Anulu VII. - Nr. 60. Pesta, domîneca in 30 iuliu, 11 augustu 1872. de dóue ori in septemana : Jol-a si tmlneo'a ; gra candu va pretinde im-

rUnti'a materieloru, va esi de trei seu de patru ori in septemana.

retiulu de prenumeratiune, pentru Austria :

itnu intregu 8 fl. v. a. i diumetate de anu 4 fl. v. a. patrariu 2 fl. v. a.

pentru Şamani» sl stralnetat»; i anu intregu 12 fl. v. a. diumetate de anu . . . . . 6 fl. v. a.

ALBINA Prenumeratiuni se facu la toti dd. cores-puudiati ai nostri, si de a dreptulu la Re-dactiune Btationagasae N r . 1, unde sunt a se adresaşi corespundintiele, ce pri-vescu Redactiunea, administratiunea séu speditur'a ; câte vor fi nefrancate, nu se vor primi, éra cele anonime nu se vor publica.

Pentru anunoie si alte comunicatiuni de interesu privatu — se răspunde câte 7 cr. de linia ; repetirile se facu cu pretiu sca-diutu. Pretiulu timbrului câte 30 cr. pen­

tru una data se antecipa.

Pesta, in 10 aug . n. 1 8 / 2 . Incepemu a pr icepe. Foile din Viena,

m u m e „D. Z . " si „N. Fr . Presse ' vinu a iprinde câ t e unu mucu de lumina.

Dnii magiar i — par ' cà semtu in arnea corpu lu i loru na t iuna lu ghiare le - de o p a r t e a le panslavismului, de a l f a

j ús pangermanismului. £ i s e neliniscescu. Ambii monstrosi giganţi ii t r a g u —

fin dia in dia to tu mai mul tu si mai violin-te — ca t ra sine ; ambii vor ca sè-ii im-bracisiedie, de mare amóre ce au ca t ra ai; da r bieţii domni magiar i , séu mai

i dreptu dicendu, uni i d in t re ei, cei netem-\ piti ăe t o tu de mars iavulu egoismu, sciu,

presemtu, cà ce va sè dica imbracisiarea unui colosu pentru unu pigmeu, si deci se sucescu s i se svercolescu in d rép t ' a si in stang'a, si — nu sciu cum sè ese din cer­culu celu farmecatu, din ver tegiulu in care s'au p rec ip i ta tu , in tocmai ca si muscele in ól 'a cu miere 1

Aci e necasulu, aci pacostea. Ei , domni i magiar i , p re cum noi a m

aretatu la r o n d u l u nostru, s'au t i enu tu ca si tot i omenii s t r icaţ i , de forte is te ţ i si intielepti , car i vor fi in s ta re d'a amăg i ai uti l isa si p r e némt iu si p re muşcalu, jHutrrj'.d'a se ingras iá si i n t a r í e i d i n ól'a

miere, adecă din sudórea poporaloru, date p r é d a loru ; candu acum se vedu în­cleştaţi i n ghiare le némtiului ,mane dóra si de ale muscalului-, — s e vedu ei păcă l i ţ i !

Acést 'a e causa marei ne 'nt ielegeri intre ei. Se ap ropr ia cris'a, periclulu I Unii îndobi toci ţ i , mergû o b l a . p r e calea pre ca re a u p o r n i t u ; alţi i , mai puc inu str icaţ i , s'ar in tórce , a r cerca se plece pre a l ta cale, sè scape cumva de — fa-talm imbracisiare.

Astfeliu „N. Fr . Pr . " de ieri demi-nét ia — de a d r e p t u l u ni spune, cà dd. magiar i se semtiesu in t re nemţi si in t re slavi casi in t re duóue petri de móra. F i ­resce cà némtiu lu ii mângâia pre magiar i , cumca de germanismu n 'au de a se teme -, càci acel 'a nu este cuceri toriu si desnatiu-nalisatoriu, ci — numai civilisatoriu, ér acést 'a ei, dd. magiar i , nu numai caută se tolereze, ci t r ebue i nca sè spriginésca. Va se dica,civil isatiunea némtiului dechia­ra resbelu — civilisatiunei magiare !

F rumósa mângâiere ! D'al ta p a r t e „D. Z.iJ o spune p re

facia cà, ge rmani i din Austria t rebue sè in t re in s tr insa l egă tu ra — firesce mo­rale, si a nume natiunale,cxx Germania cea mare, p e n t r u de a-si sustiené suprematfa si de a-si impliní misiunea civüisatória.

Foile slave, si a nume cele musca-lesci d a u érasi si mai oblu navala a su­p r ' a biet i loru magiar i . Si in fine si unele si altele provoca si apostrofa nemul-tiamirea comuna a poporaloru , specialu a romani loru din Transi lvania si Ungar ia .

Intr 'astfeliu de imprejuràr i , candu diu c. Andrâssy se pregatesce pen t ru in-telnirea de la Berlinu, ca sè conlucre, séu celu pucinu sè stee de măr tu r ia la ac tu lu de d ispunere a gigant i loru s t răini despre sortea nóstra, bietulu Lónyay aici a casa a r incercá, măca r numai pro for­ma, a face ceva spre molcomirea popo­ra loru si a opiniunei publ ice i r i ta te si t a rbura te .

Incercàr i v a n e ! Dupa miserabil 'a pol i t ica mag ia ra de p a n a acuma, cum ar poté colegii dlui Lónyay, cum pa r t i t ' a sa sè mai aiba semt iu si pr icepere de d rep ­ta te ! ! Candu unu guvernua ajunsu la a tâ ta demoralisare publica, a tunci nu-si mai póto salvá onórea, de câtu re t ragendu-se iu te si d isparendu cu to tu lu de pe scena. —

„Birzevija Vjedom." din Petropole, vor-bindu despre alegerile din Ungaria, se sprime — intre multe altele — astfeliu: „Guverniulu de astadi alu Ungariei are mare asemenare ou alu lui Napóleoné alu III . a nume in privinti'a medilóceloru de a se snstiené. Napóleoné a alungatu représentante natiunale cu poterea, fora nioi o crutiare ; armat'a si visteri'a au fostu in manele lui si elu 18 ani a soiutu sè-si faoa o mare maioritate in eorpulu legelativu. Asemenea au in manele. loru sl deákistu ar-nretrani visteri'a tierei, catra acést'a ei sânt cei mái avuţi ómeni in tiéra, dispunu de tribunale si de politia, si asiá — alegerile li succesera deplinu. — Dar noi ii potemu incredintiá, cà acést'a a fostu ou potintia numai pentru primulu impetu ; la celu d'antaiu cooflictu nu numai ei, ci intregu poporulu magiaru va s'o patiésca pentru acésta nebunia si foradelege,— intocmai pre cum o patl acum duoi ani Napóleoné. Deá­kistu intre magiari sunt totu aceea, oe erau magnaţii poloni in naţiunea polona. Ei sunt străini poporului, ca sl poporulu — loru," etc.

Vedeţi, ce bine ne cunoscu afora, de parte de noi, si totuşi dd. magiari mai credu c'o s'o duoa de parte. Vai de ei ! —

A tupr'a intelnirei celoru trei imperati in Berlinu, opiniunea publica a ajunsu a con­stata cà, este intru interesulu păcii. Dar espli-carea, ajungerea la acésta conclusiune, nu este asemenea si uniforma. Mai tóta lumea tiene, cà se lucra de intielegeri in privinti'a Oriintelui si a infranàrei aspiratiuniloru pré mari de liber­tate; aceea-ce noi din capulu locului am inde-

getatu. Unii dieu: tocmai priu aceea oà pote-rioii imperati si cu ministru inorediuti ai loru se vor intielege despre infrmarea democraţiei, tocmai prin aceea pacea si ordinea va fi asecu-rata. Alţii st inca forte multi dieu : puntulu de discordia intre aceşti trei mari imperati este — Oriintele, cu aspiratiunile poporaloru sale pen­tru emancipare. Deci in acosta privintia impe­ratu se vor invol — séu cum sè imparta intre sine Oriintele, pentru d'a infrená poporale, séu — déoa acést'a nu ar fi cu potintia, se vor oble-gá reciprocamente, a nu se amesteca nici unulu unilateralminte in afacerile Oriintelui, ci împre­una a sustiene si sprigini jugulu, adecă stepa­nirea turcului preste popóra : in ambele caşuri pacea va fi asecurata ! — Asia potu se cugete omenii, dar — de sicuru altfeliu va fi, trebue sè fia scrisu in cartea provedintiei, a cursului moralu alu naturei ! Si legile morale, eterne, 'si batu jocu de planurile BÍ combi naţiunile celoru mei poterioi imperati, precum vediuramu de curendu adeverindn-se cu Napoleonidii ! ! —

„Pesti Napló," campionulu magiariloru deákisti, facia de atacurile si batjocurile ce scri­seră foile opositiunali, pentru decorarea episco­pului Olteanu din Lugosiu, vine in nrulu seu de joi a-lu luá pre acesfa sub scutulu seu si a-lu aperi cu multa energia. Argumentulu seu celu mai sunatoriu este cà Olteanu este romanu bunu si totu de o data sl patriotu mare, carele uni-culu a sciutu se impreune *) idei'a statului ma­giaru cu natiunalitatea şa.

Fiindu oà „P. Napló0 se faoe censurato-riulu românismului bunu, si fiindu cà nóa nu ni este iertatu a tiené de o blastematia judeca-t'a iui, o luàmu deci de seríósa si sincera, si dorindu a-i mesura cu aceasi mesura, pre oum se ouvine intre fraţi, i dorimu lui „P. Napló* si magiariloru sei :

Sè li dee bunulu, dreptulu si induratulu Ddieu — pana vor fi si vor mai trai, dintre fiii lom totu astfeliu de magiari buni si patrioţi adtverati, precum este eppulu Olteanu romanu bunu, omu de omenia si patriotu adeveratu !

Fia ! fia ! — Fia-li dupa inim'a si judeca-t'a loru ! ! -

Decăderea Ungariei sub regimnlu aotnale. Pesta, in 10 aug. n. 1872.

Abiá mai incape indoiéla, fiindu cà din dia in dia totu mai multu se dovedesoe pre fa­cia, cumca administratiunea de astadi a tierei, administratiunea părintescului ministerul ma­giaru Lónyay-Tóth-Kerkápoly,incs tiér'a dreptu la ruina, la ruina morale si materiale.

Ne dore si plangemu, càoi e asia, si am *) Adecă sciţi, va fi ajutai u a tiené preromani legaţi

cu lantiulu magiaru de gâtu. Acést'a va fi împreunarea 1 CulegetorMu,

dori sè nu fia asiá ; am dori sè nu cetimu ce cetimu prin foile magiare si sè nu vedemu ce vedemu petrecendu-se in fapta ; am dori, ca — numele si védi'a magiara, prin portarea, prin faptele aoestoru ómeni de la potere, sè nu su­fere atâta blamare in faei'a lumei, sè nu ban-crotedie pentru totu de un'a !

A ajunsu tréb'a acolo, de chiar unele foi deákiste, ale dreptei, guvernementali, cum li dicemu, incepu a se ingrozi de vertegiulu co-ruptiunei si nemoralei la care ne-a adusu poli­tic'a părintescului guvernu magiaru. »Reform11

si „Szabad Sajtó*, pre tóta diu'a ni splica si aréta acést'a !

„Hon," cea mai moderata fóia opositiuna-le,de nou suleva scandalós'a cestiune Lévay Ker-kápoly-Lónyay, si oere desluciri chiare si re-spieate, amenintiandu cà pana atunci nu va în­ceta a neoagi, pre guvernu ! Elu scrie : „Noi am fi mai ticăloşi de câtu oVa, déca n'am apucă acésta ocasiune, pentru ca dintre nenumeratele hoţii, (tömérdek gazság közöl,) ce se petrecu in dilele nóstre, celu pucinu pre acésta un'a s'o sc6-temu la lumin'a lumei.

Poftimu limba frumos», poftimu onora­bilitate magiara !

„Nenumerate hoţii publice se petrecu in dilele nóstre," se 'ntielege prin omenii guver­niului ou soirea guverniului ; si poporulu totuşi sè oréda,cà — „tótastepanirea este de susu !"*)

Dar mergemu mai de parte. „Ssabad Sajtó* vorbindu despre credi-

tulu Ungariei in Europa, se sprime astfeliu : „D'apoi cà déjà am ajunsu aoolo, in câtu firme de renume europénu — nici nu mai stau de vorba ou noi ; pentru cà unde noi/ni facemu treburile ou potestàti finantiari ca Stroussberg, Waring, Ricke si alti astfeliu de Langradi, aoolo — este naturalu oà operaţiuni solide nu potu avé IOPU, oàoi n'au basa ! Insa si ast'a ar mai trece, dar oandu despre noi se

! vestece oà — cÄiar si in diet'a tierei tote se potu prin bani, — atunoi apoi am gatat'o í"

Ajungă atât'a, aceste judecaţi magiare, opositiunali si neopositiunali, despre coruptiu-nea séu decăderea materiale ; despre cea mo­rale — credemu oà am oitatu destule ou oca-siunea alegeriloru ; stimabilulu si nepreocupa-tulu cetitoriu mai oaute si essaminedie elu in­susi, cà — ou ce feliu de ómeni se intovaresiesce si servesoe guverniulu actuale — la noi a nume, oe feliu de fapte lauda si remunera elu, — cine este si oum se porta unu Olteanu, unu Besanu, unu Sedanu, unu prot'a Josca si pop'a Alexa, si — elu nu va ave trebuintia de a nóstra jude­cata in acesta direcţiune.

*) Apoi da, de susu, intru acelu intielesu, cà unii fruntaşi ai stepanirei de astadi au fostu spendiurati in efigia, si ca atari intr' adeveru sunt de «»»«•

C o r e e i .

F O I S I O R A . Băile Ini Eroule,

séu

S es a K d e E e die tai Ml 6 ed ca, de

Dr. Alessandru Popoviciu, Pesta, 1872. Editur'a „Albinei" ; tipariulu lui Emericu

Bartalits.

Acest'a e titlulu unui opu, alu unei mo­nografii, despre a căreia publicare insciintia-ramu pre cetitorii nostri inca in lun'a lui iuniu, candu totodată ni reservaramu a reveni la den-s'a oa sè-i oonsaoràmu spaţiu mai multu din fói'a nóstra ; càci ca dreptulu acésta carte — dupa noi, merita a se faoe cunoscuta tuturor'a câtu de bine.

Déoa intardiaramu atâtu de multu, a fostu, càci — am doritu sè audimu sl opiniuni de la barbati mai speciali, pre cari espresu ii-am ro-gatu sè ni le dee si cari aoum au sè ni servésoa de base la apretiuirile nóstre. —

Nu e seraca literatur'a nóstra in câtu pentru cantitatea opuriloru; ci, déoa din candu in oandu se afirma câte o seracia, dàmu ou so­cotéla cà se referese la calitate. In asta privin-tia socotimu cà este la looulu seu, oa se luàmu acl notitia de o aparitiune remarcabila : aceea, oà mai nainte, in betrani, productiunea litera-turei nóstre erá calitativa iu precumpenire, pre oandu astadi precumpenesce produotiunea can­titativa.

Aoest'a nu este unu morbu literariu, spe­cificii alu nostru, oum diou unii, càci astfeliu este astadi la tote naţiunile, si caus'a e forte naturala, jace adecă in aventulu mare ce a luatu artea tipografica, care aventu face cu potintia sl celoru mai putienu calificaţi, oa sè-si tiparó-sca opurile loru.

Dar din alte multe privintie, beneficiele productiunei cantitative sunt atâtu de mari, (si se estindu anca totu mai multu prin democra-tisarea cunoscintieloru despre cetire si scriere,) in câtu ne desdauna deplinu pentru defectele calitative.

Redactiuniloru inse, acésta cantitate mare de opuri li oauséza una pieu de spargere de

capu, oàci elo caută sè le citésoa si sè iee no­tifie despre tote, caută se cerce a găsi din mul­ţime opulu oelu calitativu pre oare sè-lu reco­mande cetitoriloru sei pentru valórea intrinseca. Redactiunea, care ar reoomendá cetitoriloru sei unu opu fora de valóre, ii-ar desgustá de la literatura si ii-ar instrainá de catra sine insasi.

Pana a nu ne incercá sè dicemu câte-va cuvinte despre valórea opului din cestiune, ne oprimu la dedicatiunea lui, vrednica de aten­ţiunea onoratiloru cetitori.

Cu permi ssiune prealabila, acesta carte este dedicata Inaltiei Sale imperatesci, archi-ducelui Mudolfu, principelui de corona.

Anca unu archtduoe a primitu odată de­dicatiunea unei cârti romanesci din manile ce­lebrului scrietoriu alu natiunei nóstre, Dr. Va-siliu Popu. Noi i binecuventàmu memori'a, dimpreună ou a scrietoriului.

Dar cà insusi unu principe de corona, unu moscenitoriu de tronu, sè primésca a i se dedica unu o >u romanescu, — este aoum pri­mulu casu !

Feoiorasiulu imperatului nostru primesce carte romanósca — si inca atunoi, oandu fra-

ged'a-i etate nioi nu i-a permisu a mai prim1

pana aci vr'o alta care-va, in vr'un'a din lim-bele oele privilegiate !

Cei-ce se pricepu la d'astea, vor soi cà — Inaltf'a Sa nu póté primi — fora soirea tata ne-seu.

Nu este deci limb'a ai natiunalitatea ro­mana — desconsiderata la cei-ce stau in frun­tea Imperatiei : ur'a si despretiulu domniloru de la cârma — n'ajunge pana la aoea inaltime !

Astfeliu dara, pentru Inalti'a Sa impera-tésca, cartea romanésca i-este prim'a carte de­dicata si primita ; éra pentru naţiunea nóstra i-este prim'a carte ce o primesoe in dedicatiune unu principe de ooróna.

Sè fia de bunu auguriu amenduroru păr-tilorut!

Este mare bucuri'a nóstra, a romaniloru, pentru aoestu faptu alu Inaltiei Sale imp. Prin­cipele de corona, obieotulu de amóre alu tutu­roru poporaloru dintru imperati'a cea lata a ca­sei Abisburgiloru, nóa romaniloru, ca celoru mai apesati de oónstelatiunea politioei actuali, ni este totodată speranti'a unul venítoriu mai

Sí totu mai sunt nebuni, cari sl astadi credu eu Stefanu Szêchéni, cà „Magyarország n'a fost, ci va fi !"

Candu potericulu imperiu romanu dege­nerase si erá la deplina decădere, lumea di-cea : „Romae omnia sunt venalia !" si asiá si erá. Roma atunci erá de aprópe 1000 de ani; întocmai se lauda sl imperati'a magiara cà e — aprópe de 1000 de ani !

Mare, gloriósa, poterica ca sl Roma — n'a fostu, n'a potutu sè fia : in coruptiune si cădere rivalisédia cu ea. —

Pesta, in 9 aug. n. 1872. (In caus'a de impartir» a fonduriloru sco­

lastice.) Ieri, joi in 8, conformu dispusetiuniloru făcute de ministeriulu cultului si invetiamen-tului publicu, s'au inceputu aici in Pesta, in in-stitutulu Tekelianu, pertractările de primire si impartire a fonduriloru şcolari gr. or. admini­strate pan' aci prin o deputatiune, numita de guvernu.

De deminétia la 10 óre, aduoandu-se membrii deputatiune! si dintre delegaţii romani domnii : Gr. loanoviciu, V. Babesiu si Jul. Jan-culescu, ér dintre ai congresului serbescu nu­mai diu Milikits, protopopulu de Santu-Andreiu, ministeriulu ungurescu a intreveoitu prin con-siliariulu de secţiune, diu E. öradwohl, ca comi­sarul plenipotentiatu, si prin duoi dni contabili, cari toti constituindu-se sub presiedinti'a r urni­tului d. comisariu, au datu cetire acteloru re­spective mai nalte si s'au apucatu in data de lucru.

La propunerea lui Babesiu, conformu na­túréi causei, procederea s'a normatu in duóue acte, si respective direcţiuni. S'a primitu ade­că, ca mai antaiu de tote dèputatiunea de pana acuma, printr'o comiaiune a sa se predee in-trege fondurile, cu tote actele referitórie si in acea dfa incheiate — la manele unui delegatu din partea romaniloru si a unuia din à serbiloru, cari apoi primindu-le si essaminandu-le, sè dee despre acést'a reportu adunàrei plenarie, si in faci'a acesteia sè se constate primirea formale, predandu-se numai de câtu o cbeia de la cassa comissariului, un'a delegatului romanu, si un'a celui serbescu ; cu acést'a funcţiunea deputatiu-nei de pana acuma terminandu-se, mai rema-nendu membrii ei numai inca respunsabili pen­tru realitatea celoru predate si avendu numai inca á'dá printr'unu membru óre-care alu seu — deslucirile necesarie la actulu de impartire.

Dupa ce astfeliu primirea formale si reale va fi completata, membrii ambeloru parti, ade­că esmisii congresului serbescu de o parte, si cei ai sinódeloru din Aradu si Caransebesiu — de alta parte, sub presiedinti'a comisariului mini­steriale si cu asaistinti'a unui contabile oficialu, se vor constitui in comisiune mista pentru rea-luarea actului de impartire in duóue a fondu­riloru si documinteloru ; aci apoi se vor incepe greutăţile cele mari I

Procesele verbali tóté se facu in trei es-semplarie, pentru fie-care parte si pentru mi-nistesiu câte unulu.

Actulu de predare si primire ieri in data s'a inceputu si astadi s'a continuatu, si este pre­vedere cà in 4—5 dile va fi îndepliniţii. Atunci va urmá procedur'a de impartiéla, carea — pre langa lucrare forte diliginte, fora tóta in-doiél'a va tiené 3—4 septemani ; fiindu cà ob-

ieptele sunt multe, varie, si complicate, si való-rea loru omnţilaterale trebue bine cumpenita.

Se intielege cà acesta lunga si grea ope­raţiune" nu se va urma totu in siedintie plena­rie formale, ci din fie-care parte de deminéti'a pana sér'a va lucra câte unulu seu duoi mem­bri si numai in caşuri de dubietate séu de difi­cultate nedevingibile, se va face aretare comi­sariului ministeriale si acest'a va convoca sie­dintia plenaria pentru deliberarea si deslegarea aceloru cestiuni. —

Siedinti'a de astadi, cu mare neplăcere a constatatu ne'nfacisiarea a duoi domni dintre representantii pârtii serbesci, a dlui Dr. Maxi-moviciu din Zomboru si a dlui jude cercualu Ludaiciu din Râcz-Keve, pentru a cărora ne-grigintia actulu de impartire ar poté sè suferă o nuóa intardíare, spre daun'a forte semtibile a ambeloru parti, cari aştepta acésta impartiéla ou nerăbdare. Din acésta causa ambii numiţi dd, prin telegrafu se provocara prin insusi comisariulu ministeriale, a se infacisiá numai de câtu.

Atât'a pentru asta data despre acesta afacere natiunale a nóstra. —

Pretinsele intentinni ale dlui c. Lónyay facia de natiunalitati si

specialu de romani. Articlulu, despre carele amint i ramu

in n ru lu precedinte, despre carele „Te-legrqfulu romanu" p resupune cà a r p ro ­veni d int r 'o insp i ra t iune mai na l ta si cà deci ar meri ta sè i dàmu tó ta a tenţ iunea , — este u rmator iu lu :

festa, 30 iuliu 1872. „Ministeriulu actualu alu Ungariei, pe-

trunsu de spiritulu infratirei si ala impacatiunei, abiá BÍ-a inceputu acţiunea sa medilocitória si conciliatória in Croaţia, voesce, precum sun­temu informaţi, a ae ocupa seriosu cu caus'a Transilvaniei si cu a natiunalitatiloru.

Initiativ'a a luat'o si in acésta privintia guvernulu, fiindu convinsu pre deplinu, cà or­dinea, pacea si înflorirea Ungariei, numai atunci pote prospera cu tóta siguritatea, déca locuito­rii Ungariei, do ori-ce limba, natiunalitate si confessiune, vor fi impauati.

Trebuie sè incete odata banuielele din tote pàrtile ; fericirea nóstra comuna presupune amiciţia reciproca si sinceritate.

Gruvernulu, la initiativ'a ministrului pre­siedinte, s« dino cà ar fi acceptata urmatoriulu planu de impacatiun :

1. Romanii din Transilvania sè primésca si se nu mai atace impacatiunea Ungariei cu Austria, adecă art. XII. din 1867, se nu mai fia obieclu de certa.

2. Romanii intrnnu congresu natiunalu sè se dechiare de a patr'a naţiune a Transilvaniei si apoi sè accepte uniunea Ungariei cn Tran­silvania.

3. Legea de natiunalitate, art. XLI V din 1868, sè se revéda in diet'a Ungariei pre bas'a proiectului de lege din anulu 1861.

4. Legea comunala si municipala sè.seiee asemenea la revisiune, si institntiunea virilisti-soru are sè incete.

5. Legea electorala sè se faca egala intru tote pentru intregu teritoriulu coronei Stvlui Stefanu, cu esceptiunea Croaţiei.

Acést'a lege electorala n'ar fi basata de feliu pe atare censu determinatu, ci ar fi a se aronda cercurile electorale astfeliu, ca fie-care cercu se aiba câte 30,000 suflete, dinire cari 5°/o trebue sè fia provediuti cu dreptu de ale­gere. Asia dara in fie-care cercu electoralu ar trebui sè lia 1500 de alegatori.

Compunerea listei de alegatori ar fi forte

I simpla, si adecă, acést'a s'ar intemplá pre baa'a J dârei publice direpte, astfeliu, ca toti conee-tatienii, incependu de la 1000 fl. date drépta in josu, sè fia alegatori pana atunci, pana candu se potu scote 15Ö0 de alegatori.

Asiá dara, numai massimulu dârei este determinatu cu 1000 fl. éra minimulu va fi forte diferitoriu in deosebite municipia, dupa acar 'a dârei direpte de la 1000 fl. in diosu se va cobori pana chiar sl la 3 fl. éra in alte mu­nicipia mai avute, de la 1000 fl. abiá se cobora la 1 5 - 2 0 fl. -

Credemu c à aceste liniamente principali sunt acceptabili si pre bas'a acestor'a facendu-se o apropiare, impacatiunea pré usioru se póté réalisa.

Firesce, aceste liniamente nu vor fi póté dupa placulu aoeloru ultraisti romani, cari visé-dia de o totala independintia a Transilvaniei de catra Ungari'a, guvernulu inso nici nu voi-esce a-si face socót'a cu ultraistii si cu antago-nistii Ungariei ; pentru aceştia nu esista in sinulu guvernului nici unu projectu de impa<'.i-tiune, càci inBa-si idei'a si pretensiunea loru eschide possibilitatea de tractare reciproca ; ci voiesce a pacta cu bărbaţi serioşi ai romaniloru, cari sunt petrunsi de ideai', cà romanii si ma­giaru sunt avisati la spriginulu si ajutoiiulu unulu altui'a, spre a poté forma unu statu po-ternicu. Unii fora altii nu potemu trai i" pace, unii fora altii n'avemu viitoriu fericiţii. Guver­nulu are sè so puna in con'ntieh-gere numai cu aceia, cari recunoscu necessitatea de irnpaca-tiune, si cari sunt petrunsi de idei'a, ca intere­sele nóstre ale romaniloru sunt comune ca ale magiariloru.

Amba '-assele sunt cu totulu isolato de catra popórele rodite ; strimtorata aiciá intre poternicii nemţi si muscali, Ungaria numai atuneiá 'si póté desvoltá cu siguritate poterile sale spirituali si materiali, déca magiarii si ro­manii, cele mai numerose popó.-e pre teritoriulu imperatiei Stului Stefanu, vor fi impacati, si déca ambii in buna co'ntielegere se vor însufleţi pentru idei'a de „patria comuna," si de „unita­tea teritoriale si politica a statului nostru."

Atragemu atenţiunea intelegintiei nóatre serióse a supr'a acestoru liniamente de impaca-tiune; deBbata-le acesteacu tóta seriositatea bar-batésca, in cercuri private ai publice, si prin diurnale — sl pana atuneiá, candu represen tantii legali ai romaniloru vor fi chiamati a se dechiara trancu a supr'a cestiunei presinte.

Catra acestea mai adaugemu un'a. Mulţi pretindu autonomi'a Transilvaniei,

dupa cum acést'a o are Croaţia. Fora de a pune la vederea cetitoriloru

părerea nóstra in acestu obiectu, amintimu nu­mai atât'a, cà dupa proiectulu de impacatiune ce l'amu insiratu mai susu, cestiunea autonomiei transilvănene ar remané asta-data o cestiune deschisa. Pote fi, cà magiarii, secuii si saşii inca sc vor socoti mai tardiu altfeliu, si ei singuri vor cere o forma de autonomia, precum acést'a o are Croaţia. Deocamdată inse, pana candu ou se vor vedé mai apriatu consecintiele bune ori daunóse ale uniunei, nici chiar déca ar voi astadi guvernulu, n'aru fi in stare a propune unu proiectu practicii si indestnlitoriu. Chiar sl impacatiunea cu Croaţia are sè se iee la re­visiune, de sl referintiele Croaţiei nu sunt ast­feliu de confuse, precum sunt cele din Tran­silvania.

Nemicu in lume nu ni-ar causa o bucuria mat mare si mai sincera, decâtu o irnpacatiuno si adeverataint'ratire intre magiari si romani!"

Am spusu din capulu locului si re -pet imu si as ta data, cà noi, din a nós t ra par te , dupa ale nóstre credintie si espe-riintie, nu a t r ibu imu, nu am p o t é s è a t r i -buimu acestui art iclu — atât 'a , — ba dóra nici câ ta impor tan t ia , ci cà n u m a i onorandu p r e cei de la „Telegrafulu rom." a nume pre nal tulu personagiu alu căru i

o rganu este elu, pe c redi tu lu acestui fora prejùdet iu si p reocupa t iune — v* nimu a-lu apre t iu i , publ icandu-lu in cţ Ionele fóiei nós t re si facendu-lu obiepj alu reflessiuniloru, alu criticei nós t re sl rióse, dandu- i astfeliu t ó t a a tenţ iunea \. unu art iclu diar is t icu pote sè merite, j

„Telegrafulu rom." insusi, afora | in t roduct iunea ce-i dede acestui ar t ic l | p r in aceea cà-lu apostrofédia de inspirai si de demnu de tóta atenţiunea, — nu) face nici o critica, ci la calcàiu i adaugj ér numai nisce dechiara t iuni de increde re, in urmatór ie le cuvinte :

„Articlulu acest'a eate unu semnu de in. talnire cu pretensiunile i;óstre si unu semnu q va sosi totuşi timpulu, de si mai tardiu, pentei o satisfacere a nisuintieloru nóstre, in ceea ci privesce caus'a natiunale. j

Multu va depinde deci, de la simtiuli celu bunu si tactulu fiitoriului congresu, despr a cărui necesitate vedemu a se fi convinsu insus regimulu. Am dori ca congresulu natiunalu ei se realisedie câtu mai curendu si sè nu se afl cause do amenare chiar in sinulu romanilor! nostri." — S

Tocmai deci, pen t ru cà „Telegrafulu; rom." nu- lu critica, crit ic 'a nóstra este; indispensabile si va t rebui sè fiacuatâttf mai seriósa si serupulósa.

Vom incepe-o in nrulu viitoriu ; er aici ahtecipandu, numai a tâ t ' a observàmu cà aces tu art iclu, de veri-ce or igine a r fi elu, in fói'a in carea a apa ru tu , n i dà nóa oposit iunali loru, cea mai eclatante satis-factiune, intru câtu elu de locu la ince­p u t u — duóue mar tur isesce si cons ta ta : antaiu, cà „fericirea comuna presupune amiciţia recinroca si sinceritatedar cà in locu de acestea ëssistu „banuiele in töte pàrtile ;u — a dou'a cà, „ordinea, pacea si înflorirea tierei — numai asiá póté prospera, déca locuitorii ei de veri-ce lim­ba, natiunalitate si confesiune, vor fi im­pacati/' de unde guvernulu , „petrunsu de spiritulu infratirei si alu impacatiunei, a acceptatu acelu planu de impacatiune."

Din aceste chiare măr tur i s i r i u rmé-dia chiar ca lumin 'a sórelui cà — popo­rale pana in diu'a de astadi sunt ne-im-pacate, pr in consecintia cà ele cu dreptu cuventu sunt nemultiumite, — cà deci „înflorirea Ungariei* si „fericirea nóstra comuna" — asia ,,nu pőte prospera," — cà guvernu lu de acést 'a „este convinsu pre deplinu," — si totuşi in acésta pr iv in t ia pan ' a cuma n'a facutu nemic'a !

Totu adeverur i p re cari noi puru­riá, ne 'nceta tu le -am sus t ienutu si a re­ta tu si deplansu, pent ru cari noi mai an­taiu am in t ra tu in pactări fratiesci cu capii guverniu lu i si ai par t i te i sale, si nefolosindu-ni acestea nemic'a, ne-am apuca tu de lupte serióse si aprige, pent ru cari noi am fost acusa t i de t u rbu ră to r i ai pàcii si ordinei publ ice si apoi a t â t u de multu am fostu câr t i ţ i si batjacorit i , denunciat i si persecuta ţ i — tocmai din acea par te , u n d e ele acuma se consta ta si sè recunoscu !

Mare satisfactiune acést 'a p e n t r u noi. Li mul t iamimu, càci vinu a ni-o d á ! E a ni insufla nóa încredere in drepta-

dreptu de câtu actualitatea, si prin urmare mai ferice.

Eca de ce, nici una naţiune nu petreoe mai cu atenţiune de câtu noi, cărările principe­lui de corona ; — nici un'a nu se bucura mai tare de câtu noi, candu oopilulu devine fecio-rasiu, candu se inzestréza totu mai tare cu vir­tutea si cu soiinti'a : aceste garantie suverane pentru prosperitatea suditiloru.

Multa mângâiere avemu, déca audimu din oandu in candu despre resultatele cele emininti ale essamineloru la cari se supune studiosulu principe de corona. — Cu atât'a mai mare caută aè ni fia mângâierea acuma, soiindu cà acestu principe, speranti'a nóstra, are la mana o carte romanésoa, carea i marturesce despre accentele duloi, blande si armonióse ale limbei romanesci, accente oari esprimu amóre ai credintia, curagiu si abnegatiune. Celu ce primesoe carte roma­nésoa si asoulta accentele limbei nóstre, cau­tă se ne iubésoa — ori in data, ori cu timpulu !

Pana acum graiulu romanului, nu s'a mai auditu in cercurile nalte, nu la curtea inipe-ratésc», pentru cà romûnulu de secle este es-chisu din aristocraţia, din birocraţia si militi'a

mai nalta, — eschisu din vecinătatea tronului, casl candu elu ar fi dusmanulu si necredintioaulu tronului, elu ar avé pre sufletu pecatele domni­loru ! Noi, adeveratuiu poporu cu numerulu, adeveratu contribuitori cu sângele si cu averea, noi realitatea si adeverulu, óra nu o esistintia numai fictiva politica, — noi nu ne potemu présenta iubitului nostru monarcu — de reulu castelor u si ale clasele ru, ce se puseră si totu mai stau intre noi si intre densulu ; — éra mo-narchulu asisderia, dorindu sè-si cunósca pre ade­veratuiu seu poporu, abiá mai scie, unde sè-lu caute; càci castele i întuneca si-iaugusta ori-sontele, — astfeliu am ajunsu de — MM ne pri­cepemu ! Pururiá remarcabile in asta privintia ni vor remané, mai alesu nóa romaniloru, cu­vintele ce clasiculu poetu ausfriaou Grillparzer le pune in gur'a Imperatului Rudolfu I I . in opulu „Bruderzwist in Habsburg" unde dice :

„Arm sind wir Fürsten, wissen das Geheime, Allein das Offenkund'gc, was der Bettler weiss, Der Taglöhner, —- bleibt uns ein Geheimniss."

(„Seraoi suntemu noi principii, cunó-soemu secretul^ dar cele publice, oari le soie

cersitoriulu si diuasiulu, pentru noi remanu unu secretu !")

Candu erá vorba de dreptu, noi eramu cersitorii pre la diete, pre la ministerie ai la curtea imperatésca ; — candu erá vorba de a sustiené, cu sacrificie, tronulu si dinasti'a,atunci noi eramu diuasii, dar pururia diuasi fora de plata. Principii nu sciau ale cersitoriloru ii ale diuasiloru ; — principii erau aeraoi. —

Asiá a fostu de multu si — mai totu asiá este astadi !

Amara este sortea nostra a romaniloru, pentru cà n e a guvernatu unu siru lungu de principi seraci !

Si candu ni aducemu a minte de acést'a, cum sè nu ni faca plăcere, cà principele de co­rona primi o carta in limb'a romacésca, si candu scimu, cà limb'a nóstra, cu ale ei accen­te dulci si cuceritórie, pre unde ajunge face propaganda pentru noi ! Inoepemu sè speràmu, cà vom avé unu domnitorii! bogatu, carele va cunósce dorintiele juste ale cersitoriloru si i-le diuasiloru, pentru cà limb'a loru nu i va fi străina.

Inima roman», tu carea te-ai dedatu nu a

mai a te superá, bu cura-te acum do o speran-tia mai buna in venitoriulu ce te aştepta, si-i uréza principelui de corona, oarele rumpe cu obiceiurile trecutului pentru ea sè ne mantu • iésca pre noi de rele, uréza-i, sè-lu traiésca bu-nulu Ddieu, ca se póta face bucuria si dreptate tuturoru popóraloru dintr'acésta imperatía ! —

Revenindu la opulu din cestiune, cute-zàmu afirmarea, cà este cea mai desevarsita monografia dintre câte au aparutu pana acum in lit.eratur'a nóstra. Prin multilateralitat9a sa întrece vechi'a monografia a Bucuresciloru ce o cunóscemu din foisiór'a „Trompetoi Carpati-loru." Celelalte monografii, mai multu séu mai putienu de panur'a monografiei vers uite a lui Daniilu Scavinschi, despre Boraecu din Arde-alu, se intielege cà nu se potu lupta cu opului despre care tratàmu.

Acestu opu, in 12 cóle tipărite, tnttéza in detaiu urmatóriele teme :

1. Positiunoa geografica ai fisica a bàiloru ; 2. Notitie istorice despre bàile acestea,

din mythic'a anticitate a lui Omeru, pana la Daci «i Traianu, éra de la Traianu pana astadi, mana cu documintale istorice ;

tea si rea l i ta tea causei ce aperàmu, nou curagiu pen t ru lúpt 'á nóstra in direcţiu­nea si p r e basele de pana a c u m a ; — fiindu cà dovedesce eclatantminte ceea ce noi pu ru r i á am crediu tu si sustienutu, cà — adeverulu, ori câtu de multu negatu séu iiecunoscutu de contrarii lui, cu fir-mi ta te apera tu , curendu- ta rd iu to tu ajun­ge a fi recunoscutu ! —

R o m â n i a . Onorabilii cetitori ai Aibinei vor fi ob­

servaţii cà, de unu timpu incóci — pré raru, si si atunci, nu bucurosu ne ocupàmu de cele-ce se petrecu in România.

Caus'a e, càci reactiunea, ce astadi, si de candu cu căderea Franciéi, in aceste parti ale Oriintelui — s'a instalatu si progresédia siste-maticaminte, acolo in România a cuprinsu asia dicendu tete clasele si tote institutiunile publi­ce, si — a ajunsu pana la unu gradu de caote, intrecendu astfeliu in cursulu si desvoltatiunea sa pre tote cele lalte tieri — juru imprejuru !

Nici duoi omeni nu se mai intielegu, si firesce — nici nu se mai incredu unii in altii si nu se mai iubescu unii pre altii !

Acest'a este — stadiulu penultimii alu procesului de domoralisare si desorganisare.

Noi in Austro-Ungaria — in multe pri-vintie, totu n'amu ajunsu inca asia departe ; dar — progresàmu oblu sl noi spre acestu stadiu.

Ori si cum, neca3ulu nostru ni ajunge, scàrb'a de cele-ce vedemu la noi, ni impie de­stulu sufletulu, pentru ca sè nu ni mai remana pofta si doru d'a mai incarcá clài peste gră­mada sl de din colo !

Am ajunsu, de — ne semtimu fericiţi, déca n'avemu sè reportàmu uemic'a din Româ­nia; càci — vr'unu bine — par cà nici numai asteptâmu! — Asta data nu ne mai potemu su'otrage de la neplacut'a detorintia d'a reporta ceva din România, se 'ntielege neplacutu !

De vr'o trei-patru septemani din colo se essecuta desarmarea gardei natiunale. Acésta garda natiunale, dupa constitutiunea pre care a juratu principele Carola de Hohenzoller, erá destinata d'a padi libertatea cetatienilorn si ea de cinei ani incóci se introduaese prin tote orasiele României.

In sessiunea trecuta a corpuriloru legiui-tórie legea despre armata s'a reformatu si — in privinti'a gardei s'au vutatu dispositinni ambigue, creaudu-se institutiunea prussienésca de miliţii. Pe temeiulu dispusetiuniloru ambi­gue grverniulu a decretaţii desarmarea st de-solvarea gardei, democraţii au pretinsu cà acé­st'a este calcare si nimicire de constitutiune, gardele pre une locuri au manifestatu «piritu de opositiune si resistintia, mai pre urma, septe-man'a trecuta, in Craiova gard'a luase o puse-tiune chiar arnenintiatória !

Iu momentulu decisivu, cu unu curagiu admirabilu s'a infacisiatu in Craiova min. de resbelu, diu ginerariu Florescu, si la intreve-nirea nemedilocita a acestuia, gard'a s'a ple-catu si cu tóta onórea si pomp'a si-a depusu ar­mele ! Astfeliu astadi in manele cetatieniloru de prin Orasie nu mai sunt arme. Institutiunea gardei natiunale, acésta creatinne geniale a re-volutiunei francese celei mari, este stérsa si in România !

Dar are — va dice cine va — poporulu

destule arme in mana, càci totu elu este carele constitue armat'a regularia, militiele, corpulu dorobanţ Hor u, si mai sciu eu, câte tote alte ar-merii si gindarmerii.

Da, asiá este, cu o mica diferintia, carea insa e forte, forte mare. Gard'a natiunale, dupa natur'a ei, 1. ea insasi 'si alegea pre oficiarii sei; 2. ea nu stá sub comand'a si la dispusetiu-nea minist, de resbelu, ci apartienea ministerul -lui de interne si resp. municipalitatei ! — O institutiune adeveratu democratica si revolutiu-naria, — de unde, cu dreptu cuventu reactiu­nea o nimicesce pretotindenia, si a nimicit'o si in România. —

Seleitsiu, fruntari'a mii. serbo-banatica, 25 iuliu 1872.

Comun'a nóstra Seleusiu, dupa cum s'a re-portatu deja in anulu 1870, in pretiuit'a „Alb-na," a dispusu zugrăvirea sântei biserici prin re­numiţii lu nostru pictore, domnulu Nicolao Popescu, pentru uuu onorariu de 10.000 fl. v. a. si cu ajutoriulu atotpotintelui, sâmbăta in 23 iuliu a. c. artistulu si a finitu minunat'a opera.

Domineca in 24 iuliu escelenti'a Sa dom­nulu de Scudier c. r. locot. marsialu couiandan-tele din Temisióra, insocitu de diu col'mel'i de economia Sibalieiu, intreprindiendu o caletoria prin comunele Regimentului, se abătu si prin comun'a nóstra, si dupa ce cerceta cas'a comu­nala si ambele scóle, ambii st. caletori mersera in sant'a biserica ca sà se convingă cu ochii despre arfa pictorelui nostru. Nu sum in stare, die Redactoru, a descrie mangaerea si bucuri'a nemărginita a poporului nostru, vediendu cu ochii si audiendu cu urechile laudele naltiloru óspeti cumca biserie'a Selousiului e o biserica gigantica, o biserica ca putiene altele, si carea pote servi de essemplu, simvolu esteticu tutu­roru celora lalte biserici din Banatu. —

Cercetandu scólele din locu, si aflandu atâtu in clas'a prunciloru precum si in a prun-celoru, curatieni? si ordine in tóta privinti'a, dupa putiena esamenare, naltulu óape reniunarà pe ß elevi cu câte 1 fl. v. a. in argintu, éra pe o eleva din clas'a feteloru cu 1 galbenu.

Merita sè dicemu deci cu toţii din totu sufletulu si din totu eugetulu: sè traiésca re-nurnitulu domnu pictore Nicolae Popescu la multi fericiţi ani ! Si sè traiéca escel. Sa diu Studier oare prin remunerarea diligintiei prun­ciloru si a pruncei dovedi cà ni doresce din ini­ma si din totu sufletulu seu nobilu prosperarea nostra natiunala. Marfa, diaconu.

Jiadnu, in 7 augustu n. (Sacrilegiu.) In comun'a Paulisiu, cottulu

Aradului, se intem) là o furatura de cele niai condamnabile, ojafuire a casei lui Ddieu, ce este spre ruşinea si daun'a bunei reputatioui a lo'uitoriloru din locu si — dorere, si a roma­niloru din prejuru. In 3 aug. n. adeca, cam pre la 1 óra dupa mediulu nopţii, trei individi din amintit'a comuna au irruptu in biserica cu sa-curi si spargendu cass'a cu banii bisericesci, au luatu toti banii gafa si mai multe alte ob­iepte sa<ire si pretióse. Jafuitorii si profanii abia astadi, in 7 aug., se potura erui si trage naintea judecaţii. Banii si cele lalte obiepte sa­cre câte s'au aflatu la ei, s'au datu concernin-tei epitropii bisericesci.

Acestu sacrilegiu, acestu simptomu alu demoralisatiunei, ne indigna forte, càci nu ni

aducemu a minte sè se mai fia intemplatu vre o data in aceste parti unu peoatu strigatoriu la ceriu ca acest'a. Ne indignàmu si amarîmu cu atâtu mai vertosu, pentru cà romanii din pre-jurulu acest'a a fostu si este unu poporu blandu moralu si bunu ca panea lui Ddieu. Ei dar, le-pr'a demoralisatiunei face cuceriri infioratórie,

j càci de candu cu abusurile si foradelegile pseu-doconstitutiunalismului nostru, éra mai vertosu de candu poporulu vediù cu ochii cum omenii de la potere calea in pioióra legea si jafuesce dreptulu celu mai sacru alu poporului — la alegeri, de la acestu nefericitu timpu incócia, nu mai este frica de peeatu sj de iadu.

„Preoţi cu crucea 'n frunte," veghiati|si invetiati poporulu poruncile lui Ddieu si ale moralei, càci tocmai asia de mare vi este re-spunsabilitatea naintea Ivi Ddieu si naintea tri­bunalului opini nei publice, pre câtu de mare si sublima vi este ohiamarea preotiésca!

Mitru. Langa Buteni, in 4 aug. n.

Mai de multe ori si cu bucuria am cetitu in acesta stimata foia gratulandu-se unoru jurişti absoluţi de ai nostri, cari dupa depunerea een-surei au pasitu pe carier'a advocatiala, o ca­riera adeveratu ne dependinţe si pe carea, ca romani eu semtieminte natiunali, potu multu forte multu folosi tiereniloru nóstri in căutarea drepturiloru loru, aperandu-ii contra lăcomiei străini loru. Ei dar, acestu folosu, acésta man-gaeri de sfatu, numai de la advocaţi cu sentiu de dreptate si um nitate se pote aştepta, si vai, tare, de trei ori mai tare te dore candu vedi cà alu teu, advocatulu romanu, întocmai ca strai-nulu, ba dóra si mai cumplitu te despóia pana si de cruceriulu din urma, condemnabil'a loru devisa fiindu ina\utirea loru — nu prin ser-guintia si staruintia onorabile, ci — prin amă­girea bietului tieranu cu vorbe dulci si promis-siuni góle. Apoi dupa ce si-au luatu partea, nu li mai pasa dumeloru cà ce opiniune are publi-culu despre ei, onestitatea si reputatiunea buna naintea poporului — dupa ei, fiindu numai \o frasa fora nici o însemnătate ! Nu trebue deci sè ne miràmu séu chiar sè ne indignàmu candu audimu poporulu apostrofandu jjpre unii advo­caţi de »hoti, lotri si telhari !" Firesce cà prin ai ést'a sufere védi'a si onórea intregu corpului advocatialu.

Avemu si noi aici in Buteni unu advocatu, pre diu Dimitrie Pascutiu, romanu de nascere, de semtiemente insa ori si ce, numai romanu — nu. Dumelui, in locu d'ajutá ómeniloru, li face numai daune si spese cari pre langa ceva ser-guintia si o procedere ratiunabila, usioru s'ar poté incungiurá. Ei dar, cum sè folosésca du­melui clienţi loru sei,candu la pertractări mai totu numai pre adjunetulu seu ilu tramite, carele nu are cunosciintiele si pracs'a necesarie ? ! Acést'a numai asia ni potemu splicá cà densulu ar trece de mare romanu — in gura, insa pre sub mana ar trage si camasi'a de pre romanu. Spre ilu­strare voiu citá aci numai unu casu.

Unui economu si tutoru orfanalu din Su-sani, in unu procesu i s'a fostu secestratu deja patru boi in favórea pârtii acusante. Pen­tru ca sè nu i se licitedie boii, si-au luatu de advocatu pre ungurulu A. N. carele représenta totuodata si pe partea contraria. Ungurulu a promisu economului cà nu va licita boii daca intr'unu terminu oresi care 'si va plaţi deto-

ri'a. Economulu se invoesce si se mângâia. Se intalnesce insa apoi cu diu D. Pascuitu, carele — firesce din interesu matcrialu personalu, nici de câtu insa cu intentiune buna pentru ama-ritulu de tieranu — s'a octroatu acestuia de aperatoriu promitiendu-i cà va impedecá es-seeutareaj licitatiunei. Tieranulu cugetandu cà are de lucru eu unu romanu, i-a datu plenipo-tintia dlui D. P. anulandu aceea ce o dedese ungurului. Acest'a, ingamfatu pentru acésta quasi-ncincredere, dispune licitatiunea si boii se vendeau fora pardonu daca sermanulu economu nu luá impvumutu sum'a necesaria pentru re-luirea detoriei sale, ou interese enorme!

Acést'a am aflatu de lipsa a aduce la cu­noscinti'a on. publicu romanu, pentru casé scia, cà pre câtu advocaţii adeverati si romani fo-losescu poporului nostru, pre atâtu cei perfidi, lacomi si nedemni de missiunea advocatiala, ilu ducu la sép'a de lemnu. Am disu, si mi-am salvatu inim'a ce mi se sfasiase candu vediui pre bietulu economu romanu trasu si 'mpinsu si despoiata de advocatulu romanu, casi de străini.

Unu romanu.

Interpelatiune natra veneratulu consistoriu gr. or. Aradanu.

Este sciutu cà v.-consistoriu, ca jurisdic-tiune bisericésca, de instanti'a a duóu'a, are com-petinti'a sa desemnata prin dispusetiunile sta­tutului org. intre marginile căruia vine in coa-tingere cu organele sale subalterne; si sub si-gilulu seu propriu estrada acestora sentintiele si ordinatiunile sale.

Asemenea sl protopresbiteru, respective s aunele protopopesci sub ale loru sigile pu­blica sentintie, si alte dispusetiuni ale loru.

Ne rogàmu deci de veneratulu consistoriu, sè ni dee deslucire : cum totuşi pote fi

1. Cà protopresbiteratulu Oradei-mari, se folosesce in tote afacerile sale ostiei aii de sigi-lulu consistorialu, si nu de alu seu propriu ?

2. Are v. consistoriu cunosciintia despre acést'a? Si pentru ce nu pune o datacapetu ace­stui neconveniente ? —

Facemu acésta rogare si întrebare mai multi, intru interesulu ordinei, fora cea mm mica intentiune d'a atacá séu vatemá vi4ţ persona. —

Procesulu părintelui Gabrielu. Septeman'a trecuta, in Linz, capital'a Aus­

triei superióre, s'a petrecuţii naintea juriului o drama, carea de la inceputu pana la sfersitua a- • trasu atenţiunea si a iritatu opiniunea publica a* întregului imperiu, am poté dice a unei bune par­te din intréga Europa. Despre unu omu, carele si-a consacratu viéti'a unui scopu supremu mo­ralu, moralitatei insesi, si carele sub juramentulu castitate1,intre paretii unui claustru s'a otaritu de a trai si a mori, lapedandu-se de plăcerile si desfătările lumesci, despre acelu omu intr'o fóia din Linz s'au respanditu faime grave, scandale adeverate, de abusuri ce ar fi comisu elu in bi­serica, in scaunulu de mărturisire, in contra moralei ; deci elu, acestu omu, a pasitu ca acu-satoriu contra acelei foi. Apartienente unui claustru alu Carmelitiloru din numitulu orasiu, calugerulu, — cu numele Gabrielu Gady, de comunu „pater Gabriel," — avea asupra sa sant'a chiemar.e d'a curaţi prin spovedania sufletele crestiniloru de pecate si a le impacá cu Ddieu, a le moralisa. Catra capetulu anului trecutu se

3. Descrierea antici taţilor u romane, pre­cum monete, statue sei. descoperite aici, si ba-lad'a natiunala despre Joanu Jorgovanu cu sierpele si muscele columbaoe, carea balada sa referesce la aceste scalde;

4. Sohitie geognostice si productele natú­réi dintru imporatiele organice in valea Cernei, unde sunt situate scaldele ;

5. Reportulu climei ; 6. Positiunea locala abàiloru, edificieloru

si oteluriloru, menite spre îndemânarea óspe-tiloru ;

7. Escursiunile in juru cu descrierea do-taiata amulteloru locuri, demne do insemuatu ;

8. Viéti'a sociala si reereatiunile ; 9. Relatiunile economice, comunicatiunea,

pretiulu chilfeloru, alu scaldeloru, alu nspetariei, si alte trebuincióse de sciutu ;

10. însuşirile fisice si chemice ale apeloru dimpreună cu analis'a loru, dupa cum au fa-cut'o mai multi analisatori renumiţi, pana in timpii din urma, separatu pentru fie-care scalda ;

11. Essaminarea apeloru in privinti'a po terii loru vindecatórie ;

12. Lucrarea singurateceloru substantie in organismu ;

13. Mersulu intregu alu curei, durat'a ei, si cele necessarie de a le sei pacientulu despre dieta, aeru, îmbrăcăminte, miscàri si ocupa-tiuni, std.

Autcrulu — seu editur'a, s'aingrigitu ca espusetiunea tipica a opului S3U, sè fia in con-sonantia cu calitatea lui. Tiparitulu, literile si carthi'a, rivaliséza cu cele cinci icône litogra­fice ce sunt incorporate intr'acestu opu, dintre cari icón'a prima ni infauisiéza Meedi'a privita de pre o colina din vecini ;

a iWîi'acontienedesemnele si splicatiunea aloru 12 monete vechi romane dintre cele gă­site la aceste scalde, unele portandu bustulu lui Traianu, altele însemnele Daciei, apoi ale câtoru-va imperati, consuli si familii din Roma ;

a treia: puntea lui Traianu, desemnata chiaru, scala pentru mesurarea ei si notitiele necessarie din istoria ;

a patra : dóue statue de ale lui Ercule, un'a a lui Isis, si unu sarcofagu la ale căruia ambe capete s'a gasitu câte o statua de a lui Ercule;

a cinci-a icóna ne a Uice in lumea moderna si ni présenta planulu topograficu alu Meediei de astadi, cu tote scaldele si edificielc, compusu de N'colan Vuiciu, locutieninte de artileria.

învedereze din acestea cà opulu dlui Dr. Alessandru Popoviciu intereséza pre istoricu casi pre archeologu ; — pre madicu casi pre naturalisai ; — éra pacientulu la rondulu seu va gasi intr'ensulu unu conducatoriu, gat'a a-i dá informatului intre tote cercustantiele si a-i aretá locurile ce cânta se la cunósea ; deosebi pretiuite si binevenite i vor fi suaturile ce opulu le dà despre cura si dieta; — caletoriulu do recreatiune va gasi in asta carte unu sociu, carele cunósce totu juruln, scie sè enareze de­spre insemnetatea fie-carui locu, despre frumse-ti'a si prospectulu lui; — poetulu natiunalu, iubi­torii do romantie, si demnele cari, din dispu-setiunea spirituala a sessului loru dorescu is-torióre de amorti dospre vechi cavaleri (ierta-tiune! — vrui sè dieu despre juni cavaleri, càci Joanu Jorgovanu e pururia june in poe-si'a romanului !) vor gasi materia si plăcere in traditiunea poporului romanu despre aceste scalde. Spiritulu poeticu alu romanului are ati

o creatiune atâtu de sublima, in câtu sorietor i de arte indaru ar cerca se rivaliseze cu dens'a.

Tote acestea Dr. Alessandru Popoviciu le enaréza, nu frantiosandu si niemtindu, ci roma-nesce, pre intielesulu tuturor'a, nisuindu pre câtu s'a potutu a esprime in limb'a poporului chiar sl termină tecniei.

O critica invicliósa — n'a lipsitu, a de-nunciá acestu opu de o imitatiune, ba chiar o traducere dupa unu némtiu, Münk. Noi am luatu a mana pre acestu autoru, am luatu sl pre Gri-selni, si am gasitu multe bune si frumóse in opulu dlui Dr. Popoviciu, împrumutate de aci, dar prefăcute atâtu de bine pentru romani, in câtu nu potemu, de câtu sè-i multiamirnu ! Opulu totuşi intregu criticulu nepartialu trebue sè-lu recunósca de originalu si sè-i recunósca vertuti, pe cari cele lalte opuri desnre Meedia — nu le posiedu.

Incheiàmu afirmandu cà prin acestu opu Dr. Alessandru Popoviciu si-a cascigatu drep­tulu de a se numera intre scrietorii binemeri­taţi ai natiunei romanesci. —

redicara din mai multe parti grele suspiciuni a supr'a acestui calugeru, in câtu de pretotin­denia, din tote peturile societăţii se audia unu tipetii de indignatiune, pentru va tmare i mo-ralitàtii, prin abusu seandalo3U de funcţiunea sa ca duhovniou. Tóta lnmea 3e semtiá vatemata si iritata, afora de aceia, in a!u caroru peptu bigoteri'a si spiritulu de caste a ucisu si cea din urma scliintéua de moralitate. Atunci deci publicistic'a u pasitu la medilocu contra calu-gerului, acusandu-lu de a dreptulu, cà elu si-a alesu o féta nepotata de viptima pofteloru sale trupeşei, a amagit'o cu felu de felu de rafinării diavolesoi, cu promissiuni si laude despre frum-seti'a trupului ei, éra in fine foloaindu-se in scaunulu de spovediro de cuvinte nemorale, in-veluite in vestmentu misticii, si astmodu vrendu a-i ataoâ in fapta nevinovati'a ei trupésca, i-a confundatu aitfelu nobilulu sufletu, in câtu nefericit'a de ea a nebunitu ! — Dupa o incul­pare publica atâtu de grea, indignatiunea s'a revoltatu si mai multu, si mai vertosfi, càoi se afirma, cà parintele Gabriel, nu ar fi uniculu si primulu carele abusédia astfeliu de scaunulu unde créditstiosii intra pentru de a-si mărturisi pecatele si a se curaţi de ele, cl cà totu claustrulu Carmelitiloru geme de astfelu de negre si la ceriu strigatórie păcate ! Anna Dunzinger, — acest'a este numele junei nefericite, — fiindu dusa in cas'a nebuniloru, pecatosulu de calu-geru a cugetatu in sine cà întunecimea spi­ritului viptimei sale nu se va petrunde nici odată de radiele mintei omenesci si cà deoi gui'a carea s'ar poté deschide spre a face in-fricosiat'a mărturia naintea justiţiei si a opi-niunei publice, cà acea gura va vorbi pentru "ururia fora minte si fora intielesu ! Astfelu ne-

•ulu sufletu de calugeru, indemnatu de supe-orulu seu, a pasitu ca aousatoriu contra ace-i foi din Linz carea a descoperita lumei sean-ilose'e fapte. Dar, Ddieu dreptulu a vrutu ca tta data peoatulu së fia constatatu, spre es-mplu ingrozitoriu celora lalti multi asemene avoli, cari spurca altariolu lui Ddieu si degra-i moralitatea si umanitatea. Anna Dunzinger insanatosia. Si asiá ea merge naintea jude-

ilui si cu minte limpede si cu agerimea me-oriei sale spune cuvintele si descrie spurca-le fapte ce le a vorbitu si facutu unu oalu-

^ru iritatu de pofte senauali, naintea sântului tariu !

Pertractarea a tienutu mai multe dile si e >g*ta intrasure caracteristice despre infamiile neniloru stricaţi ! Resultatulu a fostu cà peca-sulu calugeru a fostu blamatu si rusinatu cum

, » se pote mai greu, ér díariulu, séu adeca re-tctorele acusatu de elu, a fostu acuitatu seu isolvatu ! devenindu astfelu acusatoriulu — leveratu — acusatu ! !

Astfelu degenera institutiunile bisericei, stfelu se batjocuresce sublim'a invetiatura a undatoriului creştinătăţii, prin ómeni, prin ser-itori ai altariului, lipsiţi de morala si de ere intia in Ddieu, prin persone, cum — dorere, n acestu timpu de susu pana diosu coruptu, se fla pretotindenia, si — precum scimu, nu hp esou nici in a nóstra naţiune si in ale nóstre iserice !

Varietăţ i *« („Programúin Internatului

lin Cernăuţi, inti ntiatu de dd. M. Cfriinescv, r. Sbiera, C. Stefanoviciu, G. Tarnovietichi si i. Turtureanu.") Sub acestu titlu ni se pre-enta o întreprindere romana, de cea mai mare nportantia, pentru eà, de o neces täte si unu olosu — tocmai in timpulu presinte •— ne-pusu de mare ! Numiţii dd. adeca, procedendu in ratiunabilitatea si chiar din esperiintia, cà — ri câtu de buna ar fi instrucţiunea teneretului i care-va institutu publicu, déca paralelu cu ceea nu s'ar cultiva privatu mintea si inim'a îneriloru, si a nume déca generatiunei nu s'ar lantáin inima morala cea adeverata si iubirea ertutiloru patriotice, - invetiatur'a cascigata n scólele publice, ea sengura de sine, — abia ir poté sè faca din invetiacei, ceea-ce ei ar fi è fia : ómeni si romani si creştini buni; deci ei, . nume pentru tenorii ce —- îndepărtaţi de la tas'a parintiloru si conducetoriloru loru natu-ali, frecuenta ori-ce feliu de scóle pub'ice in jernàuti, a% intemeiatu atinsulu mai susu in-ernatu, unde şcolarii asiediati intr'ensulu, vor )fá sub conducerea si privighiarea necurmata

ii ne-adormita a numitiloru erudiţi barbati, profesori de specialitate,) vor fi instruiţi in di-erite sciintie straordinarie si vor fi provediuti

• cu tote cele trebnintióso, pre langa solvirea unei sume fipse pre anu si unoru tacse pentru cele straordinarie. Pentru părinţi seu tutori, cari nu sunt iu stare a se ocupá ei insisi de crescerea copiiloru de scóla, si cari dorescu a li dá o creseere buna, nu pote fi o mai mare bine-cuventare de câtu acestu internatu. Desclinitu atragemu spre acestu institutu (pensionatu) atenţiunea parintiloru din pàrtile României, sciindu din esperiintia, ce multu caută ei o cre­seere buna pentru copiii loru. Pretiuvile sunt dupa categorii, 120, 140 si 180 de galbeni pe anu. Programúinak informatiune ou de ame-

J nuntulu si se pote cere de a dreptulu de la Cernàuti. —

= (Didacticu.) Diu Stefanu Popu, pro­fesore la preparandia din Blasiu, ni tramite spre publicare urmatoriele : Fratiloru Docenţi ! Ministerium reg. ung. de culte si instrucţiunea publica a ordinatu, oa pana in iuliu 1873, re­spective tebruariu 1874 fie-oare docentese dee dovedi despre cualificatiunea sa, respective se depună essamenulu de cualificatiune.

Subscrisulu, vediendu cà pana acuma nu a aparutu inca nici unu manualu, din care s'av pofé pregăti, respective cualifioâ acei do­cenţi, oari nu au fostu fericiţi a absolvá vre-una preparandia bine orgauisata, mi-am propusu a edá unu metodu practicu, dupa care se póta pertractá ori sl ce abecedar! u sl acei docenţi, cari pana acuma nici ideia n'au avutu despre metodulu asia numitu „scriptolegicu," si pre langa aceea se cuprindă sl esercitialoru intuitive.

Din aceste consideratiuoi am compusu opusiorulu: „Metodulu pertractării Legenda-riului I. (abecedariului,) dupa principale scrip tolegiei, si instrucţiunea intuitiva,'1 care a sl esitu de sub pressa. Consta din lectiuni practi­ce, cari urméza un'a dupa alt'a — astfelu, si cu acele cuvente, cum trebue se instrueze docen­ţele pre copilu, in câtu prelegandu cineva leo-tiunile acestea, invétia pre copilu in vre-o 80 — 100 lectiuni a scrie, ceti, cugeta si a vorbi co-reotu. Deci mi iéu libertate a atrage atenţiunea fratfei vóstre a supr'a acestui opusioru care se afla la subscrisulu autoru, in Blasiu, cu 60 cr. v. a. essemplariulu, legata in pareti tari si tra­misu prin posta. Blasiu, in iuliu 1872. Stefanu Popu m. p. profesoriu principala alu In st. pre­parând.

= (Evlavia ori reintia1?) De langa Meha-dia ni se scrie : S'a intemplatu oam de multu, dar s'a intemplatu in comun'a Cornia, cà preo­tulu locale S. L., nepotendu suferi pe invetia­toriulu in tóta privinti'a lăudabilii si demnu de imitatu, l'a vecsatu ou totu felulu de secaturi, darneindestulindu-seou acestea, cinstitulu sfet-nicus'a pusu de a oetitu misa preste tóta vér'a sl diminéti'a si sór'a, (!) sperandu cà invetiatoriulu avendu multu de lucru la economi'a de campu, nu va poté sè vina totudauu'a eu puntualitate la biserica, si astfelu ilu va poté aretá „susu" ca necapace d: invetiatoriu J Dar invetiatoriulu, s'a infacisîatu totudeuna la bt'a biserica. Acù pop'a leiit^tiosulii s'a socotitu intru sine cà se „tiena s!ujb.«" la 3 óre ( ! )de dimineţii,si intr'a-deveru se du e la crà-mieu si-lu ch'ama la bi­serica cu intentiunea d'a sevarsi utreni'a fora invetatoriuîu. Ei dar, invet;at'>rinlu, oiudatu precum o, a int eleáo »óte planurile părintelui si ra^rge sl la 3 óre la biserica, dar nici acuma bietulu de elu ti'avù pa'-e. Densulu adeca can-tandu Bengurn de la „Ddieu e Dunnulu" si pana Ia „Liudatiuni," a osteniţii astfelu, in < âtu n'a mai potutu se continue. A mer su deci in altariu si a rogatu pre parintele sè-i ajute. Ace­st'a insa siediendu ca unu pasia pre scaunu, i-a aretatu usi'a dicendu: „Fa ti lucrulu,nu a mea detorint a os te a oantá in strana!" Invetiato­riulu apoi s'a dusu a casa, ér' preotulu mi se puse apoi a negri si a porecli cu totu felulu de epitete pre bietulu invetiatoriu, dar fiindu cà nu i se sveti, versá focu si spune de mania contra lui. Si de atunci elu nu mai celebra ser-vitiulu ddieescu de câtu dominee'a si la ser-batori, oa toti servü buni ai Iui Ddieu. Acé­st'a aflai de bine a impaitaei on. publicu oa sè scia câta maliţia este in unii preoti facia de cole­gii loru invetiatori, si pentru ca tterenii din Cor­nia sè scia de ce iubitulu loru invetiatoriu ii-a parasitu. Unu graniceriu.

= (O casa cinstita in periclu d'a deveni deepretiuita.) Unu tieranu din comun'a Ciuchi-ciu, cottulu Carasiului, unu omu — precum vedemu din corespundinti'a sa cea lunga, iu-bitoriu de biserica si de moral'a publica si pri­vata, ni scrie cumca in numit'a comuna este o

casa pan'acuma de toti satemii „vediuta si cin­stita," si in carea se afla o frumósa cununa de • „persóne de genu barbatescu acosta casa ţ insa de unu timpu in cócia a alunecatu pre o cale rea, nemorala, calcandu aspru si pré oblu porunc'a a VII a lui Ddieu, si astfelu in­digna pre toti sătenii, si prin desfrenarile ei strica pacea si liniscea parintiloru si sparge traiulu casetoritiloru, nu numai celoru din locu ci pană sl a unei persóne din T. mare, carea este „lumin'a si pastoriulu poporului." Concer-nint'a pan' acuma cinstita casa este rogata de corespundintele, sè incete cu desfrenarile si sè fia ca odínióra „de védia si cinste." —

= (Multiamita publica.) Subscrisulu me aemtu indemnatu a aduce cordial'a mea multia­mita naltu OD . d. V. colonelu Marcu Rottariu si pré st. d. Carolu Tatartîi, arendatore la bàile lai Eroule, langa Mehadia, pentru grati'a ce au avut'o dloru de a-mi oferi gratis preste totu timpulu ourei mele, cortelu liberu precum si alte apese. — Cosceiulu-mare, in 24 iuliu 1872. Stefanu Martinoviciu, teologu.

*» (Multiamita publica.) Subsorisulu prin acést'a me aflu motivatu a esprime adunc'a mea multiamita următori loru pré stimaţi dd, carii in momentulu celu mai criticu au bine­voiţii a me ajutora, si a nume: Joane Jula, eu 5 fl ; Gratianu Poppu, cu 2 fl ; Petru Tolciu cu 50 cr ; Joane Rusu cu 2 fl ; Nicolau Robu, cu 2 fl ; Joane Oana, cu 1 fl ; öésa Horváth cu 5 fl ; Dosia Mibaloviciu, cu 1 fl ; Tallosiu, cu 50 cr ; Alesandru Cadariu cu 2 fl ; Petru G-lé-goru cu 1 fl; St. Siulutiu cu 1 fl; Danielu Ga-boru cu 1 fl ; Csorba cu 50 cr ; George Mihai-lovieiu cu 1 fl ; Bs. Guttmann cu 20 cr ; Ra-fila Busa cu 1 fl ; George Busa ou 2 fl ; Petru Busa cu 30 or; Nicolau Joldea cu 1 fl. si Elia Baltescu cu 1 fl. Sum'a 31 fl. v. a. Halmagiu, in 7 augustu 1872. Dionisiu Sida, m. p. stu­diate absolutu de a V. clasa gimn. in Beiusiu.

Concursu, Se publica in urmarea otarirei comitetu­

lui parochialu din Vraniutiu dd. 14 iuliu a. o. pentru ocuparea statiunei invetiatoresci la scól'a confesiunala gr. or. rom. clas'a I. din Vraniutiu, protoprasbiteratulu Bisericei-albe. —

Eraolumentele sunt: 400, adeca patru sute florini val. austr ; 6 orgfi de lemne, din cari este a-se inoaldi sl scól'a, si cuartiru liberu.

Concurenţii vor avo recursele loru, ad-justate conformu statutului organieu, a Ie adresa catra presiedintele comitetului parochialu din Vraniutiu pana in 31 augustu st. v. a, o. cu acea observatiune, oa competintii sè se intacisedie celu putienu o data in vre-o domineca, seu ser-batóre in S. biserica din Vraniutiu. —

Vraniutiu, 26 iuliu 1872 Comitetulu parochialu,

in co'ntielegere cu Josifu Popoviciu,

1—3 protopresbiteralu traotulni.

Concursu Pentru re'ntregirea defiinitiva a vacan­

tului postu de protopresviteru gr. or. alu trac­tului Mehidiei, cu oare sunt inpreunate urma­toriele emoluminte:

a) De la parochi'a protopresviteriala unu salariu conventiunalu de 106 fl v. a. ai do la filial'a Peeenesoa 60 fl. v. a. pentru tote func­ţiunile preotiesci, in care se cuprinde si birulu, — éra pentru celebrarea servitiului dumne-deescu, pre timpulu de véra, in capel'a din báile luiErcule, venitulu tasului alu II.; b) una si diumetate sesiunne de pamentu ; c) cuartiru naturalu; d) birulu protopresviterialu de 2 fl. 10 cr. v. a. pre anu de la fiesce oare parochu si administra oru par.ochislu. e) Pentru licen-tiele de cununi* câte 1 fl. v. a. — Terminulu pana candu reflectanţii au a-si présenta recur­surile, este 6 septemàni de la a treia publicare a acestui concursu, observandu-se cumca in intielesulu decisiunei consistoriale din 23 maiu 1872 nr. 484 bisse fia preoti apti si bine meri­taţi pre terenulu bisericescu si scolariu, con­formu §. 53. p. 5. din statutulu organieu, si asia se fie absolvatu 8 clase gimnasiale cu essa-menu de maturitate, si cursurile prescrise teo­logice cu bunu succesu, inse dintre recurenţi se va preferi acel'a carele pre langa sciintiele pregatitórie si teologice, va fi ascultatu la vre-o universitate, facultate filosofica séu juridica, si sè-si îndrepte recursele provediute cu docu­mentele recerute de cualificatiune, adresate catra subsemnatulu comitetu protopresviteralu, la Pré onoratulu Domnu comisaiiu consistorialu i Sim. Dimitrieviciu, protopresviteru in Panciova. '

Mehadia in 5 iuliu 1872. 8 - 3 Comitetulu protopresviterialu.

In contielegere cu mine Simeonu Dimitrieviciu

Protopresviteru ca comisariu consistorialu.

Concursu Pentru ocuparea parochiei vacante din

comun'a biserioésca Prajesci-Donceni, in die-ces'a Aradului, protopresviteratulu Jenopolei, împreunată su folosirea a % de sessiune de pa­mentu aratoriu, b ru si venitu soolariu de la 113 case, cuartiru liberu cu gradina, — prin acést'a se publica concursu pana in 13 argustu a. c. st. v. carea va fi deodată sl diu'a alegere i, avendu recurintii in acestu restimpu a-si sub-sterne recursele loru subscrisului comitetu pa­rochiale si celu pucinu odată a se presintá la un'a din bisericele din locu, unde cu învoirea dlui administratoriu parochiale — vor dá do­vedi despre aptitudinea loru in oratoria, ti-piou etc.

Prajesci-Donceni, 16 iuliu 1872. Comitetulu parochiale.

In contielegere ou mine : 3 — 3 Constantinu Gurbanu m. p.

protopresviteru.

Concursu. Pentru paaochi'a vacanta din comuna

Valeabouln, protopresv. Caransebesiului, comi­tatulu Carasiu, se deschide concurau pana la 1. augustu cal. vechiu.

Emolumentele sunt : biru si stola usuata de la 120 de case, una sesiune de 30 jugere, parte arătura, parte tutariu si cuartiru liberu.

Recurenţii au a-si adresa recursurile cu dovedile de cualificatiune — catra oometetulu parochialu in Valcaboulu, p. Caransebeş.

Comitetulu parochialu. in contielegere cu domnulu protopopu

tractualu. 3 — 3

Concursu. Devenindu vacante staţiunea invetiato-

résca de la clas'a a II. si avenda a se îndeplini postulu invetiatorescu de !a clas'a I. de cureniu infiintiata in comunitatea Cenadulu-micu, pentru ambele aceste staţiuni se publica concursu pana in 15 augustu a. c. cal. vechiu, candu va fi sl alegerea.

Emolumintele la staţiunea de la clas'a I I . sunt: y 4 sesiune de pamentu aratoriu, 200 fl. v. a. in bani ; 6 stangeni de lemne moi, 3 stan­geni de paie pentru incalditu, si cuartiru liberu ou gradina ; éra la staţiunea de la clas'a I. 250 fl. in bani, 3 stangeni de lemne moi, cuartiru liberu ou gradina si 160 estravilanu pentru legumi. — Pentru incaldirea scóleloru se va resolvi cantitatea reoeruta de paie.

Doritorii de a ocupá unulu séu altulu din aceste posturi, sunt avisati a-si tramite recur­sele instruate cu documintele prescrise in sta­tutulu organieu, catra diu inspeotore de scóle din cerculu Nadlaeu, Mihaiu Sierbanu, pana in diu'a alegerei. — In fine se cere de la reou-rinti, oà sè se présente in faci'a locului in un'a din dominecele pana in diu'a alegerei, B6U bataru in diu'a alegerei, spre a dá proba despre deste-ritatea loru in cele rituali si in cântările bise­ricesci.

Datu in Cenudulu-micu, 19 iuliu v. 1872. 2 — 3 Comitetulu parochialu, In cointielegore cu diu nspect. cerc. de scóle.

Concursu Pentru ocuparea postului de capelanu

langa parochulu Petru Bordanu in Cacova, co­mitatulu Carasiului, protopresbiteratulu Ora-vitiei. —

Emolumintele sunt: una a treia parte din tote venitele paroohiali si din sesiunea de 30 de jugere.

Doritorii de a ocupá acestu postu sunt avisati a-si substerne recursele instruite in in­tielesulu statutului organieu, adresate catra comitetulu parochialu, respectivului D. proto­presbiteru Jacobu Popoviciu, in Oravitia, pana in 15 augustu a. o. st. v.

Cacova in 19 iuliu 1872. 2—3 Comitetulu parochialu,

in co'ntielegere cu diu protopresb. tract.

Concursu Pentru parochi'a vacanta din comun'a

V. Sohodolu, protopresvit. Beiusiului, comita­tulu Bihorului, se deschide concursu pana la 7 augustu a. c. cal. vechiu.

Emolumintele sunt: biru de la 138 de case câte % mesura de bucate, — diumetate grâu, diumetate cucurudiu, — si stolele usuate.

Doritorii de a recurge, au a-si tramite recursele adresate comitetului parochialu, la protopop, trac. George Vasilieviciu in Beiusiu.

Datu in V. Sohodolu 20 iuliu 1872. 2 — 3 Comitetulu parochialu

Cu scirea mea : <?. Vasilievicu m. p. protopr. Beiusiului.

Spre scire! Unele corespundintie deinteresu, precum

sl unele rectificàri si Respunsuri, a aume cele din Caransebesiu si Jamu, de siguru se vor pu­blica. — Red.

IN TIPOGRAFIA M I Emericu Bartalits.