partid, 50%au fãcut cerere de intrare în Partidul Comunist.Totodatã þin minte cã, venind de la sediul redacþiei undemai publicam când ºi când, am vãzut un steag uriaº alPartidului Comunist pe o clãdire publicã, steag care

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 11

1122

parcã îmi spunea: „tu eºti absolut insignifiant, acestregim va exista pentru totdeauna. Eu, cu puterea mea,te voi strivi pe tine întotdeauna”. Dar în acelaºi timp amavut practic ºi un sentiment de comuniune cu aceaforþã. Din forþa steagului Partidului Comunist am simþitcã se transmite practic ºi în biografia mea un segment,o fãrâmã din acea forþã. Prin urmare, aº insista foartemult pe necesitatea istoricizãrii comunismului, petransferul puterii, a forþei regimului de atunci într-obiografie personalã. Sunt mai puþin relevante, înredimensionarea memoriei, segmentele cronologice,stabilite pur academic, pe criterii epistemice specificeistoriei, filosofiei sau ºtiinþelor politice.

În al doilea rând, aº vorbi despre comunism cadictaturã a dezvoltãrii1 ºi a modernizãrii. Comunismul afost interpretat în România într-o cheie absolutdefectuoasã, de marginalizare, de condamnare. Pentrufoarte mulþi, comunismul, mai ales acel comunism sauacele comunisme biografice ale anilor ’70-’80,însemnau, în realitate, efortul colectiv al Partidului-Stat,al conducãtorului ºi, prin conducãtor, al celor careexecutau ordinele acestuia, pentru ieºirea Românieidin subdezvoltare. Efortul strident, propaganda extremde intensivã, foarte asemãnãtoare cu tot ceea ce seîntâmpla în Italia fascistã a anilor ’30, semnificausemnalul ieºirii din subdezvoltare. Acest “ritm nou” eraasimilat, de foarte multe ori pozitiv, de cãtre “gulerelealbe”, de cãtre ingineri, de cãtre clasa managerialã,mult mai puþin afectatã de ideologia ºi de memoriacomunismului de tip stalinist din anii ’50. Forþaindustrialã a României începea sã devinã vizibilã, chiardacã ea era relativ, aparent discontinuã, irelevantã lanivel mondial. Pentru acea clasã managerialã careurca, se ridica în anii de început, în primul deceniu alregimului Nicolae Ceauºescu, industrializarea era oforþã care transmitea ideea obsesivã cã regimulcomunist, dictatura lui Nicolae Ceauºescu, era, de fapt,o dictaturã a dezvoltãrii, o ieºire din înapoiereaspecificã a anilor ’30. România interbelicã, într-adevãr,comparând-o cu nivelul statelor din Europa occidentalã

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 12

1133

sau chiar centralã (Cehoslovacia), în unele sectoarechiar ºi cu România anilor ’70, era o þarã înapoiatã. ªila nivelul psihologiei individuale se transmitea aceastãidee-forþã obsesivã, presantã a comunismului:România iese din subdezvoltare, vom fi o þarãputernicã prin dictatura dezvoltãrii. Nu exista o altã calepentru o þarã aflatã la periferia sistemului monopolist-capitalist de a ieºi din marginalitate. Singurele ei cãi deieºire din marginalitate erau industrializarea ºiurbanizarea forþatã, acceleratã, intenþia clarã,imperativã de a construi o clasã managerialã, cuvenituri mai bune, pentru construcþia unei Românii noi.Erau exact teoriile anilor ’30, ideile care rezonau înfoarte mare mãsurã cu ideologiile neoliberale ºi, defoarte multe ori, cu cele ale extremei drepte.

În acelaºi timp, comunismul a fost o societate de“status”, în care predictibilitatea socialã era foartemare. ªtiai foarte bine cum se va desfãºura, care esteevoluþia sau involuþia propriei tale cariere, a biografieiindividuale. Partidul a înþeles acest mecanism social, aînþeles faptul cã, în esenþã, sunt douã sisteme, douãpârghii prin care se poate atinge conformismul social, ºianume pârghia respectãrii principiului autoritãþii, alprincipiului supunerii ºi, în acelaºi timp, exercitareaprincipiului autoritãþii asupra celorlalþi. Era exact ceeace Erich Fromm discutã în Frica de libertate atuncicând analizeazã, comparativ desigur, mecanismelepsihologice din Reformã ºi cele din naþional-socialism.Sã nu uitãm, Partidul Comunist a înþeles logicasocietãþii de status ºi prin faptul cã nu a mai pus înaplicare – Nicolae Ceauºescu a avut ºi el aceastãintuiþie – politicile de tip stalinist, de reorganizarepermanentã prin forþã ºi teroare a aparatului de Partidºi al Securitãþii.

În afarã de perioada foarte scurtã de la începutulstalinismului dintre ‘48-’50, Partidul Comunist nu va maitrece vreodatã printr-o epurare specificã mecanismelorpunitive ale stalinismului. Existenþa politicã, tipul deactivitate politicã din comunism, aºa birocratizat, formalcum era el, era extrem de predictibil, de uºor de

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 13

1144

anticipat. Predictibilitatea sistemului asigura într-omãsurã foarte mare autoritatea, principiul autoritãþii ºi,în acelaºi timp, principiul lipsei de concurenþã. Suntdouã izvoare esenþiale, psihologice ºi politice, alestabilitãþii regimului comunist pe o duratã foarte lungãde timp. Activiºtii simpli de partid, care nu aveau niciunfel de cunoaºtere sofisticatã asupra luptelor interne dinstalinism, nu puteau decât sã se declare entuziaºti deacest stil al politicii lui Nicolae Ceauºescu.

În acelaºi timp, legat mai mult de perioada deînceput a regimului, este faptul cã sistemul comunist aînþeles sã se reprezinte pe sine – ºi a câºtigat aceastãluptã – drept forþa care deþine legitim monopolul asupraantifascismului. Monopolul asupra antifascismului nueste o mizã indiferentã a ideologiei comuniste. Este omizã foarte importantã, luatã extrem de serios înOccident la sfârºitul anilor ’40, începutul anilor ’50.Partidul Comunist a reuºit sã menþinã monopolulasupra imaginii antifascismului, sã se prezinte pe sineca unic vector de luptã împotriva fascismului la sfârºitulanilor ’40, începutul anilor ’50. Deºi de foarte multe oriacel fascism era unul fictiv, unul supradimensionatîntr-o manierã pur ideologicã, fãrã niciun fel de legãturicu realitatea. Miºcarea Legionarã îºi consumase demult efectele istorice, ipostazele istorice, încã dinianuarie 1941.

În acelaºi timp, comunismul a reprezentat ºi odistorsiune foarte agravantã a stângii. Comunismul dinRomânia n-a mai reprezentat, sã spunem, zona deconflict, forþa antisistem (cãci devenise însuºi“sistemul”) ºi de analizã specificã stângii occidentale2.Comunismul românesc a intrat într-o zonã pe care euaº numi-o, ºi aici ating un alt aspect al problemei, non-ideologicã3. Eu consider comunismul anilor ’80 (ºicomunismele psihologiilor individuale din anii ’80) dreptsituaþii, ipostaze, secvenþe politice non-ideologice4. Dece non-ideologice? Pentru cã ideologia însãºipresupune un rãzboi civil, cum a spus Ernst Nolte,presupune, implicã, impune o stare conflictualã,presupune definirea obsesivã a duºmanului. Aceste

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 14

1155

lucruri existau mai mult ca o retoricã de fundal alregimului. Dar clasa politicã, aºa cum exista ea în anii’80, n-a mai simþit pericolul conflictelor ideologice5, n-amai simþit/interiorizat pericolul tensiunilor care puteausã erodeze legitimitatea regimului Ceauºescu. Cespunea regimul Ceauºescu? Cã România are un regimsocialist, desigur, dar, în acelaºi timp, vectorul esenþialeste naþiunea românã6. În spatele acestor cuvinte numai poate exista niciun fel de conflict, existã oliniaritate, existã un consens – s-a discutat în Italia, maiales, despre “consensul imperfect”7 produs defascismul italian, între 1926 ºi 1936/37 – aproapeperfect asupra liniilor esenþiale ideologice. Eu aº numiregimul comunist al anilor ‘70-’80 mai curând un regimnon-ideologic, asigurându-se stabilitatea, pacificareasocialã, dezvoltarea prin dictaturã ºi ridicarea niveluluisocial. Sã nu uitãm cã luptele ideologice din comunism,cele mai dure, sunt în anii ’50, în anii de început airegimului, nu în anii de stabilitate, anii ’70-’80. ºiredeschiderea conflictului ideologic, mai ales prinGlasnost ºi Perestroika în Uniunea Sovieticã, dãposibilitate conturãrii lipsei de legitimitate istoricã asistemului comunist.

Aº vorbi despre comunism în acelaºi timp, saudespre comunisme, ca tip(uri) nou(i) de antropologie,ca tip(uri) speciale de definire a biologiei umane.Într-adevãr, comunismul creeazã un nou mit foarteimportant, care s-a conturat ca vector esenþial în vastesectoare ale societãþii: comunismul vãzut ca etapã atinereþii. Comunismul nu este identificat (ºi niciinteriorizãrile sale biografice) exclusiv sau prioritar curepresiunea, ci este suprapus cu acea parte, cu aceasecvenþã esenþialã a existenþei fiecãruia dintre noi, ºianume a tinereþii. Tinereþea este un (nou) mit politic, iarcomunismul îºi asumã, îºi transferã ca un monopolputerea asupra tinereþii celor din societãþile pe care lecontroleazã. În acest caz, în aceastã situaþie,comunismul propune fãþiº o nouã antropologieînþeleasã ca univers deschis. Totul devine posibilpentru acest tineret, pentru aceastã categorie foarte

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 15

1166

tânãrã, care nu mai rezoneazã neapãrat sau nu maisesizeazã aspectele negative ale regimului, ci exaltãideea de forþã ºi control asupra viitorului. Exaltareaforþelor vitale ale naþiunii reprezintã, alãturi de autarhie,naþionalism ºi dezvoltarea prin dictaturã, “religiapoliticã” a regimului.

Am sã închiei cu o scurtã analizã, asupra uneichestiuni foarte importante, de data aceasta din punctde vedere academic ºi mai puþin psihologic. Esterelevant pentru sistemul comunist, pentru regimulcomunist, impactul pe care l-a avut noul tip decomportament politic? Este relevant, din punct devedere epistemic, sã discutãm despre un “baroccomunisto-fascist”? Este fascismul duºmanul încãneînvins al regimului comunist, cãruia încearcã sã-iofere un ultim suflu istoric? Sinteza barocã dintrefascism ºi comunism reprezintã un termen capabil sãexplice distorsiunile ºi, aº spune la limitã, chiardegenerarea teoreticã, mentalã a comunismului de lasfârºitul anilor ’80? Încheind, pot spune cã eu cred cãeste foarte viabilã discuþia academicã asupracomunismului, dar sã înþelegem cã aceastã discuþieacademicã trebuie dublatã în permanenþã deasumarea autenticitãþii cu privire la comunism.Comunismul este o parte a biografiei care nu poate fiscoasã din genealogia noastrã, din cea cultural-psihologicã a României. Comunismul este, asemeneanaþional-socialismului, dupã expresia lui Ernst Nolte,“un trecut care nu vrea sã treacã”.

Note:1 A. J. Gregor, Italian Fascism and Developmental

Dictatorship, Princeton University Press, 1980, lucrareesenþialã în evaluarea fascismului ca dictaturã a dezvoltãrii;termenul poate fi aplicat ºi cazului României în anii ‘70-’80 aisecolului XX.

2 Comunismul românesc s-a îndepãrtat tot mai mult dereflexia teoreticã a stângii neo-marxiste, dezvoltate chiar ºiîn state din Europa de Est, precum Polonia. Gândireaoccidentalã postmarxistã nu a (mai) devenit un referenþial deautoritate pentru România ceauºistã, unde naþionalismul

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 16

1177

autarhic era singura ideologie inteligibilã ºi încadrabilã logicii“dictaturii-dezvoltãrii”.

3 Nu am în vedere “moartea ideologiilor”, în sensulprefigurat de Daniel Bell, ci stoparea oricãror conflicteideologice, tensiuni ideatice în sistem, pe care acesta nule-ar fi putut asimila sau anihila. Nu a existat în România nicio intelectualitate umanistã interesatã de vreun “rãzboiideologic”, singura formã de polemicã posibilã fiind aceea aprotocronismului, care a reprezentat mai curând confirmareaizolaþionismului cultural, victoria ideologiei subsecvente anaþionalismului autarhic.

4 Protocronismul nu este decât în mod aparent un rãzboiideologic clasic, cãci în cadrul luptei dintre occidentalism ºiprotocronism nu se poate dezvolta întreaga texturã ideaticãa adversarilor; argumentele de naturã culturalã suntsingurele permise în spaþiul public al confruntãrii. Chiar dacãam interpreta naþionalismul ca o ideologie asumatã voluntarde sistem/regim/Ceauºescu, nici aceºti subiecþi nu-ºidezvoltã argumentele în contextul lexical-filosofic alnaþionalismului, ci numai în contururile diamat-ului(materialismul dialectic ºi istoric, “socialismul ºtiinþific”).

5 Ele nu mai au semnificaþie decât, eventual, pentru ocategorie restrânsã a intelighenþiei umaniste, cu deosebiredin domeniile literaturii, filosofiei ºi artelor plastice; nici mãcarteoreticieni din spaþiul ºtiinþelor sociale (inclusiv istoria) nu sesimt responsabili pentru asumarea unei mize explicitideologice.

6 Nu exista/ã nici un fel de antinomie între “socialism” ºi“naþiune”, cãci, dacã socialismul este procedura de asigurarea dezvoltãrii, prin dictaturã, etatism, autarhie, naþiunea estecorpul social amorf care pune în aplicare voluntarismuldictaturii. Nu rezultã, în niciun caz, cã naþiunea nu ºi-ar fiînþeles, în mod strict individual, interesele în contextuldictaturii. Mai mult, dictatura comunistã era calea cea maisigurã ºi rapidã pentru reconstituirea statusului, prinintegrare în lumea urbanã, obþinerea stabilitãþii materiale.

7 Ferdinando Cordova, Il consenso imperfetto. Quattrocapitoli sul fascismo, Rubbettino, 2010.

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 17

Kristea Timea, Liceul tehnologic Corbu, jud. Harghita

91.qxd 08.07.2004 10:28 Page 18

1199

Radu Preda: „L-am rugat pe Sergiu Musteaþã, de laUniversitatea Pedagogicã de Stat „Ion Creangã” dinRepublica Moldova sã ne vorbeascã despre anul ’89 înMoldova, în Basarabia. Este foarte important sã ai casimplu cetãþean, dar cu atât mai mult ca istoric,comparaþia printre instrumentele de cunoaºtere. Acompara nu este ceva abuziv sau ceva ieºit din comun,sigur nu trebuie sã compari merele cu perele – elimpede, dar este foarte sugestiv ºi în istoriatotalitarismului însuºi sã foloseºti aceastã metodã. Depildã, sã vezi ce a însemnat anul ’68 în Occident, ce aînsemnat în Est, sã vezi ce a însemnat ’56 în Ungariaºi sã vezi ce au însemnat anii de dupã aceea înRomânia. Deci, comparaþia în sine este un instrumentextraordinar de cunoaºtere, care, pe lângã faptul cãeste legitim, este ºi foarte folositor. Iar, privirea pestePrut este de fiecare datã uluitoare. În cazul revoluþiilordin ’89, vom constata cã fraþii noºtri moldoveni au fostcu câteva luni mai rapizi decât noi înºine, cã revoluþiaromâneascã a început mai la Est decât Bucureºtiul.Ceea ce, sigur, anii urmãtori aveau sã o readucã pefãgaºul cunoscut deja. Dar, iatã – vã dau un exemplufoarte la îndemânã, prima firmã româneascã seînfiinþeazã la Chiºinãu, pentru ca ulterior sã fie unadintre primele 10 firme care se înfiinþeazã în România:una dintre ele, Editura Litera. Nu fac reclamã, doar casã vedeþi cã, cu câteva luni înainte, la Chiºinãu seputeau fonda firme comerciale, în timp ce la Bucureºti,nu. ªi, printre cei care au înþeles aceastã ºansã au fostºi câþiva basarabeni iuþi de picior ºi în ritm cu istoria. Îl

SERGIU MUSTEAÞÃ

Anii ‘89 ºi ‘90 la Chiºinãu

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 19

2200

rog pe Sergiu Musteaþã sã ia cuvântul.”Sergiu Musteaþã: În primul rând, mulþumesc foarte

mult pentru invitaþie. Sunt onorat sã particip la o nouãactivitate organizatã de Institutul de Investigare aCrimelor Comunismului ºi Memoria Exilului Românesc,mai ales cã este într-un cadru tematic binevenit. Laanumite perioade de timp trebuie sã facem uneleevaluãri, anumite activitãþi, care meritã sã fie apreciatedintr-o perspectivã a trecutului recent ºi, în acestcontext, lunile noiembrie, decembrie sunt foarte active,iar Institutul s-a implicat foarte mult în ceea ceînseamnã 25 de ani dupã.

Dupã caracterul evenimentelor care au marcatprofund lumea, este momentul potrivit sã trecem înrevistã cele mai extraordinare episoade ale anului1989. Anul ’89 este important din mai multeperspective: fie din perspectiva Chinei, demonstraþiastudenþilor din Piaþa centralã a Beijinului – Tiananmen,fie a evenimentelor din Polonia, când Solidaritateacâºtigã alegerile ºi formeazã un prim guverndemocratic, fie iniþiativa membrilor „Carta 77” ºiînceputurile schimbãrilor de la Praga, evenimentele dela Budapesta, prãbuºirea la 9 noiembrie 1989 a Ziduluiberlinez (Zidul Ruºinii) º.a.m.d.

În acest context, se înscriu ºi schimbãrile dinRomânia, care bineînþeles cã au marcat societatearomâneascã. ªi, în felul aceasta au avut un ecou direct,ºi, de fapt, au influenþat direct evenimentele dinRepublica Moldova, chiar dacã ele cumva mergeaudeja pe o cale a schimbãrii. În contextul restructurãriisau a perestroikãi gorbacioviste, între ’85 ºi ’89,lucrurile au început sã se schimbe ºi în RepublicaSovieticã Socialistã Moldoveneascã. Este interesant cãprimele cerinþe ale oamenilor de la Chiºinãu nu au fostde ordin economic, social sau politic; ele au fost deordin identitar – oamenii au cerut dreptul la limbamaternã ºi alfabetul latin ºi, bineînþeles, în frunte eracuvântul „libertate”. Dacã ne uitãm atent la imaginileacelor vremuri, observãm foarte multe fotografii în careoamenii þin în mâini placarde pe care e scris cuvântul

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 20

2211

„libertate”. Probabil cã acest aspect îi marca cel maimult, pentru cã lumea voia sã discute, lumea voia sãspunã adevãrului pe nume... Cel mai jignitor era, pentruomul de acolo, cã nu putea sã vorbeascã în limbamamei ºi nu putea sã scrie corect în limba maternã. Deaceea, prima cerinþã la Chiºinãu, care a marcat întregulan, a fost aceastã miºcare pentru limbã ºi alfabet.Discuþiile iniþiate în ’88, în cadrul Uniunii Scriitorilor, cuun prim articol publicat de Virgil Mândâcanu, care vizalimba românã, au îndemnat oamenii sã-ºi uneascãeforturile. Pe parcursul lunii februarie 1989 (12, 19, 26)la Chiºinãu au avut loc mai multe întruniri aleneformalilor, iar pe data de 23 februarie între 15.000 ºi25.000 de oameni au scandat în faþa CC al PCM –„Vrem limbã ºi alfabet!”, „Opriþi migraþia!”, „Daþi-neistoria noastrã!”, „Jos mafia!”, „Jos birocraþia!”, „Ampierdut încrederea!”, „Trãiascã Gorbaciov!”.

Protestanþii au cerut ºi eliberarea lui Iurie Þurcanucare fusese arestat în timp ce picheta Casaînvãþãmântului. Pentru prima datã manifestanþii auorganizat un marº de protest pe strada Lenin de la CCpânã la Academia de ºtiinþe. Autoritãþile au calificatparticipanþii ca fiind „infractori ºi oameni lipsiþi deculturã”.

Chiar dacã Comitetul Central punea anumite bariereºi considera manifestaþiile drept o provocare, chiardacã încerca sã interzicã anumite adunãri publice,oamenii au început sã se adune tot mai mulþi, de lacâteva zeci, în vara anului ’89, au ajuns la câteva zecide mii. Marea Adunare Naþionalã din august nu aîncununat, ci a sãrbãtorit – la 31 august ’89 – ziua cânds-a aprobat legea cu privire la limbã ºi trecerea laalfabetul latin.

La Marea Adunare Naþionalã din 27 august 1989 auparticipat peste 700 000 de persoane care solicitaudecretarea limbii române ca limbã de stat. Lozinca zileia fost „Limbã! Alfabet”. La Adunare a fost adoptatã ºiRezoluþia „Despre pãmânt”, iar la sfârºit Ion Ungureanua dat citire documentului final al Marii Adunãri Naþionaledin 27 august 1989 „Despre suveranitatea statalã ºi

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 21

2222

despre dreptul nostru la viitor”. Scriitorii pe parcursul întregului an au cerut anularea

deciziilor puterii sovietice de a introduce alfabetulchirilic, acele norme care, de fapt, corupeau limbaromânã.

Alegerile din 26 martie 1989 pentru Sovietul Supremal URSS au adus în prim plan o nouã elitã. Printredeputaþii din partea RSSM au fost aleºi un ºir depersonalitãþi din mediul cultural de la Chiºinãu – IonDruþã, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, MihaiCimpoi, Ion C. Ciobanu, Eugeniu Doga, MihailMunteanu, Gheorghe Chidirim, Anton Grãjdireu, IonHadârcã, Gheorghe Rusu, Nicolae Dabija, VeniaminApostol, echipã care s-a fãcut auzitã. La 25 mai 1989la Moscova încep lucrãrile primului Congres alDeputaþilor Poporului din URSS la care a participat ºidelegaþia din RSSM alcãtuitã din 50 de deputaþi. Îndiscursul sãu la Congres, Ion Druþã a cerut Moscoveisã înceteze trimiterea cadrelor de la Centru ºi sãpromoveze în funcþii persoane destoinice de laChiºinãu. Mihai Cimpoi a propus elaborarea uneirezoluþii privind problemele naþionale, inclusiv desprestatalitatea ºi funcþionarea limbilor naþionale. LeonidaLari a propus sã se anuleze zona de frontierã ºi sã sepunã problema hotarelor deschise cu þãrile socialiste.Solidari cu deputaþii moldoveni au fost cei dinrepublicile baltice ºi caucaziene care se confruntau cuprobleme similare. La acest Congres Andrei Saharovlanseazã ideea renunþãrii la monopolul PCUS asupraputerii, idee preluatã de M. Gorbaciov abia în februarie1990.

Deputaþii moldoveni au avut marele curaj în ’89 sãspunã cã Pactul Hitler-Stalin a fost unul împotrivaumanitãþii. Au cerut în parlamentul sovietic sã fie creatão comisie, care sã discute despre impactul acestuia.Pentru prima datã la Chiºinãu, ziarul Literatura ºi Artapublicã în ’89 “Acordul Adiþional secret”, care nu se voiasau nu se dorea a fi cunoscut, multã vreme fiindconsiderat un mit. Publicarea sa a demonstrat cã el aexistat ºi datoritã acestuia s-a împãrþit lumea. ªi astãzi

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 22

2233

se mai încearcã sã se spunã cã este un fals ºi cã, defapt, nu corespunde realitãþii, deoarece a fost numai oînþelegere amicalã între douã state. Deci, vedem cã ºiastãzi unele forþe de la Moscova nu doresc sã accepteaceastã idee a împãrþirii lumii, sau nu le convine, defapt.

Ceea ce s-a întâmplat la Chiºinãu a marcat spiritulmiºcãrii naþionale, care lua avânt. În ’87, se discutaîncã cu o anumitã dozã de fricã, în ’88 au început sãaparã unele publicaþii, pentru ca în ’89 sã izbucneascãaceastã libertate a cuvântului, a întrunirilor. Pentruprima datã, în ’89, oamenii au început sã iasã cutricolorul în cadrul manifestãrilor publice ºi sã spunã cãtricolorul este adevãratul drapel al nostru. Pe data de12 martie 1989 pentru prima datã a fost ridicat dinmulþime Tricolorul, care ulterior a fost prezent la toatemanifestãrile publice.

La 18 iunie 1989 a avut loc Congresul de constituirea Asociaþiei Istoricilor din Moldova la care au participat467 delegaþi din toate raioanele republicii ºi care aupledat pentru o istorie netrucatã ºi lichidareamonopolului asupra studierii istoriei, introducereapluralismului de concepþii ºi opinii, renunþarea ladogmatism (Adresarea delegaþilor la congres cãtrecetãþenii Republicii). Astãzi, ziua de 18 iunie esteomagiatã oficial în Republica Moldova drept ziuaprofesionalã a istoricului.

La 28 iunie 1989 pentru prima datã a fost organizatla Chiºinãu un miting de protest împotriva ocupãriiBasarabiei de cãtre URSS. Simpatizanþii FrontuluiPopular din Moldova (FPM) au împiedicat realizareamitingului consacrat „eliberãrii Basarabiei de sub jugulmoºieresc român ºi reunirea ei cu patria sovieticã”.Biroul CC al PCM a condamnat acþiunile FPM,considerându-le drept dãunãtoare din punct de vederepolitic.

În ’89, mai exact spre finele anului, pentru primadatã la un meeting de amploare s-a lansat ideea uniriiBasarabiei cu România, în contextul condamnãriipactului Hitler-Stalin. Lucrurile acestea au marcat

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 23

2244

societatea moldoveneascã de dorinþa de libertate.Lozincilor de ordin istoric, cultural li s-au adãugattreptat ºi cele privind problemele sociale, precum:gestiunea autonomã a economiei din parteaautoritãþilor statului ºi multe alte lucruri care, în aniiurmãtori, au condus la “Declaraþia de Suveranitate”, în1990, ºi la “Declaraþia de Independenþã” în 1991.

În ’89, eu eram student în anul I la Istorie ºi þin mintefoarte bine realitãþile de la Chiºinãu. Am participat lamulte activitãþi publice. La 7 noiembrie 1989, cândtradiþional se organiza parada militarã în cinstearevoluþiei bolºevice, pentru prima data la Chiºinãuoamenii au avut curajul sã iasã în faþa tancurilor ºi sãle opreascã. De atunci nu au mai mers tancurilesovietice prin Piaþa Marii Adunãri Naþionale de laChiºinãu. Oamenii au ieºit cu flori ºi ostaºii, chiar dacãerau de etnii diferite, nu au mers mai departe cutancurile, ci s-au oprit. Ostaºii s-au îmbrãþiºat cuoamenii care le-au dat flori, dupã care s-au întors. Totatunci, pentru prima datã, conducerea PartiduluiComunist a fugit de la tribuna centralã din PiaþaVictoriei (astãzi Piaþa Marii Adunãri Naþionale). Era unsemn cã societatea este în schimbare, cã oameniidoreau o altã conducere, altceva decât fusese pânãatunci. ªi a fost un semn cã acel regim totalitar, acelregim care þinea în fricã milioane de oameni, a datfaliment.

Toate aceste evenimente au marcat foarte multgeneraþia tânãrã, cãreia nu i-a fost frica sã meargã înfaþa tancurilor. Nu e o ironie, dar nu ne dãdeam seamade pericol, mai ales cã, cu ceva timp în urmã,avuseserã loc evenimentele tragice de la Baku, Tallinn,Vilnius soldate cu victime umane, când tancurile autrecut peste oameni.

Acele evenimente bineînþeles cã au condus laapariþia miºcãrilor politice în ’89. Pentru prima datã aufost înregistrate primele patru miºcãri social-politice laChiºinãu, ulterior transformate în partide politice. Atuncis-a creat Frontul Popular, cu schimbãrile care au urmatmai apoi, dar sã nu credeþi cã a fost totul roz. Exact în

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 24

2255

acelaºi context a apãrut ºi o opoziþie filorusã, caredorea pãstrarea Uniunii Sovietice. Mircea Snegur,primul preºedinte al Republicii Moldova, în memoriilesale, precum ºi memoriile scrise de politicienii ruºi,menþioneazã faptul cã autoritãþilor de la Chiºinãu li s-aspus foarte clar: dacã nu vreþi sã semnaþi Tratatulunional, veþi avea, în loc de o Republicã, trei. Aºa s-a ºiîntâmplat. La 21 mai 1989 la Comrat a avut loc primulcongres al Miºcãrii populare Gagauz halkî la care auparticipat 523 delegaþi din localitãþile din sudul republiciilocuite de gãgãuzi la care s-a decis crearea uneicomisii pentru elaborarea concepþiei autonomieigãgãuze. La 12 noiembrie 1989 Congresul al doileaextraordinar al poporului gãgãuz a adoptat Declaraþiaprivind crearea Republicii Autonome SovieticeSocialiste Gãgãuze în cadrul RSSM. Principalelescopuri ale RASSG erau obþinerea independenþeieconomice a regiunii, afirmarea în fapt a puteriipoporului, crearea condiþiilor pentru dezvoltarea liberãa tuturor naþionalitãþilor ºi pãturilor sociale, renaºtereastatalitãþii gãgãuze (sic!), restabilirea obiceiurilor ºiculturii naþionale.

În acelaºi context se pornesc miºcãrile separatisteîn Transnistria. La 11 august 1989 la Tiraspol s-aorganizat Consiliul Unit al Colectivelor de Muncã(Obiedinennyj Sovet Trudovyh Kollktivov – OSTK) carea desfãºurat pe data de 16 august o grevã preventivãîmpotriva proiectelor de legi privind statutul limbiimoldoveneºti ºi trecerii la grafia latinã, care mai târzius-a transformat într-o grevã politicã generalã a uzinelordin Chiºinãu, Bãlþi, Tiraspol, Râbniþa, Bender,Grigoriopol, Dubãsari, Comrat etc. OSTK opta pentrucrearea zonei teritoriale Tiraspol. La finele anului 1989proiectele secesioniste din stânga Nistrului ºi din sudulRSSM, susþinute direct de Moscova, intrau în fazadecisivã. În septembrie ’90 se formeazã o nouãRepublicã Sovieticã Socialistã MoldoveneascãNistreanã, care ne dã ºi astãzi bãtãi de cap. Acestemiºcãri de eliberare naþionalã au creat o contramiºcarepentru a pãstra Republica Moldova sub ascultarea

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 25

2266

Moscovei, mai ales cã la Tiraspol era una dintre celemai mari armate ale Uniunii Sovietice, Armata a 14-a.Rãmãºiþele acesteia ºi astãzi staþioneazã la Tiraspol.Ca sã închei, anul ’89 a marcat societatea noastrã ºiprin faptul cã am putut sã trecem Prutul. În ’90, pentruprima datã, sunt organizate podurile de flori. Greu deimaginat cu câþiva ani înainte! Uniunea Sovieticã maiexista, dar pentru prima datã li s-a permis oamenilor sãtreacã Prutul în vizitã unul la altul. Pentru prima datãoamenii au putut sã meargã sã-ºi vadã rudele dupãdecenii. Pentru prima datã tinerii basarabeni au pututmerge la studii în România. Unii colegi de la Chiºinãu,de exemplu, ºi-au continuat studiile în anul 1990 la Iaºisau la Bucureºti. Începând cu anul ’91, numãrul lor acrescut treptat, ca în prezent sã avem mii de tineri careîºi fac studiile în România.

Prutul devenea mai degrabã un hotar simbolic, deºisârma ghimpatã a fost scoasã abia în 2010, ceea ceînsemna cã regimul politic de la Chiºinãu avea încontinuare fricã de Moscova. În zona separatistã seconsiderã încã Bucureºtiul drept epicentrul rãului ºivinovat pentru tot ce li se întâmplã în zona aceastaseparatistã.

Consider cã întrunirile, precum este cea de astãzi,sunt foarte binevenite. Aº vrea sã semnalez cu aceastãocazie un volum care tocmai a apãrut la Iaºi, ºi carepublicã lucrãrile unei dezbateri similare de la Chiºinãuîn care am discutat despre douã decenii de la colapsulsovietic, despre succese ºi greºeli. Nu cred cã trebuiesã abordãm aceste evenimente numai din perspectivasuccesului, ci ºi a greºelilor pe care le-am comis, cuintenþia de a ni le asuma ºi de a încerca sã le depãºimºi sã nu le mai repetãm.

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 26

2277

Radu Preda: Urmãtoarea intervenþie este aceea adoamnei Lavinia Betea de la Universitatea “AurelVlaicu” din Arad, care, sigur, are, printre alte realizãri,inclusiv niºte interviuri chiar cu actori ai perioadei, caresunt foarte necesare, de altminteri, pentru a vedeapunctul lor de vedere. Sigur, asta nu înseamnã cã esteun punct care ne intereseazã exclusiv, de altminterimemoriile de ambele pãrþi ale zidului ar trebui sã lecunoaºtem în detaliu, nu? Sigur, asta nu înseamnã cãprin acest tip de demers idealizãm ceea ce spuneªtefan Andrei sau luãm de bune tot ce spune IonIliescu. Doamna profesoarã, vã rog!

Lavinia Betea: Mulþumesc domnule Preºedintepentru invitaþia onorantã care mã aduce în faþaDumneavoastrã ºi a invitaþilor Dumneavoastrã –oameni curajoºi care au suferit în regimul trecut. Osituaþie care, vreau sã vã mãrturisesc, oamenilorobiºnuiþi din generaþia mea, aºa ca mine, le creeazãîntotdeauna disconfort. Chiar ºi dupã 25 de ani, aiacest sentiment de disconfort, cã au fost atât de puþincurajoºii anilor ’80, ’70 care s-au opus regimului. ªi cãnu te numeri printre aceºtia.

În cele ce urmeazã, mã voi raporta la tema propusãdin perspectiva profesiei mele. S-a vorbit aici multdespre psihologie, despre “memorie”. Reamintesc cãpsihologia este o ºtiinþã. O ºtiinþã, însã, ca sã-l citez peSerge Moscovici, care “începe din poezie ºi se terminãîn algebrã”. Poezie putem spune cã este ºi aceastãmetaforã “nostalgia comunismului”. Argumentele vinînsã din statisticã.

LAVINIA BETEAFenomenul “disonanþei cognitive” ºi comunismul românesc

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 27

2288

În psihologie, ca în oricare ºtiinþã, adevãrul estevaloarea fundamentalã. În termenii adevãrului ºtiinþific,memoria este un proces natural. Tot atât de natural caprocesul fizic al metabolismului, cu input-uri ºi cuoutput-uri. Existã o memorie socialã despre carevorbim noi aici ºi existã o memorie a individului.Ambele au niºte legitãþi, niºte regularitãþi pe care noi nule putem modifica, exact cum nu le putem modifica pecele ale procesului metabolismului. În cutia neagrã aneuronilor ºi a celulelor epidermice (pentru cã existã ºio astfel de memorie), informaþiile ºi amintirile suportãanumite selecþii ºi “prelucrãri”. În ceea ce priveºtememoria socialã, ea suportã efectul unor acþiuni dirijatede propagandã sau instituþii religioase pentruresemnificarea ei. Resemnificarea aceasta a memoriei,însã, are niºte limite. Nici mãcar controlul cenzurii dinregimul comunist ºi formidabila sa propagandã n-aureuºit sã modifice funcþionarea naturalã a psihiculuiuman. De ce am spus formidabila propagandã aregimului comunist? Îl citez, din memorie, pe istoriculSoulet care caracteriza “imperiul comunist” ca imperiulcu cea mai mare extensie ºi duratã. N-a reuºit însãsã-ºi atingã scopul, adicã sã creeze “omul nou”.Reamintesc cã ideologii lui au preluat acest concept dinBiblie.

Voi spune dupã aceastã introducere cã, dacã amanaliza psihologic conceptul de nostalgie comunistã ºiam recurge la metodã, eu aº pleca de la ipoteza cãeste doar o etichetã socialã. O metaforã frumoasãpentru oameni care trãiesc nostalgia comunismului.S-a adus aici în discuþie ºi un procent: 81% dintrecetãþenii români intervievaþi de curând nu ar vrea sãtrãiascã în regimul comunist. Putem vorbi atuncicumva, cu un astfel de argument statistic, cã româniisuferã de nostalgie?! Eu spun cã nu. Dacã recurgem laargumentele factologice ale istoriei ºi ne întoarcem înurmã cu 25 de ani la ziua de 22 decembrie 1989, punîntrebarea: cine-l mai susþinea pe Ceauºescu, pe ceidoi Ceauºeºti în chiar dupã-amiaza acelei zile? Dintoate cercetãrile care s-au fãcut pânã astãzi nu a

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 28

2299

rezultat cã ar fi existat niºte oameni care sã fi luptat departea lor. Dar ironia istoriei este cã amândoiCeauºeºtii au murit crezând cã luptã niºte armatepentru ei. Aºa au murit ei. ªi tragismul aceleiaºi istoriieste cã sute de oameni au murit, fiind declaraþi eroi înlupta cu niºte fantome. În dupã-amiaza zilei de 22decembrie însuºi premierul Dãscãlescu îl numea peCeauºescu criminal. Pe la 4 dupã-amiaza, Ceauºeºtiierau abandonaþi de cele douã gãrzi, de pilotul lorpersonal. Nu întâmplãtor nu s-a spus prea mult despreoraºele care ieºiserã în stradã, care demonstrau dejadinaintea plecãrii Ceauºeºtilor. Aradul – oraºul de undeeu vin – în 21 decembrie, în dimineaþa zilei de 21decembrie era în stradã. Cu mii de oameni adunaþi înfaþa Primãriei. La fel, Lugojul, Caransebeºul, Clujul.Oraºele Transilvaniei ieºiserã în stradã înainte deridicarea Ceauºeºtilor cu elicopterul de pe sediul CC.Pe cine gãsim apãrãtori ai Ceauºeºtilor care seidentificau atunci cu comunismul? Cine sunt nostalgiciide azi?

Lucrurile sunt ceva mai complicate însã decâtataºarea de etichete. Teza mea de doctorat înpsihologie pe care am susþinut-o în anul 2000 aveatema Reprezentãri sociale datorate instituþiilor ºiideologiei comuniste. Am lucrat-o 6 ani. Plecasem de laipoteza (mediaticã, aº zice) cã românii sunt profundamprentaþi de regimul pe care l-au trãit, cã acesteamprente au condus la o tipologie anume, cucaracteristici care trebuie dezavuate… Cã din cauzaacestei amprente ideologice mentalul nostru colectiveste cum este… Mã rog, “fanteziile”, hai sã zicemaserþiunile epocii!

În cazul unui demers ºtiinþific eram obligatã sã-miprobez ipotezele prin metodologia consacratã. Sã leprobez ºi printr-o anchetã pe eºantion. Pe un eºantionvalid, reprezentativ de populaþie. ªi sã compar cu alteanchete, efectuate de alte instituþii. Am recurs, printrealtele, ºi la rezultatele anchetei intitulate Barometrulnoilor democraþii, efectuatã de Institutul Lazarsfeld dinViena, finanþatã de fundaþia Soros, pe eºantioane

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 29

3300

reprezentative din state ex-comuniste. ªi ce seconstata? Comparativ cu alte state europene fostecomuniste, procentul românilor care declarau cãtrãiesc în post-comunism mai rãu ca înainte era maimare. Într-adevãr, în 1999 salariul mediu pe economieîn România era, ca putere de cumpãrare, la jumãtateacelui din ’89. În ce priveºte concluziile proprieicercetãri, au fost … surprinzãtoare. Respondenþii sedeclarau cu toþii de partea democraþiei. Uitaserã (dacãvor fi ºtiut cândva!) ºi evenimente istorice comuniste,uitaserã ºi numele fondatorilor ideologiei…Dispãruserã deci ºi reziduurile informaþiei de lasocialismul ºtiinþific ºi istoria contemporanã a Românieipredate în învãþãmântul obligatoriu. În consecinþã,aveam de-a face cu fenomenul disonanþei cognitive, cufractura tipicã din mentalul colectiv specificã regimurilorcomuniste: una spuneam, alta gândeam. Erasinceritatea aceea de bucãtãrie ºi “adeziunea” ladiscursul public.

Am repetat ancheta dupã 10 ani ºi rezultatele aufost ºi mai surprinzãtoare. Oamenii erau ºi mai mariadepþi ai democraþiei, uitaserã ºi mai mult din celeînvãþate în comunism… Însã erau cam tot atâþia careopinau cã drumul pe care mergem noi nu duce laprosperitate, cã viaþa lor a fost mai liniºtitã, mai bunãînainte de 89. ªi, atunci m-am oprit cu explicaþia lanivelul disonanþei cognitive. Am încercat sã cautresorturi explicative în alte procese studiate depsihologia socialã.

Ce s-a întâmplat cu noi? Nu plângem dupãcomunism, plângem dupã visele noastre. Este oanume frustrare, mai concret spus e vorba desprefenomenul deprivãrii. Suferim de deprivare în douãsensuri. În primul rând de o deprivare relativã, adicã deefectul comparaþiei între ce sunt acum, ce am ajuns noiacum, ºi ce am sperat în ’89 cã vom fi.

Ziua de 22 decembrie 1989 ar trebui sã rãmânãgravatã în istoria acestei naþii drept ziua în care, celpuþin din punct de vedere psihologic, toþi românii autrãit momentul marii lor unitãþi ºi euforii colective. Cred

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 30

3311

cã niciodatã în istoria acestei comunitãþi nu a existatatâta fericire ºi euforie generalã. Ce aºteptau oameniide la libertate, cum ºi-au reprezentat libertatea? Dacãpui o astfel de întrebare celor care aveau între 20-50 deani în ’89, cei care vor fi sinceri vor rãspunde cã sevisau angajaþii unui concern strãin sau cã vor deschideantreprize în România, cu un salariu cât aloccidentalului ºi cu beneficiile aferente. Nimeni nu segândea cã ar rãmâne pe dinafarã, cã ar fi ºomer. Camacestea erau reprezentãrile oamenilor înainte de ’89.Realitatea s-a dovedit alta…

Cel de-al doilea fenomen, care pare unora a fi“nostalgie comunistã”, este deprivarea intrapersonalã.Comparaþia în defavoarea mea cu semenul meu sau cunesemenul meu dar cetãþean ca ºi mine al statuluiromân. Omul care a fost, sã spunem, un inginer sau unmuncitor onest într-o fabricã. Nu degeaba se spune cãperdanþii tranziþiei sunt oamenii cinstiþi. În momentul încare un astfel de om cinstit se comparã cu altul – îmivine în cap numele lui Becali, dar pot sã spun multe altenume – ce simte omul acela decât o frustrare enormã,o dezamãgire formidabilã? Cu ce rãmâne decât cu unsentiment de injustiþie?

Nu aº vrea sã zãbovesc pe aceastã terminologie,nici sã sã fiu didacticã. Aº vrea sã sper cã vom ajungesã regândim de ce am ajuns aici. Dacã ne gândim ladecembrie ’89, la cele trei zile în care am fost minþiþi, încare ni s-a spus cã niºte teroriºti îi apãrã pe cei doiCeauºeºti, cã datoritã acestei minciuni au murit sute deoameni. De ce nu-i putem pune pe acelaºi plan pe ceicare au fãcut victime pânã în 22 decembrie cu aceiacare au fãcut victime în 22-25 decembrie 1989?Unde-i dreptatea?

Sunt multe lucruri care trebuie lãmurite istoric ºijuridic. Eu sunt sideratã acum când citesc discursuriledin decembrie 1989. În numele poporului – ca-nvremea dictaturii lui Ceauºescu – s-au luat decizii ºidupã moartea lui. Ne-a dus cineva pe noi la unreferendum sã ne întrebe dacã mai vrem datoriiexterne? S-au contractat ca în vremea lui Ceauºescu

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 31

3322

fãrã înºtiinþarea cetãþenilor. N-am fost informaþi nicidupã ‘90 ce s-a fãcut cu creditele externe. Probabil cãunii dintre ei au fost destinaþi unor reconversiiprofesionale ºi sociale, unei puneri a societãþii pe niºteºine ale normalitãþii.

N-aº vrea sã închei fãrã sã citez niºte opinii legatede optimismul nostru ºi nu numai al nostru cu privire laviitorul postcomunist. Se vorbeºte în acest sens de otrãdare a cãrturarilor, pentru cã evenimentele din ’89 nuau fost prezise de intelectuali. Cu atât mai puþin caleade urmat ca sã ajungem la ce spunem noi acumnormalizare. Existã un model al globalizãrii, ca sã spunaºa, a statelor foste comuniste, fãcut de Brzezinski,care estimeazã extraordinar de optimist cã, în 15-30 deani, statele foste comuniste vor ajunge sã mãrºãluiascãla pas, în aceeaºi cadenþã, cu statele occidentale. S-aîmplinit profeþia lui? Nu. Existã ºi o altã estimare, totoptimistã, a cehului Ian Rudnick, care spunea cam aºa:“În 6 luni, societãþile postcomuniste pot ajunge laalegeri libere. În 6 ani, pot restabili economia de piaþã.Iar în 60 de ani, la construcþia unei societãþi civile”.Adicã, o societate funcþionalã în instituþiile ºi în relaþiilesale, pentru cã aceasta însemnã societate civilã denivelul democraþiilor occidentale. Au trecut 6 luni. Autrecut demult ºi cei 6 ani… Pentru rest nu ne rãmânedecât sã reflectãm. ªi sã sperãm. Poate cu nostalgie.La amintirea speranþelor din ‘89, nu a comunismului.

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 32

3333

Radu Preda: Am s-o invit pe Alina Pavelescu de laArhivele Naþionale ale României sã ne vorbeascãdespre aspectele legate de arhiva arhivelor pe care oavem în general într-un stat care este, iatã, ArhivaNaþionalã.

Alina Pavelescu: Mulþumesc, dle Preºedinte, ºimulþumesc Institutului dumneavoastrã pentru cã ainvitat ºi Arhivele Naþionale, prin intermediul meu, laaceastã masã rotundã. Cred cã istoria are ironiile ei ºinu ne scuteºte nici pe noi de ele. Înainte de a veni aiciam citit în presã – ºi am adus cu mine ultimul sondajINSCOP referitor la percepþia comunismului în opiniapublicã româneascã – ºi spre, mãrturisesc, plãcutamea surprindere, constat cã 80,9% din populaþiaRomâniei declarã cã, dacã ar avea acum de ales, aralege democraþia ºi nu comunismul. Nu ºtiu cât de multtrebuie sã ne încredem, nu neapãrat în aceste sondaje,ci în stabilitatea opiniei generale referitoare la trecut, latrecutul comunist în speþã. Atunci când coleguldumneavoastrã, Cosmin Budeancã, m-a sunat ºi m-ainvitat aici, iar eu am acceptat aceastã invitaþie, mi s-aspus cã voi vorbi despre nostalgie, printre altele. ªi amavut curiozitatea sã caut ºi eu în câteva reviste depsihologie câteva articole referitoare la nostalgie. Simtnevoia sã vã împãrtãºesc, pur ºi simplu pentrurelevanþa lor, acele titluri pe care le-am gãsit. Nostalgiaºi identitatea pierdutã. Nostalgia ºi viaþa bunã.Nostalgia ca resursã a identitãþii. Nostalgia carezistenþã. Nostalgia ca resursã dãtãtoare de sens,respectiv Funcþia existenþialã a nostalgiei. Or, ce

Alina PavelescuArhivele comunismului, fãrã memoria martorilor,nu sunt complete

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 33

3344

înþeleg eu din asta de fapt: sunt cel puþin trei lucruri. Înprimul rând cã raportarea la trecut este raportareaindividului la sine ºi cãutarea armoniei sinelui cupropriile afecte faþã de trecut. Este aºadar o chestiuneindividualã ºi, ca orice chestiune individualã, estefoarte fragilã ºi foarte greu de tratat. Dupã aceeaînþeleg cã, de fapt, aceastã nostalgie despre carevorbim cu toþii este un sentiment trãit în prezent careare doar o legãturã indirectã cu trecutul pânã la urmã ºicare vorbeºte despre un trecut mitologizat. În cemãsurã el existã sau nu existã cu adevãrat pentruistorici, rãmâne de discutat. Îmi permit sã citez aici unarticol din 2009 al unei autoare din spaþiul ex-iugoslav,Mitja Velikonja, care spunea cã nostalgia este omitologie retrospectivã, în sensul cã este o fanteziedespre trecut fãrã nicio legãturã concretã cu trecutulistoric. Mi-aº permite de asemenea sã remarc – ºi astaare o legãturã directã cu modul în care am trãit sautrãim revoluþia arhivelor – faptul cã n-avem de-a face,nici în România ºi nici în alte spaþii ex-sovietice, cu omemorie a comunismului, ci cu memorii alecomunismului. Putem identifica cel puþin trei straturi aleacestei memorii. E o identificare grosso-modo pe careo fac, dacã vreþi, cu titlu personal. Avem o memorie avictimelor, dar avem ºi o memorie a beneficiarilor, ca sãnu spun a profitorilor, care sunt securiºti,nomenclaturiºti ºi nu numai. Aceastã pãturã abeneficiarilor poate fi, ca ºi cuprindere socialã, mailargã decât o descriu istoricii. ªi avem, la un al treileanivel, memoria omului comun, acea memorie a omuluicare nu a fost nici cãlãu, dar nici nu s-a perceputneapãrat ca victimã. Trebuie sã spunem cã aceastãmemorie este majoritarã. Or, ar fi o naivitate sã neimaginãm cã memoria publicã a comunismului este purºi simplu suma acestor memorii colective, pentru cã nueste aºa. Memoria publicã a comunismului este, defapt, memoria discursului dominant asupracomunismului. ªi cred eu cã marea provocare asocietãþii civile, aceea pe care nu ºtiu dacã pânã acumrevoluþia arhivelor sau alt tip de revoluþie în discursul

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 34

3355

public a reuºit s-o facã, este de a nu lãsa discursulprofitorilor sã devinã memoria dominantã ºi discursuldominant asupra comunismului în România.Mãrturisesc cã sunt un pic mai scepticã decât dl Þârãuîn ceea ce priveºte efectul revoluþiei arhivelor înRomânia, nu numai pentru cã a venit târziu, ci ºi pentrucã crimele comunismului nu sunt chiar o carte uºor decitit. Sigur, e mai simplu în cazul arhivelor Securitãþiipentru cã acolo, evidenþa cã regele e gol transpare, sãzicem, ceva mai des. În ceea ce priveºte arhivelePartidului Comunist, lizibilitatea (sau ilizibilitatea)aceasta este o constatare pe care istoricii spaþiului est-european au fãcut-o demult. Comuniºtii minþeau bine,ºtiau sã mintã total, ºtiau sã ambaleze totul într-ominciunã frumoasã. ªi foarte multe dintre documentelepe care le putem gãsi în arhiva Comitetului Central alPartidului Comunist sunt foarte mãgulitoare pentrucomunism. Dacã nu eºti avertizat, dacã nu existã omemorie care sã funcþioneze în afara arhivelor, dacãnu existã o istorie oralã a celor care au trãit efectiv încomunism este uneori greu – ºi presupun cã peste 50-100 de ani va fi ºi mai greu – sã-þi dai seama ce aînsemnat cu adevãrat comunismul. Deci arhivelecomunismului fãrã aceastã memorie, fãrã aceastãistorie oralã nu cred cã sunt complete ºi nu cred cã arputea fi complete. Asta pe de o parte. Acum, noi avemîn spaþiul public românesc cel puþin douã modalitãþimari de a ne raporta la trecut, douã posibilitãþi, sãspunem. Prima este ceea ce francezii numesc „guerredes mémoires”, adicã rãzboiul memoriilor ºi aº spunecã asta a fost varianta dominantã la care am recurspânã acum ºi pe care, din pãcate, nici condamnareaoficialã a comunismului din 2006 nu a eliminat-o camentalitate publicã. Ea se regãseºte ºi la istorici, seregãseºte ºi la oamenii politici, se regãseºte ºi la omulde rând, se regãseºte peste tot. Or, acest rãzboi almemoriilor pânã la urmã are câteva neajunsuri majore,primul fiind acela cã îi decredibilizeazã pe toþi actoriicare sunt implicaþi în el. Al doilea neajuns este acela cãare efecte negative asupra modului în care tânãra

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 35

3366

generaþie reuºeºte sã preia memoria comunismului dela cei care au trãit comunismul cu adevãrat ºi audreptul sã depunã mãrturie. ªi în fine, cel de-al treileaºi cel mai mare neajuns este acela cã, de fapt, rãzboiulacesta al memoriilor celor care au trãit în comunismeste foarte uºor de instrumentalizat politic, ceea ce s-aºi întâmplat din plin. Pânã la urmã, singura utilitate aacestui rãzboi al memoriilor a fost aceea cã le-a permisunor politicieni sã se implice în competiþia publicãutilizând resursele memoriei comunismului, utilizândsursele legitime ale acestei memorii. Existã însã, dinfericire, ºi un al doilea model posibil, la care ne putemgândi de-acum încolo, ºi eu m-am bucurat sã vãd cã înacest numãr al revistei Memoria, pe care l-a prezentatdomnul Preda, se vorbeºte – Domnia Sa însuºivorbeºte – despre nevoia de a reconstrui un proiect dereconciliere civilã a memoriilor comunismului. Ceea ceeu nu cred cã s-a întâmplat pânã acum, dar ceea ce arfi esenþial sã se întâmple, pentru cã un astfel de proiectar restaura credibilitatea tuturor celor care au dreptul sãdepunã mãrturie despre comunism ºi a tuturor celorcare ar trebui sã ducã aceastã mãrturie mai departe. ªiceea ce este foarte important – sigur cã un asemeneaproiect, tocmai din cauzã cã implicã nevoia decredibilitate, ar fi foarte greu sã vinã în acest momentde sus în jos, de la o clasã politicã pe care o ºtim cutoþii cãtre societatea civilã – dar ceea ce este foarteimportant este cã tocmai un asemenea proiect dereconciliere a memoriilor comunismului ar permitesocietãþii civile ºi asociaþiilor de victime alecomunismului sã redevinã sau sã devinã actoriproactivi ai acestei acþiuni de memorializare. Iar mizatrece dincolo de cei care au trãit comunismul – pentrucã deja la 25 de ani de la cãderea comunismuluitrebuie sã ne gândim aºa – miza ar trebui sã fieeducarea tinerelor generaþii pentru democraþie. Pentrucã, mi se pare mie cã, din tot efortul nostru dememorializare ºi din tot efortul nostru de a deschidearhivele comunismului, în ultimii 25 de ani tocmai astaa lipsit: grija pentru un proiect coerent de educare a

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 36

3377

tinerilor în aºa fel încât ei sã nu fie prizonierii unuirãzboi al memoriilor pe care în acest moment îl replicã,nici mãcar în funcþie de ceea ce le oferã ºcoala (ºcoalacel mai adesea nu le oferã mare lucru), ci în funcþie depropriile, sã zicem aºa, inserþii sociale, de familie etc.

Aº vrea sã închei evocând o remarcã dintr-o carteextraordinarã, a cãrei autoare este Ewa Bogalska-Martin. Cartea se numeºte Între memorie ºi uitare ºivorbeºte despre victimã ºi despre modul de reintegrarea victimei în societate. Remarcã Ewa Bogalska-Martindouã chestiuni aparent paradoxale. Existã douã moduride a marginaliza o victimã în interiorul unei societãþi.Primul este, fireºte, uitarea, pentru cã uitarea te scapãde ruºinea de a recunoaºte cã victimizarea unuimembru al societãþii a fost posibilã. Cea de-a douamodalitate de a-l elimina pe omul pe care l-ai victimizatdin societate, zice Ewa Bogalska-Martin, esteeroizarea. Pentru cã, de fapt, eroizarea victimei este oaltã modalitate de a spune cã ea este altfel decâtceilalþi membri ai societãþii. Ei bine, cred cã mareaprovocare a reconcilierii în jurul memoriilorcomunismului ar fi aceea de a reuºi sã reintegrãmvictimele comunismului în comunitate, prin acceptareacaracterului, sã-i spunem, normal, uman al sacrificiuluilor. Dupã ce punem cap la cap memoriile noastre, aletuturor, dupã ce ne eliminãm frustrãrile (sau nu leeliminãm, dar le integrãm cumva în prezentul nostru ºiînvãþãm sã trãim cu ele), dupã ce citim arhivelecomunismului, le analizãm ºi înþelegem ce putem noisã înþelegem din aceste memorii, marea provocare ar fiaceea de a admite cã, în condiþii similare, oricând,oricare dintre noi ar putea deveni victimã. ªi cred cã înmomentul în care am înþeles asta, am înþeles de ce unregim sau altul – pentru cã existã întotdeauna ocompetiþie între nazism ºi comunism în discursul dememorializare – un regim sau altul este de nerepetat,pentru cã, de câte ori îl repeþi, aceleaºi lucruri rele serepetã ºi ele.

În concluzie, nu cred cã revoluþia arhivelor a adus înRomânia foarte mult în plus faþã de revoluþia memoriei,

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 37

3388

care a însemnat în anii ’90 aducerea în primul plan alscenei publice a vocii victimelor. Nu cred cã impactulrevoluþiei arhivelor a fost mãcar pe sfert la fel de marecum a fost, de exemplu, impactul Memorialului Dureriiîn opinia publicã româneascã. Asta probabil ar trebui cape noi, istoricii, sã ne aducã un pic la un stadiu deumilinþã pe care avem tendinþa sã-l uitãm. Pentru cãistoria, ca sã fie vie, trebuie sã se refere în primul rândla oameni ºi la afectele lor, ºi nu neapãrat sã fie ochestiune academicã, seacã ºi închisã în sine însãºi.

91.qxd 08.07.2004 10:29 Page 38

91.qxd 08.07.2004 10:30 Page 39

Arheologiacrimei

91.qxd 08.07.2004 10:31 Page 40

4411

La începutul anilor ’50, în apropierea satuluiPeriprava1 a funcþionat o secþie sau un punct de lucrual coloniei Chilia Veche (Formaþiunea 0600)2, undeactivitatea de bazã era recoltarea stufului ce se efectuaîn acea perioadã prin folosirea forþei de muncã adeþinuþilor de drept comun. Printr-un ordin alMinisterului Afacerilor Interne, începând cu data de 1iulie 1957 aceastã secþie a fost transformatã într-ounitate penitenciarã de sine stãtãtoare, cunoscutã subdenumirea de Formaþiunea 0830. Tot atunci a începutamenajarea ºi amplificarea lagãrului de muncã prinridicarea mai multor barãci pentru adãpostireadeþinuþilor, precum ºi a altor construcþii cu destinaþie declãdiri administrative sau pentru cazarea cadrelor ºi apersonalului de pazã. Scopul oficial al înfiinþãrii colonieia fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km,între localitãþile Periprava ºi Sfiºtofca, pentru a protejade inundaþii terenurile care urmau sã fie defriºate destuf ºi apoi desþelenite în vederea utilizãrii lor casuprafeþe agricole. De asemenea, se avea în vedere ºiconstruirea unui drum pe o distanþã de câþiva kilometri,care urma sã devinã calea principalã de acces sprecolonie. Astfel, în anul 1959 s-a realizat reprofilareacoloniei prin transferarea în alte locuri de detenþie apersoanelor cu condamnãri de drept comun ºiaducerea treptatã în zonã a câtorva mii de deþinuþi dincategoria politicilor ºi a celor internaþi administrativ.Aceastã categorie de persoane, cu condamnãri dinmotive politice, a devenit majoritarã în aceastã unitate

GHEORGHE PETROV

Cercetãrile arheologice pentrucãutarea deþinuþilor politici înhumaþi în cimitirul satuluiPeriprava, jud. TulceaCampaniile I - II (2013 / 2015)

91.qxd 08.07.2004 10:31 Page 41

4422

penitenciarã pânã în anul 1964, când deþinuþii politici aufost eliberaþi în urma aplicãrii decretelor de graþiere.Scopul nedeclarat ºi subînþeles al transferurilor dedeþinuþi a fost însã exploatarea brutalã a munciiacestora ºi supunerea lor la un regim de exterminare.În perioada în care unitatea a funcþionat ca formaþiuneindependentã, la Periprava au decedat, din diferitecauze, cel puþin 124 de deþinuþi, în majoritate politici,care au fost identificaþi nominal3.

Conform informaþiilor documentare existente,precum ºi din numeroasele mãrturii ale foºtilor deþinuþipolitici care au fost internaþi în colonia penitenciarã dela Periprava, rezultã cã decesele din acest lagãr de

muncã forþatã au fostcauzate de înfometare ºide frig, de lipsa apei potabile ºi a asistenþei medicale,de accidentele intervenite pe fondul condiþiilor demuncã istovitoare ºi de regimul de detenþie pe caremulþi îl înduraserã în lagãrele ºi închisorile undefuseserã încarceraþi anterior. Unii dintre deþinuþi au fostuciºi ºi prin împuºcare, mai ales în cursul unor tentative

Cimitirul din Periprava. Zona unde au fost înhumaþideþinuþii politici. Vedere dinspre sud-vest (Foto 2015)

91.qxd 08.07.2004 10:31 Page 42

4433

de evadare. Toate acestea au fost potenþate decondiþiile de viaþã existente în Deltã ºi decomportamentul abuziv ºi violent al personaluluicoloniei. Dupã informaþiile provenite de la unii dintrefoºtii deþinuþi politici supravieþuitori, cadavrele celorcare au murit în lagãrul central au fost înhumate încimitirul din satul Periprava, însã cei care au murit înlocurile de detenþie situate în exteriorul unitãþii, la Grindsau pe bacurile plutitoare ce erau ancorate pe malulDunãrii, au fost îngropaþi în diferite locuri rãmase pânãastãzi necunoscute.

IICCMER a desfãºurat în perioada 16-18septembrie 2013 o primã campanie de cercetãriarheologice în cimitirul satului. Acþiunea a avut caobiectiv principal cãutarea, descoperirea ºideshumarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale foºtilor deþinuþipolitici decedaþi în colonia penitenciarã de laPeriprava4. În acest loc, în perioada 1959-1964 au fostînhumaþi un mare numãr de foºti deþinuþi politici5.Cimitirul aparþine comunitãþii locale a ruºilor lipoveni,fiind situat în partea de sud-est a localitãþii. În prezent,cimitirul se întinde pe o suprafaþã relativ întinsã deteren, care este împrejmuitã parþial cu un gardconfecþionat din lemn. Terenul astfel delimitat seprezintã sub forma unui poligon neregulat cu ºaselaturi, care imitã forma literei „L”. Latura mai lungã estecea dinspre rãsãrit, care are circa 119 metri, fiinddispusã pe direcþia nord-sud, iar latura mai scurtã estecea dinspre nord, care are circa 68 de metri ºi estedispusã pe direcþia est-vest. Latura vesticã a cimitirului,mãrginitã de strada Eternitãþii, coboarã din colþul denord-vest circa 43 de metri spre sud, dupã careprezintã o retragere de circa 32 de metri spre est,aceasta continuând apoi spre sud pânã la închiderea eidin acea parte cu segmentul care face legãtura culatura rãsãriteanã6. Pe prima porþiune a laturii vesticese aflã practicatã ºi intrarea în incinta cimitirului, careeste amenajatã printr-o poartã de lemn ce permite unacces separat, carosabil ºi pietonal.

Zona din cadrul cimitirului unde au fost aduse ºi

91.qxd 08.07.2004 10:31 Page 43

4444

îngropate trupurile deþinuþilor morþi în lagãr a foststabilitã pe baza informaþiilor obþinute de la localniciimai în vârstã ai satului, precum ºi de la câþiva foºtiangajaþi ai coloniei penitenciare. Aceasta se aflã înpartea dinspre colþul de nord-vest al cimitirului, fiinddelimitatã pe douã laturi de gard ºi de cele douã strãzicare-l mãrginesc ºi care se intersecteazã în colþul dinacea parte a cimitirului. La suprafaþa solului, deasupramormintelor de deþinuþi, nu au fost puse ºi nu au existatniciodatã cruci sau alte semne distinctive care sã indiceprezenþa acestora. Cunoscându-se însã locul acestorînhumãri, care s-a perpetuat în memoria localnicilor,aceºtia au avut grijã ca în decursul timpului sãprotejeze oarecum acea suprafaþã din cimitir pentru anu se face înmormântãri acolo. Totuºi, în ultimii ani, peacel loc au mai fost practicate câteva înhumãridisparate. Memoria foºtilor deþinuþi înhumaþi în cimitiruldin Periprava este marcatã astãzi de prezenþa uneicruci din lemn, care este postatã aproximativ în zonacentralã a parcelei în care s-au fãcut înmormântãrile7.

În cursul primei intervenþii arheologice au fostexecutate un numãr de ºase unitãþi de sãpãturã sausecþiuni arheologice, dupã cum urmeazã: S.1, de formãpãtratã cu dimensiunile de 2 x 2 metri; S.2, de formãpãtratã cu dimensiunile de 3 x 3 metri; S.3, de formãdreptunghiularã cu dimensiunile de 5 x 2 metri, dispusãcu laturile mai lungi pe direcþia nord-sud; S.4, de formãdreptunghiularã cu dimensiunile de 4 x 1,50 metri,dispusã cu laturile mai lungi pe direcþia est-vest; S.5,de formã dreptunghiularã cu dimensiunile de 5 x 3metri, dispusã cu laturile mai lungi pe direcþia nord-sud;S.6, de formã dreptunghiularã cu dimensiunile de 5,50x 2 metri, dispusã cu laturile mai lungi pe direcþia nord-sud8. În cele ºase secþiuni au fost depistate un numãrde opt morminte, care erau distribuite în felul urmãtor:unul în S.1, douã în S.2, douã în S.5 ºi trei în S.6.Dintre acestea au fost dezvelite ºi cercetate numaicinci, acestea fiind cele care au fost identificate în S.2ºi S.69. Celelalte trei morminte descoperite în S.1 ºi S.5nu au fost numerotate, fãcându-se doar constatarea cã

91.qxd 08.07.2004 10:31 Page 44

4455

sunt înhumãri în sicrie din lemn, care însã nu au fostdeschise. În ceea ce priveºte numai morminteledezvelite ºi cercetate, în S.2 a fost descoperit unmormânt comun, care cuprindea osemintele a douãpersoane ce fuseserã înhumate împreunã dar în sicrieseparate. Acest ansamblu funerar a primit înaccepþiunea autorilor cercetãrii indicativul de M.1.Celelalte trei morminte descoperite în S.6 au fost

înhumãri individuale,care au fost notate caM.2, M.3 ºi M.410.

În perioada 25-28mai 2015, IICCMERa desfãºurat o a douacampanie dei n v e s t i g a þ i iarheologice, fiindreluate ºi continuatesãpãturile în cimitirulsatului, în acelaºiperimetru unde secunoaºte cã au fostînhumaþi deþinuþiipolitici11. În primul

rând au fost redeschise douã din secþiunile arheologiceexecutate în anul 2013, S.2 ºi S.6, unde s-audescoperit ºi cercetat cele cinci morminte menþionate12.Totodatã, au mai fost practicate alte douã unitãþi desãpãturã, a cãror numerotare o continuã pe cea asecþiunilor executate în prima campanie. Prima dintreacestea a fost S.7, de formã dreptunghiularã cudimensiunile iniþiale de 5 x 3 metri, laturile mai lungifiind dispuse pe direcþia est-vest. Datoritã faptului cã afost necesarã practicarea unei casete pentrudezvelirea integralã a unui mormânt surprins parþialsub profilul de sud, latura de est a secþiunii a fostprelungitã cu 0,50 metri spre sud, iar latura de pe aceaparte a primit un nou traseu pe o lungime de 2,50 metridin colþul de sud-est spre vest13. A doua secþiune a fostS. 8, care a fost executatã în imediata apropiere a lui

Aspect din timpul cercetãrilor în Secþiunea 6cu Mormintele 3, 4, 5 (Foto 2013).

91.qxd 08.07.2004 10:32 Page 45

4466

S.7, la nord-est de aceasta. Dimensiunile iniþiale ale luiS.8 au fost de 5 x 2,20 metri, laturile mai lungi fiinddispuse pe direcþia nord-sud. Datoritã faptului cã toatemormintele descoperite în aceastã secþiune au fostsurprinse doar parþial încadrul iniþial al acesteia,pentru dezvelirea lorintegralã a fost necesarã otranslatare parþialã a laturiide est cu 1 metru, însãnumai pe o lungime de 4,50metri din colþul de sud-estspre nord. Ca urmare aacestei modificãri, latura desud a secþiunii a primitdimensiunea de 3,20 metri.În schimb, latura de nord aavut o retragere de 0,50metri care pornea din colþuliniþial de nord-est spre sud,fiind continuatã apoi cu acea prelungire de 1 metruspre est care la capãt se intersecta cu terminaþiadinspre nord a laturii estice14.

În aceste douã secþiuni au fost identificate ºicercetate un numãr de ºase morminte, astfel cãnumãrul total de morminte descoperite în cursul celordouã campanii de sãpãturi se ridicã la 11. Cele patrumorminte descoperite în 2013 au primit o numerotarenouã, astfel cã mormântul comun, M.1, a devenit M.1-M.2, M.2 a devenit M.3, M.3 a devenit M.4 ºi M.4 s-atransformat în M.5. Numerotarea mormintelordescoperite în cea de-a doua campanie de sãpãturicontinuã începând cu M.6 ºi se terminã cu M.11. În S.7au fost descoperite ºi cercetate trei morminte (M.6,M.7, M.8), iar în S.8 alte trei (M.9, M.10, M.11).Majoritatea defuncþilor fuseserã depuºi în sicrie simplede tip ladã, confecþionate din lemn, din care se maipãstrau resturi degradate din lateralele acestora, iar încazul unora s-a remarcat prezenþa unor ºipci dispusetransversal, care susþineau capacul. Au fost

Mormântul comun (M.1-M.2) dupãredeschiderea Secþiunii 2 (Foto 2015)

91.qxd 08.07.2004 10:33 Page 46

4477

descoperite ºi multe cuie cu capete rotunde provenitede la îmbinãrile sicrielor, care au fost confecþionate cumijloace mecanizate. În cazul mormântului comun(M.1-M.2) din S.2, aºa cum am menþionat deja, fiecaredefunct a fost depus într-un sicriu individual. O situaþieaparte a fost întâlnitã în cazul lui M.415 din S.6, unde s-a constatat cã defunctul a fost înhumat fãrã sicriu.Cadavrul fusese probabil înfãºurat într-un materialorganic, poate o rogojinã, care între timp a putrezit ºi s-a descompus în întregime. Argumentul care a stat labaza acestei presupuneri a fost faptul cã în zonascheletului au fost descoperite mai multe scoabe ºicuie de mici dimensiuni, unele îndoite, care probabil aufixat materialul în care a fost învelit corpul defunctului16.

Starea generalã de conservare a scheletelor erauna precarã. Acest lucru a fost constatat deopotrivãatât la mormintele descoperite în a doua campanie desãpãturi cât ºi la cele descoperite iniþial în 2013, careau fost dezvelite din nou. Asupra lor nu s-au descoperit

obiecte de inventarfunerar sau resturide vestimentaþie.Acest din urmãlucru confirmãfaptul cã trupurilecelor morþi au fostînmormântate fãrãveºminte ºiî n c ã l þ ã m i n t e .Orientarea tuturormormintelor a fostpe direcþiageneralã est-vest,fiind conformã cu

tradiþia creºtinã, diferenþe fiindconstatate doar la sensul dispunerii unor defuncþi îngropile de înmormântare. Astfel, M.1 ºi M.2 dinmormântul comun erau aºezaþi invers, cu capul sprerãsãrit ºi picioarele la apus, iar restul defuncþilor(M.3–M.11) erau poziþionaþi dupã obiceiul creºtinesc,

Secþiunea 7 cu Mormintele 6, 7, 8 (Foto 2015)

91.qxd 08.07.2004 10:34 Page 47

4488

cu capul la apus ºipicioarele sprerãsãrit. Toþi defuncþiiau fost aºezaþi însicrie ºi apoi depuºiîn groapã în poziþiaculcat pe spate cubraþele aºezate pelângã corp ºiantebraþele depuse îndiferite poziþii, fiindînmormântaþi laadâncimi carevariazã între – 0,75metri în cazul lui M.1ºi M.4 ºi – 1,27 metri în cazul lui M.9. La unele scheletes-au constatat in situ anumite anomalii care privescpoziþionarea anatomicã a unor componente osoase,acest fapt datorându-se probabil modului neglijent încare cadavrele au fost introduse în sicrie ºi apoiacestea în groapã. Un element interesant care trebuiemenþionat priveºte o constatare legatã de situaþia luiM.1, scheletul poziþionat în partea de sud a gropiicomune descoperite în S.217. Acesta avea picioareleîncruciºate, tibia membrului inferior drept fiindpetrecutã peste cea a membrului inferior stâng. Înpartea superioarã a gleznelor, în zona de încruciºare apicioarelor, au fost descoperite niºte resturi de sârmã,lucru care sugereazã faptul cã picioarele cadavruluifuseserã legate.

În cursul celei de-a doua campanii de sãpãturi,condiþiile de lucru au fost dificile datoritã faptului cã înurma precipitaþiilor abundente cãzute în primãvarãnivelul apei freatice din sol se afla la o adâncime decirca - 0,90 metri. Acest lucru a fãcut ca morminteledepuse sub aceastã cotã de adâncime sã se afleefectiv în apã, motiv pentru care cercetarea lor a fostextrem de complicatã ºi anevoioasã. În aceastã situaþies-au aflat ºase morminte, M.3 ºi M.5 din S.6, M.7 dinS.7, precum ºi M.9, M.10 ºi M.11 din S.8. Pentru a se

Secþiunea 8 cu Mormintele 9, 10, 11 (Foto 2015)

91.qxd 08.07.2004 10:35 Page 48

4499

putea accede la oseminte a trebuit ca apa sã fiepermanent evacuatã cu diverse recipiente, însãaceastã metodã s-a dovedit ineficientã. Avându-se învedere debitul mare de revenire a apei, s-a apelat încele din urmã la o motopompã18, însã chiar ºi aºa loculastfel degajat se inunda din nou într-un timp foartescurt19. Acest impediment major a fãcut sã nu se poatãface observaþii mai detaliate asupra unor morminte,

anumite constatãri fiind realizateefectiv doar la momentuldemontãrii ºi extrageriiosemintelor20.

Solul din zonã în care s-aupracticat aceste înhumãri estepredominant nisipos. Stratigrafiaconstatatã ºi înregistratã peunele din profilele verticale alesecþiunilor deschise ºi cercetateîn campania arheologicã din2015 (profilul de vest ã S.7 ºiprofilul de est / S.8) aveaurmãtoarea configuraþie: 1. stratvegetal cuprins între nivelulactual de cãlcare (cota 0) ºiadâncimea de -10 cm în S.7 ºi -7 cm în S.8; 2. strat alcãtuit dinpãmânt cenuºiu-nisiposamestecat cu scoici ºi carcasefragmentate de melci marini,cuprins între nivelul inferior alstratului vegetal ºi adâncimeade -28 cm în S.7 ºi -29 cm înS.8; 3. strat predominant nisipos

în care se regãsesc scoici ºi cochilii de melci marini,cuprins între partea inferioarã a stratului nr. 2 ºiadâncimea de -48 cm în S.7 ºi -45 cm în S.8; 4. stratcompact de nisip care conþine cochilii de melci marini ºipuþine scoici, cuprins între limita inferioarã a stratului nr.3 ºi fundurile de secþiune din dreptul profileloranalizate.

Mormântul 6 din Secþiunea 7 (Foto 2015)

91.qxd 08.07.2004 10:36 Page 49

5500

Dupã derularea a douã campanii de sãpãturiarheologice în porþiunea de cimitir unde au fostîngropaþi deþinuþiipolitici, s-a remarcatfaptul cã acesteînhumãri s-au fãcutoarecum organizat,pe rânduri,respectându-se chiaranumite distanþe întremorminte. Aceastãc o n s t a t a r epreliminarã poate ficonfirmatã pe deplinodatã cu continuareai n v e s t i g a þ i e iarheologice prindeschiderea ºicercetarea mai multorunitãþi de sãpãturã.

Toate scheleteleidentificate ºi dezvelite în cele douã campanii decercetãri arheologice21 au fost extrase în prezenþa unuimedic legist de la Spitalul Judeþean din Tulcea22, fiindîmpachetate individual ºi înseriate, urmând a fitransportate la Institutul Naþional de Medicinã LegalãMina Minovici din Bucureºti unde se vor efectuaexaminãrile de specialitate. De la toate rãmãºiþeledefuncþilor descoperiþi se vor recolta probe biologice deþesut osos, pentru a se putea realiza testele ADN învederea stabilirii identitãþii persoanelor decedate.Informaþiile astfel obþinute se vor constitui într-o bazãnaþionalã de date, care va cuprinde treptat toateinformaþiile de acest tip ce se vor obþine ulterior de lavictimele care vor mai fi descoperite ºi deshumate peteritoriul þãrii ºi a cãror identitate este incertã sau nupoate fi stabilitã prin alte metode.

Investigaþiile arheologice s-au efectuat în prezenþaunui procuror militar din cadrul Parchetul MilitarBucureºti23, instituþie care a fost sesizatã oficial de cãtre

Extragerea din apã ºi recompunerea osemintelor dinMormântul 9 / Secþiunea 8 (Foto 2015)

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 50

5511

IICCMER în legãturã cu persoanele decedate în lagãrulde muncã forþatã de la Periprava. În teren a participatºi un specialist criminalist din cadrul Inspectoratului dePoliþie Judeþean Tulcea24. Acþiunea a fost sprijinitã decãtre Prefectura judeþului Tulcea ºi de Primãriacomunei C. A. Rosetti25.

Din partea IICCMER, în a doua campanie desãpãturi, la activitãþile de cercetare în teren a participatun colectiv de arheologi ºi istorici alcãtuit din GheorghePetrov (coordonator), Paul Scrobotã, Horaþiu Groza,Cosmin Budeancã, Marius Oprea, Constantin Petre,Florin Soare ºi Constantin Vasilescu. Alãturi de aceºtias-a aflat ºi d-nul Octavian Bjoza, preºedintele AsociaþieiFoºtilor Deþinuþi Politici din România.

Note:

1 Localitatea este situatã în nord-estul judeþuluiTulcea, în Delta Dunãrii, pe malul drept al braþuluiChilia, la circa 30 de km înainte de vãrsarea acestuia înMarea Neagrã. Pe linie administrativã aparþine decomuna C. A. Rosetti. Satele aflate în administraþiacomunalã sunt: C. A. Rosetti, Periprava, Letea,Sfiºtofca ºi Cardon.

2 Colonia de muncã forþatã de la Chilia Veche a fostînfiinþatã în 2 aprilie 1952 ºi a fost desfiinþatã la 1noiembrie 1954 printr-un Ordin al ministrului de internede atunci, generalul locotenent Alexandru Drãghici. Nudupã mult timp, printr-un alt Ordin, datat 22 decembrie1955, colonia a fost reînfiinþatã începând cu data de 1ianuarie 1956. Pentru istoricul acestei unitãþipenitenciare, vezi Dicþionarul Penitenciarelor dinRomânia Comunistã (coordonator Andrei Muraru),Editura Polirom, Iaºi, 2008, p. 116-122.

3 Despre unitatea penitenciarã de la Periprava, veziDicþionarul Penitenciarelor din România Comunistã, p.136-140; Constantin Vasilescu, Sine ira et studio.Cazul Periprava, în Magazin Istoric, nr. 4 (aprilie) /2015, p. 23-27.

4 Cercetarea arheologicã a fost efectuatã de cãtre

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 51

5522

Constantin Bãjenaru ºi Dan Vasilescu, arheologi laMuzeul de Istorie Naþionalã ºi Arheologie dinConstanþa. Acþiunea a fost coordonatã de cãtre DanÞâlnaru, director general al IICCMER în acea perioadã.La acþiune a mai participat ºi Constantin Vasilescu,expert IICCMER.

5 Între zona unde se afla amplasat fostul lagãr ºicimitirul din satul Periprava, distanþa în linie dreaptãeste de circa 2,5 km. Lagãrul era situat la sud-est faþãde localitate.

6 Parcela de teren ocupatã de cimitir are o suprafaþãaproximatã de circa 5400 de m2.

7 Crucea are o înãlþime de 3,70 metri de la nivelulsolului, braþele având în secþiune 16 x 16 cm pentru celvertical ºi 10 x 10 cm pentru cel orizontal. Nucunoaºtem data când aceastã cruce a fost ridicatã.

8 Suprafaþa totalã de teren care a fost decopertatã ºiverificatã în campania din 2013, reprezentatã deînsumarea suprafeþelor celor ºase secþiuni arheologiceexecutate, a fost de 55 m2.

9 Pentru rezultatele din prima campanie de sãpãturiexistã un raport întocmit de arheologii care au efectuatcercetarea (Raport privind diagnosticul arheologicefectuat în cimitirul de la Periprava, com. C.A. Rosetti,jud. Tulcea), acesta fiind publicat la adresa:http://www.iiccr.ro/pdf/ro/Raport%20Periprava%20sep2013.pdf. Unele detalii suplimentare de sãpãturãprecum ºi alte informaþii care nu se regãsesc în raport,au mai fost obþinute din discuþiile pe care le-am purtatcu arheologul Constantin Bãjenaru, cãruia îi mulþumimºi pe aceastã cale pentru amabilitate ºi sprijinulacordat.

10 Conform raportului de sãpãturã, în privinþamormintelor cercetate în 2013 existã un numãr de patrumorminte cu cinci defuncþi, însã unul dintre morminte(M.1) conþine douã schelete. Dupã cum se va vedea,am preferat sã schimbãm ºi sã simplificãmnumerotarea mormintelor descoperite în primacampanie pentru a nu se produce eventuale confuzii ºigreutãþi de înþelegere a contextului în care vor fi

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 52

5533

înregistrate mormintele ce se vor mai descoperi încampaniile arheologice viitoare.

11 Cercetarea arheologicã s-a efectuat în parteneriatcu Muzeul Naþional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT).

12 Acest lucru a fost necesar deoarece în 2013, dinmotive asupra cãrora noi nu suntem încã edificaþi, nus-au respectat toate procedurile legale care suntobligatorii într-o astfel de activitate de cercetare. Înprimul rând, fiind vorba despre descoperirea ºideshumarea rãmãºiþelor pãmânteºti ale unor persoanecare au decedat din cauze suspecte într-un lagãr demuncã forþatã, investigaþiile trebuiau sã se desfãºoareîn baza unei sesizãri oficiale adresate ParchetuluiMilitar, în prezenþa unui procuror, a unui medic legist ºia unui ofiþer criminalist de poliþie. Aceastã procedurã afost urmatã ºi parcursã doar cu ocazia celei de-a douacampanii de sãpãturi arheologice. De aceea,mormintele identificate ºi cercetate în 2013 au trebuitsã fie redeschise pentru ca osemintele sã fiereevaluate interdisciplinar ºi pentru a fi recuperate.

13 Suprafaþa totalã a lui S.7 a fost de 16,25 m2.

14 Suprafaþa totalã a lui S.8 a fost de 15,50 m2.Împreunã, cele douã secþiuni executate în campaniadin 2015, S.7 ºi S.8, au cuprins o suprafaþã totalã de31,75 m2.

15 Mormântul nr. 3 (M.3) dupã numerotarea stabilitãîn timpul campaniei din 2013.

16 Conform raportul arheologic din 2013.17 În accepþiunea autorilor cercetãrilor din 2013,

acest mormânt apare menþionat în raportul arheologicca scheletul nr. 2.

18 Pompa ne-a fost pusã la dispoziþie de cãtrePrimãria comunei C. A. Rosetti.

19 În prima campanie din septembrie 2013 situaþia afost diferitã, nivelul apei subterane fiind atunci la o cotãde adâncime care nu a afectat în nici un fel morminteledescoperite. În acel an precipitaþiile din cursul verii aufost puþine ºi slabe cantitativ.

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 53

5544

20 Arheologul care a fost implicat cel mai mult înaceastã operaþiune, Paul Scrobotã, a fost nevoit sãacþioneze stând cu picioarele goale printre oase ºi înapa rece care umplea pânã la un anumit nivel gropilemormintelor.

21 În ceea ce priveºte numai scheletele descoperiteîn 2013, dupã ce au fost spãcluite, curãþate ºicercetate, acestea au fost acoperite cu o folieimpermeabilã de muºama peste care s-a depus nisipodatã cu astuparea ºanþurilor. Aceastã operaþiune s-aefectuat tocmai în perspectiva cã aceste morminte vorfi redeschise cândva în prezenþa autoritãþilorcompetente, lucru care s-a ºi întâmplat de fapt în lunamai 2015. Acoperirea osemintelor cu folie ne-a fost demare ajutor, uºurându-ne în mare mãsurã efortul deredezvelire a acestor morminte.

22 Este vorba de Daºanu Vasile, medic primar încadrul Serviciului Judeþean de Medicinã Legalã Tulcea.

23 Procurorul care a preluat cazul spre cercetare estecolonelul magistrat Toma Octavian din cadrulParchetului Militar de pe lângã Tribunalul MilitarBucureºti.

24 Agent ºef adjunct, Danilencu Dan.25 În numele IICCMER ºi a tuturor membrilor colec-

tivului de cercetare, aducem mulþumiri reprezentanþilorlegali ai acestor instituþii ale statului pentru importantulsprijin ºi susþinerea acordatã acþiunii noastre. Avem învedere aici pe d-nul Bãdiþã Marin, prefectul judeþuluiTulcea, d-na Hancerenco Florentina ºi d-nul PocoraAntonel, primarul ºi viceprimarul comunei C. A. Rosetti.

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 54

Memoria 25

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 55

Primul numãr al Memoriei. Revista gândirii arestate a apãrut

în noiembrie 1990. Fondatã de Banu Rãdulescu, medic,

scriitor ºi fost deþinut politic, revista noastrã a avut ºi are printre

colaboratori nume de seamã ale culturii româneºti:

Petre Þuþea, Petru Creþia, OctavianPaler, Alexandru Paleologu, ªtefan

Augustin Doinaº, RomulusVulcãnescu, ªerban Papacostea,

Andrei Pipiddi, Camilian Demetrescu,Adrian Marino, Alexandru Zub etc. Reproducem în paginile urmãtoarecâteva articole apãrute în primele

numere ale revistei, demult epuizate,în dorinþa de a (re)aduce în memoriacititorilor noºtri nume consacrate aleculturii româneºti care au cunoscut

ororile represiunii comuniste.

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 56

5577

Gata, am ºi eu acum o revistã a mea, cu numeleMEMORIA. O sã-i izgonesc de-aci înainte pe toþi câþi ormai veni sã-mi cearã interviuri. M-au sufocat. Vin, îmicer interviuri, eu vorbesc, vorbesc... meteahna mea...cineva m-a asemuit cu Socrate... cel care a vorbit ºin-a scris mai nimic... noroc cu Platon, cã el i-aconsemnat spusele ... Totuºi, ºi din vorbe trebuie sãrãmânã ceva. Esenþa. Dumnezeu ºtie cât de Socratesunt! Eu nu mã socotesc decât o oarecare fiinþãgânditoare. Gândesc ºi spun ceea ce gândesc. E bine?E rãu? Eu spun ce cred cã trebuie sã spun. N-am fãcutniciodatã altfel, dar, în comunism, nimeni nu lua înseamã ce spuneam. Spusele mele erau consemnate laSecuritate, au avut ei grijã sã mi le facã... arhivã. Cineva vrea sã-mi studieze gândirea, va trebui sã batã lauºa acestei “onorabile” instituþii. Sper cã odatã ºi odatãuºa asta se va deschide. Nu numai pentruconsemnarea „gândirii lui Þuþea”, ci ºi pentru alteconsemnãri.

Acum însã e altã viaþã, nu? DEMOCRAÞIA. Nu?O-ho! Ce frumos sunã! Gata, am posibilitatea sã am ºieu o revistã în care sã spun tot ce vreau. O sã-i trimitla plimbare pe cei ce vor sã-mi ia interviuri pentru altereviste ºi sã le spun cã gata, de-aici încolo amMEMORIA.

Va fi ceva de valoare din cele ce spun? De valoarepentru om, aºa, în general, ori pentru umanitate?Dumnezeu ºtie. Umanitatea o iubeºti lesne. Pe om, maigreu.

Ce e MEMORIA? Ca efect publicistic sunã bine. Nu

PETRE ÞUÞEA

Gânduri...

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 57

5588

cred însã cã s-a cãutat doar un efect publicistic. Credcã s-a urmãrit scormonirea unor memorii care nu secade sã stea în adormire. Ele trebuie retrezite,stimulate sã vorbeascã.

Memorii trezite, incitate sã reitereze ce-au acumulat.Aºadar, memoriile sunt mulate pe obiect ºi sunt înte-

meiate pe conþinutul zilei faustice pãmântene,înregistratã de subiectul memorialist. Bineînþeles cã nuse poate – nici în cazul când el înregistreazã prin jurnalevenimentele – ignora elementul subiectiv. Depindecum citeºte el conþinutul acestei zile – jurnalul îl ajutãtotuºi ca memoriile lui sã fie mai aproape deobiectivitate.

În afarã de memorii, vin amintirile. Amintirile suntmemorii colorate afectiv. Dupã amintiri vin impresiile,care apar în jocul de opþiuni al insului care gândeºte.Nu?

... De pildã, indiferent dacã ne gãsim în sferamemoriilor sau în cea a amintirilor, sau în sferaimpresiilor ºi a jocului de opþiuni, omul, ca subiect, esteînsoþit de punctul sãu de vedere ca de umbra lui.Punctul de vedere poate fi obiectiv, dar nu obiect. Adicãnu exprimã natura lucrului, ci un unghi de vedere acãrui valoare stã în strãlucirea formulãrii ºi precizia cucare înregistreazã evenimentul prezentat. Omul nupoate depãºi punctul sãu de vedere. De fapt dacã stãmºi ne gândim, toatã cultura universalã e formatã de unfluviu imens de puncte de vedere ale celor care ogândesc.

Punctul de vedere este expresia elementelorinformative ale subiectului gânditor, de când apareinformaþia intelectualã, a elementelor geneticvocaþionale. Fiindcã talentul, sau geniul, nu seinventeazã – apar. Felul, de pildã, cum contemplãistoria românilor sã spunem, meditând asupra deveniriilor istorice –, într-un fel gândeºte aceastã istorie Iorgasau Eminescu, ºi într-un fel un scriitor care e captivulimaginaþiei... Obiectivitatea poate fi uneori un factorconstitutiv, dar eu mã gândesc la memorii, laobiectivitate, adicã sã te mulezi pe obiect. Dacã nu te

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 58

5599

mulezi pe obiect, atunci faci speculaþie în afarã denatura lucrurilor.

Detenþia mea? Eu am trãit în aceastã detenþie joculpolitic al celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial...Fenomenele politice sunt, cred eu, rareori punctate deraþiune. ªi mai mult: sunt explozii iraþionale aledesfãºurãrilor umane. Niciun istoric, chiar cu pretenþiiobiective, nu poate ignora faptul subiectiv proiectatasupra evenimentelor. Ceea ce mã determinã pe minesã cred cã omul singur nu e izvor al adevãrului, ci esteun fluviu de pãreri acceptate sau neacceptate.

Cei care stau sub fluviul evenimentelor, stau fie dinorgoliu, fie din incapacitatea de adaptare. Dar de multeori adaptarea la împrejurãri se cheamã conformism ºiconformistul se deosebeºte de ploºniþã doar prin aceeacã ea n-are raþiune... Cei care nu se conformã tragconsecinþele, fie din orgoliu, fie din incapacitatea deadaptare. Dar adaptarea þine mai mult de biologic,decât de spiritual. De pildã, eu mã situez în fluviulinform al stalinismului, care se revarsã prin empirismulhaotic anglo-saxon asupra Europei Centrale –, decicum pot fi eu dacã încerc sã judec acest fluviu informal stalinismului care situeazã omul în regnul animal,cum pot eu sã scap de acest animalism? Prin orgoliu,mã opun ºi intru în temniþã. Prin conformism, devin unsimplu animal adaptabil. De altfel, sã ºtiþi un lucru: înlupta cu evenimentele politice majore, omul basculeazãîntre eroism ºi laºitate. Laºitatea te duce laconformism! Conformismul are la bazã laºitatea. Tesupui evenimentelor ºtiind cã singur nu le poþi înfrânge.ªi nu-þi convine sã candidezi la eroism.

Extrema stângã este aparent egalitarã ºi haoticã, iarextrema dreaptã, tot atât de insuportabilã, esteesenþialmente aristocraticã, adicã elitistã. Motivaþiadistinge cele douã extreme – una e motivatãaristocratic, prin elitã, extrema dreaptã, ºi alta emotivatã prin forþã, extrema stângã. Nu de mult, eu amadus elogii Poloniei pentru faptul cã, în mod cu totuliraþional ºi datoritã tradiþionalului orgoliu al polonezului,a înfruntat cele douã puteri vecine, devenind, prin

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 59

6600

orgoliul ei, Polonia, jertfa împãrþirii definitive, cum scriape dosul tratatului ruso-hitlerist Stalin: împãrþitã de-finitiv. Or, am spus, acest orgoliu polonez meritãrecunoºtinþa umanitãþii. Fiindcã împãrþirea Poloniei adeclanºat Al Doilea Rãzboi Mondial, care a ros prinefectele sale cele douã extreme, înlãturându-le, ca fiinddeopotrivã nocive.

Democraþia este totuºi singurul sistem politiccompatibil cu libertatea ºi demnitatea umanã. Asta epãrerea mea personalã! Dacã încerc sã o judec esen-þial, eu mã detaºez, cã n-am nicio pãrere, sunt captivulpãrerii a doi mari gânditori antici ºi al unui gânditor mo-dern. Cei antici sunt Platon ºi Aristotel. Platon spune cãexistã trei forme degenerate de guvernãmânt: tirania,oligarhia ºi democraþia. Iar Aristotel spune cãdemocraþia este singurul sistem social în care fiecareface ce vrea. În ceea ce-l priveºte pe Bergson, elafirmã urmãtorul lucru: democraþia, într-adevãr, esingurul sistem compatibil cu libertatea ºi demnitateaumanã, numai cã are un viciu – îi lipseºte un criteriu deselecþiune a valorilor de conducere. Asta e ºi pãrereamea despre democraþie... Democraþia e imperfectã, darfãrã ea e greu de vieþuit. Este un soi de haos suportabil.

Atât extrema stângã, cât ºi extrema dreaptã suntfalimentare. Comunismul, de pildã: premisa lui majorãe egalitatea realã, absolutã a oamenilor. În niciunul dinregnurile cunoscute nu existã egalitate – nici în regnulmineral, cã aurul nu e egal cu cãrbunele, nici în regnulvegetal, cã plantele nu sunt egale, ºi nici în regnulanimal, cã pisica nu e egalã cu leul, cel puþin ca forþã.ªi nici în specia om nu funcþioneazã, cu atât mai mult,principiul egalitãþii. E damnat esenþial comunismul prinpremisa lui majorã: egalitatea realã a oamenilor, careeste o utopie. ªi încã... vorba lui Berdiaev, cusurulutopiilor nu stã în construcþia lor, ci în faptul cã toatesunt realizabile. E un paradox, însã este adevãrat cãparadoxul e limita pânã la care poate merge inteligenþaumanã, dincolo de care apare nimicul.

Eu spun un lucru – spiritul universal se miºcã întreconstantele existenþei ºi devenirii, transformãrii. Ce se

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 60

6611

transformã? Eu cred cã mã disting de Adam prin limbaromânã. Deosebirea între Adam ºi mine e cã el nu ºtiaromâneºte.

Dacã gândeºti omul, omul integral, somato-psihicadicã, spiritual omul pare cã se transformã, cã sedezvoltã din primordii, cã el e potenþial în toatã istoriaºi cã existã potenþial în primordii ºi se desfãºoarã înistorie ca firul dupã un ghem de aþã. Cã revoluþii, adicãmutaþii propriu-zise, nu existã.

De pildã Curzio Malaparte, în cartea lui Tehnica lovi-turii de stat, zice cã nu existã revoluþii, ci tehniciinsurecþionale în lupta pentru putere. Iar Tocqueville,mare conservator francez, numeºte, dacã îmi aduc eubine aminte, revoluþia francezã: noul vechi regim.

Da, omul se dezvoltã din primordii, e potenþial în pri-mordii – istoria fiind aparentã sau iluzorie, dacãgândeºti realist. Adicã omul este cum l-a fãcutDumnezeu. Omul biblic al lui Moise e valabil ºi astãzi.Fiindcã vã invit sã rãspundeþi la aceste întrebãri, fãrãde care nu vã gãsiþi în zona realului: când?, unde?,cum?, de ce?, ºi în ce scop? aþi apãrut în formaaceasta de homo sapiens? Eu unul nu ºtiu. ªi atunciistoria nu e decât un joc al aparenþelor. Omul devine, semiºcã (nu ºtiu dacã e bine) stând pe loc... Omul semiºcã în istorie stând pe loc în primordiile din carereiese... Cei mai mari rãufãcãtori pentru oameni suntrevoluþionarii „binefãcãtori”. Un ãla care vrea sã mãfacã fericit cu forþa... „vreau sã vã fac fericiþi cu forþa”, aspus-o unul, celebru... Omul este ºi devine, cred eu,aparent, adicã e perpetuu posibil, desfãcându-se dinprimordii.

Omul e posibil, în istorie e posibil –, în misticã e real.În misticã e aºa cum l-a fãcut Moise, dacã gândimbiblic... E unul care, la televiziune, a dizolvat Biblia înmitologie, a fãcut-o mitologicã. Toate principiile biblicese gãsesc, mitologic, în diferite mitologii: egipteanã,greceascã etc. Cine e Jahve? Pãi lui Jahve, adicãDumnezeului biblic, nu-i mai trebuie, pentru a-lasemãna cu Zeus, decât o nevastã... Vasãzicãteleviziunea e antibiblicã ºi anticreºtinã. ªi face asta cu

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 61

6622

aerul cã e obiectiv-istoricã – istoria ne învaþã... Maiîntâi, când Hegel a fãcut afirmaþia cã Dumnezeu faceistorie... e o blasfemie, cã îl solidarizeazã cu Stalin.Dumnezeu nu face istorie. Istoria o face omul, detaºatprin pãcatul originar, când a vrut sã fie demiurg... Euam spus cã istoria universalã, ca o damnaþie, esterãtãcirea omului care izvorãºte din conversaþia dintreEva ºi dracu... Zice el: aveþi voie sã mâncaþi din toþipomii, afarã de unul, al binelui ºi rãului, dacã mâncaþi,muriþi. Eva a mâncat, de curiozitate, ºi a vãzut cã mãrule gustos ºi a dat prostului ãluilalt, lui Adam, ºi a mâncatºi el. Pe urmã ºi-au apãrat sexele, a apãrut pudoarea,au început sã devinã neoameni, faþã de omul absolut,gândit de Dumnezeu.

Eu disting între omul etern ºi omul istoric. Omuletern este omul primordial, integral creat de Dumnezeudupã chipul ºi asemãnarea Lui. Iar omul istoric e omulcare devine – ºi, raportat la acest om primordial, e unfel de neom. Istoria e neomenia lui. Cã nu se poate, dincel care am fost întreg, sã fiu dumicat în epoci, în zileºi în clipe. Omul istoric e captivul clipelor –, nu numai alanilor, lunilor, zilelor ºi orelor din timpul lui ªtefan celMare sau de când vorbesc eu acum, ci ºi în clipele încare îl definesc ca neom. Cã trebuie sã acceptãm unfel; omul etern are un sinonim: homo religiosus – omulreligios e omul etern. Omul ºtiinþific e neomul istoric. Totce face el poartã pecetea preaomenescului lui. Saucum ar spune Nietzsche: omenesc, prea omenesc...

Nu pot fi de acord cu el cã Dumnezeu a murit. Nuºtiu dacã nu spune cã a murit de scârbã! Nietzsche eun mare poet, un foarte mare poet al individului. ªi-unmare poet al maselor. Pe de o parte vorbeºte de su-praom, care e geniul sã spunem, dar ºi maseleconteazã la Nietzsche. Dar masa are numai douãmomente în care este emoþionantã, când este aproapesublimã: revoluþia (când moare pe baricade) ºi rãzboiul.Atunci masa se afirmã impresionant.

Eu n-am soluþii, cã nu sunt nici profet – ºi a avea opãrere aici în spaþiul ãsta al meu (cã ãsta e universulmeu, gãoacea asta)... în câþiva metri pãtraþi orice

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 62

6633

pornire personalã e inoperantã. ªi dacã aº ficonducãtor aº fi tot atât de inoperant, în ceea cepriveºte devenirea omului în timp ºi spaþiu, ca ºiactualul nostru preºedinte, Iliescu... el se aflã în treabã.Am spus odatã, dar asta nu trebuie scris, pentruanumiþi oameni aflarea în treabã e o metodã de lucru.Pentru activiºtii de partid aflarea în treabã e metodã delucru. Ãºtia sunt activiºtii de partid – e neobolºevismulactual al României... Pãi el a declarat în platforma-program cã admirã valorile ideale ale comunismului.Cum ai spune: sunt încântat de dulceaþa ºi de deliciulprodus în mine de cancer.

Am aici o declaraþie a mea în legãturã cu Naelonescu – Nae lonescu a fost un gânditor religios,sincer ºi corect. N-a fost teolog, a fost filosof. ªi a pãcã-tuit, cum am pãcãtuit ºi eu. A fost teoretician al extremeidrepte, iar aceastã extremã, ca ºi cea stângã, cumv-am spus, e falimentarã. Omul nu e dispus, de dragulunei minoritãþi, numitã elitã, sã ajungã iobag. Niciultimul mãturãtor nu este dispus sã renunþe la libertatepentru cã în frunte se aflã un tiran care e înþelept caPlaton. Înþelepciunea ãluia e de douã parale. Dacã ãlase realizeazã utopic pe sine, cel de pe stradã suferã. ...

Cum am privit eu închisoarea sau arestarea?Arestarea am privit-o ca un abuz fãcut de bolºeviciiautohtoni sub cererile ruseºti. Pentru cã Gheorghiu-Deja fost o maimuþã revoluþionarã, a crezut cã face ºi elrevoluþie, deºi imita bolºevismul rusesc. Adicã – sãarestez oameni fãrã judecatã, sã-i þin indefinit întemniþã, sã-i pun în regim de exterminare, sã-i ºi uciddacã vreau – asta numea el revoluþie. Aºa fãcea Stalin.ªi el, imitându-l, credea cã e revoluþionar. De fapt, afost o maimuþã balcanicã – a tiranizat poporul român laadãpostul armelor ruseºti. Ce originalitate are revoluþiaromâneascã? N-are nici cea ruseascã originalitate! ...Pãi ºtiþi cum am definit eu revoluþia ruseascã?Jacobinism tãtaro-mongol. Teroarea jacobinã mutatã înstil tãtãresc la Moscova.

Deci arestarea... S-a dat o dublã decizie dehaimanaua asta, Gheorghiu-Dej: una de destituire ºi

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 63

6644

alta de arestare – era ministrul economiei naþionale.Din ’48 pânã în ’53 am fãcut puºcãrie... administrativ;din ’53 pânã în ’56 sau ’58 am fost liber; pe urmãarestat din nou pânã în ’64 când ne-au graþiat. Dar uitece vreau sã vã spun eu – ºi vã rog sã o luaþi ca atare:nu-mi pot face autobiografia, fiindcã nu mã intereseazãtrecutul meu, pe care îl detest! N-am nimic comun cumine din trecut. ªtiþi când începe viaþa mea? Acum,când vorbesc cu dumneavoastrã... ªi tot aºa mereu.Trãiesc ca sã scap de amintirile greþoase care punc-teazã existenþa mea; trãiesc, ca sã mã detaºez,principiul actualitãþii. Ca sã scap de obsesia trecutuluidramatic, contorsionat, dezgustãtor pe anumite laturi,nu-i aºa, ºi neomenesc – mã situez în principiulactualitãþii. V-am spus: nu fac biografie, niciautobiografie – trãiesc principiul actualitãþiipermanente... Eu am fost Petre Þuþea.

Sunt din Muscel, din Boteni. N-am fãcut niciunstudiu în strãinãtate, numai în România. Dreptul, laCluj, între ’23 ºi ’28. Sunt doctor în drept, am diplomaîn limba latinã, acolo pe dulap, într-un tub. Am începutcariera mea ca jurnalist la niºte publicaþii din Cluj,Chemarea, Patria; pe urmã la revista Stânga, pe caream scos-o cu Pandrea; am publicat în Cuvântul lui Naelonescu; pe urmã, sub comuniºti, am fãcut puºcãrie,cred cã vreo 11 ani... Mã atacã unul acuma, cã sunt plinde urã, gata de a plãti poliþele, într-un ziar de azi.„Democratic”. Ziarul ãsta e o cocinã, nu-i aºa? Mãatacã, dar mã atacã astfel: culturã vastã, farmec alideilor, dialog fascinant... ºi p-ormã cã sunt plin deurã...

Eu am fost în delegaþia României la Moscova, în ’40,toamna, ºi am stat pânã în martie – o iarnã la Moscova,când ruºii ne-au luat Basarabia ºi ne-au luat ºiBucovina, cãlcând acordul Ribbentrop – Molotov,pentru cã era indecis ºi imprecis sub raportulpretenþiilor teritoriale ale Rusiei. Iar Gafencu i-a spus luiMolotov: „Bine, excelenþã, sã zicem cã Basarabia aþimai stãpânit-o, prin raptul teritorial al þarului AlexandruI, la 1812, ºi prin trãdarea turceascã, dar Bucovina de

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 64

6655

ce aþi luat-o, cã n-aþi stãpânit-o niciodatã!” Zice Molotovlui Gafencu: „Asta-i o eroare”. „Da, ºi de ce n-o re-paraþi?” „Când înghite Rusia ceva, nu-i dispusã sã deaafarã”, a fost rãspunsul lui Molotov. „ªi ce i-aþi rãspuns,domnule ministru?”, „Nimic”, „Dar dumneavoastrã,domnule Þuþea, ce i-aþi fi rãspuns?”, „Avem vomitive devãrsaþi dublu!”. La obrãznicie, obrãznicie ºi jumãtate...

Scrierile mele? Destule. Sã zic doar despre tratatulmeu de Antropologie economicã creºtinã; am dat laTimpul, spre publicare, volumul întâi: Problemele sauCartea întrebãrilor – apare în serial ori va apãrea;volumul doi l-am dat la o altã revistã care iese acum,Club D, nu ºtiu cine o patroneazã; acest volum doi secheamã Sistemele sau Cartea alcãtuirilor logice,autonom matematice ºi paralele cu întreguri ontice; iarvolumul trei, Stilurile, e gata ºi ãsta. În ce priveºtevolumul patru, Dogmele sau Situarea spiritului înimperiul certitudinii, care e pilonul întregului tratat, n-amdecât vreo 140 de pagini, la un doctor care e acum înAmerica.

MEMORIA îmi place. Am în ea încrederea pe care oam în propria memorie. Adicã îmi poate înlesni iertarealui X sau Y care, cândva, m-a schingiuit sau schilodit.Niciodatã însã uitarea lui. NICIODATÃ.

Nu pentru altceva, dar sper cã nu se va mai repetacrima. Mai exact crimele.

Articol apãrut în Memoria, nr. 3.

91.qxd 08.07.2004 10:37 Page 65

Veber Karina, Liceul de arte Baia Mare

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 66

6677

Una din funcþiile de seamã ale oricãrei puteri politice esugrumarea adversarilor.

Stalin

La 6 decembrie 1949, de ziua Sfântului Nicolae,executorul-ºef Þurcanu, realmente un geniu al rãului,asupra cãruia, analizându-l, patologia sadismelor vaavea mult de lucru spre a-l descifra, a declanºat laPiteºti un oribil masacru care nu va dura o zi, douã, ciani, mai exact din 1949 pânã în 1952.

Nu vom intra în amãnuntele ce particularizeazãfiecare caz trecut prin aceastã diavoleascã „moarã desuflete”. Spaþiul nu ne îngãduie ºi ne-ar trebui mii ºi miide pagini ca sã le însumãm pe toate. Putem spunedoar cã fiecare „bandit” intrat pe mâna cãlãului Þurcanuºi a adjuncþilor sãi a avut de trãit o cumplitãTRAGEDIE. Ea s-a desfãºurat dupã un anume ritual, îndetaliu pregãtit. Iatã-l:

– Þurcanu îºi desemna victima (la indicaþiaSecuritãþii, evident, în funcþie de intresele presante aleacesteia). Gardianul îl cãuta pe „bandit” în celula sa,ordonându-i sã-ºi ia ce are de luat ºi sã-l urmeze.Asemenea mutãri dintr-o celulã în alta deveniserã unlucru frecvent, nu mai contrariau pe nimeni. „Banditul”,în totalã necunoºtinþã de ceea ce îl aºtepta, eraintrodus în camera 4-spital.

– Aici era bine primit, colegial. Amabili, cei din statulmajor al cãlãilor îi fãceau loc pe prici, între ei, îi dãdeaudin porþiile lor de mâncare, îi vorbeau frumos. Copleºitde atâta prietenie, noul venit, convins cã se aflã între ai

BANU RÃDULESCU

Preambul la „Dosarul Piteºti”

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 67

6688

sãi, îºi dãdea drumul la gurã. O zi douã, trei... Dupãcare, într-o noapte, în plin somn, se trezea sub o ploaiede lovituri. Începeau torturile.

– Uluit, înspãimântat de moarte, numit „bandit” depropriii sãi colegi, târât în mijlocul camerei, era bãtut lasânge. Cu bocancii, cu bucãþi de lemn din prici, cupartea metalicã a curelelor ... El, o grãmadã de carneînsângeratã în mijlocul camerei, încerca sã afle care emotivul acestei bãtãi, dar nimeni nu-i explica nimic.Leºina. O gãleatã de apã vãrsatã în cap îl trezea dinleºin. Bãtaia, ºi mai cumplitã, se relua. ªi nici acum nui se dãdea nicio explicaþie. Bãtaia înceta, când cãlãiioboseau. „Banditul” era poftit la „ºerpãrie”, adicã subprici, nedemn sã mai stea lângã ceilalþi. Invitat „sã segândeascã”. La ce? ªtie el bine la ce! Noapteaurmãtoare ritualul era reluat. ªi tot aºa câteva nopþi înºir. Zadarnic întreba „banditul” cu ce le-a greºit, nu i serãspundea nimic. Pânã într-o zi când...

– ... profesoral, doct, „domnul Þurcanu” (vai de celce nu-i spunea „domnule”!) îl lãmurea în sfârºit cã nufaþã de ei a greºit, ci marea lui greºealã, crima, acomis-o faþã de partidul comunist care acum a pornit sãducã þara pe culmile cele mai înalte ale civilizaþiei ºiculturii etc., etc. Cã ei, aici, sunt cei „re-educaþi”, ceilãmuriþi în sfârºit cã s-au dedat la acte criminaleîmpotriva celui mai umanitar regim din lume ºi cãacum, conºtienþi de eroarea sãvârºitã, vor s-o îndrepte,aºa cã sunt hotãrâþi sã urmeze neabãtut linia partiduluicomunist cu orice preþ. ªi cã, dacã el, banditulvrea sã li se alãture, va fi bine primit, cu condiþia sã, ºisã, ºi sã. Într-un cuvânt DEMASCAREA. A lui, în primulrând, ºi a tuturor cunoscuþilor ºi necunoscuþilor pe carei-a întâlnit vreodatã în viaþã. Care DEMASCARE, chiardacã banditul are de gând sã nu ºi-o facã cum trebuie,tot va avea loc. Cu sila, dacã nu de bunã voie. Cãci eava fi fãcutã în beneficiul sãu, aducându-i RE-EDUCAREA ºi deci eliberarea. Pe care, în marea luimãrinimie, partidul comunist i-o oferã, dacã... Aºa cã ise dã banditului timp de gândire pânã mâine.

– A doua zi banditul îºi începea demascarea. În

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 68

6699

detaliu, cum îi indicase „domnul Þurcanu”. Dura o zi,douã, ºapte, sãptãmâni. Ca sã-þi povesteºti viaþa,dureazã. În acest timp banditul era lãsat în pace. Darnu chiar de tot, cãci în perioada asta în camera 4-spitalfusese introdus alt bandit, ºi alt bandit ... El, banditul cudemascarea încã neterminatã, trebuia sã asiste,spectator de onoare deocamdatã, la cruntele bãtãiîncasate de noii veniþi. ªi vai de el dacã pe faþa luiapãrea cea mai vagã umbrã de compãtimire. Nimic dince spusese pânã atunci nu mai era adevãrat, ºisupliciul era reluat de la capãt.

– În sfârºit, banditul îºi termina demascarea. Minþisesau spusese adevãrul? Urma sã fie verificat, prindemascãrile altora. Searã de searã, domnul Þurcanuera scos din camerã ºi condus în cabinetul directoruluiînchisorii, unde îºi întocmea raportul cu mãrturiilefiecãrui bandit. Un curier special ducea aceste rapoartela Centrala Securitãþii care trecea imediat la acþiune. Înþarã se înmulþeau arestãrile. Dar dacã banditul minþise?N-avea nici o importanþã. Adevãratã sau falsã, mãrturiabanditului era utilã Securitãþii, cãci tot ducea laarestarea cuiva.

– Dar el, banditul cu memoria secãtuitã? Niciodatãmulþumit, domnul Þurcanu nu-ºi va abandona niciovictimã pânã n-o va trece printr-o suitã de chinuri, caremai de care mai drãceºti: capul victimei înfundat întineta cu fecale ºi þinut acolo pânã la sufocare; victima,pusã în patru labe, obligatã sã mãnânce din gamelãfãrã sã se ajute de lingurã, porceºte; pusã sã-ºi facãnevoile în gamela în care la prânz i se va servipolonicul cu arpacaº; amestecul, fecale cu arpacaº, vatrebui mâncat de bandit; dacã îl va vãrsa, vi fi pus sã-lstrângã cu limba de pe duºumea; în cazul în care seºtia despre bandit cã e o fiinþã religioasã, era pus sã seînchine la fundul gol a unuia dintre reeducaþi, numindacel fund icoanã ºi obligat sã-l sãrute; obligat sãeticheteze pe Sfânta Fecioarã „marea curvã”; pe IisusCristos „marele idiot rãstignit pe cruce”; dacã se ºtia cãbanditul îºi iubeºte pãrinþii, Þurcanu, provocator, îlinvita: „Ia spune, mã, X, cum te-ai culcat cu maicã-ta”;

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 69

7700

sau: „Ia spune cum l-ai surprins pe taicã-tãu violând-ope sor-ta?”; dacã banditul refuza provocarea, urma unºir de suplicii la capãtul cãruia el ceda, depãnând oimaginarã ºi scabroasã poveste; „Ei, vezi, zicea lasfârºit Þurcanu, vezi cã þi-ai adus aminte? De ce ne-aimai silit sã ne purtãm rãu cu tine?” Nimic nu era uitatdin ceea ce putea constitui intimitatea unui om; eatrebuia rãscolitã de cel în cauzã, scoasã la suprafaþã ºibatjocoritã de îl însuºi cu cele mai josnice epitete; tot ceînsemnase cândva EDUCAÞIE trebuia demolat,terenul spiritualitãþii lãsat absolut gol, ca pe acel locviran sã se edifice un OM NOU, rezultat alREEDUCÃRII.

Preocupaþi în primul rând sã scoatã de la celanchetat tot ce intresa Securitatea, Þurcanu ºi ai sãi nuse lãsau pânã nu-ºi duceau pânã la capãt „spãlareacreierului” victimei, pânã la totala ei depersonalizare.Din om, banditul ieºea din mâna cãlãilor metamorfozatîn animal, otreapã. Dar nici în halul ãsta cãlãii nu-labandonau. Fiindcã urma...

– ... recuperarea victimei, adicã atragerea ei întagma cãlãilor. Fosta victimã, epuratã în sfârºit detrecut, trebuia sã devinã neapãrat cãlãu. Cum? I se dape mânã, lui, cel dintâi, urmãtorul bandit introdus încamera de supliciu. Cunoscând bine toatã gama detorturi la care el însuºi a fost supus, cãlãul-novice erapoftit de restul tagmei sã facã dovada cã e în adevãrapt pentru o „viaþã nouã”. ªi el, primul, trebuia sãexecute pe urmãtoarea victimã adusã la moarã. Cuasta, el îºi trecea examenul de diplomã, obþinând titlulsuprem de RE-EDUCAT.

Astfel, se închidea un perfect cerc al crimei, probândceea ce spunea Dostoievski, cã nimc nu leagã mai bineindivizii între ei decât participarea în comun la crimã.

***

În sinistrul manual universal al crimei, „spãlareacreierului”, de fapt „spãlarea gândirii”, e statuatã demult. Metoda s-a mai aplicat în decursul Istoriei (în

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 70

7711

Inchiziþie, în China maoistã etc.). În ce constã atunci„originalitatea” celei de la Piteºti. În faptul cã:

1) victima era silitã sã stea împreunã cuanchetatorul-torþionar zi ºi noapte, neslãbitã nicio clipãde sub supravegherea acestuia ºi la totala discreþie alui. Chinurile la care era supusã, mereu imprevizibile,uneori noi, alteori reluate, depindeau de bunul plac alanchetatorului. Care – ºi aici e nota originalã – nu eraaltcineva decât omul care pânã mai ieri fusese cel maibun prieten al victimei;

2) nici dupã ce îºi golea creierul de cea mai intimãamintire, nici dupã ce memoria sa rãmânea tabularasa, declarând cã, gata, a ajuns la fundul sacului, numai are nimic de zis, victima nu era lãsatã în pace. Încarantina de zile ºi zile ce urma demascãrii, el, izolat deceilalþi într-un colþ al celulei, era invitat sã se mai„gândeascã”, cine ºtie, poate îºi mai aminteºte câteceva. ªi ca sã-i fie ajutatã memoria, periodic, din senin,i se mai servea câte o porþie de schingiuiri. El trebuiadeci nu numai sã se convingã pe sine cã nu mai arenimic de ascuns, dar sã-i convingã ºi pe ceilalþi. ªi nupe unul, ici, colo, ci pe mai mulþi pentru cã altfel cãlãiise declarau nemulþumiþi de comportarea victimei ºitorturile continuau. Neîncetând decât atunci când toþicãlãii, în „umanitate”, decretau cã e destul;

3) odatã creierul definitiv spãlat, el trebuia umplut cuun nou conþinut. Teorie marxist-leninistã, bineînþeles,însoþitã de dovada, în practicã, cã robotul ºi-a însuºitsloganul „duºmanul de clasã trebuie distrus”. ªi primul„duºman” ce i se da pe mânã, invitat pe eºafod, nu eraun deþinut oarecare, strãin de el, ci cel mai bun prietenal sãu sau frate sau rudã. Iatã o altã notã originalã a„metodei Piteºti”;

4) faþã în faþã cu noua victimã, vechea victimã, acumbruta cu creierul spãlat, lovea. Cu asta el îºi pãrãseacalitatea de victimã, devenea cãlãu. Dar nici atât nu erasuficient. Cãci tagma cãlãilor nu admitea în sânul eiadepþi de circumstanþã, ci adepþi convinºi, total devotaþimeseriei. Aºa cã o vreme, novicele-cãlãu era pus sãlucreze sub stricta supraveghere a maiºtrilor-profesori.

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 71

7722

Cea mai micã ezitare în exercitarea funcþiei, cea maineînsemnatã umbrã de omenie în comportamentulcãlãului, ducea imediat la descalificarea lui. El deveneaiar victimã, silit din nou sã parcurgã infernalele faze.Iatã iarãºi o notã aparte a „metodei Piteºti”: toþi, absoluttoþi erau obligaþi sã-ºi dovedeascã adeziunea laideologia marxist-leninistã prin perfecta însuºire ameseriei de cãlãu, exercitatã cu sânge rece, fãrãezitare, fãrã pic de înduioºare ori compasiune;

5) dacã „spãlarea creierelor” a mai fost practicatã peici, pe colo în lume, – ºi a fost – ea nu s-a aplicatniciodatã în asemenea proporþii ºi niciodatã n-afost dusã pânã la o asemenea limitã ºi într-un modatât de selectiv. Cãci tineretul de la Piteºti nu eraformat dintr-un ametec de tineri oarecare, ci, în modselectiv, erau acolo numai tineri universitari. Adicãmoara de la Piteºti avea de mãcinat nu doar vieþile unortineri, ci, mai ales, „gânduri în plinã formare”, energiiintelectuale încã la început de drum. Pe scurt, o partevaloroasã din viitorimea acestei þãri. În fond, asta a ºiurmãrit mãcelul: secãtuirea þãrii de un ales potenþialintelectual, de o spiritualitate în devenire, care, înperspectivã, s-ar fi putut dovedi foarte periculoasãregimului comunist.

Iatã pe scurt câteva din notele aparte care, îngroaznicul tratat al crimelor din lume, plaseazã CRIMAPITEªTI în frunte ºi îi ºi conferã o deloc glorioasãunicitate.

La cele de mai sus, trebuie adãugat epilogul crimei.Cãci nici epilogul nu e unul comun, previzibil. El a tre-buit sã fie precipitat, în 1952, exact în momentul în caretragedia cãpãtase amploare, tinzând sã se extindã. Ogreºealã de calcul a regizorilor.

Dacã iniþiatorii GENOCIDULUI PITEªTI s-ar fimulþumit sã-l þinã cantonat acolo, zãvorât bine întrezidurile închisorii, e neîndoielnic cã el ar mai fi continu-at mult ºi bine. Ei însã, încrezãtori în rezultateleobþinute, au supralicitat forþa experimentului ºi au vrutsã-l extindã. La Gherla, la Ocnele Mari, la Târgu Ocna,la Canal. O eroare organizatoricã, care i-a costat. La

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 72

7733

Canal, îndeosebi, unde, în lagãrul Peninsula, nu maiexistau zidurile pãzitoare de taine, ci sârma ghimpatã,mai lesne penetrabilã. Lumea a început sã afle ce seîntâmplã la Piteºti. Sã afle ºi cã uciderea sistematicãde-acolo tinde sã prolifereze ºi prin alte locuri,cãpãtând proporþii. Repede, scandalul a devenit inter-naþional. ªi-atunci...

Executanþii re-educãrii, Þurcanu ºi statul sãu major,au fost timiºi în judecatã. Nu toþi. În lot au fost pãstraþidoar foºtii legionari. Ceilalþi, de alte culori politice(þãrãniºti, liberali, socialiºti, sioniºti etc.), au fost eludaþi.De ce aºa? Fiindcã Reeducarea se cerea a fi musaiatribuitã în exclusivitate legionarilor, ca fiind opera lor.Ordonatã de nimeni altul decât de... Horia Sima. Adicãun ºef care, pe lângã faptul cã era la mii de kilometridistanþã, ordonã cãsãpirea propriilor partizani (?!).Numai cã rechizitoriul n-avea de ce sã ia în calcul oasemenea aberaþie. Masacrul trebuia neapãrat pus peseama legionarilor, ºi nu era greu de atribuit. Dacãasemenea oameni fuseserã capabili sã ucidã pe unulca Iorga, cum sã nu faci credibil cã tot mâna lor a ucisniºte tineri la Piteºti? Drept care, capul de acuzare: ungrup de legionari, acþionând în numele miºcãriilegionare, sub masca unui fals obiectiv, inventat de ei,ºi anume cã vor sã devinã comuniºti, n-au urmãritaltceva decât denigrarea partidului comunist, aducândpartidului grave prejudicii. Procesul a avut loc înoctombrie 1954. Gãsiþi vinovaþi, au fost condamnaþi lamoarte. Execuþia a avut loc în decembrie 1954. Exactla 5 ani de la declanºarea faimoasei Reeducãri.

S-a sperat cã, odatã cu lichidarea acestor sadicitorþionari, DOSARUL PITEªTI va fi definitiv închis. Oiluzie! Din decembrie 1949, când prima lui filã s-a scriscu sânge, ºi pânã azi, el a rãmas mereu deschis. ªi nicinu va fi sortit sã se închidã pânã când nu va fi studiatcu minuþie, din scoarþã în scoarþã. Poporul român arenu numai dreptul, dar ºi datoria sã-l cunoascã bine, întoate amãnuntele lui, ºi sã-l judece lucid, cu toatãobiectivitatea. E un imperativ dicatat de cei morþi în„experimentul Piteºti”, uciºi în chinuri ºi groazã.

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 73

7744

Cine e vinovat de cele petrecute la Piteºti?Rãspunsul e clar: PRINCIPALUL VINOVAT ALMÃCELULUI DE LA PITEªTI E REGIMUL COMUNIST.Cãci în niciun alt regim, în afara unuia TOTALITAR, nus-ar fi putut petrece monstruozitãþile de la Piteºti.

Regimul, da, dar el a acþionat prin intermediul unoroameni, nu poate fi altfel. Deci, cine sunt aceºtia? Cinesunt, în „cazul Piteºti”, vinovaþii?

Indiscutabil, iniþiatorul sau iniþiatorii. Ei trebuiecãutaþi în rândurile înaltei conduceri de partid sau înînalta conducere a Securitãþii. Acolo s-a elaborat„metoda Piteºti”? Sau acolo a fost doar aprobatã?Fiindcã nu e nicio îndoialã cã, fãrã ºtirea înaltelororgane de partid ºi de stat, ar fi fost imposibil sã aibãloc „experimentul Piteºti”. Cine ar putea crede cã înînchisorile comuniste, în care fiecare gest era clipã declipã urmãrit ºi fiecare ºoaptã vânatã, Securitatea, ºiprin ea partidul, n-a ºtiut nimic din cele ce se petreceaula Piteºti? ªi nu accidental, crimã întâmplãtoare, ci unaorganizatã sistematic, durând ani. Nu numai cã s-aºtiut, dar nu-i niciun dublu cã bagheta dirijoralã atragediei de la Piteºti s-a aflat tot timpul în mânaSecuritãþii. Dacã executanþii au fost eminamentelegionari, cum acrediteazã Securitatea, asta nu poateconstitui o circumstanþã atenuantã pentru ea, cidimpotrivã, una agravantã.

Dar cine sunt iluºtrii activiºti de partid ºi de statimplicaþi în „dosarul Piteºti”? Fãrã a-i putea înºira petoþi (lista e lungã) iatã-i pe câþiva dintre cei maicunoscuþi: Nicolski (cetãþean sovietic; cu studii laNKVD-ul din Moscova; plantat în România, i se dã gradde general în Securitate; eminenþa cenuºie arepresiunilor din România în perioada 1948-1962;perfect cunoscãtor al metodelor „pedagocice” al luiMakarenko aplicate deþinuþilor de drept comunsovietici, se pare cã el a venit cu ideea ca „metodaeducativã Makarenko” sã fie aplicatã pe pieleadeþinuþilor politici români); Teohari Georgescu ºi Jianu(foºti miniºtri de interne); Borilã ºi Drãghici (foºti miniºtriai Securitãþii; ultimul a devenit ulterior ministru de

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 74

7755

interne, detronat de Ceauºescu în 1965); coloneiiZeller, Dulgheru, Sepeanu, Albon (în conducereaSecuritãþii); Goiciu, Koller, Mihalcea, Dumitrescu,Gheorghiu, Georgescu (comandanþi de închisori);Avãdanei, Chirion, Gal, Marina (ofiþeri politici înînchisori); lângã ei, un alt grup destul de mare degardieni-temniceri (Mândruþã, Ciobanu, Georgescu,Cucu etc.). Toþi aceºtia, – ºi încã mulþi alþii – ocupânddiverse ranguri pe scara ierarhicã a Securitãþii, pot fisocotiþi oamenii din umbrã ai masacrului. Ei i-au creatcadrul, l-au facilitat, l-au controlat, „îmbunãtãþindu-l” peici, pe colo, cu indicaþii, sugestii, ori intervenind direct.

Lor, aflaþi în libertate, li se adaugã un grup destudenþi deþinuþi. Ei sunt cei care, nesiliþi de nimeni,nesuferind nicio injoncþiune din partea colegilor lor desuferinþã, au acceptat sã facã jocul Securitãþii, ºi-auasumat sarcina de anchetatori ºi schingiuitori aicelorlalþi deþinuþi. Numele câtorva dintre ei: Þurcanu,Livinschi, Popa Þanu, Martinuº, Morãrescu, Fuchs,Gherman, Titus Leonida, Sofronie, Steier º. a. Un grupnu prea mare, dar eficient. Ei au declanºat re-educarea, la început paºnic, dar tot ei mai apoi i-au datun caracter sângeros. N-am enumerat între ei peBogdanovici, care, deºi iniþiator al re-educãrii alãturi deÞurcanu, ºi-a imaginat, naiv, cã ea va decurge paºnic,fãrã bãtãi, torturi sau ucideri. N-a ajuns sã fie cooptat înrândul torþionarilor, fiind schingiuit în mod bestial,sãptãmâni în ºir, de cel mai bun prieten al sãu,Þurcanu. Când a murit, nu mai avea niciun dinte.

Aceºtia sunt realii vinovaþi ai tragediei de la Piteºti.Dar restul? Restul formeazã marea masã a

victimelor. La afirmaþia aceata, cineva s-ar putea arãtanedumerit. Întrebându-se: cum toþi victime, când uniidintre ei au acceptat rolul de cãlãu?

Sã încercãm sã rãspundem acestei întrebãri totprintr-o întrebare: cine s-ar fi putut sustrage morii de laPiteºti ºi cum? Victima nu avea de ales. Ea trebuia orisã moarã, ori sã se supunã. Tertium non datur. Unii,foarte puþini, au apucat sã se sinucidã. Ca Gheorgheªerban. Puþini sinuciºi, fiindcã orice posibilitate de

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 75

7766

sinucidere fusese înlãturatã. Alþii, la fel de norocoºi, aumurit în postura de victime, mai înainte de-a fi siliþi sãdevinã cãlãi (Nedelcu, Gafencu, Cantemir, PaulLimberea, Gheorghescu etc.). Cei mai mulþi însã – ºicei mai norocoºi – au fost smulºi din moara anchetei înmod fortuit, trimiºi la munca forþatã, din nevoilepresante ale regimului pentru mânã de lucru, la Canalsau aiurea.

Ajunºi la Canal, în lagãrul Peninsula, de la ValeaNeagrã, unii, cu condamnãri mai mici – cei maighinioniºti – au fost grupaþi în douã brigãzi, numãrul 13ºi 14; în fruntea acestora au fost puºi, ca brigadieri, doitorþionari notorii, Bogdãnescu ºi Enãchescu, douãbrute; sub conducerea lor, în barãci, seara, dupãîntoarcerea de la istovitoarea muncã, re-educareacontinua dupã tipicul de la Piteºti. Ba încã, la unmoment dat, ameninþa sã se întindã ºi în restullagãrului. Tot mai des, comandantul lagãrului,Georgescu, trimitea în acele brigãzi oameni ne-studenþi. Evident, pentru anchete, cãci nu mai putea fivorba, în cazul acestor oameni în vârstã, cã s-ar mai fiputut re-educa.

Aºa a fost doctorul Simionescu, om cu un fermcaracter, chirurg de mare prestigiu în þarã ºi strãinãtate.Încãput pe mâna lui Bogdãnescu ºi a bandei lui,nemaiputând îndura chinurile la care era supus, dupãce se întorcea vlãguit de la munca de pe ºantier,doctorul Simionescu a hotãrât sã se sinucidã. Într-o zi,cu paºi de plimbare, el depãºeºte cordonul de pazã alsecuriºtilor din jurul ºantierului ºi calcã înainte, pecâmpul gol. Somat de sergentul ºef al pazei sã seopreascã, el se face cã nu aude ºi merge înainte.Sergentul, în loc sã-l ia de mânã pe acest bãtrân ºisã-l readucã în cordon, îl secerã cu pistolul mitralierã.Cazul Simionescu n-a mai putut fi ascuns, vestea s-arãspândit repede. Puþin timp dupã aceea, re-educareadin brigãzile 13-14 a scãzut în intensitate. La Canal,regimul avea nevoie de robi, apþi de muncã, nu de re-educaþi. Oricum, cazul Simionescu a barat calea re-educãrii la Canal, stopându-i proliferarea.

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 76

7777

Mai rãmâneau însã închisorile ºi acolo ea îºi urmacursul. Þurcanu ºi oamenii sãi nu-ºi conteneausângeroasele anchete. Cu zecile, victimele (studenþi depreferinþã, dar de data asta ºi ne-studenþi) erau forþatesã treacã prin fazele supliciului. Pentru ca la capãt, subveºnica ameninþare a morþii, sã fie silite sã îmbracecostumul de cãlãu. Mulþi, incapabili sã se identifice curolul, n-au reuºit sã fie decât cãlãi de circumstanþã.Câþiva dintre aceºtia, depistaþi de maeºtrii lor cãsimuleazã meseria, au fost uciºi. Alþii însã, ºi eiformeazã grosul, ºi-au jucat cât de cât rolul ºi au reuºitsã supravieþuiascã. Despre ei se poate puneîntrebarea: ce sunt, victime sau vinovaþi? O întrebare lacare numai Dumnezeu poate rãspunde. Noi, oamenii,n-avem cum. Oricum, putem presupune cã ºi sentinþadivinã în privinþa vinovãþiei lor, oricât de severã ar fi, nupoate fi decât una singurã: vinovaþi fãrã vinã. Fiindcã eimposibil de imaginat cã pe lume s-ar gãsi cineva aptsã rezite pânã la capãt incredibilelor schingiuiri de laPiteºti. ªi-atunci, e oare cineva dintre noi capabil sãpunã mâna pe piatrã ca s-o arunce în aceºti oameni?

***

Dosarul Piteºti pretinde o temeinicã analizã. Desprece s-a petrecut acolo s-a dezvãluit prea puþin. Câtevacãrþi abia, toate scrise în strãinãtate, uneleliteraturizând întâmplãrile. Nu-i destul. Mai înainte de-adeveni material pentru literaturã – ºi e absolut sigur cãse vor înmulþi cãrþile pe aceastã temã – cazul Piteºtitrebuie perfect cunoscut. Documentar. ªi nu-i simpludeloc. Cãci la Piteºti n-a existat un dosar oarecare, nuo crimã de rând, ci O CRIMÃ IEªITÃ DIN COMUN,nemaiîntâlnitã vreodatã în istoria umanitãþii, unfenomen criminal, FENOMENUL PITEªTI. Unicitatea ºigravitatea lui impun mai înainte de toate constituireaunui veridic DOCUMENTAR. El nu poate fi întocmit demartori de mâna a doua, care „au auzit” despre Piteºti,ci de cei care au fost implicaþi direct în trãireafenomenului. Victime ºi vinovaþi, ca ºi vinovaþi fãrã vinã.

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 77

7788

Mai trãiesc destui dintre ei. Ei trebuie sã se hotãrascãsã vorbeascã. Cu francheþe, cu obiectivitate, spunândadevãrul ºi numai adevãrul. Fiecare mãrturie va fiatunci un autentic document. Abia atunci, alãturânddocument de document, se va edifica în finalDOSARUL PITEªTI.

ªi abia atunci, cercetându-l, se va putea trece laanaliza în profunzime ºi sub toate aspectele aFENOMENULUI CRIMINAL PITEªTI. Dar nu deamatori, ci de cercetãtori avizaþi, oameni de ºtiinþã:psihiatri, psihanaliºti, psihologi, sociologi, criminaliºti,pedagogi etc. Ei vor trebui sã se aplece cu mare atenþieasupra multiplelor faþete, încã misterioase, ce rezidã înacest subiect. Activitatea lor va trebui coordonatã – ºiiatã, acum venim cu o sugestie – în cadrul unui insitututde cercetãri care are cât de cât contingenþã cu vreunuldin aspectele majore ale fenomenului. Poate cãInstitutul medico-legal, sau Institutul de criminalisticã,sau Institutul de psihiatrie etc. Unul dintre ele, oricum,dar apelând neapãrat ºi la celelalte, cãci fenomenul eprea complex ca sã nu impunã abordarea lui dinmultiple direcþii.

Spunem „fenomen” dar poate cã mai nimerit ar fitermenul de „experiment”. Cãci, trecând peste interselede moment ale Securitãþii, preocupatã sã smulgãvictimei ultimele „secrete” (un lucru de înþeles la urmaurmei, deºi de nescuzat), rãmâne þelul final:transformarea celui secãtuit de memorie într-un docilmecanism, la discreþia totalã a partidului. Din vecheafiinþã, normalã, fireascã, aºa cum a clãdit-o Dumnezeu,s-a cãutat sã se confecþioneze „altceva”, un nou produsuman (ori inuman), un „om nou”. Vibraþia acestuicriminal deziderat, clamat ani ºi ani de la tribunelecongreselor partidului ºi repetat cu insistenþã pânã jos,la ultimele „BOB”-uri, ne mai sâcâie ºi astãzi auzul.„Omul nou”. Om cu om, „nou” de „nou”, el trebuia sãprolifice, în aºa fel ca pânã la urmã sã edifice un „popornou”, la totala discreþie a unei tagme de profitori care,vehiculând tentante utopii, chipurile progresiste, n-aurmãrit altceva decât sã înmulþeascã numãrul sclavilor

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 78

7799

destinaþi sã-i serveascã. Aºa cã toate monstruozitãþilede la Piteºti, o crimã condensatã pe câþiva metri pãtraþicâþi avea închisoarea, rulând câteva mii de tineri,chinuiþi pe o duratã relativ scurtã, de câþiva ani, nuconstituie decât „modelul”, experimentul, schiþa unuiproces mai amplu, sortit sã se generalizeze la scaraîntregului popor, robindu-l pe vecie.

Iatã de ce FENOMENUL CRIMINAL PITEªTI, maicumplit decât oricare Auschwitz (acolo cel puþin graniþaîntre victime ºi cãlãi era tranºantã), se cere înþeles nunumai el ca atare, ci ºi în semnificaþiile lui, caexperiment proiectat sã fie lãrgit, aplicabil ladimensiunea þãrii. De-aici ºi amploarea analizei,solicitând complexe domenii.

Articol apãrut în Memoria, nr. 1, noiembrie 1990.

N. red: Între timp au apãrut mai multe lucrãri dememorialisticã, precum ºi numeroase articole ºi cãrþi scrisede cercetãtori ai fenomenului dintre care cele maireprezentative sunt cele publicate de Costin Meriºca,Tragedia Piteºti. O cronicã a “reeducãrii” din închisorilecomuniste, Institutul european, 1997; Irène Talaban, Terreurcommuniste et résistance culturelle: les arracheurs demasques, PUF, 1999; Ilie Popa (ed.), Experimentul Piteºti.Reeducarea prin torturã, Fundaþia Culturalã Memoria,Piteºti, 2005; Alin Mureºan, Piteºti. Cronica unei sinucideriasistate, Polirom, 2007.

91.qxd 08.07.2004 10:38 Page 79

Fülöp-Sohan Maria, Colegiul naþional “B. P. Hasdeu”, Buzãu

91.qxd 08.07.2004 10:39 Page 80

8811

Prin 1952, la Aiud, ne aflam într-o perioadã deoarecare acalmie. E drept cã se muncea în fabricã înschimburi de 12 ore (care, cu corvezile de la ieºirea dinschimb, puteau deveni 15-16), cã eram aproapeepuizaþi, dar... era acalmie. Încetaserã pedepsele cucarcera pentru cei care nu-ºi realizau norma, bãtãile,înjurãturile, ba ni se permisese sã ne lãsãm ºi pãrulmare (3 cm).

Ei bine, într-o dimineaþã la intrarea în fabricã, într-unastfel de climat „idilic” ne aºtepta o surprizã. Între biroultehnic care se afla în dreapta lângã poarta fabricii ºiintrarea de la forjã am gãsit ºiruri de deþinuþi (dinschimbul de noapte) stând în genunchi pentru a puteafi tunºi zero de cãtre miliþieni. Se terminase cu prilegiulpãrului mare de 3 cm, pe care adminsitraþia, înbunãtatea ei, ni-l acordase. Când s-a terminat cuschimbul doi ne-a venit ºi nouã rândul. Am crezut cã seîntâmplase ceva în fabricã, dar nu! Mi-am dat seamacã undeva, cine ºtie în ce punct al globului, începusesã batã un vânt ºi aerul stârnit de el ajungea pânã lanoi, lãsându-ne fãrã pãr. Parcã începeam sã înþelegemceva când l-am auzit pe plutonierul Mailat (ºeful forjei)care în timp ce tundea capetele deþinuþilor (nu atent, cicu mare grabã pentru a smulge cât mai mult pãr)spunea plin de nãduf: „Aºa bandiþilor, sã vedeþi ce bunisuntem noi. Noi vã tundem numai pãrul, dar ai voºtri aucondamnat ºi executat pe ai noºtri. Am aflat mai târziucã „ai noºtri” erau soþii Rosenberg, care fuseserãcondamnaþi la moarte ºi executaþi.

Represiunea nu s-a oprit aici. Au fost reþinuþi câþiva

BUCUR STÃNESCU

Zurgãlãii Aiudului

91.qxd 08.07.2004 10:39 Page 81

8822

oameni din schimbul doi, care împreunã cu alþii dinschimbul unu au primit lanþuri la picioare. Din ziuaaceea s-a schimbat felul în care se strãbãtea distanþadintre celular ºi fabricã. Cred cã erau între trei ºi patrusute de metri. La plecarea în fabricã eram scoºi în faþacelularului ºi încolonaþi, conduºi la sala de mese dincurtea Zãrcii, iar de acolo la fabricã. Toatã operaþia eracondusã de un singur gardian. Tot aºa se proceda ºi laieºirea din schimb, când – dupã ce treceam prin salade mese – porneam spre celular. Odatã cu apariþialanþurilor, în locul unui singur gardian au apãrut omulþime care, postaþi de-o parte ºi de alta, fãceau uncoridor între fabricã ºi celular. Distanþa aceasta nu semai parcurgea cu frontul, ci în formaþia „grãmadã”.Metoda aceasta o mai întâlnisem la Jilava dupã venirealui Maromete. Încã înainte de a ieºi pe poarta fabriciisau a celularului auzeai urletele gardienilor. Hãi, hãihãi! Fugi banditule! Prinde-l mã! Þine-l mã! Dã-i mã! Secrea o atmosferã aºa de diabolicã încât încã înainte dea ieºi pe poarta celularului capul începea sã-þi vuiascãºi parcã te aflai pe alt tãrâm.

Te miºcai într-o lume unde nu se cunoºtea mila,raþiunea era abolitã ºi sensurile se topeau în neant.Când, expulzaþi ca din catapultã, oamenii pãtrundeauîn acest tãrâm al nebuniei, priveau cu ochi de miop întoate pãrþile, neºtiind pe unde s-o ia, priveau ciomegelecare aºteptau ridicate sã cadã asupra lor ºi o tuleau lafugã ca niºte iepuri hãituiþi de gonaci. Câte unul era aºade uluit, încât rãmânea þintuit locului, pânã când îltrezea la realitate o loviturã de ciomag. Apoi, dacã nucãdea jos, o lua icnind la fugã, ridicând mâiniledeasupra capului ca sã ºi-l protejeze. Dar cei culanþuri? Fugeau ºi ei cu viteza pe care le-o permiteauacestea, cãdeau, se ridicau, câteodatã rãmâneaulungiþi pânã când câþiva dintre cei fãrã lanþuri, într-unmoment de oarecare acalmie a ritmului în care semiºcau ciomegele, prindeau curaj ºi-i ajutau sã seridice. Era un zgomot infernal produs de zalelelanþurilor ºi urletele drãceºti. Hai mã! Þine-l mã! Fiiatent cã vine unul cu zurgãlãi! ªi gardienii se îndreptau

91.qxd 08.07.2004 10:39 Page 82

8833

cu predilecþie spre cel cu zurgãlãi. Asupra lorciomegele cãdeau mai des, izbite cu sete. Capetelenoastre ardeau ºi ochii împãienjeniþi desluºeau numaivag ce se întâmplã în jurul lor.

Pentru cei care vor scene cât mai dramatice deînchisoare, iatã un tablou tare, nu? Oameni ieºiþi dinminþi care lovesc cu patimã, cu plãcere, lãsând sã cadãciomegele lor asupra altor oameni, reduºi la condiþia devânat. Condiþia umanã a secolului 20! Gândeau oareaceºti oameni-iepuri? Dacã gândeau, ce anume? Laînceput, se pare cã nu mai gândeau nimic. Gândeauoamenii care izbeau cu ciomegele? Ce anume? Nu maigândeau! Dar iatã cã din aceastã învãlmãºealãincredibilã a douã categorii de oameni – fiecare dintreele înnebuitã în felul ei – se alegeau unii care începeausã gândeascã. A fost la început unul? Au fost maimulþi? Nu se ºtie! Destul cã, începând de la un momentdat, mulþi dintre cei fãrã lanþuri au uitat de ei, au uitat depericolul ce-i ameninþa, ºi-au simþit inima caldã,fierbinte ºi au fost cuprinºi de grijã ºi compasiunepentru cei cu lanþuri. Mila ºi dragostea pentru cei careerau mai primejduiþi le-au redat calitatea de om, i-aufãcut sã gândeascã ºi sã acþioneze. ªi astfel au apãrutpâlcuri de 3-4-5 oameni fãrã lanþuri în jurul ficãruipurtãtor de lanþuri. ªi-ar fi apãrut ºi mai mulþi, dar nuaveau loc unde sã se îmbulzeascã. O gardã devoluntari flanca pe fiecare dintre cei înlãnþuiþi, gata sãprimeascã ei loviturile destinate acestora, cãutându-lechiar.

Ce s-a întâmplat cu noi? Nu ºtiu! Dar ºtiu cã alãturide nebunia urii ºi a distrugerii, þâºnind chiar din ea, aapãrut o altã nebunie, aceea a solidaritãþii umane, acompasiunii pentru cel mai expus decât tine, adragostei, a dorinþei de sacrificiu cu orice preþ.

Sã mi se permitã sã ies din aceastã mulþime ºi sãmãrturisesc fãrã nicio dorinþã de laudã, de bravadã –cã, în timp ce flancam un astfel de om înlãnþuit, atentsã nu-mi scape neparatã niciuna din loviturile destinatelui, am primit una în cotul drept ºi am cãzut în genunchi,dar m-am ridicat repede sã-mi fac mai departe datoria

91.qxd 08.07.2004 10:39 Page 83

8844

ºi, deºi cotul îmi zvâcnea de durere, simþeam o cãldurãcare, pornind de la el, îmi invada inima ... M-am simþitfericit, fericit, cum n-am mai fost niciodatã nici înainte,nici dupã. Ieºisem din individualism. Apogeul meu cafiinþã moralã a fost atins acolo la Aiud ºi în acelmoment. Tot ce-a fost dupã, chiar în plinã capacitate dedãruire, chiar când simþeam cã am reuºit sã înlãtur ºiultimul strop de egoism, nu se ridica la plenitudinearealizatã atunci ºi acolo.


Sava ªtefania Andreea, Liceul de arte Baia Mare

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 84

8855

Pe data de 8 ianuarie am fost întâia oarã arestat.Pânã la arestare nu fãcusem politicã activã, ci fusesemdoar simpatizant al P.N.Þ. ºi bun prieten cu Iuliu Maniu,care era ºi naºul copiilor mei. Maniu a fost arestat lamine, în sanatoriul de pe bdul Dacia, nr. 19, unde seinterna deseori pentru îngrijiri. De altfel, el presimþeacã, dupã acþiunea de la Tãmãdãu, vor apãrea ºi pentruel complicaþii. În urma arestãrii lui Maniu ºi a implicãriisale în procesul Tãmãdãu, am început sã fiu activcãutat de Securitate, care þinea sã mã implice ºi pemine în acest proces ºi sã mã facã martor al acuzãrii.În aceastã situaþie m-am vãzut nevoit sã mã ascund pela diverºi prieteni din Bucureºti, timp de patru-cinci luni,dar finalmente m-au gãsit la generalul Buicliu.

Am fost dus la cazarma Malmaison – prima etapã acalvarului meu – ºi anchetat foarte sever timp de olunã. Ancheta se desfãºura numai noaptea.Anchetatorul, un aºa-zis arhitect, cãruia nu i-am aflatnumele, venea de fiecare datã cu un termos de 1 litrude cafea, pe care o consuma pe loc ºi fuma þigarã dela þigarã; îi tremurau mâinile, iar atunci când sepronunþa numele lui Maniu, privirea îi deveneasãlbaticã. Ancheta nu avea mare importanþã; voiau sãafle cu ce strãini (englezi, americani) avea contactManiu ºi ce vorbise cu aceºtia. Mã chestionau înaceastã direcþie, pentru cã ºtiau cã fusesem adesinterpretul lui Maniu în diferitele sale întâlniri cupersonalitãþi engleze ºi americane, iar pe de altã parte,însuºi Mihalache declarase cã pe maiorul Hali l-acunoscut la mine în casã, printre invitaþii mei.

ION JOVIN

Mãrturia mea, medicul lui Iuliu Maniu

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 85

8866

Declaraþia m-au pus sã o fac de vreo trei patru ori,probabil în ideea cã vor descoperi inadvertenþe.

Vãzând cã nu pot scoate de la mine nimicutilizabil, m-au transferat la Prefectura Poliþiei – defapt, un loc de triere – unde am stat în detenþie treisãptãmâni, într-un hol imens aflat la etajul 7, împreunãcu încã 50 de arestaþi. Se dormea pe jos, pe podea, ºipe cele douã banchete aflate în încãpere. Venit într-oscurtã vizitã, ºeful Securitãþii comuniste, generalulNicolski, nu s-a arãtat deloc impresionat când directorulînchisorii m-a arãtat cum dormeam pe jos. De laPrefectura Poliþiei m-au transportat la penitenciarul dela Vãcãreºti, unde am fost bãgat într-o celulã în care seaflau aproximativ 30 de persoane, toþi naþional-þãrãniºti, printre care i-am recunoscut pe Coposu, pegeneralul Zorzor, pe Leucuþia de la Târgoviºte ºi pecâþiva alþii.

Nici aici nu m-au anchetat. Dupã o vizitã a mediculuiînchisorii, care era un fost elev de-al meu, am fosttransferat la spitalul penitenciarului, într-o celulã cu unsingur pat. Într-una din zile au fost aduºi la infirmeria în-chisorii toþi foºtii miniºtri din guvernul mareºaluluiAntonescu; veneau de la Ministerul de Interne, undefuseserã sever anchetaþi ºi trataþi mizerabil. Lainfirmeria de la Vãcãreºti au avut parte de condiþii maiomeneºti, dar numai pe o perioadã de douã sãptãmâni,dupã care, la atelierul închisorii, li s-au pus lanþuri lapicioare. Astfel, dr. Tomescu (fost ministru al Sãnãtãþii),generalul Stoenescu (fost ministru de Finanþe), Marcu(fost ministru al Economiei ºi profesor de italianã, careîn închisoare traducea din Dante) ºi Mareº (prietenapropiat al mareºalului Antonescu) au fost cu toþiiîmbarcaþi ºi trimiºi la Aiud.

Dupã aceastã ºedere de douã sãptãmâni laVãcãreºti, am fost transferat la Jilava. Acolo, directorulde atunci al închisorii, un colonel, care fuseseîntâmplãtor unul dintre pacienþii mei, m-a trimis lainfirmerie, cu indicaþia secretã de a fi internat acolo.Condiþiile erau mizerabile. Am reuºit totuºi sã alcãtuimo organizaþie clandestinã, care ne aducea pâine de

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 86

8877

afarã. În celula vecinã se aflau arestaþi avocatulGrozda, fost decan al Baroului Capitalei, comandorulZaharia, mutilat de rãzboi, având o mânã amputatã, ºigeneralul Korne. Dupã o ºedere de câteva sãptãmâni,consideratã ca o perioadã de refacere, pentru cãputeam primi ºi hranã de la familie, am fost trimisînapoi la Vãcãreºti, unde am stat pânã la mijlocul luniiiulie, când un caporal miliþian s-a oprit la uºa celuleistrigând: „Care e ãla Jovin?”. Dupã ce m-a identificat,mi-a spus: „Fã-þi bagajele, cã pleci.” M-au dus la ofiþerulde serviciu de la spital spunându-mi cã sunt liber, darcã trebuie sã trec mai întâi pe la Prefectura Poliþiei.Acolo, un funcþionar mi-a þinut un discurs de un ceasdespre „ce înseamnã revoluþia de eliberare aproletariatului ºi cã noi, burghezii, trebuie sã ne bãgãmminþile în cap, cãci altfel o pãþim!”

M-am reîntors acasã; familia îmi era plecatã la Timi-ºoara, la pãrinþi. La spital nu m-am mai putut întoarceca sã-mi reiau slujba ºi nici la Universitate nu am maifost primit. Am aflat cã atât eu, cât ºi Grigore Popa,fuseserãm trecuþi pe lista primului lot de epurare aprofesorilor, care se întocmise pentru toateuniversitãþile din þarã. Aºa încât am rãmas fãrã slujbã ºipus în imposibilitate de a lucra. Doar datoritã prieteniloram început din nou sã lucrez la un cabinet deradiologie de pe str. Zece Mese ºi la dr. Sãvescu.

În 1948, de Sf. Maria, dupã ce mi-am condus la garãfamilia care pleca în vacanþã, am fost din nou arestat.La garã ne întâlniserãm cu familia lui Ion Lugojanu, fostministru ºi director la „Universul”. Amândoi am fostarestaþi în dupã-amiaza acelei zile în care au fostarestaþi toþi naþional-þãrãniºtii care se mai aflau înlibertate: Radu Cioculescu – fratele criticului,Simionescu – ºeful Sectorului negru al P.N.Þ., avocatulPopovici – fost preºedinte al Tribunalului ºi alþii. Ne-amregãsit cu toþii la Ministerul de Interne.

La primire, m-au dezbrãcat complet ºi caporalul m-acãutat în gurã ca sã nu ascund cumva otravã. M-aubãgat apoi într-o celulã, la subsol, o celulã de opersoanã, în care se aflau deja patru deþinuþi: avocatul

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 87

8888

Vasilescu Petricã, lonescu – un cãpitan de grãniceri,decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, care îi ajutase pemulþi sã treacã graniþa... În celulã dormeam direct peciment. Ancheta, care a început abia dupã vreo zecezile, a fost de data aceasta mai severã. Anchetator afost cãpitanul Popescu, care nu s-a sfiit sã mã ºiloveascã. L-am întâlnit ulterior, dupã ce se pensionase,dar s-a fãcut cã nu mã cunoaºte.

În timpul anchetei am fost chestionat cu privire la unmanifest pe care nu apucasem sã-l citesc; asta m-ascutit de o condamnare de opt ani de închisoare. Nuam fost de acord sã semnez declaraþia pe care oscrisesem cu privire la biografia mea, în care arãtasemcã am fãcut parte din Tineretul universitar afiliat lamiºcarea lui Fluieraº ºi Jumanca, pentru cãanchetatorul mã forþa sã adaug cã cei doi au fosttrãdãtori ai clasei muncitoare. Au venit atunci niºtemaiori ºi colonei care au reacþionat cu vehemenþã, dareu am pretextat cã dacã vor sã pedepseascã pe cinevaîn legãturã cu aceastã problemã, atunci sã-lpedepseascã pe Mihai Ralea, care fusese ministru alMuncii ºi care se afla la Washington, ca ambasador dinpartea partidului comunist. Nu mi-au putut gãsi, nici dedata asta, vreun motiv întemeiat de acuzaþie.

M-au transferat apoi, din nou, la Jilava, unde l-amîntâlnit pe Lugojanu, care fusese torturat cumplit întimpul anchetei: îl bãtuserã la tãlpi ºi îl loviserã pesteorganele genitale. De data aceasta nu am mai fostlãsat sã stau la infirmerie, ci într-o celulã cu avocatul ºifostul ministru Bentoiu, timp de o lunã, fãrã a mai fisupus vreunei anchete. Într-o noapte am fost somatsã-mi fac bagajele, mi s-au dat douã fire de praz ºi opâine – hrana rece pe o zi – ºi am fost dus la gara detriaj ºi bãgat într-o dubã specialã pentru deþinuþi, încare se aflau cam 30 deþinuþi de drept comun ºi politici.Printre cei din urmã i-am revãzut pe dr. Ion Costinescu– fost ministru al Sãnãtãþii – ºi Emil Haþieganu. Pe ceidoi i-au dus la Caransebeº, iar pe mine la Craiovaunde, din garã, m-a luat în primire un gardian alînchisorii.

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 88

8899

La Craiova era o închisoare tip, de pe vremea luiCarol I, în formã de potcoavã, cu parter ºi douã etaje.Pe mine m-au repartizat la etajul I, unde am mai gãsitºi alþi deþinuþi politici, printre care Enescu, Serdici,Coposu, cei doi curieri care au transportat însemnãrilelui Pogoneanu (de unde a izbucnit acel proces detrãdare de patrie, pentru care Maniu a fost condamnatpe viaþã) ºi pe Hudiþã. Ei mi-au povestit câte ceva din„plãcerile” care mã aºteaptã ºi în special desprefoamete. A fost într-adevãr o înfometare groaznicã;dimineaþa ne dãdeau o aºa-zisã cafea sau un terci, iarla amiazã un sfert de pâine – în aceasta constândhrana pe toatã ziua. Astfel au început suferinþele. Înspecial, unul dintre tovarãºii mei de celulã, respectivRadu Câmpeanu, suferea cumplit de foame ºi recurgeala tot felul de subterfugii, printre care ºi acela de a-ºiîmpãrþi pâinea în bucãþele ºi de a o mânca aºa,fracþionatã, de-a lungul unei zile întregi. Când neplângeam directorului închisorii, care venea din când încând sã ne vadã, rãspunsul venea prompt: „Doar n-osã aducem curcan fript pentru bandiþi ca voi! Vã place,bine; nu vã place, nu mâncaþi!” Cu ocazia vizitei unuicolonel de Securitate, despre care fuseserãm înºtiinþaþide cãtre gardieni, mi-am imaginat o metodã brutalã deinformare; i-am pus pe cei cu care mã aflam atunci încelulã, adicã pe Râmniceanu (fostul ministru de Fi-nanþe), pe un diplomat ºi un avocat, sã se dezbracecomplet, ca la recrutare, ºi în momentul în carecolonelul a deschis uºa celulei noastre, nu ne-amplâns, ca ceilalþi, de foame, ci i-am arãtat pe cei dincelulã, care erau practic niºte schelete. I-am spustotodatã cã, dacã intenþia lor este aceea de a neextermina ca pe cei de la Dachau sau Auschwitz,atunci se aflã pe calea cea bunã. Colonelul s-a uitatinterogativ la directorul închisorii, a spus cã nu acesteasunt intenþiile ºi cã va raporta la Bucureºti. Într-adevãr,dupã câteva zile, au început sã ne punã în mâncareintestine (bojoace) în loc de carne, dar ele erauputrezite ºi verzui la culoare. Apoi mi-aduc aminte ºi deziua în care ne-au dat câte patru murãturi, dar ne-am

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 89

9900

trezit cu mai multe, pentru cã un lot de chiaburi aduºi înziua aceea, neºtiind ce-i aºteaptã, au refuzat sãmãnânce aºa ceva.

În ceea ce mã priveºte, pot spune cã am avut partede o situaþie oarecum privilegiatã pe parcursuldetenþiei, pentru cã soþia mea l-a anunþat pe prof.Lacassagne, de la Paris, care era directorul InstitutuluiCurie ºi lucra cu Joliot-Curie – aflat în vremea aceea înfruntea miºcãrii pacifiste din întreaga lume. Curie, cucare fusesem de altfel coleg la Paris, a intervenit ºi laprima mea arestare ºi la a doua, dar la cea de-a douanu a mai reuºit sã mã salveze.

La Craiova, am stat mare parte din timpul detenþieiîntr-o celulã de o persoanã, de 2x2 m, cu douã paturi;cum eram patru, am hotãrât sã dormim pe axa micã apaturilor – singura modalitate de a ne putea odihni.Principalele inconveniente au fost deci foamea ºiinsultele verbale ale directorului închisorii, cãruia nicinu i-am reþinut numele, pentru cã nu m-am gândit ºi numã voi gândi nicicând la rãzbunare. Aº vrea ca acestemãrturii sã fie o lecþie pentru astfel de nemernici.

Serdici a fost singura victimã la Craiova, pe timpulºederii mele acolo; din cauza celor doar 800 de caloriipe zi, el a murit în urma unei boli grave, o supuraþiesubcutanatã.

La Craiova a venit ºi ºtirea de înfiinþare a lagãrelorpentru construirea Canalului; atunci, doi dintre noi ºi-auanunþat benevol plecarea: Coposu ºi Câmpeanu. Aufãcut asta pentru cã aflaserã cã hrana este mai bunã,adicã de trei sferturi de pâine pe zi. Astfel au nimerit-omai bine acolo, pentru cã, fiind printre primii care auajuns la Canal, li s-a dat funcþia de normator. Obligaþiamea era de a sparge blocuri mari de piatrã de 6/8 ºi ale sfãrâmiþa pânã ajungeau pietriº, care era pus întretraversele de cale feratã. Când a sosit vestea cã ne vorduce pe toþi la Canal, cu excepþia celor peste de 65 deani, a fost un fel de speranþã cã vom munci în aer liberºi vom fi mai bine hrãniþi.

Am fost astfel aduºi mai întâi la Ghencea, undene-au examinat medical cât se poate de superficial; o

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 90

9911

doctoriþã, îmbrãcatã extrem de elegant, semna pe locaprobarea, ca apt de muncã, ºi n-a impresionat-o delocfaptul cã aveam ulcer. Am fost duºi apoi la Jilava, undeam stat câteva sãptãmâni, dupã care ne-au bãgatîntr-un vagon-dubã ºi am fost duºi în zona Canalului,dar fãrã sã ºtim în ce punct ne aflãm, deoarecevagonul-dubã nu avea decât o fereastrã de aerisiresituatã la foarte mare înãlþime. Un bancher care se aflacu noi, ºi care mai fusese la Canal, C. Bassa, ne indicastaþiile: Poarta Albã, Coasta Galeº, Castelul ºi setemea sã nu ajungem la Capul Midia, care avea oreputaþie groaznicã – acolo au murit mii de oameni. Dinnefericire, am fost duºi chiar la Capul Midia.

Comandantul lagãrului era un cãpitan de miliþie,numit Borcea, care a comis numeroase atrocitãþi ºi afost, ulterior, dupã terminarea Canalului, incriminatchiar de cãtre comuniºti, dar modul în care l-au judecatvoia de fapt sã muºamalizeze faptele. El s-a apãratspunând cã nu a primit ordine scrise, ci doar verbale ºicã înþelesese de la superiori cã toþi cei aduºi acolo erauconsideraþi duºmani ai poporului, aºa încât i-a tratat înconsecinþã.

Cu noi s-au aflat acolo ºi trei generali, foºtiaghiotanþi ai regelui: generalul Grigorescu, fiul erouluig-ral Ieremia Grigorescu, generalul Pãlãngeanu ºi încãun general al cãrui nume nu mi-l amintesc, care au fostmartori ai acuzãrii în acest proces. Dar, în ciuda acu-zaþiilor foarte grave, pedeapsa a fost uºoarã, Borceafiind dupã scurt timp amnistiat. De fapt, acest cãpitanBorcea ne ducea din proprie iniþiativã la cele mai grelemunci, ne bãga „în sârmã”, adicã în închisoarea carese afla în incinta marii închisori, unde, într-o baracãîmprejmuitã cu sârmã ghimpatã, se aflau deþinuþiilegionari. Din cauza acestui cãlãu au murit acolo mii deoameni. ªi pe mine m-a închis în câteva rânduri înbaraca în care se aflau legionarii. La muncã m-aurepartizat la piatrã. Munca mea consta în spargereablocurilor desprinse din cele mari, de 150 kg, rezultateîn urma exploziilor. Primeam câte douã ciocane: unulde 5 kg, altul de un kg. Oamenii se repezeau sã lucreze

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 91

9922

cu ciocanul mare, dar eu ºtiam din studiile mele demedicinã cã straturile unui bloc de piatrã se desfac maiuºor cu un ciocan mic. Norma era de 2 m.c. de piatrãpe zi. Plecam din lagãr la ora 6 dimineaþa, ajungeam lapunctul de lucru cu trenul, pe la 7, ºi lucram pânã pe laora 16-17 dupã-amiaza, cu o pauzã de masã. Lapoarta lagãrului se afla un termometru mare care indicatemperatura. Iarna, la o temperaturã de -15°C, nutrebuia sã fim scoºi la muncã: aºa erau dispoziþiile. Daracest cãpitan Borcea ne scotea de multe ori în curteaînchisorii ºi stãteam afarã, încolonaþi, ºi la temperaturide sub -20° C, pânã când aceasta urca, sã zicem, la -12°, ºi atunci ne trimitea la lucru.

Barãcile în care stãteam nu erau încãlzite. Ca ur-mare a acestor condiþii, era suficient sã ai o gaurã lamãnuºã sau la bocanc ºi apãreau degerãturile. Au fostmii de astfel de cazuri, în care cei cu degerãturi erautrimiºi la Poarta Albã pentru amputãri. Îmbrãcãminteane era trimisã de acasã; astfel, o hainã de blanã trimisãde ai mei a avut darul sã mã scape de multe necazuri.

Mâncarea era aici într-adevãr mai bunã decât laCraiova: douã feluri la prânz: o ciorbã ºi arpacaº.Carne ne dãdeau rar ºi atunci tot intestine; la fel de rarne dãdeau macaroane. Oricum, hrana erainconsistentã. La Capul Midia exista ºi o infirmerie cuvreo zece paturi, unde erau trimiºi, teoretic, bolnavii înstare gravã, dar de fapt, ca sã ajungi acolo, trebuia sãfii pe jumãtate mort. Aceastã infirmerie era condusã deun medic, deþinut ºi el, dar un om de tristã memorie;complet supus autoritãþilor, el nu dãdea scutiri demuncã decât în cazuri extreme ºi atunci când era preatârziu pentru a-l mai putea salva pe cel bolnav.

Unii fãceau crize epileptice; cât se aflau prãbuºiþi,caporalii îi loveau cu bocancii ºi îi trimiteau apoi din noula muncã. La un moment dat, acest lagãr de la CapulMidia a fost, din motive tehnice, scindat în douã; s-aînfiinþat astfel o filialã a acestei colonii, la Nãvodari.Atunci, acest medic m-a chemat sã-mi predeainfirmeria cu tot inventarul ºi cu toþi morþii ale cãrorcadavre se aflau într-o ºurã, unde erau þinute câte o

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 92

9933

sãptãmânã, pânã venea o doctoriþã de la Nãvodari sãînregistreze decesele. Dar a apãrut, tot atunci, co-mandantul Borcea, care vãzându-mã la infirmerie aexclamat: „Dumneata ce cauþi aici? Dumneata, medicullui Maniu?! Marº la roabã!” A fost, de fapt, o mareuºurare pentru mine sã scap astfel de o marerãspundere.

Pedeapsa mea era administrativã; nu am fostjudecat ºi condamnat în urma unui proces. Abia acumam aflat, din hârtia pe care mi-au dat-o de la Ministerulde Interne, cã am fost, teoretic, condamnat pe trei ani.

Dar, chiar ºi înainte de eliberare, am fost dus dinnou, cu cãtuºele la mâini, la Ministerul de Internepentru a fi anchetat, în speranþa cã vor afla în sfârºitceva ca sã-mi poatã intenta proces. Dar, bineînþeles,nu au gãsit nimic nici de aceastã datã.

La Canal, au fost morþi cu duiumul. Dacã la Craiovaam deplâns doar moartea lui Serdici, la Canal moarteaera pretutindeni. Îmi reamintesc astfel imaginea unuiprofesor universitar peste care s-a prãbuºit un mare zidde piatrã, pe aceea a dr. Simionescu (fost ministru alSãnãtãþii în guvernul Goga), care a depãºit în mod voitlinia sârmei ghimpate, a medicului Iordãchescu, a unuifost prefect liberal de Buzãu ºi nenumãrate alte imaginiale celor dispãruþi la Canal. Ministerul de Interne, decare depindeau toate lagãrele de la Canal, avea unmedic, stomatolog de specialitate, numit AlexandruBudu, care venea în lagãr o datã pe sãptãmânã.Acesta mi-a dat doar o singurã scutire de muncã, de ozi, pe întreg parcursul detenþiei. I-am atras atenþiaacestui medic cã poartã o mare rãspundere, mai alesdupã ce unul din deþinuþi, un farmacist, a fãcut infarctimediat dupã consultaþie, prãbuºindu-se mort sub ochiinoºtri. Atunci Budu s-a hotãrât în sfârºit sã acþioneze ºidupã repetate intervenþii a cãpãtat mânã liberã în ascuti de muncã un grup oarecare. Borcea a încercatînsã sã se opunã cu stereotipa lozincã: „Cine numunceºte, nu mãnâncã!”. Dr. Budu s-a vãzut astfelnevoit sã ne consulte numai noaptea, alcãtuind, în final,un grup de 120 de deþinuþi consideraþi inapþi pentru

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 93

9944

muncã, printre care m-am numãrat ºi eu. Acest grup afost transferat în altã colonie, în punctul Castelul, unde,din cei 120 de deþinuþi, tot au mai murit vreo 12, înciuda muncilor aºa-zis uºoare la care eram supuºi.Comandantul lagãrului, numit Arcuº, a hotãrât cã „el nupoate hrãni trântori” ºi a desemnat o comisie alcãtuitãdin trei persoane, din care fãceam ºi eu parte, condusãde cãtre un fost gazetar numit Drãgºãneanu, care îiindica, în fiecare dimineaþã, pe cei apþi de muncã. Amreuºit, astfel, sã-i scutesc de muncã pe mulþi, dându-lediagnostice fictive, ca de exemplu Reisefieber (în germ.febra plecãrii), profitând de ignoranþa caporalului,cãruia i-am explicat cã este o maladie extrem de gravãîn care te usuci pe picioare.

Majoritatea celor morþi la Canal au fãcut distrofie, oformã de dezintegrare a þesuturilor, apãrutã în urmaunei alimentaþii necorespunzãtoare ºi a eforturilor mariale organismului epuizat; aceeaºi concluzie aadoptat-o ºi comisia românã care a predat un raportComisiei de studiu a patologiei carcerale, alcãtuitãulterior în Franþa.

Morþii erau îngropaþi în groapã comunã, iar dacã semurea la punctul de lucru se improviza o brancardã, pecare era transportat cadavrul pânã la lagãr. Moartea neameninþa la tot pasul ºi ea nu avea imagineatradiþionalã, ci îþi apãrea sub forma imaginii secerei ºi aciocanului.

Am fost apoi transferat la Poarta Albã, lagãr în carese aflau ºi deþinuþi de drept comun. Tot acolo se afla ºisingura infirmerie cu paturi de pe toatã linia Canalului.Îndatã ce am ajuns acolo, dr. Budu l-a informat pe dr.Maurer, care a dat dispoziþie sã fiu trecut la infirmerie.Acesta din urmã, fratele lui Ion Gh. Maurer, þinea înmâinile sale întreaga organizaþie medicalã a Canalului;mã cunoscuse cu ani în urmã, când fusese intern laSpitalul Colþea.

Poarta Albã era un fel de punct de triaj. La infirmerieaveau ºi un aparat Roentgen cu care am putut depistape deþinuþii bolnavi de tuberculozã ºi tot acolo am avut,din nou, un exemplu al solidaritãþii umane, reuºind sã

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 94

9955

operãm fãrã aprobare ºi cu mijloace primare pe un fostprimar din Urziceni, care avea o formã foarte gravã deulcer. Ne-am folosit de instrumentarul lãsat de mediculDjuvara ºi de medicul Mihãilescu.

Tot pe perioada detenþiei la Canal am fost dus ºi înpunctul de la Nãvodari, unde am lucrat ca acar.

În 1952 m-au eliberat ºi m-am întors acasã. O lungãperioadã am fost nevoit sã trãiesc din salariul fiiceimele, care lucra ca asistentã într-un laborator; nici ea,nici fiul meu nu au fost primiþi la examenul de admiterela facultate, iar soþia fusese datã afarã din serviciu. Câttimp fusesem închis, familia a fost nevoitã sã vândãabsolut totul din casã pentru a putea supravieþui. Amanunþat Ministerul Sãnãtãþii cã sunt la dispoziþia sa, darnu am primit niciun rãspuns. Dupã mai mult timp, unmedic radiolog, numit Bârzu, care ajunsese secretar-general la Ministerul Sãnãtãþii ºi vice-primar alCapitalei, mi-a înlesnit ocuparea unui post de medicstagiar la Spitalul „Vasile Roaitã” (azi Spitalul SfântaMaria), cu un salariu de numai 800 de lei pe lunã. Numi-au mai recunoscut gradele. Abia cu mult mai târziumi-au recunoscut gradele de medic specialist ºi medicprimar, dar titlurile de conferenþiar ºi docent nu mi-aumai fost, nici pânã în prezent, recunoscute.

În 1968 mi-au permis sã plec la Paris, la o conferinþãunde fusesem invitat de cãtre prof. Lacassagne, darm-au atenþionat sã nu care cumva sã rãmân în Franþa,ceea ce oricum nu intenþionam. Mi-aduc aminte cã totatunci m-am oprit la München, sã-mi revãd niºte foºticolegi, unde am avut o interesantã convorbire cu NoëlBernard, directorul de pe atunci al postului de radioEuropa Liberã, care þinuse sã mã cunoascã.

În 1973, însã, când mi s-a decernat tot la Parismedalia „Antoine Beclère”, un fel de premiu Nobel, carenu mai fusese decernatã niciunui medic din Est, nu mis-a mai dat viza de paºaport decât cu luni întârziere,solemnitatea desfãºurându-se în absenþa mea.

Cu ani în urmã am fost din nou cãutat de Securitate.Am crezut cã vor sã mã aresteze iar; m-am înºelatînsã. De data aceasta am fost pus în faþa unui schelet,

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 95

9966

pentru a confirma dacã este sau nu scheletul lui Maniu.Voiau sã dea osemintele familiei acestuia, aºa cumprocedaserã nu cu mult timp în urmã cu osemintele luiMihalache. Au avut o reacþie deosebit de violentã cândle-am infirmat faptul, explicându-le cã Maniu suferisede o dublã fracturã, de tibie ºi peroneu, sechele pe carescheletul respectiv nu le prezenta. Astãzi, la cei 93 deani pe care-i am, pot spune cã asist la una din marilepreziceri politice ale lui Maniu. Astfel, într-una dinultimele noastre întrevederi dinainte de sfârºitulrãzboiului, ne-am pus întrebarea: „Ce se va întâmpladacã vor învinge fie nemþii, fie ruºii?” Eu am rãspunsatunci ferm cã între holerã ºi pestã nu ai ce alege. Unmedic, coleg de-al meu, care fusese ºi el la Moscova,la niºte conferinþe, a afirmat cã, în cazul în care vor veniruºii, cu comunismul lor, el se va sinucide, ceea ce a ºifãcut. Dar Maniu a afirmat cã, în ultimã instanþã sunt depreferat ruºii, care oricum nu vor fi în stare sã þinã înmânã un imperiu mai mult de 30 de ani, decât nemþiicare, cu spiritul lor organizatoric, ar þine în mânã unimperiu mai bine de 150 de ani. Spunea acestea ºtiindperfect cã în cazul venirii ruºilor, el ar fi fost al doilea ompolitic sacrificat, dupã Antonescu.

Îndemnaþi de luliu Maniu, câþiva naþional-þãrãniºti, înfrunte cu Mihalache, au hotãrât sã plece în strãinãtate,pentru a informa opinia publicã de acolo asupra stãrii realedin România. Trãdaþi de un delator, ei au fost atraºi de Se-curitate într-o capcanã. Li s-a înscenat plecarea cu avionulde pe aeroportul auxiliar Tãmãdãu, din apropiereaBucureºtiului, unde, la scara avionului, au fost arestaþi.Episodul a avut loc în iulie 1947 ºi a fost folosit drept pretextpentru dezlãnþuirea unor masive arestãri în rândurilepartidelor istorice.

Doctorul Ion Jovin s-a nãscut la 8 ianuarie 1899, încomuna Felnac din Banat; pãrinþii sãi au fost oameni sãraci,aºa cã s-a vãzut nevoit, încã de foarte tânãr, sã-ºi ajute fami-lia. Liceul l-a urmat la Arad, iar în 1916 a intrat la Facultateade Medicinã din Budapesta. În 1917 îsi întrerupe studiile,fiind încorporat în armata austro-ungarã. Face ºcoala deofiþeri de artilerie ºi e trimis pe frontul italian, la Piave; acolo

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 96

9977

avea sã-l cunoascã pe Iuliu Maniu, pe care l-a revãzut, ul-terior, în 1918, la Viena.

Înscris la Garda Naþionalã din Arad, a luat parte lapregãtirea Marii Adunãri de la Alba Iulia, la care a participatºi ca delegat supleant al Societãþii studenþilor români „PetruMaior” din Budapesta. Dupã Marea Unire, s-a reîntors lastudii la Budapesta, dar, nu mult dupã aceasta, s-a transferatla Facultatea de Medicinã din Cluj unde ºi-a susþinut ºidoctoratul. În 1920 a fost numit preparator la catedra deanatomie patologicã condusã de prof. Titu Vasiliu, iar în1921 a trecut la Clinica de boli interne a prof. Iuliu Haþieganu,întâi ca preparator, iar mai apoi ca asistent. În 1922 îºi iadiploma de medic (a treia promoþie a tinerei Facultãþi deMedicinã din Cluj), în 1923 obþine o bursã de anatomiepatologicã în Germania. La Berlin a lucrat cu prof. Lubarschºi ºi-a continuat studiile la Freiburg, la faimosul Institutcondus de L. Aschoff. În 1924 obþine o nouã bursã de studii,de data aceasta la Paris, unde s-a înscris la catedra deradiologie a Facultãþii de Medicinã. În timpul unui stagiu laInstitutul Curie, a fost remarcat de prof. Lacassagne, carel-a convins sã opteze pentru studiul ºi tratamentul canceruluicu radiaþii. Astfel, sub îndrumarea unor maeºtri de reputaþiemondialã, precum Regaud, Lacassagne, Coutard, Mallet,Coliez, avea sã-ºi consolideze cunoºtinþele în aceasta nouãspecializare. Dupã susþinerea lucrãrii, i se propune de cãtreprof. Regaud sã rãmânã definitiv la Institutul Curie ºi sã sepregãteascã pentru preluarea succesiunii doctoruluiCoutard, ºeful secþiei de roetgen terapie, care urma sã sepensioneze. Dar el a optat pentru întoarcerea în þarã. Postulcare i s-a propus a rãmas vacant timp de doi ani, dupã carea fost ocupat de un coleg ºi prieten al sãu, dr. Baciesse, carea ajuns, în timp, la o reputaþie mondialã. Pe perioada ºederiisale la Paris a deþinut ºi funcþia de preºedinte al studenþilorromâni din Franþa, ocupându-se ºi de organizareaconferinþelor pe care le susþinea cu regularitate Nicolae Iorgala Sorbona.

Reîntors în þarã ºi-a propus sã reorganizeze la Bucureºtiun centru pentru tratarea cancerului, dupã modelul centrelordin Franþa; cu o secþie de chirurgie ºi una de radium ºiroentgenterapie profundã. Cu ajutorul ing. MihaiConstantinescu, dr. Jovin a reuºit sa formeze la SpitalulColþea primul centru anticanceros din þarã, care era ataºatclinicii chirurgicale a prof. Jianu. În 1928 el publicã în revistaspitalului prima dare de seamã despre activitatea acestui

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 97

9988

centru, care va fi urmatã de o suitã de alte publicaþii ºtiinþificedin cele mai variate domenii ale cancerologiei (154 de titluripublicate între 1922 ºi 1947). Tot în 1928 a fost numit decãtre prof. Iuliu Moldovanu consilier tehnic la MinisterulSãnãtãþii, calitate în care a luat parte activã la elaborarealegii sanitare din 1931. Ca asistent ºi ºef de lucrãri laFacultatea de Medicinã din Bucureºti, ºi-a luat examenul dedocenþã în 1931, pentru ca apoi, în 1938, sã fie numitconferenþiar ºi însãrcinat cu învâþâmântul radiologic, alãturide conf. dr. Lãzeanu. În 1933 a fost ales preºedinte alSocietãþii de radiologie. În acelaºi an, modestul centruanticanceros de la Spitalul Colþea s-a mutat, împreunã cuclinica a III-a chirurgicalã, la Spitalul Filantropia, în care afuncþionat pânã de curând Institutul de Oncologie. Din 1942fâcând parte din Consiliul Sanitar Superior a fost însãrcinatcu problemele organizãrii radiologiei în întreaga þarã, reuºindsã dea în funcþie 13 centre de microradiografie, carefuncþioneazã ºi astãzi. În 1947, la propunerea prof.Danielopolu, a fost ales membru asociat al Academiei demedicinã. Printre nenumãraþii sãi pacienþi s-au numãrat ºipersonalitãþi ca Nicolae Titulescu, Liviu Rebreanu, IuliuManiu º.a. În 1948 a avut „privilegiul” sã fie primul cadruuniversitar arestat de comuniºti. E purtat apoi prin închisorileºi lagãrele comuniste, fãrã a i se gãsi vreo vinã, în afarã deaceea ca fusese medicul lui Iuliu Maniu. Astfel, cariera lui dedascãl ia sfârºit pe totdeauna. Dat uitãrii în þarã, re-cunoaºterea meritelor sale a venit însã din nenumãratecolþuri ale lumii: astfel, în 1956 a fost ales membru de onoareal Societãþii Franceze de Radiologie, în 1970 membru deonoare al Societãþii braziliene de radiologie, în 1972 esteinvitat sã ia parte la semicentenarul Institutului Curie dinParis ºi sã prezinte un mesaj alãturi de alþi ºase medici, foºtielevi ai Institutului. În 1973 i se decerneazã la Paris „MedaliaAntoine Beclère” pentru merite excepþionale pe tãrâmulradiologiei.


N. red.: Doctorul Ion Jovin s-a stins din viaþã în ziua de 3 august 1994.

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 98

9999

Numele meu este Alex. Todea, episcop greco-catolic, condamnat pe viaþã, în 1950, de TribunalulMilitar Bucureºti. De la Ministerul de Interne dincapitalã, am fost transferat la închisoarea Sighet, undeam ajuns pe 2 martie 1952. Am fost încarcerat în celula45, unde se mai aflau ºi alþi deþinuþi, toþi episcopi saupreoþi greco-catolici ºi romano-catolici, în total 13persoane. Dupã câteva luni, în 1952, un ofiþer politic avenit ºi ne-a informat cã am fost propuºi sã lucrãm încadrul închisorii; eu am fost numit ºeful acestei grupede muncã, pentru cã eram mai tânãr ºi mai vigurosdecât alþii. Munca noastrã consta în mãturatulînchisorii, curãþirea WC-urilor, pompatul apei lainstalaþia din beci. Apa era necesarã întregii închisori,iar în zilele rezervate spãlatului rufelor era nevoie dedoi ºi chiar patru oameni pentru a învârti manivela(pânã la 7000 de ori pe zi), deoarece pompa era vecheºi greu de manevrat. Noi am lucrat întotdeauna cutragere de inimã pentru cã ºtiam cã munca noastrã erautilã tuturor deþinuþilor ºi mai ales celor singuri, izolaþi încelule, unde existenþa se confunda cu suferinþa,izolarea, cu toatã mizeria închisorii comuniste.

În general, în timp ce mãturam, cãutam sã luãmcontact cu deþinuþii din diferite celule, sã aflãm cine amai fost încarcerat la Sighet ºi, totodatã, sã ne dãmseama dacã îi putem ajuta sau încuraja: noi, fiindpreoþi, am încercat sã-i încurajãm, chiar fãrã a aveaargumente faþã de ceea ce se petrecea acolo în aceavreme.

Încetul cu încetul, tot mãturând ºi adunând praful

ALEX. TODEA

Moartea lui George BrãtianuReghin, 15 mai 1990

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 99

110000

dinaintea diferitelor uºi, am reuºit sã aflãm cine segãseºte în fiecare celulã.

Într-una din zile, spre sfârºitul anului 1952, dacã îmiamintesc bine, am aflat cã în celula 73 se aflaprofesorul George Brãtianu. Evident, nu puteamîntreþine o conversaþie lungã, ci doar un schimb decâteva cuvinte, deoarece eram supravegheaþi ºi ni sespusese de la început cã dacã vom vorbi ºi vom fidescoperiþi, creierul nostru va rãmâne pe ziduri ºi nicinu vom avea timp sã regretãm ce am fãcut.

În ciuda ameninþãrilor, am încercat sã ne organizãmîn aºa fel încât sã putem vorbi. Aºa am aflat unde seaflã George Brãtianu, Iuliu Maniu ºi mai mulþi generali.Printre ei, un general Ilcuº, care pierduse simþulrealitãþii, cu alte cuvinte, înnebunise. Mai târziu am aflatcã fusese un militar de mare þinutã, dar cã izolarea timpde mai mulþi ani, ca ºi suferinþele, îl aduseserã în stareaîn care era. El a beneficiat totuºi de o mare favoare,pentru cã episcopul greco-catolic Ioan Ploscariu, ºi elîncarcerat, a fost plasat în celula sa, pentru a-l ajuta.Acesta îl calma în clipele când vocifera ºi a reuºit sã-lconvingã sã-ºi înceteze manifestãrile, deoarecemiliþienii îºi bãteau joc de el. Am reamintit aceste faptepentru a reda atmosfera în care, la Sighet, se urzeafirul existenþei deþinuþilor.

Aºa cum am spus, am aflat de prezenþa lui G.Brãtianu, dar el a dispãrut subit din celula 73; totuºi,când am întrebat la celula 71 (în primele luni ale anului1953) cine se aflã acolo, mi-a rãspuns G.B. Acesta afost un prim contact ºi noi aveam sã comunicãmmereu, pentru a ne da seama ce personalitãþi se aflã încelulã.

În aceastã închisoare sinistrã erau încarceraþi între100 ºi 120 de deþinuþi, nu mai mulþi, majoritatea izolaþicâte unul în celulã, iar în câteva celule mai mari segãseau câte 10 sau 20 de persoane. Cu toate acesteaaici viaþa era mai uºoarã.

Dupã ce am stabilit contactul cu celula 71, ºtiindacum cine se aflã acolo, am remarcat cã vocea lui G.Brãtianu era alteratã. Noi aveam destulã experienþã

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 100

110011

pentru a ne da seama, dupã felul oamenilor de arãspunde, dacã erau sãnãtoºi sau bolnavi, ceea ce seconfirma în urma scurtelor conversaþii cu cei din dosuluºilor. Într-o zi, întrebându-l pe G.B. cum se simte,mi-a rãspuns: „Sunt bolnav.” Asta a fost tot. Iar într-oaltã zi: „De ce suferiþi, domnule Brãtianu?”. „Destomac”, mi-a spus el, ºi a adugat, „Dizenterie, diareecare s-a transformat în dizenterie.”

Am fost foarte impresionat, mai ales pentru cã nuremarcasem niciodatã nimic deosebit la uºa lui, adicãvreo vizitã medicalã sau cel puþin o persoanã care sãvinã sã-l examineze, într-un gest de omenie, pentru anu lãsa un om sã ajungã într-o stare atât de gravã,încât sã nu se mai poatã ajuta singur. Altã datã mi-aspus cã a venit o comisie – asta a fost expresia lui – ocomisie de la Bucureºti care i-a promis un tratamentmedical, cu o singurã condiþie, sã revinã asupra a ceeace scrisese, cã Basarabia ºi Bucovina erau pãmânturiromâneºti ºi sã afirme într-o nouã ediþie cã eleaparþineau Rusiei. G.B. mi-a relatat ºi rãspunsul sãu:„N-am sã-mi trãdez niciodatã þara, patria; nu potdezminþi o realitate istoricã ºi nimic în aceastã lume nuva putea argumenta cã eu aº afirma neadevãruri înceea ce priveºte istoria românilor.” La care persoanelerespective i-au spus: „Atunci nu vei fi îngrijt, n-o sã aiparte nici de tratament, nici de medicamente ºi vei pieriaici.” G.B. le-a spus: „ºi voi veþi pieri într-o zi, dar nu înacelaºi fel: una e sã mori în mod demn, ºi alta în modlaº.” Ei l-au privit fix în ochi, dupã care au plecat fãrã sãspunã nimic. Iar el a rãmas singur în celula 71 aînchisorii de la Sighet. Am auzit asta chiar din gura sa.

Zilele treceau ºi noi nu puteam sã ne oprim deloc lauºa sa, deoarece totul depindea de numãrul degardieni care ne supravegheau ºi de ofiþerii caretreceau pe acolo. Din timp în timp, tot mãturând ºiadunând praful dinaintea uºii vreunei celule, apucamsã schimbãm câteva cuvinte sau sã dãm de ºtire câteunui bolnav cã eram acolo, ca el sã ne vorbeascã dacãavea ceva de spus.

Dupã acest episod, de fiecare datã când am

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 101

110022

pronunþat cuvântul „laudatur”, care era un consemndintre cei dinafarã ºi cei dinãuntru, el nu ne-a mairãspuns niciodatã, iar noi auzeam doar o respiraþieprofundã ºi grea. Aceastã respiraþie se auzea foartebine pe culoar, din dosul uºii. Ne-am dat seama cã estegrav bolnav. Îi cunoºteam boala ºi au trecut câteva zile,poate 10 sau 12, iar boala se agrava cu fiecare orã ºichiar minut. Am înþeles cã nimeni nu-l ajuta. Când, întimpul zilei, eram trimiºi la muncã chiar când neduceam la subsol sã pompãm apã, ochii noºtricercetau peste tot, pentru a observa (asta erapsihologia noastrã) ºi a ne da seama de tot ce sepetrece ºi de a putea astfel, sub o formã sau alta, fie ºiprintr-o vorbã, sã ajutãm sau sã consolãm pe careva.Astfel ne-am dat seama cã în celulã (71) domneºte otãcere de moarte ºi nimeni nu intrã acolo. În ce priveºtehrana, am constatat cã, în locul obiºnuitului terci, i seaduceau doi sau trei cartofi copþi, prea copþi, cu coajaneagrã. Observam totul cu coada ochiului – psihologiede deþinuþi! Când ieºeam la curãþenie, dimineaþa pe laorele 10-11, cartofii se aflau deja la uºã. Nu am vãzutdacã erau introduºi în celulã. Era clar cã nu asta eraceea ce trebuia fãcut în cazul unei boli atât de grave cadizenteria ºi mai ales lipsitã de orice tratament.

În preajma Sfântului Gheorghe – eu sunt convins cãG. Brãtianu a decedat pe 23 aprilie – noi, cei doi carefãceam curãþenie ºi adunam praful, am remarcat cã încelulã nu se mai aude niciun suflu, nicio miºcare.Într-un penitenciar, simþurile deþinutului se dezvoltã,ascuþindu-se faþã de tot ce priveºte situaþia sa, însensul cã el vede, aude ºi simte mai bine decât în viaþanormalã. Ceva s-a petrecut în celula lui G.B., aceastaera concluzia care se impunea: sau a fost luat de acolopentru a fi îngriit, ori a decedat. Într-o noapte, s-arputea sã fi fost noaptea de 23/24 aprilie 1953, am auzitzgomotul sinistru al unui furgon militar ºi am avutcertitudinea cã cineva a murit ºi, fãrã sã avemjustificarea pãrerii noastre, ne-am întrebat a doua zidacã G.B. nu era mort. Tot mãturând, am trecut ºi prinfaþa uºii lui; niciun semn de viaþã, favorabil sau

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 102

110033

nefavorabil, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat acolo –niciun zgomot, nicio miºcare.

Într-o duminicã dimineaþã, imediat dupã soneriacare anunþa deºteptarea, a venit un gardian, însoþit deofiþerul politic (nu-mi mai amintesc bine data, ar trebuiverificat dupã un calendar vechi când a cãzut 23 aprilie,deoarece eu ºtiu cã era o duminicã apropiatã deaceastã datã). Cei doi m-au chemat ºi mi-au zis: „Ia pecineva cu tine” ºi am apelat la cel care era întotdeaunagata sã lucreze cu mine, în doi, când era vorba de amunci în cadrul închisorii, chiar dacã asta se întâmplade mai multe ori pe zi. Era un preot din Moldova al cãruinume era Gheorghe Pãtraºcu. Ofiþerul mi-a spus: „Afost un bolnav în celulã, noi l-am dus la spital pentru afi îngrijit pânã se va face bine, ºi celula este murdarã.Veniþi sã faceþi curat.” Când am intrat în încãperearespectivã am fost foarte impresionat, nu atât de ceeace am vãzut, cât de pagina de suferinþã (pe care odezvãluia) a profesorului G.B.; insist ºi declar cã dedânsul era vorba ºi nu de altcineva, în pofidaconsideraþiilor ºi supoziþiilor de orice naturã care s-arputea întemeia pe observaþii fãcute cu bune intenþii.Aºa cum G.B. a afirmat în tratatele sale de istorie cãBasarabia ºi Bucovina au fost întotdeauna pãmânturiromâneºti, afirm ºi eu, ca ºi colegul meu, cã acolo, încelula aceea, a trãit ºi a murit G. Brãtianu. ªi asta fãrãcomentarii, nici discuþii. Iar noi n-am fost emoþionaþi deceea ce vedeam ºi putea sã ne indispunã, ci deextraordinara paginã de suferinþã care se înscria înacea celulã, unde acest om excepþional fusese lãsatfãrã niciun ajutor. (...).

Am admirat întotdeauna atitudinea profesorului G.Brãtianu, care n-a fost aceea a tuturor; ºi prin asta nuvreau sã arunc în nimeni piatra, pentru cã suferinþaeste greu de suportat ºi crucea foarte grea.

Odatã intraþi în celulã, ne-am apucat de lucru.Le-am spus gardianului ºi ofiþerului cã avem nevoie demulte cârpe, de douã perii ºi de multã apã, deoarecemai fãcuserãm curãþenie ºi în alte celule, dar niciodatãnu vãzuserãm ceva asemãnãtor. Aceastã celulã era

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 103

110044

prima ºi ultima pe care am vãzut-o într-o asemeneastare. Prin deducþie, am înþeles cã G.B. se târa de lapat la gãleata care-i servea de toaletã, cãzând mereu,iar atunci când se ridica era obligat sã se sprijine deperete pentru a ajunge la pat. Se vedea, de asemenea,datoritã urmelor degetelor pe marginea mesei dupãcãderi, cum ajungea sã se aºeze din nou pe patul desuferinþã, unde s-a ºi sfârºit. Ne-am dat multãostenealã sã curãþãm cât puteam mai bine, atât înamintirea sa, cât ºi pentru cel ce urma sã vinã în celulã.Într-un colþ din curtea închisorii am ars salteaua. S-aridicat un fum ºi o duhoare de aºa naturã, încât s-arãspândit zvonul cã în ziua aceea cineva a fost ars; nuspun cã asta nu s-a întâmplat niciodatã, dar în niciuncaz în timpul ºederii mele acolo ºi câtã vreme am lucratcu camaradul meu de la 45.

Dupã cum am mai spus, am curãþat celula care, peziduri ºi pe duºumea, dar mai ales pe peretele de lângãpat era murdarã de materii fecale diluate, datoritã lipseide hranã. Se pare cã boala l-a torturat pânã la moarte.Am fost foarte impresionaþi; (...) Îmi amintesc cã el aavut în celulã ºi alþi deþinuþi, cum ar fi un episcopromano-catolic, care atunci când am anunþat decesulprofesorului G. B. a spus: „Ce exemplu pentru noi,preoþii, aceastã forþã de a refuza un tratament (medical)în virtutea convingerilor sale, care se identificau cupropria-i viaþã.” În opinia mea, tot ce s-a spus despremoartea profesorului G.B. nu corespunde adevãrului;de aceea vreau sã precizez cã ºi pãrintele AlexandruRaþiu, când a scris despre cele vãzute în celula 73, nuºtia cã G.B. fusese transferat într-o altã celulã, dar,descoperind pe duºumea câteva picãturi de sânge, adedus, fãrã rea intenþie, cã G.B. a murit acolo. Dupãîntâlnirea noastrã în cursul unei vizite pe care a fãcut-oîn România, în 1990, dânsul s-a convins, în urmaspuselor mele, cã G.B. a fost transferat din celula 73 în71, fapt pe care eu îl aflasem. Am discutat desprecelula 73, unde G.B. încã se mai preumbla, ºi de celula71, din care ne-a spus cã este bolnav ºi cã a refuzatoferta unui tratament medical cu condiþia schimbãrii

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 104

110055

convingerilor. Or, acest refuz al unui om care cunoºteapsihologia umanã ºi-ºi dãdea seama de schimbãrilecare-i afectau sãnãtatea exclude sinuciderea, pe careeu o neg categoric.

Mai mult, un miliþian – unul dintre cei ce ne fãceauneori mici servicii – a venit sã ne spunã nouã, celordoi mãturãtori, cã G.B. decedase noaptea trecutã(poate una din nopþile trecute, n-am reþinut bine), „încelula pe care o ºtiþi.” Deci el presupunea cã noi ºtim încare. Astfel, în memoria schimburilor de cuvinte cuprofesorul G.B., din celula sa de izolare ºi suferinþã, aºvrea sã ajut la risipirea tuturor afirmaþiilor care s-aufãcut cu privire la moartea sa. Nu o putem judeca înniciun caz dacã nu þinem seama ºi de forþa caracteruluisãu, de psihologia sa asupra vieþii, de evenimente ºi deistorie. Astfel, el a sfârºit, ca pe un altar de sacrificiu,pentru credinþa ºi convingerile sale.

Voi repeta ceea ce am afirmat deja în public. În1990, în timpul unui congres în Germania, unde amvorbit despre aceastã problemã ºi am reamintitpublicului cã noi, preoþii, am avut fericirea de a ajuta, cumãtura în mânã, pe cei ce au suferit cel mai multdatoritã anilor îndelungaþi de izolare: când ne-a spus cãe bolnav, G.B., ºtiind cine suntem, a adãugat: „Pãrinte,roagã-te pentru mine.” ªi eu iam rãspuns: „Sã ºtiþi cã înfiecare zi vã susþin cu rugãciunea mea ºi cã noideplângem faptul cã sunteþi aici. În numele Domnului,fiþi tare.” ªi, de dincolo de uºã, i-am iertat pãcatele.

El a fost una dintre marile personalitãþi ale þãriinoastre cãruia i-am acordat iertarea pãcatelor, printrealþii care, bolnavi fiind, se temeau de moarte. LaCongresul de la Koenigstein, am citat numele luiGeorge Brãtianu ºi Iuliu Maniu; pentru acesta din urmã,am aranjat cu N. Carandino sã-i acord iertarea prinvizetã. Care era diferenþa dintre celula lui G.B. ºi a luiIuliu Maniu? Maniu se afla acolo de multã vreme, iardirecþia interzicând vizitele la cei izolaþi, geamul fusesescos, rãmânând numai metalul. În felul acesta suneteleputeau pãtrunde mai uºor în celulã. De ce fuseseînlãturat geamul? Nu pentru a diferenþia tratamentul, ci

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 105

110066

pentru cã celula era mai izolatã, fiind situatã pe unculoar în care noi nu aveam acces. Eu eram singurulautorizat sã duc gãleata lui la WC ºi s-o readuc ºi astfelam aflat cã acolo se aflau I. Maniu ºi N. Carandino. Nuexista alt acces ºi eram singurul cãruia i se permitea sãmeargã acolo sub supraveghere. Datoritã aceluigardian mai puþin ticãlos decât alþii, am reuºit. Accesulla alte uºi era mai uºor, deoarece circulaþia nu erainterzisã. (...)

Trebuie dezminþitã categoric versiunea sinuciderii luiG.B. Una dintre versiuni vorbeºte de sticlã (cã ºi-ar fitãiat venele cu o bucatã de geam), dar aceastãafirmaþie e greºitã, deoarece, pe de o parte, geamulera intact, iar pe de alta, el nu avea forþa necesarã.Braþele ºi picioarele sale erau descãrnate ºi noi ne-amdat seama de asta pentru cã le-am vãzut. Acesta esteadevãrul, ca ºi faptul cã el era un om cu un moralputernic, aceasta fiind opinia tuturor celor care l-aucunoscut. De aceea, mi-e teamã ca nu cumva, înanumite versiuni asupra morþii sale, sã nu se fistrecurat un element politic.

Încã o datã, eu resping toate versiunile avansateasupra sinuciderii lui G.B. pentru cã am fost martor aldificultãþilor sale de respiraþie, pe care le auzeam dindosul uºii, patul fiind aproape, iar încãperea foartemicã. ªtiu din mãrturisirea sa ce le-a rãspuns celor ceveniserã la el: „Nu voi trãda.” Omul acesta, care ar fiputut sã obþinã totuºi îmbunãtãþirea condiþiilor ºi untratament mai uman, ceea ce nu l-ar fi costat nimic, nus-a trãdat nici pe el însuºi! (...)

Trebuie restabilit adevãrul. Folosiþi mãrturia mea. Cuprivire la ceea ce s-a spus, cã el s-ar fi spânzurat cucearºaful (N. Carandino), faptul nu era posibil, pentrucã bolnavilor li se luau cearºafurile, ceea ce s-aîntâmplat ºi cu el; deci nu avea nici mãcar un cearºaf,ca sã se evite o muncã în plus.

Vreau sã vã spun, de asemenea, cã noi aveamobiceiul, la fiecare deces, de a ierta de pãcate, ºi cã amfãcut-o ºi în acea celulã, a lui G.B. Cu Maniu a fostaltfel, deoarece nu aveam dreptul sã mã apropii.

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 106

110077

Înainte de 2 februarie 1953, când el era bolnav ºisfârºitul sãu era aproape, Carandino mi-a cerut sã facunele lucruri. I-am spus: „Pe 2 este sãrbãtoare ºiSfânta Fecioarã trebuie sã ajute. Pregãtiþi-l, sã fieatent, voi încerca sã-i acord iertarea pãcatelor ºi el nutrebuie sã facã nimic, ci sã regrete doar pãcateletrecutului.” Aºa s-au petrecut lucrurile ºi l-am iertat depãcate cu mãtura în mânã.

La ora judecãþii se va þine seama, în ceea ce-lpriveºte pe G.B., de cuvintele lui, care sunt un capitolde istorie. „Eu nu-mi voi trãda þara.”

N.red.: Textul pe care îl reproducem aici i-a fostîncredinþat spre publicare, de cãtre autor, doamnei Maria G.Brãtianu, fiica marelui istoric. Articol apãrut în Memoria, nr. 2.

91.qxd 08.07.2004 10:40 Page 107

Dumitrescu Alice-Crista, Liceul de arte Baia Mare

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 108

110099

Mama, Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu, a fostarestatã la 23 mai 1958. Avea 71 de ani. Dar totaceeaºi vârstã o avea ºi Vasile Voiculescu, închis ºi elîn 1958, anul celui de al treilea val de teroare dinRomânia comunistã. Erau vizaþi atunci mai ales aceiintelectuali care refuzaserã sã colaboreze cu regimul ºinu-ºi primiserã încã pedeapsa. Atunci au fost judecaþiîn ºedinþe publice Mihail Andricu, Miliþa Pãtraºcu, ºi s-aabãtut urgia ºi asupra Alicei Voinescu, lui VladimirStreinu, Ion Vianu.

Asupra acestei perioade studiul cel mai temeinic aapãrut sub semnãtura Ilenei Vrancea în revista Agoradin Statele Unite (volumul 3, nr. 1, februarie 1990), fiindreluat numai parþial sub titlul „Arestarea unei biblioteci”în România Literarã (nr. 12 din 22 martie 1990). Amadãugat ºi eu un fel de post-scriptum la a douaversiune incompletã, apãrut în revista 22 („Oroareafaptelor”).

Revin, acum ºi aici, pentru a introduce textul literardar neficþional ce mi-a fost trimis de una dintre colegelede detenþie ale mamei.

Dar mai întâi, câteva date preliminare.În afara faptului de a fi depus, în momentele mai

destinse de dupã conferinþa de la Geneva, o cerere devenire în Franþa, de a se fi dus la ambasada Franþeipentru vizã ºi de a continua sã aibã relaþii cu scriitoripersecutaþi sau, în orice caz, neangajaþi alãturi decomuniºti, mama, bineînþeles, nu fãcuse nimic. Nici nuera de fapt nevoie sã înfãptuieºti ceva pentru a fiarestat în acei ani. Ajungea sa fii un „fost” pe plan social

MONICA LOVINESCU

O mãrturisire

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 109

111100

sau intelectual. Or, mama nu era doar vãduva luiEugen Lovinescu, dar fusese ea însãºi inspectoaregeneralã de francezã ºi autoare de manuale ºcolare.Securitatea a încercat într-un prim timp s-o implice înlotul Ion Caraion. A renunþat, inculpând-o separatpentru hãrþile de Stat Major pe care mi le-ar fi trimis„desenate pe batice”. Inutil de spus cã, în afara cãrþilorpoºtale ºi scrisorilor pe care mi le trimitea prin poºtã, nu„desenase”, nici nu scrisese nimic. N-a fost mai puþinjudecatã pentru spionaj „în favoarea Franþei” ºicondamnatã la 18 ani de închisoare. Ceea ce echivalacu o condamnare la moarte. Care s-a transferat pur ºisimplu în asasinat, dupã cum se va vedea din textulcolegei de detenþie.

A fost anchetatã la Malmaison, principalul sãuanchetator numindu-se sau spunându-ºi Bistran.Procesul a avut loc la 26 ianuarie 1959. În iarna aceluian a fost dusã pentru trei luni la spitalul de la Vãcãreºti.Apoi la Jilava, de unde la 4 iunie 1960 a fost scoasã pebraþe de cãtre deþinute. Ambulanþa a depus-o la morgade la Vãcãreºti. Cum nu murise încã, a fost transferatãla spitalul de la Vãcãreºti unde s-a stins la 8 iunie.

Primele ºtiri asupra detenþiei ei le-am avut începânddin 1962, când m-am dus special în Israel pentru acunoaºte pe câteva din co-deþinutele ei sionisteeliberate între timp. Apoi, dupã amnistia din 1964, altecolege ale ei de închisoare au sosit în Occident.Credeam deci cã ºtiu tot. Nu ºtiam încã esenþialul, cemi-a fost relevat printr-o scrisoare sositã din Israel în1977. Mai precis, adusã (în 1978) de fiul Monicãi Ben-ltzak care se prãpãdise între timp. Nãscutã Alfandari,pe Monica Ben-Itzak o chema, în România, MonicaSevianu, arestatã în 1959 pentru cea mairocambolescã aventurã din câte au fost încercate întimpul regimului comunist. Un grup de ºase tineri evrei,toþi foºti ilegaliºti, o parte membri de partid, toþiintelectuali, atacase, mimând filmarea unui hold-up,maºina Bãncii Naþionale, în iulie 1959. Monica Sevianuîmi scria în aceastã scrisoare:

„Eu sunt singura supravieþuitoare – oficialã cel puþin

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 110

111111

– a acestui grup. (...) Arestarea, anchetarea ºi procesulau fost, toate, supuse celui mai strict secret. Nimeni înafarã de noi – cei ºase – ºi de Securitate n-a ºtiut ºi nuºtie exact care au fost faptele, motivaþiile, cum a fostcondusã ancheta, procesul ºi... ceea ce a urmat.„Avocaþii” care ne-au apãrat n-au avut voie sã citeascã– sunt convinsã – dosarul pe care – în timpul celor zeceore cât a durat procesul – l-au avut în faþã. Sentinþa caºi dosarul sunt de atunci ºi pânã acum închise în seifulMinisterului Justiþiei ºi nici mãcar Procuratura MilitarãGeneralã nu posedã o copie”.

Inculpaþii au fost condamnaþi la moarte, MonicaSevianu la MSV (munca silnicã pe viaþã) ºi graþiatãdupã cinci ani.

În aceste condiþii o întâlneºte în închisoarea de laJilava pe Ecaterina Bãlãcioiu-Lovinescu, cãreiadeþinutele îi spuneau Mamie, de unde ºi titlul acestuitext de mãrturie ce mi se pare cã ar fi putut sã anunþeo scriitoare. Evident cã nu pentru calitãþile sale esteticeîl dau astãzi în vileag, ci pentru memoria închisorilor îngeneral, iar îndeosebi, pentru memoria acestei crimepe care, dupã treizeci de ani, nu izbutesc s-o trãiescaltfel decât în prezent.

Articol apãrut în Memoria, nr. 3

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 111

111122

Poarta imensã – înfieratã, ghintuitã e deschisã larg.Data trecutã am ajuns în plinã noapte; n-am vãzut cumaratã Jilava la intrare. Gardienii – 4! oricum, sunt euputernicã, dar nici aºa! Nu mã ating. De acum, NIMENInu mai are voie sã mã atingã! Aºa e regulamentul laExecutare. Învãþ. Intrãm pe poartã. O curte circularã.Turnuri de pazã cu reflectoare, sus, pe meterez. E unfort sãpat în pãmânt. Ce e sus, ce apare ca un ºir dedealuri, e nivelul solului. Copaci, flori, ronduri, iarbã.Campestru. Camera de gardã. O cunoºtinþã: ºeful turei,“d-nul Locotinent”, cu pãr ondulat, faþa albã, moale,gene lungi. Un fante.

„Ai sosit?” D-sa e ironic, persoanã cultã!Tac. Încep sã învãþ sã tac. E indispensabil – ºtiu

deja.Foºnãie niºte hârtii – d-sa lucreazã la birou, serios!Apar doi gealaþi ºi o þigancã cu dinþi poleiþi –

Smaranda – ºefa, “D-na Plotonierã”. Ne cunoaºtem.Rânjeºte amical. Nu e rea, doar cam toantã. Pornim înformaþie pe o alee. Alte ronduri. Departe, niºte deþinuþicu tichii ºi haine dungate duc între ei un hârdãu. E oramesei, exact. Un zid, de circa 4 metri înãlþime. Opoartã. Curtea femeilor. Trandafiri, petunii, cãrarea decãrãmizi. Gealaþii au rãmas în afara incintei. Aici edomnia femeilor.

Intrãm în casã. În dreapta, biroul. În stânga –izolatorul. O celulã de 1,5 pe 2,5, cu o uºã de scânduri,vãruitã. Mã bagã în izolator. Rucksacul rãmâne în„birou”.

Stau pe patul de fier, fãrã saltea. Muchii tãioase.

MONICA SEVIANU

Mamie

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 112

111133

Tãcere. Mi-e cam foame. Azi, desigur, nu sunt încã înporþie.

Zãngãnit de gamele. Uºi deschise, murmur de voci.Gata masa. Se adunã gamelele. Majora patruleazã peculoar, fãrã zel. Unde o fi Bubi? Bubi e majoratuberculoasã ºi otrãvitã, care nu se deslipeºte devizete, în speranþa vreunui raport. Cutare nu e vizibilã.Stã dupã rogojinã, la tinetã, zece minute. Ce faceacolo? Coase cu ac de pai de mãturã? Bubi intrã,întreabã, zbiarã. Femeia tremurã, încearcã sã explicecã are ceva la stomac. ªtim noi! zbiarã Bubi. Cocotelor!Nu cred cã Bubi ºtie foarte exact sensul cuvântului, dardesigur, la prelucrarea politicã, i s-a spus cã astea,burghezoaicele, sunt niºte cocote, printre altele. Darazi Bubi nu-i prin preajmã. O fi, din nou, în spital? Dã,Doamne! Cu Bubi prin preajmã, viaþa e un coºmar.

O muscã îmi zumzãie pe la ureche. Muºtele Jilavei!Roiurile lipicioase, rãspânditoare de dizenterie. Am ucissute.

Deodatã, un urlet. Sãlbatic, lung,AAAAAAAHHHHHHH! Pauzã. Altul. Apoi, urletuldevine continuu. Aerul vibreazã. Pereþii de piatrãamplificã. Bolta retrimite vaierul. Peretele de pãmânt deafarã, cel plin de cuiburi de vrãbii, face ecou. Îmirãspunde în creieri. Mã închircesc, încerc sã reducsuprafaþa de reflecþie a urletului. Parcã ºi eu fac ecou.

Asta e nou! Data trecutã nu se urla aici. O bat?Nu-mi vine a crede. Regulamentul interzice oricecontact fizic între gardieni ºi deþinute. O istericã?Probabil. Dar ce fel de istericã, fir-ar a dracului? Maidegrabã o dementã, dupã sãlbãticia fãrã control, dupãforþã. Nici nu-ºi trage sufletul. Nici o pauzã. Ce plãmâni!

Paºii majorei se aud, grãbiþi. Vizeta. Murmure.Urletul nu înceteazã. Sfinte Sisoie, ce coºmar!

Peste 2 luni, Melanita, 90% iresponsabilã,schizofrenicã cu certificat în regulã, îºi va face intrareatriumfalã în camera mea. Melanita, condamnatã pentrua fi mânuit „arma nobilã a scrisului” – dupã cum explicãea cu o solemnã emfazã. Relaþiile noastre vor fi intenseºi elaborate; uneori cordiale, alteori dimpotrivã.

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 113

111144

Deocamdatã, însã, pentru mine urletul e anonim ºisinistru.

O orã, douã, trei. N-a obosit, nu. Urlã în continuareºi – deºi încerc sã-l ignor – teribilul vaier îmi sfredeleºtecreierul.

Uºi deschise. Paºi grei, târºiþi. Serviciul de searã. Sescot tinetele, butoiul, balia. O camerã dupã alta – trei lanumãr. Douã amestecate, a treia – legionarele.Legionarele sunt chiar în faþa izolatorului. Se aud vociînvrãjbite. Nu le cunosc; niciodatã n-am sã le cunosc.Între noi ºi ele, izolarea este totalã, pãzitã cu stricteþe.

O pauzã de un sfert de orã. Vaierul a încetat. SlavãDomnului!

Masa de searã. Bãrbaþii aduc cazanele pânã înpragul casei. Douã femei sunt scoase din cameramijlocie – nu cea în care am stat ºi am sã stau – acolosunt pedepsele mici, inocentele total. Carã cu greucazanele pânã la uºa camerei din fund. Sunt bãgateînapoi. Majora deschide uºa. Zãngãnit de gamele,ºoapte. Gata. Închide uºa. Camera a doua, apoilegionarele îºi capãtã porþia de terci de arpacaº îndulcitcu marmeladã. Masa de searã. E ceva lipicios,dulceag, cam greþos. E ultimul fel de mâncare cu carem-am deprins. Unele nu se deprind niciodatã. Seara, înloc de masã, rod ultima fracþiune, pãstratã cu grijã, aporþiei de pâine – 150 de grame pe zi. Sau turta demãlai, pãstratã de la prânz. Caldã, e bunã. Rece, eîndesatã ºi înecãcioasã.

Se strâng gamelele. Încã puþin ºi e „numãrul desearã”. E aproape 7, deci. Stau aici – închisã ºinemâncatã – de aproape 12 ore. Gãleata deschisã –tineta izolatorului – cam pute. Unde o fi capacul? Nu-i.

Paºi apãsaþi, mai mulþi, se apropie. Tropãit ritmic.Sunt ºi ºefii de turã. NUMÃRUUUL!! Pereþii vibreazã.Ecoul: UUUL!!! Uºi deschise, murmure, paºi; alte uºi.Ultima, a treia camerã e închisã. Gata numãrul. Paºiise îndepãrteazã. Paºi sãltãreþi se apropie de uºa mea.Marioara, frumoasa, blonda, hoaþa Marioara apare înprag.

„Hai”, zice ºi se ºi rãsuceºte, cu o rapidã privire –

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 114

111155

parte dezgustatã, parte nonºalantã. Belea! Acum,seara, trebuie sã mã percheziþioneze, sã-mi dea„taiurul” – adicã fusta ºi jacheta din postav grosolan, îndungi cenuºii murdar ºi alb murdar. ªi mantaua –jumãtate albastru-miliþian, jumãtate dungatã – reformaMiliþiei. ªi cazarmamentul: pãtura, cearºafurile, pernaºi faþa; sã-mi ia în primire rucksacul ºi surplusul dehaine, cele ce întrec numãrul permis în celulã. Asta înloc sã stea la taclale cu gardienii, la gard.

Nu mai sunt o noutate. Senzaþia s-a rãsuflat. N-aumai venit, ciucure, sã mã vadã, sã mã întrebe, sã-miexamineze “lingeria”, pantofii, bluza de pichet în dungigri ºi albe, ruptã la piept în încãierarea cu agenþii veniþisã mã aresteze, când au încercat sã mãpercheziþioneze corporal. Bosumflatã, comandã:dezbrãcarea! Mã supun. N-am sutien, în arestulSecuritãþii, sutienele, port-jartierele, ciorapii lungi suntinterzise. Prevenirea încercãrilor de sinucidere –frecvente acolo. Aici, e permis. Dar nu de felul celor ceaveam pe mine la arestare – fãrã bretele, pe carcasãde sârmã. Ce ciudãþenii!! Interzis. Am unul vechi, înbagaj. Am sã-mi fac, singurã, dintr-o cârpã oarecare;banal ºi monstruos.

Îmi ridicã combinezonul – roz-saumon, cadou de lasoacrã-mea – ceva odios – eu port numai alb. Mi seuitã în chiloþi. Îmi trece mâna prin pãrul lung, pânã peumeri, cum n-am mai purtat din adolescenþã. Las’ cã-ltai de cum ajunge foarfecã în camerã – cam o datã la3 sãptãmâni, dacã suntem cuminþi. Aleg din rucksacdouã schimburi. A, cãmãºile trimise de sor-mea, lacererea mea; stil puºcãrie: pânã sub genunchi, dinfinet, închise la gât. Bune ºi sub „taiur” ºi de noapte.ºosete de lânã, douã prosoape – unul de deºirat,pentru aþã de cusut... Gata. Restul în rucksac.

Îmi aruncã, claie peste grãmadã, echipamentul ºicazarmamentul ºi – aºa cum sunt, numai în imbecila decãmaºã roz-milanezã, burduºitã ºi cu fire fugite, mãmânã, cu cârpele curgându-mi din mâini (mã cãznescsã le adun cum pot mai bine) afarã din birou, pe culoar,în fund, la camera nr. 3. Deschide uºa ºi aproape mã

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 115

111166

îmbrânceºte, cu boarfele în braþe, înãuntru. Închide uºaºi se îndepãrteazã, þopãind ºi fredonând. A scãpat.

Tablou! Uºa s-a deschis atât de repede, s-a închisîncã ºi mai repede, încât am apãrut ca o paiaþã dintr-ocutie. De nicãieri.

ªefa camerei, Carmen, se dezmeticeºte prima. E ofemeie tânãrã ºi frumoasã de vreo 30 de ani. E soþie demedic. Ne cunoaºtem din martie. Râde, aratã dinþiregulaþi, albi. Pe rând, se dezmeticesc ºi celelalte. Boci(citeºte Botzi) sionista, cotcodãcitoarea Ecaterina I.,zisã COCO, Doina... Tot cele pe care le ºtiu dinprecedenta apariþie. Acum, însã, nu mai sunt chiarnouã ºi, mai ales, nu mai sunt în vizitã. Acum am venitsã stau.

Pe patul de jos, din faþa uºii, sub fereastrã, stã ofemeie în vârstã. E singura necunoscutã. A sosit, deci,în intervalul de la plecarea mea din martie ºi pânãacum. Este, evident, CINEVA. Aºa cum e, neîngrijitã,ca noi toate, în oribila costumaþie penitenciarã, evidentbolnavã – are obrazul buhãit, de o paloare pãmântie,pãrul cãrunt-cenuºiu, strâns într-un coc de modãveche. Mã priveºte insistent, cu o umbrã de surâs. Ochiînchiºi, strãlucitori, deºi cu pungi dedesubt.

Carmen, mondena, face prezentãrile, nestingheritãde aspectul meu decoltat ºi de boarfele risipite pepodea. Nici eu nu mã simt stânjenitã. Patru ani în kibutzm-au lecuit de pudori. Duºuri comune; 8 luni de arest –alte duºuri comune.

– D-na Mamie, susurã Carmen, asta e Monica ceade care v-am povestit.

Mã apropii, împiedicându-mã în pãtura de pe podeaºi-i strâng mâna – umflatã, bãtrânã. „îmi pare bine”. Cecaraghioslâc! Ce-mi pare bine? Cã am fericita ocaziesã fiu la puºcãrie, ca ºi ea? Îmi adun cârpele ºi cuajutorul lui Boci ºi al Doinei le sui în patul de sus de tot,din stânga ferestrei. Îmi îmbrac superbul „taiur” pesteuna din cãmãºi ºi iatã-mã – în uniformã ºi gata sã-miiau locul în colectivul camerei nr. 3.

Toate vorbesc în acelaºi timp, ca niºte fetiþe înrecreaþie. Conform obiceiului, Coco vorbeºte prea tare

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 116

111177

ºi râde în cascade. Doina, lugubrã, o interpeleazã:Coco, pãtrunjelul! (asta este o aluzie la faptul cãpapagalii reacþioneazã la pãtrunjel, ca la o otravãmortalã). Coco îºi astupã, cochet ºi simulat alarmat,gura cu palma micã. Pânã ºi Coana Aurelia –presupusa fiicã din flori a Regelui Ferdinand, îºipãrãseºte demna tãcere ºi-mi adreseazã cuvânt debun venit.

Suntem jumãtate-jumãtate: jumãtate orãºence,jumãtate þãrãnci. Doar cã þãrãncile sunt aproape toatedin acelaºi lot – adicã din acelaºi proces. Fac parte dinarmata – în total 280 de bãrbaþi ºi femei – adusã aici decelebrii fraþi Arnãuþoiu, din Muscel, vajnici partizani.Sunt toate, în afarã de mãicuþa Sorescu, înalte, drepte,demne, cu capul înfãºurat în marame negre.

În martie, când am intrat în camerã, vãzându-le,mi-am spus cã m-au adus la drept comun. Eram sigurãcã toate þãrãncile acelea, parcã îndoliate, fuseserãstrânse la vreo înmormântare, dupã ce s-a iscat bãtaieºi omor pentru moºtenire între rude îndepãrtate. Pentrunimic în lume nu-mi imaginam cã femeile acelea,evident strãine de ceea ce se numeºte politicã, puteaufi deþinute politice... Au fost foarte jignite depresupunerea mea. Auzind povestea, am înþeles. Erauaccidentatele epocii. Dãduserã un boþ de mãmãligã, ostrachinã de lapte, o ceapã – fie din teama derepresalii, fie – simplu – pentru cã ospitalitatea, mila,pomana era temelia culturii, tradiþia pãmântului.

Ciripeala, întrebãrile, comunicãrile – „noutãþilepuºcãriei” se întrerup brusc: STINGEREA!! urlãMarioara de pe culoar. Dezbrãcarea ºi culcarea trebuiesã se execute în maximã vitezã ºi în tãcere totalã.Singurã Coco încearcã sã-ºi continue ciripitul gingaº.Doina o amuþeºte cu un mormãit autoritar.

A doua zi, în ceasul liniºtit dintre „serviciu” ºi dejun,am fãcut într-adevãr cunoºtinþã cu Mamie Lovinescu,cum i se spunea. Am început un dialog care acontinuat, intermitent, pânã în clipa când, vãzând-o cucapul în piept ºi ochii închiºi, i-am cãutat pulsul. Nu maiavea puls.

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 117

111188

Cazurile, poveºtile celorlalte, le cunoºteam dinmartie, în linii mari, sau mai amãnunþit, fiecare, pe rând,îºi povestise istoria, dupã cum ºi eu le-o spusesem pea mea. Din toate, eram – poate – singura vinovatã de oacþiune. Eram dizidentã activã. Ceva rarisim. Mai eramºi singura fostã comunistã convinsã. Fostã ilegalistã,soþie de ilegalist, tovarãºã ºi prietenã de comuniºtiilegaliºti – toþi dezamãgiþi, toþi revoltaþi, toþi deciºi sãrupem total ºi radical cu tot ceea ce era comunism.ACTIVÃ. Acþionasem. Le-o mãrturisisem direct, fãþiº,fãrã subterfugii. Da, eram evreicã sionistã, fostãcomunistã, actualã anticomunistã, fãrã compromis.Erau libere sã mã creadã sau ba; sã mã accepte sausã mã evite – aºa cum eram, mãrturisit.

Pe madam Gheorghiu – o contabilã mãruntã,membrã de partid, irascibilã, antisocialã, care nu încetasã fie rejudecatã, deoarece pe ea, o comunistãdevotatã, o bãgaserã aici, printre bandite, dintr-omonstruoasã eroare judiciarã – un procuror odenunþase cã a înjurat, ca sã-i ia casa – pe întunecata,duºmãnoasa contabilã, da, n-o iubeau, dimpotrivã.Deºi se plângea cã e bolnavã de inimã, au silit-o sãpoarte poveri ºi – ca sã le conving sã-mi permitã sã leport eu în locul ei, am fost silitã sã lupt.

Pe mine, însã, cele mai multe sincer, unele doar dinlaºitate (povestea cã aº fi pãsãricã de lux lãsase urme),m-au primit ca pe una de-a lor. Aºa cum eram,deochiatã, Mamie – ºi mã mir ºi acum – m-a adoptatinstantaneu ºi mi-a dovedit o încredere unicã.

Eram, într-un sens, la doi poli opuºi. Mamie erachintesenþa aristocraþiei pãmântene. Olteancã, dinfamilie de moºieri, bine înfiptã pe poziþiile eipaternaliste. Þãrãncile le þinea la distanþã ºi asta, înpofida stimei ºi simpatiei pe care mi le inspira, mã irita.

Eu, deºi cu rãdãcini în þarã – sunt a 7-a generaþienãscutã în România –, am fost crescutã cosmopolitã.Bunicul meu dinspre tatã a fost socialist; tata i-a merspe urme. Sionistã am devenit doar din spirit decontrazicere, iniþial. Legionarii, întâi, apoi noulnaþionalism al comunismului oficial m-au determinat

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 118

111199

sã-mi spun: dacã e vorba sã fim naþionaliºti, poftim! Daratunci sunt naþionalistã evreicã. Cu ªtefan cel Mare ºiMihai Viteazul nu pot ºi nu vreau sã mã identific.Oportunistã nu sunt. Tata a fost plebeu, nãscut,crescut, declarat ºi mândru. A ajuns medic ºi aproapecelebru, prin puteri proprii. M-a crescut în cultul muncii,modestiei ºi social-democraþiei. Nu m-am socotitniciodatã superioarã nimãnui, pe considerente de clasãsocialã. Þãrãncile le admiram, într-un fel. Strãinã mãsimþeam de pseudo-intelectuali, de mica burghezie demahala – fãrã rãdãcini adânci în pãmânt, fãrã bazã deculturã realã.

ªi totuºi, Mamie s-a apropiat de mine, iar eu amadmirat în ea superioritatea intelectualã, fermitatea decaracter, fidelitatea – dusã pânã la sacrificiu de sine –pentru valorile în care credea.

De fiica, Monica, auzisem câte ceva. Aveam un fostprieten comun. Pe unii dintre prietenii ei – Caraion,Miron Radu Paraschivescu – îi cunoºteam. Cuprocesul lui Mamie, avusesem un punct comun. Soravitregã a celei mai apropiate dintre prietenele melefusese implicatã în proces, aºa încât – vag ºi confuz –ºtiam câte ceva.

N-am întrebat-o nimic. Niciodatã eu nu întreb nimic,pe nimeni. Nici celor mai apropiaþi prieteni nu le-am pusvreodatã întrebãri. E o jenã, o neputinþã funciarã. Cuatât mai puþin, am pus vreodatã vreo întrebare cuiva încursul detenþiei. Dar, întotdeauna, am ºtiut sã ascult.Întotdeauna, prieteni sau indiferenþi au ºtiut cã vor gãsila mine rãbdare, toleranþã, ecou. Poate simpatia mearadiazã. Fapt este cã m-am trezit recipient al celor maistranii ºi complete mãrturisiri de-a lungul vieþii ºi – maiales – în detenþie.

Nevoia de-a povesti ºi repovesti cazul, povestea,procesul, viaþa este, în detenþie, obsesivã. Orice nouascultãtor este o manã. ªi e firesc. Viaþa s-a oprit. Îndetenþie, nu se trãieºte, se vegeteazã, se retrãieºte.Dovada, asigurarea cã eºti un om, þi-o procurã doartrecutul, amintirile. Bagajul, trecutul fiecãruia în parte,constituie tezaurul comun al colectivului penitenciar. Cu

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 119

112200

cât bagajul tãu este mai bogat, cu atât valoarea tapentru colectiv este mai mare. Cine poate povesti maimulte cãrþi, întâmplãri, cãlãtorii – umplând cu eleceasurile, zilele pustii, minþind timpul sã se scurgã mairepede –, acela este centrul de atracþie ºi de greutateal colectivului.

Cã Mamie mi-a povestit cum a ajuns în Jilava,condamnatã la 18 ani muncã silnicã, era firesc. Nueram prima, nu eram singura cãreia îi povestise. Eram,însã, prima ºi singura, pentru care École de Sèvres nuera ceva necunoscut, lipsit de semnificaþie. Singurapentru care Caraion, Ierunca, M. R. Paraschivescu,Monique de la Bruchollerie nu erau nume oarecari, cipersoane vii, cunoscute, evocând conotaþii clare.Singura pentru care Hotãrârile PMR din august 1959nu erau ceva vag ºi ceþos, din ziare, ci grozãvii reale,chinuri pentru apropiaþi. Singura, în fine, pentru careFrancisc Butika ºi asistentul lui, Dominic, reprezentaupersoane reale, cunoscute, emanând miasme fa-miliare.

N-am întrebat-o nimic, dar completam, înþelegeam,la fiecare cuvânt, fraze lungi. Dacã rãdãcinile noastreerau diferite, cultura ne era comunã, personajeledramei aproape egal de familiare.

Aºa treptat, pe mãsurã ce comunicarea deveneamai intimã, aluziile mai apropiate de terenuriprimejdioase, am început sã vorbim franþuzeºte.Desigur, Coco, ca ºi Doina, ca ºi Boci, ca ºi Carmen, caºi alte câteva învãþaserã – toate sau mai toate –franceza în liceu. Desigur cã fiecare din ele se socoteavorbitoare de francezã. Dar, nu de acel gen defrancezã care este limba maternã – cum este cazulmeu – sau cel al lui Mamie, care era bilingvã. Francezanoastrã, rapidã, apostrofatã, presãratã cu galicisme,aluzii, ºoptitã pe deasupra – era inaccesibilã celorlalte.

Mamie era bolnavã. Grav. Sosise în Jilava direct dela spitalul-penitenciar Vãcãreºti. Insuficienþa eicardiacã nu putea fi þinutã în frâu decât prin tratamentconstant. Pe mãsurã ce zilele se scurgeau, Mamie eratot mai bolnavã. Inima, incapabilã sã-ºi îndeplineascã

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 120

112211

funcþia, slãbea din ce în ce. Corpul i se umplea delichid, neeliminat. Picioarele, mâinile, abdomenul erautot mai umflate. Nu se mai putea miºca. Era ca unburduf plin. O duceam, pe braþe, în colþ. O ridicam,încercam s-o hrãnim. Ce era cel mai grav, era faptul cãapa începuse sã se ridice ºi în plãmâni. Se sufoca.Tuºea. Zi ºi noapte.

Mariþa era creierul, executoarea psihologicã alocului (fiecare loc îºi are psihologul lui; rudimentarinstruit, dar instruit). Ordinul era ca Mamie sã fiezdrobitã. Nu ºtiu dacã Butika spera ca – dupã operioadã de pedeapsã – lecþie, sã revinã la atac,sperând ca groaza de moarte sã frângã rezistenþa luiMamie – ce e însã sigur, este cã dacã asta era intenþialui, a calculat greºit; a întârziat. Mamie n-a primitNICIUN MEDICAMENT, de la sosirea la Jilava, pânã lasfârºit. Iar Mariþa, peste toate, era instruitã sã o izolezepe Mamie de noi, celelalte. Sã ne facã sã credem cãtusea ei este simulatã, menitã sã impresionezeadministraþia – fãrã sã-i pese cã ne tulbura somnul,tuºind.

Noapte de noapte, Mamie tuºea de þi se rupea inimaauzind-o, iar Mariþa venea la fereastra deschisã ºistriga „Nu mai tuºi, babo! Nu te mai sclifosi, cã nu le laºisã doarmã pe bietele fete”.

Cu o sãptãmânã, aproximativ, înainte de sfârºit,Mamie mi-a povestit ultima ei tainã.

Era la spital, în tratament, dupã condamnare. Erasingurã în camerã, nu ºtiu dacã permanent, sau doaratunci, pentru nevoile cauzei. Nu mi-a povestit. În rest,la Malmaison, îºi avusese ºi ea „pãsãrica” ei ºi regretenorm cã nu am avut grijã sã întreb cine era, cum senumea. Fapt este cã Mamie i-a spus unele lucruri careau înlãcrimat-o pe ea însãºi, ca ºi pe alþii. Nu suntfoarte sigurã, dar cred cã rolul dnei de la Bruchollerieaºa a fost dovedit.

Atunci, la spital, era însã singurã. A apãrut colonelulFrancisc Butika, directorul general al Anchetelor peþarã, împreunã cu adjunctul lui, Dominic. Mamie nu ºtiacine era bãrbatul cel mijlociu de staturã, blond, cu pãrul

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 121

112222

lins, cu obraz rotund, neted, roºcovan ºi strãlucitor,îmbrãcat cu grijã, lustruit ºi mirosind a apã de colonie,cu dinþi laþi ºi gãlbui, cu voce înceatã, accent uºormaghiar, veºnic zâmbitor, suav ºi împãciuitor. Doarcând mi-a povestit ce-i spusese acel domn elegant,ce-i ceruse, am început s-o întreb cum arãta exact,sã-i descriu persoana pe care o bãnuiam. Descriereacorespundea perfect. Am ºtiut cã era Butika, împreunãcu Dominic, doar ºi la mine veniserã, în acelaºi scop.Era important sã-i identific, sã ºtiu care eraspecialitatea fiecãruia. Butika era ºeful recrutãrilordintre preveniþi ºi condamnaþi în procesele ºi anchetelepolitice. Dar nu al celor destinaþi a „lucra” în þarã, cinumai cei cu legãturi ºi posibilitãþi în afarã. Butikafusese cel care mã întâmpinase, de cum intrasem înUranus. El era cel care discutase, în repetate rânduri,cu Igor, soþul meu. Era cel care condusesereconstituirea, pe 7 noiembrie 1959. Reapãruse, îm-preunã cu Dominic, în celula mea, câteva zile dupã cemã preluaserã de la Jilava, ºi mã întrebase: „Ei, ce aide gând, ce planuri ai?”, de parcã asta era cea mainormalã întrebare de pus cuiva condamnat la MSV,asta înainte de-a mã lãsa în compania ultimei mele„pãsãrele” –, adusã special de afarã, o evreicã cu opoveste foarte interesantã – straniu sau purãcoincidenþã – având multe trãsãturi comune cu propriamea poveste ºi legãturi de familie foarte asemãnãtoarecu ale mele.

Iatã de ce, cunoscând omul ºi cu ce se ocupa, num-a surprins de fel convorbirea lui cu Mamie. Îiexplicase, cu eternul lui zâmbet suav, cã ea estebãtrânã, bolnavã ºi cã nu va rezista în detenþie. Aºa cãi se pãrea firesc ºi de dorit ca Mamie sã-i scrie Monicãi,explicându-i în ce stare disperatã se aflã ºi... sã-isugereze o apropiere de guvernul României – prinreprezentanþii lui cei mai de încredere, apropieremenitã sã repare rãul pe care Monica îl fãcuse ºi-lfãcea þãrii, patriei. Fireºte, dl. colonel se angaja sã facãsã parvinã scrisoarea respectivã, dupã cum se angajaferm s-o scoatã pe Mamie din puºcãrie, salvându-i astfel viaþa.

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 122

112233

N-am întrebat-o ce le-a rãspuns. Era pentru mineevident – doar se afla în Jilava. Era cu totul gratuit sãîncerc sã-i explic lui Mamie – aristocrata, demna ºiintransigenta Mamie – cã nu aºa se procedeazã cuastfel de criminali. Cã existã refuz ºi refuz. Era inutil ºitardiv. Mamie mi-a relatat, în continuare, cã le-arãspuns tãios ºi definitiv, în sensul cã nu e ea aceeacare s-o înveþe pe Monica sã-ºi trãdeze prietenii ºiconvingerile ºi cã, la vârsta ei, este completneimportant când ºi cum moare.

Am ascultat-o, în tãcere. ªtiam. ªtiam cã asemenearãspuns era o palmã de neiertat pentru Butika.Dispreþul, superioritatea moralã, demnitatea mândrã îiînnebuneºte.

Mamie a fost expediatã, rapid, la Jilava. În dosarul eide trimitere scria – sunt convinsã – „Fãrã asistenþãmedicalã”. Mamie nu era singura cu astfel de adnotareîn dosar. Am mai cunoscut.

Deci, iat-o pe Mamie condamnatã.Am privit-o cum zace, neputincioasã, umflatã, de

abia respirând. Am întrebat-o doar atât „ºi ce crezi cãar rãspunde Monica, dacã i s-ar spune ce þi s-a spusdumitale?”

M-a privit cu groazã. „Nu ºtiu, a rãspuns. Mã tem cãnu ºtiu, ar fi groaznic”, a adãugat ºi s-a întors, cu efort,cu faþa la perete.

N-am mai vorbit, dupã asta.N-a mai vorbit cu nimeni. De abia mai respira.La puþine zile, 2 sau 3, cred, o ridicaserãm din pat,

ca sã-i înlesnim sã respire. Era pe la 11 dimineaþa ºitotul era liniºtit. Mamie stãtea pe o bancã, cu faþa sprefereastrã. Nu-mi amintesc – ºi asta mã iritã – cum deizbutea sã stea în scaun, cãci nu vãd de ce s-ar fisprijinit. Stãtea cu capul în piept, cu ochii închiºi. La unmoment dat, nu-mi explic ce m-a împins, m-amapropiat ºi i-am cãutat pulsul. Nu se simþea nimic.NIMIC. M-am repezit la fereastrã ºi am început sã strig„Doamna majorã!” Am strigat, fãrã sã-mi pese cãîncalc, flagrant, regulamentul. În fine, apare Mariþa, lagratii. „Ce strigi, Sevianu, ai turbat?” Rãspund gâfâind:

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 123

112244

„D-na Lovinescu a murit. Nu are puls.”S-a repezit în camerã, a cãutat ºi ea pulsul, s-a

rãsucit ºi a ieºit.S-a reîntors foarte repede ºi ne-a comandat s-o

scoatem afarã. Era grea. Cântãrea tone. Cinci femeiam dus-o. Douã au fãcut scaun cu mâinile ºi amaºezat-o. Alte douã þineau picioarele, alta îi sprijineaspatele ºi capul. Am pornit Boci, Doina, Carmen, AnnieCojocaru ºi cu mine. De abia ne puteam târî. La poartacurþii femeilor, Mariþa m-a gonit. Eu n-aveam voie sã iesde acolo. Eu eram caz special. Celelalte au dus-o pânãla poartã ºi au suit-o într-un jeep. Au înfãºurat-o înpãturi ºi au întins-o pe podeaua jeepului.

A fost o zi foarte grea. Coco plângea cu hohote. Odoamnã Cernat a leºinat. Leºina cu uºurinþã. Am che-mat-o pe Coco; am trezit-o pe dna Cernat. CoanaMare, Arnãuþoaica cea bãtrânã se ruga. ªi Doina s-arugat.

Eu nu ºtiu sã mã rog. ªi eu dorisem sã mor. Nu mise permisese. Decisesem sã trãiesc, sã rezist, sã ies.Sã-mi revãd copiii. Aproape am invidiat-o pe Mamie.Scãpase. Trãise demn, murise la fel. Mi-am spus,desigur, a fost fericitã sã moarã. Ca nu cumva Monicaei sã fie pusã în situaþia torturantã de a alege între viaþamamei ºi onoare.

Eu alesesem. Ca s-o scot pe mama din arest,jucasem filmul. Fãcusem o mascaradã din mine ºiconvingerile mele – în faþa lumii. Nu în FAPT. Ca sãevit, eu, puºcãria, nu fãcusem nimic. Refuzasem.

Peste câteva luni, a sosit o deþinutã de la Vãcãreºti,din spital. Lucreþia, cred. Ne-a povestit cã au depus-ope Mamie la morgã. Noaptea, s-a trezit. Ce grozãvie,Doamne, ce grozãvie! Pe urmã, a murit de-a binelea.

Când am ieºit, în iulie 1964, m-am dus laCrematoriu. Tata e acolo. Am cutreierat. Am dat pesteo placã: ECATERINA BÃLÃCIOIU-LOVINESCU.

Am stat un timp, am privit placa. Mi-am amintit detoate câte le-am vorbit împreunã, în serile lungi ºipustii, înainte de stingere.

Igor n-are nici mãcar o placã.

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 124

112255

Când m-am dus la tata din nou, i-am dus câtevacrizanteme galbene ºi lui Mamie. A fost un OM.

Mi-am promis sã-i povestesc toate, astea, cândva,Monicãi. Când voi fi LIBERÃ cu adevãrat. Încã nu suntliberã cu adevãrat, dar a sosit timpul. Am tãcut destul.

Israel, iulie 1977

Articol apãrut în Memoria, nr. 3

Dinu Rãzvan Gabriel, Colegiul naþional “Horea, Cloºca ºi Criºan”, Alba Iulia

91.qxd 08.07.2004 10:41 Page 125

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 126

112277

Cel mai patetic episod al vieþii mele, al închisorii,este ºi cel mai dificil dintre toate de evocat. Mai întâi dinmotive de igienã moralã ºi mentalã: am suferit mult,mult prea mult, de-a lungul a 8 ani de detenþie în cele11 închisori prin care am trecut. De ce sã mai sufãr încão datã rememorând în detalii o existenþã plinã deumilinþe ºi cruzimi de tot felul? În acelaºi timp, amoroare de exhibiþionismul eroic, de pozagrandilocventã, de publicitatea zgomotoasã acabotinismului politic de care nu scapã, pe alocuri,nimeni. Cãci din pãcate multe, foarte multe amintiri deînchisoare, pe lângã faptul cã sunt prost, uneori chiarfoarte prost scrise, alunecã uneori – de voie, de nevoie– ºi într-o melodramã ieftinã, într-o frazeologie goalã.

ªtiu bine: suferinþa tuturor a fost realã, adeseasupraomeneascã. Regimul era mai peste tot deadevãratã exterminare. Dar îmi repugnã indiscreþia,impudoarea, punerea în valoare publicitarã a unor rãnideschise. Realitatea curentã a fost, în general, maicurând cea din O zi din viaþa lui Ivan Denisovici deSoljeniþîn. În orice caz, foarte apropiatã de acest „stil”,sistemul ºi metodele fiind în esenþã aceleaºi. Cunuanþa, foarte româneascã de altfel, a eterneicomplicitãþi ºi duplicitãþi: te bat, te înjur, te distrug, nufiindcã sunt convins, ci fiindcã „aºa este piesa”. LaJilava, mai ales, în prima perioadã a detenþiei, cândregimul nu pãrea încã bine consolidat, unii gardieni teloveau ºi-þi fãceau în acelaºi timp cu ochiul: „N-am cesã-þi fac. Trebuie.” Lozinca generalã, inclusiv printredeþinuþii delatori era: „Decât sã plângã mama, mai bine

ADRIAN MARINO

Autobiografie: Ani de închisoare

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 127

112288

sã plângã mã-ta”. O viziune deci – din partea mea ºi aaltora – total neeroicã, neconvenþionalã, fãrã cliºee ºilipsitã de orice emfazã. Ceea ce nu înseamnã cãexperienþa nu a fost teribilã, cu momente atroce, dedisperare, de totalã descurajare. Tot ce mai pot adãugala acest capitol este cã cine pretinde cã a fost, cã poatefi „erou”, douãzeci ºi patru de ore din douãzeci ºi patru,minte – spus fãrã menajamente – ca un porc. Au fostdesigur ºi cazuri excepþionale: de sfinþi-martiri, ºiîntr-un alt regim penitenciar, gen Calciu-Dumitreasa.Dar ºi acesta a avut onestitatea sã-ºi recunoascã, nu odatã, slãbiciunea ºi epuizarea totalã. Media generalã afost doar omeneascã, la limita de jos, cea mai de jos, arezistenþei speþei umane.

Câteva particularitãþi psihologice m-au apãrat, m-auizolat ºi m-au ajutat sã suport mai uºor suferinþa. Fireamea izolatã ºi abstractã m-a ajutat: n-am luat în seriosînchisoarea. O „derealizam”. O consideram o farsãtragicã, o întâmplare absurdã, o mascaradã sinistrã ºigrotescã. În bunã parte ea a fost – efectiv – astfel, cãciromânii, unii dintre ei, destui, se pare, nu pot fi gravi,serioºi, profunzi, nici mãcar în regim de teroare. Tot cese petrece de altfel ºi acum în þarã (n.red. text scris în1987) are ºi un aspect, pentru orice ochi lucid, deenormã ºi teribilã caricaturã. În acelaºi timp, datoritãinteriorizãrii mele, am putut suporta cu uºurinþãizolarea. Chiar o cãutam, fugeam de lume, mãînchideam în mine. Când mai toatã închisoarea sebãtea sã ajungã la Canal, sedusã de baliverna„vorbitorului familial”, a pachetelor, þigãrilor etc., eu amieºit (scenã de Aiud) din rând ºi am spus: „Nu mã duc”.Ofiþerul politic m-a mãsurat de sus ºi pânã jos ºi mi-aspus: „Nu te trimit cu forþa. Du-te sus!”. ªi m-am dus.M-am salvat. Mi-aº fi lãsat poate pielea în „mormântulburgheziei româneºti”. Gheorghiu Dej dixit. Am pututmânca imposibilul arpacaº, transfigurat de mine în...orez. N-am suferit nici de pe urma lipsei de þigãri. Dacãs-ar ºti câte trãdãri cumplite, câte capitulãri au fostplãtite cu douã-trei þigãri nu s-ar mai vorbi atât deemfatic de „eroismul închisorii”... El a existat, într-

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 128

112299

adevãr, dar – sincer ºi onest vorbind – numai în puþinecazuri. Monstruozitãþile de la Piteºti nu le cunosc direct.Mi-am impus doar o conduitã demnã, sobrã ºi retrasã.Nu duceam, în sfârºit, nici dorul unei familii, care peatunci nici nu exista. În general, oamenii intrã înînchisoarea (de drept comun) din trei motive: bani,beþie ºi femei. Înþeleg rolul „eternului feminin” ºi lapolitici. Dar în cazul meu – ºi spre fericirea mea – el alipsit cu desãvârºire.

Puþine scene „tari” mi-au rãmas în minte, semn sigurde existenþã banalã, monotonã, lipsitã de fapt deevenimente. De la Jilava, în faimoasa camerã 6, de lareduit, doar trei-patru: atmosfera era atât deirespirabilã, încât o muscã ce intra de dupã zãbrelezbura cam un metru pentru a se prãbuºi pe verticalã.Când „lotul” nostru a fost scos la proces, ne-amprãbuºit cu toþii pe caldarâm: plãmânul – redus luni dezile la o respiraþie minimã – se dilata, îºi recãpãtadimensiunea normalã ºi cavitatea toracicã pãrea cã serupe. Simþeam cum pieptul mi se sparge. A fost teribil.Mi-am revenit dupã o orã-douã. Zãceam ca niºtetrupuri inerte. Gardienii ne înjurau, ne loveau cucizmele în coaste. Savuroasã azi, la distanþã dedecenii, pe muchie de cuþit, atunci, ºi urmãtoareascenã: G. Ivaºcu (arestat ca fost informator alSiguranþei, dar mai ales ca logodnic amator al nepoateiAnei Pauker, închis abia la cãderea grupului Pauker-Luca) învãþa ruseºte cu voce tare cu un cãpitan dejandarmi, basarabean, care se autodenunþase cãîmpuºcase partizani. N-ar fi fost nimic dacã aceste„lecþii” n-ar fi avut loc, în stil foarte ostentativ, duminicamai ales, când legionarii fãceau slujba lor religioasã.Exasperaþi, ei au vrut într-o zi sã-i linºeze. Ne-am opus,câþiva, cu pieptul nostru: „Vreþi sã ne împuºte pe toþi?”.Cele douã personaje (sã nu le spunem totuºi lichele)au fost salvate. Vociferarea lor „ruseascã” avea dreptscop sã semnalizeze, prin informatori, adeziunea laregim, fidelitatea lor comunistã etc. Cred cã de atunciG.I., când am revenit amândoi în presã, m-a menajatîntrucâtva. În orice caz, graþie lui am început sã public.

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 129

113300

Un punct minus, unul plus. Îi mulþumesc postum.Scena cea mai simbolicã a fost însã alta: în iunie

1950, uºa se deschide brusc (în aceeaºi sinistrã,celebrã camerã 6) ºi doi gardieni aruncã înãuntru...lãdiþe de marmeladã ºi cârnaþi, împreunã cu oexplicaþie misterioasã: „Republica are grijã deprizonierii sãi”. Nu pricepeam nimic din aceastã subitãrevãrsare a cornului abundenþei ºi mai ales din sensulreal al formulei folosite. Jocul a continuat patru zile, înºir, când – într-un târziu – de la un deþinut de dreptcomun, de la corvezi, am aflat cã... Americanii auintrevenit în Coreea ºi cã rãzboiul a început. Exista deciriscul ca el sã se extindã ºi în zona noastrã. A fostprima experienþã a echilibrului oscilant al raportului deforþe mondial, care continuã de fapt pânã azi. Psihoza„Vin Americanii” era generalã ºi afarã ºi în închisoare.Când s-a vãzut cã Americanii n-au avut, nu au (ºiadaug acum) nu vor avea niciodatã intenþia sã „vinã”...marmelada ºi cârnaþii au dispãrut ca prin farmec.Bãtaia a fost reluatã. Înjurãturile la fel. Decepþia a fostenormã ºi ea continuã, în forme tot mai grave (maipuþin în cazul meu, dar nu ºi al altora) pânã azi.

Despre execuþiile de la Jilava nu ºtiam decât prinfaptul cã porþile rãmâneau încuiate toatã ziua ºi prinrafalele de mitralierã pe care le auzeam. O evadareingenioasã, simplã ºi eficace, a trei sârbi, „agenþititoiºti”, exasperase – cred – pe celebrul Maromet, careumbla furios, pe taluzul de sus al reduitului, însoþit deun câine poliþist. Sârbii ieºiserã din groapã cãþãrându-se pe o scândurã pe care bãtuserã câteva ºipcitransversale. Fuseserã surprinºi abia când sãreaugardul exterior. Prea târziu... Scene de acest fel au fostînsã mai multe.

De la Aiud, doar douã episoade (sar peste mutilareadegetului meu arãtãtor, în fabricã, unde confecþionam,foarte diletant, trebuie s-o spun, balamale). Unul aresemnificaþie doar retrospectivã: inspecþia generaluluide securitate N. Ceauºescu. Era a doua oarã cândauzeam de acest nume, devenit atât de sinistru. Altulse referã la o tentativã de evadare, parþial ratatã, parþial

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 130

113311

reuºitã. Organizatorul, i-am uitat numele, din pãcate,un tânãr îndesat, decis, energic, cultivat – discutamadesea cu el, în schimbul de noapte, despre „voinþa deputere”, Nietzsche etc. – a fost executat. Dar nu pentru„evadare”, ci pentru „sabotaj”, cãci defectase instalaþiaelectricã a fabricii. Cadavrul sãu a fost expus ºi toþi ºefiide camerã obligaþi sã-l vadã la morgã. Demostrativ,pentru intimidare.

Trebuie menþionat cã meseria de „cioclu” avea ºiavantajele sale: miºcare în aer liber, o gamelã în plus.Se formase chiar o echipã foarte invidiatã. Refugiulparadisiac era însã infirmeria. Dr. Ranca (?) îºi aduceabine aminte de numele meu: unchiul meu George,fratele tatei, magistrat – mobilizat la o curte marþialã întimpul rãzboiului, la Cernãuþi – condamnat drept„criminal de rãzboi” – murise aici. Doctorul nu ºtia cumsã-ºi mai creeze alibiuri: „ºtiu cã vã trebuie: aer,mâncare, miºcare. Nu pot sã vi le dau. Sã vi le deaSecuritatea.” Pe mine m-a salvat de grele corvezi ºimunci. „ãsta e cardiac”. Minciunã spusã cu o naturaleþeºi spontaneitate uluitoare. Era oarecum adevãrat: crizede tahicardie, dar din purã nervozitate ºi emotivitate.Descriu, bineînþeles, doar faþa suportabilã a lucrurilor.Mi-am interzis orice evocare pateticã ºi grandilocventã.Prezint doar imaginea despre puºcãrie pe care o aveaun deþinut politic lucid ºi detaºat, lipsit total – o vai! – de„sentimentul tragic al vieþii”. De l-aº fi avut – el seconsuma doar interior, uneori, prin secrete exasperãri –n-aº mai fi supravieþut moral. Aº fi fost ratat sufleteºtepentru toatã viaþa. Sã mai spun cã la Jilava fãceamchiar ºi „muzicã” împreunã cu un evreu spaniol, subþireºi cultivat (Bassa, cf. Campus ºi Bassa, colecturã aLoteriei de stat ºi mici bancheri), de la care am învãþatºi un proverb iudeo-spaniol foarte potrivit împrejurãrilor:„La plãtit ºi la murit sã nu te grãbeºti niciodatã”.

De la Oradea, în toamna lui 1956, unde ajunsesemprin separarea de legionari, cu un regim ceva mai bun(pachete la 3 sau 6 luni ºi chiar un vorbitor), mi-a rãmasîn amintire o altã decepþie „occidentalã”: revoluþia dinUngaria, în octombrie, luptele ºi canonadele foarte clar

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 131

113322

auzite de mine într-o noapte. A doua zi am fost evacuaþival-vârtej la Aiud, de unde în primãvra lui 1957 am fosteliberat. Acest spirit de rezistenþã ne dãdea speranþe.Dar cine ar putea descrie ghilotinarea lor, prãbuºireamoralã care urma dupã momentele noastre de exaltaresentimentalã? Simþeam din nou, pe pielea mea ºi înmodul cel mai teribil, abandonul, capitularea,ireversibilul unei situaþii. Putea izbucni un nou rãzboimondial doar pentru niºte „mici biete state satelite”?Pentru o revoltã oarecare pierdutã, undeva, într-o vagãregiune din est? Acum îmi dau bine seama de toateacestea, exagerând puþin din motive demonstrative.Dar atunci cruzimea moralã nu atât a capitulãrii, cât alipsei de clarviziune istoricã ºi ideologicã a aºa-zisei„lumi libere” mi se pãrea de nesuportat. O eroareinadmisibilã. Tot ce a urmat n-a fãcut decât sãconsolideze în conºtiinþa mea aceastã convingere.

Dacã imaginea „mea” despre închisoare sedeosebeºte radical de cliºeele eroice care circulã,faptul vine ºi dintr-o serie de incompatibilitãþitemperamentale, morale ºi, mai ales, ideologice.Suferinþa comunã ne unea, dar simþeam în acelaºi timpcã „lumea mea” este alta, total diferitã. Nu fãceam niciatunci ºi nu subliniez nici acum niciun fel de decalaj denivel cultural sau altfel, nicio ierarhie de valori înfavoarea mea. Notez doar la rece o serie de fapte, denepotriviri, de contradicþii. Bune sau rele, de luat caatare, ele au constituit realitãþi autentice. Realitateamea ºi asta conteazã în ochii mei. Se poate înþelege cuurºurinþã, din toate acestea, cã numai satisfãcut, ca sãnu spun fericit, nu eram, nu puteam fi. M-a ajutat încão datã capacitatea mea de a întoarce, în folosul meu, osituaþie negativã, voinþa de supravieþuire moralã,pasiunea intelectualã. Poate înþelege cineva dramaunei vocaþii ºi aspiraþii culturale, precis manifestate ºipânã la închisoare, frântã brusc, brutal ºi – dupã toateaparenþele – pentru o bunã perioadã de timp, dacã nuchiar pentru totdeauna? Este punctul cel mai dureros alînchisorilor mele, timpul cel mai iremediabil pierdut, celmai irecuperabil. Mã refugiam deci, ori de câte ori, când

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 132

113333

ºi cum puteam, în culturã: învãþam pe apucatenemþeºte (cred cã a fost achiziþia cea mai durabilã ºiutilã), scriam pe tãbliþe de sãpun tot felul de note,memoram tot ce mi se pãrea remarcabil, reþineam totce se putea de la personalitãþile reale pe care leîntâlneam (Marin Simionescu-Râmniceanu a fost unadintre acestea, ruptã ca ºi mine de orice contextimediat). Am admirat memoria prodigioasã, mii deversuri, a lui Nichifor Crainic ºi pozele „nãiste” ale luiMircea Vulcãnescu. Eram în plinã foame decunoaºtere, pe care o satisfãceam cum puteam.Trãiam într-o altã lume, fie ºi pe momente fragmentareºi acest lucru, sunt convins, m-a salvat. Evident,activitãþile mele intelectuale mã singuralizau ºi maimult. Am vorbit, odatã, cu succes mediocru, chiar ºidespre cãderea Bastiliei (la un 14 iulie), altã datãdespre alte subiecte. Am auzit de la alþii cã Ion Petrovicifãcea conferinþe foarte apreciate. Personal n-am audiatdin aceastã categorie de „lectori” de ocazie decât peJean Valjean, bun vorbitor ºi cu simþ al nuanþelor. Mimaºi înscena o comedie în stil de one man show.

Brodam cu acul, pe bucãþi de pânzã, tot felul denote, pe care le-am ascuns, la plecare, sub un prici, laAiud. La Oradea, vorbeam franþuzeºte la geam cu alþi„locatari”, între care cu distinsul prieten Nae Evolceanu.Ofiþerul politic a deschis o anchetã sub pretextulinventarierii celor ce ºtiu limbi strãine. Tot la Oradea amparticipat ºi la o grevã, care a reuºit mãcar în parte. Avenit procurorul militar, ne-a ameninþat cu „ani grei depuºcãrie”, dar unii gardieni au fost schimbaþi, iar unul –se pare – chiar ºi sancþionat. Îngrijirea medicalã s-aîmbunãtãþit, la fel ºi hrana. Dar a doua grevã n-a maiputut fi organizatã. De mare succes se bucura Azinoapte a intrat Iisus în celulã de Radu Gyr.

Aceasta a fost închisoarea vãzutã de mine, în ceamai strictã exclusivitate. Nu pretind câtuºi de puþin cãtoatã închisoarea a fost astfel. Dar afirm cu mâna peconºtiinþã cã ea nu mi-a apãrut mie, pe durataexperienþei mele limitate, decât astfel. Adicã, dinpunctul meu strict ºi neexemplar de vedere, destul de

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 133

113344

plinã de suferinþã moralã ºi de frustrare.

N.a: Capitol dintr-un text autobiografic scris în 1987în strãinãtate, la Paris ºi München ºi pãstrat de bunulmeu prieten Mircea Carp (München). Am adus recentîn þarã doar copia xerox a douã capitole alemanuscrisului.

Articol publicat în Memoria, nr. 2.

Soare Livia Andreea, Colegiul naþional“Constantin Carabella”, Târgoviºte

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 134

113355

Aveam mai de mult intenþia sã evoc, în calitate deistoric, dar ºi ca martor al unei epoci, figura PãrinteluiGheorghe Calciu, fost deþinut politic, apoi slujitordevotat al Bisericii, militant de seamã pentru drepturileomului ºi pentru o nouã resurecþie spiritualã.

Se întâmplã, mai ales în amurgul vieþii, sã fii pus însituaþia de a recunoaºte cã ai fi dorit un dialog maifecund ºi mai substanþial cu unele persoane, pe lângãcare destinul a fãcut sã luneci poate cam iute, fãrã atrage destul folos. Regret inutil, nostalgie fadã, bilanþpãgubos, cum se întâmplã când ne scrutãm existenþaîn cheia lui „ce-ar fi fost”? Maiorescu sesiza, la timpulsãu, lipsa de noimã a unei asemenea atitudini,recomandând o mai deplinã adecvare la realulstudiabil. Este ceea ce se cade a-ºi dori fiecare, dacãþine la un anume echilibru ontologic, situaþie la care seajunge însã nespus de greu. Întâlnirile cu semeniipurtãtori de vocaþie misionarã se sustrag, adesea, uneidefiniþii complete, lucru sesizat mereu de filosofi ºimoraliºti.

În cazul Pãrintelui Gheorghe Calciu, fiind vorba deun militant cu multiple faþete ce se întretaie mereu peparcurs, a trebuit sã mã limitez la unele aspecteilustrative pentru om ºi epoca sa. N-am cunoscut omulfaþã cãtre faþã nicicând, dar i-am adulmecat urmele, casã zic aºa, în anii recluziunii mele politice (1958-1964)ºi mai târziu, captând ecouri de tot felul, îndeobºtecontradictorii, pe seama prezenþei sale în mediulcarceral. Episodul de la Piteºti, apoi cel de la Gherla,nu mai puþin dureros, pe tema reeducãrii silnice, ca ºi

ALEXANDRU ZUBDevoþiune spiritualã ºi civism naþional:Pãrintele GheorgheCalciu

Evo

cãri

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 135

113366

„schimbarea la faþã” ce a urmat, în þarã ºi peste ocean,ca preot ortodox, ca teolog, le-am putut estima numaiprin documentele ºi analizele puse în circulaþie dupãabolirea sistemului comunist din Europa Est-Centralã.

Neputând examina acum, sistematic, datelebiobibliografice in extenso, mã voi rezuma la câtevaelemente, pornind anume de la cea mai sinteticãprezentare a „personajului”. Având a-l include îndicþionarul Victimele terorii comuniste (C, 16), alcãtuitîn exil, Cicerone Ioniþoiu l-a descris astfel, cu maximãsobrietate: „Calciu Gheorghe. Nãscut în 1925, înjudeþul Constanþa. Student la Facultatea de Medicinã.Arestat în mai 1948, a trecut prin penitenciarele Piteºtiºi Gherla. Condamnat în 1954, în procesul torþionarilor,la 15 ani închisoare, pentru actele sãvârºite în timpul«reeducãrii». Eliberat în 1964. A urmat facultãþile deLitere ºi Teologie ºi a fost hirotonisit preot. Arestat în1977, pentru cã a participat la organizarea unui sindicatliber (SLOMR) ºi a protestat împotriva demolãriibisericilor. Condamnat la 10 ani închisoare (sentinþa35/4 mai 1979). Eliberat la 30 august 1984, în urmaprotestelor internaþionale. S-a stabilit în SUA”.Consemnare exactã, grosso modo, însã prea sumarãîn cazul unei personalitãþi de o atare amplitudine.

Ar trebui spus, în tot cazul, cã figura lui GheorgheCalciu (se va numi ºi Dumitreasa mai târziu), medicinistajuns în chingile sistemului represiv, sub dictaturacomunistã, e un bun suport de analizã a epociirespective, ca opoziþie necontenitã între credinþã ºiateism, bine ºi rãu, adevãr ºi minciunã, frumos ºi urât,opoziþie cãreia el i-a gãsit o rezolvare pe linia tradiþieiortodoxe. Oricum, în partea secundã a biografiei, el aþinut sã exprime ºi onomastic o schimbare, adãugândla numele din dosarele Securitãþii determinativulDumitreasa. Aºa figureazã, de altfel, Calciu-Dumitreasa, în Enciclopedia Ortodoxiei Româneºti(Bucureºti, EIBMO, 2010, p. 149), cu menþiunea cã afost „preot, militant anticomunist. N. 23 noiembrie 1925în Mahmudia, jud. Tulcea, M. 21 noiembrie 2006 înWashington (înmormântat în Mânãstirea Petru Vodã,

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 136

113377

jud. Neamþ). Studii liceale, apoi la Facultatea deMedicinã din Bucureºti (neterminate). Arestat ºi închisdin 1948 pânã în 1964 la Jilava, Piteºti ºi Gherla. Dupãeliberare, a fãcut studii la Institutul Teologic dinBucureºti. Hirotonisit preot ºi numit profesor deFrancezã ºi Noul Testament la Seminarul Teologic dinBucureºti. Arestat din nou, în 1979, pentru predicile

rostite în faþa elevilor sãi, prin careprotesta împotriva demolãrii unor bisericidin Bucureºti, ºi condamnat la 10 ani deînchisoare, eliberat în 1984. Silit sã seexpatrieze, s-a stabilit în Statele Unite,fiind numit preot la biserica ortodoxãromânã din Washington, unde a slujitpânã la moarte”.

Am reprodus anume acest crochiubiografic (semnat M.P., adicã MirceaPãcurariu) dintr-o sintezã enciclopedicãdedicatã ortodoxiei româneºti datã fiindacurateþea prezentãrii, însã ºi pentru ailustra adecvat ipostaza teologicã apersonajului. Se citeazã acolo, ilustrativ,lucrãrile sale mai de seamã din acestdomeniu: „ªapte cuvinte cãtre tineri,1986; Rugãciune ºi luminã misticã. Eseuri

ºi meditaþii religioase, 1988; Rãzboiul întru Cuvânt.Cuvintele cãtre tineri ºi alte mãrturii, 2001; Homoamericanus. O radiografie ortodoxã, 2000, red. 2007;colaborãri la Cuvântul românesc din SUA, precum ºi înperiodice din þarã de dupã 1989”. La fel de utile, pentrucei interesaþi, sunt referinþele despre ambele ipostaze:„Biserica întemniþatã. România, 1944-1989, Bucureºti,1998, p. 109-110; Ziarul Puncte cardinale, Sibiu, an 18,nr. 11/215, p. 7; prefeþele unora dintre cãrþile sale”.

Lucrând îndelung eu însumi în domeniul bibliologiei,am rãmas convins cã o bunã selecþie ºi sistematizaretrebuie sã preceadã, ca osaturã „tehnicã”, oricetentativã de analizã tematicã ºi cu atât mai mult osintezã în domeniul respectiv. În cazul de faþã, al unuitânãr studios trecut prin „furcile caudine” ale

91.qxd 08.07.2004 10:42 Page 137

113388

„experimentului Piteºti”, de care s-a „mântuit” aproapeeroic, în condiþiile date, ca sã devinã apoi un militantfervent pentru o resurecþie spiritualã, pe linie ortodoxã,aºa cum ajunsese a crede încã pe când se afla dupãgratii. Se cunosc, din acea etapã existenþialã, diversemãrturii (îndeosebi prin scriitorul Marcel Petriºor), însãºi prin unii clerici care au avut experienþe analoage:Bartolomeu-Valeriu Anania, Roman Braga, SergiuGrossu, Iustin Pârvu, V. Vasilache º.a. „PãrinteleGheorghe Calciu, s-a spus, e un exemplu atipic derezistenþã anticomunistã”, nefiind un „disident”, ci unluptãtor contra regimului ateu ºi dictatorial, dupã cumopina „Bartolomeu al Clujului” într-o predoslovie lavolumul monografic ce i-a fost dedicat la EdituraChristiana (Bucureºti, 2007), volum îngrijit laMânãstirea Diaconeºti, ca ºi un preþios DVD (7Cuvinte. Povestea unui biruitor, Gheorghe Calciu), pusîn discuþie publicã la Iaºi, pe 20 aprilie 2015, sub„bagheta” istoricului Florin Cântic, directorul ArhivelorNaþionale din localitate. Documentarul respectiv,regizat de Andrei Negoiþã, ca ºi discuþiile aferente, armerita însã un comentariu mai amplu, în alt cadru.

Ne-am limitat, aici, la o succintã consemnare deelemente capabile a stârni ºi interesul altora, al noilorgeneraþii mai ales, cãci pe ele le-a avut mereu învedere Pãrintele Calciu.

91.qxd 08.07.2004 10:43 Page 138

113399

Vasile Tomoiagã (V.T.): Doamnã Maria Vulcãnescu, fiicarãsfãþatã a lui Mircea Vulcãnescu, cum a fost sãptãmânaaceasta?

Mãriuca Vulcãnescu (M.V.): Bine. Chiar acum mã uitamla niºte discuri cu Enescu, cu Yehudi Menuhin ºi trãiamce-am trãit în copilãrie, când reuºeam sã ajung la ei, cumama, care era foarte muzicalã.

V.T.: I-aþi întâlnit?M.V.: Da, am fost în casa lor. Enescu era aºa de blând ºi

de drãguþ, spunea: E târziu, sã vã duceþi acasã ºi sã auziþiîngerii cântând! Cântã mai frumos ca mine! Era extrem deblând ºi de drãguþ.

V.T.: Îl ºtia Mircea Vulcãnescu?M.V.: Îi plãcea foarte mult. Au fost momente în care s-au

cunoscut, am fost la ei în casã, aºa încât retrãii adineaorilucrurile astea.

V.T.: Cum sunt azi casele în Bucureºti?M.V.: Mã doare sã vã rãspund. Eu sunt aici ca sã

mãrturisesc într-un fel, pentru cã îmi iubesc locul unde m-amnãscut, dar cam fuge de sub picioarele mele, cu arhitecturãcu tot. Mie îmi plac casele vechi; a fost o perioadã când sespunea cã Bucureºti e Micul Paris, ºi într-adevãr avea oarhitecturã franþuzeascã, de pe vremea când a fost construitºi Ateneul ºi atâtea case foarte frumoase. Dar acum se facniºte blocuri enorme goale, complet goale. Se dãrâmã casecare au un trecut, care au avut o viaþã, despre care ºi AndreiPippidi a scris destul de mult ºi de frumos, dar asta nu aîngãduit totuºi ca sã nu fie dãrâmate, sã nu fie prãduite – casã zic aºa – pânã sã ajungã fãrâmiþe. Mie îmi pare foarte rãucã nu ºtim sã pãstrãm ce e frumos.

V.T.: Dar despre locatarii caselor bãtrâne?M.V.: Eu trebuie sã vã spun cã sunt destul de izolatã ºi

mã întreb dacã mai sunt din cei pe care-i ºtiu. De pildã, în

Stãteam lângã cruceaaceea ºi îmi era tare bine

Vasile Tomoioagã în dialog cu Mãriuca Vulcãnescu

91.qxd 08.07.2004 10:43 Page 139

casa în care m-am nãscut eu sunt persoane care nu pot sãmã sufere, iar alte persoane de la parter ne-au primit sãvedem cum au ei grijã de apartamentul în care locuiesc ºicare, pentru moment, e al statului, nu cred cã au putut sã ºi-l cumpere. Casa noastrã era o casã modestã, dar în careinvestisem atâta. Când te naºti într-un loc þii la el, aºa cumþine o broascã la carapacea ei, sã zicem (râde). Deseori amfost comparatã cu o broascã þestoasã, pentru cã sunt foarteînceatã.

V.T.: Aºa vi s-a spus?M.V.: Aºa-mi ziceam eu. Era emblema mea, broasca

þestoasã. Mai cu seamã cã în La Fontaine ºtiþi foarte bine cãajunge mai repede decât iepurele la þintã.

V.T.: De ce noi oamenii, atât de puþini ca mãrime, putemurî?

M.V.: Nu ºtiu. Pentrucã nu numãrãm pânã lazece, trebuie sãnumãrãm pânã la zece.De pildã, am avut un felde pornire împotrivaunei familii de la parter,care suferea din cauzafaptului cã eu dau lavrãbii firimiturile pebalcon. Doamna, foartegospodinã, îºi spãlasegeamurile; dar a fostfoarte civilizatã. Amavut un puseu de urã. Atrebuit sã numãr pânã lazece ºi sã nu mai dau lavrãbii de mâncare; ºi asta pe mine mã doare, pentru cã n-amcãþel, n-am purcel, dar aveam vrãbiile astea. Dar ca sãrespect vecinii a trebuit sã renunþ la o bucurie pe care mi-ofãceam, cã veneau multe pãsãri. Mi-aduc aminte... ºtiþi, laParis este un domn pe care vin vrãbiile pe umeri, pe cap, nuºtiu ce dar are el.

V.T.: Avem ºi la Cluj unul.M.V.: Da? Sã-i transmiteþi gândurile mele bune, eu îl

invidiez (râde). Iertaþi-mã cã divaghez, dar vorbim liber, totce ne vine în minte. Îmi aduc aminte de Silvestri, careimproviza. Avea un talent foarte mare. Când se apuca sãîmprovizeze parcã croºeta dantele, era extraordinar deprezent, de cald ºi spiritual. 114400

Aiud. Excavarea masivã a versantului de la RâpaRobilor (Foto 2010)

91.qxd 08.07.2004 10:43 Page 140

V.T.: Doamnã Maria Vulcãnescu, rãmãsesem în primaparte a dialogului nostru la Emil Cioran. Dincolo de Cioran,sã ajungem la Eliade, care spunea despre MirceaVulcãnescu cã a fost un biruitor al morþii.

M.V.: Eliade era mai tânãr decât tata ºi, când a vrut sãplece în India, tata a fost cel care l-a subvenþionat. A fost oidee foarte curajoasã din partea lui Eliade ºi se povesteºte,mama ne povestea – eu eram foarte micã pe vremea aceea– cã tatãl lui venea deseori ºi insista pe lângã tata sã-l ajute,sã nu-l lase, sã îi comunice. ªi tata fãcea asta într-un modextrem de elegant ºi de discret, adicã nu direct. Reuºea sã îisubvenþioneze cãlãtoria asta, aºa încât a putut sã stea acolopânã când Dasgupta l-a trimis acasã, s-a supãrat pe elpentru cã îi fãcuse curte fetei lui.

V.T.: V-aþi întâlnit cu Eliade?M.V.: Sora mea Sandra l-a întâlnit în Franþa. Eu sunt aici

mult mai înþepenitã locului, pe când ea a avut prilejul sã-lvadã ºi la ultimele lui conferinþe, l-a cunoscut de-aproape, eudoar din auzite, nu mã pot lãuda. Ar trebui sã mergeþi la ea,s-o faceþi sã vorbeascã, poate chiar prin telefon.

V.T.: Dar sã ajungem atunci la cineva de aici, ConstantinNoica.

M.V.: Ei, domnul Noica a fost mult mai apropiat. Înmomentul în care a plecat tata ºi am rãmas fãrã el, DinuNoica a fost extrem de drãguþ pentru cã, ºtiindu-se totuºiprigonit, venea ºi ne dãdea lecþii de greacã cu totuldezinteresat. Ajunsese sã fie aºa, un fel de stâlp al familiei.La un moment dat, sora mea s-a cãsãtorit foarte devreme, selogodise la paisprezece ani. Mama l-a rugat pe Dinu Noicasã-i scrie ºi sã-i bage minþile în cap, cã e prea tânãrã. ªiatunci Dinu i-a scris o scrisoare ca un tatã, în care-i spune cãe mult mai frumoasã aºteptarea decât realizarea; asta ca s-o înduplece sã mai amâne cãsãtoria, care s-a mai îndepãrtatcâþiva ani, dar la nouãsprezece ani s-a cãsãtorit cu actualulei soþ ºi au fost foarte fericiþi ani mulþi. Noica a jucat un rolfoarte important pentru sora mea, a învãþat-o greacã ºilatinã; ea a urmat Liceul Clasic din clãdirea Bisericii SfântulIosif, Catedrala Catolicã, care devenise primul liceu mixt dinBucureºti. Ea nu era atât de dotatã pentru matematicã, câtpentru limbi strãine, învãþând greacã ºi latinã cu Dinu Noica,la el acasã la Andronache, unde erau copiii lui. Are câtevaamintiri pe care le-a notat în cartea care a apãrut, îngrijitã ºide domnul Diaconu, în care povesteºte perioada în care alocuit la Andronache Dinu ºi Wendy Noica, pregãtind niºte

114411

91.qxd 08.07.2004 10:43 Page 141

examene. Dinu Noica avea o discreþie extraordinarã, dublatãde o insistenþã asemenea. Insista pânã obþinea un lucru, darcu delicateþe, cu blândeþe. ªi asta fãcea cã într-adevãrreuºea sã-ºi atingã scopul. Dar a trebuit sã plece dinBucureºti ºi a ales o însingurare, la Pãltiniº. Dar ºi acolototuºi a fost vizitat de cei care þineau aºa mult la el, sã înveþe,sã absoarbã de la el tot ce puteau.

V.T.: Dintre toþi cei pe care Mircea Vulcãnescu i-a întâlnit,puþini i-au rãmas prieteni dupã?

M.V.: Sã nu-l uit pe Anton Golopenþia, care avea ºi copiiºi care a fost extraordinar ºi pentru noi într-un mod foartediscret, sã nu afle soþia lui, care s-ar fi îngrijorat cã ne ajutã.În afarã de Golopenþia, a mai fost ºi Mitu Georgescu, undoctor care a lucrat ºi la Oncologie – era statistician – un omdeosebit, al cãrui bãiat este vecinul meu, dar ne vedem rarcãci e foarte ocupat. Sunt foarte mulþi, ar trebui sã întocmesco listã, dar cred cã tot n-aº isprãvi.

V.T.: Ce s-a întâmplat cu scrierile lui Mircea Vulcãnescu?M.V.: El a vrut sã le salveze, le-a încredinþat cuiva care

dupã aceea ni le-a restituit ºi au fost depuse la o rudã, undea fost un incendiu. Am salvat din incendiul acela ceea ce seaflã la mine în ziua de astãzi, însã trebuie sã vinã oamenicare se pricep la aºa ceva, cã eu sunt depãºitã. Eu amrãmas doar aºa, ca un fel de pinten aici, de care sã seîmpiedice lumea, sã-ºi aducã aminte de tata.

V.T.: Sunt scrieri filosofice, sunt conferinþe?M.V.: Conferinþele lui erau orale ºi erau fiºe foarte multe.

Multe, multe fiºe despre Léon Blois, despre Rabelais. A avutconferinþe ºi la radio, dar pe vremea aceea nu se înregistrau.Au rãmas doar din documentele lui destul de multe. Foartemult s-a ocupat domnul Marin Diaconu de partea filosoficã ºia editat la editura Humanitas. Dupã aceea eu am consideratcã dacã mai vin alþi editori ºi cer, sã accept ºi am acceptat;nu am dat exclusivitate editurii Humanitas, ceea ce l-asupãrat pe domnul Liiceanu ºi am rãmas în termeni maipuþini prietenoºi. În ultima vreme m-am bucurat pe prezenþadomnului Aºder, care a reeditat alte scrieri ºi mi-a pãrutfoarte rãu cã de curând s-a prãpãdit Gabriel Stãnescu, careºi el voia sã reediteze niºte lucruri. Iar din cele religioase, dinperioada în care a fãcut parte din Asociaþia StudenþilorCreºtini Români, încã nu s-a gãsit cineva care sã poatã sãvadã ce documente mai sunt din acea vreme, care pentrutata a contat foarte mult; pentru cã în perioada aceea a fostîn Franþa ºi a luat legãtura ºi cu Maritain, apropiere care acontat mult pentru tata. Din activitatea lui extrem de densã 114422

91.qxd 08.07.2004 10:43 Page 142

cred cã se poate totuºi reconstitui câte ceva, dar în niciuncaz pe mãsura realitãþii de atunci.

V.T.: M-am ferit de acest moment de reconstituire a pãrþiiultime, de la Aiud. Mircea Vulcãnescu a fost arestat în 1946.Aveaþi 13 ani pe atunci. Ce s-a întâmplat pânã în 1952?

M.V.: Tata a fost arestat în 1946, înainte sã fie împuºcatM a r e º a l u lAntonescu, apoi afost eliberat. Peurmã a fost reluat în30 august, când eueram în vilegiaturãcu sora tatii, laCâmpulung. Amavut posibilitatea,venind în Bucureºti,sã-l vizitãm la ce sechema pe atunciArsenal; devenisede fapt o închisoareaccesibilã, undeputeam sã-iaducem demâncare ºi sã-lvedem în fiecare zi.Se fãcea un fel de

pregãtire de proces. Chiar am un proces verbal al ofiþeruluicare îl anchetase ºi care spusese negru pe alb cã nu este deurmãrit acest fost Subsecretar de Stat de la Finanþe, nuexistã motive; ceea ce n-a împiedicat sã i se intenteze totuºiprocesul, sã înceapã în octombrie în acel an, sã existe oprimã apãrare înainte de condamnarea dintâi. Dupã aceea afost dus la Aiud, a urmat cererea de rejudecare ºi în ‘47 afost readus în Bucureºti, era slab ºi foarte-foarte schimbatmoral ºi fizic. Apoi a trebuit sã fie trimis înapoi la Aiud, înaintede condamnarea definitivã – care n-a schimbat-o cu nimic pecea dintâi – la opt ani de zile, dupã ce, timp de patru ore, îºicitise ultimul cuvânt pe care reuºise sã-l scrie cu de-amãnuntul ºi sã scrie mai pe larg activitatea lui din cei patruani cât fusese Subsecretar de Stat. Documentele astea sigurcã au o valoare foarte mare pentru noi ºi poate ºi pentru þarã.Dupã aceea a fost condamnat la opt ani, din care n-a fãcutdecât ºase, îmbolnãvindu-se ºi murind în 30 octombrie 1952.

V.T.: I se rupsese o coastã de la bãtãi.114433

Grãmezi de pãmânt aduse de la Râpa Robilor ºi depozitate înapropierea oraºului, pe malul râului Mureº, în zona cunoscutãsub denumirea La Baltã (Foto aprilie 2011)

91.qxd 08.07.2004 10:44 Page 143

M.V.: Se pare cã erau bãtãi organizate. ªi la Jilava fuseseîn ultima vreme ºi cred cã a fost dus acolo pentru un altVulcãnescu, dar confuzii din astea se fãceau frecvent; nu erapentru rejudecarea lui. Acolo a suferit ºi la neagra, unde s-asacrificat pentru cã un tânãr nu mai rezista ºi l-a luat în braþe,s-a culcat el pe jos într-o mocirlã infernalã. În felul ãsta s-aîmbolnãvit ºi mai tare, când s-aîntors la Aiud a fost internat laInfirmerie în cele din urmã, în ultimulgrad, aºa fãceau atunci... Când amfost noi am putut cunoaºte undoctor, care era rãspunzãtor pentruce se întâmpla acolo ºi care ne-aînmânat protestele lui scrise, care n-au avut niciun ecou pentru regimulcumplit care era impus deþinuþilorpolitici de la Aiud.

V.T.: V-aþi întâlnit ulterior cu acelbãiat pe care a încercat sã-l salvezeMircea Vulcãnescu?

M.V.: Nu. Cred cã totuºi erafoarte bolnav ºi a murit. Dar amîntâlnit alþi oameni care au avutcurajul sã ne cheme la ei sau sãvinã ei la mama ºi sã nemãrturiseascã despre perioade pecare le-au petrecut alãturi de tata.

V.T.: Mai sunt oameni cu care afost împreunã în închisoare ºi caretrãiesc azi?

M.V.: Nu cred. Nu mai sunt în viaþã, tata era atunci tânãrprintre alþii. De altfel, ºi eu am ajuns la o vârstã la care nu maipot spune deloc cã sunt tânãrã; pe vremea aceea eram copil.

V.T.: Când aþi venit la Aiud, vi s-a arãtat locul unde a fostîngropat?

M.V.: A fost foarte greu sã se identifice; era un domnSamson, remarcabil, care a fost gropar ºi care þinea minte.L-am întrebat – noi ne-am dus acolo la un an ºi ceva dupãce murise tata – ºi a trebuit sã-ºi aminteascã unde seînmormântau cu un an ºi jumãtate înainte ºi ne-a spus: Aici.Dupã câþiva ani m-am dus cu autorizaþie de la Sanepid ºi amîncercat sã gãsesc osemintele tatii. N-am putut recunoaºte,era un craniu cu o ºuviþã de pãr negru ºi tata încãrunþise încãde la Vãcãreºti, cred cã de supãrare; în orice caz, lapatruzeci ºi ceva de ani sã încãrunþeºti nu e chiar din senin.

114444

Ce a mai rãmas din Râpa Robilor. Vedere dinzona mãnãstirii în construcþie

(Foto martie 2014)

91.qxd 08.07.2004 10:44 Page 144

114455

Nu am putut recunoaºte nimic ºi nu am luat oseminteleacelea, cu toate cã mi se spunea: Luaþi-le, luaþi-le! Era untânãr acela pe care l-am deranjat, am fãcut apoi o slujbã sãmã ierte cã i-am tulburat locul. Pe urmã au venit tot felul deordine sã se taie acel Deal al Robilor, sã se instaleze niºterezervoare de petrol ºi altele pentru fabrica de peste drum,doar aºa ca sã batjocoreascã locurile astea, care pentru noierau sfinte oarecum. Dupã aceea s-a clãdit o bisericã al cãreiarhitect îl ºtiu ºi i-am spus: Nu se face un altar cãtre carecobori, spre altar trebuie sã urci. Dar mentalitatea modernãschimbã perspectivele. Acum nu ºtiu ce se mai întâmplãacolo, vor sã facã ceva; e ºi domnul Puric, care se implicã înlucrurile astea. Eu nu mai am putere sã mã duc; mormântullui a fost totuºi respectat, acolo unde am pus noi o cruce ºispunem cã e mormântul tatii. ªtiþi cã aºa se spune în folclor:dacã moare pe front copilul unor þãrani, ei pun în curte ocruce. Au fost foarte drãguþi cei din Oltenia, care au pus ocruce pentru tata, acolo unde puseserãm noi ceva maimodest. Acum e o troiþã frumoasã, la care mã duceam cutrenul de noapte, ajungeam acolo la crãpatul zorilor; poatecã v-am mai spus toate astea... ªi pânã se fãcea ziuãstãteam acolo ºi chiar dacã ningea sau ploua, nu-mi era frigdeloc; stãteam pânã sã se lumineze, ca sã mã duc labisericã, sã dau un pomelnic ºi sã fac o slujbã pentru tata.Stãteam lângã crucea asta ºi îmi era tare bine.

V.T.: La Aiud în Râpa Robilor nu se ºtie unde este MirceaVulcãnescu...

M.V.: Eu aº fi vrut... am fãcut un proiect de parc acolo, degrãdinã, aº fi vrut sã facã niºte alei, sã respecte mormintelecare mai sunt, al lui Socrate Mardare, de pildã, care a fostidentificat ºi i-au fost puse un nume ºi o cruce. Gheron Nettaa fost identificat ºi luat foarte de curând de familia lui care afost anunþatã. Când a fost anunþatã mama, n-a vrut sãcreadã; abia când m-am întors eu din lagãr – trecuse multãvreme – ne-am dus ºi am vãzut negru pe alb ce seîntâmplase ºi n-am mai putut identifica nimic.

V.T.: Ce scrie pe crucea lui Mircea Vulcãnescu de laAiud?

M.V.: Este un mic oval de metal pe care au scris aceºtioameni numele lui. ªi atât. Nu sunt multe poveºti. Dar bustulpe care l-a ridicat în noiembrie trecut primarul Sectorului 3este frumos, fãcut de Valentina Boºchinã, ridicat ºi cuajutorul soþului ei, Ion Papuc, care e din Transilvania. Eaºezat în parcul de la Sfântul ªtefan din Bucureºti. Priveºte

91.qxd 08.07.2004 10:44 Page 145

spre miazãnoapte, spre Transilvania...V.T.: Aþi încetat sau veþi continua cu identificarea ºi

cãutarea lui Mircea Vulcãnescu?M.V.: Nu, nu. Se pare cã existã metode ultramoderne...

Dar tata era mult mai spiritual decât material, cu toate cã laun moment dat se îngrãºase ºi toatã lumea vorbeºte devolumul lui, dar tata avea mai mult spirit decât volum fizic.

V.T.: ªi e mai bine sã rãmânã aºa.M.V.: Da, eu aºa zic.V.T.: Când aþi fost ultima datã la Aiud?M.V.: Cred cã acum doi ani. ªtiu cã m-a impresionat

mãnãstirea aceea ºi faptul cã se cobora spre altar. Cred cãîn datinile bisericilor nu se coboarã spre altar; existã unregistru sus orizontal, iar sus sunt depuse rãmãºiþelepãmânteºti, cranii ºi oseminte care au fost gãsite. Însã aufost luate ºi din cimitirul spitalului, care e un spital de TBC,deci nu s-au luat numai oseminte ale foºtilor deþinuþi, ci ºi aleoamenilor care au rãposat ºi au fost înmormântaþi acolo. Nupoþi deosebi rãmãºiþele. Acestea puteau fi puse în parteacare coboarã; sunt niºte trepte acolo spre un altar, care emai jos. Dacã vã închipuiþi: ce era sus ºi orizontal putea fibiserica, iar în partea care coboarã puteau sã fie puse acesteoseminte; am o polemicã eu cu mine însãmi, vã þin momentepreþioase sã vã spun necazul meu, dar nu ºtiu cum sã fac sãse întâmple cum trebuie...

V.T.: Vã dau un rãspuns: nu eu, ci Mircea Vulcãnescu,din Conferinþa Creºtinismul în lumea modernã: Nu trebuie sãne înºelãm, vremea ce vine nu e o vreme de triumf pentruCreºtinism, cum n-a fost nici cea care pleacã. Ci ca totveacul, vremea ce vine e o vreme de încercare, o vreme încare se numãrã oile de capre, însã nu se va despãrþi cumnici grâul de neghinã. S-a schimbat numai sensul ispitelor,puterile celor ce intrã în acest Apocalips sunt nenumãrate.Nimic mai primejdios decât sã intri în el naiv ºi fãrã sã ºtii cete aºteaptã.

M.V.: Da! Vã mulþumesc cã aþi gãsit ce-mi spune mieacum ca sã-mi astâmpere neastâmpãrul.

V.T.: Vã mulþumesc pentru aceste seri la telefon,petrecute între douã glasuri ºi atâtea întâmplãri.

M.V.: Mulþumesc ºi eu! Aº fi vrut sã vã spun mai bine ºimai multe dar, vorba lui Creangã, atâta m-am priceput...

22 februarie 2011, Radio România Cluj

114466

91.qxd 08.07.2004 10:44 Page 146

114477

Pantelimon Chirilã s-a nãscutpe 5 decembrie 1899 în satulTerebleca din judeþul Rãdãuþiîntr-o familie de þãrani români cuopt copii. A urmat liceul germande stat din Siret ºi apoi liceul“Aron Pumnul” din Cernãuþi.Dupã studii de drept devine avo-cat ºi se stabileºte la Rãdãuþiunde practicã cu mult succesavocatura.

A fost membru al PNÞ din1927. Între 1928 ºi 1931 a fostdeputat de Rãdãuþi.

S-a cãsãtorit cu Victoria Dumitrescu, nãscutã în1903 la Olteniþa, ºi a avut douã fete, Fulga ºi Sanda.

A fost ales din nou deputat de Rãdãuþi în 1946.Dupa dizolvarea PNÞ (iulie 1947) s-a ascuns la rudeledin Bucureºti ºi apoi la Câmpulung-Muscel.

A fost arestat în ianuarie 1951 ºi condamnat la 2 anide închisoare pentru “deþinere ilegalã de armament”.

A cunoscut ororile de la colonia de muncã nr. 2,Poarta Albã.

Mort la Poarta Albã în 1952/1953.

Reproducem mai multe documente din arhiva fami-liei ºi din cea a CNSAS privitoare la Pantelimon Chirilã,precum si câteva poze de familie puse la dispoziþie dedoamna Fulga Puºcaºu, fiica liderului þãrãnist dispãruttragic în colonia de la Poarta Albã.

Pantelimon Chirilã, victimã a comunismului

Documente ºi poze de familie

91.qxd 08.07.2004 10:45 Page 147

114488

91.qxd 08.07.2004 10:45 Page 148

114499

Iubitor de cai

Carnetul CFR al deputatuluiPantelimon Chirilã

91.qxd 08.07.2004 10:46 Page 149

115500

91.qxd 08.07.2004 10:47 Page 150

115511

91.qxd 08.07.2004 10:48 Page 151

115522

91.qxd 08.07.2004 10:48 Page 152

115533

Scrisori trimise familiei de la Poarta Albã

91.qxd 08.07.2004 10:49 Page 153

115544

91.qxd 08.07.2004 10:49 Page 154

115555

În faþa casei de la Rãdãuþi

Studentul Pantelimon Chirilã

91.qxd 08.07.2004 10:50 Page 155

115566

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 156

115577

În România comunistã, deportarea/dislocareapersoanelor prin mijloace represive ºi-a gãsit inspiraþiaîn modelul oferit de gulagul sovietic. În perioada deînceput a comunismului, germani, bãnãþeni, olteni,bulgari, sârbi, evrei, basarabeni, bucovineni, aromâni,vlahi, megleno-români etc. au fost deportaþi din zona lorde origine sau de împroprietãrire spre alte localitãþi dinRomânia sau în plin câmp, unde au fost obligaþi sã îºiconstruiascã, pornind de la zero, o nouã viaþã. În 1967deportarea cetãþenilor români a fost declaratã ilegalãchiar de autoritãþile comuniste1.

Deportãrile au început în 1944, primele acþiuni deacest gen vizându-i pe etnicii germani acuzaþi decolaborare cu autoritãþile naziste. Urmeazãstrãmutarea familiilor de mari proprietari de teren, defabrici sau de alte întreprinderi comerciale. Þãranii cares-au opus colectivizãrii au fost ºi ei la rândul lordislocaþi din satele rãzvrãtite în sate deja “pacificate” deautoritãþi. Dupã 1955, foºtii deþinuþi politici, eliberaþi dinînchisori ºi lãgãre de muncã, vor fi trimiºi ºi ei cudomicliu obligatoriu în diverse localitãþi, cei mai mulþi însatele din Bãrãgan deja construite ca urmare adeportãrii din 1951.

În iunie 1951, aproximativ 44 000 de persoane2,care locuiau pe o razã de 25 de km de la graniþa cuIugoslavia, au fost deportate în Bãrãgan într-una dincele mai secrete, rapide ºi represive acþiuni organizatede autoritãþile comuniste.

În martie 1951, Consiliul de Miniºtri ai Republicii

CLAUDIA-FLORENTINADOBRE

Deportarea: scurtã incursiune istoricã

Isto

ria

ºi m

emor

iade

port

ãrilo

r

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 157

115588

Populare Române hotãrãºte “... sã dispunã mutareadin orice localitate a persoanelor cari prin manifestãrilefaþã de poporul muncitor dãuneazã construiriisocialismului în Republica Popularã Românã. Celormutaþi li se va putea stabili domiciliul obligator în oricelocalitate”3. Aceastã decizie coroboratã cu hotãrâreaConsiliului de miniºtri nr. 2 din 13 ianuarie 1950 ºidecretul nr. 6 din 1950 privitoare la înfiinþarea “unitãþilorde muncã” cu scopul “reducãrii elementelorduºmãnoase”, precum ºi al numeroaselor hotãrâri ºidecrete privitoare la colectivizarea agriculturii, laconfiscarea proprietãþilor etc.4 deschideau calea sprerealizarea planului de distrugere a elitei satelorromâneºti din regiunile cele mai dezvoltate ºi maianimate de spiritul libertãþii.

Au fost deportate acele persoane considerate“periculoase” pentru regimul comunist, persoane carear fi reprezentat un factor de revoltã atât îneventualitatea unui rãzboi cu Iugoslavia lui Tito cât ºi înprocesul de colectivizare a agriculturii. Conform listelorelaborate de autoritãþile comuniste, deportarea a vizaturmãtoarele persoane: “chiaburi ºi cârciumari,basarabeni, macedoneni, persoane care colaboraserãcu armata germanã în timpul rãzboiului, cetãþeni strãini,persoane cu rude care fugiserã în strãinãtate, «titoiºti»,duºmani ai regimului socialist, persoane care trãiau înafara zonei de frontierã, persoane care ajutaserãrezistenþa anticomunistã, criminali deþinuþi, germani,foºti moºieri ºi industriaºi”5.

Inventarul agricol ºi bunurile persoanelormenþionate mai sus au fost fie confiscate, fierãscumpãrate la preþurile “stabilite de comisiuninumite”6, pãmânturile preluate de cãtre autoritãþi prinGospodãriile Agricole de Stat (GAS), în timp ce caseleau fost fie confiscate, fie întreþinute ºi repartizate “dupãnevoile locale”7. Deportaþii aveau voie sã ia cu ei,conform deciziilor autoritãþilor locale (de cele mai multeori nerespectate în graba acþiunii ºi a proasteiorganizãri): “doi purcei, doi cai sau o pereche de boi demuncã, una vacã, douã oi ºi o cãruþã”8.

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 158

115599

Transportarea deportaþilor s-a fãcut în vagoanedestinate transportului de vite în care erau înghesuiþioameni, animale, bunuri. Garniturile de tren austrãbãtut România din sud-vest cãtre sud-est undefuseserã deja stabilite anumite perimetre de locuire, decele mai multe ori în câmp, pe teritoriul actualelorjudeþe Cãlãraºi, Ialomiþa, Brãila ºi Galaþi. Conformhotãrârii Consiliului de Miniºtri al RPR, nr. 326/S dinaugust 1951, Ministerul Agriculturii trebuia sã asigureun lot de teren de 2500 m2 pentru fiecare familie “carese stabileºte în centrele de populaþie” (sic!) din zoneleGalaþi ºi Ialomiþa9. Decizia luatã în august consfinþea ostare de fapt: deportarea a mii de familii în Bãrãganconform unui plan secret, gândit ºi pus în aplicare deGheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, TeohariGeorgescu, Iosif Chiºinevski, Vasile Luca ºi, se pare,Dumitru Coliu10.

Dupã debarcarea din trenurile care îi aduseserã înBãrãgan, “cetãþenii suspendaþi” ai României comunisteau fost obligaþi sã îºi construiascã propriile case, dar ºiºcoala, primãria, miliþia, dispensarul, magazinul etc. Învara ºi toamna lui 1951, toate aceste case ºi sedii aleadministraþiei vor rãsãri din “ciulinii Bãrãganului”.Deportaþii au devenit astfel noi colonizatori ai unei lumivechi, niºte Robinsoni Crusoe ai Bãrãganului.

Au construit practic din nimic o întreagã lume nouã...18 sate vor apãrea pe harta Bãrãganului în câteva luni:Viiºoara (raion Slobozia), Rãchitoasa (raion Feteºti),Olaru (raion Cãlãraºi), Salcâmi (raion Feteºti), Dâlga(raion Lehliu), Movila Gâldãului (raion Feteºti), ValeaViilor (raion Feteºti), Fundata (raion Slobozia), Dropia(raion Cãlãraºi), Pelicanu (raion Cãlãraºi), Ezeru (raionCãlãraºi), Lãteºti (raion Feteºti), Mãzãreni (raionBrãila), Zagna (raion Brãila), Bumbãcari, Schei(Cãlmãþui, raion Galaþi), Frumuºiþa (raion Galaþi), ValeaCãlmãþuiului (Cãlmãþui, raion Galaþi). Satele “noi” seaflau sub stricta supraveghere a Miliþiei, pãrãsireaacestora fiind pedepsitã în cele mai multe cazuri cuînchisoarea.

De la primele momente ale instalãrii deportaþilor, toþi

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 159

116600

cei apþi de muncã, inclusiv copiii, au fost obligaþi sãmunceascã în GAS-urile din regiune. Plãtiþi cu sumemodice, controlaþi periodic ºi supravegheaþi continuu,deportaþii au înfruntat cu stoicism vicisitudinile istoriei ºigeografiei. Unii dintre ei ºi-au lãsat viaþa în câmpiaBãrãganului, dar cei mai mulþi au supravieþuit. Eliberaþiîn 1955, ei vor pãstra toatã viaþa stigmatul domiciliuluiobligatoriu (DO).

Graþierea deþinuþilor ºi a deportaþilor are la bazãdecretul nr. 155 din 4 aprilie 1953. Situaþia deportaþilorva fi reglementatã prin mai multe decizii ale Ministeruluide Interne din 1955 care prevedeau ridicarearestricþiilor de domiciliu obligatoriu pentru familiiledeportate. Cu toate acestea, nu toþi deportaþii puteaucircula liber prin România. Unora dintre ei li se vaimpune un “domiciliu obligatoriu parþial”, ei putându-sestabili în “orice regiune a þãrii, cu excepþiaBucureºtiului, împrejurimilor Bucureºtiului ºi zonelor defrontierã”11. Bunurile confiscate le vor fi redate parþial.Proprietarii care aveau dreptul sã revinã în zona deunde fuseserã deportaþi ºi-au primit casele înapoi, darnu ºi pãmântul, uneltele, animalele, produsele agricole,confiscate de autoritãþi în momentul deportãrii lor înBãrãgan.

În urma deportaþilor, caselor pãrãsite din câmpiaBãrãganului li se vor atribui alþi locatari: foºti deþinuþipolitici care nu aveau dreptul de a circula liber prinînchisoarea România. Deja în data de 27 mai 1953,într-un “proces-verbal (Strict secret) al ColegiuluiSpecial de pe lângã Ministrul Securitãþii Statului”fuseserã alcãtutuite 250 de dosare privind dislocareaunor familii de oameni “potenþial periculoºi pentruregim”12. Dupã 1964, ºi aceºtia sunt eliberaþi.Deportarea ia astfel sfârºit, casele pãrãsite ºi cimitireleneîngrijite rãmânând ca o urmã de neºters a represiu-nii.

În 1967, Nicolae Ceauºescu criticând abuzurilefãcute de predecesorii sãi, indica deportarea ca fiindilegalã ºi neconstituþionalã13. Dupã aceastã datã niciuncetãþean român nu mai purta în buletin sitgmatul

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 160

116611

deportãrii. O umbrã a fenomenului represiv plana însãasupra Bãrãganului: satele aducerii aminte.

Pentru ca ºi amintirea sã disparã, regimul aplicã odamnatio memoriae sistematicã. Începând cu 1958,satele deportãrii sunt distruse unul câte unul. Multedintre persoanele rãmase în casele de chirpici ºi paiedupã eliberarea din 1955, fiind mult prea vârstnice sauprea singure sã îºi caute un alt loc, vor fi nevoite sãplece din nou. Dupã 1964, buldozerele transformautoate casele ce mai înfruntau vitregia vremurilor în lutuldin care proveniserã.

Câteva sate au supravieþuit totuºi... Doar 10 sate dincele 18 vor fi distruse total în anii ‘60. În deceniileurmãtoare vor cãdea pradã timpului ºi urgiilor naturii ºicelelalte sate. Cãderii regimului comunist îi vor stamartore: Fundata creatã lângã halta Perieþi, Dâlgaapãrutã lângã un sãtuc deja existent, ValeaCãlmãþuiului, Rubla. Satelor construite în mijloculcâmpului li s-a pierdut urma pentru totdeauna. Rãmândoar în amintirea celor care le-au populat ºi aceºtia dince în ce mai puþini...

Dupã 2000, Fundata a renãscut. Foºtii deportaþis-au întors ºi au reconstituit, chiar dacã nu în acelaºiperimetru, satul tristeþii dar ºi al bucuriei. Un memoriala fost construit la o intersecþie de drumuri pentru amarca direcþia cãtre locurile deportãrii. Satul Dâlga ºi-aschimbat la rândul sãu perimetru ºi continuã sã dãnuie.Doar câþiva dintre locuitorii sãi îºi mai amintesc dramadislocaþilor (de altfel numai câteva persoane care mailocuiesc acolo au ºi trãit aceastã dramã).

Note: 1 Comisia prezidenþialã pentru analiza dictaturii

comuniste din România, Raport final, Bucureºti, 2006, p. 307:http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf, accesat în septembrie 2015 (citat în continuare,Raportul final).

2 Numãrul exact nu este cunoscut, cifra menþionatãregãsindu-se în mai multe cãrþi despre deportare ºi înRaportul final.

3 Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Valentin Sãmânþã,

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 161

116622

Deportarea în Bãrãgan: Destine – Documente – Reportaje,Timiºoara, Editura Mirton, 1996, p. 106.

4 Vasile Calestru, Martiraj în Bãrãgan. Lãteºti, Iaºi,Demiurg, 2006, p. 40-45.

5 Rusnac Mircea, Deportarea în Bãrãgan, pe site-ul:http://www.banaterra.eu/romana/deportarea-baragan-1951-1954, accesat în noiembrie 2013.

6 Marineasa, Vighi, Sãmânþã, op. cit., p. 109.7 Marineasa, Vighi, Sãmânþã, op. cit., p. 109. 8 Marineasa, Vighi, Sãmânþã, op. cit., p. 112.9 Marineasa, Vighi, Sãmânþã, op. cit., p. 107-108. 10 Marineasa, Vighi, Sãmânþã, op. cit., p. 106.11 Vasile Calestru, op. cit. p. 191.12 Marineasa, Vighi, Sãmânþã, op. cit., p. 137. 13 Vasile Calestru, op. cit., p. 197.

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 162

116633

Existã perioade în viaþa mea pe care nu le pot uita.Pentru a scãpa de sentimentele de frustrare, soþul meum-a sfãtuit sã aºtern gândurile mele pe hârtie, ca prinaceasta sã exercit un fel de autoterapie, care sã mãelibereze de traumele suportate în fragedã tinereþe.Încerc sã fac acest lucru, nu ºtiu însã dacã voi reuºi.Evenimentele s-au petrecut cu mulþi ani în urmã,imediat dupã 23 august 1944. Atunci, în bazaConvenþiei de armistiþiu din septembrie 1944, încheiatãîntre Puterile Aliate ºi România, þãrii noastre i-au fostimpuse numeroase sarcini. Una dintre aceste sarcini afost, pot spune, cea mai inumanã prin modul în care afost conceputã ºi aplicatã de Administraþia sovieticã înRomânia: ea a fost deportarea cetãþenilor români deoriginã etnicã germanã în U.R.S.S. pentru lucrãri dereconstrucþie.

Atât în România, cât ºi în Germania au fostpublicate numeroase amintiri ºi relatãri din aniideportãrii, însã numai în limba germanã. Eu intenþionezsã aºtern pe hârtie, în limba românã, cele petrecutepentru a le face cunoscute unui cerc mai larg.Retrospectiv aº avea desigur motive sã deplâng celeîntâmplate, însã nu vreau sã învinovãþesc pe nimeni,vreau doar sã atrag atenþia asupra unor fapte pentru ane feri de modelele de gândire care au fãcut posibileasemenea nedreptãþi, sã le evitãm în viitor pentru a-iscuti pe semenii noºtri de mari suferinþe.

Iatã povestea mea: m-am nãscut la Sibiu într-ofamilie onestã, cunoscutã ºi respectatã. Sunt de origineetnicã germanã. Pãrinþii, bunicii ºi strãbunicii mei s-au

DORA DUMITRIU

Deportatã în Siberia

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 163

nãscut pe acest pãmânt ºi deci suntem de dreptcetãþeni români.

În ianuarie 1945 se zvonea în cercurile noastre cãguvernul þãrii a trebuit sã se supunã unui ordin venit dela Moscova de a pune la dispoziþia U.R.S.S. muncitoripentru reconstrucþie, iar aceºti muncitori sã fie deorigine germanã. La aflarea acestei veºti îngrijorareaºi-a impus prezenþa.

La data aceea aveam 20 de ani, eram la începutulvieþii, perspectivele viitorului deveniserã de acumsumbre. Pentru a evita o eventualã deportare, pãrinþiimei ºi cu mine – fratele meu se afla în rândurileArmatei române – ne-am refugiat de la Buºteni, undeaveam domiciliul stabil, la Cincu, o comunã lângãFãgãraº, unde locuia bunica mea. Pânã atunci nu ammai fost confruntatã cu asperitãþile vieþii ºi nici nurealizam încã dimensiunea întâmplãrilor. Crescutã ºitrãitã într-un mediu de liniºte ºi armonie, nu puteamconcepe ca deodatã toatã orânduirea sã fie rãsturnatãºi sã fiu expusã necunoscutului. Cu tot zbuciumulsufletesc ºi cu toate grijile, timpul nu stãtea pe loc. Laînceputul lunii ianuarie 1945 au început primelearestãri. Desigur, familia mea a încercat sã mãscuteascã de acest experiment tragic ºi m-a dus la alterude din Agnita. Speram cu toþii ca acolo, unde nu eramcunoscutã ºi vãzutã, sã nu fiu cãutatã. Însã ºi acolo,ºederea mea a fost de scurtã duratã. Gazdele mele,veriºoara mea ºi soþul ei, fiind ºi ei mai tineri, seîncadrau de asemeni în dispoziþiile de ridicare, fiindîntre 17-35 ani femeile ºi 17-45 ani bãrbaþii.

Într-o noapte, socrul veriºoarei mele a vrut sã neducã înapoi la Cincu, întrucât familia lor era foartecunoscutã în localitate, fiind proprietara fabricii deîncãlþãminte din Agnita. Seara târziu ne-am îmbarcatîntr-o cãruþã ºi am pornit la drum. Pe parcurs cãruþa afost opritã de câteva ori de gãrzile sãteºti, caresupravegheau liniºtea localitãþilor. Vãzând cã nu avemmari ºanse de-a ajunge nestingheriþi acasã, unchiul ne-a dus la o ºurã, undeva pe câmp. Era noapte, erafoarte frig, era o iarnã cumplitã. Din fericire aveam

116644

91.qxd 08.07.2004 10:51 Page 164

destule blãnuri la noi cu care ne înveleam. Cu gândurifoarte neliniºtite am trecut ºi peste acea noapte, în zoriizilei a venit unchiul cu o cãruþã mare pentru a neduce în comunã. Ne-a culcat pe fundul cãruþei ºi ne-aacoperit cu mult fân. Am ajuns aproape asfixiaþi lalocuinþa unei mãtuºi care locuia singurã în casã, fiindvãduvã. Ne-am furiºat în interiorul casei, acolo, îngrabã, bãrbaþii au fãcut în podeaua camerei o gaurãprin care ne puteam strecura în beci. Gaura a fostcamuflatã cu un ºifonier, iar noi, jos acolo în beci, necredeam în siguranþã. Aici a început viaþa plinã de sur-prize. Pãrinþii mei veneau seara, pe întuneric, cândputeam ieºi din ascunzãtoarea noastrã, ca sã ne vadã.Aceste clipe erau, pentru mine, clipe de fericire, însãnici aceastã situaþie nu a durat mult timp. Într-odimineaþã au nãvãlit soldaþi ruºi în casã. Auzeam vocilelor ºi tropotul paºilor. Tare ne era fricã atât pentrubãtrâna noastrã mãtuºã, cât ºi pentru noi, sã nu fimdescoperiþi. Soldaþii cãutau bãuturã. Mãtuºa le-a oferito gustare ºi pânã la urmã s-au mulþumit ºi cu atât. Amrãsuflat uºuraþi când i-am auzit plecând.

A doua zi veriºorii mei au fost eliberaþi deoarecesocrul veriºoarei îi trecuse, mai demult, pe o listã cafiind indispensabili la bunul mers al fabricii. Am rãmassingurã în ascunzãtoarea mea. Legãtura cu exteriorulse þinea printr-o ferãstruicã micã din curte. Timpultrecea foarte greu. Singura mea bucurie era seara:venirea pãrinþilor mei. Arestãrile tinerilor în comunãerau în toi. Dupã douã zile au venit pãrinþii mei,comunicându-mi cã veriºoara mea cea mare, care eravãduvã ºi avea ºi doi copii minori, a fost ridicatã în loculmeu, iar în situaþia când mã voi prezenta, ea va fieliberatã. Bineînþeles nu a existat altã soluþie, trebuiasã mã prezint la jandarmerie. A doua zi rudele mele m-au echipat pentru o cãlãtorie lungã ºi fãrã perspectivaunei revederi grabnice. Despãrþirea a fost cumplitã.Durerea pãrinþilor pentru pierderea copilului care tottimpul a fost ocrotit ºi care trebuia lãsat în voia soartei,iar pentru mine, care porneam pe acest drumnecunoscut dezorientatã, era ceva aproape

116655

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 165

insuportabil. Însã zarurile fuseserã aruncate. Au venitdoi soldaþi ruºi ºi unul român, mai brunet puþin, ºi m-audus la sediul Jandarmeriei. În momentul prezentãriimele i s-a dat drumul veriºoarei mele. Cu toatãsupãrarea mea, în momentul acela am avut o licãrirede mulþumire deoarece nepoþilor mei le-a fost redatãmama, iar ei libertatea.

La prânz, dupã ce au mai fost aduºi câþiva ascunºi,au venit ºase soldaþi ruºi, ne-au preluat ºi ne-auescortat cca 12 km, pânã la Fãgãraº. Am ajuns într-ocazarmã mare unde majoritatea celor care trebuiaudeportaþi erau prezenþi deja de câteva zile. Am fostînghesuiþi într-o camerã enormã. Fiecare îºi cãuta unlocºor, aºterneam o pãturicã, cea adusã de acasã, pejos ºi eram în aºteptarea evenimentelor. Au începutnumãrãtorile ºi înregistrãrile. De numãrat am fostnumãraþi de câteva ori, de fiecare datã de alt ofiþer.Greu s-a stabilit numãrul celor prezenþi. Aproape demiezul nopþii s-a terminat. Aveam voie sã ne aºezãm.Eu am nimerit lângã o tânãrã femeie, care însã, sãraca,era însãrcinatã în luna a treia, am încercat sã explicãmofiþerului situaþia tinerei, dar nimeni nu a avut urechi ºiînþelegere pentru acest caz, cu toate cã în asemeneasituaþii, respectiva, dupã dispoziþii, trebuia exceptatã dela deportare. Fusese cuprinsã în listã ºi trimisã lamuncã forþatã.

Dupã douã zile de aºteptare am fost duºi, în convoi,bine pãziþi, la garã unde ne aºtepta un ºir lung devagoane de marfã. De-a lungul traseului pe care-laveam de parcurs, erau înºiruiþi cunoscuþii ºi rudelenoastre, care au venit sã ne mai zãreascã o datã. Amajuns la garã, împovãrate atât cu bagajele noastre, câtºi cu gândurile negre privind nesiguranþa zilelorviitoare.

Vagonul, unde am fost repartizate ºase femei, eradeja ocupat de treizeci de soldaþi, de asemenea deorigine germanã, care au fost aduºi de la unitãþile lor,unde îºi efectuaserã stagiul militar. Vagonul eraprevãzut cu bãnci, fãcute din scânduri, pe acelea neînghesuiam, fiecare cum nimerea. Dupã ce a fost

116666

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 166

completat vagonul, a fost sigilat ºi a început tristanoastrã odisee.

A doua zi de cãlãtorie am constatat cã soldaþilor le-a fost eliberatã raþia de alimente doar pentru douã zile.Nu ºtiam cât va dura cãlãtoria ºi nici când vom primialimente. Aºadar am porþionat cele aduse de femei ºiam împãrþit totul în egalã mãsurã, începând chiar dinprimele zile o viaþã de foarte mari privaþiuni. Foameamai era suportabilã, mai ales în primele zile cândorganismul mai dispunea de rezerve de acasã, însãfoarte, foarte greu era de suportat setea. Din fericireera iarnã ºi ningea, zãpada era salvarea noastrã. Pringratiile ferestrelor vagonului bãrbaþii întindeau mâna ºine dãdeau, pe rând, câte un bulgãraº de zãpadã. Aºane amãgeam. Pentru nevoile fizice tot bãrbaþii fãcuserãîn podeaua vagonului o gaurã, care, neexistând altãsoluþie, a fost folositã de toatã lumea. Cu consternare,am constatat cã eram plini de pãduchi. S-a întins opãturã în colþul vagonului ºi pe rând treceam ladespãduchere. Pentru mine, care pânã atunci nuvãzusem niciodatã nici un pãduche, ºocul a fost mare,am plâns mult.

În timpul cãlãtoriei m-am împrietenit cu o tânãrã dinCincºor. Ea s-a refugiat asemenea mie acolo, fiind dinBucureºti. La Bucureºti era directoarea gimnaziumuluigerman. Precautã, a avut un dicþionar de limba rusã laea. Am început imediat sã învãþãm cuvinte ruseºti,lucru care ne-a prins foarte bine mai târziu.

Dupã aproximativ o sãptãmânã am ajuns peteritoriul Rusiei. Acolo, pentru prima datã, au fostdesigilate uºile vagoanelor. Am avut voie sãcoborâm. De-a lungul drumului era zãpadã ºi am pututsã ne spãlãm superficial. Am ºi mâncat din aceastãzãpadã, cu toate cã era destul de murdarã, setea eraînsã foarte mare ºi toatã lumea ignora pericolulîmbolnãvirii. Unii s-au ºi îmbolnãvit, dar nimeni nu erapreocupat de ce se va întâmpla. Dupã 14 zile am ajunsla Dnepropetrovsk. Acolo, pentru prima datã am primito ciorbã caldã, era un amestec de varzã ºi castraveþimuraþi ºi o zeamã lungã, însã era caldã ºi era ºi puþin

116677

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 167

lichid. A fost savuratã de toþi cu plãcere. Aproape cã numai puteam mânca. Dupã aceastã oprire am maicãlãtorit încã o altã sãptãmânã în vagoane închise ºisigilate. Într-o dupã masã târzie am ajuns la Petrovkaîn cotul Donului, o regiune carboniferã. Aceastãlocalitate a fost destinatã sã fie locul nostru de îndurarea unor mari suferinþe ºi privaþiuni.

Pânã la descãrcarea tuturor vagoanelor se fãcusenoapte. Pe întuneric am fost duºi la baia comunã a uneimine de cãrbuni. Dupã aproape trei sãptãmâni, însfârºit am avut ocazia sã ne spãlãm. Aceastãprocedurã a durat aproape toatã noaptea. Pe întunericam pornit în convoi spre viitoarea noastrã reºedinþã.Drumul a fost extrem de greu, era ger cumplit, zãpadane ajungea pânã la genunchi ºi noi toþi eram foarteobosiþi. Înaintam greu, bagajele erau ºi ele destul degrele ºi drumul ne pãrea nesfârºit, aveam senzaþia cãnu mai ajungem. Majoritatea tinerilor proveneau dincomune ºi sate ºi erau, cât de cât, mai familiarizaþi cugreutãþile ºi vitregiile vieþii, eu mã acomodam însãdestul de greu. În cele din urmã, câteva fete am rãmasîn urma coloanei. Ne strãduiam sã ajungem cât mairepede acolo, dar fãrã succes. Pânã la urmã, unul dinsupraveghetorii noºtri ajuta pe rând fetele la cãratulbagajelor. Eu am fost ultima ajutatã ºi la sosire în lagãri-am oferit, drept mulþumire, ostaºului un pachet deþigãri, care a fost primit cu multã plãcere. Nu micã mi-afost a doua zi mirarea când la apel s-a prezentatbinefãcãtorul nostru, anunþându-ne cã este coman-dantul barãcii noastre. Cunoºtinþele noastre de limbarusã s-au dovedit acum de foarte mare folos. Ne-amînþeles, cât de cât, ºi prietena mea devenise ºefabarãcii noastre, iar eu adjuncta ei. Aveam obligaþia sãîntocmim o listã a celor prezente, trebuia sã asigurãmprimirea mâncãrii, sã încolonãm ºi sã predãmlucrãtoarele santinelelor care le duceau la locurile lorde muncã ºi sã asigurãm ordinea ºi liniºtea în baracã,precum ºi sã supraveghem instalarea tuturor paturilor,a ferestrelor ºi a uºilor la baracã.

Fericirea mea însã nu a durat mult timp deoarece116688

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 168

ruºii aveau nevoie de foarte multã forþã de muncã ºidestul de curând am fost ºi eu repartizatã la muncã înexterior. Noul meu loc de muncã a fost la o brigadã delucru care fasona stâlpi de sprijin pentru subteran.Sarcina noastrã consta în despicarea ºi tãierea unortrunchiuri de copaci enormi la anumite dimensiuni.Brigada noastrã consta din zece fete. Am primit niºtejoagãre mari ºi grele, mânuirea lor trebuia mai întâiînvãþatã, iar la toate acestea se asocia ºi un gercumplit. Vântul nu se oprea niciodatã în acea imensãstepã ruseascã, iar noi nu aveam nici o încãpere undeam fi putut sã ne adãpostim puþin. Din primele zileunora le îngheþau mâinile sau picioarele. Seara nefrecam degerãturile cu zãpadã ºi încercam sã nemenþinem, cât a fost posibil, sãnãtatea. A trecut o bunãbucatã de vreme pânã s-a instalat o primãvarã foartetârzie. Primele raze de soare au fost primite cu multãbucurie, am scãpat de un ger aproape de nesuportat.Acuma vântul era o binecuvântare.

Într-o zi am fost chematã la comandamentullagãrului. Sosise o delegaþie de supraveghere alagãrului. Nu mai era nimeni în apropiere care putea sãtraducã o convorbire, iar ofiþerul nostru, care era defaþã, a trimis dupã mine. Acolo se afla ºi o femeie, cugrad de cãpitan. Dupã convorbirile oficiale am mai statde vorbã. Eu purtam la mânã ceasul meu, adus deacasã, iar femeii îi plãcea acest obiect. Am trecut lanegocieri. Ea îºi dorea ceasul, iar eu o rugam sã-miînlesneascã un loc de muncã mai suportabil. Schimbuls-a fãcut, eu am fost repartizatã la muncile dinbucãtãria lagãrului. Era tot ce putea sã fie mai bun, amscãpat de o muncã extrem de grea, de veºnicã foame,care ne chinuia pe toþi ºi de o eventualã iarnã cumplitã.

La bucãtãrie lucram sub supravegherea unorbucãtãrese ruse. Meniul care se pregãtea erainvariabil: zilnic de trei ori ciorbã de varzã acrã saucastraveþi muraþi, iar seara în plus un polonic dearpacaº. La începutul ºederii noastre acolo nu a fostniciodatã vorbã de o urmã de carne sau cevaasemãnãtor. Bãrbaþii prindeau câte un câine sau o

116699

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 169

pisicã, pe care îi devorau, am auzit, cu multã plãcere.Pânã la urmã aceste animale domestice au dispãrut detot din jurul lagãrului. Foamea trebuia potolitã cu cevaºi instinctul de conservare al omului depãºeºte oriceimaginaþie. A fost rãzboi ºi pe lângã aceasta au fost ºianii 1946-1949 de secetã generalizatã. Noi, femeile,mai fierbeam câte o foaie de dafin sau fãceam ofierturã din frunze de mãturicã ºi mai vindeam dinîmbrãcãminte. Eu am vândut cu mare preþ cãmãºi denoapte de pânzã topitã, iar supraveghetoarele noastrele purtau la mare cinste în zi de sãrbãtoare. Cu acestvenit ne mai procuram un pahar cu zahãr, cu mãlai saualtele. Dar în general foamea îndemna pe mulþi sã maicaute în gunoi coji de cartofi sau rãmãºiþe de varzã saucastraveþi, pe care le mâncau crude ºi nespãlate. Demulte ori se îmbolnãveau, iar ajutorul medical erafoarte precar. Un an ºi câteva luni am lucrat labucãtãrie. Aceastã situaþie putea sã fi durat încã multtimp, eu am fãcut însã o imprudenþã. Fãcând curãþenieîn bucãtãrie ºi ducând cojile de cartofi la gunoi, amlãsat acolo câþiva cartofi întregi. Cu o colegã am duscoºul la gunoi în ideea cã cineva flãmând se va bucura.Ghinionul nostru a fost cã în urma noastrã a trecutofiþerul de serviciu pe acolo. A urmat o anchetã, destulde severã, iar noi douã, care am sãvârºit delictul, amfost mutate la alte munci. Eu am fost mutatã la unºantier de construcþii. Se proiectase construirea uneiclãdiri administrative. Am fost repartizate douãzeci depersoane acolo. Trebuia sã sãpãm fundaþia, care aveao adâncime de 10 m, o lungime de 40 ºi o lãþime de 20m. A început sãpatul. Pe tãrgi era cãrat pãmântul sãpat.Dupã ce se mai adâncise groapa am instalat, din doi îndoi metri, platforme din lemn, evacuând în felul acestapãmântul. Acolo am lucrat o varã întreagã pânã cândtoamna s-a sistat munca. A fost perioada care mi s-apãrut cea mai grea ºi istovitoare. Duminica, cândtrebuia sã ne odihnim, eram duse la muncile agricole,în cele mai dese cazuri trebuia sã curãþim grâul deneghinã. Obosite de muncile de toatã sãptãmâna, aicisoarele de pe câmp ne termina de tot, dar nu aveam

117700

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 170

nici un drept sã ne opunem.La începutul iernii am fost duse la muncã în mina de

cãrbuni. Mina la care am fost repartizatã a fost la cca 2km depãrtare de lagãr. Drumul îl parcurgeam subescortã. Ajunºi la minã eram coborâte cu un liftrudimentar cca 1 000 m, iar de acolo pânã la locul demuncã aveam de parcurs un drum de aproximativ 5km. Gangurile pe care trebuia sã le parcurgem eraufoarte joase ºi numai aplecate puteam înainta, iarpentru a putea vedea pe unde mergem foloseam olãmpiþã de carbid. Ne trebuia o orã ºi jumãtate pentru aajunge la locul nostru de lucru. În minã se lucranonstop ºi tot timpul trebuia aºteptat schimbul.Mergeam în grupuri mici, deoarece de multe ori sestingea o lampã ºi riscai sã rãmâi izolat în întuneric.Ajunºi la locul de muncã fiecare avea o sarcinã precisã.Eu preluam de pe platformã vagoneþii încãrcaþi cucãrbuni, pe care trebuia sã îi cuplez, iar aceºtia erautransportaþi de un maºinist la lift, pentru a fi scoºi lasuprafaþã. Deseori am fost obligate sã ne strecurãm înlocuri foarte înguste ºi joase, târându-ne pe burtã,lângã o bandã transportoare, excavând cãrbunii carefuseserã împuºcaþi de cãtre un artificier. Ieºind deacolo eram ca o stafie neagrã, numai ochii ºi gura semai vedeau. Hainele erau îmbibate de apã, carecurgea în permanenþã din rocile de deasupra noastrã.Cât eram în subteran era bine, era cald, ajunse însãafarã hainele noastre îngheþau imediat pe noi datoritãfrigului. Pentru a le putea dezbrãca, intram într-o etuvãºi pe urmã mergeam la baie. Baia era o încãpere mare,prevãzutã cu cãdiþe mici, din lemn, pe care le clãteamdestul de superficial, pentru a ne crea iluzia cã suntcurate. Dupã baie ne duceam fiecare la baraca ei.

Cu trecerea timpului hainele noastre nu mairezistau. Am fost echipate cu pufoaice ºi galoºi, în carepurtam obiele. Galoºii, de regulã, erau de diferitedimensiuni ºi foarte mari. Îi legam cu sârmã, chiar ºiaºa îi pierdeam de multe ori în noroiul de pe alee. Amhotãrât sã pavãm drumul. Fiecare, la întoarcerea de lalucru, era obligat sã aducã o piatrã mare, iar cei rãmaºi

117711

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 171

liberi în lagãr, efectuau munca de pavare. În felulacesta am scãpat de noroi ºi ne-am uºurat puþinexistenþa.

Dupã un timp se înfiinþase un club. La început neerau prezentate filme, ele trebuiau sã contribuie lareeducarea noastrã. Mai târziu a fost organizat un cor,se jucau piese de teatru ºi câteodatã aveau loc ºi seride petreceri. Trei bãieþi din Fãgãraº îºi aduseserãinstrumente de acasã, acordeon, vioarã ºi ghitarã. Eimai contribuiau la destinderea atmosferei. Zvonurilezilnice cã în curând ne vom duce acasã nu lipseauniciodatã. Cred cã intenþionat au fost lansate pentru ane menþine tonusul, mai cred cã totuºi ne-au fãcut bine,menþinându-ne speranþa cã, totuºi, într-o zi vom ajungeºi acasã.

Timp de patru ani nu a pãtruns nici o veste de acasãpânã la noi. La sfârºitul anului 1948 eu am fost primafericitã când, prin intermediul Crucii Roºii din Elveþia,unde trãia o veriºoarã de a mea, a ajuns la noi primascrisoare. Desigur, m-am bucurat foarte mult, însã afost ºi o ºtire care m-a afectat enorm. Tatãl meu, carefusese suferind de inimã, nu a suportat despãrþirea demine ºi murise, foarte scurt timp dupã deportarea mea.Aºadar nu erau numai victime ce mureau în Rusia,evenimente tragice se petreceau ºi acasã. Legãtura cucei de acasã nu a putut fi întreþinutã cu toate cãtrimestrial primeam cãrþi poºtale ale Crucii Roºii deacolo, pe care, bineînþeles, le scriam, cu multã nãdejdecã vor ajunge ºi la cei dragi nouã; niciodatã n-au ajunsla destinaþie.

În timpul ºederii mele în lagãr, din fericire nu am fostniciodatã afectatã de vreo boalã gravã. Am fãcut, dupãun an de ºedere acolo, o avitaminozã rebelã, care mi-a cuprins tot corpul. Singurul remediu a fost expunereaîndelungatã la soare, atunci când timpul de repaus îmipermitea acest lucru. Am mai fost accidentatã, cândlucram în minã. La cuplarea vagoneþilor, o bucatã marede cãrbune mi-a cãzut pe mânã ºi mi-a strivit un deget.Rana nu ar fi fost prea mare, însã neîngrijitã fiind latimp, s-a infectat ºi am fost scutitã timp de o sãptãmânã

117722

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 172

de a mai merge la lucru.Cel mai greu de suportat era însã altceva. Fiind în

lagãr acolo atât fete, cât ºi bãieþi, se legau uneoriprietenii, care deveniserã destul de serioase. Pentru aevita eventualele sarcini, nouã fetelor ni se administrauinjecþii, foarte dureroase, în piept. Dupã prima injecþieam fãcut o reacþie puternicã, temperaturã mare ºi otumefiere rapidã a sânilor. Imediat dupã aceea am fostscutitã de neplãcerile lunare, dar niciodatã nu am maiputut sã-mi îndeplinesc menirea femeii pe pãmânt, dea perpetua specia. A fost bine, a fost rãu? Nu ºtiu. Demulte ori, când vãd mizeriile de pe aceastã lume, înclinsã cred cã este bine aºa, nemaiexpunând ºi o altã fiinþãla suferinþele vieþii. Am trecut prin multe, luptapermanentã cu foamea, cu frigul, cu lipsa elementarãde curãþenie, cu ploºniþe ºi pãduchi. Cu pãduchii nemai ºi distram câteodatã. Înºiram câþiva ºi fãceam uncros, pariind pe cei ce alergau mai repede. Totuºi, toateaceste mizerii ne-au maturizat prematur, am pierdutîncrederea în oameni ºi în viaþã, peste care ºi la oraactualã se poate trece cu mult greu.

Au existat totuºi ºi momente de liniºte ºi mulþumiresufleteascã. Într-un an, de Paºte, dupã ce am ieºit dinschimbul doi, împreunã cu o prietenã, am mers la obisericuþã micã, improvizatã, din lemn. Trecând mereu,în drum spre lucru pe acolo, l-am cunoscut pe bãtrânulpreot care ne invitase sã asistãm la slujba de Înviere. Afost impresionant câþi bãtrâni veniserã la celebrareaslujbei. La sfârºitul festivitãþii, oamenii, din puþinul ce-laveau, ne oferiserã câte un ou roºu, o chiflã fãcutã dinfãinã, drojdie ºi apã. Ne-au îmbrãþiºat, spunând cã ºi eiaveau copii, duºi pe front, de care nu ºtiau unde seaflã. Oamenii mai în vârstã erau evlavioºi ºi generoºi,generaþia tânãrã, educatã în spirit progresist, secomporta mai deosebit. Noi am fost obligaþi sãsuportãm ce ne oferea viaþa.

Într-o noapte, venind din schimbul doi, am întârziatpuþin, am mers totuºi la baie. Am fost numai douã fete,cea mai bunã prietenã a mea ºi cu mine. La un momentdat s-a deschis zgomotos uºa ºi furios a intrat

117733

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 173

comandantul lagãrului. Ne-am speriat foarte tare ºi ne-am refugiat într-o încãpere nefolositã. Am fost cãutatecu înverºunare, dar nu ne-a gãsit. Trebuie sã spun cãstãpânii noºtri, când erau treji se supuneau directivelorºi nu se comportau incorect, când însã erau puþinameþiþi, greu îi þinea cineva în frâu. Într-un târziu amscãpat de acolo ºi am fugit repede la baraca noastrã.Târziu, în noapte, am fost trezite de o santinelã, careavea ordin sã ne ducã la carcerã. Carcera era oîncãpere micã, întunecoasã, cu ciment pe jos pe careerau aºternute câteva fire de paie. Era iarnã, noapte ºifoarte frig, de îngheþau pietrele. Noi am fost dezbrãcatepânã la piele. Ne-a lãsat numai câte o hainãmilitãreascã ºi ne-a închis. O hainã am aºtemut-o pejos, iar cu cealaltã ne înveleam. De somn nici nu puteafi vorba, miºunau ºi ºobolanii, iar în jurul nostru totulera îngheþat, pânã ºi urina care fãcea parte din dotareacarcerei. Cum a trecut acea noapte, aproape nu ammai ºtiut, totuºi a trecut. Dimineaþa santinela ne-a scosde acolo ºi ne-a dus la baracã sã ne îmbrãcãm, iar peurmã ne-a dus într-o camerã mai mare unde, timp de30 zile, trebuia sã ne ispãºim, în cadrul brigãzii depedeapsã, vina „comisã”. Încãperea adãpostea atâtfemei, cât ºi bãrbaþi. Priciuri nu existau, toatã lumeastãtea pe jos, pe hainele pe care le avea fiecare.Regimul de muncã era opt ore de lucru ºi opt orerepaus. Am fost acolo douã fete ºi ºase bãieþi. Toþi amfost repartizaþi la acelaºi loc de muncã, la o minã încãnerestauratã. Când am fost coborâþi, am constatat cãera un dezastru cumplit. Nu a existat curent conectat lasursa principalã. Apa era înaltã, pânã la genunchi,ºinele pentru transportat vagoneþii erau smulse,singurul mijloc de iluminare era lãmpiþa noastrã, pecare trebuia s-o purtãm la brâu pentru a avea mâinilelibere. Am început cu sãparea unui ºanþ pentruscurgerea apei, iar dupã aceea am fost obligaþi sãîntindem un cablu electric pe o distanþã de cca 500 m.Acest cablu era atât de greu încât ºi bãrbaþilor le creaprobleme. Pentru transportarea lui trebuia ridicat peumeri ºi înaintat la comandã. Mai mergeam, ne mai

117744

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 174

împiedicam ºi cãdeam, eram din cap pânã la picioareplini de noroi. Am rezistat mai mult de o sãptãmânã,umerii mei erau o ranã, curgea sânge ºi forþele eraureduse pânã la epuizare totalã; efectiv nu am mai pututsã pãºesc ºi am refuzat sã mai intru în minã. Tovarãºiimei de muncã se temeau de repercusiuni pentru toatãlumea ºi m-au determinat sã renunþ la hotãrârea mea.Dupã ce am coborât în subteran, scãpând de escortã,unul din bãieþi ne-a propus, nouã fetelor, sã mergem cuel fiindcã el cunoºtea un loc unde putem sã stãmnestingheriþi pânã la terminarea schimbului. Am merscu el. Am ajuns la o ramificaþie care însã era avertizatãcã existã pericol de emanare a gazelor toxice.Epuizarea era atât de mare încât nu mai conta nimic,ne refugiam acolo. La terminarea schimbului bãieþii neînºtiinþau sã mergem acasã. Am fost inconºtiente,fericite însã cã am putut sã ne mai odihnim puþin.

În continuare am fost folosiþi la tot felul de munciistovitoare, la cãrat pietre enorm de grele, la mutatstâlpi de susþinere, la cãrat materiale pentruremedierea instalaþiilor de excavare ºi multe altele. Aºaau trecut ºi cele 30 zile în brigada de pedeapsã. Urmao nouã repartizare, la alt loc de muncã. Eram atât deslãbitã încât acolo unde eram trimisã la muncãbrigadierii refuzau sã mã primeascã, deoarece pestetot norma trebuia îndeplinitã. În cele din urmã am ajunsla dispensarul lagãrului. Acesta fusese instalat într-obaracã, avea ºase camere cu câte opt paturi, care tottimpul erau ocupate, ºi dependinþe. Dacã la muncile dinexterior eram confruntatã cu stihiile vremii, aici era osuprasolicitare psihicã. Bolnavii prezenþi erau aproapetoþi în stadiul terminal. Prima zi, când îmi începeamserviciul, trebuia sã pansez o bolnavã care suferea deascitã ºi care avea ºi o mulþime de plãgi purulente,foarte rãu mirositoare. Am leºinat. Era sã-mi periclitezºi acest loc de muncã. Cu ajutorul unei surori calificate,tot din rândul fetelor noastre, mi-am revenit ºi am pututsã-mi continui activitatea. Sora care m-a iniþiat erasuferindã ºi cu primul transport de inapþi de muncã afost trimisã acasã. Am rãmas în locul ei. Aº putea

117755

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 175

descrie multe, foarte multe situaþii critice, însã cel maigreu a fost când a izbucnit o epidemie de febrã tifoidã.Bolnavii trebuiau izolaþi de restul internaþilor. Medicul adispus sã amenajãm douã camere pentru ceicontaminaþi. Eu am fost desemnatã sã îngrijesc aceºtibolnavi. Mi-am instalat un pat într-una din acesterezerve. În douã zile nu mai aveam nici un pat liber.Medicamente nu aveam. Singurul lucru pe care-lfãceam era sã învelesc bolnavii în cearceafuri ude ºisã le fac comprese. Apa era ºi ea o problemã, trebuiaadusã din altã parte de cãtre altã persoanã, fiindcãstãteam ºi eu în carantinã. Lupta cu boala era denedescris. Febra era mare, mulþi delirau ºi, dacã erauscãpaþi numai o clipã de sub supraveghere, se furiºauafarã pentru a se rãcori în zãpadã. Lucrul acesta mi s-a întâmplat numai de douã ori, dar era inevitabil, eramsingurã, iar bolnavii erau mulþi. Din fericire erau destuirezistenþi ºi au putut fi salvaþi, dar erau ºi destui care,slãbiþi fiind, mureau ºi rãmâneau, departe de casã, înpãmânt foarte îndepãrtat. Atunci a murit acolo ºi o varãde a mea. M-a afectat în mod deosebit moartea ei, darºi neputinþa de a interveni pentru stoparea acesteitragedii.

ªi perioada aceasta neagrã a trecut. Am avut încontinuare mulþi bolnavi, distrofici, accidentaþi,degeraþi, reumatici ºi cu multe alte maladii. Viaþamergea înainte ºi fiecare se strãduia s-o parcurgã câtmai uºor. Într-o zi medicul nostru ne-a trimis, trei fete,sã mergem la soacra lui, sã scoatem cartofii dinpãmânt. Ne-am dus acolo ºi noi am început lucrul.Seara, la plecare, soacra ne-a servit cu arpacaº fiert cudovlecei. Eram bucuroase ºi ne-am aºezat la masã.Porþia servitã era mare, iar noi lacome, am mâncat tot.Am pornit la drum, sã mergem acasã. Drumul eradestul de lung ºi stomacurile noastre neînvãþate deatâta timp cu mâncare mai consistentã, au început sãne doarã. Probabil arpacaºul se mai umfla în stomac,iar eu aveam senzaþia cã plezneºte. Am jurat tot timpuldrumului cã niciodatã nu voi mai mânca pânã lasaturaþie.

117766

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 176

Timpul, cu toate necazurile lui, nu a stat pe loc ºiîntr-o bunã zi s-a adeverit sloganul ruºilor „skorodamoi” (în curând acasã). În decembrie 1949 cu toþiiam fost reþinuþi de la muncã ºi o sãptãmânã întreagãam fost pregãtiþi pentru o cãlãtorie lungã, pentru amerge acasã. Am fost înºiruiþi în curtea lagãrului,perchiziþionaþi, cei care posedau ruble au fost eliberaþide ei ºi în convoi am pornit cãtre garã unde ne aºteptauiarãºi vagoanele de marfã. În fundul sufletului meu ampus încã la îndoialã aceastã cãlãtorie spre „acasã”, amurcat cu sentimente împãrþite în vagon. De dataaceasta vagoanele nu au mai fost închise ºi sigilate.Drumul a fost parcurs în mai multe etape. Mergeamcâteva ore, pe urmã trenul s-a oprit ºi uneori a durat 10-12 ore pânã la o nouã pornire. Aºa am cãlãtorit cca 20de zile. Într-o dimineaþã, în zori am auzit vorbindu-seromâneºte. Am râs ºi am plâns, ne-am îmbrãþiºat, amcântat cântece de slavã, am coborât, am sãrutatpãmântul, am îmbrãþiºat soldaþii care ne preluau. Amfost duºi într-o cazarmã, eram la Sighet. Ne aºteptaufemei de la Crucea Roºie cu lapte ºi pâine.Sentimentele nu pot fi descrise. Aici, la Sighet am fosttriaþi deoarece acolo erau tot felul de neamuri, venitedin URSS. Erau italieni, polonezi, sârbi, þigani, unguri ºinoi. Au trecut câteva zile pânã când ni s-au întocmitactele de repatriere. Am primit foi de drum. Aproape totdrumul de la Sighet pânã acasã, în tren, l-am parcursîn picioare. Nu mai aveam rãbdare sã ajung mairepede acasã. ªtiam, din scrisoarea primitã, cã mamamea s-a stabilit din nou la Buºteni, aºa cã destinaþiamea a fost acea localitate. Am ajuns dis de dimineaþã,lumea încã dormea. Primul om întâlnit era o vechecunoºtinþã, care mã îndruma la locuinþa mamei. Mare afost bucuria de revedere ºi fericirea de a fi din nouîmpreunã. Aºa mi-am petrecut cei mai frumoºi ani dinviaþã, de la 20 la 25 de ani, timp care mi-a influenþatîntreaga existenþã ºi care mi-a croit un alt drum ºi un altdestin decât cel prevãzut iniþial.

Necazurile nu s-au oprit aici. Greu am gãsit un locde muncã. Pânã la urmã, prin intermediul unei

117777

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 177

cunoºtinþe vechi am fost angajatã, ca magaziner, laºantierul Sovromconstruct din Buºteni. Aici superioriimei, vãzând cã lucrez conºtiincios ºi, în baza pregãtiriimele, m-au mutat la sediul regional al întreprinderii, laSinaia, la contabilitate. În acest timp m-am cãsãtorit,dar nu dupã mult timp am divorþat, deoarece în iamaanului 1959 am fost arestatã de Securitatea Statului,fiind acuzatã de activitãþi împotriva statului socialist.Mirarea mea a fost imensã, neºtiindu-mã cu nicio vinã.Pe atunci trebuiau arãtaþi posibili „infractori” ºiadversari ai ordinei socialiste, iar ce era mai uºor decâtsã încarcerezi un personaj care deja avusese„pedeapsa” de a fi fost de origine germanã. Aºa aînceput un nou capitol. Am fost arestatã la data de 18.XII. 1959 ºi dusã la Securitatea din Ploieºti. SubsolurileSecuritãþii erau imense, trebuiau parcurse cu ochelarinegri ºi se auzeau niºte zgomote foarte ciudate. Auînceput anchetele stereotipe, nopþi lungi de discuþiicare nu aveau nici un sens, care nu scoteau la limannicio vinã, care însã trebuiau formulate. Dupã câtevaluni s-a ajuns la încheierea dosarului. Verdictul era:legãturi cu persoane subversive ºi tentativã de trecerefrauduloasã a graniþei. Toate afirmaþiile erau trase depãr, eu nu aveam cunoºtinþe suspecte ºi nici nu mãîndepãrtasem de casã, nu am fost niciodatã înapropierea unei graniþe. A fost un proces politicînscenat cum în acele vremuri se întocmeau multe. Amajuns la proces. ªi acolo învinuirile au fost cele evocatede anchetator pe care le prelua ºi procurorul, iar el maiadãuga cã eu, fiind de origine germanã, nu puteam sãam alte sentimente decât ostile faþã de regim.Condamnarea era: 9 ani temniþã grea ºi 5 ani interdicþiecivicã. Când la închisoare mi s-a citit condamnarea amavut un sentiment foarte ciudat. Nu ºtiu sã explic celesimþite. Se învârtea totul în jurul meu ºi aveam senzaþiacã se deschide pãmântul ºi mã prãbuºesc într-unimens gol. Douã zile m-am plimbat necontenit în celulãºi nu puteam sã mã liniºtesc. În cele din urmã m-auscos de acolo ºi m-au dus la închisoarea de execuþie apedepsei. Am trecut prin Jilava, Mislea, Arad ºi Oradea,

117788

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 178

acolo erau închisori pentru deþinute politic. La Arad erao cazarmã mare, care adãpostea mai multe camere.Eram acolo aproximativ 400 de deþinute. Am primitacolo uniforma de deþinut, niºte fuste ºi bluze vãrgate,zeghe. Cred cã erau reformate de la deþinutele de dreptcomun, ca înfãþiºarea sã ne deprime ºi mai mult. Încelula noastrã eram 100 de femei, paturi suprapuse întrei rânduri ºi nelipsita tinetã la mijlocul camerei. Tinetãînseamnã hârdãul pentru necesitãþi fizice. Ziua eramduse la muncã în ateliere, la început se fãceau acolodamigene, iar pe urmã sticluþe îmbrãcate în fir denylon. Pânã a ajunge la Arad am trecut prin Mislea.Acolo, în cadrul închisorii de femei de drept comun afost amenajatã o celulã pentru deþinutele politic. Nuaveam voie sã ne vedem cu nimeni. Acolo eram ºasefemei de diferite vârste, de la 30 ani pânã la 65.Câteodatã am fost scoase la plimbare, lucru care seîntâmpla numai noaptea. Am stat acolo câteva luni,într-o zi, ofiþerul de serviciu m-a anunþat sã-mi facbagajele, lucru care nu a durat mult timp, nu aveamaproape nimic asupra mea. Am fost dusã la Jilava. Afost un drum greu, în cuºete mici cu gratii la fereastrãºi cu multã, multã supraveghere. Jilava este un locsinistru, cu celule mici, pereþii vopsiþi în negru ºi oînghesuialã de nedescris. Într-o celulã de 4 pe 4 deexemplu eram 30 de persoane. Apa lipsea aproape întotalitate ºi trebuia porþionatã, 1/4 litru pe zi depersoanã. Mâncarea era pe mãsurã, iar hârdãul era deaºa manierã aºezat ca sã fie conºtientizat de fiecaredin locaþie. Am întâlnit aici situaþii foarte interesante, dela deþinute care erau condamnate pe viaþã pentru crimepolitice, pentru înaltã trãdare pânã la altele care auîndrãznit sã spunã cã brânza era prea sãratã sau altelecare au spus cã nu era sãratã. Cert a fost un lucru, eraupersoane care trebuiau eliminate din viaþa publicã, caretrebuiau fãcute sã nu aibã posibilitatea de a influenþaconcetãþenii lor prin gândirea lor mai liberalã.

ªederea mea la Jilava, din fericire, a fost de scurtãduratã. Am fost dusã, cu un tren pentru deþinuþi, încelule foarte mici ºi obscure ºi supravegheatã in

117799

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 179

extremis la Arad. Cu toate cã nu puteam sã ne vedem,prin pereþii celulelor se putea lua legãtura, prin semnalemorse, ºi aºa ºtia toatã lumea cine se aflã în vagon,pentru ce a fost condamnat ºi câþi ani avea deexecutat. Dupã o cãlãtorie, cu multe ocoliºuri, am ajunsla închisoarea din Arad. Dupã o ºedere de cca doi aniºi ceva, am fost duse la Oradea, la o închisoare recentînfiinþatã. ªi acolo erau ateliere de lucru, însã celuleleerau numai de patru persoane ºi puteam fi mai uºor decontrolat. Aici am nimerit în celulã cu CeciliaFocºeneanu ºi Simina Mezincescu. Ne ajutam reciprocla îndeplinirea normei ºi aºa am mai putut, la câtevaluni, sã obþinem un pachet de alimente de acasã. Într-o zi, era 3 martie 1961, a trebuit sã aducem niºte lãzicu sticluþe în atelier, iar eu acolo am fãcut o herniestrangulatã. Durerile au fost mari. O noapte am zãcut înpat fãrã sã fi fost vãzutã de nimeni. A doua zi, fetele auieºit la raport ºi au anunþat îmbolnãvirea mea. Nu a fostnicio reacþie. Marele meu noroc a fost cã în ziua aceeaa venit în inspecþie un procuror. A intrat ºi în celulanoastrã ºi am avut ocazia sã-i raportez cele întâmplate.ªtiind cã nu mai aveam nimic de pierdut, am îndrãznitsã-i spun cã ºtiu cã am de executat o pedeapsã darnicidecum nu am fost condamnatã la moarte. Pe locmi-a promis cã voi fi dusã la spital, în oraº, pentru a fioperatã. Acolo altã situaþie care trebuia rezolvatã.Sergenta care mã însoþea nu a vrut sã consimtã sã nuintre ºi ea în sala de operaþie, iar profesorul nu acceptasã opereze sub escortã. Dupã câteva intervenþii ladirectorul penitenciarului, în sfârºit a consimþit sã mãopereze, santinela pãzind uºa sãlii de operaþie.Personalul sanitar m-a întrebat care este culpa mea,fiind atât de strict supravegheatã. Spunând, în secret,cã sunt deþinutã politic, am beneficiat de toatã atenþia ºide un tratament extraordinar. Pânã ºi directorulspitalului m-a vizitat noaptea ºi m-a asigurat cã vor facetotul pentru o însãnãtoºire grabnicã ºi perfectã. Scurttimp dupã aceea am fost dusã la penitenciarul din oraº.A trebuit sã urc patru etaje pânã la celula care mi-a fostmie repartizatã. Era o închisoare de bãrbaþi. Deþinuþii

118800

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 180

de acolo îmi aduceau zilnic cele trebuincioase, însã nuaveam voie sã ne vedem. Îmi aduc aminte cã era oprimãvarã rãcoroasã ºi ploioasã iar mie îmi era frig, amrãcit ºi nu mi se acorda nici o banalã aspirinã. Mãînveleam în haina soldãþeascã ºi suflam pânã laîncãlzire. Dupã o sãptãmânã, neavând nevoie de niciointervenþie postoperatorie, am fost dusã înapoi laînchisoarea noastrã. Acolo continua activitateaobiºnuitã, zilnicã.

Am ajuns în anul 1962. În octombrie al acelui an amfost chematã de conducerea penitenciarului, iar unmagistrat mi-a citit o nouã hotãrâre în procesul meu.Începuse perioada când relaþiile internaþionale se maiîmbunãtãþiserã, se vorbea de drepturile omului ºi deacel act de clemenþã, care a fost dat de Gheorghiu Dejde a elibera deþinuþii politici, lucru care s-a ºi întâmplatîn anul 1964. Revizuirea procesului meu s-a fãcut cumult înainte, era probabil dosarul care nu prezentanicio vinã efectivã. Aºadar am fost prima cãreia i s-acomunicat cã pedeapsa i s-a redus de la 9 la 3 ani.Bucuria a fost pe mãsurã deoarece pânã la împlinireacelor trei ani am mai avut de executat doar douã luni.Am fost separatã de restul deþinutelor, mi-am petrecutultimul timp într-o celulã separatã, dar am fost vizitatã,aproape zilnic, de ofiþerul însãrcinat cu reeducareadeþinutelor. Timpul ultim a trecut extrem de greu. Amnumãrat sãptãmânile, zilele ºi orele. A venit ziuaeliberãrii. Am primit o foaie de drum, am fost împinsãpe poartã ºi trebuia sã mã descurc pânã la garã. Eraaproape de Crãciun. Lumea forfotea cu treburilepregãtitoare pentru sãrbãtoare. Eu nu ºtiam ce voi gãsiacasã. Am ajuns tot noaptea acasã. Bucuria era mare.Dupã sãrbãtori a început din nou cãutarea unui loc demuncã, greutãþile acum erau ºi mai mari. În cele dinurmã am gãsit un loc de muncã la o cantinã deconstrucþie, iar dupã un timp m-am transferat într-ounitate de sãnãtate ºi încet, încet mi-am recãpãtatstatutul de contabil. Am lucrat mulþi ani într-o casã decopii, ieºind de acolo la pensie. Acuma sunt pensionarãde 20 ani, iar traumele petrecute nu le pot uita

118811

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 181

niciodatã. Pânã la urmã, soarta ºi-a întors ºi faþa cãtremine, mi-am refãcut viaþa ºi acuma încerc sã-micanalizez zilele, cu bunele ºi relele lor, cât se poate maibine, lângã un om care mã înþelege ºi care mã ajutã sãfac uitate zilele petrecute.

Articol publicat în Memoria, nr. 47-48, 2004.

118822

Dumitrescu Alice-Crista, Liceul de arte Baia Mare

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 182

118833

Mihai Doroftei a fãcut armata la DGSM, mai peînþeles, la “muncã forþatã”, acolo, unde soldaþii lucraupe ºantiere, în loc sã se instruiascã, iar instrucþia ofãceau cu uneltele agricole. La “muncã forþatã” erautrimiºi foºtii deþinuþi politic ca ºi el, fii de chiaburi ºi micburghezi, de preoþi sau de deþinuþi, de ofiþeri din armataregalã si alþii care aveau un dosar de cadre pãtat.Atunci el se afla transferat la Gruparea de MuncãPiatra Neamþ ºi îºi aminteºte cã era în anul 1952, cândîntr-o zi de septembrie i-a venit rândul sã facã de pazãîn schimbul de noapte.

Se fãcea de planton în trei schimburi de câte opt orepermanent. Pãrea sã fie o pazã grea, cu mare plic-tisealã ºi un chin de nedescris. ºi, într-adevãr, toatezilele ºi nopþile erau la fel. Ziua de varã i se pãrea insu-portabilã fiind lungã pânã-n searã, cu soare arzãtor ºiarºiþã, cã murea de sete ºi nãduºea ca un cal de curse,de îl treceau ape-ape, în vreme ce iarna, se fãcea unfrig cumplit, cã bãtea din picioare sã se maiîncãlzeascã ºi juca sârba pe loc. Numai cã soldatulDoroftei a avut parte, atunci, de o noapte de toamnãrãcoroasã ºi a trãit o întâmplare ca în filme, o ade-vãratã aventurã ce ar merita sã fie povestitã ºi altora.

Îi era frig ºi, din cauza oboselii, îi trecea os prin os.ºi, când se gândea cã va sta ore în ºir în picioare singurcuc, sã pãzeascã ce nu prea era de pãzit, faþadasediului Grupãrii de Muncã Piatra Neamþ ºi biroulcomandantului, îl apuca disperarea. Cine ar fi îndrãznitsã atace clãdirea? Numai cã socoteala de acasã nu sepotrivea cu cea din târg ºi soarta nu i-a dat prilejul sã

LÃCRÃMIOARA STOENESCU

Un planton la DGSM“muncã forþatã”

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 183

118844

se plictiseascã, ci, sã aibã chiar o searã palpitantã. Eraliniºte ºi pace când, tocmai în schimbul sãu, a fost adusde la miliþie un dezertor. Ostaºul constructor SoroceanuVasile dezertase dintr-un detaºament de construcþiicondus de un comandant ce se afla sub comandacolonelului Bãdulescu,

Soldatul se fãcea vinovat cã evadase într-o noaptede pe ºantierul de construcþii unde executa serviciulmilitar ºi plecase la Piatra Neamþ sã-ºi vadã iubita.Comandantul sãu a anunþat organele de miliþie cã adezertat un soldat din detaºamentul sãu ºi, fiind prins,a fost adus la colonelul Bãdulescu. Acesta era unbucureºtean, înalt, subþirel, care purta cu eleganþãtunica sa strânsã pe trupul zvelt. Brunet ºi cu omustãcioarã tuºinatã, gen Charlie Chaplin, el aveaclasã, nu era un ofiþer de carton ca ceilalþi, ci proveneadin vechea armatã, unde fusese comandant de armatãºi luptase pentru întregirea României.

ªi unde mai pui cã era meloman ºi cântase cu ani înurmã la violoncel în unele formaþii muzicale dinBucureºti. Dar acum, era retrogradat aici, ca pedeapsãcã luptase pe front în Basarabia. În acea searã el l-aprimit pe dezertorul Soroceanu ºi i-a dat ordin luiDoroftei ca împreunã cu miliþianul sã-l conducã la arest,adicã în pivniþã ºi sã-l închidã în subsolul vilei în carese afla comandamentul sãu. Sediul grupãrii era în aceavilã cu câteva etaje ºi o pivniþã folositã, din când încând, ºi ca arest. Doroftei care intrase în schimb, nuavea misiunea sã-l pãzeascã pe el, numai cã s-aîntâmplat ca evadatul sã fie adus în acest timp.

Dupã ce Soroceanu a intrat în beci, Doroftei aîncuiat uºa, sã se asigure cã este bine închis ºi s-areîntors la misiunea sa, pentru a-ºi vedea de treabã,adicã de paza exterioarã. Dar intrarea era mult mai susfaþã de subsol ºi, de acolo nu se vedea gemuleþulbeciului unde era închis Soroceanu Nici prin minte nui-ar fi trecut lui Doroftei sã-i dea prea multã atenþieevadatului, când misiunea lui era sã pãzeascãexteriorul. ªtia cã dezertorul era în imposibilitate de ase elibera, fiind încuiat ºi pe dinafarã. Soldatul de pazã,

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 184

118855

om bun, naiv ºi deloc suspicios, s-a gândit, însã, dupãun timp sã vadã dacã nu cumva arestatul avea nevoiede ceva ºi l-ar fi putut ajuta, nici nu i-ar fi trecut prinminte cã ar fi putut sã evadeze.

Într-un târziu, spre ziuã, ºi-a zis în gând : „Sãracu’ deel, poate i-o fi sete sau cine ºtie de ce mai are nevoie!Sã trag o fugã în arest”. A mai stat puþin ºi s-a gânditiar, dacã sã se ducã sau nu, dar s-a decis în final : „Dece sã nu-l ajut, dacã pot? S-ar putea sã regret apoi, cãn-am fãcut-o... ”. Pe drum, când se apropia de beci,meargea tiptil, sã nu-l trezeascã din somn. Dar, când adeschis uºa, a ºi simþit cã un val de un aer rece l-a izbitîn faþã ºi pe la urechi, ºi atunci a constatat cã plasa desârmã era ruptã, iar geamul fusese deschis. Vãzândtoate astea, un gând prevestitor de rele l-a împins peDoroftei sã-l strige pe evadat: Unde eºti, Sorocene? Înbunãtatea sa, încã se gândea cã i s-a putut întâmplaceva rãu ºi cã arestatul ar avea nevoie de ajutor.

Neauzind niciun rãspuns, iar pe Soroceanu, ia-l deunde nu-i, s-a dumirit ºi Doroftei: „Sã ºtii cã a evadatiar, ticãlosul! ºi eu, fraierul, îl credeam cinstit ºi eramgata sã-i sar în ajutor... Dar de unde avea sã ºtieDoroftei cã, peste noapte, lui Soroceanu îi trecuse prinminte un alt plan de evadare, cã doar avea experienþãºi devenise expert, aºa cã îºi încercase norocul.Doroftei uitase, se vede cã nãravul din fire n-arelecuire, iar arestatul poate evada ºi... chiar a fãcut-o...Dezertorul studiase bine camera ºi observase de laînceput cã gemuleþul, deºi mic, avea o plasã de sârmãºi nu gratii de fier, pe care se pare cã soldatul de pazãn-o vãzuse. Dacã ar fi întrezãrit posibilitatea uneievadãri, poate ar fi fost ºi el mai precaut. Dar nici n-arfi avut cum sã vadã, când în camerã nu era nicioluminã.

Soroceanu a mers, însã, pe pipãite, la sigur ºi,profitând de asta, a rupt plasa de sârmã în liniºte, nu seºtie cum, strecurându-se tiptil prin geam, pe brânci,pânã în curte. S-a târât pe burtã ca un ºarpe, târâº,pânã a ajuns prin spate într-o grãdinã a unui vecin ºi,dus a fost! Mare minune cum ostaºul de pazã nu-l

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 185

118866

observase din locul unde se afla. Dar fie cã, într-adevãr, acestuia nu i-a trecut prin minte cã ar fi fostposibil ca Soroceanu sã evadeze din locul unde se aflaîncuiat ºi-l credea în perfectã siguranþã, fie cã acesta aevadat cum ºi-a închipuit el mai apoi, prin spateleclãdirii. Dar asta nu mai avea importanþã acum,important era cã fusese aºa de dibaci ºi obiºnuit cutreburi din acestea ºi cã întâmplarea avusese loc.

Aºa cã Doroftei a tras ºi el concluzia cã fugarul tre-buie sã se fi târât pe burtã ºarpe-ºerpeºte, cãutândlocuri întunecoase, pe unde sã sarã gardul, ºi apoi s-afãcut nevãzut. ºi iatã cã „paza bunã”, pe care credea cão asigurase Doroftei, n-a trecut primejdia rea. Aceastafusese doar în închipuire, în mintea soldatului de pazã,dar nu ºi a dezertorului, care nu cunoºtea opreliºti ca ºiprima datã, ºi s-a furiºat cu bine, scãpând de el ºievadând din nou. L-a cãutat mult ºi bine pe Soroceanu,dar se vede cã îi venise „sorocul” sã fie liber. Deºi acotrobãit peste tot cu simþ de responsabilitate, mult ºibine, tot nu l-a gãsit ºi pace.

Aºa cã s-a gândit în sinea sa ce sã-i spunãdimineaþa la raport comandantului. ªtia cã Bãdulescun-o sã înghitã orice minciunã, iar el o s-o pãþeascã. Aºacã ºi-a întocmit în minte un scenariu bine pus la cale.S-a gândit sã nu-i zicã de la început ce s-a întâmplat,ci sã-i raporteze din contrã, cã nu s-a întâmplat chiarnimic. Soldatul n-a bãnuit cã efectul ar putea fi ºi el peinvers, cã Bãdulescu, pregãtit cã totul era în regulã, vaavea un ºoc sã afle apoi, dintr-o rãsuflare, surpriza,adicã dezertarea. Când comandantul a sosit, MihaiDoroftei a ieºit în faþã, în poziþie de drepþi cu mânadreaptã la chipiu ºi a raportat cu sufletul la gurã:

– Tovarãºe colonel, în timpul serviciului meu nu s-aîntâmplat nimic deosebit.

Dupã asta a fãcut o pauzã, iar dupã pauza, carepãrea a fi datã de timiditate, a continuat grãbit:

– Dar a evadat ostaºul deþinut, Vasile Soroceanu.Nu se ºtie dacã Bãdulescu a sesizat sau nu regia

soldatului pe care în mod voit o urmãrise, însã a strigatºi s-a rãstit la el:

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 186

118877

– Cum se poate, Doroftei? Tu ce-ai pãzit acolo?Marº la închisoare în locul lui ºi rãmâi, pânã dezertorulva fi prins de organele de miliþie!

Ce sã-i mai spunã Doroftei cã el a pãzit exteriorul,cã doar tot prin exterior a fugit ºi Soroceanu, deºibãnuia cã prin spate, când el se afla în faþa clãdirii, darºi asta se cheama tot exterior... În acest caz,Bãdulescu ar fi explodat ca o bombã ºi nu l-ar mai fiscos nimeni de sub raza lui de acþiune. Aºa cã a tãcutmâlc ºi a rãbdat mustrarea, pe care socotea el cã omerita pe drept cuvânt, deºi poate unii ar zice cã, doarîn parte... Maiorul, s-a adresat între timp unui alt soldat,dându-i comanda:

– Ia-l ºi închide-l pe Doroftei în celula luiSoroceanu!

A stat el toatã ziua acolo, înfrigurat ºi flãmând. Prinmintea sa treceau tot felul de gânduri, croncãnind caniºte corbi hãmesiþi. Capul îi vuia, iar prin faþa ochilor îitreceau scene prevestitoare de rãu : „Dacã Soroceanua fugit departe ºi nu va mai fi prins, ar fi posibil sãrãmân închis pe viaþã...” Dar nu a avut vreme sã-ºi facãprea mult gânduri rele, cã dimineaþa, prin ferãstruica cedãdea spre stradã se vedeau tot felul de trecãtori caretraversau strada. Îi zãrea de departe. Dacã erau înalþi,li se vedeau doar picioarele, iar pe cei scurþi îi zãrea înîntregime.

Dar, ca sã-i treacã vremea, cã tot se plictisea ºi nuavea altã preocupare, îi admira, dar mai ales, le priveacu nesaþ pe fetele de liceu, pe domniºoarele ºidoamnele mai tinere. Era ºi el ca toþi soldaþii caretânjeau dupã ce n-aveau acolo. Din pãcate, din pivniþã,nu le putea vedea faþa decât celor scunzi ºi fetelorbondoace ºi mai puþin dãruite de Dumnezeu. I-ar fiplãcut sã afle ce faþã ascundeau cele cu picioare subþiriºi lungi, “cu coapsa finã de alãutã florentinã”, vorbamaestrului Arghezi, unele mai frumoase decât altele.Dar i se dezvãluiau cele care aveau pulpe maivoluptoase, ce i se arãtau pânã sus, uneori lãsând sã lise vadã chiar desuurile frumoase ºi multicolore, numaicã nu toate purtau.

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 187

118888

Unele doamne târau dupã ele câte un câine decompanie, cã erau ºi pe acele vremuri, iar el se opreaîn stradã, în dreptul gemuleþului ºi lãtra. Se ºtie cãaceºtia au organele de simþ foarte dezvoltate, îl simþeape ostaº dupã miros ºi-l amuºina, în timp ce stãpâna îlcerta cã-l dãdea de gol pe arestat: „Hai, Bimbo, cã mãgrãbesc la serviciu, ce ai?” În acea zi lungã cât una depost, Doroftei a închinat rugi fierbinþi lui Dumnezeu sãfie gãsit evadatul. Soldaþii l-au cãutat mult ºi bine, darlui Soroceanu se vede cã îi venise “sorocul” sã fie liber,dupã cum crezuse ºi soldatul de pazã. L-au gãsit, însã,de-abia a doua zi, cã fusese acasã la mândruþa lui saucel puþin aºa a motivat, dupã ce a fost prins ºi adus lalocul de muncã în detaºament. Gelos din fire, auzise cãiubita sa îl înlocuise cu alt flãcãu ºi atunci a fugit de peºantier, riscându-ºi libertatea de dragul ei. Dorea sã seconvingã dacã îi era credincioasã ori nu.

Nu se ºtie dacã ea a ºtiut sã-l ducã de nas ºi sã-lfacã a-i crede vorbele mieroase, sau aºa era într-ade-vãr, dar soldatul se liniºtise acum ºi nu se mai gândeasã evadeze. Se aflase ºi în detaºament cã a dezertatdar se credea cã va scãpa uºor, cã dezertãrile de doruliubitei sau de casã nu erau aºa aspru pedepsite. Poatede aceea a ºi avut curajul sã o facã, Soroceanu, ºtiindcã unii comandanþi mai sentimentali îi iertau pe dezer-torii, care îi convingeau cu probe plauzibile cã motivulevadãrii a fost unul sentimental ºi romantic. Poate ameritat sã încerce ºi el, dar pentru Doroftei evadarea luia fost o adevãratã aventurã, care i-a creat mari emoþii.

Dupã câte rugãciuni ºi mãtãnii a bãtut, dupã rugileaprinse adresate lui Dumnezeu ºi Maicii Preciste,Maica noastrã a românilor, Ei s-au îndurat de soldat ºiau fãcut ca dezertorul sã fie gãsit de miliþie ºi dus lacomandantul sãu. Spre searã, uºa s-a deschis ºiDoroftei a fost poftit afarã din celulã ºi lãsat liber.Maiorul i-a spus cã evadatul a fost gãsit de miliþie laDulcineea lui ºi, spre norocul sãu, a fost adus subescortã la Detaºamentul sãu de muncã. Mihai Dorofteia mulþumit cerului pentru ajutor, cã s-a vãzut, în sfârºit,liber ºi cã a scãpat de închisoare.

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 188

118899

Pe baza Decretului 319 din 30 iulie 1949 “se aprobãorganizarea de gospodãrii agricole colective”, care sevor înfiinþa la propunerea Ministerului Agriculturii, prinHotãrâri ale Consiliului de Miniºtri (H.C.M.). În“expunerea de motive”, acestea “vor avea rolul uneigospodãrii agricole model, de la care þãranii sãraci ºimijlocaºi neorganizaþi în astfel de gospodãrii, vor învãþace este o gospodãrie agricolã colectivã ºi se vorconvinge de marile avantaje ale acestei formesuperioare de cooperativã de producþie agricolã”1.

Prudenþa de care dã dovadã Ana Pauker în ComisiaAgrarã a C.C. al P.M.R. duce la apariþia a numai 56 deGospodãrii Agricole Colective (G.A.C.) în anul 1949.Dintre acestea, singura care a luat naºtere în fostuljudeþ Vlaºca a fost gospodãria “Viaþã Nouã” dincomuna Frãteºti. A fost inauguratã la 28 august, într-ozi de duminicã, prin “grija pe care Partidul o poartãneîncetat oamenilor muncii de la oraºe ºi sate pentruîmbunãtãþirea posibilitãþilor lor de trai”, urmând sã“constituie un exemplu pentru toatã lumea satelornoastre de ceea ce înseamnã socializarea agriculturii.”.

La eveniment au fost prezenþi mai marii Partiduluidin judeþ. „Pavel ªtefan, membru al CC al PMR, aarãtat importanþa constituirii gospodãriei, pentrusocializarea agriculturii noastre ºi bunãstarea poporuluimuncitor”, iar tovarãºii Dogaru ºi Coscai, „care auvizitat Uniunea Sovieticã, au arãtat superioritateaacestui sistem de lucru a pãmântului faþã de muncaindividualã pe proprietatea individualã”2. Festivitatea a

FLORENTIN BREAZU

Începutul colectivizãrii înjudeþul Vlaºca Studiu de caz, primul preºedinte de GAC

91.qxd 08.07.2004 10:52 Page 189

fost „înfrumuseþatã cu un bogat material artisticprezentat de corala oraºului Giurgiu, fanfara Fabricii dezahãr ºi numeroase echipe de dansuri ale organizaþiilorde masã.”

La data inaugurãrii intraserã 63 de familii cu 222 demembri. Totalul suprafeþelor de pãmânt era de 204 ha,din care 64 ha “înzestrare de la sectorul de stat”. Pelângã cei 36 cai, 10 boi ºi o vacã au mai fost aduse 28de pluguri, opt grape, 22 prãºitori, o semãnãtoare, treisecerãtori, trei rariþe, o tocãtoare ºi o batozã de

porumb, ultimele douã cumpãrate. Au existat ºi donaþiiale delegaþiilor de þãrani muncitori din sateleînvecinate!

În “darea de seamã pe perioada 1 octombrie 1949-25 ianuarie 1950” a Comitetului Judeþean P.M.R.Vlaºca gãsim ceva date ale activitãþii gospodãriei: “... întoamna anului 1949 au fost semãnate cu grâu 65 ha,

119900

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 190

cu orz 5 ha, cu spanac 2 ha (sic!), iar restul a fostogorât”. Se cãutau noi metode: “pe 1,5 ha – terenexperimentat se pregãteºte însãmânþarea de bumbac,pe care s-au luat mãsuri din toamnã”. Grajdul pentruvite cu o suprafaþã de 335 mp. avea o capacitate de 80de vite mari3. Loc era destul, dar numai ºapte vitefuseserã predate. „Furajele au fost aduse decolhoznici, însã în cantitãþi necorespunzãtoare, datfiind cã nu poate sã satisfacã necesitãþile de hranã avitelor, unii având puþine furaje”, transmitecorespondentul C. Stãnescu într-o depeºãpropagandisticã din preajma Crãciunului anului 19494.

La adunãrile generale unde se discutã ºi se iauhotãrâri, “acestea nu sunt aplicate 100%”5. Pe lângãlipsurile obiective, cineva totuºi greºeºte. “Încã de laînceputul organizãrii, greºeala noastrã a fost cã nu amales cel mai bun preºedinte, care a fãcut greutãþigospodãriei, nu a depus muncã ºi ceva mai mult a avutabateri de la statut, lucru ce ne-a determinat sã fieînlocuit cu un þãrãnist, din timp trimis la ºcoalã. Iar dupãdeschidere a fost instalat”5. Interesant este traseulacestui preºedinte „cu ºcoalã ”, din varã panã-n iarnã!

În septembrie 1949, “în mijlocul membrilorgospodãriei agricole se gãsesc oameni de talia luiAlexandru Dogaru ºi tovarãºei Stoica Coscai, care auvizitat U.R.S.S., þara socialismului ºi dupã cele vãzuteîn acea þarã a oamenilor muncii, cautã sã ducã muncãde lãmurire, arãtând metodele sovietice de lucru ºiantrenând masele la lucru cu rost ºi folos”. Aveau dejaun trecut de luptã împotriva exploatãrii ºi burgheziei dela sate. În martie 1949, tovarãºa Stoica Coscai declara:“sunt conducãtoarea femeilor din satul meu, amînfiinþat ºi secþia U.F.D.R. a cãrei secretarã sunt, iarbãrbatul meu conduce comuna ca primar ºi credem cãatât comuna cât ºi conducerea Partidului nostru, suntmulþumiþi de noi. E drept cã suntem cei mai sãraci dincomunã, dar muncim ºi suntem cinstiþi. Zilele astea (2-3 martie 1949 n.n.), am executat cu tovarãºii din Partidexproprierea moºierilor din sat, s-a confiscat ce-au avutºi pe ei i-am dus la Giurgiu”6. Aceste merite au fost119911

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 191

rãsplºtite prin solidaritatea consãtenilor cu cei aleºi,deoarece “încã înainte de a lua fiinþã în mod oficialgospodãria colectivã, tovarãºii Alexandru Dogaru ºiStoica Coscai au avut marea fericire sã facã parte dinlotul de þãrani care au vizitat U.R.S.S.”.

Spre sfârºitul anului, tovarãºul Alexandru Dogaru,“insuficient lãmurit” de ce a vãzut pe alte meleaguri, seva comporta nestatutar, ca duºman al U.R.S.S.-ului,fiind exclus din gospodãrie ca ºi din partid, aceasta nuînainte de a se desolidariza bãrbãteºte de vechiitovarãºi de luptã ºi idei.

În cadru organizat, la 30 ianuarie 1950 cei 36 demembri ai Organizaþiei P.M.R Frãteºti discutã cazul luiAlexandru Dogaru ºi “atitudinea lui faþã de Partid ºi deG.A.C.” ºi voteazã în unanimitate excluderea dinPartid, dupã ce, iniþial, a fost demis din fruntea„colectivului”7. Pesemne cã aceastã întrunire a fosturgentatã de evenimentele petrecute cu ceva zile înurmã, dar mai ales în ziua precedentã, dupã cum

119922

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 192

rezultã din spusele celor care îl vor înfiera partinic petovarãºul Dogaru. Convocarea adunãrii de excluderemai avea un motiv nespecificat în procesul verbal: cupuþinã vreme înainte, G.A.C. Frãteºti primise vizita atrei tovarãºe din conducerea centralã a P.M.R., avândîn frunte pe tovarãºa Rãdãceanu, soþia lui LotharRãdãceanu. Cele trei tovarãºe fuseserã în câmppentru a constata calitatea lucrãrilor agricole prestateîn G.A.C., total necorespunzãtoare, desigur, cãcigospodãria nu poseda niciun tractor arându-se cu câtetrei perechi de cai la un plug, mai ales cã pãmântul erafoarte uscat din cauza secetei prelungite.

Nemulþumite, tovarãºele îl convocaserã pepreºedintele Alexandru Dogaru pentru a-l “prelucra”.Venit direct din câmp, murdar ºi prãfuit din cap pânã înpicioare, fusese interpelat pe un ton drastic devizitatoare care-i reproºau calitatea lucrãrilor, zicându-i, între altele:

“– ªi regele dacã ar fi þinut de coarnele plugului, ar fiarat mai bine!”

Supãrat, Dogaru Alexandru luase un sul de hãrþi decadastru aflat în încãpere ºi lovise puternic biroul,adresându-se tovarãºelor cu replica:

“– Da’ mai lãsaþi-mã dracului în pace!, ºtiþi dv.agriculturã, aþi fost agricultori?”

Speriate cumplit de zgomotul provocat de izbiturahãrþilor în masa biroului ºi temându-se probabil ºi de o“corecþie” fizicã, tovarãºele se ascunseserã sub masã.Nu i-au putut ierta afrontul ºi dãduserã, mai mult casigur, sarcinã secretarului organizaþiei de bazãexcluderea cu orice preþ a “duºmanului” partidului ºiG.A.C.-ului.

Luãrile de cuvânta le ºedinþei au fost fãcute ierarhicºi dupã cum urmeazã:

Primul tovarãº, secretarul organizaþiei, înscris lacuvânt: tovarãºul Dogaru l-a bãtut „asearã”, scopul fiindacela de-a „compromite Partidul”, dupã ce a venit dinURSS „ºi-a vândut calu’”8!

Al doilea tovarãº: „cunoaºtem cu toþii pe acestelement, adicã Alexandru Dogaru; e hoþ, bãtãuº,

119933

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 193

bandit, beþiv, toate avându-le din copilãrie. ... Laînceputul înfiinþãrii G.A.C. a pus piedici ºi nu a ajutat cunimic la înfiinþarea G.A.C.; a fost trimis de Partid,tovarãºul Dogaru Alexandru, în U.R.S.S., dar la sosireîn loc sã ducã muncã de lãmurire a cãutat sã-ºi vândãcalul. Altãdatã a spus cã el este mai lãmurit decâttovarãºii de la C.C. ºi P.M.R., care veneau pe aici. Cuocazia cât a fost Preºedinte la G.A.C. nu a depusmuncã nici un pic, nici la însãmânþãri, nici la facereagrajdurilor, din contrã exploata cariera de piatrã,încasând 17.000 lei. Dupã înlocuirea lui ca Preºedintes-a apucat din nou la beþie ºi bãtãi, bãtându-l pe FloreaCazacu; cu tovarãºul Dogaru Alexandru s-a fãcutlegãturi ºi alte elemente fãcând o clicã de-ai sãi. Spune

cã a fost cu tovarãºul Bara Bucur la el acasã sã-lcheme la ºedinþã ºi a spus cã nu vrea sã vinã. ConformStatutului, art. 6, tovarãºul Dumitru Ghimpeþeanu ceresã fie exclus din Partid”9.

119944

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 194

Al treilea tovarãº „aratã cã tot ieri a fost bãtut ºi elºi fiul lui de tovarãºul Dogaru Alexandru, dupã ce l-abãtut pe Tovarãºul Ilie Simion”, e de pãrere sã fieexclus!

Al patrulea tovarãº „aratã cã asearã fiind lacârciumã a auzit ºi a vãzut cum tovarãºul Pavel Niþu abãtut pe un alt tovarãº ºi apoi pe el. Am vãzut cum s-aluat tovarãºul Dogaru Alexandru dupã tovarãºul IlieSimion înjurându-l. Odatã cu Alexandru Dogaru au fugitºi alþii dupã Ilie Simion cu organizaþia lui. Mai târziuFlorea ºi Petre Stãnicã au cãutat pe Tovarãºul IlieSimion sã-l taie. Tovarãºul Ion Preda aratã cã nu maiare curajul sã mai vinã la ºedinþã din cauza luiAlexandru Dogaru, pãrerea este de a fi dat afarã dinPartid”10.

Al cincilea tovarãº „aratã cã din cauza unei clicede derbedei situaþia merge greu în comunã. La tovarãºile era fricã sã mai vinã la ºedinþã ºi nu se ºtie de cine.Acum s-a dovedit cã unul din aceste elemente esteAlexandru Dogaru, care nu a muncit nimic la bunulmers al G.A.C. din contrã pune piedici aºa cum a fostla construirea grajdului G.A.C. De la înlocuirea dePreºedinte al G.A.C. tovarãºul Dogaru Alexandru atrecut la beþie, la bãtãi cum e cazul cu Florea Cazacu11.Ieri l-a bãtut pe tovarãºul Secretar al Organizaþiei deBazã ºi pe alþi tovarãºi cã este duºmanul claseimuncitoare, e duºmanul G.A.C. Faptul cã este beþiv ºibãtãuº, sunt de pãrere a fi exclus din Partid”.

Al ºaselea tovarãº cere „ca toþi tovarãºii sã aratefaptele tovarãºului Dogaru Alexandru ºi sã nu le mai fiefricã. Aratã cã are toate viciile: e beþiv, scandalagiu, eduºmanul G.A.C., afemeiat ºi altele, aratã cu reformaagrarã, înºelãtoriile ce le-a fãcut. Pãrerea tovarãºuluiGheorghe Sima este cã Alexandru Dogaru sã fie exclusdin Partid”.

Al ºaptelea tovarãº aratã cum ieri a plecattovarãºul Ilie Simion la cârciumã sã strângã oameniipentru serbare, am auzit apoi cã a fost bãtut detovarãºul Dogaru Alexandru”.

Al optulea tovarãº, de la centru, „ aratã cã în cele119955

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 195

119966

trei sãptãmâni cât are de când a venit aici a constatatcã toate piedicile ce existau aici în bunul mers al G.A.C.ºi al Organizaþiei de Bazã sunt puse de tovarãºulDogaru Alexandru. În acest timp scurt tovarãºul DogaruAlexandru s-a bãtut de trei-patru ori, deci este unbãtãuº. Apoi e beþiv, fiind departe de învãþãturilePartidului. A fost la un croitor spunând cã el a înfiinþatcolectivul ºi tot el îl desfiinþeazã ºi faptul cã tovarãºulDogaru Alexandru nu a venit la ºedinþã, deºi chemat,dovedeºte cã este strãin de Partid. Ieri a spus cã îl taiepe tovarãºul Gheorghe Sima cu cuþitul pentru cã l-aschimbat de la preºedinþia colectivului, deci un criminal.A dus în eroare pe fraþii Stãnicã ºi i-a atras de partealui. A luat o parte din banii luaþi în urma vânzãriipietriºului din carierã fãrã sã fi muncit. Nu a muncit lagrajduri, nici la colectiv. Partidul nu primeºte astfel deoameni, deci pãrerea tovarãºului Constantin Androneeste cã Alexandru Dogaru sã fie exclus din Partid.

Al nouãlea tovarãº sintetizeazã cele spuse deceilalþi tovarãºi, care „au dovedit cum DogaruAlexandru a fost ºi este duºmanul clasei muncitoare ºiþãrãnimii muncitoare prin felul cum s-a comportat întimpul construirii grajdului, apoi ca membru de Partid.Mai departe tovarãºul Bãnicã aratã cum membrii dePartid i-au luat frica lui Dogaru Alexandru. Îndeamnãînsã pe tovarãºi sã nu le fie fricã, ci trebuie dimpotrivãsã lupte cu curaj, sã îndepãrteze din mijlocul Partiduluiastfel de elemente. Cere tovarãºilor sã ducã muncã delãmurire, ca sã nu mai cadã în greºealã alþi membri.Tovarãºul Bãnicã este de pãrerea tovarãºilor, adicã sãfie exclus din Partid”.

Al zecelea tovarãº declarã cã „a muncit cutovarãºul Dogaru Alexandru mai mult ºi a constatatcele arãtate de tovarãºi, adicã duºman al U.R.S.S., îºivinde calul ºi face pe socrul sãu sã se retragã dinG.A.C. Odatã schimbat de la preºedinþia G.A.C.-ului,începe mai rãu beþia ºi odatã cu ea ºi bãtaia pentru asperia satul. Deºi chemat în seara aceasta la ºedinþã,el spune cã nu mai vrea sã vinã deºi i s-a spus cã seva discuta situaþia lui. Din toate acestea tovarãºul Bara

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 196

se asociazã cu tovarãºii care i-au cerut excluderea ºipropun alãturi de ceilalþi tovarãºi sã fie exclus dinPartid”.

Al unsprezecelea tovarãº nu declarã nimic, ci„propune în faþa tovarãºilor ca tovarãºul DogaruAlexandru sã fie exclus din Organizaþia de Bazã. Înunanimitate, tovarãºii din ºedinþã au votat pentruexcluderea lui din Organizaþia de Bazã”.

În concluzie, Partidul a avut dreptate, nu-l alesesepe cel potrivit! Dar cu calu’ ce-a(u) avut!?

N. aut. : Multumesc dlui prof. Dumitru Burlacu dincomuna Frãteºti pentru informaþiile puse la dispoziþie.

Note: 1 Biroul judeþean al Arhivelor Naþionale Giurgiu (se va cita

BJANG), Comitetul Regional de Partid Bucureºti, ds.1095/1949, f. 61-71 (se va cita PCR-RB).

2 Ibidem, Prefectura judeþului Vlaºca, ds. 24/1949, f.50(se va cita PJV).

3 Ibidem, PCR-RB, ds. 8608, f. 39.4 Ibidem, PJV, ds, 24/1949, f. 10-13.5 Ibidem, PCR-RB, ds. 8609, f. 23.6 Ibidem, Prefectura judeþului Vlaºca, ds. 17/1949, vol. I,

f. 19 (se va cita PJV).7 Ibidem, Comitetul judeþean P.C.R. Vlaºca, ds.

8629/1950, f. 6-7.8 Secretar al organizaþiei de bazã a P. M. R. din comuna

Frãteºti era Vochin Ion, de etnie rrom, aflat în conflict cuDogaru Alexandru ºi cu prietenii acestuia, fraþii Stãnicã A.Ion, Stãnicã A. Petre ºi Stãnicã A. Florea. Înainte deînfiinþarea G.A.C., scandalurile ºi bãtãile dintre clanul Vochin(Ion, fratele sãu Dumitru ºi alte rude apropiate) ºi clanulStãnicã (cinci fraþi bãrbaþi: Florea, Petre, Ion, Iordan, Miºu)erau foarte dese, mai ales cã familiile erau vecine.

9„Ghimpeþeanu Dumitru era în relaþie de duºmãnie cuDogaru Alexandru pentru cã acesta îi divulga trecutul politic– Ghimpeþeanu fusese legionar; Iuga era finul luiGhimpeþeanu, deci, asociat în critica duºmanului naºului”(Dumitru Burlacu)119977

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 197

10 Dogaru Alexandru era între-adevãr un om cu uncomportament dur faþã de unii dintre consãteni, mai cuseamã când se afla în stare de ebrietate, lucru care seîntâmpla foarte des, fiind un client frecvent al localurilor cevindeau bãuturi; avea un comportament coleric ºi de multeori brava prin comportamentul sãu ieºit din comun. Într-o zi,în stare avansatã de ebrietate, intrase cãlare pe cal în localulºcolii!

11 Afirmaþia cã Dogaru Alexandru îl bãtuse pe CazacuFlorea în ziua de 29 ianuarie 1950 era falsã – cei doi erauprieteni de pahar ºi în ziua amintitã avuseserã loc niºtediscuþii dar nu bãtaie.

119988

Greaca Laura, Liceul de arte “Victor Giuleanu”, Râmnicu Vâlcea

91.qxd 08.07.2004 10:53 Page 198

119999

Mihail Mãgureanu s-a nãscut la 20 februarie 1886la Bucureºti. În 1908 ºi-a luat licenþa la Facultatea deDrept a Universitãþii din Bucureºti, iar doctoratul l-asusþinut la Facultatea de Drept a Universitãþii din Paris.Dupã terminarea studiilor juridice a fost, pe rând,magistrat stagiar, ajutor de judecãtor, judecãtor-preºedinte de tribunal, prim-preºedinte de tribunal,consilier de Curte de Apel, referent titular ºi apoiconsilier permanent la Consiliul Legislativ. Înmagistraturã a funcþionat din 1911 în Vechiul Regat.Dupã Primul Rãzboi Mondial, Mihail Mãgureanu adevenit, în perioada 1918-1924, preºedinte de tribunalîn Basarabia ºi, în perioada 1924-1926, prim-

preºedinte de tribunal în Transilvania. Mihail Mãgureanu a fãcut parte din Consiliul

Legislativ încã din momentul în care aceastãimportantã instituþie a început sã funcþioneze. Astfel, în1926 era referent titular în Secþiunea a doua de dreptprivat a Consiliului Legislativ interbelic, iar în 1936 semenþiona cã ocupa înalta funcþie de consilierpermanent în aceeaºi Secþiune a doua1.

Dupã cum preciza Alexandru N. Gane, cel dintâiprim-preºedinte al Consiliului Legislativ, în discursulrostit cu prilejul împlinirii unui an de la creareaConsiliului Legislativ interbelic, Mihail Mãgureanufãcea parte din comisia care se ocupa de elaborareaproiectului noului Cod Civil, cod ce era prevãzut sãconstituie un element deosebit de important în procesulde unificare legislativã a þãrii. Mihail Mãgureanu,împreunã cu reputatul jurist, specialist în drept privat,

SORIN POPESCUTUDOR PRELIPCEANU

Mihail Mãgureanu – victimã a represiuniicomuniste

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 199

220000

Mihail Eliescu, precum ºi cu Petre Paul Anca ºi-au luatca sarcinã suplimentarã tratarea anumitor pãrþi dinmateria obligaþiunilor2.

În discursul rostit la deschiderea celui de al 4-lea ande activitate a Consiliului Legislativ, Alexandru N. Ganearãta, referindu-se la pregãtirea noului Cod Civil, cãîntreaga Carte I-a despre persoane va fi în curândterminatã, cu ajutorul eminenþilor referenþi MihailMãgureanu, Mihail Eliescu, Petre Paul Anca ºi datoritãconcursului consilierilor temporari Grigore ªtefãnescu,A. Alexiu, A. Cerban ºi G. Plastara3. În discursul rostitla deschiderea celui de al 5-lea an de activitate aConsiliului Legislativ, Alexandru N. Gane anunþaprezenþa lui Mihail Mãgureanu în comisia care, cu oasiduitate vrednicã de toatã lauda, a fãcut în cea maimare parte ºi coordonarea textelor pentru alcãtuireaproiectului noului Cod Civil, din care mai fãceau parte:referenþii titulari Mihail Eliescu ºi Petre Paul Anca,precum ºi referenþii stagiari Raul Teodorescu ºi VirgilEconomu4.

Preocupat de necesitatea unificãrii legislaþiei þãrii,Mihail Mãgureanu a scris prefaþa la cartea Codulcomercial Carol al II-lea, publicatã la Editura CarteaRomâneascã, care i-a avut drept autori pe Paul I.Demetrescu ºi I.L. Georgescu, membri ai ConsiliuluiLegislativ interbelic. În aceastã prefaþã, MihailMãgureanu arãta: „Tribunul Sédillez5, în cartea sa „Del’unité en politique et en législation” (Unitatea în politicãºi în legislaþie)6, scria: Un code ne se fait ni avec desidées neuves, ni avec des idées usées, mais avec desidées saines, applicables aux besoins présents7.

Înfãptuirea unui atare cod a fost urmãritã de cei careîn decurs de 15 ani s-au strãduit sã dea þãrii CodulComercial unificat. Comentatorul unui text de lege segãseºte în faþa unei reguli scurte, destinatã sãrãspundã la tot, iar el urmãreºte sã o aprofundeze,completeze ºi dezvolte. Din acest punct de vedere,comentatorii Codului Civil napoleonean pot fi împãrþiþiîn trei cicluri corespunzând unor perioade de timpdistincte.

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 200

220011

În perioada imediat urmãtoare codificãrii,comentatorul a urmãrit sã înþeleagã ºi sã aplice legea,sã precizeze sensul exact al dispoziþiunilor ei,întinderea lor, sã claseze ipotezele pe care legiuitorulle-a îmbrãþiºat. De îndatã ce aceastã operã a fostsfârºitã, comentatorii au început opera desistematizare: gãsirea principiilor a cãror aplicaþiune ofac textele, degajarea regulilor generale, stabilirealegãturii între ele.

În sfârºit, pe nesimþite, ideile s-au modificat,interpretarea a devenit comparativã ºi criticã: se scot laivealã lipsurile ºi nedreptãþile legii, se urmãreºtemodificarea ei.

Ne gãsim, în ce priveºte noul Cod Comercial, înprima perioadã arãtatã.

La alcãtuirea acestui cod, ce intrã în vigoare la 1 mai1939, reclamat în primul rând de necesitãþi de ordinpolitic, s-a þinut seamã de dezideratele doctrinei, delegiuirile altor þãri ºi s-au avut în vedere proiecteleîntocmite în þãri strãine.

Nimeni mai mult decât domnii Paul I. Demetrescu ºiI. L. Georgescu, referenþi titulari la Consiliul Legislativ,care au luat parte la toate lucrãrile de elaborare aCodului Comercial, nu ar fi mai îndrituiþi sã dea un primcomentar al Codului unificat, instrument deinterpretare, destinat sã precizeze sensul exact aldispoziþiunilor legii, care, astfel cum este conceput, vafi de un real folos celor cãrora lucrarea se adreseazã”.

În urma înaintãrii lui Ioan Ionescu-Dolj, la 17 mai1938, în funcþia de prim-preºedinte al ConsiliuluiLegislativ, a rãmas vacantã funcþia de preºedinte alSecþiunii I de drept public, în care a fost promovatMihail Mãgureanu, pentru meritele sale profesionaledeosebite. În felul acesta, Mihail Mãgureanu, deformaþie distins ºi scrupulos fost magistrat, a trecut dela Secþiunea II la Secþiunea I.

În 1943, Mihail Mãgureanu continua sã fiepreºedinte al Secþiunii I, dar, totodatã, a condus adinterim Consiliul Legislativ, ca locþiitor de prim-preºedinte. A îndeplinit aceastã sarcinã o scurtã

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 201

220022

perioadã de timp, ºi anume de la pensionarea, în 1943,a lui Ioan Ionescu-Dolj ºi pânã la numirea, în acelaºian, a lui Ion Setlacec în funcþia de prim-preºedinte alConsiliului Legislativ.

Mihail Mãgureanu a fost preºedinte al Secþiunii I aConsiliului Legislativ pânã la desfiinþarea abuzivã, în1948, a acestei instituþii ce ºi-a creat o deosebitãreputaþie în þarã prin probitatea ei profesionalã.

Mihail Mãgureanu a mai îndeplinit în cursul cariereisale ºi funcþia de subsecretar de stat la PreºedinþiaConsiliului de Miniºtri în guvernul prezidat de PatriarhulMiron Cristea, în perioada 30 martie 1938-31 ianuarie1939.

Cu ocazia numirii sale în aceastã funcþie, în revista„Parlamentul românesc” nr. 264-267, din 31 martie1938, se arãta: „Jurist eminent, erudit cunoscãtor allegilor ºi excelent tehnician al confecþionãrii lor, noulsubsecretar al Preºedinþiei Consiliului de Miniºtri va ºtisã binemerite cu prisosinþã încrederea ce i s-a acordat,punând în slujba þãrii toatã puterea sa de muncã ºivasta experienþã culeasã în magistraturã ºi la ConsiliulLegislativ”.

A deþinut funcþia de subsecretar de stat laPreºedinþia Consiliului de Miniºtri ºi în guvernul condusde Armand Cãlinescu, în perioada 7 martie 1939-21septembrie 1939. În perioada 21 septembrie 1939-27septembrie 1939, Mihail Mãgureanu a fost subsecretarde stat pentru presã ºi informaþii în guvernul în frunteacãruia se afla generalul Gheorghe Argeºanu, pentru aredeveni apoi subsecretar de stat la PreºedinþiaConsiliului de Miniºtri în guvernul de sub conducerealui Constantin Argetoianu, în perioada 28 septembrie1939-24 noiembrie 1939.

Dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, în urmainstaurãrii în þarã a terorii comuniste, Mihail Mãgureanua fost arestat la 6 august 1949, în aºa-zisul „lot aldemnitarilor”, ºi condamnat la închisoare, pentruomisiune de denunþ. A fost întemniþat la oribilulpenitenciar din Sighetu Marmaþiei alãturi de majoritateapersonalitãþilor politice ºi culturale româneºti, care au

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 202

220033

activat în anii interbelici ºi care s-au opuscomunismului. În închisoarea de la Sighetu Marmaþieiau suferit un regim de exterminare preºedinþi aiConsiliului de Miniºtri, peste 70 de miniºtri, 23 degenerali, savanþi, episcopi, profesori universitari, lideriai partidelor istorice. Mulþi dintre aceºtia au murit înaceastã temniþã ºi au fost înhumaþi în gropi comune, încimitirul sãracilor de la Cearda.

Între personalitãþile care au decedat în aceastãînchisoare de tristã amintire se numãrã: ConstantinArgetoianu, Constantin Dinu Brãtianu, GheorgheBrãtianu, generalul Henry Cihoski, Ion V. Gruia,Alexandru Lapedatu, Iuliu Maniu, Mihail Manoilescu,Radu Portocalã, Virgil Potârcã, generalul IoanRãºcanu, generalul Nicolae Samsonovici, episcopulIoan Suciu, Gheorghe Taºcã, Aurel Vlad, generalulAlexandru Tãtãrescu, al doilea frate al reputatuluipolitician Gheorghe Tãtãrescu.

Alexandru Tãtãrescu, general de brigadã în rezervã,cu studii în Germania, fost preºedinte al organizaþieiPNL-Tãtãrescu din judeþul Gorj, avea sã fie arestat înnoaptea 5/6 mai 1950, depus în celula nr. 57 dinsubsolul M.A.I., apoi internat la Sighet, unde ºi moareîn 1951. A fost cãsãtorit, mai întâi, cu o doamnãMongescu ºi apoi cu Cireºica (n. 1902), vãduvadeputatului ºi avocatului Vasile Arjoceanu, politicianfoarte cunoscut în Gorj, rudã cu familia mea (o sorã amamei, Florica, fusese cãsãtoritã cu fratele lui VasileArjoceanu, avocatul ªtefan Arjoceanu, având împreunão fatã, vara mea primarã Florela, cãsãtoritãCosmulescu, profesoarã, care trãieºte la Târgu Jiu).Cireºica a stat ºi ea în puºcãrie în perioada aprilie 1952– aprilie 1954, ca „element dubios”8.

Mihail Mãgureanu a încetat din viaþã, înpenitenciarul Sighet, în seara zilei de 14 februarie1951, dupã 274 de zile de detenþie, fiind aruncat îngroapa comunã. În momentul decesului, lângã el segãsea Mihail (Miluþã) Romaºcanu (originar din satulPlugari, judeþul Iaºi; proprietar de pãmânt; fostsubsecretar de stat la Ministerul Economiei Naþionale

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 203

220044

în timpul ministeriatului fostului decan al Facultãþii deDrept din Bucureºti Ion N. Finþescu; numit comisar alpreþurilor, pe data de 29 august 1942; arestat pe 5/6mai 1950 ºi întemniþat în penitenciarul din Sighet; fiindcondamnat la 24 luni de muncã silnicã în lagãr; deºiprin decretul nr.334/august 1951 este graþiat, a fosteliberat abia în vara anului 1955, dupã ce s-a desfiinþataceastã închisoare a demnitarilor de la SighetuMarmaþiei).

Mihail Mãgureanu i-a comunicat lui MihailRomaºcanu ultimele sale dorinþe, dar conþinutul acestuiveritabil testament a rãmas, din pãcate, necunoscut.Mihail Mãgureanu, membru de seamã al ConsiliuluiLegislativ interbelic, a devenit, astfel, unul dintreeminenþii juriºti români, martirizaþi de regimul comunist.

Note:

1 Consiliul Legislativ. Zece ani de activitate 1926-1936,Bucureºti, Institutul de Arte Grafice „Luceafãrul”, 1936, p.463.

2 Discursul þinut de d-l Prim-preºedinte Alexandru N.Gane, cu ocazia împlinirii primului an de la creareaConsiliului Legislativ, în „Curierul Judiciar”. nr.7, 1927, p.3.

3 Alexandru N. Gane, Din activitatea Consiliului Legislativ.Discurs rostit la deschiderea celui de al 4-lea an de activitatea Consiliului Legislativ, Bucureºti, 1929, p.13.

4 Alexandru N. Gane, Din activitatea Consiliului Legislativ.Discurs rostit la deschiderea celui de al 5-lea an de activitatea Consiliului Legislativ, Bucureºti, 1930, p.8.

5 Mathurin Louis Étienne Sédillez, 1745-1820,personalitate a Revoluþiei franceze din 1789.

6 Lucrarea a apãrut la Paris, la Editura Pougens, în 1802.7 „Un cod nu se face nici cu idei noi, nici cu idei învechite,

ci cu idei sãnãtoase, aplicabile necesitãþilor actuale”.8 Sorin Popescu, Tempi passati, Bucureºti, Editura

Continent XXI, 2012, p. 249.

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 204

220055

Trãind de peste o jumãtate de secol în Germania,împrejurãri fericite au fãcut ca, între oamenii deexcepþie pe care i-am întâlnit ºi preþuit în anii exilului ºimai apoi, sã am bucuria ºi onoarea de a-l cunoaºte laMünchen – în mãsura circumstanþelor – pe HansBergel, omul vertical ºi de pilduitor caracter, scriitor ger-man de talent ºi prestigiu, originar din România!

Nãscut la 26 iulie 1925, la Râºnov (Rosenau), esteprimul dintre cei patru copii ai cuplului KatharinaBergel, nãscutã Treutsch (1904-2002) ºi Erich BergelSr. (1899-1971), cãsãtoriþi din 1924. A avut ca sorã peHildegard (1927-2007) ºi ca fraþi pe Erich Bergel Jr.,viitor dirijor (1 iunie 1930, în Râºnov (Rosenau) - 3 mai1998 în Ruhpolding, Germania), ºi de Ortwin Bergel(1937-1952).

Tatãl, învãþãtor, profesor de muzicã ºi revizor înºcolile comunitãþii germane din România, fiind – dupãnecesitãþi – transferat cu serviciul din loc în loc, pleacãîn 1936 din Rosenau (Râºnov) la Reghin, apoi în 1939din Reghin la Kronstadt (Braºov) iar în 1944 laHermannstadt (Sibiu) împreunã cu familia.

Conform propriilor mãrturii, Hans Bergel, sora ºifraþii sãi ºi-au trãit în Transivania o copilãrie fãrãprobleme, pânã în momentul ocupãrii acesteia de cãtreArmata Roºie „eliberatoare“ (august 1944) ºi preluareasuccesivã a puterii, mai întâi de cãtre forþe politicevremelnic tolerate/infiltrate de criptocomuniºti, ºi apoi,dupã uzurparea totalã a conducerii de cãtre regimulstalinist, sub masca zisului „Partid Comunist Român“care, în „România Mare“ nu numãra nici o mie de mem-

ION DUMITRU

Omagiu lui Hans Bergella 90 de ani

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 205

bri, dintre care numai o treime erau de origine românã!În 1944, tatãl sãu, în vârstã de 45 de ani, este arestat ºi, îngrijirea familiei

(Hans – 19 ani; Hildegard – 17 ani; Erich – 14 ani ; Ortwin – 7 ani) rãmân îngrija mamei, Katharina Bergel, în vârstã de 40 de ani.

Un an mai târziu, în 1945, autoritãþile, subordonate ocupanþilor sovietici,decid, la cererea lui Stalin, deportarea în lagãrele din U.R.S.S. a majoritãþiicetãþenilor români de origine germanã, apþi de muncã. În acest sens, înenclavele locuite de germani se alcãtuiesc liste ºi se improvizeazã lagãre „decolectare“ în baza cãrora sunt strânºi ºi apoi transportaþi în U.R.S.S. HansBergel, în vârstã de 20 de ani, este ºi el „rechiziþionat“ într-un astfel de lagãr,în vederea deportãrii. Reuºeºte însã sã fugã înainte de transport ºi trãieºtepentru multã vreme ascuns.

Între 1946-1947 împrejurãrile îi permit sã activeaze o scurtã perioadã înînvãþãmânt. În 1947 fuge din România, via Ungaria. Este prins la Budapesta,predat autoritãþilor române ºi condamnat. În 1948 evadeazã din închisoare ºieste din nou prins. Mai târziu este recrutat în armatã (1949-1956), unde devinesportiv de performanþã ºi membru în Echipa Naþionalã de Ski a României. Cumaccesul la cursurile de zi, în învãþãmântul superior, îi era interzis, studiazã lafãrã frecvenþã Istoria Artelor ºi Filosofia, la Universitatea din Bucureºti (1951-1954). Trei ani mai târziu (1957/1958), graþie cunoºtinþelor ºi talentului, ajungeredactor de culturã al ziarului de limbã germanã Volkszeitung – organ alComitetului Regional al Partidului Comunist ºi al Sfatului Popular din regiuneaStalin (Braºov/Kronstadt).

În 1959 este arestat din nou, în aºa zisul „Proces al scriitorilor din Braºov“,înscenat de autoritãþile comuniste împotriva unui grup de scriitori de limbãgermanã din Braºov (pe atunci Oraºul Stalin), ºi condamnat la 15 ani deînchisoare muncã silnicã.

În 1964 este eliberat, în cadrul amnistiei generale decretatã pentru deþinuþiipolitici, dar este urmãrit în continuare de Securitate. Criticã nerespectareadrepturilor omului în România comunistã!

În 1968, graþie intervenþiei scriitorului german – laureat al premiului Nobelpentru literaturã –, Günter Grass, i se permite emigrarea în R. F. Germania,unde, în anii 1968-1970, are diferite ocupaþii, implicit pe cea de colaboratorextern la Bayerische Rundfunkr.

Dar ºi în R.F.G. „mâna lungã“ a Securitãþii din R.S.R. continuã sã-lurmãreascã ºi tracaseze!

Între 1970 ºi 1989, a fost redactor la Siebenbürgischen Zeitung, München,iar din 1991 ºi coeditor al prestigioasei publicaþii SüdostdeutscheVierteljahresblätter.

Am aflat de prezenþa sa în Germania de la colegii de la Europa Liberã ºi

220066

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 206

frecventatorii Cenaclului literar-artistic, întrunit la domiciliu subsemnatului (23martie 1969-martie 1973). Având drept scop crearea unui cenaclu româno-german, eram preocupaþi sã invitãm, în afarã de români, ºi autorii, artiºti ºiintelectuali germani, cunoscãtori ai limbii române, prezenþi în Bavaria ºi înR.F.G., intenþie soldatã multã vreme cu o adevãratã dezamãgire! Cu miciexcepþii (Anneli Ute Gabanyi, Mathilde Klooss (Richter), Emil Siegmeth, ulteriorJohann Urwich ºi Friedrich Cloos – trecuþi prin Gulagul sovietic de dincolo deCercul Polar, prin Workuta ºi mai apoi ºi prin închisorile din România – ºi maitârziu istoricul Adolf Armbruster, ºi câþiva alþii), eram ocoliþi de mai toatã lumea,inclusiv de cãtre unii români. Târziu am înþeles de ce! Întrunirile cenaclului –eterogen din toate punctele de vedere – erau publice, deschise tuturor, fãrãposibilitatea de a controla ceea ce se ascunde în dedesubtul fiecãruia. Deci,cu toatã vigilenþa noastrã, se înþelege cã eram lejer ºi permanentsupravegheaþi ºi de persoane inoportune! Un impediment a fost pentru multãvreme ºi adãugirea, la denumirea cenaclului, implicit a revistei, a cuvântului„Apoziþia“, care a generat o adevãratã derutã printre cei ce ne-au pus la stâlpulinfamiei, negãsind de cuvinþã sã consulte mai întâi un dicþionar, pentru aînþelege despre ce este vorba! Subliniez toate acestea pentru a se înþelege dece ne-am bucurat enorm, când, succesiv, cercul nostru a început sã fie abordatcu încredere de tot mai multe personalitãþi de valoare, pe care am fi vrut sã leavem dintru început lângã noi, ºi între care amintesc pe Hans Bergel ºiregretatul sãu amic ºi confrate de temniþã ºi suferinþe, pastorul ºi scriitorulHarald Siegmund.

O primã cunoºtinþã, fugarã, cu Hans Bergel, am avut-o la o întrunire aAsociaþiei Presei Libere, la München, în anturajul gazetarilor Vasile C.Dumitrescu (München) ºi Pamfil ªeicaru, sosit de la Madrid, ºi apoi, în 1979(?)la o sesiune ºtiinþificã, pe teme filosofice, organizatã de Universitatea dinMünchen, ºi avându-l ca invitat pe Constantin Noica, care ºi-a prezentat atuncitraducerile ºi exegeza sa asupra operei lui Platon.

La 25 octombrie 1979, în cadrul reuniunii româno-germane din München,(25-27 octombrie 1979), organizatã în cadrul Zilelor Culturale Româno-Germane, la Haus des Deutschen Ostens de Societatea Academicã Românãºi de Südostdeutsches Kulturwerk, pe temele „Imaginea germanilor la români“ºi „Imaginea românilor la germani“, Hans Bergel a prezentat conferinþa DasBild der Rumänen in meinen literarischen Arbeiten (Portretul românilor înlucrãrile mele literare), urmãritã cu cãldurã ºi interes de cãtre noi. Un scurtrezumat al intervenþiei ºi referatului lui Hans Bergel a apãrut în RevistaScriitorilor Români, nr. 17/1980, p. 192-196, ºi ulterior, întregul text, în românã:Contacte cu alþii, la rubrica „Negru pe alb“, Revista Scriitorilor Români, nr. 22(editatã de Rumänische Akademische Gesellschaft), München 1985, p. 153-

220077

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 207

159, text din care citez mai jos:Atât în prima mea carte publicatã în Republica Federalã Germnã, cât ºi în

cea din urmã, Românul joacã un rol esenþial ca dimensiune spiritualã ºiistoricã. Dar îl gãsesc ºi în alte volume scrise de mine ºi tipãrite între anii 1969,când a apãrut monografia „România, portretul unei naþiuni“ ºi 1977, când aapãrut romanul „Dansul în lanþuri”. Chiar ºi în scrierile mele încã nepublicateeste prezentã imaginea Românului. Sigur cã nu sunt profet, dar afirm totuºi cãel va apãrea ºi în viitoarele mele lucrãri, oricât de mult m-am îndepãrtat în timpºi spaþiu de þara mea de baºtinã, România, ºi deºi – nu trebuie trecut subtãcere – mã atrage prea puþin sã mã înapoiez acolo. Îmi dau seama cã noisuntem zilnic produsul trecutului nostru ºi nu fac parte dintre aceia care seleapãdã de trecut ca de o pãlãrie sau de o încãlþãminte. ...

Chiar la acest punct, daþi-mi voie sã constat inevitabilul înlãnþuirii ºi aînrãdãcinãrii imaginii Românului în creaþia mea literarã. Cãci se pare cã nu evorba numai de o lege care ne obligã la o confruntare permanentã cu trecutul,ci de mai mult, cã tot trecutul, cã viaþã trãitã, numai atunci îºi capãtã sensul ºiforþa dinamicã pentru viitor, când devine parte organicã a eului nostru, în aºamãsurã încât îl putem purta în noi în fiecare moment ca prezent conºtient, caindividualitate ºi personalitate, ca atitudine ºi comportament. ...

… Românul nu apare în cãrþile mele doar ca un subiect de anatomie saucolorit, ca un actor sau figurant pentru a împestriþa paleta, nici mãcar numai cao experienþã istoricã a vieþii mele. Nu, el nu apare în nici un caz în acest sens,ci el este – sã-mi fie permisã îndrãzneala afirmaþiei – o parte din mine însumi,fiind ca atare prezent în lucrãrile mele. Cu nouã ani în urmã constatam înprefaþa cãrþii „România, portretul unei naþiuni“, cã eu, ca german dupã origine,casã pãrinteascã, educaþie ºi ºcoalã, care am vãzut lumina zilei în România,consider întâlnirea cu demersurile spirituale ale acestei þãri ca o îmbogãþire apropriei mele existenþe sufleteºti. Pentru mine nu existã vreun motiv ca sã vãdastãzi lucrurile altfel. Este tocmai ceea ce am gândit când am spus: Românuleste în lucrãrile mele literare mai mult decât un fragment, el este o parte aindividualitãþii mele. ...

Ceea ce remarc mai întâi este faptul cã Românul este prezent nu numai înliteratura mea beletristicã – în nuvelã, povestire ºi roman –, dar de asemeneaîn monografia cultural-istoricã ºi spiritual-istoricã, în sensul filosofic, în studiulportretistic. Deci, el nu apare doar în prezentare socialã, ci cel puþin tot atât dediferenþiat în manifestarea lui spiritualã. Imaginea lui o gãsesc astfel prezentãîn proza mea epicã, de la cioban ºi þãran, trecând la ofiþer, ºi la profesoruniversitar, de la plutaº la tehnician pânã la secretar de stat sau prinþ. Amîncercat – ºi aceasta mã stimuleazã ºi azi – sã reproduc, sã modelez aceastãimagine; ºi, pe lângã strãduinþa de a prinde fenotipul, mai este ºi aceea a

220088

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 208

elucidãrii genotipului. În special în monografia amintitã am cercetat rãdãcinilespiritualitãþii acestui popor ºi specificul ei lãuntric. În alte lucrãri, m-am strãduit

sã arunc o privire asupra minunatei iniþiative afilosofului ºi poetului Lucian Blaga de a scoatela ivealã – prin traducerea operei „Faust“ – osintezã a spiritualitãþii germane ºi române; sauam încercat într-o carte apãrutã recent sãlãmuresc fenomenul coloristic existent înopera pictorului Johannes Schreiber reflectatîn copilãria lui trãitã, nu întâmplãtor, în mediulromânesc º.a.m.d. Mã preocupã aºadar înlucrãrile mele, de la caz la caz, atât imagineacât ºi componenþa fiinþei Românului.

Dacã examinez literatura scriitorilorgermani, nãscuþi ca ºi mine în Transilvania,aparþinând generaþiilor mai vechi, constat cãfigura Românului apare doar sau – chiar dacãocupã vizibil un loc central – ea esteprezentatã aproape numai în mãsura în carese deosebeºte de cea a conlocuitorilorgermani. Vreau sã menþionez hotãrât cãaceasta avea pe deplin raþiune, deoarece aºaerau pe atunci raporturile.

Pentru generaþia mea însã s-a schimbatfundamental totul sau aproape totul din acestpunct de vedere. Cãci atunci când în acel statmultinaþional România, noi toþi la un loc –români, germani, unguri, evrei – am fost

aruncaþi de cãtre noul sistem totalitar, fãrã menajament, în acelaºi cazan, ne-au fost distruse ºi rãpite ºi unora ºi altora, odatã cu libertatea, ºi minunatele,vulnerabilele particularitãþi create în epoci mari istorice, ce nu mai pot reveni.Aºa se face cã eu, german, spre deosebire de generaþia tatãlui meu, amînvãþat sã cunosc nu în primul rând pe Români, ci pe oamenii cu care mã aflamaruncat dintr-odatã, împreunã, în baia de oþel a aceluiaºi prãpãd, oameni buniºi rãi, puternici ºi slabi, distinºi sau ticãloºi, aºa cum sunt ºi vor fi totdeaunaoamenii pe pãmânt. Orbiþi de ura formatã în cursul istoriei, unii dintr-o parte saualta au omis pânã azi sã recunoascã aceasta.

Îngãduiþi-mi sã închei scurta expunere în felul urmãtor: nu trebuie sã necunoaºtem doar dupã felul diferit de a fi, ci sã avem în vedere, în aceeaºimãsurã ºi trãsãturile comune, acestea constituind o problemã vitalã a

220099

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 209

existenþei noastre istorice.Ca europeni, noi toþi împreunã, nu avem o altã alternativã.Dupã 1990, i s-au publicat succesiv, în Germania ºi în þarã: Dans în lanþuri

(Der Tanz in Ketten; Roman), George Guþu, Braºov, 1994; Întoarcerea luiUlise (Die Rückkehr des Odysseus; acht Essays), Mariana V. Lãzãrescu,Braºov, 1995; Reîntâlnirea cu o poezie. Radu Gyr ºi melancolia Europeisudestice (Wiederbegegnung mit einem Gedicht. Radu Gyr und die heroischeMelancholie Südosteuropas; Essay und Gedichte), Andrea Bujar, în GazetaTransilvaniei, 11/12 septembrie 1995; Wenn die Adler kommen (Când vinvulturii), Roman (Trilogie) (1996), despre o familie din Transilvania; DeºertulNamibiei, Sfinxul, Cântecul pustei, Memento; Menuetul Reginei (DasMenuett der Königin; Erzählung), bilingv, în românã de Mariana Sãsãrman,Apoziþia, 2006, München; Die Wiederkehr der Wölfe. Langen-Müller, 2006;Absurdul ca normalitate. Între brun ºi roºu, în românã de Mariana V.Lãzãrescu, in ªcoala Memoriei 2007, Fundaþia Academia Civicã, 2008; NegruVodã – Din „Scene din viaþa mea. Fragmente autobiografice“, povestire; (DerSchwarze Fürst, -Aus „Bilder meines Lebens. Autobiographische Fragmente“;Erzählung), bilingv, în românã de Mariana Sãsãrman, Apoziþia, 2008,München; Ruptura istoricã. Motivele emigrãrii populaþiei germane dinRomânia (Der historische Bruch. Gründe der Auswanderung der deutschenBevölkerung aus Rumänien; Vortrag), Raluca Rãdulescu, in ªcoala Memoriei2008; Lotul Scriitorilor Germani. Braºov 1959 (Die DeutscheSchriftstellergruppe. Kronstadt 1959; Vortrag), Mariana V. Lãzãrescu, in ªcoalaMemoriei, 2007; Wegkreuzungen. Dreizehn Lebensbilder. Bamberg:Johannis Reeg Verlag, 2009; Etape ale unei încercãri de apropiere.Consideraþii cu privire la poezia Anei Blandiana (Stationen einerpersönlichen Annäherung. Über die Lyrikerin Ana Blandiana; Studie), GeorgeGuþu, in Convorbiri Literare, Aprilie 2009, nr. 4, Bucureºti, 2009; Violeta;povestire (Violeta; Erzählung), în românã de Mariana Sãsãrman, München2010; º.a.

Desigur, despre Hans Bergel ºi opera sa se pot scrie nenumãrate pagini.Mã rezerv însã la cele de faþã, îndemnându-vã sã-i consultaþi îndeaproapescrierile ºi referinþele ce i-au fost atribuite. Dar, mai înainte de a încheia, reiau,între altele, câteva sublinieri din discursul susþinut la 16 aprilie 2000, în SalaSenatului, cu prilejul decernãrii titlului de doctor honoris causa al Universitãþiidin Bucureºti, în care revine asupra temei „Întâlnirea mea cu spiritualitatearomânã“.

Citez:Magnificenþã, domnilor decani ºi profesori, dragi prieteni!Mulþumindu-vã din inimã pentru înalta onoare pe care mi-o acordaþi, am

221100

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 210

sentimentul cã nu este vorba doar de o chestiune de bunã-cuviinþã, ci de odeosebitã satisfacþie spiritualã, motivatã prin multiple aspecte. Cel maiimportant mi se pare – dacã mi se îngãduie sã fiu sentimental – legãtura meaafectivã cu þara, pe care tocmai aceste simþãminte mã îndreptãþesc sã oconsider, fãrã nici o ºovãialã, ºi ca propria mea þarã.

În ciuda a peste 30 de ani de absenþã ºi cu toate periplurile mele de deceniiprin lumea largã, rãdãcinile mele sunt ºi rãmân înfipte în meleagurile de la nordºi de la sud de Carpaþi, de la Dunãre, Marea Neagrã ºi din Moldova.Personalitatea mea este ºi va rãmâne marcatã, pânã la sfârºitul vieþii mele, deamprenta culturalã a acestor plaiuri. Vreau sã precizez cã mi-am dat seama deacest lucru abia când eram deja departe de România ºi cã, pe mãsurã ceînaintez în vârstã, devin tot mai conºtient de aceasta.

Ceea ce nu schimbã cu nimic faptul cã, prin naºtere, prin limba meamaternã, prin educaþia ºi cultura mea, sunt german. Am conºtientizat de multfaptul cã, în aceastã privinþã, reprezint un caz aparte. Zi de zi mã confrunt cudilema acestei duble apartenenþe culturale ºi, în egalã mãsurã, cu tensiunilecreatoare, care derivã din aceasta. Cunosc totodatã ºi starea de iritare pe care,de treizeci de ani încoace, o provoc, din exact aceleaºi motive, în anturajulmeu apusean. ...

… Aveþi o spiritualitate care, din punct de vedere filosofic, se aflã subsemnul unei constelaþii marcatã de contradicþia proprie dintre dorinþa deautoprotejare a elementului autohton, deznãdejdea existenþialã ºicontemplarea egocentricã a lumii, fãrã sã abandoneze de fel ideea umanitãþii;o literaturã care îºi extrage peren impulsul cel mai vital de autocunoaºtere dinstraturile unei poezii populare de o bogãþie mitologicã inepuizabilã; o picturã acãrei melancolie izvorãºte din peisajul natural ºi din istorie; modelându-se înochii Fecioarei Maria din icoanele creºtine rãsãritene; în fine, o muzicã, în alecãrei creaþii importante se combinã arhaismul melopeelor sud-estice cu gestulavangardei occidentale – toate acestea constituindu-se în caracteristiciexclusive ale culturii româneºti. Ele pot fi ilustrate prin nume sonore – de laEminescu ºi Tristan Tzara la Culianu, de la Arghezi la Blaga, Cioran ºi Noica,de la Grigorescu, Andreescu ºi Brâncuºi pânã la Enescu ºi alþii. Mulþi dintre eimi-au marcat conºtiinþa în tinereþe, în anturajul firesc al unui Goethe ºi Kant,Bach ºi Beethoven, Nietzsche ºi Thomas Mann. Fundamentul centraleuropean, german, al formaþiei mele a fost îmbogãþit de aceste fascinanteperspective, care mi-au lãrgit orizontul în mod substanþial. Ba chiar consider cãîn felul acesta orientãrile vieþii mele, crezul ºi concepþiile mele actuale despreliteraturã ºi artã au cunoscut o amplificare beneficã. Universul acestei culturinaþionale penduleazã în vederea mea, pe de o parte, între liniºtea implacabilãa locuitorilor rurali, marcaþi de credinþa bizantinã, introvertitã, ºi, pe de altã

221111

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 211

parte, rafinamentul extrovertit dus pânã la cinismul extrem al vitalelor salecomponente intelectuale. O astfel de culturã nu putea decât sã mã fascinezepe mine ca individ, care provin dintr-o familie protestant-luteranã, educat înspiritul unei ordini lucide ºi al imperativului categoric al datoriei, ºi care,desigur, venise încã din copilãrie în contact cu geniile muzicale ale poporuluimeu.

Cât de imensã este varietatea spiritualitãþii europene, mi s-a relevat mie,saxonului transilvãnean, pentru prima oarã cunoscând interpretareafenomenului „culturã“ a românilor latini. Cu alta cuvinte: Faptul cã limbajulspiritual al continentului nostru este enorm de felurit, de la Grecia anticã pânãastãzi, l-am intuit pentru prima datã în viaþã în momentul în care eu, germanul,mi-am dat seama, cunoscându-i pe români, cã existã ºi alte ipostaze europeneale lui homo ludens. Vã rog sã mã credeþi cã niciodatã nu am perceputipostaza germanã ºi cea românã ca pe ceva contradictoriu, ci ca pe faþetediferite ale aceleiaºi voinþe culturale: ca pe forme europene ale existenþeinoastre culturale comune, în care noi toþi – Dumneavoastrã ca români, eu cagerman – suntem deopotrivã legaþi unii de ceilalþi, la bine ºi la rãu, astãzi maimult ca niciodatã. ...

Într-un cuvânt: marcat fiind de propria mea origine, am înþeles de foartetimpuriu cã, în drumul meu spre ceea ce numim cultura europeanã, întâlnireamea cu spiritualitatea românã a reprezentat jalonul cel mai important.

Am cunoscut ca eminente expresii ale culturii europene poeziile lui Bacovia,Pillat sau Blaga, romanele lui Rebreanu sau nuvelele lui Slavici, portretele defemei ale lui Grigorescu sau viziunile cromiatice ale lui Þuculescu, acordurile„Oratoriului Bizantin“ al lui Paul Constantinescu, misterul timbrului MarieiTãnase, doinele ºi dansurile pãstoreºti ale poporului român, „Mioriþa“ ºi„Meºterul Manole“.

Dar nu numai cultura mã leagã de România, ci deopotrivã ºi viaþa pe caremi-am trãit-o aici. Cãci aici am avut parte de durerea de a fi fost privat delibertate, alãturi de români, în anii de dictaturã, în carcerele subterane alefortului Jilava; de furia neputincioasã de a asista la încercarea distrugerii uneiculturi naþionale, misiune pe care ºi-o îndeplineau cu zel emisarii terorii impusedin exterior; de dezgustul provocat de trãdãtori ºi delatori; dar ºi de sentimentulfermecãtor al unor prietenii trainice, care a rezistat în clipele de cea mai marerestriºte ºi pe care nu le voi uita niciodatã. Dupã cum nu voi uita niciodatãfaptul cã fratele meu, Erich Bergel, atins deja de aripa morþii, a dirijat ultimulsãu concert al vieþii lui în toamna anului 1997 aici, la Bucureºti, sub minunatacupolã a Ateneului.

Românii alãturi de care am crescut aici ºi care mã îmbrãþiºeazã ori de câteori ne revedem mã fac sã resimt o fericire indescriptibilã, deoarece ei îmi

221122

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 212

dovedesc cã dupã cele trei procese politice ºi detenþii în celule ºi lagãre, dupãalungarea mea din aceastã þarã, pot sã mã întorc ºi sã retrãiesc sentimentulcã am o patrie, aºa cum o simþea Blaga în poezia „Orizont pierdut“, notând:„Când anul nu-þi este prielnic / te-ntorci sã te-mpaci printre umbre. / Undeva întrecut te întâmpinã pragul.“ ªi-mi pun eu însumi întrebarea: Oare nu au trãitstrãmoºii mei pe aceste meleaguri? Mormintele lor nu se gãsesc în þãrânaacestor þinuturi? ªi cei trei copii ai mei oare nu s-au nãscut aici?

Aºadar nu m-a fascinat numai arta ºi literatura românã cu chemarea ei spreo gândire agerã ºi cu eleganta ei formã latinã. O atracþie magicã o exercitãasupra mea ºi climatele geopsihice ale acestui pãmânt – pe de o parte peisajenaturale de o inconfundabilã frumuseþe, cum rareori am vãzut în numeroaselemele cãlãtorii. Pe de altã parte priveliºti care evocã permanent – dupã cumprea bine ºtiþi – istoria dramaticã a acestor locuri ºi întâmplãrile nemaiauziteale acesteia. Ele reprezintã pãrþi integrante ale peisajelor europene, desprecare germanul fascinat de lumea latinã Ferdinand Gregorovius afirma odatã cãexistã peisaje care posedã magnetism istoric. În România, þara dintre Orient ºiOccident, se interfereazã influenþele ºi curentele acestor douã pãrþi ale lumiinoastre – o moºtenire istoricã strãveche. România trebue sã-ºi dovedeascã încontinuare capacitatea sa de sintezã, aceasta este formula ei de supravieþuire.Aici, la intersecþia culturilor, trebuie sã-ºi dovedeascã mai mult decât oricândvocaþia sa europeanã, sã-ºi pãstreze controlul asupra forþelor centrifugale,care îi cauzeazã tensiuni interioare, care dintr-o bogãþie pot deveni oameninþare. Aceasta este o sarcinã imensã, titanicã – ºi se prea poate ca eu,din afarã, dar cu rãdãcinile adânc înfipte în aceste regiuni, sã fiu mai conºtientde acest lucru decât mulþi dintre români. Vocaþia europeanã a României facesã-i simt ºi mai aproape pe oamenii ºi peisajele ei. ... (Hans Bergel, Întâlnireamea cu spiritualitatea românã. Discurs cu ocazia decernãrii titlului de doctorhonoris causa al Universitãþii din Bucureºti, publicat sub titlul „Personalitateamea este ºi va rãmâne marcatã, pânã la sfârºitul vieþii mele, de cultura acestorplaiuri”, in George Guþu, Doina Sandu (Hrsg.), Zur Geschichte der Germanistikin Rumänien (II). Der Bukarester Germanistiklehrstuhl, Editura Universitãþii dinBucureºti, Bucureºti, 2005, p. 281-284).

Duminicã, 25 iulie 2015, Hans Bergel a serbat 9 decenii de viaþã. Dorescsã-i aduc personal acest modest OMAGIU, dorindu-i din toatã inima: ANIMULÞI ªI FERICIÞI, SÃNÃTATE ªI PUTERE DE MUNCÃ, CU TOATÃBUCURIA ÎMPLINIRILOR DE PÂNÃ ACUM ªI A CELOR VIITOARE!

221133

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 213

221144

Una dintre primele instituþii edificatede comuniºti de îndatã ce-au pus

mâna pe putere în România (6 martie 1945) a fost instituþia-

puºcãrie. Harta de faþã aratã locurile „onorate"

de aceastã instituþie de bazã aregimului comunist. ªi încã nu sunttoate locurile consemnate. Fiindcã

Securitatea a mai avut locurile ei dedetenþie prin fiecare oraº mare sau

mic, ba chiar în foarte multe comune. O hartã care ar consemna

cu exactitate toate aceste locuri de suferinþã româneascã ar apãrea

complet neagrã. Baza acestui gulag românesc a fost

pusã de Gheorghiu-Dej. Unele puºcãrii au o tristã ºi

înspãimântãtoare faimã. Aºa au fostJilava, Sighet, Râmnicu Sãrat, Piteºti,Galaþi, Caransebeº, Aiud, Gherla etc. În unele dintre aceste locuri nu maiexistã azi nici închisori. Aºa sunt, de

exemplu, Râmnicu Sãrat,Caransebeº, Galaþi, Sighet etc. Bachiar unele dintre ele, cu zidurile

slãbite în urma diverselor cutremure,au fost demolate.

Noi credem cã nu trebuie lãsate sãdisparã.

Ele trebuie luate sub îngrijirea soci-etãþii civile ºi conservate. Pentru ceconservate? Pentru cã aceste locuris-au gravat în istoria þãrii noastre ca

locuri de suferinþã ale poporuluiromân.

Rândurile pe care le scriem acum vorsã se constituie într-o invitaþie faþã de

autoritãþi ºi/sau acei români care,având ºi posibilitãþi materiale, pot luaîn custodie o fostã închisoare, ca sã

o poatã conserva ca atare. Spre neuitarea martirilor noºtri.

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 214

221155

91.qxd 08.07.2004 10:54 Page 215

Costescu Cezara-Ana, Liceul de arte, “Victor Giuleanu”, Râmnicu Vâlcea

91.qxd 08.07.2004 10:55 Page 216

221177

Mã adresez Administraþiei Monumentelor ºiPatrimoniului Turistic din Bucureºti, dar ºi opinieipublice. Sunt Nicolae Constantinescu, am 79 de ani ºisunt bucureºtean de o viaþã întreagã. Zilele trecute amfãcut o plimbare mai lungã prin Parcul Carol, împreunãcu soþia mea. Printre numeroasele statui: Dr. C. Istrati,

NICOLAE CONSTANTINESCU

Scrisoare deschisã

Ce exemple de înaintaºi dãm noi astãzi copiilor ºi tineretului din þara noastrã?

Întâmplarea face ca, printre cititorii revistei noastre, sã seafle ºi membrii familiei unui fruntaº liberal din perioada inter-belicã (nu-i vom da numele pentru a nu stârni animozitateaforurilor decizionale, încã admiratoare ale operelor lui Al.Sahia ºi poetului cizmar Theodor Neculuþã); acesta a petre-cut 5 1/2 ani în închisoarea de la Sighet, ºi încã aproape unan la Malmaison, fãrã a fi fost niciodatã judecat sau con-damnat.

Cu sacrificii, familia a reuºit sa realizeze un bust al strã-moºului sau, pe care doreºte sã îl instaleze în curtealocuinþei proprii de unde a fost arestat fruntaºul liberal înnoaptea de 5-6 mai 1950.

Pentru a putea monta bustul, familia trebuie sã prezinteurmãtoarele acte de la Primãria Capitalei (locuinþa fiind situ-atã în zona protejatã a Capitalei):

Certificat de urbanism, care sã conþinã- Aprobare de la Ministerul Culturii- Proiect de arhitect pentru soclu- Aprobare de la Primãria sectorului respectiv- Autorizaþie de construcþie(Nu se ºtie ce documente trebuie ataºate acestei din

urma autorizaþii, familia neajungând încã în aceastã fazã.)Vedeþi deci dubla mãsurã cu care, în anul 2015, sunt

tratate busturile unui martir al luptei anticomuniste ºi cele aleunor impostori, vajnici promotori ai aºa-zisei culturi socialisteantiromâneºti.

Redacþia

91.qxd 08.07.2004 10:55 Page 217

221188

Nicolae Bãlcescu etc. am vãzut ºi statuile luiAlexandru Sahia ºi Theodor D. Neculuþã. Eu amterminat liceul la Spiru Haret (pe vremea aceea numitLiceul de Bãieþi nr. 9) ºi am fost obligat sã-i învãþ peamândoi. Era perioada „realismului socialist”, amistificãrii istoriei ºi a excuderii marilor valori aleculturii noastre, pentru a face loc reprezentanþilorclasei muncitoare, „cântãreþilor în strunã”, aºa-ziºilorproletcultiºti.

Astfel Theodor D. Neculuþã (1859-1904), deprofesie cizmar, a fost considerat primul poet proletardin literatura românã, care pe lângã poezie a avut ºi obogatã activitate revoluþionarã socialistã. În 1948 larestructurarea Academiei Române, în timp ce membrica Rãdulescu Motru ºi Lucian Blaga, alãturi de altepersonalitãþi de prim rang ale naþiei române, erauexcluºi din Academie, Neculuþã era primit ca membrupost mortem. Bustul lui în Parcul Carol, ca ºi existenþaunor strãzi care-i poartã numele în Bucureºti, Oradea ºiGalaþi, îmi aratã mie lipsa de interes pentru adevãratelesimboluri, pentru modelele oferite azi tinerilor.

In afarã de poeziile lui Neculuþã am fost obligat înliceu sã-l studiez ºi pe Alexandru Sahia (1908-1937).Fiul unui þãran înstãrit din Mãnãstirea-Cãlãraºi,Alexandru Sahia a fost primul prozator nuvelist, care afãcut elogiul luptei de clasã. Nuvelele lui Uzina vie,Revolta din port, Ploaia de Iunie, ªomaj fãrã rasã eraustudiate, analizate cu „religiozitate” la limba românãnumai fiindcã erau „pe linie”. Sã zicem cã omul aveadreptul sã-ºi exprime pãrerile. Adevãratele lui intenþiireies însã dupã vizita pe care a fãcut-o în URSS în1935, soldatã cu scrierea „URSS-azi”, în care laudãrealizãrile mãreþei Uniuni Sovietice, motiv pentru careîn 1946 este transformat în erou al clasei muncitoare.Imi permit o paralelã între Alexandru Sahia ºi PanaitIstrati. Ambii au fost simpatizanþi ai socialismului ºicomunismului ºi au vizitat URSS, dar în timp ce Sahias-a transformat într-un apologet al Uniunii Sovietice,Istrati, la reîntoarcerea din URSS a scris „Spovedaniaunui învins” în care a denunþat abuzurile regimului

Theodor Neculuþã

91.qxd 08.07.2004 10:55 Page 218

221199

comunist. În cartea lui, Sahia descrie ruta care acuprins Moscova, Leningrad, Nijni-Novgorod, Kiev,Tiraspol. Aprecierile lui sunt însã tendenþioase, dacã nuchiar mincinoase. Este încântat de familia sovieticã ºideclarã cã preoþii pot merge în fruntea cortegiilormortuare pe strãzi, unde nu-i împiedicã nimeni, dar lelipseºte curajul (?). Bineînþeles cã-ºi ia mãsuri deprecauþie ºi declarã: „cele citite prin ziare ºi mai alesdiscuþiile avute cu prietenii din þarã, asupra faptului cãbolºevicii nu-þi aratã decât ceea ce vor, m-au þinut maitot timpul treaz ºi am refuzat ghidul sovietic (?)”.

Pãi dragi bucureºteni, aceºtia sunt oamenii pecare-i cinstim, aceºtia sunt oamenii cu care nemândrim ºi pe care-i arãtãm tinerei generaþii?

Propun scoaterea celor 2 statui ºi înlocuirea cupersonalitãþi care au rãmas pentru posteritate. Primulcare-mi vine în minte este academicianul Costin D.Neniþescu, unul dintre creatorii chimiei organicemoderne, care a denunþat în public în 1970incompetenþa celor care dirijau cercetarea ºtiinþificã dinRomânia la acea datã.

Bucureºti 5 august 2015

Alexandru Sahia

91.qxd 08.07.2004 10:55 Page 219

Drãgan Cristian-Alexandru, Liceul “Neagoe Basarab”, Olteniþa, jud. Cãlãraºi

91.qxd 08.07.2004 10:56 Page 220

222211

Editura Fundaþiei Academia Civicã a publicat în2014, Viscolul ºi pãianjenul, de Florin ConstantinPavlovici.

Autorul, ajuns la vârsta deplinei înþelepciuni, s-anãscut în 1936, într-o familie de învãþãtori din comunaCorneºti, judeþul Botoºani. La vârsta absolvirii Facultãþiide filosofie, în 1959, este arestat ºi, dupã o anchetã cea durat patru luni, este condamnat la cinci ani deînchisoare, pentru vina de a fi fãcut elogiul literaturiioccidentale ºi pentru „atentat la siguranþa statului”. Acunoscut rigorile detenþiei la Jilava, Balta Albã, Salcia,Periprava, Strâmba, Grindul, încheiând periplulpenitenciar la Gherla. A fost eliberat în ianuarie 1964.Aceste date biografice sunt necesare pentru a înþelegelectura pe care o facem acestui volum.

Experienþa atrocitãþilor comuniste a marcat, fãrãîndoialã, destinul autorului. Cartea sa intitulatã, Torturape înþelesul tuturor, a fost apreciatã drept o capodoperãa genului, ºi anunþa deja, în 2001, apariþia unei noilucrãri de prozã concentraþionarã. Consecvent, autorulºi-a respectat promisiunea în 2014, publicând volumulde faþã.

Dacã în primul volum amintit, contextul istoric esteriguros delimitat, cu atrocitãþile lui specifice, acest aldoilea volum este mai puþin precis. Devine astfel foartegreu de stabilit „unde se încheie istoria ºi unde începeliteratura”, pentru a-l cita pe Sorin Lavric în recenziafãcutã cãrþii din România Literarã, nr. 42ã2014. Carteareprezintã un amestec de istorie ºi literaturã pe careRomulus Rusan o caracterizeazã, pe coperta a IV-a a

O carte pentru o suferinþãR

ecen

zie

91.qxd 08.07.2004 10:56 Page 221

222222

cãrþii, drept „poem istoric”. Specificitatea acestor douã cãrþi constã în faptul cã,

graþie viziunii ironice a autorului, atrocitãþile trãite ºivãzute în temniþele comuniste, ca ºi abjecþiile din lumeacomunistã de dincolo de închisoare, sever controlatãde autoritãþi, sunt evocate într-un mod care, în loc sãrevolte cititorul, oferã acestuia o stare de delectareintelectualã ºi bunã dispoziþie.

Cuvântul lãmuritor al autorului ajutã cititorul înînþelegerea scrierii sale. Chiar din primul paragraf alcãrþii reiese modestia autorului care afirmã: „Carteaaceasta ar fi putut fi scrisã de oricine a trecut prinînchisorile ºi lagãrele comunismului românesc...” Eucred cã e valabil mai degrabã contrariul, cartea aceastanu ar fi putut fi scrisã de oricine, ci numai de cel care ascris-o.

În acelaºi cuvânt lãmuritor, autorul avertizeazãasupra caracterului realist ºi documentar al prozei sale,indicând ºi textele care l-au inspirat: Salcia, un lagãr almorþii, de Alexandru Mihalcea, ºi Pahod na Sibir, demedicul Achile Sari.

Reþinem din cuvântul autorului ºi semnificaþia pecare o dã primului termen din titlul cãrþii. Viscolul, maiprecis, „viscolul de la Rãsãrit” reprezintã „cataclismulpolitic care s-a pornit sã batã la noi la sfârºitul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi s-a potolit abia în 1989.”Viforul devine astfel metafora ideologiei comuniste. Înpartea finalã a cãrþii apare explicat ºi cel de-al doileatermen din titlu, pãianjenul ca metaforã a acþiuniiaplicate a ideologiei comuniste. „Viscolul ºi pãianjenul”este definiþia literarã a ceea ce Vladimir Tismãneanunumea „Diavolul în istorie”.

Coperta este ºi ea sugestivã. Cele trei ghete de subtitlu simbolizând ceea ce a rãmas din niºte fiinþe umanesupuse torturii carcerale comuniste.

Personajele din carte, care „chiar dacã unora li s-auschimbat numele, au un suport real”, dupã cum scrieautorul, au trãit sub aceste vremuri dominate de „viscolºi pãianjen”.

Primul personaj al cãrþii este Fãnel Ailoaiei trãitor

91.qxd 08.07.2004 10:56 Page 222

222233

într-un sat parcã de la capãtul lumii, din Moldovaromâneascã, zona natalã a autorului. Absolvent deliceu teoretic, Fãnel ºi-a fãcut armata la Securitate ºi atrãit pe viu relaþia dintre autoritãþile comuniste ºi„duºmanii poporului”, contribuind ºi el la realizarea„înfloritoarei industrii a urii” promovate cu consecvenþãîn epoca cataclismului politic comunist. Fãnel ne apareca principal agent epic al cãrþii. Dupã o existenþãeºuatã se consoleazã cu rolul de paracliser al bisericiidin satul natal. Personajul slujea biserica cu gândul cãîn felul acesta se va ispãºi de marele pãcat din tinereþe,acela de a fi fost unul dintre autorii atrocitãþilorsãvârºite de comuniºti. Fãnel supravieþuieste dinpomenile credincioºilor oferite în bisericã cu ocaziaevenimentelor importante din viaþa oamenilor ºi acomunitãþii: botezuri, nunþi, înmormântãri. Iarna era maidificil, dar Fãnel, prevãzãtor, fura din timpul verii crucilede lemn din cimitirul vechi al satului ºi-ºi constituia undepozit salvator.

Comportamentul lui Fãnel pare, la prima vedere, oprofanare de morminte, dar oamenii satului eraumulþumiþi de ce fãcea „þârcovnicul acela sucit pentru cãcimitirul vechi era blestemat ºi trebuia ras de pe faþapãmântului.” Era blestemat pentru cã adãposteapersonajele sinistre ale locurilor de la începuturilecomunismului. Arderea crucilor este pentru Fãnel, ºipentru autor, un prilej de a rememora biografiile, cubune ºi cu rele, ale celor rãposaþi.

Prima cruce care intrã pe gura sobei este „cruceaconului Rascarachi, mare, grea, de stejar.” ConuRascarachi, personaj de legendã, crescuse un copil depripas pe care l-a botezat Leon, viitorul tatã al lui Fãnel.Uremeazã arderea crucilor lui Adam Balahurã, aMãrioarei lui Huian, a Aglaiei, a lui Stolnici-Cacadâr, alui Ioniþã Dumitriu, a Didinei, a lui Ion Aiacoboaiei ºi înfinal a coanei Ana. Ceremonialul arderii crucilorgenereazã poveºti, formula epicã propusã de autorfiind unicã în peisajul literaturii concentraþionareromâneºti ºi ne stârneºte admiraþie profundã. Metaforaarderii crucilor nu semnificã doar înmormântarea lumii

91.qxd 08.07.2004 10:56 Page 223

222244

comuniste, ci incitã la reflexie ºi cunoaºtere. Morþii din povestirile lui Fãnel au trãit fãrã busolã, la

întâmplare, încercându-ºi norocul în diverse meserii.Facem cunoºtinþã cu gardieni, gazetari, propagandiºti,torþionari, informatori, medici de ocazie fãrã studii despecialitate, ofiþeri, femei de moravuri uºoare ajunsedeputate în Marea Adunare Naþionalã, bibliotecari,filosofi marxiºti etc. Acþiunea ºi exprimarea acestora sedesfãºoarã în contextul pânzei de pãianjen, adicã înrigorile unui sistem concentraþionar, bine controlat, încadrul cãruia, dacã nu optai pentru susþinereasistemului, ºansa oricãrei reuºite era compromisã.Privirea ironicã a autorului pare cã vizeazã ºi vremurilenoastre, prin prezenþa în text a unor personaje numiteZgonea ºi Victor Viorel Caprã ce amintesc de figuri alespaþiului public actual: „Elevul Victor-Viorel Caprã ... sedovedea neîntrecut în hoþia intelectualã.”

Trãsãtura principalã a personajelor cãrþii este lipsade demnitate ºi incapacitatea acestora de a se aºezaîntr-un orizont spiritual salvator. Cartea ne oferã înmajoritatea paginilor sale un spectacol al mizerieimorale.

În ciuda acestui fapt, lectura cãrþii este plãcutã. Estemeritul autorului cã, prin viziunea sa ironicã, sarcasticãuneori, aºezatã într-un limbaj adecvat, abominabilul seciteºte fãrã crispare.

Victor Gaidamut

91.qxd 08.07.2004 10:56 Page 224

222255

Expoziþia „Umbra coaselor ºi Steaua Polarã” de Daniela Nenciulescuîn Mica Galerie a Institutului Român de Culturã ºi Cercetare

Umanisticã de la Veneþia

La Institutul Român de Culturã ºi Cercetare Umanisticã de la Veneþia a avutloc vineri, 3 iulie 2015, ora 18.30, în Mica Galerie situatã în Cannaregio 2211,Veneþia, vernisajul expoziþiei de sculpturã ºi graficã intitulatã „Umbra coaselorºi Steaua Polarã” de Daniela Nenciulescu, curator Anna Comino.

Prezentând o seriede lucrãri aparþinândciclului Umbra coaselorºi Steaua Polarã ºiBuna vestire, DanielaNenciulescu expune înspaþiile InstitutuluiRomân de Culturã ºiCercetare Umanisticãde la Veneþia ultimelesale sculpturi. Acesteaau fost însoþite decâteva lucrãri de graficãcare au subliniattridimensionalitatea prinfolosirea anormalã asuprafeþei de hârtieevidenþiind acþiunea detãiere ca elementportant al construcþieiformei. Expoziþia a fostcompletatã de un mic

MEMORIA IN PREZENT

91.qxd 08.07.2004 10:56 Page 225

222266

ciclu de cãrþi de artist, în care poeziile Florentinei Niþã ºi Paola Pennecchi audat glas corpurilor mobile din hârtie, împletind strâns cuvinte ºi imagini.

Evenimentul a fost realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român ºi abeneficiat de patronajul Consulatului General al României din Milano ºi alCentrului Cultural Italo-Român din Milano, fiind promovat de Fundaþia CulturalãMemoria din Bucureºti.

Expoziþia a putut fi vizitatã zilnic în Mica Galerie a IRCCU Veneþia pânã îndata de 25 iulie 2015.

Umbra coaselor ºi steaua polarã – Expozitie de sculpturã deDaniela Nenciulescu

La Sala Irina Nicolau a Muzeului Naþional al Þãranului Român a avut locsâmbãtã, 12 septembrie 2015, ora 17, vernisajul expoziþiei de sculpturã sem-natã de Daniela Nenciulescu, Umbra coaselor ºi steaua polarã.

Curatorul expoziþiei este Anna Comino care scrie în textul din catalog urmã-toarele: " ... Sculpturile, tot piese unice, dar care nu mai sunt izolate, fac partedintr-o secvenþã. Dialogheazã între ele subliniind elementele comune aleregistrului stilistic ce le leagã de ciclul aparþinãtor dar, mai mult, confirmã vari-

91.qxd 08.07.2004 10:57 Page 226

222277

antele aplicabile modulului iniþial. Tãierea cu mâna liberã, executatã fãrã aju-torul unor desene pregãtitoare, conduce la o þâºnire ulterioarã imprevizibilãdatoratã nevoilor momentului. Mânuirea doar a liniei-ghid pentru schema men-talã favorizeazã soluþiile neplanificabile de «aici ºi acum» care, prin forþalucrurilor, nu pot sã fie puse în conexiune cu un traseu presatabilit, lãsândimprovizaþiei o largã marjã de manevrã. La nivel tematic, instalaþia este mate-rializarea unor opuºi.

… Cãrþile sculpturã devin tocmai aceste elemente ale parcursului, aproapezilnic transportabile, prilejuri constante de reflecþie asupra sensului cãlãtoriei.Care este, într-adevãr, plecare, dar în cazul specific al Danielei Nenciulescu,este o odisee ce coincide cu exilul, adicã îndepãrtarea fãrã posibilitate deîntoarcere, iar astãzi, dupã ani lungi, vrea sã însemne ºi Acasã.”

Catalogul este publicat de Editura Fundaþiei Culturale Memoria.Patronaje: Consulatul General al României la Milano, Italia; Centrul Cultural

Italo-Român Milano, Italia.Promotor: Fundaþia Culturalã Memoria, Bucureºti.Expoziþia are loc în cadrul evenimentului Zilele Muzeului Þãranului.

Excursie la Piteºti ºi Jilava – “descensus ad inferos”

În dimineaþa zilei de sâmbãtã, 10 mai 2015, un autocar cu circa 50 depersoane (studenþi, masteranzi ºi doctoranzi) de la Facultatea de Litere aUniversitãþii Babeº-Bolyai ºi nu numai am pornit alãturi de doamna RuxandraCesereanu într-o nouã “coborâre în infern”. Dacã anul trecut, în 2014, gurile deintrare în infernul concentraþionar din perioada comunistã fuseserã închisorilede la Gherla ºi Sighet, de data aceasta proiectul mai ambiþios era sã ajungemla alte douã vestite “locuri ale ororii”: penitenciarul din Piteºti ºi Fortul 13 Jilava.Proiect ambiþios atât datoritã îndepãrtãrii celor douã obiective de vizitat de Cluj,cât ºi magnitudinii ororilor petrecute acolo. Nu cred cã între cei prezenþi sã fiexistat persoane neprevenite cu privire la scopul vizitei, pentru cã trecuserãmmai toþi la un moment dat prin cursul despre “Literaturã ºi totalitarism” aldoamnei Cesereanu ºi, deci, parcurseserãm o bibliografie elocventã îndomeniu. Cu toate acestea impactul asupra noastrã a fost major pentru cã aadus în planul realitãþii palpabile ceea ce risca sã fie transformat în ficþiune demintea noastrã ca fiind exagerat monstruos…

Excursia documentarã a fost susþinutã financiar de IICCMER (încurajatãfiind de domnii Radu Preda, Cosmin Budeancã ºi Alin Mureºan).

O primã escalã culturalã pe traseu a fost pe Valea Oltului, la MãnãstireaCozia. Loc de reculegere ºi rugãciune, spaþiu sacru dintotdeauna, a fost o

91.qxd 08.07.2004 10:57 Page 227

binevenitã reamintire a faptului cã, pentru mare parte a celor pedepsiþi atât deaspru de vitregiile vremilor, credinþa a reprezentat resursa cea mai importantã.

Oprirea la Piteºti, întâlnirea cu domnul Lucian Vasile, ghidul nostru, ºipurcederea la prima katabasis eis Hadou, a pornit oarecum sub semnulneîncrederii. Cum sã poþi asocia cu bestialitatea dusã la extrem un spaþiudeschis, înconjurat protector de blocuri ºi case? Desigur, explicaþiile ghidului,precum ºi expoziþia din subsolul rece ºi întunecat ne-au facilitat înþelegereaacestui lucru. Urcarea la etaj ºi pãtrunderea în vestita camerã 4 spital în careÞurcanu îºi aplica cele mai diabolice planuri a solicitat din nou imaginaþia celorprezenþi. ªi aceasta pentru cã, în lumina intensã a soarelui de mai, încãpereametamorfozatã inspirat în spaþiu de rugãciune nu pãrea sã aibã nimic dintr-unspaþiu al torturii. Camera în care experimentarea dusã la extrem a distrusiremediabil atâtea suflete de oameni foarte tineri conþinea acum atâþia alþi tinericãrora nu le venea sã creadã, ascultând explicaþiile ghidului, cã au fost posibileasemenea atrocitãþi!

Dacã la Piteºti grozãviile experimentelor lui Þurcanu avuseserã loc pânã în1952 ºi coincideau cu perioada în care regimul comunist fãcea eforturidisperate de a se impune terorizând populaþia, intrarea în Bucureºti ºiparcurgerea traseului cãtre locul de cazare situat în apropierea CaseiPoporului au însemnat, datoritã erudiþiei ludice a domnului Lucian Vasile,trecerea rapidã de la un secol la altul fãrã altã ordine decât cea în care apãreaumonumentele interesante. Prezenþa masivã ºi rareori inspiratã a celorconstruite de Ceauºescu a fost contrabalansatã de anecdotica creatã în jurul

222288

91.qxd 08.07.2004 10:57 Page 228

lor ºi pe care ghidul nostru ne-o oferea cu generozitate. ªtiam mulþi dintre noicã Bucureºtiul vechi, cu istoriile pe care fiecare casã sau stradã veche le-aacumulat în timp, este un oraº magic. Dar erudiþia ºi umorul cu care ne-au fostprezentate ne-au permis sã simþim pe viu acest lucru.

Duminicã, 11 mai 2015, o zi ploioasã; am dedicat-o vizitãrii unei alte “guriinfernale”: Fortul Jilava, locul în care atâtor oameni excepþionali le-a fost pusãla încercare tãria de caracter ºi rezistenþa fizicã ºi unde le-a fost ºubrezitãuneori fatal sãnãtatea. Inundat de ploile abundente ce avuseserã loc cu osãptãmânã înainte, fortul a fost în parte inaccesibil, dar permitea cu atât maimult sã simþim pe propria piele adecvarea numelui (Jilava) la senzaþia deumezealã ºi frig pe care trebuie sã o fi îndurat cei închiºi acolo. Contrastul eraimens în comparaþie cu condiþiile “de lux” ale deþinuþilor din penitenciarul actualdespre care însoþitorul din partea locului a avut amabilitatea sã ne informezeînainte de a pãtrunde în Fortul 13.

Spre deosebire de situaþia de la Piteºti, aici fiecare zid, fiecare fereastrã,fiecare petec de pãmânt din curte, fiecare pat de fier sau uºã cu vizetã pãreausã grãiascã de la sine. Pe un perete trona în continuare un mesajcutremurãtor, rãmas ºi el mãrturie peste timp, avertizându-ne cã “paiele subhaine pot salva viaþa”.

În completarea propriilor lecturi despre acest loc veneau explicaþiile ghiduluicare ne amintea felul în care decurgeau lucrurile într-o astfel de camerã, în

222299

91.qxd 08.07.2004 10:57 Page 229

care noul venit începeaprin a dormi la“ºerpãrie” (nume care afost ilustrat perfect deprezenþa într-oîncãpere alãturatã aunui ºarpe mort!). Ne-am reamintit lucruri pecare le citiserãm înmemoriile celor ce ausupravieþuit ororii: cumerau ofensaþi înpermanenþã deþinuþii ºilipsiþi de cele maielementare drepturi ºi,mai ales, cruzimea cucare erau trataþi ceitrimiºi la “Casimcã”unde unii ºi-au sfârºitviaþa lipsiþi de oriceajutor medical, darînconjuraþi degenerozitatea ºicompasiunea colegilorde celulã.

Faptul cã am pututvizita chiar ºi parþialaceste locuri unde s-asuferit a reprezentat olecþie de viaþãzguduitoare, greu de digerat, dar care va influenþa cu siguranþã deciziileesenþiale pe care viaþa le va pune în faþa fiecãruia dintre noi.

Simona Ilieº

223300

91.qxd 08.07.2004 10:58 Page 230

223311

În cadrul vizitei de stat în România, E.S. Aníbal Cavaco Silva, PreºedintelePortugaliei, a încheiat în ziua de 18 iunie 2015 colocviul Portugalia ºi România:o eternã întoarcere,omagiind cu aceastã ocazie un numãr de ºase traducãtoriliterarari ai unor opere din literatura portughezã, precum ºi editurile HumanitasFiction ºi Polirom.

Totodatã Preºedintele Portugaliei a decorat, în gradul de Mare Ofiþer alOrdinului Instrucþiei Publice, pe profesorul António Canhestro Ferro, lectorulportughez de la Universitatea Ovidius din Constanþa, ºi pe traducãtoarealiterarã Micaela Ghiþescu, în gradul de Mare Ofiþer al Ordinului Infante DomHenrique, cea mai importantã distincþie portughezã.

Amintim cã Micaela Ghiþescu este preºedinta Fundaþiei CulturaleMEMORIA ºi director al revistei noastre.

Reproducem discursul de mulþumire al doamnei Micaela Ghiþescu cu ocaziadecorãrii cu gradul de Mare Ofiþer al Ordinului Infante Dom Henrique:

“Mai mulþi prieteni m-au rugat sã traduc ce i-am spus PreºedinteluiPortugaliei în cuvântul meu de mulþumire. Îi cerusem voie în prealabil,temându-mã sã nu mã refuze (pentru cã programul era stabilit pe minute) sausã-mi spunã cumva: Da, dar scurt! N-a fost aºa, iar eu m-am bucurat sã observ

91.qxd 08.07.2004 10:58 Page 231

cã m-a ascultat cu atenþie, deoarece cuvintele mele îi erau adresate exclusivlui: în fond, el habar nu avea cine sunt, iar eu voiam sã aibã conºtinþa împãcatãcã meritam distincþia acordatã.

Aºadar, iatã ce i-am spus:În viaþã se petrec uneori lucruri care par sã aparþinã mai curând miracolului

decât întâmplãrilor reale. Unul dintre aceste lucruri este, pentru mine, ziua deastãzi.

Acum aproape o jumãtate de secol m-am apropiat prima datã de Portugaliaabsolut din întâmplare, pentru cã eram fãrã slujbã, fãrã perspectivã, într-o þarãocupatã, într-o familie decimatã. ªi asta într-o epocã în care nu exista niciorelaþie între þãrile noastre, eu vorbeam alte limbi strãine, niciodatã nu vãzusemun rând scris în portughezã ºi nici nu auzisem un singur cuvânt portughez, aicinu existau cãrþi, gramatici, dicþionare, cursuri de portughezã.

Literatura portughezã mi s-a dezvãluit parcã spre a mã salva de ºomaj, demarginalizare, de disperare.

Pe urmã, a devenit altceva. ªi, cum a spus Camoes, acest lucru e frumos.ªi frumos a fost!

Ca sã mulþumesc pentru miracolul de astãzi, nu gãsesc alte cuvinte decâtcele ale Poetului [Fernando Pessoa]: A meritat osteneala? Totul meritãosteneala...”

223322

91.qxd 08.07.2004 10:58 Page 232

223333

GHEORGHE Alexandru, n. 1890, Argeº, muncitor; m.20 ian. 1946, Vãcãreºti. GHEORGHE Alexandru, n. 1908, Valea Cãlugãreascã(Prahova), muncitor; m. 12 1947, Vãcãreºti.GHEORGHE Alexe A., n. 1927, Mãlureni (Argeº); m. 9mar. 1948, Piteºti. GHEORGHE Apostol, n. 1896, Galaþi, muncitor; m.19 ian. 1946, Vãcãreºti.GHEORGHE Aurel, n. 1928, Târgoviºte, muncitor; m.28 apr. 1947, Vãcãreºti GHEORGHE Aurel, n. 1930, Iaºi, mecanic; m. 14 sep.1947, Vãcãreºti.GHEORGHE Auricã, n. 1914, Bãrcãuþi (Suceava),muncitor; m. 18 iun. 1947, Vãcãreºti.GHEORGHE Auricã, n. mart. 1927, Apostolache(Prahova), muncitor; m. 9 nov. 1947, Ploieºti.GHEORGHE Constantin, din Bucureºti, muncitor, 25ani; m. 1 mai 1947, Vãcãreºti. GHEORGHE Constantin, n. 1905, Ciulniþa (Cãlãraºi),brutar; ar. 1951; m. 31 ian. 1953, Cernavodã. GHEORGHE Constantin, n. 1909, Bucureºti, zugrav;m. 21 dec. 1952, Vãcãreºti. GHEORGHE Constantin, n. 20 ian. 1901, Ploieºti; m.24 mai 1963, Vãcãreºti. GHEORGHE Constantin, n. 30 iul. 1911, Bucureºti,electrician; m. 10 iul. 1947, Vãcãreºti. GHEORGHE Cristian, n. 10 iun. 1922, Livezeni(Argeº), muncitor; m. 24 iul. 1947, Vãcãreºti. GHEORGHE Dumitru, n. 1926, Ialomiþa, muncitor; m.3 mai 1947, Vãcãreºti.

Unde sunt cei care nu mai sunt„Catalogul” celor uciºi de autoritãþile comuniste

G91.qxd 08.07.2004 10:58 Page 233

GHEORGHE Dumitru, n. 9 iul. 1899, Bucureºti;m. 15sept. 1958, Miliþia Bucureºti. GHEORGHE Dumitru, din ªimleu Silvaniei (Sãlaj); m.7 ian. 1949, Gherla. GHEORGHE Eremia, n. 25 aug. 1927, Bulgaria; m. 30ian. 1951, Castelu. GHEORGHE Eugen, din Babadag (Tulcea), avocat, 58ani; m. 30 ian. 1953, Nãvodari. GHEORGHE Gheorghe, din Râmnicu Vâlcea, 8 ani;m. 3 nov. 1945, împuºcat de soldaþi sovietici. GHEORGHE Gheorghe, din Sãrmaºu (Mureº); m. 15aug. 1945, împuºcat de soldaþi sovietici. GHEORGHE Gheorghe, n. 19 ian. 1937, Tãriceni(Cãlãraºi); m. 24 nov. 1959, Vãcãreºti. GHEORGHE Gheorghe, n. 19 aug. 1910, Buciumeni(Dâmboviþa); m. 13 apr. 1963, Poarta Albã. GHEORGHE Gheorghe, n. 20 ian. 1890, Depãraþi(Teleorman), þãran; m. 4 nov. 1951, Ocnele Mari.GHEORGHE Gheorghe I., n. 13 apr. 1906,Caransebeº, muncitor; ar. 22 mart. 1952, m. 25 nov.1963, Vãcãreºti. GHEORGHE Haralambie, din Focºani; m. 22 oct.1944, împuºcat de soldaþi sovietici. GHEORGHE Ilie N., n. 21 sept. 1904, Mãriºelu(Bistriþa-Nãsãud), cioban; ar. 11 sept. 1950; m. 15 apr.1953, Gherla. GHEORGHE Ilie T., n. 11 ian. 1912, Rãteºti (Argeº),funcþionar; ar. 16 febr. 1952; m. 30 ian. 1953, CapuMidia. GHEORGHE Ioan, n. 10 apr. 1915, Brãhãneºti (Galaþi),muzicant; m. 14 aug. 1947, Spitalul penitenciar Braºov.GHEORGHE Ioan, n. 10 febr. 1913, Tulcea, pescar; m.4 aug. 1947, Spitalul penitenciar Braºov GHEORGHE Ioan, n. 15 aug. 1929, Bucureºti, cizmar;m. 22 iul. 1947, Vãcãreºti. GHEORGHE Ioan, n. 1921, Nãeni (Buzãu), muncitor;m. 2 apr. 1947, Suceava. GHEORGHE Ioan, n. 1929, Bucureºti, muncitor; m. 31iul. 1947, Vãcãreºti.GHEORGHE Ioan C. (zis Dogaru), n. 14 iun. 1896,

223344

G91.qxd 08.07.2004 10:58 Page 234

Godeni (Argeº), þãran; ar. 23 dec. 1957; m. 8 febr.1962, Botoºani.GHEORGHE Ion, din Galaþi, inginer; ar. 1948; m. 1958,Aiud.GHEORGHE Ion, n. 1913, Bucureºti, muncitor; m. 8iun. 1947, Vãcãreºti.GHEORGHE Ion, n. 1915, Chitila (Ilfov), muncitor; m.26 mai 1947, Vãcãreºti.GHEORGHE Ion, n. 1924, Suceava, tractorist; m. 21

febr. 1948, Aiud. GHEORGHE Ion I., n. 23 apr. 1893, Cãlineºti(Botoºani), þãran; ar. 16 aug. 1952; m. 9 iun. 1953,Vãcãreºti. GHEORGHE Ionel Gh., n. 2 apr. 1904, Poiana Sãratã(Bacãu), comerciant; ar. 29 iun. 1948; m. 5 iul. 1948, înanchetã. GHEORGHE Lazãr C, n. 2 iul. 1889, Mãxineni (Brãila),moºier; dislocat 2/3 mart. 1949; m. 5 apr. 1960,Râmnicu Sãrat.GHEORGHE Marin, din Ciupelniþa (Prahova),muncitor, 34 ani; m. 25 iul. 1947, Ploieºti.GHEORGHE Marin, din ªtefãneºti (Ilfov), muncitor, 26ani; m. 1 aug. 1947, Vãcãreºti. GHEORGHE Marin, n. 1882, Moºoaia (Argeº), þãran;m. 4 apr. 1947, Arad.GHEORGHE Marin, n. 1903 Bucureºti, muncitor; m. 2febr. 1946, Vãcãreºti.GHEORGHE Marin, n. 1904, Bucureºti, muncitor; m.27 iul. 1947, VãcãreºtiGHEORGHE Matei A., n. 10 mart. 1921, Drãgoieºti(Ilfov), þãran; ar. 7 iul. 1950; m. 1951, în anchetã. GHEORGHE Mihai, n. 1910, Vâlsãneºti (Argeº),avocat, director în Ministerul de Interne; m. 9 aug.1946, Piteºti, împuºcat în timpul campaniei electorale. GHEORGHE Mihai, n. 1 sept. 1956, Salcâmi, DO; m.28 sept. 1957, Salcâmi.GHEORGHE Mihalache, n. 1896, þãran; m. 16 mai1953, Vãcãreºti. GHEORGHE Mihalcea, n. 1928, Pesceana (Vâlcea),þãran; m. 28 mart. 1947, Vãcãreºti.

223355

G91.qxd 08.07.2004 10:58 Page 235

GHEORGHE Miron, n. 1909, Scânteieºti (Galaþi),muncitor; m. 29 iun. 1947, Vãcãreºti. GHEORGHE Mitache, n. 10 dec. 1918, Bucureºti,muncitor; m. 22 iul. 1947, Vãcãreºti. GHEORGHE Nazarie, n. 1931, Galaþi; m. 14 mai 1948,Vãcãreºti.GHEORGHE Nicolae, din Mahmudia (Tulcea), þãran,46 ani; m. 8 aug. 1948, Aiud. GHEORGHE Nicolae, din Moldova Veche (Caraº-Severin), 37 ani; m. 6 oct. 1986, la trecerea frontierei. GHEORGHE Nicolae, n. 1907, Stejaru (Prahova),muncitor; ar. 1951; m. 14 febr. 1953, Colonia 5 Culme. GHEORGHE Nicolae, n. 22 mai 1908, Butimanu(Dîmboviþa), þãran; m. 16 febr. 1964, Poarta Albã. GHEORGHE Nicolae L, n. 7 apr. 1924, Bucureºti; ar.22 iul. 1948; m. 8 mai 1950, Vãcãreºti. GHEORGHE Pascu, n. 1928, Bârlad, muncitor; m. 8iul. 1947, Vãcãreºti.

GHEORGHE Pãun, n. 1922, Bolintin (Giurgiu),muncitor; m. 22 oct. 1947, Vãcãreºti.GHEORGHE Stan, n. 1903, Bucureºti, tinichigiu; m. 12apr. 1947, Vãcãreºti.GHEORGHE ªtefan, din Iºalniþa (Dolj), muncitor, 30ani; m. 17 aug. 1947, Aiud.GHEORGHE ªtefan, n. 1910, Fântânele (Bacãu),þãran; m. 15 apr. 1947, Galaþi.GHEORGHE Teodor, ºofer; m. 18/19 aug. 1945,ºoseaua Perºani-Vlãdeni (Braºov), împuºcat de soldaþisovietici. GHEORGHE Tudor, n. 1915, Albineºti (Bãlþi,Basarabia), muncitor; m. 9 oct. 1947, Vãcãreºti. GHEORGHE Vieru, n. 1906, Mãnãstirea (Botoºani),muncitor; m. 7 mart. 1947, Vãcãreºti. GHEORGHESCU Gheorghe V., n. 26 mart. 1904,Boþeºti (Suceava), funcþionar; ar. 1 febr. 1949; m. 23apr. 1955, Aiud.GHEORGHEVICI Gheorghe, n. 1922, Bucureºti,muncitor; m. 10 iun. 1947, Vãcãreºti.GHEORGHEVICI Niculae, n. 8 aug. 1910, Brãila,funcþionar; m. 14 apr. 1950, Vãcãreºti. 223366

G91.qxd 08.07.2004 10:58 Page 236

GHEORGHIADE Aristide Gh., n. 17 nov. 1883; m. 2ian. 1953, Giurgiu.GHEORGHIAN Haralambie, din Zgãrdeºti (Bãlþi,Basarabia), fost prefect; ar. 1951; m. 1951, Spitalul nr.9 Bucureºti.GHEORGHIESCU Gheorghe V., n. 26 mart. 1904,Bodeºti (Neamþ), funcþionar; ar. 11 febr. 1949; m. 23apr. 1955, Aiud.GHEORGHIÞÃ Alexandru, n. 30 aug. 1935, Mirceºti(Iaºi); m. 28 sept. 1956, Baia Sprie.GHEORGHIÞÃ Dumitru, n. 1921, Piscu (Galaþi),mecanic; m. 21 febr. 1947, Galaþi.GHEORGHIÞÃ Gheorghe, din Mãrãºeºti (Vrancea),

þãran, 65 ani; m. 13 mart. 1959, Focºani. GHEORGHIÞÃ Mircea, din Fântânele (Bacãu),muncitor, 20 ani; m. 20 febr. 1947 Galaþi.GHEORGHIÞÃ Niculae, n. 1906, Sãuleºti; m. 15 apr.1946, Vãcãreºti.

223377

G91.qxd 08.07.2004 10:58 Page 237

Todiricã Cornelia, Colegiul naþional “Nicu Gane”, Fãlticeni

91.qxd 08.07.2004 10:59 Page 238

223399

Editura Fundaþia Culturalã MEMORIA a publi-cat urmãtoarele titluri ce pot fi achiziþionate prin poºtãcu plata ramburs:

Annie Samuelli, Gratiile despãrþitoare, 2001, 10lei.

Sergiu Grossu, Ei triumfã înaintea lui Dumnezeu,2007, 10 lei.

Victor Alexandrescu, Monografia bisericii SfântaVineri – Bucureºti, 2006, 5 lei.

Claudia-Florentina Dobre, Un pays derrière lesbarbelés. Brève histoire de la répression communiste en

Roumanie, ed. a II-a, 2014, 10 lei.Claudia-Florentina Dobre, A Country behind Barbed Wire. A Brief History

of Communist Repression in Romania, 2015, 10 lei.

Revista Memoria poate fi procuratã în Bucureºti de la librãriileHumanitas, iar în þarã de la librãriile Humanitas, UBB-Cluj.

Un abonament în þarã (4 numere consecutive): 50 ron (+ 10 ron taxepoºtale); abonament de susþinere, începând cu 70 ron.

Un abonament în strãinãtate (4 numere consecutive): 40 euro cutaxele poºtale incluse.

Numerele vechi disponibile ale Revistei Memoria le puteþi achiziþiona lapreþul de 5 ron / nr. simplu, respectiv 10 ron / nr. dublu pentru numerele1-64/65. Începând cu numãrul 66/67 preþul se aflã afiºat pe coperta fiecãruinumãr. Pentru achiziþii comandaþi prin telefon mobil 0722402055 ori prin e-mail: [email protected]

Nu se primesc articole scrise de mânã, dactilografiate sau cele în formatelectronic fãrã diacritice.

Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor revine autorilor.

Le mulþumim pentru generozitate celor doi susþinãtori ai noºtri dinstrãinãtate, C.C. ºi M. O., fãrã al cãror ajutor revista noastrã nu ar

supravieþui.

91.qxd 08.07.2004 10:59 Page 239

224400

Vã anunþãm cã adresa tradiþionalã, adicã cea valabilã de la nr.1/1990, arevistei MEMORIA (Calea Victoriei 133, Sectorul 1, 010071 Bucureºti) esteacum doar adresa sediului social al redacþiei (pentru formalitãþi birocratice) ºiadresã poºtalã (pentru corespondenþã).

Spre a ne contacta, vã rugãm sã apelaþi la nr.de telefon mobil: 0722402055,ori la adresa de e-mail: [email protected]

Pentru scrisori sau articole destinate unei eventuale publicãri puteþifolosi ºi urmãtoarea adresã poºtalã: str. prof. Grigore Cobãlcescu, nr. 50,010196, Bucureºti.

Socotim cã vã datorãm urmãtoarea explicaþie: în urma mutãrii noastre lamansardã, fãrã lift, fãrã încãlzire în lunile de iarnã ºi fãrã aer condiþionat înlunile de varã, nu mai avem posibilitatea, nici sã lucrãm, nici sã vã primim laadresa cunoscutã, ºi cu atât mai puþin în spaþiul pe care, prin personalitatea sacurajoasã ce nu admitea niciun gest de laºitate, Banu Rãdulescu l-a onorat,onorându-ºi totodatã ºi gazdele.

Profitãm de ocazie pentru a mulþumi din nou AFDPR care, cu generozitate,ne-a oferit un sediu în str. Mântuleasa nr. 10, dotat cu facilitãþile normale epociiîn care trãim. Am fost obligate sã îl refuzãm deoarece, conform cunoscuteizicale o mutare echivaleazã cu un incendiu, noi, membrele redacþiei, nu maisuntem în mãsurã sã înfruntãm ... un al doilea incendiu!

Ne pãstrãm energia ºi entuziasmul pentru a publica, în continuare ºi cuaceeaºi periodicitate, MEMORIA – revista gândirii arestate, la care vã

ERATÃÎn urma unor nefericite intervenþii de tehnoredactare, titlul micului text informativ Un

anunþ important... publicat în numãrul 90 al revistei noastre a apãrut distorsionat, atât înspiritul, cât ºi în litera lui.

În privinþa spiritului sãu, precizez cã anunþul se adresa, nu numai cititorilor (care,oricum, îºi procurã revista fie prin abonament, fie de la librãriile Humanitas, fãrã a tre-bui sã escaladeze anevoioasa scarã spre mansardã), ci ºi, mai ales, autorilor noºtri,adesea vârstnici, pe care doream în felul acesta sã-i scutim de pericuoasa escaladare.

În privinþa literei sale, îmi cer scuze pentru grosolana greºealã de ortografie apãrutãîn acelaºi titlu – greºealã, din pãcate, destul de frecventã sub condeiul unor ziariºti maigrãbiþi, dar care nu îºi avea locul într-o publicaþie de þinuta revistei Memoria.

Un anunþ important pentru cititorii ºi autorii noºtri

91.qxd 08.07.2004 10:59 Page 240

224411

invitãm sã colaboraþi ºi pe care sã o citiþi cu acelaºi interes cu care ne-aþiobiºnuit de un sfert de secol.

Vã rugãm sã nu mai trimiteþi articole scrise de mânã saudactilografiate ºi nici articole în format electronic fãrã diacritice.

Avem bucuria sã anunþãm revenirea în redacþie a fostei noastre colegeOana (Matei) Ichim, colaboratoare a revistei noastre din anul 1998, dupã o

absenþã fizicã de 4 ani (sufleteºte fiind mereu alãturi de noi).

91.qxd 08.07.2004 10:59 Page 241

Consiliu consultativ ANA BLANDIANA, MIRCEA CARP, NICOLAE CONSTANTINESCU,

MIRCIA DUMITRESCU, ILIE POPA, DANA ÞÃRANU

http://revista.memoria.ro

Revista Memoria este membrã A.R.I.E.L. (Asociaþia Revistelor, Imprimeriilor ºi Editurilor Literare)

Plata abonamentelor ºi a eventualelor donaþii se poate face prin mandat poºtalpentru Fundaþia Culturalã Memoria, precum ºi prin conturile FundaþieiCulturale Memoria deschise la Banca Comercialã Românã (BCR), Sucursalasector 1 Bucureºti, Calea Victoriei 155: RO20RNCB0072049693810001 – LEIRO63RNCB0072049693810003 – EURO

Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.

str. Luigi Galvani, nr. 20 bis, sect. 2, Bucureºtiwww.luminatipo.com

Nr. 2-3/2015

Preþ: 17 lei ISSN – 1220-6369

MICAELA GHIÞESCU – DIRECTOR

Claudia-Florentina Dobre – redactor ºefOana Ichim – secretar de redacþieEcaterina Rãdoi – tehnoredactare

91.qxd 08.07.2004 10:59 Page 242

Documents

91.qxd 08.07.2004 10:26 Page 1 - Revista Memoria · 2018. 3. 23. · foarte mult astãzi, acum, dar ºi în istoriografia românã, în dezbaterea publicã româneascã despre memorie