UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE

AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

MASTERAT: PATOLOGIE ANIMALĂ ŞI SĂNĂTATE PUBLICĂ

DISCIPLINA: BOLI TRANSMISIBILE LA ANIMALELE DE RENTĂ

Aspecte privind controlul transmiterii

parazitozelor gastro-intestinale ale

cabalinelor

Referat bibliografic

Masterand

Lazar (Diugan) Eva-Andrea

2

CUPRINS

Introducere ...................................................................................................................... 3

Parazitozele gastro-intestinale majore ale cabalinelor .................................................... 4

Teniazele cabalinelor ........................................................................................... 5

Ascaridoza cabalinelor ......................................................................................... 5

Strongilozele cabalinelor ...................................................................................... 6

Gasterofilozele cabalinelor ................................................................................... 9

Oxiuroza cabalinelor ........................................................................................... 10

Strongiloidoza cabalinelor .................................................................................. 10

Alte parazitoze gastrice ale cabalinelor ............................................................... 11

Obiectivele măsurilor de control ale parazitozelor interne la cabaline ........................... 12

Instrumentele controlului antiparazitar ............................................................................ 13

Rezistenţa la antparazitare ............................................................................................... 15

Monitorizarea gradului infestaţiei parazitare ................................................................... 16

Factori legaţi de gazdă ......................................................................................... 16

Tehnica numărării cantitative a ouăloar de paraziţi din fecale ............................. 17

Planificarea programului de control antiparazitar raţional şi diferenţiat .......................... 19

Concluzii ........................................................................................................................... 21

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 23

3

Introducere

Începând cu 1950, când a fost introdus primul în uzul medicinii veterinare primul

antihelmintic cu spectru larg (fenotiazina), proprietarii de cai şi veterinarii au aplicat

antihelminticele într-un mod sistematic, pentru a limita transmiterea parazitozelor

cabalinelor. Deşi în ţara noastră chiar şi la ora actuală cea mai frecventă practică este

deparazitarea cailor de două ori pe an (primăvara – înainte de ieşirea pe păşune şi toamna –

după încheierea sezonului de păşunat), în alte ţări ale lumii aceste tratamente se aplică mult

mai frecvent. Conceptul măsurilor de control prin întreruperea ciclului biologic al paraziţilor

nu este deloc nou în parazitologie. Pe de altă parte de mult timp se recunoaşte faptul că prin

terapiile antiparazitare în majoritatea cazurilor nu se urmăreşte o sterilizare parazitologică

completă a animalului ci doar limitarea infestaţiei sub limitele la care ar putea deveni

periculoase pentru gazdă (menţinând astfel o imunitate şi o stare de premuniţie permanentă).

Totuşi, chiar şi la ora actuală majoritatea proprietarilor (şi nu numai) îşi centrează atenţia

doar asupra animalului (omiţând managementul mediului) şi caută reţeta unică prin care să

poată obţine (fără a gândi prea mult, fără a efectua manopere frecvente şi fără a cheltui prea

mult) animale libere de paraziţi. Astfel s-a răspândit în lumea largă programul de control

prin care caii se deparziteazitează la intervale de două luni, cu sau fără rotaţia substanţelor

folosite. Deşi această recomandare a fost recunoscută pe baza dovezilor ca fiind extrem de

eficientă la mijlocul anilor 1960 când a fost introdusă (Drudge şi Lyons, 1966), în

ultimii 40 de ani comportamentul reproductiv al parazi ilor int s-aţ ţ ă

schimbat şi rezisten a la anumite clase de antihelmintice a diminuatţ

treptat eficien a acestui program. ţ

Parazi ii sunt organisme plastice cu abilitate mare de a se adapta şiţ

apoi a triumfa, teoretic asupra tuturor presiunilor de selec ie impuse deţ

om (Reinemeyer, 2009). Deoarece majoritatea acestor adapt ri are bazeă

genetice, genera iile urm toare de parazi i pot s nu mai fie susceptibileţ ă ţ ă

la acelea i interven ii care eral letale pentru str moşii lor. Deşiţ ţ ă

cunoştin ele despre biologia şi ecologia rela iei cal-parazit se acumuleazţ ţ ă

pe zi ce trece prin cercet rile realizate, informa ia pare s nu interesezeă ţ ă

pe cei c rora le este adresat şi prea pu ine schimb ri au loc în teren,ă ă ţ ă

acolo unde ar fi cel mai important – atât pentru cal cât şi pentru

proprietar. Solu ia unui control eficient al parazitozelor la cai în general şiţ

al nematodozelor gastro-intestinale în special nu va veni nicicând sub

4

forma unei substan e miraculoase şi omnipotente, dar de fapt numaiţ

în elegerea elementelor de baz al unui program de control parazitarţ ă

care s poat fi individualizat pentru fiecare herghelie şi fiecare regiuneă ă

geoclimatic poate aduce beneficii maxime pentru proprietar, mediculă

veterinar şi în primul rând pentru cal.

Parazitozele gastro-intestinale majore ale

cabalinelor

Teniazele cabalinelor

Singura metod de a diagnostica infesta ia cu tenii la cabaline cuă ţ

certitudine este examinarea direct a peretelui intestinal, fie la examenulă

post-mortem, fie în timpul unor interven ii chirurgicale. Examenulţ

coproparazitologic cel mai adesea nu depisteaz proglotele sau ou le deă ă

tenii. Se presupune c dezintegrarea proglotelor la nivelul intestinuluiă

gros duce la o distribu ie neuniform a ou lor în fecale, pe de alt parteţ ă ă ă

se consider c proglotele nu sunt eliminate în mod constant. Deşi înă ă

anul 1995 s-a elaborat un protocol de testare serologic pentru a depistaă

anticorpii produşi împotriva Anoplocephala perfoliata, rezultatul pozitiv la

acest test indic doar expunerea, nu şi infesta ia curent cu parazi iă ţ ă ţ

adul i. Protocolul de testare a fost aplicat în 19 state ale SUA (prinţ

Universitatea din Tennessee, 2002-2003) demonstrându-se o prevalenţă

a anticorpilor de 54% din totalul cailor testa i (peste 30% în 15 din celeţ

19 state incluse în studiu). Aceste rezultate semnaleaz c frecven aă ă ţ

expunerii cailor la infesta ia cu A. perfoliata este mai mare decât seţ

credea înainte. În SUA se consider c dintre cele trei specii de tenii aleă ă

cabalinelor (A. perfoliata, A. magna şi Paranoplocephala mamillana) A.

perfoliata este cea mai frecvent la ora actual . ă ă

Ciclul biologic al teniilor la cal este redat în figura 1.

Cele mai severe infesta ii cu tenii apar la caii mai învârst .ţ ă

Infesta ia ţ tipic nu se asociaz obişnuit cu semne clinice cronice. Atunciă ă

când apar manifest ri, acestea sunt acute, sub forma cloicilor severe,ă

cauzate de instussuscep iunea ileocecal , impacta ia ileal sau subţ ă ţ ă

5

forma colicilor spasmodice (gazoase). Leziunile anatomopatologice includ

inflama ia local sever a valvei ileocecale (sau altor locuri de ataşare aţ ă ă

teniilor prin scolex), ulcera iile mucoasei intestinale, reten ia crescut deţ ţ ă

fluide în intestin, îngroşarea peretelui intestinal şi prezen a cicatricilor laţ

acest nivel. Uneori leziunile pot obstruc iona par ial intestinul. S-aţ ţ

demonstrat (Briggs şi colab., 2004a) c cel pu in A. perfoliata con ineă ţ ţ

cantit i mari de acetilcolinesteraz , care ar putea interfera cuăţ ă

peristaltismul normal al tractului gastrointestinal. Orice tulburare a

motilit ii intestinale poate reprezanta explica ia manifest rilor clinice deăţ ţ ă

colic .ă

Fig. 1 Ciclul biologic al teniilor la cabaline. (Adaptare dup Briggs şiă

colab., 2004a)

Ascaridoza cabalinelor (infesta ia cu Parascarisţ

equorum)

Parascaris equorum are cel mai simplu ciclu biologic din toată

familia ascarizilor (Fig.2). Deşi caii adul i ingereaz ou de ascarizi dinţ ă ă

furaje, în fecalele lor nu se detecteaz ou de ascarizi decât eventuală ă

rareori. Infesta iile sunt semnificative din punct de vedere clinic numaiţ

pân la vârsta de 15 luni, deoarece cabalinele dobândesc o excelentă ă

imunitate împotriva acestui parazit în timpul celui de-al doilea an de

6

via . Semnele clinice la mânji variaz în func ie de momentul din ciclulţă ă ţ

biologic şi gradul infesta iei parazitare. Pierderea în greutate sauţ

r mânerea în urm a creşterii, aspectul de abdomen în butoi, roba f tă ă ă ă

luciu, abaterea şi/sau colica apar în infesta ii masive cu parazi i adul i.ţ ţ ţ

Masele formate din parazi ii adul i pot bloca mecanic intestinul sub ire,ţ ţ ţ

provocând colic , cel mai frecvent la cca 24 ore dup deparazitare, cândă ă

impacta iile severe cu ascarizi mor i pot evolua pân la rupturiţ ţ ă

intestinale, dac nu se intervine chirurgical. Semnele respriatorii (tuse,ă

jetaj, febr ) din perioada migr rii pulmonare a larvelor de stariul trei nuă ă

r spund la terapia cu antibiotice şi sunt de obicei mai severe la tineretulă

de peste un an, deoarece relativa imunitate dobândit pân în acelă ă

moment exacerbeaz reac ia gazdei la migrarea parazitar (Briggs şiă ţ ă

colab., 2004b). Examinarea coproparazitologic reprezint „standadul deă ă

aur” pentru depistarea prezen ei ascarizilor adul i, deşi stadiileţ ţ

preimaginale nu pot fi diagnosticate. Ascarizii reprezint parazitul deă

„stabilire a dozei” la produsele antihelmintice pentru cai, dintre to iţ

parazi ii enumera i la spectrul de ac iune a oric rui antiparazitarţ ţ ţ ă

eliminarea ascarizilor necesit cele mai mari doze.ă

7

Fig. 2 Ciclul biologic al Parascaris equorum. (Adaptare dup Briggs şiă

colab., 2004b)

Strongilozele (strongilidozele) cabalinelor

To i strongilii care infecteaz cabalinele au un ciclu de via direct.ţ ă ţă

Femelele (diferen iabile pe baza aspectului cap tului caudal) produc ouţ ă ă

aproape constant, ceea ce face ca diagnosticul coproparazitologic al

infesta ei cu strongili adul i s fie foarte eficient. O le eliminate prinţ ţ ă ă

fecale în mediu devin infestante dup ce ating stadiul al treilea deă

evolu ie (larve infestante L3). Temperaturile mediului extern joac un rolţ ă

important în supravie uirea, eclozarea din ou şi transformarea pân înţ ă

stadiul infestant al larvelor. Dac temperaturile mediului sunt moderateă

(între 7 şi 30 °C) oul eclozez în cca trei zile, dar procesul poate dura maiă

multe s pt mâni în medii mai reci. Atât înghe ul, cât şi c ldura excesivă ă ţ ă ă

distrug oul. Odat ce larva infestant (L3) s-a dezvoltat, condi iile deă ă ţ

8

mediu cu temperaturi înalte şi usc ciune distrug rapid parazitul, însă ă

tempraturile joase nu: larvele pot supravie ui dealungul iernii şiţ

prim vara continu s fie infestante. Larvele pot fi ingerate de c treă ă ă ă

cabline cu furajul, de pe sol sau consumate cu apa infestat . Prină

examinarea unei singure pic turi de rou diminea a pot fi observate zeciă ă ţ

de larve de strongili (Fig.3).

Fig. 3 Imaginea unei pic turi de rou con inând larve infestante deă ă ţ

nematozi (magnifica ie 200x). (Sursa: U.Cţ .Davis School, 2007)

Exist multe specii de strongili care pot infesta cabalinele, acesteaă

au fost împ r ite în dou categorii, strongili mari şi strongili mici. Deşiă ţ ă

ciclul de via în exteriorul gazdei este practic identic, în tractul gastro-ţă

intestinal al cabalinei aceşti parazi i se comport extrem de diferit. ţ ă

Larvele strongililor mari p r sesc repede intestinul şi migrează ă ă

timp de 6-11 luni în cele mai variate esuturi şi organe ale gazdei, înţ

func ie de specie. Cei mai cunoscu i reprezentan i ai strongililor mariţ ţ ţ

sunt: Strongylus vulgaris (larvele invadeaz endoteliul arterelor care irigă ă

intestinul – vasele mezenterice), Strongylus edentatus (larvele migrează

la nivel hepatic şi peritoneal) şi Strongylus equinus (larvele migreaz înă

9

ficat şi pancreas). Apoi larvele se reîntorc în intestin, se transform înă

adul i şi produc ou . ţ ă

Larvele tinere de stadiul trei ale strongililor mici (Cyathostominae)

dup închistarea în esuturi se pot transforma în larve L4 care seă ţ

descapsuleaz apoi se întorc în intestin ca larve L5 pantru a seă

transforma în adul i şi a produce ou sau pot intra înţ ă hipobioz , cal larveă

închistante, pentru o perioad de pân la doi ani, obişnuit pân înă ă ă

momentul în care popula ia de strongili mici adul i din intestin seţ ţ

împu ineaz . Larvele închistate scap atât detec iei sistemului imun alţ ă ă ţ

gazdei cât şi efectului majorit ii substan elor antiparazitare. ăţ ţ

Pe lâng simptomele ă clasice ale parazitismului sever la cal,

strongilii produc şi manifest ri clinice caracteristice, cum ar fiă

hepatomegalia şi congestia hepatic cu posibilitatea fibrozei cronice,ă

peritonit (S. edentatus); shisturi hepatice, pancreatice şi intestinale (S.ă

equinus); îngroşarea şi iritarea endoteliului arterelor mezenterice

craniale şi a colateralelor acestora, infarcte intestinale cauzate de

obstruc ii arteriale, anevrism verminos, tromboz şi trombembolie, colicaţ ă

tromb-embolic sever şi în rare cazuri rupturi obişnuit fatale aleă ă

arterelor mezenterice (S. vulgaris).

Ciatostomiaza clinic este adesea asociat cu emergen a în mas aă ă ţ ă

larvelor închistate (emergen sincron ) din mucoasa cecumului şiţă ă

colonului, producând manifest ri de diaree acut , cu pierdere rapid înă ă ă

greutate, edem subcutanat şi moarte. Ciatostomiaza larvar ă are un

prognostic rezervat şi se consider la ora actual una din bolileă ă

parazitare cele mai serioase ale cabalinelor (Briggs şi colab., 2004c).

10

Fig. 4 Ciclul de via al strongililor mici care infesteaz cabalinele.ţă ă

(Adaptare dup Briggs şi colab., 2004c)ă

Gasterofilozele cabalinelor

Stadiile larvare ale unor specii de muşte din genul Gasterophilus

(Gasterophilus intestinalis şi Gasterophilus nasalis) sunt denumite generic gasterofili.

Muştele adulte îşi depun ouăle pe părul de pe membrele cailor, coma, corpul sau pe regiunea

feţei. Caii ingerează larvele care eclozează din ouă şi în continuare stadiile larvare se

dezvoltă în organismul calului, ataşate în ciorchine de mucoasa stomacului sau duodenului,

unde pot rămâne până la 12 luni. Muştele adulte ies din pupele ajunse pe sol din dejecţiile

cailor, după o perioadă de 3-9 săptămâni. Activitatea muştelor încetează complet odată cu

venirea iernii. Infestaţia cu larve de gasterofili sunt asociate rar cu munifestări clinice la cai

(Bliss, 2002), totuşi, în cazul infestaţiilor severe apar ulcere gastice şi duodenale, abcese ale

subseroasei, în cazuri foarte rare abcese şi rupturi gastrice (Briggs, 2004d).

11

Fig. 5 Ciclul biologic al Gasterophilus spp. (Adaptare dup Briggs şiă

colab., 2004d)

12

Oxiuroza cabalinelor

Oxiuroza ecvin produs de Oxyuris equi este o boal parazitară ă ă ă

deranjant , dar care nu pune în pericol via a calului. Manifestarea clinică ţ ă

foarte cunoscut este gratajul cailor parazita i, care poate duce laă ţ

distrugerea cozilor prin ruperea firelor de p r (Fig.6)ă

Fig. 6 Cozi cu diferite grade de distrugere din cauza gratajului provocat

de oxiuroz . (Sursa: original)ă

Femelele de oxiuri tr iesc în intestinul gros şi regiunea anal ,ă ă

depunerea ou lor în regiunea perineal cauzeaz pruritul asociat cuă ă ă

aceast infesta ie. Comportamentul vizibil al calului face ca această ţ ă

parazitoz s fie perceput ca fiind important de c tre proprietari.ă ă ă ă ă

Eşecul terapeutic al antiparazitarului folosit este evident, dacă

comportamentul de grataj nu înceteaz . Pe de alt parte se consider că ă ă ă

manifest rile clinice ale oxiurozei pot ar ta (ca şi cum ar fi un organismă ă

indicator) infesta ia şi cu alte specii parazitare.ţ

Strongiloidoza cabalinelor

13

Strongyloides westeri paraziteaz intestinul sub ire al mânjilor, deă ţ

obicei a celor sub vârsta de şase luni. Transmiterea se face fie prin

laptele supt, fie prin penetrarea pielii de c tre larvele din aşternut. Mînjiiă

se pot infesta din primele zile de via şi eliminarea ou lor (Fig.7) prinţă ă

dejec iile lor apare la şase-zece zile de la infestare. Mînjii prezint diareeţ ă

inexplicabil , care poate fi suficient de sever încât s necesiteă ă ă

tratament. Recuperarea este de obicei rapid odat cu dezvoltareaă ă

imunit ii împotriva acestui parazit (Bliss, 2000).ăţ

Fig.7 Ou de Strongyloides westeri. (Sursa: Bliss, 2000)

Alte parazitoze gastrice ale cabalinelor

Habronema muscae, Habronema microstoma şi Drachia

megastoma sunt parazi i transmişi prin muşte. Larvele de habronema seţ

pot depista pe suprafa a mucoasei gastrice, acoperi i de un strat gros deţ ţ

mucus, iar larvele de Drachia formeaz noduli fibroşi, adesea purulen i,ă ţ

în grosimea peretelui gastric. Uneori larvele ajung în r ni, leziuniă

cutanate, nu îşi pot desf şura ciclul biologic, dar produc granuloame,ă

habronemiaza cutanat . La nivelul conjunctivei oculare această ă

manifestare pot duce la ulcera ii şi complica ii, cu atât mai mult câtţ ţ

leziunile sunt pruriginoase şi provoac grataj (Fig.8).ă

14

Fig. 8 Aspectul clinic în habronemoza cutanat . (Sursa: Broggs şi colab.,ă

2004d)

Caii p şuna i împreun cu rumeg toarele pot contracta unul dină ţ ă ă

parazi ii acestora. Trichostrongylus axei poate produce, în special la caiiţ

stresa i, diaree apoas , debilitant , protract , deşi infesta ia înţ ă ă ă ţ

majoritatea cazurilor este asimptomatic .ă Parazi ii adul i se localizeaz laţ ţ ă

nivelul intestinului sub ire, ou le sunt eliminate prin fecale (Fig.9).ţ ă

Fig. 9 Ouă de Trichostrongylus axei. (Sursa:http://vetmanual.org/mvm/htm/bc/digpr32.htm)

Obiectivele m surilor de control ală e

parazitozelor interne la cabaline

Majoritatea proprietarilor şi veterinarilor practicieni sunt de acord

c scopul major al controlului parazi ilor interni ai cabalinelor esteă ţ

optimizarea s n t ii şi performan ei calului. Totuşi, r spunsul laă ă ăţ ţ ă

15

întrebarea „Ce încerca i s face i atunci când administra i calului unţ ă ţ ţ

produs antiparazitar?” este diferit, marea majoritate a proprietarilor

spunând: „S ucid viermii”. În medicina veterinar „uciderea viermilor” înă ă

sine nu reprezint obiectivul unui program de control al parazi ilor. Acestă ţ

lucru este în special adev rat cu referire la strongilii mici ai cailor, careă

exercit mare parte a efectelor d un toare înainte s fie susceptibili laă ă ă ă

ac iunea majorit ii substan elor antiparazitare. Sursa direct aţ ăţ ţ ă

infesta ieii cu ciatostome este reprezentat de larvele de pe p şune, iarţ ă ă

acele larve s-au dezvoltat din ou le eliminate de c tre caii care pasc.ă ă

Odat ce oul a eclozat şi larva a ajuns la stadiul infestant, singurii factoriă

care pot diminua riscul infesta iei sunt temperaturile crescute aleţ

mediului, usc ciunea (seceta), timpul scur şi excluderea cailor de peă

p şunea respectiv . Singura modalitate practic de reducere a şanseloră ă ă

infesta iilor viitoare este limitarea pasajului ou lor, iar asta se poateţ ă

ob ine prin distrugerea femelelor parazi ilor înainte ca acestea s seţ ţ ă

reproduc . Astfel, obiectivul controlului parazi ilor este prevenireaă ţ

contamin rii mediului cu stadiile reproductive (ou le) ale parazi ilor- int .ă ă ţ ţ ă

Strategiile corespunz toare ale controlului parazi ilor cailor trebuieă ţ

s fie mai degrab profilactice, decât curative. Programul de controlă ă

eficient nu ar trebui s fie reprezentat de implementarea regulat a uneiă ă

proceduri terapeutice, pe baza unui calendar prestabilit, ci ar trebui mai

degrab s cuprind o serie de interven iiă ă ă ţ planificate astfel încât să

previn reproducerea popula iilor de parazi i prin limitarea pasajului unuiă ţ ţ

num r mare de ou pe p şune.ă ă ă

Instrumentele controlului antiparazitar

Principala metod de realizare a controlului eficient al infesta iiloră ţ

parazitare la cabaline este reprezentat de folosirea substan eloră ţ

antiparazitare. Pe lâng acestea exist practici de management careă ă

sunt de ajutor şi acestea contribuie la programul de control mai ales prin

realizarea unui mediu înconjur tor cât mai liber de formele parazitareă

infestante.

16

Managementul p şunilor şi inerea curat a acestora se realizează ţ ă ă

prin colectarea b legarului de cal (ideal o dat pe s pt mân ); p şunatulă ă ă ă ă ă

ra ional pe pţ arcele cu rota ia acestora; evitarea supra-p şunatului cândţ ă

din cauza insuficien ei p şunii caii sunt nevoi i s rup firele de iarbţ ă ţ ă ă ă

foarte aproape de sol; p şunarea alternativ a aceloraşi parcele de c treă ă ă

cai şi rumeg toare; evitarea hr nirii la sol cu fân sau concentrate, atât peă ă

p şune cât şi în padocuri, bixe, ad posturi (amenajarea hr nitoarelor);ă ă ă

compostarea b legarului de cal, cu acordarea unui interval suficientă

pentru bio-sterilizarea acestuia înainte de repartizarea pe terenuri;

limitarea şi preferabil oprirea accesului cailor pentru ad pare din ape deă

suprafa ; igienizarea periodic a boxelor şi ad posturilor de cai;ţă ă ă

controlul muştelor în ad posturi şi aplicarea unor substan e repelente peă ţ

corpul cailor în perioada de atac al insectelor; între inerea iepelor cuţ

mânji şi a mânjilor în rca i separat de celelalte categorii de cabaline şiţă ţ

aşa mai departe. Deşi alte tehnici de management pot fi utile ca

adjuvante, f r administrarea antiparazitarelor ele nu asigur un controlă ă ă

eficient al parazi ilor. ţ

Antiparazitarele folosite la ora actual la cabaline se incadreaz înă ă

una din patru mari categorii (Tabel 1). În elegerea rela iilor şiţ ţ

propriet ilor antiparazitarelor ecvine disponibile la ora actual esteăţ ă

esen ial pentru a putea exploata la maxim caţ ă racteristicile acestora.

17

Tabel 1

Antiparazitare comercializate la ora actual pentru ecvine; clasa chimic ,ă ă

denumirea generic şi exemple de produse comerciale. (Adaptare după ă

Reinemeyer, 2009)

Clasa chimică Denumirea generică Denumiri comerciale

BenzimidazoliFenbendazol Panacur; Panacur Power PackOxfendazol BenzelminOxibendazol Anthelcide EQ

Tetrahidropirimidine

Pamoat de Pirantel Anthelban; Exodus; Strongid past ;ă

Strongid –T; Pamoat de pirantel past ;ă Continuex; Strongid-C 2XTartrat de

Pirantel

Lactone macroiclice

IvermectinEquiMax; Equell; Equi-past; Eqvalan;

IverCare; Ivercide; Zimecterin; Rotation-1 etc.

Abamectin Promectin; Promectin PMoxidectin Quest; Quest Plus; ComboCare

Compuşi heterococlici

Piperazina Piperazine; altele

To i compuşii lista i a eficacitate bun împotriva ciatostomelorţ ţ ă

adulte şi imature din lumenul intestinal. Totuşi, numai dou substan e auă ţ

demontrat eficacitate împotriva larvelor închistate de strongili mici, care

sunt în capsule fibroase, în peretele intestinal. Acestea sunt moxidectina,

care este eficient în doz de 0,4 mg/kg corp, la o singur administrare şiă ă ă

fenbendazolul (Panacur Power Pack), care este eficient dac seă

administreaz în doze de 10 mg/kg corp, timp de 5 zile conseutive.ă

Când strongilii mici sunt ucişi de antihelminitice eficiente, num rulă

ou lor din fecalele cailor trata i ar trebui s scad cu 90% sau mai mult.ă ţ ă ă

Niciun atiparazitar, nici larvicidele, nu are eficien de 100% şi produc iaţă ţ

de ou de strongili va reapare când larvele ce erau închistate înă

momentul aplic rii tratamentului se matureaz şi încep s se reproduc .ă ă ă ă

Intervalul dintre momentul aplic rii terapiei şi reapari ia produc ieiă ţ ţ

numerelor semnificative de ou este denumit „intervalul de reapari ie aă ţ

ou lor” (I.R.O.; în englez : Egg Reaparition Period – E.R.P.) şi durata saă ă

variaz în func ie de antihelminitcul folosit (Tabel 2).ă ţ

18

Intervalul de reapari ie a ou lor este un instrument extrem deţ ă

important, care trebuie neap rat exploatat în cadrul programului deă

control antiparazitar. Deoarece obiectivul primar este prevenirea

contamin rii mediului cu ou de parazi i, IRO ne arat cât de mult timpă ă ţ ă

se poate sus ine acest deziderat dup tratamentul cu fiecare compusţ ă

specific.

Tabel 2

Duarata perioadelor de reapari ie a ou lor de strongili dup aplicareaţ ă ă

terapiei cu antiparazitare. (Adaptare dup Reinemeyer, 2009)ă

Clasa compuşilor

Perioada de reapari ie aţ ou lor (IRP)ă

Piperazina 4 s pt mâniă ăBenzimidazoli 4 s pt mâniă ă

Tetrahidropirimidine

4 s pt mâniă ă

Ivermectina De la 6 la 8 s pt mâniă ăMoxidectina ~12 s pt mâniă ă

Rezisten a la antiparazitareţ

Rezisten a este definit ca o sc dere m surabil a eficien ai unuiţ ă ă ă ă ţ

compus împotriva unei popula ii de parazi i, care a fost în prealabilţ ţ

susceptibil . Rezisten a nu se datoreaz unei schimb ri, modific ri aă ţ ă ă ă

substan ei medicamentoase ci se produce în urma adapt rii genetice aţ ă

parazi ilor- int . Genele pentru caractere de rezisten apar la niveleţ ţ ă ţă

foarte mici în mod natural, dar aplicarea frecvent şi folosirea exclusiv aă ă

unei singure clase de medicament furnizeaz anumite avantaje. Deă

fiecare dat când unii parazi i rezisten i suravie uiesc tratamentuluă ţ ţ ţ i,

aceştia sunt capabili de a continua reproducerea în absen a competi ieiţ ţ

cu parazi i susceptibili, şi astfel genotipul rezistent devine mai frecvent înţ

popula ie. Folosirea contant şi frecvent a aceleiaşi clase deţ ă ă

antiparazitare duce în final la predominan a genotipurilor rezistente înţ

cadrul popula iei. ţ

În mod tradi ional, mul i proprietari apeleaz la „rota ia”ţ ţ ă ţ

antiparazitarelor, însemnând c ei folosesc alternativ produse din diferiteă

clase chimice (Tabel 1). Rota ia a fost implementat ini ial pentru aţ ă ţ

19

acoperi spectrul deficitar al antihelminticelor existente la acea or dină

trecut şi nu pentru a contracara rezisten a parazi ilor. Rota ia în sine nuţ ţ ţ

este atât de important pe cât este asigurarea c toate antiparazitareleă ă

folosite sunt înc eficiente (Reinemeyer, 2009).ă

Rezisten a parazi ilor la anumite clase de antiparazitare (deţ ţ

exemplu benzimidazoli) este alarmant de prevalent , dar sub nici oă

form universal (Kaplan, 2002). ă ă Astfel, depinde de vaterinarii practicieni

şi/sau proprietarii de cai s determine care clase de medicamente sună

înc eficiente într-o herghelie (la un grup de cai sau la un singur cal) şiă

care sunt acelea care trebuiesc evitate în viitor.

20

Monitorizarea gradului infesta ieiţ parazitare

Informa iile extrem de utile despre statutul parazitar al unui animalţ

se pot ob ine din examinarea cantitativ a ou lor din fecale. Aceastţ ă ă ă

procedur presupune num rarea ă ă ou lor de parazi i per o anumit unitateă ţ ă

de greutate a fecalelor şi exprimarea num rului ob inut pe un gram.ă ţ

Procedura difer de examinarea standard coproparazitologic a fecalelor,ă ă

care poate determina numai prezen a sau absen a ou lor unui anumitţ ţ ă

parazit (Reinemeyer şi Barakat, 2004). Chiar dac rezultatele numericeă

nu se coreleaz neap rat cu num rul parezi ilor adul i sau cu severitateaă ă ă ţ ţ

parazitozei, numerele ou lor din fecale reprezint instrumentul esen ială ă ţ

al programului ra ional de control antiparazitar. ţ

Cea mai important utilizare a num r torii cantitative a ou loră ă ă ă

parazitare este determinarea spectrului antiparazitarelor pentru o fermă

(Tabel 3). Monitorizarea ulterioar poate confirma durata IRO pentruă

diferite antihelminitice împotriva parazi ilor rezisten i. Iar în final,ţ ţ

determinarea numerelor ou lor fecale pentru caii netrata i poate stabiliă ţ

poten ialul relativ contaminator al cailor individuali dintr-i herghelieţ

(Tabel 3).

Examinarea cantitativ a ou lor fecale este absolut esen ială ă ţ ă

atunci când se doreşte abordarea controlului antiparazitar într-o manieră

ra ional (Reinemeyer, 2009). Pe de-o parte, majoritatea cabinetelor sauţ ă

circumscrip iilor sanitar-veterinare nu ofer aceast procedur pentruţ ă ă ă

clien ii lor la ora actual , şi asta nu numai în ara noastr . Pe de altţ ă ţ ă ă

parte, majoritatea cresc torilor de cai ar putea considera acest tip deă

testare de diagnostic ca fiind doar un cost suplimentar. Totuşi, deciziile

de management bazate pe rezultatele acestei test ri pot s scad costulă ă ă

total al programului antiparazitar la nivel de ferm , pe baza evit riiă ă

tratamentelor antiparazitare care nu sunt necesare – asta în condi iile înţ

care ferma aplic acel protocol simplu de deparazit ri bilunareă ă , cu sau

f r aplicarea rota iei substan elor antiparazitare. Atunci cândă ă ţ ţ

proprietarul deparaziteaz caii doar de dou ori pe an, sau poateă ă

niciodat , costurile aplic rii unui astfel de control ra ional vor fi clar maiă ă ţ

21

mari şi aici numai informarea clientului despre efectele nocive a

multiplelor parazitoze asupra cailor ar putea avea un efect conving tor.ă

Factori lega i de gazd (cabalin )ţ ă ă

Caii individuali variaz larg în susceptibilitatea lor individual laă ă

infesta iile parazitare, mai ales când este vorba de infesta ia cu strongiliţ ţ

mici. Diferen ele ţ inter-individuale sunt reflectate de numerele ou loră

fecale determinate de la fiecare individ (Duncan şi Love, 1991).

Literatura de popularizare şi informare a proprietarilor din rileţă

anglofone foloseşte temenii de „low egg shedder” (diseminator de ouă

de grad sc zut) şi „high egg shedder” (diseminator înalt de ou ) pentru aă ă

denumi capacitatea infestant diferit a caior individuali. La ora actuală ă ă

se consider c majoritatea parazi ilor în orice grup de cabaline seă ă ţ

concenetreaz într-un num r relativ mic de animale (Reinemeyer, 2009).ă ă

În ciuda acestui fapt, to i caii dintr-un grup sunt trata i exact la fel atunciţ ţ

când este vorba de deparazit ri, pe considerentul c dac r mân una-ă ă ă ă

dou sau mai multe animale, acestea vor reinfesta întregul grup şiă

presupunându-se c to i caii sunt la fel de infesta i, din moment ce suntă ţ ţ

între inu i în acelaşi grup, în condi ii similare. Aceast din urmţ ţ ţ ă ă

presupunere ar fi adev rat la taurine, unde se consider că ă ă ă

parazitorzele reprezint boli ale cirezii (Bliss, 2000), dar nu şi la cai, laă

care gradul de infesta ie difer de la animal la animal în acelaşi grup.ţ ă

Astfel devine evident faptul c deparazitarea efectuat în mod de rutină ă ă

constituie o pierdere în cazul cailor din grup care aparent au un control

propriu asupra parazi ilor şi ai c ror grad de infesta ie este sc zut. Esteţ ă ţ ă

posibil în acelaşi timp ca aplicarea repetat a aceluiaşi protocolă

nediferen iat s fie suboptimal pentru caii foarte susceptibili laţ ă

parazitoze. Din fericire, exist posibilitatea de a categoriza poten ialul deă ţ

contaminare (gradul de infesta ie) al fiec rui cal în parte, cel pu in înţ ă ţ

ceea ce priveşte strongilii (Tabel 3). Num rarea cantitativ a ou loră ă ă

fecale poate identifica atât caii problematici cât şi pe cei cu grade

sc zute de infesta ie în cadrul herghelieigrupului de cai.ă ţ

22

Tehnica num r rii cantitative a ou lor de parazi i dină ă ă ţ

fecale

Metoda cantitativ preferat pentru determinarea num rului deă ă ă

ou fecale este metoda McMaster modificat . Aceast tehnic are înă ă ă ă

vedere în primul rând ou le de tip strongil, ceea ce se consideră ă

rezonabil de suficient deoarece la ora actual strongilidozele reprezintă ă

cea mai mare problem la majoritatea cailor. Metodele de examinare aă

ou lor fecale se bazeaz pe principiul diferen ei de densitate, adic peă ă ţ ă

flota ia ou lor parazitate în diferite solu ii care sunt mai dense decât apa.ţ ă ţ

Unii autori (Briggs şi colab., 2004e) recomand solu ia de nitrat de sodiuă ţ

(400g la 1L de ap ), dar la fel de bine se poate folosi solu iaă ţ

suprasaturat de sare, sulfat de zinc sau bicarbonat de sodiu. Metodaă

fiind cantitativ , necesit testarea unei anumite cantit i standard deă ă ăţ

fecale, într-un volum m surat de solu ie de flota ie, din care s seă ţ ţ ă

examineze un volum standardizat la microscop.

Pe scurt, se amestec 26 ml solu ie de fota ie cu 4 g fecale, seă ţ ţ

strecoar şi se încarc cele două ă ă camere ale pl cii McMaster (Fig.10) cuă

un volum total de 0,3 ml solu ie de amestec, adic 1% din volumul totalţ ă

de amestec. Dup un repaus de 1-2 minute (şi nu mai mult de 60 minute)ă

se va examina placa McMaster la microscop (cu obiectiv 10x) şi se vor

num ra ou le de tip strongil pe toate cele 6 coloane ale fie rie camere,ă ă ă

în ambele camere.

Fig 10. Placa McMaster folosită pentru determinarea numărului ouălor de strongili din

fecale şi apectrul oului de trip strongil. (Sursa: Briggs şi colab., 2004e)

Pentru exprimarea numărului de ouă pe gram de fecale se foloseşte fromula:

OPG = ON × 100/4 ; sau mai simplu OPG = ON × 25

unde OPG = ouă per gram fecale, iar ON = ouă numărate pe placă.

23

Rezultate de sub 100 OPG înseamnă infestaţie foarte scăzută, peste 500 OPG

infestaţie masivă iar peste 1000 OPG infestaţie foarte masivă (Briggs şi colab., 2004e).

24

Planificarea programului de control antiparazitar raţional şi

diferenţiat

Atunci când se elaborază şi se implementează un program de control antiparazitar la

cabaline, trebuie să se ţină cont de toate aspectele descrise.

Tabel 3

Diferite aplicaţii ale tehnicilor de numărare cantitativă ale ouălor de paraziţi din fecale

(Adaptare dup Reinemeyer, 2009)ă

Aplicaţie Paşi Determinareaeficacităţiisubstanţeiantiparazitaresaurezistenţeila aceasta

1. Determinarea numărului de ouă din fecalele recoltate de la cel puţin 6 cai* pentru un grup de 10, înainte de deparazitare2. Tratarea cailor cu antiparazitarul care se doreşte a fi evaluat, în dozele prescrise de producător 3. Colectarea probelor de fecale de la aceiaşi cai la 10-14 zile de la deparazitare4. Efectuarea examinării cantitative a ouălor din fecale şi calcularea eficienţei substanţei atiparazitare (reducerea numărului de ouă din fecale = RNOF), conform formulei:([Nr ouă pre-deparazitare minus post-deparazitare]/pre-deparazitare x 100)5. Interpretare: RNOF>90% = eficient; RNOF<80% = rezistenţă; RNOF între 80-90% = echivoc, necesită repetare în viitor

Deteminareaintervaluluide reapariţiea ouălor(IRO)

1. Determinarea numărului de ouă din fecalele recoltate de la cel puţin 6 cai* pentru un grup de 10, înainte de deparazitare2. Tratarea cailor cu antiparazitarul care se doreşte a fi evaluat, în dozele prescrise de producător 3. Colectarea probelor de fecale de la aceiaşi cai, tot la intervale de 2 săptămâni de la deparazitare4. IRO a expirat când numărul ouălor ajunge la 50% sau mai mult din numărul ouălor înainte de deparazitare

Determinareapotenţialului contaminant custrongili

1. Recoltarea probelor de fecale de la toţi caii din grup după cel puţin 4 săptămâni de la expirarea IRO pentru ultima deparazitare2. Efectuarea numărătorii cantitative a ouălor din fecale3. Caii cu rezultate de <100 OPG sunt contaminatori de grad scăzut; cei cu >500 OPG sunt puternic contaminanţi; cei cu OPG se la 100 la 500 sunt contaminatori de grad mediu

*- în cazul grupurilor de cai întreţinute pe păşune, când nu se recoltează fecale pentru testare de la toţi caii, trebuie să se ia în considerare ierarhia grupului. Caii supuşi sunt mai susceptibili la infestaţiile parazitare, deoarece sunt obligaţi să pască din locurile pe care caii dominanţi nu le aleg, adică în apropierea fecalelor rămase pe păşune.

Primul pas constă în determinarea spectrului de substanţe antiparazitare care sunt

eficiente într-un grup dat de cabaline, ceea ce se poate realiza prin efectuarea testării

reducerii a numărului de ouă din fecale (RNOF) (Tabel 3). Testarea se face pentru toate

25

antiparazitarele care se doresc a fi folosite în viitor. Rezultatele testării RNOF vor indica

acele substanţe care sunt eficiente şi pot fi incluse în program şi, de asemenea, clasele de

substanţe care nu ar mai trebui folosite în ferma respectivă niciodată.

Al doilea pas este reprezentat de determinarea potenţialului relativ de contaminare

cu strongili a animalelor din grup (Tabel 3). Procedura identifică acele animale care necesită

cea mai mare atenţie în ceea ce priveşte deparazitările şi, de asemenea, pe acelea care nu

sunt în centrul acestei atenţii. Startul sezonului de transmitere a strongililor este diferit în

funcţie de regiunea climatică în care se află ferma evaluată. Sezonul de transmitere începe

atunci când riscul reinfestării pentru caii aflaţi pe păşune trece de la minim la inevitabil în

lipsa implementării unor măsuri de control.

În regiunile nordice, mai reci, această trecere are loc atunci când caii adăpostiţi pe

timpul iernii sunt scoşi la păşune primăvara. Pe păşunile de primăvară mai sunt larve

reziduale, care s-au dezvoltat în sezonul de păşunat precedent şi au supravieţuit iernii pe

păşune. Numărul larvelor scade în timpul verii, când temperaturile sunt ridicate şi razele

solare sunt puternice. Numărul larvelor pe păşune poate rămâne scăzut, dacă nu se permite

recontaminarea mediului cu noi ouă din dejecţiile cailor păşunaţi. Singura modalitate de

control asupra reinfestări păşunii şi diseminării ouălor de paraziţi prin fecale se poate face

prin deparazitarea cailor la momentul potrivit şi cu substanţa potrivită – adică prin uciderea

paraziţilor adulţi.

În zonele geografice temperate dar mai calde riscul infestării are lac la fianlul verii.

Până în acel moment condiţiile climatice sunt prea calde şi adesea prea secetoase pentru ca

dezvoltarea larvelor infestante să poată ave loc, chiar dacă păşunea este contaminată de

numere mari de ouă din fecalele cailor aflaţi la păşune. Riscul infestării creşte toamna, când

temperatura scade, sursa fiind reprezentată de ouăle din dejecţiile recente ale caior.

Dacă se începe deparazitarea cailor la momentul potrivit, un singur tratament ar

putea menţine în continuare păşunile sigure din punctul de vedere al infestaţiei parazitare.

Totuşi, caii pot reîncepe contaminarea atunci când larvele care au supravieţuit tratamentului

(ciatostome închistate în primul rând) se vor matura şi vor începe să se reproducă. Pentru a

menţine numărul ouălor la zero sau cel puţin la valori foarte mici în fecalele cailor, este

nevoie să se cunoască durata intervalului de reapariţie a ouălor (IRO) în urma folosirii

diferitelor substanţe antiparazitare (Tabel 3).

Deparazitarea supresivă este practicarea repetării tratamentelor antiparazitare înainte

ca IRO al produsului administrat în prealabil să expire. Această abordare ar trebui să

menţină numărul ouălor din fecale foarte scăzut, atât timp cât se folosesc subtanţe eficiente.

26

Oricum, nu toţi caii necesită acest program intensiv. Mai mulţi autori (Bliss, 2000; Kaplan,

2002; Briggs şi colab., 2004; Reinemeyer, 2009) sugerează ca acei cai care sunt identificaţi

a fi contaminatori la valori reduse să primească un singur tratament antiparazitar la

începutul ciclului anual şi un altul la cca 6 luni mai târziu. Contaminatorii moderaţi ar trebui

să beneficieze de două tratamente arministrate la intervale de supresie, iar contaminatorii

pronunţaţi ar trebui trataţi delungul întregii perioade a sezonului de transmitere, în funcţie

de regiunea geo-climatică.

Este recomandabil să se înceapă fiecare program sezonal cu un produs care este eficient

împotriva larvelor de strongili în migrare (ivermectină, moxidectină sau fenbendazol în doză

de 10 mg/kg timp de 5 zile) pentru a facilita sau menţine eradicarea speciilor de strongili de

pe păşuni.

Concluzii

Modificarea continuă a modelului de rezistenţă a paraziţilor interni ai cabalinelor şi în

special a nematodelor gastro-intestinale faţă de anumite clase de substanţe antiparazitare a

condus şi condice la necesitatea schimbării strategiilor de control antiparazitar la cabaline, la

nivel mondial. Cele mai mari dificultăţi în realizarea schimbărilor de acest fel vor fi

întâmpinate prin atitudinea proprietarilor de cai.

Pentru majoritatea cailor din ţara noastră, care sunt întreţinuţi în adăposturi aproape

toată perioada anului, în mod izolat (1-2 cai la un proprietar) şi scoşi la păşunat în grădina

proprie pe timpul zilei, vara, în cazul menţinerii igienei în adăpost şi furajării exclusiv din

iesle, probabil ar fi suficiente trei tratamente antiparazitare pe an (înainte de scoatera la

păşunat cu repetare la un interval supresiv şi înc un tratament toamna, cînd temperaturile din

exterior scad).

Totuşi, în ultimii ani au apărut şi apar din ce în ce mai mulţi crescători şi în România

care întreţin grupuri mai mari de cai (pentru agrement şi turism rural în primul rând), în

condiţii minime de adăpostire. Majoritatea acestora deparazitează caii numai de două ori pe

an sau nici atât, fără a ţine cont de necesitatea menţinerii păşunilor libere de larve infestante.

Pentru aceşti proprietari şi mai ales pentru hergheliile de stat necesitatea implementării unui

program de control antiparazitar de acest tip ar fi foarte importantă. Reţinerea proprietarilor

de cai din România faţă de un program de control al paraziţlor raţional ar fi probabil costul

mai mare faţă de strategiile pe care le aplică ei în prezent.

27

În ceea ce priveşte ţările în care creşterea cailor are alte tradiţii şi mai ales în Statele

Unite, unde păşunatul cât mai prelungit dealungul anului a constituit mereu baza întreţinerii

grupurilor de cai, reţinerea faţă de acest tip de control antiparazitar este tocmai opusă

situaţiei din ţara noastră: pentru aceşti proprietari renunţarea la administrarea bilunară a

antiparazitarelor pentru toţi caii, indiferent dacă se justifică sau nu, şi acceptarea unor

intervale mai lungi între deparazitări sau deparazitarea diferenţiată a cailor este

preîntâmpinată cu teama unor infestaţii masive şi problemele pentru cai ce pot decurge din

acestea.

Oricum, aceste metode noi de control al paraziţilor cabalinelor reprezintă o abordare

logică, raţională şi bazată pe biologia organismelor împortiva cărora este ţintită. Acest tip de

abordare este probabil la ora actuală singura modalitate de a trata prin prevenţie parazitozele

cabalinelor, a contracara rezistenţa unor organisme parazitare, şi cel mai important: a

preveni dezvoltarea rezistenţei din ce în ce mai multor paraziţi la anumite clase de substanţe

antiparazitare.

28

BIBLIOGRAFIE

1. Bliss D.H. (2000), The control of gastro-intestinal nematode parasites in horses with

emphasis on reducing environmental contamination: A new control strategy for an old

problem. In: Equine parasitology. Mid America Agricultural Research Proceedings,

Verona, WI

2. Briggs K., Reinmeyer C.R., French D., Kaplan R. (2004a), Tapeworm: An underrated

threat. In: Parasite primer (part 2), a twelve-part series on internal parasites of horses,

The Horse Magazine. Online source: www.thehorse.com

3. Briggs K., Reinmeyer C.R., French D., Kaplan R. (2004b), Ascarids: A growing

problem. In: Parasite primer (part 3), a twelve-part series on internal parasites of horses,

The Horse Magazine. Online source: www.thehorse.com

4. Briggs K., Reinmeyer C.R., French D., Kaplan R. (2004c), Strongyles: The worst of the

worms. In: Parasite primer (part 4), a twelve-part series on internal parasites of horses,

The Horse Magazine. Online source: www.thehorse.com

5. Briggs K., Reinmeyer C.R., French D., Kaplan R. (2004d), Bots&beyond. Little known

parasite enemies. In: Parasite primer (part 5), a twelve-part series on internal parasites of

horses, The Horse Magazine. Online source: www.thehorse.com

6. Briggs K., Reinmeyer C.R., French D., Kaplan R. (2004e), Diagnosis: Examining the

eidence. In: Parasite primer (part 6), a twelve-part series on internal parasites of horses,

The Horse Magazine. Online source: www.thehorse.com

7. Drudge J.H., Lyons, E.T. (1966), Control of internal parasites of the horse. Journal of

the American Veterinary Medical Association 148:378-383

8. Duncan J.L., Love S. (1991), Preliminary observations on an alternative strategy for the

control of horse strongyles. Equine Veterinary Journal 23:226-228

9. Kaplan R.M. (2002), Anthelmintic resistance in nematodes of horses. Veterinary

Research 33:491-507

10. Reinemeyer C.R. (2009), Rational approaches to equine parasite control. Kentucky

Equine Research, Advances in equine nutrition, vol. IV:411-420

11. Reinemeyer C.R., Barakat C. (2004), Parasite control check. Equus 319:69-78

12. U.C. Davis School of Veterinary Medicine (2007), The horse report. In: The publication

of the Center for Equine Health, Vol. 25, No.4

29